Sunteți pe pagina 1din 3

EFECTELE NEDEMNITĂȚII

Reamintim faptul că Noul Cod Civil reformează cvasitotal instituția nedemnității în


sensul că se regăsește atât în materia moștenirii legale cât și în cea testamentară.

Principalul efect al nedemnității constă în decăderea din dreptul de a moșteni un


patrimoniu pe cale succesorală. Totuși, vom reține că vocația la moștenire nu este afectată, ci
numai emolumentul (folosul) pe care nedemnul l-ar putea culege de pe urma moștenirii. Acest
lucru este ușor de înțeles deoarece legea prevede în mod expres că nedemnul poate fi reprezentat.
Astfel că, descendenții nedemnului urcă în virtutea legii în locul și în gradul acestuia și culeg
cota parte din moștenirea de la care nedemnul s-a autoexclus. Acest lucru este posibil pentru că
nedemnul nu și-a pierdut chemarea la moștenire.

Efectele nedemnității se produc in personam, iar nu in rem.

Pedeapsa civilă se răsfrânge asupra celui care a comis fapta și nu asupra bunurilor care
alcătuiesc activul patrimonial.

Astfel că, este posibil ca aceste bunuri să ajungă în mod indirect tot în patrimoniul
nedemnului. Spre exemplu, C1 este nedemn față de tatăl D, dar nu și față de C2, celălalt fiu al lui
D. La scurt timp după moartea lui D intervine decesul lui C2 la a cărui moștenire este chemat
doar fratele C1. În acest mod, în patrimoniul lui C1 se vor regăsi și elemente ale patrimoniului de
la care a fost înlăturat. Această regulă se regăsește chiar și în ipoteza succesiunii prin
retransmitere. Spre exemplu, tatăl X are un singur fiu F, care este nedemn față de acesta. F are și
el un singur copil M. În perioada exercitării dreptului de opțiune succesorală M decedează fără să
își fi exprimat opțiunea. În ipoteza în care nu mai există alți moștenitori care să aibă capacitate și
vocație la moștenirea lui X, iar F acceptă moștenirea de pe urma fiului său M, cel dintâi va
culege în întregime moștenirea lui M, care o cuprinde și pe cea a lui X (față de care F era
nedemn). Bunăoară, trebuie să reliefăm că efectele nedemnității pot fi înlăturate prin
manifestarea expresă de voință a autorului moștenirii, în antiteză cu vechea reglementare unde
aceste efecte se produceau în temeiul legii și nu puteau fi eliminate. De asemenea, efectele
nedemnității constau în faptul că titlul de moștenitor se desființează retroactiv din chiar
momentul deschiderii moștenirii‚ indiferent de data la care a fost comisă fapta reprobabilă sau de
data la care a rămas definitivă hotărârea de condamnare.

În continuare vom analiza mai întâi  efectele în raport cu nedemnul, iar mai apoi cele în
raport cu descendenții nedemnului.

Efectele nedemnității în raport cu nedemnul. Întrucât nedemnul este socotit străin de


moștenire art. 960 alin. (2) prevede că „posesia exercitată de nedemn asupra bunurilor moștenirii
este considerată posesie de rea-credință”.
În esență, dacă a intrat în stăpânirea bunurilor până la data la care a survenit
constatarea /declararea nedemnității, acesta trebuie să le restituie celor îndreptățiți deoarece el le
deține fără a avea vreun titlu care să justifice posesia. Drept urmare, nedemnul va fi sancționat
mai sever decât  simplul posesor de rea-credință deoarece în al doilea caz reaua-credință trebuie
dovedită, iar în cazul nedemnului aceasta reiese în mod implicit prin simpla citire a normei
legale.

Mai mult, ceilalți moștenitori nu vor fi nevoiți să îndeplinească altă formalitate prin care
să îl înștiințeze pe nedemn că trebuie să le restituie bunurile pentru că acesta se află de drept în
întârziere încă de la data deschiderii moștenirii.

Potrivit regulilor generale, restituirea se va face în natură, cu excepția cazului în care


bunurile au făcut obiectul unui act juridic translativ de proprietate, iar cealaltă parte a fost de
bună-credință și a respectat regulile de carte funciară (principiu reglementat de art. 960 alin. (3)
teza a II-a Noul Cod Civil).

