Iulie 2019

Anul 6, Nr. 65

00

Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia.

Blue Mountains, Australia

1
Speranța - MelbourneCu Dumnezeu,
- Australia. Iulie 2019 cu oamenii lui Dumnezeu, pentru oameni !
 SPERANȚA - REVISTĂ EDITATĂ DE BISERICILE BAPTISTE DIN AUSTRALIA

Echipa de consilieri spirituali

Gelu Bondor, Biserica Adelaide
Dorel Brândaș, Biserica Harul
Ioan Bușan, Biserica Perth
Teofil Ciortuz, Prima Biserică Baptistă Română
Daniel Cârpean, Biserica Harul
Marin Cucuian, Biserica Maranata
Traian Secară, Biserica Maranata
Cornel Ghiță, Biserica Maranata
Daniel P. Nicolici, Biserica Speranța

Echipa editorială
Constantin Oprănescu, Ioan Ciobotă – Radio Vocea
Evangheliei Timișoara, Aneta Oprănescu.
Consultant tehnic, expediere email și facebook: Adrian
Buzgău. Telefon: 0433766376

Pentru detalii, corespondenții

Adrian Buzgău, Biserica Maranata 0433766376
Aurel Coța, Biserica Philadelphia 0419925990
Gheorghe Bedreag, Biserica Maranata 0490345608
Daniela Hălmăjan, Biserica Speranța 0405574219
Iacob Cerbu, Prima Biserică Baptistă 0425295401
Leon Curelușa, Biserica Betania 0414333225
Lidia Crișan, Biserica Perth 08 93494561
Viorel Sabou, Biserica Adelaide 08 83878393
Sarah Văran, Biserica Harul 0401754759

Costul unui abonament pe un an este de $40.00.

CONT: Romanian Speranta Association Inc.
National Australia Bank
BSB - 083214CONT Nr. – 879530941
Adresa Redacției: 35 Reid Street, Brown Hill, 3350 Vic;
Ph. 0423659724, email: sperantaaus@gmail.com
De la Ioan Ciobotă -
Radio Vocea Evangheliei Timișoara
Lord I come before you, broken, weary and lost
I need your help so desperately, no matter what the cost
I’ve fallen and I’ve shattered into a million piece.
Please put me back, piece by piece, and fix my affliction.
I used to be able to shut the door right in satan’s face,
But somehow he entered again and made me a disgrace.
I just broke down, started to drown, was ready to give in,
I forgot your Word, was left to hurt and just break within

DRAGA BISERICĂ A DOMNULUI
NOSTRU ISUS CRISTOS
Vă invităm să fiți parte într-un proiect
special de evanghelizare a Olteniei, prin Radio!
Aproximativ 2 milioane de oameni pot auzi Evanghelia în
fiecare zi, timp de 1 oră, în jumătatea de Sud a României.
De aproape 7 ani vestim zilnic Evanghelia, în toată Oltenia.
Atingem 16 județe, 79 de orașe, 2 milioane de ascultători. Ne
costă 1500 de Euro pe lună.
Puteți susține lunar acest Proiect.
PENTRU DONAȚII:
Asociația Radio Vocea Evangheliei - Timișoara
Cont deschis la Banca Comercială Română BCR filiala Timiș,
Cont RO45 RNCB 0249 0492 9580 0001
SWIFT sau BIC code RNCB RO BU
Vă rugăm să specificați: Pentru „PROIECTUL OLTENIA”.
But then you saved me… And you set me free…
cause you’re my Saviour, you can move the mountains,
calm the raging seas, calm the storm in me,
cause you’re my healer, can heal all the diseases,
can make the blind man see, and you can set me free!!
Cause I believe...
One more thing I ask of you Lord,
Could you hear me in what I say,
I’m washed, I’m clean but empty, Oh, Lord,
please don’t leave me in this way..
But fill me with your Spirit, Oh, my Lord Jesus,
to preach your Word and, in your Name, heal all diseases!

INFORMAȚII ȘI DETALII LA: Vezi pag. 14

RADIO VOCEA EVANGHELIEI - TIMIȘOARA
PERSOANĂ DE CONTACT: 2
Ioan Ciobotă,
Speran Telefon:-004-0728-276-516
ța - Melbourne Australia. Iulie 2019
Păstor Teofil Ciortuz
„Și Iov a luat un ciob să se scarpine și a șezut pe cenușă” (Iov 2:8).
nțeleptul Solomon spunea că
putem învăța de la furnici,
șoareci de munte, lăcuste și
paianjeni. Domnul Isus își îndemna
ucenicii că învețe de la crinii de pe
câmp, de la păsările cerului sau de
la smochin. Pentru un om înțelept,
a învăța este o activitate frumoasă
și benefică.
Ce putem învăța de la un ciob, de
la ciobul cu care Iov se scărpina?
Faptul că odată erai cineva, iar
acum zaci în praf, nu înseamnă că
nu mai poți fi util.
Altă dată ciobul era o vază de flori,
un ulcior pentru apă, sau o oală de
lut de făcut sau păstrat mâncare.
Acum zăcea complet inutil,
aruncat pe grămada de cenușă.
Poate încă mai păstra încrustările
cu care meșterul lui l-a însemnat
cândva. Dar ce folos mai putea
avea? Era aruncat și părăsit,
destinat uitării. Dar nu! Un om în
suferință încă avea nevoie de el!
Iov se topea în chinurile bolii și
avea nevoie de ceva care să-i aline
întrucâtva durerea. Iov, omul pe
care Domnul Dumnezeu avea să-l
laude pentru răbdarea lui, l-a luat
și l-a folosit.
Când te vezi uitat și părăsit,
aruncat ca inutil, Dumnezeu te
mai poate folosi; poate nu mai
poți face ce ai fost în stare să faci
altădată, dar cu siguranță încă mai
este utilitate în tine. Și grămada
de cenușă a fost de folos să stea
omul încercat pe ea, iar ciobul a
folosit ca să se scarpine.
În ochii lui Dumnezeu ai valoare și
atunci când nimeni nu mai dă doi
bani pe tine.
Aruncat pe grămada de cenușă,
ciobul zăcea fără valoare. Pe
grămezile de gunoaie ale omenirii
zac nenumărați oameni cărora
Speranța - Melbourne - Australia. Iulie 2019
nimeni nu le mai dă vreo șansă.
Inutili în ochii lumii, scormonind ca
șobolanii prin gunoaie, astfel de
creaturi sunt rușinea societății
moderne. N-ai vrea să știi de
existența lor.
Și totuși, în ochii Creatorului,
fiecare dintre ei are un nume, o
identitate, o valoare, un destin.
Pentru fiecare din ei a murit Fiul
lui Dumnezeu. Fiecare dintre ei
este un mărgăritar acoperit cu
noroi, așteptând să fie descoperit
și pus în lumină. Drogatul pe care
nimeni nu mai dă nimic de preț,
femeia abuzată de la marginea
șoselei, pușcăriașul din celula cea
mai întunecată – toți au valoare
înaintea lui Dumnezeu.
Oare vom învăța noi, cei ce ne
vedem valoroși, să privim oamenii
cu ochii lui Dumnezeu? Vasele
sparte pot fi încă utile, numai de
le-ar lua cineva în mână și le-ar da
de lucru. Cristos vede altfel decât
noi.
Nu poți fi cu adevărat util cuiva
dacă nu accepți să fii parte din
durerea lui.
Luat în mână și folosit la una
dintre cele mai ingrate slujbe,
ciobul se va fi murdărit de puroi și
mizerie. Dacă este adevărat că Iov
a suferit de boala numită
elefantită, atunci ciobul acela îi va
fi slujit să-i scarpine pielea
îngroșată hidos și plină de infecție.
Când Cristos ne pune în slujba Lui,
va trebui să ne murdărim mașinile
purtând vreun nefericit la vreo
programare, va trebui să sprijinim
un șchiop sau olog, va trebui să
spălăm vomitarea cuiva sau să
curățim după cineva în vreun azil
de bătrâni sau acasă. Odată ce ai
fost tu însuți zdrobit, dar ai
căpătat har, nu-ți va fi foarte greu
să te lași folosit să cureți necurăția
cuiva ca să lași în urmă curățenie.
Cu cioburi sau bucățele de
crenguțe rupte ne curățeam
tălpile pantofilor când intram în
noroaie sau altceva mai scârbos.
Dumnezeu îi folosește pe ai săi și
la slujbe murdare, deoarece
Cristos ne-a scos din cea mai mare
mizerie posibilă.
Nu aștepta să-ți facă oamenii
statuie sau să te pună la rană.
Probabil, după ce va fi fost folosit
la scărpinat, ciobul lui Iov a sfârșit
aruncat la gunoi. Iov nu a spus sau
a scris vreodată un singur cuvințel
despre tovarășul său de suferință,
ciobul cu care s-a scărpinat. Omul
uită în grabă. Era doar un ciob.
Este nerealist să avem pretenția ca
cineva să ne aducă laude sau să-și
amintească prea mult de noi.
Cântarea prohodului „Veșnică
pomenirea lui...” este prea
generoasă. De obicei pomenirea
ține o vreme, nu veșnic.
Dumnezeu a avut însă grijă să
scrie în Iov 2:8 că tovarășul de
suferință al lui Iov a fost un biet
ciob de lut.
La urma urmei, nu poți aștepta de
la un vas de lut ca omul să
păstreze vreo recunoștință unui
ciob de vas. Glorie Domnului că El
știe să răsplătească fiecăruia după
mila Sa, dar și după dreptate.
În fiecare om există un potențial
de rănire sau de alinare.
Un ciob are muchii; muchiile pot
înțepa, pot tăia și pot răni. Dar
aceleași muchii, când sunt aplicate
cu înțelepciune și blândețe, pot
scărpina, pot alina o durere.
Limba omului este o sabie care
poate aduce moartea, sau un izvor
de mângâiere. O îmbrățișare
strânsă poate frânge coastele și
poate lua răsuflarea cuiva, sau
poate transmite dragoste.
3
O privire poate fi fulgerătoare și ucigătoare, dar poate fi milostivă și plină de compasiune.
O mână întinsă poate lovi sau poate dărui. Niște bani pot fi aruncați în scârbă în fața cuiva, sau pot fi dăruiți cu cea
mai mare afecțiune.

Nu ți se cere să faci ce nu poți, ci să faci ce vrea stăpânul.

Adesea suntem frământați la gândul că ar trebui să facem mai mult, să fim în stare să facem ce fac alții, sau să
facem ce altădată am putut face. Anii au trecut peste noi, viața ne-a zdrobit și nu mai suntem cine am fost odată.
Alții sunt mai puternici, au slujiri mai valoroase. Cine mai pune preț pe noi?
Dumnezeu are un loc în slujire și pentru cioburi. Uneori, El ia cioburile și le pune la loc, refăcând vasul de
odinioară. Alteori El ia cioburile și le dă o nouă utilitate, să aline vreo durere sau să intre într-un loc în care un vas
întreg, nezdrobit, nu ar putea să pătrundă.
Așadar, cât încă Stăpânul ne mai ia în mână și vrea să ne folosească, ne vom da toate silințele să-I fim de folos.

