Tema: PROCESE ȘI ROCI METAMORFICE

1. Noțiune de metamorfism, mecanismul de realizare și factorii care influențează procese

metamorfice
2. Tipurile de metamorfism
3. Structura și textura rocilor
4. Tipuri de roci metamorfice

1. Urmare a mișcărilor pe care le suportă scoarța terestră, o parte din rocile care
participă la alcătuirea acesteia ajung în condiții noi de presiune și temperatură, care
prin acțiunea lor concomitentă determină o serie de transformări, conducând la o
altă categorie de roci cunoscute sub numele de roci metamorfice.
Prin metamorfism se înțelege procesul de transformare (adaptare) a
rocilor preexistente în stare solidă într-o nouă rocă (la temperaturi și presiuni
mari). (roci preexistente s e m a i n u m e s c protoliți. Are loc recristalizarea
acestor roci și nu topirea lor.
Mecanismele prin care se realizează metamorfismul sunt următoarele ( tipuri de
procese metamorfice):
- schimbarea structurii petrografice printr-o rearanjare în spaţiu a cristalelor
rocilor preexistente adică are loc trecerea de la o granulație mai mică la una mai
mare şi invers. Fenomenul se numește recristalizare. Exemplu, transformarea unui
calcar recifal prin acțiunea presiunii și temperaturii înalte, în calcar cristalin
(marmură);
- schimbarea compoziţiei mineralogice a rocilor preexistente fără modificarea
c h i m i c ă . (metamorfism izochimic). Exemplu cînd marmura trece în amfibiolit;
- schimbarea compoziţiei chimice globale a rocilor preexistente (protolitului) (se mai
numește acesta și proces metasomatic). Se produce substituirea unor elemente chimice
preexistente cu altele, datorită acțiunii unor fluide.
Aceste modificări se pot produce singular sau simultan, ca rezultat a trei tipuri de procese metamorfice:
- recristalizare simplă - se modifică numai structura, producându-se, de exemplu, o trecere de la o ganulaţie mai mică la
una mai mare şi invers. Întrucât, în cadrul acestui proces nu au loc schimbări mineralogice ori de chimism, acest proces este cunoscut
ca „recristalizare simplă"; un exemplu în acest sens îl constituie transformarea unui calcar prin creșterea temperaturii, în calcar cristalin
(marmură);
- metamorfismul izochimic - structura şi compoziţia minerală a rocilor prexistente sunt modificate, dar chimismul global
rămâne acelaşi,. Un astfel de proces se petrece în cazul transformării unei marne în amfibolit;
- metamorfism metasomatic sau alochimic – se modifică chimismului global într-un sistem mineral solid prin procesul de
metasomatoză (definit ca proces de substituţie al unor elemente chimice preexistente cu altele, datorită acțiunii unor fluide alogene); de
ex. formarea skarnelor.
Gradul de metamorfism și intensitatea transformărilor metamorfice depind de variaţia condiţiilor de presiune şi temperatură din
scoarţă, precum și de natura fluidelor.
-
Factorii fundamentali care influenţează, provoacă sau accelerează transformarea sunt:
temperatura, presiunea litostatică, presiunea orientată produsă în fazele de orogeneză,
natura fluidelor.

Temperatura –cu adâncimea creşte, ceea ce face ca rocile să suporte modificaţii termice
prin subsidență, adică coborîre treptată, prin contact cu surse fierbinţi (intruziuni sau camere
magmatice etc.)
 Intervalul de temperatură în care se produc modificaţiile metamorfice este
cuprinse între 200°C şi 1000°C. Temperaturile sub 200°C caracterizează domeniile în
care are loc diageneza sedimentelor, de la 200°C se observâ primele transformări în
argile, iar la peste 1000°C începe topirea rocilor (procesul de anatexie). În funcţie de
valoarea temperaturii pot fi delimitate patru trepte (grade) de metamorfism:
- scăzut (anchimetamorfism) între 200°C și 400°C - filite;
- mediu între 400°C şi 600°C - şisturi verzi;
- înalt, 600°C și 650°C - amfibolite, gnais;
- foarte înalt, în apropierea punctului de topire a rocilor, apropiat anatexiei
adică procesului de topire. Este denumit ultrametamorfism.

