Sunteți pe pagina 1din 5

Eu, Creionul

de Leonard E. Read

Traducere: Radu Nechita1

Sunt un creion cu mină de grafit – creionul obişnuit, din lemn, cunoscut de toţi băieții, fetele şi adulţii care
ştiu să scrie şi să citească. A scrie este misiunea și pasiunea mea, doar cu asta mă ocup. 2

V-ați putea întreba de ce aș scrie despre originile mele. Ei bine, mai întâi de toate, povestea vieţii mele este
interesantă. Și, pe deasupra, eu sunt un mister mai adânc decât cel al unui copac, al unui apus de soare sau al
unui fulger. Dar, din păcate, cei care mă folosesc consideră existenţa mea ca fiind ceva de la sine înţeles, ca şi
cum aş fi ceva întâmplător şi fără de trecut. Această atitudine dispreţuitoare mă pune în categoria banalităţilor.
Ea este o eroare gravă, din acelea în care omenirea nu se poate complace fără să se expună la mari pericole.
Într-adevăr, aşa cum remarca înțeleptul G. K. Chesterton, „Pierim nu din lipsa minunilor, ci pentru că nu ne
minunăm îndeajuns.”3

Eu, Creionul, atât de banal precum par, sunt demn de admiraţia şi respectul dumneavoastră şi voi încerca să vă
demonstrez acest lucru. De fapt, dacă m-aţi putea înţelege – ba nu, asta ar însemna să cer prea mult de la
cineva – daca aţi putea măcar să va daţi seama de minunea pe care o reprezint, atunci aţi putea contribui la
salvarea libertăţii pe care omenirea o pierde într-un mod atât de nefericit. Am de transmis o învăţătură plină de
tâlc. Iar eu pot să vă împărtăşesc această învăţătură mai bine decât ar putea s-o faca un automobil, un avion
sau o maşină de spălat vase pentru că – de fapt, tocmai pentru că – par atât de banal.

Banal? Şi totuşi, nici o persoană de pe faţa pământului nu ştie cum sa mă fabrice de una singură. Asta sună
straniu, nu-i aşa? Mai ales dacă ținem cont că în fiecare an, în Statele Unite, se produc cam un miliard și
jumătate de semeni de-ai mei.

Luaţi-mă în mână şi uitaţi-vă la mine. Ce vedeţi? Nimic care să sară în ochi – niște lemn, lac, marca
imprimată, mina de grafit, o bucăţică de metal şi o radieră.

Nenumăraţi strămoşi

Aşa cum dumneavoastră nu vă puteţi trasa arborele genealogic foarte mult în urmă, îmi este şi mie imposibil
să-i numesc şi să explic cine sunt toți strămoşii mei. Cu toate acestea, aş dori să amintesc suficient de mulţi
încât să vă conving de bogăţia şi complexitatea trecutului meu.

Arborele meu genealogic este la origine tocmai un arbore, un cedru cu fibre drepte, care creşte în nordul
Californiei şi în Oregon. Imaginați-vă acum toate fierăstraiele, camioanele, frânghiile şi nenumăratele alte
utilaje folosite la tăierea şi transportul buştenilor de cedru până la calea ferată. Gândiţi-vă la toate persoanele
şi la nenumăratele competențe4 implicate în fabricarea lor: extragerea minereului, producerea oţelului şi
transformarea lui în fierăstraie, topoare, motoare; cultivarea cânepei şi trecerea ei prin toate etapele până la
stadiul de frânghie rezistentă; taberele muncitorilor forestieri, cu dormitoarele şi cantinele, cu producerea și
gătitul tuturor mâncărurilor. Vai, nu ştie nimeni câte mii de oameni au contribuit la fiecare ceașcă de cafea
băută de muncitorii forestieri!


Numele meu oficial este „Mongol 482”. Numeroasele mele componente sunt asamblate, fabricate și finisate de
Eberhard Faber Pencil Company.