!
Talantul Timpului
Păstor Viorel Iuga

Astăzi avem multă informaţie religioasă. Toţi cei care sunt

sinceri interesaţi, pot cunoaşte adevărul prezentat în Scripturi.
Este interesant însă că găsim oameni care condamnă anumite
păcate în viaţa altora, dar ei le fac fără prea multe mustrări de
conştiinţă.
Astfel, sunt părinţi care condamnă anumite lucruri în viaţa
copiilor, dar ei le fac. Sunt părinţi care fură, dar le spun
copiilor că nu este bine. Există părinţi care fumează sau beau,
dar copiilor le interzic aceste lucruri. Mulţi cunoaştem părinţi
care trăiesc în infidelitate, dar copiilor le cer fidelitate. Sunt
părinţi care le cer copiilor să fie ordonaţi, să muncească, dar ei
nu îşi pun asemenea probleme. Nu este ascuns faptul că sunt
soţi care îşi permit anumite lucruri, dar se supără foarte tare
când soţiile fac la fel. Chiar dacă ei nu sunt buni familişti,
aşteaptă ca soţiile să fie credincioase şi să trateze familia ca
prioritate. De asemenea, sunt soţii care petrec timp cu
prietenele, bârfesc, cheltuiesc sub influenţa momentului, dar
când soţii lor fac la fel, îi condamnă foarte aspru.
sursa: rodiagnusdei
Ne-nvârtim rătăcind, rătăcim tremurând,
ne-agățăm de alegeri ce duc nicăieri,
n-avem timp să rostim Cerului mulțumiri.
N-avem timp să iubim pe aproapele nost’.
…Îi aruncăm în față cuvinte grele, fără rost,
sau în ascuns plecăm urechea la bârfe, pline de venin.
N-avem timp să iubim pe aproapele nost’.
N-avem timp să-nvățăm de la cei înțelepți.
Preferăm să ne dăm singuri cu capul de pereți,
doar din greșeli învață omul, nu-i așa ?
N-avem timp să-nvățăm de la cei înțelepți.

Apostolul se uită în viaţa evreilor şi vede că procedează greşit.
Ei condamnau foarte aspru anumite lucruri în viaţa
neamurilor, dar ei şi le permiteau. Să nu fim ca ei. Dumnezeu
cunoaşte tot ce facem. El doreşte să folosim informaţia
primită întâi pentru transformarea caracterului şi a conduitei
noastre. Doar atunci vom putea fi folosiţi de El pentru a duce
Evanghelia şi pentru a conlucra cu Domnul la transformarea
altor persoane.
Sursa: Resurse Creștine
Mesaj de la fratele păstor Pitt Popovici:
, să investim acest dar prețios, TIMPUL,
N-avem timp să slujim, să-mpărțim bucurii.
Ce ieri am strâns cu trudă, devine azi gunoi,
ne agităm mereu să ținem pasul cu cerințe noi.
N-avem timp să slujim, să-mpărțim bucurii.
N-avem timp să trăim pentru Tine, Isus
căci timpul îl vrem pentru noi.
N-avem timp s-alergăm fericiți spre Cer, sus.
Am îngropat talantul timpului
alături de comori ce-așteaptă molii și rugina.
Învață-ne, Doamne, să Te urmăm.
Dă-ne înțelepciunea și puterea
pentru ETERNIATE.
Isuse, mulțumim….

4 4
Speranța - Melbourne - Australia. Iulie 2019
AȘ VREA, ISUSE SCUMP, SĂ FIU CA TINE...
Lavinia Dance
Dacă pășești pe paginile Bibliei, vei descoperi că, atâta timp cât Isus a umblat pe pământ, a fost blând și smerit. A avut o
inimă de slujire, fiind gata să îi slujească pe cei de lângă El, gata să ierte, să Își arate dragostea și mila. Nu a fost egoist,
ci în fiecare zi Și-a împărțit timpul cu oamenii. Isus nu a umblat printre oameni așa cum facem noi astăzi, văzându-ne
fiecare de drumul nostru. Isus S-a intersectat cu ei. Isus i-a iubit. Lui Isus i-a păsat de ei, Și-a făcut timp pentru ei,
pentru nevoile și cererile lor. Isus nu doar că le-a cunoscut viața, dar a și făcut totul pentru a le salva sufletul.

Suntem noi astăzi ca Isus?

În fiecare zi o iau de la capăt. Mă trezesc dimineața și îmi spun: „Doamne, astăzi vreau să fiu ca Tine. Vreau să iert,
vreau să iubesc, vreau să am răbdare. Astăzi vreau să mă interesez de oameni, să le vorbesc despre dragostea Ta”. Ziua
începe și cumva ocaziile apar și trec pe lângă mine. Sunt zile în care prind avânt și reușesc să arăt puțin din El, și zile în
care totul iese praf, nimic nu merge.
Nu știu în ce categorie te afli tu. Nu știu dacă ești oscilant ca mine și te lupți în fiecare zi să Îl arăți pe Isus. Nu știu dacă
reușești să o faci cu adevărat zilnic, sau poate nici măcar nu te interesează de acest Isus.

Este în regulă să eșuezi.

Dacă astăzi ai avut o zi proastă, dacă ai pornit cu gândul că Îl vei arăta pe Isus, dar ai eșuat, nu trebuie să te dai bătut.
Da, plângi. Da, să îți pară rău. Însă nu te opri acolo. Ci ridică-te și ia-o de la capăt. Fiecare zi care ți se oferă este o nouă
oportunitate de a te apropia de Dumnezeu și de a-L arăta celor din jurul tău. Procedezi tu așa? Pornești în fiecare zi cu
gândul acesta la drum? Te ridici atunci când cazi și îți spui că nu ai să te lași, orice ar fi? Încă mai e puțin din ziua de azi,
încă Îl poți arăta pe Isus. Încă poți să o iei de la capăt.
Aș dori să rămânem fiecare cu această frază în încheiere: „ ”

ă
De n-ar fi Domnul partea mea
Aș sta strivită la pământ. O pâine pe masă, clintită în rugă,
În toamna vieții, aspră, grea, zi de zi, Doamne, Îţi mulţumesc pentru ea:
Nu aș mai scoate un cuvânt. se pleacă-ntr-o parte şi-n alta, ca să ajungă,
mereu împărţindu-se între mine şi inima mea!
Sub grele vânturi și furtuni
Abia m-aș mai urni de jos. O pâine pe masă, ca un crucifix de mâncare,
M-ar frânge răul din genuni, zi de zi, Doamne, când mă închin.
De nu m-ar sprijini Cristos. O floare ca o jertfă în legănare
îşi dăltuie rădăcina-ntr-un spin!
Sunt multe sarcini, greu de dus.
În lacrimi ochi-mi sunt topiți. În întoarcere către zâmbet, nu ştiu cum,
Suspinele mă dor nespus, mi s-a întâmplat o lacrimă tremurând:
Sub colții urii, ascuțiți. peste toate, o crâmpeie, acum,
de albie fără meandre şi prund…
Dar vine-o zi, când tot ce-i rău
Va dispărea în negru fum. Încerc să cuprind pâinea crescută pe masă:
Credința mea în Dumnezeu mi se înghesuie gândul în faţă, ca un dor.
M-ajută să pășesc pe drum. N-am să mai fiu, Doamne, niciodată acasă
în trupul cel trecător!
Când nu mai pot să plâng, să gem,
Pe plaja palmei o firimitură asudă
În odăiță mă ascund.
la amintirea unui bob de grâu
Îmi deschid toată inima,
răsădit în liniştea ce inundă
Îl chem în suflet și în gând.
nădejdea eliberată din frâu.
El vine pașnic, iubitor, O pâine pe masă, rugată –
Spre mine-și cerne mila Lui. ceas de ceas, Trupul care se frânge…
Îndată temerile fug. Doamne, inima mea niciodată
E bine-n brațul Domnului. altceva n-o să mănânce!

5
Speranța - Melbourne - Australia. Iulie 2019
Obligație sau privilegiu
Gabriela Augustinov
„După ce le-a spălat picioarele, Isus Şi-a luat
hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis:
«Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu? Voi Mă
numiţi Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci
sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul
vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi
datori să vă spălaţi picioarele unii altora»”
(Ioan 13:12-14).
Să ne uităm la ceea ce ne spune Isus în pasajul
din Matei 16:24-25:
„Atunci, Isus a zis ucenicilor Săi: «Dacă voieşte
cineva să vină după Mine, să se lepede de sine,
să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. Pentru că
oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde,
dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va
câştiga»”.
Speranța - Melbourne - Australia. Iulie 2019
Cu siguranță nu voiam să mai merg la Biserică. Toată lumea
mă întreba mereu despre familia mea. „Cum se simte tatăl
tău?”, mă întrebau din nou și din nou. Am obosit să le tot
spun despre starea lui de sănătate. În realitate, voiam doar
să strig: Cum mă simt eu? Eu sunt cea care trebuie să am
grijă de părinții mei, de doi adolescenți, un soț, un loc de
muncă cu normă întreagă și de o afacere de familie! De ce
nu mă întrebați despre cum îmi merge mie?!
Tatălui meu i se amputase recent piciorul stâng și era gata
să se mute din nou acasă împreună cu noi, iar eu eram
îngrozită. În acea zi, la Biserică, m-am întâlnit cu o femeie
care m-a ajutat adesea să o îngrijesc pe mama mea, și care,
de asemenea, își îngrijea cu normă întreagă și propria
mamă.
„Paula, sunt speriată la gândul că tata se va întoarce acasă.
Mi-e teamă de faptul că va trebui să am grijă de el. Tu ți-ai
îngrijit tatăl, nu-i așa? Cum ai făcut lucrul acesta?”.
Ea mi-a zâmbit și mi-a spus: „Nu a fost greu. A fost un
privilegiu să am grijă de el”.
Nu voi uita niciodată cuvintele ei.
A durat câțiva ani până când îngrijirea părinților mei să
devină dintr-o obligație un privilegiu, dar în cele din urmă,
am ajuns să o văd ca un privilegiu. Și mă bucur de lucrul
acesta.
Isus a privit slujirea ca un privilegiu. Și pe ucenici i-a învățat
acest lucru. Ca și cetățeni ai unei țări, tindem să credem că
avem drepturi și că trebuie să ni le afirmăm. Ca și creștini
însă, poate că avem drepturi, dar să slujim și să renunțăm la
drepturile noastre, este un privilegiu.
Am auzit de un artist credincios care spunea, că un creștin
este un om nebun după Isus. Atunci când Îl iubim pe Isus și
Îl urmăm, renunțăm la viața noastră și o reflectăm pe a Lui.
În plus, El ne-a dat Duhul Sfânt să ne ajute.
Schimbarea care s-a produs în viziunea mea asupra îngrijirii,
a fost ceva miraculos, divin.
Doamne, ne este greu să renunțăm la ceea ce considerăm
că sunt drepturile noastre. Dar Tu ai venit, Te-ai născut în
această lume bolnavă de păcat pentru că ne-ai iubit. Și ne-
ai iubit atât de mult încât ne-ai slujit; ajută-ne să îi iubim și
noi pe cei din jurul nostru și să le slujim. În numele Tău
sfânt, amin.
Sursa: Știri Creștine
6
Leacul lui Cristos pentru stres -
-
Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la
Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre – Matei 11.28,29.
Veniți! Luați! Învățați!
Trei verbe, trei chemări, trei
îndemnuri din partea Celui ce a
venit să ne dea odihnă pentru
sufletele noastre. Trăim într-o lume
dificilă și am ajuns stresați, agasați
și nefericiți. „Fericiți“? Cine mai are
azi timp pentru fericire? Toată
lumea aleargă nebună! Un mucalit
a spus: „Aș vrea să-l opresc pe
fiecare și să-l întreb: «Unde alergi
așa de tare?»“.
Un tânăr evreu alerga spre cursuri
la Universitate. Dând colțul, s-a
lovit de un rabin bătrân care se
plimba meditativ cu mâinile la
spate. Toate caietele și cărțile lui au
zburat care încotro. Ajutându-l să le
adune, rabinul l-a întrebat: „Și unde
te grăbești?”.
„La Universitate!”.
„De ce?”.
„Vreau să ajung inginer”.
„Și după aceea?” .
„După aceea vreau să fac bani
mulți”.
„Și după aceea?”.
„Vreau să călătoresc și să văd toată
lumea“.
„Și după aceea?“.
„Vreau să mă însor, să am copii …”.
„Și după aceea?”.
„Vreau să îmbătrânesc și am să mă
plimb ca dumneavoastră cu mâinile
la spate“.
„Și după aceea?“.
„După aceea … După aceea am să
mor, o să mă pună într-o groapă și-
am să fiu mâncat de viermi“.
„Și de ce te grăbești așa de tare?“.
Dumnezeu a venit în lumea noastră
nu cu mâinile la spate, ci cu mâinile
întinse pe o cruce de pe care ne
întreabă: „Încotro vă grăbiți așa de
Speranța - Melbourne - Australia. Iulie 2019
tare?“. Cei care-L aud stau de vorbă
cu El și El le spune:
I. „Veniți la Mine!“
Fericirea nu se capătă prin
îndepărtarea de Dumnezeu. Florile
tăiate din grădină și puse în vaze de
cristal au viață scurtă!
Independența și individualismul,
încrederea în forțele proprii, în
inteligență și în abilitate nu sunt
combustibil pentru fericire, ci doar
un foc străin, care ne va lăsa în
urmă doar jar și cenușă. Numai
Dumnezeu poate da viața
adevărată și ne-o poate da ,,din
belșug“!
II. ,,Luați jugul Meu asupra
voastră!“
Toată lumea vrea să fie servită și să
se odihnească fără să mai facă
nimic. Isus Cristos propune o ordine
inversă, ordinea naturală din
creația lui Dumnezeu. Toate
lucrurile create de Dumnezeu se
dăruiesc, spunea poetul Ioan
Alexandru. Dumnezeu a creat norii
și soarele și ele ne dăruiesc ploaia,
lumina și căldura necesare vieții.
Dumnezeu a creat câmpul, grânele,
pomii și viețuitoarele și toate ni se
dăruiesc. Doar omul s-a sălbăticit,
s-a stricat, s-a pervertit și vrea să
trăiască fără să slujească celor din
jur. Egoismul este o boală a
păcatului. Un cancer care aduce
moartea, iar simptomul ei cel mai
evident al degradării este
nefericirea. Celelalte sunt, culmea,
certurile, lipsa de odihnă a
sufletului, stresul, depresiile și
nevrozele.
Isus Cristos vrea să ne întoarcă la
normalitatea slujirii. Luați jugul
Păstor Daniel Brânzei
slujirii față de Dumnezeu și față de
oameni și veți regăsi calea normală
spre suportul întregului univers.
Toate vă sunt împotrivă când
sunteți egoiști și mergeți împotriva
curentului universal. Aliniați-vă cu
restul creației! Luați jugul lui
Cristos. Lucrați și trudiți alături de
Creator și toată creația vă va pune
la dispoziție resursele necesare
fericirii voastre..
III. „Învățați de la Mine”
Lecțiile Lui ne fac să fim blânzi și
smeriți cu inima. Știu, nu e prea la
modă în societatea noastră. Asta
pentru că trăim într-o societate
astenizată și nebună. Toată lumea
strigă și „se afirmă“. Plesnește
orgoliul în fiecare.
Trecem peste cadavre ca să ne
urcăm cât mai sus, iar când
ajungem sus, ne dăm seama că
vegetația și iarba verde au rămas
mult în urma noastră, iar noi abia
respirăm în aerul zonelor de deșert
alpin, unde ne înconjoară doar
mușchii, lichenii târâtori și stâncile
goale și aspre.
Veniți la Mine! Luați jugul Meu!
Învățați de la Mine!
Creatorul își cheamă înapoi
creatura defectă și vrea să o
repare.
Întotdeauna valabile, astăzi însă
parcă mai valabile ca niciodată,
cuvintele acestei chemări a Fiului
lui Dumnezeu răsună tare, ca să le
audă toată lumea. De ascultat, le
ascultă însă… doar înțelepții. Restul
aleargă gâfâind cu limba scoasă
după o „fata morgana” a iluziilor
de fericire, târându-se prin
nisipurile mișcătoare din deșertul
acestei lumi.
7
Misiunea Bucuria Copiilor este o lucrare pe care Domnul a
încredințat-o unei familii sfinte de slujitori devotați: sora Lidia și
fratele Miodrag Recheșan din Timișoara. În anul 2002, la scurt
timp după ce s-au căsătorit, ei au primit îndemn de la Domnul să
înceapă o lucrare cu copiii. Sora Lidia mărturisește:

