UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI

FACULTATEA DE ȘTIINTE JURIDICE, SOCIALE ȘI POLITICE

SPECIALIZAREA: DREPT, anul II, grupa 1, zi

REFERAT

Aspecte de drept comparat în materia

evaziunii fiscale România-Estonia

Disciplina: Drept financiar și fiscal

ÎNDRUMĂTOR,

Prof. Univ. Dr. Nadia-Cerasela Anitei

STUDENT,

Brăilescu Maricela Mădălina

GALAȚI
2021
 CUPRINS

INTRODUCERE3

CAPITOLUL 1
Reglementarea juridică a evaziunii fiscale în România4
1.1. Noțiunea de evaziune fiscală..............................................................................................
1.2. Infracțiuni
1.3. Contravenții
1.4. Spețe

CAPITOLUL II
Reglementarea juridica a evaziunii fiscale în Estonia13
2.1. Noțiunea de evaziune fiscală...............................................................................................
2.2. Infracțiuni
2.3. Spețe

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

2
 INTRODUCERE

În majoritatea țărilor, una dintre cauzele problemelor economice este reprezentată de

amploarea economiei subterane, prin diferitele moduri de manifestare ale acesteia. În
societatea românească, în ultimii ani, aceasta a fost într-o continuă creștere și răspândire,
afectând tot mai mult dezvoltarea economiei. În acest context, se evidențiază ca principale
moduri de manifestare ale acesteia: evaziunea fiscală, munca la negru, spălarea de bani și
corupția.
Evaziunea fiscală e o noțiune foarte dificil de precizat, în plus nu există o definiție
legală a fraudei fiscale. Dacă se vorbește de fraudă se vorbește în aceeași măsură de fraudă
legală sau legitimă, de fraudă ilegală, de evaziune internațională, de evaziune legală, de
evaziune ilegală, de paradisuri fiscale sau de refugii, de abuzul dreptului de a fugi din fața
impozitului, de libertatea alegerii căii celei mai puțin impozitate sau subestimarea fiscală,
fraudă la lege sau economia subterană.
Evaziunea fiscală este un fenomen economico – social, de importanță majoră, cu care
se confruntă toate statele, într-o mai mare sau mai mică măsură. Deoarece eradicarea
completă a evaziunii fiscale este practic imposibilă, statele caută măsuri eficiente pentru
limitarea acestui fenomen.
Prin această lucrare mi-am propus să analizez aspectele evaziunii fiscale și
infracțiunile acestui fenomen în România și în Estonia. Se știe foarte bine faptul că din ce în
ce infracțiunile de evaziune fiscala sunt tot mai dese. În special acest aspect s-a declanșat
datorită crizei economice. În prezenta lucrare mi-am propus să prezint și spețe ce au avut ca
obiect infracțiunea de evaziune fiscală.

3
 CAPITOLUL I

Reglementarea juridică a evaziunii fiscale în România

Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale reglementează

infracţiunile de evaziune fiscală (art.9), respectiv infracţiunile conexe acestora (art.3-8). Chiar
dacă din perspectiva organizării legii remarcăm că sunt reglementate iniţial infracţiunile
conexe, pentru ca ulterior să fie reglementate infracţiunile propriu-zise de evaziune fiscală,
aspect care nu este la adăpost de critici, considerăm că economia legii nu este întâmplătoare.
Este mai facil de depistat una dintre infracţiunile conexe, motiv suficient pentru investigarea
ulterioară a infracţiunii principale de evaziune fiscală.

1.1. Noțiunea de evaziune fiscală

Noțiunea de evaziune fiscală a constituit o preocupare permanentă a specialiștilor în

