Dialogul Steiner ◊ Lacan

Luni, 21 iunie 2022, ora 21:00, online.

Bibliotecă:
https://drive.google.com/drive/folders/1mvn7PYTSxf_DIyypTyt4-
TstNwdYjtkQ?usp=sharing
Participarea este liberă și deschisă.
Informații și înscrieri:
cristian.andrei.tataru@gmail.com
Cristian Andrei Tătaru
Licență psihologie 2003-2008, licență filosofie 2005-2008, master filosofie
2008-2010, doctorand filosofie 2010-2017, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj
Napoca.
Formare psihanaliză lacaniană 2008-2019, formare antrenament autogen
2016-2019, Cluj Napoca și Paris.

1
RUDOLF STEINER, 27 februarie 1861 – 30 martie 1925
https://www.spiritualrs.net/index.html
2
 Din conținutul școlii esoterice, I, 1904-1909
https://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA266-1/GA266-1_index.html
„Mai strălucitor decât soarele
Mai pur decât zăpada
Mai subtil decât eterul
Este Sinele
Spiritul inimii mele
Eu sunt acest Sine
Acest Sine sunt eu.”
„Înainte ca ochii să vadă, ei trebuie să fie incapabili de lacrimi.
Înainte ca urechea să audă, ea trebuie să își fi pierdut senzitivitatea.
Înainte ca vocea să poată vorbi în prezența maeștrilor, ea trebuie să-și fi
pierdut puterea de a răni.
Înainte ca sufletul să poată sta în prezența maeștrilor, picioarele sale trebuie
să fie spălate în sângele inimii.”
„Eu sunt (punctul dintre sprâncene),
Asta gândește (interiorul laringelui),
Ea simte (brațe și mâini),
El voiește (suprafața corpului),
Viață divină (scobitura stomacului).”
„Învață să fi tăcut și vei avea putere, renunță la putere și vei avea voință,
renunță la voință și vei avea simțire, renunță la simțire și vei avea
cunoaștere.”

Din conținutul școlii esoterice, II, 1910-1912

https://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA266-2/GA266-2_index.html
„În spirit se afla germenele trupului meu,
În trupul meu se află al spiritului germen”
„Gândul gândește gândul”

3
 Din conținutul școlii esoterice, III, 1913-1914, 1920-1923
https://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA266-3/GA266-3_01-index.html
„Ex Deo nascimur - iubire, In Christo morimur - smerenie, Per Spiritum
Sanctum reviviscimus – conștiență de sine după moarte”
„Din dumnezeiesc suntem născuți, În Christos murim, În Spiritul Sfânt vom
învia”
„Mă țese pe mine - recunoștință, Mă acționează pe mine – venerație, Mă
gândește pe mine - cucernicie”
„Speranța, Iubirea și Credința”
„Iubirea față de adevăr, Iubirea față de viață, Iubirea față de creativ”
„În simțirea ta țes forțe cosmice, În voința ta lucrează ființe cosmice, În
gândirea ta trăiesc gânduri cosmice”
„Ființa mea este întrețesută cu greutatea Pământului, cu ușurința luminii și
cu tăria respirației”
„Tot ceea ce este în jurul nostru este iluzie...
Singurul lucru real pe care îl avem este vorbirea”
„Să mergi, să vorbești și să înțelegi...
Calea, adevărul și viața...
Un Ton, un Adevăr, o Căldură...”
„În razele curate ale luminii,
Strălucește Dumnezeirea lumii”
„În iubirea curată față de toate ființele,
Strălucește Dumnezeirea sufletului meu”
„Eu mă odihnesc în Dumnezeirea lumii,
Eu mă voi găsi pe mine însumi în Dumnezeirea lumii”
„Reprezentarea luminii, simțirea căldurii, reprezentarea ființei lucrurilor”
„Un gând, un gol, o revărsare”
„Să trăiești pământul drept stea”
„În iradiere trăiește voirea mea – căci bunătatea iradiază de la stea,
În strălucire trăiește simțirea mea – căci iubire strălucește de la stea,
În înveliș trăiește gândirea mea – căci lumină acționează în stea,
4
 În greutate trăiește palparea mea – căci densitate formează steaua”
„În regnul mineral dorm divinitățile, în regnul vegetal ele visează, în regnul
animal sunt treze și gândesc”
„Douăsprezece simțuri are omul: simțul luminii, simțul gândirii, simțul
căldurii, simțul echilibrului, simțul vorbirii, simțul vieții, miros, gust, auz,
pipăit, simțul mișcării, simțul Eului”
„Abisul secretelor spațiului, al secretelor timpului și al secretelor inimii
umane, fie că mergem în spațiu, abisul este acolo, fie că rătăcim în punctele
de turnură ale timpului, abisul este acolo, fie că intrăm în inima însăși, abisul
este acolo, iar aceste trei abisuri, nu sunt trei, ele sunt doar unul.”
„Inima nu este o pompă.”
„Nu există nervi motori.”