„În inima mea este mântuirea copiilor; tot ce îmi doresc este ca
mulțimi de copii să fie salvați din mocirla păcatului și a
dependențelor, să-L cunoască pe Isus Cristos, Cel care îi iubește
necondiționat, le poate schimba viața, le poate da viața veșnică,
îi poate elibera, îi poate vindeca și le poate umple viața de pace și
bucurie”.

Călăuziți de acest ideal, ei au pornit la îndeplinirea unui plan care

părea imposibil de realizat, datorită lipsei de fonduri și condiții
prielnice. Dar Dumnezeu este Dumnezeul minunilor. Prin
intervenție divină au putut cumpăra un teren în satul Cralovăț, la
45 Km. de Timișoara, unde în fiecare an organizează tabere
creștine pentru copii.

Sora Lidia mărturisește în continuare: „În anul 2002, prin

credință, am început să construim. Dumnezeu ne-a ajutat și ne-a
binecuvântat pas cu pas. Fiecare resursă financiară sau
materială a fost o minune din mâna Tatălui. El a folosit oameni
de pe întreg pământul ca să binecuvânteze această viziune. Nu a
fost ușor. Din 2002 sunt 17 ani de muncă, sacrificii, dedicare,
perseverență în lucrare, dar Domnul a fost și este cu noi pentru a
sprijini lucrarea Lui. Avem 75 de locuri de cazare finisate pentru
cazarea copiilor, și 15 locuri de cazare pentru voluntarii care
slujesc pe perioada verii. Avem sală de mese cu bucătăria și sala
de activități finisate. Când totul va fi gata finisat, vom avea 100
de locuri pentru copii. Mii de copii au beneficiat de Cuvântul lui
Dumnezeu, rugăciune, laudă și închinare, consiliere, jocuri ,
concursuri și drumeții pe parcursul acestor ani”.

Bucuria
Pentru a veni în sprijinul acestei lucrări, la îndemnul Duhului
Sfânt, Revista Speranța, în colaborare cu Bisericile Baptiste și
Penticostale din Melbourne, a inițiat o strângere de ajutoare
organizând o Expoziție cu vânzare de prăjituri. Păstorul Teofil
Ciortuz de la Prima Biserică Baptistă din Australia a pus la
dispoziție holul Bisericii, bucătăria și tot ce a fost necesar. Toate
Bisericile Creștine din Melbourne au răspuns acestei chemări.
Mulțumim Bisericii Penticostale Philadelphia care, prin fratele
Aurel Coța, a fost alături de această lucrare în fiecare an.

Au fost aduse, prezentate și vândute prăjituri nenumărate, de o

calitate deosebită și cu un gust cum numai dragostea de

Copiilor
Dumnezeu îl poate da. Surorile au lucrat cu adevărat pentru
Domnul.
S-au strâns $6236.00. Domnul să fie slăvit, Lui I se cuvine
gloria și mulțumirea. Amin.
8
Speranța - Melbourne - Australia. Iulie 2019
Când ta bate pentru

A sociaţia Bucuria Copiilor, prin Proiectele Educaționale, intră în școlile de la

sate din România, promovând valorile creștine. Îl prezentăm pe Isus Cristos
copiilor și le slujim prin diferite moduri: Cuvântul lui Dumnezeu, rugăciune,
consiliere, laudă și închinare, diverse ateliere, etc.

Slujim copiilor de 17 ani, aducându-i vara la Cralovăț în grupuri, pe mai multe

serii . Peste 500 de voluntari au slujit copiilor cu perseverență, lepădare de sine,
dăruire, compasiune, statornicie și credincioșie.

Astăzi, când mas media, internetul, ş.a. îşi pun o amprentă negativă asupra
generației de copii, NOI, creştinii, trebuie să avem un impact mult mai puternic
în viaţa acestor copii, ajutându-i să-L cunoască pe CRISTOS, care este singura
sursă a dragostei şi a fericirii. De aceea te invităm să te implici în
evanghelizarea şi slujirea copiilor prin:

 rugăciune pentru mântuirea copiilor și a familiilor lor.

 rugăciune pentru împlinirea nevoilor financiare din vara aceasta, privind
cheltuielile pentru cazarea și mâncarea copiilor.
 rugăciune pentru protecția fiecărui copil și voluntar. Se dă o luptă mare
pentru viața fiecărui copil.

Ne costa 300 lei (100$) pentru 1 copil, timp de o săptămână ca să poată auzi
Evanghelia. Anul acesta vom avea 10 serii de copii, intre 700 – 1000 copii, în
funcție de finanțele pe care le vom avea.

Mulțumim frumos că te rogi pentru noi şi te implici în evanghelizarea şi

slujirea copiilor, în modul în care Dumnezeu îţi va pune pe inimă.

17 Iunie 2019 - De la Lidia Recheșan către Bisericile din Melbourne

Cu respect,
Lidia Recheşan Aleluia! Au intrat banii, mulțumim în Numele Domnului Isus.
lidia@miolidia.com Bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă răsplătească. Noi
facem ultimele pregătiri pentru venirea copiilor. Acești bani sunt
+40722-503147
un miracol, aveam mare nevoie pentru mâncarea copiilor care
vin în cele 9 serii. Vor fi peste 800 persoane în total.
Vă vom trimite mărturii ale copiilor și videoclipuri ca să vă
bucurați văzând cum lucrează Domnul.

