P.

OVIDIUS N A S O

SCRISORI DIN TOMIS

BCU Cluj-Napoca

FILOL 1994 02295

ÎN R O M Â N E Ş T E DE

ST. B E Z D E C H I
 MEMORIEI LUI

VASILE PARVAN

E N T U S I A S T U L U I C E R C E T Ă T O R AL S T R Ă B U N I L O R
N O Ş T R I GEŢI, ÎN M I J L O C U L CĂRORA
Şl-A PĂTIMIT O V I D I U EXILUL.
 : : ; ' : .

< .

«
 ULTIMII A N I AI LUI OVIDIU

A c u m câteva decenii H. de la Viile de Mirmont a scris o frumoasă

carte, intitulată „Tinereţea lui Ovidiu". In fruntea acestei traduceri a „Triste»
lor" şi«ar avea mai de grabă locul un studiu asupra „Bătrâneţei lui Ovidiu",
iar o cercetare completă asupra vieţii şi operii acestui mare scriitor ar fi
mai nimerită în fruntea unei traduceri integrale a operelor poetului din Sul»
mona. Şi socot că e necesară o asemenea traducere pentru publicul românesc,
pentru urmaşii îndepărtaţi ai acelor Geţi, în mijlocul cărora, acum două mii
de ani, autorul Metamorfozelor şi-a petrecut amarul său surghiun. A r fi şi o
pioasă datorie, şi nu ne îndoim că, până la 13 Martie 1943, când se vor îm«
plini două milenii de la naşterea lui Ovidiu, se va putea alcătui şi în româ»
neşte o tălmăcire completă a operei acestui autor.
El îşi povesteşte propria sa viaţă în Tristia IV, tO. Datele cuprinse in
această elegie, combinate cu altele risipite mai peste tot în opera lui1), ne dau
indicaţiuni suficiente din care putem reconstrui personalitatea omului şi artis»
tului care a jucat un rol aşa de important in literatura de limbă latină. Nu
vom insista asupra începuturilor sale. Lucrurile acestea le povesteşte el mai
bine şi le-au povestii şi alţii chiar in româneşte (v. Prefaţa la Tristia editate de
A. Marinescu la Casa Şcoalelor în 1921). Pentru a putea urmări cu succes
traducerea de faţă, e destul să zăbovim asupra a ceea ce s'ar putea numi
sfârşitul carierii acestui om de mare talent. Intre anii 1 şi 8 după Chr. el este
poetul răsfăţat al Romei. Metropola, care acum putea gusta în tihnă roadele
păcii trainice întronate de August, îşi găsise în el expresia concepţiei sale de
viaţă. Spre deosebire de Virgiliu şi chiar de August, proslăvitori ai trecutului
epic, el era un adorator al prezentului. Bucuriile pe care le oferea acest pre»
zent, nu tocmai recomandabil prin virtuţile sale, el le cântâ sincer. Era destul
chiar şi atât, ca să ajungă antipatic Prinţului, care, prin un romantism inex»
plicabil la un om atât de practic, vrea să reintroducă virtuţile trecutului prin
o serie de reforme menite să întoarcă societatea romană la viaţa eroică a
timpurilor vechi.
Dar printr'o ironie a soartei, în vreme ce Suveranul căută prin diverse
legi să redea cetăţenilor gustul vieţii familiare şi dragostea pentru o nume-
roasă progenitură, Ovidiu menţionează existenţa unor manuale în versuri prin

') V . Amores III, X V , 3 s q q . şi v . 7 - 1 4 . - Pontica I, V I I I . - Fasti, I V , 7 0 - 8 3 ec.

 II!

care se recomanda practica avortului. Intr'un timp când legiunile, prin victo-
riile lor continue, răspândeau faima numelui roman în toată lumea cunoscută
atunci, Ovidiu se lăuda că n'a făcut serviciul militar. Era deci cam cinic a-
cest gingaş poet, care îşi făcuse o specialitate din cântarea dragostei. Izbutind
să ajungă în cea mai aleasă societate a timpului, nu prin legătura matrimo-
nială contractată cu a treia sa soţie 1 ), cum cred unii, ci mulţumită remarca-
bilului său talent, el trăia în intimitatea tinerilor din cea mai înaltă aristocra-
ţie. Căci era foarte iubit de „high-life"-ul roman poetul critic, care va fi fost
preţuit şi pentru talentul său de maestru în arta amuzării. S'a scris o carte
excelentă, intitulată „Cicero şi prietenii săi". S'ar putea scrie alta, poate tot
atât de interesantă, despre Ovidiu şi prietenii săi. Conturarea mai precisă a aces-
tor personagii, pe lângă că ne-ar revela încă un aspect al vieţii romane din
acest timp, ne-ar ajuta mai bine şi la înţelegerea celor două colecţii de elegii
„Tristia" şi „Pontica". Critica filologică din ultimele decenii, căutând să atle
cui au fost adresate diversele scrisori care alcătuesc cele cinci cărţi ale Triste-
lor, a adus mult material nou, pe baza căruia s'ar putea cu atât mai uşor
scrie o asemenea carte.
In anul 8 sau 9 după Chr., adică în preajma exilului său, Ovidiu era
căsătorit pentru a treia oară cu o anume Fabia, care avea o fată din prima
ei căsătorie. Aceasta era măritată cu Suillius Rufus, chestor al prinţului Ger-
manici^.
Fratele poetului, singurul pe care-1 avusese, cât şi ambii săi părinţi, despre
care duiosul scriitor nu ne dă decât ştiri foarte vagi, muriseră de mult.
Deci singurele persoane de care-1 lega o afecţiune familiară, era soţia lui,
tânără încă în vremea surghiunului, şi fiica sa vitregă, care în timpul catas-
trofei se afla în Africa, unde soţul ei va fi avut vreo slujbă importantă. în
Capitală poetul avea cercul său intim de cunoscuţi, alcătuit din două categorii:
mai întâi acei tineri de familie aristocratică sau nobili iluştri, cari jucau faţă
de autorul Metamorfozelor şi rolul de protectori, şi apoi ceata de confraţi poeţi,
cu care bardul amorului s'a aflat întotdeauna in relaţii excelente.
In fruntea primei categorii putem pune pe importantul personagiu, Paul-
lus Fabius Maximus, orator cu vază, intim al lui August, ajuns consul in anul
11. In casa acestuia umbla şi Fabia, soţia lui Ovidiu, care se afla in buni ter-
meni cu Marcia, soţia lui Paullus. Acestuia îi închinase pe vremi Ovidiu un
cântec nupţial, un epitalam, iar seniorul catadixea uneori să-i citească poetului
discursurile pe care avea să le pronunţe în senat sau înaintea tribunalelor.
Nu odată, exilatul de la Tomis ii scrie acestui influent personagiu rugându-1
să intervie pe lângă August în favoarea sa. Insă toate aceste intervenţiuni au
fost fără succes. în anul 14 p. Chr. Fabius se sinucide, în urma disgraţiei în
c a r e căzuse din pricina indiscreţiunei soţiei sale. Aceasta fusese făcută părtaşă
la un mare secret de Stat. întradevăr în acest an, August, hotărîndu-se să

.... ') C r e d i n ţ a atât de r ă s p â n d i t a , c.t a treia so[ie a sn a p a r ţ i n e a v e s t i t e i familii a Fă-

ţişilor, pare a Ji e r o n a t ă , (v. Nemethy. Comment. exeg. ari. Ovid. Trist., p.129).
 III!

facă o vizită in ascuns nepotului său Agripa Postumus, în insula Planasia,

unda accsta fusese exilat, avea în suita sa de intimi şi pe Fabius. E probabil
că aici se pusese la cale lucruri importante. Poate că Împăratul plănuia să
schimbe succesiunea la tron şi să designeze ca urmaş al său pe exilatul din
Planasia. Toate aceste demersuri erau făcute în cea mai mare taini. Nu tre-
buia să ştie nimic mai ales Împărăteasa, care astfel ar fi văzut primejduit vii-
torul fiului ei Tiberius, moştenitorul presumtiv al tronului şi fiu vitreg al lui
August, care nu prea avea simpatii pentru acest om prefăcut şi misterios.
Consilier şi părtaş al acestor uneltiri era şi Fabius Maximus, care era obligat
să ţină, ca şi ceilalţi, cel mai mare secret asupra acestui plan. El însă l'a des-
tăinuit soţiei sale Marcia, care nu s'a putut reţine de a-1 împărtăşi amicei sale,
Livia, soţia lui August. în casa imperială va fi avut loc un scandal formida-
bil. Împărăteasa va fi făcut mustrări amare augustului său soţ. în ziua sau in
zilele următoare când Fabius, fără să ştie nimic de cele întâmplate, veni la
Împărat să-i aducă obişnuitul salut, monarhul, mâniat de indiscreţia lui, îl
•concedie brusc cu cuvântul tragic şi atât de plin de înţeles: Adio Consilierul
intim a priceput imediat ce se întâmplase şi a văzut că nu'i mai rămânea ni-
mic de făcut decât să-şi ridice viaţa. Intr'un pasagiu (Pontica, IV, 6, 9) Ovidiu
se acuză că, indirect, el a fost pricina de căpetenie a morţei ilustrului său pro-
tector. Cum? Dl. C. Blum (în studiul său Căuşele relegării lui Ovidiu în „A-
nalele Dobrogei", IX. (1928), voi. II, p. 121 şi următoarele) încearcă cu
•succes s i elucideze această taină. Ipotezele Dsale, deşi temerare, sânt inge-
nioase şi plausibile. Intradevăr, oricât am căută să explicăm altfel pricina
exilării lui Ovidiu, studiul acestor cauze ne duce fatal la firul unei intrigi,
•care se urzea între cei doi imperiali soţi: August, care voia in ultimul timp
să asigure tronul altcuiva decât lui Tiberiu, şi între Livia, care luptase toată
viaţa prin toate mijloacele să păstreze tronul acestui fiu al ei. în complotul
•care susţinea pe împărat, urmărind realizarea acestui plan, intrau atât Fabius
Maximus cât şi protejatul său Ovidiu. Poetul nutrea de mult — de ce, nu
ştim — antipatie faţă de demonica Livia. Anumite pasagii din Metamorfoze
>(I, 147-8) conţin aluzii veninoase la adresa ei şi a fiului său. Toate linguşirile
de mai târziu ale surghiunitului n'au putut domoli ura tenace a imperialilor
săi duşmani. Activând pentru realizarea planului de a aduce un alt succesor
la tron, Fabius se va fi gândit şi la protejatul său, a cărui soartă, după o a-
semenea schimbare, prin care Livia şi Tiberiu erau făcuţi neputincioşi, avea
să se schimbe mul. în bine. Dar odată cu neizbutirea acestei uneltiri, a fost
pecetluită definitiv şi soarta lui Ovidiu. Avea deci dreptate poetul să spună:
„Prin moartea lui Fabius, s'a dus orice nădejde de ajutor" (Pontica, IV. 6, 14).
Alt nobil care a jucat un rol important in viaţa scriitorului nostru, a
fost Cotta Messalinus. In casa tatălui său, fost prietin şi tovarăş de studii la
Atena al lui Horaţiu, Ovidiu a fost un vizitator asiduu. Căci ilustrul Marcus
Valeri Messalae Corvini, om politic influent şi mare orator, căruia Irod îi
•datora tronul Iudeilor, după o strălucită şi glorioasă carieră, lăsându-se de po»
 IV!

litică, devenise un al doilea Mecena pentru tinerii poeţi din Roma. Cu fiii a»
cestui Marcus — căci Cotta, care era mezinul, avea un frate mai mare — p e
care i»a văzut aproape în leagăn, a cultivat relaţii prieteneşti, deşi poetul era
cu 20 de ani mai în vârstă. Insă între fratele mai mare, care se numea la
fel cu tatăl său, şi intre Ovidiu n'a existat o prea mare afinitate. în schimb,.
Ovidiu a legat o cu atât mai strânsă prietenie cu fratele cel tânăr, care
liind adoptat, a luat numele de Cotta, după familia unchiului său matern
şi poate fi socotit de cel mai bun amic al poetului. Dragostea de artă
o va fi moştenit Cotta de la admirabilul său tată. Versuri încerca să facă şl
el şi poate chiar această slăbiciune să fi contribuit să'l apropie şi mai mult de
exilatul din Tomis. Tânărul aristocrat era un epicurian în toată puterea cu»
vântului. Era mare apreciator al bucatelor alese, iar cronica timpului ni-1
prezintă şi ca inventator al unui nou fel de bucate. Apoi era — se pare — un
om foarte spiritual şi autor al multor glume reuşite. Graţie acestei calităţi, a
izbutit să se insinueze in pretenia împăratului Tiberiu. Insă mai presus de
toate, Cotta era de o liberalitate într'adevăr seniorală, care ajunsese prover»
bială. „Cine poate să ceară atâta — zice Juvenal (V, 108) — cât obişnuia
Cotta să dăruiască?". Monumentul pe care i l>a pus un libert al său pe V i a
Appia, şi a cărui inscripţie se păstrează încă (v. Graeber, Qnaesiionum Ovi-
dianarum Pars I, p. XVIII) e cea mai concretă mărturie de generozitatea
acestui simpatic fiu al unui om mare. Deci nu erau vorbe goale cele două
versuri ( Tristia IV, 5, 7—9) prin care i se adresează poetul din Tomis în o scri-
soare prin care«i exprimă gratitudinea sa în felul următor •

Tu, care nu avuşi teamă, năvii de fulger izbite

Să îi deschizi un liman şi-un adăpost credincios;
Tu, ce a mea sărăcie a v e a i s'o mângâi prin a v e r e a-ţ i
Dacă Cezar m i-a r f i luat starea c e-a v e a m din p «»•
[r i n t i.

El a fost unul dintre puţinii care nu l'au părăsit pe surghiunit în mo»

mentele critice şi care i»a păstrat o nedespărţită prietenie până în clipele sale
din urmă. Avea deci dreptate poetul, când, vorbind de strânsa prietenie ce»i,
lega, o compara mereu cu celebrele amiciţii dintre Oreste şi Pilade, Piritou
şi Tezeu sau dintre Pollux şi Castor. Pentru a pricepe mai bine natura legă»
turilor dintre ei, care un moment au fost turburate şi anume chiar în momen»
tul tragic când poetul îşi lua rămas bun de la amicul său, e nevoe să adăo»
găm că fatalul edict 1-a ajuns pe Ovidiu în insula Elba, unde petrecea atunci,
în societatea lui Cotta. Acesta l»a întrebat pe poet dacă învinuirea ce i se a»
ducea (cât am da să ştim şi noi ce conţinea edictull) era adevărată. La răs"
punsul său şovăelnic, seniorul s'a mâniat, iar despărţirea, în loc să fie alinată
de cuvintele afectuoase ale tânărului nobil, a fost înveninată de mustrări. Şi
pe drept cuvânt, căci nobilul vlăstar al lui Messalla Corvinus se temea să nu.
 V!

fie compromis şi ar ti avut motiv să tie supărat ţi de nesinceritatea amicu-

lui său, care-i ascunsese până atunci lucruri atât de grave. Mai târziu s'a con-
vins însă că delicatul poet n'a fost de cât o sărmană victimă nevinovată în
acest vast complot, in iţele căruia se încurcase şi el ca o biată muscă în pân-
zele unui păianjen.
La trei ani după moartea bardului din Tomis, Cotta ajunge consul. După
o viaţă plină de viţii şi de aventuri, sub Nero, ajunge un om ruinat. Din
imensa lui avere, pe care o risipise în daruri şi orgii, nu-i mai rămânea a»
proape nimic. Tacit îl numeşte om sărac. Ca să-şi ducă viaţa conformă cât
de cât numelui, familiei şi trecutului său, a avut nevoe să fie ajutat de Nero
cu o sumă anuală din caseta imperială. Astfel sfârşeşte, destul de bătrân, sub
• domnia cruntului tiran, acela care fusese cel mai bun şi mai generos amic al
lui Ovidiu. Acesta i-a adresat mai multe scrisori (Triştia IV, 5, V, 9 Pontica,
I, 5 şi 9, II, 3 şi 8, III 2 şi 5), din care respiră o adâncă recunoştinţă şi o sin-
ceră dragoste. Uneori poetul exagerează calităţile amicului său, cum face de
pildă, când îl numeşte fruntaş al Forului şi astru al Muzelor. Dar exage-
rările acestea faţă de Cotta sânt scuzabile, întrucât sânt pornite dintr'un sen-
timent curai.
Alţi doi fraţi iluştri, cu care autorul Tristelor a avut legături de prie-
tenie, sânt C. Pomponius Graecinus şi L. Pomponius Flaccus. Cel dintâi e,
probabil, identic cu acel Graecinus, căruia Ovidiu, în timpurile sale de glorie
şi fericire, ii adresează elegia (Amores II, 10) ce începe cu următoarele versuri s

Tăgăduiai, o Grecine, (da, tu, căci miaduc doar aminte)

Că s'ar putea să iubeşti două femei deodat'.

Această elegie, scrisă cel puţin cu 10—12 ani înainte de scrisorile din
Pontica şi Trist ia pe care i le adresează lui (Trist. V , 6 ; Pontica I, 6-, IV, 9),
dovedesc totodată cât de veche era legătura dintre ei. Din corespondenţa lor
se vede că aristocratul, la auzul veştii despre exilul poetului, se grăbise să-j
mustreze prin scris. La aceste mustrări răspunde Ovidiu prin Pont. II, 6, ară-
tându-i că ar face mai bine să-i întindă o mână de ajutor, decât să-i aducă
învinuiri. Cu toate aceste neînţelegeri, prietenia dintre ei a fost trainică, pre-
cum pare a dovedi corespondenţa prelungită. Acest personaj a fost consul în
16 p. Chr. Din elegiile exilatului se vede că acest consular era un om de gust
şi de cultură, şi bun soldat ca şi fratele său care a fost şi el consul în 17.
înainte de a ajunge la această demnitate, L. Pomponius Flaccus fusese pro-
praetor sau legatus legionis (general) în Moesia. In aceasta calitate el dusese
lupte foarte grele la Troesmis (Igliţa) şi lângă Dunăre împotriva Geţilor. Deci
văzuse Dobrogea, şi tocmai în această calitate Ovidiu îi invoacă mărturia lui
că n'a exagerat când a descris Scythia Minor în culori atât de sumbre (v.
Pontica IV, 9). Lui îi e adresată Pontica I; 10. Cu acest excelent militar şi des-
toinic funcţionar, foarte apreciat de împăratul Tiberius, surghiunitul avea nu-
 VI!

mai legături superficiale. Prieten adevărat era el cu Graecinus, care se vede

a fi fost un om mai de gust, mai subţire şi cu preocupări literare şi artistice,,
pe care trebue să le presupunem la toţi adevăraţii amici sau ocrotitori ai
bărbatului ce şi-a ispăşit greşala la Tomis.
Printre ocrotitorii poetului ocupă un loc însemnat şi Sextus Pompeius,
in care, în ultimii ani ai surghiunului, exilatul îşi pusese toată nădejdea. In anul
8, când Ovidiu se îndrepta spre Tomis, Sextus, in calitate de proconsul al
Ahaei, îi făcuse tot felul de înlesniri de drum, dându-i ajutoare băneşti şi,
probabil, o g?rdă ca să»l apere pe drumul din Macedonia de atacurile bandiţi»
lor care şi atunci erau tot aşa de răspândiţi în acea regiune ca şi azi. El a
fost consul în 14. Sextus era un sprijinitor sincer al literaţilor, după cum reese
şi din elogiul pe care i l>a adus scriitorul Valerius Maximus, protejatul lui •
(IV, 7). Acest protector al lui Ovidiu era înrudit cu cele mai bune familii şi
chiar cu casa imperială. Lui îi sânt adresate patru scrisori (Pontica IV, 1,4, 5 şi
15). încheem această serie a ocrotitorilor lui Ovidiu cu misteriosul personagiu
care se ascunde sub numele lui Brutus, care nu era, se pare, decât un pseu»
donim. El a fost identificat de unii cu faimosul D. Iunius Silanus, unul din nu»
mele cele mai aristocratice ale imperiului, om de mare cultură şi talent, mai
târziu socru al împăratului Claudiu, care l'a şi silit să se sinucidă. Această
identificare, susţinută de mulţi, a fost în ultimul timp energic combătută, aşa
că, relativ la acest personagiu, trebue să ne mulţumim deocamdată cu un
semn de întrebare. Acest Brutus a fost designat de poet ca editor al primelor
sale trei cărţi din Pontica şi unii cred că Iui i>a fost adresată şi Tristia III,
14 şi I, 7.
• Fireşte că Ovidiu număra încă mulţi amici şi protecto: i printre cele mai
nobile familii. Dar numele acestora, mai ales din pricina faptului că exilatul
nu numeşte în Tristia pe adresaţii săi, pentru a nu-i compromite, nu ni s'au
păstrat.
Trecem acum la seria de amici şi confraţi, cari sânt mai numeroşi şi
in parte mai bine cunoscuţi. Avem astfel prilejul să facem cunoştinţă cu o
ceată de scriitori şi intelectuali mai mărunţi, pe care pomenirea lăsată de vie»
tima mâniei lui August, i-a scăpat de peire. Cel mai simpatic dintre toţi e acel
Albinovanus Celsus, căruia autorul Metamorfozelor ii ridică un frumos mo»
nument in Pontica I, 9. în această elegie trimeasă lui Cotta, Ovidiu deplânge
sincer moartea aceluia care s'a arătat un admirabil prieten. Acestui Celsus îi e
adresată şi epistola I, 8 a lui Horaţiu. Amiciţia acestor doi mari poeţi e o garan»
ţie că Albinovanus era un om fin cu excepţionale însuşiri. El făcuse parte ca se»
cretar din suita lui Nero, în timpul expediţiei acestuia în Arme nia. Cât pri
veşte opera sa poetică, o aluzie cuprinsă într'un vers al surghiunitului din
Tomis (Pont. IV, 16 v. 23) ne îndreptăţeşte să presupunem că a făcut o poemă
asupra războaelor punice. Epitetul „mitis", pe care i«l dă Ovidiu, ni*l arată ca
pe un om blajin şi jraşr.ic, care prin paradox se complace în a zugrăvi
grozăviile războaelor. Din colecţia anonimă a Tristelor, critica ingenioasă a
 VII!

ghicit că lui ii este adresată scrisoarea a cincia din cartea Na şi a şeasea din
cartea III-a. El este unul din prietenii devotaţi cari l-au asistat pe poet la
plecarea din Roma în exil.

Gata de drum mi-agrăesc pentru ult'ma oară amicii

Care, din mulţi de pe vremi, trei sau doar doi mai erau (Tristia l,j, 15}

în prosopografia amicilor lui Ovidiu, el ar putea întruchipa statornicia.

Tot el e acela, care, în primul moment de desperare, 1-a împiediecat pe poet
să-şi curme zilele.

Scumpe prieten, ce meriţi să f i i pomenit printre primii,

Tu, ce destinul meu crud l-ai socotit ca ţe-al tău,
Tu — mi-amintesc — care mie, buimacului, scumpe, întâiul
Ai îndrăsnit cu-al tău glas dulci măngâeri să îmi dai ;
Tu, ce-mi dăduşi cu blândeţe povata să ţin la viată,
Când se 'ncuibase'n al meu piept năzuinţa să mor... (Tristia ], 5, 1—6)

Celsus nu era nici bogat, nici de neam mare. Dar talentul şi onestitatea lui
(probitas et ingenium), spune Ovidiu ( P o n t i c a I, 9, 40), face pe oamenii mari.
De aceia, adaugă poetul din Tomis,

Scriu acest cânt ca dovadă de firea-ţi aleasă, o Celsus,

Numele tău spre a f i şi de urmaşi cunoscut.

Despre poemele sale s'a perdut ori ce urmă. Dar mulţămită prietenului său
recunoscător, numele lui Celsus va trăi ca un model de devotament, cu atât
mai de preţuit în acele timpuri de profundă corupţie.
încă unul din ceata poeţilor obscuri, pe care prietenia cu Ovidiu 1-a
făcut să treacă la posteriiate, e şi Carus, al cărui nici măcar numele nu-1
cunoaştem complet. El era preceptorul fiilor lui Germanicus. Poetul Triste-
lor îl va fi cunoscut cu puţin timp înainte de nenorocirea sa, în unul din a»
cele cercuri distinse în care puţin cunoscutul scriitor va fi pătruns graţie le-
găturilor sale cu familia vestitului prinţ. El era autorul unei poeme în care
se proslăveau faptele lui Hercule. Exilatul din Tomis laudă elocinţa acestei
poeme, care va fi fost făcută după tipicul acelora, care pentru arta poeziei nu
aveau decât pregătirea căpătată în şcolile de retorica unde se cultivau cu a»
tâta frenezie acele faimoase suasoric.e şi controversiae.
Carus e încă unul din prietenii devotaţi cari l-au mângâiat pe Ovidiu în
timpul nenorocirii. El e unul din amicii neindoelnici, care până în ultimele
clipe ale plecării din Roma au stat lângă el şi l-au consolat. în scrisorile pe care
i le adresează, Ovidiu face jocuri de cuvinte cu numele său, Carus (scump). „O
îu, (îi spune el în Pontica IV, 13, 1 şi urm.), prieten ce meriţi să fii pomenit
 VIII!

printre cei neindoelnici, tu Carus, care pe drept îţi porţi numele..." Dintre
Tristia, elegia 5-a din cartea III îi e adresată cu siguranţă. Aici cântăreţul ca-
endarului roman îi proslăveşte prietenia aproape în aceiaşi termeni în care,
lăuda şi devotamentul lui Celsus. Ca şi acesta, autorul Heracleidei a avut cu«
rajul să stea lângă el în clipa nenorocirii, când toţi se depărtase de nenoro>
citul fulgerat de mânia lui Cezar.

Tu îndrăsnişi să te-apropii de trupu-mi izbit de-al lui Joe

Trăsnet, venind să-mi mai calci pragul locaşului trist.
Tu, numai, proaspăt amic, cunoscut doar de vreme putină,
Faci, ce de-abia au făcut doi trei amici încercaţi.
Căci am văzut întristata ta faţă şi'n minte-am păstrat-o;
Da, am văzut al tău chip plâns şi mai pal ca al meu.
Când am zărit ale tale lacrimi, la ori şi ce vorbă
Cura-mi sorbea al tău plâns, iară urechea-al tău glas ;
Braţele tale cu drag se încolăceau pe grumaztt-mi
Iară sărutu-ţi era amestecat cu suspin.

Deşi s'a afirmat că dintre Tristia numai aceasta i-a fost adresată, sânt
convins (ca şi Lorentz. — De amicorum in Ovidii Tristibus personis p. 46)
c ă şi elegia ce precede pe aceasta, tot lui i-a fost trimeasă. Căci şi în aceasta
ocul cu epitetul care (scumpule), cât mai ales menţiunea că e vorba de un
amic recent,

Tu, care drag totdeauna mi-ai fost, dar pe care eu numai

Te-am cunoscut îndeajuns după al meu nenoroc...

ne lac să credem că e vorba de autorul Heracleidei.

Şi apoi cui se potrivea mai bine sfatul de a fugi de măriri, decât unuia,
care, trăind ca şi Carus, într'o familie ilustră ca aceia a lui Germanicus, va
fi fost ispitit să se lase pradă ambiţiei de a ajunge la mărire, graţie influenţei
puternicului său protector? Dar cine ştia mai bine decât Ovidiu ce primej»
dioasă e această prietenie a celor mari?
între literaţii şi erudiţii a căror amintire o cultivă autorul Ponticelor, se
află şi cele două personagiii Atticus şi Hyginus. Pe cel dintâi unii l-au con-
fundat cu cavalerul Curtius Atticus. E mult mai probabil că e vorba de un perso-
nagiu mai modest şi anume de un gramatic şi literat cu acest nume, de care p o -
meneşte şi Suetoniu în viaţa lui Augustus. Acesta va fi fost un camarad de studii, un
confrate, căruia Ovidiu îi citea operele sale, cu care era prieten intim şi la părerea
căruia poetul iubirii ţinea. E deci natural ca în scrisorile adresate lui să se gă-
sească consideraţiuni stilistice, judecăţi critice şi preocupări de natură artistică for-
mală. Aşa se prezintă întradevăr scrisoarea a patra din cartea doua a Ponti-
celor, unde e vorba de „iudicium" (verdictul critic) şi de pila (lima) cu care
Atticus şlefuia versurile amicului său Ovidiu. După aceste criterii am putea
încerca să ghicim care anume din Tristia i-au putut fi adresate acestui critic
literar. Tristia V , 4, care a fost socotită ca făcând parte din această categorie
 IX!

nu conţine — e adevărat — prea multe indicii in acest sens, însă epitetul

Attiia (apis«albină) a fost luat drept o aluzie la literatul cu acest nume. în
orice caz, din scrisorile adresate acestui personagiu se vede că e vorba de
un om faţă de care Ovidiu avea motive să fie recunoscător.
Dar cam aceleaşi caracteristice au şi scrisorile adresate, cred unii, lui
Hyginus, care a fost identificat cu renumitul critic şi gramatic, ajuns prefect
al bibliotecei Palatine. De aceia e foarte greu de stabilit care din elegiile ce
au înfăţişarea descrisă mai sus, poate fi atribuită unuia sau altuia dintre cei
doi literaţi. Deci e natural că, de pildă, scrisoarea a 7«a din cartea a patra a
Tristelor a fost atribuită de unii lui Atticus, iar de alţii lui Hyginus. Acesta
din urmă era cu vreo 20 de ani mai în vârstă, iar legătura cu Ovidiu era
destul de veche. La sfârşitul vieţii sale el căzuse in disgraţia împăratului şi-şî
ducea cu greu traiul, întreţinându»se cu ce câştiga din lecţii şi cu ce bine-
voia să»i trimeată ocrotitorul său. El muri însă în mizerie, la doar 2 sau 3
ani (probabil) după surghiunirea lui Ovid. Se crede că acest personagiu a fost
editorul cel puţin al primelor trei cărţi din Tristia. Dar nu era Brutus mai
indicat decât el să facă acest lucru? Gustul său sigur şi precis era mult pre»
ţuit de poetul căruia îi plăcea atâta să-şi cizeleze versul. Unii admit1) că lui Hyginus
îi sânt adresate Tristia I, 7 ; III, 14; IV, i şi poate V, 12.
Din ceata poeţilor, în colegiul cărora, la Liberalia (17 Martie), Ovidiu
şi confraţii săi celebrau pe patronul lor Bacus, făceau parte şi cei doi Ma-
cer s Aemilius Macer, mai în vârstă ca exilatul din Tomis (grandior aevo —
Tristia IV, 10, 43) şi Pompeius Macer. Cel dintâi, amic al lui Virgiliu, era năs»
cut la Verona, probabil între 50 —55 înainte de Christos. El scrisese poeme
didactice despre pasări (Ornithogonia), despre ierburile medicinale şi des»
pre animalele vătămătoare (Theriacâ). Era un poet cu renume, dar gloria lui
a fost întunecată de Virgiliu. Moartea lui, care a avut loc în Asia Mică, e
pusă pe la anul 15 în. de Chr.
Pompeius Macer era de o vârstă cu Ovidiu, făcuseră amândoi împreună
călătorii de studii şi de plăcere la Atena, în Asia Mică la Troia, iar la întoar»
cere se opriseră pentru câtva timp în Sicilia ; viaţa lor în tinereţe fusese îm»
pletită din amintiri atât de plăcute, la care nu odată se referă autorul Triste-
lor, care după părerea unora (O. Hennig, De Ovidii Nasonis sodalibus, p. 22)
ar fi fost cumnat chiar cu acest Macer. Sora soţiei din urmă a lui Ovidiu
— zice«se — ar fi fost nevasta lu Macer. Acesta era poet epic şi poemul său
de căpetenie trata despre războiul troian.
Dar cu toată această înrudire, cu toate duioasele amintiri din tinereţe,
Macer, fire fricoasă sau comodă, în grelele momente ale nenorocirii s'a ţinut,
reservat faţă de cumnatul său. Nici n'a asistat la plecarea lui, lucru la care
•exilatul cu inima sfâşiată ar fi ţinut atât de mult, şi a împins reserva până a»
colo, că multă vreme nici n'a vrut să»i scrie nimic, lucru de care melancoli-
cul bard de pe ţărmurile Pontului se plânge amarnic.
l ) P e nedrept, după cum »m d o v e d i t — cred — în studiul meu „ O v i d i a n a " (V. p.
33 şi următoarele).
 X!

înşelătoriile, oare m'ai dat întratâta uitării?

Oare atât te-ai ferit să cercetezi pe-un mâhnit,
Cât nici nu vruşi să mă vezi şi nici să mă mângâi, haine,
In decăderea-mi să vii după cortegiu-mi de mort?
Numele prieteniei atât de slăvit şi de sacru
Oare tu-l calci sub picior ca pe o zdreanţă de jos ?

Să f i privit pentru data din urmă jelită mea fată

In acea ultimă zi cât mai ţi-era 'ngăduit ;
Să-mi fi fost luat rămas bun odată atunci pe vecie
Şi cu o voce la f e l tu să ti fi luat pe al tău... (Tristia / , 8, 9-26)

Tot lui i-a fost adresată şi Pontica II, 10, scrisă la un interval considera-
bil de cea dintâi. Din ea se vede că fostul tovarăş de călătorie şj de studii nu
se grăbise să îi scrie. înclin să cred că şi Tristia V , 13 îi e adresată tot lui.
Aluzia la Sicilia, in care petrecuse zile fericite cu camaradul din tinereţe, mă
determină la această părere.
Dar nici unuia din prietenii săi Ovidiu n'a adresat atâtea scrisori ca so-
ţiei sale, faţă de care avea — se pare — o sinceră afecţiune. Poetul nestator-
nic din primii ani, spre maturitate, când contractase căsătoria cu Fabia, deve-
nise un om aşezat. De altfel se vede că şi această a treia soţie a lui ştiuse
să-i inspire, pe lângă dragoste, şi stimă. Ni-1 închipuim de obicei pe autorul
Artei de a iubi, ca pe un mare Don Juan. împotriva acestei păreri Ovidiu
protestează mereu în scrisorile sale, afirmând că el a fost un bărbat fidel, că
n'a comis nici un adulter şi că nici o nevastă n'a învăţat de la el să-şi în
şele bărbatul 1

Nu de la mine nevasta 'nvătă să-şi însele bărbatul;

Nu poţi pe altul să'nveţi -ceia ce însuţi nu ştii.
Dac 'am făcut poezii de dragoste, versuri lascive,
Nu a umblat niciun svon pe socoteala-mi cândva.
Nu vei găsi un bărbat, nici chiar dintre plebe, pe urma-mi
Să se îndoiască că e tatăl io} iilor săi.
Crede-mă, viaţa nu-mi fu la f e l cu a mea poezie:
Traiul meu fuse cinstit, Muza-mi chiar dacă zburdă. (Tristia
II, [347—354)-

Ori cât ar fi de paradoxale aceste afirmaţiuni în gura aceluia care a

lost exilat şi pentrucă ar fi depravat tineretul roman prin versurile lui licenţioase,
ele ne par sincere. Un Don Juan inveterat nu se însoară de trei ori, mai ales
într'o vreme în care celibatul e la modă, ba chiar e atât de răspândit că îm-
păratul, spre a împiedica primejdia despopulării, vine cu legi menite să răspân-
dească gustul pentru viaţa familiară sănătoasă. Rămâne atunci că Ovidiu era
 XI!

un erotic ă froid, un poet ce se îmbăta de propriile sale versuri, dar care

încolo era un burghez foarte aşezat. Afară numai dacă nu vrem să ni-1 în-
chipuim ca pe un Cyrano care-şi punea talentul in serviciul altora. Unii —
între care şi dl C. Blum (v. studiul citat, p. 145) — susţine că el a cântat o
dragoste streină, anume a acelui ilustru personagiu, P. F. Maximus, ocro-
titorul său, care avu o moarte atât de tragică. Cred că nu e nevoe să recur-
gem la asemenea explicări. Poetul nostru, după cum ne asigură chiar el (Tristia
IV, 10, 65 — 69), avea un suflet duios şi uşor inflamabil la plăcerile dragostei:

Gingaşa inim' a mea şi uşor de rănit cu săgeata

Lui Cupidon, tresărea înduioşată de-orice.
Insă deşi m'aprindeam la ori ce scântee, din fire,
Vorbe urâte pe-a mea seamă nici când n'au ieşit.

El — cum am văzut — asigură neîncetat şi pe împărat şi pe amici

şi pe cetitori că viaţa lui a fost corectă şi că nici un svon n'a umblat pe s o -
coteala lui. Ba într'un loc declară limpede că a cântat patimi simulate :

Şi cu un dor plăsmuit ( j a l s o amore) înduioşai al meu piept.

(Trist ia II, 340)
ceia ce însemna sau că a fost „un poete de l'amour sans amour" (Ripert, op.
cit. p. 43 sqq). sau că a scris pentru alţii, cum susţine Blum (v. art. cit. în Anal.
Dobrogei, Anul IX 1928 voi. II, p. 145). Lucrurile insă — căci acesta cred
că»i adevărul — stau altfel.
în sufletele cele mai calme se ascunde o nevoe de aventură, de insolit,
de romanesc. Ovidiu şi-a satisfăcut în scris, prin arta lui, această nevoe su-
fletească, aşa că ar fi greşit să-1 judecăm după opera lui. Ne spune chiar el
in apărarea sa trimeasă lui August (Tristia II, 355) că „opera sa şi-a permis
mai mult de cât compozitorul ci".
lată-ne, după atâtea consideraţiuni, îndreptăţiţi să credem că autorul
Artei de a iubi a fost un soţ de treabă, atent şi iubitor faţă de soţia sa, care
se pare că a fost o femee de elită, dacă e să judecăm după devotamentul ei
taţă de memoria aceluia care i - a fost soţ. în acele timpuri de disoluţie, când
toţi erau grăbiţi să guste maximum de plăceri pe care-1 poate oferi viaţa, o
altă femee s'ar fi grăbit să se remărite. Fabia, dimpotrivă, e ocupată să a»
pere cauza soţului ei, să facă intervenţii la mărimile zilei, să apere numele
lui bun şi averea. Ba se vede că a şi rezistat femeia la solicitudinile adora-
torilor, între care va fi fost şi acel Cassius Severus, amicul perfid al lui Ovidiu,
care va fi căutat să se insinueze în graţiile Fabiei, femeie încă tânără la ple-
carea exilatului. Nu greşim deci, când afirmăm că între cei doi soţi a fost o
afecţiune sinceră şi statornică, a cărei fidelă icoană sânt numeroasele scrisori
din Tristia şi Pontica. Nu e de altfel caracteristic că cu mult cele mai multe
scrisori sânt adresate tocmai acestei soţii iubitoare şi devotate? Accente ca
următoarele, sânt, de bună seamă, sincere i
 XII!

Stors de viaţă, zac aice intr'o ţară de urgie,

Iar dorul mi-aduce'n minte tot ce-acum de faţă nu-i.
Dintre toate, tu eşti insă amintirea cea mai vie.
Tu-mi umpli, soţie dragă, mie golul pieptului.
Glasul meu ţie-ţi vorbeşte, în lipsă te chem pe tine,
Fără tine nici o noapte nit soseşte, nici o si.
Mi se spune chiar că'n vremea când grăiam vorbe străine,
Aiurind, dulcele-ţi nume nu 'ncetam de a rosti. (Tristia III, 3. 12—
[20. Trad. de S. Vârgolici).

Ne flutură pe buze însă, fără voe, întrebarea 1 Dacă Fabia era o soţie
atât de devotată, de ce nu 1-a urmat în exil ? Să dăm cuvântul lui E. Ripert,
care în delicioasa sa carte „Ovidiu, poetul dragostei", după ce (la p. 188)
descrie scena despărţirei, răspunde la această întrebare in felul următor s „şi
în mijlocul acestor lacrimi acel spirit de combinazione, care sfătueşte pe so-
ţie să rămână la Roma, ca să intervie în favoarea celui care pleacă, şi să în-
cerce să obţină graţierea lui... Căci Ovidiu pleacă singur •, soţia lui, deşi nu-i
e interzis să'l însoţească, s'a hotărît să nu-1 urmeze în exil; având rude in-
fluente, ea trebue să pună totul în mişcare, pentru a face să se revoace edic-
tul fatal ţ şi, nu odată, din fundul exilului său, Ovidiu o va ruga să nu-şi în-
ceteze demersurile pe lângă amicii împăratului sau chiar pe lângă Livia".
De altfel poetul ne asigură că ea a vrut neapărat să-1 întovărăşească
în exil, dar el s'a opus tocmai pentru motivele indicate mai sus*

în acest timp agăţată de umerii-mi biata soţie

îşi împleti cu-al meu plâns tristele-i vorbe, zicând:
„Nu-mi poţi f i smuls. împreună de-aci vom pleca... împreună,
Si voi urma în surghiun pe surghiunitul meu soţ.
Mă va 'ncăpea şi pe mine şi drumul şi-a' lumilor graniţi :
Doar cu puţin voi spori sarcina vasului vost!
Ţie-ţi ordonă din ţară să pleci a lui Cezar mânie,
Mie iubirea. Ea deci mie drept Cezar mi-o fi".
Astfel mereu mă 'ncerca, precum mă 'ncearcase 'nainle,
Si 'nauplecată de-al nost bine abia se lăsă. (Tristia 1,
(3, 79-86)-

Prima scrisoare din cartea a treia a Ponticelor, scrisoare care, în co-

lecţia noastră, e şi ultima adresată soţiei sale, ne arată în chip clar care era
acest bine. Poetul îi scria — neobosit în nădejdile sale — în anul al patrulea
sau al cincilea al exilului, arătându-i (pentru a câtea oară!) cum să intervie
pe lângă împărăteasă. Dar toate aceste intervenţiuni au fost, precum ştiml
inutile. De lucrul acesta s'a convins însfârşit şi poetul; aşa se explică, poate,
de ce în ultima carte a Ponticelor, care începe să respire resemnarea faţă de
 XIII!

soartă, Ovidiu nu mai trimete nici o misivă soţiei sale, ceia ce totuşi nu ne
mpiedică să presupunem că exilatul va fi continuat să-i trimită scrisori in
proză, destinate de astădată numai ei, nu şi publicului cititor.
între adresaţii autorului Tristelor e şi o femee, cu pseudonimul Perilla.
Cine a fost această Perilla (nume grecesc), e tot atât de greu de ghicit, cât a
lost de greu să se descopere cine se ascundea sub numele acelei Corinna,
cântată de poet in tinereţea lui. Dintr'un pasagiu din cartea Il-a a Tristelor (v.
438) reiese că numele ei adevărat ar fi fost Metella, o scriitoare, trăind în
cercul literaţilor, amică a poetului Ticidas şi a altora, un fel de bas bleu a
timpului. Ovidiu, în singura scrisoare adresată ei, îi aduce aminte de timpul
când îi dedea lecţii de poezie, când îşi citeau versurile reciproc, sfătuind»o să
nu se lase de poezie si prezicându»i o glorie egală cu a celebrei Safo. A*
ceastă scrisoare ( T r i s t i a II, 7) constituie un curios monument al timpului, care
pare a ne indica existenţa unor adevărate saloane literare, din care nu lipseau
nici graţiile femenine. în ori ce caz ştim că poeţii erau constituiţi într'un co-
legiu, chorus poetarum, care odinioară se întrunea în templul Minsrvei de pe
colina Aventină. Mai târziu acest colegiu îşi schimbase patronul. în timpul
imperiului el era pus sub ocrotirea lui Bacus, la serbările căruia (Liberalia),
n ziua de 17 Martie, discipolii Muzelor proslăveau pe zeul lor protector.

lată şi ziua în care poeţii — de nu mă înşeală

Data — îşi fac obicei, Bacus, a te proslăvi,
Si cu cununi parfumate tâmplele sărbătoreşte
Si'mpodobesc şi-ţi aduc laude lăng'al tău vin.
îmi amintesc că şi eu, cât soarta a vrut, printre dânşii
Fără 'ncetare ţi-am fost oaspe nu tocmai urît,
Care acum locueşte sub cerul sarmatic al Micei
Urse, răznit pe un tărm lângă sălbaticii Ceti.
(Tr. V, 3,

Cu câtă duioşie nu-şi aminteşte Ovidiu in exil de confraţii săi, cu care

a fost mereu în excelente relaţiuni, pentrucă, după cum ne mărturiseşte în-
suşi, nu bârfise pe niciunul din ei 1 Autorul Metamorfozelor era o fire benignă,
iar de pe limba lui nu curgeau de cât aprecieri măgulitoare sau bine voitoare
pentru confraţii săi mai tineri sau mai bătrâni i

l/oi de asemeni, tovarăşi de artă, poeţi, ceată sfântă,

Luând fiecare în mâni câte-un pahar, vă rugaţi!
Unul din voi la auzul numelui Nas o, pe masă
Pună-şi paharul cu vin, amestecat cu-al său plâns,
Si-apoi rotindu-şi privirea, de mine-amintindu-şi să zică :
„Unde-i Ovid ce cândva unul de-ai noştri a fost?"
Facă aşa, dacă eu prin felu-mi blajin meritat-am
Dragostea voastră, nicicând pe-unul din voi criticând;
 XIV!

Dacă, deşi dau poeţilor vechi cuvenita-le s/imă,

Nu soco 'esc că cei noi sânt decât ei mai prejos. (Tristia V, 47 —$6).

El a cunoscut, fireşte, pe marii săi predecesori în poezie, iar cu egalii

săi a fost legat printr'o vie priatenie. întors din călătoria sa in Asia, a fost
primit în faimosul cerc al oratorului V . Messalla Corvinus, acest al doilea
Mecena, tatăl prietenilor săi Cotta Maximus şi Messalinus, în casa căruia a
cunoscut pe vestitul Tibul şi pe alţii. Aci, poate, a văzut şi pe Virgiliu. Tot aci
a cunoscut pe Ponticus, autor de poeme eroice, pe Bassus, vestit prin versu-
rile sale iambice. Prilej a avut să-1 asculte într'unul din aceste cercuri şi pe
elegantul Horaţiu.

Am cercetat şi-am iubit pe poeţii din vremea aceia

Şi îmi părea că sânt zei toţi câţi de fată erau.
Macer, mai vârstnic ca mine, ades îmi citea despre pasări
Ori despre şerpi veninoşi sau burtiene de leac,
Iară Proptrţiu, cu care eram camarad şi prieten,
Dese ori îmi recita focul iubirilor lui.
Bassus, prin iambi renumit şi Ponticus prin hexametri,
Fost-au tovarăşi » iubiţi» si
» camarazi de ai mei;
A fermecat 'ale mele urechi elegantul Horaţiu,
Cântece dulci din a sa liră romană scoţând.
Doar îl văzui pe Virgil, iar amara mea soartă nu-mi dete
Timp să-i arăt lui Tibul prieteşugul meu drag. (IV, 10, 41—$2).

Şi în aceste cercuri era la ordinea z lei discuţia privitoare la valoarea şi

raportul poeziei noui faţă de cea veche. Ovidiu făcea parte dintre poeţii mo-
derni. Cu toate acestea el avea stimă faţă de poezia veche.
Pe 'naintaşi cum cinstit-am, aşa măinstirăc urmaşii.
De altfel el nu era, ca Virgil şi alţii, un laudalor temporis acti. Dim-
potrivă. Să laude alţii, zice el, vremurile de altădată ţ eu mă fericesc că m'am
născut în vremea de azi.
Iată, rudimentar schiţată, societatea în care trăia Ovidiu, societate rafi-
nată şi elegantă, după cum se poate vedea. Era nevoe să zăbovim puţin asu-
pra acestor personagii, cari au fost prietenii, intimii sau cunoscuţii lui, pentru
că numai aşa putem gusta scrisorile sale. E — cred - o greşeală, când în prefaţa
acestor colecţii de epistole ce-1 pun — din Tomis — în legătură cu amicii din
Roma, se insistă doar asupra personalităţii poetului. Cititorul va dori, fireşte,
să cunoască şi pe aceşti adresaţi. Ca să răspund acestei cereri, am socotit că
e bine să consacru paginile de mai sus studiului măcar sumar despre aceia
cari au alcătuit lumea în mijlocul căreia a trăit în Capitala imperiului poetul
ce avea să-şi aducă aminte de ei atât de des la Tomis.
 XV!

A r fi poate temerar să mai încercăm odată aici, după atâtea nenu-

mărate tentative, a lămuri pricinile exilului lui Ovidiu. Cu oare care
aproximaţie se pot ghici aceste cauze. E de ajuns să amintim că de
mult izbutise celebrul poet să se facă antipatic casei domnitoare, Liviei şi lui
Tiberiu în special, prin aluziile sale, surprinzător de curagioase în gura omu»
lui care n'a arătat niciodată prea mult curaj în viaţa sa, nici măcar pe acela
de a-şi curma suferinţa prin sinucidere, ca talentatul său confrate, Gallus. E chiar
de mirare că a putut trăi atâta vreme nesupărat în Roma scriitorul care în-
tr'un pasagiu din Metamorfoze (I, 147 — 8) avusese cutezanţa să scrie, cu a~
luzii transparente la împărăteasă şi fiul ei, despre femeile teribile care pregă-
tesc otrăvuri vinete şi despre feciorul care înainte de vreme se interesează de
sfârşitul părintelui. Fapt e apoi că proslăvitorul entusiast al timpurilor prezente,
care cu poezia sa exercită o profundă influenţă asupra spiritului, contraria prin
această ati'udine artistică a sa romanticismul reformator al lui August, care
nu va fi avut motiv să simtă nici o simpatie faţă de arta nouă. Bătrânului
conducător al imperiului i-ar fi fost de altfel greu să simtă înclinaţie pentru
această artă nouă aşa de deosebită de aceia a unui Virgil şi Horaţiu, favo-
riţii lui. Că va fi intervenit un anumit prilej care să-i dea monarhului posi-
bilitatea să-şi îmbrace această antipatie a sa în forma unei pedepse concrete,
e sigur. Toată sagacitatea filologilor a fost pusă la contribuţie să ghicească în
ce constă acest prilej. S'a scris enorm despre această chestie. Până şi în să-
raca noastră literatură referitoare la clasici, avem câteva lucrări referitoare
la această temă. C. Dobrescu în„ Viaţa şi operele lui Ovidiu' (Buc. 1881), Se-
verin în „ C a u z e l e exilului marelui poet Ovidiu" (Iaşi, 1937), şi acum mai
recent dl. C. Blum în studiul pomenit au reluat această problemă. Acesta din
urmă, pe baza unei solide cercetări a încercat să stabilească, printr'un c o m -
promis din hipotezele vechi, o soluţie nouă, extrem de seducătoare, dar teme-
rară şi care nu se susţine perfect peste tot. Cititorul care vrea să-şi satisfacă
curiozitatea, poate s'o adopte pe aceasta, întrucât e tot atât de bună, dacă nu
mai bună ca ori care alta. De altmintre'i, o astfel de problemă poate interesa
mai mult pe istoric. Pentru cel care vrea să guste poezia lui Ovidiu, e destul
să ia cunoştinţă de faptul brut, ca apoi să-şi închipue martiriul poetului, atât
de îndrăgostit da eleganţele şi rafinăria din Roma, trimes în surghiun, într'un
•surghiun unic în felul său prin cruzimea lui, căci exil mai grozav ca Ovidiu
nu a suferit, cred, niciunul din surghiuniţii mâniei Cezarilor.

Această Sciţie fioroasă, in care destinul avea să-1 trimeată să-şi necă-
jească ultimii ani ai bătrâneţii sale, o întrevăzuse autorul Tristelor doar în cele
mai crâncene visuri ale sale. „La marginea Sciţiei e un loc încremenit de ger.
Pământul e steril, trist, fără roade şi fără copaci. Acolo locueşte frigul rebegi-
tor, Spaima, Paloarea şi Foamea flămândă". O scenă dantescă, in care fan-
tazh poetului transporta pe nelegiuitul Erysichton, să-şi ispăşaşcă păcatele faţă
de zeiţa Ceres. (Met. VIII, 788 199).
Astfel zugrăvea Ovidiu, cu n?=ii mulţi ani înaintea edictului ce i-a stă-

f.
 XVI!

râmat viaţa, înfăţişarea ţinutului unde avea sS trăiască atâtea zile amare. Poate
merită, ca o curiozitate, să fie relevată coincidenţa de care vorbeşte Ripert
(p. 21), în capitolul unde schiţează debuturile bardului latin de la Tomis :
„Seneca ne«a păstrat un fragment dintr'o declamaţie a lui Ovidiu in clasa re»
torului Arellius Fuscus. Era vorba să pledeze o cauză destul de ciudată : Doi
soţi au jurat să nu«şi supravieţuiască unul altuia. Ca să-şi încerce nevasta,
bărbatul, în timpul unei călătorii, tace să-i ajungă vestea că a murit. Femeia
încearcă să se sinucidă, dar nu reuşeşte. Mai târziu se vindecă de rănile ce-şi
făcuse, iar bărbatul se întoarce sănătos. Socrul, furios de proasta glumă a gi»
nerelui, porunceşte fetei lui să divorţeze, dar ea se împotriveşte pentru c㻺i
iubeşte bărbatul. Atunci tatăl ei o reneagă. Ovidiu trebuia să apere pe ginere
împotriva socrului .. La sfârşitul acestei declamaţii se găseau aceste cuvinte pe
care viitorul avea să le facă profetice i
„îmi voi părăsi patria, voi fugi, voi merge în surghiun. Pe cât voi pu»
tea, îmi voi da osteneala să suport suferinţele mele prin acest crud, ticălos
lîac, care e răbdarea". Coincidenţă? Presimţire?
Sciţia, ţară cu contur nebulos, undeva departe de tot în negurile nor»
dului, spre Est, îi era cunoscută lui Naso din descrierile poeţilor, căci în
vremea lui, la Roma, geografia se învăţa din poemele mitologice. El cuno-
ştea ţinutul acesta ca pe un loc bântuit de trig cumplit, pustiu şi neroditor.
Şi imaginea pe care ne»o dă în versurile sale din Tristia şi Pontica, după ce
a avut prilegiul să cunoască de visti aceste tărâmuri blestemate, nu diferă
aproape de loc de ceia ce intrevăzuse el în imaginaţia lui. Noi ştim că Do»
brogea are şi vară, destul de călduroasă. Pentru Ovidiu ea a rămas tot frigu»
roasă, constant friguroasă. Căci frigul din inima lui se proecta involuntar şi
asupra ţinutului pe care îl descria. Peste tablourile lui planează un ger me»
tafizic, cerebral, care nu se poate îndepărta cu nimic. Cele câteva luni de
căldură nu»i vor fi fost, de sigur, de ajuns, ca să«şi scoată din oase reumatis-
mele contractate în încăperile insuportabile, rău încălzite, din această mizera-
bilă burgadă barbară. Şi cu toate acestea vorbeşte de primăvară, de iarbă
verde, la Tomis. T o t u ş i . . . Parcă versurile lui sânt încremenite în sloiuri de
ghiaţă. Dar să nu anticipăm. Să povestim mai întâi plecarea lui din Cetatea
eternă.
in anul 8 sau 9 p. Chr. (data nu are prea mare importanţă) edictul de
exil îl ajunge în insula Elba, unde petrecea în tovărăşia celui mai bun amic al său,
Cotta Maximus. La auzul veştii, seniorul, consternat, îl întreabă de pricina aces-
tei neprevăzute condamnări. Amicul său şovăe şi în cele din urmă dă ex-
plicaţii însuliciente. Cotta îl mustrează amarnic şi se despărţesc destul de rece.
Sosit grabnic acasă, la Roma, unde vestea se va fi răspândit ca fulge»
rul, îşi tace febril pregătirile de drum, căci edictul îi acorda minimum de
răstimp. Doi, trei prieteni, cei mai buni şi devotaţi, înfruntând şi oprobriul pu-
blic şi eventuala disgraţie a împăratului, vin să-1 vadă şi să-i aline ultimele
clipe. între aceştia au fost, de bună seamă, Celsus, Atticus şi poate Brutus.
 XVII

Gata de drum. mi-agrăesc pentru ultima oară amicii

Care, din mulţi de pe vremi, doar vreo doi-trei rămâneau.
(Tristia I, j , 16—16)
Cotta lipsea din Roma ţ el era, probabil, tot la Elba, unde»l lăsase poetul. în
noaptea fatală, când luceafărul încă lumina pe cer, iar

Sus pe-ale bolţilor culmi luna fugarii-şi mâna,

el porneşte la drum cu o mică suită de servitori, spre Brindisi. Ripert

spune că Fabius Maximus l-ar fi însoţit până în port (p. 182). O, nu se
deranja aşa uşor un personaj grav ca Maximus, când era vorba de un săr»
man poet 1 Cum era să=şi risce el situaţia sa la curte, acompaniind oarecum în
chip ostentativ, (căci Fabius era o persoană oficială), pe exilatul mâniei impe-
riale ? Afirmaţia autorului cărţii „Ovidiu, poet al amorului" se bazează pe o
greşeală s cele două scrisori (Pontica, I, 9 şi II, 3) pe care le citează în sprijin,
sânt adresate lui Cotta Maximus, şi apoi de nicăeri nu reese din ele că ar fi
fost însoţit măcar de acest Cotta, care, cum am spus, era în Elba. Adevărul
crud, cum reese din patetica sa elegie „Ultima noapte în Roma", e că s'a dus
singur până la Brindisi, unde n'a fost întovărăşit nici chiar de soţia sa Fabia,
ori cât de ciudat s'ar părea acest lucru pentru sentimentalitatea noastră
modernă.
Ne putem închipui cât de tristă va fi fost această călătorie pe mare, în
sezonul când navigaţia era închisă, pe o mohorîtă zi de toamnă. Pe drum a
avut de întâmpinat furtuni pe care cu greu le»a suportat micul vas ce-1 ducea
la Tomiso. Itinerariul acestei călătorii îl face poetul în Tristia I, 2 şi 4 şi mai
ales în scrisoarea 10 şi 11 din această carte. El debarcă întâi la Lechoeum,
port al Corintului, străbate istmul pe uscat, ajunge la Cenchreae, portul din
Marea Egee, de unde se îmbarcă din nou pentru a ajunge în Samotrace. De
aci, ajutat cu bani şi oameni de amicul său Sextus Pompeius, care avea un
rost oficial în Ahaia, trecând strâmtoarea dintre insulă şi continent, face pe
uscat drumul prin Tracia până la Tomis. Poetul plăpând, care n'a fost nici
când un erou, vorbeşte cu mare groază de aceasta parte primejdioasă a că-
lătoriei sale, pe drumuri bântuite de tâlhari bistonieni.
„Dacă sabia Bistoniană (în Tracia orientală) nu s'a mânjit de sângele meu,
asta o datoresc atenţiei şi dragostei tale", scria Ovidiu lui Sextus Pompeius,
din Tomis, după mai mulţi ani de zile de petrecere în acest oraş scitic.
Poetul a început să scrie elegiile sale de exil chiar pe drum 1

Cred că de-uimire au fost pline Cicladtle chiar, când văzură

Că mai fac versuri, deşi marea mugea împrejur.

Şi eu mă mir că furtuna din suflet şi cea de pe mare

Nu au putut potoli zborul talentului meu...
2
 XVIII!

Des plină de-apă mi-era corabia; cu tremurândă

Mâna eu totuşi scriam versul stângaci, cum puteam. (Tr. T. ii).

Bardul a întitulat aceste poeme în tonul minor, Tristia, cu un nume

destul de rar, insolit în literatura latină, căci acest adjectiv, întrebuinţat substan-
tival, e o inovaţie a lui Naso. Modelul 1-a luat, fără îndoială, de la scriitorii
alexandrini.
Printre operele lui Callimahus, vestitul elegiac din Alexandria, se aflau
melea, ceea ce e echivalentul latinescului Tristia. (v. S. G. Owen. Ovid. Trist.
Introd. pag. IX). Călătorind pe mare, de la Cenchreae spre Samotrace, şi adu-
cându-şi aminte de zilele luminoase din trecut, îi va fi venit în memorie versul
pe care-1 scrisese cu atâţia ani înainte la Roma, când compunea faimoasele
scrisori ale celebrelor amante dezolate, atât de numeroase în mitologia greacă,
de la Ariadna lui Tezeu, şi până la Circe a lui Ulise i
Multa tamen latus tristia pontus habet. (Heroid. VII, 56).
Numele complet al colecţiei ar fi trebuit să fie Tristia carmina.
împerecherea aceasta o găsim în Trist. II, 493-94 i

His ego deceptus non tristia carmina feci:

Sed tristis nostros poena secuta iocos.
(Iată ce pilde-am urmat de n'am făcut triste poeme;
Insă sglobiul meu joc tristă osândă primi).

Nu spunea el mai târziu (în Pont. III, 9,35) > „Cât am fost vesel, am
cântat lucruri vesele. Acum când sânt trist, cânt lucruri triste. (Cano tristia
tristis)" ?
Şi ce titlu putea fi mai potrivit pentru nişte poeme pline de mâhnire
ale unui exilat ce suspina veşnic după frumuseţile şi amicii din Roma, condam-
nat să trăiască în mijlocul celei mai cumplite barbarii? Prima elegie din Cartea
III-a a Tristelor, personificată, vorbeşte astfel cititorului i

Uite şi vezi ce aduc: găsi-vei aice doar versuri

Triste — un cânt potrivit timpului ce-l inspiră, (v. 9 — 10)

Numele era într'adevăr potrivit, căci de tristeţe şi lacrimi sunt pline

aceste elegii. Cuvântul din urmă revine foarte des sub pana poetului şi cred
că nu era numai o metaforă. Italianul uşor de emoţionat, precum o spune
singur ( m o l i e cor mihi, quodque levis causa moveret, erat Tr. IV, 10, 66) va
fi plâns adeseori, când, seara, pe plajă, cu ochii ţintiţi deasupra apelor tremu-
rătoare ale mării, se va fi gândit la Roma, la soţia sa, la amici, la confraţii

Bun cititor, celor patru cărţi dinainte s'adaugi

Şi acest op ce-ţi trimet tot de la geticul ţărm.
El semăna-va cu soarta poetului care îl scrise,
Căci în întregul poem numai mâhnire găseşti.
 XIX

Starea cum j a l n i c ă (flebilis) mi-e, aşa mi-e şi cântecul j a Ini c:

IJlebile carmen).

Opul e doar potrivit cu subiectul tratat. (Tr. V , t, 1—6).

Şi mai departe, in aceeaşi elegie, adăuga i

Dacă vreunul din voi întreba-va: „De unde atâta

J a l e în versuri eu pun?"- — afle că multe 'ndurai.
Nu le compun prin talentu-mi şi nici meşteşugu-mi le face:
Nenorociriie-m i dau singure un subiect.

Când inceta-vor, Nasone, (mă 'ntrebi) amărâte le-ţi versuri?"

(carmen lacrimosum)

— Când înceta-va şi-a mea soartă a' ei lovituri.

Ea îmi dădu din belşug prilej să m ă plâng de cruzimea-i.
Nu eu grăesc în astfel ci oropsit u-tn i destin.

In altă scrisoare ne asigură că a scris plângând versurile trimese p r o -

babil lui Atticusi

— El, (poetul) lăcrămând mi-a grăit: „ Tu Roma vedea-vei.

[Ai voe.
Doamne, destinu-ţi cu cât este mai bun ca al meu !
Tot lăcrămând el m'a scris, iar sigilul cu care semnată's,
Nu fu de gura-i udat ci de-al său umed obraz.
Cel ce doreşte să afle pricina mâhnirilor (tristitiae causam) mele,
E ca şi cel ce-ar dori soarele să i-l arăţi. (Tr. V, 4, 2—8)

Vorbind de ţinutul în care trăeşte, îl descrie în culori sumbre 1

Deci îmi fu scris ca să mor pe atât de străine meleaguri.

Locul el însusi mai trist face-va trist u-m i sfârşit.
[Tr. 111, 3, 38)
iar mai jos, în elegia zecea din aceeaşi carte s

Loc decât care nu e altul mai trist pe pământ (V. 112).

Deci, biograful său român, C. Dobrescu, când caracteriza (în „ Ovidiu —

viaţa şi operele sale — pg. 56) opera acestui scriitor, compusă în game e x -
clusiv minore, avea dreptul să vorbească de „impresiuni scrise cu condeiul
muiat în lacrime". Poetul, comparându-se cu cei mai nenorociţi eroi mito-
logici, spusese doar singur despre sine că „soartă mai tristă ca a lui nu poate
să existe" (Tr. V, 12, v. 6). Şi el îşi mângâia soarta tristă (tristia fata) cu ver«
şurile pe cari i le putea inspira un asemenea destin. Ovidiu ne comunică un-
deva (Pont. I, 1, 15 — 16) că şi a doua colecţie — Pontica — ar fi trebuit să
2*
 XX!

aibă acelaş nume pentru că „vei descoperi — spune el — că şi această carte

nu e de loc mai puţin tristă ca aceea pe care am scris-o mai înainte (Tristia)".
Titlul de Pontica l'a adoptat, de sigur, ca o variaţie, pentru că între cele două.
colecţii nu e decât o deosebire cu totul secundară i aceia că in prima colecţie
nu pune numele adresaţilor, pe când, din motive lesne de inţeles, în cea de-a
doua, când nu mai avea ce menaja, a numit pe nume pe fiecare din c o r e s -
pondenţii săi.
*
• »

1 Viaţa lui Ovidiu, in ultimii nouă ani trăiţi în dezolarea din Tomis, se
poate reconstrui din scrisorile sale. Desperarea începutului a fost alinată numai
de nădejdea — încă vie atunci — a unei graţieri sau cel puţin a schimbării lo»
cului de surghiun. Cu ce ochi va fi privit elegantul cântăreţ al voluptăţilor
rafinate din Roma pe hirsuţii Geţi, pe Grecii corciţi şi pe barbarii din Tomis,.
e uşor de imaginat. In micul orăşel nici nu avea cu cine sta de vorbă. Sin-
gurii cetăţeni de limbă romană erau doi-trei ofiţeri inferiori, oameni inculţi, fără
preocupări artistice. Cui era să-şi spovedească poetul amarul lui? Cui avea
măcar să citească versurile lui ? Versurile lui... Acum singura mângâere, c a r e
1-a ajutat să treacă, cum a trecut, acei ani nefericiţi prin care şi-a mai târât
viaţa anevoe până la supremul sfârşit. Muzele îi aduseseră nenorocirea, lui»
care repetă că a pierit „datorită talentului său", dar tot ele i-au fost şi con-
solarea în nenorocire i

Făr' să vă supăr, o Muze, voi voe să-mi dati a o spune :

Pricina voi mai ales sânteţi că-s azi în surghiun.
Cum pedepsit fu pe drept turnătorul bronzatului taur,
Astfel pe drept ispăşesc şi eu al meu meşteşug. (Tr. V, 12,45-49/

Totuşi, în altă parte, el mulţumeşte Muzei, fără de care nu poate trăi *

Deci, dacă eu mai trăesc şi înfrunt oropsita mea trudă,

Dacă, scârbit, n'am ajuns viaţa haină să-mi curm,
Muză, dator ţi-s doar ţie, căci tu doar mi-aduci mângâere,
Tu eşti balsam pentru griji, tu lecueşti al meu chin.
(Tr. IV, 10, 115—119).

Despre valoarea poeziei şi a artei in genere, Ovidiu are o ideie înaltă*

afar' de talent, şi de spirit,

Tot ce avem pe pământ, este un bun efemer...
Eu, de o pildă, lipsit de a mea ţară, de voi şi de casa-mi.
După ce-mi fuse răpit tot ce putură să-mi ia,
Eu îmi găsesc şi tovarăşi cât şi bucurii în talentu-mi :
De-ale lui Cezar puteri el a rămas neatins. (Tr. IV, 8,43 sqq.)>
 XXI!

Aşa scria el, în al doilea an al exilului, poetesei Perilla, amica şi dis»

cipola sa în arta versului, îndemnând'O să nu părăsească nobilul ogor al
Muzelor.
Uneori, îndârjit pe versurile care»i adusese nenorocirea cea mare, se
întreabă scârbit j
Ce-atn eu cu voi, poezii, o voi, nefericea mea trudă,
Eu care-amarnic pierii jertfă talentului meu? (Tr. II, 1—2).

Totuşi de scris nu se poate lăsa. Nebunia de a face versuri — această

sminteală (insania) — îl obsedează încontinuu:

Râvna aceasta fu oare sminteală sau fu nesimţire ?

Totuşi prin ea de-orice griji cugetumi fu liberat (Tr. I, 11, 11-12)

Iar în alt loc, (Tr. V, 12, sq.), după ce spune că, aci, între barbari,
aproape a uitat limba latină, adaogă:

Insă, cu toate acestea — ca sincer să fiu — a mea Muză

Nu s'a putut hotără să se desveţe de cânt.
Scriu, însă cărţile scrise le pun să le mistue focul:
Din osteneala-mi m'aleg doar cu cenuşă şi scrum.
Oh, cât aş vrea — dar nu pot — să scriu măcar câteva versuri!

Omul care se lamenta astfel, nu făcea totuşi altceva decât să scrie ver»
suri. Dacă însă el spunea ciudăţenia de mai sus, o făcea pentru că el vrea să
înţeleagă versuri bune, admirabile, aşa cum cizelase la Roma, când gloria
şi talentul lui erau la zenit. Căci poetul e conştient că la Tomis, între barbarii
inculţi, vâna sa poetică era în scădere:

Nenorocirea ştirbit-a talentu-mi a căruia vână

Şi înainte a fost slabă şi fără belşug;
Insă oricâtă a fost, rămânând nesleită, pierit-a
Şi de istov a secat, într'o păragine stând. (Tr. IV, 14, jr—jj).

Neavând nici mediu, nici prieteni, nici cărţi, nici un stimulent, era fa«
tal ca inspiraţia sa să nu mai aibă cu ce se hrăni, iar talentul sa»i rugineasca :

Unde mai pui că talentu-mi, mâncat de o lungă rugină,

A amorţit şi-a pierdut mult din puterile-i vechi?
Chiar de-i fertil un ogor, dacă nu e arat fără preget,
Nu va produce decât iarbă, scaeţi şi ciulini.
Calul ce stat-a prea mult în grajd, o s'alerge-anevoie
Şi va rămâne codaş, din barieră pornind.
Lemnul se crapă şi'ncepe a se putrezi, dacă barca
E depărtată mult timp de-obişnuitul ei val.
 XXII!

Deci, deşi nici înainte n'am fost prea 'nsemnat, dar nădejde
N'aibi să mă vezi ajungând ceia ce fost-am pe vremi,
Căci suferinţa 'ndelungă mi-a frânt a' talentului aripi
Cât nu-mi rămase nimic din energia de mult.
N'am putut scrie poeme, ci numai scrisorile-acestea,
Cu-al autorului lor loc şi destine la fel. (Tr. V, ij, 21—36)

Iată deci că aceste elegii Ovidiu nici nu le considera ca poezie pro*

priu zisă. Prin carmina (poezii) înţelegea el versuri ca acelea pe care le
scrisese la Roma 1 Amores, Metamorfozele, Arta iubirii.
Autorul se judecă, precum vedem, foarte obiectiv şi-şi face singur o-
critică severă. Omul care avea atâta bun simţ şi autocritică, nu se va fi su*
părat nicicând de observaţiile confraţilor. Deaceea nici nu şi-a făcut duşmani.
De altfel singur spune undeva că nici el n'a atacat pe nimeni în versurile sale*
E interesantă această lăture a arti6tului care se cunoaşte aşa de bine*
In apologia sa trimeasă lui August, el îşi caracterizează clar şi modest arta
lui (II, 327 - 332).

Sânt acuzat pe nedrept: eu ar doar o ţarină mică.

Câmpul ce-mi cereţi să ar, e nesfârşit de fecund.
Pentru c'o luntre 'ndrăsneşte fe-un lac mititel să se joace,
Crezi că îi e'ngăduit să se avânte pe mări?
Poate — şi mă în d o e s c şi de-aceasta — talentu-mi făcut-e
Pentru un vers mai uşor, pentru un gen mai mărunt

Muza pe care o invoacă el de obicei, e Thalia.

Notaque non tar de facta Thalia mea est. (Tr. IV, 10, 56).
Astfel prin legea-ti legată şi impresurată, Thalia-mi
Arde de dor de-a slăvi numele ne'ngăduit. (Tr. V, 9, ji—32).

Dar Thalia era muza comediei şi a cântecelor uşoare. Bardul de la

Tomis se numeşte singur, in epitaful său, ca şi a aiurea, „tenerorum lusor a»
morum". Să nu i se ceară lui deci de a cânta lucruri mari cum a cântat un
Vergiliu sau Omer. El ştie să cânte de dragoste. Dar „în dragoste (putea
spune, după Properţiu (I, 9, 11) autorul Metamorfozelor) versurile lui Mim»
nerm au mai multă valoare ca acelea ale lui Omer".
Decât, amorul cere lacrimi, şi experienţa acestor lacrimi, pricinuite
acum de altfel de durere, avea s'o facă Ovidiu la Tomis, în exil, unde 1

Numai să plâng îmi tot vine şi ploaie de lacrimi din ochi-mi

Cură ca picurii deşi din desgheţatul omăt. (Tr. III, 2, v. 19—20).

Dar talentul care se cerea, pentru a cânta dureri sau bucurii intime,
personale, (ceia ce era funcţia elegiei) reclama un talent mai mărunt, cu un
 XXIII!

debit mărginit (exilis vena), tocmai aşa cum îl avea surghiunitul de pe malul
Pontului, care e conştient de valoarea artei sale şi de locul ce-1 ocupă
în literatura latină. El nu cutează să se compare cu marele Vergiliu, de pildă,
nici cu Horaţiu. Aceştia sunt pentru el ca nişte zei. El se încadrează singur
— şi foarte just — între şi alături de elegiacii contemporani >
Doar îl văzui pe Vergii iar amara mea soartă nu-mi dete
Timp să-i arăt lui Tibul prieteşugul meu drag.
El după tine, o Gallus, veni; după dânsul Properţiu,
Eu în al alpatrulea rând după aceştia venii. (Tr. IV, io, 51 — 55)

Acest alintat al Muzelor, care uneori, în momente de deprimare, îşi de-

precia singur talentul, va fi fost deseori întrebat de răutăcioşii din Roma, de ce
mai scrie, dacă recunoaşte singur că vâna poetică i»a scăzut şi dece mai su-
pără pe amicii săi din Capitală cu veşnicele sale plângeri, mereu aceleaşi.
Nefericita victimă a propriilor sale stihuri, răspunde — de câte ori 11 — la
această veninoasă întrebare. Poezia lui 1 — Bună, rea, dar ea era singura
raţiune a vieţei sale în infernul din Sciţia. El ne asigură că prin versurile sale
nu mai caută faimă, ci linişte s

Eu in exil căutat am nu faima, ci numai odihna

Ca înspre rău-mi mereu gândul să nu-mi îndreptez.
Căci de aceia doar cântă şi robul legat în cătuşe
Când şi-uşurează a sa muncă prin cântu-i sprinţar ;

Mie de-asemeni tot Muza drumul spre Pont mi-uşurează ;

Ea doar tovarăşă-mi fu 'n fuga grăbită a mea,
Ea numai nu s'a temut de spada ostaşului tracic,
Nici de talaz, nici furtuni, nici de barbari pânditori.