Vom menționa că nedemnului nu îi este recunoscut dreptul de opțiune în ceea ce privește


modalitatea de restituire.

Dacă restituirea se poate face în natură, atunci debitorul (nedemnul) este obligat să
restituie bunul în materialitatea sa și nu să restituie contravaloarea acestuia. Totuși, nimic nu
poate împiedica părțile să prevadă contrariul printr-o convenție deoarece această regulă generală
este cuprinsă într-o normă de ordine privată, iar nu publică.

Desigur că în cazul pieirii bunului restituirea se va face tot prin echivalent.

Vom deosebi între următoarele situații:

• Daca bunul a pierit total (din culpa nedemnului) sau a fost înstrăinat unor terți care nu pot fi
obligați la restituire, se vor aplica dispozițiile art. 1641 care prevăd ca restituirea să se facă în
funcție de valoarea cea mai mare. Între momentul intrării în posesie și cel al pieirii ori al
înstrăinării valoarea bunului poate fi diferită, iar legiuitorul a ales ca restituirea să se facă în
funcție de valoarea cea mai mare pentru a marca gravitatea conduitei neconforme și pentru a
descuraja în viitor îmbrățișarea unei astfel de manifestări.

• Dacă bunul a pierit în mod fortuit sau a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică se va
aplica art. 1642 care prevede ca „debitorul nu este liberat de restituire decât dacă dovedește că
bunul ar fi pierit și în cazul în care, la data pieirii, ar fi fost deja predat creditorului”. Acesta
trebuie „să cedeze creditorului, după caz, fie indemnizația încasată pentru această pieire, fie,
atunci când nu a încasat-o încă, dreptul de a primi această indemnizație”.

• Dacă bunul a pierit doar parțial, nedemnul (debitorul obligației de predare) nu va fi obligat la
restituire dacă pierderea este rezultatul folosinței normale a bunului sau este datorată de o
împrejurare neimputabilă acestuia.
Fiind considerat posesor de rea-credință, nedemnul va fi obligat să restituie pe lângă
bunurile moștenirii și fructele produse de acestea.

Știm deja că fructele sunt de trei feluri: naturale[17], industriale[18] și civile[19]. Acesta
nu va fi scutit de restituirea fructelor pe care nu le-a cules sau ar fi trebuit să le culeagă, ba din
contră, va fi obligat să îl indemnizeze pe creditor (ceilalți moștenitori) pentru folosința pe care
bunul i-a putut-o procura.

Totuși, legea recunoaște nevrednicului dreptul de a-i fi restituite toate cheltuielile


efectuate pentru producerea fructelor.

În ceea ce privește cheltuielile restituirii acestea revin în sarcina nedemnului. Art. 1644
care reglementează cheltuielile privitoare la bun face trimitere la art. 577-597 care cuprinde
regulile privitoare la accesiunea imobiliară artificială pentru posesorul de rea-credință.

Cu titlu exemplificativ vom aminti că cheltuielile avansate pentru lucrările necesare se


restituie în integralitate, cele pentru lucrările utile în limita sportului de valoare adus bunului, iar
pentru cele voluptoare nu se restituie întrucât au fost făcute pentru simpla plăcere a nedemnului.

Pe de altă parte, dacă nedemnul a suportat cheltuielile moștenirii în considerarea calității


sale, va avea dreptul să ceară să îi fie rambursate de către ceilalți moștenitori cărora le profită
nedemnitatea.

Mai mult, dacă nedemnul avea o datorie față de defunct, care a fost stinsă prin
confuziune, aceasta va renaște odată cu desființarea calității de moștenitor.

Aceeași regulă se aplică și cu privire la dreptul de uzufruct sau la dreptul de ipotecă.

În fine, creanțele încasate de moștenitorul care este declarat ulterior nedemn trebuie
înapoiate adevăraților succesori. Pe lângă respectiva sumă, acesta va restitui și dobânzile aferente
calculate din ziua în care a fost primită plata.

S-ar putea să vă placă și