9
Speranța - Melbourne - Australia. Iulie 2019
Pentru părinţi...
A vând în vedere ce se întâmplă
în lume şi cunoscând parţial ce se
pregăteşte, vă chem la rugăciune.
Deşi am mai făcut-o, vă chem cu
cea mai mare seriozitate să ne
rugăm insistent, consecvent şi fără
încetare pentru protecţia copiilor
noştri.
Sunt vremuri de bătălie spirituală
fără precedent. Nimeni, niciun
tânăr, bunic sau părinte nu îşi
poate permite indiferenţa. Nimeni,
niciun slujitor duhovnicesc sau
creştin de rând nu are dreptul să
creadă că nu va fi afectat. Apoi, vă
îndemn pe toţi la acţiune.
Indiferent cât de aglomeraţi
sunteţi, cu înţelepciune
duhovnicească, pregătiţi-vă copiii
şi nepoţii pentru ceea ce vor auzi.
Dacă nu li s-a spus încă, li se va
spune foarte curând că nu este
sigur dacă sunt băieţi sau fete. Nu
va dura mult şi vor fi îndemnaţi să
„experimenteze diversitatea”
pentru a constata ce le place mai
mult şi cum se simt mai bine. Deşi
vă este greu să acceptaţi această
posibilitate, ei vor fi îndemnaţi să
se sărute cu fete şi băieţi să vadă cu
cine le place mai mult. Prin
persoane „calificate” vor fi
consiliaţi, îndemnaţi şi ajutaţi să îşi
înceapă viaţa sexuală când doresc.
Apelând la drepturile şi la fericirea
lor, li se va spune că este bine să
încerce şi relaţii cu persoane de
acelaşi sex, ca să poată face
diferenţa şi să constate ce le place
mai mult.
În mod perfid şi constant se va
încerca îndoctrinarea lor cât se
poate de mult şi pe cât mai multe
căi împotriva familiei. Dacă totuşi
unii vor dori să îşi întemeieze o
familie, vor fi învăţaţi sistematic,
Speranța - Melbourne - Australia. Iulie 2019
subtil, pervers şi diabolic că familia
poate fi formată şi între două
persoane de acelaşi sex. Subtil sau
în mod oficial, anunţându-vă sau
nu, anumite persoane vor face tot
ce pot, să ne transforme copiii în
victime.
În contextul acesta, nu avem voie
să rămânem indiferenţi. Este
datoria noastră să îi pregătim cu
înțelepciune şi la timp pentru ceea
ce vor vedea şi vor auzi. Indiferent
că ne place sau nu, copiii vor vedea
tot mai frecvent în media, pe stradă
şi chiar în şcoli persoane care au
ales să îşi bată joc în mod public de
sexualitatea primită prin concepţie.
Aceasta ne obligă ca, în timp ce ne
rugăm pentru copiii noştri, să îi
învăţăm că sunt băieţi şi fete prin
decizie divină. Este datoria noastră
să le spunem în mod repetat,
frumos şi argumentat că băieţii şi
fetele au identitate şi sunt
deosebiţi înainte de naştere. Să nu
ne fie greu să le spunem în mod
constant, atractiv, înţelept că este o
binecuvântare să fi băiat şi fată. Să
le spunem cu înţelepciune că băieţii
nu se pot transforma în fete şi nici
fetele în băieţi. Să ne rugăm şi să le
explicăm că familia este formată
doar între un bărbat şi o femeie. Să
nu ne fie nici ruşine, nici teamă şi
nici greu să le întipărim bine în
minte că părinţi sunt tată şi mamă,
iar bunicii, unchii şi mătuşile sunt
bărbat şi femeie, nu altceva. Chiar
dacă uneori ni se pare mai greu sau
mai puţin confortabil să le spunem
copiilor, cât de devreme este
necesar, că relaţia sexuală este
darul lui Dumnezeu pentru familie,
doar pentru familie. În momentul în
care copiii vor fi expuşi unor
anormalităţi, să nu ne fie greu să le
spunem că singura normalitate este
Păstor Viorel Iuga
cea decisă de Creatorul nostru, de
Dumnezeu. Să îi învăţăm să le fie
milă de persoanele care aleg alt stil
de viaţă, să se roage pentru trezirea
lor, dar în niciun caz să nu accepte
păcatul ca normalitate.
În timp ce ne ocupăm de copii în
casă, să nu uităm să ne facem
datoria de părinte şi în ce priveşte
educaţia din şcoală. Să ne uităm din
timp şi cu atenţie peste conţinutul
manualelor ce vor fi predate. Să
căutăm cu atenţie lecţiile cu posibil
potenţial otrăvitor. Să ne interesăm
ce se întâmplă la orele de dirigenţie
şi la activităţile culturale şcolare
sau extraşcolare. Aici se pot
ascunde multe idei şi evenimente
otrăvitoare. Să nu ne fie teamă sau
ruşine să le cerem profesorilor să
nu ne expună copiii la învăţături
diabolice. Să nu ne lăsăm copiii la
activităţi unde nu ne este garantată
o învăţătură şi un comportament
normal. Când constatăm că s-au
încălcat drepturile copiilor şi ale
părinţilor, să reacţionăm imediat,
prompt, uniţi şi vocali. Lupta
spirituală, nu exclude lupta pe plan
relaţional şi legal.
Câtă vreme avem dreptul să ne
exprimăm, să o facem cu pregătire
şi determinare. Când nu vom mai
avea voie să ne exprimăm, o vom
face mai tare şi mai înţelept în
ilegalitate. Până atunci, mă rog lui
Dumnezeu să auzim încă o dată
chemarea şi încurajarea
Scripturilor: „Nu vă temeţi de ei!
Aduceţi-vă aminte de Domnul cel
mare şi înfricoşat şi luptaţi pentru
fraţii voştri, pentru fiii voştri şi
fetele voastre, pentru nevestele
voastre şi pentru casele voastre!”
(Neemia 4.14).
10
“Shot Caller”
Shot Callers au un rang înalt în lumea criminală. Aceștia sunt cei
care decid cine este atacat (sau ucis) și cine nu. Ei impun respect
în bandele din care fac parte.
Casey Diaz este autorul cărții „The Shot Caller: O transformare
miraculoasă a unui criminal latino, dintr-o viață de violență într-o
viață nouă, în Cristos”. Iată mărturia lui:

A m început această cale ca adolescent, în sud-centrul

orașului Los Angeles, ca lider în Rockwood Street Locos.
Ca șef al acestei bande, am invadat casele, am furat
mașini, am spart magazine și am înjunghiat membri ai bandelor
rivale. Nu mi-a luat mult timp să-mi dau seama că străzile erau periculoase și sângeroase. De cele mai multe ori
legea era: „ucide sau vei fi ucis!”.

În cele din urmă, am fost arestat. Am fost condamnat la aproape 13 ani pentru crimă de gradul doi - împreună cu
52 de jafuri de atac înarmat. De fapt, am oftat de ușurare pentru că acelea erau singurele acuzații pe care polițiștii
le-au descoperit.

Viața era foarte ieftină în închisoare

În timp ce așteptam transferul în Penitenciarul de Stat New Folsom, o închisoare cu securitate maximă de lângă
Sacramento, California, am fost adăpostit cu 120 de criminali și criminali violenți în centrul de detenție din
Pitchess, la nord de Los Angeles. La Pitchess, ne-am separat noi înșine: negrii aliniindu-se cu negrii, albii cu albii și
latino cu latino. Câțiva băieți de la două bande pe care le știam de multă vreme mi-au oferit conducerea bandei
latino din închisoare. Eram și aici un Shot Caller - viața multora depindea de mine.
Una dintre responsabilitățile mele a fost controlul și distribuirea de cuțite, cuțitele folosite pentru a înjunghia un
alt prizonier. Am dormit cu 13 cuțite sub saltea. Când a avut loc o revoltă, m-am asigurat că oamenii potriviți
au fost înarmați. Au fost multe atacuri violente la Pitchess, iar deținuții au fost înjunghiați și uciși tot timpul. Tot ce
conta era o privire greșită asupra unei persoane nepotrivite și erai terminat. Viața era foarte ieftină.

După aproximativ șase luni, am fost transferat la New Folsom State Prison. Când am coborât din autobuz la
clădirea principală, am văzut paznici străbătând podiumuri, înarmați cu puști mini-14 , mici și ușoare, semi-
automate. Gardianul șef, stând alături de o grupă de paznici cu înfățișări amenințătoare, a strigat la noi: „Vreau să
vă uitați la semnul din dreapta voastră”. Ochii mei s-au oprit pe un semn alb, cu inscripția roșie, pe care scria:
„NU SE TRAG FOCURI DE AVERTIZARE!”. „În caz de revoltă”, a continuat gardianul, „nu vom trage în picioare, nu
vom trage în corp. Vom ținti direct la cap”. Când gardianul șef a dispărut, un alt gardian s-a apropiat de mine cu un
dosar în mână. „Diaz, urmează-mă”, a ordonat el. Am fost condus într-o sală de interogatoriu, unde gardianul s-a
prezentat ca și coordonator. „Ascultă atent, Diaz”, spuse el. „Știm că ești criminal periculos, deci te punem în
izolare”.

M-a închis într-o cutie de beton de 2m lată și 3m lungă. Mâncarea mi se împingea printr-o crăpătură în ușa de
oțel. Contactul cu alți deținuți (sau gardieni) era aproape imposibil. Singura sursă de iluminare din celula mea era
un neon puternic din tavan care nu se stingea niciodată, ceea ce făcea somnul dificil. Nu aveam cum să știu dacă
era zi sau noapte. Nu era nimic de făcut - niciun televizor, niciun radio, nicio carte. Doar mesele rupeau
monotonia.

Am fost avertizat de către prizonierii din Pitchess că, dacă nu ești tare, această izolare te poate distruge. Au fost
momente când m-am întrebat dacă mai sunt în toate mințile.

11
Speranța - Melbourne - Australia. Iulie 2019
„Isus te va folosi!”

După aproximativ un an la New Folsom, gardienii au venit la celula mea cu un anunț: „Duminică este serviciu
religios protestant. Orice deținut care vrea să meargă, să stea lângă ușă”.
Am auzit același anunț pentru catolici. Religia nu a fost ceva care să mă intereseze. Nu știam aproape nimic
despre Isus, doar că a fost crucificat.

A trecut un timp. Odată stăteam pe patul meu, ascultând vocile de afară. Am auzit o femeie mai în vârstă
spunând: „Este cineva în acea celulă?”. „ Da, doamnă, spuse păzitorul, dar nu are rost să te ocupi de Diaz. Îți pierzi
timpul”.
„Ei bine”, a răspuns ea, „Isus a murit și pentru el”.
Ea s-a apropiat de celulă: „Tinere, pot să vorbesc cu tine?”. Privind prin deschizătura din ușa mea nu vedeam nimic
altceva decât cizmele gardienilor.
„Ce faci?”, mă întrebă ea din spatele ușii. „Nu mai pot de bine”, a venit răspunsul meu sarcastic. „Tinere”, spuse
ea, „mă voi ruga pentru tine. Dar mai vreau să îți spun ceva: Vei fi în slujba lui Isus!”.

M-am lămurit. Eram sigur că e nebună. Nu vede că sunt închis în izolare? Totuși, i-am spus: „Nu cred că se va
întâmpla așa ceva”. Dar ea a continuat: „Tinere, de fiecare dată când voi veni aici îți voi reaminti că Isus te va
folosi”.

Filmul...

După un an și ceva mă culcasem în celulă visând cu ochii deschiși, când m-am întors spre peretele din fața patului
meu. Pe peretele ăsta se întâmpla ceva ciudat. Era un film, un film despre viața mea. M-am văzut ca un copil mic,
mergând prin vechiul meu cartier. Am văzut incidentele petrecute de la început în banda mea - totul în imagini, în
detalii perfecte.
Apoi am văzut un bărbat cu părul lung care purta o cruce. În timp ce se mișca cu greu, o mulțime de oameni
furioși strigau la el. Când a ajuns pe vârful unei coline, bărbați cu înfățișare cruntă L-au crucificat pe lemn și au
ridicat crucea între doi bărbați care erau și ei crucificați.

Cel mai mare șoc a fost pentru mine când acest om s-a uitat la mine și a spus: „Darwin, fac asta pentru tine!”.
M-am cutremurat. În afară de gardieni și de familia mea, nimeni nu știa numele meu adevărat. Toată lumea îmi
spunea Casey - porecla mea dintotdeauna, sau Diaz.
I-am auzit ultima răsuflare și în acel moment, am știut că a murit.

Atunci am căzut pe podea, în mijlocul celulei. Am început să plâng pentru că știam, într-un fel, că acesta era
Dumnezeu Atotputernic, chiar dacă nu înțelegeam ce făcuse pentru mine. După ce am căzut pe podea, am înțeles
că trebuie să îngenunchez. Am început să-mi mărturisesc păcatele: „Doamne, îmi pare rău că am înjunghiat atât
de mulți oameni. Doamne, îmi pare rău că am jefuit atât de multe familii...”.
Cu fiecare mărturisire nouă, simțeam că o altă greutate mi se ridică de pe umeri. Când am terminat, am știut că
s-a întâmplat ceva important cu viața mea. Am cerut să văd un capelan care a deschis Biblia și mi-a explicat cine
este Isus și mi-a spus că ceea ce am experimentat în acea celulă a fost mântuirea. Mi-a înmânat o Biblie și m-a
îndemnat să încep să citesc. Am petrecut cinci sau șase ore citind Biblia, apoi am adormit. M-am trezit și mi-am
dat seama că nu am înțeles nici măcar jumătate din ceea ce citisem, dar asta nu m-a deranjat. Eram liber!

Acesta a fost începutul călătoriei mele de credință. În cele din urmă, am fost eliberat din izolare și m-am întors la
viața comună a închisorii, unde am fost bătut de multe ori pentru a fi creștin și pentru că am întors spatele
membrilor bandei mele. Dar eram liniștit, era mai bine așa, nu mai eram un criminal.
Am aflat o nouă chemare: de a spune altor deținuți despre Isus.