Astfel pe noi ne desfată, deşi ne-a pierdut, poezia •

Şi am ajuns să 'ndrăgesc arma ce răni îmi făcu.
Poate că zelul acesta va f i socotit nebunie,
Dar nebunie... ce-o f i , el îmi aduce folos,
Căci îmi împiedică gândul să stărue'n chinu-i întruna
Şi îmi ajută să uit nenorocirea de-acum.
Cum o Bacantă nu simte durerea din rănile sale
Când în ideicul mod strigătu-şi urlă buimac;
Astfel, când verdele thyrs fluturat încălzeşte-al meu suflet,
Gându-mi se'naltă în sus peste-orice rău omenesc.
Nici nti-şi mai simte surghiunul, nici pacostea ţărmului scitic,
Nici nu mai simte că-i stau zeii 'mpotrivă duşmani.
Boldul durerilor vremii dispare, de parcă din apa
Râului adormitor, Lethe, eu aş f i băut.
 XXIV!

Iată de ce eu cinstesc zeiţele ce-mi uşurează

Chinul, plecând din Parnas spre-a mă'nsoţi în surghiun.
[Tr. IV. io).

Iar acelora cari îl sfătuiau să tacă, răbdându-şi stoic durerea, poetul

supra sensibil la orice durere le răspunde i

Celui ce e torturat, tu-i ceri să nu scoată un geamăt

Şi îl opreşti de la plâns pe-omul ce greu fu rănit.

Este ceva să-ţi alini prin cuvinte sortita năpastă...

Te înăbuşe durerea închisă şi fierbe în tine

Şi izbucneşte'n sfârşit cu îndoite puteri.

Nu vreau să fie-al meu suflet mâncat de dureri necurmate,

Care, oricât le opreşti, vin şi se duc unde vor.
Te-am lămurit de ce scriu.... (Tr. V, i.)

Prietenului (probabil Brutus) care-i cere informaţiuni despre modul cum

îşi petrece timpul în exil, fostul răsfăţat al Romei, îi scrie i

îmi stăpânesc al meu suflet prin artă şi 'nşel suferinţa,

Prin poezie 'ncercând grijile să-mi amăgesc.
Ce-aş putea altceva face singur în aste pustiuri?
Oare-aş putea să găsesc pentru-a mea boală alt leac?
[Tr. V. 7, 29—42).

Prin poezie eu caut uitarea restriştilor mele

Şi-s mulţumit de câştig astă răsplată prin ea. (Il idem V. 67—68)

Iată de ce poetul revenea mereu, atras ca de o putere iresistibilă, spre

acea „artă fatală" care, după ce l'a dat pierzării, tot ea l'a şi mângâiat în
nenorocire.
Dar să nu ne lăsăm amăgiţi de această modestie a exilatului, care, dacă
repeta mereu, că la Tomis, prin stihurile lui — slabe şi stângace — nu caută
gloria, găseşte şi mai deseori accente neîntrecute ca să proslăvească faima
în veci nepieritoare, a sa în special, şi a poetului în general. Cu cât nădejdea
de a scăpa de surghiun scade, cu atât, prin o sfidare — parcă — taţă de mă«
rimile trecătoare şi de Ciclopii vremei care nu se îndurau să-1 ierte, creşte or»
goliul lui de artist. Cu faima sa nemuritoare avea să se răsbune pe toţi acei
cari nu voiau să°şi plece o ureche îndurătoare la suferinţele ce-i torturau
agonia de aproape zece ani.
Căci, cu toate protestările lui, doar dragostea pentru glorie 1-a ţinut în
viaţă pe poetul ce rătăcea melancolic pe plaja Pontului stâng 1
 XXV!

Apoi de glorie-al nostru suflet ades întărit-e ;

Dorul de-a fi lăudat face talentul fertil. (Tr. V, 12, 37—38)

Nu avusese el semeţia să-i scrie chiar împăratului 1

„Prin obârşie sau cens de-ar fi fost chiar umil'a mea Casă,
Dar prin talentul ce-l am ea-i cunoscută de toţi.
Insă deşi de talentu-mi slujitu-m'am prea tinereşte,
Numele meu e rostit peste întregul pământ".( Tr, II 115—119).

Ceia ce afirma el, nu era exagerat. Lumea întreagă se confunda cu

imperiul roman. De timpuriu, din timpul vieţii, ajunsese la celebritate. In«
scripţiuni pe zidurile dela Pompei şi de aiurea o dovedesc. Era cel mai mare
poet al vremii sale, după moartea timpurie a lui Tibul, al cărui sfârşit l«a
cântat atât de frumos, şi a lui Properţiu, cu care fusese prieten. Era bardul
la modă şi făcuse şcoală, cum ne spune singur într'o epistolă a sa. După con»
cepţia sa, mărturisită într'un vers, poeţii erau nişte „zei". Dară împăratul era
un zeu, şi Vergiliu fusese un zeu. Şi ceva din acest caracter sacru simţea el
c ă se resfrânge şi asupra lui. Simţea şi el că atinge cerul cu creştetul. Mo»
narhul îl disgraţiase, prietenii — cei mai mulţi — îl dădeau uitării. Dar ştia
el bine — conştiinţa aceasta o avea în cel mai înalt grad — că opera sa va
supravieţui veacurilor >

...căci Vor f i pentru mine [versurile mele] mai trainic (decât epitaful)
Şi mai ales monument mândrele mele cântări,
Fiindcă sânt sigur că ele, deşi îi stricară atâta,
Stihuitorului lor slavă eternă i-or fi. (Tr. III, 3, 77-81).

Prin conştiinţa acestei glorii caută să consoleze şi pe soţia sa, care

•odată se plângea că un „nu ştiu cine" o insultase cu epitetul „soţie de exilat".
„Tu, îi scria el, trebue să fii mândră de numele bărbatului tău, căci cât timp
se va citi opera mea, va fi citit, odată cu ea, şi numele tău, devenit celebru
graţie talentului meu".
Disgraţia care îl lovise, nu atinsese şi opera sa. Deşi Arta iubirii fu»
sese proscrisă, alungată din bibliotecile publice, celelalte opere ale sale,
Medea şi alte poeme, se mimau necontenit pe scenele teatrelor din Roma, unde
recoltau aplauze mereu însufleţite. Nu, nu, n'avea să piară arta şi opera lui
Ovidiu. Aceasta o ştia el şi nu s'a înşelat de loc. Pot s'o mărturisească, cu
veacuri şi milenii în urmă, toţi acei care s'au încântat de versul lui fluid şi
fermecător, de fantazia lui graţioasă, de duioasa sa gingăşie, trei daruri care
pecetluesc pe artistul nepieritor. In momentele de desnădejde, când toţi şi toate
îl părăseau, când sumbrul sfârşit se apropiâ, putea totuşi să se consoleze cu
strigătul 1
Mie tu (Muză) —ceia ce-i rar — dăruitu-mi-ai gloria 'n viaţă,
Care de Faimă îţi e dată doar după ce mori.
 XXVI!

Pizma, ce scade prezentul cu înveninatul ei dinte,

N'a izbutit a muşca nici-o poemă de-a mea,
Fiindcă, cu toate că barzi renumiţi hărăzitu-ne-a veacul,
Vitregă faima nu fu pentru talen'ul ce-avui.
Chiar dacă pun mai presus decât mine te alţii, ca dânşii
Nu-s socotit mai prejos, căci de o lume-s citit.
Dacă ce barzii presimt, se adevereşte, atuncea,
Când voi muri, n'o să-ţi cad ţie ca pradă,
[pământ! (Tr. IV, 20, 121 99).

Cuvintele acestea capătă cu atât mai multă greutate, cu cât sânt scrise
în autobiografia lui, în acel testament care termină cartea a patra a Tristelor.
Intr'o bună zi, surghiunitul resemnat închise ochii, cu gândul la Roma lui
mult iubită. Copita calului scitic - lucru de -care se temea el atât de mult —
va fi spulberat mormântul său de'a marginea cetăţii greco-barbare. Dar
monumentul lăsat de el, „mai veşnic ca bronzul", a înfruntat dintele tim»
pului. O pot atesta legiunile de şcolari cari au învăţat elementele limbii Ceza»
rilor, silabisind primele versuri din Metamorfoze 1

In nova fert animus mutatas dicere formas

Corpora: di, coeptis...

O atestează mereu nenumăratele tomuri şi disertaţii, ce se ocupă cu

opera autorului Fastelor-, o atestează atâţia adoratori ai muzei Ovidiene, dela
Antipozii pe care nici nu»i bănuia codificatorul splendid al mitologiei antice,
până la toţi clasicii marilor şi micilor ţări de cultură din bătrânul continent.
Nu era deci presumpţios poetul, care scriind unei colege de artă, misterioasei
Perrilla, o asigură c ă :

Poate cu paloşul crunt să-mi iee oricine viata,

Insă chiar după ce mor, gloria mea va trăi.
Cât timp războinica Romă eternă veden-va supusă,
De pe colinele ei, lumea, eu fi-voi citit. (Tr. III, 7, 49—52).

Roma Cezarilor s'a prăbuşit de mult, dar versuriie exilatului din Tomis
trăesc şi azi, tot aşa de vii şi strălucitoare, ca atunci când poetul, zgribulit in
toga sa, le cizela într'o căsuţă din orăşelul barbar de pe malul Pontului Euxin.

In opera lui Ovidiu, colecţia ce cuprinde Tristia şi Pontica e conside-

rată ca o lucrare mai prejos de talentul lui. Dar aceasta a spus-o el însuşi
în atâtea rânduri. Cu toatea astea Tristele au pagini frumoase, de care ar fi
mândri alţi poeţi. Epistolele sale suferă însă de alt cusur mai m a r e ! cuprind
prea multe repetiţii şi sânt uneori monotone. E peste putinţă să citeşti
 XXVII!

două scrisori fără să dai de aceiaşi temă, acelaş loc comun, aceiaşi
idee adeseori repetată cu aceleaşi cuvinte. Ovidiu, conştient de acest
lucru, se scuză intr'un chip destul de naiv faţă de prietenul său Brutus.
Am auzit — spune el (Pont. III, 9, 4) — că „nu ştiu cine" critică versurile
mele, spunând că nu fac alta decât să mă rog să mi se schimbe exilul şi că
sânt împresurat de duşmani. Hm 1 din atât de multe viţii el îmi critică doar
pe unul. Dacă Muza mea n'are decât acest cusur, apoi stă bine 1 Dar, adaogă
el, deşi scriu despre aceleaşi lucruri, dar nu scriu aceloraşi persoane. Glasul
meu caută ajutor prin aceiaşi rugăciune adresată mai multora". Un poet mai
fecund şi mai ingenios poate că ar fi găsit mijlocul să varieze aceste teme-
Dar Naso recunoscuse că vâna lui poetică are un mic debit. Ca şi vechii scuip"
tori sau retori greci, el se evertuează în tratarea aceleiaşi teme, în chipuri mai
mult sau mai puţin deosebite. El avea însă scuza că această temă, care con«
stituia viaţa lui, obsesia lui, îi era impusă de soartă •, el nu putea avea altă
preocupare. „Ce pot face alta decât să scriu despre pustiul acestui ţinut a»
marnic şi să cer un loc mai blând de surghiun, unde să-mi pot sfârşi zilele
mai în tihnă?" Singura legătură cu lumea cea mare, pentru Romanul din Ca-
pitală, deprins în fiecare zi să-şi sature nesecata şi mobila curiozitate cu miile
de zvonuri şi intrigi din oraşul etern, era doar câte o sărmană navă greacă —
mai rar romană — ce se rătăcea pe aceste coaste sălbatice.
Dar, într o bună zi, resemnarea albă se aşternu peste neliniştitul său
suflet. Se învăţă cu aceşti barbari cari nu erau chiar aşa de răi cum îi zu»
grăvise el la început. Oamenii ii arătau stimă nobilului cetăţean al Romei,
care, melancolic şi îngândurat, trecea ca o vedenie pală printre gălăgioşii Sciţi
sau printre Grecii veşnic în căutare de afaceri. Ba se apucă să înveţe chiar
limba barbarilor. Şi o învăţă aşa de bine că scrise şi o poemă în limba lor, slăvind
pe Cezarul care se arăta aşa de neîndurat faţă de eh Noii lui concetăţeni îl
încărcară chiar cu onoruri, scutindu-1 de biruri, acordându-i o coroană — o
decoraţie, am zice noi azi — distincţiuni care muiară inima poetului şi il făcură
să regrete calomniile spuse pe seama conorăşenilor săit „Tomitani, voi aţi îm»
brăţişat cu amabilitate soarta mea. Astfel de moravuri denotă că sânteţi Greci
de neam. Pe cât e de drag Latonei pământul insulei Delos, ce dădu un adăpost
zeiţei surghiunite, tot atât de dragă mi-e Tomis, care mie, fugarului, îmi ră-
mâne până azi gazdă credincioasă. Numai de-ar da zeii să aibă mai multă
pace (din partea barbarilor) şi să fie aşezată ceva mai departe de Polul Nord!".
Scrisoarea şeaptea din Pontica treia, datând de prin anul 13—14 p.
Chr., zugrăveşte această stare de spirit a exilatului. Acum s'a convins şi el că
a plictisit pe toţi cu rugile lui şi nu le mai cere nimtc i

De moyiotonele-mi versuri sânteţi plictisiţi, cred, cu totii,

Cred că cunoaşteţi cu toţi ceia ce eu vă tot cer.
Ştiţi ce v'aduce scrisoarea păn' nici n'apucaţi a desface
Ceara cu care-am lipit sfoara peceţilor ei.
 XXVIII!

Deci să schimbăm de-aci 'ncolo cuprinsul scrisorilor noastre.

Ce să mai mă 'mpotrivesc râului ce m'a răpit?
Să mă iertaţi că-mi pusei nădejdea in voi, o prieteni:
Unei asemeni greşeli capăt de-acum am să pun.
Nice soţiei cuminte, pe cât de sfioasă şi fără
Experienţă, nu vreau sarcină să îi mai fiu.

Iată'n a Geţilor ţară-s. Ei bine, să mor printre dânşii!

Să se sfârşească a mea soartă precum a 'nceput!
Bine-i să îmbrăţişezi speranţa ce-ades te-ajută
Si
t să socotit că va ^fi ceia ce tu îti9 doreşti.
3
Apoi urmează t ăr ia de-a şti să renunţi la speranţă
Si
» să te încredinţezi a c'ă 'n t r'a d ev ăr 5 eşti
[pierdu t...
* * *

Intr'acestea bătrâneţea începuse să semene ghiocei la tâmplele poetului.

Când plecase din Roma, deşi avea mai bine de cincizeci de ani — zece olim«
piade, cum spune el — pletele nu-i încărunţise încă. Căci deşi era slăbuţ
şi mic de statură, avea — cum ne asigura undeva — o constituţie trai»
nică. Dar alimentele nepotrivite, apa sărată, frigul, insomnia şi deprimarea
morală l - a u usat repede i

Vai, mă sfârşesc, să mă credeţi, căci dac'ar f i după slăbitu-mi

Trup să mă judec, mai am numai puţin de bolii.
Ah, sânt sleit de putere ; se duse coloarea din faţa-mi :
Sânt prăpădit, .că de abia pielea pe os mi-a rămas.
în bolnăvitul meu trup e şi mai bolnav al meu suflet,
Care-şi priveşte mereu neîncetatul său chin. (Tr. IV, 6, 39-44).

Şi dacă s'ar îndura cei dela Roma să-i schimbe măcar locul de exil 1
Uneori precizează că ar dori Sicilia. Alte ori se mulţumeşte cu orice alt loc
afară de coasta Pontului, care e cel mai jalnic, cel mai groaznic loc de pe
pământ. Unii din cunoscuţii săi din Capitală mai au cruzimea să-i dee sfatul
de a-şi suporta surghiunul bărbăteşte ca alţi exilaţi, ca Rutilius, de pildă. Da?
uşor de zis. Rutilius fusese surghiunit in Smirna, care era un paradis pe lângă
Tomis. Până chiar şi Cassius Severus, acel orator de talent, dar delator ve»
ninos şi amic perfid, despre care unii cred că ar fi identic cu acel „invidus*
de care se plânge Ovidiu, fusese exilat în anul 12 p. Chr. (la 4 ani după re»
legarea poetului), în Creta şi apoi în Serifus, unde cel puţin era cald.
La un moment dat, cu puţin înainte de moartea lui August (14 p. Chr.),
schimbarea ce se petrece în sufletul acestuia, care, scârbit de intrigele Liviei,
pare că voia să aducă la tron pe nepotul său Agrippa, făcea să se nască o
licărire de nădejde şi în sufletul exilatului, cu atât mai mult cu cât Fab. Maximus,
 XXIX!

intimul împăratului şi amic al lui Nasone îl consilia pe monarch în acest sens.

O schimbare, care avea să înlăture dela putere pe Tiberiu şi Livia, mari duş»
mani ai autorului Tristelor, putea să aibă urmări fericite şi asupra soarte 1
nenorocitului care lâncezea în Sciţia. Dar în urma nu ştiu cărei indiscreţiuni,
planul fu zădărnicit prin manoperile împărătesei. Ovidiu putea să zică adio
oricărei speranţe, li era scris — se convinsese şi el — să piară în blestematul
pământ barbar. Iată atâtea pricini care«i accelerează bătrâneţea.

Tâmplele-mi şi începură să fie ca lebăda albe

Iar bătrăneţea-al meu păr negru l-a incărunti'.
Anii fragili trec mereu, mai şubredă face-se vârsta ;
Trupu-mi aşa-i de slăbit că de abia îl mai port.

In ceasurile de melancolie — atât de dese — se gândea la chipul în

care şi>ar fi rânduit viaţa acasă, în Roma, dacă destinul crud nu l'ar fi svârlit
aşa de departe i

Tocmai acum trebuia, funându-le trebilor capăt,

Traiul să-mi duc liniştit, ae-orişice grije ferit;
Să-mi folosesc libertatea plăcută de-apururea minţii
Mele şi-n tihnă să-mi duc viaţa, mereu studiind;
Să mă 'nvărtesc printre vechii Penaţi, în modesta mea casă,
Şi pe-ale mele moşii, văduve-acum de stăpân,
Şi să f i încărunţit în draga mea ţară la sânul
Dulcii, iubitei soţii, lângă prietenii scumpi!

Bătrâneţea — deterior aetas, cum îi spune Ovidiu — nu prea era sti»

mată de cei vechi. O bătrâneţe însă petrecută în asemenea condiţii era oribilă.
«Dacă m'ai vedea — scrie poetul soţiei sale — nu m'ai cunoaşte. Atât de mult
m'am şubrezit j sânt o ruină. E adevărat că aceasta e urmarea firească a vârstei,
dar mai e şi altă pricină s suferinţa continuă şi „deprimarea sufletească". Apoi
se îndreaptă cu gândul spre starea soţiei sale pe care o vede, şi pe ea, îmbă»
trânită de nerecunoscut. „Şi pe tine, pe care te«am lăsat tânără la plecarea
mea, nenorocirea trebuie să te ti îmbătrânit mult. O, de aş putea să te
revăd chiar aşa, într'o zi, şi să sărut scumpele încreţituri de pe faţa ta dragă î
Să strâng în braţe trupul tău atât de slăbit, exclamând: „Toate astea din pri«
cina mea 1 Să-ţi spun plângând suferinţele mele, care-ţi vor stoarce lacrămi 1
Să mă bucur de o revedere n e s p e r a t ă ! " . . .
De acum gândul morţii îl va fi bântuit tot mai des. întrebarea; „ C e v a
fi după moarte" ? şi-o va fi pus tot mai stăruitor. Ne«ar plăcea să»l ştim pe
Ovidiu un crainic al nemuririi, căci această consolatoare fabulă a fost ere»
aţiunea poeţilor. Un moment se agaţa şi el de acest gând mângâetor. Când scrie
nevestii patetica epistolă, ce cuprinde faimosul sau epitaf, mintea ii zboară şi
la vestitul filosof, Pitagora — bătrânul din Samos — acel mare vestitor al
 XXX!

metempsihozii, al nemuririi. Dar — lucru curios — Ovidiu doreşte tocmai ca

teoria marelui gânditor să nu fie adevărată, căci altfel, după moarte, ar risca
să-i rămâe printre Sarmaţi, nu numai trupul său, dar şi sufletul i

O, de-ar pieri împreună cu trupul şi sufletul însuşi

Şi nici o parte de-a mea nu ar zbura de pe rug!
Adevărată de-ar f i a lui Pitagora zicală
Şi ar pluti în văzduh spiritu-mi nemuritor,
Sufle ~ul meu de Roman ar zbura printre umbre sar mate
Si printre Manii lor cruzi veşnic străin el ar f i .
(Tr. III, 3, 59-64)-
Dintr'un alt pasagiu ar reeşi că — uneori — tot întrevedea posibili-
tatea nemuririi. Scriindu-i amicului său Carus, confrate în poezie şi preceptor
al fiilor lui Germanicus, că a compus o poeme în limba getă, preslăvind pe Cezar,
rezumă conţinutul acestei poeme, spunând între altele i „Am arătat că trupul
lui August e muritor şi că duhul lui divin (numen) s'a dus în lăcaşurile dum-
nezeeşti". Dar aceasta era o excepţie pentru monarhii divinizaţi şi un com-
pliment pentru casa imperială. Dealtfel nici nu putea bardul să imagineze o
poveste mai potrivită auditorului. Geţii credeau fervent în nemurire. Deşi
popor barbar, ei aveau o concepţie înaltă despre viaţa religioasă. Pârvan, în
a sa „Getica" (pg. 738), în care a ridicat un admirabil şi pios monument
acestor străbuni ai noştri, îi zugrăveşte în următoarele culori i „Izvoarele măr-
turisesc existenţa la Geţi a unui sistem de credinţe caracteristice pentru Indo-
europenii din Europa Centrală şi septentrională ţ Geţii credeau în nemurirea
sufletului şi în continuarea acestei vieţi î'ntr'un fel de Walhall, alături de zeul
suprem Zalmoxis. Zeul locueşte în cer, nu în Intern. Pentru a merita nemu-
rirea trebue să dispreţuim germenul morţiii carnea, vinul, f e m e i l e . . . Grecii
n'au înţeles nimic din credinţele Geţilor şi au atribuit idealismul ireductibil al
acestor septentrionali, influenţii lui Pitagora, al cărui discipol ar fi fost Zalmoxis".
Inchipuiţi-vă acum scena i De jur împrejur îngrămădiţi în micul for,
Geţii, în costumul lor pitoresc, pe care mi-1 închipui înflorit ca şi pe al ţăra-
nilor ce-s urmaşii lor, cu cuţitul la brâu, cu tolba în spate, plină de acele să-
geţi ucigaşe ce ştiau să dea duşmanului o moarte chinuitoare, adunaţi la acest
spectacol nou pentru ei. Poetul roman, despre care acum, când era concetă-
ţean de onoare al lor, ştiau că e un om de seamă din acea fabuloasă Romă,
în mijlocul lor, citindu-şi, cu glas sonor, hexametrii săi în limba getică. Nu
spune doar el (Pont. IV, 13, 20) că „a făurit în ritmul roman cuvinte barbare?".
Minunaţi, barbarii, care văd in cititor un fel de mag, un fel de vrăjitor cu
puteri ciudate, ascultă plini de admirare cuvintele întraripate. Ce frumos sună'
Parcă nici nu-şi mai recunosc limba lor zgrunţuroasă şi primitivă. Artistul
va fi ştiut să cizeleze uimitor chiar acel ingrat material. Plini de religiozitate»
ei sorb cuvintele bardului care le povesteşte despre divinul împărat, despre
triumfurile sale nenumărate şi... despre sufletul lui nemuritor care a planat
 XXXI!

în văzduh, spre acele sălaşuri aeriene ale fericiţilor, spre a sta alături de mă-
riţii zei.... Acum poetul a stat din citit... Auditorii, vrăjiţi, parcă ar mai aştepta
ceva. Dar nu, s'a sfârşit deabinelea...
Geţii nu ştiu să aplaude ca Grecii şi Romanii, bătând din palme. Ei
dau din cap, in semn de aprobare, şi îşi exprimă admiraţia printr'un murmur
prelung, saltând frenetic tolbele cu săgeţi. Căci acest popor viteaz trebuia să
facă şi el vânt entuziasmului printr'un sgomot ostăşesc, ca şi legionarii cari
aplaudau izbind săbiile de metalicele scuturi. Ba unul dintre Geţi — şi asta e
invenţiunea lui Ovidiu — adresându-se poetului, chiar ar fi exclamat s „De
oarece scrii lucruri aşa de frumoase despre Cezar, atunci într'adevăr meriţi să
fii iar chemat în oraşul Cezarului".
Cavalerul roman născut la Sulmona, prin temperamentul său un epicu-
rian hotărât, nu crede în nemurire. N'ar fi crezut măcar — cum văzurăm
mai sus — pentru motivul, ca să nu-i rămână după moarte şi sufletul printre
Sciţii barbari. Despre ceia ce va fi după moarte el are o concepţie mai ma-
terialistă. Dacă uneori are îndoeli ca acea exprimată (Pont. I, 2, 113) în ver-
sul . „dacă mai rămâne în noi vreo simţire după moarte", totuşi reese din
scrisul lui că el înclină spre convingerea că după finala prăbuşire nu rămâne
nimic. Pentru el „mors habetur tempus mers" (v. Pont. I, 5, 44). După moarte
spiritul e neexistent, nu mai poate tace nimic, e inert. De aceea — scria el
celui mai bun amic al său, Cotta Maximus — nu vreau să-mi pierd vremea
cât sânt în viaţă. In groapă voi fi mort". Ce semnificativ acest cuvânt în
gura aceluia care a trăit doar pentru artă î Căci iners, care vine din in —
ars (fără artă) a fost, desigur, intenţionat întrebuinţat de autor, care se gân-
dea cu groază că dincolo-v aii —nu va mai putea sluji artei. Şi numai arta
te poate scăpă de totala uitare, care e adevărata moarte.
Pentru talentatul tiu al Sulmonei, oamenii, după moarte, se împart în
două categorii s cei care, după supremul sfârşit, se sting definitiv şî de pe
urma cărăra nu rămâne nimic, şi cei după care rămâne, ca suflet neperitor,
sau ţinând locul acestuia, nomen et honor, numele şi faima. Numai acestea
conferă nemurirea câtorva aleşi!

Corpora debentur maestis exsanguia bustis,

E f f u g i u nt structos nomen honor que r o g o s. (Pont.
[III, 2, 1,1-32)] •

Concepţie ciudată, dar vrednică de un poet, de un discipol al Elenilor

atât de pătimaşi după glorie
*
* *

Pentru reconfortarea spiritului nostru, dintr'un sentiment de compăti-

mire pentru zbuciumul acestui suflet gtngaş, am fi dorit — sau cel puţin ar-
monia operii reclama — ca ultimele versuri scrise de Ovidiu la Tomis să fi cuprins
 XXXII

o Împăcare cu ineluctabila moarte. Totuşi ultimele sale stihuri, adresate unuf

„invidios", nu respiră decât amărăciune. „încetează, pizmă, de a sfâşia pe cel
alungat din patrie 1 încetează de a împrăştia, hainule, cenuşa mea. Am pier»
dut totul. Mi s'a lăsat doar viaţa, ca să-mi dea simţirea şi prilejul sulerinţii.
Ce mai trebuie să împlânţi fierul in corpul meu stins? Nu mai e loc pentru
nici o rană în trupul meu". Nu l'au iertat nici aici duşmanii. Invidia vreu-
nui confrate gelos, chiar acum tot va fi stăruit să-1 amărască cu veninul ei acru.
Repet i Nu mi se pare această stare de spirit potrivită pentru accep-
tarea supremului eveniment. îmi face mai de grabă impresia unei soluţii de
continuitate, unei rupturi brusce. Mult mai nemerit ar fi stat aici, la sfârşitul
colecţiei, acea patetică scrisoare (Tr. III, 3) adresată soţiei sale. E plină de
accentele sfâşietoare ale unui muribund. Şi pedeasupra cuprinde şi epitaful pe
care şi l'a scris chiar poetul. Să fi intervenit ceva violent care va fi curmat
viaţa surghiunitului? Ripert formulează o timidă ipoteză în acest sens (op. cit.
pg. 222). Ipoteza nu e absurdă. Cine ştie dacă Livia sau Tiberiu, plictisiţi
de veşnicele ieremiade ale victimei lor, n'au trimes într'o zi un ordin discret
ca autorul acelor aluzii veninoase la actualul împărat, să fie dat morţii sau să
se ucidă ? Se va obiecta: Dar s'ar fi pomenit de acest lucru undeva de vreun
scriitor. Dacă însă din aceşti scriitori ne e nouă imposibil să aflăm azi în ce va
fi constat acea greşeală „error" de bună seamă importantă, ce a pricinuit
exilul poetului, şi despre care el spune unde-va (Tr. IV, 10,99) că e cunos-
cută de toţi, cu atât mai puţin trebue să pretindem acest lucru când ar fi
fost vorba de un fapt aşa de banal — sub Tiberiu — ca ordinul de a fi tri»
mis pe lumea cealaltă un sărman scriitor, uitat de lume, trăind într'o agonie
acolo, departe de tot, la marginele vastului imperiu, intr'un orăşel necunoscut»
tot atât de necunoscut pentru cetăţeanul din Roma, cât e azi de necunoscut
pentru un locuitor din Londra numele cutărei minuscule aşezări de colonişti
englezi nu mai ştiu în ce insulă din imensităţile oceanului Pacific. Insă nici nu
e neapărată nevoe de o asemenea presupunere ca să explicăm moartea, destul
de tirească, a exilatului care în anul 17 împlinea 60 de ani. Intr'una din acele
zile de ger cumplit când soseşte posomorâta iarnă

Rânjind grozava-i buză şi când începe glia

A 'ncărunţi cu 'ncetul sub marmura ae ger 1
Şi crivăţul porneşte şi neaua umple Nordul
Şi cade, cade, cade ; nici soarele, nici ploaia
N'o mai topesc acuma,, căci frigul o 'mpetreşte,
Şi, până să dispară un strat, s'aşterne altul,
Şi-adesea 'n aste cuiburi de gheţuri îndesate
Priveşti într'o grămadă zăpezi de două ierni.
Şi-atâta-i de cumplită furtuna deslănţată
încât răpeşte case ducănau-le departe
Şi turnuri maiestoase în praf le risipeşte.
 XXXIII

Le zgudut atuncea din temelie polul,

De spaimă se 'nfioară sălbatecele ginţi! (Tr. III, j, 9—18, trad.
[Hajdeu)J.

Intr'o astfel de zi cumplită, la 1 Ianuarie 17 p. Chr., în ziua când —

spune legenda — se stingea şi celebrul istoric Titu Liviu, delicatul bard, trăit
în calda Italie, va fi privit cu ochi înfioraţi pentru ultima oară viscolul cumplit
ce bântuia afară şi va fi auzit şuerul viforului care-i zguduia din temelii casa,
Intr'un asemenea decor teribil, rebegit, poetul, care atât de amarnic s'a
plâns de frigurile Sciţiei, şi-a dat sufletul său amabil şi graţios, ce a zbu-
rat spre acele locuri unde nu e nici întristare, nici bucurie". Omul care vor«
bea de , a m o r necis" (dragostea de moarte, în Tr. III, 8, 39), şi-a găsit in sfâr-
şit moartea pe care o chemase de atâtea ori. Intr'o poveste păstrată la Rho»
doginus se spune că barbarii, „cu multe lacrimi" i-au pus cenuşa într'un mor»
mânt dinaintea porţii cetăţii. Astfel Ovidiu tot n'a scăpat de ceia ce se temea
atât de mult 1 ca nu cumva peste ţărna lui să sune copita calului bistonian.
Cei care trec azi pe lângă fostul Comandament al corpului V de armată din
Constanţa, nu-şi dau seamă că sânt atât de aproape de locul unde a odihnit
cenuşa unuia din cei mai mari poeţi romani.
Astăzi un monument in bronz, care şi el a suferit un exil, căci a fost
cărat de Bulgari la ei în timpul războiului şi-apoi readus de ai noştri, nemu-
reşte în piaţa principală a Constanţei pe poetul „iubirilor gingaşe". Statua
e opera unui italian, Httore Ferrari, un compatriot al poetului. E o lucrare
frumoasă şi sobră. A r e un cusur 1 Poetul ar li trebuit să privească marea, nu
pământul. Pe soclu stau cele patru versuri, ce formează celebrul epitaf din
Tr. III, 3. El a fost tradus întâi de elegiacul Vârgolici, patetic dar cu rit-
muri stângace :

A iubirilor gingaşe cântăreţ aice zace,

Poetul Mason de însuşi talentul său osândit.
Trecătorule, te-opreşte şi zi: odihnească'n pace
A lui oase, dacă 'n viaţă tu vre-odată ai iubit.

Datoria unui traducător conştiincios este să spună cititorului de ce

ediţie s'a slujit. Cine are pretenţia să fie la înălţime, utilizează ultima ediţiune,
întrucât, de obicei, e socotită drept cea mai bună, cea mai pusă la punct. E
această credinţă îndreptăţită ? Nici decum. Cea mai nouă ediţie a Tristelor şi
Ponticelor lui Ovidiu este aceea a lui R. Ehwald şi E. Levy, apărută la Lipsea
în colecţia Teubner, în 1921. Amândoi editorii sânt cunoscuţi prin lucrările
lor asupra poetului dela Sulmona. Dar au reuşit ei să dea o ediţie superioară
celor dinainte? Hotărât nu. De multe ori — după cum a mai constatat-o o»
2
 XXXIV

dată Romagnoli, maestrul traducător al lui Pindar şi Aristotan în italieneşte,

şi acum mai recent C. Pascal, cu prilejul unei noui ediţii a lui Catul — ediţiile
noi adesea reprezintă un regres. Şi regretăm că acesta e cazul şi cu Tristia şi
Pontica editate de cei doi savanţi germani. Voi lua numai două exemple ca
să demonstrez afirmaţia mea. In vechile ediţii, scrisoarea din cartea I«a a
Tristelor, adresată unui personagiu căruia exilatul dela Tomis îi doreşte tot
binele, se termină cu versul: Quo bene coepisti, sic pede semper eas, adică t
Precum ai început, să calci norocos tot cu dreptul (căci de piciorul drept pes
aequus e vorba aici şi la autorul latin, care cunoştea din popor zicala pe care
o avem şi noi s a călca cu dreptul). Precum vedem era o expresie concretă,
colorată, cu care se încheia elegia. Ce fac noii editori ? In locul vechiului vers,
frumos şi pitoresc, adoptă următoarea lecţiune s qua bene coepisti, sic bene
semper eas. (adică i precum bine ai început, aşa să mergi bine). Poate fi ceva
mai searbăd, mai banal, mai nepoetic? Şi totuşi, aproape toate, dacă nu toate
ediţiile din ultima generaţie, făcute după laborioase şi penibile colaţionări de
manuscrise, dau lecţiunea cea mai nepotrivită (v. ed. Magnus, Owen, la noi
A. Marinescu etc). Este, evident, o greşală şi o scădere. Trebue deci neapărat
să restituim lecţia vechilor ediţiuni, căci era cea bună. Alt exemplu • In Tris*
tia, V , 3, versul 24, este vorba, în noile ediţiuni, şi chiar în multe din cele vechi
de decolor Indus, adică .Indianul spălăcit, şters, decolorat". Aşa au toate ediţiile noi
şi chiar cea mai veche a lui Burmann (din 1727). Decolorat ni s'ar putea spune
mai de grabă nouă, celor de rasa albă, care avem un ten palid sau alb. Ceia
ce e alb, se poate numi, la rigoare, decolor, fără coloare». Se poate, vă întreb,
să fi scris autorul Tristelor o asemenea enormitate ? Indieni va fi văzut el
destui şi la Roma şi în călătoriile sale. Ştia şi el că Indienii sunt oacheşi, tu«
ciurii, orice voiţi, dar numai decoloraţi, nu li s'ar fi putut spune. Dimpo»
trivă, ei erau oamenii coloraţi prin excelenţă. Oare soldaţilor coloniali, aduşi, în
timpul răsboiului, din Alger şi de aiurea, ca să combată pe frontul francez, nu
li s'a zis în batjocură „Francezi de coloare" ? Tocmai această trăsătură este
distinctivă la ei. Aşa că în nici un caz nu a putut spune Ovidiu despre In«
dieni că erau „decoloraţi". Ediţiile noi au adoptat deci lecţia greşită. Cum va
fi scris el ? Vernade, traducătorul francez în proză al Tristelor, tălmăceşte după
un text, care are aici, în loc de decolor, discolor. Discolor este coloarea
contrară celei de care s'a vorbit înainte. Lucrul acesta reiese evident dintr'un
pasagiu al elegiei a şeasea din cartea V - a i Sumatur fatis discolor alba (vestis)
rneis, adică i să îmbrac un veşmânt alb, nepotrivit (contrariu) la culoare cu
destinele mele (care sunt negre). Acesta e sensul versului 8 din această elegie.
In pasagiul de mai sus acest cuvânt discolor, în mintea lui Ovidiu, se aplică
la întunecat, negru, care e coloarea contrară aceleia a tenului alb cu care sân.
tem obişnuiţi noi, Europenii. Deci lecţia adevărată e discolor Indus, adică t
Indianul de coloare închisă.

Am socotit de cuviinţă să insist asupra acestor două exemple, ca să se

vadă că e o superstiţie credinţa că ediţia cea mai nouă e totdeauna şi cea mai
 XXXV

fcună. Adesea contrarul e adevărat. Totodată am vrut să preîntâmpin obiecţia

acelora care ar fi dispuşi să-mi aducă o învinuire că nu-s la curent cu ulti-
mele ediţii şi că traducerea mea nu corespunde peste tot cu aceste ediţii.
N'am prea mare stimă faţă de ele. Am procedat eclectic şi am luat din fiecare
tot ceia ce mi se părea că redă mai exact gândul şi expresia poetului sul-
monez. închei cu aceste consideraţiuni menite mai ales pentru cititorul c a r e
întâmplător e şi filolog, şi poate să-şi dea seama cât de fidel am redat textul
originalului.
Trecem acuma la problema traducerii în sine, atât de discutată şi de
actuală de un timp în literatura noastră. Mă refer, bine înţeles, la traducerile
din clasici. Trebue să recunosc mai întâi, cu satisfacţie, că interesul pentru
aceste traduceri — cel puţin din partea filologilor clasici — a sporit considerabil.
De acum douăzeci de ani, de când eram student pe băncile Universităţii din Bu-
cureşti, militam pentru recunoaşterea ideii că ne trebue neapărat, în primul
rând, un corp de traduceri complete ale tuturor marilor autori antici. întâm-
pinam atunci oarecare resistenţă din partea profesorilor mei, unii prea sceptici,
alţii neconvinşi de acest lucru, întrucât ştiau că orice trac/uttore e un tra-
ditore. Acum de curând am avut mulţumirea să văd că unul din profesorii, care
pe vremuri nu era prea entusiasmat pentru ideia mea, a scris pe un raport despre
o traducere, următoarea constatare definitivă s O traducere bună e cel mai bun
comentar al unei opere. Aceste cuvinte, scrise de un om cu o veche experienţă
•şi cu mult gust, au un prestigiu deosebit. Iată deci că se recunoaşte azi inte-
gral această necesitate. Era şi timpul. Ideia prinde teren. Se ivesc traducători
•din ce in ce mai numeroşi. Mulţi din ei traduc bine. Alţii dibuesc. Căci nu e
uşor să nemereşti totdeauna calea cea bună.
„O traducere bună e cel mai bun comentar*. Dar cum se face o bună
traducere? Asta-i întrebarea. Şi întrebarea aceasta are două aspectei unul
referitor la veşmântul lexical (stilul) in care vom îmbrăca traducerea, şi
altul privitor la torma (proză sau versuri) în care vom face tălmăcirea. Ca
să ne oprim deci, la prima parte a acestei chestiuni, e firesc că traducătorul
trebuie să întrebuinţeze vocabularul care redă cât mai fidel atmosfera şi in-
tenţia originalului. La noi predomină ideia preconcepută că trebue să arhai-
zăm. Da, când aceasta a fost intenţia originalului. îl vom traduce pe Omer
într'o limbă cu un parfum de vetustate, pentru că celebrul autor al Iliadei, şi
el un romantic în felul lui, arhaizâ. Dar să ne înţelegem . Să fim consecvenţi
în această arhaizare. Să întrebuinţăm de preterinţă un anume strat de cuvinte
mai vechi, dar în aşa fel ca stilul să fie unitar, să nu ajungem — sub pre-
textul nevoei de variaţie — la un mozaic pestriţ, lipsit de unitate, de o tona-
litate fundamentală. E frumos şi e obligatoriu să întrebuinţezi, când tălmăceşti
din epopeile bardului din Chios, limba cronicarilor şia vechilor voevozi, dar
când în mijlocul unor asemenea arhaice expresii, introduci — din inadvertenţă
:sau din lipsa unei conştiinţe artistice a unităţii stilului - un neologism sau

3*
chiar un barbarism de cea mai proaspătă factură, se înţelege că efectul c
lamentabil, dacă nu ridicul deadreptul.
Iată un lucru pe care adesea il uită traducătorii noştri. Alteori textul
îţi pune probleme apreape insolubile. Iată, de pildă, limba atât de variată, c u
atâtea aspecte, a lui Omer, un amalgam de dialecte din toate părţile Greciei.
Cum redai în traducere această scânteetoare bogăţie? D-nul Murnu a încer-
cat să rezolve problema în chip ingenios, dar foarte îndrăzneţ, şi trebue spus.
spre cinstea D-sale, că a reuşit, atât cât e posibil să reuşeşti într'o întreprin-
dere atât de gingaşă. A întrebuinţat, e drept, de multe ori, cuvinte rare, rari»
ssime. Dar de ce n'ar avea acest drept un artist? A u nu acesta chiamă lai
viaţă şi la glorie cuvinte cari până la el au fost obscure, localnice? E un
drept al lui, când are instinctul de a alege cuvintele colorate şi armonioase^
şi cu atât mai fermecătoare, prin pospeţimea lor. Dar nu numai atât s D-sa,.
mergând pe urmele originalului, cu o temeritate egalată doar de instinctul,
său aproape totdeauna sigur, a recurs şi la termeni din alte dialecte, de pildă
din cel aromân. E o greşală? Nu, mai ales că în limba noastră, din fericire,,
apropierea dintre dialecte e mult mai mare ca în alte limbi. Recensenţi ne«-
pricepători l'au acuzat că întrebuinţează cuvinte neînţelese. Aceste cuvinte „ne-
înţelese" sânt cuvinte luate din alt dialect sau din anumite regiuni. Dar dacă
unui poet îi e permis chiar să făurească anume vorbe, cu atât mai mult i se
poate îngădui să recurgă la materia! lexical existent, dar neexploatat încă
în literatură.
Lucrul de căpetenie e să respecţi şi să încerci să redai, pe cât posibil,,
în traducere atmosfera şi coloritul relativ al stilului din original. Traducând, d e
exemplu, din Platon, ar ti o eroare să arhaizezi. Marele filosof întrebuinţa limba
curentă, limba urbană din timpul său. In traducere vom căuta şi noi să redăm
această coloare cu mijloacele limbii obişnuite, actuale, ce ne stă la dispoziţie..
Iată de ce în traducerea lui Ovidiu, al cărui vers e deseori discursiv, raţional, şi
se exprimă prin vocabularul curent în lumea urbană în care trăia el, am ales.
şi noi o limbă mai modernă, mai actuală, cu atât mai mult cu cât autorul
„Artei de a iubi" era un duşman al arhaismului, al vremilor patriarchale, şi
se complăcea în spiritul epocei al cărei fiu era. A r fi însemnat să falsiiicăm
intenţia lui, dacă în traducere n e - a m fi slujit de o limbă cronîcărească.
Să trecem acum la al doilea aspect al chestiunii, şi anume la forma
(versuri sau proză) în care trebue să traducem. Problema aceasta e încă şi.
mai dificilă decât cea dintâi. Când e vorba de traducerile în proză, ale o r i -
ginalelor în proză, lucrul e ceva mai uşor. Se complică însă mult când avem
să stabilim o normă pentru traducerile in versuri. Acestea din urmă se pot
tâlmăci în trei feluri: sau în proză (şi unii susţin că doar aşa putem reda mai
fidel textul) sau în versuri. Dar şi reprezentanţii — aceştia mai numeroşi —
acestei a doua păreri se împart in două categorii i unii susţin că trebue să,
traducem în ritmul original, alţii în ritmul modern, cu rimă, pe cât posibil.
Ca să curmăm orice divergenţă de opinii, afirmăm de la început că.
 XXXVI!

xin scriitor de talent poate să dea o admirabilă traducere, indiferent de forma

pe care o întrebuinţează. Prin afinitate şi intuiţie el găseşte forma cea mai
adecvată de transpunere, dacă e într'adevăr un meşter. Dar orice e ade«
vărat cum gr ano salis. Şi Coşbuc — mare poet — şi d. Murnu au tradus
în hexametri. Dar hexametrii celui dintâi sânt zgrunţuroşi, greoi, nedaţi la
rindea, pe câtă vreme aceia pe care«i făureşte traducătorul Iliadei, mai ales in
ultimele cânturi ale acestei epopei nemuritoare, sânt ireproşabili. Iată că se
poate reda foarte bine în româneşte acest vers străvechi. E deci greşit să afirmi
a priori că limba noastră nu admite cutare formă de vers antic. Dar părerile,
chiar ale acelora cari au tradus în ritmul antic, variază. D. Murnu, datorită
nu ştiu cărei rele sugestii, a tradus Odiseia în endecasilabi. Ce-are a face
endecasilabul cu Omer? Mi s'ar putea răspunde de unul din cei cari afirmă
•că trebue să transpunem şi forma, că traducătorul trebue, după cum caută
•cuvântului din original un echivalent în româneşte, să caute un echivalent ro-
mânesc şi pentru ritmul din original, care n'are nimic comun cu sufletul nostru
nou. Să admitem că-i aşa. Dar, încă odată ce are aface endecasilabul cu
O m e r pe româneşte ? Avem de a face cu o epopee.
Nu e bine, se zice, s'o traducem in hexametri. Să căutăm un ritm echi-
valent. Fie. Dar care-i versul potrivit pentru epopee la noi ? Poporul în poe-
ziile sale, ce cuprind asemenea mici fragmente de epopee, întrebuinţează versul
de patru (uneori chiar trei) trohei. Din îmbinarea unor asemenea două versuri
poezia cultă a făcut versul trohaic de 16 silabe, precum anticii au făcut la
fel, din 2 versuri mai scurte (populare, f. probabil) hexametrul. Poeţii noştri
întrebuinţează acest vers dându-i un colorit epic (v. lupta lui Mircea la Rovine)
sau satiric (v. tot acolo, Eminescu). Deci, dacă e vorba să transpunem hexame-
trul epic în o formă adecvată limbii noastre, e indicat versul trohaic de 16
picioare, care în româneşte are şi culoare epică şi satirică, precum în latineşte
hexametrul e conţinutul şi pentru epos şi pentru satiră. Deci s'a înşelat d. I.
Marinescu, când nu a ales acest vers pentru satirele lui Juvenal, şi, cred, a făcut
aceiaşi greşală d. Murnu când a ales endecasilabul pentru a traduce Odiseia
în româneşte. Endecasilabul? Un vers, pe cât ştiu, de tradiţie italiană, foarte
vechi şi răspândit în această ţară. Deci dacă un Italian ar traduce pe Omer
în endecasilabi,') n'ar face o greşeală, dar e o eroare să traduci o epopee în
Tomâneşte, în acest ritm, care nu are aci nici o rădăcină mai veche, nici nu
a r e in limba noastră etos-ul necesar, nici aerisirea şi amploarea trebuincioasă
magnificului vers epic. Sânt — în principiu — pentru păstrarea în traducere, pe
cât posibil, a metrului original, cu toate că ni se poate aduce obiecţia că acest
metru reprezintă altceva în text şi altceva sau nimic în limba noastră. Spe-
cioasă obiecţie la care îmi permit să răspund cu observaţia unui om de mult

i) V i n c e n z o Monti a t r a d u s Iliada In e n d e c a s i l a b i . T r a d u c e r e a lui e e x c e l e n t ă . D a r

î n I t a l i a , unds D a n t e a î n t r e b u i n ţ a t a c i s t v e r s în e p o p e a sa d i v i n ă , endecasilabul a r e
c u t o t u l altă p o v e s t e şi a l t c o l o r i t tradi[ional decât Ia noi, precum v e r s u l a l e x a n d r i n a r e
c u totul alt c o l o r i t în f r a n ţ u z e ş t e .
 XXXVIII

gust: (In traducere) „numai păstrarea ritmului importă, când e vorba de ver»
suri latine" ') (v. Ripert. op. cit., pg. 4-5, nota). Ritmul e lucrul esenţial ini
poezie, orice ni s'ar spune. Rima... Iată ce spune — şi îi dau toată dreptatea
— acelaş Ripert, când vorbeşte de sistemul nou de traducere (din Ovidiu) a»1
doptat de e l : „Am adoptat aici (v. loc. cit.) un sistem de traducere, care îmi
este — cred — personal. Traducerea in proză, nedând dintr'un poet de cât mem»
bre risipite — membra disiecta — suprimând ritmul, trădează modelul, din
principiu. Traducerea în versuri regulate şi rimate, ori cât de distinsă ar fi,,
substitue ordinei cugetărilor latine, care sânt legate prin sens şi prin cantitatea
silabelor, o ordine de idei legate între ele prin rimă, principiu cu totul deo»
sebit. Cu toată această dificultate, Andre Bellessort în fragmente, şi apoi
Ernest Raynaud şi Gaston Armelin, au făcut din Bucolice şi din Eneida
traduceri pline de interes. Cu toată îndemânarea acestor autori cari au făcut
din traducerea lor in versuri, această a doua creaţiune de care vorbea La
Harpe, principiul pe care se întemeiază încercarea lor, mi se pare fals, şi, cât
mă priveşte, am adoptat aici sistemul, încă puţin uzitat, şi care — cred — de
aci încolo va fi din ce in ce mai întrebuinţat, al traducerii în versuri albe, c a r e
evită orice artificiu, pentru că, în cazul acesta legătura nu depinde, cum
nu depinde nici în latineşte, de rimă Doar păstrarea ritmului importă câncf
e vorba de versuri latine, şi acesta e tocmai rezultatul obţinut prin acest
sistem. Versului alb, fireşte, ii lipseşte, pentru a marca sfârşitul, acest semnal,,
care e rima în franţuzeşte şi revenirea aceloraşi combinaţiuni de picioare în
latineşte, dar, în definitiv, această imperfecţiune e un rău maî mic decât sfor»
ţarea infructuoasă şi falsă la care prea adesea te obligă rima".
Iată câteva observaţiuni foarte juste, de care ar face bine să ţină seamă
toţi traducătorii şi mai ales aceia cari sânt partizanii fanatici ai rimei. E cu
atât mai interesantă această tentativă de a transpune ritmul — ca element (
principal — cu cât e făcută de un Francez în săraca de ritmuri limbă franceză*
Oare noi, a căror limbă are posibilităţi de ritm mult mai bogate, să renunţăm
aşa de uşor la acest avantagiu? Ar fi o greşeală. Dacă unui maestru îi e
îngăduit — cu şanşe de reuşită — să încerce transpuneri îndrăsneţe, să nu uităm
că maeştri sânt — din nefericire — puţini la număr şi ceia ce licet Jovi...
Apoi, mai ales pentru incepători, cât şi pentru acei care simt predilecţia de
a traduce, dar n'au acea maestria, obligaţia de a respecta ritmul original
e o garanţie mai mult, care îi împiedică de a mutila prea tare originalul
riscând să păţească ce a păţit d-1 D. Stoicescu (v. numărul citat din Analele
Dobrogei pg. 321 şi următoarele) care, vorbeşte de Ovidiu „zăcând pe tristu»i
prag" ca babele-, D - s a introduce un cuvânt ce nu e în text, de dragul rime»
cu drag din versul următor. Aşa a făcut, tot de hatârul rimei şi la pg. 53 1
în versurile :

') Şi de versuri g r e c e ş t i , adâogăm noi.

 XXXIX

Şt dacă-i contrazice din partea mea vreun semn

Ori dacă le-aprob vorba, ei tot mă cred nedemn

unde, ca să găsească o rimă la semn, pune în versul următor nedemn, scâl-

ciind total şi banalizând ideia poetului roman, care nu s'ar recunoaşte de loc
în această traducere. Şi dilormări de acestea, mai mult s'au mai puţin groso-
lane, pricinuite de tirania rimei, s'ar putea găsi în mai toate traducerile ri>
mate.
Nu sânt un fanatic al metrului antic, mai ales că în mediul de crasă in»
cultură formală in care trăim, un asemenea metru ar avea nenorocul să în»
tâlnească puţini cititori capabili să-1 înţeleagă, necum să-1 guste. Totuşi,
nu trebue să ne speriem. Pretenţiile noastre sunt foarte modeste. E vorba deo»
camdată doar de hexametru şi de distihul elegiac, alcătuit din dactili şi trohei.
Dar câţi dactili şi trohei nu cuprinde orice propoziţie banală pe care o ros-
tim într'o conversaţie de toate zilele? Şi în poezia cultă modernă nu avem
doar atâtea strole construite pe baze de dactili? Atunci de ce atâta teamă de
aceşti nefericiţi dactili? Pentru că succesiunea lor, încheiată periodic cu cât e
un troheu, e botezată cu numele exotic de hexametru, care aduce multora
aminte de orele plicticoase de latină, de studiile antichităţii atât de părăsite
la noi din pricina indolenţei şi nepriceperii noastre de barbari, care vrem să
abandonăm un bun aşa de preţios cum e tradiţia greco-romană ? Li-e îngă-
duit urmaşilor lui Alila şi ai lui Asparuch, le e îngăduit Cehilor şi Polonezilor
să se entuziasmeze pentru monumentele literaturii greco-romane, iar nouă,
care pretindem că suntem popor de limbă latină, singurul în Orient, nu n i - e
ruşine să ne lepădăm în chip aşa de ingrat de comoara clasică ce de mult
trebuia cu pietate să fie integrată cât mai intens în patrimoniul nostru cultural 1
Un străin care trăeşte de mult printre noi şi ne cunoaşte bine, făcând UIT
curs la Universitatea din Bucureşti despre Fortuna labilis, şi, cu acest prilej
trebuind să vorbească şi de Ovidiu, va fi tăcut trista constatare că auditorul,
lipsit de cultură latină, cu greu putea să-1 urmărească. Cu cât mai mare îi
va fi fost trista mirare când îi fu dat să constate — lui, Italian — că aci, în
ţara latină, unde a murit Ovidiu, n'a găsit o traducere în româneşte măcar a
acelor triste stihuri pe care poetul roman le-a scris aici, la noii Iată de
ce cu amărăciune, şi poate şi cu o nuanţă de dispreţ — meritat — pentru
noi, a găsit de cuviinţă să intercaleze în cursul său, pe lângă sfaturi cuminţi
adresate studenţilor necunoscători ai lui Ovidiu, şi următoarele cuvinte, pe
care-mi fac o datorie să le citez şi aci, pentru a le impune atenţiei tuturor
detractorilor culturii clasice la noi s „Şi totuşi în nici o ţară nu se simte mai
mult nevoia unei întoarceri spre clasicism, nu numai pentru lecţiunea de echi*
libru şi armonie pe care o poate scoate din cultura clasică o literatură incă
prea tânără şi lipsită de tradiţiuni literare, dar mai ales pentru necesitatea ci»
vilă şi politică de a se pune în legătură cu un trecut care e singurul vrednic de
a fi revendicat ca naţional, anume cu Roma eternă, mema comună a tuturor
 XL

popoarelor latine".') Mărturisesc că nu puţin m'au determinat şi discretele

mustrări prieteneşti ale acestui compatriot al poetului sulmonez ca să mă gră-
besc cu darea la lumină a traducerii dureroaselor versuri ale exilatului din
Tomis, în limba urmaşilor acelor Geţi, cărora admirabilul meu maestru, inspi-
ratul Pârvan, le-a ridicat acel impunător monument numit Getica. Nu era oare
necesar, întreb şi pe cei mai sceptici, să încerc a reda Tristia în limba
noastră, măcar pentru a face cunoscute ştirile pe care le dă despre hirsuţii
noştri strămoşi, delicatul poet care cel dintâi le-a imlădiat graiul lor virgin şi
barbar, împletindu-1 în graţia fluizilor săi hexametri ?

încercări de a traduce în versuri fragmente din Tristia s'au făcut la noi în mai
multe rânduri. Bucăţile care au tentat mai mult pe tălmăcitorul român, au
fost: elegia treia din cartea I - a (Ultima noapte a lui Ovidiu în Roma) a treia
•din Cartea IlI-a (Epitaful lui Ovidiu) şi a zecea din aceeaşi carte (Iarna
Ia Tomis). Prima bucată a fost tălmăcită de Vârgolici, G. Frunză şi I. Soricu,
a doua de Vârgolici, A. Marinescu, D. Stoicescu, a treia de Hajdeu. Elegia
I - a şi a l l - a din prima carte au fost traduse de G. Frunză şi I. Soricu s D.
Stoicescu a transpus, anul trecut, în versuri elegiile s V,10, IV, 10 şi 111,9 iar au-
torul acestor rânduri a publicat o serie întreagă în Propilee Literare şi în A-
nalele Dobrogei. Dacă la acestea mai adaog întinsele fragmente, traduse in
proză de C. Dobrescu în cartea sa pomenită mai sus, cred că am dat o listă
completă a bucăţilor din Tristia, care au văzut lumina pe româneşte. Ca o
dovadă îmbucurătoare de interesul pe care,, totuşi, l'au arătat pentru Tristia
cel puţin cărturarii noştri, mai citez şi faptul că avem trei ediţii româneşti ale
acestei o p e r e : a lui S. Nădejde, a lui G. Dem. Teodorescu şi, acum mai în
urmă, a lui A Marinescu (din 1921).
Pentru cine vrea să-şi facă o ideie de arta de a traduce, e interesant
să urmărească cum fiecare din cei care au transpus în limba noastră versurile
pline de tristeţe ale delicatului poet latin, a încercat să rezolve această dificilă
problemă. Şi e mai interesant de constatat că, deşi aceşti tălmăcitori au lucrat
independent unul de altul, au cristalizat oarecum o tradiţie în această privinţă.
Hajdeu, care e premergătorul, a recurs, pentru a pune distihul elegiac în ro-
mâneşte, la un vers iambic x

Chiar uriaşul Nistru, pe care nu-l întrece

A Nilului lărgime, acuma se sbârceşte.

Versul acesta de 14 silabe, încetăţenit de mult în literatura noastră, e

alcătuit din două versuri mai mici, egale, de trei iambi şi jumătate fiecare,
{s'ar putea numi un triiamb abundent) despărţite la mijloc prin o cezură, în

*) v. R . O r t i t z , Forlur.a labitis, 1927, Cu!t. Nai-, (pag 28).

 XLI

toate versurile aceiaşi. E un stih nepretenţios, cam pedestru, în care totuşi rit»
mul iambic dă oarecare distincţiune, mai ales când e suportat de un vocabular ales.
S'ar părea că iambul acesta, într'o asemenea alcătuire, prezintă un caracter
elegiac, liric. Şi nu tăgăduim că acest corespondent românesc este, până la
un punct, echivalent — ca întindere şi ca etos — cu versul original. Decât,
aceste versuri egale, mereu aceleaşi, cu aceeaşi monotonă cezură, ne fac să
perdem din bogata ritmică a textului, şi nu marchează bine pauzele din ori»
ginal. Totuşi, versul vioi şi energic, colorat şi pitoresc, cum ştie să*l constru-
iască mirificul autor al „Istoriei critice", maschează, mai ales pentru un ochi
nepriceput, aceste detecte. Mai artist e în traducerea sa Vârgolici, care, pentru
a reda distihul elegiac, recurge la perechi de versuri inegale, dintre care ul-
timul, în chip regulat, se termină prin o pauză reliefată printr'un iamb ener-
gic. Iată patru rânduri din Ultima noapte în Roma :

Când îmi aduc aminte icoana nopţii triste

Ce 'n Roma pentru mine cea de pe urmă-a fost,
In care-atâtea lucruri iubite părăsit'am,
Şiroaele de lacrimi tot curg din ochii mei.

Dacă primul vers (ca şi al treilea, al cincilea etc.) se termină prin o clausulă
femenină (triste), al doilea (al patrulea al şeaselea etc.) sfârşeşte prin o clausulă mas-
culină, cu o silabă accentuată (fost, mei). E un sistem just şi inqenios de a
reda pe deoparte troheul deschis din exametru, şi pe de alta, pauza caracteristică
de la sfârşitul pentametrului. Pentru cele două versuri inegale din distihul ori-
ginal, Vârgolici găseşte, ca echivalent, tot două versuri inegale (unul de 14
silabe, celalt de 13) dintre care al doilea încheie fraza ritmică. Elegantă şi fe-
ricită transpunere 1 Dar el, nemulţumit de această soluţie, merge mai departe s
bucata a doua (Tr. III, 3) o traduce în versuri rimatei

De aceast'a mea scrisoare minuna-te-vei tu, poate,

Că-i de altă mână scrisă: eu atunci bolnav eram.

In loc de iambi, trohei-, în loc de versuri de resp. 14 şi 13 silabe, versuri de

16 şi 15 silabe. Principiul e însă acelaşi Două stihuri inegale din text, redate
tot prin două stihuri inegale. Cel din urmă cu accentul pe ultima, ca să redea
pauza de la sfârşitul distihului. Considerentele ce l'au determinat la această
schimbare ? — Poate constatarea că dactilul se redă mai bine prin troheu, care
e înrudit cu e l ; apoi, poate, convingerea că versul acesta mai lung e mai a-
propiat de cele din original (un hexametru poate avea până la 17 silabe j un
pentametru, 14). Dar talentatul profesor de la Iaşi mai întrebuinţa şi rima. V a
fi fost probabil tentat de frecventele rime ce se găsesc la sfârşitul celor două ju-
mătăţi ale pentametrului din original (orice traducător din Ovidiu, chiar când
întrebuinţează versuri albe, dă, de multeori, fără să vrea, peste astfel de rime)*
Din tălmăcirile lui — atât de puţine — se desface impresia de naturaleţă j el ştie
 XLII

să-şi apropie minunat acel ton elegiac atât de caracteristic. Iată calităţi ce ne
fac să considerăm aceste două traduceri ca superioare tuturor celorlalte, cu
toate că, pe alocuri, întâlnim aritmii supărătoare.
O frumoasă tălmăcire a primelor elegii din cartea I ne-au dat şi d-nii
Frunză şi Soricu, şi e regretabil că n'au avut stăruinţa s'o ducă până la ca»
păt. Cei doi literaţi întrebuinţează acelaş vers iambic de 14 silabe, întrerupt
pe alocuri — fără o simetrie rigidă — de câte un stih de 13 silabe, cu ac-
centul pe ultima, ca un fel de pauză la sfârşitul unei perioade mai lungi. V o -
cabularul înflorit şi ales, imaginile frumoase, denotă gustul unor oameni care
au experienţa versului. Dar ritmul inegal nu ne pare satisfăcător, iar fru-
museţea limbii a fost uneori răscumpărată cu preţul unor prea mari libertăţi
faţă de original.
Acelaş vers iambic îl întrebuinţează şi dl. Stoicescu, care întrebuinţează
consequent rima, dar nu încrucişată ca la Vârgolici, ci împerechiată. Alterna'
rea simetrică a rimei masculine cu cea femenină nu e observată cu stricteţă.
Versul e banal şi stângaci, infidelităţile faţă de original, prea numeroase şi
nescuzabile cel puţin prin frumuseţea formei. încercarea Dsale reprezintă un
regres. Ai uneori impresia că citeşti versuri — nu din cele bune — de-ale
lui Bolintineanu.
Iată un exemplu j

Ah, anii mei trecură... şi cei mai buni s'au dus

Iar bătrâneţea — albul, pe fruntea mea şi-a pus.

Bănuesc că d. Stoicescu e un amator. In cazul acesta nu merită o cri-

tică prea aspră. încercarea D-sale e vrednică de interes, cu atât mai mult cu
cât entusiasmul laicilor pentru asemenea chestiuni e un semn mai îmbucură-
tor şi maî caracteristic pentru cultura noastră clasică, de cât efortul — oricât
de laudabil — al unui om de specialitate, cum e cazul cu traducerile (un frag-
ment din Tr. III, 2 •, v. ed. sa. Introd. pag. X V şi Tr. III, 3 ibidem X X X X I ) lui
A. Marinescu, care se slujeşte tot de acelaş vers iambic de 14 şi 13 silabe, ca
şi predecesorii săi. Iată, cu cei patru citaţi mai sus, cinci traducători, cari spre a
împământeni distihul lui Ovidiu, recurg la acelaş stih, întrebuinţat mai ales de
Bolintineanu, dar şi de Alexandri şi alţi clasici ai noştri Aveam deci dreptate
când vorbeam de o traditie, - ce se cristalizează. Dacă această traditie,
» în ca-
zul nostru, e îndreptăţită; dacă soluţia adoptată e cea mai justă, asta e
altă întrebare. Mărturisesc că sânt cam sceptic, deşi trebue să recunosc c ă ,
stihul acesta, întrebuinţat de oameni de talent, a dat remarcabile rezultate.
Ultimul editor al Tristelor, deşi om de specialitate, în traducerile sale nu e la
înălţime şi poate că, păstrând proporţia, amatorul, de care vorbeam mai sus,
a nemerit-o mai bine.
Ultima încercare de a traduce din Ovidiu, făcută de scriitorul acestor
rânduri, se deosebeşte de toate cele precedente. Se îndepărtează de tradiţie şi
 XLIII

întrebuinţează chiar metrul originalului i distihul elegiac. C e - i acest distih ? O

alternaţie a unut hexametru şi a unui pentametru, cu următoarea schemă i x )
/ / ' 11 ' ' '
UO UU Ij V L/ V U \f 1/

— u O — Uu || — u v — u ly —.

Hanc tuus e Getico II mittit libi Naso salutem,

— uy — u o — || — | — ou — v o '— u

Mittere si quisquam, II quo caret ipse potest.

— UV || Lf O l* O

Sau pe româneşte s
Naso al tău îţi trimete || de-aici dintre Geţi sănătate,
Dac' a trimete mai pot || ceia ce nici eu nu am.

E un vers insolit la noi. Totuşi Bodnărescu a scris distihuri elegiace.

Iată o probă •.

Arde în pieptumi nestinsă văpae şi găndu-mi s'avăntă

Fulger în sboru-i neajuns; dorul îl mână cumplit.
Unde e ţinta ? Unde ? prin nori şi senin de străbate
Făr' de repaus — etern ? tinde-i limanul dorit ?
(Conv. Lit. III, 288, Epigrame.

Un făuritor de distihuri elegiace româneşti a fost şi învăţatul meu coleg,

V . Bogrea,*) care pe lângă o solidă ştiinţă a antichităţii mai avea şi o admi»
rabilă îndemânare de versificator. Epigrama lui Valerius Aedituus (din Gellius
— Noctes Alticae, XIX, 9) a fost redată de el în metrul original:
Ce e nevoie să porţi, Phileros, făclia 'nainte ?
Mergem aşa : destul luce văpaia din piept.
N'o poate stânge pe-aceia nici vajnica vântului silă,
Nici dalba ploaie, din cer când ar cădea /« pământ.
Focul acesta, aprins de Venus, ea singură-l poate
Stânge, şi-afară de ea, nimene nu l'ar putea.
(v. Transilvania, 1920, August)

Faptul că e o formă nouă la noi, nu e numai decât un desavantagiu.

Ba, dimpotrivă, Ripert a avut — cred — dreptate când a spus (v. op. cit. pg.

I n t r ' o ţară de c u l t u r ă c l a s i c ă mai i n t e n s ă , cum ar fi F r a n ţ a , G e r m a n i a , I t a l i a , a-

s e m e n e a lămuriri ar fi superflue. L a noi, unde am g ă s i t studenţi la filologie, care nu ş t i u
d e o s e b i r e a dintre un troheu şi un iamb, ele s&nt i n d i s p e n s a b i l e .
s) T o t în d i s t i h u r i elegiace a t r a d u s el şi e p i t a f u l l a t i n e s c din S i b i u al v o e v o d u l u i
Mihnea.
 XLIV

5, nota): .Distihul e redat (în franţuzeşte) printr'o alternanţă asemănătoare de

versuri de douăsprezece şi de zece silabe, alternanţă în general neobişnuită în
poezia franceză, dar care, tocmai prin aceasta, dă un sunet latin şi mai
original'1.
Iată de probă câteva versuri din traducerea lui (v. loc. cit.) :

Honorez maintenant Pallas, garţons et filles...

Qui saura l'apaiser sera savant.
Filles, vous tisserez plus aistment la laine,
Vous viderez aistment la quenouille...
V" ** - -T
Şi rafinatul critic, care e şi poet de valoare (a scris şase volume de versuri
dintre care unul premiat de Academia Franceză) recurge la acest sistem de
versuri iambice, pentru că în franţuzeşte nu se pot construi dactili. Altfel, de-
sigur, el ar ti transpus distihul în metrul său original, pe franţuzeşte. Dacă
limba noastră, mai fericită ca posibilităţi ritmice, ne dă această putinţă, de ce
am renunţa la e a ? Anticii, care erau incomparabili maeştri, când era vorba
să găsească ritmurile şi metrii cei mai corespunzători oricărui conţinut sufle-
fletesc, au creiat distihul ca suport al elegiei. Sentimentele lor trebuesc îm-
brăcate în forma creiată de ei... Mi se va aduce obiecţia deosebirii fundamen-
tale dintre structura versului antic, bazat pe cantitate, şi a celui modern, bazat
pe accent. Dar distihuri elegiace — fie în latineşte, fie în limbi moderne — s'au
scris în timp de cincisprezece veacuri după ce Roma s'a prăbuşit. S'au înşelat
Goethe şi Schiller când au scris, chiar în limba lor maternă şi modernă, aseme-
nea distihuri ? Nu cred, nu pot să cred. De' timpuriu s'a operat schimbarea
dintre accent şi cantitate, dar distihul, chiar bazat pe accent, s'a păstrat în
conştiinţa tuturor literaturilor culte din Europa, lată atâtea motive pentru care
cred că bine am făcut de am respectat această formă ritmică şi în limba
noastră. Să nu se uite apoi că versul antic, cu cezurile sale mobile, îţi dă po-
sibilitatea unei infinite variaţii în cadrul aceluiaş complex de versuri. Aceste
subtile nuanţe nu se pot reda — măcar aproximativ — în versurile noastre
cu cezura fixă, veşnic aceiaşi. Ovidiu — şi toţi poeţii latini, — pot construi hexa-
metri, care să aibă cezură imediat după silaba lungă (în traducere — silaba
accentuată) a celui de al treilea dactil, sau după silaba doua scurtă a aceluiaşi
dactil (cezură femenină j in traducere, după silaba doua neaccentuată a celui
de-al treilea dactil al hexametrului) sau chiar la sfârşitul dactilului al patrulea
(cezură bucolică). Toate aceste modalităţi de a despărţi un vers nu sânt de
loc indiferente pentru rafinaţii scriitori antici. Pe variarea acestor detalii tehnice
şi a altora se intemeiau ei când, din acelaşi vers, (hexametrul, de pildă) ştiau
să facă un suport, când pentru satiră, când pentru epopee. Altfel e alcătuit un
hexametru epic, altfel un hexametru satiric. (Cine pricepe latineşte, să com-
pare un hexametru de al lui Vergiliu, cu unul de al lui Horaţiu sau Juvenal).
Oare în româneşte nu se pot reda aceste nuanţe ? Eu cred că da. In orice
caz, dacă nu toate, o mare parte din ele. Iată câteva exemple:
 XLV

Hexani, cu cez. masculină | Nici eu de el. Insă azi dimineaţă veni să mă

după silaba accentuată a [vadă ...
dactilului al doileai (Th. N a u m , Idilele Iui Ttocrit, pag. 73).

Hexam. cu aceiaşi cezură \Jur P^ Ursitoare. Sânt rele de tot buruenile-a

femenină 1 [ ceste.
(ibidem, v e r s 161)

Hexametru cu cezură mase. Insă când calea sfărşii\\şi drumului meu

după silaba accentuată a pusei capăt...
dactilului al treilea 1 ( T r i s t i a , III, 2 v e r s 17).

Eu, ce fugeam de-orice slujbă \\ născut pentr'o

Hexametru cu cezură fe« [viaţă tihnită
menină după o silabă (tot a c o l o v e r s 9).
sau
neaccentuată a aceluiaşi Cât timp eu însă f e valuri\\plutit-am, mânat
dactil i [de furtună
( l o t acolo v e r s 15

Hexam. cu cezură mase. 1 De mă iu beşti pe-o f o ită de mac, II insă când

după silaba accent, a | KJ V — \\fam lovit-o
dact. al 4-lea 1 (Naum. op. c i t . p a g . 76 v e r s 29),

Hexam. cu cezură fem. I Cântecul meu şi, zăcând în ţărână, || mânca-mă-

după aceiaşi silabă ! ) [vor lupii\

Spune-mi, Corydon, a' cui sânt văcuţele ?\\A' lui

Hexam. cu cezura după
patrulea dactil (bucolică)
ă)i
J [Filon
(Naum. op. c i t . p a g . 77 v . 1)
da.

Traducătorul român, sub influenţa cezurii moderne, care împarte versul

în două părţi egale, lucru de care se fereau anticii, tocmai ca să nu disloce
unitatea versului mai lung, împărţindu-1 în două unităţi de sine stătătoare, a
creiat şi o cezură nouă după al treilea dactil, ce se întâlneşte destul de rar
şi trebue socotită mai de grabă ca o greşală i

Ai socoti că'n izvoarele || Orelor fu cufundată. (Naum. op. cit. p a g .

[67, v . 150).
sau: Parcele însă torseseră\\ firele zilelor sale (tot a c o l o 66, v. 140).
sau : Adu-mi tu iar, capîntortură, || adă-mi ursitul acasă (tot a c o l o , p a g .

68, V. 23).

O asemenea cezură, dacă e intolerabilă în latineşte, poate merge în

Jimba noastră, căci e conformă cu cezură regulată (monotonă, ce e drept) a
versurilor modernei

Un sultan dintre aceia [| Ce domnesc peste vreo limbă (2 tetratro.

[hei egali)].
 XLVI

Sau i
Rumenă suavă || ca o garofiţă (2 tritrohei egali).

încă o dificultate lace traducătorului român problema următoare: îşi

poate el permite, în limba noastră, să înlocuiască dactilii din original, prin
trohei (de spondei nu poate fi vorba, căci nu există în limba noastră)? Ho-
tărât că nu. Orice încercare de acest fel e sortită neşanşei. Urechea mo»
dernă nu poate gusta hexametrul în graiul de azi, decât în forma lui purăi
cinci dactili şi un troheu, c a !

Cum îl cătam în zadar, II păzitorul din templu îmi sptise :

1/ 1/ j <J l/| jj^/tyj — v v | — u x/ | —u

Un vers ca următorul s

Nu te I suleme I ni II cu I roş de por \firă pe I faţă.

\J | U \j | ||l/| U u \ —f 1/ O

e greşit, căci în primul picior inlocueşte dactilul cu un troheu. Corect ar fi în

felul următor:

Nici nu te I suleme j ni \\ cu \ roş de por \firă pe \faţă.