1
Buştenii sunt transportaţi la un gater în San Leandro, California. Vă puteți oare imagina oamenii care produc
vagoanele platformă, şinele, locomotivele, și pe cei care construiesc şi pun în funcţiune sistemele de
comunicaţie necesare? Toate aceste armate de oameni se regăsesc printre strămoşii mei.

Să vorbim despre gaterul din San Leandro. Buştenii de cedru sunt tăiaţi în mici stinghii, de lungimea unui
creion şi puțin mai groase de jumătate de centimetru. 5 Acestea sunt uscate în cuptor şi apoi vopsite exact din
acelaşi motiv pentru care femeile își pun fard pe obraji. Lumea preferă să arăt bine, nu palid-albicios.
Stinghiile sunt ceruite şi uscate din nou în cuptor. De câtă pricepere nu a fost oare nevoie pentru a fabrica
vopseaua şi cuptoarele, pentru a furniza căldura, lumina și energia, curelele de transmisie, motoarele şi toate
celelalte lucruri necesare unui gater? Să fie oare şi măturătorii din fabrică printre strămoşii mei? Cu siguranță!
Şi tot în rândul lor sunt și lucrătorii care au turnat betonul pentru barajul hidrocentralei Pacific Gas & Electric
Company care furnizează curent electric gaterului.

Să nu-i trecem cu vederea nici pe strămoşii mai recenţi sau mai îndepărtaţi care și-au adus contribuția la
transportul a 60 de vagoane de stinghii de-a lungul şi de-a latul țării.

Odată ajunse la fabrica de creioane – utilaje şi clădiri în valoare de 4.000.000 de dolari, tot acest capital fiind
acumulat de strămoşi de-ai mei, cumpătaţi şi economi – fiecărei scânduri i se fac câte opt şanţuri cu o maşină
complicată, după care o altă maşină dispune grafitul în șanțurile dintr-o scândură, aplică cleiul şi plasează
deasupra ei o a doua scândură – ca un fel de sandwich din lemn cu grafit, ca să spunem așa. Şapte fraţi şi cu
mine suntem ciopliţi mecanic din acest „sandwich” din lemn lipit.

Chiar și mina mea are o compoziţie complexă. Grafitul este extras din Ceylon. 6 Gândiţi-vă la aceşti mineri, la
cei care le fabrică sumedenia de utilaje, la cei care produc sacii de hârtie în care este transportat grafitul, la cei
care împletesc sfoara cu care sunt legaţi sacii şi la cei care-i încarcă în vapoare şi la cei care construiesc
vapoarele. Chiar şi paznicii farurilor de pe traseu au o contribuţie la naşterea mea, precum şi piloţii de
remorchere.

Grafitul este amestecat cu argilă din Mississippi, care, împreună cu hidroxidul de amoniu, se folosește în
procesul de rafinare. Apoi se adaugă agenţi de hidratare, cum ar fi grăsimile sulfonate, produs al reacţiei dintre
grăsimi animale şi acidul sulfuric. După ce trece prin numeroase maşini, amestecul se prezintă ca o extruziune
fără de sfârşit – ca și cum ar ieși dintr-o masina de făcut cârnaţi – care se taie la dimensiunea dorită, se usucă
şi se coace timp de mai multe ore la o temperatură de 1010° C. 7 Pentru a le spori duritatea şi netezimea,
minele sunt tratate cu un amestec fierbinte care conţine ceară candelilla 8 din Mexic, parafină şi grăsimi
naturale hidrogenate.

Lemnului meu de cedru i se aplică şase straturi de lac. Ştiţi cumva care sunt toate ingredientele lacului? Cine
şi-ar putea închipui că la acestea contribuie şi cultivatorii de ricin şi producătorii de ulei de ricin? Ei bine, sunt
și ei implicați. Chiar şi în procesul prin care lacul ia o frumoasă tentă galbenă sunt implicaţi mai mulţi oameni
decât ar putea fi amintiţi!