Casey Diaz este autorul cărții The Shot Caller: A Latino Gangbanger’s Miraculous Escape from a Life of Violence to
a New Life in Christ (Thomas Nelson).(The Shot Caller: Transformare miraculoasă a unui Latino Gangster dintr-o
viață de violență într-o viață nouă în Cristos). Locuiește în Los Angeles, unde slujește ca păstor part-time.

https://blackchristiannews.com

12
Speranța - Melbourne - Australia. Iulie 2019
 Port Pirie, Australia de Sud
ȘEDINȚA DE LUCRU A CONSILIULUI BISERICESC AL BISERICILOR PENTICOSTALE ROMÂNE
DIN AUSTRALIA ȘI NOUA ZEELANDĂ
În zilele de 24-26 Mai, la Port Pirie, Australia de Sud, s-a desfășurat o ședință de lucru, la care au participat păstorii coordonatori din
Bisericile aparținătoare Consiliului cât și delegații Bisericilor (reprezentare de 1 delegat la 100 membri). Ședința a fost organizată și
coordonată de către păstorul Ilie Criste (președinte), păstorul Emanuel Curea (vice președinte) și păstorul Mircea Cîmpean (secretar).

Ordinea de zi a cuprins diverse subiecte dezbătute, subiecte de maximă importanță pentru bunul mers al lucrării lui Dumnezeu în
Bisericile din Australia. Un punct important pe agenda de lucru a fost constituirea Uniunii Bisericilor Penticostale. Totodată a fost
prezentat SEMINARUL BIBLIC PENTICOSTAL cu sediul în Melbourne. Această instituție de învățământ teologic dorește să răspundă
nevoilor de pregătire teologică a tinerilor (frați și surori), slujitorilor din toată Australia, în vederea unei slujiri cât mai eficiente, atât în
Bisericile Penticostale cât și Bisericile Baptiste. Materiile care se vor studia în cei doi ani de cursuri sunt:

Anul I:
Doctrine Biblice 1,
Pneumatologie, Persoana și lucrarea Duhului Sfânt,
Introducere în Vechiul Testament,
Morală și etică creștină,
Omiletică, Predicarea Cuvântului lui Dumnezeu,
Apologetică creștină, Apărarea credinței,
Mărturisirea de credință a Bisericii,
Istoria Bisericii Universale.

Anul II:
Doctrine Biblice 2,
Slujire pastorală,
Introducere în Noul Testament,
Istoria Bisericii Penticostale,
Hermeneutică, Interpretarea Cuvântului,
Misiune și Evanghelism,
Religii comparate, Marile religii ale lumii,
Istorie, geografie și obiceiuri în Țara Sfântă,
Evanghelogie - Viața și activitatea Domnului Isus

Considerăm că am avut parte de un timp binecuvântat, atât în timpul întâlnirilor de lucru cât și în părtășia cu Biserica din Port Pirie
(păstor Aurică Trifu, păstor Gabriel Cocea și prezbiter Răzvan Doroga).

Slăvit să fie Domnul pentru toată lucrarea Lui!

A consemnat păstor Gabi Izsak (păstor coordonator BPR Philadelphia)

PRIMIRE DE MEMBRI LA
Duminica 2 Iunie, în cadrul Serviciului divin de seară (6pm),
BPR PHILADELPHIA, MELBOURNE a avut loc primirea de noi membri la Philadelphia.
Ceremonia de primire a fost condusă de păstor Gabi Izsak
(păstor coordonator), Ioan Greab (secretar), iar rugăciunea
de consacrare a fost rostită de păstorul Beni Pop (BPR
Betania). Adunarea Generală a Bisericii și-a dat votul pentru
următorii noi membri:
-Denis Izsak
-Alina Izsak
(copii Sarah-Larisa și Rachel-Hadasa)
-Rodica Georgescu

În urma acestei lucrări, familia fratelui Gabi Izsak, este

întregită în Australia și implicată în lucrarea de slujire.

Mulțumim Domnului pentru tot ceea ce face și pentru

această frumoasă ceremonie.

13
Speranța - Melbourne - Australia. Iulie 2019
 23 2019 -

Duminică, 23 Iunie, la Biserica Baptistă Maranata, trei băieți și o fată, copii ai Bisericii, și-au mărturisit credința lor primind botezul în
fața unei Biserici care părea neîncăpătoare. Au fost invitați la această sărbătoare păstorul Ioan Bușan și sora Doina, de la Biserica
Baptistă din Perth. A fost invitat, de asemenea, păstorul Dorel Brîndaș și sora Mihaela de la Biserica Baptistă Harul. Serviciul divin a
decurs într-o atmosferă de sărbătoare, fiind împodobit cu cântări de slavă la adresa Domnului. Au cântat corul Bisericii, grupuri vocale,
s-au recitat poezii.
Programul a fost organizat de păstorul Bisericii locale Cornel Ghiță. Timpul de rugăciune a fost condus de către păstorul Traian Secară,
iar închinarea a fost condusă de fratele Adrian Buzgău. Botezul a fost oficiat de către păstorul Cornel Ghiță.

Păstorul Dorel Brândaș a afirmat adevărul că întoarcerea unui păcătos la Dumnezeu este una dintre cele mai mari sărbători.
„În fiecare zi suntem puși în fața deciziilor pe care trebuie să le luăm”, a continuat păstorul Dorel Brândaș. „Fiecare decizie pe care o
luăm poate atrage după ea riscuri sau beneficii, privilegii. La fel și în hotărârea de a-L urma pe Domnul Isus Cristos. Când vrei să-l urmezi
pe Domnul, există riscul de a fi batjocorit și cei mai buni prieteni să se depărteze, există riscul ca toate drumurile să ne fie închise și
societatea să ne întoarcă spatele. Dar avem și avantaje. Aceste avantaje nu se văd de aici de jos, de pe pământ. Dacă ești al Domnului,
le poți vedea prin ochii credinței - este ceea ce a pregătit Domnul pentru cei ce-L urmează. Cea mai mare bucurie este că numele noastre
sunt scrise în Cer”.

Păstorul Ioan Bușan s-a adresat Bisericii și celor patru care urmau să intre în apa botezului: „Dragii mei, Domnul Isus a plătit prețul de
răscumpărare pentru fiecare om din lumea aceasta, dar strategia lui Dumnezeu pentru câștigarea sufletelor are de a face cu noi. Sigur,
Duhul Sfânt este Cel care lucrează, dar și noi suntem chemați să nu stăm nepăsători. Oamenii trebuie să se lase conduși, să trăiască în
ascultare, pentru ca, la vremea lor, să ducă altora Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta este marea trimitere, aceasta este ceea ce Dumnezeu
a rânduit - ca oamenii să vorbească altor oameni despre Omul Isus Cristos, și în felul acesta cât mai mulți să fie mântuiți”.

Păstorul Cornel Ghiță, la final, a prezentat semnificația botezului. Despre hainele albe a spus că este un obicei care înfrumusețează
sărbătoarea, dar ceea ce tinerii care se botează vor să arate Bisericii este că ei cred că Domnul Isus este Cel care S-a jertfit pentru ei.
,,Mântuirea este darul lui Dumnezeu, nimeni nu poate să o obțină oricât s-ar strădui să o merite. Această Mântuire este oferită de
Dumnezeu și ți-o oferă și ție în această zi. Tu, care te uiți cu bucurie și emoție la ceea ce se întâmplă aici, aș vrea să stai în duh de
rugăciune și de cercetare și să te analizezi cum ți-ai trăit viața de credință până acum. Ți-ai păstrat haina albă a sufletului? Dacă nu,
acum este momentul în care să te prăbușești înaintea Domnului și să spui: «Doamne, iartă-mă. Lasă ca sângele tău să mă curățească»”.

I know He lives!
I will follow faithfully.
My heart I give to
Him.
I know that my
Savior
Loves me!

14
Speranța - Melbourne - Australia. Iulie 2019
Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul
ș

N u poţi şti ce gust are o mâncare sau alta numai dacă o pui pe limbă şi o guşti. Acolo se
găsesc papilele gustative, care-ţi spun dacă mâncarea e dulce sau amară, sărată sau
acră. În acelaşi fel, nu-L poţi cunoaşte pe Dumnezeu până nu guşti din dulceaţa dragostei şi a
bunătăţii Lui.

Toţi cei care avem copii şi nepoţi, ştiţi cât este de greu să diversificăm alimentaţia unui copil. Eu, şi cred că şi
dumneavoastră, aţi experimentat câtă luptă ducem cu ei să guste o mâncare şi apoi să o mănânce pentru că e bună.
Cam acelaşi lucru se întâmplă şi cu oamenii mari, care nu au apetit pentru lucrurile spirituale.
N-au gustat mâncarea, dar cred că nu e bună.

Am o prietenă căreia i-am dăruit o Biblie cu vreo 10 ani în urmă, dar o

- ţine în dulap, nici măcar în vitrină. Când sora mea i-a dat o carte bună, nu
Dulce e viaţa ca-n ceruri dusă,
Ca-n ceruri dusă chiar pe pământ.
Acei ce-s mântuiţi, cu Domnu-s fericiţi.
Dulce e viaţa chiar pe pământ.
Slava din urmă ce toţi dorit-au,
Ce toţi dorit-au, chiar azi avem,
El, vinul cel mai bun, păstrase pân-acum.
Slava din urmă chiar azi avem.
Vremea se scurge şi nu se-ntoarce
Şi nu se-ntoarce iar la izvor.
Din El ne adăpăm şi veşnic tineri stăm.
Vremea se scurge iar la izvor.
Veşnică-i nunta cu Domnul slavei,
Cu Domnul slavei ce ne-a unit.
Acas-la El mutaţi suntem ca El schimbaţi.
Veşnică-i nunta ce ne-a unit.
El ne conduce din slavă-n slavă,
Din slavă-n slavă, din har în har.
Izbânzi ne dă mereu, ne-nvinsul Dumnezeu.
El ne conduce din har în har.
Scumpă e floarea ce nu se trece,
Ce nu se trece smulsă de-aici,
În rai ca sad ceresc, dorinţele-i rodesc.
Scumpă e floarea smulsă de-aici.
Fluturu-i liber, ieşind din faşă
Din floare-n floare de vânt e dus.
Sorbind din cer în cer nectar de adevăr,
Viaţa e dulce doar în Isus.
(Autor anonim)
a citit-o pentru că nu era genul ei de cărţi. Alţii râd de pocăiţi, dar ei nu
ştiu ce înseamnă să fii pocăit. Ei nu ştiu ce înseamnă iertarea lui
Dumnezeu, călăuzirea lui Dumnezeu, prezenţa şi părtăşia cu Dumnezeu.
Pocăinţa este un stil de viaţă ceresc.
I-aţi auzit pe unii spunând: „M-aş pocăi, dar mă tem că n-o să mă pot ţine
de pocăinţă”. Da, dacă vrei să te ţii de pocăinţă şi nu de Domnul Isus,
sigur vei falimenta. Vei falimenta şi dacă Îl primeşti pe Domnul Isus în
viaţă, dar ori de câte ori vei cădea, vei încerca cât mai repede să te ridici
de jos şi Domnul te va ajuta. Nu te uita în jos şi cât de grav ai păcătuit, ci
uită-te în sus, la Dumnezeu, care nu oboseşte iertând.
Dacă ne uităm în jur, veţi vedea mai ales femei care se luptă să slăbească.
Multe au ajuns la concluzia că duşmanul numărul unu al siluetei este
zahărul. Cunosc multe persoane de aproape care nu mai mănâncă
dulciuri, prăjituri de niciun fel şi evită zahărul cu orice preţ, până şi în
maioneză. Unele chiar nu au probleme cu silueta, dar au ajuns la
concluzia că e mai sănătoasă dieta fără zahăr şi se simt foarte bine aşa.
Alţii o contrazic şi spun că fără un boost de zahăr dimineaţa nu au
energie. Cu toţii cred că ştim care sunt consecinţele nefaste ale
alimentaţiei cu zahăr în exces. Americanii, spun statisticile, mănâncă
până la 28 kg de zahăr pe persoană, pe an. Consecinţele sunt vizibile,
manifestate în milioanele de persoane cu diabet, obezitate, boli
cardiovasculare, etc. Mulţi găsesc plăcerile lumii dulci, dar ca şi în cazul
zahărului, consecinţele sunt boli spirituale şi moartea veşnică.
Pe de altă parte, psalmistul David spune în Psalmul 19 că: „...judecăţile
Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte. Orânduirile Domnului sunt
fără prihană şi veselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi
luminează ochii” (v. 8-9b), iar concluzia este: „Ele sunt mai de preţ decât
aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din
faguri. Robul Tău primeşte şi el învăţătura de la ele; pentru cine le
păzeşte, răsplata este mare” (v. 10). Gospodinele, mai ales, ştiu că sunt şi
înlocuitori de zahăr ca siropul de arţar (maple syrup), mierea de albine
sau extractul de ștevie, unele cu şi mai multe proprietăţi benefice pentru
organism decât zahărul. Mulţi ajung la Dumnezeu când au epuizat orice
altceva ca să ajungă la vindecare.

