Trăsături moderniste:
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
de Lucian Blaga
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei -
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
(vol. Poemele luminii, 1919)
- Înnoiri prozodice: versul liber,( poezia nu are
rimă, iar măsura versurilor variază între
treisprezece și două silabe,
ritm doar interior al versurilor), ingambament
(continuarea ideii poetice în versul următor, cu
literă mică) - exemple din poezie:
- Imaginar poetic inedit: eul liric ,,nu
ucide” ,,corola de minuni a lumii”: Universul
este ca o corolă, deci, prin forma rotundă, este
sugerată ideea de perfecțiune, de echilibru;
misterul nu trebuie descifrat, ci cunoscut doar
parțial și îmbogățit cu noi înțelesuri, această
atitudine izvorând din iubire – exemple din
poezie:
- ambiguitatea limbajului poetic – metaforele
revelatorii: ,,corola de minuni a lumii”- exprimă
_______________________________________
______________________________________;
,,adâncimi de întuneric”___________________
_______________________________________
______________________________________;
- Inserția ideilor filozofice – cunoașterea
paradiziacă (,,lumina altora”), de tip științific,
rațional, care studiind misterul, îl reduce și
cunoașterea luciferică (,,lumina mea”), de tip
poetic, intuitiv, care nu-și propune să descifreze
misterul, ci să-l potențeze, sporind astfel
bucuria de a trăi.