fiscalitate, aceștia considerând-o rezultanta logică a inadvertențelor unei legislații imperfecte,
a unei metodologii defectuoase de aplicare, materializată printr-o fiscalitate excesivă sau prin
omisiunea unor elemente, ceea ce generează o favorizare a apariției și dezvoltării acestui
fenomen.1
Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale o defineşte pe aceasta ca fiind
„sustragerea prin orice mijloace, de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor,
contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor
sociale de stat şi fondurilor speciale, de către persoanele fizice şi juridice române sau străine”.
Evaziunea fiscală este rezultanta logică a defectelor și inadvertenţelor unei legislaţii
imperfecte și rău asimilate, a metodelor defectuoase de aplicare, precum și a neprevederii și
nepriceperii legiuitorului a cărui fiscalitate excesivă este tot atât de vinovată ca și cei pe care
îi provoacă prin aceasta la evaziune.2
Fenomenul evaziunii fiscale a luat amploare în România, cu precădere în ultimii ani.
Diversificarea și complexitatea schimburilor comerciale, în condițiile unei legislații
imperfecte, au constituit circumstanțe favorizante pentru extinderea acesteia, iar efectele
negative ale evaziunii își pun amprenta din ce în ce mai pregnant asupra economiei naționale.
În acest context, preocupările specialiștilor pentru crearea unui cadru legislativ care să
1
“Evaziunea fiscală în România” în http://www.scritub.com
2
D. Șaguna, “Evaziunea fiscală”, Editura Oscar Print, București, 1995, pag. 20

4
atenueze acest fenomen s-au intensificat. În condițiile în care evaziunea fiscală nu poate fi
desființată, este necesar să se găsească cele mai eficiente măsuri de combatere.

1.2. Infracțiuni

Conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală

Obiectul juridic al infracțiunilor de evaziune fiscală îl constituie relațiile sociale de
natură economică ce apar în procesul creării și realizării în forma bănească a resurselor
necesare statului pentru îndeplinirea funcțiilor sale.
Obiectul material, la majoritatea infracțiunilor de evaziune fiscală, este prevăzut în
cuprinsul textului legal de incriminare,
Subiectul activ a fost definit în doctrina autohtonă ca fiind persoana care comite o
faptă conformă faptei-tip descrise în norma de incriminare, fiind făcută totodată o clasificare a
infracțiunilor în funcție de acest element: infracțiuni cu subiect activ general și infracțiuni cu
subiect activ special, arătându-se că infracțiunile cu subiect activ general sunt cele care,
potrivit normei de incriminare, pot fi comise de orice persoană, fără ca acesteia să i se ceară o
calitate specială, în timp ce infracțiunile cu subiect activ special sunt cele care nu pot fi
comise decât de o persoană ce deține calitatea prevăzută în norma de incriminare.3
Subiectul pasiv al infracțiunilor de evaziune fiscală este statul, ca titular al valorilor
sociale ocrotite, respectiv resursele financiare necesare pentru îndeplinirea funcțiilor sale.
Latura obiectivă:
 elementul material al acestor infracțiuni este reprezentat de o diversitate de acțiuni sau
inacțiuni, diferențiate prin modalitățile prevăzute în textele incriminatoare.
 urmarea imediată în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală, aceasta constă în crearea
unei situații primejdioase pentru normala desfășurare a procesului de constituire a
resurselor financiare ale bugetului consolidat al statului sau altor unități publice.4
 legătura de cauzalitate între acțiunile sau inacțiunile incriminate și urmarea lor,
trebuie sa existe un raport de cauzalitate, raport absolut necesar pentru existența
oricărei infracțiuni.
Latura subiectivă. Sub aspectul laturii subiective, pentru existența infracțiunilor de
evaziune fiscala, se cere să existe vinovăție, sub forma intenției. Intenția poate fi directă sau
indirectă.
3
F. Streteanu, D. Nițu, Drept penal. Partea generală. Curs universitar, Ed. Universul Juridic, București, 2014, p.
272.
4
E. Tanislav, N. Conea, E. Tanislav jr., Infracțiuni prevăzute în legi speciale, Edit. Semne, București 2006, p.592

