E-Book Etapele de Dezvoltare de La Naștere La Adolescență - Părinți Pe Sârmă Cu Adina Giurgea

De la naștere la adolescență, e-book de Adina Giurgea
Dragă părinte,
Când s-a născut copilul tău, fie că ai realizat sau nu, te-ai îmbarcat într-o
călătorie, o călătorie plină de peripeții, de descoperiri incredibile dar și de furtuni și
intemperii neașteptate, de liniștea și frumusețea apusului, dar și de zile învolburate,
înnorate și zgomotoase.
Și chiar dacă te copleșește uneori greutatea acestei călătorii, știi că e mai

importantă și mai împlinitoare decât orice ai făcut până acum. Dar, ca în orice călătorie,
e nevoie să ne pregătim și să ne luăm cei mai buni ghizi. Din fericire, viața ne-a trimis
cei mai buni ghizi când am devenit părinți, ei sunt copiii noștri.
Iar pentru a putea primi toate darurile cu care vin copiii noștri, încă din prima zi, e
nevoie să-i înțelegem, să știm care le sunt nevoile și cum să le împlinim.
Cam asta am simțit eu pe parcursul ultimilor 13 ani, de când sunt mamă, că am nevoie
nu doar de un manual de instrucțiuni (cum e gluma, sigur o știți) ci de multe ghiduri pe
diverse domenii, despre ei, despre mine, despre relația noastră de mamă-copil, despre
rolurile noi pe care trebuie să le jucăm.
Iar acest ghid de înțelegere a etapelor de dezvoltare a copiilor este doar un prim pas,
dar un pas important și absolut necesar pentru a ști cum „funcționează‖ copiii și prin ce
porturi oprește vaportul lor în cursul călătoriei de creștere și dezvoltare, astfel încât noi
să putem să îi întâmpinăm acolo unde sunt, să nu-i grăbim spre un port nou când nu
sunt pregătiți, să îi însoțim cu înțelepciune și încredere și să-i ajutăm să se bucure de
fiecare pas al călătoriei.
Acest ghid poate părea prea teoretic și lipsit de poezie pe alocuri însă am încercat să
redau - inspirată de lucrări științifice de referință – acele repere absolut necesare pentru
susținerea copiilor pentru o dezvoltare armonioasă din diferite unghiuri: dezvoltarea
creierului, cea fizică, motorie, cognitivă, emoțională și socială.
Acesta este e-book-ul vostru, așa că nu vă voi spune cum să-l folosiți, puteți să
începeți cu intervalul de vârstă la care a ajuns copilul vostru, puteți să începeți cu
începutul sau chiar pe sărite. Puteți să-l printați pentru a-l avea la îndemână ori de câte
ori simțiți să reluați un subiect sau să-l citiți de pe laptop ori telefon.
Tot ce vă rog este să nu-l distribuiți celor care nu au au plătit pentru el având astfel
respect pentru munca de zeci de ore care a fost depusă pentru crearea lui.
Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă însoțesc în această călătorie și, sper eu, să

o îmbogățesc și vă urez lectură plăcută, plină de învățăminte și inspirație fără a uita de
auto-compasiune și iertare.
Cu drag,
Adina
0
1
Iată ce vei găsi în acest minighid
Primii 3 ani de viață ........................................................................................................................5

Dezvoltarea motorie ....................................................................................................................5
Cum se dezvoltă simțurile la sugari ......................................................................................6
Dezvoltarea cognitivă .................................................................................................................7
Dezvoltarea psihosocială ...........................................................................................................9
Repere ale dezvoltării psihosociale a sugarului și copilului mic, de la naștere la
36 de luni ..................................................................................................................................... 10
Stadiile dezvoltării psihosociale – după Erik Erickson................................................. 11
......................................................................................................................................................... 13
Temperamentul .......................................................................................................................... 13
Dezvoltarea limbajului ............................................................................................................. 15
Formarea atașamentului ........................................................................................................ 16
Mai multe îndrumări pentru copilul de 18-36 de luni .................................................. 21
Copilăria mică- 3-6 ani ................................................................................................................ 24
Somnul – repere cantitative și calitative.......................................................................... 24
Abilitățile motorii grosiere în prima copilărie.................................................................. 25
Dezvoltarea cognitivă .............................................................................................................. 26
Dezvoltarea limbajului ............................................................................................................. 28
Dezvoltarea psihosocială ........................................................................................................ 29
Inițiativă versus vinovăție – stadiul 3 al dezvoltării psihosociale ........................... 30
Înțelegerea și reglarea emoțiilor ......................................................................................... 31
Identitatea de gen și diferențele de gen .......................................................................... 32
Jocul................................................................................................................................................ 33
Copilăria mijlocie de la 6 la 12 ani ......................................................................................... 40
Dezvoltarea fizică ...................................................................................................................... 40
Dezvoltarea creierului .............................................................................................................. 40
Dezvoltarea motorie și activitatea fizică .......................................................................... 41
Dezvoltarea motorie în copilăria mijlocie ......................................................................... 43
Dezvoltarea cognitivă .............................................................................................................. 43
2
Schimbările de comportament ............................................................................................. 45

