Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia!

SPERANȚA Aprilie 2022, Anul 8, Nr. 98

Cristos a înviat!

Adevărat
a înviat!
1
Speranța - Aprilie 2022 - Melbourne, Australia
 „SPERANȚA” - REVISTĂ EDITATĂ DE BISERICILE BAPTISTE ROMÂNE DIN AUSTRALIA
ECHIPA DE CONSILIERI SPIRITUALI:
Gelu Bondor, Biserica Adelaide
Dorel Brândaș, Biserica Harul
Ioan Bușan, Biserica Perth
Marin Cucuian, Biserica Maranata
Traian Secară, Biserica Maranata
Daniel P. Nicolici, Biserica Speranța
ECHIPA EDITORIALĂ:
Constantin Oprănescu, Ioan Ciobotă – Radio Vocea
Evangheliei Timișoara, Aneta Oprănescu.
Coordonator tehnic, printing, expediere email și facebook:
Adrian Buzgău. Telefon: 0433766376
PENTRU DETALII, CORESPONDENȚII:
Adrian Buzgău, Biserica Maranata 0433766376
Gheorghe Bedreag, Biserica Maranata 0490345608
Daniela Hălmăjan, Biserica Speranța 0405574219
Emanoil Crăiță-Mândră, Prima Biserică Baptistă Australia 0451276144
Iacob Cerbu, Prima Biserică Baptistă Australia 0425295401
Leon Curelușa, Biserica Betania 0414333225
Nelu Albu, Biserica Harul 0449590887
Viorel Sabou, Biserica Adelaide 08 83878393
Adresa Redacției:
Costul unui abonament pe 1 an: $40.00 35 Reid Street, Brown Hill,
CONT: Romanian Speranta Association Inc. 3350 Victoria, Australia.
National Australia Bank, Telefon: 0423 659 724,
BSB - 083214, CONT Nr. – 879530941 email: sperantaaus@gmail.com

Cine îmi apără DE DUPĂ COLȚ

numele meu cel bun?
Ioan Ciobotă - RVE Timișoara
De după colț ne mai pândește iarna
„Şi s-a răspândit zvonul acesta printre iudei Și-aruncă-n primăverile din noi
până în ziua de astăzi.” (Matei 28:15) Cu fulgi înspăimântați, ce trec o vamă,
Și-n ochii noștri se transformă-n ploi...
În Evanghelia după Matei, capitolul 28, este descris un episod
petrecut după învierea Domnului Isus:
De după colț cortina se ridică
„Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri şi au dat
de veste preoţilor celor mai de seamă despre toate cele întâmplate.
Și sufletele noastre se-mbulzesc,
Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat Să prindă-n palme iarna răzvrătită
ostaşilor mulţi bani, şi le-au zis: A viselor ce nu se împlinesc…
'Spuneţi aşa: <Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi,
şi L-au furat>.
Şi dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom
potoli noi, şi vă vom scăpa de grijă'.
Ostaşii au luat banii, şi au făcut cum i-au învăţat. Şi s-a răspândit
zvonul acesta printre iudei până în ziua de astăzi”.
(Matei 28:11-15)

Mă gândesc la faptul că Dumnezeu NU a intervenit să spună că

este o minciună! Și durează această minciună până în ziua de
astăzi, cum că ucenicii ar fi venit și L-ar fi furat noaptea pe Domnul,
pe Cristos Cel înviat. Oare de ce nu a intervenit Dumnezeu și nu
Şi-a apărat Numele?
De ce a îngăduit ca această minciună să persiste de-a lungul a 20
Ucraina, refugiații, fulgi de nea ce trec prin vamă...
de secole? De ce? Nu știu răspunsul, dar ceea ce pot să aplic de aici
în viața mea este următorul lucru: atunci când se spune o minciună
în dreptul meu, dacă pot să mă apăr, mă apăr, dar dacă nu pot să
mă apăr, nu e nicio problemă.
Dumnezeu este Cel care mă apără și Cel care Se apără !

Nu este datoria mea să lupt pentru a demonstra adevărul.