5
 Legea nr. 241/2005 reglementează în Capitolul II – Infracțiuni, două categorii distincte
de infracțiuni. Astfel, dacă în art.3-8 din lege sunt incriminate fapte aflate în legătură cu
infracțiunile de evaziune fiscală, art.9 din lege este consacrat exclusiv infracțiunilor de
evaziune fiscală.
Fapte aflate în legătură cu infracțiunile de evaziune fiscală:
 fapta contribuabilului care nu reface, cu intenţie sau din culpă, documentele de
evidenţă contabilă distruse, în termenul înscris în documentele de control (art.3).
Pentru aceasta este prevăzută închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
 refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele
legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare,
fiscale sau vamale, în termen de cel mult 15 zile de la somaţie (art.4). Această faptă se
pedepsește cu închisoare de la un an la 6 ani.
 împiedicarea, sub orice formă, a organelor competente de a intra, în condiţiile
prevăzute de lege, în sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul efectuării verificărilor
financiare, fiscale sau vamale (art.5). Se pedepsește cu închisoare de la un an la 6 ani.
 reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor
reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă (art.6). Se pedepsește cu
închisoare de la un an la 6 ani.
 deţinerea sau punerea în circulaţie, fără drept, a timbrelor, banderolelor sau
formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special (art. 7alin.1). Se
pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani și interzicerea unor drepturi.
 tipărirea, deţinerea sau punerea în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre, banderole sau
formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate (art.7
alin.2). Se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
 stabilirea cu rea-credinţa de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau
contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de
rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate
bugetului general consolidat (art.8). Se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 10 ani
și interzicerea unor drepturi. La aceasta infracțiune se precizează ca se pedepsește cu
închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi asocierea în vederea
săvârșirii faptei. De asemenea, se pedepsește și tentativa.

Infracțiunile de evaziune fiscală:

6
a)ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
b)omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale,
a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;
c)evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la
bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive;
d)alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori
de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;
e)executarea de evidențe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a
datelor;
f)sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea,
declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale
persoanelor verificate;
g)substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terțe persoane a
bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală și ale
Codului de procedură penală.
Infracțiunea de evaziune fiscală (în modalitatea normativă cuprinsă în art. 9 din legea
specială) este pedepsită numai cu închisoarea, de la 2 la 8 ani în cazul unui prejudiciu de până
la 100.000 euro, de la 7 la 13 ani pentru un prejudiciu de până la 500.000 euro și de la 9 la 15
ani pentru un prejudiciu mai mare de 500.000 euro.

1.3. Contravenții

Contribuabilii care încearcă să se sustragă de la plata obligaţiilor fiscale, să eludeze

fiscul, comit fie infracţiuni, fie contravenţii, care sunt sancţionate conform prevederilor în
vigoare.
Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții
încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni:5
a) nedeclararea, în termenele prevăzute de lege, de către contribuabili, a veniturilor și
bunurilor supuse impozitelor, taxelor și contribuțiilor;
b) calcularea eronată a impozitelor, taxelor și a contribuțiilor, cu consecința diminuării valorii
creanței fiscale cuvenite statului;
c) neprezentarea de către contribuabili, la cererea organului de control, a documentelor
justificative și contabile referitoare la modul în care au fost îndeplinite obligațiile fiscale;
5
Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale

7
d) refuzul de a prezenta organului financiar-fiscal bunurile materiale supuse impozitelor și
taxelor, în vederea stabilirii veridicității declarației de impunere și a realității înregistrării
acestora;
e) nereținerea sau nevărsarea, potrivit legii, la termenele legale, de către contribuabilii cărora
le revin asemenea obligații, a impozitelor, taxelor și a contribuțiilor care se realizează prin
stopaj la sursă;
f) nedepunerea actelor, situațiilor și a oricăror alte date în legătură cu activitatea efectuată de
către unitatea și subunitățile de care răspund contribuabilii, cerute de organele financiar-
fiscale, în vederea cunoașterii realității financiar-contabile din acea unitate sau subunitate,
precum și utilizarea, în alte condiții decât cele prevăzute de lege, a documentelor cu regim
special;
g) neaducerea la îndeplinire, la termen, a dispozițiilor date prin actul de control încheiat de
organele financiar-fiscale;
h) neonorarea, în mod nejustificat, de către bănci sau instituții financiare, la care contribuabilii
au deschise conturi de disponibilități bănești, a titlurilor de creanță fiscală emise de organele
competente, în vederea urmăririi silite a impozitelor, taxelor și a contribuțiilor neachitate la
termen, inclusiv a dobânzilor.
Contravențiile prevăzute la alin. 1 se sancționează cu amendă de la 500.000 lei la
30.000.000 lei, pentru persoanele fizice, și cu amendă de la 5.000.000 lei la 100.000.000 lei,
pentru persoanele juridice.
De asemenea, constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la
10.000 lei următoarele fapte:6
- comercializarea altor mărfuri în regim duty-free decât cele prevăzute în lege;
- comercializarea unor mărfuri peste limitele destinate uzului personal
- comercializarea produselor supuse marcării conform prevederilor legale, fără marcarea
corespunzătoare a acestora;
- refuzul operatorului economic de a prezenta organelor de control documentele financiar-
contabile solicitate de acestea;
- înscrierea de date incomplete sau nereale care atestă vânzarea mărfurilor în regim duty-free.