Schimbările corpului și percepției și cum pot ajuta părinții ...................................... 46
Dezvoltarea emoțională și dezvoltarea competenței ................................................... 48
Stadiul 4 al dezvoltării psihosociale după Erik Erickson ........................................... 49
Dezvoltarea moralității și a simțului dreptății ................................................................ 51
Reglarea emoțională ................................................................................................................ 52
Dezvoltarea socială ................................................................................................................... 53
Conectarea cu ceilalți ............................................................................................................... 53
Relațiile cu familia ..................................................................................................................... 54
Relațiile cu prietenii .................................................................................................................. 55
Adolescența ..................................................................................................................................... 57
Creierul adolescentului ............................................................................................................ 57
Sănătatea fizică și psihică ...................................................................................................... 59
Nevoia de somn ......................................................................................................................... 59
Dezoltarea cognitivă................................................................................................................. 62
Căutarea identității ................................................................................................................... 63
Sexualitatea................................................................................................................................. 64
Cine e responsabil de educația sexuală a adolescenților?..................................... 64
Câteva sfaturi practice de la 2 specialiști în adolescență și adolescenți .............. 66
Oare toți adolescenții sunt rebeli? ...................................................................................... 74
Bibliografie........................................................................................................................................... 75
Despre mine și unde mă poți găsi…………………………………………………………………77
3
4
Primii 3 ani de viață

În această perioadă de creștere și
dezvoltare profundă, bebelușii
cresc și se schimbă rapid.
Dacă pentru înălțime, greutate și

chiar numărul de scaune pe zi al
unui sugar ori despre diversificare
avem la îndemână tabele și
informații detaliate, acest e-book
tratează dezvoltarea cognitivă,
socio-emoțională și motorie și vă
oferă reperele necesare pentru
sprijinirea unei creșteri
armonioase din toate punctele de
vedere.
Dezvoltarea motorie
Sugarii nu au nevoie să fie învățați anumite abilități motorii de bază, precum

apucarea, mersul de-a bușilea sau mersul în picioare. Au nevoie doar de spațiu
de mișcare și de libertatea de a vedea ce pot să facă. Atunci când sistemul lor
nervos central, mușchii și oasele sunt pregătite și când mediul le oferă prilejurile
potrivite de explorare și exersare, sugarii îi surprind mereu cu abilități noi pe
adulții din jur.
5
Repere majore ale dezvoltării motorii
Abilitate Vârsta aproximativă

Întoarcerea pe burtă între 3 și 5 luni
Apucarea zornăitoarei între 3 și 4 luni
Statul în șezut fără sprijin între 6 și 7 luni
Statul în picioare cu sprijin pe mâini între 7 și 8,5 luni
Apucarea cu degetul mare și arătătorul între 8 și 10 luni
Statul în picioare singur, bine 11,5 până la aproape 14 luni
Mersul în picioare bine între 12 și 15 luni
Construirea unui turn din 2 cuburi 15 – 20,5 luni
Urcarea scărilor între 16,5 și 20.5 luni
Săritul pe loc între 23 luni și 2.4 ani
Copierea unui cerc între 3,5 și 4 ani
Notă- aceste date sunt preluate din Manualul testului Denver II, și sunt redate
aproximativ vârstele la care 50% și respective 90% din copii au reușit să
execute o anumită sarcină.
Cum se dezvoltă simțurile la sugari
Simțul tactil este primul care se dezvoltă intrauterin iar în primele luni de viață
aparatul senzorial aferent e cel mai matur.
E foarte important de știut că nou-născuții simt durere și devin și mai sensibili la

ea în primele zile de viață.
Mirosul și gustul încep să se dezvolte și ele intrauterin.
Nou-născuții preferă gustul dulce gusturilor acru, amar sau sărat și se crede că
această preferință este un mecanism evolutiv de supraviețuire, laptele mamei e
dulce în vreme ce multe substanțe amare sunt nocive.
Auzul este și el funcțional înainte de naștere și pe el se bazează dezvoltarea

limbajului astfel că deficiențele de auz trebuie identificate cât mai timpuriu.
Văzul este simțul cel mai puțin dezvoltat la naștere.
6
Un nou născut focalizează până la distanța de 30 de centimetri – distanța tipică

față de chipul persoanei care-l ține în brațe. În primele luni această capacitate
vizuală se dezvoltă astfel încât la 3 luni au vedere periferică bună, la fel ca și
urmărirea obiectelor în mișcare sau percepția culorilor. În jurul vârstei de 8 luni,
bebelușii au atins maximul capacității vizuale.
Dezvoltarea cognitivă
Există numeroase abordări ale dezvoltării cognitive a copiilor iar noi ne vom opri
asupra abordării lui Piaget, pe care o vom urmări de-a lungul întregului
document, și pentru celelalte etape.
Până la apariția teoriei cognitive a lui Jean Piaget, copiii erau tratați, în general,
ca adulți în miniatură iar el a fost unul dintre cei ce au argumentat că modul de
gândire al copiilor este diferit de cel al adulților.
Piaget credea că, copiii au un rol activ în procesul învățării, precum mici oameni
de știință în vreme ce fac experimente, observă și învață despre lume. Pe
măsură ce copiii interacționează cu lumea din jurul lor, ei continuă să adauge
cunoștințe noi, să construiască pe baza celor existente și să adapteze vechile
credințe și convingeri în funcție de ele.
Primul stadiu din cele 4 stadii de dezvoltare cognitive descries e

de Piaget este stadiul senzorio-motor – de la naștere la 2
ani.
În acest stadiu, bebelușii învață despre ei înșiși și despre lume prin intermediul
activității senzoriale și motorii aflate în dezvoltare.
Există 6 substadii ale stadiului senzorio-motor, însă mult mai interesante sunt
achizițiile pe care le fac copii în această etapă pe care le puteți afla în imaginea
de mai jos.
7
8
Dezvoltarea psihosocială
Pentru a înțelege dezvoltarea psihosocială este nevoie să vorbim, mai întâi,