Presiunea litostatică – este un factor cu acţiune generală şi constant crescătore cu

adâncimea, datorită creșterii greutății coloanei de roci situată deasupra. Această presiune
acționează î n m o d e g a l în toate direcţiile astfel încât comprimă un corp, dar nu îl
deformează. Creşterea acesteia cu adâncimea are ca efect modificarea densității rocilor.
Presiunea la care se desfăşoară metamorfismul este cuprinsă între valori de la câţiva bari
(atmosfere) în apropiere de suprafaţa Pământului până la aproximativ 10 Kilobari (10000
atm), la adâncimi de aproximativ 35 km. Din punct de vedere al condiţiilor barice se disting
trei tipuri de metamorfis:
- scăzut, până la 2-4 Kilobari, au loc recristalizări slabe (filite);
- mijlociu, de 4-7 Kilobari, au loc recristalizări puternice (amfibolite);
- de presiune înaltă şi foarte înaltă, peste 7 kilobari (gnaise, granito-gnaise etc.).

Presiunea orientată (stressul) – a c e a s t a generează deformări, deoarece acţionează

preferenţial, pe o anumită direcţie. P e n t r u a d a p t a r e a l a s t r e s r o c i l e fie că se sparg
în fragmente mai mici prin fragmentarea rocilor în funcție de casantă, proces numit
cataclazare (rocile rezultate se numesc cataclazite), fie îți reorientează cristalele, acestea
devenind alungite pentru a permite o mai ușoară mișcare paralelă cu direcţia stress-ului.
Reorientarea mineralelor în planuri paralele, perpendiculare pe direcția de acțiune a stress-
ului, determină apariţia şistuozităţii. Aceasta este o caracteristică principală a celor mai
multe dintre rocile metamorfice, cunoscute sub numele general de şisturi cristaline.;
- fluidele - catalizează reacțiile chimice, crescând viteza acestora și odată reprezintă
vectorii care asigură “migrația” componenților chimici și se constituie într-un factor de
transformare chimică și mineralogică (alterarea hidrotermală).
Temperaturile la care au loc modificaţiile metamorfice produc transformări cu o
intensitate direct proporţională cu valoarea acestora.
Presiunea la care se desfăşoară metamorfismul este cuprinsă între valori de la câţiva
bari (atmosfere) în apropiere de suprafaţa Pământului până la aproximativ 10 Kilobari (10000
atm), la adâncimi de aproximativ 35 km. Din punct de vedere al condiţiilor barice se disting
trei tipuri de metamorfism (Montgomery, 1993; Ţicleanu şi Pauliuc, 2003), (Fig. 106):
- scăzut, până la 2-4 Kilobari, au loc recristalizări slabe (filite);
- mijlociu, de 4-7 Kilobari, au loc recristalizări puternice (amfibolite);

2
 - de presiune înaltă şi foarte înaltă, peste 7 kilobari (gnaise, granito-gnaise etc.).
4. În baza legăturii dintre tipul de metamorfism şi procesul geologic care îl determină se
deosebesc următoarele grupe mari de metamorfism: de contact, regional şi dinamic.
Metamorfismul de contact
Metamorfismul de contact se produce în zona de contact a intruziunilor magmatice cu
rocile pe care acestea le-au străbătut şi îndeosebi cu rocile în care s-au oprit şi consolidat.
Metamorfismul de contact constă în transformarea rocilor sub influenţa temperaturilor
înalte şi a reacţiilor chimice, care se produc datorită soluţiilor şi gazelor degajate de o masă
eruptivă din apropiere. Poate fi cu sau fără aport de substanţe noi.
Metamorfismul de contact se produce în aureola corpurilor plutonice intruzive şi este determinat
de prezenţa unui bazin magmatic care la rândul său poate fi:
- metamorfism de contact termic (formează aureola de contact populată cu şisturi
micacee şi şisturi noduloase);
- metamorfism de contact pneumatolitic, produs sub acţiunea fluidelor fierbinţi (în
general gaze) de origine magmatică, determinând apariţia unor roci de contact speciale
cu concreţiuni de minerale metalifere.