1.4. Spețe

6
Ordonanța de urgență nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale

8
Speța 1:7
Tribunalul constată că acuzația adusă inculpatului vizează săvârșirea infracțiunii de
evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit. c) din Legea 241/2005, în formă continuată,
reținându-se în sarcina inculpatului că, în calitate de reprezentant al societății X, în perioada
august 2009-septembrie 2010, a introdus în contabilitatea societății facturi fictive în scopul
sustragerii de la plata unor obligații către bugetul de stat în sumă de 993.979 lei.
Analizând acuzația adusă prin prisma probelor administrate, Tribunalul constată că,
pentru existența infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, este necesar să se
dovedească evidențierea unor cheltuieli nereale ori a altor operațiuni fictive. Relevant pentru
atragerea răspunderii penale este caracterul real sau nu al raportului juridic relevat de actele
contabile sau documentele legale.
În cauză pentru a se determina existența acestor raporturi juridice s-au administrat
probe testimoniale și s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză din cuprinsul căruia
rezultă că mărfurile achiziționate de către societatea comercială administrată de către inculpat
au fost livrate către alți beneficiari, societatea administrată de inculpat înregistrând venituri în
valoare totală de Y lei, cu TVA colectată în valoare de Z lei.
În aceste condiții nu se poate concluziona că operațiunile comerciale de aprovizionare
cu marfă ale societății nu au fost reale.
Chiar dacă s-ar reține că furnizorii mărfurilor nu au fost în realitate X SRL , Y SRL, Z
SRL  acest fapt este irelevant sub aspectul determinării existenței laturii obiective a
infracțiunii.
Tribunalul constată că nu s-a probat fără dubiu că inculpatul ar fi cunoscut că cei care
i-au eliberat documente contabile nu sunt reprezentanții legali ai societăților comerciale și
reține că utilizarea de către furnizor a unor facturi care poartă mențiuni false nu afectează
existența raportului comercial în sens de negotium și nu transformă operațiunea comercială
într-una inexistentă ori nereală. Ceea ce este relevant pentru cauză este achiziționarea de
produse la prețul și în cantitatea stipulată în documentele contabile.
Constatarea tipicității, în speță, privește exclusiv existența operațiunilor comerciale,
ori s-a dovedit fără dubiu că aceste operațiuni au fost reale devreme ce societatea a vândut
bunurile în privința cărora a încheiat documente contabile și a încasat prețul acestora. Doar în
situația în care documentele contabile evidențiau operațiuni care nu aveau nici un
corespondent în realitate erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv în
situația în care în documente erau înregistrate achiziții care nu au avut loc.
7
http://www.rolii.ro/hotarari/5b2080d0e490091c1500003f

9
 Principiul neutralității TVA-ului, al proporționalității și a prevalenței economicului
asupra juridicului impun ca deducerea taxei pe valoare adăugată să fie acordată, dacă cerințele
de fond sunt îndeplinite, chiar dacă anumite cerințe de formă nu au fost respectate. În acest
sens a decis și Curtea de Justiție a Uniunii Europene care, în Hotărârea HALIFAX – C -
255/02, a statuat că singura situație în care trebuie exclus caracterul real au unei operațiuni
economice este acela în care se efectuează tranzacții fictive.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 396 alin.5 rap. la art.16 alin.1 lit. b) teza I
din Codul de procedură penală inculpatul va fi achitat pentru infracțiunea de evaziune fiscală
prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) și alin. 2 din Legea 241/2005 cu art. 41 alin. 1, 2 din Codul penal
din 1969 și art. 5 din Codul penal.