despre emoții. Manifestă toate emoțiile primare încă din prima jumătate de an de
viață, primele care apar mai mult reflex sunt mulțumire, interes și lipsa interesului
iar apoi toate cele primare: bucurie, surprindere, tristețe, dezgust, furie și frică.
Emoțiile mai complexe care au legătură cu conștiința de sine cum ar fi stânjeneala,

empatia sau invidia apar abia după 1 an și jumătate și se stabilizează în jurul vârstei
de 3 ani.
Empatia apare în al doilea an de viață și sporește cu vârsta.
Știai că bebelușul mai mic de 1 an și jumătate nu se percepe diferit și

separat de restul lumii?
Această conștiință de sine apare între intervalul 15 și 24 de luni și îi

permite copilului să se vadă separat de ceilalți, să identifice că ceilalți pot
simți sau gândi diferit de ei înșiși sau să-și dorească să aibă un lucru pe
care-l are altcineva.
Abia în jurul vârstei de 3 ani copiii pot să-și evalueze mai bine propriile
gânduri, planuri, dorințe și purtări în comparație cu ceea ce este considerat
adecvat din punct de vedere social. Abia atunci se manifestă emoțiile de
autoevaluare: mândrie, vinovăție și rușine.
9
Repere ale dezvoltării psihosociale a sugarului și copilului

mic, de la naștere la 36 de luni
Vârsta Caracteristici
aproximativă
De la 0 la 3 luni Sugarii sunt receptivi la stimulări. Încep să arate
interes și curiozitate și zâmbesc imediat la vederea
oamenilor.
De la 3 la 6 luni Sugarii pot să anticipeze ce se întâmplă în viitorul
imediat și simt dezamăgire dacă nu se întâmplă. Arată
acest lucru prin furie sau comportament circumspect.
Zâmbesc, gânguresc și râd des. Interacțiunile dintre
bebeluș și îngrijitor încep să fie reciproce.
De la 6 la 9 luni Sugarii joacă jocuri sociale și încearcă să obțină reacții
din partea adulților. Vorbesc cu alți sugari, îi ating și
încearcă să-i convingă să le răspundă. Exprimă emoții
mai diferențiate cum ar fi bucurie, frică, furie sau
surprindere.
De la 9 la 12 ani Sugarii sunt foarte preocupați de îngrijitorul lor
principal, pot începe să se teamă de străini și să se
poarte rezervat în situații noi. La 1 an își comunică mai
clar emoțiile, evidențiind stări de dispoziție,
ambivalență și gradații afective.
De la 12 la 18 Copiii își explorează mediul, folosindu-i drept bază
luni sigură pe adulții de care sunt cei mai atașați. Pe
măsură ce iau în stăpânire mediul, devin mai
încrezători în ei înșiși și mai dornici să se impună.
De la 18 la 36 de Copiii devin uneori neliniștiți, fiindcă acum își dau
luni seama cât de mult se desprind de îngrijitori. Copiii își
explorează și depășesc limitările prin fantasme și jocuri
și identificându-se cu adulții.
10
Stadiile dezvoltării psihosociale – după Erik Erickson
Erikson considera că fiecare etapă de dezvoltare este caracterizată prin

evenimente şi conflicte, sarcini specifice de rezolvat pe care copilul şi mai târziu
adolescentul, adultul trebuie să le parcurgă şi să le soluţioneze adecvat pentru
fiecare vârstă sau etapă specifică. Personalitatea individului este un produs al
modului cum au fost soluţionate aceste crize sau conflicte. De aceea, aceste
stadii de dezvoltare au mai fost numite şi crize de dezvoltare (ieşirea din criză se
poate face în mod pozitiv sau negativ).
Stadiul 1 – încredere versus neîncredere (0-12 luni)
Întrebarea centrală a acestei perioade:
Pot să am încredere în cei din jur?
Eveniment de bază: hrănirea (sau îndeplinirea nevoilor)
Virtute importantă: speranța
„Până la vârsta de un an, copilul află dacă există sau nu ca individualitate, dacă
merită sau nu să fie iubit, văzut, acceptat, conținut și dacă se poate baza sau nu
pe cineva. Erik Erikson denumește această fază „încredere versus neîncredere‖,
11
întrucât copilul își crează propria imagine despre sine prin ochii mamei (sau ai
persoanei care îl îngrijește). Acest stadiu vine cu informația despre a exista sau
nu, ceea ce va genera pe viitor crearea unor modalități de a exista. Cu alte
cuvinte, copilul învață despre el dacă este valoros prin însuși faptul că este o
ființă umană sau că este valoros și merită să își ducă existența pe acest Pământ
doar dacă... satisface dorințele altora.‖ scrie Livia Șerban, psihoterapeut
integrativ pe blogul personal, Shinka.
Stadiul 2 - autonomie versus rușine
(1-3 ani)
Întrebarea centrală a acestei perioade:
Pot să fac lucrurile singur, pe cont

propriu?
Eveniment de bază: deprinderea

mersului la toaletă, și mai mult control
asupra preferințelor alimentare,
vestimentare și de joacă.
Virtute de bază: voința
„În următoarea etapă de vârstă, 1-3 ani, copilul începe să descopere despre el,
prin ochii părinților (sau a persoanelor care îl îngrijesc: bunici, bonă, etc), că el
este o ființă unică, diferită de mama lui (sau de îngrijitor), află dacă este sau nu
capabil să se desprindă de această ființă care îl îngrijește și își formează primele
mecanisme de a reuși sau de a eșua în viața de adult. În funcție de aceste
experiențe el își va căpăta autonomia sau va simți rușine cu privire la propria
persoană și la acțiunile sale.‖ scrie Livia Șerban, psihoterapeut integrative pe
blogul personal, Shinka.
12
JOCUL DE-A CUCU-BAU