— u V | —yj u \ — |J u | — c v | —u cr | — u

E adevărat că şi în forma aceasta are un troheu în piciorul al treilea. Dar

această licenţă se poate permite — uneori pentru a obţine anumite efecte e
chiar recomandabilă — pentrucă lipsa acelei silabe scurte ce ar mai trebui
ca să avem al treilea dactil complet, e mascată de cezură, aşa că nici nu se
observă. Această licenţă se întâlneşte foarte des la traducătorul român şi unii
au ajuns la ea instinctiv. Repet • ea nu constitue nici de cum o greşeală. Câ«
teva exemple >
... se duce s"aştearnă

Pragul iubitei cu flori. \\ Aceasta prietena-mi spuse... (Naum op. cit.

— v u — o v\ — II " I — " </|—</ u | — 1/ [pg. 73 v . 154).

sau pe aceiaşi pagină versul 166 1

voi, stele, ce Carul

Nopţii tăcute-l urmaţi, || de-acu mai rămâneţi cu bine.

— o OI— V U | II u \ — u o] — o — u

Sau s
(Tr. III, 2, v. 12). Sufer
— v acum
u \—
ce-iU mai U rău—II şi nu auu putut săU mă piardă..
1/

Citind un astfel de hexametru, urechea nu simte nici o lipsă. Dar să se observe

că această licenţă (înlocuirea dactilului prin troheu) se poate tace numai în
 XLVII

piciorul al treilea, unde e cezură. Aceleaşi observaţiuni sânt valabile şi pen-

tru pentametru, cu deosebire că acesta nu admite nici o licenţă. Uneori, in
chip spontan, finalele celor două jumătăţi ale pentametrului rimează. Exem-
plele din originalele latine sânt nenumărate i

cingit et augustas || arbor opaca comas. (Tr. 111, i, 40).

Sau erubui domino || cultior esse meo. ( t . t acolo, vers. 14).

Deseori şi traducătorul — involuntar — ajunge la asemenea rime (care in

original sânt datorite de obicei desinenţelor asemănătoare ale substantivului şi
adjectivului său, dintre care unul sfârşeşte prima parte a pentametrului, iar
celalt partea doua). Iată câteva exemple în traducerea românească s

Sau că iubit e mereu\\de leucadicul zeu? (Tr. iii, 1, v. 4a).

Luntrea-mi cu bine-a plutit\\ cât timp cu tine-am trăit. (Tr. iii,

— — [4, v . 16)].
Doar amândoi au avut\\pene — cum ştim— de 'mprumut. (Tr. IU,
— ' - 14,34)1.

El îmi închide acum || al mântuirilor drum. (Tr. III, 6, v, 16).

Grea, căci fusei surghiunit\\ ,grea, fi'ndcă locu-i cumplit. (Tr. iii,
— — [II, v . 36).

lată principiile de care m'am lăsat călăuzit în tălmăcirea de faţă. Poate

că ea nu va fi pe plac unora. Publicul — se va zice — nu o va putea gusta,
căci ritmul acesta e insolit. Publicul.... nu e aşa de greu de cap cum îşi în»
închipuesc unii dascăli prea sceptici. El e accesibil la toate lucrurile fr v
moaşe, dacă ştii să«l faci să le guste, dându-i îndrumarea necesară. Iar celor
prea rafinaţi, cari vor găsi cusururi în factura distihurilor mele şi nu vor
aproba cezura din pentametru, ce desparte (ca în original) atât de des sub»
stantivul de epitet, le voi răspunde şi eu cu versurile maestrului latin (Tr. V ,
1, 73—74), a cărei umbră mă va ierta dacă traducerea mea nu e la înăl»
ţimea lui 1

Nec me Roma suis debet conferre poetis:

Inter Sauromatas ingeniosus ero.
CARTEA I
 RECOMANDAŢIE

Tu, cărticică, vei merge dar fără de mine fa Roma.

Nu te opresc. D e - a ş putea însumi în locu-ţi să m e r g !
Du-te, dar fără podoabe, cum cade-se fetei orfane,
Intr'un costum potrivit timpului nefericit.
Nici nu te sulemeni cu roş de porfiră pe faţă
Căci stacojiul nu e pentru cei îndoliaţi.
 4

Nu-ţi fie titlul cu roşu, nici pagina ta şofrănie;

Candide coarne p e - a ta frunte cernită să n'ai.
Impodobească-se cărţi fericite cu-asemenea lucruri:
Ţie—ţi se cade de-a mea' soartă nici când să nu uiţi.
Sfărimicioasa deci spumă de mare să nu-ţi poleiască
Fruntea: să pară că ţi—e părul pe cap despletit.
Nici să nu-ţi pese de pete, căci cin* l e - o vedea va 'nţelege
Pricinuite c'au fost de 'nlăcrămaţii mei ochi.

Du-te şi scumpele locuri in numele meu le salută :

Astfel măcar le-oi călca cu graţiosu-ţi picior.
Dacă vre unu'n mulţime şi-aduce aminte de mine
Şi 'ntâmplător t e - o 'ntreba c a m îmi mai merge pe-aici,
Spune-i c ă - s încă în viaţă dar spune-i că bine nu-mi merge
Şi că, de sânt încă viu, fu doar al Zeului dar.
Taci când te'ntreabă mai multe şi lasă-te numai citită,
Nici nu mai spune ceva care n'ar fi spre folos.
Cum t e - o vedea cititorul, va şi pomeni de-ale mele
Crime iar gloata — o ştiu! — m'o socoti vinovat.
Nu încerca să mă aperi deşi ponegrită tu f i - v e i :
Cauza bună va fi, prin apărarea-ţi, mai rea.

Poate găsi-vei pe vreunul plângând pe Ovid surghiunitul»

Cu umezite priviri cartea aceasta citind,
Tot mai rugându-se 'n sinea-i, de teama urechilor rele,
Să uşureze August chinul surghiunului meu.
Şi eu acelui ce roagă pe Zei ca să-mi fie 'n necazu-mi
îndurători, îi doresc parte să n'aibă de rău,
S ă - i izbândeasc' orice gând, iar mie, atuncea când prinţul
S'o îmbuna, fie-mi dat în a mea ţară să mor.
 5

Carte, deşi-mi împlineşti porunca, vei fi 'nvinuită,

Poate, că eşti mai prejos de-obişnuitu-mi talent.
Judele este dator să judece nu doar pricina,
Ci şi momentul. Aşa la adăpost fi-vei, cred.
Căci poeziile nasc dintr'un suflet senin izvorâte:
Neaşteptate dureri timpul mi-au posomorât,

August *

Iar poezia reclamă şi vreme şi singurătate:

Eu de viforniţi, de vânt şi de furtună-s bătut.
Da, poeziei îi strică orişice teamă: aicea
Eu din moment în moment moartea prin paloş mi-aştept.
Criticii drepţi s'or mira c'am mai scris şi aceste distihuri
Şi iertători le-or citi, or cât de slabe ar fi.
*) Vezi la sfârşit legenda ilustraţiunilor.
 6

Ia-mi pe O m e r şi aşează-1 în mijlocu-atâtor necazuri:

D e - a r suferi el atât, orice talent i-ar seca.
Intr'un cuvânt, de-a mea faimă de loc să nu-ţi pese, o carte,
Nici nu roşi dac'atuncî, când eşti citită, nu placi.
Soarta de data aceasta nu-mi este aşa priincioasă,
Ca să mai poţi de a ta laudă seamă să ţii.
Cât timp eram fericit, năzuiam după glorie, aprig,
Şi cu 'nfocare luptam ca un renume să-mi fac.
E de ajuns că n'am ură pe versuri, pe arta fatală,
Căci doar talentul ce-avui m'a izgonit în surghiun.

Totuşi... tu du-te în locu-mi căci ţie-ţi fu dat să vezi Roma.

O , dacă Zeii ar vrea, carte, în locu-ţî să fiul
Nici să-ţi închipui că dacă tu întri 'ntr'o mare cetate,
Ca o streină, rămâi necunoscută de vulg.
Chiar fără titlu, ei după culoare te vor recunoaşte;
Chiar dacă tu te prefaci, vede-se că-mi aparţîi.
Totuşi să intri în taină ca rău să nu-ţi fac' ale mele
Scrieri, ce fost-au cândva pline de vază la toţi.
Dacă vre-unul te-aruncă, văzând că ţi-s tată, şi crede
Cum că e primejdios să te citească, atunci
Spune: „Te uită la titlu! Eu nu-s profesor de iubire.
„Arta" pedeapsa şi-a luat cum i se şi cuvinea".

Poate aştepţi să-ţi ordon să te urci la palatele 'nalte

Şi să pătrunzi în a'lui Cezar locaşuri cereşti.
Dar să mă ierte augustele locuri şi zeul de-acolo,
Căci din cetatea-î porni trăznetul ce m'a lovit.
Divinităţile-acelea blânde sânt foarte; prea bine-o
Ştiu. Dar mi-e teamă de-acei zei ce atât m'au rănit.
 8

Se îngrozeşte de-orice fâlfâit, o erete, hulubul

Care cândva jumulit din a ta ghiară scăpă,
Nici nu cutează prea mult să se îndepărteze de stână
Oaia ce-odată a fost smulsă din dinţii de lup,
Iar Faeton, de-ar fi 'n viaţă, de cer şi de caii pe care
Ca un nebun îi dorea, azi s'ar feri ca de foc.
De-arma lui Joe-aşa dară mi-e teamă fiindc' am simţit-o ţ
Orişicând tună, m'aştept eu să fiu primul trăznit.
Cine din flota grecească scăpă de Caferica stâncă,
De-al Eubeei talaz nava departe-şi ţinu.
Astfel şi luntrea-mi de-asemeni, cuprinsă de vifor năprasnic,
Fuge de locul cumplit unde izbită a fost.

Uită-te 'n juru-ţi cu luare aminte şi fii mulţumită

Dacă cumva te-or citi oamenii cei de mijloc.
Pentrucă s'a înălţat prea sus cu aripele-i slabe,
Mării un nume dădu cutezătorul Icar.
Greu e să-ţi spun dac* avea-veî, de-aicea, nevoe de pânze
Sau de lopeţi. Iţi vor da timpul şi locul un sfat.
Dacă-1 găseşti fără trebi şi de vezi că e totul în pace,
Dacă-şi va fi potolit ura sau de s'o găsi
Vreunul să pună o vorbă bună sau să te prezinte,
Când o vedea că te temi si
>
te codeşti
>
a intra: 1

Poţi să te-apropii de el şi, fie ca mai norocoasă

Tu decât mine s'ajungi şi să-mi alini al meu chin!
Căci să mi-1 vindece nimeni nu fi-va în stare, sau numai
Cel ce mi-1 pricinui, cum s'a 'ntâmplat cu Telef.
Numai să vezi să nu-mi strici în dorinţa d e - a - m i face un b i n e !
Teama din sufletul meu birue orice nădejdi.
Vezi ca mânia îmblânzită să nu se trezească mai crudă,
Pricinuindu —mi astfel nou de pedeapsă prilej.
 9

Apoi, când fi-vei ajunsă 'n iatacul cel tainic al nostru

Şi în rotundul dulap tu vei intra, 'n casa ta,
Iţi vei găsi-n rânduială acolo toţi fraţii alături,
Fraţii pe care pe toţi veghea-mi zeloasă-i născu.
Toţi fără teamă, pe faţă îţi vor arăta al lor titlu,

Căci fiecare cu-al său nume pe frunte-i înscris.

Numai pe trei tu v e d e a - i - v e i ascunşi la o parte în umbră,
Fiind c'ar propovădui arta ştiută de toţi.
Tu de aceştia să fugi sau, dacă ai gură 'ndrăzneaţă,
Ai să le strigi: „Telegoni!" sau să îi faci „noul Edipi!".
Dacă iubeşti pe-al tău tată, eu te sfătuesc: pe niciunul
Din aceşti trei nu iubi ori şi cât ei te-ar ruga.

Sânt şi de trei ori cinci cărţi vorbind de „Schimbatele chipuri"

Smulse nu prea de demult de pe mormântul meu cald.
Spune-le că printre „chipuri schimbate" se cade să pună
Şi al destinului meu chip ce atât se schimbă!
 10

Căci s'a schimbat deodată din ceea ce fu mai 'nainte:

HI, c e - a fost vesel un timp, astăzi e vrednic de plâns.

Multe-aş avea să-ţi mai spun, de. vrei ca să afli, o ! multe,.

Insă ţi-aş întârzia — poate — plecarea prea mult,
Căci dac' ar fi să te 'ncarci cu tot ce îmi vine în minte,
Sarcină prea grea ai fi pentru al tău purtător.
Drumul e lung. Te grăbeşte! iar eu la a' lumilor margini
Voi rămânea, depărtat de părintescul pământ!
 F U R T U N A

Zei de prin mări şi din ceruri — căci doar rugăciunea-mi rămâne

N a v a - m i izbită de val n'o sfărâmaţi de istov,
Nici n'ajutaţi căşunarea, vă rog, a măritului Cezar!
Des, când te-apasă un zeu, altul îţi dă ajutor.
Zeu-Apolon pentru Troia era, dar Vulcan împotrivă-i:
Venus iubea pe Troeni, Pallas duşmană le-a fost.
Juno ura pe Eneas, dar bună ea fu pentru Turnus,
Insă de-al Venerii har fost-a Enea păzit.
Deseori cruntul Neptun prigoni pe şiretul Ulise
Insă de unchiul ei des zea Minerva'l scăpă.
Oare de ce să nu fiu, deşi-s mai prejos ca aceia,
Şi eu păzit de un zeu, când mă urăşte alt zeu?
Vorbele, v a i ! mi se pierd deasurda, sărmanul de mine.
Chiar când vorbesc, îmi stropi faţa talazu 'ntărtat.
 12

Cruntul Austru 'mprăştie cuvintele-mi, ruga-mi s'ajungă

Până la Zeii la cari eu o trimet, nelăsând;
Unul si-acelas
> > deci vânt îmi face 'ndoită durerea,'
Nava şi ruga-mi ducând nici eu nu ştiu încotro.
Vai, ce mai munţi uriaşi de ape 'nspre noi se prăvale!
Mai că îţi vine să crezi c'or să ajungă la cer.
Oh, ce genuni fără fund când marea 'n adânc se desface!
Mai că îţi vine să crezi c'or să ajungă 'n Tartar.
Unde privirea-mi arunc, nu zăresc decât apă şi aer,
Una umflată de val, celalt de nori încruntat.

Ci între ele-amândouă năprasnic tot haue vântul

Iară talazu-a uitat care din doi e stăpân.
Când răbufneşte Eurul, născutul din zori de porfiră,
Când dinspre locul opus vine Zefirul târziu;
 13

Când dinspre Ursa uscată Crivăţul se 'nviforează,

Când Băltăreţul din Sud îl înfruntează 'ndârjit.
Şovăitor stă cârmaciul şi nu ştie unde s'apuce;
Chiar şi al său meşteşug stă încurcat de prăpăd.
Sântem pierduţi şi nu este nici pic de nădejdi de scăpare.
Chiar când grăesc, un talaz a inundat al meu chip.
Valul mă va 'năbuşi şi gura ce surda se roagă,
Cred c' astupată va fi de-apa ce mă va 'necâ.

Iară cumintea-mi soţie nu plânge decât doar surghiunu-mi:

Asta e singurul meu chin ce ea-1 ştie, plângând!
Nu bănueşte că trupu-mi ca o jucărie-i pe valuri
Şi că-s bătut de furtuni, gata sfârşitul să-mi dau.
Bine că nu-î dădui voe să vie cu mine pe mare,
Ca să nu fiu nevoit încă odată să mor.
Chiar dacă eu aş muri — fiindcă-i afar' din pericol —
Pe jumătate măcar tot aş trăi, trăind ea.

O , cât de iute cu para-i fulgerul norii brăzdat-a!

Ce-asurzitor pârâit în ale cerului culmi!
Tot cum balista izbeşte cu grei bolovani meterezul,
Astfel în coaste-i al nost vas de talazuri bătut.
Unda ce vine acuma, undele toate le 'ntrece;
Nouă 'nainte-i au fost, ea e a zecea la rând.
Nu c ă - m i - e teamă de moarte; de-a ei grozăvie mi-e teamă:
Dacă n'ar fi prin înnec, moartea mi-ar fi ca un dar.
Tot e ceva ca să cazi de o moarte ursită prin spadă
Şi în pământul solid trupul, murind, să-ţi îngropi,
Ultimul dor să ţi-1 spui, să poţi de-un mormânt s'ai nădejde,
Hrană să n'ajungi a fi peştilor lacomi din mări.
Bine 3 Să zicem că merit înnecul. Dar nu sânt pe navă
Singur. De c e - s pedepsiţi şi cei ce nu-s vinovaţi ?
 14

O , zei cereşti şi zei verzi, în grija cărora e marea,

Ameninţările, voi — şi-unii şi—ăilalţi — încetaţi.
Viaţa ce m i - o dărui prea blânda mânie-a lui Cezar,
îngăduiţi, necăjit, în pribegie s'o d u c !
Dacă voiţi să-mi daţi moartea, pedeapsa ce eu meritat-am,
V ă amintesc că de ea judele meu m'a iertat.
Dacă la stîgica undă pe-Ovidiu voia să-1 trimeată
Cezar, nevoe n'avea ca să îi daţi ajutor.
Poate să verse-al meu sânge, cu care a fost aşa darnic
Şi, ce 'mi dădu, îndărăt poate să ia când o vrea.
Iară voi, zei, pe cari cred că nu v'am jignit cu nimica,
Rogu-vă, fiţi mulţumiţi cu nenorocul ce-1 am.
. Chiar dacă voi aţi cerca cu toţi să scăpaţi pe Ovidiu,
Pe-omul ce-odată-i pierdut, nimeni nu-1 poate scăpâ.
Chiar dacă vântul ar sta si
»
marea ar fi liniştită,
> '

Chiar dacă voi m'aţi cruţa, tot surghiunit eu rămân.

Nu ca să schimb vre o marfă colind ale mării întinderi,
Lacom de-a strânge mereu nenumărate averi,
Nici nu mă duc în cetatea vestită a lui Alexandru,
Vesele Nil, ca să văd dulcile tale plăceri,
Nici nu mă duc pentru studii, ca şi în trecut, la Atena,
Nici spre-ale Asiei Mici locuri pe cari le-am văzut;
Că îmi doresc priincioase vânturi — d a ! cine ar crede-o ? —
E că-mi îndrept al meu vas înspre pământul sarmat.
Căci sânt dator să ajung la ţărmul cel stâng al Euxinei
Mări şi mă plâng că prea'ncet eu voi sosi în surghiun,
Iar ca să văd nu stiu
> unde-asezata
> cetate tomită,*
Prin rugăciuni eu încerc calea mai scurtă să-mi fac.

Zei, dacă voi mă iubiţi, potoliţi dar cumplitele valuri,

Harul vost îndurător faceti-1 vasului meu.
 15

Sau, de cumva mă urâţi, mă'ndreptati spre ursitele locuri:

Ele, prin felul lor chiar, sânt o pedeapsă a mea.
Repede trupu-mi purtaţi, o vânturi! Căci ce fac aicea?
C e - m i cată nava 'napoi înspre-ausonicul ţărm?
Cezar în altfel voit-a. Ce mergeţi spre locuri oprite?
Eu sânt dator negreşit Ponticul ţărm a-1 vedea.
A poruncit şi o merit. Şi nici nu se cade, nici drept e,
Ca să desvinovăţesc ceia ce el osândi.
Dar omeneştile fapte nu scapă privirii divine ;
Ştiţi doar că vina nu-mi fu c'aş fi făcut un omor.
Ba, dacă ştiţi că târât eu am fost de o simplă greşeală
Şi că un cuget neghiob, nu ucigaş, am a v u t ;
Dacă, oricât sânt de mic, am cinstit a 'mpăratului casă,
Dacă poruncile lui le-am socotit ca obşteşti;
Dacă am spus că prin el fericitu-s'au vremile, dacă
Şi pentru el şi Cezari ars'am tămâe pe-altar:
Dacă aşa m'am purtat, cruţaţi, o divini, a mea viaţă,
Iar dacă nu, un talaz să mă înghită pe l o c !

Oare mă înşel sau încep să se 'mprăştie norii cei negri

Şi, biruită, stă'n loc unda schimbatelor mări?
N u - i o 'ntâmplare, ci voi, pe cari vă rugai, cu condiţii,
Zei, ce nu pot fi 'nşelaţi, în ajutor îmi veniţi.
ULTIMA NOAPTE A LUI OVIDIU ÎN ROMA

Când îmi răsare în cuget icoana cea tristă a nopţii

Care în Roma mi-a fost cel de pe urmă răgaz;
Când mi-amintesc de-acea noapte în care lăsai tot c e - m i fuse
Drag, şi acuma din ochi lacrimi îmi curg pe obraz.
Zorile şi apăruse, în care August poruncise
La Euxinicul ţărm în pribegie să merg.
Nici n'avusesem răgaz, nici gând potrivit de plecare ţ
Timp îndelung îmi stătu sufletul ca amorţit.
Nu-mi alesesem nici sclavii şi nici camarazii de cale,
N'aveam veşminte, nici bani pentru exil pregătiţi.
încremeneam uluit ca acel, ce, lovit de-al lui Joe
Trăsnet,' trăeste,
j 1
dar viu nici el nu tstie că e.
Dar când în fine durerea îmi luă de pe inimă ceaţa
Şi după c e - m i adunai cugetul meu răvăşit,
 17

Gata de drum mi-agrăesc pentru ultima oară amicii

Care, din mulţi de pe vremi, unul sau doi rămâneau.
însumi plângeam şi soţia mă îmbrăţişa, şi mai plânsă:
Ploaie de lacrimi brăzda nevinovaţii-i obraji.
Pe 'ndepărtatele Libiei ţărmuri se-aflâ a mea fată,
Fără să ştie nimic despre destinul meu trist.
Ori unde ochii-aruncai, răsunâ numai jale şi geamăt
Iar înăuntru erâ vaet şi plâns ca la morţi.
Deopotrivă bărbaţi şi femei şi copii 'mi boceau moartea
Iară în casă de plâns orice ungher era plin.
Dacă umila-mi durere îngădue-o pildă vestită,
Troia asa
i arătâ când cucerită a fost.

Se potolise şi svonul de glasuri de om şi de câine

Iar pe-ale bolţilor culmi luna fugarii-şi mânâ.
Ochii-mi spre ea ridicând şi apoi în spre Capitoliu,
Care 'n zadar cu a mea casă vecin a stătut,
„Sfinte puteri, le zisei, care-aproape aveţi locuinţa,
Temple pe care în veci nu le-oi vedea de acum,
Zei, de acum eu vă las tronând în cetatea quirită,
Şi dela voi rămas bun pentru vecie îmi i a u !
Insă cu toate c'abia după rană eu platoşa luat-am,
Voi pribegia-mi de-a sa ură să m i - o uşuraţi.
Spuneţi divinului prinţ în ce rătăcire căzut-am
Ca să nu creadă c'a mea vină o crimă a fost.
Dac' autorul osândei afla-va ce ştiţi şi voi, zeii,
El, îmbunat, va curma răul ce-acuma îndur".

Astfel pe zei i-am rugat; mai mult încă-i roagă nevasta

Cu 'ndureratul ei glas întretăiat de suspin.
2
 18

Ba chiar, căzând despletită 'naintea Larilor, vatra

Stinsă o acoperi cu tremurându-i sărut.
Apoi aduse Penaţilor, mie duşmani, nesfârşite
Rugi, fără nici un folos pentru jelitu-i bărbat.
Noaptea zorită nici pic nu ne 'ngăduia de zăbavă

Iară Parrhasicul Urs se 'ndepărtase de Pol.

Ce - a v e a m să fac ? Mă ţinea ca o vrajă iubirea de ţară,
Dar trebuia în surghiun chiar acea noapte să plec.
Doamne, de câte ori spus-am, când unu-mi da zor: „Dece graba
A s t a ? Ia seama 'ncotro şi din ce locuri plecăm".
Doamne, de ce multe ori am minţit tot spunând c'am o oră
Orânduită să plec pe poruncitul meu drum.
 19

Pragu-atinsei de trei, de trei ori îndărăt trăsei pasul

Ce şovăia chiar şi el, înduioşat de-aşa chin.
Des, dupăce bun rămas îmi luam, le spuneam iarăşi multe,
Şi, ca pornind, le dedeam câte un ultim sărut.
Des, nepierzând din privire scumpele mele odoruri,
Singur chiar eu m'amăgiam dându-le-aceleaşi poveţi.
Dar însfârşit le spusei: „De ce să grăbesc? Căci din Roma
Plec pentru-a merge în Pont. Cum deci să nu zăbovesc?
Sunt despărţit de soţia mea vie pe veci, cât trăi-voi,
De locuinţa-mi, de-a' ei scumpe fiinţe-aşa dragi
Şi de amicii pe care-i iubii cu iubire frăţească,
Inimi legate de-a mea ca Piritou de Tezeu.
V ă 'mbrăţişez cât e timp. Căci poate prilej niciodată
N'oi mai avea. De-acest ceas barem să mă folosesc".
Nici nu sfârşesc bine vorba şi, fără zăbavă, la pieptu-mi
Imbrăţişat-am pe toţi cei c e - m i fuseseră dragi.
C u m tot vorbeam printre lacrimi, Luceafărul, steaua cumplită
Mie, pe cer răsări, sus în al bolţii cristal.

O h 1 M ă despart aşa greu ca şi cum mi se sfâşie trupul

Iară din mine atunci parcă o parte s'a rupt.
Mettus, el doar pătimit-a atâta când pentru trădarea-i
Caii, potrivnic trăgând, îl sfârticară 'n bucăţi.
Geamăt şi strigăt ai mei scot toţi deodată atuncea
Iar întristatele mâni goalele piepturi izbesc.
In acest timp, agăţată de umerii-mi, biata soţie
îşi împleti cu-al meu plâns tristele-i vorbe zicând:
„Nu-mi poţi fi smuls. împreună de-aci vom pleca... împreună,
Şi voi urma în surghiun pe surghiunitul meu soţ.
M ă va 'ncăpea şi pe mine şi drumul şi-a' lumilor margini:
Doar cu puţin voi spori sarcina vasului vost!
2*
 20

Ţie—ţi ordonă din ţară să pleci a lui Cezar mânie;

Mie iubirea. Ea deci mie drept Cezar m i - o fi".
Astfel mereu mă 'ncerca, precum mă 'ncercase 'nainte,
Şi 'nduplecată de-al nost bine abia se lăsă.
Plec, dar părea mai de grabă c ă - s încă de viu dus la groapă,
Hâd şi cu părul vâlvoi pe ne'ngrijitu-mi obraz.
Ba, de durere nebună, aflai că, simţirea pierzându-şi,
Ne 'nsufleţită căzu drept în al casei mijloc,
Iar după ce se sculă cu păru mbâcsit de ţărână
Şi de pe lespezi de jos trupu 'ngheţat şi-ardică,
Se căină 'ntâi pe ea, apoi pustiita ei casă,
Tot repetând ne'ncetat numele soţului dus.
Aflu c'atât s'a bocit de parcă vedea deodată
Trupul fiicei şi—al meu gata întinse pe rug,
Şi că voia să—şi ia viaţa, să scape, murind, de durere,
Insă că s'a stăpânit pentru iubirea c e - i port.
Deci să trăiască, şi soţului dus — căci aşa vru destinul —
Ea să trăiască spre-a-i fi neîncetat ajutor.
 PRIMEJDII PE MARE

Paznicul Carului Mare se umezeşte în unde

Şi cu văpăile lui tulbură valul verzui.
Noi fără voe a' mării ionice ape străbatem
Insă de frică siliţi sântem a fi îndrăsneţi.
O , vai de mine, sărmanul! Cum umflă furtuna talazul!
Cum din răsfundul de mări fierbe nisipul svârlit!
Unda înaltă cât munţii se-aruncă spre prora şi pupa
încovoiată, spălând zeii pe navă pictaţi.
Pârâe nava din încheeturi iar odgoanele ţipă;
G e m e de-al nost nenoroc talpa corăbiei chiar,
Iar marinarul cu chipul său galben de spaimă se lasă
El de-a sa navă târât, ne mai putând-o m â n a !
Cum vizitiul cel fără putere prelasă în seama
Calului tare 'n grumaz frâul nefolositor,
 22

Tot aşa eu pe cârmaci îl văd slobozind ale bărcii

Pânze să meargă 'ncotro barca voeşte, nu el.
Dacă Eol nu schimba ale vântului drumuri, ajuns-aş-
Fi într'un loc unde nu-i îngăduit să debarc,
Căci părăsind a' Iliriei ţărmuri departe la stânga,
Eu înaintea-mi văzui ţara de unde-s gonit.
Vântule, hai, încetează de-a merge spre ţărmuri oprite
Şi împreună cu noi pleacă-te marelui zeu.

Când eu vorbesc, totodată cuprins şi de dor şi de teama

D e - a fi întors, al nost vas groaznic de-un val e izbit.
Milă, o zei maritimi şi cereşti, oh, fie-vă milă!
Fie deajuns că îmi e Jupiter însuş duşman.
Sufletul meu obosit, de moarte vă rog mântuiţi-1,
Dacă mai poate pieri cel ce odat' a pierit.
 STATORNICIE

Scumpe prieten, ce meriţi să fii pomenit printre primii,

Tu, ce destinul meu crud l-ai socotit ca pe-al tău,
Tu — mi-amintesc — care mie, buimacului, scumpe, întâiul
A i îndrăznit cu-al tău grai dulci mângăeri să îmi dai;
Tu, c e - m i dăduşi cu blândeţe povaţa să ţin la viaţă,
Când se 'ncuibase 'n al meu piept năzuinţa să mor,
(Ştii doară cui m'adresez, deşi 'n loc de nume pun semne
Şi recunoşti — sânt convins — binele ce mi-ai făcut,
Care 'n vecie săpat în inima mea rămânea-va)
Pentru-a mea viaţă mereu eu îţi voi fi 'ndatorat.
Sufletul meu mai de grabă se va risipi în văzduhuri
Şi pe ferbintele rug trupu-mi va fi mistuit,
Ca al meu cuget să uite meritu-ţi faţă de mine
Sau să se stingă cândva dragostea ta de amic.
Zeii prielnici să-ţi dee o soartă mai bună ca mie,
Ca vreo nevoe să n'ai de un străin ajutor.
 24

Dar dac'ar fi de-un prielnic vânt a mea navă mânată,

Marele-ţi devotament ar rămânea neştiut.

Dacă Tezeu n'ar fi mers să înfrunte-a' Infernului ape,

N'ar fi ştiut Piritou preţul amicului său.
 25

Triste Orest, pe Pilade '1 făcură cumplitele tale

Furii s'ajungă a fi pilda amicului bun-,
Dacă în mâna duşmanilor n'ar fi căzut Eurialus,
Nisus, prietenul său, n'ar fi ajuns glorios.
Cum se încearcă — vezi bine — prin flacără galbenul aur,
Astfel în nenorociri prietenia o 'ncerci.
Soarta cât timp te ajută şi-ţi râde cu fruntea senină,
Toţi urmăresc cu alai nevătămatu-ţi noroc.
Când a tunat, fug cu toţii şî nu te cunoaşte nici unul
Dintre acei ce mai ieri ţi se 'mbulzeau împrejur.
Astfel de pilde, culese cândva din istorii străbune,
Astăzi se adeveresc prin ale mele restrişti.
Dintre atâţia prieteni doar voi, vreo doi-trei mai rămâneţi 5
Restul, norocului meu, nu mie-mi fură amici.
Voi, cel puţin, cu atât mai mult m'ajutaţi în năpastea-mi
Şi naufragiului meu daţi—i un ţărm liniştit.
Nu tremuraţi d e - o deşartă frică şi nu aveţi teamă
Că prin al vost credincios zel supăraţi pe August.
Chiar la protivnici adesea cinstit-a el devotamentul
Care-i e drag la ai săi şi preţuit la duşmani.
Pricina mea-i mai uşoară, căci n'am luat arme duşmane,
Ci am ajuns în exil pentru c'am fost un neghiob.
Rogu-te deci să veghezi asupra restriştilor mele 5
Vezi dacă poţi micşora ura divinului prinţ.

D e - i curios cineva de toate-ale mele păţănii,

Cere mai mult decât pot împrejurările-a-i da,
Căci suferit-am atâtea, cam câte pe cer lucesc stele,
Câte în praful uscat fire de pulbere sânt.
Multe din ce am păţit, deşi-s întâmplate, fiindcă
De necrezut vor părea, nu vor găsi crezământ.
 26

Trebuie parte din ele cu mine 'mpreună să moară

Căci în tăcere aş vrea să le cufund, să le 'ngrop.
Glas de-aş avea neînfrânt şi un piept ca arama mai tare,
Dacă o sută de guri, sute de limbi aş avea,

Tot n'aş putea a le spune pe toate cu vorbele mele,

Căci subiectul ar fi peste-ale mele puteri.
Barzi iscusiţi, deci în loc să cântaţi ce păţit-a Ulise,
Relele mele-mi cântaţi, căci le 'ntrecui pe-ale lui:
 27

El, pe întinderea mică dintre Pergam şi Itaca,

A rătăcit navigând ani de-a-lungul, în şir;
Eu, după ce străbătut-am mări pe sub zodii străine,
Fui de destin dus la Geţi şi la sarmaticul golf.
El a avut credincioşi tovarăşi şi-o oaste supusă;
Eu de amicii mei chiar fui părăsit în surghiun:
El se 'ndrepta bucuros şi biruitor spre-a lui ţară;
Eu am fugit din a mea patrie 'nvins, exilat.
N u - m i e îocasu
> 'n Dulihia,* 'n Samos si
> nici în Itaca,'
(Locuri din cari de lipseşti, nu eşti prea greu osândit)
Ci-s din cetatea ce vede din vârful colinelor şapte
Lumea întreagă, sălaş pentru 'mpărat, pentru zei.
Zdravăn a fost şi deprins cu ori şi ce trude Ulise;
Eu îs plăpând şi gingaş, fără puteri de-ajuns.
El a trăit ne'ncetat în mijlocul războaelor, luptei;
Eu doar cu studiu tihnit fost-am mereu ocupat.
Eu fui de-un zeu prigonit şi nimeni nu-mi plânse durerea;
Lui îi venea 'ntr'ajutor zea Minerva mereu.
Cum Poseidon, ce domneşte în unde, - i mai mic decât Joe,
Eu asuprit fui de-un zeu mare, el, de-unul mai mic.
Unde mai pui c'ale lui suferinţe mai mult plăsmuite-s
Iar ale noastre au fost adevărate deplin.
Apoi Ulise-a putut să ajungă 'n dorita lui casă
Şi a atins însfârşit locul pe care-1 căta:
Insă eu fi-voiu lipsit pe veci de a patriei glie
Dacă mânia August nu şi-o va mai potoli.
 LAUDA SOŢIEI

Nici cântăreţul din Claros pe Lyde atât n'a iubit-o,

Nici aşa dragă n'a fost Bittis acelui din Cos,
Cât eu în inima mea te port, o prea scumpă soţie,
Vrednică de un bărbat mai norocos, nu mai bun.
Tu îmi fuseşi ca un stâlp ce m'a sprijinit în ruina-mi:
Dacă mai sunt ceva azi, ţie doar ţi-o datoresc.
Tu faci su nu fiu o pradă, să nu fiu furat de aceia
Cari se reped ca tâlhari la sfărâmatul meu vas.
Cum, când de foame-i mânat şi dornic de sânge, hainul
Lup spionează lihnit ţarcul de oi nepăzit,
Sau precum lacomul vultur privirea-şi roteşte să vadă
Dacă nu află vreun hoit neastupat de pământ,
 29

Astfel fu unul ce, rău bizuit p e - a mea crâncenă soartă,

Şi-ar fi 'nsuşit al meu bun, dacă tu l'ai fi lăsat;
Dar inimoasă-1 oprişi cu-ajutorul amicilor vajnici
Cărora nu pot deajuns mulţumitor să le fiu.

Eşti lăudată de-un martor atât de-obidit însă sincer,

Dacă un martor de-ăst fel mai preţueşte ceva.
Nu te întrece'n credinţă nici chiar Andromaca lui Hector,
Nici Laodamia ce soţului mort i - a urmat.
Dacă O m e r te slăvea în cântecu-i, a Penelopei
Faimă de cinste abia după a ta ar fi fost,
Iar Eroinele sfinte în locul de frunte te-or pune,
Căci prin a' tale virtuţi mari ai fi 'n locul dintâi]
Fie că fără de dascăl credinţa 'nvăţaşi de la tine,
Darul acesta având chiar de la naştere dat,
Fie că mândra prinţesă, pe care-o cinstişi totdeauna,
Pildă-ţi dădu ne 'ncetat bună soţie să fii,
Sau că prin aproprierea-i te va fi deprins să îi semeni,
(Dacă exemplele mari se potrivesc la cei mici).
O, ce păcat c'al meu vers o mai mare putere nu are
Şi-i decât meritul tău glasul meu mult mai prejos!
Dacă 'nainte avut-am şi eu un talent mai puternic,
Azi el cu totul secă, stins de 'ndelungul meu chin.
Lauda căreia-s crainic, ori cât ar fi însă de slabă,
Tu vei trăi prin a mea artă 'n a vecilor veci.
 PORTRETUL

Tu, care ai vreun portret ce-aduce cu mine la faţă,

Ale lui Bacchus cununi (iedera) ia'mi de pe cap,
Căci o podoabă ca asta stă bine poeţilor veseli:
N u - i o ghirlandă pe-al meu cap potrivită nicicum!
Ştii doar că ţie-ţi spun asta, dar fă-te că nu ştii, amice,
Tu care'n degetul tău chipu-mi întorci şi-1 suceşti,
Tot contemplând în felu-ăsta iubita icoană legată'n
Aur a celui c e - a c u m stă exilat în străini.
Poate când tu o priveşti, îţi vine să zici fără v o e :
„O, ce departe mai e Naso, prietenul m e u ! "
Dragostea ta îmi e scumpă, dar tot cea mai bună icoană-
Versurile-mi, şi te rog, oricum ar fi, să citeşti
Opera 'n care vorbesc de-acele „Făpturi preschimbate",
Carte pe care-o curmă nenorocitu-mi surghiun,
Opul pe care, plecând, împreună cu alte poeme,
Tare 'ntristat, îl pusei chiar c u - a mea mână pe foc,
Cum ni se spune c'Althea, o soră mai bună ca mamă,
Cu un tăciune a stins viaţa feciorului ei.
Astfel şi eu pe-ale mele cărţi, măruntaele mele,
Cari — poate — nu meritau moartea odată c u - a mea,
 31

Pusu-le-am, în desperarea-mi, pe flacăra rugului care

Cu ale sale văpăi grabnice l e - a mistuit,
Fie că ură prinsesem pe Muze — păcatele mele —
Sau că poemul era aspru şi numai schiţat.
Pentrucă însă de tot el nu a pierit, ci există
(Cred că mai sânt câteva copii în vreun manuscris)
O , aş dori să trăiască acum, fermecând cititorul
Ca în răgazul lui scump să-şi amintească de-Ovid.
Nu va avea însă nimeni răbdarea de-a sta să-1 cetească,
Dacă va sti
j că n'a fost de autor »şlefuit,
De pe ilău a fost luată opera neisprăvită
Astfel că vreme n'avui îndeajuns s'o pilesc.
Cer indulgenţă, nu slavă şi — zău! — mulţumit aş fi dacă
Nu aţi primi cu dispreţ opera mea, cititori!
V ă dăruesc si
> aceste versuri doar sase
> la număr,*
Dacă voi credeţi că pot cărţii ca motto sluji:
„Tu, ce te-atingi de aceste volume lipsite de tată,
Fă-le 'n al vostru oraş cel puţin rost de-un locşor.
Şi ca să-ţi fie mai milă, afla-vei că nu el le scoase,
Ci ca şi smulse au fost de pe-al stăpânului rug.
Orice cusur deci găsi-vei în nepoleita-mi poemă,
Află că, de mi-ar fi fost îngăduit, 1' îndreptam".
 PRIETENIE MINCINOASĂ

înspre izvor dela mare vor curge adâncile fluvii,

Soarele va alerga cu ai săi cai îndărăt,
Stele purta-va pământul iar plugul în ceruri ara-va,
Flăcări talazul va da, apă din foc va ieşi,
Toate vor merge p e - o cale protivnică legilor firii,
Nu va păzi niciun corp orânduitul său drum,
Şi se va aevnici ce credeam că e peste putinţă,
Iar de acum poţi să fii încredinţat de orice.

Fac prorocirea aceasta fiindcă 'nşelat fui de-acela

Care 'n restriştea-mi credeam că o să-mi dea ajutor.
Inşelătorule, oare m'ai dat într'atâta uitării ?
Oare atât te-ai temut să cercetezi pe-un mâhnit,
Cât nici nu vruşi să mă vezi şi nici să mă mângâi, haine,.
In scăpătarea-mî să vii după cortegiu-mi de mort ?
Numele prieteniei atât de slăvit şi de sacru
Oare tu-1 calci sub picior ca pe o zdreanţă de jos ?
 33

2
Ce ar fi fost — zău 1 — dacă tu pe-un prieten răpus d e - o năpaste
II cercetai, căutând prin al tău sfat să-1 mângâi;
Dacă obida-mi, nu zic s'o fi plâns cu o lacrimă caldă,
Ci, cel puţin — prefăcut — să fi minţit că o simţi?
Ceia ce chiar şi străinii fac, tu măcar să f i spus-o,
Luând de la glasul obştesc pildă, şi de la n o r o d ;
Să fi privit pentru data din urmă jelită mea faţă
In acea ultimă zi cât mai ţi-era 'ngăduit;
Să-mi fi luat rămas bun odată atunci pe vecie
Şi, cu o v o c e la fel, tu să-ţi fi luat pe al tău.
Astfel făcut-au şi alţii de care nimic nu mă leagă,
Mărturisind prin al lor plâns c'au un suflet in piept.

C e - a r fi fost — z ă u ! — dacă nu ne ştiam reuniţi prin o lungă

Dragoste, convieţuiri şi prin un trainic temei ?
Ce, dacă nu-mi cunoşteai plăcerile, grijile toate,
Dacă plăcerile eu, grijele nu-ţi cunoşteam?
C e - a i fi făcut dacă eu ţi-aş fi fost cunoscut doar în Roma,
Eu care 'n orişice loc fost-am de tine chemat ?
Toate aceste-amintiri le-au luat ale mărilor vânturi
Ori poate s'au scufundat toate 'n letheicul v a l ?
Cred că tu nu eşti născut în blajina cetate quirită,
Unde piciorul nicicând nu voi putea să mai pun,
Ci lângă stâncile ţărmului stâng ale mării Euxine
Sau pe vreun colnic pustiu, schitic ori sauromat.
Poate cu cremene-ţi sânt măruntaie încercuite
Iar împietritul tău piept este cu fier semănat.
Doica ce ţie 'n pruncie răsplinii săi sâni îşi întinse
Inspre-a ta gură să sugi, cred că tigroaică a fost.
Altfel nu cred că puteai să te-arăţi mai străin de restriştea-mi
 34

Decât acum şi n'ai fi învinuit că eşti crud.

Insă fiindcă-s sporite a' soartei loviri şi cu-aceasta,
Ca 'n nenoroc de al tău sprijin lipsit eu să fiu,
Fă ca să uit de greşala-ţi şi, dacă m'ajuţi, cu aceiaşi
Gură cu care te-acuz azi, te-oi slăvi mai târziu.
 UNUI PRIETEN NOROCOS

Tu, ce răvaşul de faţă'l citeşti ca prieten al nostru,

Fie s'ajungi nesmintit la al vieţii hotar!
Fie măcar să-ţi aducă folos rugăciunile mele
Cari n'au putut înmuia zeii ce-mi fură haini.
Cât timp vei fi fericit, prieteni avea-vei mulţime?
Dacă e timpu 'nnorat, singur pe lume rămâi.
Vezi cum hulubii se trag înspre casele albe, curate,
Iar pe un turn înnegrit pasări de loc nu se pun?
înspre hambarele goale nicicând nu se'ndreaptă furnica:
Nici un amic n'o să stea lângă un om scăpătat.
C u m le e umbra tovarăş acelor ce umblă la soare
Şi se desparte de ei când e un timp nourat,
Astfel un vulg nestatornic urmează al soartei străluciu,
Insă cu toţii dispar, când ea' începe-a păli.
 36

Astfel de gânduri dorire-aş să-ţi pară în veci mincinoase,

Dar, după câte-am păţit, ele sânt pur adevăr.
Cât timp am stat în picioare, în casa mea fără pretenţii,
Dar cunoscută, veni ceată destulă d e - a m i c i ;
Insă când fu zguduită, cu toţi s'au temut de ruina-i
Şi, chibzuiţi cum erau, bir cu fugiţii au dat.
Nici nu mă mir că le este frică de fulger, a cărui
Pară pârleşte cu foc tot ce se află 'mprejur.
Dar pe amicul statornic în însuşi mijlocul năpastei,
II onorează August chiar la duşmanul urât.
Nici mânios e pe-acela — căci cine-1 întrece în cumpăt?—
Care iubeşte 'n restrişti pe-omul la care-a ţinut.
Thoas — se spune — chiar el pe Pilade '1 cinsti, când aflat-a
Că-i un amic aşa bun cu-argolianul Orest.
Hector, cu propria-i gură, ades lăudâ prietenia
Care uni necurmat pe Actorid cu Ahil.
Când în Infern coborât-a Tezeu să-şi, ajute amicul,
Chiar al Tartarului zeu — zice-se — s'a 'nduiosat.
)

Tare mă prind că obraji-ţi de plâns fură umezi, o Turnus,

Când ai aflat ce-au păţit Nisus şi Eurial.
Dragostea de scăpătaţi o aprobi când o vezi chiar la duşmani.
Vai, însă cât de puţini sânt de-a mea soartă mişcaţii

Starea-mi de-acuma si > soarta în care mă aflu, asa

> e
C'ar trebui să tot vărs lacrămi şiroaie
>
mereu.
Ins' al meu suflet, deşi—i turburat de păţania-mi tristă,
S'a 'nseninat auzind de necurmatu-ţi progres.
Scumpule, ţi-am prevăzut succesul din vremea când încă
Numai un vânt uşurel nava-ţi pe valuri mâna.
Dacă viaţa curată şi plină de bune moravuri
Are vreun preţ, mai de preţ nimeni ca tine n'a fost.
Dacă prin libere arte 'nălţatu-s'a vreunul, acela
Tu eşti, ce prin al tău grai orişice pricini câştigi.
De-aste însuşiri minunat, ţi-am spus-o de mult ţie însu-ţi:
„Pentru-al tău mare talent trebue-un teatru mai vast".
Nici măruntae de oae, nici tunet la stânga, nici cântul
Pasării sau al ei zbor lucrul acesta mi-au spus ţ
Ci m'au făcut prooroc judecata şi presentimentul
Eu doar prin ele-am ghicit şi am aflat ce ţi-am spus,
Şi pentru că se 'mplini, din suflet pe tine, pe mine
Mă felicit că al tău geniu nu fuse pierdut.
Cât despre-al meu, ar fi fost mai bine ascuns să rămână!
De-ar fi rămas arta mea necunoscută de l o c !
Cum de folos, elocventule, ţie—ţi fu arta severă,
Mie, o artă de-a ta deosebită, 'mi strică.
Dar cunoscută îţi este viaţa-mi şi ştii c'autorul
Fuse străin de acea „artă" ce el a compus.
Ştii că poema am scris-o ca tânăr, şi dacă nu este
Vrednică de lăudat, totuşi o glumă a fost.
Deci, dacă cred c'a mea vină nu poate fi împodobită,
Totuşi eu cred că — oricum — poate scuzată a fi.
Tu, deci, scuzeaz' o cum poţi şi nu părăsi pe-un prieten.
Calcă cu dreptul mereu, cum început-ai să calci.
 DRUMUL S P R E EXIL

A m — si-asi dori să-mi rămână — o navă ce, sub a Minervei

Pază, şi-alese drept naş scutul pe ea zugrăvit.
Dacă-i nevoe de pânze, ea sboară la boare' a mai mică,
Dacă-i de vâsle, vâslaşi iute pe mare o duc.
Nemulţumită că 'ntrece p e - a ' sale tovarăşe 'n goană,
Lasă în urmă-orice năvi care 'nainte-au pornit.
Dânsa înfruntă talazuri şi unde ce bat de departe;
Piept ţine 'n orişice timp cruntului mării potop.
Nava, pe care întâi am văzut-o în golful corintic,
M i - e călăuz credincios pe 'nfriguratul meu drum.
Insă, deşi a trecut prin primejdii, prin mări furtunoase
De al Minervei vânjos braţ ocrotită a fost.
Fie ca tot ocrotită a' Pontului guri să despice
Şi să ajungă la Geţi, ţărmul spre care-a purces.
 39

După ce ea m*a purtat în marea eolicei Helle,

Drumul cel lung străbătând printre înguste strâmtori,
Noi înspre stânga cotirăm şi de la oraşul lui Hector
A m poposit la al tău, imbrică ţară, liman.
Apoi mânată de boare ajunse la ţărmul zerintic,
Şi obosită a tras la samotracicul mal.
Numai un salt e de-aicea şi pân' la Tempyra din faţă
Unde-a mea navă lăsă pe surghiunitu-i stăpân.
Căci cu picioru-mi plăcu să străbat a Bistonilor ţară:
Ea înapoi s'a întors la Hellesponticul val
Şi 'nspre oraşul dardanic, numit după cine-1 făcuse,
Şi spre Lampsacu-ocrotit de către rusticu-i zeu
Şi înspre marea ce Sestos d e - A b y d o s desparte prin valuri
Strâmte în care-a picat Helle căzând din văzduh,
Şi' nspre Cizicu-aşezat pe ţărmul propontic [Cizicul
întemeiat de demult de-Argonauţii vestiţi]
Şi 'nspre hizantice ţărmuri stăpâne p e - a Pontului gură,
Poartă măreaţă veghind trecerea ambelor mări.

Fie ca 'mpinsă de-Austru năvalnic, să treacă cu bine

Prin mişcătoarele stânci Cyaneene, şi-apoi
Prin thiniacicul golf, pe lângă cetatea lu'-Apolon
Drumul să-şi ia spre-Anhial, cel cu înalt meterez.
Apoi să treacă de-acolo spre portul mesembric, spre-Odessos
Şi 'nspre cetatea cui tu, Bacus, un nume i-ai dat,
Şi spre Bizone în care, fugari alcatoici, se zice,
A u poposit mai întâi ca să-şi aşeze-ai lor Lari.
Apoi sosească de-aice cu bine 'n oraşul miletic,
Unde mă mână acum ura jignitului Zeu.
D e - o izbuti, eu jertfi-voi o miea meritată Minervei,
Căci cu averea ce am nu pot mai mult să-i jertfesc.
 40

Voi însă, fraţi Tindarizi, preaslăviţi aci 'n Samotrake,

Rogu-vă să-mi ajutaţi pe îndoitul meu drum.
Una din năvi va să treacă prin Symplegadele 'nguste,
Alta un drum şi-o croi peste bistonicul val.
Faceţi dar voi ca şi una şi alta să fie mânate
De câte-un vânt priincios pe diferitul lor drum.
 CLIPE D E SPAIMĂ

Orice scrisoare pe care-ai citit-o în cartea aceasta,

Scris-o-am când mă găseam pe nevoiosul meu drum.
Sau m'a văzut Adriatica în luna Decembre 'n mijlocul
Mării, de frig îngheţat, cum o scriam, tremurând;
Sau, după ce trecui istmul bipontic suindu-mă 'n altă
Navă, ca să îmi urmez tristul meu drum spre exil,
Cred că de-uimire au fost pline Cicladele chiar când văzură
Că mai fac versuri deşi marea mugea împrejur.
 42

Şi eu mă mir că furtuna din suflet şi cea de pe mare

Nu au putut domoli zborul talentului meu.
Râvna aceasta fu oare sminteală sau fu nesimţire?
Totuşi prin ea de-orice griji cugetu-mi fu liberat.
Des mai eram vânturat de Iezii ploioşi pe talazuri!
Des de steropica stea valul era 'ntărâtat;
Paznicul Ursei întruna văzduhul umbrea sau Austral
Pe Vărsător îl umfla cu-apele sale târzii;
Des plină de-apă mi-era corabia; cu tremurândă
Mână eu totuşi scriam versul stângaci, cum puteam.
Scârţâe chiar şi acuma odgoanele 'ntinse de Crivăţ
Şi, ca un munte, în sus saltă-se valul scobit;
însuşi cârmaciul cu palmele 'ntinse spre ceruri se roagă
Şi, meşteşugul uitând, cere de sus ajutor.

Ochii oriunde mi îndrept văd numai priveliştea morţii,

Şi'n răvăşitul meu gând eu o implor spăimântat.
Chiar şi în port dac' ajung, mă sperie totuşi şi portul:
Mî-este mai frică de-uscat chiar ca de valul duşman.
Sufer la fel si
» de-a mării >si-a omului rău viclenie:
Mă înspăimântă la fel unda şi sabia lui.
Omul mă tem să nu spere v r e - o pradă vărsând al meu sânge
Marea mă tem să nu vrea gloria de-a mă 'nnecâ.
Ţărmul cel stâng e barbar şi deprins cu hoţia pe care
Pururi cu sine-o aduc lupte cu aprig măcel.
Marea oricât frământată-i amarnic de crunte talazuri,
Insă în pieptul meu e sufletul mai turburat.
Tocmai de-aceia, o bunule lector, să ierţi aste versuri
Dacă, decât ai sperat, ele-s (cum sânt) mai prejos.
Nu le scrisei ca pe vremuri şezând în grădinile noastre,
Nici tu, o vechi păţişor, nu odihneşti al meu trup.
 43

Sânt vânturat — zi de iarnă — pe neostoiate abisuri;

Valu-azuriu îmi stropi chiar şi hârtia din mâni.
E îndârjită în lupta-i furtuna fiindcă a scrie
Mai îndrăznesc deşi ea mă ameninţă grozav.
V r e m e a pe om biruiască-1! Dar şi eu o rog ca, în timp c e
Eu poezia sfârşesc, să înceteze şi e a !
C A R T E A II
 S C R I S O A R E LUI AUGUST

C e - a m eu cu voi, poezii, o voi, nefericea mea trudă,

Eu care-amarnic pierii, jertfă talentului m e u ?
Ce mă întorc iar la Muză, unealta pedepselor mele?
Că o osândă odat'am meritat, nu-i destul?
Cântecul meu a'ndemnat pe orişice om sau femeie
Ca să cunoască p e - O v i d pentru al lui nenoroc.
Cântecul meu 1-a făcut pe August să condamne pe-Ovidiu
Şi a lui viaţă, abia după ce „Arta"~mi căzu.
Dacă îmi iei poezia, îmi iei şi greşelile mele :
Versul pricină a fost că-s socotit vinovat.
Iată răsplata vegherii din nopţile mele trudite:
Este pedeapsa ce luai pentru c'avut-am talent.
 48

Dacă ştiam, le uram — şi pe drept! — pe'năţatele Muze,

Care făcură atât rău slujitorului lor.
Insă acum — căci atâta de mare-i a bolii sminteală —
Dau cu piciorul bolnav iar de fatalele stânci.
Cum luptătorul, deşi învins, vine iar în arenă,
Astfel şi vasul naufrag iar se avântă pe mări.

, >
Poate că îmi va aduce si rana si leacul aceiaşi>
Mână, precum a păţit odinioară Telef;

Poate că Muza'mpăca-va mânia pe care-a stârnit-o:

Versul ades a muiat inima marilor zei.
însuşi August poruncit-a la mame şi nore romane
Ca să slăvească prin cânt p e - O p e cu turnuri pe cap
Şi pe Apolon, în timpul când el celebră seculare
Jocuri, cum oamenii văd numai odată'ntr'un veac.
Lasă-se, blândule Cezar — te r o g ! — după pildele astea,
înduplecată şi-a ta ură în sufletu-ţi azi!
 49

C'am meritat-o, o ştiu; recunosc că e îndreptăţită:

Nu m i - e obrazu 'ntratât de-orice ruşine lipsit.
Dar dacă n'aşi fi greşit, aveai vreun prilej de iertare?
Soarta-mi îţi dete prilej îndurător să te-arăţi.
Dacă decâteori noi greşim, şi-ar svârli ale sale
Fulgere Zevs, în scurt timp ar rămânea dezarmat.
El, dupăce a'ngrozit prin tunet şi trăsnet pământul,
Înseninează din nou aerul, norii gonind.
Deci el pe drept e numit al zeilor tată şi r e g e ;
Drept e că'n lume nimic nu-i mai măreţ decât el.

Pentrucă şi tu numit eşti cârmaci şi părinte al ţării,

Şi tu te-aseamănă deci zeului care ţi-e tiz.

Dar îi şi semeni, căci ce domnitor a ţinut vre-odată

Frânele regnului său mai cumpătat decât tu?
Tu acordat-ai adesea iertare partidei învinse
Care, de-ar fi biruit, sigur că nu te ierta.
Mulţi am văzut dăruiţi de tine cu-onoruri şi-avere
Care spre-a te prăpădi armele luase pe v r e m i ;
Ziua ce luptei îi puse un capăt, a pus şi mâniei
Şi-ambele tabere-odat' daruri în temple au dus. 2
 50

Dacă oşteanul ţi-e vesel fiind-că pe duşmani învins-a,

Sânt mulţumiţi şi ai tăi duşmani c'au fost biruiţi.
Vina mea nu-i aşa mare fiindcă nicicând eu urmat-am
Unei duşmane puteri, unui drapel inamic.
Jur pe uscat şi pe mare, pe zeii ce stau în văzduhuri,
Cât şi pe tine, ce eşti zeul aevea al nost,
Că al meu suflet, stăpâne, ţi-a fost devotat, şi în cuget
— Căci doar cu el am putut — eu îţi fusei credincios.
Cât mai târziu, ţi-am urat, să ajungi în stelatele ceruri
Eu, cât şi'ntregul norod unde un strop eu eram.
Ars-am tămâe şi eu pentru tine, şi ruga-mi stingheră
Adăogat-am şi eu rugilor obştei întregi.
Ce să mai spun de-ale mele cărţi, de greşelile mele,
Care în orişice loc pline-s de numele tău ?
Vezi si
* lucrarea-mi cea mare pe
r care-o lăsai nesfârsită
t
Unde de trupuri vorbesc, cari minunat s'au schimbat:
Ai să găseşti şi acolo a numelui tău proslăvire,
A i să găseşti mărturii cum că-ţi fusei credincios.
Nu se sporeşte-a ta slavă prin versuri, căci nu este lucru
Care s'o poată spori peste ce este acum.
Faima lui Joe e fără de seamăn, dar şi lui îi place
Faptele să-i povestim şi să-1 slăvim prin cântări.
Când pomenim de războiul ce el cu Giganţii purtat-a,
Cred că si> el de-ale lui laude e bucuros.
Alţii cu glasul mai vrednic mărescu-te şi îţi înalţă
Laude, cu un talent mult mai bogat ca al meu.
Insă pe-un zeu îl câştigi nu numai jertfind hecatombe ;
Şi când jertfeşti un sărman bob de tămâie-1 câştigi.
Cel ce cititu-ţi-a ţie poemele mele lascive,
* Mare si
t înverşunat
> duşman
t se vede că-mi fu,'
De ocoli orice vers în care slăveam al tău nume.
Teamă-i era că, citind, sufletu-ţi voi cuceri!
 51

Dacă chiar tu mă uraşi, mai pot eu avea vreun prieten?

Mai că atunci mi-am ajuns însu-mi eu mie duşman.
Când, de cutremur lovită, o casă se pleacă, tot greul
Cade 'nspre părţile cari s'au înclinat spre pământ:
Dacă se crapă 'ntr'un loc, se crapă în toate deodată •
Pân'ce, de propriu-i greu, podul se nărue jos.
Iată cum versul mi-aduse a gloatelor ură şi gloata —
Cum se cădea — a urmat semnul ce chipu-ţi făcu.

Insă purtarea-mi — cât ştiu — încuviinţaşi cât şi viaţa-mi,

Căci îmi lăsasi
» acel cal,' când cercetaşi
> al meu trai.
Dacă aceasta nu-mi fu de folos, dacă cinstea aceasta
Trecere n'are, dar eu nu am greşit cu nimic.
Cred că am fost la 'nălţime când pe 'mpricinaţi judecat-am
Şi că la fel eu am fost când centumvir m'aţi ales.
Fără de greş hotărât-am la fel şi'n privatele pricini
Căci osânditul, chiar el, recunoştea c'am fost drept.
De n'o păţeam la sfârşit, prin părerea, pe care adesea
Tu despre mine-o avuşi, eu aş fi fost ocrotit.
Clipa din urmă pe mine mă pierde şi doar o furtună,
Vasul ce-adesea scăpă nevătămat, cufundă.
Nu mă'necă doar o parte a mării, ci-ntreg Oceanul,
Undele lui grămădind, s'a năpustit pe-al meu cap.
Vina de c e - m i cunoscui, smintitul, neghiobul de mine?
Şi pentru ce am privit? Ochii de c e - m i pângării?
Fără să vrea, Acteon despuiată zări pe Diana :
Totuşi el pradă-a ajuns câinilor ei fioroşi.
Faţă de zei pedepsit este chiar nenorocul, se v e d e !
Zeul nu iartă chiar când fără să vrei îl jigneşti.
Ziua, în care căzui în greşeala aceia fatală,
A năruit un cămin mic, însă neprihănit;
2*
 52

Mic, însă fuse vestit în timpul strămoşilor noştri,

Când prin nobleţea-i mai jos el ca nici unul n-a fost.
Nice prin lipsa-i, dar nici prin averi nu atrase privirea,
Două 'nsuşiri ce te fac propriu s'ajungi cavaler.
Prin obârşie sau cens de-ar fi fost chiar umil' a mea casă
Dar prin talentul ce-1 am, ea-i cunoscută de toţi.
Insă deşi de talentu-mi slujitu-m'am prea tinereşte,
Numele meu e vestit peste întregul pământ.
A învăţaţilor ceată-1 cunosc pe Ovidiu, pe care
Fără sfială îl pun printre-autorîi gustaţi.
Casa aceasta iubită de Muze, din pricina unui
Singur, dar mare păcat, e prăbuşită a c u m ;
Dar prăbuşitu-s'a 'n astfel că iar ar putea să se 'nalţe,
Dac'a jignitului prinţ ură s'ar mai potoli.

Insă pedeapsa ce-mi dete, atâta a fost de uşoară

Că, în blândeţea-i, de-a mea teamă ea fu mai prejos.
Viaţa-mi cruţaşi şi mânia-ţi de sângele-mi nu fa setoasă,
Prinţ, ce de-a tale puteri te-ai folosit cumpătat.
Unde mai pui că-mi lăsaşi, ca şi cum dăruita viaţă
Nu ar fi fost de ajuns, şi părinteştile-averi j
Nici prin senatusconsult tu nu osândişi a mea faptă,
Nici m'ai trimes în exil prin tribunal special.
Cum se cădea unui prinţ, pronunţând hotărârea fatală,
Tu ale tale jigniri le-ai răzbunat în chip demn.
Unde mai pui că edictul, deşi a fost aspru, năprasnic,.
Când osândirea-mi numi, fost-a destul de blajin,
Pentru c ă - n ea relegat şi nu exilat mi se zice.
Cruntu-mi destin fu'mbrăcat cu un cuvânt cruţător.
Faptul de-a fi supărat pe un prinţ aşa nobil, fireşte,
Este pedeaps'a mai grea pentru un om chibzuit.
 53

Dar uneori şi puterea divină se lasă 'mblânzităj

După ce noru-i gonit, cerul e iarăşi senin.
Ochii-mi văzut-au un ulm încărcat cu ciorchine şi viţă,
Care de fulgerul tău, Joe, fusese trăsnit.
Chiar de mă 'mpiedici să sper, eu totuşi spera-voi într'una;
Asta e singurul tău ordin de care n'ascult.
Când mă gândesc că tu eşti aşa bun, îmi re'nvie speranţa
Dar se-ofileşte când eu la a mea soartă mă uit.
C u m , când de vânturi văzduhul e frământat, vijelia
Nu e într'una la fel în năbădăile ei,
Ci uneori se opreşte, cuprinsă'n răstimp de tăcere,
Cât ţi se pare c'a ei furie s'a domolit:
Astfel cuprinsu-s de temeri, ce vin şi se duc la răstimpuri,
Când desperând, când sperând că te-oi putea'nduioşâ.

Pe-Olimpieni! care ţie să-ţi dee-o viaţă'ndelungă

— Şi îţi vor da, dacă ei ţin la poporul roman — ţ
Pe a ta ţară! pe care o gospodăreşti ca un tată,
Ţară din care pe vremi parte şi eu am făcut;
Astfel şi Roma arate-ţi recunoştinţa-i întreagă,
C e - o meritaşi prin al tău suflet, prin faptele-ţi mari!
Livia în căsnicie ani mulţi să'mplinească cu tine,
Care doar singur ai fost vrednic să te-aibă bărbat
Ea, care de n'ar fi fost, ca holtei trebuia să-ţi duci viaţa
Tu, care singur erai vrednic nevastă s'o ai.
Parte de mulţi ani să ai şi tu şi—al tău fiu, ca odată
Ţie ca moş, el, cărunt, să îţi ajute-a domni.
Mândrii nepoţi, luminoşii aştri, precum îţi şi calcă,
Fie să calce pe-a ta urmă şi-a tatălui lor?
Iar biruinţa, fidelă tovarăşă oştilor tale,
Fie tot astfel şi-acum, steagul cel vechiu urmărind,
 54

Şi cu deprinsele aripi în jur să îi zboare, ghirlande

Să-i împletească pe cap marelui tău general,
Care în numele tău războaie tot poartă 'n persoană,
Căruia tu'ncredinţezi sprijinul tău şi-ai tăi zei;
Pe jumătate tu eşti prezent şi veghezi aci'n Roma;
Pe jumătate absent, crunte războaie purtând!

Fie ca biruitor, răpunând pe duşmani, să se 'ntoarcă

Sus pe un car de triumf tras de fugari coronaţi!
Cruţă-mă, rogu-te, fulgerul tău ascunzând, a ta armă
Crudă pe care eu, vai! am cunoscut-o prea mult.
Cruţă-mă, tată al ţării, şi numele-acesta-amintindu-ţi,
N u - m i lua nădejdea c e - o am să te înduplec cândva!
Nici nu te rog să mă 'ntorc (cu toate că zeii adesea
Rugile noastre-mplinesc chiar peste-a noastre-aşteptări);
 55

Dacă exilul mi-1 schimbi şi mi-1 muţi mai aproape de ţară,

Mult din pedeapsa ce-acum eu ispăşesc, mi-uşurezi.
Sufer dureri negrăite aci, părăsit între duşmani;
Nimeni n'a fost surghiunit în depărtări aşa mari.
Eu numai fost-am trimes lâng'a' Istrului guri înşeptite,
Unde de-a' Polului Nord geruri cumplit rebegesc.

De Meterei, Colhieni, de Iazigi şi de-a Geţilor gloată

Doar ale Istrului lat ape adânci ne despart,
Şi pe când alţii au fost exilaţi pentru crime mai grele,
Nimeni nu fu într'un loc mai depărtat surghiunit.
Mai încolo de-acest loc nu vezi decât duşmani şi... frigul:
Undele mării de-aici încremenite-s de ger.
 56

Până aci stăpânesc Romanii pe ţărmul din stânga;

Locul vecin stăpânit e de Bastarni şi Sarmaţî.
Asta e ultima ţară ce fuse supusă de Roma,
Pentru imperiul tău un nestatornic hotar.
Rogu-te, ia-mă de-aici şi trimete-mă'n locuri mai blânde;
Dacă tu patria-mi luaşi, nu-mi lua şi liniştea mea.
N'aş vrea să tremur de barbari, de cari ne desparte doar Istrul,
Nici ca să fiu eu, Roman, de către duşmani răpit.
Nu se cuvine ca eu, cetăţean de-obârşie latină,
Rob să ajung la barbari, cât îs pe lume Cezari.

Două greşeli m'au pierdut: poezia şi-a mea rătăcire;

Vina acesteia eu trebue'n taină s'o ţin.
Nu preţuesc eu atât ca rana să-ţi zgândăr iar, Cezar-,
Fu prea destul că'n trecut tu suferit-ai atât.
Dar mai rămâne c e v a : sânt învinuit de o crimă,
V a i ! ruşinoasă: c'am fost de adulter profesor.
Deci amăgite pot fi uneori şi cereştile duhuri!
Lucruri atâte-s ce nu-s vrednice să le cunoşti!
Cum când păzeşte Olimpul şi zeii din ceruri, nu are
Jupiter vreme să ia'n seamă măruntele trebi,
Astfel şi ochiului tău îi scapă măruntele lucruri,
Când universul întreg, ţie supus, îl priveşti.
Bine ţi-ar sta, domnitor, părăsind ale tronului treburi,
Vremea să-ţi piezi recitind stihuri cu ritm inegal?
Nu e aşa de uşoară povara c e - o porţi pe-ai tăi umeri,
Nice Romanul colos nu poate timp să îţi dea
Ca să te'ndeletniceşti, tu, un zeu, cu sărmanele-mi versuri
Şi cu-ai tăi ochi să priveşti fructul răgazului meu.
Astăzi Panonia, mâine Iliria trebue'nvinsă;
Când Reţieni şi când Traci te'ngrijorează pe rând:
 57

Astăzi Armeanul îţi cere pacea iar mâine-ţi aduce

Partul trofeele vechi, ce ni le-a luat, tremurând.
Tânăr te simte Germanul din nou în vlăstaru-ţi când vede
Cum pentru Cezarul vechiu luptă azi Cezarul nou.
Apoi, pe lângă c ă - n trupul acestui imperiu cum nu fu
Altul, nu e nici un loc să se clintească în el,
Te copleşeşte şi Roma şi grija de legile tale
Şi de moravuri, căci vrei ţie să-ţi semene toţi.
Parte tu n'ai de odihna c e - o daşi la atâtea noroade,
Căci ne'ncetatul război nu-ţi dă un pic de răgaz.

Cum să mă mir, deci, că tu, cuprins în vârtejul de treburi,-

Nu ai putut frunzări glumele mele, August?
De-ai fi avut însă tu răgaz (ar fi fost aşa bine!)
N'ai fi putut în a mea „Artă" vreo crimă citi.

Drept e că nu-i serios poemul acela şi nu e

Vrednic să fie citit de-un aşa mare'mpărat;
Insă el legilor ţării nimic nu cuprinde protivnic,
Nici pe romane nurori nu le învaţă vreun rău.
Şi ca să fii lămurit pentru cine e scrisă lucrarea,
Cată în prima din trei cărţi următorul pasaj:
„Panglici subţiri şi voi, rochii lungi, ce picioarele-ascundeţi,
Voi al candoarei simbol, vă'ndepărtaţi de aici !
Dragostea fără primejdii şi cea de furat eu cânta-voi ;
In poezia-mi nimic nu va f i demn de-osăndif.
N'am depărtat în chip strict de „Arta"-mi pe orice femeie
Care prin stola-i şi-a' ei panglici inspiră respect?
Dar dacă dânsa citeşte un op c e - i făcut pentru alţii,
Spre stricăciuni lunecând, ce pentru alţii le-ai scris?
 58

— Apoi să nu mai citească nimic fiindcă orice poemă

Poate cândva a - i sluji spre a'nvăţa stricăciuni.
Dacă spre rău e'nclinată, din orişice carte citită
Ha va'nvăţa ne'ncetat viţiul a-şi rafina.
Dacă citi-va'n Anale (şi este vreo carte mai seacă?),
Ea va afla cum născu Rea pe Romul şi Rem,
Sau în poemul cu „Venus, Romanilor mamă" căta-va
Cum ea ajunse a fi mamă Romanului neam.

Dacă e vorba să ţin rânduiala, mai jos arăta-voi

Cum orice fel de poem sufletul poate strica.
Dar pentru asta nu poţi osândi orice cărţi deopotrivă:
Orice ne-aduce folos, poate şi pagubă fi.
C e - i mai util decât focul? Dar unul când vrea să aprindă
Casele, îsi va'narma mâinile sale cu foc.
Viaţă sau moarte îţi dă medicina, căci ea îţi arată
Ce burueni sânt de leac, ce burueni otrăvesc.
Sabie poartă drumeţul precaut precum şi tâlharul,
Unul ca viaţa să-ţi ia, celalt spre a şi-o păzi.
Al elocinţii rost este să apere dreptele pricini,
Dar ocroteşte ades tocmai pe cei vinovaţi.

Deci dacă neprevenit citeşti poeziile mele,

V e i constata că nu pot face cuiva vre-un rău.
„Pe-unele însă le stric" — Se'nşeală oricine socoate
Astfel, şi prea mare rol scrierii mele îi dă.
Insă să zicem c'aşa-î. Dar prilejuri de destrăbălare-s
Şi la spectacole. Deci teatrele poţi să le'nchizi.
Ele au dat la atâţia adesea prilej de păcate
Când un nisip prea bătut e în arenă întins.
 59

Circul să fie proscris; uşurinţa de-ecolo nu-i b u n ă :

Fata aci cot la cot stă cu un tânăr străin.
Nu vezi adesea femei ce se plimbă'n portic unde-amanţii
Lor le aşteaptă? Dece stă deci porticul deschis?
Ce loc mai sfânt ca un templu ? Dar să ocolească şi templul
Orice femeie cu-un duh inspre păcate înclinat.
Dacă afla-se-va'n templul lui Joe, aminte şi-aduce
Câte fecioare-acel Zeu a preschimbat în femei.

Când se închină în templul Junonei, în minte-i răsare

Cât suferit-a şi ea pentru rivalele ei.
Când pe Minerva zăreşte, se'ntreabă de ce şi fecioara
Pe Erichton, cel născut dintr'un păcat, l'a crescut?
Dacă se duce în templul ce tu ridicat-ai lui Marte,
Venus alături de el stă lâng'a' templului uşi.
Dacă e'n templul Isidei, întreabă de ce fu gonită
Isis de Juno'n Bosfor şi pe Ionicul val ?
 60

Ceres, Diana şi Venus pe rând i-or aduce aminte

De Iasius, de Anhis şi-apoi de Endimion.
Mintea stricată se poate conrupe de orişice chipuri,
Chipuri ce totuşi rămân toate în templele lor.
Doar curtezanelor fuse menită-a mea „Artă" şi prima-i
Pagină a prevenit pe-orice cinstite femei,
Cari, când în templu se îndeasă, fără-a preotului voe,
Sânt pedepsite sever pentrucă n'au ascultat.