Speța 2: 8
Tribunalul constată că acuzația adusă inculpatei vizează săvârșirea infracțiunii de
evaziune fiscală prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, reținându-se prin actul de
sesizare  ca in calitate de administrator al societății X, în perioada  iulie 2012- octombrie
2013, inculpata  nu a achitat cu intenție în termen legal, contribuțiile cu titlu de stopaj la sursă
în valoare de 3575 lei deși avea disponibilități bănești .
La data de 7.05.2015 prin Decizia  Nr 363/7.05.2015 Curtea Constituțională a
României a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.6 din legea nr. 241/2005
privind evaziunea fiscală.
Având în vedere ca de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al
României nu a intrat în vigoare un text de lege care să fie în concordanță cu prevederile
constituționale, instanța constată că această situație echivalează cu faptul ca  infracțiunea de
stopaj la sursa în prezent nu mai este prevăzută de legea penală  motiv pentru care în cauză
devin  incidente dispozițiile art.16, alin.1, lit.b  teza 1 Cod Proc Penala .
Pentru aceste considerente, în temeiul art.16 , alin1, lit.b  teza 1 C.p.p. raportat la
art.396 alin.5 C.p.p. inculpata va fi achitată pentru săvârșirea infracțiunii de stopaj la sursă
prev. de art.6 din  Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41, alin.2, si art.5 alin.1 Cod Penal.
In baza art.25, alin.5, raportat la art.397 Cod Proc Penală lasă nesoluționată acțiunea
civilă formulată de partea civila ANAF Brăila.
Cheltuielile avansate de stat vor fi reținute în sarcina acestuia.

8
http://www.rolii.ro/hotarari/589c0003e49009482e000bea

10
Speța 3:9
Instanța constată că acuzația adusă inculpatului vizează săvârșirea infracțiunii de
evaziune fiscală prev. de art. 6 din Legea 241/2005, reținându-se în sarcina inculpatului că, în
calitate de unic administrator al S.C.I.C.SRL, nu a virat la bugetul consolidat al statului, în
perioada noiembrie 2008 – iulie 2009, sumele reprezentând impozite și contribuții individuale
reținute de la salariații societății, creând un prejudiciu .
Analizând probele administrate în cauză, instanța constată că, agentul economic a
înregistrat în evidența contabilă și a declarat la organul fiscal teritorial dar nu a virat
obligațiile privind stopajul la sursă datorat bugetului general consolidat al statului, respectiv
impozit pe salarii, CAS asigurați, CASS asigurați si șomaj asigurați.
În cauză s-a realizat  raportul de expertiză, în urma căruia rezultă că firma administrată
de inculpat a constituit obligații cu reținere la sursă, sumele nefiind virate la bugetul statului și
respectivele contribuții erau reținute doar la nivel teoretic, deoarece societatea nu avea
posibilități pentru plata integrală a salariilor și obligațiilor bugetare.
Având în vedere probele și art.6 din Legea nr.241/2005, instanța a reținut că faptei
comise de către inculpat îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv
intenția.
Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul s-a aflat în culpă cu privire la
producerea prejudiciului material, fiind cel care a coordonat activitatea societății comerciale.
Inculpatul a recunoscut pe parcursul întregului proces penal că firma datorează această sumă
către bugetul de stat, în cauză fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru
fapta proprie a acestuia. Astfel, există o fapta ilicită constând în nevirarea contribuțiilor și
impozitelor cu reținere la sursă, determinată de activitatea desfășurată de firma administrată
de inculpat, în legătură directă de cauzalitate cu prejudiciul produs bugetului de stat.
Inculpatul a invocat că are de recuperat sume mari de la diverși debitori.
Pentru aceste considerente, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.d Cod
procedură penală, inculpatul va fi achitat pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 6
din Legea nr. 241/2005.
În baza art.346 al.2 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea
responsabilă civilmente, să plătească părții civile STATUL ROMÂN – prin ANAF
reprezentat de D.G.F.P. Teleorman, suma reprezentând contribuții cu reținere la sursă nevirate
la bugetul statului în perioada noiembrie 2008-iulie 2009.

9
https://legeaz.net/spete-penal/art-6-din-legea-nr-199-2012

11
 CAPITOLUL II
Reglementarea juridică a evaziunii fiscale în Estonia

Evaziunea fiscală este reglementată în Legea privind impozitarea(MKS), făcând

distincția între două compoziții diferite de reduceri fiscale: „evaziune fiscală” și „frauda
fiscală”.
În conformitate cu art.84 din Legea privind impozitarea, dacă din conținutul unei
tranzacții sau al unui act rezultă că aceasta a fost făcută în scopul evaziunii fiscale, condițiile

12
unei astfel de tranzacții sau act care corespunde conținutului economic efectiv se aplică pentru
impozitare.
Cea mai apropiată utilizare a termenului față de evaziunea fiscală recunoscută la nivel
internațional este prevăzută în art.1531 din MSK.
Articolul 1531 prevede că nerespectarea intenționată a informațiilor sau transmiterea
de informații false către autoritatea fiscală, dacă reduce impozitul sau obligația de reținere sau
crește cererea de restituire, se pedepsește cu o amendă de până la 300 de unități de amendă.