Metamorfismul regional (general sau geosinclinal) se produce la scara întregii scoarțe

Este răspândit şi dezvoltat în regiunile de orogen, în zonele de geosinclinal, în zonele de

înrădăcinare a munților. este conditionat de cresterea temperaturii si presiunii

Se produce sub influenţa combinată a creşterii de temperatură, a presiunii litostatice şi a forței

tangenţiale faţă de aceşti factori variind ca intensitate între limite foarte largi. El determină prin
amploare, cele mai importante modificări ale rocilor preexistente, extinzându-se efectele asupra
unui mare volum de roci, în principal sedimentare.

Astfel, rocile sedimentare s-au acumulat în fosele masive (geosinclinale) existente la

marginea plăcilor continentale, unde supuse unui metamorfism mai mult sau mai puţin intens şi a
unor fenomene de cutare foarte puternice, au contribuit la naşterea lanţurilor de munţi.

După intensitatea cu care se manifestă metamorfismul general se deosebesc trei zone,

pornind de la suprafaţa scoarţei: epizona, mezozona şi catazona.
- Epizona se extinde până la adâncimi de 10-15 km şi se caracterizează prin temperaturi
de circa 400-550 C, presiune litostatică scăzută şi forţe tangenţiale foarte puternice.
- Mezozona corespunde unei adâncimi de 15-20 km şi se caracterizează prin temperaturi
cuprinse între 550 C şi 650 C, presiune litostatică mijlocie.
- Catazona se caracterizează prin temperatură ridicată (peste 600 C), presiune
litostatică ridicată corespunzând unei adâncimi de peste 20 km şi forţe tangenţiale
slabe.
Principalele tipuri de roci întâlnite în cele trei zone sunt:
- şisturile (sericitos, claritos, grafitos), ardezia – formate prin metamorfozarea argilelor -
toate întâlnite în epizonă;
- cuarţitele (din nisipuri), microşisturile, şisturile cristaline – în mezozonă;
- ortognaisul (provenit din roci magmatice), paragnaisul (provenit din roci sedimentare)
- în catazonă.

3
 Marmura, în diferite varietăţi, se formează prin metamorfozarea carbonatului de calciu şi se
întâlneşte în toate cele trei zone.
Metamorfismul dinamic. Metamorfismul dinamic (denumit şi de dislocaţie sau
cataclastic) apare local, legat în special de zonele de ruptură sau de mişcări importante de
încălecare. El este produs în special de presiunea orientată (stresul) şi duce la deformaţii intense
cu zdrobiri şi şistuozitatea mineralelor şi rocilor. Când acţionează concomitent şi temperatura se
numeşte metamorfism dinamo-termic.
Cand rocile trec de la un metamorfism mai putin pronuntat la unul mai pronuntat,
metamorfismul se numeste progresiv, daca insa rocile pronuntat metamorfozate (din catazona
sau mezozona) ajung intr-un mediu cu presiune si temperatura joasa (epizona), metamorfismul
este regresiv.

5. Structura şi textura rocilor metamorfice

Rocile se caracterizează, în general, printr-o structură holocristalină, combinație haotică
a cristalelor, sticla sau masa vitroasă (cu aspect sticlos) lipsind cu desăvârşire, şi prezintă
multiple forme de transformare atât mineralogic cât şi structural. Ele prezintă forme moştenite
mineralogice şi structurale, care arată caracterele rocilor preexistente ce au fost supuse
metamorfismului. După forma şi dimensiunile cristalelor, se deosebesc următoarele tipuri
caracteristice de structuri: aciculară (cristale dezvoltate într-o singură direcţie), izometrică
(cristale dezvoltate egal în cele trei direcţii), lamelară (dezvoltate pe două direcţii), radiali,
tabulară etc.
Rocilor metamorfice le este caracteristică textura orientată. Textura tipică pentru aceste
roci este cea şistuoasă, caracterizată prin dispunerea în strate paralele. Şistuozitatea este în mare
parte un efect al stresului. Şistuozitatea coincide uneori cu stratificaţia rocilor sedimentare din
care au provenit rocile sedimentare.
Roci metamorfice
Rocile metamorfice sunt rocile formate prin schimbarea proprietăților chimice și fizice ale
rocilor sedimentare și eruptive de-a lungul timpului și pot fi:

 roci de contact (epimetamorfice), formate prin transformarea rocilor existente în condiții de

temperatură ridicată ( șisturi etc);
 roci cataclastice (mezometamorfice), formate prin transformarea rocilor existente în
condițiile unor dislocații intense ale scoarței terestre (gnaise, amfibolite, cuarțite, etc)