Acest joc, pe care majoritatea părinților îl practică
instinctiv este extrem de prețios îndeplinind multiple
roluri: îi ajută pe bebeluși să-și învingă anxietatea
plecării mamei, să-i obișnuiască cu ideea
permanenței lucrurilor, îi ajută să-și concentreze
atenția, să anticipeze ce va urma, iar spre un an,
copiii încep să invite chiar ei adulții la jocul de-a
cucu-bau.
Temperamentul
Foarte pe scurt vom atrage atenția și asupra temperamentului, acest cum fac
ceea ce fac.
E posibil să aveți mai mulți copii sau să aveți în preajma voastră copii de aceeași
vârstă și care par extrem de diferiți, fac aceleași lucruri, dar în ritm diferit, cu o
intensitate diferită și asta e ceva normal, iar fiecare dintre noi prezintă o
combinație între mai multe tipuri de temperamente.
Temperamentul pare să fie, în mare măsură, înnăscut, probabil ereditar conform

unor specialiști.
Însă temperamentul nu este pe deplin format la naștere. El se dezvoltă pe

măsura apariției unor emoții diferite și capacității de autoreglare și se poate
schimba ca reacție la tratamentul din partea părinților și la alte experiențe de
viață.
13
Pentru a avea un exemplu concret, vom folosi rezultatele unui studiu

longitudinal, studiul New York. În acest studiu de pionierat asupra
temperamentului, cercetătorii au urmărit 133 de sugari până la vârsta adultă.
Ei au analizat cât de activi erau copiii, cât de regulate erau obiceiurile lor
alimentare, de somn și de excreție, cât de ușor acceptau oameni și situații noi,
cum se adaptau la schimbările de rutină, cât de sensibili erau la zgomot, lumini
puternice și alți stimuli senzoriali, cât de intens reacționau dacă dispoziția lor
tindea să fie plăcută, veselă și prietenoasă sau neplăcută, nefericită și
neprietenoasă și dacă erau perseverenți în îndeplinirea sarcinilor sau ușor de
distras.
Iată, pe scurt, cele 3 tipare de temperament și distribuția copiilor:
 Copii liniștiți – aprox. 40% - copii cu un temperament în general vesel,

cu ritmuri biologice regulate și deschiși la acceptarea experiențelor noi.
 Copii dificili – aprox. 10% - copii cu temperament iritabil, cu ritmuri
biologice neregulate și reacții afective intense.
 Copii reținuți – aprox 15% - copii cu temperament în general potolit, dar
care ezită să accepte experiențe noi.
14
Notă: Mulți copii (restul procentului de 35% din eșantionul SLNY) nu se

încadrează perfect în niciuna din categorii, sau pot reprezenta o combinație a
două sau toate trei din categorii. Toate aceste variații sunt normale.
Dezvoltarea limbajului
Acesta este un punct central al dezvoltării copiilor în primii ani de viață pentru că
acesta are legătură atât cu dezvoltarea creierului cât și cu achizițiile cognitive.
Repere majore ale limbajului de la naștere la 3 ani
Vârsta în luni Achiziția

la naștere poate să perceapă vorbirea, să plângă și să aibă unele reacții
la sunete
1 lună și gângurește și râde
jumătate – 3
luni
3 luni se joacă cu sunetele vorbirii.
5-6 luni recunoaște tiparele sonore auzite des
6-7 luni recunoaște toate fonemele limbii materne
9 luni folosește gesturi pentru a comunica și joacă jocuri cu gesturile
9-10 luni imită intenționat sunete
9-12 luni folosește câteva gesturi sociale (făcut cu mâna, clătinat din
cap că da sau nu)
10-12 luni nu mai poate discrimina sunetele unei alte limbi decât cea
maternă
10-14 luni rostește primul cuvânt (de obicei, denumirea a ceva)
10-18 luni rostește cuvinte izolate
12-13luni înțelege rolul simbolic al numelor; vocabularul pasiv (înțeles)
crește
13 luni folosește gesturi mai complexe (cum ar fi ridicatul mâinilor
pentru a simboliza că vrea să fie luat în brațe)
14 luni folosește gesturi simbolice (ca suflatul pentru a spune fierbinte
sau adulmectul pentru cuvântul floare)
16-24 de luni învață multe cuvinte noi, vocabularul expresiv (vorbit)
crescând rapid de la circa 50 de cuvinte până la 400; folosește
verbe și adjective
18-24 de luni rostește prima propoziție (de 2 cuvinte).
20 de luni folosește mai puține gesturi; denumește mai multe obiecte
20-22 de luni se produce un val de sporire a înțelegerii
24 de luni folosește multe propoziții din două cuvinte; nu mai face
lalațiune (repetarea șirurilor de consoane și vocale cum e ba-
ba-ba ce apre între 6 și 10 luni). Vrea să vorbească.
30 de luni învață aproape zilnic cuvinte noi; vorbește combinând trei sau
15
mai multe cuvinte; face greșeli de gramatică

36 de luni Rostește până la 1000 de cuvinte, din care 80% inteligibile;
face unele greșeli de sintaxă.
Sursa: Bates, O’ Connell și Shore, 1987; Capute, Shapiro și Palme5, 1987,