2.1. Noțiunea de evaziune fiscală

Evaziunea fiscală este un termen dificil de definit, dar care se referă de obicei la
tranzacții sau acorduri ilegale în care obligația fiscală este ascunsă sau ignorată, adică
contribuabilul plătește mai puțin impozit decât ar fi datorat legal, la ascunderea veniturilor de
la autoritatea fiscală sau informațiilor.10
Evaziunea fiscală este, în sensul cel mai general, utilizarea mijloacelor ilegale pentru a
reduce sau a evita sarcina fiscală. Cea mai tipică formă de evaziune fiscală este considerată cu
siguranță o denaturare către autoritatea națională competentă pentru a evita sau reduce
impozitele.
Evaziunea fiscală este un concept larg care poate fi interpretat în moduri diferite, dar
care se referă la intenție. Necunoașterea dintre legalitate și ilegalitate rezultă din faptul că nu
există o literatură profesională în estonă sau este foarte concisă, ceea ce nu oferă o înțelegere
corectă a naturii textului. Există o linie îngustă între legalitate și ilegalitate, motiv pentru care
este important să se facă distincția între termeni. Dificultatea constă în a înțelege unde se află
linia dintre planificarea permisă și evaziunea interzisă.
În orice caz, evaziunea fiscală este o formă de conduită fiscală care dăunează
sistemului fiscal național și care reduce veniturile fiscale pe care statul le-ar fi primit în cazul
unui comportament legal.
Evaziunea fiscală este o problemă globală și este prezentă în orice moment. În Estonia,
impozitul social este una dintre cauzele evaziunii fiscale. Întrucât angajatorii din Estonia
plătesc impozite sociale din fondul salarial al angajaților, astfel angajatul nu percepe
importanța impozitului.

2.2. Infracțiuni
10
Broșura OECD „Definiții fiscale internaționale”

13
 Respectarea deficitară a impozitelor se referă la evaziunea fiscală, adică o situație în
care comportamentul fiscal al unui contribuabil nu respectă regulile prescrise de legile fiscale.
Evaziunea fiscală este penală și se pedepsește. Cu toate acestea, oportunitățile de evaziune
fiscală nu sunt doar ilegale, deoarece evaziunea fiscală se poate face și legal, prin exploatarea
lacunelor din legislația fiscală. În cazul acestuia din urmă, totul este corect din punct de
vedere juridic.
În cazul evaziunii fiscale, trebuie luată în considerare intenția subiectivă a
contribuabilului la evaluarea tranzacțiilor, acesta fiind un element important pentru buna
funcționare a prevederilor privind evaziunea fiscală. Curtea Europeană de Justiție a declarat în
repetate rânduri că eludarea intenției subiective trebuie stabilită pe baza unor circumstanțe
obiective. Aceasta înseamnă că determinarea intenției subiective se face întotdeauna printr-o
evaluare obiectivă a conduitei luate în considerare. Cu toate acestea, existența unei intenții
subiective poate fi prezumată dacă există trei criterii cumulative: forma artificială a
tranzacției, absența unui motiv economic suplimentar și dobândirea unui avantaj fiscal. Pentru
a determina natura tranzacției, este necesar să ne uităm nu numai la acordurile formale, ci și la
situația de fapt.
Activități ce pot fi considerate evaziune fiscală:
1) Reducerea intenționată și deliberată a bazei de impozitare (de exemplu, nedeclararea
veniturilor din impozite);
2) Trimiterea deliberată a informațiilor false (de exemplu, falsificarea datelor sau
documentelor, nedivulgarea informațiilor fiscale relevante, ascunderea obligației fiscale
suportate, inducerea în eroare a autorității fiscale);
3) Frauda fiscală (de exemplu, transmiterea de informații false într-o declarație fiscală);
4) Imposibilitatea colectării impozitelor.
Toate acestea se pedepsesc cu o amendă de până la 300 de unități de amendă. Aceleași
fapte, dacă sunt săvârșite de o persoană juridică, se pedepsesc cu o amendă de până la 32.000
de euro.