Totuşi o crimă nu e să citeşti poezii de iubire;

Cărţi interzise citesc multe cinstite femei.
Deseori vede matroana severă pe fetele goale
Gata-a sluji'n orice chip ale iubirii plăceri.
Nu rar vestalele văd curtizanele goale, al căror
Proprietar pedepsit pentru aceasta n'a fost.
Insă de c e - m i fuse Muza atâta de destrăbălată?
Şi pentru ce al meu vers sfaturi de dragoste-a dat ?
Mărturisesc: am greşit şi vina nu pot să-mi acoper
Şi mă căesc c'am avut astfel de gust şi talent.
Ah, pentru ce'n al meu cânt eu n'am sâcâit iar cetatea
Troei ce'nvinsă căzu de glorioşii Atrizi?
Teba de ce o tăcui şî fraţii ucişi între dânşii
Sau pe „Cei Şapte" meniţi toţi câte-o poartă să ia?
Roma de-asemeni putea să-mi dea subiecte destule
Şi eşti dator a slăvi faptele neamului tău.
Apoi tu, Cezar, umpluşi cu virtuţile tale pământul
Şi măcar una eram şi eu dator să o cânt.
Cum ale soarelui raze strălucitoare-atrag ochii,
Astfel a' tale isprăvi cugetul mi-ar fi atras.
Sânt acuzat pe nedrept: eu ar doar o ţarină mică.
Câmpul c e - m i cereţi să ar, e nesfârşit de fecund.
 61

Pentru c'o luntre 'ndrăzneşte pe-un lac mititel să se joace,

Crezi că îi e 'ngăduit să se avânte pe mări?
Poate — şi mă îndoesc şi de-aceasta — talentu-mi făcut e
Pentru un vers mai uşor, pentru un gen mai mărunt.
D e - m i porunceşti ca să cânt pe Giganţii răpuşi de-al lui Joe
Fulger, or cât aş cerca, sarcina m'ar copleşi.
Doar un talent strălucit isprăvile poate să-ţi cânte ţ
Altfel s'ar scrie-un poem de subiect mai prejos.
Totuşi
> odată'ndrăznii, dar crezui că stirbesc
> a ta faimă;
Gloria de-ţi vătămam, nelegiuit aş fi fost.
Deci reluai tinereştile versuri, lucrări mai uşoare,
Şi cu un dor plăsmuit înduioşai al meu piept.
Cât mă c ă e s c ! Dar al meu destin mă 'mpingea într'acolo:
Mă iscuseam din puteri ca osândit să ajung.
Ah, ce păcat că'nvăţai, că părinţii mă dară la şcoală,
Că-mi zăboviră pe buchi ochii atâta pe vremii
Destrăbălarea aceasta mi-atrase mânia-ţi; prin „Arta"
Mea căsnicii ai crezut că încercat-am să stric.
Nu dela mine nevasta 'nvăţă să-şi înşele bărbatul;
Nu poţi pe altul să 'nveţi ceia ce însuţi nu ştii.
Dac'am făcut poezii de dragoste, versuri lascive,
Nu a umblat niciun zvon pe socoteala-mi cândva.
Nu vei găsi un bărbat nici chiar dintre plebe, pe urma-mi
Să se 'ndoiască că e tatăl copiilor săi.
Crede-mă, viaţa-mi nu fu la fel cu a mea poezie:
Traiul meu fuse cinstit, Muza-mi chiar dacă zburdă.
Cele mai multe lucrări ale mele au fost plăsmuite 5
Ele mai mult şi-au permis ca autorul cinstit.
Cartea n'arată-al nost cuget, ci-i doar o cinstită plăcere
Care urechilor dă cât mai ades desfătări.
Altfel... Terenţiu ar fi parazit iară Acciu năprasnic.
Cei ce războiul măresc oare sânt toţi bătăioşi?
 62

Şi-apoi şi alţii cântat-au iubirea, afară de mine,

Insă din toţi numai eu fui osândit c'o slăvii.
Ce alt decât ca să bem din belşug şi iubire să facem,
Muza din Teos a lui Anacreon ne-a 'nvăţât?
Ce alta Safo'nvăţă pe fecioare decât să iubească?
Safo nimic n'a păţit, Anacreon tot aşa.

Nici tu nimic n'ai păţit, Calimach, pentrucă 'mpărtăşit-ai

Des cititorului tău dulcile tale-aventuri.
Orişice piesă a lui Menandru de dragoste-i plină,
Fetele insă-1 citesc iară băeţii la fel.
C e - i Iliada decât o femeie stricată de dragul
Căreia lupta se dă între-amant şi-un bărbat?
 63

Patima pentru Chryseis găsi-vei întâi şi cum şefii

S'au gâlcevit între ei cine pe fată s'o ia.
C e - i Odiseia decât o nevastă râvnită de-o ceată
De peţitori, în timp ce soţu-i pe mări rătăcea?
Nu povesteşte Omer de Venus şi Marte ce fură
înlănţuiţi de Vulcan în ruşinosul lor pat?
Tot dela el am aflat că două zeiţe (Calipso,
Circe apoi) s'au aprins de al străinului dor.

Prin gravitate întrece orişice gen tragedia,

Insă de dragoste e plină şi ea tot mereu.
In „Hipolit" vei vedea doar a maşterii patimă oarbă,
Iar în „Eol" pe doi fraţi ce se iubesc cu păcat.
Carul cu cai frigieni în care pe-a lui Oenomaus
Fată a dus-o Pelops, fost-a de Eros mânat.
Dragostea dispreţuită făcu pe Medea să-nfigă'n
Trupul copiilor săi paloşul răzbunător.
Dragostea'n pasări schimbă pe Tereu şi pe-a lui ţiitoare
Şi pe nevasta-i c e - a c u m plânge pe Itys mereu.
 64

Dacă'n păcat nu cădea Tieste cu propria-i soră,

N'am fi citit că şi-a'ntors Soarele caii'napoi;
N'am mai vedea'n tragedie pe Scilla, de nu tăia părul
Tatălui ei, spre a fi regelui Minos pe plac.
Dacă „ E l e c t r a " citeşti, pe „Oreste lipsitul de minte11,
Despre omorul lu-Egist şi—al Clitemnestrei citeşti.
Ce să mai spun despre dârzul îmblânzitor al Himerei,
Care aproape ucis de Stenebeia a fost?
Ce să mai spun de-a Elenii fiică şi de Atalanta
Şi de Casandra, ce fu dragă Atridului şef?
Sau de Danae, de nora Danaei, de mama lui Bacus,
Despre Hemon sau de Zevs, când a lipit două nopţi,
Despre Iâson, Perseu, de Erotesilau, ce întâiul
Cu a sa luntre-a atins ţărmul dardanicei ţări?
Pune pe Iole, pe Dei'anira, pe tatăl lui Pirrhus
Şi pe-al lui C e y x fecior, pe Ganimede apoi.
Nu mi-ar ajunge nici timpul să'număr a' dramei amoruri;
Cartea abia de-ajuns fi-mi-ar doar nume să scriu.
S'a coborât tragedia ades pân'la râsuri obscene,
Până la vorbe de rând care te fac să roşeşti.
r >
Bardul ce un mueratic făcu din Ahile, nimica
Nu a păţit că-i scăzu gloria'n cântecul său.
Vezi, Aristide-a ajuns să'nsemne milesice viţii,
Insă acest autor nu fu gonit din Milet,
Nice acel ce pe mame 'nvăţă să—şi stârpească copiii,
Eubius, plăsmuitor de ruşinoase poveşti,
Nici chiar al Sybaritidei poet, nici femeile-acelea,
Ce povestiră în scris toate-ale lor aventuri;
Scrierile-astea-s alături de ale 'nvăţaţilor opuri
In bibli6teci obşteşti la îndemâna oricui.
 65

Insă nu numai cu arme străine eu vreau să mă apăr:

însăşi Romanele cărţi versuri de dragoste au.
Cum c u - a sa voce pe Marte slăvitu-l-a Ennius bardul,
Ennius cel genial, însă de artă lipsit;
Cum lămureşte Lucreţiu pricinile iutelui fulger
Şi a 'ntreitelor lumi moarte prezice c â n d v a :
Astfel Catullus lascivul cântat-a ades pe iubita-î,
Căreia numele fals, Lesbia, el îi dădu.
Nemulţumit cu atât, publică aventurile sale'n
Care a mărturitsit singur al său adulter.
Toc ca şi el de stricat şi slobod la gură, măruntul
Calvus.în versuri şi-a pus ne'ngăduitu-i amor.
Să pomenesc pe Ticida şi cântul lui M e m m i u ? Aceştia
Şi'n subiect şi'n cuvânt de-orice ruşine-s lipsiţi.
Cinna-î alături de ei, mai sfruntat decât el este Anser
Şi Cornificiu cu-al său op desfrânat şi Caton,
Cât şi aceia în versul cărora găseşti pe Metella,
Fie sub numele ei, fie cu unul străin.
Chiar şi poetul ce duse corabia Argo în Colchis,
Nu a putut tăinui dragostea lui de furat.
Servîu, Hortensius strofe nu mai puţin deochiate
Scris-au. De pilde-aşa mari cine nu este atras?
Pe Aristide-1 traduse Sisenna si
j
rău nu îi merse
Fiindcă'n istoria sa glume porcoase băgă.
Gallus nu fuse mustrat fiindc'a slăvit pe Lycoris,
Ci pentrucă la un chef gura el nu şi-a ţinut.

Nu vrea să creadă Tibul jurămintelor unei amante,

Care credinţă la fel jură bărbatului ei.
Spune cum el a'nvăţat-o pe paznicul ei să-1 înşele
Şî-apoi cum însuşi căzu pradă poveţii c e - a dat;
 66

Cum, ca s'o strângă de mână, Tibul se făcea că admiră

Piatra inelului ei sau cizelatu-i sigil;
Apoi cum semne-i făcu din cap sau cu degetul, tainic,
Cum pe al mesei oval slove pe-ascuns desemnă.
O învăţă cu ce ierburi să scoat'a sărutului urmă,
Care rămâne pe trup, când e muşcată de-amant.
Apoi, voind ca iubita-i să nu mai greşească atâta,
Roagă pe soţul neghiob a se feri chiar de el.
Ştie pe cine îl latră câinii când el dă târcoale,
Poarta închisă de ce-i,' când el tuseste-asa
> i >
des.
Multe şi mari şiretlicuri ne-arată, 'nvăţând pe neveste
Cum şi cu ce vicleşug pot pe bărbaţi a 'nşela.
Nesupărat pentru asta, Tibul e citit pe 'ntrecute;
Totuşi când el fu vestit, tu ajunseşi pe tron.
Sfaturi la fel tu găsi-vei deasemeni la blândul Properţiu;
Totuşi el cât de puţin nu fu de nimeni mustrat.

După aceştia urmat-am şi eu (cuviinţa mă face

Să tăinuesc pe-acei barzi care acuma-s vestiţi).
Drept să-ţi spun, n'aş fi crezut să se 'nece doar barca-mi acolo
Unde aţâţi au plutit, făr' să păţească nimic.

Alţii au scris în ce chip un joc de noroc să se joace

(Patimă care era tare urâtă 'n trecut);
Cum să socoţi la arşice şi cum să le-arunci, ca de pierderi
Parte să n'ai, obţinând cel mai de seamă câştig;
Zarul ce numere are şi cum te fereşti de o ghelă,
Cum să le-amesteci şi cum, după ce-amesteci, să dai;
Cum să pornească pionul de altă culoare pe drumul
Drept, când o piesă 'ntre doi duşmani e prinsă-n m i j l o c ;
 67

Cum să ataci mai de grabă şi cum să-ţi retragi câte-o piesă

înaintată, când ea prea izolat'a rămas.
Pe o tăbliţă sânt două şiruri de trei pietricele,
Unde câştigi dac'aduci pietrele tale 'ntr'un şir;
Jocuri atâtea apoi (dar nu voi vorbi despre toate)
Care te fac să îţi pierzi timpul, un lucru de preţ.
Unul cântat-a a mingilor formă şi-a lor aruncare,
Unul înotul slăvi, altul al cercului joc.
Unul a scris un poem despre arta de-a-ţi drege obrazul,
Altul făcut-a un cod pentru banchet şi primiri;
Altul ţi-arată din ce fel de humă să fabrici pocale,
Şi în ce vase să pui vinul să steie curat.
Iată ce jocuri se joacă 'n vârstatul de fumuri Decembre;
Cei care le-au iscodit, totuşi nimic n'au păţit.

Iată ce pilde-am urmat de n'am făcut triste p o e m e ;

Insă sglobiul meu joc tristă osândă primi.
Să fi ajuns din aţâţi scriitori măcar unul o j e r t f a
Versului lor, eu nu ştiu: primul găsitu-m'am e u !
Dar de scriam pantomime lascive, cu scene obscene,
Ce plăsmuesc de-obicei câte-un amor criminal,
U n d e - o să vezi că apar adulteri sclivisiţi sau neveste
Şmechere care de nas duc pe bărbaţii nerozi?
Scena-i privită de fete mari, de bărbaţi, de neveste
Şi de băeţi; ba 'ntre ei mulţi senatori vei vedea.
De incestuoase cuvinte urechile lor sânt stricate
Şi se deprind ai lor ochi blestemăţii a vedea.
Când printr'un nou şiretlic un amant pe bărbat îl înşeală,
E-aplaudat, şi de toţi e 'nvingător proclamat.
Piesa cu cât mai infamă-i, cu-atât pentru bard mai mănoasă-
Pretorul cumpără scump astfel de blestemăţii.
 68

Pentru ale tale spectacole vezi cât se cheltue, Cezar,

Şi vei afla cât de scump piesele astea-au costat.
însuţi privitu-le-ai, dând şi la alţii prilej să le vadă,
Căci tu,' desi> esti
t un om mare,' dar esti
t asa
t buni
Ochii aceia ai tăi, ce veghează o lume, pe scenă
Pe îndelete-au privit cum adulterii se fac.
Dacă e voe să scrii pantomime aşa decoltate,
Apoi pedeapsă prea grea cărţilor mele dăduşi.
A u ocrotit e de teatru felul acesta de scrieri?
Mimilor li—e 'ngăduit tot, fiindcă'n scenă sunt pusi?
Dar şi-ale mele poeme fură adesea dansate
Şi fermecară ades chiar şi-ale tale priviri.

Şi 'n ale tale palate, pictaţi de o meşteră mână,

Stau pe perete expuşi vechii eroi, strălucind.
Este acolo şi-o poză micuţă ce înfăţişază
Ale iubirii plăceri în feluritul lor chip.
Aiax se află 'ntr'un colţ, zugrăvit cu mânia pe faţă,
Cât şi Medea, ce'n ochi poartă cumplitul omor;
Este şi Venus, ce stoarce cu mâna jilava-i cosiţă,
Doar coperită de-un val care viaţa-i dădu.

3.

Alţii războaie slăvesc, purtate cu lănci sângerânde,

Unii măresc al tău neam, alţii a' tale isprăvi:
Firea avară pe mine 'ntr'un spaţiu îngust mă restrânse.
Ea, ce talentului meu slabe puteri îi dădu.
Totuşi al tău favorit autor, preamărind pe Enea,
Cu-arme, cu tot l'aşeză în al Didonei crivat,
Iar din întreaga poemă, citită-i mai mult ca oricare
Cartea cu dragostea lor necetluită prin legi.
 69_

Tot el cântase 'nainte, ca tânăr, în ritmul bucolic

Al Amarilidei dor şi-ale Filidei văpăi.
Păcătuit-am şi eu prin un singur poem, şi pedeapsă
Nouă primit-am atunci pentr'un păcat aşa v e c h i !
II publicasem când tu, deşi censor, lăsatu-mi-ai rangul
De cavaler legiuit, des în revistă trecut.
Astfel smintitele-mi versuri, ce n'au păgubit tinereţea-mi,
îmi păgubiră acum ai bâtrâneţelor ani.
D e - o răzbunare târzie lovită-mi fu vechea poemă,
La un răstimp aşa lung după păcatul făcut!
Totuşi să nu crezi c'au fost poemele-mi toate lascive ;
Deseori vasului meu pânze mai ample î-am dat:
Scris-am de două ori şase cărţi despre Fastele noastre
Orânduite pe luni, cu sărbătorile lor.
Opera asta ce fuse 'ntocmită sub numele-ţi, Cezar,
Ţie 'nchinată, de-a mea soartă 'ntreruptă a fost.,
Pentru coturnul cel tragic am scris şi o piesă: Medea,
Unde găsi-vei un stil vrednic de gravul coturn.
A m mai compus şi-o lucrare vorbind „De schimbatele chipuri",
Carte pe care n'avui timp să o mai poleesc.
O , de-ai putea să te 'mbuni doar puţin şi să pui să-ţi eitească
Câteva pagini din ea într'un moment de răgaz,
Pagini, în care 'ncepând dela facerea lumii, tratat-am
Până în epoca ta, Cezar, al meu subiect!
A i observa cu cât drag i-am cântat pe ai tăi şi pe tine,
însufleţit de-un avânt chiar dela tine pornit.

In poeziile mele eu nu-mi bătui j o c de niciunul;

In inegalul meu stih nimeni n'a fost atacat.
Bunul meu suflet fugi de glume sărate cu fiere:
Nici o scrisoare de-a mea n'are întrânsa venin.
 70

Dintre aţâţi cetăţeni, prin miile mele de versuri

Nu fu rănit de a mea Muză, decât doar Ovid.
Iată de ce îmi închipui că nici un Quirit de-ale mele
Nenorociri nu a fost vesel, ci îndurerat,
Nici nu pot crede că vreunul m'a batjocorit în căderea-mi,
Dacă al meu caracter el a ştiut preţui.
Fie ca aste temeiuri să 'nduplece-a ta zeitate,
Tată şi mântuitor, patriei tale străjer!
Nu să revăd Ausonia (decât mai târziu, într'o vreme,
Când de'ndelungu-mi surghiun însuţi vei fi dezarmat)
Rogu-te, ci să îmi dai un exil mai tihnit şi mai sigur:
Fă potrivită c u - a mea vină, osânda c e - m i dai.
 RĂVAŞ RĂTĂCITOR

„Cu sfiiciune, eu, cartea mazilului, vin aci 'n R o m a :

Drag cititor, mâna ta blând obositei s'o'ntinzi.
Nu-ţi fie teamă cumva că poate să-ţi fiu spre ruşine:
N'am nici-o pagin 'acum cu lecţiuni de amor.
Soarta stăpânului meu aşa e de rea, că sărmanul
Nu se mai simte dator s'o'mbrodobească glumind.
Cartea ce el — din păcate — o scrise în floarea vieţii
Azi, când e — vai! — prea târziu, o osândeşte 'nciudat.
Uite şi vezi ce a d u c : găsi-vei aice doar versuri
Triste, un cânt potrivit timpului ce-1 inspiră.
Că într'un vers inegal şchiopătează într'una distihul,
Pricina-i ori al său ritm, ori prea 'ndelungul meu drum.
Nici nu m'am uns cu şofran şi nici poleită-s cu p o n c e ;
Nu vreau mai mândră să fiu ca întristatu-mi stăpân.
 74

Dacă scrisoarea-i cu rânduri pătate şi şterse pe-alocuri,

E că poetu-a vărsat lacrimi pe opera sa.
Dacă cuiva s'o părea că are greşeli de latină,
Rogu-1 să stie c'a fost scrisă aci 'ntre barbari.
Spuneţi, de nu-î cu bănat, cititori, eu, o carte străină,
Unde să merg, în ce loc să m'aciuez în Oraş?"

După ce eu bâlbâit-am aceste cuvinte în şoaptă,

Unul abia se găsi drumul spre a - m i arăta.
„Zeii să-ţi dea ceia ce nu dădură poetului nostru:
Fie ca 'n ţara-ţi să ai parte de-un trai liniştit.
Du-mă, şi eu te-oî urma, deşi-mi târâesc abia paşii
Şi-s obosită de-un drum lung peste mări şi prin ţări".
Călăuzindu-mă 'mi spuse: „Acesta e forul lui Cezar".
Ăsta e drumul numit sfânt după rostul lui sfânt.
Iată şi capiş'.ea Vestei cu sacrul Paladiu şi focul;
Ici vezi al Numei palat scund din bătrânele vremi.
Apoi îmi zise: „La dreapta zăreşti Palatinica poartă;
Colo e Stator, aici leagănul Romei a fost".
Cum le-admiram câte unul, văzui strălucind de trofee
Nişte uşori şi-un palat, vrednic locaş pentr'un Zeu.
„Oare şi-aceasta e casa lui J o e ? " 'ntrebai, şi 'ntrebarea
îmi răsări când zării nişte cununi de stejar.
Când auzii al cui e, răspunsei: „Deci nu ne'nşelarăm:
Intr'adevăr e al lui Jupiter mândrul palat.
Insă de ce este poarta umbrită în faţă de laur?*
Desu-i frunziş pentru ce sfintele plete le-a 'ncins?
Oare fiindcă palatul mereu câştigat-a triumfuri?
Sau că iubit e mereu de leucadicul Zeu ?
Sau pentru că'n sărbătoare-i, ori dă tuturor sărbătoare?
Ori e al păcii zălog date de el unei lumi?
75
 76

Laurul verde, ce frunza nu-şi pierde nicicând, însemnează

Gloria ce va avea casa aceasta pe v e c i ?
Pricina-i scrisă, cum văd, pe coroan'aşezată deasupra:
„Pe cetăţeni, prin al său sprijin, el i-a mântuit".
Tu, o părinte prea bun, mântueşte acum şi pe-acela,
Ce lâncezeşte 'n surghiun la al pământului cap,
Fiindcă pricina osândei, pe care el dreaptă o crede,
Nu stă într'o crimă, ci stă într'o greşeală a lui.
Iată m'apropii cu frică de loc şi de craiu-i puternic
Şi de un tremur a mea slovă-i cuprinsă acum.
Vezi cum mai îngălbineşte hârtia-mi, pierzându-şi coloarea?
, Vezi cum se mai poticnese impleteciţii distihi?
O ! dac'ai vrea să te 'nduri de tata, o casă, vreodată,
Ca să te poată vedea iar sub aceeaşi stăpâni!"

După aceia mo duc pe scări orbitoare la templul

Alb al netunsului Zeu pe înălţimi aşezat,
Unde eu, printre coloane străine, văzui rânduite
Pe Danaide şi-al lor tată cu paloşul tras,
Unde găseşti la 'ndemâna norodului cărţile 'n care
Vechii şi nouii 'nvăţaţi toată ştiinţa şi-au pus.
îmi căutai pe-ai mei fraţi, afară — fireşte — de-aceia
Cărora, viaţ'a le dâ, tată-meu n'ar fi dorit.
Cum îi cătam în zadar, păzitorul din templu îmi spuse
Să părăsesc negreşit locul acela sfinţit.
Mă îndreptai spre alt templu, vecin cu un teatru deaîături,
Nici aici însă n'avui voe piciorul să-mi pui.
Nici nu îmi fu'ngăduit să m'apropii de al Libertăţii
Sacru locaş ce întâi cărţilor fuse deschis.
Soarta părintelui cade asupra întregei familii
Şi de surghiunu-i avem parte şi noi, ai săi fii.
 J 7 7 _

Poate că s'o îndură de noi si

y
de dânsul odată

Cezar, când fi-va 'mblânzit de îndelungul răstimp.

Zei, sau mai bine, — căci n'am să mă rog de întreaga lor ceată
Cezar, ascultă a mea rugă, tu, Zeul suprem!
Până atunci, fiindcă 'nchisă îmi e orice casă obştească,
Lasă-mă să îmi ascund faţa 'ntr'un simplu locaş.
Tu măcar, plebe, primeşte, de-i voe, poemele noastre,
C e - s ruşinate
> c'au fost scoase din biblioteci.
 DESNĂDEJDE

Deci îmi fu scris în destine să văd şi a Sciţilor ţară

Cât şi ţinutu-aşezat sub lîcaonicul, pol.
Nici o tu, fiu al Latonei, nici ceata 'nţeleaptă de Muze
închinătorului vost nu i—aţi fost dat ajutor.
N u - m i folosi la nimic că fără de vină zburdat-am
Şi că distihul meu fu ca al meu trai mai sglobiu,
Căci, după ce pe uscat şi pe mări am trecut prin atâtea,
Portului veşnic geros pradă acum ajunsei.

Eu ce fugeam de-orice slujbă, născut pentr'o viaţă tihnită,

Neizbutind birui truda cu trupu-mi plăpând,
Sufer acum ce-i mai rău şi nu au putut să mă piardă
Nici mări lipsite de port, nici chiar primejdii pe drum,
Ci a putut să le'nfrunte-al meu suflet, căci doar de la suflet
Prinse puteri al meu trup spre a răbda c e - a răbdat.
 J79_

Cât timp eu însă pe valuri plutit-am mânat de furtună,

Chinul aceasta-mi gonea grija din cugetul trist.
Insă când calea sfârşii şi drumului meu pusei capăt,
In acest loc ajungând, ce spre osândă-mi fu dat,
Numai să plâng îmi tot vine şi ploaie de lacrimi din ochi-mi
Cură ca picurii deşi din desgheţatul omăt.
Dor mă apucă de Roma, de casă, de dragile-mi locuri
Cât şi de tot ce-am lăsat în părăsitul oraş.

Vai, la portiţa mormântului meu eu adesea bătut-am,

Insă deschisă nicicând nu am putut-o găsi!
Cum de-am scăpat din atâtea primejdii şi cum de furtuna,
Ce-ameninţa aşa des, nu m'a răpus pân'acum?
Zei, voi a căror urgie statornică mă prigoneşte,
Voi care împărtăşiţi ura ce-mi poartă un zeu,
Haide, zoriţi-mi destinul zăbavnic şi daţi o poruncă
Porţilor morţii, să nu-mi fie închise mai mult!
 EPITAFUL LUI OVIDIU

Poate te miri că scrisoarea aceasta e scrisă de mâna

Altuia. Vrei oare-a şti pricina? — Fost-am bolnav.
Lâng'a' pământului margini necunoscute zăcut-am
Şi îmi pierdusem orice de îndreptare nădejdi.
Ce îţi închipui că-mi trase sufletu'n aste ţinuturi
Printre aceşti Saurornaţi, printre sălbaticii Geţi?
Nu îmi prieşte nici clima şi nu mă deprind nici cu apa;
Chiar şi pământul de-aici — ştiu e u ? ! — nu 'mi place de loc."
N u - i potrivită nici casa, nici hrana nu-mi prinde la boală,
N u - i niciun vraci iscusit, boala să-mi poat' alina.
N'ai nici măcar un prieten iubit, să te-alinte, urâtul
Să-ţi mai alunge, spunând câte-o poveste cu şart.
Zac obosit printre ultimii oameni la margini de lume,
Iară acum, că-s bolnav, simt cât de mult am pierdut.
 __81

Insă, deşi înainte toate-mi răsar, tu, nevastă,

Eşti mai presus de orice. Tu îmi lipseşti cel mai mult,
Ţie-ţi vorbesc, deşi'n lipsă; pe tine te chiam'ades glasu-miy
N'am nici o noapte, nici zi fără de tine aici.
Ba îmi spun unii că glasu-mi, fără de ştire, întruna
T e - a pomenit, pe când eu în aiureală zăceam.
Chiar leşinat dac'aş fi — şi vinul doar singur în stare
Fire-ar viaţă să dea încremenitului glas —
Dac'ar vesti cineva c'ai sosit, m'aş scula, iar nădejdea
D e - a te vedea, sănătos face-m'ar numai decât.

Sânt între viaţă şi moarte şi poate că traiul la Roma

Tu'n desfătări ţi-1 petreci fără să ştii ce îndur.
Totuşi, a crede nu-mi vine. Sânt sigur că fără de mine
Traiul îţi este un chin învăluit de dureri.
Iar dacă soarta 'mplinitu-mi-a anii ce mi-i datoreşte,
Şi al vieţii sfârşit grabnic s'a apropiat,
Greu ar fi oare, o zei, să cruţaţi pe-un murind dându-i voie
Ca în pământul străbun trupul să-i fie 'ngropat?
Sau să-i mai fi amânat osânda doar până la moartea-i
Sau să-i fi îngăduit moartea 'nainte de-exil?
Odinioară puteam părăsi făr' de pată viaţa,
Insă în dar mi s'a dat ca în surghiun s'o sfârşesc.

Deci îmi fu scris ca să mor pe atât de străine meleaguri:

Locul el însuşi mai trist face-va tristu-mi sfârşit.
Trupu-mi nu va să bolească în patul deprins de-acasă,
Celui murind nu va fi nimeni să-i plângă la cap.
Lacrămi din ochii soţiei nu vor cădea peste chipu-mi
Ca să lungească un pic ultima clipă a mea.
 82

Nu voi avea o fiinţă alături să-i spun ale mele

Cele din urmă dorinţi, nimeni c'un strigăt suprem
Nu va să stea lângă mine să'nchidă cu mâna lui dragă
Ochi-mi împăejeniţi ce se vor stinge pe veci.
Fără de cinstea 'ngropării şi făr'un mormânt cum se cade,
Capu-mi sărman nejelit sta-va'ntr'un barbar pământ.

Când vei afla, turbura-te-vei oare amarnic şi pieptul

Tău credincios ai să-1 baţi cu tremurândele-ţi mâni?
Oare spre aste ţinuturi întinde-vei braţul zadarnic
Şi vei striga în deşert numele soţului tău?
Nu îţi mai smulge cosiţa şi nu-ţi sfâşia chipul gingaş:
Nu doar acuma întâi de lângă tine-s răpit.
Patria 'ntâî când pierdui, de-atunci să socoţi că murit-am
Asta-mi fu moartea dintâi, asta-mi fu moartea mai grea
Insă acum, dacă poţi — şi singur că nu poţi, o scumpo!
Veselă fii că, murind eu, de atâtea scăpai,
Şi, pe cât poţi, alinează-ţi durerea, răbdând-o c'un cuget
Mai bărbătesc, căci te ştiu că eşti hârsită'n necaz.

O , de-ar pieri împreună cu trupul şi sufletul însuşi,

Dacă din trupu-mi nimic nu ar zbura de pe r u g !
Adevărată de-ar fi a lui Pitagoras zicală
Şi ar pluti în văzduh spiritu-mi nemuritor,
Sufletul meu de Roman ar zbura printre umbre sarmate
Şi printre Manii lor cruzi veşnic străin el ar fi.
Pune s'aducă 'ntr'o urnă oasele mele în ţară;
A l t f e l . . . rămân surghinuit şi după ce voi fi mort.
N ' o să te'mpiedece nimeni, căci şi Antigona 'ngropat-a
Pe Eteocle, deşi regele i - a interzis.
 83

Oasele mele cu praf de amom şi cu foi să le-amesteci

Şi să le'ngropi într'un loc nu prea departe de-Oraş.
Iar pentru ca trecătorul grăbit să-şi oprească privirea,
Scrie cu litere mari ăst epitaf pe mormânt:

„ E U , C A R E - A I C I O D I H N E S C , N A S O N E , A L DULCILOR DRAGOSTI

„ B A R D N E F E R I C E , PIERII J E R T F Ă T A L E N T U L U I MEU.

„TU, TRECĂTOR, D A C Ă ŞI TU IUBIT-AI V R E O D A T Ă , NU-ŢI CADĂ

„ G R E U D E A S P U N E : TIHNIT OSUL SĂ-ŢI FIE, O V I D " !

Ca epitaf e destul, căci vor fi pentru mine mai trainic

Şi mai ales monument mândrele mele cântări.
Căci eu sânt sigur că ele, deşi îi stricară atâta,
Stihuitorului lor slavă eternă i-or fi,
Mortului totuşi întruna tu adu-i pomeni şi coroane
Care udate vor fi de'nlăcrămaţii tăi ochi.
Chiar dacă focu schimba-va trupul meu mort în cenuşă,
Trista scânteie-o simţi truda pioasă a ta.
,Şi-altele multe ţi-aş scrie. Dar limba uscată de-atâta
Vorbă şi glasul meu stins nu pot mai mult a dicta.
Ultima-mi — poate — primeşte urare de bine de care
Parte nu are acel ce ţi-o trimete acum.

6*
 FUGIŢI D E MĂRIRI I

Tu, care drag totdeauna mi-ai fost, dar pe care eu numai

T e - a m cunoscut în deajuns doar dup'al meu nenoroc,
Dacă asculţi cât de cât de-un prieten hârsit în necazuri,
Să îţi trăeşti al tău trai singur, fugind de cei mari!
Tu să îţi vezi de-a ta viaţă: fereşte-te de-orice străluce,
Căci dintr'un foc orbitor vine si
>
trăsnetul crud.
Dacă deci doar cei puternici în stare-s folos să ne-aducă».
Eu mă lipsesc de folos, numai să nu-mi facă rău.
 85

Scapă mai lesne de-a iernii furtună catargele scunde;

Sânt în pericol mai mult pânzele mari, decât mici.
Vezi cum pluteşte uşoară o plută p e - a undelor creste,
Cum, când sânt prinse cu plumb, plasele cad în afund?
D e - a ş fi primit mai din vreme povaţa ce-ţi dau eu acuma,
Poate şi azi aş fi fost — cum se cădea — în Oraş.
Pe liniştitele ape, purtată de boarea uşoară,
Luntrea-mi cu bine-a plutit cât timp cu tine-am trăit.
C e l care cade pe şes — şi lucrul se 'ntâmplă arare —
Cum a ajuns la pământ, iute se scoală de jos.
Insă sărmanul Elp6nor, căzând de pe casa înaltă,
De Odiseu fu văzut slabă fantomă 'n Infern.
A u pentru ce din aripe Dedal fâlfâit-a mai sigur
Iară Icar s'a 'necat, mării un nume lăsând?
Fi'ndcă acesta prea sus a zburat, iar celalt mai de vale.
Doar amândoi au avut pene — cum ştim — de'mprumut.

C r e d e - m ă : cine se-ascunde, trăeşte mai bine. Dator eşti

Felul de viaţă să-ţi ţii după condiţia ta.
N'ar fi rămas Eumedes fără feciori, dacă Dolon
N'ar fi 'ndrăgit ca nebun ai lui Ahile fugari.
Dacă Merops stăpânea pe Faeton, nu'l vedea 'n flăcări,
Nici pe fiicele lui cum s'au schimbat în copaci.
Pânzele-ambiţiei tale te rog să le strângi cât mai tare,
Iară de c e - i prea înalt teamă întruna să ai.
Fi'ndcă eşti vrednic de-o soartă mai bună ca mine şi vrednic
Eşti al vieţii hotar fără dureri să îl treci,
Meriţi din parte-mi aceste urări prin a ta neclintită
Prietenie şi prin dragostea c e - m i arătaşî.
Eu te-am văzut deplângând a mea suferinţă cu-acelaş
Chip tot atât de'ntristat cum va fi fost şi al meu.
 86

O , am văzut ale tale lacrimi căzând pe obraji-mi

Şi le-am sorbit deodat' cu mângâerile-ţi dragi.
Ştiu că şi-acum pe absentul prieten cu râvnă îl aperi
Şi că încerci să'ndulceşti răul c e - i greu de'ndreptat.
Viaţa departe de pizmă ţi-o du şi departe de faimă
Şi să-ţi alegi ca amici oameni de talia ta.
Adu-ţi aminte de-Ovidiu ce n'a 'mplinit anu'n surghiunu
Numele lui fie-ţi drag; Pontul pe rest e stăpân.
 D O R D E ŢARĂ

O regiune-aşezată sub zodia Carului Mare

M ă împresoară, un loc veşnic de ger îngheţat.
Dincolo se-află Bosforul şi Donul şi bălţile scite
Şi-alte vreo două sau trei nume c e - a b e a se cunosc,
Iar mai departe nu este decât o pustie de ghiaţă.
Cât de aproape mai sânt eu de al lumii hotar!
Patria mea e departe, departe e scumpa-mi soţie;
Astăzi departe e tot ce mai 'nainte-mi fu drag.
Insă aşa-mi stau in faţă încât, deşi a le-atinge
Nu pot, eu totuşi le văd cu ale- minţii priviri.
Pe dinainte-mi pluteşte şi casa şi Roma şi chipul
Oricărui loc c e - i legat de ale mele-amintiri.
Stă înainte-mi icoana soţiei de parc'ar fi vie.
Ha-mi chinueşte-al meu trai, tot ea mi-1 face uşor:
Mi-1 chinueşte cu lipsa-i şi mi-1 uşurează, fiindcă
H credincioasă, răbdând răul c e - i pricinuii.
Şi voi, prieteni, în pieptu-mi trăiţi, şi-aş dori ca în versu-mi
Numele vostru întreg să-1 pomenesc nesfiit;
Dar prevederea mi-astâmpără zelul şi cred că în stihu-mi
Nu aţi dori nici chiar voi să vă vedeţi figurând.
 88

Mai înainte voiaţi bucuros şi era o onoare

Ca să vă fie citit numele'n cântecul meu.

miH«

•rfr-' V\ # •

Forul lui August.

Insă fiindcă nu merge, mă voi adresa doar în cuget

La fiecare din voi. Nimeni nu fie 'ngrijat!
 89

Cin' m'a iubit, în tăcere iubească-mă şi mai departe;

N u - i delator al meu vers spre a trăda pe amici.
Oricât aş fi de departe de voi, eu vă rog să fiţi totuşi
încredinţaţi că'n al meu suflet vă port necurmat.
După puteri, fiecare a noastră durere-alinaţi-o,
Mâna'ntînzând spre-ajutor unui sărman oropsit.
Să vă surâdă norocul şi parte să n'aveţi d e - o soartă
Ca şi a mea, ajutor spre a cerşi cum cer e u !
 PRIETENIE ADEVĂRATĂ

Prieteneşti legături au fost între noi, dar puţine;

Astfel uşor ţi-ar fi fost ca să le tăgădueşti.
Poate că nu s'ar fi strâns mai mult între noi niciodată,ţ
Dacă un vânt priincios ar fi mânat al meu vas.
Dar când căzui şi când toţi au fugit speriaţi de ruina-mi,
Spatele lor întorcând înspre prietenul vechi,
Tu îndrăsnişi să te-apropii de trupu-mi izbit de-al lui Joe
Trăsnet, venind să-mi mai calci pragul locaşului trist.
Tu, un mai proaspăt amic, cunoscut doar de vreme puţină,
Faci ce de-abia au făcut doi, trei amici încercaţi.
Căci am văzut întristata ta faţă şi'n minte-am păstrat-o:
Da, am văzut al tău chip plâns şi mai pal ca al meu.
Când am zărit ale tale lacrimi,' la orişice
y
vorbă
Gura-mi sorbea al tău plâns iară urechea-al tău glas.
 91

Braţele tale cu drag se încolăceau pe grumazu-mi,

Iară sărutu-ţi era amestecat cu suspin.

Scumpule, m'ai ocrotit cu trecerea ta chiar în lipsa-mi

(Ştii că prin vorba de scump numele tău pomenesc)
Astfel că'n suflet păstrez atâtea dovezi de iubirea-ţi,
Care în inima mea fi-vor săpate pe veci.
Facă Divinii să-ţi poţi apăra totdeauna emicii,
Insă cu câte-un prilej mai fericit ca al meu.

Dacă tu totuşi mă 'ntrebi (şi este firească 'ntrebarea)

Cum o mai duc, rătăcit pe acest ţărm depărtat;
D e l mă hrănesc doar cu slaba nădejde (şi nu m i - o ucide!)
Că şi-o putea domoli sumbra-i mânie Cezar.
Fie că-mi este deşartă nădejdea sau întemeiată,
Rogu-te, fă-mă să cred că-i cu putinţă ce sper.
Pune-ţi în j o c lângă Cezar întregul talent de vorbire
Ca să-mi arăţi că a mea rugă se va'ndeplini!
Ştii că cu cât cineva e mai mare, cu-atâta mai lesne
Iartă, cu sufletul său lesne de înduioşat.
 92

Leului mărinimos i - e deajuns să-şi doboare vânatul;

Când inimicu-i răpus, lupta s'a şi isprăvit.
Insă şi lupii şi urşii hidoşi cum şi alte jivine
Josnice mai chinuesc prada ce sufletu-şi dă.
Cine la Troia a fost mai viteaz ca viteazul Ahile?
Totuşi Priam, biet bătrân, 1-a'nduioşat cu-al său plâns.
De îndurarea 'mpăratului machedonean e dovadă
Por şi mormântul bogat al persianului crai.
Dar ca să nu dau doar pilde de uri omeneşti îmblânzite,
Juno pe fostu-i duşman, Hercule, gînere-şi luă.
Şi-apoi m î - e greu să mă leapăd de orice nădejdi de scăpare;
Nu un omor sângeros fu al osândei temei.
N'am încercat să răstorn a mea ţară şi nici ca să vatăm
Capul lui Cezar ce fu capul întregului g l o b ;
Limba-mi nicicând n'a ţinut vreo răzvrătitoare vorbire,
Nici n'am rostit vreun cuvânt profanator la orgii.
Sânt pedepsit că privirea-mi văzu, fără voe, o crimă,
Iară păcatul meu e că am avut şi eu ochi.
Nu aş putea să mă leapăd, fireşte, de orişice vină,
Insă o parte din ea doar o greşeală a fost.
Deci îmi rămâne nădejdea că în bunătatea-i osânda-mi
V a uşura-o schimbând locul surghiunului nou.
Fie ca albul Luceafăr, pristavul lucindului soare,
Pe armăsaru-i de foc să îmi trimeat' acea zi.
 DESVINOVĂŢIRE

Nici nu voeşti, o prea scumpe, şi chiar dac'ai vrea, n'ai fi'n

Să tăinueşti în vreun chip prietenia 'ntre noi. [stare
Cât îmi fu îngăduit, din toată Cetatea ca tine
N u - m i fu nici unul mai drag, nu-mî fu mai apropiat.
Prietenia între noi atât de vestită fu'n Roma,
Că ea aproape a fost mai cunoscută ca noi.
Chiar şi bărbatul, pe care tu îl cinsteşti, ştie bine
Cât de curat şi duios suflet ai faţă de-amici.
Tu nu aveai nici o taină pe care să n'o împărţi cu mine?
Mie îmi încredinţai orice pe suflet aveai.
Şi eu, la rându-mi, părtaş te făcui la a'mele secrete,
Numai secretul fatal nu ţi l-am încredinţat.
Dacă-1 ştiai şi pe-acesta, tu parte de mine şi astăzi
A i fi avut şi-aş fi fost prin al tău sfat mântuit.
 94

Insă destinul — pesemne — mă tot împingea spre pedeapsă 5

El îmi închide acum al mântuirilor drum.
Fie că de mă feream, puteam să mă scap de năpaste,
Fie că cugetul nost nu poate soarta 'nfrunta,
Rogu-te, însă, prieten atâta de vechi şi de sincer,
Tu care ştii că din toţi eu te doresc cel mai mult,
Adu-ţi aminte de mine şi dacă talentul ţi-aduse
Vază, s'o 'ntrebuinţezi şi pentru cauza mea,
Ca să se mai domolească mânia jignitului Cezar,
Crunta-mi osândă 'ndulcind printr'un alt loc de surghiun,
Dacă el crede că 'n pieptu-mi nici când nu se-ascunse vreo crimă,
Şi că păcatul ce-1 port dintr'o greşală 'ncepu.
N u - i nici uşor nici cuminte să spun cam prin ce întâmplare
Ochii-mi părtaşi s'au făcut la un păcat aşa greu.
Cugetul meu ca d e - o rană de vremea aceea se teme
Şi când aminte mi-aduc, eu mă roşesc ca şi 'ntâi.
Cade-se a fi îngropată în bezna adâncă a nopţii
Celeia negre orice faptă ne face de râs.
Nu am să spun aşa dară decât că eu păcătuit-am,
Dar prin pacatul făcut nici un câştig n'am cătat,
Şi că greşala mea alta nu fuse decât nerozie,
Dacă tu vrei să numeşti lucrul pe numele lui.
Dacă eu mint, să îmi cauţi un loc de surghiun mai departe,
Astfel ca ăsta de aici să mi se pară un rai.
 PERILLEI

Du-te şi dă bună ziua Perillei, scrisoare făcută

Grabnic, o tu credincios gândului meu slujitori
O vei găsi sau alături şezând lângă scumpa sa mamă
Sau între cărţile ei, lângă Camenele-i dragi.
Cum va afla c'ai sosit va lăsa orice lucru si'ndată
>

Te va'ntreba ce mai fac şi pentru ce ai venit.

Spune-i că-s încă în viaţă, o viaţă de care lipsi-m'aş
Şi că răstimpul trecut n'a vindecat al meu chin;
Că revenit-am la Muze, deşi atât rău îmi făcură,
Şi că în vers inegal vorbele le potrivesc.
 96

Apoi s'o întrebi: „Oare tu rămas-ai la patima noastră

Şi mai compui poezii (rare la noi) de amor" ?
Ştiu că destinul şi firea, pe lângă o inimă castă,
Ţi-au hărăzit şi talent şi-alte alese'nsuşiri.
Eu la pegasica unda întâi adăpat-am talentu-ţi,
Ca să nu sece a ta firavă vână 'n zadar;
Eu cel dintâi, precum ştii, am găsit-o în frageda-ţi vârstă
Şi părinteşte-ţi fusei şi'nsoţîtor şi cârmaci.

Dacă în piept ţi-a rămas acelaş avânt ca al'dată,

Numai de Safo a ta slavă umbrită va fi.
Insă m i - e teamă că soarta-mi o să-ţi zăbovească curajul
Şi că păţania mea cugetu-ţi va lenevi.
Când se putea, tu ades îmi citeai ce scriai, eu de-asemeniţ.
Deseori îndrumător, deseori critic ţi-am fost.
Când ascultam cu luare aminte recentele-ţi versuri,
Când, dacă lenii te dai,1 eu te făceam să roşeşti.
> )

Poate, văzând ce am tras din pricina cărţilor mele,

Frică ţi-a fost să nu păţi şi tu ca mine la fel.
Nu-ţi fie teamă şi seama ia numai ca nici o femeie
Sau vreun bărbat din al tău scris să nu'nveţe-a iubi.

Lasă deci iar la o parte, mintoaso, pricinile lenii

Şi te întoarce 'napoi iar la al Muzelor cult.
Anii în trecerea lor poci-vor drăguţa ta faţă
Şi'ncreţituri ţi-or brăzda fruntea c u - a ' vremilor dungi j.-
Iţi va sluţi ale tale frumseţi bătrâneţea haină
Ce se strecoară c'un pas nezgomotos, pe furiş.
Tristă şi plină de ciudă vei spune că minte oglinda
Când va şopti cineva: „Cât de frumoasă a fost!"

i
 97

A i doar puţină avere deşi meritai o comoară,

Dar presupune că ai cât ar avea un nabab;
Asta-i un lucru pe care Norocul ţi-1 dă sau răpeşte:
Cine mai ieri fu un Cres, azi a ajuns cerşetor.
Ce să-ţi mai dau amănunte? Afar* de talent şi de spirit,
Tot ce avem pe pământ este un bun efemer.
Eu, de o pildă, lipsit de-a mea ţară, de voi şi de casa-mi,
După ce-mi fuse răpit tot ce putură să-mi ia,
Eu îmi găsesc şi tovarăşi cât şi bucurii în talentu-mi:
De-ale lui Cezar puteri el a rămas neatins.
Poate cu paloşul crunt să-mi îeie oricine viaţa,
Insă chiar după ce mor, gloria mea va trăi.
Cât timp războinica Romă eternă vedea-va supusă,
De pe colinele ei, lumea, eu fi-voi citit.
Şi tu (şi fie ca arta să-ţi facă o soartă mai bună)
Cată să'ntârziî cât poţi moartea cu rugu-i fatal.
 D O R D E ŢARĂ

Ah, eu acum aş dori să mă urc în căruţa din care

A aruncat Triptolem aspra sămânţă 'n pământ!
Cât aş dori să 'nfrânez ai Medeei balauri pe care
I - a înhămat, când fugi din cetăţuia-ţi, Corint!
Cât aş dori ca să iau pentr'un zbor doar vestitele-ţi p e n e :
Sau pe-ale tale, Perseu, sau pe-ale tale, Dedal,
Ca, despicând prefiratul văzduh cu-ale mele aripe,
Pe neaşteptate să văd dulcele ţării pămănt,
Părăginită-mea casă şi pe credincioşii tovarăşi
Şi mai ales să revăd chipul iubitei soţii!
Ce înseamnează, nebune, aceste dorinţe zădărnici
Care împlinite n'or fi nici mai târziu, nici a c u m ?
Când ai ceva de dorit, imploră puterea lui A u g u s t ;
Du-te, te roagă de el, Zeul ce-amar te-a 'ncercat.
 99

Pene şi car zburător numai el e în stare să-ţi d e e ;

V o e de-ţi dă sa te 'ntorci, aripi pe loc vei avea.
Dacă atâta-i cer doar — mai mult aş putea să-1 rog oare? —
Teamă îmi e că, ce-1 rog, o să îi pară prea mult.
Poate cândva am să-i cer — şi atunci cu sfiala în suflet —
Chiar şi aceasta, când el ura'şi va fi stâmpărat.
Dar cel puţin — ceeace pentru mine-i un dar fără seamăn —
V o e să-mi dea ca să plec — oriunde ar fi — de-aici.
Nu îmi prieşte nici clima, nici apa, nici boarea, nici ţara,
Trupul îmi este mereu de lâncezeală cuprins.
Fie că boala din suflet întratu-mi-a în mădulare,
Fie câ-i clima de-aicî pricina răului meu,
Cum am ajuns în surghiun, îmi pierdui orice somn, iar prin piele
Oasele-mi ies şi nu pot nici o mâncare să gust.
Frunzele veştede cum pălite-s de 'ntâile brume
Toamna pe când le-a pişcat frigul, al iernii pristav,
Astfel e trupu-mi, şi nici o putere nu-1 înviorează
Căci e mereu frământat de plângătoare dureri.
N u - m i e mai zdravăn ca trupul nici sufletul, ci amândouă
Sânt şubrezite
i la fel tsi e 'ndoit al meu chin.
Ca o întrupată nălucă îmi sade înfipt înainte
Chipul destinului meu cu un contur lămurit.
Ori şi când văd acest loc, cu datina, portul şi limba
Geţilor, şi mă gândesc ce am ajuns şi ce-am fost,
Ah, mă cuprinde-aşa dor de moarte că-mi vine să blestem
Că nu îşi stinse August ura-i în sângele meu.
Insă, fiindcă a sa mânie a fost aşa blândă,
Să-mi usureze-al
)
meu chin dându-mi alt loc de exil.

7*
 ORIGINEA NUMELUI TOMIS

Sânt şi pe-aicea oraşe greceşti — nici nu-ţi vine a crede î —

Printre barbarii din Pont cu monstruoase numiri.
Şi pe aici au venit, din Milet strămutaţi, coloniştii
Care au întemeiat case greceşti printre Geţi.
Este ştiut c'al său nume, mai vechi ca fundarea cetăţii,
Locul acesta şi-1 luă dela ucisul Absyrt.
Căci c u - a sa luntre, făcută prin grija războinicei Pallas,
După ce 'ntâia trecu pe neumblatul talaz,
Nelegiuita Medea, pe tată-său singur lăsându-1,
Zice-se că si-ar fi tras vasul la vadul de-aici.
Când păzitorul de sus văzut-a că vine Aetes,
Zise: „Medea, eu văd pânze din Colchis sosind".
Când Minyenii zoriţi deslegau de pe maluri odgonul
Iară grăbitele mâni ancora 'n sus o trăgeau,
 101

Ea, cu-a* ei mâni, ce păcatul făcuse şi-aveau să-1 mai facă,

încredinţată de-a sa vină, în piept se bătea.
Insă cu toate că plin de 'ndrăzneală a fost al ei cuget,
Totuşi al fetei obraz galben de groază a fost.
Deci, când zări că s'apropie pânzele, zise : „Sânt prinsă)
Să-1 zăbovesc şi pe-al meu tată prin înşelăciuni" ]
Cum îşi rotea aşa ochii, cătând ce să facă să scape,
Din întâmplare pe-al său frate privirea-i căzu.
Cum îl văzu înaintea-i, îşi zise.- „Găsit-am scăparea,
Căci, ucigându-1 pe Absyrt, eu mântuirea-mi găsesc".
Zise şi'ndată înfipse paloşul rece în coasta
Lui care, neştiutor, nu se temea de vreun rău.
Apoi, pe loc ciopârţindu-1, bucăţîle-aruncă departe
Una de alta pe câmp, să se găsească cu greu.
Şi, ca Aetes de seamă să bage, p e - o stâncă înaltă
Capul tăiat i-aşeză şi'ngălbenitele mâni
Ca, al ei tată de noua durere oprit, să'ntârzie
Drumul lui trist, culegând membrele fiului său.
Tomis fu deci numit locul acesta, căci, după poveste,
Pe al său frate aici sora-1 tăie în bucăţi.
 IARNA LA TOMIS

Dacă vă mai amintiţi de Naso pierdutul şi—i încă

Viu al meu nume 'ntre voi, fără de mine 'n Oras,
Apoi să ştiţi că sub zodii ce marea n'ating niciodată,
Viaţa m i - o duc surghiunit printre barbarele ginţi.
Neamul sarmat mă'mpresoară sălbatic, şi Bessii şi Geţii:
O, ce nedemne numiri pentru poeticu-mi stil!
Boarea cât timp mai e caldă, doar Istrul de ei ne păzeşte
Istrul cu apele lui ne-apără de orice război.
Insă când iarna mâhnită şi-arată hidoasa ei faţă,
Iară pământul de ger marmorean e 'nălbit,
Când troenită-i zăpada de vifore, vezi că pe-aceste
Ginţi le-asupreşte din greu Polul bătut de furtuni.
Neaua pe jos aşternută, de Crivăţ pe veci e 'ngheţată,
Cât nu se poate topi nici de căldură, nici ploi;
Nici nu apucă cea veche să fie topită şi vine
Alta, aşa că nu rar vezi un omăt de doi ani.
 103

Şi e atât de năprasnic Borăas, încât nărueşte

Turnuri înalte, luând acoperişuri pe sus.
Ei cu nădragi se păzesc şi cu sarici de frigul amarnic,
Iară din trupul întreg numai obrazu li—1 vezi.
Pletele-adesea le sună 'mpetrite în ţurţuri de ghiaţă
Şi strălucesc ale lor bărbi încâlcite de ger.
Vinul, chiar fără de vas, păstreaz' a urciorului formă-,
Nici că-1 mai beau în lichid, ci 'n bolovani ei îl sparg.

Ce să vorbesc despre atâtea râuri de frig întărite

Şi despre apa c e - o scot sfărâmicioasă din l a c ?
Istrul, ce nu-i mai îngust decât Nilul ce poartă papyrus
Şi se aruncă în Pont prin o mulţime de guri,
Sub azuriile-i unde, c e - s încremenite de vânturi,
îşi şerpueşte încet apa ascunsă de sloi.
Unde 'nainte cu luntrea mergeai, acum mergi cu piciorul
Iar pe talazu 'ngheţat bate copita de cal.
Boii sarmatici trag care barbare pe proaspete poduri,
Iar sub al lor dedesupt undele-şi văd de-al lor drum.
Poate că n'o să mă credeţi, dar pentru că ştiu că minciuna
N u - m i foloseşte, de-a mea spusă să nu vă 'ndoiţi.
Da, am văzut nesfârşita mare cuprinsă de ghiaţă
Şi 'ncremenitul talaz acoperit de un sloi.
Nu numai că am văzut-o, dar mers-am pe apa 'ngheţată,
Insă de-a' undelor culmi nu-mi fu piciorul udat.
Dacă aveai tu pe vremuri o mare ca asta, Leandre,
Intr'o strâmtoare 'nnotând moartea tu nu ţi-o găseai.
încovoiaţii delfini nici nu pot să mai zburde prin a e r ;
Chiar dacă ei ar voi, ghiaţa-i opreşte pe loc.
Chiar dacă Crivăţul şueră cu-arîpi întinse pe ape,
Nu mai vedem niciun val pe 'nlănţuitul abis.
 104

înţepenită de ger o să steie ca 'n marmoră luntrea,

Căci prin talazu 'ngheţat nu poate vâsla răzbi.
Peşti încă 'n stratul de ghiaţă înţepeniţi eu văzut-am;
Chiar şi atunci nu puţini vii printre ei mai erau.

Fie c'a Pontului apă sau cea revărsată de fluviu

O întăreşte cu-al său suflu Borâas cel crunt;
Cum netezite-s de Crivăţ a' Dunării sprintene valuri,
Se năpusteşte cu-al său noaten barbaru 'n galop,
Şi, cu 'nfocatu-i fugar şi săgeata-i ce zboară departe,
El pustieşte orice locuri de jur împrejur.
Unii la fugă o iau, iar ogoarele neapărate
Lasă pe mâni de duşmani nestrejuite averi,
Gospodării ca de ţară: căruţele scârţâitoare,
Vite... ce bruma a strâns un necăjit de plugar.
Parte sânt duşi în robie cu manile prinse la spate,
Tot căutând în zadar în spre-a lor vatră şi c â m p ;
Parte-s răpuşi de săgeţi cu vârful în formă de undiţi,
Căci şi săgeţile lor ei şi le ung cu venin.
Părăduesc ce nu pot să ia sau să ducă cu sine
Şi-ard colibioare ce n'au păcătuit cu nimic.

Chiar când e pace, ni-e teamă de neaşteptate atacuri,

Necutezând a brăzda câmpul cu-al fierului plug.
Chiar de nu-1 vezi pe duşman, te-aştepţi orişicând să apară,
Iară pământul pustiu doar o păragine e.
Viţa pe-aicea n'ascunde nici strugurii dulci pe sub frunze,
Nice nu fierbe 'n adânci vase belşugul de must.
N u - s pe aicea nici poame. Aconţiu, ibovnicei sale
Ca să îi scrie răvaş, nu ar găsi nici un măr.
 105

Vezi doar câmpiiile goale de arbori şi frunze, meleaguri

Unde nici n'au ce căta oamenii plini de noroc.
Când nesfârşitul pământ se întinde atât de departe,
Tocmai un astfel de loc pentru osânda-mi se află î
 UNUI BATJOCORITOR

Oricine-ai fi, o nemernic, ce batjocoreşti a mea soartă

Şi cu cruzime mă faci necontenit vinovat,
Eşti zămislit de o stâncă, hrănit eşti cu lapte de fiară
Şi-i de crezut că al tău suflet din piatră-i durat.
Este vreo treaptă mai 'naltă pe care să poată să sue
Ura-ţi ? A u crezi tu că nu-i desăvârşit al meu chin 1
Intr'un sălbatic ţinut, pe-ale Pontului ţărmuri haine
V e d e - m ă Marele Car cu al său Crivăţ geros.
N u - i nici un chip ca să intru in vorbă cu neamul din j u r u - m i ;
Plin e de spaimă aici locul dejurîmprejur.
Cum speriat este cerbul când prins e de urşii cei lacomi
Sau când e împresurat mielul de lupii din munţi;
Astfel şi eu, de barbarii războinici cuprins pretutindeni,
Mă îngrozesc când pe ei mai că în coastă îi simt.
 107

Chiar de-ar fi mică pedeapsa că sunt văduvit de soţia-mi

Scumpă, de patria mea cât şi de tot c e - m i fu drag,
Chiar dacă n'aş suferi decât numai mânia lui Cezar,
Simpla mânie a lui nu mi-e pedeapsă deajuns?
Dar se găsi cineva să îmi zgândăre proaspăta rană,
Să se arat' elocvent, traiul meu trist criticând!
E elocvent orişicine când vorba-i de pricini uşoare.
Oricât de slab ai fi, darmi un edificiu crăpat.
E o ispravă să nărui cetăţi sau puternice ziduri;'
Chiar şi bicisnicii pot să năruiască ruini.

Nu mai sânt, nu! ce eram. De ce calci o umbră deşartă?

Sau pentru ce lapidezi încenuşatul meu rug?
Hector fu Hector cât timp luptă, însă nu mai fu Hector
Când fu legat şi târât de ahileicii cai.
Nu uita deci că nici eu nu mai sânt cel ce fost-am odată:
Doar o fantomă, din ce fost-am pe vremi, a rămas.
Cu nemiloasele-ţi critici de ce prigoneşti o nălucă?
O , încetează te rog, de-a turbura ai mei Mani.

întemeiată socoate-a mea vină. S'admitem că 'ntrânsa

Tu vezi o crimă mai mult, nu o greşală a mea :
Iată — şi satură-ţi ura! — acum ispăşescu-mi pedeapsa
Grea, căci fusei surghiunit, grea, fiindcă locu-i cumplit!
Chiar pe un gâde-a mea soartă l'ar face să plângă amarnic;
După părerea ta doar ea nu e aspră deajuns.
O, eşti mai crud decât cruntul Busiris, mai crud decât Grecul
Care 'nrosea
J
cu foc lent boul din bronz făurit.
El, precum spune povestea, dăduse-acest bou lui Falaris
Şi—şi lăudase a sa operă, astfel grăind:
 108

„Folositor e-al meu dar, o rege, mai mult decât pare ;

„Nu numai meşteru-i chip merită lauda ta.
„Taurul are în coasta sa dreaptă o deschizătură.
„Poţi pe acolo să vâri pe-oricine vrei să-1 condamni,
„Iar după ce l-ai închis, să-1 prăjeşti cu văpae domoală;
„El va mugi şi al lui muget va fi ca de bou.
„Ca să răspunzi prîntr'un dar la al meu, pentru-aşa născocire
„Dă-mi o răsplată, te rog, vrednică de-opera m e a " .
Astfel vorbi iar Falaris îi zise: „Să umpli tn însuţi
Taurul cu al tău trup, născocitor de torturi" !
Zis şi făcut. Fiind ars în focul ce el născocise,
Scoase cu glas gemător muget de om şi de bou.

Ce am eu însă, aici între Sciţi şi 'ntre Geţi, cu Siculii ?

Plângerea-mi ţie 'napoi, oricine-ai fi, ţi-o îndrept.
Pentruca tu cu-al meu sânge să-ţi poţi potoli a ta sete,
Şi ca în suflet să simţi cât vrei de mari bucurii,
Află c ă - n fuga-mi pe mări şi prin ţări suferit-am atâtea
Că, dac'ai şti, chiar şi tu cred că te-ai înduioşa.
Crede-mă, dacă pe-Ulise ar vrea cineva să-mi compare,
Joe'n mânie-i mai greu chiar decât însuşi Neptun.

Tu deci, oricine ai fi, să nu zgândăreşti a mea vină

Iar sângerândele-mi răni cruţă-le de-asprele-ţi mâni,
Şi, ca uitarea să şteargă ponosul greşelilor mele,
Lasă să prind' al meu fapt o cicatrice 'n răstimp.
Adu-ţi aminte de soarta umană ce 'nalţă pe-aceiaşi
Şi-i umileşte. D e - a ' ei toane te teme şi t u !
Şi-apoi... fiindcă tu porţi de soarta-mi o grijă nespusă,
(Lucru ce n'aş fi crezut să se întâmple nicicând)
 109

Fii liniştit, nu te t e m e ! Mai rău nici nu poate să-mi meargă.

Când mâniat e Cezar, parte ai de-orişice rău.
Şi, ca să te încredinţezi, să vezi că eu nu spun prăpăstii,
Tare-ast dori să rabzi tu chinul ce-1 rabd eu acum.
 ADIERI DE PRIMĂVARA

Iarăşi zefirii astâmpără frigul. In anul acesta

— Pare-se — iarna în Pont mai anevoe trecu.
Cel ce pe Helle în spate nu ştiu bine s'o poarte,
Face şi zile şi nopţi deopotrivă de lungi.
Fete zglobii şi băeţii au şi început a culege
Mii toporaşi ce pe câmp cresc făr' a fi semănaţi.
Iar se smălţează livada cu flori în o mie de feţe;
Gureşul cuc cu-al său glas cântă a vară mereu.
Şi ca să scape de vina că maşteră fu, rândunica
Face sub streaşină cuib pentru micuţii ei scumpi.
Iarba, ce sub ale Cererei brazde ascunsă stătut-a,
Iese din glie 'nălţând creştetul ei delicat.
 111

Ori în ce loc creşte viţa, ochiu 'n butaş mugureşte

Insă de geticul ţărm viţa-i departe de tot.
U n d e - s copaci, a' lor ramuri sânt pline acum de suc reavăn,
Insă la geticul ţărm arbori de loc nu se văd.

Este vacanţă la tine. In faţa atâtor petreceri

Neîncetate, se-opresc luptele gureşe 'n for.
E - a călăritului vreme si-a
i scrimei cu arme uşoare,
> '
V r e m e de minge şi cerc ce se învârte mereu.
Tinerii unşi cu oloi se luptă acum în palestră,
Apoi, când sânt obosiţi, sar în al Verginei râu.
Teatrul acuma e'n toi iar criticii sânt la cuţite:
Vezi deodată în trei foruri trei scene jucând.
O de trei ori (sau de câte ori ?) fericit e acela
Căruia i~e îngăduit să îşi petreacă 'n Oraş!
Eu doar zăpadă zăresc topită la soare şi apă,
Care acum nu mai e scoasă din lacu 'ngheţat;
Nu mai e prinsă de sloiuri marea; boarul sarmatic
Nu îşi mai mână al său car pe Danubiu, strigând.
Nu peste mult vor începe şî 'ncoace corăbii să tragă
La euxinicul mal spre a ne fi musafiri.
Grabnic iesi-voi
> 'naintea năeruluî >si salutându-1
L'oi întreba: cine e, de-unde-i şi ce vrea aici?
Nu m'aş mira dacă fi-va vre unul venit de pe-aproape,
Care să se fi 'ncrezut undei vecine cu el.
Numai arar din Italia trag marinari la al nostru
Tărm fără port, străbătând hăul de mări nesfârşit.
Fie că limba grecească el va vorbi, sau latina,
— De-asta din urmă aş fi (se înţelege) 'ncântat —
Poate că din Hellespont sau din Propontida cea lungă
De Băltăreţ ajutat unul încoaci va veni.
 112

Oricine-ar fi, cu-al său glas credincios ar putea să devină

Crainicul faimei, al ei zvon şi pe aici aducând.
Mult aş dori ca că poată să îmi povesteasc'a a' lui Cezar
Mari biruinţi şi ce rugi zeilor li s'au adus,
Cum în sfârşit pe grumazul rebel al Germaniei triste
Pus-a piciorul său greu marele nost general.

Cine-o să-mi spună aceste lucruri, de care-o să-mi pară

Rău fiindcă nu le-am văzut, oaspe pe dată-mi va fi.
Oh, dar se poate să-mi fie deapururi aicea căminul
Printre-aceşti Schiţi? Oare-aici Larii mei fi-vor în v e c i ?
Faceţi, o zei, ca locu-ăsta să nu mi-1 socoată drept vatră
Cezar, ci loc trecător, vina să-mi pot ispăşi.
 ANIVERSAREA ZILEI DE NAŞTERE

Iată şi ziua-mi de naştere vine la timp ca'n toţi anii,

Zi de prisos, căci la ce mi-a folosit să mă nasc?
Zi fără milă, de ce mai sporesti anii trişti din exilu-mi ?
Tu trebuia să le pui capăt, viaţa-mi scurtând.
De-ai fi avut doar un pic de ruşine sau grije de mine,
Nu m'ai fi fost urmărit, după ce ţara-mi lăsai.
Unde întâi (spre al meu nenoroc) mă văzuşi încă 'n faşe,
Să fi 'ncercat acolo ultima zi să îmi fii,
Şi în oraşul pe care aveam să îl las, cu tristeţe
Bunul-rămas să-mi fi spus cum şi amicii mi-au spus.
Ce-ai tu cu Pontul? Mânia lui Cezar trimisu-te-a oare
Chiar şi pe tine la al lumii hotar îngheţat?
 114

Fără 'ndoială aştepţi să-ţi fac cuvenita primire:

Să fâlfăiască pe-ai mei umeri veşmântul cel alb
Iar fumegândul altar să-ţi fie gătit cu coroane,
Bobi de tămâe festiv s'ardă 'n căţui pe cărbuni,
Să dăruesc o colivă ce 'nseamnă a naşterii
>
vreme, 7

Şi-ap oi cu graiul smerit să îţi înalţ rugăciuni!

N u - s eu în starea aceea şi nici nu mai e acea vreme
Ca să mă înveselesc când tu la mine sosesti.
>

M i e - m i stă bine altarul funebru, în jur cu lugubrii

Lui chiparoşi şi un rug gata să fie aprins.
Nu pot aprinde tămâe ce nu mai înduplecă zeii;
N'aflu cuvânt cuvios, când sânt aşa de-oropsit.
Dacă de ziua aceasta pot cere ceva dela tine,
Rogu-te, nu mai călca 'n locul acesta nicicând,
Cât timp pe marginea asta a lumii ca rob mă va ţine
Pontul cu numele luî înşelător: Euxin.
C A R T E A IV
 TESTAMENT LITERAR

Ce faci, fruntaş venerabil şi sprijin al cărturărimii,

Tu, ce mereu credincios fost-ai talentului m e u ?
Oare şi-acum te'ngrijeşti să nu fiu de tot dat uitării,
Cum mă slăveai alte dăţi, când nu eram surghiunit?
Oare aduni ale mele poeme afară de „Arta
Dragostei" care atât a vătămat pe-autor?
Ba, eu te rog, fă aşa, iubitor al modernelor versuri,
Şi, pe cât poţi, să păstrezi opera mea in Oraş.
Eu doar am fost surghiunit, însă nu şi lucrările mele :
Soarta stăpânului lor n'au meritat-o nicicum.
Deseori un surghiunit în mari depărtări pribegeşte,
Dar să rămână 'n Oraş fiilor li-e îngăduit.
Fără de mamă, ca Pallas, născute-s poemele mele :
Ele formeaz' al meu neam, ele-s familia mea.
 116

Ţ i - o 'ncredinţez şi, 'ntrucât de părinţi ea rămase orfană,

F i - v a cu-alâta mai grea sarcina-ţi de epitrop.
Trei dintre fii mei sunt molipsiţi de a mea surghiunire;
Poţi să 'ngrijeşti de ceilalţi fără sfială, făţiş.
Sânt şi de treioricinci cărţi vorbind de „Schimbatele chipuri",
Cântece care au fost smulse din rugu-mi arzând.
Opera asta, de n'aş fi murit înainte, vestită
A r fi putut deveni, dacă o mai poleiam.
Neîndreptată ajunse acuma în gura mulţimii,
Dacă ceva din c e - a m scris e'n a' norodului guri.
Operii mele s'adaugi şi-aceste te miri ce nimicuri,
Care trimese sosesc de pe tărâmul cellalt.
Cin' le citeşte — d e - a v e a - v o r şi-acum cititori — să socoată
Locul şi vremile 'n cari ele compuse au fost.
El va fi drept cu aceste scrieri când şti-va că fost-au
Scrise de-un om surghiunit, înconjurat de barbari:
Se va mira că, trăind eu în împrejurări aşa grele,
Mâna mea tristă putu să mai compună vreun cânt.

Nenorocirea ştirbit-a talentu-mi a căruia vână

Şi înainte a fost slabă şi fără belşug,
Insă, oricâtă a fost, rămânând nesleită, pierit-a
Şi de istov a secat, într'o păragine stând.
Cărţi să m'atragă, nutrindu-mî spiritul, nu sânt p e - a i c e a :
Arcul şi armele ţin locul lecturii la noi.
Nu se găseşte'n ţar' asta niciunul să poată s'asculte
Cu pricepute urechi, când poezia-mi citesc,
N u - i nici un chip să m'ascund în vre-un loc singuratic : de duşmani
N e ocroteşte-abia poarta închisă şi-un zid.
Deseori am îndoeli despre-un loc, un cuvânt sau un nume,
Insă nu-i nimeni să-mi dea o lămurire, când cer.
 117

M i - e şi ruşine : adesea când vreau să exprim câte-un lucru,

N'aflu cuvânt potrivit. M'am desvăţat să vorbesc.
Numai al Sciţilor grai şi—al Tracilor sună în juru-mi,
Ba cred că chiar aş putea getice versuri să scriu.
Tare mă tem că în scrisu-mi barbare cuvinte intrat-au,
Şi că'n epistola mea vorbe din Pont vei găsi.
Oricum ar fi astă carte, cu bunăvoinţă primeşte-o :
Viaţa pe care o duc, o va scuza îndestul 1
 MUZA CREDINCIOASĂ

Dacă-s în cărţile mele greşeli, precum poate şi fi-vor,

Le va scuza, cititor, timpul în care am scris,
Căci în exil căutat-am nu faima, ci numai odihna,
Ca în spre rău-mi mereu gândul să nu-mi îndreptez.
Căci de aceia doar cântă şi robul legat în cătuşe
Când şi-uşurează a sa muncă prin cântu-i sprinţar;
Cântă pe când se-opinteşte'n nisipul mâlos lopătarul,
Barca agale trăgând înspre al râului sus;
Cântă de asemeni, trăgând înspre pieptu-i încetele vâsle,
Cel care bate în tact apa cu braţele lui.
îşi mulcomeşte păstorul cu fluerul oile sale,
Când pe toiag sprijinit, când pe vreo piatră şezând.
Sclava, ce cântă torcând din caeru-i zilnica lână,
Munca şi-o face uşor, fără de seam' a băga.
 119

Pe o hemonică liră se zice că chiar şi Ahile

îşi amăgia al său dor, când pe Briseis i-au luat.
Pe Euridice-o pierduse din nou cântăreţul Orfeus,
Când prin mâhnitul lui viers stânci şi păduri atrăgea.

Mie de-asemeni tot Muza drumu'n spre Pont mi-uşurează;

Ea doar tovarăşă-mi fu 'n fuga grăbită a mea,
Ea numai nu s'a temut de spada ostaşului tracic,
Nici de talaz, nici furtuni, nici de barbari pânditori;
Ştie din pricina cărei greşeli am pierit şi că nu prin
Crimă ci doar prin un fapt eu m'am făcut vinovat.
 120

M i - e priincioasă acuma, căci m'a vătămat mai 'nainte

Când acuzată a fost c'a 'mpărtăşit vina mea.
O dacă nu aş fi fost nici când în a Muzelor taină
Iniţiat, căci mereu nenorociri mi-au adus!
Ce să fac însă a c u m ? Căci taina lor încă mă leagă;
Muza deşi m'a rănit, cântul iubesc ca nebun.

Astfel pe Dulichienii războinici de ei neştiutul

Lotos, prin gustu-i plăcut, ce i - a smintit, îi vrăji,
îndrăgostitul îşi simte durerea dar stărue 'ntrânsa
Şi urmăreşte mereu lucrul ce l'a vătămat.
Astfel pe noi ne desfată, deşi ne strică, poezia
Şi am ajuns să 'ndrăgesc arma ce răni îmi făcu.
Poate că zelul acesta va fi socotit nebunie,
Dar... nebunie, c e - o fi, el îmi aduce-un folos,
 121

Căci îmi împiedică gândul să stărue 'ntruna în chinu-i

Şi îmi ajută să uit nenorocirea de-acum.
Cum o Bacantă nu simte durerea din rănile sale
Când in ideicul mod strigătu-şi urlă buimac,
Astfel, când verdele thyrs fluturat încălzeşte-al meu suflet,
Gându-mi înalţă în sus peste-orice rău omenesc,
Nici nu-şi mai simte surghiunul, nici pacostea ţărmului scitic,
Nici nu mai simte că-i stau zeii 'mpotrivă duşmani.
Boldul durerilor vremii dispare, de par'că din apa
Râului adormitor, Lethe, eu aş fi băut.
Iată de ce eu cinstesc zeiţele c e - m i uşurară
Chinul, plecând din Parnas, spre-a mă 'nsoţi în surghiun;
Ele au binevoit ca să vie cu mine pe mare
Şi pe uscat, când pe jos, când în vreo luntre mergând.
Ele măcar pentru mine să aibă 'ndurare, căci ceilalţi
Zei pronunţatu-s-au toţi pentru măreţul August,
Dându-mi atâtea necazuri, câte pe ţărm sânt nisipuri,
Câţi în talazuri sânt peşti, câte sânt icre în peşti.