Adevărul este Cristos.
Eu am datoria de a exprima adevărul, dar nicidecum nu trebuie să
lupt pentru a apăra adevărul.
Adevărul se apără singur !
Cristos este Adevărul !
Este scris:
„S-a răspândit zvonul acesta printre iudei până în ziua de
astăzi”.
Ai grijă ce crezi, că s-ar putea să fie minciuni, zvonuri,
lucruri neadevărate.
Alege să crezi doar adevărul, în orice context !
2
Speranța - Aprilie 2022 - Melbourne, Australia
2
NECESITATEA RĂSTIGNIRII
Păstor Teofil Ciortuz, FRBC - Melbourne
În ultimii doi ani, noi și lumea întreagă, a trebuit să
facem multe lucruri care ni s-au impus. Cineva din
guvern ieșea la o conferință de presă și ne spunea
ce trebuie să facem. Ca niște buni cetățeni,
indiferent că înțelegeam sau nu raționamentul
științific care ni se spunea că stă la baza deciziilor,
trebuia să ne supunem acestora, căci altfel eram
pasibili de pedeapsă. Timpul va arăta care din
aceste decizii au fost bune și care puteau foarte
bine să nu existe.
Domnul Isus Cristos a suferit îngrozitor de mult,
infinit mai mult decât restricțiile noastre din
pandemie, iar suferința Sa, încheiată cu moartea
oribilă prin crucificare, a trebuit să aibă loc. Fără
jertfa Sa de pe crucea blestemată, mântuirea
omenirii era imposibilă. El a știut acest lucru și,
tocmai de aceea, a afirmat în repetate rânduri
necesitatea suferinței, batjocurii și răstignirii.
Evanghelistul Matei afirmă această necesitate: „Pe
când stăteau în Galileea, Isus le-a zis: `Fiul omului
trebuie să fie dat în mâinile oamenilor.`” (17:22) La
fel și evanghelistul Marcu: „Atunci a început să-i
înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să
fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă
şi de cărturari, să fie omorât şi după trei zile să
învieze”. (8:31) Doctorul evanghelist Luca afirmă și
el despre Cristos: „Apoi, a adăugat că Fiul omului
trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de
bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari,
să fie omorât şi a treia zi să învieze.” (Luca 9:22) În
fine, Ioan, ucenicul iubit, afirmă: „Şi, după cum a
înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie
înălţat şi Fiul omului”. (3:14)
Fiind fără păcat, Domnul Isus nu trebuia să moară
pentru păcate, dar pentru că era jertfa de ispășire,
moartea Sa era înlocuitoare, adică trebuia să moară
în locul nostru și pentru noi, pentru păcatele
noastre. Cristos nu trebuia să fi venit în lume,
pentru că nu era obligat să o facă. L-a obligat cineva
să zică „Iată-Mă, în sulul cărții este scris despre
Mine; vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”? Nicidecum!
Să presupunem că Fiul divin nu se supunea planului
de mântuire și decidea că prețul de plătit este prea
mare. Cine L-ar fi pedepsit pentru nefinalizarea
mântuirii omenirii? Este interesant cum Însuși Fiul
lui Dumnezeu, Cel căruia tot universul I se supune,
3
Speranța - Aprilie 2022 - Melbourne, Australia
Cel căruia nimeni nu-i poate spune că trebuie să
facă ceva, S-a supus benevol unui TREBUIE nespus
de dificil, tocmai ca să facă posibilă mântuirea
noastră. Glorie Lui!
Ei bine, având în vedere cele de mai sus, ce ar fi
dacă și noi, ca și credincioși mântuiți prin har, am
lua Sfintele Scripturi și am sublinia sau încercui
acele porunci care conțin cuvântul TREBUIE și se
referă la noi? Iată câteva exemple:
* Matei 6:9 „Iată dar cum trebuie să vă rugaţi:
‘Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se
Numele Tău”.
* Marcu 9:35 „Atunci, Isus a şezut jos, a chemat pe
cei doisprezece şi le-a zis: Dacă vrea cineva să fie cel
dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi
slujitorul tuturor!”.
* Ioan 3:7 „Nu te mira că ţi-am zis: ‘Trebuie să vă
naşteţi din nou’.”
* Ioan 4:24 „Dumnezeu este Duh; şi cine se închină
Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”
* Ioan 3:30 „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă
micşorez”.
* Faptele apostolilor 5:29b „Trebuie să ascultăm
mai mult de Dumnezeu decât de oameni!”.
* Faptele apostolilor 20:35b „…trebuie să ajutaţi pe
cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele
Domnului Isus, care Însuşi a zis: Este mai ferice să
dai decât să primeşti”.
* Efeseni 5:28 „Tot aşa trebuie să-şi iubească şi
bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi
iubeşte nevasta se iubeşte pe sine însuşi.”
* Tit 2:2 „Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji,
vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă,
în dragoste, în răbdare”.
* Tit 2:3 „Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă
o purtare cuviincioasă să nu fie nici clevetitoare,
nici dedate la vin, să înveţe pe alţii ce este bine.”
* 1 Ioan 4:11 „Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit
Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe
alţii”.
Dacă Domnul Isus a împlinit ce a trebuit, nimic nu
ne scuză pe noi să nu împlinim ce trebuie. Pentru că
dacă împlinim suntem binecuvântați, iar dacă nu
împlinim ce trebuie, atunci ce fel de credincioși
suntem?
ÎNTRAREA DOMNULUI ISUS ÎN IERUSALIM
(GLORIA ȘI JALEA)
PITT POPOVICI (1918 - 2019)
secvențe din predică
Isus a trimis pe doi din ucenicii
Săi şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul
dinaintea voastră. Când veţi
intra în el, veţi găsi un măgăruş
legat, pe care n-a încălecat
nimeni niciodată: dezlegaţi-l şi
aduceţi-Mi-l”.
Dacă vă va întreba cineva:
„Pentru ce-l dezlegaţi? să-i
spuneţi aşa: Pentru că Domnul
are trebuinţă de el”.
(Luca 19:30,31)
GLORIA
Intrarea Domnului Isus în
Ierusalim este numită Intrarea
Triumfală. În ce măsură a fost
triumfală? În măsura de
suprafață. Niciodată Domnul Isus
nu a intrat cu alai, dar de data
aceasta îngăduie, chiar determină
să intre cu alai. I-au adus
măgărușul, ucenicii și-au
dezbrăcat hainele, le-au pus pe
măgăruș și L-au așezat pe Isus
deasupra. Chiar dacă mulțimea
nu L-a cunoscut pe Domnul Isus
în jertfa Lui, răscumpărarea Lui,
totul a fost spontan pentru
proorocia bine cunoscută de
evrei din Zaharia, capitolul 9. Toți
așteptau împlinirea ei. Domnul
Isus împlinește această
proorocie.
Oare suntem noi gata pentru a
împlini totul? Suntem noi gata să
facem ceea ce au făcut atunci
ucenicii Domnului când și-au
aruncat hainele pe drumul pe
care venea Domnul călărind pe
măgăruș? Un predicator a spus
odată, și avea dreptate, că
măgărușul o fi crezut că lui i se
face cinstea. Şi sunt unii frați care
Speranța - Aprilie 2022 - Melbourne, Australia
vorbesc Evanghelia și sunt
onorați, dar cad în aceeași ispită
ca a măgărușului. Oamenii, cu
multă deșteptăciune, cu
doctorate, ajung să creadă că ei
sunt cei care merită toate
laudele.
Mulțimea cânta înaintea lui Isus,
cântau pe drum, ei nu erau în
Templu, în Biserică, ei au fost
determinați să cânte datorită
proorociei lui Zaharia: „Saltă de
veselie, fiica Sionului! Strigă de
bucurie, fiica Ierusalimului! Iată
că Împăratul tău vine la tine; El
este neprihănit și biruitor, smerit
și călare pe un măgar, pe un
mânz, pe mânzul unei măgăriţe”.
(Zaharia 9:9) Isus nu avea nici
coroană, nici cunună, dar poporul
a înțeles că este vorba de
împlinirea unei proorocii. Şi au
cântat din psalmul 118: „Osana!”.
Acest cuvânt are sens de
rugăciune și de glorificare:
„Doamne, ajută! Doamne, dă
izbândă!”. (Psalm 118:25).
Această cântare și această
rugăciune a țâșnit din sufletul
mulțimii care Îl urma pe Domnul.
Ei erau sub călcâiul Romei, ei
așteptau, chiar dacă n-au înțeles
4
toată taina întrupării Domnului,
ei aveau nădejdea venirii lui
Mesia. Şi în ziua de Florii, Cristos
Domnul S-a declarat Mesia!
„Binecuvântat să fie cel ce vine în
Numele Domnului.” Mulțimea
cânta. Cântați mai mult
Domnului. Cântarea voastră îi va
determina și pe alții să creadă.
Cântarea este glorificarea
Domnului. Fie ca și toate
cântările noastre să fie spre slava
Domnului. Noi ne aflăm într-o
generație nouă, care vrea cântări
noi, nu ne mai trebuie cântările
vechi. Nu cumva căutăm să
înlocuim ceva care a fost bun și
care a adus la picioarele
Domnului mii și mii de suflete?
JALEA
„A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au
primit.” (Ioan 1:11) Puteți să
înțelegeți durerea și jalea care Îl
mistuiau pe Domnul? La Templu
erau cântări ale Legii. Legea
obligă, Harul determină. Cristos
Domnul a cunoscut starea
sufletelor oamenilor și de aceea,
în mijlocul alaiului, El este
copleșit și plânge. Noi, astăzi,
avem inimile, cumva, prea
 împietrite, nesimțitoare. Cumva, clădirile frumoase ale Dar ei nu o caută pentru că nu o
civilizația ne-a împietrit inimile. Ierusalimului, și Templul. „Dar căutăm noi, nu dorim noi, nu
Vedem la televizor cum unul sare Isus le-a zis: Vedeţi voi toate simțim noi nicio povară; Domnul
și îl spintecă pe altul și... nu aceste lucruri? Adevărat vă spun să aibă milă de noi.
simțim nici o înfiorare. Altădată că nu va rămâne aici piatră pe
te-ai fi înfiorat, te-ai fi scuturat, piatră care să nu fie CÂTEVA ÎNVĂȚĂTURI
nu puteai să privești așa ceva. dărâmată.”(Matei 24:2)
Dar... ne-am obișnuit, și toată Domnul Isus privea în viitor și * Din Betania, care era socotită
familia se uită și râd și de vedea starea Ierusalimului. ca o cetate a mizeriei, poate să
necazurile altora, și chiar și de Pentru El timpul nu a fost o plece un tumult de slăvire a
crimele altora. baricadă, totul era gol și Domnului.
Cristos Domnul a avut o inimă descoperit. Ierusalimul avea * Nici o slujire pentru Domnul nu
simțitoare. O, cum aș vrea ca înainte ultima mână de îmbiere a este prea umilă. Nici chiar dacă
Domnul să ne facă și pe noi mai Harului dumnezeiesc, și nu au trebuie să aduci un măgăruș.
simțitori, mai sensibili. Eu sunt fost gata. Toate contribuie la adorarea Lui,
moș bătrân și îmi aduc aminte de Domnul Isus a plâns pentru la înălțarea Lui.
întrunirile de altădată... Nu se cetate și a zis: „Dacă ai fi * Fii gata să dai Domnului ceea ce
îndemna: „Hai, fiți voioși, fiți cunoscut şi tu, măcar în această El cere: „Dă măgărușul, Domnul
voioși!”. Nu, se căuta ca păcătoșii zi, lucrurile care puteau să-ţi dea are trebuință de el”. Domnul are
să-și înțeleagă starea, să fie pacea! Dar acum, ele sunt trebuință nu de măgarul tău, că
convinși de vinovăția lor. Când ascunse de ochii tăi”. (Luca 19:42) nu-l ai, dar are trebuință de cecul
cineva este convins de vinovăție Harul era la poarte Ierusalimului, tău de bancă.
nu e ușuratic, nu privește și cei care conduceau nu au fost * Să ne încolonăm și noi în alaiul
lucrurile doar de suprafață. Nu! gata să deschidă porțile. mare care Îl urmează pe Cristos
Ci atunci înțelege că Îl are înainte Păcătoșenia a ținut porțile Domnul. În urma Lui vine un șirag
pe Dumnezeul Preaînalt, închise, nu au fost gata să de oameni, numeroși ca oștirea
Preasfânt care nu suportă primească Harul dumnezeiesc. de stele, ca nisipul de pe maluri.
păcatul. Pe toate meridianele pământului
Dar mă gândesc cu durere la avem frați și surori care Îl
Aici Domnul Isus a fost copleșit. timpul de astăzi. Avem aici, între urmează.
Privea mulțimea și altădată a noi, persoane, copii de-ai * Nu fiți creștini de birou, fiți
spus: „Mi-e milă de popor, sunt pocăiților, prieteni ascultători, și creștini de drumul mare. Cei de
ca niște oi care n-au păstor”. Mila s-ar putea ca astăzi să fie încă birou plănuiau cum să-L omoare.
Lui L-a făcut să plângă. Nu S-a mâna Harului întinsă. Vrei tu să Într-o zi poate că ți se va cere să
gândit și nu a plâns pentru El mergi mai departe fără Cristos spui: Ești al Lui, sau nu ești al Lui?
Însuși, ci pentru starea poporului. Domnul? Dacă vrei ca El să îți dea Se va petrece cernerea. Mă
Aș vrea ca Domnul să ne facă mai Mântuirea, deschide-I poarta, doare, că sunt unii chiar în
sensibili la starea altora. Am fost deschide-I inima. Domnul nu Adunare care vor fi dați la o
trimiși să purtăm lumina forțează. parte.
mântuirii păcătoșilor, și păcătoșii Vrei mântuirea pentru alții? Ești * Să-L prețuiți mai mult pe
ajung în iad fiindcă noi tăcem, tu gata ca să te topești, să-ți dai Domnul Isus, Cel care nu are
îmbrăcăm hainele lumii de astăzi seama de starea în care se află asemănare.
și uităm de datoria noastră care frații tăi, copiii tăi care nu vor să * Cântarea să fie spre gloria
este mult, mult superioară, de a primească Harul Dumnezeiesc? Domnului.
spune altora despre mântuirea Pe Cristos Domnul, când a văzut
Domnului. starea Ierusalimului, durerea L-a O, Doamne, învrednicește-ne ca,
În Matei 24 ni se spune că copleșit. O, de ar face Duhul Sfânt prin tot ce suntem, prin tot ce
Domnul S-a oprit la marginea lucrarea asta cu fiecare dintre facem și gândim, să grăbim
Ierusalimului, pe Muntele noi. Bisericile ar fi ticsite de venirea Domnului Isus. Amin.
Măslinilor, și ucenicii I-au arătat suflete care să caute mântuirea.
EXPOZIȚIE DE PRĂJITURI CU VÂNZARE
Asociația Revista Speranța, în colaborare cu Bisericile Baptiste și Penticostale din Melbourne, organizează o
expoziție de prăjituri cu vânzare. Scopul acestei acțiuni este strângerea de fonduri pentru
ajutorarea unei lucrări misionare cu copiii, din România. Amănunte în ediția următoare a
Revistei Speranța, sau la telefon: Magda Iuga 0414 927 984 sau Aneta Oprănescu 0402 923 268.
EVENIMENTUL VA AVEA LOC LA PRIMA BISERICĂ BAPTISTĂ5 ROMÂNĂ DIN AUSTRALIA,
136-149 REEMA BLVD., ENDEAVOUR HILLS, Speranța - Aprilie42022
SÂMBĂTĂ Iunie- 2022,
Melbourne, Australia
ORA 5:00PM.
Invităm surorile și frații să participe cu prăjituri, torturi, plăcinte, etc., care vor fi expuse spre vânzare.
 ORDINARE LA BISERICA PENTICOSTALĂ SYDNEY
În data de 20 Martie în Biserica penticostală Din Sydney a
fost o zi de bucurie. S-au adunat credincioși din Brisbane,
Gold Coast, Melbourne, alăturându-se Bisericii locale cu
ocazia ordinării fratelui Ruben Wagner ca diacon al Bisericii.
În primul cuvânt adresat Bisericii, păstorul Corneliu Tuchlei,
care păstorește această Biserică de 15 ani, a chemat
binecuvântarea Domnului, care să facă din această Biserică
o cetate așezată pe o stâncă, un far care să lumineze în
lumea aceasta și să arate oamenilor drumul spre Cer, spre
Împărăției.
Păstorul Bisericii Tabor din Melbourne, fratele Mircea
Cîmpean, a transmis salutări Bisericii și a îndemnat atât pe
fratele Ruben cât și pe toți cei prezenți să slujească nu după
gândurile omenești, ci după planul lui Dumnezeu, care
așteaptă de la noi toți să ne predăm Lui din toată inima.
Câteva idei desprinse din predică: „Lui Dumnezeu Îi pasă de
fiecare dintre noi. Frate Ruben, lui Dumnezeu Îi pasă de
tine și familia ta. Care este lucrarea ta, lucrarea slujitorului
lui Dumnezeu? În primul rând trebuie să-L cunoști cu
adevărat pe El și să-ți formezi caracterul după caracterul
lui Dumnezeu. Fi deschis la provocările lui Dumnezeu, la
schimbări, la ceea ce Dumnezeu vrea să te învețe,
propovăduiește Cuvântul, luptă-te lupta cea bună, caută-L
pe Dumnezeu. Anania, trimis de Dumnezeu, a mers la Saul
din Tars și i-a spus: „Domnul Isus, care ți s-a arătat pe
drumul vieții tale [pe drumul pe care veneai], m-a trimis ca
să capeți vederea [să vezi bine, să vezi clar lucrarea lui
Dumnezeu] și să te umpli de Duhul Sfânt”. Şi Domnul să te
umple pe tine și casa ta. Amin.
A urmat păstorul Busuioc Belciu, de la PBBR, Melbourne,
care a adus atât Bisericii cât și familiei Ruben și Mary
Wagner un îndemn din Romani 12:2: „Să nu vă potriviţi
chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea
minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu:
cea bună, plăcută și desăvârșită”, continuând:
Așteptăm venirea Domnului Isus Cristos și, în întâmpinarea
veșniciei, lucrul cel mai important este să fim găsiți după
chipul Domnului Isus Cristos. Pe fratele Ruben Dumnezeu l-a