Kuhl, 2004, Lalonde și Werker, 1995, Lennenberg, 1969; Newman, 2005 –
preluare din Papalia, Olds și Feldman, 2010.
Limbajul este un act social, el depinde foarte mult de

interacțiunes cu un partener de comunicare.
Copiii care cresc fără interacțiune umană normală, nu-și dezvoltă normal
limbajul. La fel se întâmplă și în cazul copiilor care au contact cu limbajul doar
prin intermediul televizorului
(sau alte ecrane).
Iată cum pot ajuta părinții în

dezvoltarea normală
limbajului:
 în perioada de
dinanintea vorbirii,
părinții pot imita
sunetele bebelușului
care va face la fel, la rândul lui;
 repetați primele cuvinte ale bebelușului și spuneți-le corect;
 vorbiți des cu copilul, aceasta aduce beneficii cognitive, afective și
sociale, iar bebelușilor le place;
 citiți-i copilului cu voce tare de la o vârstă fragedă, aceasta va pregăti
drumul către învățarea citirii și scrierii.
Formarea atașamentului
Primele 18 luni de viață este perioada cu cel mai intens ritm de creștere, iar
elementul cel mai important și care va avea o influență covârșitoare asupra
întregii vieți și aproape tuturor domeniilor, este formarea atașamentului.
16
Ceea ce ne dorim este să avem un copil cu un atașament securizant iar acest

proces are loc, după cum spun majoritatea specialiștilor în domeniu, până la 15
luni.
Ce e demn de menționat este că atașamentul nu depinde de o singură

persoană, să zicem mama și dacă ea nu e prezentă sau disponibilă, totul se
duce de râpă. Se pare că un copil poate avea aprox. 3 relații de atașament în
această perioadă.
Pentru că este un subiect extrem de complex despre care s-au scris multe
lucrări, vă voi lăsa să investigați pe cont propriu, mai multe despre atașament
aici.
Totuși, merită să menționăm efectele pe termen lung ale atașamentului

securizant față de cei cu atașament nesigur, așa cum au reieșit din analiza ce
se regăsește în ampla lucrare „Devoltarea umană‖:
 înlesnește formarea de relații mai bune cu ceilalți;

 angajarea activă și cu încredere în lumea lor;
 la vârsta învățării mersului au un vocabular mai bogat și sunt mai veseli;
 mai multe interacțiuni pozitive cu cei de-o seamă;
17
 între 3 și 5 ani, tind să fie mai curioși, mai competenți, mai empatici,
mai rezilienți și mai încrezători în sine și să lege prietenii mai strânse;
 interacționeză mai bine cu părinții, cu educatorii – când intră la școală și
cu colegii;
 sunt mai capabili să rezolve conflictele și tind să aibă o imagine mai
bună de sine;
 în copilăria mijlocie și în adolescență, aceștia tind să aibă cele mai
trainice prietenii și să fie adaptați social;
 aceasta influențează și calitatea atașamentului față de partenerul de
cuplu, la adultul tânăr;
Modelarea creierului prin interacțiunile de tip
serve&return
Acest comportament, un fel de ping pong sau tenis doar că în loc de minge avem un
zâmbet, un gângurit, o mânuță întinsă, o întrebare din priviri – aceste interacțiuni au
fost studiate temeinic de cercetătorii de la Universitatea Harvard care au constat
următoarele:
Dacă răspunsurile unui adult către copil sunt nepotrivite, nedemne de încredere sau,
pur și simplu,, absente, arhitectura dezvoltării creierului poate fi afectată și astfel
sănătatea fizică, mentală și emoțională a copilului poate fi deteriorată. Mai mult, lipsa
interacțiunilor de acest tip poate afecta dezvoltarea creierului în 2 feluri: nu doar nu
primește stimularea pozitivă de care are nevoie, dar răspunsul la stres al organismului
se activează, invadând creierul în dezvoltare cu hormoni de stres potențial dăunători.
Adesea când avem copii mici facem mai multe lucruri în același timp, ne uităm la
bebeluș, ne mai uităm și la mesajele de pe telefon, eventual ne ridicăm să punem rufe
pe sârmă sau să împăturim cele uscate, multitasking, ce să mai. Doar că cei mici nu
pot învăța când ne tot întrerupem fluxul interacțiunii și suntem distrași.
Concluzia: acordați atenție neîntreruptă copilului și răspundeți nevoii de conectare și

cererilor, mai ales în momentele esențiale cum sunt masa și ritualul de adormire.
18
 Anxietatea de separare începe pe la 7-8 luni și culminează la 14 luni,

copilului mic nu-i place să rămână decât cu oameni cunoscuți și apropiați;
 Își îndreaptă privirea spre adultul de încredere pentru a primi indicii sau
reasigurare;
 În jurul vârstei de 1 an, frica și furia încep să se manifeste mai intens din
cauza frustrării că nu reușește să facă sau să spună ce vrea;
 După 1 an se bucură de joaca solitară, se joacă singuri dar pot privi sau
urma alți copii în timp ce se joacă;
 Răspunde cererilor simple;
 Bebelușii până în 4 luni nu se recunosc în oglindă chiar dacă se pot privi;
 Până la jumătate de an, ceea ce nu se vede nu există pentru bebeluși.
Dacă arunci o minge de tenis și iese din raza lor vizuală, copilul nu se va
uita după ea, ea nu există atâta timp cât nu o vede. La fel și noi, dacă
plecăm din cameră și ei nu ne mai văd, ei nu au certitudinea că ne vom
întoarce. (vezi permanența obiectelor)
 Între 6-8 luni copilul va începe să înțeleagă că obiectele sunt permanente
chiar dacă dispar din câmpul vizual pentru o perioadă. De aceea este atât
de distractiv dar și recomandat, jocul Cucu bau, pentru a-i obișnui cu acest
lucru;
 Din punct de vedere cognitiv, natura are propriile căi de dezvoltare și nu e
nevoie să faci nimic deosebit. Dacă te vei îngrijora că nu faci destule, că
nu știi cum să te joci și ce activități să-i mai creezi pentru a-l ajuta să
crească/să fie inteligent, vei transmite această anxietate și presiune
parentală care nu-i va aduce niciun beneficiu sau chiar îl va face și pe el
anxios și nesigur.
 Fără jucării sofisticate, specifice, cea mai mare nevoie a lor și bucurie, ca
și învățarea cea mai consistentă, se întâmplă în relație cu tine, cu cei
apropiați, și explorând lumea;
19
 În această etapă este complet dependent de tine (de adulți) și are nevoie
să i se împlinească nevoile, să știe că adulții îi vor răspunde nevoilor și că
lumea e un loc sigur;
 Folosește comunicarea non-verbală pe care copiii o înțeleg mult mai bine și
mai repede. Oglindiți emoțiile și expresiile copilului, acesta sigură un
atașament consistent;
 Creează un mediu sigur și confortabil pentru copil;
 Spune-i copilului despre pericole și ceea ce nu e sigur să atingă, să facă
dar nu te aștepta să poată să se controleze, este datoria adultului să-l țină în
siguranță.
20
Mai multe îndrumări pentru copilul de 18-36 de luni
 După vârsta de 18 luni, copilul devine din ce în ce mai independent,