Rocile metamorfice

Rocile metamorfice

1. Geneza rocilor metamorfice

Rocile metamorfice se formeaza prin transformarea rocilor preexistente sedimentare sau

magmatice, sub actiunea factorilor endogeni. Aceste transformari fizico-chimice care au loc la adancimi
variate, ca urmare a noilor conditii ce se stabilesc in aceste zone si care duc la modificarea compozitiei
mineralogice, a structurii si a texturii rocilor sunt cunoscute sub denumirea de metamorfism.

4
 Rocile magmatice sufera procese de metamorfism la scaderea temperaturii si cresterea presiunii, iar
cele sedimentare se metamorfozeaza la o crestere atat a temperaturii cat si a presiunii.

Factorii metamorfici fundamentali, care determina si influenteaza transformarea si adaptarea

mecanica si chimica a rocilor in procesul de metamorfism, sunt: caldura, presiunea litostatica, presiunea
orientata (stres) si agentii mineralizatori, asa cum s-a aratat la procese metamorfice.

2. Compozitia mineralogica a rocilor metamorfice

Mineralele rocilor metamorfice, spre deosebire de cele ale rocilor eruptive, cristalizeaza in marea
majoritate a cazurilor in mediu solid. Cu toate acestea, ele ating echilibre fizico-chimice dand
parageneze stabile pe spatii intinse. Mineralele metamorfice se formeaza prin cresterea temperaturii, pe
cand cele eruptive se formeaza prin scaderea temperaturii. Reactiile chimice de formare au loc in
prezenta fluidelor metamorfice (apa, CO2) si constau in recristalizari, care presupun neschimbata
compozitia chimica initiala. Desigur, apar si minerale de neoformatie pe seama mineralelor primare
dupa cum se si mentin cu caracter relict unele minerale.

Conditiile termodinamice si mediul in care cristalizeaza mineralele metamorfice fac ca acestea sa

aiba accentuate unele caractere cristalografice, iar altele sa lipseasca. La mineralele micacee si la altele
din grupa cloritelor, clivajul este bine exprimat, lamelele avand marginile, de obicei, sinuoase. Amfibolii
si mai ales hornblenda prezinta clivaj prismatic, fetele terminale lipsesc sau sunt fasciculizate, iar la
carbonati clivajul este bine exprimat dupa romboedru.

Ca si in cazul rocilor magmatice, in compozitia rocilor metamorfice predomina mineralele din grupa
silicatilor. In zonele mai adanci ale metamorfismului regional (mezozona si catazona), cele mai
importante minerale sunt: cuartul, feldspatii (ortoclazi si plagioclazi), muscovitul, piroxenii, amfibolii,
biotitul.

Unele dintre mineralele componente ale rocilor metamorfice iau nastere in urma proceselor de
alterare, sub influenta umiditatii in zonele de la suprafata scoartei (epizona). Dintre acestea amintim:
cloritul, sericitul, talcul, serpentinul etc.

Ca rezultat al metamorfismului de contact se formeaza o serie de minerale cum sunt: wolastonitul,

vezuvianul, epidotul, granatii, topazul, fluorina, apatitul etc.

Minerale caracteristice numai rocilor metamorfice care se formeaza sub actiunea combinata a
factorilor metamorfici sunt: andaluzitul, silimanitul, distenul, staurolitul, cordieritul, grafitul etc.

Dintre oxizi, cei mai frecventi, in rocile metamorfice sunt: cuartul, rutilul, magnetitul, hematitul,
ilmenitul etc., iar dintre sulfuri apar: pirita, pirotina, galena, blenda, calcopirita.