chemat în lucrare. Ştim cu toții că este un om care Îl iubește
pe Dumnezeu și caută să trăiască în curăție, este un om
care și-a pus viața la dispoziția lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a
6
Speranța - Aprilie 2022 - Melbourne, Australia
dat darurile necesare pentru lucrare. Cuvântul Domnului ne
îndeamnă să dăm cinste slujitorilor care se ostenesc între
noi (1 Tesaloniceni 5:12), iar această prețuire se datorează
slujirii lor. Iată ce scrie apostolul Pavel: „Ascultaţi de mai-
marii voștri și fiţi-le supuși, căci ei priveghează asupra
sufletelor voastre ca unii care au să dea socoteală de ele”.
Rolul unui slujitor este să privegheze asupra Bisericii și să
lucreze la desăvârșirea trupului lui Cristos. Dumnezeu vrea
ca poporul Lui să fie pregătit pentru venirea Domnului Isus
Cristos, iar chemarea noastră este să veghem asupra
turmei. Eu și fratele Corneliu Tuchlei venim din când în când
la voi, dar fratele Ruben este mereu între voi, și Dumnezeu
să-l ajute să vegheze asupra turmei, asupra fiecărui
membru al Bisericii, să prezinte pe fiecare om desăvârșit,
așa cum spune apostolul Pavel. Aceasta este chemarea ta,
frate Ruben, și fie ca Dumnezeu să te folosească. Amin”.
Înainte de a cânta cântarea „Doamne vreau să te slujesc cât
voi trăi”, fratele Ruben a avut cuvinte de mulțumire pentru
Biserică și familie cuvinte care au fost ca o rededicare a
vieții dumnealui în slujba Domnului Isus Cristos și a Bisericii:
„Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie
slava în veci! Amin”. (Romani 11:36) Noi suntem ai Lui, și El
este al nostru. Fie ca Domnul să ne dea putere ca să-L
slujim toată viața”.
S-au adus cântări spre slava Domnului și s-au înălțat
rugăciuni de mulțumire. Biserica a încredințat familia
Ruben și Mary Wagner în mâna Domnului. Păstorul
Corneliu Tuchlei, ca o completare la ceea ce s-a predicat
anterior, a adus câteva gânduri referitoare la angajamentul
pe care și-l asumă un slujitor. În primul rând angajament
față de Dumnezeu, apoi față de familie, și angajament față
de Biserică. A citit din 2 Timotei 31:1-17, scoțând în relief
ultimul verset: „pentru ca omul lui Dumnezeu să fie
desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună”.
Păstorul Corneliu Tuchlei a spus: „Trăim zile când nu știm ce
va mai fi în viitor. A trecut peste noi pandemia, acum se
vede spectrul războiului, și tendința oamenilor este să fie
descurajați, dezorientați, demoralizați. Dar cu toate că sunt
vremuri rele și grele, cuvântul Domnului vorbește pentru
tine, Ruben: „Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat și
de care ești deplin încredinţat, căci știi de la cine le-ai
învăţat”. (vers.14) Să faci această slujbă cu dăruire față de
Dumnezeu, față de familia ta și față de Biserica lui
Dumnezeu. Amin.”
La încheierea acestui program plin de har, păstorii invitați
au cerut Numele Domnului peste fratele Ruben, peste
lucrarea în care a
intrat, și-au pus
mâinile peste
fratele Ruben și
sora Mary și i-au
încredințat în
lucrare. Domnul
să fie slăvit. Amin.
 ÎNVAȚĂ SĂ MORI DUPĂ MODELUL
Păstor Busuioc Belciu - PBBR, Melbourne
Domnului Isus Cristos - 2
Pentru că nici unul dintre noi nu putem evita moartea, este bine să învățăm să murim după modelul Domnului
nostru Isus Cristos, și atunci moartea noastră va deveni o binecuvântare.
5. Moartea Domnului Isus i-a
determinat și pe cei nehotărâți să
se întoarcă la Dumnezeu.
În Evanghelia după Ioan, la
capitolul 7, ni se spune: „Căci nici
frații Lui nu credeau în El”. Dar
după moarea Domnului Isus frații
Domnului au fost în Adunare, s-au
întors la Domnul.
În mod deosebit textul citat ne
vorbește despre doi oameni:
* Iosif din Arimateea, care era un
ucenic pe ascuns, de frică. Dar lui îi
plăcea să învețe de la Domnul Isus,
cu toate că încă nu-și predase viața
pe deplin. De frica iudeilor el nu se
arăta ca fiind ucenic al Domnului.
Când a fost vorba de judecata
Domnului Isus, el a preferat să
lipsească de la ședință. Putea să fie
acolo și să aibă un cuvânt, dar s-a
ascuns.
* Alături de el, la înmormântarea
Domnului, mai este un altul
asemenea lui: Nicodim, care se
dusese la Isus noaptea. El L-a
lăudat sincer și, altădată, I-a luat
apărarea în Sinedriu. Amândoi,
atât Iosif cât și Nicodim, erau
ucenici, dar pe ascuns. De ce pe
ascuns? Despre Iosif ni se spune că
era bogat. Şi este o mare problemă
cu bogăția. Poate că avea și o
poziție privilegiată, o reputație
bună - vedem că a ajuns până la
Pilat. Poziția socială și averile l-au
împiedicat de a se declara pe față
ucenic al lui Isus. Pescarii de pe
Marea Galilei n-au avut ce pierde.
Speranța - Aprilie 2022 - Melbourne, Australia
Oamenii bogați... s-au temut: „Dar dacă pierd averea, bogățiile, pierd afacerile...”
Să știți că pe foarte mulți oameni credincioși, ucenici, ceea ce au și poziția lor îi face
să nu fie activi în slujirea Domului. „Şi eu cred, și eu mă rog... fac ce fac...”, dar
totuși, rezervat, nu cumva să i se atingă ceea ce are el, sau poziția pe care o are.
Dumnezeu ne vrea cu gelozie pentru El. Ce te face să stai departe? A-L cunoaște pe
Domnul înseamnă să te faci una cu El. Asta însemnează că trebuie să trăiești o viață
de curățenie, de sfințenie, o viață de rugăciune și de părtășie activă cu Biserica. Ce
te împiedică să te predai total lui Dumnezeu? Ce vă împiedică să veniți seara la
rugăciune?
Ce l-a împiedicat pe Iosif să nu se predea total? Despre Iosif putem spune că omul
acesta a stat de-o parte până într-un moment, până când Domnul Isus a fost
răstignit. Moartea Domnului Isus l-a obligat să se hotărască. De unde a știut Iosif că
Domnul este mort? În Luca 23:49 citim: „Toţi cunoscuţii lui Isus, şi femeile care-L
însoţiseră din Galileea, stăteau departe şi se uitau la cele ce se petreceau”. Eu îl văd
și pe Iosif acolo, între aceștia care stăteau departe. El a urmărit toată scena
răstignirii. Dacă nu l-a putut convinge învățătura, minunile Domnului Isus, sfințenia
Domnului, l-a convins felul în care L-a văzut murind.
Dați-mi voie să vă spun: Dacă moartea Domnului Isus nu vă schimbă, nimic nu vă
poate schimba. Eu mă rog ca ziua de astăzi să fie o zi de cercetare, o zi de
schimbare, o zi de apropiere de Domnul, o zi când să ieșim din anonimat și să ne
apropiem cu toată viața noastră de Domnul. Ziua de astăzi să fie o zi de pocăință, o
zi când nu numai să avem credință, dar să ne și arătăm credința. Credința să se
vadă în pocăință, să se vadă în botez și în umblarea reală pe calea Domnului.
Credința trebuie să se vadă. Domnul Isus spune: „O cetate așezată pe un munte nu
poate să rămână ascunsă”. O credință adevărată se vede.
Așa a fost cu Iosif. L-a convins răbdarea Domnului Isus, felul cum Se roagă pentru
dușmani. Soarele nu a mai putut răbda și s-a întunecat, pământul nu a mai putut
suporta, pământul s-a cutremurat, moartea i-a dat afară pe cei morți, și când Iosif a
văzut toate acestea nu a mai putut să tacă și a ieșit din anonimat, s-a dus la Pilat să
ceară trupul Domnului Isus.
Noi trebuie să trăim moartea Domnului Isus în viața noastră, nu numai să predicăm
despre asta, nu numai să cântăm despre asta, ci să aducă o transformare în viața
noastră, o schimbare. Pe Iosif Dumnezeu l-a scos la vremea potrivită, și împreună
cu Nicodim au cumpărat miresme, aloe și smirnă - substanțe foarte scumpe, care
se foloseau la îmbălsămare - și L-au îmbălsămat ca pe un împărat. Ei au văzut că
este nevoie de ei în lucrarea aceasta și s-au pus în slujba lucrării lui Dumnezeu. Cu
toate că era riscant, Iosif s-a dus la Pilat să ceară trupul lui Isus, fiind gata de orice
sacrificiu. El a pus trupul Domnului într-un mormânt nou, al lui însuși. De aici
înțeleg că Iosif crede în înviere și el a vrut să fie lângă Domnul Isus la timpul de
înviere. Îmi place să mă gândesc la asta. Să trăiesc lângă Domnul Isus, să mor lângă
Domnul Isus și să am parte împreună cu Domnul Isus și la înviere.
„Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac
asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din
morţi.” Așa a gândit apostolul Pavel și așa au gândit copiii Domnului întotdeauna.
Haideți să-I spunem Domului împreună: „Doamne, iartă-mă că am fost un creștin
cu numele, că nu mi-am arătat atașamentul meu față de Tine, că m-am mulțumit
să fiu scris în registrul Bisericii, să vin la Biserică din când în când, să mai dau și un
ban, iartă-mă Te rog”.
(continuare la pag. 9)
7
Păstor Daniel P. Nicolici, Biserica Speranța, Melbourne
Dragi frați și surori, vă transmitem salutul „Cristos a înviat”,
salutul zilei din Duminica Paștelor creștine, în amintirea a
ceea ce Dumnezeu a făcut pentru omenire, înviindu-L pe
Domnul Isus din morți și deschizând astfel posibilitatea
învierii tuturor celor care Îl primesc pe Isus Cristos ca
Domn. Sărbătoarea învierii Domnului Isus este și
sărbătoarea posibilității învierii noastre, ca oameni
mântuiți. Toți vor învia, ne spune Cuvântul lui Dumnezeu,
însă nu toți vor învia în mântuire. Oamenii născuți din nou
prin Duhul Sfânt, cred și trăiesc realitatea învierii Domnului
Isus în fiecare zi:
„Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă
crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi
mântuit”. (Romani 10:9)
Învierea Domnului Isus este evenimentul cel mai important
al Universului și despre asta s-a scris cel mai mult, este
pivotal, central în poziția pe care o ocupă, în Noul
Testament.
Mă rog ca în cuvintele ce urmează Dumnezeu să ne
vorbească despre importanța spirituală a învierii Domnului
Isus pentru viața de zi cu zi, viața personală a fiecăruia care
ajunge să creadă în El.
Vom aminti cât de importantă este credința personală în
învierea Domnului Isus, nu numai pentru viața aceasta, ci
mult mai important, pentru viața veșnică.
1 Corinteni 15:19-22 ne spune:
„Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în
Cristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi
oamenii! Dar acum, Cristos a înviat din morţi, pârga celor
adormiţi. Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a
venit și învierea morţilor. Și după cum toţi mor în Adam, tot
așa toţi vor învia în Cristos”.
Vă invit să urmărim declarațiile Cuvântului lui Dumnezeu în
ce privește învierea Domnului Isus, și mă rog ca sămânța
Cuvântului să cadă într-un pământ bun.
Găsim spus mesajul central al Bisericii primare prin gura
apostolului Petru în Faptele Apostolilor 2:23:
„Pe Omul acesta, (adică Isus) dat în mâinile voastre, după
sfatul hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu,
voi L-ați răstignit și L-ați omorât prin mâna celor
fărădelege. Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I
legăturile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de
ea”.
Apostolul Petru explică contextul amintind textul profetic
din Psalmul 16, unde argumentează spusele psalmistului:
„Nu-mi vei lăsa sufletul în Locuința morților și nu vei
îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea”.
Vedem clar în Cuvântul lui Dumnezeu că moartea și
învierea Domnului Isus sunt hotărâte, anunțate și decretate
de Dumnezeu cu mult timp înainte. Găsim în Cuvântul lui
Dumnezeu tiparul acestor decizii care ni se spune că se
întâmplă în Cer și, la împlinirea vremii, se materializează și
8
Speranța - Aprilie 2022 - Melbourne, Australia
apar pe pământ. Lucrul
acesta este extrem de
important pentru viața
credinciosului pentru că îl
ancorează în Dumnezeu și
nu în circumstanțe. Acest
principiu al hotărârilor după
sfatul hotărât și după știința
mai dinainte a Lui
Dumnezeu, cum spune
Apostolul Petru, îl găsim
mereu prezent în Biblie. Aș
aminti cartea lui Iov. Iov nu
a avut pentateuhul, cele 5 cărți ale lui Moise, de fapt nu
știm detalii despre ce cărți a avut, însă vedem că a crezut
ferm în hotărârile lui Dumnezeu, chiar atunci când nu
înțelegea detalii. Petru și Iov ne învață că Dumnezeu
decide, că nimic nu se întâmplă fără acceptul voii lui
Dumnezeu, iar apostolul Pavel completează că:
„Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce
iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt
chemați după planul lui Dumnezeu”.
Echipați cu acest principiu de credință vă invit să călătorim
în voia Lui Dumnezeu și să beneficiem de certitudinea
adevărurilor lui Dumnezeu, din jurul nostru. Ne vom
întoarce la importanța învierii Domnului Isus, însă cred că
deja Duhul Sfânt ne deschide perspectiva credinciosului,
aplicată pentru pandemia Covid 19 sau războiul din
Ucraina.
Ca și Iov, nu știm multe detalii, însă potrivit principiilor lui
Dumnezeu, care are sfatul voii Sale, ar trebui să știm cel
puțin 3 lucruri:
1. Dumnezeu a îngăduit această pandemie și acest război.
Dumnezeu vrea să scoată ceva bun și să aducă sensibilitate
universală și deschidere a multor oameni pentru El.
Dumnezeu vrea mântuirea oamenilor.
2. Speculațiile umane, în care sunt atrași mulți credincioși,
determină confuzie asemenea climatului de discuție a
prietenilor lui Iov care încearcă opinii personale.
3. Dumnezeu are ultimul cuvânt în istorie și îngrijește de
copiii Lui. În Evrei 13:5, partea a 2-a a versetului ne spune:
„Nicidecum n-am să te las cu niciun chip nu te voi părăsi”.
Contextul direct este că în nevoile materiale Dumnezeu are
grijă de copiii Lui, dar ceea ce are prioritate este viața
spirituală. Domnul Isus Însuși scoate în evidență acest
principiu al încrederii în Dumnezeu care stă pe tron, adică
Dumnezeu care conduce totul.
Dumnezeu este în mijlocul evenimentelor. Evenimentele
gravitează în jurul acceptului voii Sale. Evenimentele
reflectă de-o parte caracterul oamenilor și pe de altă parte
hotărârile și judecata lui Dumnezeu.
 „Nu se vând oare 2 vrăbii la un ban? Totuși, niciuna dintre
ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru.”
(Matei 10:29). Domnul Isus scoate în evidență în acest
verset importanța interpretări a evenimentelor și cine este
cel ce validează orice lucru.
Haideți să ne întoarcem la importanța învierii Domnului
Isus. În evenimentul morții și învierii Domnului putem
vedea la fel, pe o parte caracterul oamenilor și pe altă parte
sfatul hotărârii lui Dumnezeu, care validează toate
evenimentele cu scop bine stabilit. Descoperim în Cuvântul
lui Dumnezeu că învierea Domnului Isus este unică în
istorie prin faptul că Isus Cristos Cel înviat nu mai moare.
Vedem în Evanghelie evenimentul morții și învierea lui
Lazăr din Betania. Acea înviere era o umbră a ceea ce va
urma, însă Lazăr a trebuit să moară din nou, mai târziu. În
Romani 6:9 avem scris: „Întrucât știm că Cristosul înviat din
morți nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire
asupra Lui”.
ai păcatului; Căci CINE A MURIT DE DREPT, este izbăvit de
păcat. Acum, dacă am murit împreuna cu Cristos, credem
că vom și trăi împreună cu El, întrucât știm că Cristosul
înviat din morți nu mai moare: moartea nu mai are nicio
stăpânire asupra Lui.
Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru
păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viața pe care o
trăiește, trăiește pentru Dumnezeu. Tot așa și voi înșivă
socotiți-vă (CREDEȚI-VĂ) morți față de păcat și vii pentru
Dumnezeu, în Isus Cristos, Domnul nostru. Deci, păcatul să
nu mai DOMNEASCĂ în trupul vostru muritor, și să nu mai
ascultați de poftele lui. Să nu mai dați în STĂPÂNIREA
PĂCATULUI mădularele voastre ca niște unelte ale
NELEGIUIRII; ci dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu ca vii, din
morți cum erați; și dați lui Dumnezeu mădularele voastre,
ca pe niște unelte (instrumente) ale neprihănirii. Căci
păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu
sunteți sub LEGE, (Legea lui Moise) ci sub HAR”.