poate să își folosească mâinile și picioarele coordonat, să arunce, să
prindă sau să lovească o minge, poate mânca și bea singur, poate să se
îmbrace singur cu haine mai simple.
 Teama de separare este încă foarte activă, dacă vei dori să ieși seara
în oraș doar cu partenerul sau să plecați câteva zile la munte, e posibil
să nu ai altă variantă decât să-l lași plângând. Cel mai important de știut
este că e normal și e un indicator bun al atașamentului pe care îl are
față de tine, elementul cel mai important este să-l lași cu o persoană de
încedere și cunoscută de el (de care este, de asemenea, atașat cum ar fi
bunicii, nașa, o vecină sau prietenă dragă).
 Încă se joacă cu copii de același sex sau de sex opus, segregarea începe
puțin mai târziu. E nevoie de supraveghere adultă a jocului, care va
sfârși adesea în conflict.
 Relația cauză-efect nu este adesea înțeleasă în acest stadiu, mai ales
dacă vorbim de lucruri mai complicate, de exemplu, un conflict între
părinți va fi interpretat ca vina copilului, el așa va crede. Sau dacă s-au
ars la aragaz pot înțelege că focul este cel care le-a cauzat durere dar
într-o altă situație cu o sobă, de exemplu, nu vor face legătura că e tot foc
și va arde.
 Sunt egocentrici, cred că toți oamenii simt și gândesc la fel ca ei, au
aceleași percepții ca ei. De exemplu, au impresia că dacă ei au văzut o
imagine, toată lumea a văzut aceeași imagine ca ei, astfel că nu o întorc
să o arate.
 La această vârstă realitatea și aparența sunt confundate, se
caracterizează prin gândirea magică și o explozie de imaginație.
 Prieteniile copiilor încep să ia avânt deși cei mai mulți copii încă nu se
pricep la împărțit, empatie sau blândețe așa că, cel mai adesea, vor
prefera jocul solitar (de unul singur) sau spectator (doar observă jocul
celorlalți copii, poate să vorbească despre asta dar nu se implică).
 Tot ce înseamnă activitate fizică, mai ales lupte (mai ales băieții) sunt
căutate și savurate de copii ca un semn la puterii și exersării noilor lor
abilități.
21
 Realizarea fundamentală la această vârstă este descoperirea și

exprimarea sinelui. Refuzul este o expresie a identității. De aceea cei
mai mulți părinți de copii de 2 ani se plânge că cei mici l-au luat pe NU în
brațe. Copiii mici se identifică mai ales prin ceea ce nu vor decât ceea ce
vor. Plus că așa exprimă individualitatea și separarea lor față de noi pe
care încep să le simtă.
 E o perioadă cu emoții intense. Opoziția, agresivitatea și furia apar
foarte puternic la 2 ani și jumătate. Richard Tremblay, un cercetător
canadian, scrie că agresivitatea umană neinhibată cunoaște apogeul
la 2 ani, apoi e adusă lent și gradat sub control. De aici majoritatea
comportamentelor de care se plâng părinții sau educatorii de grădiniță,
mușcat, lovit, distrus, aruncat cu obiectele, zgâriat etc.
 Copiii desfășoară un du-te-vino între atașament - atracția naturală către
persoana de atașament, are nevoie de atenție (mai bine zis, nevoia de
conectare), aprobare, iubire și îndeplinirea nevoilor de la el/ea - și
independență. Aleargă, sare, vrea să facă totul singur, dar adesea ridică
ochii să vadă dacă adultul e acolo, îl vede, îl observă, îl apreciază, îl ține în
siguranță.
 Începe să înțeleagă și să exprime conștient emoțiile primare precum
frică, furie, bucurie, rușine, tristețe. Asociază limbaj emoțiilor.
 Îi place să ajute, să facă treburi, să fie harnic. Permiteți-i! E foarte
important pentru sentimentul lui de încredere și competență.
 Devine conștient că e fată sau băiat și începe joaca și atingerile
zonelor intime. E cât se poate de normal, nu vă îngrijorați și nu-i
certați/pedepsiți.
22
23
Copilăria mică- 3-6 ani
După 3 ani, personalitatea copilului se conturează și mai bine, începe să

definească ce-i place și ce nu, cine este (băiat sau fată), își exprimă mult mai
bine emoțiile și va face mai puține tantrumuri.
În această perioadă, copiii cresc cu repeziciune chiar dacă nu la fel de rapid ca în

primii 3 ani de viață, iar această creștere la toate nivelele (inclusiv dezvoltarea
constantă a creierului ce influențează dezvoltarea motorie) sunt susținute de un
ritm de viață constant, cu focus pe somn suficient și de calitate, pe alimentație
sănătoasă și pe o mai bună înțelegere a emoțiilor.
Somnul – repere cantitative și calitative

