Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pedeapsa civilă se răsfrânge asupra celui care a comis fapta și nu asupra bunurilor care
alcătuiesc activul patrimonial.
Astfel că, este posibil ca aceste bunuri să ajungă în mod indirect tot în patrimoniul
nedemnului. Spre exemplu, C1 este nedemn față de tatăl D, dar nu și față de C2, celălalt fiu al lui
D. La scurt timp după moartea lui D intervine decesul lui C2 la a cărui moștenire este chemat
doar fratele C1. În acest mod, în patrimoniul lui C1 se vor regăsi și elemente ale patrimoniului de
la care a fost înlăturat. Această regulă se regăsește chiar și în ipoteza succesiunii prin
retransmitere. Spre exemplu, tatăl X are un singur fiu F, care este nedemn față de acesta. F are și
el un singur copil M. În perioada exercitării dreptului de opțiune succesorală M decedează fără să
își fi exprimat opțiunea. În ipoteza în care nu mai există alți moștenitori care să aibă capacitate și
vocație la moștenirea lui X, iar F acceptă moștenirea de pe urma fiului său M, cel dintâi va
culege în întregime moștenirea lui M, care o cuprinde și pe cea a lui X (față de care F era
nedemn). Bunăoară, trebuie să reliefăm că efectele nedemnității pot fi înlăturate prin
manifestarea expresă de voință a autorului moștenirii, în antiteză cu vechea reglementare unde
aceste efecte se produceau în temeiul legii și nu puteau fi eliminate. De asemenea, efectele
nedemnității constau în faptul că titlul de moștenitor se desființează retroactiv din chiar
momentul deschiderii moștenirii‚ indiferent de data la care a fost comisă fapta reprobabilă sau de
data la care a rămas definitivă hotărârea de condamnare.
În continuare vom analiza mai întâi efectele în raport cu nedemnul, iar mai apoi cele în
raport cu descendenții nedemnului.
Mai mult, ceilalți moștenitori nu vor fi nevoiți să îndeplinească altă formalitate prin care
să îl înștiințeze pe nedemn că trebuie să le restituie bunurile pentru că acesta se află de drept în
întârziere încă de la data deschiderii moștenirii.
Dacă restituirea se poate face în natură, atunci debitorul (nedemnul) este obligat să
restituie bunul în materialitatea sa și nu să restituie contravaloarea acestuia. Totuși, nimic nu
poate împiedica părțile să prevadă contrariul printr-o convenție deoarece această regulă generală
este cuprinsă într-o normă de ordine privată, iar nu publică.
Desigur că în cazul pieirii bunului restituirea se va face tot prin echivalent.
• Daca bunul a pierit total (din culpa nedemnului) sau a fost înstrăinat unor terți care nu pot fi
obligați la restituire, se vor aplica dispozițiile art. 1641 care prevăd ca restituirea să se facă în
funcție de valoarea cea mai mare. Între momentul intrării în posesie și cel al pieirii ori al
înstrăinării valoarea bunului poate fi diferită, iar legiuitorul a ales ca restituirea să se facă în
funcție de valoarea cea mai mare pentru a marca gravitatea conduitei neconforme și pentru a
descuraja în viitor îmbrățișarea unei astfel de manifestări.
• Dacă bunul a pierit în mod fortuit sau a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică se va
aplica art. 1642 care prevede ca „debitorul nu este liberat de restituire decât dacă dovedește că
bunul ar fi pierit și în cazul în care, la data pieirii, ar fi fost deja predat creditorului”. Acesta
trebuie „să cedeze creditorului, după caz, fie indemnizația încasată pentru această pieire, fie,
atunci când nu a încasat-o încă, dreptul de a primi această indemnizație”.
• Dacă bunul a pierit doar parțial, nedemnul (debitorul obligației de predare) nu va fi obligat la
restituire dacă pierderea este rezultatul folosinței normale a bunului sau este datorată de o
împrejurare neimputabilă acestuia.
Fiind considerat posesor de rea-credință, nedemnul va fi obligat să restituie pe lângă
bunurile moștenirii și fructele produse de acestea.
Știm deja că fructele sunt de trei feluri: naturale[17], industriale[18] și civile[19]. Acesta
nu va fi scutit de restituirea fructelor pe care nu le-a cules sau ar fi trebuit să le culeagă, ba din
contră, va fi obligat să îl indemnizeze pe creditor (ceilalți moștenitori) pentru folosința pe care
bunul i-a putut-o procura.
În ceea ce privește cheltuielile restituirii acestea revin în sarcina nedemnului. Art. 1644
care reglementează cheltuielile privitoare la bun face trimitere la art. 577-597 care cuprinde
regulile privitoare la accesiunea imobiliară artificială pentru posesorul de rea-credință.
Mai mult, dacă nedemnul avea o datorie față de defunct, care a fost stinsă prin
confuziune, aceasta va renaște odată cu desființarea calității de moștenitor.
În fine, creanțele încasate de moștenitorul care este declarat ulterior nedemn trebuie
înapoiate adevăraților succesori. Pe lângă respectiva sumă, acesta va restitui și dobânzile aferente
calculate din ziua în care a fost primită plata.