ADVERBUL

a) A fost odată ca niciodată un împărat……

b) A venit aici pentru a-și însura fiul.
c) El se îndrepta agale spre castel.
 Încearcă să formulezi câte o întrebare pentru fiecare cuvânt subliniat.
a) când a fost? odată

b) unde a venit? aici

c) cum se îndrepta? agale

Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care exprimă o caracteristică a unei
acțiuni, a unei stări sau a unei însușiri.
Adverbul poate să determine:
- un verb: Mănâncă repede. (cum mănâncă?)
- un adjectiv: Are o privire destul de ageră. (cât de ageră?)
- un alt adverb: Ana a răspuns suficient de bine. (cât de bine?)
Observație
Adverbul nu îşi modifică forma în vorbire:
ex. Au venit destul de mulţi elevi. (Este greșit enunțul: Au venit destui de mulți elevi.)
Observație
Adverbele pot proveni din alte părţi de vorbire:
 adverbe provenite din adjective
ex. Acest cățel frumos a devenit prietenul meu. / Băiatul este frumos. (frumos, în
aceste enunțuri, este adjectiv propriu-zis, deoarece exprimă însușirea unui obiect)
Băiatul cântă frumos. / Fata cântă frumos. (frumos, în aceste enunțuri, este
adverb, deoarece exprimă caracteristica unei acțiuni și este o parte de vorbire neflexibilă)
 adverbe provenite din substantive
Substantivele care denumesc anotimpurile, zilele săptămânii sau părți ale zilei
(dimineața, seara, noaptea), la forma articulată, se folosesc ca adverbe. Numele zilelor
săptămânii apar ca adverbe și la forma nearticulată. Deosebirea dintre aceste adverbe și
substantivele din care provin constă numai în faptul că atunci când au rol de adverb determină
un verb și răspund la întrebarea ”când?”:
Substantive Adverbe
Toamna este un anotimp frumos Toamna se numără bobocii.
Lunea (luni) este prima zi a săptămânii. Lunea (luni) reîncepem munca.
Dimineața a fost răcoroasă. Dimineața se lasă ceață.
Ca substantive, pot fi însoțite de un articol nehotărât și de prepoziție, se pot pune la
numărul plural, pot primi un determinant (un atribut): într-o toamnă, diminețile, lunea
trecută.

Clasificarea adverbelor:
Prin întrebările formulate la începutul lecției, ai observat deja că aceste cuvinte ne
arată locul, timpul și modul.
I. După înțeles, pot exista:
1. adverbe de loc (indică locul, direcția și distanța): aici, acolo, dincolo, jos, sus,
departe, aproape, undeva, etc.
2. adverbe de timp (indică timpul petrecerii acțiunii): acum, niciodată, astăzi, mâine
vreodată, cândva, oricând.
 3. adverbe de mod (indică modul desfășurării acțiunii): așa, astfel, cumva, alene,
agale, bine, chiorâș, târâș, bărbătește, voinicește.
II. După structură, adverbele pot fi:
1. simple: sus, aici, atunci
2. compuse: niciodată, altădată, devreme
Gradele de comparație ale adverbului
La fel ca adjectivul, unele adverbe pot avea grade de comparație.
1. POZITIV: bine
2. COMPARATIV:
a) de superioritate: mai bine
b) de egalitate: la fel de bine
c) de inferioritate: mai puțin bine
3. SUPERLATIV:
1. Superlativ relativ
a) de superioritate: cel mai bine
b) de inferioritate: cel mai puțin bine
2. Absolut
a) de superioritate: foarte bine
b) de inferioritate: mai puțin bine
Observație!
Cele mai multe adverbele de mod, precum și unele adverbe de loc și de timp au grade de
comparație, care se exprimă prin aceleași construcții tipice prin care se exprimă și gradele
de comparație ale adjectivului:
- Adverb de mod: bine, mai bine; mai puțin bine; etc.;
- Adverb de loc: aproape, mai aproape, mai puțin aproape etc.;
- Adverb de timp: târziu, mai târziu, mai puțin târziu etc.
Există adverbe care nu au grade de comparație (acasă, aici, afară, împreună, mereu etc.).

