Etnogeneza romaneasca

Etnogeneza romaneasca tine de formarea poporului si limbii romane, un proces istoric,

lingvistic si cultural prin care ne-am insusit obiceiurile, cultura spirituala si materiala prin 2 procese,
colonizarea si romanizarea propriu-zisa.

Astfel, din izvoarele istorice descoperite aflam ca daco-getii erau un popor ce se intindea
intr-un teritoriu impartit de granite naturale bine definite, intre raurile Tisa si Nistru, fluviul Dunare si
Marea Neagra, iar la nord marginit de Carpatii Padurosi. Acest popor a dominat intre sec. I i.H. si sec.
II d. H., iar limba vorbita de ei era geto-daca, o limba indo-europeana inrudita cu traca si ilirica, deci
o limba slavona, baltica, o limba dura, aspra, cu consoane mari si accentuate. In 106, dupa ce Dacia
este cucerita de catre Traian, a inceput un proces anevoios, de lunga durata si greu, numit
romanizare. In Imperiul Roman se vorbea latina, o limba melodioasa, cu vocale lungite si cu o
continuitate frumoasa, iar in aceasta perioada de contopire a acestor doua limbi, culturi si populatii
latina domina geto-daca, in cele din urma acestia vorbind o latina populara cu cateva cuvinte geto-
dace. Dar pana la sfarsitul romanizarii a fost o cale lunga, pana sa se vorbeasca aceasta latina, printre
dacii liberi, ramasi neromanizati, si mesterii si negustorii din bazinul Dunarii de Jos s-a creat o limba
protoromaneasca, asemanatoare cu “lingua franca”, un stramos al tuturor dialectelor romanesti. In
271, romanii s-au retras din Dacia, iar populatia romanizata, din cauza migratiilor si a vecinilor
primeste influente germanice si slave. Abia in secolele VII-VIII, limba vorbita in Dacia se transforma in
limba romana, dupa multe adaugari, schimbari, modificari datorita limbilor vorbite de vecinii Daciei.
Si nici atunci aceasta nu ajunge la o forma apropiata de final, de-a lungul timpului Dacia fiind cucerita
de catre turci, austrieci, sovietici, cuvinte de influente diferite afectand caracterul lingvistic al culturii
romanesti. Dar aceasta este doar una din teoriile conform etnogenezei romane.

Eutropius si Rösler considera ca nucleul limbii romanesti se afla mai in centrul peninsulei
Balcanice, si ar trebui cautat in zona actualei Macedonii, astfel explicand similaritatile dintre limba
albaneza si romana, pozitionarea geografica a Romaniei fiind atat de departata in urma migratiilor.
Aceasta teorie sustine de asemenea ca Transilvania nu a prezentat niciodata populatii romanice,
aceasta fiind desarta pana in punctul in care aceasta a fost populata de maghiari.

Iorga sustine ca spatiul de creare si evolutie al limbii romane a fost mult mai mare decat se
crede in teoria romanizarii. Acesta sustine ca etnogeneza romaneasca a avut loc atat in Dacia, cat si
in Moesia (si la nordul si sudul Dunarii) si ca similaritatea cu limba albaneza are loc datorita migratiei
dacilor liberi spre zona Balcanica, alungati de catre slavi, huni si bizantini. Razboiul celor din urma cu
bulgarii a despartit romanii de la nord de Dunare de catre aromani, care au parasit Moesia si s-au
refugiat in Muntii Pindului.