Florile'n Mai, ale verii spice ori poamele toamnei

Sau ale iernii zăpezi le socoteşti mai degrab'
Ca nesfârşitele
>
chinuri ce sufer zvârlit în tot locul
Când spre al Pontului ţărm stâng cu corabia merg.
Nici după ce ajunsei, de loc nu-mi scăzu suferinţa:
Fui urmărit pas cu pas până aci, de destin.
Eu recunosc şi aicea a maşterii Clotho urzeală,
Neagră urzeală ce fu toarsă din lâna de oi.
Chiar de n'aş spune prin câte primejdii de moarte trecut-am,
Care, deşi s'au tâmplat, par mai presus d e - a d e v ă r :
Trist e să fie silit între Geţi şi 'ntre Bessi să trăiască
Omul ce pururi slăvit fu de-a* norodului guri!
 122

Cât e de trist să-ţi păzeşti după poartă şi ziduri viaţa,

Tot tremurând pentru ea, chiar dacă-i locu 'ntărit.
<

In tinereţe-âm fugit de armată, de muncile-i aspre,

Şi apucat-am în mâni armele doar pentru joc.
Azi, ca bătrân, eu încins-am sabia, luat-am în stânga
Scutul, şi capul cărunt mi-adăpostesc sub un coif,
Căci, deîndat'ce străjerul din turnu-i dă semn de alarmă,
Cu 'nfriguratele-mî mâni armele iute le'mbrac,
Iară duşmanul, cu arc şi săgeţi înmuiate'n otravă,
Crunt dă târcoale la zid pe gâfâindu-i fugar.
Cum pe o oaie răznită de stână o'nhaţă hainul
Lup şi-o târăşte cu el peste ogor, prin păduri:
Astfel şi bârbarul, de-află pe câmpuri răznit pe vre unul
Ce n'a intrat in oraş la adăpost, l'a 'nhăţat:
Robul, cu lanţul de gât, e sau nevoit să urmeze,
Sau e răpus de săgeţi înveninate, pe loc.

Iată 'n ce loc blestemat, ca un venetic, prizăritu-s.

Tu, o destin amărât, ce mă întârzii atât?
Totuşi Camena, deşi în mijlocu-atâtor necazuri,
S'a reîntors la al său cânt şi la slujbele-i vechi.
Insă nu-i nimeni aici ca să-i recitez al meu cântec
Sau să 'nţeleagă măcar vre un cuvânt latinesc.
Scriu şi citesc aşa dar pentru mine — căci c e - a s putea face? —
Şi de-a mea critică e ori şi ce scriu, ocrotit.
Deseori însumi mi-am zis: De ce mă trudesc eu atâta?
Oare de Geţi şi Sarmaţi fi-va citit al meu v e r s ?
Deseori plânsul mă 'neacă în vreme ce scriu vreo poemă
Şi-i umezit al meu vers de 'nlăcrămaţii mei ochi.
 123

Inima vechile răni le simte de parc'ar fi nouă

Iară în sânu-mi se scurg lacrimi fierbinţi în şiroi,
Când mi-amintesc ce am fost, şi ce-ajuns-am în vremea de-acuma,
Ce întâmplări m'au adus — tocmai de u n d e ! — aici.
Deseori mâna nebună, pe sine, pe vers mâniată,
Pus-a pe rug al meu cânt ca să se mistue 'n scrum.
Astfel, fiindcă din multe doar astea puţine rămas-au,
Tu, cititor, cine-ai fi, să le citeşti indulgent.
Şi tu, o Romă, c e - m i fuşi interzisă, îngăduitoare
Fii pentru cântu-mi ce nu-i ca a mea soartă mai bun.
 POETUL PREZICE TRIUMFUL
LUI TIBERIU

Poate că azi, biruită de Cezar, Germania mândră

Zace, ca'ntregul pământ, cu 'ncovoiaţii genunchi;
Poate că 'naltul Palat e—acum coperit de coroane
Iară tămaia, 'mpânzind aerul, pârâe 'n f o c ;
Poate că jertfa cea albă-i lovită la gât de securea
Curbă şi este 'nroşit locul de sângele ei.
Daruri s'aducă în templul zeilor c e - i ajutară
Poate că se pregătesc Cezarii victorioşi,
Cât şi perechea de tineri ce creşte la umbra lui Cezar,
Ca universul în veci să-1 stăpâneasc' al lui neam.
Livia — poate — cu norele-i zeilor daruri aduce
— Şi-i va aduce mereu — pentru iubitul ei fiu,
Iară matroanele-asemeni şi fetele fără de pată
Care, fecioare în veci, focul curat îl păzesc;

4
 125

Poate că se'nveseleşte norodul, cel bun şi Senatul

Şi Cavalerii 'ntre cari şi eu odată am fost.

Eu în surghiunu-mi departe-s lipsit de a obştii serbare;

Numai un palid ecou până la mine-a ajuns.

Toată mulţimea putea-va să vadă triumful cel falnic:

Numele de voevozi prinşi şi cetăţi va citi
Iar înaintea fugarilor încununaţi o să vadă
Regi cu grumazul în lanţ — semn al hainei robii —
Pe-unii cu faţa schimbată de nenorocirea păţită,
Pe-alţii cu chipu'ncruntat, parcă de sine uitând.
 126

Parte din obşte 'ntreba-va de pricini, de nume şi lucruri,

Alţii, deşi nu prea ştiu nici ei, vor da lămuriri:
Cel de pe car, ce străluce'n porfiră sidonică-i şeful
Conducător în război, celalt i - a fost ajutor.
Cel care stă abătut, cu ochii 'ndreptaţi spre ţărână,
Altfel la chip arăta când a intrat în război.

Celalt, cu chip fioros şi priviri încă pline de ură,

Fosta-un sfătuitor si
y 'ndemnător la război.
Cel ce obrazul hidos sub pletele-i lungi îşi ascunde,
Prin viclenie pe-ai noşti i-a'nconjurat într'un loc.
Preotul care-i urmează, jertfit-a adesea — se spune —
Zeului neprimitor trupuri de prinşi în război.
Munţii şi lacul, cetăţile astea şi fluvii atâtea
Pline de sânge au fost, pline de aprig măcel.
 127

Drusus în locurile-astea cândva câştigat-a un nume,

El, de părintele său vrednic vlăstar glorios.
Rinul cu coarnele frânte, pitit pe sub trestia verde,
Fost-a de propriul său sânge la faţă schimbat.
Iată, Germania însăşi răpusă-i sub tocul acelui
Biruitor căpitan, tristă, cu păr despletit.

Curagioasă, 'ntinzând grumazul securii romane

Poartă în mânile, cari arme purtat-au, obezi.
In triumfalul tău car deasupra acestora, Cezar,
Te vor vedea 'mporfirat ochii norodului tău.
Oriund'ăi merge, vei fi 'ntâmpinat de ai tăi cu aplauz
Iar cu mulţime de flori drumu-ţî va fi presărat.
Tâmplele ţi le-or găti cu dafin şi „Io Triumfe"
Toţi luptătorii c'un glas răsunător vor striga.
 128

însuţi v e d e a - v e i cum caii cei patru la caru-ţi de-atâta

Strigăt, aplauz şi cânt s'or speria deseori.
In Capitoliu tu apoi vei merge la templul prielnic
Unde lui Joe-i vei da lucrul ce-ai făgăduit.

Eu de departe vedea-voi acestea cu ce pot: cu gândul;

El doar mai are un drept ca să pătrundă'n Oraş.
Slobod ca să se preumble pe nemărginitele 'ntinderi,
El, in avântu-i grăbit, zboară şi până la cer.
El îmi conduce şi ochii prin mijlocul însăşi al Romei
Ca să rru-i lase lipsiţi de bucurii aşa mari.
Gându-mi afla-va o cale să vadă şi carul de fildeş:
Astfel o clipă măcar fi-voi în patria mea.

Dar fericitul popor va zări priveliştea aevea

Şi-apoi — de faţă fiind prinţul — se va 'nveseli.
Prin plăsmuire eu numai gusta-voi această plăcere
închipuită, şi doar cu 'ndepărtate urechi.
Greu s e - o află vreun trimes din Laţiu să vie în lumea
Asta spre a - m i povesti ceia ce-atâta doresc,
Dară şi el povesti-va triumful târziu, pe trezite,
Insă eu vesel voi fi ori şi când l'oi auzi.
Când va veni ziua-aceia, cernitul meu port lepăda-voi,
Iar interesul obştesc va birui pe al meu.
 S O Ţ I E I

Zodii uscate, voi, Carul cel mare şi mic, ce conduceţi

Unul, greceştile năvi, celălalt, năvi din Sidon,
Voi, care toate vedeţi, aşezaţi sub a Polului culme,
Făr* ca să vă cufundaţi în Oceanul de-Apus,
Şi 'mbrăţişaţi cu-al vost cerc cetatea văzduhului fără
Ca orizontul cumva să îl atingeţi în zbor;
Ia vă uitaţi şi la zidul pe care, odată, se spune
Că din păcate-1 sări Remus, al Ilîei fiu,
Şi 'nspre soţia-mi privirea lucioasă 'ndreptaţi, ca să-mi
De'şi aminteşte sau nu de 'ndepărtatu-i bărbat, [spuneţi
O , dar de ce să mă tem? Căci doară e limpede lucru.
Oare speranţa-mi de c e - i plină de-atâtea 'ndoeli?
Crede ce este şi vrei şi 'ncetează cu teama deşartă;
Să te încrezi neclintit în neclintitu-i amor.
 130

Ceia ce nu pot să-ţi spună zodii de pol alipite,

Spune-ţi tu însuţi cu-al tău glas care nu va minţi:
Că se gândeşte la tine, ea ce atât ţi-e de dragă,
Şi că păstrează al tău nume ca singuru-i bun.
Chipu-ţi din ochi nu-1 slăbeşte, de parc'ai fi însuţi de faţă,
Şi te iubeşte, de e vie, din mari depărtări.

Oare când cugetu-ţi bolnav fireştii dureri se supune,

Fuge şi somnul blajin din prevestitul tău piept?
Grijile nu te 'mpresoară, când patul pustiu şi iatacul
Nostru aminte-ţi aduc de 'ndepărtatul tău soţ?
Nu eşti cuprinsă de friguri şi nu-ţi pare noaptea ca veacul,
Nu ţi-e de-atât frământat trupul sleit de dureri?

Nu mă 'ndoesc că această simţire şi altele multe

Sânt dureroase dovezi de ne'ntinatu-ţi amor
Şi că tu nu mai puţin pătimeşti ca prinţesa tebană,
Când pe-al său Hector văzu tras de tesalice roţi.
Nu ştiu ce rugă să 'nalţ şi nu ştiu de ce sentimente
Aş prefera ca să fii însufleţită a c u m :
Dacă eşti tristă, eu sufer, căci eu ţi-s pricina durerii;
Nu eşti? Aş vrea să te ştiu tristă, căci soţu-ţi pierduşi.

Ci căinează-ţi a'tale restrişti, o prea blândă soţie,

Şi cu al meu nenoroc tu să-ţi cerneşti al tău trai.
Plânge-mi destinul hain, căci e şi în plâns o plăcere:
Doară prin lacrimi împaci şi 'ndepărtezi orice dor.
O , dacă dat ţi-ar fi fost să căinezi a mea moarte, nu viaţa-mi,
Ca prin sfârşitu-mi să fii slobodă'n lume apoi!
Sufletul eu mi-aş fi dat alături de tine, în ţara-mi,
Şi jeluit ar fi fost trupu-mi de plânsu-ţi pios;
 131

Mâinile-ţi mi-ar fi închis în ziua din urmă lumina

Ochilor, c e - a r fi privit înspre un cer cunoscut;
In părintescul mormânt cenuşa mi-ar fi aşezată,
> > .

Şi-ar fi avut al meu trup ţărna ce'ntâi am atins;

A ş fi murit fără pată, precum am trăit totdeauna,
Iar de ruşinea de-acum traiul scutit mi-ar fi fost.
Vai mie, dacă la v o r b a : „soţia mazilului", fata
Grabnic aiurea ţi'ntorci cu înroşiţii obraji!

Vai, dacă ţi-este ruşine că eşti măritată cu mine!

Vai mie dacă roşeşti
> > că mai esti
i
încă a m e a !
Unde e vremea aceea, când tu al bărbatului nume
Nu-1 ascundeai, ci cu el mândră-ţi plăcea să te ţii?
Unde e vremea — şi cred că n'o să te superi — când ţie
„Dragostea mea" iţi plăcea să te numeşti şi să fii?
Toate 'nsuşirile mele 'ţi plăceau, cum se cade soţiei,
Iară pe cele c e - a v e a m , dragostea-ţi mî-le sporea:
Eu îţi păream aşa vrednic, că nu-mi preferai pe vreun
Nu era'n lume vreun om care să-ţi fie mai drag. [altul;
Deci nici acum nu roşi că soţie îmi eşti şi alungă
Numai ruşinea c e - o simţi, nu suferinţa ce-o'nduri.
Când a căzut Capaneu îndrăzneţul, lovit de un fulger,
Oare Evadne atunci s'a ruşinat pentru el?
7*
 132

Nici, fi'ndcă Regele lumii focul cu foc potolit-a,

Tu, Faeton, trebuiai tăgăduit de ai tăi;
Nici de Semele nu vru să se lepede Cadmus bătrânul,
Pentru că ea a pierit prin îndrăsneţile-i rugi.
Nici ţie deci nu-ţi roşească ruşinea gingaşa ta faţă
Pentrucă de-ale lui Zevs fulgere fost-am lovit,
Ci mai te grab' te ridică şi ia-mi curagios apărarea
Pentru ca astfel s'ajungi pilda virtuoasei soţii.

Rolul cel greu ce te-aşteaptă, plineşte-1 prin dârza-ţi virtute j.

Printre prăpăstii să mergi, gloria spre-a dobândi!
Cine de Hector ar şti, dacă Troia era fericită?
Nenorocirile-obşteşti drum de viteaz i-au deschis.
Tifys, ţx-ar fi meşteşugul zadarnic, de n'ar fi talazuri!
Dacă am fi sănătosi, > *arta lui Febus n'ar fi.
In fericire, virtutea-i ascunsă şi necunoscută,
Insă în timp de restrişti ea ne apare deplin.
Nefericirea-mi prilej îţi va da să ajungi glorioasă,
Iar prin iubirea-ţi vei fi o eroină de azi.
Deci foloseşte prilejul ce-atât de prielnic se-arată.
Iată, al gloriei drum larg te aşteaptă deschis.
 lui messalinus

Tu, care' numeri atâtea nume vestite în neamu-ţi

Şi prin al tău caracter nobil străbunii ţi'ntrecî,
Porţi a părintelui cinste în suflet ca şi o icoană,
Cinste ce are în ea totuşi ceva personal;
Tu, ce 'ntrupezi în al tău talent elocinţa străbună,
Care 'ntrecută nu fu de-alta în forul latin,
Dacă de gol eu te-am dat, înşirând fără voia-mi a' tale
Merite, lauda ta însuţi tu poţi să o ierţi.
 134

Dacă trădat eşti de-a* tale 'nsuşiri, sânt eu oare de vină?

Dacă apari, cum şi eşti, eu de greşeală-s iertat.
Nici nu-mi închipui că cinstea ce-ţi fac prin aceste distihuri,
Poate să-ţi facă vreun rău sub un principe-aşa drept,
însuşi părintele ţării — şi cine-i mai blând decât dânsul? —
Rabdă să-şi vadă al său nume în versu-mi ades.
A u să mă 'mpiedice poate, când lucru obştesc este „Cezar" ?
Parte la bunul comun eu oare numai să n ' a m ?
Jupiter numele lui şi-1 lasă poeţilor pradă,
îngăduind de orice gură să fie cântat.
Astfel tu poţi să te bizui pe pilda divinilor, dintre
Care pe unu-1 vedem, pe-altul îl credem că-i zeu

Chiar dacă nu s'ar cădea, eu tot nu mă las de greşeala-mi:

N'a atârnat de a ta vrere scrisoarea c e - a m scris,
Nici nu-i vreo nouă jignire că azi stau cu tine de vorbă,
Căci doar cu tine-am vorbit si înainte de-exil.
>

Teamă să n'ai că-ţî vor face o vină din prietenia-mi

Vina, de-i vină cumva, tată-tău o va purta,
Fi'ndcă din frageda vârstă aproape eu stat-am de dânsul,
Lucru pe care nici tu nu poţi acum să-1 ascunzi.
Cred că aminte ţi-aduci de lauda-i pentru talentu-mi,
De mă 'ntrebam chiar şi eu, dacă sânt vrednic de ea.
El judeca al meu vers c'un ton şi c'o mină în care
Lesne vedeai zugrăvit chipul de nobil ales.
Dacă primit în a voastră casă fusei, nu pe tine
Te-am amăgit, ci pe-al tău tată întâi l'amăgii.
Totuşi, eu nu v'amăgii. Să mă crezi! Cercetează-mi de-arândul
Faptele vieţii întregi fără de ultimul timp.
Dac'ai cunoaşte de-afirul a mea întâmplare, vedea-r-ai
Că prin greşală pierii, nu prin o crimă a mea.
 135

Sau vătămatu-m'a teama sau — mai ales — rătăcirea.

A h ! Să mă laşi de a mea soartă să nu-mi amintesc,
Nici, zgândărind, nu-mi deschide rănile tot sângerânde,
Care de linişte-abia pot vindecate a fi!
Dacă eu sânt vinovat şi pe drept ispăşescu-mi pedeapsa,
Este păcatu-mi lipsit de-orişice gând criminal.

Zeul o ştie, căci dânsul deaceia lăsatu-mi-a viaţa,

Nici nu mi-a luat al meu bun altuia spre a i-1 da.
Poate că el o să pună — dacă trăi-voi — un capăt
Ăstui surghiun, când a sa ură se va potoli.
Deocamdată îl rog să-mi schimbe surghiunul aiurea,
Dacă rugarea c e - i fac, prea îndrăsneaţă nu e.
Oh, aş dori un surghiun mai blând şi ceva mai aproape
In vre un loc depărtat de fiorosul duşman,
 136

Căci îndurarea lui Cezar atât e de mare că dacă

Vreunul ar cere acest lucru, el s'ar învoi.
i

Rob mă reţine al mării Euxinice ţărm plin de ghiaţă

Care de mult se chema ţărmul cel neprimitor,
Căci de năprasnice vânturi marea de-aci-i frământată
Iară vreun port primitor năvile nu pot găsi.

Neamuri se află 'mprejuru-mi, ce prada prin sânge şi-o c a t ă ;

Astfel uscatu-i temut tot ca şi valul perfid.
Cei despre care auzi că cu sânge de oameni se-adapă,
Mai că cu mine la fel tot sub o zodie stau.
Nu prea departe de noi e locul în care altarul
Crunt al Dianei stropit este de sânge uman.
Locul acesta, cătat de cei răi, ocolit de toţi bunii,
Fost-a de Thoas pe vremi — zice-se — ocârmuit.
Ifigenîa, fecioara, în loc d e - o cerboaîcă pe-altare
Jertfe grozave aici cruntei zeiţe sluji.
 137

După ce-aice sosi chinuitul de furii Oreste

— Sau criminal, sau pios (stau la 'ndoială s'o spun)
Cât şi Pilade, o pildă a prieteniei curate,
Ei, ce 'ntr'un trup osebit numai un cuget aveau,
Fură indată legaţi şi duşi la hainul jertfelnic
însângerat ce se-afla 'n faţa 'ndoitelor uşi.
Nu fu niciunul din ei îngrozit de-a sa proprie moarte
Şi-unul şi cellalt căina moartea amicului scump.
Gata ţinea preoteasa tăiosul cuţit să-1 împlânte,
Iară barbare panglici tâmple greceşti încingeau,
Când după vorbă fecioara pe dragul ei frate cunoaşte
Şi-apoi, în loc de-al jertfi, grabnic l'a îmbrăţişat,
înveselită, pe urmă în locuri mai bune ea duce
Statuia zeei ce-aşa jertfe cumplite ura.
Iată ţinutul de lângă a' lumilor margini, de care
Zeii şi oamenii fug, cât de aproape îmi e l
Este, cum vezi, pângărită de jertfe umane-a mea ţară,
Dacă pământul barbar pot să-1 socot ca al meu.
Fie ca boarea, ce duse de-aici pe sărmanul Oreste,
Nava să-mi ducă 'napoi înspre 'mbunatul A u g u s t !
 recunoştinţă

Tu, care locul de frunte îl ţii printre scumpii-mi prieteni,

Tu, cel din urmă azil al nenorocului meu,
Tu, prin a cărui cuvinte 'nviat-a murindul meu suflet,
Cum într'o candelă 'nvii flacăra prin u n t - d e - l e m n ;
Tu, care nu avuşi teamă năvii de fulger izbite
Să îi deschizi un liman şi-un adăpost credincios ;
Tu, ce a mea sărăcie aveai s'o mângâi prin averea-ţi,
Dacă August mi-ar fi luat starea c e - a v e a m din părinţi:
Parcă avântul mă face să uit în ce vremi îmi duc traiul
Şi mai era cât p'aci numele-să ţi pomenesc.
Te recunoşti însă tu, şi, împins de a faimei dorinţă,
Parcă ai vrea să vesteşti lumii: acela sânt eu.
Dacă ai vrea, eu, fireşte, ţi-aş da cuvenita onoare
Şi aş vesti tuturor devotamentul tău rar.
Insă prin recunoştinţa-mi, eu n'aş vrea să-ţi fac neajunsuri,
Numele tău într'un timp nepotrivit pomenind.
Deci, ca să fii fără grijă, te bucură tu doar în sinea-ţi
Că te-arătasi credincios ori că eu nu te-am uitat.
 139

Dă din lopeţi, precum faci, căutând să îmi dai al tău spri-

Pân'ce sufla-va un vânt mai priincios dinspre zeu, [jin

Şi ocroteşte-1 pe acela pe care nu poate să-1 scape

Altul decât tocmai cel care în Styx l'a trimes.
 140

Stărue neobosit să împlineşti ale prieteniei

îndatoriri neclintit, lucru c e - i azi asa
>
rar î
Astfel în veci să 'nflorească norocu-ţi şi facă să aibă
Altul nevoe de-al tău, nu tu de-al lui ajutor.
Fie ca bună să-ţi fie soţia mereu ca şi tine
Şi să nu intre nicicând vrajba în casă la voi.
Fie ca scum ; ul tău frate atâta să ţină la tine,
Cât îl iubeşte de mult Pollux pe fratele lui.
Fie ca mândru-ţi fecior să-ţi semene-aşa ca oricine
Să îl ghicească că ţi—e fiu, cu un suflet la fel.
Fie ca fata 'ncurând prin a nunţii făclii să te facă
Socru, nepotului dând numele după bunic.
 presimţiri triste

V r e m e a dfeprinde pe taur cu plugul ce ară ogorul;

Tot ea îi pune sub jug încovoiatul grumaz.
Calul cel aprig cu vremea ascultă de frâul zăbavnic
Iară zăbala blajin el o primeşte 'ntre dinţi;
V r e m e a 'mblânzeşte cu 'ncetul a leilor punici mânie,
Care din sufletul lor sălbătăciunea şi-o pierd,
Iar lighioana din Indii ce-ascult'al cornacului ordin,
Rabdă-şi robia mereu fiindcă-i învinsă de timp.
Timpul pe strugure-1 face 'n ciorchini să se umfle cu 'n~
Că de abia mai cuprind boabele vinul curat. [cetul,
Timpul pe lanuri sămânţa în spice bălae o schimbă,
Tot el mai face de-şi pierd poamele gustul acriu ;
Tot el toceşte şi fierul de plug ce 'noeşte ogorul,
Timpul toceşte la fel cremene şi diamant.
Tot el încetul cu încetu 'mblânzeşte
>
mâniile crunte,
Bl şterge lacrimi pe-obraz, el aţipeşte dureri.
 142

Vremea cu pasul ei tainic să uşureze e 'n stare

Toate. Ci numai al meu chin ea nu-1 poate-ogoi.
Grâul călcat fu în arii, de când în surghiun sânt, de două
O r i ; sub picioare din nou mustul cel proaspăt ţâşni.
Insă în lungul răstimp eu nu m'am deprins cu răbdarea.-
Inima-mi parc'ar simţi răni ca făcute de ieri.
Sânt ei şi tauri bătrâni ce de jug fug adesea, fireşte ;
Deseori, chiar învăţat, tot fuge calul de frâu.
Dar e mai tristă acuma obida decât fu 'nainte,
Căci dacă chiar e la fel, însă cu vremea spori.
Eu de-al meu rău îmi dau seama acum şi mai mult ca 'nainte
Şi-apoi, cu cât îl cunosc, chinu-i mai apăsător.
Nu este lucru puţin ca să ai o putere din proaspăt,
Să nu fi fost mistuit de supărări din trecut.
Astfel în blonda arenă un nou luptător e mai tare
Ca un atlet ce de mult braţele şi-a obosit.
Teafărul gladiator în armură lucindă mai bun e
Ca luptătorul c'un scut roşu de sângele său.
Nava cea nouă suportă mai lesne furtunile repezi;
Cea învechită uşor
> frântă-i de cel mai mic vânt.
Astfel ce eu sufeream, sufeream mai uşor înainte
Ca rana mea să fi fost înveninată de timp.
Vai, mă sfârşesc, să mă credeţi, căci dac'ar fi după slăbitu-mi
Trup să mă judec, mai am numai puţin de bolit.
Ah, sânt sleit de putere; se duse coloarea din f a ţ a - m i ;
Sânt prăpădit, că de-abia pielea pe os mi-a rămas.
In bolnăvitul meu trup e şi mai bolnav al meu suflet
Care-şi priveşte mereu neîncetatul său chin.
M i e - m i lipsesc ale Romei privelişti şi dragii-mi prieteni
Cât şi soţia ce mi-e scumpă mai mult ca orice.

1
 143

Parte am doară de Geţi cu nădragi şi de scitica pleavă

Şi mă 'ntristează la fel şi ce eu văd, şi ce nu.
Intre atâtea mizeriii mai am doar unica nădejde
Că în curând va curma moartea aceste dureri.
 u n u i a c a r e l-a u i t a t

După a iernii viforniţi din nou cercetat fui de soare

Care-şi sfârşi al său drum, Peştii din nou atingând.
Intr'un răstimp aşa lung mă întreb de ce dreapta-ţi nu-mi scrise
Câteva rânduri măcar,1 cum s'ar fi si
i cuvenit.
Iar cănd atâţia îmi scriu, de care puţin doar mă leagă,
Oare de ce a 'ncetat dragostea ta, mă întreb.
Spune de ce, când desleg la orice scrisoare pecetea,
Fără de v o e aştept numele tău să-1 găsesc?
Facă, ahî zeii ca tu ades să-mi fi scris c u - a ta mână
Insă să nu-mi fi ajuns nici o scrisoare de-a ta.
 145

E chiar aevea ce cer. Mai de grabă aş crede că fuse

Faţa Meduzei de şerpi încolăcită, c'au fost
Câini pe sub pântecul Scyllei, că fost-a Himera, ce scuipă
Flăcări de foc, ce despart leul de şarpele crunt,
C'au existat patrupede unite cu trupuri de oameni,
C'a existat Gerion, Cerber, cu capete trei,
Sfinxul şi Harpiile şi Giganţi cu picioare de şarpe,
Gyas c'o sută de mâni, omul cu capul de bou.
Toate acestea, amice, le cred mai pe grabă decât că
Tu, preschimbat, ai pierdut dragostea ce îmi purtai.
Ne despărţesc doar atâţia munţi fără număr şi fluvii,
Câmpuri întinse şi mări multe-aşternute 'ntre noi.
Multe-s pricini pentru care, adesea scrisoarea trimeasă
V a fi putut doar arar să îmi ajungă aici.
Tu, deci, scriind fără preget, învinge chiar mia de pricini
Ca, înaintea-mi silit veşnic să fiu să te scuz.

10
 vestitorii bătrâneţii

Tâmplele şi începură să-mi fie ca lebăda de-albe

Iar bătrâneţea-al meu păr negru 1-a încărunţit.
Anii fragili trec mereu, mai şubredă face-se vârsta;
Trupu-mi aşa-i de slăbit că de abia îl mai port.
Tocmai acum trebuia, punându-le trebilor capăt,
Traiul să-mi duc liniştit, de orişice grije ferit;
Să-mi folosesc libertatea plăcută deapururea minţii
Mele şi 'n tihnă să-mi duc viaţa, mereu studiind.
Să mă 'nvârtesc printre vechii Penaţi în modesta mea casă
Şi pe-ale mele moşii, văduve-acum de stăpân,
Şi să fi încărunţit în draga mea ţară la sânul
Dulcii, iubitei soţii, lângă prietenii scumpi!

Astfel trăsesesem odată nădejde că viaţa mi-oi duce •,

Astfel eu vrednic eram ultimii ani să-mi petrec.
 147

Dar socotiră în altfel zeii, căci după atâtea

Drumuri pe mări şi pe-uscat, mă părăsiră în Pont.
Năvîle, după c e - s frânte, sânt duse în largi şantiere
Spre a nu fi fără rost acoperite de val.
Spre-a nu cădea, necinstind izbânzile-i multe, fugarul
îmbătrânit e lăsat iarba să pască'n livezi.
D a c ă ostaşul pierdut-a cu anii puterea, depune
Armele, ce le-a purtat, lângă străvechii lui Lari.
Astfel şi eu, după ce bătrâneţea-mi secă toată vlaga,
Timp ar fi fost ca să fiu şi eu iertat' de surghiun;
Timp ar fi fost ca viaţa să nu-mi duc sub ceruri străine,
Setea să m i - o potolesc bând din barbare fântâni,
O ' n ale mele (acuma goale) grădini să mă bucur, »
Iarăşi văzând omeneşti chipuri şi-al Romei oraş.

Astfel cândva 'n al meu suflet, necunoscător de ce-aduce

Vremea, doream să trăesc la bătrâneţe tihnit.
Altfel a vrut însă soarta căci după c e - m i dete atâţia
Ani fericiţi la 'nceput, pe-ultimii mi-i amărî :
După ce cincizeci de ani trăit-am un trai fără pată,
Viaţa din urmă a mea fu oropsită de tot.
Foarte aproape de ţelul pe care credeam a-1 ajunge,
Din sfărâmatul meu car eu am căzut rusinos.
>

Cum am putut eu, smintit! să deslănţui mânia acelui

Prinţ decât care nu e nimeni pe lume mai blând?
Chiar şi clemenţa lui fu biruită de-a' mele păcate.
Dar deşi vina-mi fu grea, viaţa el tot mi-o cruţă.

Trebue traiul departe de ţara-mi să duc, lângă Polul

Nordic, pe ţărmul cel stâng al Euxinului Pont!
10*
 148

De mi-ar fi spus acest lucru oracolul chiar de la Delfî

Sau din Dodona,' nicicând vorba lor n'asi fi crezut.
Nu e nimic aşa trainic, în diamant chiar legat de-i,
Spre a putea birui fulgerul iute-al lui Zevs.
Nu e nimic aşa sus şi-atât de scutit de primejdii
Ca să nu stea mai umil şi mai prejos ca un zeu.
Căci dac' o parte din rău-mi a fost datorită greşelii,
De la un zeu mâniat partea mai mare-mi veni.
Povăţuiţi de păţania-mi tristă lăsându-v' acuma,
Vrednici vă faceţi de-un om care cu zeii-i egal.
 a m e n i n ţ a r e

Dacă se poate şi'ngădui, şi nume şi faptă tăcea-voi

Iar ale tale purtări date uitării vor fi.
F i - v a învinsă de-a' tale lacrimi târzii a mea milă
Numai să văd că de-a ta faptă tu te-ai pocăit;
Că te condamni chiar tu singur, dorind (de se poate) din viaţa
Ta acea vreme să ştergi când te purtai ca turbat.
Dacă nu vrei, şi în suflet mai porţi-ne ură fierbinte,
Trista-mi durere va lua armele fără să vrea.
Insă, trimes deşi fost-am la ale pământului margini,
Crunta-mi mânie — să ştii! — te va sosi unde-ai fi.
Cezar, de vrei ca să ştii, neştirbite-mi lăsă orice drepturi;
Doar m'osândi ca d e - a mea ţară departe să fiu.
 150

Dar de voi fi sănătos, eu sper s'o revăd c u - a lui v o e :

Sânt şi stejari ce'nverzesc chiar după c e - a u fost trăsniţi.
Şi-apoi, de nu voi putea să-mi răzbun, Pieridele Muze
V o r să îmi dea ale lor arme puternice 'n dar.
Insă, măcar că aci locuesc pe sarmatice ţărmuri,
Sub nişte
> zodii ce nici când nu se-afundă-n Ocean,
Strigătul meu răsuna-va prin nemărginitele neamuri
Şi Universul întreg şti-va de cine mă-plâng.
Din Răsărit a mea vorbă pân' la Apus o să zboare
Şi ce voi spune-n Apus, s'o auzi 'n Răsărit.
V o r b a - m i va fi ascultată pe-uscat, peste 'ntinsele unde
Şi un ecou nesfârşit geamătul meu va avea.
Vina-ţi va fi cunoscută nu numai de neamul d e - a c u m a ;
Şi de urmaşi îţi va fi numele veşnic hulit.
Iată că şi zbor spre luptă şi armele nu'mbrăcai încă,
Nici n'aş dori ca să am pricină să le îmbrac.
Nu e deschis încă circul şi taurul aprig nisipul
II împrăştie lovind, plin de mânie, 'n pământ.
Chiar şi atât e mai mult decât vream. Tu, retragerea, Muză,
Sună, cât lui i - e permis numele a-şi tăinui.
 a u t o b i o g r a f i e

Voi, o urmaşi, ce citiţi pe poetul iubirii gingaşe,

Dacă voiţi să aflaţi cine am fost, ascultaţi:
Patrie-mi este Sulmona, bogată'n isvoare ca ghiaţa,
Loc care prin nouăzeci mile-i de-Oraş despărţit.
Eu acolo mă născui (şi de vrei să îmi ştii şi veleatul)
Când cei doi consuli răpuşi fost-au de-acelaş destin.
Dacă-i ceva, al meu rang îl am din strămoşi moştenire,
Nu de curând am ajuns, prin vreun noroc, cavaler,
Nici nu fui primul vlăstar, căci fost-am născut dup'un
Care cu luni de trei ori patru 'naintea-mi veni. [frate
Tot un Luceafăr veghiat-a la naşterea amândurora,
Prin două turte-am serbat aniversarea 'ntr'o zi,
Care fu una din cele cinci din serbarea Minervei,
Ziua în care întâi lupta cea cruntă se dă.
De timpuriu furăm daţi la carte şi, prin părinteasca
Grije, la cei mai vestiţi dascăli romani am urmat.

KBIBLKTEC
 152

Spre elocinţă 'nclina din fragezii ani al meu frate,

Pentru disputa din for gălăgioasă născut.
Chiar de copil însă mie-mi plăcură cereştile taine
Şi pe furiş m ' atrăgeau Muzele înspre-al lor cult.
Tată-meu des îmi spunea: „De ce'ncerci un studiu zadarnic?
„Chiar şi Omer cel vestit în sărăcie-a murit".

îngrijorat d e - a ' lui spuse, lăsam Heliconul cu totul

Şi încercam ca să scriu vorbe lipsite de ritm,
Dar în măsuri potrivite venia de la sine poemul
Şi-orice 'ncercam ca să scriu, se rânduîa într'un vers.

Ci într'acestea cu tainic pas strecurându-se anii

Toga virilă şi-al meu frate şi eu am luat.
Umerii ni-i coperim cu tivul cel lat de porfiră
Şi studiem amândoi ce începusem întâi.
 153

Frate-meu ani împlinise de două ori zece din viaţa-i,

Când se sfârşi, parcă luând parte din mine cu el.
Parte avui în întâia mea vârstă de slujbe 'ncepânde
Iară pe vremuri am fost unul din Cei Trei Bărbaţi.
Mai rămânea doar Senatul. Decât, îngustat îmi fu tivul:
Slujba aceia era peste-ale mele puteri.
N u - m i fu din fire nici trupul, nici mintea deprinsă cu mu
Şi mă feream ca de foc de-ambiţiuni şi de griji,
Iar Cele Nouă Surori mă tot sfătuiau să'nchin viaţa-mi
Dulcelui, sigur răgaz ce'ntotdeauna'mi fu drag.
A m cercetat şi-am iubit pe poeţii din vremea aceia
Şi îmi părea că sânt zei toţi câţi de faţă erau.
Macer, mai vârstnic ca mine, ades îmi citea despre pasări
Ori despre şerpi veninoşi sau buruene de leac,
Iară Properţiu, cu care eram camarad şi prieten,
Deseori îmi recita focul iubirilor lui.
Bassus, prin iambi renumit, şi Ponticus prin hexametri,
Fost-au tovarăşi iubiţi şi camarazi de ai mei,
A fermecat ale mele urechi elegantul Horaţiu,
Cântece dulci din a sa liră romană scoţând.
Doar îl văzui pe Vergii iar amara mea soartă nu-mi dete
Timp să-i arăt lui Tibul prieteşugul meu drag.
El după tine, o Gallus, v e n i : după dânsul Properţiu;
Eu în al patrulea rând după aceştia venii.
Pe 'naintaşi cum cinstit-am, aşa mă cinstiră urmaşii
Iară talentul meu fu de timpuriu cunoscut.
Când recitit-am întâi tinereştile-mi versuri în public,
Barba-mi căzuse sub brici doar de vreo două, trei ori.
M i e - m i trezise talentul Corinna, cântată în Roma
Toată sub numele fals ce î-1 dădusem chiar eu.
 154

Multe poeme am scris, dar care-mi păreau că sânt rele,

Pusu le-am însumi pe foc, ca să le'ndrepte chiar el.
Chiar când plecai în surghiun, mâniat pe-a mea artă şi-a' mele
Cântece, pus-am pe foc unele c e - a r fi plăcut.

Gingaşa inim'a mea şi uşor de rănit cu săgeata

Lui Cupidon tresărea înduioşată de-orice.
Insă deşi m'aprindeam la orice scânteie, din fire,
V o r b e urâte pe-a mea seamă nici când n'au ieşit.
Tânăr de tot mi s'a dat o soţie nevrednică, fără
Nici un folos, dar de ea m'am despărţit în curând.
Dar după ea veni altă soţie, lipsită de pată,
Insă nici ea prea mult timp nu 'mpărtăşi al meu pat.
Ultima până în anii bătrâni a rămas lângă mine
Şi nesfiită-a păstrat pe-un surghiunit ca bărbat.
Fiică-mea, în tinereţea dintâi rămânând îngrecată,
M'a prefăcut, însă nu numai c'un soţ, în bunic.
Isi
> >si făcuse veleatul bătrânul meu tată, de nouă
Ori zece ani îndepliniţi în al lui spate ducând.
Plânsu-l-am astfel cum dânsul, dacă muream, după mine
S'ar fi jelit. In curând mama'l urmă în mormânt.
Oh, fericiţi amândoi că moartea'şi găsiră la vreme
Mai înainte de-acea zi 'n care fui pedepsit,
Cât şi de mine ferice, că n'au suferit pentru mine
Şi c'ajunsei scăpătat după ce ei au murit.
Dacă afară de nume ceva după morţi mai rămâne,
Dacă gingaşe năluci fug de pe rugul clădit,
Dacă, o voi părinteşti fantome, v'ajunge-a mea faimă,
Dacă în stygicul for unii de vina-mi v o r b e s c ;
Fie s'aflaţi că 'n surghiunu-mi — şi să vă înşel nu se cade —
Pentr'o greşeală am fost, nu pentr'o crimă trimes.
 155

Pentru cei morţi e destul. La voi mă întorc, curioase

Suflete, care doriţi, cum mi-am dus viaţa, să ştiţi.

Ci bătrâneţea venind mî-alungase frumoasa mea vârstă

Şi-mi cărunţise-al meu păr, v e c h e a - i coloare schimbând,
Iar după naşterea mea, încins cu măslin de la Piza,
Luase vreo zece răsplăţi biruitorul fug^r,
Când a lui Cezar mânie 'n surghiun mă trimese 'n oraşul
Tomis, pe malul cel stâng al Euxinului Pont.
Pricina nenorocirii mele de toţi cunoscută-i
Astfel că nu sânt dator lumii chiar eu s'o vestesc.
Ce să mai spun cum am fost părăsit de tovarăşi, prieteni?
Multe necazuri păţii chiar ca surghiunul mai mari.
Sufletul meu, indignat de relele-i, nu vru să cadă
Şi, cu 'ndârjire luptând, biruitor a ieşit.
Astfel, uitându-mi de viaţa dusă pe vremuri în tihnă,
Cu nedeprinsul meu braţ armele vremii 'nşfăcai.
Şi pe uscat şi pe mare eu tras-am atâtea necazuri
Câte sânt stele pe cer între un pol şi cellalt.
Dar după lungi rătăciri ajuns-am în fine la ţărmul
Care uneşte pe Geţi cu întolbaţii Sarmaţi.
Insă cu toate că sânt asurzit de vecinele arme,
Tristu-mi destin — cu ce pot — prin poezii l'uşurez 5
Chiar dacă nimeni nu e pe-aicea să-1 fac să le guste,
Totuşi
1
urâtul amar astfel cu ele-1 înşel.
*

Deci dacă eu mai trăesc şi înfrunt oropsita mea trudă,

Dacă, scârbit, n'am ajuns viaţa haină să-mi curm,
Muză, dator ţi-s doar ţie căci tu doar mi-aduci mângâere,
Tu eşti balsam pentru griji, tu lecueşti al meu chin. .
 156

Tu, călăuz şi tovarăş, mă duci de la Istru departe

Pe Helicon în mijloc, dându-mi acolo azil.
Mie tu — ceia c e - i rar — dăruitu-mi-ai gloria 'n viaţă
Care de Faimă îţi e dată doar după ce mori.
Pizma, ce scade prezentul, cu înveninatul ei dinte
N'a izbutit a muşca nici o poemă de-a mea,
Fiindcă, cu toate că barzi renumiţi hărăzitu-ne-a veacul,
Vitregă faima nu fu pentru talentul ce-avui.
Chiar dacă pun mai presus decât mine pe alţii, ca dânşii
Nu-s socotit mai prejos, căci de o lume-s citit.
Dacă, ce barzii presimt, se adevereşte, atuncea,
Când voi muri, n'o să-ţi cad ţie ca pradă, pământ!
Fie că faima aceasta prin vers sau hatâr dobândită-î,
Eu mulţămita-mi pe drept, bun cetitor, îţi aduc.
viaţă tristă, poezie sumbră...

Bun cititor, celor patru cărţi dinainte s'adaogi

Şi acest op ce-ţi trimet tot de la geticul ţărm.
El semăna-va cu soarta poetului care îl scrise,
Căci în întregul poem numai mâhnire găseşti.
Starea cum jalnică mi-e, aşa mi-e şi cântecul jalnic;
Opul e doar potrivit cu subiectul tratat.
 158

Vesel şi nevătămat, cântai tinereţea sprinţară,

Lucruri pe care acum tare regret că le-am scris.
Azi, scăpătat, crăinicesc amarul năprasnicei soarte,
Şi'nsumi erou am ajuns al poeziei ce scriu.
Cum pe-a' Caystrului maluri se zice că lebăda 'ntinsă
Cântă cu glasul murind ultima clipă a ei,
Astfel şi eu aruncat, departe pe ţărmul sarmatic,
îngropăciunea mi-o cânt, neprohodit să nu mor.
Dacă vreunul şăgalnice versuri de dragoste cată,
II prevestesc că aci nu va avea ce citi.
Lucruri de-acelea găsi-va la Gallus, la blândul Properţiu
Şi la poetul Tibul, cel cu talent delicat.
N'aş mai fi fost socotit şi eu printre ei niciodată!
Muza mea, ah! pentru ce poftă avu de glumit?

Dar ispăşescu-mi pedeapsa, şi-acum cântăreţul lui Hros

Cu săgetar, surghiunit stă lângă Istru 'ntre Schiţi.
Bruma talent ce-1 mai am, îl îndrept spre obşteştile cânturi;
Numele lui de pe vremi să-şi amintească-i ordon.
Dacă vreunul din voi întreba-va: „De unde atâta
Jale în versuri eu pun" ? — afle că multe'ndurai.
Nu le compun prin talentu-mi şi nici meşteşugu-mi le f a c e :
Nenorocirile-mi dau singure un subiect.
Totuşi în cântu-mi am pus atât de puţin din necazu-mi!
Bine-i de suferi doar cât poţi la răboaje să treci.
Câte'n pădure-s tufişuri şi ierburi în câmpul lui Marte,
Câte de galben nisip fire în Tibru găseşti,
Tot pe atâtea necazuri eu tras-am, şi leac pentru ele
Doar în a Muzelor dragi tovărăşie aflai.
„Când înceta-vor, Nasone, (mă'ntrebi) amărâtele-ţi versuri" ?
— Când înceta-va şi-a mea soartă a'ei lovituri.
 159

Ea îmi dădu din belşug prilej să mă plâng de cruzimea-i.

Nu eu grăesc în astfel ci oropsitu-mi destin ;
Dar dacă-mî dai îndărăt a mea ţară şi scumpa-mi soţie,
Chipu-mi se va'nsenina cum înainte a fost.
Dacă mânia ne'nvinsului Cezar cumva potoli-s'ar,
Iarăşi aşi scrie mereu vesele versuri din plin.
Insă sprinţara mea Muză nu va zburda ca'nainte,
Ea, care-o dată'şi făcu (spre nenorocu'mi) de cap.
C e - i place lui, eu cânta-voi, de vrea să îmi scadă osânda,
Ca de barbari să mă scap şi de sălbaticii Geţi.
Poate-al meu vers pân'atuncea cânta altceva decât jalea?
Pentru un om ce-1 îngropi, flautu-i doar potrivit.
„Dar (vei răspunde) puteai ca să rabzi al tău chin fără murmur
Şi în tăcere s'ascunzi relele ce-ai suferit".
Celui ce e torturat tu-i ceri să nu scoată un geamăt
Şi îl opreşti de la plâns pe-omul ce greu fu rănit?
V o e - i dădu chiar Falaris lui Perileu să mugească
Ca si
> un bou, când vârât fuse'n statuia de bronz.
Dacă Ahile nu fuse' jignit de-a' lui Priamos lacrimi,
Tu, ca duşmanul mai crud, vrei să mă'npiedici să g e m ?
Când ai Latonei copii au ucis pe feciorii Niobei,
Totuşi ei n'au interzis mamei să-şi plâng' ai săi fii.
Este ceva să-ţi alini prin cuvinte sortita năpaste.-
De-aia pe Procne-o auzi şi pe-Alcione plângând:
De-aia în peştera rece din Lemnos feciorul lui Poeas
Cu al său văet umplea stâncile toate din jur.
Te înăbuşe durerea închisă şi fierbe în tine
Şi izbucneşte 'nsfârşit cu îndoite pluteri.

Aibi, cetitorule, milă sau cărţile svârlă-le 'ncolo,

Dacă, ce mie-mi prii, ţie îţi face doar rău.
 160

Insă poemele mele la nime vreun rău nu pot face,

Nici nu făcură decât doar autorului lor.
„Insă sânt rele". — Admit. Dar cine-a citi-le te pune?
Cine te-opreşte — de eşti dezamăgit — să le laşi?

Nici eu n'o cer, dar citind, gândeşte-te unde-au fost scrise;

Ele mai barbare nu-s ca regiunea de-aici.
Nici cu poeţii săi Roma nu cade-se să mă compare,
Insă aci 'ntre Sarmaţi fi-voi un mare poet.
 161

Şi-apoi eu nici după glorie, nici după faimă nu umblu,

Care talentului dau pinteni — cum ştii — de-obicei.
Nu vreau să fie-al meu suflet mâncat de mâhniri necurmate ;
Care, oricât le opreşti, vin şi se duc unde vor.
T e - a m lămurit de ce scriu: „Dar de ce trimeţi cărţile astea?"
— Pentru c'aşa cel puţin vreau să mai fiu printre voi.

10
 soţiei s a l e

Oare când vine din Pont o nouă epistolă, tremuri

Şi îngrîjat' o desfaci cu speriatele-ţi mâni?
Nu-ţi fie teamă, sânt bine şi trupul plăpând, ce 'nainte
Nu suferea osteneli, astăzi e zdravăn deajuns,
Şi, hărţuit de atâtea necazuri, deprins e cu ele.
Sau poate nici nu mai am timp să mă îmbolnăvesc?
Cugetul totuşi e bolnav şi nu l'a 'ntremat încă vremea
Iară al inimii chin ca la 'nceput a rămas.
Rănile, care 'nainte speram să se 'nchidă cu timpul,
Deopotrivă mă dor ca şi o rană de-acum.
Anii (fireşte) cu vremea pot şterge-o durere mai mică,
Insă durerile mari sânt înrăite de timp.
 163

A îndurat zece ani Filoctet al lui Poeas veninul

Omorâtor provenind de la un şarpe umflat.
A r fi pierit mistuit de veşnica-i bubă Telefos,
Dacă un leac nu-i dădea mâna ce rana-i făcu.
Astfel si eu aş dori, dacă nu-s vinovat de o crimă,
Să-mi usureze-al
i meu rău însusi
>
acel ce-1 făcu;'
M ' a ş mulţumi cu durerea ce până acum suferit-am,
Dacă din mare ar lua câteva picuri măcar.
Oricât de mult mi-ar ierta din osândă, destul mi-ar rămâne,
Iară puţinul rămas cât şi întregul ar fi.
Câte-s cochilii pe ţărmuri şi câţi trandafiri în grădină,
Câte seminţe-s în flori adormitoare de m a c ;
Câte jivine hrăneşte pădurea, câţi peşti îs în ape,
Câte loviri de aripi spintecă rarul văzduh;
Tot de atâtea necazuri eu sânt copleşit, pe cari dacă
Le-aş număra, tot aţâţi stropi într'o mare-aş găsi.
Chiar dacă n'aş vorbi despre 'ntâmplările crunte pe mare
Şi pe uscat, de cei cari viaţa voiră să-mi i a :
Insă trăesc într'o ţară de barbari, puţin cunoscută,
Intr'un ţinut c e - i cuprins jur-împrejur de duşmani.

Dacă de grijă purta-mi-ai precum se cuvine, de-aicea

A ş fi mutat, căci a mea vină nu fu un omor.
Zeul pe care puterea romană se sprijină trainic,
Fost-a adesea blajin chiar cu duşmanii învinşi.
Ţie de-un lucru-aşa lesne ţi-e t e a m ă ? ! Te du şi îl roagă!
Nu e pe 'ntregul pământ om mai clement ca August.

C e să mă fac, o sărmanul, când cei mai deaproape mă lasă?

Şi tu din jugul sfărmat vrei deci grumazul să-ţi smulgi!
10*
 164

Und' să mă duc? Şi de unde să cer mângâere'n n e c a z u - m i ?

N'am nici-o ancoră-acum luntrea să-mi ţină pe loc.
O , ai să vezi că altarul, când eu un refugiu căta-voi,
Nu v a respinge a mea rugă, deşi-i sânt urât.
 lui a u g u s t

Iacă, 'n genunchi, de departe mă rog depărtatului Joe,

Dacă permis unui om i - e să vorbească c'un zeu.
Imperiale stăpân, de destinul italicei ginte
Grijă toţi zeii-or avea cât în viaţă vei fi.
O tu, podoabă, o chip al ţării prin tine 'nflorinde,
Tu, o bărbat mare cât lumea pe care-o conduci,
Fie c'aici pe pământ (de ceruri dorit) să-ţi duci traiul î
Cât mai târziu de-ai pleca 'n făgăduitul Olimpî —
Cruţă-mă, rogu-te, luând din osânda-mi măcar doar o parte
Cât de măruntă. Destul fi-va ce va rămânea.
Tu potolit în mânia-ţi ai fost când lăsatu-mi-ai viaţa,
Findcă nici nume, nici drept de cetăţean nu mi-ai luat,
Nici dăruit-ai la alţii averea-mi şi nici cu edictu-ţi
Nu îmi dăduşi nici de cum numele de exilat.
 166

Şi mă temusem de asta fiindcă ştiam că o merit,

Insă mai blândă decât vina-mi, mânia ta fu.
M'ai izgonit poruncindu-mi să văd ale Pontului câmpuri
Şi c u - a mea navă, fugar, scitice mări să străbat.
După porunca-ţi venit-am la ţărmul urât al Huxinei
Mări — acest ţărm îngheţat zace sub Pol aşezat — ;
Nici nu mă chînue-atâta că clima e aspră deapururi
Sau că pământu-i cuprins veşnic de gerul strident,
Nici că barbarii aceştia nu ştiu a vorbi latineşte
Sau că grecescul cuvânt fu biruit de cel get,
Cât că de jur împrejur încins sânt de oameni războinici
Şi că un scund meterez greu mă păzeşte de ei.
Uneori este şi pace dar sigură nu-i niciodată:
Sau ne aflăm în război sau l'aşteptăm ne'ncetat.
Numai schimbaţi-mi surghiunul, fie că'n Zânele Carybda
M ă va 'nghiţi cu al său val spre-a mă trimete în Styx,
Fie că repedea Etnă domol c u - a ' ei flăcări m'o arde,
Fie zvârlit că voi fi 'n marea Leucadului zeu.
Ce eu vă rog, tot osândă-i şi s'o ispăşesc mi se cade,
Insă atâta vă c e r : s'o ispăşesc liniştit.
 li b e r a l i a

Iată şi ziua în care poeţii — de nu mă înşeală

Data — îşi fac obicei, Bacus, a te proslăvi,
Şi cu cununi parfumate tâmplele sărbătoreşte
Şi'mpodobesc şi-ţi aduc laude lâng' al tău vin.
îmi amintesc că şi eu, cât soarta a vrut, printre dânşii
Fără 'ncetare ţi-am fost oaspe nu tocmai urât,
Care acum locueşte sub cerul sarmatic al Micei
Urse, răznit pe un ţărm lângă sălbaticii Geţi.
Eu ce pe vremuri în tihnă viaţa-mi duceam fără trudă,
Artei slujind credincios în al Camenelor cor,
Astăzi, departe de ţară, surzit sânt de-a' Geţilor arme,
Eu care-atât suferii şi pe uscat, şi pe mări.
Fie c'aşa vru 'ntâmplarea sau vrut-a mânia divină
Sau că ursita mi-a fost maşteră când m'am născut;
Totuşi pe unul din ceia ce iedera sacră slujit-au,
Tu să-1 ajuţi ai fi fost, cu al tău sprijin, dator.
 168

A u poate ce-au hotărât ursitele, soartei stăpâne,

Sub al lui Dionysos frâu a 'ncetat de-a mai fi?
însuţi chiar tu te-ai suit în cereasca cetate prin merit
Şi nici de cum nu îţi fu drumu 'ntr'acolo uşor.
N'ai rămas nici tu în ţara-ţi ci până la înnămeţitul
Fluviu Strymon ai venit, pân' la războinicul Get,
Până în Persia, până la Gangele cu-ape întinse,
Până la apa c e - o bea oacheşul Indiei fiu.
Astfel de două ori ţie născutului Parcele 'n două
Rânduri amarnic ţi-au tors firul destinului tău.

Dacă îmi este şi mie permis să iau zeii ca pildă,

Tot un destin nemilos îmi asupri şi-al meu trai.
Şi eu căzui aşa crunt ca 'ngâmfatul acela pe care
Joe cu fulgerul său de lângă Teba-1 goni.
Când auzişi că de-un trăsnet un bard fu lovit, amintindu
De a ta mamă, puteai şi tu s'ai milă de el,
Şi să fi zis când văzuşi aţâţi barzi că-ţi serbează misterul
„Dintre ai mei credincioşi unul e lipsă de-aici."
Bacus, te 'ndură! Aşa să îngreune viţa înnaltul
Ulm şi să fie de vin plină ciorchina cea grea!
Astfel să te împresoare mulţimea sglobie de Satiri
Şi de Bacante, al tău nume 'mprejur chiuind!
Geamă amarnic strivite ciolanele nelegiuite
A* lui Licurg iar Penteu fie 'n Infern chinuit!
Astfel deapururi lucească în ceruri cununa cretanei
Tale soţii, împrejur stelele toate 'ntrecând!
Vino încoa şi 'ndulceşte-mi, prea bunule, soarta amară
Fără să uiţi că şi eu sânt dintre—ai tăi credincioşi.
Zeii îşi fac între dânşii vizite. Cearcă să 'nduplecî
Harul divinului prinţ tot prin divinul tău har.
 169

V o i de asemeni, tovarăşi de artă, poeţi, ceată sfântă,

Luând fiecare 'n mâni câte-un pahar, vă rugaţi.
Unul din voi, la auzul numelui „Naso", pe masă
Pună-şî paharul cu vin, amestecat cu-al său plâns,

Şi-ap oi rotindu-şi privirea, de mine-amintindu-şi, să zică:

„Unde-i Ovid ce odat' unul de-ai noştri a fost?"
Facă aşa dacă eu prin felu-mi blajin meritat-am
Dragostea voastră, nici când pe-unul din voi criticând;
Dacă, deşi dau poeţilor vechi cuvenita-le stimă,
Nu socotesc că cei noui sânt decât ei mai prejos.
Astfel Apollo vă fie prielnic în cântecul vostru
Iar al meu nume-1 păstraţi. Altceva... nu vă pot d a !
 lu i atti cu s

Eu, al lui Naso răvaş, de la ţărmul euxinic venit-am

Şi de talaz obosit, cât şi de lungul meu drum.
El, lăcrămând, mi-a grăit: „Tu Roma vedea-vei. A i voe.
Doamne, destinu-ţi cu cât este mai bun ca al m e u ! "
Tot lăcrămând el m'a scris, iar sigilul cu care semnat îs,
Nu fu de gura-i udat ci de-al său umed obraz.
Cel ce doreşte să afle pricina mâhnirilor mele,
E ca şi cel ce-ar dori, soarele să i-1 arăţi,
Fără să vadă frunzişu'n pădure sau moile ierburi
Pe smălţuite livezi, apa din fluviul larg;
Se va mira de ce plânge Priam, când răpit îi fu Hector,
Sau pentru ce Filoctet geme, de şarpe muşcat.
 171

Zeii de-ar da ca Ovidiu să se-afle 'n vreo astfel de stare

Ca să nu aibă prilej tristul destin a-şi jeli!
Dar (cum se cade) el soarta amară 'n chip vrednic şi-o rabdă,
Fără să lepede-al său frâu ca un cal nărăvaş.
H 'ncredinţat că mânia Zeului n'o fi eternă,
Căci dacă fu vinovat, nu de o crimă a fost.
Des socoteşte ce mare e mila lui August şi pildă
Despre aceasta se dă însuşi Ovidiu pe e l :
Căci, de-şi păstrează averea şi cetăţeneştile drepturi
Şi 'ncă e 'n viaţă, fu doar darul divinului prinţ.

Insă pe tine, ce-i eşti mai scump decât toţi, (de-mi crezi
Neîncetat în al său suflet te are săpat: [vorba)
El te numeşte Patrocle al său, te numeşte Pilade,
Ori te numeşte al său Eurial sau Tezeu.
Chiar şi de patria lui, de toate-a' ei bunuri, de care
Lipsă el duce acum, nu îi e dor într'atât,
Cât de-ai tăi ochi şi de chipu-ţi, mai dulce ca mierea pe
Faguri de ceară o strâng atice-albine de zor. [care'n
Deseori, trist, îşi aduce aminte de vremea aceia,
(Tot regretând că n'a fost mort înainte de ea)
Când, ca de ciumă, fugiră atâţia de brusca-i ruină,
A l locuinţei trăsnit prag nevoind a păşi;
îşi aminteşte cum tu credincios i-ai rămas cu puţini doar,
Dacă numiţi pot a fi doi sau trei oameni... puţini.
Totuşi, deşi năucit, de seamă băgă cum năpasta
Lui şi pe tine la fel cât şi pe el te-a durut.
Des şi-aminteşte-ale tale gemete, vorbe şi faţă,
Cum umezişi al său sân cu 'nlăcrămaţii tăi o c h i :
Ce ajutoare-i dăduşi şi cum mângâiaşi pe-un prieten,
De mângâere deşi însuţi nevoe aveai.
 172

Pentru acestea a spus că recunoscător rămânea-va,

Fie că 'n viaţă va fi, fie că moartea-1 va lua,
Şi-obişnueşte pe capul său chiar, şi pe-al tău să o jure,
Care-i e tot aşa scump cum îi e propriu-i cap.
Devotamentul tău mare ţi l - o răsplăti după merit,
Făr' să te lase 'n zadar s'ari în nisip cu-ai tăi boi.
Hai, ocroteşte statornic pe cel surghiunit, şi ce dânsul,
Care te ştie cum eşti, nu te-a rugat, te rog eu.
 aniversarea naşterii soţiei

Aniversarea soţiei pretinde a sa sărbătoare

Obişnuită: voi, mâni, jertfa pioasă gătiţi!
Astfel, cândva a nevestei ziuă de naştere — poate —
Şi Odiseu o serba unde-i al lumii sfârşit.
Relele mele uitând, cuvios să vorbeasc' a mea limbă,
Ce desvăţatu-s'a — cred — vorbe priinde-a rosti.
Azi să îmbrac un candid veşmânt neasemeni cu soarta-mi,
Haină, pe care o port numai odată pe an,
 174

Să îmi înalţ un altar de iarbă din pajiştea verde,

Vatra călduţă gătind cu împletite cununi.
Rob, dă-mi încoace tămâia, ce flacăra 'ngraşe, şi vinul
Pur, care pârâe 'n foc când îl stropeşti pe altar.
Scumpă a naşterii zi, deşi eşti departe, senină
Rogu-te 'ncoace să vii, nesemănând cu a mea!
Dacă o cruntă durere cândva frământă pe soţia-mi,
Fie scutită pe veci, prin suferinţa-mi, de e a :
Năvii ce fu de curând de furtună mai mult ca lovită,
Lin să îi fie de-acum drumul pe-al mării întins!
Parte să aibă de casa-i, de patria ei, de-a sa fată:
Fie deajuns că a lor lipsă o sufer doar eu.
Dacă din partea iubitului soţ ea a fost fericită,
Fie-i alt traiului rest de orişice
j nour ferit.
Ci, de departe iubindu-mă — c'aşa e silită, — trăiască
Şi să îşi vadă sfârşind, cât mai târziu viaţa ei.
„Şi pe a mea" vream să zic, dar, mî-e teamă să nu-i molipsească
Cruntu-mi destin şi-acei ani câţi îi mai sânt dăruiţi.

Sigur nimic nu-i pe lume. Au cine crezut-a vreodată

C'o să ajung să serbez ziua aceasta 'ntre Geţi?
Uite cum boarea îndreaptă fumul ieşit din tămâie
Inspre-a' Italiei părţi şi 'nspre prielnicul l o c !
Este o simţire-aşadar şi'n pâcla ce iese din flăcări:
Cu dinadinsul de-al tău, Pontule, cer ea fugi.
Cu dinadinsul, când jertfa comună ardea pe altarul
Celor doi fraţi blestemaţi, cari între ei s'au ucis,
Negrul de fumuri vârtej, dezbinându-se însuşi în sine,
S'a desfăcut în doi stâlpi, parcă la ordinul lor.
Ştiu că odată spuneam că aceasta e peste putinţă
Iar pe-al lui Batus fecior îl socoteam mincinos.
 175

Cred acum tot, când văzui că te'ndrepţi înspre Laţiu, cuminte

Nour, cu spatele 'ntors înspre Arcturu 'ngheţat.
Dacă o zi ca aceasta nu se ivea, eu, sărmanul,
D e - o sărbătoare nicicând parte aici nu aveam.
Ha zămislit-a virtuţi cum aveau eroinele acelea,
Cărora tată le fu Eetion şi Icar.
Azi s'a născut cuviinţa şi cinstea şi buna credinţă,
Insă în ziua de azi nu s'au născut bucurii,
Ci suferinţă, necaz, un destin de virtute nevrednic
Şi 'ndreptăţite jeliri pentru un pat văduvit.
De-altfel o cinste 'ncercată în vremi de restrişte găseşte
Chiar în al său nenoroc stofa elogiului ei.
Da, ar fi fost Penelope ferice, dar fără de slavă,
Dacă Ulise cel dur nu ar fi dat de necaz.
Dacă în Teba intra Capaneu, câştigând biruinţa,
Poate Hvadne de-ai săi nici cunoscută n'ar fi.
Dintre-a' lui Pelias fete de ce e doar una slăvită?
Pentrucă luă de bărbat pe-unul ce multe-a îndurat.
Dacă un altul sărea întâi pe nisipul dardanic,
De Laodâmia azi nu am avea ce vorbi.
Şi a ta cinste — precum ai fi vrut — rămânea neştiută,
Dacă un vânt priincios pânzele mele umfla.

Ci, o voi zei şi tu, Cezar, ce fi-vei cândva printre dânşii —

Cât mai târziu, când o fi vârsta lui Nestor s'ajungi —
Milă aveţi, nu de mine, căci ştiu că îmi merit pedeapsa,
Ci de-aceea ce-atât suferă, vai, pe nedrept.
 lui graecinus

Şi tu, ce fost-ai odată temei al nădejdilor mele,

Tu, c e - m i erai adăpost, tu, c e - m i erai un liman,
Şi tu te scuturi de grija ce-ţi luaseşi să vezi de-un prieten?
Şi tu-aşa iute arunci al datoriei jug sfânt?
Sânt o povară, e drept. De ce îns' ai luat-o asupră-ţi,
Dacă ştiai că la vremi grele aveai s'o azvârli?
Ce, Palinure, îţi laşi corabia 'n mijlocul mării?
Nu fugi, ci credincios fii pe cât eşti iscusit!
 177

Oare Automedon credinciosul a fost nestatornic,

In al războiului toi caru-ahileic lăsând?
A u pe bolnavul pe care l'a luat Podaliriu să-1 cate,
L'a părăsit vreodat' fără să-i dea ajutor?
Nu e mai bine să nu fii poftit, de cât scos cu ruşine?
Ocrotitorul altar tare să-mi stea 'n temelii.

Tu la 'nceput doar pe mine m'ai ocrotit. Ci acuma,

Nu numai sprijin ci şi stima-ţi întreagă să-mi dai,
Dacă nu-mi vor fi adus vreo mai proaspătă învinuire,
Care să fi zdruncinat grabnic încrederea ta.
i

O , aş dori c'al meu suflet, pe care-1 trag greu în climatul

Scitic, să-mi iasă din trup mai înainte ca tu
Să te socoţi de a noastră greşeală jignit în fiinţa—ţi
Şi cu temei să îţi par drept un bărbat de nimic!
N u - s doar aşa de zdrobit de cruntul destin ce m'apasă,
Ca îndelungul meu chin mintea să-mi fi rătăcit.
Chiar dac' ar fi rătăcită, de câte ori, crezi, pe Pilade
Nu l'o fi luat la ocări al Clytemnestrei fecior?
Ba nici n'am pic de 'ndoială că chiar a şi dat în prieten:
Totuşi Pilade-a rămas postului său credincios.

Nefericitul si
> cel fericit au un lucru 'n deobste:
>
Este supunerea ce la amândoi le-arătăm;
Facem şi orbilor loc şi-acelor pe care porfira,
Vergile, strigătu-i fac şi respectaţi, şi temuţi.
Dacă persoana nu-mi cruţi, dator eşti să cruţi a mea soartă;
Faţă cu mine nu e nici o mânie cu rost.
10
 178

Din pătimirile mele alege pe care-i mai m i c ă ;

Totuşi mai mare decât ţi 'nchipuiai, ea va fi.
Câte tulpine de trestii se 'ndeasă în umede şanţuri,
Câte albine roesc în ale Hybleî livezi,
Câte furnici fără număr spre-ambare sub glie îşi poartă,
Pe subţirateci poteci, boabele-aflate în drum ;
Tot pe atâta de multe sânt relele ce mă 'nconjoară.
Crede-mă, ceia ce spun e mai prejos de-adevăr.
Cui nu-i ajunge atâta, nisip să 'mprăştie pe ţărmuri,
Spice în holda de grâu, apă 'n al mărilor h ă u !
Tocmai deaceia adoarme-ţi mânia ce nu e la locu-i,
Nepărăsind al meu vas în al noianelor larg.
 moravurile tomitanilor

Cartea aceasta pe care-o citeşti, îţi soseşte din ţara

Unde Danubiul lat apele-şi varsă în Pont.
Dacă de viaţă ai parte şi de sănătatea cea dulce,
Parcă şi—al meu nenoroc se luminează puţin.
12*
 180

Scumpule, ce de-obicei mă întrebi cum îmi merge (fireşte)

Lucru pe care îl ştii, chiar dacă eu aş tăcea :
Sânt amărât — ca să-ţi spun pe scurt suferinţele mele —
Şi-astfel va fi orice om care pe prinţ l - o jigni.
Vrei, poate, s'afli ce soi de oameni şi ce obiceiuri
Au Tomitanii, ai mei concetăţeni de acum?

Coasta aceasta, măcari că'ntre Geţi şi'ntre Greci e'mpărţită,.

Insă de Geţii rebeli pare că ţine mai mult.
Vezi într'un număr mai mare pe Geţi şi Sarmaţi, ce călare
Vin şi se duc, tot foind prin a* oraşului străzi.
Nu e nici unul din ei să nu poarte în spate o tolbă,
A r c şi săgeţi, ce la vârf unse-s cu fiere de şerpi.
Chip fioros, glasul crunt, icoana lui Marte întreagă;
Barba şi pletele lor n'au fost tăiate nici când.
Mâna deprinsă le e să'nfigă în duşmani cuţitul,
Care la orice barbar stă lângă şold în chimir.
Pe-ăştia-i aude, îi vede, 'ntre ei, o amice, trăieşte
Astăzi al tău cântăreţ, jocul iubirii uitând.
F i e ! Aici să trăiască, dar nu tot aicea să moară!
Fie-i de-ăst loc blestemat umbra departe măcar!

Scrii că poemele mele-s dansate în teatrele pline

Şi că aplaudă toţi, când al meu vers îl aud.
Eu pentru teatru nimic nu am scris (precum ştii şi tu însuţi) s.
După aplauze-a mea Muză setoasă n'a fost.
Totuşi, îmi face plăcere orice de uitare mă scapă
Şi de norod pomenit face să fie-un pribeag.
Dar, când aminte mi-aduc de cât vătămatu-m'a arta,,
Blestem şi Muze şi cânt şi poezie şi vers.
 181

Insă, deşi le blestem, eu nu pot trăi fără de ele,

Luându-mă după săgeţi roşii de sângele meu,
C u m acel vas, ce-adineauri, deşi zdrenţuit de-a' Eubeei
Unde, cuteaz'a 'nfrunta iar Cafareicul val.
N u pentru faimă veghez şi nici mă'ngrijesc de-al meu nume
In viitor, căci era bine obscur să rămân.
îmi stăpânesc al meu suflet prin artă şi'nşel suferinţa,
Prin poezie'ncercând grijile să-mi amăgesc.
C e - a ş putea altceva face eu singur în aste pustiuri?
Oare-aş putea să găsesc pentru-a mea boală alt leac?
Dacă privesc acest loc, e respingător cym nu-i altul:
Cred că pe 'ntregul pământ nu-i un ţinut aşa trist.
Oamenii ăştia abia de-s vrednici de numele de-oameni,
Căci mai sălbatici ei sânt chiar de cât lupii cei cruzi.
Nici nu le pasă de legi, căci dreptatea se pleacă puterii;
Paloşul lor bătăios biruie orişice drept.
Largii nădragi şi cojocul de ger îi păzesc anevoie,
Iar fiorosul lor chip e coperit de lung păr.
Doar la puţini mai găseşti vreo urmă de limbă grecească,
Schimonosită şi ea de al barbarului glas.
Printre norodul de-aici nu se-află nici unul să poată
Spune în graiul latin chiar cel mai simplu cuvânt.
Eu chiar, poetul roman — îertaţi-mă, Muze! — silit sânt
De obicei să vorbesc în al Sarmaţilor grai.
Din a desvăţului lung pricină — deşi m i - e ruşine,
Spun — în memorie-mi vin vorbe latine cu greu.
Nu mă 'ndoiesc că şi 'n cartea aceasta găseşti nu puţine
V o r b e barbare: a fost locul de vină, nu eu.
Dar, ca să nu pierd de tot deprinderea limbii latine,
Mut spre-a nu-ajunge al meu glas pentru graiul străbun,
 182

Singur cil mine vorbesc, rostind desvăţate cuvinte,

A* meşteşrgului meu triste unelte reluând.
Astfel cu gândul eu timpul pe-aci-mi irosesc, priveliştea
Răului meu în ăst chip îndepărtând pe cât pot.
Prin poezie eu caut uitarea restriştilor mele
Şi—s mulţumit de câştig astă răsplată prin ea.
 unui duşman;

N u am câzut într'atâta, deşi scăpătat, ca să fiu mal

Jos decât tine, decât care nu-i nimeni mai jos..
C e lucru-aşa 'nverşunat te făcu împotrîva-mii, m i ş e l e ?
Soarta de ce îmi insulţi, când poţi şi fu s'o păţeşti?'
Eu sânt răpus şi nu pot să te îmblânzeasc' ale mele
Nenorociri, de cari chiar fiarele ar lăcrăma;
Nici nu te temi de poruncile mândre-ale zânei urâte.
Nici de noroc ce a sa roată-şi învârte mereu.
Nemesis, răzbunătoarea, pe cei vinovaţi pedepseşte.
Spune: Destinu-mi de ce tu în picioare îl calci ?
Cum se 'neca am văzut pe cel ce râdea de naufragiu
Şi îmi ziceam: „Nu a fost undă mai dreaptă n i c i c â n d ! "
C e l ce odată nu vrut-a să dea la săraci de mâncare,
Se înfruptează acum din adunate pomeni.
 184

Soarta alunecătoare cu paşi îndoioşi rătăceşte;

Ea nu rămâne nici când statornicită 'ntr'un loc.
Veselă-i ea uneori iar alteori e încruntată
Şi e statornică doar în neastâmpărul ei.
Odinioară 'nflorit-am şi eu însă fuse plăpândă
Floarea aceia şi-a fost scurt şi de pae-al meu foc.
Dar ca hainul tău cuget prea 'n v o e să nu se desfete,
Află că eu am nădejdi să îmbunez pe-al nost zeu,
Fie fiindcă greşala-mi, de vină lipsită, cu toate
Că ruşinoasă a fost, nu m'a făcut odios;
Fie fiindcă pământul dela un capăt la cellalt
N'are un om mai blajin ca pe acel c e - i e domn.
Cât e de tare în faţa oricărei puteri, pe atât de
Moale e sufletul lui când cu sfială îl rogi.
După a zeilor pildă, 'ntre cari sta-va şi el odată,
Vina când el m i - o erta, şi-altceva eu l'oi ruga.
Zile ploioase şi zile cu soare 'ntr'un an dacă numeri,
O să găseşti că timp bun este mai des decât rău.
Deci, ca d e - a noastră cădere să nu-ţi pară ţie prea bine,
Ia te gândeşte că pot şi eu cândva să mă 'ndrept;
Ia te gândeşte că, poate, August potolindu-se, faţa
Mea, întristat, ai s'o vezi chiar în al Romei m i j l o c ;
Apoi ca eu să te văd surghiunit pentr'o vină mai mare,
După dorinţa dintâi, asta e tot ce doresc.
 recu noşti nţă

O , dacă voe mi-ai da să-ţi pun în poemele mele

Numele, te-aş pomeni 'n versu-mi atâta de des!
Eu te-aş slăvi doar pe tine recunoscător, şi 'n a' mele
Cărţi nici o filă n'ar fi fără de numele tău.
Astfel, ce îţi datoresc, afla-s'ar în Roma întreagă,
Dacă în Roma mai sânt eu, exilatul, citit.
Cât eşti de bun, ar afla prezentul şi viitorimea,
Dacă a' mele lucrări vremile vor înfrunta,
Iar cititoru 'nvăţat te-ar blagoslovi deapururi.
Iată ce cinste-ai avea de mântueşti un poet.
Dacă în viaţă mai sânt, aceasta lui Cezar dator i-s,
Dar după zeii sublimi ţie-s dator mulţumiri.
Cezar viaţa mi-a dat iar tu ocroteşti ce îmi dete,
Astfel făcând ca de-al său dar să mă pot bucura.
Când cei mai mulţi spăimântaţi erau de-ale mele păţănii,
Iar ca să pară 'nfricaţi alţii de ele voiau
 186

Şi contemplau de pe 'naltul ţărm naufragiu-mi groaznic,

Fără a da ajutor celui ce 'n valuri lupta;
Tu doar din stygica undă m'ai scos între viaţă şi moarte,
Tu eşti pricina că azi pot fi recunoscător.
Zeii 'mpreună cu Cezar să-ţi fie prielnici deapururi:
Nu aş putea să-ţi urez lucru ca ăsta mai bun.
Dacă tu v o e mi-ai da, în versu-mi aş pune 'n lumină
Meritul tău spre a fi de către toţi cunoscut.
Totuşi deşi i s'a spus să tacă, abia se reţine
Muza-mi de-a nu-ţi pomeni numele, chiar de nu v r e i ;
Cum pe dulăul ce-adulmecă urma cerboaicei fricoase
Şi se-opinteşte 'n zadar, lanţul îl ţine pe l o c ;
Cum cu copita sau însăşi cu fruntea loveşte fugarul
Aprig a' gradului porţi ce se deschid prea încet:
Astfel prin legea-ţi legată şi împresurată Talia-mi
Arde de dor de-a slăvi numele ne'ngăduit.
Dar ca să nu-ţi fac vre-un rău prin recunoştinţa-mi zeloasă,
Fii liniştit! am s'ascult de ale tale porunci.
N'aş asculta dac'aş şti că-ţi închipui că-mi uit datoria,
Insă nu poţi s ă - m ' opreşti recunoştinţa-mi s'arăt.
« t . ». p. mj*. f

Cât timp vedea-voi (scurt fire-ar!) a soarelui dulce lumină,

Spiritul îmi va sluji ca mulţumiri să-ţi aduc.
 O A M E N I Şl STĂRI DIN T O M I S

Istru-a 'ngheţat de trei ori, de când îmi duc traiul în Tomis,

Unda Euxiriicei mări s'a întărit de trei ori.
Insă îmi pare că ţara eu mi-am părăsit tot de-atâţia
Ani, câţi duşmanul grecesc a 'mpresurat pe Troeni.
Vremea se scurge-aşa 'ncet de parcă e încremenită 5
Parcă cu paşi prea domoli anu-şi încheie-al său drum.
Nîce solstiţiul, vara, nopţile nu îmi scurtează,
Nici nu îmi face mai mici zilele iarna cea grea.
S'o fi schimbat pentru mine — pesemne — a firii tocmeală,
De îmi măreşte orice, grijile mele lungind.
 188

Oare-şi mai ţine obşteasca vreme fireasca ei cale,

Doar pentru mine mai trist clipele ei picurând,
Când Js cuprins de limanul numit pe nedrept Euxinus,
Şi de sinistrul — pe drept — ţărm al sarmaticei mări?