Nu încerc prin acest articol să vă conving să renunţaţi la zahăr, şi eu încerc dar nu am reuşit în totalitate, pentru că e
nociv sănătăţii, ci vreau să vă fac să vă îndrăgostiţi de Cuvântul lui Dumnezeu, care vă poate îndulci viaţa spirituală şi
care ne garantează şi o răsplată mare - viaţa veşnică. De ce să ne bucurăm doar de lucrurile lumii acesteia, care sunt
trecătoare şi care nu satură, când putem să ne bucurăm de Cuvântul lui Dumnezeu, despre care David scrie în Psalmul
19:7,8,11, că: „înviorează sufletul, dă înţelepciune celui neştiutor, veseleşte inima, luminează ochii, pentru cine-l iubeşte,
Dumnezeu are o răsplată mare”.
15
Speranța - Melbourne - Australia. Iulie 2019
Să ne gândim la hrana poporului Israel în cei 40 de ani de pelerinaj prin pustie. Ei nu au mâncat prăjituri şi torturi, în
care ne luăm la întrecere adesea, şi au supravieţuit 40 de ani doar cu mana pe care Dumnezeu le-o dădea în fiecare zi,
şi cu produsele lactate şi carne de la animalele pe care le-au dus cu ei din Egipt. Ei doar trebuiau s-o culeagă după ce
trecea roua şi s-o pregătească. Cu toate acestea, Moise ne spune că avea gust de turtă cu miere.
Moise a ştiut bine de ce, atunci când a mers la Faraon şi i-a spus să lase poporul să plece în pustie ca să ţină un praznic,
şi el i-a sugerat în:
Exod 8:25 - să aducă jertfe în ţară, ori
Exod 10:11 - să se ducă numai bărbaţii ori
Exod 10:24 - să nu rămână în ţară decât oile şi boii lor, nu a acceptat. Răspunsul lui Moise a fost categoric „Nu” la
sugestiile lui Faraon iar în v. 26 din cap. 10, Moise spune că nu va rămâne în Egipt nici „o unghie” din animale în Egipt.
De ce noi ne permitem să facem compromisuri când ştim exact ce ne permite sau nu ne permite Cuvântul lui
Dumnezeu? Uneori îl răstălmăcim în aşa fel încât să ne justifice acţiunile.

Dragii mei, dacă am părăsit Egiptul, să-l părăsim pentru totdeauna. Să nu ne mai uităm înapoi la ce am pierdut. M-am
întrebat de ce Avraam nu s-a mai întors niciodată nici în Ur unde a crescut, şi nici în Haran unde a locuit o vreme, nici
măcar pentru o scurtă vizită. Nici când a trebuit să găsească o soţie pentru fiul său, Isaac, mai degrabă a trimis un rob,
pentru că el a înţeles, aşa cum toţi ar trebui să înţelegem că, pe acest pământ suntem străini şi călători şi că noi, ca şi
Avraam, „aşteptăm ceva mai bun decât ce am lăsat în urmă. Noi aşteptăm o cetate care are temelii tari şi al cărei
meşter şi Ziditor este Dumnezeu” (Evrei 11:10).

Oh, de am putea descoperi cu toţii secretul acestei dulci vieţi, de umblare cu Dumnezeu, viaţă trăită de toţi sfinţii, din
toate veacurile. Câtă fericire, câtă pace, câtă bucurie ar curge din inimile noastre. Viaţa, deşi e scurtă, e frumoasă dacă
ştim s-o trăim după modelul pe care Dumnezeu ni-l descrie în Sfânta Scriptură. Fericit sau binecuvântat nu este acela
care are mulţi bani şi toate bogăţiile acestei lumi. Fericit este cel care are fărădelegea iertată şi păcatul acoperit (Psalm
32:1) şi mai sunt şi alte fericiri pe care le găsim în Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta este doar una. Fericit nu e acela care
trăieşte doar pentru sine, ci cel care face fericit pe cel de lângă el. Dumnezeu să ne ajute să redescoperim sensul
adevăratei vieţi şi prin tot ce facem să căutăm să cunoaştem mai mult voia lui Dumnezeu ca să-I fim plăcuţi Lui.

Când soarele, în sfârşit, coboară la orizont, în amurg, dovada lucrării lui rămâne un timp. Cerul continuă
să strălucească o oră întreagă după plecarea soarelui.

În acelaşi fel, când viaţa unui om bun sau de valoare ajunge la asfinţitul ei, cerul acestei lumi este
luminat mult timp după ce omul nu mai poate fi văzut. Un astfel de om nu se stinge din această lume,
pentru că, după ce pleacă, lasă în urma lui mult din el însuşi – şi fiind absent, el încă vorbeşte.
Henry Ward Beecher

IN MEMORIAM
Florea Iacob, un erou al credinței, s-a dus acasă la 90 de ani. A
fost un om al lui Dumnezeu, onest, iubitor și credincios lui
Dumnezeu. Lasă în urmă o numeroasă familie și prieteni
care-și vor aminti de dragostea lui pentru rugăciune și
Biserică. Înmormântarea a avut loc în Perth, Joi 6 Iunie, 2019.
Dumnezeu să aline familia îndoliată.

16
Speranța - Melbourne - Australia. Iulie 2019
 MISIUNE DE EVANGHELIZARE ÎN BURUNDI
Pe data de 31 Mai 2019, Extras di Raportul de Misiune întocmit
păstorul Corin Izvenariu a de păstorul Jonathan Nkeshimana
plecat într-o călătorie
misionară în Burundi, însoțit
de binecuvântările și
rugăciunile Bisericilor din
Melbourne. Cu ajutorul
Domnului a ajuns cu bine la
Aeroportul Bujumbura, unde
a fost așteptat de păstorul
Janvier și membri ai Bisericii
Beracah Holly Temple.

În această perioadă, păstorul Corin Izvenariu a predicat în Beracah

Holly Temple, a participat la consfătuirea păstorilor, iar în 7 Iunie a
ținut un seminar cu tema Istoria Bisericii și Părinții Bisericii.
A cumpărat și a dăruit cadouri copiilor. Păstorul Corin Izvenariu a
prezentat darul Primei Biserici Baptiste Române: costul școlarizării
pe un an a 900 de elevi. În timpul serviciului divin din data de 9
Iunie a fost adus înaintea Domnului, la binecuvântare, un copilaș.

Mare bucurie a fost în cer și pe pământ cu ocazia unui botez unde

zece suflete și-au mărturisit credința. După serviciul divin, li s-a
oferit o masă celor 500 de persoane prezente.

La despărțire, în data de 11 Iunie, într-un interviu, păstorul a

mărturisit impresiile în urma acestei misiuni, i-a încredințat pe
localnici că va continua să se roage pentru Burundi și, cu voia
Domnului, poate se va întoarce.

Dragii mei prieteni BETHANY APOSTOLIC PENTECOST

MISSION ÎN MYANMAR
Bethany Apostolic Pentecost Mission ar dori să vă informeze
că prin harul lui Dumnezeu am început să construim un
orfelinat în comuna Hlegu din Myanmar. Orfelinatul este
destinat să găzduiască până la 35 de copii care sunt orfani
de ambii părinți. Vrem ca acești copii să se simtă iubiți și
îngrijiți și să nu se simtă singuri în această lume. Ei vor avea
șansa unei copilării normale, care este furată de la mii de
copii orfani din jurul Myanmarului. Scopul nostru pentru
acești copii este să le oferim o viață sănătoasă bună, să aibă
parte de o familie lărgită. Ei vor crește să-L cunoască pe Isus
și să înțeleagă că El este Tatăl, Mama și Fratele nostru.

Recent, am început lucrul pentru orfelinatul din Myanmar ,

care face parte dintr-o lucrare mare pe care a început-o
Dumnezeu. Suntem pregătiți să avem grijă și să îi sprijinim
pe acești copii ca și cum ar fi ai noștii. Am început să lucrăm
la construirea orfelinatului, bazându-ne, în principal, pe
ajutorul lui Dumnezeu, dar și pe ajutorul financiar al
donatorilor dispuși să-i sprijine pe constructorii orfelinatului.
În stadiul actual am cumpărat terenul, au fost cumpărate
cărămizi și fundația a fost turnată.
Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți și vă mulțumim
pentru sprijinul dumneavoastră.
Amănunte și donații: Bethany Apostolic Pentecost Mission
În această localitate, în Myanmar, aceste suflete au auzit
despre Domnul Isus Cristos pentru prima dată în viața lor.
La sfârșit, când s-a făcut chemare la pocăință, toți au
răspuns pozitiv, apoi li s-a încredințat câte o Biblie la
fiecare şi, uitați-vă cu cât interes au început să o citească.
Se merită să îți laşi confortul de acasă şi să intri în planul
lui Dumnezeu de a merge în misiune în locurile în care nu a
ajuns încă Evanghelia.

17
Speranța - Melbourne - Australia. Iulie 2019
 N la Tabor
Pe data de 16 Iunie 2019, la Biserica Penticostală Tabor s-a oficiat
căsătoria dintre Nathan și Manuela. Au fost martori la această
bucurie credincioși din Bisericile din Melbourne și Perth, atât
F Funia împletită în trei
Nu se rupe ușor.

penticostali cât și baptiști. Căsătoria a fost oficiată de către tatăl

mirelui, păstorul Bisericii Tabor, Mircea Cîmpean și de păstorul
Bisericii Penticostale din Perth, Dumitru Popa.

Au avut câte un cuvânt de încurajare și îndrumare, atât pentru

tinerii căsătoriți cât și pentru întreaga Biserică, păstorii: Bîrde Lică
de la Biserica Penticostală Philadelphia, Gabi Izsak, păstor
coordonator la Philadelphia și păstorul Dumitru Popa din Perth.
Tinerii Bisericii au împodobit programul cu cântări pline de
bucuria acestui eveniment deosebit în viața tinerilor căsătoriți.

În deschiderea acestei sărbători, păstorul Mircea Cîmpean a

amintit, alături de părinții miresei, greutățile și bucuriile
întâmpinate ca părinți de la nașterea copiilor și până în ziua de
față, o zi pe care Dumnezeu a ales-o să fie o zi de sărbătoare
pentru Nathan și Manuela. Păstorul Mircea Cîmpean a mărturisit
că oricât ar încerca părinții să-i ocrotească și să-i păzească pe
copii, nu este destulă putere și înțelepciune, dar este speranță la
Dumnezeu care poate să facă lucrul acesta.