Priviți-mi marca. Este o peliculă formată prin încălzirea negrului de fum amestecat cu diferite răşini. Cum se
fabrică răşinile şi ce-o mai fi oare şi acest negru de fum?

Bucăţica mea de metal – manşonul – este din alamă. Gândiţi-vă la toţi cei care extrag zincul şi cuprul şi la toţi
cei care știu cum să fabrice din aceste produse ale naturii foițe subţiri și lucioase de alamă. Acele inele negre
de pe manşon sunt din nichel negru 9 Ce este nichelul negru şi cum se aplică el? Este o poveste lungă şi ar fi
nevoie de pagini întregi doar pentru a explica de ce mijlocul manșonului meu nu este acoperit cu nichel negru.

În fine, ajungem la mândria mea, atât de ne-elegant numită „dop” în limbajul comercial, adică partea pe care
oamenii o folosesc la ştergerea greşelilor pe care le fac cu mine. Un mic ingredient numit „factice ”10 este ceea
ce permite ştergerea. Este un produs asemănător cauciucului, obţinut din reacţia uleiului de rapiţă din Indiile
Olandeze Orientale11 cu clorură de sulf. Cauciucul, contrar părerii răspândite, are doar rolul de liant. De
asemenea, mai intervin apoi numeroşi agenţi de vulcanizare şi acceleratori. Piatra ponce provine din Italia, iar
pigmentul care dă culoarea „dopului” este sulfura de cadmiu.

2
Nimeni nu știe

Doreşte cineva să conteste afirmaţia mea anterioară şi anume că nici o persoană de pe faţa pământului nu ştie
să mă fabrice de una singură?

De fapt, milioane de oameni au contribuit la crearea mea şi nici unul dintre ei nu-i cunoaşte decât pe foarte
puţini dintre ceilalţi. Poate veţi spune acum că exagerez când îi număr printre creatorii mei pe culegătorul de
cafea din îndepartata Brazilie şi pe producătorii de hrană din cine ştie ce altă ţară; că acesta este un punct de
vedere extrem. Cu toate acestea, îmi menţin afirmaţia. Printre milioanele de persoane amintite, nu există nici
una, nici măcar directorul fabricii de creioane, care să contribuie cu mai mult decât cu o minusculă,
infinitezimală parte din cunoştinţele necesare la crearea mea. Din punctul de vedere al cunoștințelor, singura
diferenţă între minerul care extrage grafit din Ceylon şi lucrătorul forestier din Oregon este doar tipul de
cunoaștere, de know-how. Nu ne putem lipsi nici de miner, nici de lucrătorul forestier, după cum nu ne putem
lipsi nici de chimistul din combinat sau de petrolistul de pe câmpul de extracție – parafina fiind un produs
derivat al petrolului.

Și iată un lucru uimitor: nici petrolistul, nici chimistul, nici minerul care extrage grafitul sau argila, şi nici
vreunul dintre cei care deservesc sau produc vapoarele, trenurile sau camioanele, nici muncitorul care
operează maşina ce încrestează bucățica mea de metal, nici directorul companiei nu-şi face meseria pentru că
m-ar dori pe mine. Poate că fiecare mă doreşte mai puţin decât mă vrea un şcolar de clasă primară. Într-
adevăr, în această multitudine de oameni, sunt unii care n-au văzut niciodată un creion şi care nici n-ar şti cum
să-l folosească. Nu eu sunt motivaţia lor. Situația este mai degrabă cam așa: fiecare dintre aceste milioane de
oameni constată că-şi poate schimba fărâma de cunoaştere, de know-how, pe bunuri şi servicii de care are
nevoie sau pe care le doreşte. Eu pot să fiu sau să nu fiu printre acestea.