3. Structura si textura rocilor metamorfice

Rocile metamorfice luand nastere prin diferite tipuri de metamorfism au structuri ce se grupeaza in
trei categorii:cataclastice, metasomatice si cristaloblastice.
5
 a) Structurile cataclastice rezulta prin asocierea fragmentelor formate din zdrobirea si macinarea
rocilor supuse metamorfismului cataclastic.

Se deosebesc: structura cataclastica echigranulara (homeoclastica) cu fragmente de aceeasi

marime; structura cataclastica inechigranulara (heteroclastica), cu fragmente de marimi
diferite; structura porfiroclastica, cu fragmente mai mari care stau prinse intr-un agregat marunt
homeoclastic sau heteroclastic

b) Structurile metasomatice sunt caracteristice rocilor ce iau nastere prin metamorfism

metasomatic si se caracterizeaza prin faptul ca mineralele vechi sunt prinse in masa celor noi, sub forma
de aglomerari neregulate.

c) Structurile cristaloblastice se caracterizeaza prin predominarea mineralelor xenomorfe, datorita

faptului ca recristalizarea se face in mediu solid si nu este posibila dezvoltarea libera a mineralelor. Dupa
dimensiunile relative ale componentelor si relatiile dintre minerale se disting urmatoarele structuri:

- granoblastica, caracterizata prin minerale recristalizate, granulare, dezvoltate izometric (cuartite,

marmure, gnaise);

- lepidoblastica, in care predomina mineralele lamelare, foioase sau solzoase (sisturi micacee, filite);

- nematoblastica (fibroasa), in care predomina mineralele fibroase sau prismatice (amfibolite, sisturi

tremolitice, sisturi actinotice);

- porfiroblastica (oculara), in care cristalele mai dezvoltate sunt prinse intr-o masa marunt-
granulara, lepidoblastica sau nematoblastica;

- poikiblastica, caracterizata printr-un tesut larg-granular, de fenolite ciuruite de incluziuni idiomorfe

(incluziuni de cuart cu feldspat in fenoblaste de granat).

Textura rocilor metamorfice este in general orientata, datorita conditiilor mecanice in care are loc
formarea sisturilor cristaline. Cele mai obisnuite texturi sunt: sistoasa, rubanata si neorientata.

a) Textura sistoasa se caracterizeaza prin faptul ca mineralele componente sunt dispuse paralel cu
planul de sistuozitate. Cand suprafetele de sistuozitate nu sunt paralele ci ondulate, textura este
sistoasa ondulata (sinuoasa).

Sistuozitatea este un caracter principal al rocilor metamorfice rezultat prin orientarea mineralelor
din masa rocii, sub influenta presiunii si a altor factori, paralel cu un plan numit plan de sistuozitate.
Textura sistoasa se intalneste la gnaise, micasisturi, filite si amfibolite.

b) Textura rubanata se caracterizeaza prin aranjarea mineralelor din masa rocii sub forma de benzi
divers colorate, dispuse alternativ (amfibolite rubanate sau gnaise rubanate).

c) Textura neorientata este caracterizeaza printr-o distributie neordonata a mineralelor in masa rocii

(cuartite, corneene de contact).
6
 4. Clasificarea si descrierea rocilor metamorfice

Dupa felul metamorfismului care le-a produs se disting doua mari categorii de roci
metamorfice: corneene de contact - rezultate prin metamorfism de contact si sisturi cristaline
- rezultate prin metamorfism regional.

 Corneenele de contact. Aceasta categorie de roci a rezultat prin metamorfozarea rocilor

sedimentare, mai rar a celor magmatice, la contactul cu un rezervor magmatic pe cale de consolidare.
Sub influenta temperaturilor ridicate, datorate cuptorului magmatic, se formeaza corneenele de contact
termic, iar in urma schimbului de substante intre magma si roca inconjuratoare se formeaza corneenele
de contact metasomatic.