Păstorul Lică Bîrde le-a amintit tinerilor căsătoriți despre

evenimentul de la nunta din Cana (Ioan 2:1-12), menționând un
lucru foarte important. Nuntașii din Cana nu știau cine este Isus,
nimeni nu știa afară de mama Domnului, Maria. „Dar voi știți cine
este Isus”, s-a adresat păstorul tinerilor, „și știm că El este aici la
această nuntă, este aici cu binecuvântări pe care le-a pregătit în
liniște pentru voi”.

Păstorul Gabi Izsak s-a adresat în primul rând lui Nathan, ca unui
cap de familie începând din această zi, spunându-i: „Rugăciunea
pe care trebuie să o aduci Domnului este în 1 Cronici 17:27.
«Binecuvântează dar casa robului Tău (Nathan), ca să rămână pe
vecie înaintea Ta! Căci ce binecuvântezi Tu, Doamne, este
binecuvântat pe vecie». Drumul pe care porniți voi astăzi este un
sens unic și finalitatea lui este una singură: Împărăția lui
Dumnezeu”.

Păstorul Dumitru Popa a adus în fața tinerilor și a Bisericii

certitudinea că viața este coordonată de convingerile pe care le
avem.
„Una din convingerile potrivite acestei zile” a spus păstorul
Dumitru Popa, „este că Isus se află prezent la nuntă și de aceea
legământul pe care-i faceți astăzi nu îl faceți în doi, ci în trei -
«Funia împletită în trei nu se rupe ușor» (Eclesiastul 4:12b).
Un alt principiu este că totul trece, se termină. Dar aceasta nu ne descurajează pentru că noi știm că atunci când toate trec,
Isus rămâne.
La Nunta din Cana, Domnul a făcut vinul de la urmă mai bun ca cel dintâi. Așa face Domnul și în viața oamenilor. Face lucruri
mai bune la sfârșit decât cele de la început. În tinerețe, când m-am căsătorit, eram plin de energie și mă legau multe de soția
mea. Acum mă leagă și mai multe, pentru că vine un nepoțel, o nepoțică, o binecuvântare între copii, în familiile copiilor mei;
toate pentru mine sunt bucurii, lucruri frumoase. Chiar dacă toate se sfârșesc, Dumnezeu mai are soluții noi, bucurii noi. Av em
convingerea aceasta, altfel orice clipă pe care o trăim ne îngrijorează, ne frământă și ne cutremură trecerea ei.
Mai trebuie să aveți convingerea că și voi aveți ceva de făcut - să faceți tot ce vă spune El. La nunta din Cana slugile au făcut
tot ce El le-a spus și a ieșit un lucru bun. De multe ori noi cerem explicații la ceea ce avem de făcut. Noi nu avem nevoie de
explicații, avem nevoie de credință ca să împlinim Cuvântul lui Dumnezeu.
Logica umană nu se potrivește cu logica lui Dumnezeu. Chiar dacă voi plecați pe un dr um necunoscut, dar dacă umblați însoțiți
de principii sfinte, nu sunteți singuri, Domnul vă va însoți la drum”. 18
Speranța - Melbourne - Australia. Iulie 2019
 Biblii pentru Armata din Societatea Biblică din Noua Zeelandă a dat 5.000 de Biblii Serviciului de
capelani al Forței de Apărare a Noii Zeelande (NZDF). Pentru prima dată,
Noua- Zeelandă
Din Biserici internațional
Biblia a fost individual dăruită membrilor Aviației, Marinei și Armatei din
Noua Zeelandă. Fiecare dintre cele trei ediții diferite ale Bibliei include
mesaje de la Guvernatorul General și de la Capelanul Principal Ants Hawes,
împreună cu imnul național și rugăciunea relevantă pentru fiecare dintre
forțe.

Christiantoday.com.au
„Majoritatea Bibliilor vor fi oferite noilor recruți NZDF care pot alege să
ateste Biblia la depunerea jurământului militar, apoi vor fi întrebați dacă ar
dori să păstreze Biblia. Aceste Biblii vor fi folosite săptămânal și lunar, fără să
stea și să strângă praful. Cuvântul lui Dumnezeu este, într-adevăr, temelia
noastră. Stăm pe Adevărul lui Dumnezeu. Folosesc în mod constant Biblia
pentru a sluji și încuraja militarii”, a spus Capelanul Principal Ants Hawes.

ORAȘELE DIN POLONIA SE DECLARĂ „LIBERE DE LGBT”

Consiliul local din Swidnik a adoptat o moțiune pentru a
respinge răspândirea „ideologiei LGBT” în case, școli și la locul
de muncă
Teresa Drzewiecka a trăit vremurile grele ale celui de-al Doilea
Război Mondial, când trupele germane și sovietice s-au luptat
pentru a prelua controlul asupra orașului ei, Swidnik, din estul
Poloniei.
Acum, la 83 de ani, Teresa Drzewiecka vede o altă amenințare
la adresa țării sale: lesbienele, homosexualii, bisexualii și
transgenderii. Are însă motive să creadă că lucrurile nu vor
continua la fel, după ce, în luna martie, consiliul local din
Swidnik a adoptat o moțiune pentru a respinge ceea ce
consideră ca fiind răspândirea „ideologiei LGBT” în case, școli și
la locul de muncă. Și alte localități, mai ales din Polonia rurală
conservatoare, au emis declarații similare, anti LGBT, scrie
Euronews.
„Lăsați copiii să aibă un tată și o mamă, și nu asemenea
deviații”, a spus Drzewiecka. „Altfel, vor fi din ce în ce mai
puțini copii, iar Polonia va fi tot mai mică”, crede ea.
Partidul conservator aflat la putere în Polonia, „Lege și
justiție”, a transformat grupările pro-LGBT în subiect electoral,
în campania electorală pentru Parlamentul European, acuzând
deschis homosexualii că reprezintă un „pericol grav”. Mesajul
partidului „Lege și justiție” a fost acela că, avansul drepturilor
pentru homosexuali, reprezintă un pericol la adresa familiei. Și
nu doar Polonia are nevoie de protecție, ci întreaga Europă,
notează Reuters.
Jaroslaw Kaczynski, liderul Partidului, a declarat că lobby-ul
homosexual nu se luptă pentru toleranță, ci caută să schimbe
modul de viață. „Luați mâna de pe copiii noștri,” a spus acesta,
la o convenție a formațiunii, în luna martie.
www.activenews.ro / Publicat de NewsNet Creștin
Vei intra în mormânt la bătrâneţe,ca snopul strâns
la vremea lui (Iov 5:26).
Un om care a scris odată despre salvarea vaselor
maritime vechi a afirmat că ceea ce îmbunătăţeşte
calitatea unui vas nu este doar vârsta lemnului
folosit la construirea vasului. Tensionarea şi
contorsionarea vasului de către mare, reacţiile
chimice care se produc datorită apei de santină, şi
diferitele mărfuri au de asemenea un efect.
Acum câţiva ani, într-un magazin elegant de mobilă
de pe Broadway, în centrul New York-ului, au fost
expuse câteva scânduri şi plăci de lemn tăiate
dintr-o grindă de stejar de la o corabie veche de
optzeci de ani. Ele atrăgeau atenţia datorită
coloritului lor elegant şi datorită frumuseţii fibrei.
La fel de frapante erau unele grinzi din mahon
luate de la o corabie care navigase pe mări cu
şaizeci de ani în urmă. Anii de călătorie
contractaseră porii lemnului şi-i închiseseră
culorile, aşa că erau la fel de magnifice şi de
strălucitoare ca ale unui vas antic chinezesc. De
atunci lemnul a fost folosit la fabricarea unui birou
care este aşezat într-un loc de onoare în camera de
zi a unei bogate familii din New York.
Este de asemenea o mare diferenţă între calitatea
oamenilor în vârstă care au avut o viaţă
nepăsătoare, dedată plăcerilor şi nefolositoare, şi
calitatea celor care au navigat pe mări furtunoase,
purtând încărcătură şi poveri ca slujitori ai lui
Dumnezeu, şi ajutându-i pe alţii. Aceştia din urmă,
nu numai că au infiltrate în vieţile lor stresul şi
încordarea vieţii, dar şi aroma dulce a încărcăturii
lor a fost absorbită în porii fiecărei fibre a
caracterului lor.
Louis Albert Banks / sursa: barzilaiendan

19
Speranța - Melbourne - Australia. Iulie 2019
„Cerurile spun slava lui Dumnezeu.” Psalm 19:1

Soarele, care ne dă lumina şi căldura, pare mic, dar el e uriaş: diametrul soarelui e de 109 ori mai mare ca
diametrul pământului, iar ca să dea volumul soarelui, Bernhard-Bennett-Rice în cartea lor New Handbook of the
Heavens la pagina 83, afirmă că ne-ar trebui un milion de globuri ca ale pământului. Deci soarele e un corp uriaş.
Dar steaua Betelegiuse, din constelaţia Orionului, are un diametru de 215.000.000 mile, adică de 248 ori diametrul
soarelui. Archturus din galaxia noastră, denumită şi steaua alergătoare, e mult mai mare. Ea are un volum de
25.600 ori cât volumul soarelui.

Antares, o stea dublă din constelaţia Scorpionului, are un diametru de 400.000.000 mile, adică de patru ori
distanţa de la pământ la soare. Dacă steaua aceasta ar fi un balon, soarele şi pământul ar putea fi înlăuntru ei şi
pământul, învârtindu-se în jurul soarelui, ar atinge doar jumătate din interiorul ei. Nu te uimeşte această mărime?

Epsilon Auriga, o stea binară, are un diametru de 10 ori mai mare ca al stelei Betelegiuse, adică de 2.150.000.000
mile, de peste 21 ori distanţa de la pământ la soare. E supergigantică. Poţi tu să-ţi imaginezi cât e de gigantică? Şi
astronomii afirmă că în alte galaxii sunt unele mai gigantice.

Hume a fost sceptic, necredincios. Totuşi, într-o seară senină, cu cerul înstelat, plimbându-se cu Ferguson, i-a zis:
„Adame, există un Dumnezeu!”.

Chiar şi necredinciosul Voltaire a avut momente când a înţeles graiul stelelor. El a scris: „Glasul naturii întregi ne
strigă că este Dumnezeu. Stăteam într-o noapte pe gânduri, răpit de priveliştea naturii. Eram uimit de adâncul
nemăsurat al lumii cereşti, de mersul nenumăratelor stele, astre sclipitoare. Dar ceea ce mă minuna mai mult era
inteligenţa care stăpânea peste aceste nemărginite cuprinsuri. Îmi spuneam: Trebuie să fii orb, ca să nu rămâi
uimit în faţa acestui spectacol. Trebuie să fii un netot, ca să nu-i poţi zări Autorul. Trebuie să fii un nebun ca să
nu-L adori”.

Dar nu numai mulţimea nenumărată a astrelor, mărimea lor, ci şi spaţiile colosale în care se mişcă astrele, vorbesc
despre existenţa lui Dumnezeu. Imensitatea spaţiului ne vorbeşte despre imensitatea Creatorului. Nu ai fost
niciodată copleşit de această imensitate? Genialul savant francez Louis Pasteur, în discursul său de primire ca
membru al Academiei Franceze, în faţa unui public select din Paris, a zis: „Ce e dincolo? Nu spui nimic răspunzând
sunt spaţii, timpuri, mărimi fără limită. Nimeni nu înţelege aceste cuvinte. Cel ce proclamă existenţa infinitului – şi
nimeni nu o poate nega – acumulează în această afirmaţie mai mult supranatural decât există în minunile tuturor
religiilor… Ideea de Dumnezeu este o formă a ideii infinitului. Atâta timp cât taina infinitului va apăsa asupra
gândirii omeneşti, vor continua să fie înălţate temple pentru cultul infinitului, fie că Dumnezeu e numit Brahma,
Alah, Iehova sau Isus. Şi pe pardoseala acestor temple veţi vedea oameni îngenunchiaţi, proşternaţi, adânciţi în
gândirea infinitului”.