Apostolul Pavel scrie că Dumnezeu a considerat lumea în
Cristos când El a murit, și prin învierea Domnului Isus a
deschis posibilitatea învierii spirituale pentru toți cei ce
cred și acceptă învierea Domnului Isus. În esență aceasta
este Mântuirea lucrată de Dumnezeu după sfatul hotărârii
Lui mai înainte de întemeierea lumii.
Noi NU am fost fizic prezenți în gradina Edenului împreună
cu Adam și Eva, dar printr-un singur om a fost începutul
umanității, a intrat păcatul în lume, și prin păcat a intrat
moartea, care a ajuns până la noi. Noi nu vedem fizic
păcatul, dar îi simțim efectele, la fel ca și moartea. Într-un
fel asemănător ne spune apostolul Pavel că a intrat
perspectiva Mântuirii. Mântuirea aduce salvarea din păcat
și din moartea spirituală.
Adam și Eva au murit, însă al doilea Adam, adică ISUS
CRISTOS, a venit și a adus transferul nevăzut al neprihănirii
și vieții veșnice, exact opusul a ceea ce a adus primul Adam,
adică păcatul și moartea.
Noi putem vedea efectele PĂCATULUI și MORȚII venite prin
primul Adam, însă acum putem vedem efectele NAŞTERII
DIN NOU și ale MÂNTUIRII venite prin al doilea Adam.
Aceste lucruri sunt explicate de Apostolul Pavel în Romani
6:5-14:
„În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte
asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr-o înviere
asemănătoare cu a Lui. Știm bine că omul nostru cel vechi a
fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să
fie dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim robi
Dragii mei, importanța învierii Domnului Isus este mult mai
mare decât ritualurile omenirii în complexitatea lor.
Vrăjmașul sufletelor aduce multă confuzie în viața noastră,
încât importanța învierii Domnului Isus să nu aibă impactul
dorit de Dumnezeu. Vrăjmașul sufletelor induce tot felul de
tradiții de Paște, tot felul de interpretări, astfel ca sufletul
să nu ia seama la voia lui Dumnezeu.
PĂCATUL este cea mai mare boală, plagă a omenirii, mult
mai mare decât coronavirusul și războiul din Ucraina.
Soluția lui Dumnezeu la păcatul omenirii nu sunt tradițiile
de Paște, ci este moartea și învierea Domnului Isus, și mai
apoi primirea, acceptarea prin credință personală, pentru
ca să beneficiez de mântuirea lui Dumnezeu.
Domnul Isus Însuși explică în Evanghelia după Ioan 16:13,
apoi versetul 8 și 9:
„Când va veni Mângâietorul, Duhul Adevărului, are să vă
călăuzească, și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în
ce privește PĂCATUL, NEPRIHĂNIREA și JUDECATA. În ce
privește PĂCATUL: fiindcă ei nu cred în MINE; în ce privește
Neprihănirea: fiindcă Mă duc la TATĂL, și nu Mă veți mai
vedea, ( Habacuc – Cel NEPRIHĂNIT va TRĂI PRIN
CREDINȚĂ) în ce privește JUDECATA: fiindcă stăpânitorul
lumii acesteia este judecat”.
Dragii mei, vă dorim sărbători pline de prezența Domnului
Isus și ne rugăm ca Duhul Sfânt să atingă inimi, să
dovedească nevoia transformării și nașterii din nou.
Dumnezeu să vă binecuvânteze. AMIN.