Neamuri puzderie 'n juru-mi cu crunte războaie-ameninţă,

Care-o ruşine socot dacă din furt nu trăesc.
Sigur nimic nu-i afară şi e apărată cetatea
Doar prin un scund meterez şi prin poziţii fireşti.
Când te aştepţi mai puţin, ca un şoim se repede duşmanul?
Nici n'apuci bine să-1 vezi, şi a fugit cu-al său plean.
Poarta deşi e închisă, culegi de pe stradă adesea
Unse cu-otravă săgeţi, ce au sburat peste zid.
Doar câte unul cutează pământul să lucre: sărmanul
Ară c'o mână pe plug şi cu cealaltă pe arc.
Cântă 'ncoifat pe-al său nai, c e - i lipit doar cu smoală, păstorul
Şi de războaie se tem oile-aci, nu de lup.
Zidul abia ne păzeşte şi chiar între noi ducem teama
Liftei barbare de-aici amestecate cu Greci,
Căci locuesc împreună cu noi deavalma barbarii,
Cari 'n oraş stăpânesc cele mai multe clădiri.
Dacă de ei nu ţi-e frică, dar scârbă îţi fac, când cu sarici
Vezi coperit al lor trup împăroşat şi miţos. •
Chiar şi aceia pe cari îi crezi c ă - s de viţă grecească, 'n
Loc de costum strămoşesc poartă nădragi persiani.
Ei se 'nţeleg între ei printr'o limbă c e - i leagă 'ntre dânşii;
Eu doar prin semne le-arăt ceea ce vreau să le spun.
Eu sânt aicea barbar, căci nu-s priceput de niciunul;
Graiul latin, când l'aud Geţii, prosteşte surâd.
Fără sfială, în faţă, de rău mă vorbesc — cred — adesea;
Poate mă învinuesc pentru că sânt surghiunit.
 189

Ei tălmăcesc împotriva-mi orişice semn de-afirmare

Sau de negare al meu, când la 'ntrebări le răspund.
Apoi dreptatea aicea prin sabie-şi fac, cu de-a sila;
încă adesea in for până la sânge se bat.

O , nemiloasă Lachesis, că nu îmi scurtaşi din urzeala

Vieţii, când zodia mea nenorocită văzuşi!
Astfel mă plâng, o prieteni, că nu vă văd chipul şi ţara-mî
Şi că fusei exilat printre sălbaticii Schiţi.
Grele pedepse amândouă! Pe drept surghiunit fui din Roma.
Poate că nu meritam într'un asemenea loc.
C e tot vorbesc eu, smintitul? Viaţa să-mi pierd eram vrednic,
Căci pe divinul August, fără să vreau, l-am jignit.
 s o ţ i el s a l e

Tu în scrisoarea-ţi te plângi scriind că 'n derâdere unul

T e - a r fi mustrat c'ai avea un surghiunit de bărbat.
Cât m'a durut, nu fiindcă destinul îmi batjocoreşte —
Căci bărbăteşte să rabd nenorocirea-s deprins —
Insă fiindcă-mi închipui că tu ai roşit de durerea-mi
Şi că ruşine aduc tocmai cui n'aş fi dorit î
 191

Rabdă şi 'ndură căci rele cu mult mai cumplite răbdat-ai,

Când mâniatul nost prinţ dorului tău m'a răpit.
Dar se înşeală acela, când el surghiunit mă numeşte,
Fiindcă păcatul meu fu mult mai uşor pedepsit.
Cea mai grozavă pedeapsă mi-a fost că jignit-am pe Cezar.
O, cât de bine-ar fi fost mai înainte să m o r !
Da, e crăpat al meu vas, dar nu-i înghiţit de talazuri
Şi, la liman deşi nu-i, la suprafaţă tot stă.
Cezar nu-mi luă nici viaţă, nici bunuri, nici drepturi civile;
Şi meritam să le pierd căci mă cunosc vinovat.
Insă fiindc'a mea vină nu fu împletită c'o crimă,
El poruncitu-mi-a doar să părăsesc ţara mea.
Şi-astfel precum cu atâţia, pe care nu poţi să-i înnumeri,
Cezar fu îndurător, fu şi cu mine milos.
Nu exilat mă numeşte, ci doar relegat, chiar el însuşi.
Lucrul e neîndoios: însuşi fu judecător.
Drept e, o prinţ, aşa dară, ca versu-mi, pe cât cu putinţă-i,
Să intoneze a ta laudă neîncetat.
Drept am să rog deci pe zei, al cerului prag să-ţi închidă
Şi să-ţi îngădue-a fi zeu, însă fără de ei.
Tot ca şi mine norodul se roagă; dar nu numai fluvii
Varsă-se în Ocean, ci şi vreun mic pârâiaş.
Insă tu care îmi zici exilat,de acuma fă bine,
Soarta de nu-mi amărî c'un epitet mincinos.
P O E Z I A C E R E LINIŞTE Şl S E N I N Ă T A T E

M ă sfătueşti să îmi mângâi prin studiu răgazul cel jalnic

Ca să nu fie al meu spirit de lene ştirbit.
Greu este sfatul c e - m i dai, amice, căci versul pretinde
Cuget senin şi un trai fără de griji, liniştit.
Soartă mai tristă pe lume ca soarta-mi nu poate să fie;
De dusmănoase
> furtuni este destinu-mi mânat.
Ceri ca Niobe, pierzându-şi copiii, să ducă festiva
Horă, să joace Priam când îşi îngroap' ai să fii?
 193

Jalea sau studiul crezi că trebuie timpul să-mi umple,

Când la al lumii sfârşit stau surghiunit printre Geţi?
Chiar dac' un suflet mi-ai da înzăuat cu atâta putere,
Cât auzirăm c'avu cel acuzat de A n y t :
Se va surpa 'nţelepciunea de greul cumplitei ruine,
Căci o mânie de zeu birue pe muritori.
Recunoscut ca 'nţelept de Apolon, bătrânul acela
N'ar putea scrie nimic, dacă în locu-mi ar fi.
Chiar de-aş uita d e - a mea ţară şi chiar de-aş uita pe prieteni
Dac'aş putea ca să uit tot ce pierdui prin exil;
M ă va opri totuşi teama să-mi văd liniştit de-al meu lucru,
Pentru c ă - s împresurat, jur împrejur, de duşmani.
Unde mai pui că talentu-mi, mâncat de o lungă rugină,
A amorţit şi-a pierdut mult din puterile-i vechi ?
Chiar de-i fertil un ogor, dacă nu e arat fără preget,
Nu va produce decât iarbă, scaeţi şi ciulini.
Calul ce stat-a prea mult în grajd, o s'alerge-anevoe
Şi va rămâne codaş, din barieră pornind.
Lemnul se crapă şi 'ncepe a se putrezi, dacă barca
E depărtată mult timp de-obişnuitul ei val.
Deci, deşi nici înainte n'am fost prea 'nsemnat, dar nădejde
N'aibi să mă vezi ajungând ceia ce fost-am pe vremi,
Căci suferinţa 'ndelungă mi-a frânt a' talentului aripi,
Cât nu-mi rămase nimic din energia de mult.
Totuşi adesea in mână am luat, ca şi-acuma, tăbliţa
Şi-am încercat să constrâng vorbele 'n versuri şi ritm.
N'am putut scrie poeme, ci numai scrisorile-acestea,
Cu-al autorului lor loc şi destine la fel.
Apoi de glorie-al nostru suflet ades întărit-e ;
Dorul de-a fi lăudat face talentul fertil.
Fost-am pe vremuri atras de-a celebrităţii splendoare,
Cât timp un vânt priincios dus-a corabia mea.
 194

Azi sânt aşa de-abătut, că de faimă de loc nu-mi mai pasă;

De s'ar putea, aş dori necunoscut să trăesc.

Au, pentrucă la 'nceput reuşi poezia-mi, a scrie

M ă sfătueşti, spre a nu pierde succesul trecut?
Făr' să vă supăr, o Muze, voi voe să-mi daţi a o spune:
Pricina voi mai ales sânteţi că-s azi în surghiun.
Cum pedepsit fu pe drept turnătorul bronzatului taur,
Astfel pe drept ispăşesc şi eu al meu meşteşug.
Nu trebuia să mai am cu versul nimic de a face,
Când, naufrag, eu pe drept de-orişice mare fugeam.
Dacă, zmintit, aş re'ncepe fatala mea artă, fireşte,
Locul de-aicea-mi va da mijloace versu-mi să ţ e s ! !
N u - i nici o carte pe-aicea, nici nimenea să mă asculte
Sau să'nţeleagă cumva sensul cuvântului meu.
Orişice loc este plin de barbâri cu sălbatice glasuri,
Plin de-a duşmanului Get sunet înfiorător.
Cred că m'am şi desvăţat de-a părinţilor limbă latină
Căci învăţai să vorbesc graiul sarmatic şi get.
Insă, cu toate acestea — ca sincer să fiu — a mea Muză
Nu s'a putut hotărî să se desveţe de cânt.
Scriu, însă cărţile scrise le pun să le mistue focul:
Din osteneala-mi m'aleg doar cu cenuşă şi scrum.
Oh, cât aş vrea (dar nu pot) să scriu măcar câteva versuri î
Iată de ce eu în foc truda mi-asvârl ne'ncetat,
*

Iară la voi nu ajunge decât doar o parte din scrisu-mi,

Fie răpit de pe foc, sau vicleneşte ascuns.
Oh, de s'ar fi prefăcut tot astfel în scrum a mea „Artă"
Care pe dascălul ei pe neaşteptate-1 pierdu !
 1

mustrări prieteneşti

Naso al tău îţi trimete de-aci dintre Geţi sănătate,

Dac' a trimete mai pot ceieace nici eu nu am.
C ă c i dela cugetul bolnav acum molipsitu-s'a Irupu-mi,
Ca peste tot eu să fiu de suferinţă cuprins.
Zi după zi de-arându-s căsnit de durerea din coastă,
Ce de al iernii crunt ger rău vătămată a fost.
Dar dacă eşti sănătos, m i - e par'că şi mie mai bine:
Tu în căderea-mi cu-ai tăi umeri un sprijin mi-ai dat.
Insă deşi îmi dăduşi nespuse dovezi de iubire
Şi-mi ocrotişi ne'ncetat viaţa în orişice chip,
Păcătueşti că mă mângâi c u - a ' tale scrisori prea arare.
Crezi că-i din parte-ţi frumos, nici un cuvânt să nu-mi scrii ?
O, îndreptează-ţi cusurul! Căci dacă tu şi de greşala
Asta te scapi, eşti un om desăvârşit pe deplin.
Invint» *• ţi-aş aduce mai multe, dar poate răvaşul
Ce l'aî trimes, n'a ajuns până la mine aici.
 196

Zeii să facă să fie învinuirea-mi greşită

Şi să te fi acuzat, că m'ai uitat, pe nedrept.
Trebue-asa
> să si
* fie căci nici nu îmi vine a crede
Să-ţi fi schimbat într'atât statornicia de mult.
Dulcele cimbru din Hybla mai iute-ar putea să lipsească-
Sau să lipsească din Pont surul pelin mai de grab',
Ca să te dee vreunul de gol că tu uiţi pe-un prieten.
Nu e aşa 'ntunecat firul destinului m e u l
Dar ca să poţi alunga o învinuire nedreaptă,
Fă în astfel să nu pari ceia ce nu eşti de loc.
Odinioară cum timp îndelung petreceam cu taifasul,
De nu n e - a fost uneori ziua întreagă de-a;uns,
Astfel acuma răvaşul cel mut între noi să alerge,
Mâna şi fila ţinând locul limbutelor guri.
Dar ca să nu par prea mult că mă îndoesc, prin aceste
Versuri puţine de-ajuns fie că ţi-am amintit,
Iar ca destinu-ţi la fel cu al meu să nu fie, primeşte
Ruga cu care-un răvaş termină: „Fii sănătos".
 glorificarea soţiei

Tu, o soţie, la care eu ţin chiar mai mult ca la mine,

Ce monument ţi 'nălţai în poezia-mi, tu vezi.
Chiar dacă bardului soarta multe scăderi îi aduce,
Tu prin talentu-mi vei fi totuşi vestită în v e a c .
Timp cât voi fi eu citit, citi-se-va şi a ta faimă
Iară pe rugul cel trist nu vei muri pe deplin.
Chiar dacă vrednică pari, prin a soţului soartă, de milă,
Multe găsi-vei c e - a r vrea 'n locu-ţi de-acuma a fi,
 198

Care să te fericească şi pizmă să-ţi poarte, măcar că

Te 'mpărtăşeşti pe deplin din ale mele dureri.
Dar mai de preţ nu-ţi lăsam, chiar dacă-ţi lăsam bogăţie.
Oare bogatul murind duce ceva în mormânt?
Ţi-am dăruit bucuria eternului nume, lăsându-ţi
Ceia ce mie mi-a fost dintre odoruri mai scump.
Unde mai pui că, fiindu-mi tu singurul sprijin pe lume,
Şi prin aceasta te-alegi nu cu o cinste de rând,
Căci al meu glas n'a 'ncetat să te pomenească, de care
Laude-a' soţului tău trebue mândră să fii.
Şi, ca să nu spue vreunul c'au fost fără rost, stărueşte,
Deopotrivă păstrând dragostea ta şi p e - O v i d .
Cât timp am fost în picioare, rămasu-mi-a cinstea ta doară
Fără de pată: de ea nimenea nu s'a atins.
Ci din căderea-mi acuma un câmp s'a deschis pentru tine
Iară virtutea-ţi în el poate să-şi facă altar.
Este uşor ca să fii cinstită când nu sânt ispite,
Când, ca soţie, uşor poţi datoria să-ţi f a c i :
Dai de credinţă dovadă şi de conjugală iubire
Dacă, deşi a trăsnit zeul, nu fugi de-uragan.
Insă vezi rar o virtute să nu se preschimbe cu soarta
Şi să rămâie la fel, când de noroc eşti lăsat.
Dar dacă vreuna găseşte în sine-şi răsplata c e - o cere,
La al ei post rămânând, chiar când destinu-i mai greu,
Ea (dacă timpul măsori) din veac până 'n veac pomenită-i
Şi-i admirată 'n orice loc pe întinsul pământ.
Vezi, Penelopa cum, prin credinţa-i de laudă demnă,
Neîncetat îşi păstră faima din v e a c până 'n v e a c ?
Vezi ce cântată-i soţia lu-Admet şi soţia lui Hector
Ca şi Evadne, ce 'n rug a se svârli a 'ndrăsnit ?
 m

.."Astfel trăeşte prin îaima-'i şi Laodamia, al cărei

Soţ cel dintâi a călcat pe iliacul pământ.
Nu vreau să zic oă-ţi cer moartea, ci numai credinţa-,, iubirea:
Faima-ţi tu n'ai s*® câştigi prin sacrificii prea mari..
Nu doar că n'ai face astfel, de-aceia-ţi dau sfaturi a c u m a !
Pânzele năvii le "atinzi chiar când cu vâsla o, mâni.
*Cine-ţi dă sfat ca să faci, ce şi faci, el prin sfatu-ii te-aprobă
Şi te îndeamnă, voind a lăuda c e - a i făcht..
 NOTE

Diferitele epistole care alcătuesc „Tristele" au fost aranjate de chiar au-

torul lor în ordinea în care le citim astăzi şi se pare că ele au tost trimese la
Roma, nu una câte una, cum am fi înclinaţi să presupunem, ci s'au trimes în
seriile ce alcătuesc cele cinci cărţi ale „Tristelor". Fie care carte, după ce
a fost terminată, a fost sporită prin câte o scrisoare ca prefaţă şi alta ca
epilog, după cum poate observa ori ce cititor atent. Ordinea cronologică
concordă, în trăsături generale, cu ordinea scrisorilor.
Prima carte a fost scrisă în timpul călătoriei sale de la Roma spre To-
mis, între luna Decembrie, când a plecat, şi luna Februarie, când e probabil
că a ajuns pe coasta dobrogeană. Data exilului său, după cele mai recente
cercetări, e pusă spre sfârşitul anului 9 p. Chr. El s'a îmbarcat în luna De-
cembrie la Brundisium (Brindisi), a străbătut Adriatica, apoi prin marea Ionică
şi golful Corintic a ajuns la Lechaeum, în portul Corintului, a trecut istmul pe
jos, iar de la Cenchreae s'a îmbarcat in alta navă, cu care, prin marea Egee
a ajuns la Tempyra, în Tracia, de unde se crede că a trimes la Roma prima
carte, cuprinzând unsprezece epistole.

CARTEA I
Elegia 1. (Recomandaţie)

Pg. 3 v. 1 cărticică: se referă la cartea întâia.

» v. 5 Ruloul de papirus era întăşurat într'o bucată de pergament pur-
puriu.
Pg. 4 v. 1 Titlul era de obicei scris cu roşu de miniu iar foaia de papirus,
pentru a nu fi mâncată de molii, era unsă cu-ulei de cedru
sau cu şofran.
v. 2 Coarne se numiau cele două coperte ale vergelii pe care se
înfăşură papirul. Aceste capete, care depăşeau puţin lăţimea
sulului, erau împodobite cu nasturi de sidef sau de argint, sau
zugrăvite cu altă culoare. Cele două margini — de sus şi de
jos — ale sulului erau poleite cu spumă de mare şi netezite
 202

ca să nu alârne de ele fibrele papirului. Ele se numeau frun-

tea, mai bine zis frunţile, pentru că erau două.
Pg. v. 14 Zeului: August.
37—38 v. C. III, eleg. 14 v. 29. „El va fi drept cu aceste scrisori când,
şli-va că fost-au — „Scrise de»un om
surghiunit, înconjurat de b a r b a r i "
Pg. 5 v. 7 v. Cic. ad. Quintum fratrem III.
Horaţiu Ep. II, 2, 77i „Oricărui scriitor îi place pădurea şi fuge de oraş" şi
Carm. I, 1, 3 0 : „pe mine mă desparte de norod pădurea răcoroasă şi corurile
uşoare ale Nimfelor împreună cu Satirii". — Tacit, Dial. 9 : „poeţii, cum afirmă
ei înşişi, trebue să se retragă în păduri şi dumbrăvi, adică în singurătate".
Pg. 6 v. 10 Ovidiu afirmă adeseori că exilul său e datorit în mare parte
talentului cu care scrisese — cu câţiva ani înainte — vestita
„Artă a Iubirii".
„ v. 15 După culoarea neagră, de doliu, cu care Ovidiu a zugrăvit
coarnele cărţii sale.
v. 18 Metamorfozele, Amores, Heroidei, Fasti etc.
„ v. 22 Arta iubirii.
„ v. 23 . P e muntele Palatin.
„ v. 26 Sentinţa de exil.
Pg. 8 v. 5 Fiul lui Apolon, care a cerut dela tată-său voe să mâne carul
soarelui şi care, din pricina neindemânării, s'a prăvălţt, cuprins
de foc, din înaltul cerului.
„ v. 9 Caphereus era un promontoriu al insulei Eubea, unde flota greacă
la întoarcerea ei după cucerirea Troei, suferise un naufragiu.
„ v. 16 Icar, fiul lui Dedal (un fiii de meşterul Manole al mitologiei
greceşti) pentru că a sburat prea aproape de soare cu aripile
sale făcute din ceară, a căzut în marea ce-i poartă numele.
„ v. 26 Telef, prinţ misian (din Asia mică) căpătase la Troia o rană
pricinuită de lancea lui Ahil. Telef, ne mai aflând vindecare
pentra rana sa, consultă oracolul care-i spune că boala lui
nu poate fi vindecată decât tot de acela care a pricinuit-o.
Ulise, spre a-1 îndatora, îi trimete o alifie făcută cu rugină
de pe lancea lui Ahil, leac cu care bolnavul s'a vindecat
numai decât.
Pg. 9 v. 2 dulapul rotund unde se păstrau sulurile cu operele lui Ovidiu-
„ v. 7 Cele trei cărţi din care era alcătuită „Arta iubirii".
„ v. 10 Adică ucigaşi ai tatălui lor ca Edip, sau Telegon, fiul lui Ulise,
cu vrăjitoarea Clrce.
„ v. 13 Schimbate chipuri = Metamorfoze.
Această elegie a mai fost tradusă d i d.d. G. Frunză şi I. U. Soricu în
Floarea Darurilor (voi. I, pg. 2 0 5 - 209). O reîmprospătăm atenţiei lectorului:
 203

Eu nu te-opresc, şi 'n Roma vei merge fără mine,

Dar vai, scrisoare scttmfă, cum nu poate să meargă
Şi cel care te-a scris!.. Tu nu lua podoabe
Şi du-te 'n haina tristă ce ţi-o va da surghiunul :
Îmbracă 'nfăţişarea nemîngîierii mele.
Să nu te-acoperi, dragă, cu roşu suc de afin
Căci nu trezeşte milă hlamida ţi de purpură.
Tu foile-ţi pălite nu le stropi cu cedru,
Şi titlu 'ngust din faţă să nu l însemni cu sânge,
Să nu albească coame pe fruntea ta cu slove :
Podoabele acestea nu-s pentru cărţi ieşite '
Din mini nefericite;
Ci tu rămii icoana neîndurării sorţii.
Coperta nu-ţi lucească supt poleirea pietrii;
Rămii aşa în jale, cu pletele zburlite.
De porţi atîtea pete, obrazul nu-ţi roşească:
Vedea-va orişicare că-s lacrime uscate.
Aşa, solie dulce, te du acum: salută,
Cu-a 'mele triste vorbe acele locuri scumpe:
Eu nu pot să te pipăi decît numai prin tine.
lor, dală din mulţime se va gîndi vre linul
La mine, şi te 'ntreabă de taina vieţii mele,
Trăiesc, să-i spui, dar mort e izvoru-mi de lumină,
Şi de mai număr zile, de-un zeu sînt dăruite,
Şi dacă vre un altul te va 'ntreba mai multe,
Deschide-te tăcută, cuprinsul să-ţi cetească;
Nu te uita, vorbindu-i de lucruri neiertate :
Pe dată cetitorul e luminat de tine.
Păcatele-mi se plimbă atunci din gură 'n gură,
Şi murmurul mulţumii m'o prigoni ca duşman,
Ca duşman tuturora. Şi-aricit a'lor ctivinte
Te-or supăra, iea seama şi 'n veci să nu mă aperi:
Mai rău s'aprinde focul supt calda ţi apărare.
Dar, dac'o fi vre unul să i doară suferinţa-mi,
Şi ochii uzi să-i poarte pe cîntecele-mi triste,
In blinda lui tăcere — căci şoapta-1 poate vinde -
De s'o ruga ca Cesar de mine s'aibă milă,
Să-mi uşureze chinul, — oricine-ar fi acela,
Şi eu voiu cere 'n ruga-mi să nu-l doboare vina
Ca vrut să aibă zeii de mine îndurare.
O, dacă rugăciunea i s'ar vedea 'mplinită,
Şi-a Cezarului ură s'ar stinge

Şi o, dacă să mor ar face cerul

 204

La pragul casei mele!...

Dar tu te duci acuma, gîndind l'a'mele sfaturi,
Şi, totuşi, blinda carte, o să-ţi auzi cusururi:
Mai jos decît talentu-mi te-o ţine gura lumii.
Dar cel ce-ţi dă osinda, să judece dator e
Şi opera şi vremea : aicea ţi-e scăparea.
Cintarea-şi prinde zborul din colţ senin de suflet —
Dar nori de suferinţă se lasă peste viaţa-mi.
Izvorul poeziei e pacea fără grijă —
Dar mie-mi sint duşmane şi Mare, vint, furtună.
Iar teama cit de mică încremeneşte ciutul —
Eu totuşi simt de-asupra-mi o sabie ce-atîrnă
Şi stau pierdui. Iar cel drept,
In blinda lui uimire de ce-am putut eu face,
Mă va ceti cu milă.
Dar adă-l pe poetul Meoniei şi pune-l
In focul ăstor vremuri: îi va seca avîntul.
Şi, iarăşi, dragă carte, să mergi, adu-ţi aminte :
Nu-ţi pese ce va zice de tine gura lumii,
Nici că l'a ta cetire nu te-a găsit pe placu-i.
Iar soarta de pe-acuma nu-mi mai zîmbeşte mie,
Să mai m'aştept din parte-ţi la laude, triumfuri.
Prin vremuri fericite mă tulburase gîndul
De glorie,
Şi dortd de ea mă 'nfierbîntase.
Dar azi abia mă 'nduplec să nu blestem şi cintul
Şi-avîntul neprielnic: el mi-a gătit surghiunul,
Tu poţi, tu du-le însă, şi vezi în locu-mi Roma.
De ce nu vreţi să fiu eu în locul cărţii mele,
O, zei?.. Şi tu intra-vei în Roma noastră mare
Din pribegia-ţi lungă; pe dată în mulţime
Se va vorbi de tine; dar nu-ţi ascunde faţa,
Să li-amăgeşti credinţa, tu numele să nu-ţi schimbi;
Oricîtă grij'avea-vei, paloarea-ţi te va vinde.
Tiptil intră ca hoţii, să nu prinză de veste
A'tale vechi surate: ţi-or face negru traiul,
Căci nu mai sînt la nimeni dragi cum erau odată.
Dar, de va fi vre unul să strige 'n gura mare
Că eşti a mea, şi'n ciudă te va zvîrli 'n unghere
Şi te o lăsa pustie —
Tu spune-i blînd: „amice, ceteste-mi bine titlul
Si
* vezi că TTU'S Povata• iubirii, cum crezut'ai :
7

Ea şi-a primit răsplata11.

 205

Şi-acum ce mai vrei, dragă, te 'ndeamnă oare dorul,

Să urci şi Palatinul, ca să te vadă Cesar ?
Măcar de-ar vrea stăpînul acelor locuri sfinte
Să-mi fie cu 'ndurare !
Şi ştiu că sînt blînzi zeii din locurile-acelea,
Dar mă 'nfioară teama :
Din înălţime-aceia m'a fulgerat peirea.
E liber porumbelul cel sîngerat de uliu,
Dar tot ii înspăimîntă un Jâlfiit de-aripă.
Cu greu de-acum departe de staul va mai paşte
Oiţa ce-a rănit-o un dinte de lup lacom.
De-ar învia Phatton, nu s'ar mai duce 'n ceruri
Şi s'ar feri de caii ce-atâta ii iubise...
Astfel mi e groază mie de fulgerul lui Joie,
Căci l-am simţit odată ;
Iar tunetul când geme, parcă-mi vorbeşte mie . . .
Ciţi au scăpat de colţul vestit al Cafereii,
N'au mai întins văntreaua pe apa Eubeii:
Aşa şi slaba-mi luntre încunjură vâltoarea,
Ce i-a gătit furtuna.

Şi-acuma, carte dragă, învaţ'a fi smerită,

Să nu te 'nşele visul c'ai să te vezi cetită
De-aleşii din mulţime : şi Icarus voise
Cti-aripile-i de ceară să cucerească slava...
De vei porni acuma în zgomote de vâsle
Ori legănări de vânturi, — o ştie numai cerul.
Ajuns'acolo, intră: vei fi binevenită,
Când pace-o fi stăpînă şi ura mai domoală,
Când s'o găsi vre-unul să ţi lecuiască teama,
Să te strecoare 'n lume. O, de ai ajunge-acolo
Mai cu noroc ca mine, de stea călăuzită,
Să-mi luminezi viata!...
»
Cînd tu mi-ai săpat rana, tot tu să-mi dai şi leacnL
Dar cine ştie dacă a'tale gânduri bune
Nu mi-or aprinde chinul;
Mînia aţipită va tresări de odată
Şi-a 'mele suferinţe cu tine au să crească.
Ah, prea m'apasă teama, nădejdea-mi este mută!..
Cu 'ncetul vei ajunge l'altarul casei noastre.
Străin'aşteaptă'acolo lădiţa mea rotundă;
Tu pipăie: într'ânsa vedea vei aşezate
A' tale surioare, ca tine făurite
 206

In roditoarea-mi veghe. Şi toate-au să se 'nalte,

Spre tine-or scoate fata să le cunoşti din nume;
Dar trei din ele numai vor sta înghemuite,
Si 'n umbra din unghere îşi vor ascunde chipul.
Aci-s îndrumătorii iubirii învăţate
De fiecare 'n hune . . .
Să te fereşti de ele!
Si dacă simţi în tine putere şi 'ndrăzneală,
Tu spune-li că-s nişte Edipozi şi Telegoni,
Si-oricăt îti va suride, să nu iubeşti pe nimeni.
In rânduri grămădite stau cărţile 'mplimte
Cu formele schimbării :
Sînt cîntece scăpate de negrul gînd al morţii.
Tu spune-li să 'nşire la a schimbării salbă
Povestea sorţii mele, schimbare neaşteptată :
Ce dulce mi-era viaţa, ce jalnică-i acuma!..
Aş vrea să-ţi spun mai multe, dar teamă mi-i că 'ntîrzii.
Căci, de-ai purta cu tine întreg paharul negru
Ce-mi împînzeşte viaţa,
Ţi-ar f i prea greu, şi 'n Roma tu n'ai putea ajunge.
Dar calea este lungă, grăbeşte, scumpă carte —
Măiestrul tău rămîne pe-un ţerm străin, departe . . .

Elegia 11-a ( F u r t u n a )

cuprinde o strălucită descriere a furtunii de care a fost apucat vasul în

plutea autorul când se afla pe Adriatica, în drum spre Tomis

11 V. 3 Cezar, aici August.

V. 6 Pallas Atena, Minerva Latinilor.
V. 7 Turnus, prinţul Rutulilor, cu care se luptă Eneas când vrea să
se stabileasca în Italia.
V. 10 Poseidon sau Neptun, fratele lui Jupiter, era unchiul Minervei,
fiica acestuia din urmă.
V . 12 Alt Zeu, adică August.
12 v. 13 Vântul de răsărit. 1
13 v. 1 Ursa (Carul Mare) e o constelaţie uscată pentru că nu se cufundă
niciodată în mare.
13 v. 19 Un instrument cu care — în timpul atacului — se arunca bolo»
vanii grei împotriva duşmanilor sau a zidurilor unei cetăţi
asediate.
v. 22 Că valul al zecelea era mai mare ca celelalte, era o superstiţie,
 207

după cum Grecii credeau că fiecare al treilea val e cel mai

puternic şi mai primejdios corăbiilor.
Pg. 13 v. 28 Cf. versul lui Vlahuţă: . N u de moarte mă cutremur ci de
veşnicia ei" !
Pg. 14 v. 1 Zeii verzi erau zeii mării.
» v. 3 Cezar aici, ca în tot restul scrisorilor, înseamnă August. August
— fireşte — ar fi putut foarte bine să—1 condamne, ca stăpân
absolut ce era, chiar la moarte.
„ v. 7 Styx era vestitul fluviu din Infern. Aci echivalent c u : a trimete
la moarte.
, v. 19 In alte ediţii (v. Ewald-Levy) aceste distihuri sânt — poate cu
drept cuvânt — inversate. Cetatea lui Alexandru e Alexandria
din Egipt.
„ v. 21 Cu mulţi ani înainte, în tinereţe, Ovidiu făcuse cu poetul Macer
amicul său, o călătorie prin aceste locuri. A vizita Atena era
— pentru orice Roman cult — ceia ce e pentru noi a merge
la Paris.
„ v. 25 Ţărmul stâng al Euxinei (mării) e ţărmul dobrogean al Mării
Negre.
Pg. 15v. 4 Ausonic = italic.
„ v. 16 Cezari i Tiberiu, moştenitorul tronului, Drusus, fiul lui Tiberiu
Germanicus, nepotul lui Tiberiu, adoptat de acesta după moartea
fratelui său Drusus major, tatăl lui Germanicus.
„ v. 21 cu condiţii, anume acelea exprimate în versurile 10—18 de pe
această pagină.

Această elegie e prima scrisă de Ovidiu după plecarea sa în exil. Elegia

No. I va fi fost scrisă, ca un prolog, abia după ce el va ti terminat pe celelalte
10 cuprinse în Cartea I - a .
Iată această elegie in traducerea domnilor G. Frunză şi I. U. Soricu
(v. FI. Darurilor. P. I, pg. 275 - 277) >

O, zei slăviţi ai mărit, — mi-a mai rămas doar ruga. —

Corabia-mi izbită voi n'o lăsaţi să piară,
Şi nu purtaţi mînia lui Cesar pentru mine.
Un seu se 'ndur' adesea spre cel gonit de alt zeu :
Vulcan urăşte Troia păzită de Apollo,
Ocrotitoare-i Venus, Athena-i vrea peirea.
Iubia pe Turnus Hera, urîndu-l pe Eneas,
Care, condus de Venus, plutia aşa de sigur.
Neptun turbă adesea pe tainicul Ulysse,
Dar îl scăpa Minerva de cruda-i lovitură.
Oricît sint de departe eroii vechi de mine,
 208

Cum nu mă scapă Cerul de ura-unui zeu?...

Dar, vai, este zădarnic cuvîntul ntieu, sărmanul.
Si valu'n răzvrătire îmi amuţeşte glasul,
Şi spulberatul Notus, din miazăzi cind suflă,
Împiedecă strigarea-mi s'ajungă pin' la ceruri.
Aceleaşi vînturi rele, spre-a mă lovi mai aprig,
îmi duc în lumi străine vintrelele şi ruga,
Şi munţi întregi de apă se 'nalţă sus în Iar guri:
Ai crede c'ating cerul în oarba opintire.
Cînd valul se desface, prăpăstiile negre
Ai crede că Tartarul voiesc să ţi-l arate.
Oriunde-mi întorch ochii, văd numai cer şi apă :
E Mare spumegată şi cer umbrit de nouri
Si între ele vîntul îşi poartă asprul şuier,
Iar unda nu mai ştie de ce glas să asculte.
Căci despre faptid zilei puteri prinde Eurus,
Si suflă şi Zefiritl, trimes mai în spre sară,
Curînd, din miazănoapte, nebun Boreas vine,
Soseşte-apoi şi Notus cel gata de războiu ...
Cîrmaciul şovăieşte, şi 'ncremenit de groază,
Nu ştie cum s'apuce, de ce să se ferească.
O, sînt pierdut. Pierdută-i nădejdea de scăpare.
Acum simt valul rece cum îmi atinge faţa,
Mi 'năbuşe suflarea şi 'n vreme ce mă vaiet,
Îmi năpădeşte 'n gură cu gtnd ucigător,
Şi scumpa mea soţie îmi plînge-acum surghiunul,
îmi plinge depărtarea ; numai atit ipii plînge!
Ea nu ştie că 'n larguri plutesc pe unde leşuri,
Ea nu ştie de valuri, de moartea ce-mi stă 'n faţă.
Si-i bine că departe de mine a rămas: —
Căci lîngă dînsa moartea mi-ar fi cu mult mai crudă,i.
Şi, de-aş peri în valuri, ferită-i ea de rele,
Si voiu trăi printr'însa o parte din viaţă...
Dar ce văd?... Norii negri s'au luminat de flăcări,
Răsună temelia tăriilor de zgomot,
Iar valuri răpezi, grele, lovesc în coaste nava
Precum lovesc in ziduri turbatele batiste.
Şi valul care vine, le 'ntrece-acum pe toate,
Pe-al noulea-l\trmează şi-i iese înainte...
Şi nu mă tem de moarte; de grozăvia-i tremur.
Să scap de naufragiu, cum mi-ar prii odihna!
Ce sfîntă-i moartea 'n luptă sau moartea la căminu-ţi^
Să te cuprindă 'n sînu-i ţărîita, ce ţi i dragă,
 209

Să ştii că după doru-ti mormintul tău găti-l-vor,

Iar nu să saturi peştii în valurile mării.
Dar, dacă eu sînt vrednic de-o moarte ne'mblînzită,
De ce-ar muri cu mine şi soţii făr' de vină?
O, zei ai Mări-albastre, ce străjuiţi pe ape,
Stingeţi-vă cti toţii aprinsa-vă minie,
Şi zilele, ce Cesar voi să mi le lase,
Lăsaţi-mi-le pînă la ţermul oropsit.
Si, de voiţi pedeapsă pentru amara-mi vină,
Vedeţi că Cesar însuşi nu moartea mi-a voit:,
Spre unde stigiene voind să mă trimeată,
De ajutorul vostru el n'ar fi fost lipsit,
Putea să mă doboare în mii şi mii de feluri,
Să-şi ceară îndurarea şi darul înnapoi —
Dar voi, o zei, eu nu cred că v'am jignit vre-odată.
Ajungă-vă deci chinul pe care îl îndur.
Nu poate să trăiască ursitul la pierzare,
Oricît s'alină valul şi vîntul se 'mblînzeşte,
Oricît m'aţi ocroti voi, eu sînt tot surghiunitul,
Şi eu nu spintec marea cu mărfuri preţioase,
De bogăţie lacom, s'adun mereu comori,
Nu merg, ca altă dată, la şcoli, către Atena,
Nici ca să văd oraşe în Asia ştiute,
Sau să admir in slava-i Alexandria mîndră.
Cînd ru^a-mi cere vînturi mai blînde, cint-ar crede
Că pînzele-mi se 'ndreaptă spre coastele sar mate,
S'ajung pe ţermul rece al Pontului sălbatec,
Şi plîng că de la Roma e drum-aşa ae greu ?...
Aşa de mult îmi trebui să văd cetatea Tomis,
In care colt de lume-i? Şi n'o mai văd odată.
De mă iubiţi pe mine, opriţi năvala oarbă
A undelor, şi daţi-mi, o zei, cerească pază.
De mă urîţi, spre locul ursit grăbiţi-mi mersul,
Căci chinul mieu de ţermul acela e legat.
Tu, vînt, să-mi umfli pînza — căci ce-o să fac aicea,
De ce mai cat spre ţermul Italiei iubite ?. •.
Cînd Cesar mă goneşte, la ce mă mai reţineţi ?...
Vreau să-mi răsară 'n cale a Pontului ţinuturi:
Aşa vrea Cesar astăzi să-mi răsplătească vina,
Şi nu ni e dat nouă ca să bîrfim în contră-i
Cînd niciodată fapta pe zei nu îi înşeală.
Voi ştiţi că nu port vina pe-a mea nelegiuire.
Şi, dacă ştiţi că 'n vraja-i cuprinsu-m'a ispita,
 210

Orbită mi-a fost mintea, dar nu şi criminală.

Dacă, pe cit fu partea-mi, la casa lui ţinut-am,
Dacă mi-a fost prea-sfintă a lui Cesar poruncă,
Ş i neamuri proslăvit-am supt sceptrul lui de aur,
Şi pentru a lui mărire aprins-am eu tămiie,
Curat de-mi fuse gîndul —, voi, zei, purtati-mi grija.
De nu — lăsaţi noianul asupra mea să cadă.

Dar ce ? Mă 'nşel sau norii încep să se destrame

Şi furia învinsă a mării se 'nfrînează?
O, nu-i o mtîmplare. Voi, zei, chemaţi de ruga-mi,
Voi ce-mi cunoaşteţi gîndul, îmi daţi ajutorare!

Elegia 3-a (Ultima noapte a lui Ovidiu în R o m a )

Fără îndoială, această bucată e una din cele mai izbutite. De aceia a
şi tentat pe aţâţi traducători. La noi ea a mai fost tălmăcită in versuri romă»
neşti de St. Vârgolici (v. Conv. Liter., IX, p. 254) şi de G. Frunză şi I. U. So-
ricu (v. Floarea Darurilor, voi. II, pg. 117).

P g . 6 6 v. 2 Unii savanţi au căutat să fixeze data plecării lui Ovidiu din

Roma la 8 Noembrie. (v. Masson- Vita Ovidii în ed. Bur«
mann, voi. IV.)
Pg. 16 v. 2 Intre puţinii amici credincioşi cari l'au asistat la plecare, a fost
poetul Carus, Albinovanus Celsus (v. Otto Hennig, De P.
Ovidii Nasonis sodalibus, p. 15) Atticus şi Brutus (v.
• G. Graeber, Untersuchungen iiber Ovid's Briefe aus der
Verbannung, II Teii, p. 11).
, v. 3 A treia soţie.
„ v. 3 Fata nevestii sale a doua, măritată în a doua căsătorie cu se-
natorul Fidus Cornelius (v. Seneca, Dial. II, 17).
„ v. 21 Locuţiune proverbială echivalentă c u : a veni la spartul târ-
gului sau a treia zi după Scripturi.
Pg. 18 v. 2 Vatra stinsă era semnul doliului.
Pg. 18 v. 6 Parrhasicul Urs = Carul Mare. Se 'ndepărtase de Pol, arată
vremea spre dimineaţă.
Pg. 19 v. 5 - 6 v. Tibullus I, 3, 15: Ipse ego solator, cum iam mandata dedissem.
Quaerebam tardas anxius usque moras.
Pg. 19 v. 12 Amiciţia dintre Tezeu şi Piritou era vestită în lumea veche.
Pg. 19 v. 17 Luceafărul de dimineaţă.
„ v. 21 Metus sau Metius Fufetius, comandant al Albanilor, fu chemat
de Tullus Hostilius ca aliat împotriva Fidenaţilor, însă trădă
cauza aliaţilor săi şi trecu la inimic. Tullus birui totuşi, îl
 211

prinse şi îl pedepsi să fie sfâşiat de două care, ce alergau in

sens invers, v. Eneida (VIII, 642).
20 v. 4 De-al nost bine... Intr'adevăr ea avea să supravegheze averea
şi, cum vom vedea, să intervie mereu, personal sau prin a»
mici, pentru rechemarea soţului ei.
v. 13 Unii autori, susţin (G. Wartenbzrg-Quaestiones Ovidianae, p. 22)
că această aserţiune a poetului (aflu că...) e o plăsmuire (ad
descriptionis ardorem augendum ipse sibi confixit).

Iată aici traducerea lui Vârgolicx pe care o punem Ia îndemâna citito—

ii i

Cănd imi aduc aminte icoana nopţei triste,

Ce'n Roma pentru mine cea de pe urmă-a fost,
In care-atăte lucruri iubite părăsit-am,
Şiroaele de lacrimi tot curg din ochii mei.

Era aproape zioa cănd Cesar poruncise

De ţara mea departe, departe să mg duc.
Perdut imi era capul, nici timp de pregătire
N'aveam: intărzierea tămpise mintea mea.

Nu mi-am ales nici robii, surgunului tovarăşi,

Nici hainele ce trebui pentru un isgonit;
St am impetrit ca omul care, lovit de trăsnet,
Trăeşte, şi el samă de viaţa sa nu-şi dă-

Dar cănd durerea insăşi goni din suflet ceaţa,

Şi simţurile earăşi pe'ncetul mi-au venit,
Vorbii, de ducă gata, măhnililor prietini,
Ce dintre mulţi doi numai cu mine mai erau.

Sotia-mi mult iubită, de-amar nemăngăeptă,

Plăngind strîngea in braţe pe soţu-i ce plăngea.
In Africa departe era a mea copilă,
A tatălui ursită cumplită neştiind.

Ori unde-ţi arunci ochii e jale şi durere,

Cum e cănd duc la groapă pe-un om de mulţi jelit
Plăng moartea mea bărbaţii, femeile, copiii,
Un colţ nu e in casă de lacrimi neudat.

De pot un lucru mare cu unul mic s'asămăn,

Cănd Troia fu cuprinsă astfel de faţă-avea.
14*
 212

Si oamenii şi cănii dormeau acum in pace,

Ear luna sus pe ceruri măna fugarii sei.

Spre dinsa 'nălţănd ochii, ş'apoi spre Capitoliu>

Ce in zadar cu casa-mi alăturea era:
"O zeităţi vecine, zisei, lăcaşuri sfinte,
"Pe care 'n veci de-acuma eu n'oiu să vi privesc,

"Voi zei ai Romei măndre, ce părăsesc eu astă-zi

"In lunga vecinicie cu bine remăneţi.
"Rănit, de şi degeaba 'n mână mai iau scutul.
"Scapati de cruda ură macar surgunul meu.

"Lui Cesar rătăcirea, ce m'a'nşelat pe mine,

"Spuneţi-i-o: greşeala-mi drept vină să n'o ia.
"Ce ştiţi voi toţi, să ştie şi cel ce rni dă pedeapsa :•
"Nu pot fi neferice, de 'mpac pe acest zeu".

Astfel rugat-am zeii, mai mult anei soţia,

Cu vorbe 'năduşite de gemit i-a rugat.
Ea stănd ingenunchiată, cu pirul dat pe umeri,
Si-a zeilor de casă altare serutănd,

Rugatu-i-a de mine să aibă indurare;

Dar in zadar: Penaţii erau nesimţitori.
Ear noaptea 'naintează, nu-i chip de 'ntărziere;
Pe ceruri Ursa 'ntoarce acuma carul seu.

Dar ce să fac? Mi ţine iubirea dulce-a ţerei:

E noaptea de pe urmă ce-aice mai petrec.
De cate ori, ah! zis-am eu robilor: "Ce grabă ?"
"Gănditj-vi de unde plecăm, şi in ce loc.

De căte ori mintit-am că mi se hotărîse

Un ceas pentru plecare, ce-ar fi mai potrivit.
Păşii de trei ori pragul, de trei ori ansi pasul^
Unit cu al meu suflet, se 'ntoarse înnapoi.

Luăndu-mi ziua bună, ades vorbeam ear multe,

Ades ca de plecare pe toţi ii serutam ;
Apoi poronci dam earăşi, mi înşelam eu însumiî.
Privind cu ochii toate ce-n urma mea lăsam.
 213

"Ce grabă? — atunci strigat-am, nu merg eu în Scitia,

"Si nu las oare Roma? s\m drept să zăbăvesc.
"Viu, pentru totdeauna eu perd soţia-mi vie,
Si casă, şi dintr'însa tot ceea ce mi-e scump.

"Prietenii, pe care eu i-am iubit ca fraţii,

"Căci pentru mine-avut-au credinţa lui Teseu;
"Să-i strîng la pept, căci poate nu-i voiu mai strînge ăncg
"Ca un căştig e ceasul ce-acuma mi se dă'1.

Să 'ntărziiu nu e vreme. Las vorba nesfirşită,

Şi 'mbrăţoşes pe-.aceia care-mi erau mai scumpi.
Pe cănd vorbim şi plângem, strălucitor rgsare
Luceafărul pe ceruri, stea tristă pentru noi.
)

Din mine par'că silnic o parte-i deslipită,

Simt par'că mi se rupe ceva din trupul meu.
Astfel gemut-a Meţiu, cănd pentru-a sa vSnzare
L'au sfăşiet în patru resbunătorii cai.

Ai mei strigări atunce şi gemete inalţă,

Cu mănile lovindu-şi adănc măhnitul pept.
Eară soţia ssumpă, lipită de-ai mei umeri,
îmi zice cu glas jalnic de plăns înăduşit:

"Nu, nu, ah ! nu te duce, vom merge împreună,

" Voiu f i şi eu cu tine soţie de surgun ;
"E una calea noastră spre ţara 'ndepărtată,
Corăbiei povară prea grea eu nu voiu fi.

"Pe tine te alungă a lui Cesar mănie,

"Pe mine, datoria şi dragostea de soţ.
Aceasta şi 'nainte ea ancă incercase :
Cu greu înduplecată de mine s'a lăsat.

Calc pragul, sau mai bine, sunt dus ca la 'ngropare;

Nerasă emi e barba, şi pSru 'n cap sburlit.
De ea aflai în urmă că moartă de durere,
Vederea i se stinse, şi la pămSnt căzu.

Cănd se trezi, cu părul in neorăndueală,

Şi trupul sSu ca ghiaţa gşi ridică de jos,
 214

Pe (Unsa 'n/ăi se planşe, apoi Penaţii noştrii,

Chemând ades pe nume pe soţul ei răpit.

N'ar fi jălit ea altfel de-ar fi vizat gătite

Spre ardere sau trupul copilei sau al meu.
Vroi să moară, chinul vrSnd astfel să sfârşească,

Dar numai pentru mine viaţa mai păstră.

Trăească, şi pe soţu-i mereu să-l tot ajute
In lipsa lui, căci astfel ursitele-au vroit.

Aci alăturat dăm şi traducerea d. d. G . Frunză şi I. U, Soricu, publi-

cată în „Floarea Darurilor" (P. II, pg. 117—119)!

Când îmi răsare 'n minte icoana de durere

A ultimelor clipe ce-am petrecut la Roma,
Când în pervazu negru văd noaptea cea din urmă, —
Văd clipa despărţirii de tot ce-avui mai sfânt,
In ochii mei învie isvorul stâns de lacrimi. ..

S'apropiase ziua, fatala zi în care

Cesarul poruncise să-mi părăsesc căminul;
Eu nu aveam nici vreme, nici gând de pregătire,
Şi mintea 'ncremenită îmi prelungea zăbava.
Şi nu mi-a mai stat gândul la sclavi, la soţi de cale,
Pribeag mânat de soartă uitasem de veşminte.
Stam buimăcit ca unul lovit pe drum de fulger,
Ce nu-şi poate da seama de i mort sau mai trăeşte.
Iar, când simţii în pieptu mi o scurtă 'nviorare,
Abia şoptii o vorbă către cei doi prieteni --
Vai, dintre cei mulţi, astăzi doar doi plângeau cu mine.
Cu plânsul ei soţia-mi înnăbuşa suspinul,
Şivoiul cald de lacrâmi brăzda obraztt i dulce
Iar copiliţa-mi scumpă, în Libia, departe,
N'aplase de amarul căzut peste-al ei tată.
Şi toţi plângeau în juru-mi şi glas prindea durerea,
Parcă-mi sunase ceasul eternului repaos,
Căci toţi ai casei mele plângeau acum cu hohot
Şi nu era în casă colţ nestropit de lacrămi...
Poate e prea 'ndrăzneaţă a mea asămânare,
Dar n'a fost altfel Troia când o pătrunse fierul.
Tăcu în urmă glasul a orice vietate.
In caru-i de foc luna trecea înfiorată,
 215

Cănd mi-am întors privirea cu dor spre Capitoliu,

Care 'n zadar aproape de casa mea a stat,
Şi ca din altă lume, cu voce stinsă, slabă,
Rostii : "O zei, ce 'n preajmă-mi v'aţi fost ales lăcaşul,
"De-acum altarul vostru eu nu-l vom mai vedea;
"O zei, străjeri puternici pe culmile quirine,
"De-acum pe veci vă lasă pribeagul surgunit.
Şi rămineţi cu bine !..
"Tîrziu prind scutu 'n mînă, căci rana sîngerează, —
"DarZvoi feriţi-mi drumul de stăviiarul urii;
"Lui Cesar arătaţi-i ce vină m'a orbit,
Să nu-mi creadă ispita o crimă vinovată,
"Că vai! de-ar şti şi dînsul a mea neprihănire,
"S'ar îndura spre mine şt n'aş mai f i pribeag"..-.

Aşa îmi fuse ruga. Tovarăşa vieţii,

îngenunchind, cu hohot plîngea nemîngăiată
Şi, despletindu-şi părul în valuri curgătoare,
Cu buzele în tremur, ea atingea altarul.
Dar împietriţi în marmur stau nemişcaţi Penaţii,
Şi ruga ei Ju strigăt într'un deşert pustiu.
Ci noaptea cea târzie îmi micşora zăbava
Şi 'ncremenit sta carul cu oiştea în jos.
Ce să mă fac ? Mă ţine iubirea mea, de ţară,
Mă leagă iar la pieptu-i... Şi-i noaptea cea din urmă.
Cînd cei din jur la mine cătau întrebători —
De câte ori, vai, zis-am : „de ce atâta grabă?
De drum vă daţi voi sama? Ştiţi ce lăsaţi în urmă?'1
Cum amînam clipita plecării rînduite!...,
Cum trăgănam în mine al despărţirii semn!...
De trei ori trecuiu pragul, dar mă 'ntorseiu în casă,
De-atît amar nici pasul nu se 'ndura să crească.
De-atîtea ori şoptit am : adio! Şi-apoi iară
Iar m'am întors o clipă, aveam ceva de spus :
Mă urmărea cu groază fantoma despărţirii;
Ce foc puneam atuncea în ultimul sărut!
Şi dînd aceleaşi sfaturi, mă înşelam f e mine,
Pe cele dragi privirea mi se opria sfioasă.
Şi mă mustram în sine-mi: la ce atîta grabă,
Cînd, Roma părăsind-o, spre Sciţia mă 'ndrept!..
Şi poate-aveam cuvinte din loc să nu mă clatin,
înţelegeam că-s moarte de-acuma pentru mine
 216

Soţie şi prieteni şi casa şi-a' ei toate,

Si tot la ce ţinut-am cu suflet de Teseu.
"Veniţi să vă cuprindă pribeagul, ce vă lasă,
"Veniţi să vă sărute, căci trecătoare-i clipa!"
Cuvintele-mi pe buze se frîng neisprăvite
Şi-abia apuc în pripă ceva din cele scumpe...

Eu plîng. Şi sus pe ceruri luceafărid sJaprinde,

Iar trista lui lumină mă 'nvăluie în giulgiu.
Simţiam cum mă surprinde fiorul morţii teci,
Vai, rămînea acolo ceva din al mieu suflet!
Simţiam aceleaşi chinuri — un Met, pe care caii
îl sfîşiau în patru să-şi ispăşască vina.
Şi glas prinse durerea. Şi-ai miei gemeau cu toţii
Lovind în deznădejde cu pumnii pieptul lor.
Soţia mă cuprinse cu braţele în tremur
Şi ca 'ntr'o aiurare îmi zise printre lacrămi:
"Tu nu-mi poţi fi smuls mie. Eu te-oiu urma în cale,
"Tovarăşă iubită a celui izgonit.
"E şi a mea cărarea de zei menită ţie,
"Cu tine, o, mă lasă la margene de lume,
"Căci n'o să simtă nava de-i un pribeag mai mult.
".Pe mine mă trimete Cesarul mieu-iubirea!.."

Acestea mi le spuse de mii de ori iubita

Şi-abia au reţinut-o să nu-mi alerge 'n urmă.
Porniiu zdrobit, cu părul şi barba ne 'ngrijită,
Parcă mergeam la groapă nepetrecut de nime.
Iar ea - aud că 'n urmă-mi căzu aşa 'n neştire,
Lovită ca de trăsnet, luptăndu-se cu moartea;
Cînd s'a trezit slăbită şi palidă şi frîntă,
Din pletele 'ncîlcite şi-a scuturat ţărîna,
Şi 'ngenunchind în faţa Penaţilor, ea plînse,
Se tîngui nebună, chemîndu-mă pe nume...
Era acelaşi vaiet de pare că văzuse
Că rugul se înnalţă pe mine sau pe fiica-mi.
Şi-ar fi 'ncercat cu mîna să-şi curme firul vieţii,
Dar dorul mieu şi gîndul scăpării a oprit-o..
Ci să mi-o ţie zeii, — aşa li-a fost lor vrerea —
Si lacrămile-i calde mi-or alina durerea...
 217

Elegia 4-a (Primejdii pe mare)

a fost multă vreme socotită ca tăcând un trup cu cea precedentă, până când
un savant mai vechi, TanaquiI Faber, a dovedit că ea formează o elegie de sine
stătătoare. Poetul ne zugrăveşte acum o furtună pe marea ionică ; avem deci
un „pendant* la elegia 11-a. Bucata aceasta e însă mai slabă.

Pg. 21 v. 1 Constelaţia Boarului, sau — pe româneşte — Văcarul, vecină

cu Carul Mare, dispare de pe orizont în Decembrie, când ştim
că Ovidiu pornise în exil.
„ v. 4 De frica lui August. A face o călătorie pe mare în cursul iernii,
era pentru cei antici, cu vasele lor şubrede, o adevărată în-
drăsneală. De altlel navigaţia era oficial închisă între 11
Noemvrie şi 10 Martie (v. Vegetius, lib. IV, cap. 39 > „Ex die
igitur tertio Iduum Novembris usque in diem sextum Iduum
Martiarum maria clauduntur".
„ v. 8 Năvile antice, ca şi ale noastre, aveau, pictată la proră, o em-
blemă i de obicei o divinitate, căreia ii era închinat sau sub
ocrotirea căreia era pus vasul.
Pg. 22 v. 7 Vântul împingea — se vede — nava înspre Italia, ţara interzisă
deacum exilatului Ovidiu.
„ v. 14 Ovidiu compară adesea exilul său cu moartea.

Elegia 5-a (Statornicie)

a fost adresată, după toate probabilităţile, (v. Graeber, op. cit., P. II, X X I )
lui Albinovanus Celsus. Personagiul acesta, destul de distins, e identic cu acel
Celsus căruia îi adresează Horaţiu epistola I-a, 8 şi de care pomeneşte şi în
epist. I, 15. Tot Horaţiu ne spunî despre el că a fost „comitem scribamque
Neronis" când acesta a făcut expediţia în Armenia. Era, cum ne spune autorul
Epodelor (ep. I, 3i 15) un poet amator din aceia „qui litteras in deliciis
habentes, cum ipsi aliquid in medium profere conantur, in imitatione tantum
illustrium poetarum haerere solent" (v. Otto Hennig, op. cit., pg. 16). El, îm-
preună cu Ovidiu şi cu marele senior, Cotta Maximus, formau o admirabilă
trinitate de prieteni. El moare înainte de autorul Tristelor, cum se poate vedea
din epistola I, 9 din Pont, adresată de Ovidiu lui Maximus şi în care lasă un
frumos monument bunului său prieten şi confrate:

Qitae mi hi de rapto tua venit epistula Celso,

Protinus est lacrimis timida fada meis...
Adfuit iile mihi, cum me pars magna reliquit,
Maxime, Fortunae nec fuit ipse comes ;
lllum ego nou aliter flentem mea funera vidi,
Ponendus quam si frater in igne foret,
 218

Haesit in amplexu consolatusque jacentem est

Cumque meis lacrimis miscuit usque suas.

Pg. 23 v. 7) Deşi 'n loc de nume pun semne... In Triste Ovidiu nu pune
numele adresaţilor de teamă să nu-i compromită prin ami»
ciţia sa. Tocmai acest lucru a dat mult de lucru atâtor filo-
logi cari au căutat, după anumite norme, să descopere cui
anume a fost adresată fiecare din elegiile cuprinse în Tristia.
Relativ la această chestiune există o întreagă literatură (Grae»
ber, op. cit -, Hennig, op. cit. •, H. Schulz, Quaestiones Ovi-
dianae; G . Wartenberg, op. citţ Lorentz, De amicorum în O-
vidii Tristibus personis; Koch, Prosopographiae Ovidianae
e'.ementa etc. etc.). Sânt încă multe probleme nelămurite, deşi s'a
ajuns la un anumit rezultat. In scrisorile din Pont, mai ales că
August murise, e însemnat şi numele adresatului. Acum Ovidiu
nu avea motiv să mai păstreze rezerva arătată faţă de numele
amicilor săi, în Tristia. V . vers. 37—38 din această elegie.
Pg. 24 v. 3 Tezeu a întovărăşit pe Piritou în Infern, ca să-i ajute să răpească
pe Proserpina. Neizbutind, fură amândoi puşi în lanţuri de
către Pluton. Hercule liberă pe Tezeu, iar Piritou fu iertat de
către Proserpina.
Pg. 25 v. 1 Oreste şi Pilade a fost o altă pereche de prieteni vestiţi. Când
Oreste, după uciderea mamei sale, Clitemnestra, era urmărit
de Furii, amicul său, Pilade, nepot al lui Agamemnon, a
arătat o neclintită credinţă nenorocitului ucigaş, cuprins de
vântul nebuniei.
v. 3 Despre pretenia dintre Nisus şi Eurial vorbeşte Vergiliu în Eneida,
IX, 176. Ei erau Troieni şi întovărăşiseră pe Enea in călătoria
sa spre Italia. Strecurându-se în lagărul duşmanilor Rutuli, ei
căzură amândoi, pentru că nici unul nu vroia să părăsească
pe celălalt.
Pg. 27 v. 1 Pergam = Troia-, Itaca era patria lui Ulise, pe lângă insula
Corfu de azi.
v. 9 Dulihia era o insulă supusă lui Ulise.
» v. 14 Şi de aici şi din alte pasagii se vede că Ovidiu era mic de
statură şi firav. (v. Amores, II, 10, vers. 23 - 24: graciles, non
sunt sine viribus artus : pondere, non nervis corpora nostra
carent).
, v. 20 Zeul era August.

Elegia 6-a (Lauda soţiei)

Pg. 28 v. 1 Cântăreţul din Claros, oraş în apropiere de Kolofon în Asia
mică, era Antimah, poet epic şi elegiac, care a trăit în sec.
 219

V . La moartea soţiei sate, Lyde, a scris elegii în care poves»

tea nenorocirile amanţilor vestiţi, ca să se consoleze de pier»
derea tovarăşei sale. (v. Plutarh. Consol. ad. Apoi, p. 106 B.)
acelui d'n Cos... E vorba de poetul Filetas, vestit elegiac a»
lexandrin din sec. IV. Bittis era amanta sau, mai de grabă,
soţia lui.
Pg. 29 v. 1 Astfel fu unul... E vorba, probabil de acelaş personaj împotriva
căruia sânt adresate elegiile Trist. 111, 11, IV, 9, V, 8 şi Ibis.
Comentatorii presupun că autorul face aluzie la un duşman,
căre a cerut ca relegatia (o formă de pxil mai uşoară, care
nu era împreunată cu confiscarea averii) lui Ovidiu să iie
schimbată in exil'um. Această pedeapsă atrăgea după sine şi
pierderea averii din care o parte cădea ca premiu delatoru-
lui ce propunea această pedeapsă, în caz când se primea pro»
punerea sa.
v. 2 Laodamia, soţia lui Protesilau, unul din seniorii porniţi la asediul
Troei, voise să însoţească pe bărbatul său, care plecase toc»
mai a doua zi după nunta sa, deşi nevasta se opusese. Mai târziu
când oastea debarcă la Troia, el fu prima victimă a războiu»,
lui, căci muri ucis, imediat după ce el, cel dintâiu, sărise din
navă pe pământul asiatic. De durere ea nu putu supravieţui
soţului său.
Marcia, soţia consulului Fabius Maximus (anul 11 p. Chr.), o»
crotitorul lui Ovidiu, şi fiica lui Marcius Philippus, tatăl vitreg
al lui August, pe a cărui mamă — Atia, soră cu Juliu Cezar
— Marcius o ţinea în căsătorie.
v 24 E admirabilă această conştiinţă a autorului despre viitoarea sa
faimă.

Elegia 7-a ( P o r t r e t u l )

ar fi fost adresată, după părerea unora, poetului Pompeius Macer, tovarăşul

de călătorie al lui Ovidiu în Atena (v. Hermann Schulz, op. cit., p. 4)ţ după
altă părere (Lorentz - op. cit., pg. 43) îndreptăţită, cred, adresatul ar ti fost
Brutus, către care au fost îndreptate şi epistolele I, 1; III 9 şi IV, 6 din Pont.
Acest Brutus era amicul căruia el îi dăduse sarcina de a strânge şi edita în
cărţi primele scrisori din Pont, sarcină de care adresatul s'a şi achitat, editând
primele trei cărţi ale Epistolelor din Pont. (v. Graeber, op. cit., partea I«a, pag.,
VIII). El e identificat de unii (Lorentz, loc. cit.) cu Marcus Junius Silanus,
mare personaj şi intim al lui Tiberiu (v. Tacit. Annal. III, 24 şi Dio Cassiu
Cart. LIX, cap. 8).

Pg. 30 v. 2 Cununa de iederă era emblema poeţilor elegiaci.

„ 30 v. 15-16 Vezi mai jos IV, 10, vers, 61.
 220

Pg. v. 18 Althea era mama vestitului erou Meleagru, ucigaşul mistreţului

din Calydon. La naşterea sa, oracolul spusese că noul născut va
trăi cât va dura tăciunele de pe vatră. Mama, speriată, luă
tăciunele, îl stinse şi-1 păstră in o lădiţă spre a prelungi şi a
ocroti viaţa fiului ei. La vânătoarea acelui celebru mistreţ însă,
se iscă pentru pielea fiarei o ceartă în care eroul ucise pe
unchii săi, cei doi fraţi ai Alteei. Aceasta, spre a se răzbuna,
scoate tăciunele, ii dă foc şi odată cu el se mistui şi viaţa
fiului ei.
Pg. 31 v. 4 Aluziune la Metamorfoze.

Elegia 8-a (Prietenie mincinoasă)

adresată, după părerea lui Hennig (op. cit. p. 46), lui Carus; după Mer»
kel, Graeber şi Nemethy (Comm., p. 33) mai probabil poetului Pompeius
Macer, vechiul amic al lui Ovidiu. El era un scriitor apreciat ca autor al
unor poeme epice.

Pg. 35 v. 1 sqq. Motivul acesta, care era un loc comun, e întrebuinţat de

Ovidiu şi în Ep. din Pont, IV, 6.
Pg. 33 v. 14 Trainic temei.. Hennig crede (op. cit. p. 22) că soţia lui Ovidiu
era soră cu soţia lui Macer.
v. 21 Macer se născuse în Verona. Acest vers constitue o serioasă
obiecţie în contra acelora ce cred că adresatul elegiei a 8 - a e
Macer, căci persoana căreia se adresează Ovidiu se vede că
e născută în Roma.
Pg. 34 v. 5 Ovidiu s'a împăcat mai târziu cu adresatul acestei scrisori, după
cum se vede din Ep. ex. P., II, 10.

Elegia 9-a (Unui prieten norocos)

pare a fi alcătuită din două părţi eterogzne, reunite la un loc datorită inad-
vertenţii vreunui) copist distrat. Intr'adzvăr elegia aceasta de la v. 1 —34
pare a fi adresată cititorului anonim, mai bine zis publicului. De la v. 35 în-
colo autorul se adresează unei anumite persoane, care — după cum reese din
scrisoare — era un orator cu renume. Cine să fie această persoană ? Pessonneaux
(v. notele de la ediţia lui din colecţia Panckoucke) crede că e vorba de
Paulus Fabius Maximus (căruia îi sânt adresate şi Ep. ex P. I, 2 şi III, 3); acest
înalt personaj a fost consul în an. 11 ante Chr., înrudit cu August şi intim al
acestuia. Moare în 14 după Chr. Graeber susţine că nici una dintre Triste nu
a fost adresată acestui Fabius, cu care ar fi fost înrudită (zice-se) şi soţia ul-
timă a lui Ovidiu. Merkel, Lorentz (op. cit., p. 47) şi Hennig (op. cit., pg. 26)
susţin că această elegie a fost adresată poetului Carus, preceptorul lui Drusus
 221

şi Caligulaţ Schulz (op. cit., p. 5, nota) o socoate trimisă lui Salanus (v. Ep.
ex. P. II, 5). Mi se pare mult mai probabil că aceasta elegie a fost adresată
lui M. Cotta Maximus, un mare senior care în anul 20 p. Chr. ajunge con-
sul. El era cu mult mai tânăr ca Ovidiu, care spunea cândva că „îi dedea
sărutări pe când se afla în leagăn" (v. Ep. ex. P. II, 3 v. 72 „quodque tibi in
cunis oscula prima dedi"). Deci v. 40 din această epistulă, în care exilatul
din Tomis spune că se bucură de „progresele" adresatului, s'ar potrivi foarte
bine cu Cotta.

Pg. 36 v. 19 Thoas, rege din Chersonesul Tauric unde i se aduceau Dianei

jertfe omeneşti. In rătăcirea lor, Oreste şi cu bunul său prieten,
Pilade, erau cât p'aci să iie sacrificaţi tocmai de Ifigenia, care
făcea atunci slujba de preoteasă a altarului nelegiuit. Din
fericire ea recunoscu pe fratele său, Oreste, cu care, ajutaţi
de Pilade, fugiră inapoi spre patrie.
» v. 22 Actoridul, nepotul lui Actor, era Patrocle, faimosul prieten al
lui Ahile.
v. 23 Când e vorha să ilustreze prietenia prin exemple celebre, Ovidiu
recurge totdeauna la cele patru vestite perechi de amici *
Oreste şi Pilade, Tezeu şi Piritou, Patrocle şi Hector, Eurial
Şi Nisus. .
Pg. 47 v. 6Acest vers nu concordă cu ce ne spun unii autori antici despre
Cotta. Tacit vorbeşte adesea de el (Annal., II, 32 s IV, 20 ţ V,.
3 0 ; VI, 5 •, VI, 7) însă destul de rău Pliniu (Nat. Hist. X, 52)
spune că era dedat plăcerilor pântecului. Dar Ovidiu, pe cât
ştim, nu făcea economie de complimente.
„ v. 11 Tunetul la stânga era semn rău.
„ v. 19 Arta severă e elocvenţa, contrarul ei, poezia.
v. 2 1 - 2 2 Ovidiu a susţinut totdeauna (vezi Cartea II din Trist., v. 553 sqq.)
că el n'a pus în practică ceia ce a scris.
„ v. 23 E vorba de „Arta iubirii" care fusese publicată cu unsprezece
ani înainte.

Elegia 10-a (Drumul spre exil)

a fost scrisă în insula Samotrace, spre lauda corăbiei care, de la portul Cen-
chreae de lângă Corint, îl adusese prin marea Egeică până la insula sus numită.

Pg. 38 v. 1 Autorul ar dori să regăsească nava spre a se putea întoarce —

cândva — cu ea la Roma.
„ v. 13 Gurile Pontului erau Bosforul de azi.
„ v. 14 La Geţi = la ţărmul dobrogean.
Pg. 39 v. I în marea eolicei Helle... mai bine zis spre, căci spre Elespont se
îndrepta acum vasul său.
 222

Pg. v. 3 Oraşul lui Hector era Troia.

v. 4 Tara imbrică, de fapt insula Imbros, lângă Chersonesul Tracic,
v. 5 Zerintul era un orăşel din insula Samotrace.
v. 7 Tempyra, oraş din Tracia, între fluviile Nessus şi Hebrus.
v. 9 Bistonii erau un trib tracic, prin mijlocul cărora Ovidiu îşi continua
drumul pe jos, pornind de la Tempyra spre Tomis. Nava e
trimeasă înapoi spre Elespont.
v. 11 Oraşul Dardania în Asia mică, mai la Sud de Abydus.
v. 12 Oraş celebru, port al Frigiei la Elespont, unde era foarte răs-
pândit cultul lui Priap — rusticul Zeu — ocrotitor al semă-
năturilor şi simbol al virilităţii.
. v. 13 Oraş în strâmtoarea Dardanelelor pe ţărmul european : în faţa
lui, pe ţărmul asiatic, era oraşul Abydos. In legătură cu aceste
două oraşe se pune şi celebra poveste a preotesei lui Venus,
Hero din Sestos, şi a lui Leandru din Abydos.
„ v. 15 Cizicul, oraş la Marea de Marmara pe coasta Asiei Mici. Le-
genda spunea că ar fi fost întemeiat de Aeneus, din Tessalia.
„ v. 20 Legenda spunea că la intrarea Mării Negre ar ti două stânci,
Simplegadele, ce se băteau cap in cap şi nu se statorniciră
decât după ce au trecut Argonauţii printre ele.
„ v. 22 Thinios, promontoriu tracic în M. Neagră. Cetatea lui Apolon
era Apollonia, port la M. Neagră.
„ v. 23 Misivri şi Varna.
„ v. 24 Cetatea lui Bacus-Dionysopolis = Balcic.
„ v. 25 In Bizone unii văd Callatis, Mangalia de azi, întemeiată de co-
lonişti din Megara al cărei rege era Alcathoos.
„ v. 27 Oraşul miletic e Tomis = Constanţa, întemeiat prin sec. VII de
colonişti milesieni.
Pg. 40 v. 1 Castor şi Pollux, patronii navigaţiei şi ai corăbiilor.
„ v. 2 Cea dintâi navă, cu bagajele lui Ovidiu, era să vie pe apă pe
drumul detaliat mai susj cealaltă era nava in care exilatul se
îmbarcă spre a face scurtul drum dintre Samotrace şi Tem-
pyra.