Faţă de unele astre, globul nostru pământesc e doar o mică fărâmă de pământ. Şi pe această fărâmă mişună nişte
fiinţe ce se cred deţinătoare a toată ştiinţa şi care au decretat că nu există Dumnezeu, ci toate s-au făcut de la
sine. Dacă şi tu eşti de aceeaşi părere, stai şi te miră cum aşa globuri uriaşe s-au putut crea singure! Iar dacă crezi
că Dumnezeu le-a creat, adoră-L, închină-te Lui, bucură-te că ai un aşa Dumnezeu. Astrele supergigantice ne spun
ceva despre mărimea şi atotputernicia Creatorului. Iar de la această grandoare, de la aceste lumi fantastice,
întorcându-ne la lumea noastră, îţi vine să zici ca proorocul Isaia: „Iată, popoarele sunt ca o picătură de apă din
vadră, sunt ca praful pe o cumpănă” (Isaia 40:15). Ce mic, ce nimic este omul privit în comparaţie cu un singur
astru supergigantic! Dar în comparaţie cu universul! Şi totuşi eu şi tu am fost iubiţi de Dumnezeu şi pentru noi,
nişte vinovaţi, nişte răzvrătiți, Dumnezeu a dat pe Fiul Său la osândă, să ispăşească El vina noastră, ca noi prin
moartea Lui să putem fi mântuiţi. Pentru vina noastră, El putea să ne strivească într-o clipă, ca pe un viermişor,
dar n-a făcut-o, ci a vrut salvarea noastră. Ce bun şi minunat Dumnezeu avem!
Articol publicat în Luminătorul - Ianuarie 1983

20
Speranța - Melbourne - Australia. Iulie 2019
Author and finisher

1 Therefore, since we are surrounded by so great a cloud

of witnesses, let us lay aside every weight, and the sin
which so easily ensnares us, and let us run with
endurance the race that is set before us,
2 looking unto Jesus, the author and finisher of our faith,
who for the joy that was set before Him endured the
cross, despising the shame, and has sat down at the right Duncan Miller
hand of the throne of God (Hebrews 12:1-2). Hill Top Church, Ballarat

W hat has me at the moment

are the words ‘author and
finisher’, other translations say
pioneer and perfecter. What I like
is the work Christ has done on the
cross is a start to finish work,
Jesus is right there with us to the
end. As the apostle Paul said to
the Philippian church:
Philippians 1:6, NIV: “being
confident of this, that he who
began a good work in you will
carry it on to completion until the
day of Christ Jesus”.
Jesus, the author of our faith,
endured the cross and sat down at
the right hand of God. Has begun
a good work in us and will carry it
on to completion, until the day of
Christ Jesus. Until the end.
The word “author” means “the
creator or originator of a written
work”.
When I think about this scripture
and Jesus being the author of my
faith, the ‘lamb’s book of life’, as
spoken of Revelation comes to
mind. Relating this to myself,
more specifically the lamb’s book
of my life.
The lambs book of my life;
Living out the pages of God’s plans
and purposes for my life through
Jesus, who ‘began a good work in
me to carry it on to completion’.
Jesus died for us so we can walk in
the words, through the
paragraphs, on the pages and
chapters of the life God would
have us live. I actually think this is
brilliant because this scripture
gives me peace. Brilliant for two
reasons actually;
First - because Jesus is working a
completed work in me, because
Jesus is the pioneer and perfecter;
the author and the finisher of my
faith, then what do I have to
worry about?
Stuff happens right. There is
plenty of stuff to worry about, but
if Jesus is the author of the ‘book’
of my life, all I need to do is follow
Jesus, He has it sorted. I am like
say at chapter 10, paragraph 5, in
the book of my life, let’s say page
526, but Jesus knows what
happens on page 726. He wrote
the book; the completed work
from our ‘author’ of my present
page 526 is working the very best
for me at page 726, according to
the plans and purposes our God
has for me. Amen.
Second thing that is brilliant - Is
the actual lamb’s book of life,
where our names are written into
eternity.
Revelation 22:12-14 New
International Version (NIV)
“Look, I am coming soon! My
reward is with me, and I will give
to each person according to what
they have done. I am the Alpha
and the Omega, the First and the
Last, the Beginning and the End.
Blessed are those who wash their
robes, that they may have the
right to the tree of life and may go
through the gates into the city”.
You may be at page 526 in your
book of life but Jesus will be right
there with you at your last page
here on earth.
But your last page is only the
introduction - Last page earth,
first page eternity.
Hebrews 2:12 “We look to Jesus
the author and finisher of my
faith; who for the joy that was set
before Him endured the cross,
despising the shame, and has sat
down at the right hand of the
throne of God”.
Keep your eyes on Jesus, He
endured the cross and sits at the
right hand of God, having
authored and finished the book of
your life, and eternal life.
Thank you Lord for the privilege
of being able to live our lives for
you, on the pages of your plans
and purposes.
Thank you Lord for the good work
begun in us through Jesus, I pray
you would bring it to completion.
Amen.

21
Speranța - Melbourne - Australia. Iulie 2019
 ARUNCĂ-TE SPRE CE ESTE
ÎNAINTE!
Bob & Debby Gass / sursa Barzilaiendan
„Nu căutaţi Betelul, nu vă duceţi la Ghilgal, şi nu treceţi la
Beer-Şeba… Căutaţi pe Domnul, şi veţi trăi” (Amos 5:5-6)
Betel este locul în care Iacov a avut visul care i-a schimbat viața
și în care i-a făcut un jurământ lui Dumnezeu. Ghilgal este locul
în care iudeii au poposit după ce Dumnezeu a despărțit în mod
miraculos Iordanul și au intrat în Țara Promisă pentru prima
oară. Beer-Șeba este locul în care Isaac a săpat o fântână și a
zidit un altar.
Toate aceste trei locuri aveau o semnificație specială: erau
locuri de referință sacre în călătoria spirituală a lui Israel.
Așadar, de ce le-a zis Dumnezeu să nu-L caute acolo?
Răspunsul e simplu: nu-L vei găsi pe Dumnezeu în
trecut. Numele Său nu este Marele Am Fost, ci Marele
Eu Sunt.
Psalmistul a spus: „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru,
un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46:1)
Când ne agățăm prea strâns de ceea ce a făcut Dumnezeu
pentru noi în trecut, deseori ratăm ceea ce dorește El să facă
pentru noi în viitor. El lucrează chiar aici, chiar acum. El face
mereu ceva nou. Așa că, mergi înainte cu credincioșie și adu-ți
aminte de momentele sfinte din trecut, dar scopul lor este să
ne aducă aminte de credincioșia lui Dumnezeu, așa încât să
avem credință în El și pentru viitor.
...
Valentin Popovici
Ni se strâng la malul apei, lângă pomul sfânt al vieții
Preaiubiții duși la Domnul, sus în Țara frumuseții;
Se îndreaptă toți în zare, către țărmul de cleștar,
Cum se-adună porumbeii într-un stol la porumbar.
De la spini și pălămidă, ca-ntr-un vis, într-o clipeală,
Sunt purtați pe-alei de glorii, de lumină și beteală;
Din prigoane și batjocuri, ei, pribegii călători,
Se adună-n strălucire ca oștenii-nvingători.
Suferințele din vremea de acum nu se compară
Cu ce slavă pregătește Domnul, când o să apară.
Ce vom fi la înviere, încă nu s-a arătat,
Dar când vom vedea pe Domnul, cât va fi de minunat!
Cine poate să zărească, cine poate oare spune,
Fericirea din tărâmul unde soarele n-apune?
Unde nu mai e durere, lângă tronul lui Isus,
Unde-i numai fericire, desfătări și har nespus!
Au lăsat aici suspinul, crucea grea și tot amarul,
Ca acolo bucuria să le umple-n veci paharul.
Au lăsat aici necazul și oftatul dureros,
Ca să fie împreună, fericiți lângă Cristos.

Când încetăm să mai trăim din imaginație, și începem să „Cine sunt aceștia oare?”
trăim doar din amintiri, am început să murim. „Sunt Biserica aleasă!”
A fi complet viu înseamnă a fi complet prezent. E obligatoriu să „Cum de au atâta slavă?”
lași trecutul în trecut. De aceea Pavel a scris: „uitând ce este în „Sunt a Domnului Mireasă!”
urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre
ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos ...Și mulțimea adunată sus, în Cerul preaînalt,
Isus.” (Filipeni 3:13-14). Ne salută și ne cheamă de pe malul celălalt...
Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta:
Aruncă-te spre ce este înainte!

IN MEMORIAM
BISERICA CREȘTINĂ ROMÂNĂ PENTICOSTALĂ PHILADELPHIA

Transmite, în urma plecării în veșnicie a fratelui Cezar Vasilciuc, sincere

condoleanțe, cu rugăciunea către Dumnezeu să-i mângâie pe cei
îndoliați, soția Amalia, fiul Denis și toți cei care alcătuiesc această
familie, fie că sunt în Australia, România sau oriunde altundeva.

Comitetul de conducere,
Păstor coordonator Gabi Iszak
22
Speranța - Melbourne - Australia. Iulie 2019
 Ingrediente Mod de preparare
Șunca, salamul, ardeii și măslinele
5 ouă
le tăiem bucățele. Se mixează bine
100 ml. smântână
ouăle până devin o compoziție
3 linguri ulei de măsline
spumoasă. Se toarnă ușor uleiul și
100 g. făină
smântâna mixând în continuare.
1 linguriță praf de copt
Se adaugă făina cernută împreună cu
puțină sare, piper
praful de copt. Se adaugă apoi restul
150 g. șuncă (ham)
ingredientelor amestecând ușor.
100 g. salam
100 g. măsline negre Poftă bună
Se toarnă totul într-o tavă de chec,
1/2 ardei roșu
unsă cu unt sau ulei și se coace
1/2 ardei verde
aproximativ 45 de minute în cuptorul
60 g. cașcaval ras
încălzit la 180°C. Se poate servi ca
2 linguri mărar tocat
aperitiv, la prânz servit cu salată sau
50 g. brânză parmezan rasă
la serviciu în sandwich.

Groapa -
Se povesteşte despre un om că a căzut într-o groapă şi nu a mai putut ieşi din ea.

A trecut pe lângă groapă un om sentimental şi i-a spus: „Îmi pare rău că ai căzut în groapă”.

A venit un om mai practic şi a spus: „E logic că a căzut cineva într-o asemenea groapă”.

Un fariseu a spus: „Numai oamenii răi cad în gropi”.

Un matematician a început să explice, prin calcule, căderea omului în groapă.

Un altul, obişnuit să judece pe alții, a spus: „îţi meriţi groapa”.

Un realist a spus: „Asta da groapă!”.

Un geolog l-a sfătuit să studieze straturile de roci din groapă.

Un inspector de la finanţe l-a întrebat dacă a plătit impozitul de groapă.

O plângăreț de sine însuși i-a spus: „Groapa ta-i nimic pe lângă a mea”.

Un optimist a spus: „Lucrurile ar putea sta și mai rău”.

Un pesimist a spus: „Să vezi ce o să mai urmeze...”.

Domnul Isus, văzându-l pe omul din groapă, i-a întins mâna, l-a prins şi l-a ridicat din groapă.

23
Speranța - Melbourne - Australia. Iulie 2019
 - -

24
Speranța - Melbourne - Australia. Iulie 2019