ÎNVAȚĂ SĂ MORI DUPĂ MODELUL DOMNULUI ISUS (continuare de la pag. 7)

Păstor Busuioc Belciu, PBBR, Melbourne

Dumnezeu vrea să fim creștini vii, care să trăim din toată inima pentru Domnul. Eu vă rog, în Numele Domnului Isus, indiferent
la ce stadiu v-ați găsi, întoarceți-vă la Domnul azi. Nu lăsați pentru mâine, că nu se știe dacă mâine va mai fi. Noi toți vom muri
într-o zi, dar trebuie să fim gata. Dacă încă nu te-ai hotărât pentru Domnul, fă-o acum, alipește-te de Domnul și trăiește cu
Domnul.

Dacă ești mai de mult întors la Domnul, botezat, membru al Bisericii, roagă-te Domnului să te ajute să devii un creștin plin de
viață, gata de orice jertfă, oricât te-ar costa. Predă-te Domnului în mod total. S-ar putea să vrei să o faci mâine și să fie prea
târziu. Folosește Harul acum. Amin.
9
Speranța - Aprilie 2022 - Melbourne, Australia
Alături de refugiații din Ucraina
„Tată, la noi este război!”
De la păstor Vasile Filat
Începând cu luna decembrie, în fiecare dimineață verificam
știrile ca să văd dacă nu a început războiul despre care se
vorbea și se scria mult în presă. La 24 februarie dimineața,
când Rusia a atacat Ucraina, nu am reușit să verific știrile,
căci am primit un mesaj de la ginerele nostru, Serghei
Sobran, care este pastor în Ucraina, în orașul Mukachevo.
Mesajul era scurt, dar șocant: „Tată, la noi este război”.
După ce am aflat de la știri despre bombardamentele
declanșate peste toate orașele mari, imediat ne-am
îndreptat cu soția spre Ucraina ca să o luăm pe fiica
noastră, care era însărcinată și care apoi a născut la 9
Martie pe Pavel în România la Lugoj, unde am fost primiți
cu dragoste de prietenii și colaboratorii noștri Gigel și
Mariana Olariu. În aceeași primă zi de război am făcut o
ședință online cu comitetul Bisericii, ne-am organizat și am
ieșit cu Bisericile la frontiere ca să întâlnim miile de refugiați
din Ucraina și să le acordăm ajutorul necesar. Am rămas
mișcat până la lacrimi să văd solidaritatea moldovenilor
care, din primele ore, înainte să fi primit vreun apel de la
autorități, au venit la frontiere ca și noi ca să ajute oferind
mâncare, transport, cazare, ajutor medical și orice cerea
nevoia.
Ginerele nostru, Serghei, împreună cu Biserica pe care o
păstorește în orașul Mukachevo, au organizat un centru de
refugiați. Oamenii vin din orașele bombardate și se opresc
la Mukachevo pentru una sau câteva, zile până când se
găsește o posibilitate să fie preluați la frontieră de alte
Biserici, misiuni sau organizații și se îndreaptă spre țările
Europei. 90% dintre refugiați sunt femei și copii. La centrul
de refugiați, pe lângă mâncare și loc de dormit, oamenilor li
se predică zilnic Cuvântul lui Dumnezeu. Peste două treimi
din refugiați răspund imediat la chemarea să devină ucenici
ai Domnului Isus Hristos, și chiar acolo sunt învățați cum să
studieze Biblia, se face cu ei prima lecție din manualul de
studiu biblic „Eliberarea de frică”, și apoi sunt încurajați să
studieze singuri pe drum, și în orice loc unde vor ajunge să
caute creștinii și Biserică vie, unde se studiază Cuvântul lui
Dumnezeu. O altă lucrare importantă pe care o face Serghei
cu Biserica este transportarea medicamentelor și a
produselor alimentare în orașele care au fost bombardate și
unde se duc luptele. În fiecare zi pleacă mai multe
microautobuze pline cu medicamente și alimente, și înapoi
vin cu refugiați. Când am mers a doua oară în Ucraina cu
medicamentele adunate de Bisericile din România, tocmai
veniseră două microautobuze din Harkov și Kiev. Un șofer a
spus că în drum de patru ori s-a împușcat în mașina lui, iar
altul a spus că glonțul a intrat prin geamul din dreapta și a
trecut prin cel din stânga și el prin minune a rămas viu.
Acești bărbați ai lui Dumnezeu și-au încărcat mașinile și au
plecat înapoi. Mulțumesc Domnului pentru oamenii care au
răspuns apelului ca să fie cumpărat încă un microautobuz.
10
Speranța - Aprilie 2022 - Melbourne, Australia
Aproape toate bisericile din Moldova s-au implicat în
ajutorarea refugiaților, și clădirile au fost transformate în
centre de refugiați. Nevoile materiale sunt urgente și foarte
multe, dar căutăm să păstrăm prioritatea Evangheliei,
pentru că oamenii sunt deschiși pentru Dumnezeu mai mult
ca oricând. Astfel, am mers personal să predic refugiaților
care stăteau în rândurile lungi de la frontieră. După cinci
minute de ascultare a Cuvântului lui Dumnezeu vedeam
lacrimi pe cele mai multe fețe, și când făceam invitația să-L
primească pe Domnul Isus în inimi, cei mai mulți din ei se
rugau și cereau materiale ca să studieze Biblia în drumul lor.
Am tipărit imediat materiale pentru evanghelizare și
ucenicie în limbile ucraineană și rusă, căci mulți din refugiați
nu cunosc bine ucraineana. Mergem cu aceste materiale în
centrele de refugiați guvernamentale sau care aparțin
diverselor organizații non-guvernamentale. Le predicăm
Evanghelia refugiaților și căutăm imediat să-i înrolăm în
procesul de ucenicie. Acum facem efortul să ajutăm
refugiații care au decis să rămână în Moldova, să-i
organizăm în Biserici de ucraineni, ca să le fie mai ușor
procesul de ucenicie în limba lor.
De la începutul războiului am fost în continuă mișcare, din
țară în țară. Trecând prin România, am căutat să mă opresc
la centrele de refugiați înființate de Biserici. Pentru că știm
limba rusă, invit pe refugiați în fiecare loc, le predic
Evanghelia, îi conduc în rugăciune și apoi încep cu ei studiul
biblic. De obicei în fiecare grup este câte unul sau doi
credincioși refugiați care pot ajuta să continue studiul biblic.
Pastorul Mihai Micula și Biserica Baptistă din Satu Mare au
organizat alte centre de refugiați. Ivanka este o actriță a
teatrului național din Kiev. După ce am condus prima lecție,
ea a preluat, și când am trecut a doua oară să văd cum
merge ucenicia, deja erau la lecția 4 și mi-au cerut cărți
pentru mai multe centre de refugiați din România, dar și
pentru părinții ei, care slujesc celor din Ucraina. Chiar
atunci s-a decis pentru Domnul Isus și am condus-o în
rugăciune pe soacra Ivankăi, care a fost regizor principal la
teatrul din Mariupol.
La Ipotești, sora Alina Chibici, cu o echipă de tineri, lucrează
la mai multe centre de reabilitați. Fiind acolo am ajuns și la
un centru de studenți din India, care învățau în Ucraina.
Erau 400 într-o sală. Am avut o foarte rodnică Evanghelizare
acolo după care au mers la un alt centru cu 800 de studenți
din India și au desfășurat același program de evanghelizare.
(continuare la pag. 22
10
 Unde ești, omule?
După o scurtă perioadă de întrerupere a activității,
emisiunea „Unde ești omule” și-a reluat cursul. Păstorii
Gabi Izsak și Dorel Mureșan, de la Biserica Penticostală
Philadelphia, Melbourne, au avut un dialog pe tema:
„Semnele sfârșitului”, care s-a axat pe situația actuală
din lume și din Australia. După câteva fraze de
introducere, păstorul Gabi Izsak a lansat o întrebare:
Cât de aproape suntem de revenirea Domnului Isus?, la
care păstorul Doru Mureșan a dat un răspuns pe care-l
dorim toți cei care-L iubim și-L așteptăm pe Domnul
Isus: „Cred că este un singur răspuns: foarte aproape!
Trăim într-o vreme când suntem martori la niște
evenimente neașteptate. Avem în Australia orașe care
sunt acoperite de ape, mulți oameni își pierd viețile în
aceste inundații.
Păstorul Gabi Izsak adaugă: Este adevărat, și toate se
întâmplă cu o repeziciune care ne surprinde. Parcă... nu
am scăpat de una și cădem în alta, un val cheamă alt
val. Nici nu s-a spart bine valul covidului și a venit valul
războiului, al inundațiilor, al cutremurelor, erup
vulcane după sute de ani, trăim un amalgam de
evenimente surprinzătoare, de aceea ne-am propus să
discutăm, în contextul acesta, despre semnele
sfârșitului sau semnele revenirii Domnului Isus Cristos.
Păstorul Doru Mureșan: Suntem acum la „Vești de
războaie”. Deja molima a trecut pe locul doi. Panica a
trecut. Acum suntem informați despre războiul din
Ucraina, câți morți sunt în tabăra ucraineană sau rusă,
câți oameni s-au refugiat, părăsindu-și casa. Pentru
fiecare dintre noi casa este foarte importantă, oriunde
am merge dorim să ne întoarcem acasă. Dar pentru
mulți dintre acești oameni, dintr-o dată acasă nu mai
este. Îi vedem cu o pâine în mână și o cană cu ceai, o
plasă... și asta este tot ce au, sunt străini într-o țară
străină...
Păstorul Gabi Izsac: Nu sunt un specialist în probleme
de război sau de pandemie, dar să ne uităm în Cuvântul
lui Dumnezeu, la una dintre cele mai puternice predici
11
Speranța - Aprilie 2022 - Melbourne, Australia
ținute de Domnul Isus Cristos. Este vorba de predica
escatologică din Matei capitolele 24 și 25. Aici este
răspunsul Domnului la trei întrebări puse de ucenici:
„El a şezut jos, pe Muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au
venit la El, la o parte, şi I-au zis: `Spune-ne, când se vor
întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale
şi al sfârşitului veacului acestuia?`”.
Şi Domnul Isus le prezintă ucenicilor mesajul de pe
Muntele Măslinilor, mesaj în care sunt mai multe
semne. Printre semne sunt: războaie, vești de războaie,
un neam se va scula împotriva altuia, o împărăție
împotriva altei împărății, cutremure de pământ,
foamete și ciumă. Tate acestea împreună ne duc la
situația de față: am avut doi ani de pandemie, milioane
de oameni si-au găsit sfârșitul, și totuși Domnul spune:
„Încă nu-i sfârșitul”.
Păstorul Dorel Mureșan, revenind la conflictul din
Ucraina, legat de referirea Domnului Isus la războaie și
vești de războaie, a spus: Orice putere are un ideal.
Idealul noii conflagrații care a început este o revenire la
ceva despre care noi am crezut că a trecut. Asta poate
să fie îngrijorător și poate să fie un semn - când o
putere aproape adormită reînvie și are atitudinea și
capacitatea de a reveni pe același teritoriu, pe aceleași
principii și cu aceeași politică. Acest lucru îi îngrijorează
pe cei din zona de acțiune a acestei puteri și mai puțin
pe cei din vest. Eu cred că cei din România și din
Moldova în acest timp spun: „Vino, Doamne Isuse!”.
Venirea Domnului nu numai că este aproape, dar este
dorită. Dar iată că apar alți cristoși, vin oameni care au
rezolvări, nu contează cât sânge curge, nu contează
suferința umană sau pierderile materiale, nu contează
chiar loviturile pe care le primesc ei însăși, lovituri
economice sau de orice natură, pentru ei nimic nu
contează. Acest om rezolvă orice, are soluția oricând și
se crede chiar proprietarul vieților omenești - acesta
este tipul cristosului mincinos. Domnul Isus ne
avertizează: „Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi
vor zice: ‘Eu sunt Cristosul!’. Şi vor înşela pe mulţi’.”
(Matei 24:5)
Păstorul Gabi Izsac continuă firul ideii despre acești
cristoși mincinoși care au apărut de-a lungul timpului:
Dacă privim în istorie cam toți marii dictatori au avut
gândirea aceasta, bolnavă. S-au văzut pe ei înșiși ca
fiind soluția la problemele întregii omeniri. Atitudinea
lor va fi aceea de a instaura un fel de pace. Așa a fost
Napoleon, Hitler și din grupul acesta face parte și
Vladimir Putin. Urmărind știrile am găsit chiar aspecte
legate de interpretarea creștină referitor la ceea ce se
întâmplă. Pe de o parte sunt unii care îl văd pe Putin ca
pe un bastion care rezistă în fața globalizării, a
extinderii răului, el fiind acela care va instaura liniștea
și pacea. Nu știu cum poate fi pacea instaurată cu
tancuri, cu avioane și cu bombe, dar unii așa văd. Noi
știm însă că toate lucrurile sunt în controlul lui
Dumnezeu, așa cum Covid 19 a fost și este sub
controlul lui Dumnezeu. Chiar dacă anumite lucruri
nouă ne scapă de sub înțelegere, să nu uităm că noi
suntem o picătură în imensitatea gândirii lui
Dumnezeu. Niciodată finitul nu va putea să înțeleagă
infinitul. Dumnezeu are planurile Sale și chiar dacă
uneori ne este greu să acceptăm unele lucruri, nu
trebuie să uităm că toate lucrează împreună spre bine,
un bine pe care nu-l putem vedea în limitele noastre,
dar cu siguranță există un bine pe care Dumnezeu Îl
urmărește. Planurile Lui, spune Scriptura, se duc
întotdeauna la îndeplinire.
Păstorul Doru Mureșan, revenind la „războaie și vești
de războaie”, accentuează pe îndemnul Domnului:
„Vedeți să nu vă înspăimântați, căci toate aceste lucruri
trebuie să se întâmple”. Şi adaugă: Înainte să trecem
mai departe, la concluzia versetului, vedem că toate
aceste lucruri sunt într-un plan profetic al lui
Dumnezeu, care trebuie să aibă loc înainte de
revenirea Domnului Isus. Războiul din Ucraina nu este
o confruntare între două țări, ci se pare că este
amenințată și Moldova, țările Baltice și Scandinavia.
Declarațiile care au fost făcute privitor la războiul
atomic reprezintă o amenințare credibilă, puternică în
jocul politic mondial. Rusia are capabilitatea și este
utilată ca să împlinească această amenințare. Îmi aduc
aminte când cineva punea această întrebare într-un
grup de studenți: „Cum credeți că va fi posibil un război
nuclear acum, când sunt oameni capabili care țin sub
control aceste lucruri?”. Răspunsul a fost simplu și
foarte direct: „Va fi posibil atunci când un nebun va
ajunge să conducă o țară cu putere nucleară și el va
avea puterea de decizie”. Dar să continuăm cu Cuvântul
lui Dumnezeu: „Dar sfârșitul tot nu va fi atunci”. De aici
reiese că încă mai sunt lucruri care trebuie să se
deruleze. Noi, ca Biserică, trebuie să fim veghetori în
așteptarea acestor evenimente și să nu fim surprinși
pentru că știm că ele trebuie să se întâmple. Să
rămânem tari în credința că Cel ce vine va veni.
12
Speranța - Aprilie 2022 - Melbourne, Australia
Păstorul Gabi Izsak citează din Evanghelia după Luca
21:27: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri,
să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că
izbăvirea voastră se apropie”, și adaugă: În momentul
când Domnul a spus aceste cuvinte, Biserica nu exista,
Domnul vorbea cu ucenicii Săi, adresându-Se Bisericii
care urma să existe, și prin acest mesaj ni se adresează
nouă. Când vom vedea aceste lucruri întâmplându-se,
noi să avem capul ridicat. De aceea, într-o perioadă ca
aceasta, Biserica trebuie să fie mai pregătită ca oricând.
Ce mă necăjește este că oamenii au inversat
prioritățile, sunt preocupați mai mult de ceea ce este
acum și aici decât de ceea ce va fi atunci și acolo. Aici
este una din marile noastre probleme. Covidul a creat
de asemenea o stare de neliniște și tulburare care,
împreună cu alte probleme, au reușit să ne deturneze
de pe drumul pe care trebuia să mergem mărșăluind
către Împărăția lui Dumnezeu. Apoi a intervenit acest
război. În această vreme ar trebui să fim mult mai
spirituali, oameni ai rugăciunii, fiind mereu în căutarea
părtășiei cu Dumnezeu, așa cum citim în proorocul Isaia
55:6: „Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi;
chemaţi-L câtă vreme este aproape”.
Păstorul Dorel Mureșan, în legătură cu nivelul spiritual
spune: Este o lucrare intensă a celui rău în lumea
spirituală, care influențează Biserica. Biserica este
atacată, iar cei slabi sunt influențați și atrași în cursa
celui rău. Ei uită de părtășia cu Domnul și cu Biserica, se
îndepărtează de Scriptură, sunt angrenați într-un iureș
de ocupații din care cu greu pot ieși. Am ajuns acolo că
oamenii nu mai sunt dispuși să slujească pentru că sunt
prea ocupați cu lucruri pe care le consideră mai
importante. Ori a sluji Domnului este foarte important.
Asta ne ține activi, vigilenți, înrolați în armata sfântă.
Păstorul Gabi Izsak: Iată ce spune Domnul, în Matei
24:46: „Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la
venirea lui, îl va găsi făcând așa!”. Adică îl va găsi
slujind, îl va găsi activ. Scriptura ne îndeamnă:
„Răscumpărați vremea căci zilele sunt rele”. Tot ceea
ce se întâmplă în jurul nostru ne cere să avem o altă
atitudine. Ce trebuie să facă Biserica în aceste vremuri?
Răspunsul este foarte clar: să slujească în continuare.
Biserica nu face pași înapoi. Biserica este o oștire
spirituală, care trebuie să meargă înainte, Porțile
locuinței morților nu o vor birui, este destinată să fie
biruitoare.
În încheierea acestui dialog, păstorul Doru Mureșan
îndeamnă Biserica: Să ne luăm rolurile foarte în serios,
să dorim și să grăbim venirea Domnului nostru Isus
Cristos. Să dăm un răspuns din interiorul sufletului la
nevoile celor din jur, să avem grijă de cel fără țară, de
orfan și de văduvă. Amin.
 UN MESAJ PENTRU TINE
Scrisoare către Laodicea - Sunt
Iată ce zice Domnul Isus acestei Biserici:
* „Îngerului Bisericii din Laodicea
scrie-i: ‘Iată ce zice Cel ce este Amin,
Martorul credincios şi adevărat,
Începutul zidirii lui Dumnezeu:
* «Ştiu faptele tale: că nu eşti nici
rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece
sau în clocot!
* Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece,
nici în clocot, am să te vărs din gura
Mea.
* Pentru că zici: ‹Sunt bogat , m-am
îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic›, şi
nu ştii că eşti ticălos, nenorocit,
sărac, orb şi gol,
* te sfătuiesc să cumperi de la Mine
aur curăţit prin foc, ca să te
îmbogăţeşti, şi haine albe, ca să te
îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă
ruşinea goliciunii tale, şi doctorie
pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să
vezi.
* Eu mustru şi pedepsesc pe toţi
aceia pe care-i iubesc. Fii plin de
râvnă dar şi pocăieşte-te!
* Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă
aude cineva glasul Meu şi deschide
uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el,
cu Mine.
* Celui ce va birui îi voi da să şadă cu
Mine pe scaunul Meu de domnie,
după cum şi Eu am biruit şi am şezut
cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de
domnie.»’
* Cine are urechi, să asculte ce zice
Bisericilor Duhul”. (Apocalipsa 3:14-22)
(Cartea Apocalipsa - explicată simplu!) continuare
bogat...
Laodicea era o cetate foarte influentă, cu o industrie puternică, oameni bogați,
încât cei din localitatea aceasta și cei din Biserică au devenit foarte relaxați.
Ideea principală din această scrisoare este: Creștinilor indiferenți și Bisericilor
apatice Domnul la oferă adevărate și mărețe bogății spirituale, dar cu o
condiție. Creștinii din Laodicea aveau bogății imense, aveau aur curat, aveau o
industrie a lânii specifică, de aceea spuneau: „Am bani, sunt bogat...”. Era
acolo o industrie farmaceutică pentru tratarea ochilor. Problema lor era apa,
apa nu era bună. Până aduceau apa din munte, pe niște canale și tuneluri, apa
devenea călâie, căldicică, numai bună s-o scuipi din gură.
Privind mai atent la versetul 19 eu văd aici un singular - „voi intra la el...” S-ar
putea ca Biserica să rămână în moartea ei, dar dacă o familie, un credincios, un
individ, dacă cineva deschide ușa lui Cristos, El va intra la el, va cina cu el...
Oamenii se împotrivesc, nu deschid ușa pentru că atunci când Isus intră în
viața ta, El schimbă totul. Dar El nu intră cu forța, nu dă buzna, ci, dacă aude
cineva și deschide, El va intra și vor cina împreună. La masă este părtășia
aceasta intimă, suntem prieteni, este o părtășie glorioasă cu Domnul Isus.
În capitolele 4 și 5 din Apocalipsa se vorbește despre tronul lui Dumnezeu, și
acum Cristos oferă șansa aceasta unui simplu păcătos care s-a pocăit și L-a
primit pe Domnul în viața lui, să șadă pe scaunul Lui de domnie.
Scrisoarea se încheie cu invitația: „Cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor
Duhul”. De obicei noi suprapunem două cuvinte: a auzi și a asculta, care sunt
cuvinte diferite. Domnul, pentru toate Bisericile folosește cuvântul „a asculta”,
nu „a auzi”. Ascultarea este diferită de auzire. Ascultarea duce la împlinire.
În concluzie învățăm că soluția lui Dumnezeu pentru revigorarea unei Biserici
moarte, sau pe moarte, sau a unui credincios într-o astfel de situație, este
pocăința, schimbarea vieții, regretul, recunoașterea, întoarcerea la starea
dintâi, întoarcerea la Dumnezeu. Când te-ai întors cu pocăință la Domnul Isus
Cristos, nu-L mai lași afară, ci Îl inviți înăuntru: „Vino, Doamne, în casa mea,
vino și fă ordine, vino și fă curat, vino, Doamne, în casa mea”. Când suntem
oameni pocăiți nu mai rămânem în moartea și în starea în care am fost, ci
suntem aduși la viață. Viața din Cristos curge în noi prin Duhul Sfânt.
Sunt promisiuni glorioase pentru cei care biruiesc, și aceste scrisori nu ne
vorbesc despre oameni înfrânți, ci despre biruitori. Apostolul Pavel spune: Noi
suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit: prin Domnul Isus
Cristos. Noi mergem din biruință în biruință. Noi suntem purtați în carul Lui de
Biruință. Mă întreb dacă, pentru prea mulți dintre noi, cuvintele acestea, pe
care le cităm din memorie, sunt doar povestea altuia... Este viața noastră o
viață de biruință, sau suntem înfrânți? Este Biserica noastră biruitoare, sau a
căzut pradă înfrângerilor celui rău și a vremurilor pe care le trăim, sau a
situației prin care trecem? Dumnezeu ne cere să biruim. Sigur, nu vom birui
prin puterea noastră, ci prin Acela care locuiește în noi, El ne dă biruință.
Așadar, sunt șapte scrisori pentru mine și pentru tine. Acesta este un mesaj pe
care l-am primit și l-am adus înaintea Bisericii. Este mesajul Mirelui iubit, care
ne spune ce avem de făcut, iar Biserica ascultătoare și supusă împlinește
Cuvântul Lui. Amin!
13
Speranța - Aprilie 2022 - Melbourne, Australia
Vocea Martirilor -
o voce pentru cei ce suferă pentru credința în Domnul Isus
Marcel Enuică, Prima Biserică Baptistă Română, Melbourne, Australia
De sute de ori, poate de
mii de ori, în aproape 10
ani, am călătorit pe acea
stradă, fără ca vreodată să
mă gândesc profund la
numele acelei străzi. Am
crescut într-un sat numit
Giroc, la sud de Timișoara.
Mai apoi, a devenit
localitate. De fiecare dată
când mergem la oraș, în
Timișoara, călătoream pe acel bulevard. Toți îl cunosc cu
numele de Calea Martirilor. Era numit așa de la
Revoluție, în cinstea celor care au avut curajul să spună
ce cred cu voce tare și să se opună, chiar cu riscul vieții,
sistemului comunist. Nu m-am gândit vreodată că de pe
Calea Martirilor, voi ajunge să fiu parte din lucrarea
Vocea Martirilor. Dar Dumnezeu știa și avea totul
pregătit mai dinainte.
În anul 2017 am ajuns în Australia ca urmare a unor
evenimente care doar Dumnezeu le-ar fi putut orchestra
în viața mea. Fiind absolvent a Universității Emanuel din
Oradea, și după o scurtă experiență în Biserica Baptistă
din San Francisco, California, am ajuns in Australia cu o
dorință proaspătă ca Dumnezeu să lucreze prin mine și
în mine.
În 2021, după ce am întâlnit în câteva rânduri misiunea
Voice of the Martyrs în anii precedenți, am luat din nou
legătura cu frații care conduc această lucrare, și în urma
rugăciunilor și a discuțiilor, m-am alăturat acestei
misiuni. Vocea Martirilor, a fost înființată de păstorul
luteran Richard Wurmbrand în urma celor 14 ani de
închisoare și tortură pentru numele lui Isus Cristos. Iată
câteva momente cheie în lucrarea Vocea Martirilor.
* 1909 Richard Wurmbrand se naște pe 24 Martie în
București, România, cel mai tânăr din 4 băieți, într-o
familie de evrei.
* 1937-1938 Într-un sat din România, un tâmplar
credincios pe nume Christian Wölfkes se roagă ani de
zile să conducă un evreu la Cristos. În 1938, acel tâmplar
îi conduce pe Richard și Sabina Wurmbrand la Cristos,
după ce aceștia ajung în satul lui.
* 1941 România sprijină Germania în războiul împotriva
URSS. Richard, acum păstor, coordonează mișcarea de
evanghelizare a trupelor Germane. Richard și Sabina au
fost arestați în repetate rânduri, au fost bătuți și au fost
14
Speranța - Aprilie 2022 - Melbourne, Australia
aproape chiar de executare. Sabina și-a pierdut familia în
lagărele de concentrare.
*1944 Comuniștii preiau puterea în Romania și trupele
rusești inundă țara. Richard slujește concetățenii asupriți
și se avântă cu curaj în evanghelizarea soldaților ruși.
* 1945 Richard și Sabina iau parte la Congresul Cultelor.
Pentru că mulți lideri religioși au promis loialitatea lor
noului regim comunist, Sabina îi cere lui Richard să
'șteargă rușinea de pe fața lui Cristos'. Richard,
înțelegând riscul, pășește pe scenă și spune celor 4000
de delegați că datoria lor ca și creștini este să Îl glorifice
doar pe Dumnezeu și pe Cristos.
Între 1945 și 1947, Richard a distribuit un milion de
Evanghelii trupelor rusești. Cărțile de multe ori au fost
deghizate ca propagandă comunistă. Richard, de
asemenea, a introdus prin contrabandă Evanghelii în
Rusia.
* 1948 Pe 29 Februarie, Richard este arestat de poliția
secretă și pus în carceră.
* 1950 Comuniștii o arestează pe Sabina și o trimit la
muncă silnică pe canalul Dunăre-Marea Neagră. Copilul
lor de 9 ani este lăsat singur. Sabina este eliberată în
1953 și continuă să lucreze cu Biserica subterană. I se
spune că bărbatul ei a murit în închisoare. Mai târziu, un
doctor deghizat ca un membru al partidului comunist, îl
descoperă pe Richard în viață în închisoare.
* 1956 Richard este eliberat, după ce a petrecut 8 ani și
jumătate în închisoare. În acest timp, îndură cele mai
oribile feluri de tortură și este avertizat să nu mai
predice niciodată.
* 1959 Richard este trădat de unul dintre asociații din
biserica subterană și dat pe mâna autorităților. Este
arestat din nou și condamnat la 25 de ani de închisoare.
* 1964-1965 Richard este eliberat din închisoare și își
reia lucrarea. Misiunea Norvegiană pentru Evrei și
Alianța Creștină Evreiască plătesc $10,000 ca
răscumpărare guvernului comunist pentru eliberarea
familiei Wurmbrand din România. Deși reticenți la
început să părăsească România, soții Wurmbrand,
sfătuiți de Biserică să fie o voce pentru Biserica
persecutată în vest, acceptă să plece. Deși Richard a fost
avertizat de oficialii români să nu vorbească niciodată
despre experiența lui în închisoare, el și Sabina au
descris oriunde au mers realitatea persecuției din
România.
* 1966 În Mai, Richard vorbește în Washinton DC,
înaintea Senatului American, unde le arată 18 răni
adânci pe trupul lui rămase în urma torturilor. Povestea
lui se răspândește cu repeziciune în toată lumea.
* 1967 Richard lansează o lucrare pentru creștinii
persecutați, numită „Isus pentru lumea comunistă”, mai
târziu numită „Vocea Martirilor”, în Statele Unite și
publică cartea „Torturat pentru Cristos”. După ce citesc
această carte, mulți creștini părăsesc carierele laice
pentru a ajuta lansarea misiunii „Vocea Martirilor”.
* 1969 În Noiembrie 1969 publică „The first Australian
newsletter”. Richard ajunge în Sydney ca răspuns la
invitația celor de la „Ambassadors for Christ” și își
împărtășește experiența lui în închisorile comuniste la
întâlniri organizate în toată Australia. Creștinii
australieni răspund chemării lui Richard „aduceți-vă
aminte de cei ce sunt în lanțuri”, iar această vizită duce
la înființarea „Vocea Martirilor” în Australia. Primul
buletin informativ este publicat în Noiembrie 1969.
* 2000 În data de 11 August, Sabina moare, după ani în
care sprijină lucrarea „Vocea Martirilor”.
* 2001 Richard, pensionat în 1992, dar continuând ca și
consultant și membru în bordul de directori al lucrării
„Vocea Martirilor” USA, arată un interes neobosit față
de această lucrare până la moartea lui în 2001. În timpul
slujirii sale, Richard a scris 18 cărți care au fost traduse în
38 de limbi.
În prezent, la nivel mondial, „Vocea Martirilor” lucrează
împreună cu alte misiuni pentru a sluji Biserica
persecutată.
Pentru noi, ca români, această lucrare are un atașament
sentimental din cauza locului și a persoanei cu care a
început. Mulți dintre noi am crescut cu întâmplări și
experiențe ale acestei familii de credincioși. Totuși,
această lucrare s-a răspândit în întreaga lume și are până
în prezent un impact global. Sunt două motive principale
pentru care această misiune a crescut și s-a răspândit de
la înființarea ei până acum.
- În primul rând, această lucrare are o fundație Biblică.
Evrei 13:3 - „Aduceți-vă aminte de cei ce sunt în lanțuri,
ca și cum ați fi și voi legați cu ei; de cei chinuiți, ca unii
care și voi sunteți în trup”. Oriunde „Vocea Martirilor” a
adus la cunoștința Bisericii situația și suferințele altor
creștini persecutați, Biserica a simțit cu ei și nu i-au lăsat
să sufere în anonimitate, așa cum este călăuzită prin
Cuvânt. Biserica s-a rugat, ca și când ar fi fost ei înșiși în
lanțuri, pentru frații și surorile lor, au sprijinit această
lucrare prin diferite mijloace și au fost încurajați de
credința și curajul fraților care trec prin asemenea
atrocități.
- În al doilea rând, dezvoltarea lucrării acestei misiuni, se
datorează faptului că persecuția este într-un trend
ascendent la nivel global. Pentru unii, acest adevăr s-ar
putea să îi surprindă. Dar în urma studiilor, persecuția
creștinilor la nivel global crește semnificativ cu fiecare
an, în ultimii 16 ani. În 2021 persecuția creștinilor la
nivel global a crescut cu 60% față de anul 2020. Se poate
ca pentru noi, cei care trăim în civilizația vestică, să
credem că valurile cele mai mari de persecuție au fost
pe vremea lui Nero sau cândva pe vremea imperiului
Roman. Totuși, realitatea este că astăzi, în secolul 21,
deși nu în țara noastră, Biserica se confruntă cu cel mai
mare val de persecuție de până acum. Acest val de
persecuția a făcut ca Biserica din Vest, în special, dar nu
numai, să sprijine și să se mobilizeze de dragul fraților și
surorilor lor.
Reamintim textul din Evrei 13:3: „Aduceți-vă aminte de
cei ce sunt în lanțuri, ca și cum ați fi și voi legați cu ei; de
cei chinuiți, ca unii care și voi sunteți în trup”. Biserica lui
Cristos este un singur trup. Indiferent de locația în care
se găsește, sau diferențele exterioare, Biserica
credincioșilor, care îl urmează pe Isus Cristos și care
trăiesc după îndemnurile Duhului Sfânt formează un
trup. Biserica lui Cristos îi amintește nu numai în treacăt,
ci ,,ca și cum am fi și noi legați cu ei”. Acest fel de
amintire este unul mult mai personal. Este o identificare
cu situația, suferințele și viața lor. O experiență de care
noi, în vest avem de fapt nevoie ca să ne ajustăm
gândirea și așteptările cu privire la Împărăția lui
Dumnezeu.
Când a fost ultima dată când ți-ai adus aminte de cei în
lanțuri, ca și cum ai fi fost cu ei? Când a fost ultima dată
când te-ai rugat pentru cei care nu au libertatea care o ai
tu? Cum crezi că ar fi afectată viața ta dacă ai fi mai
conștient de experiențele credincioșilor din țările în care
persecuția este la ordinea zilei? Sunt întrebări cu care
trebuie să ne confruntăm personal, pentru că Scriptura
ne îndeamnă la a-i aminti pe cei ce suferă pentru
credința lor.
Marcel Enuică, Regional Relationship Manager - Victoria,
menuica@vom.com.au, +61 457 689 169
(va urma)