Lecții esoterice pentru prima clasă, I, 1924

https://rsarchive.org/Lectures/GA270/English/eLib2018a/FstCs1_index.html

Lecții esoterice pentru prima clasă, II, 1924

https://rsarchive.org/Lectures/GA270/English/eLib2018b/FstCl2_index.html

Lecții esoterice pentru prima clasă, III, 1924

https://rsarchive.org/Lectures/GA270/English/eLib2018c/FstCs3_index.html

Rudolf Steiner

5
JACQUES LACAN, 13 aprilie 1901 – 9 septembrie 1981
http://staferla.free.fr/
https://www.freud2lacan.com/
http://www.lacaninireland.com/web/
6
 „Totul este escrocherie
Inconștientul este structurat ca un limbaj...
Dacă Freud a centrat lucrurile în sexualitate, este pentru că în sexualitate
ființa vorbitoare bâlbâie...
Doar idioții cred în realitatea lumii, realul este nelumesc și trebuie să-l
suporți...
Prima virtute a cunoașterii este capacitatea de a confrunta ceea ce nu este
evident...
Nu există inițierea, doar voalul sensului...
Nu există sfânt în sine...
Nu există cale canonică pentru sfințenie...
Nu există lume...
Nu există mai multă lume decât suflet...
Nu există femeia...
Nu există raport sexual...
Nu există Altul lui Altul...
Nu există adevărul adevărului...
Nu există actul actului...
Nu există juisarea marelui Altul...
Nu există compromis posibil cu psihologia...
Nu există mai multă istorie a religiilor decât istorie a artei...
Nu există tot, nimic nu e tot...
Nu există metalimbaj...
Nu există dialog...
Nu există subiect al dorinței...
Nu există subiect al cunoașterii...
Nu există subiect al juisării sexuale...
Nu există subiect presupus a știi, Altul știe dar nu e subiect...
Nu există act sexual...
Nu există priză mai totală a realității umane decât experiența freudiană...
Nu există fenomene mai narcisice decât angoasa...
7
 Nu există angoasă de moarte căci orice om se crede nemuritor...
Nu există cartografie a inconștientului...
Nu există cuvânt mai rău decât conștientizare...
Nu există limbă existentă...
Nu există altă rezistență la analiză decât cea a analistului însuși...
Nu există nici cea mai mică libertate de gândire...
Nu există nici cea mai mică dorință de știință...
Nu există dorință de a ști, ci chiar oroare de a ști...
Nu există nici cea mai mică realitate pre-discursivă...
Nu există nici cea mai mică sinteză...
Nu există nici cea mai mică cunoaștere...
Nu există toate elementele...
Nu există doi...
Nu există două mulțimi vide...
Nu există conștiință colectivă...
Nu există unitate în subiect...
Nu există referință mai contrară inter-subiectivității decât transferul...
Nu există subiect presupus de către un alt subiect...
Nu există altă intrare pentru subiect în real decât fantasma...
Nu există cunoaștere care să nu fie iluzie sau mit...
Nu există minciună fără a presupune dimensiunea adevărului...
Nu există în limbaj altă deschidere decât Falusul...
Nu există Tată simbolic...
Nu există semnificanță a cărei semnificație să fie asigurată...
Nu există psihanaliza...
Singurul lucru pe care noi îl facem în discursul analitic este să vorbim
despre iubire.
Bărbații și femeile, iată realul. Dar nu suntem capabili să articulăm nimic
din ceea ce are legătură cu realul.
A iubi înseamnă a oferi ceea ce n-ai, cuiva care nu-și dorește așa ceva.

8
 A iubi este în esență a vrea să fii iubit.
Mă dăruiesc ție, dar darul acesta al persoanei mele, mister, se preschimbă
inexplicabil în darul unui nimic.
Ca o oglindă reflectantă, iubirea este esențialmente înșelătoare.
Angoasa este ceea ce nu înșală.
Sunt un clovn, luați exemplu, dar nu imitați.
Tot ce știu e că dacă tu ești visul meu, eu sunt visul tău.
Eu... e un altul.
Dorința omului este dorința Altuia.
Subiectul s-a născut în câmpul Altuia.
Este privirea Altuia cea care mă constituie.
Ceea ce caut în vorbire este răspunsul Altuia.
În perspectiva freudiană, omul este subiectul prins și torturat de limbaj.
Să fi psihanalist e pur și simplu să deschizi ochii acestei evidențe: nu există
nimic mai confuz decât realitatea umană.
Inconștientul este discursul Altuia.
Descoperirea inconștientului este că portanța sensului debordează infinit
semnele manipulate de individ.
Mă identific pe mine în limbaj, dar numai pierzându-mă în el ca și obiect.
Dorința, o funcție centrală oricărei experiențe umane, e dorință pentru nimic
ce poate fi numit. Ființa vine în existență ca o funcție exactă a acestei lipse.
Nu există dorință de a ști, ci chiar oroare de a ști.
Dacă e ceva despre care analiza a descoperit adevărul, e iubirea de știință.
Ce pot spera? Speranța e proprie fiecăruia, nu există o speranță comună, e
complet inutil să speri o speranță comună.
Din punct de vedere analitic, singurul lucru pentru care cineva poate fi
vinovat este a fi dat înapoi în fața propriei dorințe.”
Jacques Lacan