 Corneenele de contact termic iau nastere sub influenta temperaturilor inalte, in jurul

rezervorului magmatic si sunt roci cu o structura microgranulara, textura compacta, neorientata,
spartura concoidala si au in general culoare cenusie sau alba. Din aceasta categorie de roci amintim:

- sisturile noduloase si corneenele compacte s-au format prin metamorfozarea rocilor argiloase si

argilo-marnoase si au ca minerale caracteristice muscovitul, andaluzitul, cordieritul;

- cuartitele au luat nastere in urma unor procese de recristalizare a gresiilor, nisipurilor si

conglomeratelor silicioase;

- marmurele de contact s-au format prin recristalizarea calcarelor pure si a calcarelor dolomitice.

 Corneenele de contact metasomatic iau nastere sub influenta proceselor hidrotermale si

pneumatolitice, care au loc cu schimb de substanta intre magma si rocile inconjuratoare. Cele mai
raspandite corneene de contact metasomatic sunt skarnele.

Skarnele sunt roci care au luat nastere prin schimbul de substanta intre rocile calcaroase si magmele
acide (granitice, granodioritice) si contin ca minerale: granati, vezuvian, epidot, wolastonit, piroxeni,
amfiboli, calcit si o serie de minerale metalice care dau nastere la concentratii si zacaminte de oxizi de
fier, minereuri de cupru, plumb, cobalt, zinc, molibden, wolfram, bismut, staniu, bor etc.

Skarnele, spre deosebire de corneenele de contact termic care formeaza zone continue la contactul
calcarelor cu rocile magmatice, apar de obicei in zonele strabatute de crapaturi care asigura circulatia
libera a solutiilor, iar fenomenele metasomatice sunt mai intense.

Cele mai raspandite zone de skarne, cu concentratii de oxizi de fier, sulfuri, borati si carbonati, se
gasesc la Ocna de fier, in Banat, respectiv la Baita-Bihor, in M-tii Apuseni.

 Sisturile cristaline sunt roci metamorfice, complet cristalizate, sistoase, formate prin

metamorfism regional.

Dupa origine se clasifica in ortosisturi cristaline - rezultate prin metamorfozarea rocilor magmatice
si parasisturi cristaline - rezultate prin metamorfozarea rocilor sedimentare.

7
 Dupa compozitia mineralogica, textura si structura, sisturile cristaline se clasifica in urmatoarele
familii: familia gnaiselor, familia micasisturilor, familia amfibolitelor, familia filitelor, familia calcarelor
cristaline si familia cuartitelor.

a) Familia gnaiselor. Gnaisele sunt roci acide formate in catazona, mai rar in metazona, cu structura
granoblastica, uneori porfiroblastica, textura sistoasa sau fin rubanata, formata din benzi de cuart si
feldspat in alternanta cu benzi de mica.

Dupa origine se deosebesc ortognaise (sau gnaise granitice), provenite prin metamorfozarea

granitelor, respectiv paragnaise,  provenite prin metamorfozarea unor succesiuni de strate argilo-
grezoase bogate in cuart, felspat si mica.

In compozitia mineralogica a gnaiselor intra ca:

-        minerale principale: cuartul, feldspatii potasici (ortoza, microclin), micele (muscovit, biotit);

-        minerale accesorii: epidot, apatit, turmalina, magnetit, zircon, pirita;

-        minerale secundare: disten, clorit, andaluzit, sericit, limonit.

In functie de componentii minerali, de structura si textura se definesc mai multe varietati de gnaise:
cu biotit, cu muscovit, cu hornblenda, cu granati, cu epidot, cu albit, cu nefelin, cu sodalit, cu turmalina
si respectiv gnaise oculare, rubanate etc.

Gnaisele sunt foarte raspandite in axul catenelor muntoase paleozoice si chiar alpine.

In Romania, gnaisele se gasesc in fundamentul cristalin al M-tilor Carpati, cum sunt gnaisele oculare
de la Cozia si de la Cumpana si gnaisele comune de la Cilnic, Rasinari, Vadu, Tarovat.

b) Familia micasisturile. Rocile din aceasta familie s-au format in urma metamorfismului regional, in
mezozona, prin metamorfozarea straturilor argiloase si a gresiilor micacee. Contin ca minerale principale
cuartul si micele (muscovit, biotit) sub forma de fluturasi mari. Feldspatii lipsesc sau sunt in cantitati
foarte mici. Sunt roci cu structura lepidoblastica si textura sistoasa.