15
Speranța - Aprilie 2022 - Melbourne, Australia
 Păstor Nelu Brie - Biserica Penticostală Emanuel, Sibiu
„Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea şi a zis: „`Dacă ai fi
cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele
sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu
şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul,
pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că
n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată`.” (Luca 19:41-44)

Printre darurile pe care Dumnezeu le face oamenilor
sunt și acestea două:
1. Timpul. Dumnezeu ne-a dat zile, luni și ani, și toate
acestea, puse împreună, formează ceea ce noi numim
viață. Viața noastră este darul lui Dumnezeu.
2. Cercetarea lui Dumnezeu. Acesta este un alt dar.
Dumnezeu Se apropie de oameni și le tulbură inima, îi
caută, îi vizitează, într-un cuvânt - îi cercetează. În
psalmul 11:4 este scris că: „Domnul este în Templul
Lui cel sfânt, Domnul Îşi are scaunul de domnie în
ceruri. Ochii Lui privesc şi pleoapele Lui cercetează pe
fiii oamenilor”. El îi caută, le vorbește, caută să le
înduplece voința și să le câștige credincioșia.
O vreme a cercetării este rânduită de Dumnezeu
pentru fiecare om, pentru orașe, pentru națiuni
întregi. Aș dori să înțelegem că vremea cercetării este
vremea îndurării, vremea milei lui Dumnezeu. În
versetul 41 din pasajul citit, vedem că Domnul Isus S-a
apropiat de cetatea Ierusalimului, a văzut-o și a plâns
pentru ea. Aici vedem mila Lui, iubirea Lui jertfitoare,
răbdarea Lui. În vremea cercetării, Dumnezeu oferă
oamenilor har, se arată răbdător, tolerant cu păcate
care de altfel atrag mânia lui Dumnezeu. Şi asta
datorită iubirii Sale care ne cheamă la Sine, la
împăcare cu Dumnezeu. Nu este nepăsare divină, nu
este neimplicare divină, nu este indiferență, ci este
milă față de noi.
În al doilea rând, în vremea cercetării Dumnezeu
vorbește inimilor oamenilor într-un fel aparte,
căutând să-i atragă înspre Sine, să creeze acea trezire
a inimilor, să convingă cu privire la păcat, la dreptate
și la judecată, așa cum spunea Domnul nostru Isus
Cristos. El îngăduie să aibă loc semne, miracole,
împrejurări prin care urmărește ca inima să fie
străpunsă. În vremea cercetării. Dumnezeu se ocupă
de inimă, caută să ne convingă că nu mai trebuie să
continuăm viața de păcat, că se impune o oprire și o
întoarcere înspre Dumnezeu.
16
Speranța - Aprilie 2022 - Melbourne, Australia
Vremea cercetării este o vreme finită, are zile
numărate. În pasajul citat „Isus a plâns pentru ea
[cetate] şi a zis: Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în
această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar
acum, ele sunt ascunse de ochii tăi”. Așa de mulți
oameni au fost cuceriți, L-au primit și au găsit pacea
care le-a reînnoit viața, destinul. Iar acum, acestei
cetăți împietrite i se oferă toate acestea - măcar dacă
ar fi cunoscut și ea, măcar în această zi, era ultima zi.
Vremea cercetării are o ultimă zi, nu ține la nesfârșit.
Dumnezeu oferă har, oferă cercetarea inimii, El ține
brațele deschise, așteaptă ca oamenii să se pocăiască,
să se îndrepte, dar cât a mai rămas oare din vremea
cercetării? Unii oameni interpretează vremea
cercetării ca pe o confirmare dumnezeiască a faptului
că viața lor e bună. Cum zicea înțeleptul în Cartea
Eclesiastul: „Din pricină că este amânată judecata,
inima fiilor oamenilor este aplecată spre rău”. De ce
nu am vedea noi că bunătatea lui Dumnezeu ne
cheamă la pocăință, la îndreptare? Cercetarea lui
Dumnezeu este finită, are un capăt. Vremea cercetării
are un hotar. Cât a mai rămas până la hotar? În
psalmul 90, Moise, în rugăciune, spunea: „Învață-ne,
[Doamne], să ne numărăm bine zilele...”. Noi le
numărăm pe cele care s-au dus, dar Dumnezeu la
numără și pe cele care au mai rămas.
Astăzi este vremea cercetării. Nu întâmplător ne
vorbește Dumnezeu aceste cuvinte, nu întâmplător
suntem chemați la pocăință, nu întâmplător conștiința
ne-a fost tulburată și nu întâmplător te întrebi chiar
acum: „Ce voi face cu viața mea?”. Să nu te amăgești
zicând: „Mă voi îndrepta altădată”. Vremea cercetării
trebuie să fie conștientizată, trebuie să realizăm
dimensiunea și însemnătatea ei. Mântuitorul spunea
în dreptul Ierusalimului, plângând: „...n-ai cunoscut
vremea când ai fost cercetată”. Generația de locuitori
ai Ierusalimului, pe care Cristos îi plângea cu milă,
n-au cunoscut vremea cercetării. Vremea cercetării
trebuie cunoscută și înțeleasă și profitat de vremea
aceea, căci este invitația lui Dumnezeu la mântuire.
Sunt ocazii unice în viață. Cei din Atena, ascultându-l
pe apostolul Pavel vorbind, i-au curmat
propovăduirea și i-au spus: „Asupra acestor lucruri te
vom asculta altădată”, și... altădată n-a mai venit.
Acum este vremea cercetării pentru tine. Poți să-ți
închizi inima și să zici: „mâine...”, ori să spui: „amin!”.
Acum este vremea când Dumnezeu se poate atinge
de sufletul tău, este vremea pocăinței. Ce decizie ar
trebui să luăm în această vreme? Aceia care nu v-ați
botezat în apă încă, ce ați decis să faceți în viață? Ai
trecut de 17 ani și ai zis: „Mă voi boteza bine, nu ca
ăștia care au făcut rușine. Eu, când o să mă botez o să
fiu cel mai grozav”. Şi până atunci ce faci? Îmi
amintesc de sora Elena. Când a venit în Adunare era o
femeie in vârstă deja. Eu nu o cunoșteam. Am
întrebat-o: „Cum ați găsit Biserica Emanuel?”. La care
sora mi-a răspuns: „Frate păstor, dumneata nu erai
născut în lume când eu umblam la Biserica Emanuel.
În casa părinților mei s-a format. Dar m-am luat cu
iubirea lumii, m-am măritat în lume și am avut o viață
cum nu doresc nimănui. Dar Îi mulțumesc lui
Dumnezeu că acum, la bătrânețe, m-a ajutat să-L
găsesc”. A fost har pentru această soră. Ce aștepți,
tinere? Să simți cum apasă mâna lui Dumnezeu peste
tine? Ce-ar trebui să-ți mai facă Dumnezeu să te
trezești? Unii oameni nu se trezesc până când
Păcatu-a ridicat o cruce
Ca-întins pe ea să fiu doar eu,
Dar, în iubirea ta Isuse
Te-ai răstignit în locul meu.
Isuse-n locul meu ai suferit,
Isuse-n locul meu tu te-ai jertfit.
Prin jertfa TA mi-ai dat, mi-ai dat deplin
Al mântuirii har divin.
Păcatu-a ridicat o cruce
Să-ndur pe ea blestemul greu,
Dar tu făcutu-te-ai Isuse
Blestem adânc în locul meu.
Păcatu-a zămislit o cruce
Să-i sorb amarul ei mereu,
Dar Tu sorbit-ai tot paharul
Isuse Scump în locul meu.
ÎȚI mulțumesc adânc Isuse
Că slava Ta de Dumnezeu,
Ți-ai umilit-o pentru mine
Şi-ai dus Tu crucea-n locul meu!
17
Speranța - Aprilie 2022 - Melbourne, Australia
Dumnezeu nu pune nuiele pe ei. Ne rugăm Domnului
ca Dumnezeu să vă dea sănătate, prosperitate,
binecuvântare și fericire, dar pricepeți odată, băieți și
fete, că trebuie să vă pocăiți, să vă botezați în apă.
Până când țigară, băutură, drog, discotecă, până
când? Vremea cercetării... nu uitați vremea cercetării.
În vremea cercetării este o vreme a restaurării, când
putem să reînnoim legămintele noastre cu Dumnezeu,
viața noastră. În această vreme Dumnezeu este dispus
să ierte, să amâne, să schimbe judecățile Lui, pe care
chiar le-a rostit. Iona a proorocit din partea Domnului:
„Încă 40 de zile și cetatea Ninive va fi nimicită!”. Dar
când oamenii s-au pocăit, Dumnezeu a preferat să
ierte poporul acela. Asta face Dumnezeu în vremea
cercetării, schimbă anumite situații, iartă, se îndură.
Indiferent de ce s-a întâmplat, indiferent de rătăcirile,
de căderile noastre, de stările de vinovăție - Cristos a
murit pentru noi. El a înviat. El este Răscumpărătorul.
Nu ați vrea să ne rugam Domnului și cu toții să ne
predăm Lui, să ne reînnoim legămintele cu
Dumnezeu, cu cei din casele noastre, soții între ei,
părinții cu copiii, neamurile, vecinii. Este vremea
cercetării, fie ca Dumnezeu să vorbească fiecărei inimi
și să aprindă în noi focul și jarul pocăinței, ca să ne
aducă la El în viața veșnică. Amin!
O, iartă-mi, te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
Prin care-Ți cer doar pâine și pază și minuni;
Căci am făcut adesea din Tine robul meu,
Nu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu.
În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta
Îți cer, Îți cer într-una să faci Tu voia mea.
Îți cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiți ce vrei
Ci să-mi slujești în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai.
Gândindu-mă că dacă Îți cânt și Te slăvesc
Am drept să-Ți cer într-una să faci tot ce doresc...
O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
Și-nvață-mă ca altfel să stau în fața Ta:
Nu tot cerându-Ți Ție să fii Tu robul meu,
Ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu.
Să înțeleg că felul cel bun de-a mă ruga
E să doresc ca-n toate să fie voia Ta.
Din suferința cea mai grea
Valentin Popovici
Din suferința cea mai grea, din chinul răstignirii,
Cristos te caută să-ți dea tot harul mântuirii,
În locul plânsului amar, balsam de mângâiere,
Și-n locul bocetului trist, cântarea de-nviere.