Spre deosebire de sugari, care dorm aproape toată ziua și noaptea, preșcolarii își
fac somnul aproape integral doar pe parcursul nopții. Iată mai jos un tabel cu
nevoia tipică de somn în copilărie, de la 3 ani la 18 ani.
Vârsta – în Total ore de somn
ani într-o zi
3 12 ore
4 11 și 1/2 ore
5 11 ore
6 10 și ¾ ore
7 10 și ½ ore
8 10 și ¼ ore
9 10 ore
10 9 și ¾ ore
11 9 și ½ ore
12 9 și ¼ ore
13 9 și ¼ ore
14 9 ore
15 8 și ¾ ore
16 8 și ½ ore
17 8 și ¼ ore
18 8 și ¼ ore
Datele acestea sunt desprinse din cartea Dezvoltarea Umană, de Papalia,

Olds și Feldman și reprezintă 2 surse similar, Ferber, 1985 și Iglowstein et. Al.,
2003
24
Despre calitatea somnului
Somnambulismul, pavorul nocturn (groaza nocturnă) și coșmaururile ocazionale

sunt întâlnite frecvent, dar problemele de somn persistente pot să indice
tulburări emoționale.
Cel mai bine este ca somnambulismul și pavorul să nu fie întrerupte, deoarece
întreruperea poate să-l deruteze pe copil și să-l sperie și mai tare. În cazul
copilului somnambul, nu-l treziți ci duceți-l cu blândețe înapoi în pat.
Enurezisul – urinarea frecventă în haine sau în pat – dispare, de obicei, fără

ajutor în jurul vârstei de 8 ani, iar băieții sunt mai afectați de acest fenomen
decât fetele.
Copiii și părinții lor trebuie să înțeleagă că enurezisul este ceva obișnuit și deloc
grav.
Copilul nu are nicio vină și nu trebuie pedepsit.
Prelungirea dincolo de 8-10 ani a acestuia poate fi însă semn de păree proastă
despre sine sau alte probleme psihologice.
Abilitățile motorii grosiere în prima copilărie

La 3 ani La 4 ani La 5 ani
Nu poate să se întoarcă pe loc Controlează mai Poate să pornească,
sau să se oprească brusc ori eficace oprirea, să se întoarcă și să se
rapid. pornirea și întoarcerea. oprească eficient în
jocuri
Poate să facă un salt
Poate să facă un salt de 40-60 de 60-80 de Poate să facă din fugă
de centimetri. centimetri. un salt de 70-90 de
centimetri.
Poate să urce treptele unei Poate să coboare o
scări fără ajutor, alternând scară lungă, alternând Poate să coboare o
picioarele. picioarele, dacă este scară lungă, fără
sprijinit. ajutor, alternând
picioarele.
Poate să sară într-un picior, Poate să parcurgă 4-6
folosind în principal o serie de trepte sărind într-un Poate să parcurgă cu
salturi neregulate, cu unele picior. ușurință, sărind într-
variații suplimentare. un picior, o distanță
de 5 metri.
Sursa: Corbin, 1973
25
Preșcolarii progresează foarte mult în privina abilităților motorii grosiere, cum

sunt alergatul sau săritul (cum se vede și în tabelul de mai sus) iar nivelul de
performanță este influențat atât de zestrea genetică cât și de ocaziile de a învăța
și exersa acele abilități.
Din cauza tendinței de a înscrie copiii la sporturi din ce în ce mai devreme, e
important să menționăm că cei mai mulți copii de sub 6 ani NU sunt pregătiți să
participe la vreun sport organizat. Dezvoltarea fizică înflorește cel mai bine în
jocurile libere, active, nestructurate.
Mâna dominantă – adică preferința de utilizare a unei anumite mâino și nu a
celeilalte, se poate observa deja în jurul vârstei de 3 ani.
E interesant că băieții au o probabilitate mai mare decât fetele să fie stângaci.
Confrom lui Jean Piaget, în această perioadă copiii de 2-7 ani se află în stadiul
pre-operațional al dezvoltării cognitive.
Progresele cele mai notabile în acest stadiu sunt cele legate de o mai bună
înțelegere a spațiului, a cauzalității, a identităților, a clasificării și a numerelor.
Progres Semnificație Exemplu

Folosirea Copiii nu trebuie să se Andreea îi pune mamei
simbolurilor afle în contact întrebări despre elefanții
senzorio-motor cu un pe care i-a văzut la zoo acum
obiect, un om sau un câteva luni.
eveniment pentru a se
gândi la el. Matei se preface că un băț este
Copiii pot să-și pușcă și o îndreaptă către
imagineze că obiectele și inamici.
oamenii au și alte
proprietăți în afară de
cele pe care le au, de
fapt.
Înțelegerea Copiii sunt conștienți de Mihai știe că învățătorul lui este
identității faptul că modificările îmbrăcat ca un pirat, dar sub
superficiale nu schimbă costumație e tot învățătorului.
natura lucrurilor.
Înțelegerea Copiii își dau seama că Văzând o minge care se

cauzei și evenimentele au cauze. rostogolește de după zid, Luca se
efectului uită să vadă cine a lovit mingea.
Capacitatea Copiii organizează Maria sortează cuburile după
de a clasifica obiectele, oamenii și culori, apoi după mărime.
26
întâmplările în categorii
cu sens.
Înțelegerea Copiii pot să numere și Iris împarte niște bomboane cu
ideii de să manipuleze cantități. colegii de grădiniță, în mod egal.
număr
Empatia Copiii își pot imagina mai Horia încearcă să-și aline
bine ce ar putea să simtă prietenul care pare să fie supărat.
alții.
Teoria despre Copiii își dau mai bine Bianca vrea să păstreze pentru ea
sine seama de activitatea niște fursecuri, așa că le ascunde
mentală și de de fratele ei într-o cutie de
funcționarea minții. spaghete pentru că știe că fratele
ei n-ar căuta fursecurile într-un
loc așa de neobișnuit.
Sursa: Papalia, Olds, Feldman,