Elegia 11-a (Clipe de spaimă)

nu se ştie cui a fost adresată, sau chiar dacă a fost adresată unui anumit per-
sonaj. E totuşi probabil că ea are un adresat anume care nu poate fi decât
persoana însărcinată cu editarea acestor cărţi în Roma. Poate fi vorba de
acelaş Brutus care a editat Ep. ex. P.? Probabil că da. De altfel elegia noastră,
scrisă de poet când trecea cu corabia dela Samotrace spre Tempyra, nu cuprinde
nici o dată mai detaliată sau vre-un amănunt din care să ne fie îngăduit a
trage vreo concluzie asupra adresatului. Ea forma un epilog al cărţii întâia.
 223

v. 5 E vorba de ismul de Corint.

v. 4 Acest vers e lăudat într'o inscripţie antică. V . C. I. L., VI, 2. No.
9632, unde versul se citeşte astfel i Omnis ab hac cura cura
levata mea est. In ediţiile noastre (Ehwald-Lewy, Owen) citim i
...mens relevata mea est. Cred că lectura din inscripţie e cea
adevărată, (v. şi A Marinescu- Tristia, Introd., p. X X X I I I
(1922) - ed. la C. Şcoalelor.
v. 5 Răsăritul constelaţiei Iezilor anunţa timp ploios,
v. 6 Steaua Steropes, una din stelele ce alcătuesc Cloşca cu pui.
v. 7 Steaua numită de popor Văcarul.
v. 8 Vărsătorul = Hyadele-, Românii îi zic „ Vierii" (v. I. Otescu —
Sufletul şi Cerul românesc, p. 20). Lecţia adoptată de mine e
cea v e c h e : ...auxerat auster aquis.
v. 17 Portul e oraşul Tempyra.
v. 18 Tracia era, ca şi azi, vestită pentru bandiţii ei, cari s'au perpetuat
până la clefţii de mai deunăzi. i
v. 22 Ţărmul tracic îi venea la stânga lui Ovidiu când naviga spre
Tempyra.

CARTEA II

e alcătuită din o singură epistolă lungă, ce cuprinde apologia lui Ovidiu faţă
de împăratul August, căruia i - a şf fost trimeasă această elegie, scrisă, după
unii (Graeber, op. cit. P. I, pag. 51) în anul 10 p. Chr.
Pg. 43 v. 6 Interpretarea pe care d. G Blum (v. Analele Dobrogei, anul I X ,
voi. II, p. 133) în studiul său .Cauzele exilului lui Ovidiu", o
dă acestui vers, ni se pare inexactă. Cred că prin cuvintele
„femina virque", poetul a vrut să circumscrie pur şi simplu
noţiunea publicul din Roma.
Pg. 47 v. 8. Lecţiunea adoptată de Ehwald-Lewy (iam demi iussa) mi se pare
nefericită şi pentru sensul ei cât şi pentru motivul că în versul
următor se află iar cuvântul deme, repetiţie inadmisibilă la
Ovidiu, afară numai de cazul când avea să facă o figură de
stil ceia ce nici decum nu poate fi cazul aici. De aceia am
adoptat în traducerea mea lecţiunea veche (iam demum visa)
deşi poate era şi mai naturală lecţiunea unor mss. iampridem
invida. Numai că lecţiunea demum visa, adopjată şi de exce-
lenta ediţie a lui Owen, pare a cuprinde o inexactitate, căci e puţin
probabil ca August să nu fi avut cunoştinţă de . A r s Amandi"
(apărută cu 10 ani înainte) decât .acum în urmă" (iam demum),
cu puţin timp înainte ca Ovidiu să scrie această epistolă. E
vorba — probabil — de o alterare voită a adevărului, pentru
ca să explice pentru alţii şi pentru sine de ce a întârziat împă»
 224

râtul atât timp cu pedeapsa, şi acest lucru e cu atât mai plau»

sibil cu cât, de bună seamă, poetul voia să acrediteze părerea
că pricina de căpetenie a exilării sale a fost acea nenorocită
„Artă a iubirii".
Pg. 48 v. 3 Boala de a scrie versuri.
, v. 12 Ops, echivalentă cu Rhea sau Cybele frigiana, era patroana ora*
şelor, înfăţişată cu o cunună de turnuri pe cap. Templul ei,
care arsese în anul 3 p. Chr., fusese restituit de August, care
încă din anul 8 a. Chr., poruncise ca în cinstea acestei divinităţi
să se serbeze la 19 Dec. a fiecărui an serbarea Opalia.
v. 13 Jocurile seculare în cinstea lui Apolon fură celebrate de împărat
în anul 17 a. Chr.
Pg. 40 v. 11 August e pater patriae, Jupiter e pater deorum hominumque„
„ v. 15 Partida învinsă, condusă de conspiratorul Cinna şi de alţii, sau
cum a fost Messala Corvinus, ocrotitorul lui Ovidiu, care în
timpul răsboiului dela Filipi luptase împotriva lui August.
Pg. 50 v. 16 Metamorfozele! v. Tristia I, 7, versul 13 şi următoarele.
„ v. 17 v. Metam., X V , 857 şi următoarele.
v. 23 v. Horaţiu, Carm. III, 1, 6.
„ v. 25 E vorba de poeţii epici. Ovidiu consideră poezia epică superioară
celei elegiace.
„ v. 30 Acest duşman e identificat de unii (v. studiul citat al d. C. Blum)
cu vestitul orator Cassius Severus (v. Tacit, Dial. de orat., c .
19 şi Annal. IV, 21). Poemele lascive sânt „Ars amandi".
Pg. 51 v. 10 La trecerea în revistă a cavalerilor (din care făcea parte şi
Ovidiu) care avea loc din 5 în 5 ani, cavalerului, care nu se
arătase vrednic de rangul său, i se ordona de către censor
să-şi vândă calul, ceia ce însemna pierderea rangului de
cavaler.
„ v. 14 Ovidiu fusese centumvir, adică judecător pentru anumite pricini
mai mărunte.
» v. 19 Aventura (care, nu se ştie bine) în care fusese implicat in anul
9 p. Chr., şi care-i atrăsese disgraţia împăratului.
„ v. 24 Se presupune de către unii că Ovidiu ar fi surprins în flagrant
delict pe nepoata împăratului, care întreţinea relaţiuni cu D.
Iunius Silanus, personaj din înalta nobilime.
„ v. 29 G. Boissier şi, după el, C. Blum cred că e vorba de un complot
politici Ovidiu ar fi tavorizat şi el o legătură amoroasă care
avea de scop să clatine succesiunea la tron stabilită de
August.
Pg. 52 v. 23 Ovidiu a fost relegat printr'un simplu ordin de cabinet. Impă»
râtul a evitat de a-1 chema pe inculpat în faţa unui tribunal,
pentru că — probabil — voia să înăbuşeaşscă scandalul ce s'ar
 225

fi stârnit în urma depoziţiilor diferiţilor eventuali martori, mai

ales că era vorba de viaţa destrăbălată a nepoatei sale, Iulia.
Pg. 52 v. 27 Relegatio era o pedeapsă mai uşoară decât exilium, care a»
trăgea după sine şi confiscarea averii.
Pg. 53 v. 21 Livia era a treia soţie a lui August.
v. 25 Tiberius, împăratul de mai târziu, era fiul adoptiv al lui Au»
gust, care n'avea nici un fiu.
v. 27 Drusus, fiul lui Tiberiu, şi Germanicus, fiul lui Drusus maior,
Iratele lui Tiberiu.
Pg. 54 v. 2 Tiberiu.
Pg. 55 v. 3 Tot timpul cât a stat la Tomis, Ovidiu s'a rugat de August cât
şi de succesorul său, să-i schimbe măcar locul exilului, ingă»
duindu-i să trăiască într'un ţinut mai cald şi mai civilizat,
v. 9 Cine erau aceşti Meterei, nu se prea ştie (v. nota din ediţia lui
A. Marinescu, la acest vers). Poate că are dreptate comenta»
torul vechi (Merula v. ed. Burmann anul 1727 la acest vers)
când crede că e vorba de oraşul Meterea de pe Nistru, citat
de Ptolemeu. Iazygii erau un trib al Sarmaţilor. Colhii, un
popor ce ocupa locul Armenilor de azi.
v. 12 O a r e ? Ceia ce spune Ovidiu e întradevăr demn de notat. Nu
cunoaştem alt personaj care să fi fost trimes în exil la Tomis.
Dacă pedeapsa lui, ca formă, era uşoară, era însă agravată toc»
mai prin alegerea acestei mizerabile localităţi. Ce deosebire
între a fi exilat undeva în o insulă din Mediterană, ori în
Egipt sau în Asia Mică, şi între a fi exilat între Geţi 1
Pg. 56 v. 2 Bastarnii erau un trib germanic, locuind intre Don şi Vistula.
Sauromaţii sau Sarmaţii ocupau coasta de N . a Mării Negre,
v. 5 La anul 26 a. Chr.
v. S Vezi Tristia III, 10, v. 5 5 - 6 5 .
v. 13 Arată că e vorba de un scandal în care erau atinse sentimen»
tele familiare sau dinastice ale împăratului. Versul acesta in»
firmă puternic teoria lui Carcopino despre exilul lui Ovidiu.
v. 16 Atât prin cărţile sale licenţioase, cât — poate — şi prin atitu»
dinea pe care va fi avut-o faţă de aventura Iuliei cu aman»
tul ei.
v. 24 Distihul elegiac era compus dintr'un hexametru şi un penta-
metru.
v. 29 Pannonia, Ungaria de azi, veşnic rebelă, reclamase prezenţa lui
Tiberius care purtase aci, cât şi în Iliria şi Dalmaţia, răsboaie
crunte între ani 6 - 9 după Chr. Reţii (în sudul Germaniei estice)
fuseseră învinşi de Drusus şi de Tiberiu în anul 15 a. Chr.
Pg. 37 v. 2 Fraates, regele part, înapoiase în anul 20 a. Chr. lui August
stindardele perdute de oastea lui Crassus, învins şi ucis la
15
 226

Carrhae în 53 a. Chr. Aceste steaguri fură puse in templul

lui Marş Ultor, iar izbândă cucerită fără vărsare de sânge
măguli mult pe August şi fu cântată pe întrecute de poeţi.
Pg. v. 7 - 7 August, pentru a înfrâna corupţia şi celibatul, introdusese două
legi; „Leges luliae de maritandis ordinibus et de adulteriis". v.
şi Horaţiu, Ep. II, 2, 1.
„ v. 21 V . Ars amandi I, 30—34... Panglici... de fapt un fel de ma«
ramă subţire ce acoperea capul şi din care atârnau pe spate,
ca două cozi, două fâşii lungi. Rochii lungi... tivite la poale
cu un larg volan (instita), veşmânt ce era interzis femeilor
decăzute.
Pg. 57 v. 26 Stola, un veşmânt lung ca o togă, îngăduit numai femeilor se«
rioase.
Pg. 58 v. 5 Annales, titlul unui poem arid al vechiului poet latin Ennius.
, v. 6 Ilia = Rhea Silvia, care, deşi Vestală, păcătuise dând naştere lui
Romulus şi Remus.
, v. 8
E vorba de începutul vestitului poem „ De rerum natura" al
poetului latin, Lucretius. Venus, tot prin o dragoste nelegiuităl
cu Anhise, dăduse naştere bastardului Eneas, întemeetorul
ginţii romane.
„ v. 28 Nisipul întins în arena destinată luptelor de gladiatori.
Pg. 59 v. 11 Când Minerva îşi comandă odată nişte arme la Vulcan, acesta
o silui. Rezultatul acestei siluiri fu un copil cu picioarele de
şarpe, care fu crescut de Minerva în templul său. Când de«
veni matur, el ajunse rege peste Attica.
„ v. 13 După înfrângerea lui Brutus şi Cassius, August ridică in Forum
Augusti un templu în cinstea lui Mars Ultor (Marte răz>
bunătorul).
„ v. 15 Isis e aici tot una cu Io, iubita lui Jupiter, care, pentru a o salva
de gelozia soţiei sale, o transformă în vlţea. Ajunsă în Egipt,
ea fu schimbată apoi în zeiţa Isis.
, v. 17 Amanţii celor trei divinităţi enumerate în versul precedent.
Pg. 60 v. 5 De ce — adică — n'am cântat şi eu într'o epopeie, războiul
troian, cum făcuseră atâţia alţii?
» v. 7 Eteocle şi Polinice.
„ v. 8 Cei şapte contra Tebei.
. v. 9 Cum îi dăduse, de pildă, lui Virgiliu şi Horaţiu.
„ v. 15 Ţarina mică e aici elegia; in versul următor e vorba de poe-
zia epică.,'
Compară Horaţiu, Ep. I, 1, 258. Nec meus audet
Rem tentare pudor, vires quarn ferre recusent:
 227

Sau versurile lui Boileau (Discours au roi): Ma Muse tremblante

Fuit d'un si gr and [ardeau la charge trop pesante.

Aussitot je m'effraye et mon esprit trouble

Laisse lă le fardeau dont il est accable.
Pg. 61 v. 5 Se pare că şi Ovidiu în tinereţe a încercat să scrie o Giganto-
mahlie, care în chip alegoric avea să înfăţişeze lupta lui Au-
gust cu duşmanii săi, până să ajungă singur stăpânitor.
» v. 36 Ovidiu afirmă veşnic că el a fost stricat „numai în poezie* şi
că viaţa sa particulară a fost lără pată.
„ v. 27 Se presupune că prin acest vers autorul vi'ea in chip direct să
insinueze că el ar fi cântat doar nişte amoruri străine, ca un
adevărat Cyrano de Bergerac. In speţă ar fi fost vorba (v. C.
Blum, studiul citat p. 145) de ocrotitorul său, Paulus Fabius.
Maximus.
Pg- 6i V. 31 In comediile lui Terenţiu sânt prezentaţi şi paraziţi. Accius,
vestit scriitor de tragedii.
Pg- 62 V . 7 Calimah, vestit poet alexandrin.
- V. 9 Celebru autor de comedii din Grecia sec. al IV. In piesele lui
amorul juca un mare rol.
» V. 11 Elena cea frumoasă.
Pg.63 V. 1 Concubina lui Ahile, răpită apoi de Agamemnon. De aci mânia
lui Ahile care formează subiectul Iliadei.
3 Penelope.
„
V.
V 11 Maştera e Fedra.
V. 12 Eol, ca şi Hippolytos, erau 2 tragedii ale lui Euripide. In prima
era vorba de dragostea incestuoasă dintre un frate şi o soră.
V. 14 Hippodamia.
* V. 17 E vorba de celebrul mit al lui Tereu, care, deşi însurat cu Procne
dela care avea un fiu (pe Itys), necinsti pe cumnată-sa, Filo-
mela. Procne, ca să se răzbune, îi servi lui Tereu, la masă, pe
propriul său copil. înfuriat, acesta din urmă voi să ucidă pe
cele două surori. Iupiter le schimbă insă pe una în privighe-
toare, pe alta în rândunică, iar pe Tereu în pupăză.
Pg. 64 v. 2 Soarele-şi întorsese caii înapoi, scârbit pentru că văzuse cum
Atreu, aflând că soţia lui, Aerope, fusese sedusă de propriul
lui frate, Thyeste, i - a slujit acestuia la masă pe cei doi copii
pe care acesta îi avusese din relaţia lui cu cumnată-sa.
v. 0 Scilla trădase pe tatăl ei în mâna amantului ei Minos.
v. 4 Subiectele a două tragedii de Euripide.
v. 7 Bellerofon care a păţit cu Stenebeia ce a păţit Iosif cu Putifar.
v. 9 Fiica Elenii era Hermione, logodnica lui Oreste. Povestea Atalantei
şi a Cassandrei era şi este celebră.
15*
 228

Pg. v. 11 Danae, mama lui Perseu. Nora ei era Andromeda. Mama luS
Bacus era Semele, sedusă de Iupiter.
v. 12 Hemon, fiul lui Creon, logodnicul şi iubitul Antigonei. — A lipit
două nopţi ca să-1 nască pe Heracle cu Alcmena, soţia regelui
Teban Amfitrion.
„ v. 13 Iason, seducătorul Medeei.
, v. 15 Iole, fiica lui Eurytus, luată captivă de Hercule, care o iubia*
Ea a stârnit gelozia Deianirei, soţia lui Hercule, care primi dela
aceasta vestita cămaşă veninoasă,
v. 16 Hylas, frumosul tânăr, tovarăş al lui Hercule în expediţia
. Argonauţilor. Debarcând în insula Chios după apă, fu răpit
de nimfe.
, v. 19 E vorba sau de drama satirică san de hilarotragedia, care nu-
era decât o parodie a tragediei.
„ v. 23 Aristide din Milet (sec. II a. Chr.) a scris poveşti decoltate din
viaţa Milesienilor. Cartea lui devenise celebră. Fabule milesiene
se numeau orice scrieri pornografice.
„ v. 27 E vorba probabil de poetul Hemitheon, autor de versuri obscene,.
pomenit de Lucian in Adv. Indoct., cap. 29.
„ v. 29 E vorba — spun unii comentatori — de scriitoarele Philainis şt
Elefantis. De ele vorbesc Ateneu VIII, 13 şi Suetonius, Tib. 48*
Pg. 65 v. 12 C. Licinius Macer Calvus, prieten cu Catullus, poet şi orator,
mic de statură.
„ v. 13 Ticidas a cântat pe amanta sa, Metella ; Memius era protectorul.
vestitului scriitor Lucreţiu şi amic al lui Catullus.
, v. 15 Cinna(C. Helvidius) autorul unui poem, Smyrna; Anser, poet
erotic, partizan al triumvirului Antonius. Cornificius, autor
al unui poem, Glaucus. Ca/0, gramatic vestit şi scriitor. Două.
poeme ale lui se bucurau de mare faimă.
„ v. 19 E vorba de poetul P Terentius Varro Atacinus, contimporanu
lui Catul, care a scris o Argonautică şi poezii erotice.
„ v. 21 Servius Sulpicius Rufus — jurisconsult vestit. — Q. Hortensius.
Hortalus, orator celebru, prieten cu Cicero.
„ v. 23 Sisenna, istoric contimporan cu Cicero.
„ v. 25 Gallus, poet de valoare, amic cu August. Pentru că la un chef
a divulgat — probabil — vreun secret, a lost exilat. De durere
el s'a sinucis.
v. 37 Tibullus (Albius), prieten cu Ovidiu şi Horaţiu, mare poet elegiac.
Referitor la ce spune aici Ovidiu despre el, v. Tib. El. I, 6,,
7 i „lila quidem iurata negat, sed credere durum est: Sic etiam.
de me pernegat usque viro".
„ v. 2 9 - 3 0 v. Tibul, I, 6, 9 i „/fise miser docui quo posset luctere pacto
„Custodes : hen heu nune premor arte mea"..
 229

P g . 66 v. 2 v. Tibul, I, 6, 2 5 : „Saepe vehit gemmas eius signumque pro.

[barem,
„Per causam memini me tetigisse mamim".
„ v. 3 v. Tibul, I, 6, 19 „Neu te decipiat nutu digitoque liquorem
„Ne trahat et mensae ducat in orbe no/as"-
, v. 5 - 6 v. Tibul, I, 6, 13 i „Tune sucos herbasque dedi, quis livor abiret,
„Quem facit impresso mutua dente Venus".
„ v. 7 - 8 v. Tibul, 1,6, 1 5 : „At tu, Jallacis coniunx incaute puellae,
„Me quoque servato ut peccet illa nihil".
„ v . 15 Properţiu, poet elegiac de aceiaşi valoare ca Tibul şi Ovidiu,
ne-a lăsat patru cărţi de elegii, în care cântă pe iubita sa
Cynthia. El e contimporan cu Ovidiu.
„ v. 27 E vorba de un joc asemănător cu jocul nostru de şah.
Pg. 67 v. 3 Un fel de joc de ţinţar.
„ v» 9 Şi Ovidiu scrisese o asemenea carte întitulată: „De medicamine
faci ei". i
„ v. 19 Cum făcuse, în timpul lui Cicero, Decimus Laberius şi Publilius
Syrus. Pantomima se bucura de o mare trecere •, ea făcuse să
lâncezească teatrul adevărat lucru pe care azi îl sufere teatrul
din partea cinematografului, care se aseamănă aşa de mult
cu pantomima veche.
„ v. 30 Dela anul 22 înainte de Chr. pretorul avea grija jocurilor publice.
Pg. 68 v. 11 Şi poemele lui Ovidiu au fost mimate pe scenă, însoţite de muzică,
v. Trist. V, 7, 25.
„ v. 14 E vorba de imaginile străbunilor sau ale vechilor eroi.
„ v. 16 v. Suetonius, Tib. 4 3 : „Cubicula tabellis lascivissimarum pictu-
rarum et figurarum adornavit".
Pg. 68 v. 17 Aiax, fiul lui Telamon, zugrăvit în momentul de desperare ce-1
cuprinsese, când a constatat că-şi pierduse minţile. Pânza a-
ceasta celebră cât şi aceia ce reprezenta pe Medeia ucizân»
du-şi copiii, amândouă datorite celebrului pictor Timomah, fu-
seseră cumpărate şi puse în templul Venerii genitrice, (v. Plin.,
Hist. Nat., X X X V , 136).
„ v. 19 O pictură de Apelles, cumpărată de August. V . Plin., Hist. Nat.
X X X V , 91.
„ v. 21 Cum făcuse Vergiliu.
v. 25 Vergilius.
„ v. 28 Pasagiul cuprins in Cartea IV din Eneida, unde e vorba de,
dragostea Didonei pentru Eneas.
Pg. 69 v. 1 In Bucolice.
„ v. 3 Arta iubirii.
„ v. 5 „Arta" apăruse in anul 2 înainte de Chr.
„ v. 15 Fastele fusese dedicată lui August, apoi după moartea acestuia
 230

în 14 p. Chr. o dedică lui Germanicus, mai ales că opera nu

apăru până la moartea lui August. Poemul acesta a fost re-
făcut în exil la Tomis.
Pg. v. 1 7 - 1 8 Medea era o tragedie a lui Ovidiu. Coturnul — un fel de
sandale cu talpă şi tocuri înalte — era încălţămintea obişnuită
la actorii tragici. Prin extensiune coturn înseamnă stilul tragic.
Pg. 70 v. 3 Quirit = cetăţean roman.
, v. 9 Ausonia = Italia.

CARTEA 111

a fost scrisă la Tomis, nu multă vreme după sosirea lui (după cum se vede
în II, 2, v. 1 şj, urm.). Wartenberg (op. cit. pag. 51) crede că a fost scrisă în
acelaş timp cu cartea II—a şi că l'ar fi ocupat pe poet chiar de la sosirea
sa (Ianuarie anul 10 p. Chr.) până în anul 11 la sfârşitul primăverii. Graeber
(op. cit. P. I pg. VII) crede că a fost scrisă in primăvara anului 10, consec-
vent cu teoria lui că Ovidiu a fost exilat in anul 8 p. Chr. Privitor la ordi-
nea în care au fost scrise diversele bucăţi, mai toţi autorii (cu mici nuanţe de
deosebire) sânt de părere că în general, afară de proloage, cari au fost alcă-
tuite când era terminată cartea respectivă, diversele elegii au fost compuse în
ordinea cronologică, (v. Schulz op. cit. p. 7).
Dintre toţi comentatorii, cred că are mai multă draptate Wartenberg.
E incontestabil, de pildă, că elegia doua din cartea III a fost scrisă imediat
după sosirea lui la Tomis. Impresia aceasta se desface dîn orice rând. Cartea
II—a, deci, va fi fost scrisă paralel cu elegiile ce alcătuesc cartea III. (Părerea
aceasta e reprezentată şi de Vernade, traducătorul Tristelor, (v. coli. Pancoucke
p. 559). Pentru că însă cartea anterioară cuprindea o suplică, în care poe-
tul îşi va fi pus multă nădejde, ea a fost terminată şi trimeasă Ia Roma cu
mult înaintea celei de-a treia. Aşa că cronologiceşte pe drept a fost socotită
ca a doua.

Elegia 1 (Răvaş rătăcitor)

e un prolog al cărţii a treia. A fost scrisă, după toate probabilităţile, puţin

înainte de a fi trimeasă la Roma cartea III. Tristele, spre deosebire de Scri-
sorile din Pont, erau trimise in cărţi, nu ca epistole separate, cum s'a în-
tâmplat cu Ponticele, după cum reiese din însăşi mărturia poetului (v. Ep. ex.
P. III, 9, 53).

Pg. 78 v. 4 Ca „ Ars amatoria" sau „amandi".

» v. 7 Aluzie tot la poema pomenită mai sus.
Pg. 74 v. 13-17 Vezi notele de la Cartea I, elegia 1, la început.
Pg. 74 v. 13 Forul lui August.
„ v. 14 Via sacra.
v. 15 Templul Zeiţei căminului, Vesta, de formă rotundă, construit
 231

de Numa între Capitolin şi Palatin. Palladiul era o columnă

a Minervei, căzută cândva din cer în cetatea troiană. De
posesia ei depindea căderea Troiei. Eneas, când fugise din
Troia, o luase cu sine. In timpul poetului această relicvă ne-
preţuită pentru superstiţia romană, era păstrată în templul,
Vestei.
Pg. v. 17 Porta Palati, care ducea la Palatin, era una din cele patru porţf
ale zidului tras de Romulus. Acolo era şi palatul imperial.
„ v. 18 Jupiter Stator avea aci un templu ale cărei temelii fuseseră puse
de Romulus. Se numea Stator acest zeu, t pentrucă oprise p e
Romani când, într'o luptă, vroiau să fugă dinaintea Sabinilor.
Leagănul Romei... acolo pusese Romulus temelia noului oraş
„ v. 20 E vorba de Palatul lui August.
„ v. 24- Pentru Ovidiu, August e totuna cu Jupiter.
„ v. 28 Leucade e o insulă în faţa promontoriului Actium uude August
câştigase celebra luptă navală, datorită — cum credea el —
lui Apolon Leucadianul, care avea un templu în acea insulă.
Pg. 75 v. 16 Apolon poartă totdeauna plete lungi.
„ v. 18 In porticul templului lui Apolon de pe Palatin erau aşezate,
printre columne, statuile Danaidelor, împreună cu tatăl lor.
Danaus. Aci se afla şi faimoasa bibliotecă greco«latină înte»
meiată de August.
„ v. 21 Celelalte opere ale lui Ovidiu.
„ v. 22 Aluzie la „Arta iubirii".
„ v. 23 Acest păzitor ar ti — după unii — Caius Iul. Hyginus, directo»
rul bibliotecii, un libert din acea vreme,
v. 25 In porticul Octaviei, lângă teatrul lui Marcellus.
„ v. 27 E vorba de templul Libertăţii, ars în ultimele timpuri ale Re»
publicei, şi reconstruit mai somptuos de Asinius Pollio, pro»
tectorul lui Vergilius, care în atriul acestui templu deschisese
cea dintâi bibliotecă publică. *

Elegia 2 (Desnădejde).

E prima elegie pe care va fi scris'o Ovidiu când a ajuns pe pământul

tomitan. Redă doar aşa de bine desnădejdea primului moment când face
cunoştinţă cu ţărmul blestemat unde era osândit să-şi ducă traiul 1 Elegia aceasta
nu are un adresat anume. E impersonală sau, mai bine zis, e adresată pu«
blicului cititor.
Pg. 77 v. 1 Dobrogea se numea şi Scythia Minor.
„ v. 2 După numele lui Lycaon, a cărui fată fusese transformată de Joe
în Ursa Mare (Carul Mare) care aici e echivalent cu Polul
Nord.
 232

Pg. v. 3
Zeul Apolon.
. v. 6
Ovidiu spune aici ce a mai spus şi va repeta de atâtea ori, că
viaţa sa particulară a fost fără pată, deşi arta lui a fost licen-
ţioasă.
Pg. 78 v. 11 v. Cartea I, elegia 2 şi 4 unde zugrăveşte această furtună.
„ v. 14 August.
Elegia 3 (Epitaful lui Ovidiu)

e adresată soţiei sale. Constituie una din cele mai recente bucăţi iar nouă ni-e
îndeosebi de dragă căci cuprinde acel faimos epitaf al lui Ovidiu, sculptat pe
soclul statuei dela Constanţa. A fost tradusă în româneşte de A. Marinescu
(v. op. cit. Introd. p, XXXI) şi de St. Vârgolici (v. Conv. Liter. X, p. 358),
care în versurile sale de o tactură nu tocmai desăvârşită, a reuşit totuşi să re-
dea admirabil patosul originalului.
Pg. 80 v. 6
Geţii locuiau în Moesia pe malul drept al Dunării; pe malu
celalt, în faţă, erau Dacii.
„ v: 7 Precum spune poetul şi în elegia X, 26 şi XII, 28 din această
carte, in Tomis nu se putea bea decât apă-de baltă. Lucrurile
nu s'au schimbat mult. Şi azi apa e rea la Constanţa, oraşul
neavând un conduct de apă potabilă.
Pg. 81 v. 25 v. Iliada, X X I V , 743.
, „27 Credinţa că suferinţele celor dimprejur fac sufletul muribundului
să mai întârzie, din pricina, chinului ce-1 îndură, e vie şi azi.
Pg. 82 v. 2 Când murea cineva, toţi cei din casă scoteau un strigăt de
disperare.
„ v. 9 La antici durerea se manilesta mai concret şi mai energic. Grecul
antic, într'un moment de mânie, se loveşte cu mâna peste
coapsă. La moartea cuiva, femeile se băteau cu pumnii în
piept. Azi o asemenea manifestare a durerii, mai ales la în-
mormântare, se poate vedea la popoare mai primitive.
„ v. 10 La îngropăciune'se striga de trei ori numele mortului.
„ v. 31 Pitagora predicase nemurirea sufletului şi metempsihoză.
„ v. 24 Manii sânt sufletele răposaţilor.
„ v. 2S Ii interzisese regele Teban, Creon, pentrucă mortul luptase împo-
triva propriei sale patrii. A se citi în text Polinice în loc de
Eteocle.
Pg. 83 v. 1 Cei vechi, după ce ardeau cadavrul pe rug, amestecau cenuşa
cu mirodenii.
„ v. 2 Morţii se îngropau, ca şi la noi, afară din oraş, de obicei de-a-
lungul căii Appia, Flaminia şi Latina.
„ v. 23 Pomeni ce constau din vin, miere şi lapte.
„ v. 19 Ovidiu, care nu era prea curagios, credea că boala aceasta
poate să-i aducă sfârşitul.
 289

Această elegie în traducerea lui S. Vârgolici o dăm mai jos >

De aceast'a mea scrisoare minuna-te-vei fu poate

Că-i de altă mână scrisă: eu atunci bolnav eram,
Bolnav la marginea lumei, pe ţermuri îndepărtate,
Şi de însănătoşare, nădejde mai nu aveam.

Cu Sarma/ii b a
si cu Cetii,
b '
intr'o tară
b
ne'mblinzită,'
Ce inimă crezi tu oare că aice pot avea ?
Ancă nu-s deprins cu apa, clima mi-e nesuferită,
Nu ştiu de ce chiar pămintid nu mi poate măngăea.

Hrana nu e pentru bolnav, casa nu-i pentru odihnă,

Nime nu-i ghibaiiu în leacuri ca s'aline chinul meu,
Şi nu am nici un prieten ce cu vorbe dulci să vină
Ca să amăgească vremea ce se scurge-atăt de greu.
!

Stors de viată zac aice, intr'o ţară de urgie,

Ear dorul mi-aduce 'n minte tot ce-acum de faţă nu-i.
Dintre toate tu eşti însă amintirea cea mai vie.
Tu-mi umpli, soţie dragă, mie golul peptului.

Glasul meu ţie-ţi vorbeşte, în lipsă te chiem pe tine,

Fără tine nici o noapte nu soseşte, nici o zi.
Mi se spune chiar că 'n vremea cănd grăeam vorbe străine.
Aiurind, ' dulcele-tib nume nu 'ncetam de a rosti.

De-aş cădea 'n leşin, şi limba-mi de cerul gurii lipită,

Nici chiar vinul cel mai nobil n'ar putea-o deslega.
Când mi s'ar vesti atunce că tu ai sosit, iubită,
Iute m'aş scula : nădejdea să te vid puteri mi-ar da.

Eu sunt mai fără viaţă, ear tu neştiind a mele

Suferinţi, în veselie petreci poate timpul tiu.
Insă nu, soţie scumpă, nu căci ştiu că'n chinuri grele
Se strecoar'a tale zile, cănd cu tine nu-s şi eu.

Dacă totuşi împlinit-au soarta anii ce-mi dăduse,

Dacă sunt atât de-aproape astăzi de al meu mor mint.
Zei puternici, prelungiţi-mi viaţa ce e mai apusă
Să am vecinicul repaos în al patriei păment.

Sau să-mi fi-amânat osân ia până într'a morţii oară,

Sau să-mi f i grăbit sfirşitul pân nu eram osîndit.
 234

Mai dăunăzi puteam ăncă să mor fără de ocară,

Acum viaţa-mi este dată să mor trist şi surgunit.

Pe necunoscute ţermuri VOM muri aşa departe,

Si 'n străină tară moartea-mi mult mai jalnică va f i ;
De patul odihnei mele trupu-mi nu va avea parte
Si nime la îngropare, nime nu mS va boci.

Nici căsind pe a mea fată lacrimile de soţie,

N'or opri din sbor suflarea-mi un singur minut măcar ;
Nime nu-mi va şti voinţa din urmă, cu duioşie
Nime nu-mi va 'nchide ochii, strigându-mS în zadar,

Ci fără podoaba gropii, lipsit de înmormântare,

Ascuns în pămlnt silbatic, neplăns fi-va capul meu,
Auzind aceste vorbe te va prinde jale mare,
Şi c'o mănă credincioasă sfăşia-vei peptul tiu.

In zadar spre-aceste locuri vei întinde-a tale braţe

Şi pe nume tot chema-vei pe-al tiu soţ nefericit.
Dar frumosul pir nu-ţi smulge, nu-ţi sfăşia a ta faţă :
Nu pentru în/ăia oară acum îţi voiu f i răpit.

De cănd patria perdut-am, mort deatunce-s' pentru tine,

Asta mi:a fost mie moartea cea întăi şi cea mai grea.
Dacă poţi acum, iubito, — dar nu poţi, o ştiu prea bine —
Bucură-te că prin moarte s'a sfârşit durerea mea.

Cât poţi, uşurează insă jalea ta nemăngăeată:

Cu chinul de mult acuma s'a deprins inima ta.
Ah! cănd ar peri cu trupul şi sufletul totodată!
Cănd din mine nici o parte de flacără n'ar scăpa !

Căci dacă neatins de moarte sufletu 'n văzduhuri sboară,

De spune-adevSr bltrănul care 'n Samos s'a născut,
Un suflet roman umbla-va vecinic prin această ţară,
Intre suflete de barbari singur trist, necunoscut.

Dar adă-mi oasele acolo, intr'o urnă adunate,

Să nu fiu şi după moarte de-a mea ţară 'nstrămat.
Cine te-ar opri? O soră ca să 'ngroape pe-al ei frate,
La Theba odinioară poronci aspre a calcat.
 Le amestecă cu erburi şi frunze mirositoare,
Şi lăng'ale Romei ziduri ascunde-le in pămint.
Ear pentru ca trecătorul să-şi arunce-a sa catare,
Cu mari literi sap' aceste versuri pe al meu mormVnt :

"A iubirilor gingaşe cântăreţ aice zace,

"Poetul Nason, de insuş talentul său osîndit.
"Trecitorule, te-opreşte şi zi: odihnească 'n pace
"A lui oase, dacă 'n viaţă tu vr"odată ai iubit!"

Nu trebui mai multe vorbe : cărţile mele-au să fie

De-o trainică şi mai lungă amintire 'n viitor.
Cu toate că mult rVu ele mi-a făcut în viaţă mie,
Am credinţă c'au să-mi dee un nume neperilor.

Tu însă la a mea groapă a morţilor daruri adă

Şi împrăştie ghirlande ce in lacrimi vei scălda,,
Deşi trupul meu atunce flăcărilor va f i pradă,
Trista mea cenuşă totuş va simţi durerea ta.

Multe-aş scrie, dar de vorbă glasu-mi obosit se curmă,

Şi limba mi se usucă, nu mai pot nimic să spun.
Tu acum primeşte poate cuvintele-mi de pe urmă,
Ce nu mi-e dat de la tine s'aud şi eu : rămas bun !

Elegia 4. (Fugiţi de m ă r i r i ! )

Cui a fost adresată această elegie? Schulz (op. cit. p. 7 —8), şi după el
Graeber (v. op. cit. P. II, pag. 12), cred că e vorba de Brutus, (identificat de
Woelffel cu M. Iunius Silanus) fratele lui D. Iunius Silanus, care sedusese pe
nepoata lui August. Deşi părerea aceasta e acreditată de cei mai mulţi şi a
fost adoptată şi de Ehwald-Lewy in ultima ediţie a Tristelor, cred că mai
multă dreptate au aceia (Lorentz, v. op. cit. p. 46—47, Hennig, op. cit. pg. 26
şi Wartenberg ') op. cit. p. 27) cari cred că a fost trimeasă lui Carus, poet
şi preceptor al fiilor lui Germanicus. Lucrul acesta mi se pare chiar evident
pentru că unui personaj ca Brutus, urmaş al faimosului republican, care apar»
ţinea uneia din cele mai nobile familii şi ocupase cele mai mari slujbe, nu-i
putea scrie Ovidiu versuri ca acestea •. (v. 25 — 6).

Crede-mă : cine se ascunde, trăeşte mai bine. Dator eşti

Felul de viaţă să-ţi Hi după condiţia ta.

') către părerea aceasta î n c l i n ă î i editorul roman al T r i s t e l o r , d. A . Marinescu, (v.

p a g . 105, introducerea la T r i s t i a , 111, 5).
 236

De altfel tot ce se spune in această elegie despre fidelitatea adresatului,

pe care, după cât văzurăm mai sus, nu ni-1 putem închipui decât ca pe un
personaj cu o mediocră stare socială (v. v. 43 — 44) se potriveşte de minune
cu Carus.
Multă vreme această elegie a iost considerată ca făcând un trup cu
IVb. Loers (şi — pare-se — înaintea, lui Heinsius,) a arătat că dela v. 47
începe altă elegie. Intr'adevăr după acest vers e o soluţie de continuitate.
Apoi tonul general al acestei din urmă elegii (IVb) arată indubitabil că ea
a fost a dresată prietenilor (v. 17 sqq). Pentru valoarea generală a bucăţii şi
pentru locul comun desvoltat în această bucată, vezi corul din Hipolit (Seneca
tragicul) v. 1119 şi tragediile Edip şi Hercule (v. 881 şi resp. 652) de acelaş.
Pg. 84 v. 1Drag = care, era, cred, ca şi in elegia 5 din această carte, un
epitet cu care vroia să facă aluzie la amicul său, poetul
Carus.
, v. 2 In timpul când poetul fu lovit de sentinţa de exil.
„ v. 7 Avea motiv să scrie aceste versuri poetul care, datorită prie-
teniei câtorva mari seniori, în aventurile cărora fusese im-
plicat, a trebuit să sufere greaua pedeapsă ce i-a scurtat zilele.
Pg. 85 v. 11 Elpenor, tovarăş al lui Ulise, când se întorcea spre Itaca. In insula
vrăjitoarei Circe, îmbătându-se, adormise pe coperişul pala-
tului acestei vrăjitoare, de unde, căzând, işi frânsese gâtul. v.
Odiseia XI, 62.
Pg. 85 v. 17 Aceasta era maxima de căpetenie a epicureilor. (Aa3-s pwoaa;).
„ v. 19 Eumedes era tatăl lui Dolon, spionul trimes de Troeni să iscodească
lagărul Grecilor la Troia. Troienii ii făgăduiseră ca răsplată
vestiţii cai ai lui Ahile. El fu însă prins şi ucis de Diomede..
(Iliada. X, 314).
„ v. 21 Faeton era fiul bastard al Soarelui cu nimfa Clymene. Tatăl său
legiuit era Merops. Surorile lui Faeton, cari jeleau moartea
fratelui lor căzut scrum din carul Soarelui, fuseseră schimbate
în copaci, (v. Ovidiu—Metam., II, 340 sqq.).
, v. 29 In elegia 5 (adresată aceluiaş poet Carus) Ovidiu, voind să descrie
fidelitatea amicului său Carus întrebuinţează aproape acelaş
vers ca aici: v. Trisl. III, 5 (v. 3 9 = 4 0 ) s

Nostra tuas vidi lacrimas super ora cadentes,

Tempore quas uno fidaque verba bibi.

Pg. 86 v. 6 Aceste versuri, încă odată, ne arată că nu poate fi vorba decât

de un om cu o mediocră situaţie şi origine. E adevărat că
poetul Carus ajunsese preceptorul fiilor lui Germanicus. Un
post influent poate, dar nu pra onorabil când ne gândim că
la antici rolul de pedagog era încredinţat adesea unui sclav.
 237

Dacă un comentator (Gustav Nick, citat de Otto Hennig în

„De P. Ov. Nasonis poetae Sodalibus" pg. 26) afirmă că tocmai
de aceia versul 4 (vive tibi et longe no mina magna fuge) nu se
potriveşte de loc cu situaţia lui Carus, răspundem că tocmai
dimpotrivă s cine era mai în primejdie să fie expus la ispita ambiţiei^
cine era mai în măsură să profite de sfatul lui Ovidiu, decât un om
cu situaţia mediocră (ca şi Ovidiu) pus în contact cu cei mari
(ca şi Ovidiu). Oare poetul din Tomis nu ispăşea el tocmai
legăturile lui cu familiile nobile din Roma (D. I. Silanus, Paullus
Fab. Maximus)? Credem deci că versul 4, incriminat de acei
ce nu cred că^adresatul scrisorii acesteia ar fi Carus, e tocmai
o dovadă mai mult că numai de el poate fi vorba aici.

Elegia 4 b (Dor de ţară).

Pg 87 v. 11 Cred că e mai justă lecţiunea dată de Owen s ante ocula errant

domus, urbs, fora, forma, locorum. Am tradus totuşi după
lecţiunea propusă de Ehwald-Levy.
Pg. 89 v. 2 Interpretarea pe care o dă acestor versuri C. Blum (v. studiul
citat, p. 149) mi separe eronată. După cum reese din context,
aici nu poate fi vorba decât de dragostea pe care amicii din
Roma ar mai fi avut-o pentru Ovidiu.

Elegia 5 (Prietenie adevărată)

a fost adresată poetului Carus, după cum reiese indubitabil din versul 18 al
acestei scrisori. Tot acestui poet îi fusese adresată epistola din Pont, IV. 13.
Ovidiu îl cunoscuse cu puţin înainte de nenorocirea sa. Versul 1—2 din Tristia
III, 4 combinat cu primul vers al acestei elegii ne dau încă o dovadă că şi
elegia 4 din cartea III, tot lui îi fusese adresată.
Acest Carus era cunoscut în cercul literar din Roma prin o poemă în
care, imitând pe poetul grec Pisandru, celebrase isprăvile lui Hercule (v.
Ep. ex. P., IV, 13, v. 11 şi ep. 16 v. 7). O caracterizare a acestui poet găsim
în Lorentz (op. cit. 45 sqq.) in Hennig (op. cit. p. 25 sqq.) şi în Teuffel (Rom.
Litt.', pag. 538).
Pg. 90 v. 10 Intre aceşti 2 — 3 amici au fost — precum am văzut — Cotta
şi Albinovanus, poetul.
Pg. 91 v. 4 Acest vers a făcut pe filologii mai vechi (Micyllus şi Burmann) să
recunoască acum două veacuri că adresatul acestei elegii e
Carus. — Scump = carus, cuprinde aici un străveziu joc de
cuvinte. De obicei — cum observă unii comentatori, — Ovidiu
când voia să-şi arate afecţiunea sa pentru un amic, între»
buinţa epitetul la superlativ: carissime. Dacă in elegia 4 şi 5>a
 238

întrebuinţează epitetul la gradul pozitiv, e că poetul voia să

indice, in chip transparent, numele adresatului care nu era
altul decât Carus.
Pg. 91 v. 11 Prin situaţia sa la curtea lui Germanicus, Carus putea să pue un
cuvânt bun pentru poetul exilat.
, v. 12 Cezar = August.
, v. 15 Cezar = August
Pg. 92 v. 6 Când s'a dus să ceară cadavrul fiului său, Hector.
V V. 8 Pe Porus (Por împărat din Alixandria) Alexandru cel mare,
după ce l'a biruit, l'a graţiat şi l'a repus pe tron. Pe ucigaşii
lui Dariu i - a pedepsit iar mortului i - a făcut o îngropăciune
împărătească.
„ 10 Aluzia aceasta îi era cu atât mai scumpă lui Carus, cu cât acesta
scrisese o Heracleidă.
v. 11 Ultimele cuvinte s nullam spercire salutem sânt luate din Vergiliu
Eneida, II, 354 i

„Una salus victis: nullam sperare salutem".

v. 12 Ovidiu nu conspirase la viaţa împăratului.

, v. 13-14 Cum încercase Cinna, nepotul lui Pompei, care luptase
împotriva lui August, în timpul războaielor civile, dar fu graţiat
odată şi numit Pontifex. Apoi dupăce se amestecase într'o conspi-
raţie ce avea de scop să răpună pe împărat, fu graţiat, după inter-
venţia împărătesei Livia, a doua oară. Insă el deveni într'ade-
văr unul din cei mai credincioşi auxiliari ai lui August.
» v. 15-16 Cum făcuse petul Cornelius Gallus, de care am vorbit mai sus.
„ v. 17-18 Pentru căuşele exilului lui Ovidiu, v. substanţialul studiu al
dlui C. Blum, citat mai sus.
„ v. 22 Iar cere poetul să-i schimbe măcar locul de exil.

Elegia 6 (Desvinovăţire)

a fost adresată — după părerea lui Lorentz — lui Fabius Maximus, ceia ce,
e de sigur, o eroare. Mai multă şanşă de probabilitate au acei cari cred că
adresatul ar fi poetul Celsus Albinovanus. Ipoteza aceasta a pornit chiar de
la vestitul Politianus şi a fost adoptată apoi de Merkel, de Graeber (v. op.
cit. P. I, pag. XXI), de Hennig (op. cit. pag. 15-16) şi de alţii. Azi ea e ad-
misă (vezi ed. Ehwald-Levy) şi cu drept cuvânt. Căci lui Carus — după cum
cred unii, după a căror autoritate pare că s'a luat şi editorul român al Tris-
telor (v. A. Marinescu — Tristia pag. 108) — nu i - a putut fi adresată în nici
un caz. Adresatul acestei elegii era un vechi prieten al lui Ovidiu (v. vers.
1 - 4 din această elegie)ţ pe Carus însă îl cunoscuse Ovidiu abia în preajma
exilului său. Cu atât mai puţină dreptate au aceia cari (ca Gruppe) credeau
 239

că adresatul ar fi Cotta Maximus sau Atticus (v. Nemethy — Comment. pag.

72), şi Vernade (op. cit. p. 543).
Albinovanus Celsus era prieten şi cu Horaţiu. El fusese un intim al lui
Ovidiu şi al lui Cotta Maximus, după cum se vede din Ep. ex. P. I, 9. in
care exilatul din Tomis îi deplânge moartea. Dacă versurile 21—22 din Ep.
ex. P. IV, 16 se referă la el, se pare că a scris o epopeie în care va fi po«
vestit luptele lui August cu rivalii săi (v Hennig, op. cit. pg. 19). Versul 39
din epistola mai sus citată, pare a se referi tot la el. Dacă e aşa, va fi fost
unul din acei poeţi mediocri cari n'au avut curajul să-şi editeze scrierile şi va
fi fost cunoscut doar într'un cerc mai restrâns de amici. Dar acest Celsus
pare a fi avut un suflet foarte frumos, dacă e să judecăm din versurile (v.
Ep. ex. P. I, 9) prin care Ovidiu îi deplânge moartea.

Pg. v. 7 E vorba de Cotta Maximus, amicul comun al lui Ovidiu şi al lui

Celsus.
„ v. 14 Pentru că, de bună seamă, Celsus l'ar fi desconsiliat pe Ovidiu
să se amestece în intrigile celor mari. '
Pg. 94 v. 11-12 Greşala — după C. Blum — ar fi fost oposiţia pe care Ovi-
diu, după îndemnurile lui P. Fabius Maximus şi ale lui D.
Iun. Silanus, va fi făcut-o partidei în frunte cu Livia, ce voia
să asigure succesiunea la tron lui Tiberius.
„ v. 20 Vezi comentariul lui C. Blum la acest vers în studiul său (v.
nota. pag. 134). Oare ne e îngăduit să credem că poetul ar
fi putut face aluzii la un fapt aşa josnic? Cred mai de grabă
că prin acel câştig de care vorbeşte Ovidiu, se înţelege pers-
pective unei situaţii mai bune sau a vreunui avantaj pe care
l'ar fi obţinut exilatul de la Tomis dacă partida căreia el îi
dădea sprijinul, ar fi reuşit să înlăture pe Tiberiu de la suc-
cesiunea tronului.

Elegia 7-a (Perillei)

adresată Perillei. Cine era această Perilla ? Un vechi argument (v. Vernade,
op. cit. pag. 544) spunea că ar fi fiica poetului, ceia ce este absurd. „Dacă
Ovidiu s'ar fi adresat fiicei sale, inima lui de tată ar fi găsit accente mai
duioase ţ ar fi vorbit de soţia lui, de nepoţii lui. Eroarea a fost pricinuită de
cuvântul patrio (v. 12) care aici înseamnă Romano, şi din cuvintele utque
pater natăe (v. 18), ceia ce nu e decât o comparaţie", (v. Vernade, loc. cit.).
Evident că aici Perilla e un nume fictiv al unei tete care se ocupa cu poezia
şi căreia Ovidiu îi fusese un îndrumător literar, căci aşa au a fi interpretate
cuvintele utque pater natae. Unii comentatori mai vechi (Crinitus) presupun
că ar fi vorba chiar de soţia poetului. Dar nu vedem de ce ar fi recurs la
un pseudonim faţă de soţia sa căreia i - a scris atâtea epistole. Perilla era şi
numele fictiv al unei prietene a poetului Ticidas (c. Tristia II, 437). Din acest
 240

din urmă pasagiu, pe care comentatorii (v. Ehwald-Levy, nota la acest vers)
bazaţi pe un text din Apuleius (Apoi. c. 10) îl torturează ad libitum, reese
numai că această Perilla a fost cântată de mulţi poeţi (de Memmius, Cinna,
Anser, Cornificius, Cato) şi că numele ei adevărat era Metella, pe care editorii
mai noi (Owen, Ehwald-Levy) îl fac masculin, nu ştiu pentru ce motiv. Ce e
mai natural decât să admitem că acestei Perilla (recte Metella, probabil o bas-
bleu seducătoare şi de talent) îi va li adresat şi Ovidiu elegia aceesta.

Pg. 95 v. 4 Camene = Muze.

„ v. 10 Distihuri elegiace.
„ v. 5 Pegasus, calul întraripat al Muzelor, săpase cu copita lui Ia poalele
muntelui Helicon, fântâna Hippocrene şi Aganippe, consacrate
Muzelor.
P. 96 v. 6 Male fecundae =infecundae. Vezi III, 14, 33 i „Ingenium . . . cuius
et ante Fons infecundus parvaque vena fuit". Intr'adevăr din
elegiile lui Ovidiu reese părerea că pentru genul mai uşor
al elegiilor amoroase şi sentimentale se cere un talent mai
modest. El însuşi spunea despre sine că vena (talentul său) lui
poetică este „exigua". Talent adevărat se cere — credea el —
pentru genul epic cultivat de un Vergiliu şi de alţii.
„ v. 18 C a s ă nu păţească cum am păţit eu, Ovidiu.
„ v. 23 Perilla aceasta, recte Metella, era deci frumoasă.
Pg. 97 v. 4 In original, în loc de cerşetor Irus, numele unui cerşetor ne»
murit de Omer în Odiseia • (XVIII, 1).
„ v. 5-t5 Ce minunată glorificare a poeziei şi ce conştiinţă de viitoarea
lui faimă avea acest Ovidiu care totuşi spunea că talentul lui
e modest (vena exigua)!

Elegia 8-a (Dor de ţară)

nu are un adresat anume. E expresia unei profunde nostalgii comunicate prie

tenilor din Roma cari vor să ia cunoştinţă de starea lui sufletească.
Pg. 98 v. 2 Triptolem, fiul lui Celeus. Regele din Eleusis, primise de la Ceres
un car tras de balauri întraripaţi, ca să colinde pământul şi
să înveţe pe oameni agricultura (v. Ovidiu, Metam. V , 642 sqq).
„ v. 3 Medea, după ce şi-a ucis copiii, ca să scape de furia lui Iason,.
a fugit pe un car tras de balauri sburători.
, v. 6 Perseu, împrumutând aripele pe care le purta la picioare Mer»
cur, mesagerul zeilor, se dusese să ucidă Melusa. — Dedal
trecuse marea din Ceta în Grecia, înarmat cu aripi de ceară.
» v. 12 Avea deci poetul sumbra presimţire că nu va fi graţiat nicio»
dată, cum s'a şi întâmplat.
„ 99 v. 8 Aceiaş veşnică rugăminte să-i schimbe locul de exil de la To»
 241

mis unde nici clima, nici apa, nici mâncarea nu-i priea poetu»
lui care dusese o viaţă atât de rafinată,
Pg. v. 2 1 - 2 8 Versuri — de data asta — profund sincere în disperarea lor
şi fără acea retorică ladă ce strică atât unele pasagii ale poe»
tului nostru.

Elegia 9-a (Originea numelui T o m i s )

ca şi cea precedentă e adresată publicului.

Pg. 100 v. 3 Tomis era o colonie a Miletului, întemeiată cţe Greci prin seco»
Iul al 8-lea sau al 7-lea.
„ v. 6 Absirt era fratele Medeei.
, v. 7 Corabia Argonauţilor a fost primul vas care a umblat pe mare
„ v. 11 Aetes era tatăl Medeei, rege în Colhis, prin Armenia de azi.
„ v. 13 Minienii = Argonauţii.
„ 101 v. 19 Tomis de la temno = tai; Tomis ar însenina tăere.

Elegia 10-a (Iarna la Tomis),

e destinată, ca şi cele două de mai sus, cititorilor din Roma. Această bucată,
care, cu scrisoarea 3 - a din cartaa I-a, e socotită drept cea mai bună din în»
treaga colecţie, ne e îndeosebi de preţioasă căci zugrăveşte plastic ţinutul şi
oamenii din Dobrogea în timpul uneia din acele ierni cumplite, cum am cu»
noscut şi noi în aceşti ultimi doi ani. Pe vremuri eram înclinat să cred că
poetul exagerează. Azi m'am convins că a fost cu totul veridic şi n'a exage»
rat de cât când a afirmat că în Dobrogea zăpada stă şi câte doi an con»
secutivi.

Pg. 102 v. 3
Constelaţiile Carul Mare şi Carul Mic, aşezate lângă Pol.
rămân totdeauna deasupra orizontului, neapunând niciodată
în mare.
„ v. 5 Bessi erau un trib trac ce locuia la poalele muntelui Haemus.
Că în incursiunile lor vor fi ajuns până în Dobrogea; sau că
chiar se vor fi stabilit pe lângă fraţii lor Geţi, e uşor de crezut.
„ v. 12 Pentru Ovidiu Dobrogea era un fel de Siberie. De fapt Tomis
e cam pe acelaş grad de latitudine nordică cu Florenţa. In
imaginaţia lui Ovidiu, care nu putea avea o prea clară ideie
de geografia acestor ţinuturi, Tomis era aproape de Pol. Fapt
e că în Constanţa clima e nespus mai aspră ca în Florenţa.
„ v. 16 Aici, fireşte, Ovidiu a exagerat. Aşa ceva nu s'a putut întâmpla
nici când în Dobrogea, în ori ce caz nu în epoca poetului,
când clima va fi fost aceiaşi ca şi azi.
t6
 242

Pg. 103 v. 1 - 2 Vântul e e intradevăr foarte puternic la Constanţa în timpul

iernii.
v. 3 Cu cojoace se vor fi apărat de frig indigenii şi atunci ca şi azi.
v. 7 Vinul în cămaşă de ghiaţă e cunoscut şi de noi.
v. 10 Din lacurile sărate dimprejur (ce lacuri)'? vor fi scos apa de bău
sub formă de bolovani de ghiaţă.
v. 2 3 - 2 6 Povestea lui Leandru şi a fetei Hero, preoteasa Venerii, e
arhicunoscută.
104 v . 3 Peşti îngheţaţi de ger a aruncat Adriatica în ultima iarnă (928-a)
la mal.
v. 8 V . Florus, II, 2 8 ! „Daci montibus inhaerentj inde Cotisonis re-
gis imperio, quotiens concretus gelu Danuvius iunxerat ripas,
decurrere solebant et vicina populari".
v. 18 Obiceiul Geţilor de a-şi unge săgeţile cu venin e atestat de O-
vidiu şi în Ep. ex. P., I, 2, 17i

Qui mor tis saevo geminent ut vulnere causas,

Omnia vipereo spicula felie linunt*.

v. 25 Azi viţa reuşeşte destul de bine în Dobrogea. Balcicul de azit

nu ar fi putut fi numit în vechime Dionysopolis dacă nu ar
fi avut şi atunci, ca şi azi, vii în jurul lui.
„ v. 27 Arbori şi pomi nici azi nu prea sânt în Dobrogea, deşi ar pu-
tea să crească destul de bine.
» v. 28 Aconţiu iubea pe Cydippe. Ca să o silească să-1 ia în căsăto-
rie, i - a aruncat, când ea se pregătea să intre în templul Dianei
din Delos, un măr foarte frumos, pe care era scris acest ju«
rământi „Pe Dianal îl voi lua de bărbat pe Aconţiu". Fata,
curioasă, ridică mărul de jos şi, citind inscripţia în faţa divini-
tăţii, se văzu nevoită, ca să nu calce jurământul, să-1 ia pe
Aconţiu de bărbat.

Care iarnă e descrisă de poet în aceasta elegie? Cei care sânt de pă-
rere că Ovidiu a fost exilat la sfârşitul anului 8, cred că e vorba de iarna a-
nilor 9 - 1 0 (Graeber); cei care pun exilul lui la sfârşitul anului 9, cred că e
vorba de iarna dintre anii 10-11 (Wartenberg, op. cit., pg. 39 sqq.). Cred că
aceasta din urmă are dreptate.
Această elegie a fost tradusă de Hajdeu. Iată traducerea lui i

De arii fi să îşi adducă a-minte de Nasone

In Roma vr'o fiinţă, şi decă fără mine
A mai remasu acollo ce-va din allu meu nume,
Să scie diru că'n tjrra, în care-allu mării luciu
 243

In veci nu se'ntelnesce cu zodia 'nstellată,

Aici îmi ducii eu traiulu în sînulu barbariei,
Cu firele sar mate, cu Bessii şi cu Ce fii.
Nedemni a ti respunde unii echo 'n versulii meu!

•Cătii mai adie ventulii recoritorîi al/ii verei,

Avemii unit zidii de valluri, prin care ne scutesce
De cruda lorii năvallă curgendii la midu-locu Islrttlu;
M Vai însă, când soseşte posomorâta iarnă
Rânjind grozava-i buză şi cănd începe gleba
-A încărunţi cit încetul sub marmura de ger!
Şi crivăţul porneşte şi neaua umple nordul
Şi cade, cade, cade; nici soarele, nici ploaia
N'o mai topesc acuma, căci frigul o 'mpietreşte;
Şi până să dispară un strat, s'aşterne altul,
S'adesea 'n aste cuiburi de gheţuri îndesate,
Priveşti într'o grămadă zăpezi de două ierni.
Şiatăta-i de cumplită furtuna deslănţată
încât răpeşte case ducăndu-le departe
Şi turnuri ma/estoase în praf le risipeşte.
•Se zgudue atuncea din temelie polul,
De spaimă se 'nfioară sălbatecele ginţi!
Şi barbarul îmbracă nădragi şi piei informe,
•Cât din a lui făptură d'abia se văd obrajii;
Dar până şi prin blană dă gerul în putere;
Şt pulberea de ghiaţă pe barbă scânteiază;
Şi te cuprinde groaza cănd sloiuri cristaline
Se 'nchiagă printre plete şi se ciocnesc cu freamăt
L'a capului mişcare; şi'n vas îngheaţă vinul
De-l scoţi în bolovani, păstrând figura oalei
Si 'n loc de-a soarbe spumă, mănânci bucăţi de vin".

-Să mai descriu eu ore, cumit rîurile tdte

In poduri le preface sufflarea cruntei ierne ?
Ş'atunci din oboselă de vrei să-ţi stemperi setea
C'unu stropii de apă viuă, spargi întărită ghiaţă,
Săpându adâncit o gropă în laculu cellu căscatul
"Chiar uriaşul Istru, pe care nti-l întrece
A Nilului lărgime, acuma se zbârceşte;
Sub viscolii de crivăţ, albastrele-i talazuri
Se fac o scoarţă tare, şi pe furiş sub dânsa
Se scurge 'n toiul mării prin cele multe guri.
Pe unde mai deunăzi plutea corăbierul,
 244

S'alunecă piciorul săltănd fără sfială;

Si-a calului copită izbeşte cu răsunet
In lespezi făurite de colosale valuri;
Şi boii fără frică p'această nouă punte
Sub care stau închise prăpăstii desfundate,
Alene trag căruţa Sarmatului nomad.
De necrezut, şi totuşi eu am văzut chiar marea,
Chiar marea încătuşată d'un bloc imens de ghiaţă
Tăcută, neclintită sub ţeasta-i lunecoasă;
Si n'o văzusem numai, dar am umblat eu singur
Pe culmile marine călcând ca pe ţărână"...
D'aveaî şi tu a trece assemeni mări, Leandre,
Nu te 'nghiţia'n viitoarea'i unu mai îngustu abisut
Respinsu de geru, delfinulu totu îndeşertu se 'nce'rcă-
In aeru să tresalte p'a mării suprafaţă;
Şi ventulu dela crivăţu, trăntindu-se cu sgomotu,
Turbeză făr'să potă unu vallu din locu să misce;
Si vassele, ca 'n cercuri de marmoră copprinse
De ghiaţa ce le 'ncinge, stau ţepene: veslaşulu
Talazurile dure acu nu le despică;
Şi 'n unda degerată, cu capete affară
Vezi pescii ce se 'ncrustă, şi unii mai trăesc!
Atuncea dar, când Pontul şi Dunărea spumând»
De iarnă 'mbrăţişate prind peliţă de ghiaţă,
P'a Istrului lucioasă şi măturată cale,
Călări pe cai sălbateci vrăşmaşii vin încoace,
Vestind a lor sosire săgeţile, ce zboară,
Şi rămânând drept urmă pământul despuiat!
Ţăranii fug departe, lăsând câmpia pradă
Şi barbarul răpeşte puţina-i avuţie;
Tot ce-a putut să strângă săteanul prin stidoare.-
Şi carele şi turme şi sărăcia toată!
Apoi, pe robi îi leagă cu mâinile la spate..
Se duc, se duc sărmanii, privind cu disperare
In urma lor ogoare, ce n'o să le mai vadă...
Şi focul ce se 'nalţă din şubrede colibe,
Căci barbarul aprinde, doboară, nimiceşte
Tot ce nu poate duce, tot ce nu vrea să ducă;
Şi stoluri de victime sucumbă sub săgeata
La vărf încârligată al cărei fier supsese
Din ierburi ucigaşe un suc înveninat!
Aci şi 'n timp de pace resboiulu te 'ngrozesce;
De nu mai vedi p t barbari,, e spaima ce ţi-o lasâ^r

\
 245

-Si nemini nu cutedă pe câmpii să tragă brazde;

Şi, ţelină uitată, remăne sterpii pămăntnlu;
.Nici desfitatulu strugurii nu cresce 'n umbra vitei;
Nici ferbe mistulu dulce în naltele bassinuri;
Unii pomii nu se dăresce, pe care ca 'n vechime
Să scrie unu Aconţiu cuvinte de iubire.
Pustiă, tristă, nudă, nici arbure, nici frundă...
Fugi, fugi d'acestă terră, tu omule ferice!
Si totuşi din întrega nemărginită lume
Aice, ah! aice osânda m'a trămisu!

Elegia t l - a (Unui batjocoritor)

•adresată după presupunerea unora (v. Vernade, op. cit. pg. 543) bibliotecarului
Hyginus. E mult mai probabil că a fost adresată aceluiaşi personagiu căruia
e adresată şi poema Ibis, identificat de unii (v. şi C. Blum — studiul citat,
pg. 156 sqq.) cu oratorul Cassius Severus de care yorbeşte Tacit (în Dialogus
de orat., 19) şi în Annale (4, 21). Pentru identitatea cu personajul căreia îi e
•adresată „Ibis", înclină şi Ehwald-Levy (v. ediţia Trist. pg. 77).

Pg. 106 v. 1 Pentru a nu contraveni legii, Ovidiu nu divulgă numele acestui

individ care a dat atât de furcă comentatorilor exilatului dela
Tomis.
„ v. 2 Cu intenţia (v. Nemethy, op. cit., pg. 79 şi C. Blum op. cit. pg.
157) ca să înrăutăţească situaţia lui Ovidiu, transformându-j
relegaţia în exil, ceia ce, cum am spus, aducea după sine şi
confiscarea averii şi perderea dreptului de cetăţean.
P g . 107 v. 1 Poate că are dreptate C. Blum când afirmă că intenţia acestui
ponegritor va ti fost şi să ajungă soţ al Fabiei, soţia lui Ovidiu.
„ v. 6 Această insistenţă asupra elocvenţei adresatului acestei elegii,
face cu atât mai probabilă identificarea cu un orator.
„ v. 16 Şi aiurea mai spune Ovidiu că la Tomis a slăbit de-i „ies oasele
prin piele".
„ v. 18 Vorbind de Manii săi, se şi consideră ca om mort, un adevărat
„uomo finito".
„ v. 24 De aceia cerea adresatul să se schimbe relegaţia în exil.
„ v. 25 Busiris, Rege al Egiptului, fiu al lui Neptun, vestit pentru cru>
zimea sa. El ucidea pe toţi străinii ce ajungeau prin ţara lui
Hercule scăpă lumea de el, omorându-1. — Grecul Perilles
care inventase pentru tiranul sicilian, Falaris, un nou instru»
ment de tortură, în forma unui bou de bronz. Acesta era
înroşit în foc, iar condamnatul era vârât inăuntru.
Pg. 108 v. 12 Sicilienii unde domnea Falaris.
„ v. 20 Joe = August.
 246

Pg. 109 v. 4 Dacă adresatul e Cassius Severus, apoi blestemul lui Ovidiu s'a
împlinit pe deplin, căci vestitul orator, care avea o gură rea
şi un suflet negru, a fost exilat întâi în Creta, apoi pe o insulă
pustie, Serifos, unde a murit în cea mai cumplită mizerie.

Elegia 12-a (Adieri de primăvară)

Fără adresat. Graeber o datează din primăvara anului 10; Wartenberg

(v. pg. 40 şi 51), in Martie al anului 11.
Pg. l l O v . 3 Berbecul, care a purtat pe Frixus şi Helle şi apoi a fost pus pe
cer între constelaţiunile Zodiacului.
„ v. 4 Echinocţiul de primăvară.
, v. 5 sqq. O pagină de descriere foarte interesantă pentru arta ovidiană.
Un tablou al primăverii, graţios şi sobru ca un desemn pre»
rafaelit; o admirabilă paralelă poate găsi cititorul în „Primă»
vara" de Meleagru (sec. II a. Chr.) in Antologia liricilor greci
(pg. 151) alcătuită de traducătorul Tristelor.
Pg. 111 v. 3 Primăvara se dedeau la Roma multe jocuri şi petreceri cu pri»
lejul deselor sărbători dintre care cele mai de seamă erau Quin»
quatrul, în timpul cărora se născuse şi poetul, Megalesia,
Floralia, etc.
„ v. 6 In timpul serbătorilor (dies festi) nu se pledau procese.
„ v. 7 E vorba de exerciţiile şi jocurile din câmpul lui Marte. Armele
uşoare erau (v. Nemethy. op. cit. pg. 81) săbiile de lemn
cu care tinerii făceau exerciţii de scrimă,
v. 10 La opt mile de Roma era un isvor descoperit de o fată care îl
arătase unor soldaţi. Apa captată dela acest isvor, Agrippa
o aduse printr'un apăduct până la câmpul lui Marte. In locul
fântânei romane se vede azi acolo un monument ridicat de
papa Nicolae al V - l e a şi înlrumuseţat de Clement al XH-lea şi
Clement al XlII-lea i e „fontana dei Trevi" de azi. (Vernade).
„ v. 12 Cele trei foruri erau s forum Romanum, forum Caesaris, forum
Augusti. Primul teatru fusese ridicat de Pompei în a. 53 înainte
de Chr.; al doilea era ridicat de Marcellus în anul 11 inainte de
Chr., iar al treilea fusese datorit liberalităţii lui Cornelius
Calvus.
» v. 19 Foarte rar, de bună seamă.
Pg. 112v. 6 E vorba de Tiberius care fusese trimes în Germania să răzbune
cumplita înfrângere suferită de Varus.
 247

Elegia 13-a (Aniversarea zilei de naştere)

fără adresat. Ziua de naştere a lui Ovidiu cade la 20 Martie, aşa că această
elegie se poate data perfect (v. Trist. IV, 10, 13).
Pg. 113v. 1 Ziua de naştere. Natalis, zeul ocrotitor al naşterii, despre
care se credea că la ziua de naştere a celui ocrotit vine spre
a fi cinstit cu fum de tămâe, cu cununi şi cu o prăjitură. Oare
la noi de ziua onomastică nu se trimete la biserică o colivă
să fie sfinţită în cinstea patronului zilei?
Pg. 114v. 2 Haina albă era haina de gală la cei vechi.
„ v. 12 In zilele de sărbătoare şi mai ales în ziua de naştere trebuia să
rosteşti numai vorbe cuvioasa, nu blesteme şi înjurături, dacă
vreai să-ţi meargă bine; vezi Tibullus II, 2, 1 i

„Dicamus bona verba: venit Natalis ad ar as".

Dar de cele mai multe ori acest bona verba dicere nu e decât
o traducere a grecescului eufemein, care înseamnă a aştepta
cu cuget smerit şi evlavios un moment solemn.
v. 16 Euxin înseamnă primitor de oaspeţi. Dar Marea Neagră, veşnic
furtunoasă, numai bună primitoare de oaspeţi nu e. De aceea
s'a şi numit la început axenos = inospitalieră. Mai târziu, spre
a o îmbuna, locuitorii au numit-o prin eufemism, cea ospi-
talieră.

Elegia 14-a (Testament literar)

e ca un epilog al cărţii a III—a. In ea, adresatul e rugat să strângă (v. 25) şfl
aceste „te miri ce nimicuri" (aşa vorbeşte el de elegiile sale) şi să le pună'
lângă celelalte opere ale poetului. Pentru că editorul primelor cărţi din Pon«'
tice a fost Brutus, unii comentatori (Lorentz, p. 43) au crezut că elegia aceasta
îi e adresată tot lui. Schulz (p. 11) crede că e adresată lui Paullus Fabius Maxi»
mus. Insă ipoteza cea mai acreditată — pe nedrept — e a acelora cari cred
(Merkel şi Graeber, op. cit. P. II, 8 şi 13) că adresatul era gramaticul C. IuL
Hyginus, prefectul bibliotecei de pe Palatin. De el e vorba şi în al. 1 (Cartea
III) versul 67. Suetoniu, vorbind de el în De illustr gramm. C. 20, spune că
era familiarissimus Ovidii. Eu sânt de părerea lui Lorentz.

„ 115 v. 7 Adresatul acestei scrisori era un admirator al poeziei nouă ca

şi Ovidiu (v. Trist. IV, 10, 41).
„ 116 v. 8 Operele lui Ovidiu fuseseră scoase din bibliotecile publice. Ne»
methy (op. cit. p. 84) presupune că chiar posesiunea privată
a „Artei iubirii" era interzisă.
„ v. 5 Metamorfozele.
 248

j. v. 6 Compară cu versul 20 din Trist. I, 7 şi I, 1, 118.

v. 9 Compară cu versul 29 din Trist. I, 7.
v. 11-17 Ovidiu face o deosebire între producţia lui poetică dinainte
de exil şi cea după exil. Pe aceasta o găseşte interioară. Ii
lipsea doar mediul, oamenii, inspiraţia, cărţile, contactul cu
prietenii literari.
v. 30 Ovidiu, deşi conştient de faima lui in prezentul de atunci şi în
viitor, recunoaşte că are un talent modest,
v. 2 5 - 2 6 Intradevăr mare nenorocire pentru un poet să n'aibă un prie»
ten căruia să-i recitească versurile saleî
„ v. 28 Pârvan (v. zidul cetăţii Tomis) socotea că această poartă —
singura poartă a cetăţii Tomis — lângă care a şi fost — se
crede — îngropat poetul, se găsea acolo unde pe vremuri a
fost Comandamentul Corp. V de armată.