În trupul țintuit pe lemn, în cuie blestemate,

Cristos a dus pedeapsa ta, zdrobit pentru păcate,
A fost vreodată undeva iubire mai de seamă?
N-auzi cum de pe Golgota, Cristos și azi te cheamă?

Isus a luat asupra Lui murdarele-ți veșminte,

Purtând blestemul de păcat în ranele Lui sfinte,
Ca să te-mbrace ca un prinț, în haina Lui regească,
Și să te ducă-n slăvi de vis în casa Lui cerească.

El șterge tot trecutul tău de moarte și rușine,

Te face fiu de Dumnezeu, moștenitor cu Sine.
De ce nu vrei să lași acum cărarea de pierzare?
Să vii la crucea Domnului ca să primești iertare?

În universu-întreg nu e, și nu va fi vreodată
Un alt slăvit Mântuitor și-o altă jertfă dată.
Ascultă azi chemarea Lui, aleargă azi la cruce,
La sângele care pe veci salvarea îți aduce!

Nu simți acum fiorul cald, și-o sete arzătoare,

După slăvitul har de sus, un dor după iertare?
Adu la Cruce vina ta și-ntreaga-ți agonie,
Cristos le ia, și-ți dă în schimb Slăvita Veșnicie!
ISUS a înviat din moarte
„Adevărat,adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu
S-a cutremurat pământul (extras)
care a căzut pe pământ nu moare,rămâne singur; dar
Adriana Serban
dacă moare, aduce mult rod.” (Ioan 12:24)
Şi s-a cutremurat pământul și cerul s-a acoperit de nori, că tare greu cred că a fost pentru Tatăl Sfânt să asiste la
execuție și să rămână credincios promisiunii de iubire veșnică și iertare.
Şi astfel au coborât de pe cruce un trup mort, L-au înfășurat în giulgiu și L-au depus în mormânt.
Pilat și-a spălat mâinile, apostolii s-au adunat să plângă împreună plecarea Învățătorului, iar Isus a plecat în
Împărăția de unde venise. Păcatul nostru a fost răscumpărat, misiunea îndeplinită. Mai urma actul învierii și, da,
convingerea apostolilor că El este viu. Toți au alergat la peșteră și au văzut mormântul gol, și citim că Petru a fost
tulburat, dar nu citim că a fost convins. Petru era, poate, cel care L-a iubit cel mai mult pe Învățător, dar tot el s-a
lepădat de El de frica morții, a execuției. Şi Petru, împreună cu toți ceilalți apostoli L-au văzut și auzit pe Fiul lui
Dumnezeu Cel înviat din morți, i-au atins rănile din mâinile străpunse și au primit ultimele îndrumări . După
aceasta, Petru cel șovăielnic, suspicios și coleric, a crezut și nimic nu l-a mai speriat, și nimic nu l-a oprit din
propovăduirea lui Cristos și a creștinismului, și pentru asta chiar și-a dat viața. El și toți apostolii Domnului Isus
Cristos. Ei au crezut pentru că au văzut. Pentru noi, cei de azi, decizia este foarte personală, fiecare din noi va
judeca pentru sine și va crede sau nu. Eu am ales: dacă Petru a crezut și și-a pus chezășie propria viață, deși se
temea atât de mult de moarte, atunci eu nu pot să nu cred.

Cristos a C adevărat a
18
Speranța - Aprilie 2022 - Melbourne, Australia
Cristos a înviat! A înviat, nu-i înger,
e Mesia!
...................
Degeaba mai plâng, degeaba implor,
Cu cât mă înalţ, cu-atât mă cobor. Iubirea Ta m-a mântuit, Isuse,
Văd mâini sângerânde, de cuie străpunse,
Tu Cel ce-ai fost, ce ești şi ce-o să vie.
Din adâncuri răzbat multe ofuri ascunse.
Din gropi cu lei m-ai ridicat pe culme
Mă văd lângă cruce, ţinând un pocal,
Şi mi-ai trasat un drum spre veșnicie.
Aşteptând provocarea, aşteptând un semnal.
Nu pot să uit clipitele în care,
Un vuiet lugubru, mă face să strig,
Din cerul Tău trimis-ai semn de foc,
Se cutremură cerul, mi-e teamă, mi-e frig,
Săgeți aprinse mi-au căzut pe creștet
O ploaie de lacrimi udă pământul, Şi-n suflet Duhul Sfânt și-a făcut loc.
Încep să-nţeleg taina vieţii, Cuvântul.
Sabia-mi cade, se rupe, se sparge pocalul,
Am plâns atunci, am plâns păcate grele,
Răsună şi valea, răsună şi dealul,
Ce numai Tu și eu le cunoșteam,
Oţet şi fiere, revărsare de chin, Dar am venit precum o Magdalenă,
O nouă chemare, regret şi suspin...
Asupra Ta parfumul scump turnam.
Nu-ndrăznesc să mă mişc, nu pot să privesc, Şi Îți ștergeam picioarele umblate
Toţi în juru-mi se-agită, în şoaptă vorbesc. Pe drumul rătăcirilor din mine,
„Ce se întâmplă, ce e?”. Văd o cruce-n fundal,
Cu fiecare sărutare, Doamne,
O lumină celestă, peisaj sideral,
Mă apropiam mai mult, mai mult de Tine.
Golgota-n amurg şi Isus... răstignit,
Om al durerii, Dumnezeu infinit. Ce transformare, Rabi, ce schimbare!
S-a lăsat dus la moarte, ca un miel, blând, supus,
Cândva Baraba, azi un Petru, Ioan.
Fapta mea, gândul meu, inconştient L-au răpus.
La pieptul Tău e pacea mult dorită,
E drumul glorios spre Canaan!
Se scutură norii în plâns vineţiu,
Condamnat fără vină a fost, şi eu ştiu.
Iordanul e aproape, văd în zare
Un Templu-n ruină, zidit, refăcut,
Şi munții-nalți și văile adânci,
Mă proştern, mă închin, Domnul meu e văzut, Dar crucea Ta mă-nalță şi mă trece,
Cu moartea pe moarte Isus a călcat,
Picioru-mi aperi de căderi şi stânci.
Ce-a promis s-a-mplinit, este viu, sunt salvat.
Mă înfior Iubite, ce minune
Privesc pe drumeaguri ghirlande-aruncate,
Poți ca să faci din ce era pierdut,
Călcate-n picioare, de lume uitate...
Iar pacea Ta sublimă, fără margini,
Mai ieri un simbol al iubirii- acceptare,
Cum vindecă şi-alină un căzut!
Acum doar o urmă a vieţii ce moare...
Privesc talpa mea, la fel a zdrobit, Mai văd şi-acum colina, crucea, cerul
Cad la pământ, ruşinat, istovit.
Ce îşi plângeau durerea-n răstignire,
Dar şi mormântul gol, piatra mișcată
Acum înţeleg cât de mult Dumnezeu
Şi „Pace vouă!" spus de Sfântul Mire.
M-a iubit, dând la moarte pe chiar Fiul Său,
Răstignit pe o cruce, de lance străpuns, A înviat, nu-i înger, e Mesia!
Îl văd şi acum pe Isus, Domnul Uns,
E Domnul meu şi-i viu, ce har nespus!
Un solfegiu acut, vibrează ritmat:
Tot ce s-a scris de veacuri ne-aminteşte,
„Preamărit, lăudat, Isus Cristos a înviat!!”.
Că Poarta către Ceruri e Isus!

19
Speranța - Aprilie 2022 - Melbourne, Australia
O MARE GLOATĂ

, ,

În data de 20 Aprilie, la Biserica Baptistă Dallas a

fost o părtășie extraordinară. S-a coborât Cerul în
Biserica Dallas, peste o adunare de peste 150 de
credincioși: reprezentanți australieni, două Biserici
din Nepal, irakieni, iranieni, credincioși din Egipt,
români, turci, filipinezi, africani, italieni, germani,
credincioși din Ucraina, Armenia și Samoa. A fost
cu adevărat o atmosferă cerească. A fost acolo
cum scrie în Apocalipsa 7:9: „o mare gloată din
orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de
orice limbă”. Cu toții ne-am închinat glorificând
Numele Dumnezeului nostru. Păstorii au adus
Cuvânt de zidire în poporul Domnului, care a fost
primit cu inimi deschise, ca un pământ bun, care
așteaptă să primească sămânță. Păstorul Dorel
Brîndaș a avut o scurtă predică axată pe
întrebarea: „Cum ne pregătim pentru venirea
Domnului?”.

Păstorul Corin Izvenariu, coordonatorul acestui

eveniment, s-a adresat într-un mod simplu acestei
Biserici multiculturale, accentuând pe faptul că
fiecare etnie are felul ei de închinare și este bine
primit dacă Isus Cristos este în mijlocul adunării.
„Sa fim atenți ca nu cumva Domnul Isus să stea la
ușă și să bată, iar aici, înăuntru, noi să strigăm
Aleluia, să batem din palme, chiar să dansăm, dar
să nu știm că Domnul Isus este afară. Eu nu sunt
impresionat de felul cum predicați, cum ridicați
mâinile, sau altfel de manifestări, eu sunt
impresionat când vă văd cum umblați pe urmele
pașilor Domnului Isus Cristos.”
Păstori din mai multe naționalități au adresat câte
un scurt cuvânt Bisericii Domnului, cântăreți și
instrumentiști au lăudat pe Domnul cu darul pe
care l-a primit fiecare.

A urmat o masă de dragoste cu multe bunătăți din

diferite bucătării ale celor prezenți. Mulțumim
Domnului, care este Cel care ne-a unit pe toți în
dragostea lui. Amin.