Ca varietati se disting: micasisturi cu biotit, cu muscovit, cu granati, cu silimanit, cu hornblenda. Prin

dezagregare si alterare dau material parental nisipos, sarac in cationi bazici.

Micasisturi se intalnesc in Carpatii Meridionali (M-tii Semenic, M-tii Lotrului, zona centrala a M-tilor
Fagaras, M-tii Sureanu, M-tii Parang, M-tii Retezat) in Carpatii Orientali (M-tii Rodnei) si in M-tii Apuseni.

c) Familia amfibolitelor. Rocile acestei familii au luat nastere prin metamorfozarea rocilor

magmatice neutre si bazice sau a rocilor sedimentare marnoase dolomitice si calcaroase, in conditii de
mezozona, mai rar catazona. Sunt roci cu structura nematoblastica (fibroasa), uneori granoblastica sau
lepidoblastica, textura sistoasa sau rubanata, culoare verde inchis, verde-cenusiu cu nuante galbui
albicioase.
8
 In compozitia mineralogica a amfibolitelor predomina amfibolii (hornblenda, tremolit, actinot), la
care se adauga in proportii reduse feldspati plagioclazi, biotit, cuart, piroxeni, epidot, granati, iar ca
minerale secundare cloritul, limonitul si caolinitul. 

In functie de rocile ce au fost supuse metamorfismului se

diferentiaza: metadiabaze, metagabrouri, metadiorite. In functie de participarea procen-tuala a
mineralelor deosebim: amfibolite plagioclazice, hornblendice, acti-notice, tremolitice. In raport de
textura se diferentiaza amfibolite rubanate.

In Romania amfibolitele se gasesc raspandite in Carpatii Meridionali (in nordul M-tilor Fagaras, in M-
tii Parang, Sureanu, Retezat, Sebesului) si in Banat (la Boutari si Armenis).

d) Familia calcarelor cristaline (marmurelor) reuneste roci cu o structura granoblastica si textura

compacta neorientata. Sunt alcatuite din granule de calcit, la care uneori se adauga cantitati mai mici de
cuart, amfiboli, mica alba, piroxeni, granati, feldspati.

Marmurele iau nastere atat prin metamorfism de contact cat si prin metamorfism regional, din roci
sedimentare calcaroase. Marmurele formate in apropierea rezervorului magmatic au structura
zaharoida si sunt colorate in albastru, galben sau rosu, iar cele rezultate prin metamorfism regional au
culoarea alba sau cenusie si granulozitatea cu atat mai mare cu cat s-au format la adancime mai mare.

Clasificarea marmurelor se face dupa:

- culoare - marmure albe, albastre, roz, cenusii, galbene, negre);

- compozitia mineralogica - marmure calcaroase, marmure dolomitice, cipolinuri (marmura cu paiete de

muscovit asezate in zone paralele);  

- localitatea de unde se extrag - de Toscana, de Albota, de Ruschita, de Carrara etc.

Calcarele cristaline se folosesc in constructii pentru decoruri interioare sau exterioare, deoarece se
prelucreaza cu usurinta si sunt estetice. Sunt raspandite in masivele de sisturi cristaline din M-tii Fagaras
(Albota), Masivul Poiana Ruscai (Alun, Ruschita), Baita-Bihor, Valea Ariesului, Moneasa (marmura rosie),
M-tii Rodnei si Ocna de Fier.

e) Familia cuartitelor reuneste roci cunoscute sub numele de cuartite ce au structura granoblastica,

uneori zaharoida, textura compacta, neorientata. Ele sunt alcatuite in cea mai mare parte din granule de
cuart, tabulare sau turtite, alaturi de care se mai gasesc: muscovit, biotit, granati, turmalina, hematit,
grafit, hornblenda.

Cuartitele se formeaza prin metamorfism regional, uneori de contact, din filoane de cuart eruptiv
(silexit), gresii, nisipuri si conglomerate.

Cuartitul nu este atacat de acizi, fapt pentru care este o roca greu dezagregabila si practic
nealterabila.