CARTEA IV»a

a fost scrisă, după unii, (Graeber, Schulz) la începutul anului 11; Wartenberg
susţine că a tost scrisă in a doua jumătate a anului 11 şi în primăvara a-
nului 12.
Elegia 1-a (Muza credincioasă)
ce slujeşte ca prolog întregei cărţi. După socoteala lui Wartenberg, acest pro»
log a fost scris în primăvara anului 12, odată cu, sau după elegia 8 - a , 9 - a
şi a 10-a
Pg. 118 v. 1 E demnă de notat temerea poetului ca nu cumva, în contact cu
ginţile barbare din Tomis, unde nu mai are prilej să audă
şi să vorbească limba latină, să-şi piardă puritatea stilului.
Aceste temeri revin deseori în versurile lui Ovidiu. Fireşte
că el atribue această inferioritate a scrisorilor din exil faţă de
producţia sa anterioară, şi nenorocirii, care, spune el, i - a frânt
aripile talentului.
, v. 3 Ovidiu aftrmă că la Tomis, prin arta lui, el nu mai râvneşte la
glorie, ci la odihnă. In ultima epistolă a cărţei a treia din
Pontice atirmă că prin versurile sale nu caută gloria ci nu»
mai „utilitas officiumque" (v. versul 56) au fost scopul poe-
ziilor sale.
» v. 6 Fireşte că produsele Muzei populare au un ritm sprinţar (indo-
cilis), nu sever şi regulat ca al Muzei culte.
a 119 v. 3 Prima dată o pierduse prin moartea ei naturală, a doua oară,
când, permiţându-i-se să o scoată din Infern, el, călcând
condiţia impusă, s'a întors şi s'a uitat la ea înainte de a fi
ieşit din împărăţia întunerecului.
 249

Pg. 120 v. 2 Al doilea cap de acuzaţie în sentinţa prin care a fost surghiun it
Ovidiu, îl forma, „Ars amandi" care era un „crimen adiunc»
tum". (v. C. Blum, op. cit. pg. 125).
„ v. 7 Dulihienii erau tovarăşii iui Ulise la întoarcerea sa în patrie.
In rătăcirea lor, debarcând în Africa, ei gustară din planta
lotos, care avea proprietatea să te facă să uiţi orice, şi nu mai
voiau să se întoarcă in patrie (v. Odiseia, IX).
„ v. 11 E interesantă şi profundă această justificare a poeziei pe care,
deşi i - a făcut rău, poetul o iubeşte cum iubise şi pe lemeile
care-1 chinuiseră.
„ 191 v. 4 Modul ideic — tonalitate sau coloratură muzicală din Ida, munte
din Asia Mică, patria melodiilor sau pasionate sau triste.
„ v. 5 Tirsul era băţul, împodobit la vârf cu un ştulete de pin, şi în«
făşurat cu viţă şi iederă, pe care-1 purtau Bacantele în pro«
cesiunile lor pentru Dionysos, zeul vinului şi al entuziasmului.
„ v. 10 Lethe, fluviul uitării, aşezat în Infern şi din care beau sufletele
răposaţilor ca să uite viaţa de pe pământ.
„ v. 18 Cam barocă această comparaţie cu icrele, dacă nu cumva se
va fi bazând pe o lectură greşită.
„ v. 25 Clotho, una din Ursitoare.
„ 122 v, 3 De armată va fi scăpat Ovidiu ca inapt. Ştim că era mic de
statură şi firav.
„ v. 4 Probabil săbii de lemn pentru exerciţii de scrimă (v. adnot. la
III. 12, 19).
„ v. 3 - 1 3 Mă cam îndoesc de veracitatea afirmaţiilor cuprinse în aceste
versuri. Că va fi fost nevoe şi de participarea lui Ovidiu, pe
atunci un bătrânel scund şi slab (de 55—56 ani), ca să apere
cetatea împotriva năvălitorilor, nu prea îmi vine a crede.
Pg-. 122 v. 17 venetic = novus incola Că Ovidiu putea, după doi ani de şedere,
la Tomis, să spună despre sine că e încă un nou locuitor,
mi se pare ciudat. Cred că adevărata lecţiune va fi fost non
novus incola. De aceia un comentator mai vechi, Francius
(v. ed. Burmann, nota la acest vers) propunea să se cetească
vetus în loc de novus. De fapt cred că trebue cetit şi aici,
ca şi în primul vers al primei epistole din Pont (cartea I - a )
unde stă •. iam non novus incola lerrae. Intr'adevăr, după
cercetările celor cari s'au ocupat de cronologia acestor seri"
sori ovidiane, între acest prolog al cărţii a IV»a a Tristelor
şi prilogul primei cărţi a epistolelor din Pont (indiferent dacă
unii le socotesc pe acestea scrise în anul 12 sau 13, v. Graeber,
op. cit. P. I, pag. IX şi Wartenberg, op. cit. pg. 69 şi 89) nu
e decât un an diferenţă, dacă nu chiar câteva luni. Atunci,
dacă e aşa, de ce Ovidiu, după doi ani de şedere în Tomis,
 250

ar fi zis novus incola, iar după trei ani (sau poate chiar 2
şi jumătate) numai iam non novus incola ? E absurd, ceia
ce dovedeşte că şi în acest vers trebue să stea sau vetus sau
(mai bine) non novus. Ovidiu, cum ştim, nu se sfieşte să se
repete.
Pg. „ v. 22 Sânt convins că aici Ovidiu exagerază. Nu era aici nici un func»
ţionar roman? Nici un oliţer? Pe Dunăre erau. De ce n'ar
fi fost şi la Tomis?

Elegia 2-a (Poetul prezice triumful lui Tiberiu)

al cărei adresat real este Tiberiu, succesorul tronului, căci acestei epistolă era
menită să ajungă în mâinile lui ca să-i câştige bunăvoinţa. A fost scrisă (după
Wartenberg) în vara anului 11. în timp ce Tiberiu era în Germania unde
lupta să potolească rebeliunea Germanilor, care ridicase capul după înfrângerea
lui Varus.
Pg. 124v. 1 Cezari = August şi Tiberiu.
„ v. 3 Palatul imperial al lui August, pe muntele Palatin.
„ v. 4 Era un semn bun, dacă tămâia pârâia în foc,
„ v. 9 Germanicus, nepotul, şi Drusus, fiul lui Tiberiu.
„ v. 11 nor ele... Agrippina, soţia lui Germanicus şi Livilla, soţia lui
Drusus. — Livia e soţia lui, August, mama lui Tiberius.
„ v. 14 Vestalele.
Pg. 125v. 6 Numele învinşilor şi chipul cetăţilor cucerite erau zugrăvite pe
tăblii de lemn ce erau purtate în procesiunea triumfală.
Pg. 126v. 15 Astea... face aluzie la tabloul oraşelor şi locurilor cucerite, pe
care poporul le vedea zugrăvite pe acele tăblii de lemn.
„ v. 12 v. Tacit, Annal. I, 61. După dezastrul dela Teutoburg, Germanii
au jertfit pe tribunii şi centurionii oastei învinse, pe altarele
zeilor naţionali.
Pg. 127v. 1 Drusus (cel Mare) fiu al Liviei, copil maşter al lui August. El
era frate cu Tiberiu şi tatăl lui Germanicus.
„ v. 3 Cei vechi îşi reprezentau fluviile ca nişte fiinţe cu coarne pe
cap. Cornul Abundenţii, nu e decât unul din cele două coarne
ale fluviului Ahelou, care s'a rupt în lupta pe care acesta a
avut-o cu Hercule.

Elegia 3-a (Soţiei)

scrisă în vara anului 11 p. Chr.

Pg. 129 v. 2 Fenicienii se orientau pe mare după Ursa Mică, la extremitatea

oiştei căreia se află Steaua polară.
 251

Pg. 129 v. 6 Pcntrucă aceste două constelaţii rămân veşnic pe cer, în timpul
nopţii.
» v. 7 Zidul Romei construit pe brazda pe care Romulus a tras-o cu
plugul în jurul cetăţii de el întemeiată,
v. 8 Remus, fiul Iliei (Rea Sylvia) tu ucis de fratele său, pentru că,
împotriva poruncii date, sări peste şanţul cu care Romulus
încunjura cetatea.
Pg. 130 v. 15 Andromaca, soţia lui Hector, era originară din oraşul Thebe,
din Mysia, în Asia Mică.
„ v. 26 Din alte epistole ştim că Fabia, soţia lui Oyidiu, s'a plâns către
acesta prin scrisori, că un oarecine căută s'o jignească spu»
nându-i ,Soţie de exilat" 1 Acest cineva era, cum vom vedea,
oratorul Cassius Severus.
Pg. 131 v. 21 Unul din cei şapte care au venit să cucerească Teba. De oarece
era prea încrezut şi se lăuda că nu-i e teamă nici de zei, fu
trăznit de Jupiter.
Pg. 132 v. 4 Semele, mama zeului Bacus, fiica regelui teban, Cadmus. Ea
l'a rugat pe Jupiter, tatăl lui Bacus, să i se arate cu toate
atribulele sale de zeu. Jupiter i s'a arătat cu fulgerul în mână>
care o trăzni.
„ v. 6 Zevs = August. (Zevs e numele grecesc al lui Jupiter).
„ v. 13 Tifys era cârmaciul Argonauţilor.

Elegia 4-a (Lui Messalinus)

e adresată, după părerea lui Vernade (v. op. cit. 547) şi A. Marinescu lui P .
Fab. Maximus, opinie care, de sigur, e eronată. Totatâl de puţină dreptate au
aceia cari (ca Lorentz, pg. 8, Gruppe, Hennig, pg. 30) cred că e adresată
lui Cotta Maximus. Adresatul, după toate probabilităţile, este M. Val. Corvinus-
Messalinus, fiul mai mare al celebrului orator M. Val. Corv. Messala, din
generaţia precedentă. In casa acestuia Ovidiu iusese introdus ca tănăr, încă
înainte de naşterea lui Cotta Max., fratele mai mic al adresatului acestei elegii.
Tot acestui Messalinus îi sânt adresate Ep. ex. P. I, 7 şi II, 2. Meritul de a fi
dovedit că acestuia îi e adresată elegia de faţă, revine lui Scaliger, Teuffel,
Koch şi acum în urma lui Graeber (v. op. cit, P. I, pg. X X ) care a demon»
strat acest lucru în chip convingător. Opinia lui a şi fost adoptată de editorir
mai noui (v. Tristia, Ehwald-Levy).

Fg. 133 v. 2 Messalinus, de care vorbeşte Dio Cassius (55,30), Tacit (Annal.
XI, 11) şi Vell. Paterculus (II, 112), a fost consul, a jucat un,
rol în lupta contra Germanilor şi s'a împărtăşit din triumtul
pe care Tiberiu l'a serbat în 12 p. Chr. De el vorbesc şi mai
multe inscripţii. Ceia ce spune Ovtdiu de caracterul lui, e
 252

atestat aproape cu aceleaşi cuvinte la Vell. Paterculus, (1. cit.),

care ne spune că era un excelent soldat. Tacit, marele detractor,
îl zugrăveşte ca pe un curtean foarte linguşitor faţă de Tiberiu.
[. 135 v. 6 Tatăl lui Messalinus îşi câştigase reputaţia de „oratorul" prin
excelenţă. (Seneca, Controv. II, 12, 8). El era şi un mare
Mecena, care deschisese casa sa poeţilor vremei. Lui i se a»
dresează Tibul, într'o elegie a sa (I, 7), când, felicitându-1 de
naşterea primului copil (adresatul elegiei de faţă), îi scrie •

Ac tibi sucrescat proles, quae facta parentis

Augeat et circa stet venerata seneni".

v. 25 Lui August i se ridicau altare, chiar decând era in viaţă şi era

cinstit ca un zeu. De aceia spune poetul că „Cezar" e lucru
obştesc.
„ 134 v . 4 Zeul vizibil şi tangibil era August.
v. 10 Pe Messalinus îl cunoscuse Ovidiu din cea mai fragedă vârstă
în casa vestitului orator:
v. 15 V. Ex. Pont. II, 3, 75.
v. 18 Quintilian, X, 1, 113, vorbind de tatăl lui Messalinus, spuneai
„Messala... quodam modo praeferens în dicendo nobilitatem
suam".
„ 135 v. 9 De aci cred că începe o nouă elegie. Editorii, atât cei vechi
cât şi cei noi, nu spun nimic despre aceasta. Pare că e vorba
de o bucată aparte destinată cititorilor. Ea nu are nici o le»
gătură organică cu versurile precedente.
„ 136 v. 3 Chersonezul tauric — Crimeia de azi.
„ v. 6 Rege în Chersonez. Pe vremea lui, Ifigenia era preoteasa Dia»
nei, şi tot atunci sosise şi Oreste cu Pilade.

Elegia 5-a (Recunoştinţă)

adresată, după părerea greşită a unora (Koch, Prosop. Ovid. elem., p. 27) lui
Sextus Pompeius. De fapt aceasta elegie, după cum socotesc cei mai mulţi
comentatori (Lorentz, pg. 11, Graeber P. I. XXII.), e adresată lui Cotta Maxi»
mus, fiul mai mic al vestitului orator M. Val. Messala Corvinus. El fusese a»
doptat de unchiul său din partea mamei, de la care a primit numele Aurelius
Cotta. Acesta a fost consul împreună cu nepotul său în anul 20 p. Chr. Des»
pre el ne-a lăsat câteva rânduri, nu tocmai măgulitoare, Tacit (în Annales
VI, 7) şi Plinius. (Hist. Nat., X , 52). Era un epicureu, dedat plăcerilor pântece»
lui şi înclinat spre servilism faţă de curtea imperială. Lui îi sânt adresate şi
ex. Pont. I, 5 şi 9, II, 3 şi 8 şi III, 2, 5 şi 8. Se pare că el a fost cel mai bun
prieten al lui Ovidiu. Cât timp a mai trăit exilatul la Tomis, e probabil că o
corespondenţă vie a urmat între seniorul roman din Roma şi intre bardul
 253

nefericit de la Constanţa. Elegia a fost scrisă, după Graeber (v. 1. cit.), în iarna
anilor 10-1 l j după Wartenberg în vara sau toamna anului 11.

Pg. 138 v. 2 V . Ep. ex. P. III, 2, 6. „Tu lacerae remanes ancora sola rati*.
, 128 v. 3 - 4 V . Ep. ex. P. II, 3, 6 5 .
„Ut tameu audita est nostrae tibi cladis origo
Diceris erratis ingemuisse meis.
Turn tua me primum solari littera coepit..

v. 5 - 6 V. Ex. P. II, 3, 58.

„ v. 7 - 8 Coita va fi fost foarte bogat. Tacit spune eă ajunsese în lipsă
mai târziu. De bună seamă din pricina marei sale risipe.
„ 139 v. 20 Zeul e August
„ 140 v. 7 Fratele lui Cotta, M. V . Corvinus, fiu al vestitului orator.
„ v. 8 Prietenia între Castor şi Pollux era celebră la cei vechi.

i
Elegia 6-a (Presimţiri triste)

Scrisă în toamna anului 11. (V. vers. 19-20)., fără adresat.

Elegia 7-a (Unuia care l'a uitat)

a fost scrisă în iarna anului 10-11 (Graeber, P. I, VII) sau la începutul anu»
lui 12 în Februarie (Wartenberg p. 51). Vernade şi Lorentz (pg. 35) cred
că e adresată lui Curtius Atticus, cavaler roman, familiar al curţii im»
periale în timpul lui August şi Tiberiu. Eu cred că această elegie a fost a»
dresată tot amicului căruia i-a fost adresată şi elegia 8 - a din Cartea I - a . E o
înrudire de stil şi de conţinut între amândouă. Să se compare în această pri-
vinţă v. 10-20 din această elegie cu v. 1-10 din elegia 8, Cartea I. Limba»
giul acesta pretenţios şi încărcat de aluzii mitologice e explicabil intr'o scri-
soare către un confrate, care nu va fi fost decât poetul Pompeius Macer. A-
cesta, în timpul nenorocirii lui Ovidiu, se eschivase, pentru a nu se compro»
mite. Prudenţa excesiva îl reţinuse de a adresa lui Ovidiu vreo scrisoare chiar
după ce acesta fu trimes în exil.

Pg. 144 v. 2 Zodia Peştilor, în care soarele intră în Februarie şi stă până la
sfârşitul lui Martie.
» v. 3 Doi ani trecuse de când Ovidiu ajunsese în Tomis.
N v. 12 Meduza, care cu privirea ei împietrea ori ce fiinţă.
n v. 13 Scylla, monstru marin, care înghiţea pe marinari.
V 13 v. 1 Centaurii.

„
N v. 2 Gerion, tâlharul cu trei capete, ucis de Hercule.
V. 3 Harpiile, nişte sluţenii de fete, cu trup de pasăre şi ghiare de
vultur.
 254

P g . 13 v. 4 Gyas, unul din Giganţii care a vrut să escaladeze cerul. Omul

cu cap de bou era Minotaurul din Creta,
v. 11-12 Dacă, cum cred, poetul Pompeius Macer e adresatul acestei
scrisori, Ovidiu avea motive să fie amărât. Ei fuseseră doară
buni prieteni, petrecuseră zile frumoase împreună, îl reunea
amintirea unei mari călătorii făcute la olaltă (v. Ep. ex. P.
II, 10) şi îi reunea şi o legătură de rudenie (v. vers. 10 din
ep. mai sus citată). Dacă admitem, cum reese din scrisorile
lui Ovidiu, că acest ingrat amic nu i - a mai scris de loc, e
totuşi curios că după 2 ani de tăcere din partea adresatului,
exilatul din Tomis mai găseşte de cuvinţă să-i scrie.

Elegia 8 (Vestitorii bătrâneţii)

•scrisă — probabil — în primăvara anului 12. E adresată prietenilor (v. vers.

51—52). Ovidiu avea, când scria aceasta elegie, v r e - o 55 de ani.
Pg. 146 v. 9 Penaţii, zeii casnici.
„ v. 10 Moşiile lui situate în ţara Pelignilor (v. Ex. P. I, 8, 41).
„ v. 12 Soţie, în original domina. Domina era şi amanta (stăpâna inimii.)
Francezii au cuvântul analog maitresse.
Pg. 147 v. 8 Zeii vetrei.
„ v. 13 Ovidiu avea nişte grădini (parcuri) suburbane, nu departe de
Câmpul lui Marte, lângă via Clodia şi via Flaminia (v. Ep.
ex. P. I, 8, 43—44).
„ v. 22 Metaloră împrumutată dela alergarea cu carele, atât de iubită de
cei vechi.
P g . 148 v. 1 La Delfi era celebrul oracol al lui Apolon 5 la Dodona, în Epir,
oracolul lui Jupiterj v. Ep. ex. IV, 3, 51—55.

Elegia 9-a (Ameninţare)

adresată, după toate probabilităţile, aceluiaş personagiu căruia ii e adresată şi

Ibis. E vorba de un duşman înverşunat al lui Ovidiu, de un om cu un trecut
sumbru şi impur. Tot Iui îi sânt, se pare, adresate şi Trist. V , 8, şi Tr. III, 11 •,
la el se face aluzie şi în Trist V , 11, şi în Tr. II, 77. Dacă admitem identifi-
carea susţinută acum in urmă la noi de C. Blum (op. cit. pg. 136 sqq.)
atunci adresatul nu e altul decât oratorul Cassius Severus. Cred că se înşeală
insă d. Blum când crede că Tr. I, 8 îi e adresată tot acestui Severus. — Vernade
socotea că elegia de faţă fusese adresată gramaticului Hyginus.

P g . 149 v. 4 A c e a grozavă faptă de duşmănie faţă de Ovidiu, va fi fost în»

cercarea de a înăspri situaţia exilatului din Tomis prin o sen»
tinţă de confiscare a averii.
 255

P g . 149 v. 6 eradere tempora Tisiphonea vitae tuae... Tisifona era una din
Furii. Un asemenea epitet nu se putea adresa decât unui duş*
de moarte. Epitetul cadrează bine cu temperamentul şi apucă»
turile lui Severus.

Elegia 10-a (Autobiografie)

inspirată poate de Horaţiu care în epistola 2 0 - a din cartea I - a îşi face auto
portretul. Ea a iost imitată şi de Boileau la sfârşitul epistolei a 10-a. Bucata
aceasta e adresată cetitorului.
Pg. 151 v. 2 Sulmo — azi Solmona. ,
„ v. 4 Nouăzeci de mile. Comentatorul Ciofano spune că ar fi 70 de
mile, ceia ce ar însemna, dacă măsurătoarea lui Ovidiu e
exactă, că milele romane erau mai mici decât cele moderne.
Călăuzele moderne indică 176 km.
, v. 6 Versul acesta e împrumutat în întregime din poetul Lygdamus
(3, 18). — Deci Ovidiu s'a născut in / anul 43 a. Chr. când
erau consuli C. Vibius Pansa şi A. Hirtius, cari, amândoi, au
căzut în lupta po care o duceau împotriva triumvirului Antoniu,
la Modena.
„ v. 8 Deci erau 2 feluri de cavaleri s cei cari moşteniseră această
calitate din moşi strămoşi, şi cei cari o câştigaseră recent pe
baza averii. Aceştia din urmă erau socotiţi ca un fel de par»
veniţi şi nu se bucurau de atâta consideraţie ca cei dintâi.
Cei dintâi se mai numeau şi equites illustres şi August a
făcut o distincţie între aceştia şi cealaltă categorie.
„ v. 14 Adică ziua 2 - a Quinquatrelor, (serbătoare ce se dedea în cinstea
Minervei), la 20 Martie, când începeau jocurile de gladiatori.
, v. 16 Dascălii lui au fost M. Porcius Latro şi Arellius Fuscus. Primul,
spaniol din Cordova, concetăţean cu Seneca, celalt din Asia
Ei erau vestiţi profesori de retorică şi declamaţii.
Pg. 152 v. 4 Ovidiu a avut pentru poezie o dispoziţie precoce.
„ v. 5 Cu câţi poeţi nu s'a întâmplat aceeaşi poveste!
„ v. 11 Pe la vârsta de 16 ani copilul intrâ în rândul cetăţenilor şi era
considerat ca bărbat.
„ v. 15 Tunica laticlavă, acordată tiilor de senatori şi de cavaleri până
la vârsta când puteau să intre în Senat. La această vârstă,
ambiţioşii, cei cari se consacrau vieţii politice şi—şl făceau o
carieră în viaţa publică, dacă izbuteau să între în Senat, păstrau
tunica laticlavă. Dacă nu reuşeau, sau voiau să rămână parti-
culari, îmbrăcau tunica angusticlavă.
„ v. 15 Acest frate se numea, după unii (Ciofano), Lucius.
„ v. 18 Fusese într'una din acele slujbe mai mici de triumvir capitalist
 256

un fel de director al închisorilor sau triumvir monetalis, care

era un fel de director al monetăriei.
Pg. 152 v. 20 Ovidiu simţea că n'are temperament politic. De aceea a renunţat
la orice veleităţi de a juca un rol în viaţa publică.
„ v. Aemilius Macer, poet, prieten cu Vergiliu şi mai vârstnic ca el.
Născut la Verona, autor al unei Ornithogonii şi a unei
lucrări despre fiarele şi buruenile otrăvitoare. El moare cu câţiva
ani după Vergiliu.
„ v. 29 Properţiu, celebru poet elegiac, contemporan cu Ovidiu şi prieten
intim al acestuia.
Pg. 153 v. 1 Ponticus, poet epic, a scris o Tebaidă, după mărturia lui Pro»
perţiu (I, 7, 1).
„ v. 1 Bassus, vestit prin iambii săi, adică prin poeziile sale muşcătoare.
după modelul lui Catullus, Calvus şi Bibaculus. Despre el v.
O. Hennig, op. cit., pag. 42 sqq.
„ v. 7 Gallus, celebru poet elegiac, căzut în disgraţia lui August. S'a
sinucis în Egipt.
„ v. 12 Să tot fi avut 2 2 - 3 de ani.
v. 13 Pe Corinna o cântase poetul în poeziile sale intitulate „Amores"
„ v. 17 Arsese, spune el, Metamorfozele.
„ v. 29 Fata vitregă pe care soţia sa o avuse din o căsătorie anterioară
Bărbatul acesta a fost Fidus Cornelius, senator, de care ne
vorbeşte Seneca (Dial. II, 17, 1), iar al doilea era Suillius Ru»
fus, căruia Oyidiu ii adresează Ep. ex. P. IV, 8. Despre Rufus
ne vorbeşte Tacit în Annal. IV, 31, în chip nu prea favorabil.
„ 154 v. 23 Curios lucru 1 Dacă pricina aceasta a exilului său era aşa de
cunoscută de toată lumea, cum se face că nu ni s'a păstrat
nici o mărturie mai limpede despre ea ?
v. 25 Se pare — cel puţin aşa afirmă Ovidiu — că pe drum însoţito»
rii săi l'au jefuit, v. (Trist. I, 5, 64 şi Ex. P. II, 7, 61).
» v. 30 Armele vremii s răbdarea şi tăria sufletească.
„ 155 v. 14 Helicon, munte din Beotia, locaş al Muzelor.
v. 21 Ca Vergiliu, Horaţiu, Tibul, Gallus, Properţiu.
„ v. 24 Rareori s'a realizat o profeţie mai integral de cât aceasta făcută
de Ovidiu, care — dacă e să-1 credem pe cuvânt — s'a bu»
curat de o mare celebritate chiar în Viaţă fiind.

CARTEA V

scrisă, după Graeber (v. P. I pg. IX), la sfârşitul anului lls tot acest învăţat,
întemeiat pe anumite argumente, susţine că între cartea precedentă şi aceasta
a trecut aproape un an de inactivitate din partea lui Ovidiu. Cred că e mai
aproape de adevăr Wartenberg (op. cit. pg. 48-51) care afirmă că această
 257

din urmă carte a Tristelor a fost scrisă între primăvara anului 12 şi luna Ia»
nuarie (inclusiv) a anului 13. Avantagiul cronologiei stabilite de acest din
urmă savant e că nu prezintă soluţiuni de continuitate ca aceia a lui Graeber,
care chiar între cartea III—a şi a I V - a mai admite o pauză la care se recurge
pentru a umple anume goluri ce rezultă din hipoteza primă că Ovidiu ar fi
plecat în exil în anul 8 p. Chr. Cronologia lui Wart. se susţine mai bine pen»
tru că el porneşte de la afirmaţia — bine susţinută în lucrarea lui (v. pg. Xq
sqq) — că Ovidiu a părăsit Italia la sfârşitul anului 9 p. Chr.

Elegia 1-a (Viaţă tristă, poezie sumbră...)

este prologul obişnuit al cărţii acesteia, scris după celelalte scrisori, între De»
cembrie al anului 12 şi Ianuarie al anului următor (v. Wart. pg 51) şi Ver»
nade (op. cit. pg. 552).
Pg. 157 v. 5 Din punctul acesta de vedere Tristele şe pot asemăna cu „Nop»
ţile" lui Young şi cu „închisorile mele" ale lui Silvio Pellico.
158 v. 1 în „Amores" şi „Ars amandi".
v. 5 Caystrul era un râu din Ionia şi Lydia, celebru prin numeroa»
sele sale lebede.
v. 11 Corneli us Gallus, arhegetul elegiei romane, cântase în poeziile
sale pe o actriţă, Cytheris.
v. 15 Sciţii locuiau pe ţărmul de N. al Mării Negre, nu departe de
gurile Dunării.
v 17 Pe quod superest din original, Nemethy (v. op. cit. 108) îl tra»
duce prin tempore, quod mihi adhuc supererat. Cred că
n'are dreptate. — Obşteşti... publica. Poate că se referă la co»
rectura Fastelor întreprinsă la Tomis (v. Knoegel — De re-
tractaticne Fastorum ab Ovidio Tomis instituta), fie că face
alusie la faptul că epistolele sale de aci sânt adresate la dife»
riţi prieteni, ca să le cetească în public şi să-şi aducă aminte
de el (v. nota lui Micyllus la acest vers în ed. Burmann).
Dar toate aceste dificultăţi se resolvă de la sine dacă admitem
conjectura lui Nemethy, nubila în loc de publica, conjec»
tură care mi-se pare fericită. Deci ar fi vorba de cântece
nourate, sumbre, triste, adică de Tristia.
v. 22 O parafrază a celebrului vers din Juvenali Facit indignatio
versum. Ovidiu ar fi putut seriei Facit tristitia versum.
159 v. 8 Prin „Ars amandi".
v. 9 Lui... August. «
v. 18 La procesiunile funebre cânta flautul.
v. 13-14 Fireşte, această învinuire i s'a adus poetului de mulţi din
contemporanii săi. Ovidiu s'a arătat intr'adevăr slab de inger.
Romanii, în genere, ştiau să sufere, să tacă şi să moară demn.
15
 258

De aceea doar din toată filosofia greacă le-a plăcut mai

mult Stoicismul. Dar dacă Ovidiu ar fi fost un stoic, n'am fi
avut azi nici Tristele, nici Scrisorile din Pont.
Pg. 159 v. 15-16 Poetului i se putea răspunde cu exemplul predecesorului său
Gallus, care intr'o împrejurare asemănătoare cu a lui şi-a
ridicat viaţa.
v. 24 Alcione, fiica lui Eol, când a văzut pe ţărm cadavrul bărba-
tului său, Ceyx, mort într'un naufragiu, s'a aruncat în mare.
Apoi şi ea şi bărbatul ei fură preschimbaţi în păsările numite
alcyoni, care prin strigătul lor plângător par că îşi plâng
soarta. V. Ovid. Metam. XI, 410, sqq.
Pg. 159 v. 25 Filoctet, vestitul arcaş, în drumul spre Troia fusese muşcat de
un şarpe veninos. Rana nu se mai putea vindeca şi, prin mi-
rosul ei urât, supăra pe tovarăşii săi. Aceştia îl părăsiră, în
voia soartei, în insula Lemnos.
Pg. 160 v. 3 Cu siguranţă că vreun amic din Roma i - a dat acest verdict pri«
vitor la poeziile scrise de el în Pont, şi nevrednice — i se va
fi spus — de talentul său anterior.
„ v. 8 De bunăseamă. Mai ales că va scrie şi un poem în limba Geţilor.
, v. 9 Comunicându-şi durerea şi tristeţea sa, Ovidiu se mângâia, bine
înţeles, şi acest drept nu i-1 puteau lua nici cei mai înverşu»
naţi duşmani.

Elegia 2-a (Soţiei sale)

trimeasă soţiei sale. Mult timp această elegie a, fost considerată ca făcând un
trup cu cea următoare, care, după cum se vede din conţinut, are alt adresat.
Pg. 162 v. 4 - 5 După doi ani de şedere, Ovidiu se deprinsese cu noua lui reşe-
dinţă) cel puţin, după propria lui mărturisire, nu mai suferea
atât. După vreo şapte ani de şedere, în preajma morţii sale,
vom vedea că a îndrăgit chiar cetatea care la început i se
părea aşa de nesuferită. Tam mihi cara Tomis, va spune el
(Ex. P. IV, 14, 59), vorbind de Constanţa care i - a fost totuşi,
cu toată barbaria ei, hospita fida (ibidem).
Pg. 163 v. 3 Telefus. v. adnot. la I, 1, 4 3 - 4 4 .
„ v. 18 Un comentator mai vechi observă la acest vers că ar fi vorba
de moartea pe care i - o pregăteau tovarăşii lui de drum şi se
referă la cuvintele comitumque nefas din v. 101 al elegiei
10-a din Cartea IV. Cred mai degrabă că e vorba de tâlharii
din Tracia, pe care a parcurs'o pe uscat de la Tempyra până
la Tomis.
„ v. 26 Soţia lui Ovidiu era în bune relaţiuni cu Marcia, soţia influen-
tului personagiu Paullus Fabius Maximus. Prin aceasta avea
 259

acces la curtea imperială. Dar afară de aceasta, soţia exilatu-

lui era o cunoştinţă a Liviei, soţia lui August. împărăteasa
însă, dacă e adevărat că poetul fusese exilat pentrucă ar
fi fost amestecat într'un complot unde era vorba de înde-
părtarea de la succesiunea tronului a fiului ei, Tiberiu, nu era>
fireşte, nicidecum dispusă să pună o vorbă bună în favoarea
exilatului, la a cărui condamnare ea va ti contribuit în cea
mai mare măsură. Aşa se şi explică de ce Ovidiu îşi îndemnă
soţia să se ducă la August să-1 roage, deşi ar fi fost mai na-
tural să o roage să intervie prin femei.

Elegia 2-a (Lui August)

Pg. 165 v. 1 - 1 0 Aici avem un exemplu de gradul de adulaţie până la care se

putea scoborî un poet din timpul lui August.
, v. 10 Observaţie interesantă, dacă ar fi adevărată.
Pg. 166 v. 11 Astfel de versuri îi vor fi făcut o destul de rea impresie împă-
ratului, care fusese şi un ostaş şi care nu putea decât să simtă
dispreţ pentru un Roman aşa de slab de înger cum se arăta
Ovidiu, care acum — e adevărat — avea o singură scuză:
de a fi un om bătrân.
„ v 15 Zânele sau Messana, azi Messina. Charybdis era o vâltoare cele-
bră în strâmtoarea Messinei... Styx e fluviul din Infern, care
ducea sufletele răposaţilor în locaşul morţilor.
, v. 18 Zeul Leucadic era Apolon. In cinstea acestui zeu se arunca în
fiecare an câte un criminal în mare, conform cine ştie cărui
rit mai vechi. Probabil, prin toate aceste aluzii, poetul vrea în
chip discret să-i sugereze împăratului ideia de a - i îndulci exi-
lul, mutându-1 undeva mai aproape de Italia, cum făcuse Au-
gust cu membrii familiei sale pe care-i trimisese în exil. Ori-
cum, Ovidiu ar fi tost arhimulţumit dacă era exilat măcar
undeva prin unul din oraşele Asiei.

Elegia 3-a (Liberalia)

adresată zeului Bacchus şi confraţilor săi în poezie, care celebrau sărbătoarea

numită Liberalia, în cinstea lui Liber-(Bacchus), zeu al băuturii, dar şi al in-
spiraţiei poetice. Scrisoarea aceasta se poate data la zi pentrucă Liberalia că-
dea la 17 Martie, cu trei zile înainte de aniversarea naşterii poetului.

Pg. 167 v. 1 - 2 Ovidiu vrea să dea a înţelege că el, ca un alt Robinson, trăeşte
într'o ţară aşa de sălbatică şi necivilizată, că îi e greu să ştie
dacă nu cumva se înşeală în socoteala zilelor.
„ v. 10 Camenele... numele roman al Muzelor.

15*
 260

Pg. 168 v. 5 Zeul Bacus, sau Dionysos, a colindat tot pământul ca să răs-
pândească noul său cult. In aceste călătorii a avut să lupte cu
mulţi duşmani cari nu voiau să-i recunoască puterea şi divi,
nitatea. Dar el i - a înfrânt pe toţi.
„ v. 6 Strymon, azi fluviul Mariţa.
„ v. 9 Bacus s'a născut odată (mai bine zis a fost lepădat) înainte de
vreme, când maică-sa, Semele, care era însărcinată cu el doar
de câteva luni, a căzut trăsnită, la apariţia lui Joe cu ful-
gerul in mână. Jupiter a luat pruncul, nepurtat în destul în pân-
tec, l'a cusut în pulpa sa şi l'a scos la lumină când i s'a îm-
plinit sorocul. Aceasta era a doua naştere a lui Bacus.
, v. 12 El a fost persecutat de Junona, soţia lui Jupiter, pentrucă era un
fiu nelegitim al acestuia ca şi Hercule.
Pg. 168 v. 13 Capaneu. V . nota dela IV, 3, 63.
„ v. 23 Lycurg, rege al Hedonilor din Tracia. El se împotrivi lui Dionysos.
Zeul îl făcu să-şi piarză minţile şi apoi să lie legat de cai şi
sfâşiat.
„ v. 24 Penteu, rege al Tebanilor, care, din acelaş motiv ca şi Lycurg,
fu sfâşiat în bucăţi de Bacante în frunte cu maică-sa, Agave,
care în delirul bachic îl lua pe fiu-său drept un leu.
„ v. 26 Coroana Ariadnei era o constelaţie. Ariadna era soţia lui Dio-
nysos. Ea era tiica lui Minos, rege al Cretei.
Pg. 169 v, 8 Ovidiu n'avea fiere. N'a atacat pe nici un contemporani n'avea
vâna satirică. Pe duşmanul lui, Ibis, nici n'a avut curajul să-1
divulge.
„ v 10 Ovidiu avea predilecţie pentru poezia nouă. Totuşi, păstra stimă
pentru cea veche.

Elegia 4-a (lui Atticus)

e adresată lui Atticus (cf. Graeber, P. II. 12, Lorentz, op. cit. 43 şi Koch}
Gruppe — fără să aibă dreptate — contestă acest lucru (in Phil. Rundschau,
1881 pg. 1619). Acest Atticus, după cum reiese din v. 25—26, era unul din
cei mai buni prieteni ai poetului. Lui îi e adresată şi Ex. P. II, 4 de unde se
vede că adresatul elegiei de faţă a fost printre acei puţini prieteni cari in
momentul plecării în exil nu l'au părăsit ca ceilalţi, ci au stat lângă el, im,
bărbătându-1 şi mângăindu-1. Dovezi de marea prietenie care îi lega, este şf
Ex. P. II, 7 adresată tot acestui Atticus, despre care (în v. 36) exilatul din
Tomis seriei „cuius amor nobis pignora miile dedit'.
Cine era acest Atticus? Lorentz (pg. 31 sqq.) spune că e vorba de
Curtius Atticus, de care Tacit pomeneşte în mai multe locuri, (Ann. IV, 58).
Era din clasa cavalerilor iluştri, ca şi Oviu. Era în foarte strânse relaţiuni cu
casa imperială, cu August şi cu Tiberiu. Când acesta a plecat 'a Caprea,
 261

Atticus era unul din puţinii cari formau suita intirhă a împăratului. El a căzut
victimă intrigilor celebrului Seianus, în 32 p. Chr. (v. Tacit, Annal, VI, 10).
Elegia aceasta a fost scrisă — după Wartenberg (op. cit. p. 51) — între Martie
şi Noembrie din anul 11.

Pg. 170 v. 2 In Ep. ex. P. IV, 5, Ovidiu ne spune că scrisorile sale pot ajunge
în mai puţin de 10 zile la Roma, (Luce minus decima dominam
venietis ad urbem, Ut festinatum non faciatis iter) şi asta,
fără să aibă nevoe să se grăbească, (v. Wartenberg, op. cit.
pg. 20 s Schultz, op. cit. pag. 21 ţ Friedlaepder, Sittengeschichte
Roms, II, p. 17 sqq. Ediţia I-a). Această ştire e cam umili»
toare pentru iluziile de progres în privinţa serviciului poştal,
cu care ne mândrim noi.
Pg. 170 v. 4 Cf. v. 2 din Tristia I, 1.
Pg. 171 v. 3 Iată o afirmaţie la care nu vor fi subscris amicii poetului, obo»
siţi de nesfârşitele lui tânguiri. i
„ v. 15 Cele patru pilde celebre de prietenie, la care Ovidiu face mereu
aluzie! Achile şi Patrocle, Oreste şi Pilade, Tezeu şi Piritou,
Nisus şi Eurial.
„ v. 18 In acest epitet „attic" au văzut cei mai mulţi — şi cu drept
cuvânt — o aluzie discretă la numele adresatului, precum
face şi în Tr. III, 5, când se adresează lui Carus. De altfel,
când poetul vorbeşte de miere, o asociază aproape constant
cu numele localităţi Hybla, vestită pentru mierea pe care o
făceau acolo albinele. Dacă aici a schimbat epitetul, va fi
avut un motiv, şi motivul nu poate fi decât cel indicat de
comentatori.
Pg. 172 v. 5 Ţi l'o răsplăti., i Ovidiu. A s e observa că în această elegie seri»
soarea vorbeşte în numele lui Ovidiu.
„ v. 48 în nisip . . . litus (în orginal) = ţărmul mării, care e nisipos şi sterp.
Era o locuţie proverbială referitoare la un lucru inutil, (v.
Ov. Her. I, 116: „non profecturis litora bubus aras"). Cu alte
cuvinte: Serviciile ce mi le-ai făcut, nu vor fi fost in zadar,
spune Ovidiu.
„ v. 8 Care te ştie cum eşti... Ovidiu te ştie că eşti serviabil şi plin
dc compătimire pentru soarta lui.

Elegia 5-a (Aniversarea naşterii soţiei)

în care celebrează aniversarea naşterii soţiei sale, se poate asemăna ca spirit
şi factură cu elegia 13-a din Cartea III, unde Ovidiu celebrase propria sa
aniversare.
Pg. 173 v. 5 A nevestii... a Penelopei, care rămăsese în Itaca, pe când eroul
rătăcea pe mări străine.
 262

Pg. 173 v. 5 ct. III, 13, v. 24.

„ v. 8 Cf. cu v. 14 din elegia sus pomenită.
Pg. 174 v. 1 Deci scrisoarea aceasta va fi fost scrisă primăvara sau vara
(anului 11).
„ v. 4 cf. III, 13 v. 16.
„ v. 6 Ovidiu socoate că ziua lui de naştere e neagră, adică tristă şi
posomorâtă.
„ v. 15 De ce era silită soţia lui Ovidiu să stea numai decât la Roma,
nu prea văd. După doi ani de aşteptare zadarnică, se va fi
convins şi ea că nu mai e nimic de sperat din partea Impăra»
tului. Dacă şi-ar fi iubit mai mult bărbatul, ar fi putut şi ea
să-1 urmeze la Tomis. Drumul până acolo, după calculele
specialiştilor (Wartenberg, op. cit. p. 20) nu dura nici o lună.
Ba unul (Brandes — zur Zeitgesch. d. Kais. Aug., Fleckeis.
115. pg. 349 sqq.) a căutat să dovedească cum că în 23 (sic)
de zile se putea să ajungă dela Roma la Constanţa de azi.
„ 174 v. 17 După punctuaţia ediţiilor mai vechi, sensul ar fi i să îi adaug,
să îi dăruesc şi anii mei cum i - a dat Alceste lui Admet pe
ai săi. E mai frumoasă aceasta interpretare şi chiar mai justă:
Nu se plânge mereu Ovidiu că nu mai are ce face cu viaţa,
cu anii ce i»au rămas de trăit (v. IV, 6, 50ţ V, 4, 32 III, 2
30) ? — Că cei vechi vedeau o presimţire din direcţia pe care o
lua tumul ridicat de la jertfa aprinsă, o ştim din străvechea
poveste cu Cain şi Abel.
„ v. 25 Eteocle şi Polinice, după moartea lor, mai bine zis după între»
uciderea lor, au fost adoraţi ca eroi. Dar de câte ori li se
aducea un sacrificiu în comun, coloanele de fum ce se ridi»
cau din cele două jertfe, se despărţeau duşmănoase.
„ v.,30 Feciorul lui Battus era vestitul poet Alexandrin, Callimah,
care probabil scrisese undeva despre legenda pomenită la
nota precedentă.
„ 174 v. 1 Spre Laţiu, spre Italia.
„ v 6 Eetion era tatăl Andromacăi, soţia lui Hector. Icarius era tatăl
Penelopei, credincioasa soţie a lui Ulise.
» v. 15 Evadne, soţia lui Capaneu, care, trăsnit de Joe, căzuse la por
ţile Tebei. Nevrând să supravieţuiască soţului său, ea s'a
ucis, aruncându»se din înălţime.
» v. 17 Pelias, rege în Iolcos, în Tesalia, avea mai multe fete, dintre
care cea mai vestită a ajuns Alceste, pentru că şi-a jertfit
viaţa pentru soţul ei, Admet.
Pg. 174 v. 20 Soţia lui Protesilau, eroul care, întovărăşind spre Troia oastea
Iui Agamemnon, a sărit cel dintâi, din corabie, pe solul A»
siei. El fu cea dintâi victimă a războiului trQian. Soţia sa,
 263

aflând vestea morţii sale, de durere n'a mai vrut să-i supra-
vieţuiască.
, v. 24 Personagiu din Iliada vestit pentru longevitatea lui.
i

Elegia 6-a (lui Graecinus)

Adresatul acestei scrisori a fost identificat de unii cu Atticus (v. Lo-

rentz, p. 35) de alţii cu Hyginus (Graeber, II, 13), iar de Nemethy (Comment.,
pg. 117) cu Cotta Maximus. Fie care din aceşti savanţi aduce argumente mai
mult sau mai puţin plauzibile în favoarea tezei sale. Lorentz se înşeală în cri-
teriile sale cam slabe. Pe baza acestor criterii a identificat (v. op. cit., ibidem)
pe adresatul elegiei IV, cu Atticus, deşi e probabil ca aici nu poate fi vorba
decât de poetul P. Macer. Graeber afirmă că nicio elegie dintre Tristia nu i - a
putut fi adresată lui Graecinus (v. op. cit. II, XXIII). Şi de ce nu? Ba dimpo-
trivă; şi epistola pe care Ovidiu i-a adresat-o acestui Graecinus e tocmai ele-
gia de care ne ocupăm. Nici unul din comentatorii de mai sus, cari s'au lă-
sat conduşi în cercetarea lor de consideraţii mai puţin trainice, n'au dat im-
portanţa cuvenită versurilor 21-27, prin care e vorba de o mustrare pe care
Ovidiu a suferit-o de la adresatul acestei scrisori. Dacă comparăm aceste
versuri cu v. 5 - 6 din Ex. P. II, 6 (Corripis ut debes s/ut/i peccata sodalis Et
mala me meritis ferre minora doces), ajungem la conclusia indubitabilă că
adresatul acestei scrisori nu poate fi altul decât Graecinus. Versul 2 din Tristia
V , 6, ne arată că intre Graecinus şi Ovidiu au fost raporturi de strânsă prie-
tenie. Cuvintele prin care poetul din Tomis exprimă aceste raporturi (qui
mihi confugium, qui mi hi portus eras) l'au determinat chiar pe Nemethy să
creadă că adresatul acestei scrisori ar fi Cotta Maximus, căci şi faţă de acesta,
Ovidiu (în Trista, IV, 5, 5) întrebuinţase aproape aceleaşi expresii (Qui veri-
tus non es portus aperire Jideles Fulmine percussae tonfugiumque rati).
Decât, pe cât ştim, Cotta, poate cel mai devotat prieten al exilatului, dacă ocărâse
poate la început (v. Ex. P. II, 3, 61) pe nefericitul său prieten, îl iertase re-
pede când a aflat că a fost mai mult o victimă. Lucrul stă cu totul altfel cu
Graecinus care în cuvinte destul de grele îi spusese lui Ovidiu că ar fi meri-
tat pentru fapta lui chiar o pedeapsă mai grea de cât aceia pe care a că-
pătat-o. In timpul ţând poetul era lovit de sentinţa de exil şi se pregătea de
plecare, Graecinus nu era în Roma. El va fi avut o însărcinare administra-
tivă undeva în provincie (v. Wartenberg, p. 86), căci e de presupus că acest
om, care în anul 16 p. Chr. ajunge consul (v. Graeber, II, p. X X I V ) va fi a-
vut o carieră funcţionărească neîntreruptă. Iată de ce, in Ex. P. I, 6, adre»
sându-i-se acestuia, Ovidiu îl întreabă s

„Ecquid ut audisti — nam te diversa tenebat

Terra — meos casus, cor tibi triste fuit ?"
 264

Această scrisoare — după justa observaţie a lui Graeber (op. cit. ibi-
dem) — nu poate fi de cât prima pe care Ovidiu a adresat-o din exil lui
Graecinus, ca să se asigure de sentimentele lui faţă de sine, (v. Wartenberg,
op. cit. pag. 86). Vechiul său prieten, auzind de isprava şi de condamnarea
poetului, va fi fost pur şi simplu furios de neghiobia (de care deatâtea ori
vorbeşte şi Ovidiu) acestuia. Aşa că elegia aceasta (Trist. V , 6) nu poate fi
decât posterioară scrisorii Ex. P. I, 6, şi nu poate fi considerată decât ca un
răspuns la mustrările lui Graecinus. „Dacă-mi eşti prieten, poţi răbda toate ră-
tăcirile mele (v. 2 5 - 2 6 din Trist. V, 6) precum şi Pilade l e - a răbdat pe-ale
amicului său Oreste". Cât priveşte chestia cronologiei, nimeni nu poate să
pretindă că Ovidiu s'a apucat de Epist. ex. Pont, numai după ce va fi termi-
nat cu Tristia. Observaţiunile lui Wartenberg in această privinţă (op. cit. pg.
88-2) sânt decisive. Epistole scrise chiar la începutul exilului (cum va fi fost
şi Ex. P. I, 6) au fost publicate abia mai târziu, de astădată cu numele adre-
satului. Altele, ca Trist. V, 6, deşi scrise mai pe urmă, au putut fi anexate
Tristelor şi trimese fără adresat. Altfel, dacă n'ar fi aşa, cum am putea să ad-
mitem că acestui Graecinus, căruia în Ex. P. îi trimite nu mai puţin de trei
scrisori (I, 6ţ II, 6ţ IV, 9) afară de aceia pe care i - o trimete lui Flaccus, frate
cu acest Graecinus (Despre Flaccus, v. Graeber, P. I, pg. X X I V - V ) , să
nu-i fi adresat niciuna din Tristia1?
Prietenia între Ovidiu şi Graecinus e explicabilă prin interesul pe care
şi acesta din urmă îl arăta literaturii (v.- Ex. P. I, 6, 71 „Artibus ingenuis,
quarum tibi maxima cura est). De vechimea relaţiunilor dintre ei fac do-
vadă şi versurile 10 — 11 din Amores, II, una din lucrările cele mai vechi ale
exilatului. Flaccus, fratele mai mic al lui Graec., e adresatul scrisorii Ex. P.,
1, 10. înainte de consulatul fratelui său, el fusese slujbaş (guvernator, poate)
în Moesia, dusese iupte la Igliţa (Troesmis. v. Ex. P. IV, 9, 7 5 - 8 0 ) , în 16 era
consul suffectus cu fratele său, iar în 17 ajunge şi el consul. Despre el vor-
beşte şi Tacit în Annales II, 32, unde ni-1 prezintă ea pe un straşnic băutor.

Pg. 176 v. 6 Ediţiile vechi dau tempore duro. (v. Burmann... quam tu si tempore
duro) lecţiune care mi se pare mai naturală. Politianus a
adoptat lecţiune non tempore nostro, preferată de ediţiile
mai nouă (v. Ehwald-Levy, Owen).
„ v. 7 Palinurus era cârmaciul corăbiei cu care naviga Eneas. El a
adormit la post, a căzut în mare şi s'a înecat.
„ v. 1 Antomedon era vizitiul lui Ahile.
„ v. 3 Podalirius, fiu al lui Esculap şi medic celebru din armata Grecilor
dela Troia.
„ v. 18 Oreste, chinuit de Furii, îşi pierduse minţile şi maltratase pe bunul
său amic, Pilade.
Pg. 176 v. 25 Aceste versuri ne arată că supărarea lui Graecinus a fost mai
tenace decât a lui Cotta, care îl iertase grabnic pe Ovidiu.
 265

Pricina va fi fost că Cotta, fiind la Roma, se va fi putut in»

forma mai repede şi mai bine, Graecinus, care, ca şi fratele
său, va fi stat prin provincii cu diferite misiuni administrative,
se putea mai greu informa. Apoi el va fi avut poate şi o fire
mai scrupuloasă, mai severă, cum ni-1 arată Ovidiu în ver»
şurile (Amores, II, 10) din o primă operă a tinereţii lui.
Pg. 178 v. 8 In ep. ex. P. IV, 9 v. 81 sqq., Ovidiu va lua ca mărturie că nu
exagerează, pe chiar Flaccus, fratele lui Graecinus, care fusese
prin Dobrogea, spre a lupta împotriva Geţilor.
„ v. 11 Din v. 3 8 - 4 2 (Ex. P. I, 10) reiese, ca de altfel şi din v. 2 - 6
ale acestei elegii, că Graecinus şi Flaccus au ajutat totdeauna
pe poet. In ce chip? Cine ar putea spune? — M â n i a ce nu e
la locu-i... (intempestivi tumores). Cui se putea aplica mai bine
acest cuvânt decât lui Graecinus?
i
Elegia 7-a (Moravurile Tomitanilor)
pentru care nimeni n'a descoperit un adresat, cred că a fost trimeasă lui
Brutus, în care sânt din ce în ce mai înclinat să văd un editor al unei bunei
părţi din Tristia. Intre aceste elegii sânt unele în care poetul insistă îndeoseb.
asupra proprietăţii cuvintelor, exprimându-şi teamă că printre barbari va
pierde puritatea limbei latine. Cui puteau fi mai potrivit adresate astfel de
epistole decât omului pe care l'a însărcinat cu editarea scrisorilor sale? Acela
nu poate fi decât Brutus, căruia poetul îi va fi adresat şi Trist. I, 7, III, 14 şi V, 1 2.
Pg. 180 v. 1 Brutus îi va ii trimes o scrisoare rugându-1 să-i descrie ţara
şi locurile unde trăeşte.
„ v. 8 Grecii, ca şi azi, erau numai în câteva porturi pe ţărmul mării.
Grosul populaţiei în interior îl vor fi format băştinaşii Geţi.
„ v. 10 Autohtonii, Geţii şi Sarmaţii, erau, după descripţia lui Ovidiu,
pasionaţi călăreţi.
„ v. 12 Vipereo felie = liere de năpârcă, ce, după credinţa greşită a
poetului, ar ti otrăvitoare.
, v. 14 Detaliu demn de notat pentru Romanul ce se purta veşnic ras,
ca Englezii de azi.
„ v. 21 Care poeme ? Scene din Metamorfoze se puteau preta foarte
bine la o reprezentare pantomimică. Sau să fi fost vorba de
scene din Heroides ori Amores? Greu de crezut mai ales
când e vorba de un poet care fusese exilat, între altele, şi
pentru versurile sale licenţioase.
„ v. 23 Poetul scrisese totuşi o piesă de teatru, Medea, care, după cum
se vede de aici, era destinată doar lecturii, ca şi piesele lui
Seneca. Nu spusese doar Aristotel că o piesă bună n'are nevoe
să fie reprezentată pe teatru? (v. Poetica lui).
 266

Pg. 181 v. 4 V. nola dela Tristia I, 1, 83.

„ v. 5 Ovidiu repetă de multe ori că, cel puţin la Tomis, nu mai scrie
pentru glorie, ci ca să-şi uite de necazuri, să-şi omoare
vremea, şi să determine pe amici să intervie pntru el.
„ v. 16 Face aluzie, de bună seamă, la duelul judiciar.
v. 17 E vorba de faimoasele cojoace atât de străvechi şi de populare
în ţinuturile noastre,
v. 21 E greu de admis ce susţine Ovidiu. Un Ioc de influenţă romană,
cu o garnizoană romană, va fi avut şi un număr de militari,
cel puţin, cari, dacă nu erau Romani, dar vor ti ştiut latineşte.
Poate nu atât cât să poată savura frumuseţea poeziilor lui
Ovidiu.

Elegia 8-a (Unui duşman)

scrisă în contra aceluiaşi personagiu ca şi Ibis, cât şi Tristia IV, 9 şi III, 11.

183 v. 7 Nemesis, zeiţa răsbunării, care urăşte şi pedepseşte pe cei mândri.

„ v. 8 Fortuna, zeiţa norocului, era reprezentată stând într'un picior
pe un glob sau pe o roată în mers.
„ v. 11 Cred că adevărata lecţiune e navifragum (v. Tank., De Ovid.
Trist, recensendis, pg. 21, nota) în loc de naufragium, cum stă
in ediţia Ehwald-Levy.
Pg. 184 v. 23 V . nota dela III, 11, 74.

Elegia 9-a (Recunoştinţă)

pe care Nemethy o crede trimeasă lui Celsus, iar Lorentz şi Vernade lui Sex»
tus Pompeius, e mai probabil să fi avut ca adresat pe Cotta Maximus, după
cum a încercat să dovedească Graeber (P. II, pg. X I X ) . Intr'adevăr tonul de
sinceritate pe care îl găsim în epistolele din Pont adresate lui C. Maximus, se
găseşte şi în această elegie şi în IV, 5, pe al cărei adresat Graeber cu drept
cuvânt — l'a identificat tot cu Cotta. ">

Pg. 185 v. 1 - 2 v. Trist. IV, 5. 13 =

„Certe ego si sineres, titulum tibi redere vellem

Et rar am famae concitiare Jidem
„ v. 7 Versul acesta şi v. 19 l'au făcut pe Nemethy să creadă că adre»
satul ar fi Celsus.
„ v. 11 Compară cu Ex. P. IV, 15 v. 3 i

„Caesaribus vitam Sexto debere salutem

Me sciat".
 267

care vers l'a făcut pe Lorenz să creadă că elegia aceasta ar fi tost trimeasă
lui Sextus Pompeius. '
Pg. 186 v. 9 I s'a spus de adresat să tacă, pentrucă Cotta nu voia să fie com-
promis.

Elegia 10-a (Oameni şi stări din T o m i s )

scrisă, după Graeber (op. cit. P. I, pg. IX), la sfârşitul anului 11, ceiace e o
greşeală. Căci chiar dacă admitem, cum admite el, că Ovidiu a fost exilat in
anul 8 şi a ajuns la Tomis în anul 9 (primăvara), a treia iarnă, de care vor-
beşte aici poetul (în v. 1—2), urma să fie în 11 — 12. Dar poate că el se
referă numai la începutul acestei ierni, care, fireşte, cădea în Decembrie
11. Totuşi mi se pare mai justă părerea lui Wartenberg, că această elegie
a fost scrisă în Decembrie al anului 12 sau in Ianuarie' din anul 13. Mai pro-
babil în această din urmă lună. Intr'adevăr îngheţul cel mare are loc, după
cum ştim, în luna Ianuarie, aşa că chiar după socoteala lui Graeber, elegia
aceasta ar trebui datată în Ianuarie al anului 12 p. Chr.

g. 187 v. 4 10 ani, cât a ţinut asediul Troiei.

Pg. 188 v. 11 Poarta... am tradus prin singular, deşi in original e clausis por-
tis. Avea Tomis o poartă sau mai multe? In Trist. III, 14, 42
se vorbeşte tot de o poartă (clausaque porta) ca şi în Trist.
IV, 1, 69 ( p o r t a vitam muroque tueri), deşi în această din urmă
elegie la versul 81, vorbeşte de mai multe porţi. (Totuşi şi tra-
ducătorul german A. Berg, zw. Aufl., traduce tot prin singu-
lar „von des Thores Gatter"). Arheologul Pârvan afirmă (şi
cu dreptate, cred) că Tomis avea o singură poartă, care era
situată unde a fost pe vremuri Comandamentul Corpului V de
armată. Deci cele 2 pasagii (Tr. IV, 1, 81 şi V , 10, 21) unde
e pluralul, au a fi luate sau ca o scăpare din condei, sau ca
o amplificare poetică, un fel de pluralia maiestatis, dacă,
fiind vorba de lamentabilul burg Tomis, ii putem aplica această
denumire. De altfel versul în discuţie (V, 10, 21) poate, prin-
tr'o emendaţie, să fie uşor schimbat în :

„Saepe intra mur os clausa venientia porta".

Pg. 188 v. 18 Erau deci, pe lângă barbarii liberi, rebeli, cari nu recunoşteau
stăpânirea romană (Ex. p. I, 2, 83 — 4) şi care, după cât ne
spune Ovidiu în multe locuri din epistolele sale, răpeau şi je-
fuiau în voe teritoriul Dobrogei, şi barbari ce recunoscuse
protecţia romană, trăiau în cetate, apăraţi de auxiliari romani
împotriva furiei fraţilor lor liberi, alături de nu prea numero-
şii Greci, cari vor ti alcătuit, de bună seamă, elementul co»
 268

mercial al acestei modeste aşezări omeneşti. De aceia Ovidiu

face distincţie intre barbarii din cetate (barbarus pur şi sim-
piu) şi între barbarul extern, rebel, duşman de moarte, pe
care poetul (v. IV, 1, 81) îl numeşte barbarus hostis.
Pg. 188 v. 20 Foarte curios ce spune Ovidiu în acest vers. Te-ai fi aşteptat,
dimpotrivă, ca Grecii, mari negustori, să fi fost proprietari de
imobile. Dar Ovidiu ne spune că băştinaşii (Sciţi, recte Geţii)
alcătuiau majoritatea proprietarilor de case din Tomis. Din
versul precedent mai aflăm că diferitele populaţiuni nu aveau
cartiere deosebite, ci locuiau laolaltă „sine discrimine", încă o
dovadă, poate, de buna gospodărie romană care va fi avut
şi aci de scop să şteargă sau să atenueze deosebirile de neam,
recomandând sau susţinând felul de gospodăria urbană arătat
de Ovidiu.
„ v. 24 Grecii purtau, aici la Tomis, şi ei, pantaloni. Pe aceştia îi vor fi
împrumutat nu de la Perşi (braca Persica), cum spune Ovidiu,
ci de la autohtoni, cari singuri (bracataque turba Cetarum
IV, 6, 47) erau în măsură să găsească cel mai potrivit fel de îm-
brăcăminte pentru clima de acolo. Pas să trăiască Grecii în
Tomis, în timpul iernii, în veşmintele cu care se îmbrăcau com-
patrioţii lor din Grecia 1 Mă întreb dacă nu va fi adoptat şi
Ovidiu, în cele din urmă, cojocul şi iţarii localnici, el care în-
văţase limba noilor săi concetăţeni din Tomis.
Pg. 189 v. l-2Lecţiunea m-sselor e foarte nesigură. Pentru remedierea acestui
distih s'au propus multe soluţii, însă niciuna nu e satisfăcă-
toare, din pricină, cred, că niciun editor n'a fost atent la lec»
ţiunea cu puto în loc de putant, pe care o oferă un ms. din
Bolonia, colaţionat de Riese. Textul adevărat va fi fost poate :
Utque fit, in me aliquid statui dicentibus illis, abnuerim quo-
tiens adnuerimque, puto". E şi mai firesc aşa, căci nu
barbarii din Tomis aveau să se teamă de Ovidiu care era sin-
gur, şi era străin, ci el de ei apoi nu barbarii aveau să
ghicească, să presupue (putare) să socotească, căci ei price-
peau doară ce spun ei insuşi. Ovidiu era acel care trebuia
să ghicească ce spun ci, căci ei vorbeau, şi el era acela
care nu înţelegea,
v. 5 Lachesis era una din cele trei Ursitoare (Cloto, Atropos şi L.) şi
anume aceia care măsura firul vieţii fiecărui muritor.

Elegia 11-a (Soţiei sale)

„ 19D v. 1 Acest unul (in original nescio quis) va fi designând pe acelaş

personagiu de care se plânge mereu Ovidiu şi împotriva că-
 269

ruia e îndreptată şi V, 8 şi alte elegii. Ar putea fi deci vorba

de Ibis (poate oratorul Cassius Severus — v. C. Blum, studiul
citat, pg. 161 — pe care şi aiurea îl arată prin cuvintele nes-
cio quis (v. I, 6, 13).
Pg. 191 v. 1 Ovidiu imită ioarte mult. Acest vers e traducerea unui vers ce-
lebru din Odiseia. (XX, 18).
„ v. 11 Ce va fi vrut Ovidiu să zică cu această crimă (facinus, scelus
passim), e greu de înţeleşi vrea poate să spună că i - a lipsit
intenţia de a conspira? Că nu şi-a dat nici el seamă de im-
portanţa răului pe care îl secunda inconştient ? Mister 1
„ v. 13 Celebru era cazul lui Cinna pe care August il iertase de două
ori, deşi ultima oară fusese implicat într'o conspiraţie împo-
triva vieţii împăratului.

Elegia 12-a, (Poezia cere linişte...)

care prezintă ca idei şi conţinut multă asemănarea cu I, 1 (compară I, 1,

4 0 - 4 8 cu V , 12, 12-12) versurile 55-54, unde e vorba de lipsa de cărţi
şi de greşelile de limbă, recte de proprietatea cuvintelor, lucru ce îl observăm
mai ales in scrisorile faţă de Brutus, căruia presupunem că această elegie îi
va fi fost adresată.
Pg. 192 v. 1 Ceia ce de altfel făcea şi Ovidiu, după cum declară deseori, (v.
V, 7, 4 9 - 4 2 .
„ v. 6 Socrate.
„ 193 v. 4 Socrate.
„ v. 13 Ovidiu o spune în mai multe rânduri. Deci el considera Tristia
şi Ep. ex. P. cea mai slabă operă a sa. Ba vorbeşte de ele
chiar cu dispreţ (v. mai jos .v. 35).
„ v. 27 E vorba de Tristia (probabil şi de unele din Pontice, căci e fi-
resc ca să li trimes unele din acestea odată cu diferitele elegii
ce alcătuesc Tristele.
„ 194 v. 7 V . nola de la III, 10, 41.
„ v. 18 V a să zică Geţii şi Sarmaţii erau două popoare deosebite. C e
deosebire era intre ei, e greu să spunem-, cf. şi I, 2, 82.
, v. 11 Deci noi posedăm numai o parte din ce a scriţ Ovidiu la To-
mis. Neavând ce face, va fi scris mult, toarte mult i cea mai
mare parte va fi ars el însuşi, iar unele bucăţi, trimise de el
la Roma, s'au pierdut.

Elegia 13-a (Mustrări prieteneşti)

După părerea lui Lorentz (op. cit. pg. 36) această elegie a fost trimeasă
lui Atticus şi de aceiaşi părere e Vernade (op. cit. pg. 554). Raportul pe care
 270

îl stabileşte acest traducător francez, intre elegiile I, 8, IV, 7 şi cea de faţă,

e toarte just i in toate e vorba de un amic care nu îi scrie poetului din
Tomis. Vernade are deci dreptate când crede că e vorba de Atticus. Neme«
thy nu e norocos, in ipoteza lui că Cotta ar fi adresatul acestei elegii. Pentru
mine aluzia din v. 22 (dulci Trinacris Hybla thymo) e decisivă. Aici nu
poate fi vorba decât de Atticus.
Pg. 195 v. 5 Ovidianii noştri (A. Marinescu v. ed. Tristia, pg. 219 şi C. Blum,
op. cit. pg. 142) cred că e vorba de o pleurită. Poate că au
dreptate.
, o. 6 Laesit. Acest perfect (dacă nu cumva Ovidiu va fi scris laedit
la prezent) pare a voi să spună că iarna trecuse când autorul a
scris această elegie. Atunci cronologia atât a lui Graeber cât şi
a lui Wartenberg e greşită, căci ei datează aceasta scrisoare
intr'o iarnă. V a fi fost scrisă mai de grabă într'o primăvară
(cea a anului 12, dacă admitem cu Graeber că Ovidiu a fost
exilat în iarna anului 8, sau în primăvara anului 13 dacă
admitem, cu Wartenberg şi cu alţii, că a fost exilat în anul 9).
, v. 8 Cf. Ex. P. II, 59—60 (ad Cottam Maximum) „Restat adhuc umeris
fulta ruina tuis".
„ v. 9 Acest vers se potriveşte numai lui Cotta Maximus.
, v. 15-16 v. I V , ' 7 , 2 5 - 2 4 şi 9 - 1 0 .
Pg. 196 v. 4 Vezi v. 11 sqq. din IV, 7 cu pasagiul construit la fel cu acesta.

Elegia 14-a (Glorificarea soţiei)

şl ultima trimeasă soţiei sale, e un fel de recapitulare a întregei corespondenţe

pe care Ovidiu a avut-o cu ea.

Pg. 197 v. 2 Prin cele 6 scrisori din Tristia, cât şi prin aluziile pe cari le face
la ea în multe altele din aceste elegii.
Pg. 198 v. 10 V . de ex. versurile 19 sqq. din I, 6.
» v. 11 Ca acel „nescio quis" din V, 11, 1.
, v. 30 Cf. nota la IV, 5, 64.
Pg. 199 v. 1 V . nota la I, 6, 20.
 >

L E G E N D A ILUSTRAŢIILOR

Pag-
Tânăr citind (Stelă a t i c ă - B i r t , Die Buchrolle in der Kunst, fig. 90) . . 1
August (Eugenia Strong, La scultura romana, voi. I, fig. 59 —Cammeo
Blacas) 5
Palatul imperial (Baumgarten, Die hellenistisch-rdmis'che Knltur, fig. 311) 7
Bibliotecă antică (Birt, op. cit., fig., 159) . . . • 9
Navă antică (Saglio et Daremberg, Dictionnaire des antiquites grico-
romaines, VI, 1. fig. 5293) 11
Vânturile (Saglio et E)aremberg, Dictionnaire des antiquites greco-
romaines, V , fig. 8380) 12
Rug funerar (Saglio et Daremberg, Dictionnaire des antiquites greco-
romaines, II, 2, fig. 3363) 16
Lararium (Gusman, Pompei, p. 130) 18
Corabie romană (Saglio et D., op. cit., IV, 1 fig. 5279) 21
Monedă reprezentând Fortuna (Norocul) (Saglio et D., op. cit., II, 2 fig. 3243) 23
Oreste şi Pilade (Sittl, Atlas zar Archăologie der Kunst, Tab. X V I , fig. 1) 24
Ulise (Baumeister, Denkmăler des Altertums, voi. II, fig. 1251) . . . . 26
Protesilau luându-şi rămas bun dela Laodamia (Roscher, Griech.-romische
Mythologie, III. 2, col. 3171) 28
Inel antic (Saglio et D., op. cit., I, 1, fig. 356) • . . . 30
Un scriitor (Weisser, Lebensbilder aus dem klasstschen Altertum, Tab.
X X V I , fig. 15) 32
Monedă cu capul lui Tiberiu. (Visconti, Iconographie rOmaine, voi. II,
pl. XXII, fig. 6) ' 35
Navă (Saglio et D., op. cit., IV, 1, fig. 5759) . • 38
Zodiacul (Saglio et D., op. cit., V , fig. 7591) 41
Grup de Muze (Saglio et D., op. cit., III, 2 f ' j . 5207) 47
Zeiţa Ope („ „ „ I, 2, fig. 2244) 48
Car triumfal (Weisser, op. cit., X X I , fig. 13) 49
Car de triumf (Wăgner, Rom, fig. 240) . . . 54
Matroană romană (Furtwăngler-Urlichs, Denkmăler griech. u. rdm.
Sku/ptur, Tafel 59) 55
 272

Pag.

Livia (Wăgner, Rom, fig. 192) 59

Safo (Baumgarten, Hellenische Kultur, fig. 209) 62
Anacreon (Bernoulli, Griechische lkonographie, Tafel IX) 63
Danaidele (Saglio et D., op. cit., II, 1, fig. 2290) 73
Piaţa palatină (Haugwitz, der Palatin, fig. 8) 75
Muze (Saglio et D., op. cit., III, 2, lig. 5207) 78
Cortegiu funebru ( „ „ II, 2, fig. 3361)
Icar şi Dedal (Baumeister, op. cit., I, fig. 446) 84
Monedă din Tomis (Pick, Die antiken Miinzen der Nordgriechenland,
Tafel VII, fig. 17 reprezentând bustul împăratului roman Gordianus). . 87
Forul lui August (Baumgarten, Hellenistisch-romische Kultur, fig. 328) . 88
Carul Soarelui şi Luceafărul dispărând in mare (Roscher, op. cit., III, 2,
col. 2447) 90
Ahile primind pe Priam (Roscher, op. cit., III, 2, col. 2959) 91
Castor şi Pollux (Saglio et D., op. cit., fig. 2434) 93
Oglindă antică (Baumeister, op. cit., III, fig. 1774) 95
Triptolem (Saglio et D., op. cit., V , fig. 7061) 98
Monedă din Tomis (Pick, oc. cit., verso de pe moneda de la pag. 87 repre»
zentând pe Tyche (Fortuna)s înaintea ei Pontos) 100
Car cu povară (Saglio et. D., op. cit., V , lig. 5706) 102
Ahile târând trupul lui Hector (Roscher, op., cit., I, 2, col. 1924) . . . 106
Culesul viilor (Saglio, op., cit., V , fig. 7498) 110
Alceste şi Admet (Saglio, op. cit., I, 1, fig. 211) 113
Zeiţa Roma (Louvre - Ulstein's Weltgeschichte, I, pg. 503) 115
Thalia (Saglio, op. c i t , III, 2, fig. 5211) • 118
Răpirea Briseidei (Roscher, op., cit., I, 1, col. 820) 119
Orfeu (Saglio, op. cit., IV, 1, fig. 3431) 120
Car de triumf (Weisser, op. cit., Tab. X X V I I , fig. 7) . . . . . . . . . 124
Triumful lui Tiberiu (gemă — Ducati, L'arte classica, fig. 680. La mijloc,
şezând, împăratul Tiberiu la dreapta lui, în picioare, Livia, mama sa ;
în faţa lui generalul învingător, Germanicus) 125
Drusus (Visconti, op., cit., II, Tab. X X I , fig. 10) 126
Germanicus (Visconti, op. cit., II, Tab. X X I V , fig. 2) 127
Pat antic (Saglio, op. cit., III, 2. fig. 4385) 129
Căderea lui Faeton (Roscher. op. cit., III, 2, col. 2199) 131
Naşterea lui Bacus (Saglio, op. cit., I, 1, fig 667) 132
Orator roman (Ducati, op. cit., fig. 637) 133
Jertfirea Ifigeniei (Baumeister, op. cit, voi. I, fig. 807) 135
Oreste urmărit de Furii (Roscher, op. c i t , I, 1, col. 1331) 136
Monedă cu capul lui Tiberiu (Visconti, op. Cit., Tab. X X I I , fig. 6) . . . 138
Fortuna (Baumeister. OD. cit., III, fig. 2037) 139
 273

Pag.
Boi trăgând la plug" (Saglio, op. cit., I, 1, fig 430) / 141
Sfinxul (Roscher, Lieferung 66-67, col. 1349) . . . > 144
Monedă cu lebădă (Keller, Antike Tierwelt, voi. II, Tab. I, fig. 11) . . . 146
Taur de jertfă (Baumgarten, Hellenist -rom. Kult., fig. 168) 149
Copii la şcoală (Baumgarten, Hellenht.-rom. Kult-, fig. ) 151
Atena (Saglio, op. cit., III, 2, fig. 5066) 152
Amor cu arc (Baumeister, op. cit., I, fig. §39) 157
Niobidă (Roscher, op. cit., III, 1, col. 419) 160
Femeie citind (Weisser, op. cit., Tab. X X X V I , fig. 9) 162
Monedă cu capul lui August (Cohen, Monnaies imp'eriales, pg. 87,
No. 177) 165
Dionysos şi cortegiul său (Saglio, op. cit., I, 1, fig. 682) . 167
Banchet (Dent's First Latin Book, pg 41) 169
Filoctet (Roscher, op. cit., III, 2, col. 2344) • 170
Penelope (Baumeister op. cit., II, fig. 1250) 173
Ahile (Saglio, op. cit. I, 1, fig. 54) ' . 176
Dac (Baumgarten, Hell.-rom. Kultur, iig. 250 179
Fortuna labilis (Reinach, Repertoire de la Stat. grecque, I, p. 225, fig. 837) 183
Câini de vânătoare (Weisser, op. cit, Tab. X X I X , fig. 16) 183
Cele trei ursitoare (Roscher, op. cit., II, 2, col. 3094) 187
Niobidă (Roscher, op. cit., III. 1. col. 419) 190
Socrate (Baumgarten, Hetlenische Kultur, fig. 413) 192
Monedă din Tomis (Cohen, op. cit., loc. cit. — Diana cu arc) verso de la
moneda reprezentată la p. 165 195
Penelope ţesând (Baumgarten, Hell Kult., fig. 120) 197

jjfgş
 T A B L A DE MATERII

Pag.
Ultimii ani ai lui Ovidiu I

CARTEA I-a 1

1. Recomandaţie 3
2. Furtuna 11
3. Ultima noapte in Roma 16
4. Primejdii pe mare . . . : 21
5. Statornicie 23
6. Lauda soţiei 28
7. Portretul 30
8. Prietenie mincinoasă 32
9. Unui prieten norocos 35
10. Drumul spre exil 38
11. Clipe de spaimă 41

C A R T E A Il-a 45

Scrisoare lui August 47

CARTEA III—a 7 1

1. Răvaş> rătăcitor 73
2. Desnădejde 78
3. Epitaful lui Ovidiu 8°
4. Fugiţi de măriri 84
 275

Pag.

4 b) Dor de ţară 87

5. Prietenie adevărată 90

6. Desvinovăţire 93
7. Periile! 9 5

8. Dor de ţară • • • 9 8

9. Originea numelui Tomis ' 100

10. Iarna la Tomis 102

11. Unui batjocoritor 106

12. Adieri de primăvară 110

13. Aniversarea zilei de naştere . . . 113
14. Testament literar 115

CARTEA IV-a 1 1 5

1. Muza credincioasă 110

2. Poetul prezice triumful lui Tiberiu 124

3. Soţiei 129
4. Lui Messalinus 133
5. Recunoştinţă . 137
6. Presimţiri triste . 141
7. Unuia care l'a uitat 144
8. Vestitorii bătrâneţii 146
9. Ameninţare 149
10. Autobiografie 131

CARTEA I57
1. Viaţă tristă, poezie sumbră 157
2. Soţiei sale 162

2 - b . Lui August I65

3. Liberalia . 167

4. Lui Atticus 1?0

5. Aniversarea naşterii soţiei 173
 276

Pag.
6. Lui Graecinus 176
7. Moravurile Tomitanilor 179
8. Unui duşman 183
9. Recunoştinţă 185
10. Oameni şi stări din Tomis 187
11. Soţiei sale 190
12. Poezia cere linişte şi sănătate 192
13. Mustrări prieteneşti 195
14. Gloria soţiei 197

NOTE 201

Cartea I-a 201

II—a 223
„ III—a 230
„ IV-a 248
V-a 256