Fără vreun coordonator central

Mai este însă un lucru şi mai uimitor: nu există nici un coordonator central, adică cineva care să impună sau să
forţeze realizarea acestor nenumărate acţiuni ce mă aduc la viață. Nici urmă de o astfel de persoană. În locul
său găsim doar acţiunea Mâinii Invizibile. Acesta este misterul la care mă refeream înainte.

Se spune că „numai Dumnezeu poate crea un copac”. De ce suntem de acord cu această afirmaţie? Nu cumva
pentru că ne dăm seama că nu l-am putea crea noi înşine? De fapt, am putea măcar să descriem un copac? Nu
putem decât în linii generale. Putem spune, de exemplu, că o anumită configuraţie moleculară se manifestă
sub forma unui copac. Dar ce minte omenească ar putea măcar să înregistreze, nicidecum să dirijeze,
schimbările permanente din molecule care au loc de-a lungul vieții unui copac? O realizare atât de măreață
este de-a dreptul de neînchipuit.

Eu, Creionul, sunt o combinaţie complexă de minuni: un copac, zinc, cupru, grafit şi aşa mai departe. Dar
acestor minuni care se manifestă în Natură li s-a adăugat una şi mai extraordinară: combinarea energiilor
umane creatoare – milioane de cunoștințe mărunte combinându-se în mod natural şi spontan ca răspuns la
nevoile și dorințele umane, totul fără intervenţia vreunui coordonator central! Dacă doar Dumnezeu poate
crea un copac, atunci eu afirm cu tărie că numai Dumnezeu mă poate crea și pe mine. Omul nu poate
coordona aceste milioane de cunoștințe pentru a mă aduce la viaţă, aşa cum nu poate aduna molecule laolaltă
pentru a crea un copac.

Asta am vrut să spun atunci când am scris că „dacă v-aţi da seama de minunăţia pe care o reprezint, atunci aţi
putea contribui la salvarea libertăţii pe care omenirea o pierde într-un mod atât de nefericit.” Prin urmare, dacă
ne-am da seama că toate aceste cunoştinţe se vor aranja în mod natural, da, în mod automat, în structuri
creatoare şi productive ca răspuns la nevoile şi cerinţele oamenilor – adică în absenţa vreunei planificări
guvernamentale sau a oricărei coordonări bazate pe constrângere – atunci am dispune de un ingredient absolut
necesar libertăţii: credința în oamenii liberi. Libertatea este imposibilă fără această credință.

Odată ce guvernul a obţinut monopolul asupra unei activităţi creatoare, cum ar fi, de exemplu, distribuirea
scrisorilor, cei mai mulți vor crede că scrisorile n-ar putea fi distribuite eficient de către oameni acţionând în

3
mod liber. Explicaţia este aceasta: Fiecare este conştient că el singur nu ştie cum să facă toate lucrurile legate
de distribuția scrisorilor. De asemenea, fiecare îşi dă seama că nici o altă persoană n-ar putea realiza acest
lucru. Aceste presupuneri sunt corecte. Nici o persoană nu are destule cunoştinţe pentru a putea organiza
distribuția scrisorilor dintr-o ţară, aşa cum nici o persoană nu are destule cunoştinţe pentru a produce un
creion. Astfel, fără încrederea în oamenii liberi – adică fără a fi conștient de faptul că milioane de farâme de
cunoaştere vor prinde formă şi vor coopera în mod natural şi miraculos pentru a-i satisface trebuinţele –
oamenii ajung inevitabil la concluzia eronată că scrisorile pot fi distribuite doar prin „coordonarea”
guvernamentală.