Locuțiunea adverbială este grupul de cuvinte care este sinonim cu un adverb și care se
comportă în enunț ca un adverb.
Locuţiunile adverbiale pot fi:
-de loc: în spate, în faţă, din loc în loc, ici şi colo, de jur împrejur;
-de timp: din vreme în vreme, când şi când, an de an, la paștele cailor, cât ai bate din
palme, etc.;
-de mod: fără îndoială; fără doar și poate; cu siguranță; pe neașteptate; cu chiu, cu
vai, etc.;
-de cauză: de aceea, pentru aceea, pentru asta.

Funcțiile sintactice ale adverbului și ale locuțiunii adverbiale

1. complement circumstanțial de loc – Acolo este patria mea.
2. complement circumstanțial de timp – Nu am avut niciodată atâta timp pentru noi.
3. complement circumstanțial de mod – Elevii au rezolvat bine acest exercițiu.
4. atribut adverbial (când determină un substantiv de care se leagă, de regulă, prin
prepoziția de) – Ziua de azi a fost frumoasă.
5. nume predicativ: Este bine să înveți.
Unele adverbe nu au funcție sintactică, fiind numite și semiadverbe: chiar, doar, decât,
mai, măcar, nu, numai, tot, și, etc.
Cuvântul și este semiadverb doar atunci când are sensul de chiar. (Și soarele a răsărit
astăzi pentru noi.)
 Semiadverbele numai și doar apar în enunțuri afirmative (Numai/doar tu ai
participat.), în timp ce semiadverbul decât este folosit doar în enunțuri negative (Nu a
participat decât el.).
Norma limbii literare recomandă ca semiadverbul mai să fie folosit, atunci când
însoțește un verb la perfect compus, între auxiliar și participiu (Am mai văzut acest
spectacol.) sau între pronumele personal și verb, atunci când însoțește gruparea alcătuită
dintr-o formă clitică pronominală și un verb (Îmi mai dai o carte?).
 
Ortografiaadverbului

1) Se scriu într-un singur cuvânt adverbele compuse din :

a) prepoziție + adverb ( desigur, dinainte, încolo,înainte )
b) prepoziție + substantiv ( acasa, alene, aseara, devale, devreme )
c) prepoziție + numeral cardinal ( întruna )
d) prepozitie + pronume ( laolalta )
e) prepozitie ( în + de ) + alta parte de vorbire ( îndeajuns, îndemâna )
f) pronume + adverb ( altcum, altcumva )
g) adjectiv + substantiv ( rareori, deseori, bunaoară )
h) adverb + adverb ( nicicum, nicicând, niciodată )
i) adverb + și ( totuși, câtuși, iarași )

Observație!
Adverbele compuse care se scriu împreună nu trebuie confundate cu grupuri de cuvinte
care se scriu separat:
- altadată ( demult sau odinioara ) - adverb
alta data ( în alte împrejurări )
- altfel ( în alt chip ) - adverb
alt fel ( alt tip de mincare )
- bineînteles ( desigur ) - adverb
bine înteles ( înteles corect )
- câteodată ( uneori ) - adverb
câte o dată ( câte o singura dată )
- decât ( doar ) - adverb
de cât ( de cât timp )
- deloc ( defel ) - adverb
de loc ( proveniența )
- deoparte ( la o oarecare depărtare de vorbitor ) - adverb
de o parte ( de altă parte )
- devale ( în jos ) - adverb
de vale ( care aparține văii )
- întruna ( mereu ) - adverb
într-una ( într-una din zile )
- nicicând ( niciodata ) - adverb
nici când ( nu m-a întrebat nici când a venit )
- niciodată ( nicicând ) - adverb
nici o dată ( nici o singură dată )
- numai ( doar )- adverb
nu mai ( nu mai am zece ani )
- odată ( cândva ) - adverb
o dată ( o singura dată / e o dată importantă )
2) Se scriu prin cratimă adverbele compuse din :
a) adjectivul ( astă ) + substantive ( astă-vară, astă-seară )
face excepție ( astăzi )
b) adverb + substantive ( ieri-seară, azi-dimineață )
c) prepozitia ( după ) + substantive ( după-masă, dis-de-dimineață )
d) prepozitia ( întru sau dintru ) + adverb ( într-adevar, într-adis, dintr-acolo )