Corespondent Nelu Albu

20
Speranța - Aprilie 2022 - Melbourne, Australia
Doctorand Traian Secară, Biserica Baptistă Maranata, Melbourne
„Scapă-ți viața; să nu te uiți înapoi, și să nu te oprești
în vreun loc din câmpie. Scapă la munte, ca să nu pieri.”
(Geneza 19:17)
Este extrem de important să medităm asupra acestui
text, și asupra acestui moment al istoriei, din cel
puțin două motive: în primul rând Isus Mântuitorul
ne-a îndemnat să ne aducem aminte de acel
moment istoric semnificativ în raport cu ceea ce se
va întâmpla în lumea noastră la sfârșit. Luca 17:28-
32: „Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla
aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau,
sădeau, zideau; dar în ziua când a ieșit Lot din
Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer, și i-a
pierdut pe toți. Tot așa va fi și în ziua când se va
arăta Fiul omului. În ziua aceea, cine va fi pe
acoperișul casei, și își va avea vasele în casă, să nu se
pogoare să le ia; și cine va fi pe câmp, de asemenea,
să nu se mai întoarcă. Aduceți-vă aminte de nevasta
lui Lot”.
Pe lângă acestea, Duhul Sfânt a asemănat lumea
noastră în care trăim și gradul de civilizație cu vechea
Sodomă din cauza extremei păcătoșenii a oamenilor,
pe care Dumnezeu o pune în evidență prin cuvintele
profetului Ezechiel 16:49,50: „Iată care a fost
nelegiuirea surorii tale Sodoma: era îngâmfată, trăia
în belşug şi într-o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei,
şi nu sprijinea mâna celui nenorocit şi celui lipsit. Ele
s-au semeţit şi au făcut urâciuni blestemate înaintea
Mea, de aceea le-am şi nimicit când am văzut lucrul
acesta”.
Avem aici, fără exagerare, tabloul lumii în care trăim,
văzut nu atât cu ochii noștii adesea miopi, ci cu ochii
lui Dumnezeu. Ne-am putea simți comozi într-un
context profund imoral precum acesta, noi care nu
mai suntem din lumea aceasta, dar ne este dat să
trăim o vreme în lumea aceasta?
Apostolul Petru avea să scrie despre statutul moral
al lui Lot, în mijlocul acelei mlaștini morale în care
trăia: Dumnezeu „a scăpat pe neprihănitul Lot, care
era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor
stricaţi [locuitorii Sodomei]”. (2 Petru 2:7) Textul
biblic mă învață că este un moment când peste acest
spațiu al nelegiuiri va veni judecata neînduplecată a
21
Speranța - Aprilie 2022 - Melbourne, Australia
lui Dumnezeu, judecată din care nu este scăpare
decât pentru cei neprihăniți. Putem învăța din acest
tablou în miniatură al judecății lui Dumnezeu, care
va avea loc la sfârșitul istoriei, că înainte de judecată,
Dumnezeu oferă un mijloc de salvare celor
neprihăniți.
Adevărata soluție salvatoare întotdeauna se află la
Dumnezeu, și nu la oameni. Lui Lot, Dumnezeu i-a
oferit muntele, dar Lot, sub imperiul fricii și a
necredinței, a ales o altă scăpare, după bunul lui plac
- cetatea Țoarului, unde, prin ceea ce s-a întâmplat,
s-a acoperit de rușine pentru multe veacuri. Cât
despre soția lui Lot, ce să mai spun? Ştim cu toții că
datorită faptului că a privit înapoi, la ceea ce a lăsat
în Sodoma, a fost transformată într-un stâlp de sare.
Pentru judecata finală Dumnezeu a pregătit, la
împlinirea vremurilor, în timpul îndurării Sale, un
Miel de jertfă - pe Isus Cristos, care a ridicat păcatul
lumii și a adus mântuirea celor care cred în El. Nu
este o altă soluție. „În nimeni altul nu este mântuire,
căci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor, în
care trebuie să fim mântuiţi!”. (Fapte 4:12)
Ce trebuie să facem? Să ne punem nădejdea în
Domnul Isus! „Să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe
care L-a înviat din morţi: pe Isus, care ne izbăveşte de
mânia viitoare.” (1 Tesaloniceni 1:10)
„Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi
neprihăniţi prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El
de mânia lui Dumnezeu. Căci, dacă atunci când eram
vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin
moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când
suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.
Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu,
prin Domnul nostru Isus Cristos, prin care am căpătat
împăcarea”. (Romani 5:9-11)
Aleluia! Îndemnul și provocarea pentru noi este
aceasta: Scapă-ți viața! Doamne ajută-ne!
Biserica Baptistă Harul, Melbourne
Dumnezeu m-a chemat pe nume
Redăm doar succint mărturia sorei Emilia. În revista dedicată
mamelor, care o sa apară în luna Mai, o să redăm întreaga mărturie,
care descrie cum a chemat Dumnezeu pe nume acest suflet ales și
iubit de Domnul.
Emilia s-a născut în România într-o familie creștină, și a avut o viață
frumoasă în mijlocul familiei, până la vârsta de 16 ani, când l-a
cunoscut pe cel care avea să fie soțul ei pentru o perioadă a vieții ei.
Era un tânăr venit din Australia, de care Emilia s-a îndrăgostit. După
doi ani s-au stabilit împreună în Australia. La scurt timp a rămas
însărcinată și a adus pe lume o fetiță, Bela. Acum Emilia a aflat adevărata identitate a soțului ei, care făcea parte
dintr-un grup de prieteni care vindeau și consumau droguri. Într-o zi a vrut să simtă și ea ceea ce simte el și a
folosit puțin din aceste droguri. Şi aici a început căderea. Încet, încet, puțin câte puțin, mai mult și mai mult,
Emelia, călcând pe urmele fostului ei soț, a intrat într-un cerc vicios din care nu a mai putut ieși decât după 10 ani.
Întreaga poveste a vieții Emiliei o să fie publicată în Revista Speranța pentru mame, care va apare în luna Mai.

Biserica Maranata, Melbourne

Câteva cuvinte înțelepte:

„Auzindu-I pe copii cântând: „Eu sunt în armata Domnului” mi-am adus aminte de armată.
Când era apel,dacă lipsea unu dintre soldați întreaga companie trebuia să-l caute. Nu se
dădea stingerea până nu se găsea acel unu. Vă rog să nu uitați că Domnul ne vrea pe toți.
Dacă unu lipsește la apel, el lasă pe cei 99 și merge să-l caute și să-l găsească pe acel unu.
Noi toți suntem în armata lui Cristos. El este șeful batalionului, El este Împăratul nostru,
iar noi să fim uniți în dragoste. Amin”. Fratele Iacob Buzgău

ALĂTURI DE REFUGIAȚII DIN UCRAINA (continuare de la pag. 10) DONAȚIILE POT FI TRIMISE ÎN CONTUL:
Păstor Vasile Filat
„Tată, la noi este război” A.O. INVATATURA DIN CUVINT-PRECEPT
Acum ne aflăm cu misionarul Alexei Tentiuc în Cehia. Mergem din țară în țară ca să găsim MINISTRIES PENTRU MOLDOVA
pe liderii refugiați din Ucraina și să organizăm lucrul de evanghelizare și plantare de Biserici. Bank: Moldova-Agroindbank SA,
În Polonia, la Biserica baptistă din Chelm, au fost primiți peste 3000 de refugiați și trimiși mai Sucursala Nr.1 Chisinau
departe. Serghei Karamalak și Natalia s-au ocupat de evanghelizarea lor și a refugiaților din Bank Code: AGRNMD2X
cele două centre mari guvernamentale. Prin orașul Krakow au trecut peste un milion de Fiscal Code: 1011620008908
refugiați. În gara feroviară au fost puse paturi și refugiații dormeau acolo una sau câteva Adr. mun. Chisinau, str. Alexandru cel bun
nopți până erau ajutați să se deplaseze mai departe. Multe persoane se întorc la Cristos în
62 ap 39
aceste locuri și devin ucenicii Lui.
Euro: MD89AG000000022514052545
Nevoile rămân a fi foarte multe. Zilnic oferim mâncare, cazare și transport refugiaților care nu USD: MD62AG000000022514052546
încetează să vină din Ucraina. Avem nevoie să tipărim materiale pentru evanghelizare. Vă MDL: MD73AG000000022514052542
mulțumim tuturor care sunteți alături de noi în rugăciune și vă implicați financiar. Rămâneți
alături de noi în aceste vremuri grele.
22
Speranța - Aprilie 2022 - Melbourne, Australia
 The Power of the Risen Christ
BY BILLY GRAHAM
T he vast majority of the people around the
world are looking to politics, science and
education for the solution to life’s problems,
and not to Jesus Christ. Why is this? What is
happening?
I believe part of our dilemma is that we have
preached a weak, watered-down Christ. We have
preached a watered-down Gospel. We have caused
young people to doubt the authority of the Scriptures.
We have given people a god of our own imagination.
Christ has been robbed of His deity. The supernatural
has been eliminated from our faith. We try to
rationalize away the full deity of Christ, which
includes His resurrection from the dead.
It was the resurrection of Christ that caused the
disciples to go out as burning young revolutionaries to
change the world of their day. They preached that
Christ was alive. This should be our message, not only
at Easter, but every day of the year. The risen Christ
wants to come into our hearts today. But beware—He
is a disturber! He did not come to bring peace; He
came to bring a sword (Matthew 10:34). He came to
divide even families. People reject that kind of Christ
because it costs too much to follow Him in this
materialistic, secular, pleasure-mad age.
We Christians must share the guilt. We have limited
Christ to the sanctuary, to the temple, to the religious
area of our lives. We worship Him behind thick church
walls. We tuck Him away in quiet little recesses. From
Sunday to Sunday, He is rarely mentioned. We spend
little time reading His Word or praying. We Christians
act and live as though Christ were dead. This kind of
Christ will never make an impact on the world. This is
not the Christ of the Bible. He is too weak and small;
he is irrelevant. The weak, emaciated, Christ of the
church of today bears little resemblance to the Christ
that Isaiah the prophet talked about. He bears little
resemblance to the Christ who is found in the early
23
Speranța - Aprilie 2022 - Melbourne, Australia
church, who dared to challenge the world and turn it
upside down.
When Christ was on earth, He would go to the
temple, but He did not stay there. He went into the
streets where the sick, the needy and the dying were.
His love and compassion broke the bounds of class,
race and creed: “The common people heard him
gladly” (Mark 12:37).
I was invited to have coffee one morning with Konrad
Adenauer before he retired as the chancellor of
Germany. When I walked in, I expected to meet a tall,
stiff, formal man who might even be embarrassed if I
brought up the subject of religion. After the greeting,
the chancellor suddenly turned to me and said:
“Mr. Graham, what is the most important thing in the
world?” Before I could answer, he answered his own
question. He said: “The resurrection of Jesus Christ. If
Jesus Christ is alive, then there is hope for the world.
If Jesus Christ is in the grave, then I don’t see the
slightest glimmer of hope on the horizon.”
Yes, Jesus Christ is alive. This risen Christ, taken by
faith in all of His power and glory, is great enough and
big enough to cope with every problem the human
race faces at this hour. The world today offers many
saviors, but none of them saves to the uttermost. The
world today offers many panaceas, but they cannot
reach to the depths of our depravity. The world today
offers many shortcuts to salvation, but to be truly
saved we must be reconciled to God.
Give your life to Jesus Christ today. Receive Him as
your Lord and Saviour. And whatever personal
problems you may have, and whatever great
problems may face the world, you can find help, and
you can make your contribution to this generation by
making your commitment and your decision for Jesus
Christ.
 Petru Dugulescu

Purtat pe aripi de credință

Cu inima arzând de dor,
Spre locul sfânt de biruință
Spre Golgota, mă-ndrept în zbor.

Și port în suflet mulțumirea

Pentru Acel de trei ori sfânt,
Pentru Acel ce mântuirea Și-acolo sus, pe vârf de munte,
Mi-a câștigat-o prin mormânt. Răbdând, Isuse, chinul greu,
Acolo, Te-ai făcut Tu punte
La crucea Ta, Doamne Isuse, Între pământ și Dumnezeu.
În fața groaznicului chin,
În fața dragostei nespuse Acolo-n haina de ocară
Eu mă cutremur și mă-nchin. Lovit, scuipat, disprețuit,
Purtași a lumii grea povară
M-arunc la poala crucii Tale Și-aceasta... fiindcă ne-ai iubit.
Și-ți mulțumesc, o, Domnul meu,
Că dintr-un om căzut pe cale, O, Doamne, azi venim cu toții,
Făcut-ai fiu de Dumnezeu. La crucea Ta, să-Ți mulțumim
Că ne-ai scăpat din gheara morții
Sărut pământul ud de sânge Și fii ai tăi, azi ne numim.
Din fața sfântului altar,
Și-n trupul Tău care se frânge, Și Te rugăm de-aici, din vale,
Eu văd dumnezeiescul dar. Noi, rodul sufletului Tău,
Să mergi cu noi pe-a crucii cale
O, cât ești Tu de bun, Isuse Și să ne aperi de cel rău.
Zadarnic aș căuta răspuns.
A Tale taine-s nepătrunse, Fă Tu din noi, din fiecare
Precum și Tu ești nepătruns. Făclii aprinse pe pământ,
Fă-ne lumină, fă-ne sare!
Condus de dragostea de Tată Să răspândim al Tău cuvânt...
Pe drumul cruntului Calvar,
Urcași pe culmea blestemată, Plecați, sub crucea mântuirii
Sorbind al morții greu pahar. Să rămânem pân' la sfârșit!
Privind spre ziua întâlnirii
Cu Tine, Domnul nost’ iubit.

Și-Ți voi cânta mărire Ție,

Părinte-al harului divin,
Din veșnicie-n veșnicie
În vecii vecilor! Amin!

24
Speranța - Aprilie 2022 - Melbourne, Australia