Mărturii din belşug

Dacă eu, Creionul, aş fi singurul care să aduc mărturii cu privire la ceea ce pot realiza bărbații și femeile când
sunt liberi să acționeze, atunci cei cu puţină încredere în oamenii liberi și-ar putea apăra ușor punctul de
vedere. Totuşi, mai există mărturii din belşug: ele sunt în tot ceea ce reprezentăm şi în tot ceea ce ne
înconjoară. Distribuția scrisorilor este o activitate extrem de simplă față de fabricarea unui automobil, a unui
calculator, a unei combine, a unui strung sau a altor zeci de mii de lucruri. Distribuție? Ei bine, în acest
domeniu al distribuției și livrării, acolo unde au fost lăsaţi liberi să întreprindă, oamenii „distribuie” vocea
umană în jurul lumii în mai puţin de o secundă; ei „livrează” în casa fiecăruia, în imagini și în mișcare, un
eveniment atunci când se produce; ei „livrează” 150 de pasageri de la Seattle la Baltimore în mai puţin de
patru ore; ei „distribuie” gaz din Texas unui aragaz sau unui cuptor din New York la preţuri incredibil de mici
şi fără subvenţii; ei „livrează” doi litri de petrol adus din Golful Persic până pe Coasta de Est – înconjurând
lumea pe jumătate – pentru mai puţini bani decât îţi ia guvernul să-ţi livreze o scrisoare de 30 de grame de pe-
o parte pe alta a străzii! 12

Lecţia pe care o am de transmis este aceasta: lăsaţi nestăvilite toate energiile creatoare. Organizaţi societatea
doar atât cât ea să poată funcționa în armonie cu această învăţătură. Faceţi ca forurile legiuitoare ale societății
să îndepărteze, pe cât posibil, toate obstacolele. Lasați să se răspândească liber toată această cunoaștere
creatoare. Aveţi încredere că oamenii liberi vor răspunde Mâinii Invizibile. Această credință se va dovedi
justificată. Eu, Creionul, atât de banal precum par, ofer minunea creaţiei mele ca mărturie că această credință
este o credință adevărată, pe cât de adevărate sunt soarele, ploaia, cedrul și pământul roditor.

4
1
Articol original: Read, E. Leonard (1958), I, Pencil, The Freeman, December. Reeditat în 1999,
https://fee.org/media/14940/read-i-pencil.pdf. Traducere autorizată de Foundation for Economic Education www.fee.org.
În 2012, Competitive Enterprise Institute a realizat un film pe baza acestui eseu: https://cei.org/i-pencil
2
În original: „my vocation and my avocation”, adică vocația și meseria mea. N. T.
3
În original: „We are perishing for want of wonder, not for want of wonders”. Gilbert Keith Chesterton (1874-1936),
prolific scriitor britanic, umorist și moralist, autor a peste 80 de cărți. Au fost publicate în limba română: Ortodoxia sau
dreapta-credință (Paralela 45, 2000), Secretul părintelui Brown (Litera internțional, 2004), Omul care era joi (Humanitas,
2007). Chesterton a fost la vremea sa printre puținii intelectuali care s-au opus războiului cu burii și eugenismului. Din acest
motiv, el a fost considerat un reacționar de către intelectualitatea „progresistă” de atunci. N. T.
4
În original: skills. N. T.
5
În original: „mai subțiri de un sfert de țol”. N. T.
6
Azi, Sri Lanka. N. T.
7
În original: 1850̊ F. N. T.
8
Ceară derivată dintr-un extras din frunzele arbustului Candelilla (Euphorbia Cerifera and Euphorbia Antisyphilitica)
provenit din nordul Mexicului și sud-estul Statelor-Unite. Se mai folosește în industria cosmetică și alimentară.
9
Aliaj zinc-nichel folosit ca strat de protecție aplicat altor metale și aliaje (de exemplu aluminiu, cupru, oțel). N. T.
10
Produs derivat din uleiuri naturale. N. T.
11
Azi, Indonezia. N. T.
12
În original: „patru livre de petrol” (cca. 1,816 kg) și, respectiv, „o scrisoare de o uncie” (adică 28,34 grame). O livră
reprezintă 16 uncii. N. T.

S-ar putea să vă placă și