Mihai Eminescu (1850-1889)

Mihai Eminescu este cel mai mare

poet roman, apartinand perioadei marilor
clasici.
Mihai Eminescu s-a nascut la
Botosani la 15 ianuarie 1850. Este al
sapte-lea din cei 11 copii ai caminarului
Gheorge Eminovici, provenit dintr-o
familie de tarani romani din nordul
Moldovei şi al Ralucai Eminovici, nascuta
Jurascu, fiica de stolnic din Joldesti.
Debuteaza in 1866, cu poezia “ La
mormantul lui Aron Pumnul”, scrisa la
moartea profesorului sau de limba romana.
La 25 februarie 1866 publica prima poezie semnata
Eminescu:
“De-as avea…, aparuta in revista “Familia” de la Oradea,
editata de Iosif Vulcan.Aceiasi persoana ia schimbat numele
din Eminovici(nume cu influenta slava) in Eminescu pentru a
fi considerat patriot si roman.
Între 1862 şi 1869 este student la Viena. Urmează ca auditor
extraordinar Facultatea de Filozofie şi Drept, dar audiază şi
cursuri de la alte facultăţi. Activează în rândul societăţilor
studenţeşti, se împrieteneşte cu Ioan Slavici; o cunoaşte la Viena
pe Veronica Micle; începe colaborarea la ,,Convorbiri Literare”;
debutează ca publicist în ziarul ,,Albina” din Pesta. Apar primele
semne ala bolii lui.
 Între 1872 şi 1874 este student ordinar la Berlin. Junimea îi
acordă o bursă cu condiţia să-şi ia doctoratul în filozofie. Urmează
cu regularitate două semestre, dar nu se prezintă la examene.
Se întoarce în ţară, trăind la Iaşi între 1874-1877 . E director
al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor , revizor şcolar pentru
judeţele Iaşi şi Vaslui si redactor la ziarul ,, Curierul de Iaşi “.
Continuă să publice în ,, Convorbiri Literare”. Devine bun prieten
cu Ion Creangă pe care îl introduce la Junimea. Situaţia lui
materială este nesigură; are necazuri în familie si este îndrăgostit
de Veronica Micle.
În 1877 se mută la Bucureşti, unde până în 1883 este
redactor, apoi redactor-şef la ziarul ,, Timpul “ . desfăşoară o
activitate publicistică excepţională, care-i ruinează însă
sănătatea. Acum scrie marile lui poeme ( Scrisorile, Luceafărul
etc.).
În iunie 1883, poetul se îmbolnaveste grav, fiind internat la
spitalul doctorului Şuţu, apoi la un institut pe langa Viena. În
decembrie Ii apare primul si singurul volum intitulat,, Poessii” , cu
o prefaţa şi cu texte selectate de Titu Maiorescu ( e singurul
volum tiparit în timpul vietii lui Eminescu).
Anii dintre 1883-1889 sunt ani de boala, cu reveniri şi
recaderi din ce în ce mai dese. Practic, nu scrie nimic sau foarte
putin.
Mihai Eminescu se stinge din viata la 15 iunie 1889 (15
iunie, în zori- ora 3) în casa de sanatate a doctorului Şuţu.
E Inmormantat la Bucuresti, în cimitirul Bellu; sicriul e dus pe
umeri de patru elevi de la Scoala Normala de Institutori.
Teme predilecte in poezia sa sunt: natura, dragostea si
istoria nationala.
Poezia eminesciana se defineste ca o expresie specifica
modului de creatie, tipic ultimului mare scriitor romantic
european. Este adevarat ca odata cu opera sa, romantismul intra
in faza sa finala si in sud-estul Europei. Semnificativ ramane insa
faptul ca poezia eminesciana nu are nimic din arsenalul artistic
characteristic unei arte epigonice.
Evolutia enuntului poetic eminescian este de asa natura
incat opera sa, fara a iesi din cadrul general al romantismului, are
aceeasi puritate a versului, aceeasi rezonanta muzicala interioara,
aceeasi capacitate de plasticizare a unei viziuni coerente despre
lume, pe care o intalnim la unii dintre contemporani sai,
considerate ca niste foarte novatoare de prima importanta.
Eminescu nu submineaza arata romantic prin parodie, el
revitalizeaza discursul literar romantic, dindu-i anumite valente
eterne, care sa nu fie desuet, indifferent cu care dintre
contemporanii sai ar fi comparat.
Una din poeziile lui Mihai Eminescu este “Freamat de codru”.
Aceasta poezie are ca tema predilecta natura in care este
descrisa padurea in splendoarea ei, si dragostea in care este
descris dorul paduri si al autorului pentru „Craiasa Visurilor”.
“Tresarind scanteie lacul
Si se leagana sub soare;
Eu, privindu-l din padure,
Las aleanul sa ma fure
Si ascult de la racoare
Pitpalacul.
Din izvoare si din garle
Apa suna somnoroasa;
Unde soarele patrunde
Printre ramuri a ei unde,
Ea in valuri sperioase
Se azvirle.”
 (Mihai Eminescu “Freamat de Codru”)

Cativa crititci literari precum G. calinescu T.Maiorescu; T.Arghezi;

M.Eliade si B.Shaw au scris depsre Mihai Eminescu.

-"Ape vor seca in albie si peste locul ingroparii sale va rasari

padure sau cetate si cate o stea va vesteji in departari,pana ce
acest pamant sa-si stranga toate sevele si sa le ridice in teava
subtire a unui crin de taria parfumurilor sale." (G.Calinescu)

-" Prin creatia sa, Mihai Eminescu,ramane intr-adevar cel mai

mare poet al neamului"pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata,poate
pamantul romanesc". (G.Calinescu)"

-" "Versul intreg pare scris pe metal gros.Are ascutisurile si limba

scobita,impusa de materialul gros." (T.Arghezi)"

-"Eminescu este un Beethoven al graiului romanesc." (T.Arghezi)"

-"Pentru muzica lui Eminescu sunt potrivite muzica lui Berlioz si

paleta lui Delacroix." (Bernad Shaw)"

-"Eminescu este incercat de gandul Mortii,dar si de speranta

reintegrarii in Natura-Mama.Asteapta aceasta intoarcere in
cosmos ca pe o beatitudine finala." (Mircea Eliade)"

-"Pe cat se poate omeneste prevedea,literatura poetica romana

va incepe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui,si forma
limbei nationale,care si-a gasit in poetul Eminescu cea mai
frumoasa infaptuire pana astazi,va fi punctul de plecare pentru
toata dezvoltarea viitoare a vesmantului cugetarii romanesti."
(Titu Maiorescu)"

In concluzie, Mihai Eminescu a fost un mare poet cu o viata plina

de emotii ,boli;carti si poezii.El a trait doar 39 de ani fiind tratat
de o falsa boala mentala si pana la urma ucis de unul dintre
compatrioti sai.