[[ Ion Luca Caragiale, cel mai mare dramaturg roman, este recunoscut in literatura si

teatru dar si in jurnalism pentru variatele sale activitati culturale si literare, consacrandu-se in
literatura romana ca fiind unul dintre marii clasici ai domeniului literelor, alaturi de alti autori
cunoscuti ce frecventau pragurile Junimii: Eminescu, Slavici etc. ]]
Caragiale este faimos pentru teatru-in special comedii, nuvele, povestiri, momente si
schite, redactate intr-un stil unic, umoristic atunci cand vine vorba de comediile sale in care
creioneaza puternic personaje individualizate, criticate in mod indirect prin actiunile lor, prin
fapte, prin limbaj, creand diferite tipuri de comic( comic de limbaj, comic de situatie, comic de
nume, comic de caracter) si tipologii alese de persoanje. Opera sa dramatica are la baza tema
principala reprezentata de moravurile societatii romanesti din acea perioada, ironizand si
criticand prin condeiul sau nobili, burghezi, politicieni, etc.
Una dintre temele des intalnite in operele dramatice ale lui Caragiale care au fost si sunt
puse in scena, este tema presei. Acest subiect este foarte important in teatrul lui Caragiale
deoarece lectura ziarului poate contura in mod direct si indirect caracterul si modul de a fi a
personajelor care iau parte la actiunea respectiva. Prin anumite replici de-ale personajelor sau
notatii ale autorului, se caracterizeaza personajele din cena respectiva. Mai mult decat atat,
lectura ziarului facuta cu termeni cititi, explicati gresit, starneste rasul. Astfel, avem de a face cu
un comic de limbaj, personajul fie dorind sa para intelectual, fie greseste din neatentie, graba sau
pura nestiinta. Astfel de scene de lectura a ziarului de regasesc in comediile “O scrisoare
pierduta”, “O noapte furtunoasa”, “Conu’ Leonida fata cu reactiunea”. De exemplu, opera “O
scrisoare pierduta” incepe exact cu lectura unui ziar, in comedia “O noapte furtunoasa”
personajul Jupan Dumitrache se delecteaza cu lectura ziarului pentru a fi la curent cu datele
politice iar in opera ” Conu’ Leonida fata cu reactiunea”, personajul care da si titlul piesei este un
pensionar inrait in lectura gazetelor, iubind sa dezbata teme politice.
Scenele elcturii ziarului sunt remarcabile pentru ca personajele vor sa para intelectuale,
invatate, educate dar esueaza in lectura lor greoaie si plina de greseli. Majoritatea personajelor
retin anumiti termeni in mod gresit si poarta dezbateri aprinse, ulterior, pe baza a ceea ce au
lecturat sau pe baza a ceea ce lectureaza cititorul. Statutul social al personajelor care lectureaza
ziarul difera, Conu’ Leonida este un pensionar amator de gazete, republiocan cu experienta
politica. El iubeste sa lectureze si sa discute apoi, cu sotia sa temele politice. In opera “O noapte
furtunoasa” Ipingescu citeste in mod greoi si fara intonatie, Jupan Dumitrache dandu-si mereu cu
parerea despre cele lecturate. Nae Ipingescu activeaza in cadrul politiei si este subalternul lui
Jupan Dumitrache caruia ii lectureaza ziarul. Ipingescu are un statut puternic ironizat si criticat
de Caragiale pentruca este genul de personaj lingusitor, doritor sa fie pe placul tuturor. In
comedia “O scrisoare pierduta” scena de debut este elctura ziarului, lectura facuta de prefectul
judetului ce lectureaza cu voce tare, el avand ticuri verbale si facand erori frecvente.
Toate personajele in calitate de cititori ai gazetelor sunt vrajiti de textele si articolele parcurse de
ei, se arata incantati de ceea ce lectureaza si de modul in care o fac, nedandu-si seama de
greselile pe care le comit in timpul lecturii. Astfel, personajele se raporteaza la presa intr-un mod
elevat, ca si cum ziarul ar fi un loc de refugiu al lor, un mediu din care isi iau sursa de informatie
dar si mijlocul prin care acesti cititori isi pot dezvalui abilitatile alese dea lectura cu voce tare, de
a comunica cele scrise, de a dezbate idei in urma lecturii ziarelor respective. Presa poate fi
considerata, in linii mari, chiar un personaj neinsufletit al comediilor lui Caragiale pentru ca este
un “caracter” care face parte la actiune in mod repetat, in diferite opere. Personajele considera ca
detin abilitati superioare de lectura si se cred, oarecum, importanti in momentul in care sunt
desemntati sa citeasca, desi fac greseli sau au ticuri verbale. Personajele care asculta dau dovada
de incredere totala in cei care lectureaza si in cele citite, crezand informatiile si luandu-le ca
atare, detaliind apoi diverse analize pe baza datelor auzite.
Datorita tipurilor de comic puternic realizate de Caragiale, un moralizator innascut,
putem raspunde la intrebarea << “ radem de” sau “ radem cu” personajele lui Caragiale? >> prin
afirmarea faptului ca, prima reactie este sa razi de aceste persoanje deoarece ele vor sa isi
demonstreze diverse abilitati si calitati pe care cred ca le detin, vor sa para intelectuale folosind
termeni noi sau din limba franceza intr-un mod eronat, vor sa cucereasca prin prezenta si
cunostintele lor. Comicul de limbaj starneste rasul si, in primul rand, se rade de acele
personajecare iau parte la actiune si care doresc sa isi dezvaluie atuurile.
Teatrul lui Caragiale este unic, el fiind atat admirat de multi critici cat si criticat din cauza
ca atinge subiecte si detalii ce pot deranja, de cele mai multe ori si supara anumite clase de
oameni.