2.3. Spețe

Speța: Puhk contra Estoniei11

11
https://jurisprudentacedo.com/Puhk-contra-Estonia-Aplicarea-retroactiva-a-legii-Infractiune-continua.html

14
 Reclamantul a fost condamnat pentru infracţiunea de evaziune fiscală, comisă din
aprilie 1993 în octombrie 1995. Până în ianuarie 1995 legea care incrimina evaziunea fiscală
impunea ca şi condiţie de existenţă a infracţiuni faptul ca făptuitorul să fi fost anterior
sancţionat administrativ pentru evaziune. Reclamantul nu a fost niciodată sancţionat
contravenţional pentru evaziune fiscală. În ianuarie 1995 a intrat în vigoare o lege de
modificare prin care această condiţie nu mai trebuia îndeplinită atunci când fapta era comisă
cu intenţie. Instanţa a considerat că fapta reclamantului a fost intenţionată şi l-a condamnat
pentru întreaga perioadă de timp în care a fraudat interesele fiscale ale statului.
De asemenea, reclamantul a mai fost condamnat pentru lipsa unor registre fiscale, în
perioada mai-octombrie 1993, în baza unei legi care a intrat în vigoare în iulie 1993.
Articolul 7 („Nici o pedeapsă fără lege”) din CEDO, secția IV. Curtea aminteşte că
acest text interzice, în principiu, aplicarea legii de incriminare cu titlu retroactiv. În raport de
ambele fapte, Curtea a constatat că până la intrarea în vigoare a legilor noi faptele nu aveau
caracter penal potrivit legislaţiei în vigoare la acel moment. Atribuirea unui astfel de caracter
în urma adoptării unei legi noi constituie o violare a art.7. Curtea nu neagă că instanţele erau
în drept să îl condamne pe reclamant, dar numai pentru perioada infracţională scursă după
intrarea în vigoare a legilor noi, nu şi pentru perioada anterioară.

CONCLUZII

În concluzie, definirea conceptului de evaziune fiscală este un proces complex,

întrucât legea națională a diferitelor țări definește această încălcare în mod diferit. Deși
termenii pot varia de la o țară la alta, trebuie subliniat faptul că toate țările consideră colectiv
evaziunea fiscală ca fiind o problemă majoră și condamnă această practică în legislația lor
națională.

15
 Pe scurt, evaziunea fiscală este un concept larg care poate fi interpretat în moduri
diferite, dar care se referă la intenție. Evaziunea fiscală trebuie abordată la nivel național, UE
și internațional.
În majoritatea cazurilor, evaziunea este un act intenționat în care o persoană acționează
cu bună știință în mod necinstit și reduce ilegal o datorie fiscală care a fost deja suportată. Din
anumite motive, oamenii au rămas cu concepția greșită că evaziunea fiscală este ceva legal
care are ca scop reducerea poverii fiscale prin utilizarea unor tehnici legale precum
economiile fiscale, optimizarea și așa mai departe.

BIBLIOGRAFIE

1. Broșura OECD „Definiții fiscale internaționale”

2. D. Șaguna, “Evaziunea fiscală”, Editura Oscar Print, București, 1995
3. E. Tanislav, N. Conea, E. Tanislav jr., Infracțiuni prevăzute în legi speciale, Edit. Semne,
București 2006

16
4. F. Streteanu, D. Nițu, Drept penal. Partea generală. Curs universitar, Ed. Universul
Juridic, București, 2014
5. Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale publicată în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 672 din 27 iulie 2005.
6. Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale în vigoare de la 23 noiembrie 1994
până la 25 august 2005
7. Legea privind impozitarea (MSK), adoptată la 20.02.2002
8. Ordonanța de urgență nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii
fiscale publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 421 din 23 iunie 2010.
9. https://www.juridice.ro/627039/evaziunea-fiscala-in-romania-disproportionalitatea-
pedepsei-lipsa-remediilor.html
10. https://www.creeaza.com/legislatie/drept/CONTINUTUL-CONSTITUTIV-AL-
INFR375.php#_ftn6
11. https://www.juridice.ro/549964/iccj-dezlegarea-unor-chestiuni-de-drept-infractiunea-
unica-de-evaziune-fiscala.html

17