9
 Dupa compozitia mineralogica si culoare se deosebesc mai multe varietati de cuartite: sericitoase,
micacee, grafitoase, cloritoase, albe (formate aproape 100% din cuart) si negre (impregnate cu oxizi de
fier, oxizi de mangan sau sulfuri).

Cuartitul, fiind foarte dur, este folosit ca piatra sparta in constructii, la fabricarea produselor
refractare, a glazurilor pentru faiante si portelanuri.

Cuartitele au o raspandire foarte mare in fundamentul cristalin al Carpatilor Meridionali (M-tii

Parang, Retezat, Sureanu), in Carpatii Orientali (cuartitele negre de la Sarul Dornei, Vatra Dornei,
Brosteni), in M-tii Apuseni, in M-tii Poiana Ruscai si in Dobrogea (Altintepe).

f) Familia filitelor cuprinde roci metamorfice cu structura foarte fin granulata sau fin lepidoblastica
si textura pronuntat sistoasa. Prezinta luciu matasos (fiind numite sisturi satinate) si au culori diferite in
functie de mineralele pe care le contin (albe, argintii, verzui, cenusii, rosietice, negre).

Filitele sunt alcatuite din cuart si mica, la care se adauga minerale hidrate: sericit, clorit, talc,
serpentin si o serie de minerale accesorii: grafit, epidot, calcit, granati, magnetit, turmalina, pirita.

Filitele rezulta printr-un metamorfism slab de epizona. Rocile supuse metamorfismului sunt argilele
si gresiile fine. Prin dezagregare si alterare, filitele dau nastere la sedimente fine, argiloase.

In raport cu prezenta materialului predominant, se deosebesc urmatoarele varietatile de sisturi:

sericitoase, cloritoase, talcoase, serpentinice, grafitoase, calcaroase, cuartifere si epidotice.

 Sisturile sericitoase sunt bogate in sericit, au culoare deschisa, alb-galbuie, luciu sidefos matasos
si duritate mica. Se gasesc raspandite in M-tii Fagaras, Poiana Ruscai, Banatului (M-tii Locvei, Almajului),
in Carpatii Orientali si in nordul Dobrogei.

 Sisturile cloritoase iau nastere prin metamorfozarea argilelor si a rocilor magmatice bazice si

ultrabazice. Sunt formate in cea mai mare parte din foite de clorit, la care se adauga cuart, calcit,
dolomit si granati. Sunt fin cristalizate, cu sistuozitate pronuntata, luciu matasos, culoare verde, putin
dure. Sunt raspandite in M-tii Leaota, Apuseni, Carpatii Orientali si Dobrogea (Histria).

 Sisturile talcoase se formeaza in epizona, prin metamorfozarea rocilor ultrabazice si sunt alcatuite
aproape exclusiv din talc, la care se adauga cantitati mici de clorit, sericit, epidot, magnetit si pirita. Au
duritate mica, culoare alb-verzuie, sunt unsuroase la pipait, au luciu sidefos, se sfarama usor. Se
exploateaza in vederea obtinerii talcului la Rusca Montana si Cerisor.

 Sisturile serpentinice sunt alcatuite in general din serpentin, la care se adauga piroxeni, amfiboli,
magnetit etc.

 Sisturile grafitoase rezulta prin metamorfozarea carbunilor sau a sisturilor carbunoase, fiind

alcatuite in general din grafit. Sunt moi, unsuroase, lasa urma pe hartie si au culoare cenusiu-neagra. La
noi se gasesc in formatiunea de Scheia.

 Sisturile calcaroase sunt formate din cristale de calcit, la care se adauga foite de mica si au textura
slab sistoasa.

10
  Sisturile cuartitice sunt roci rezultate printr-un metamorfism slab al gresiilor si arcozelor, alcatuite
predominant din cuart.

 Ardeziile sunt roci rezultate din argila, supuse unui metamorfism incipient in timpul miscarilor
orogenice. Au textura foioasa sistoasa, sunt lunecoase la pipait, au aspect matasos, sunt foarte greu
alterabile, se desfac in placi subtiri de 1-1,5 mm grosime. Sunt alcatuite din minerale argiloase la care se
adauga cuart, muscovit, clorit, sericit etc.

11