2012, cu exemple proprii
La această vârstă, copilul devine capabil să folosească simboluri, preferă jocurile

de rol și își folosește la maxim imaginația, însă gândirea sa nu este încă logică.
Acum este faza în care se dezvoltă empatia, dar și metacogniția (adică gândirea
despre gândire: de exemplu, un copil ascunde jucăria preferată de alt copil într-
un bocanc sau alt loc în care se gândește că celălalt nu s-ar putea gândi să îl
caute).
Centrarea îi împiedică pe copii în stadiul acesta să înțeleagă principiile

conservării, astfel că ei nu înțeleg încă faptul că 250 ml de apă turnată într-un
pahar îngust și înalt sunt tot aceiași 250 ml de apă turnați într-un vas mai larg.
De asemenea, ei nu pot înțelege faptul că unele acțiuni pot fi parcurse și în sens

invers, adică cei 250 ml de apă pot fi puși înapoi în paharul inițial. Copiii aflați în
această etapă se concentrează asupra stărilor, nu și asupra transformărilor.
De pildă, ei nu pot înțelege faptul că transformarea formei unui lichid nu

afectează cantitatea acestuia.
27
Teoria despre minte, care se dezvoltă pregnant între 3 și 5 ani, include

conștientizarea de către copil a propriilor procese de gândire, cunoașterea
socială, înțelegerea faptului că oamenii pot avea convingeri false, capacitatea de
a păcăli (despre care am scris la sfaturile pentru părinți, mai jos), capacitatea de
a deosebi aparența de realitate și capacitatea de a deosebi fantezia de realitate.
Dezvoltarea limbajului
Limbajul ia un avânt semnificativ în această perioadă, iar copiii preșcolari pun

muuulte întrebări (câteva sute zilnic, dacă ar fi să ne luăm după cifrele studiilor).
La 3 ani, copilul obișnuit cunoaște și poate folosi 900-1000 de cuvinte. La 6 ani,

copilul obișnuit are un vocabular expresiv (rostit) de 2600 de cuvinte și înțelege
peste 20.000.
Aveți un copil care vorbește cu sine? Se numește solilocviu și este

normal
28
Solilocviu reprezintă vorbirea cu sine, cu voce tare, fără intenția comunicării cu

alții – este un proces normal și frecvent întâlnit în copilărie, alcătuind jumătate
din conversațiile copiilor cu vârstă între 4 și 10 ani. Deși în trecut era considerat
un semn de imaturitate cognitivă și egocentrism, cercetările recente au arătat că
acei copii care au interacțiuni sociale multiple, au și conversații cu sine.
De asemenea, el pare să aibă și un rol de auto-reglare și tinde să se amplifice

atunci când copiii încearcă să rezolve probleme sau să desfășoare sarcini dificile,
mai ales fără supravegherea unui adult.
Dezvoltarea întârziată a limbajului
Conform datelor din Statele Unite (în Romania nu am găsit astfel de date) aprox.
5-8% dintre preșcolari prezintă întârzieri de limbaj și s-a constatat că mai mulți
băieți se confruntă cu acestea decât fete. Cauzele dezvoltării întârziate sunt
neclare iar o parte din copiii care încep să vorbească mai târziu recuperează în
cele din urmă întârzierea.
Totuși, 40-60% din copiii cu întârzieri de limbaj timpurii se pot confrunta, dacă
nu sunt tratați, cu urmări cognitive, sociale și afective complexe.
Dezvoltarea psihosocială
Cum se modifică concepția despre sine în intervalul 4-7 ani
Se pare că în intervalul acesta, modul în care se percep pe sine al copilului trece

prin 3 etape:
1. La 4 ani, copiii se află în stadiul reprezentărilor singulare.

Gândirea copilului de această vârstă este de tipul totul sau nimic,
alb sau negru, bun sau rău. Afirmațiile lui despre sine sunt
unidimensionale, nu-și poate imagina că ar putea să aibă 2 emoții
în același timp (cu atât mai puțin 2 emoții contradictorii, să fii fericit
și speriat, de exemplu). NU înțelege că eul său real este diferit de
cel ideal, persoana care i-ar plăcea să fie.
29
2. La 5-6 ani, copilul intră în a doua etapă, a hărților

reprezentaționale, când începe să facă conexiuni logice între
trăsăturile sale, înțelege că poate fi și puternic și rapid, în același
timp. Însă gândirea rămâne de tipul totul sau nimic.
3. În jurul vârstei de 7-8 ani, copiii ajung la al treilea stadiu al
dezvoltării concepției despre sine. Astfel, judecățile despre sine
devin mai conștiente, mai realiste, mai echilibrate și
comprehensive. Acum pot avea și conștientiza prezența a două
emoții contradictorii.
Inițiativă versus
vinovăție – stadiul 3
al dezvoltării
psihosociale
Întrebarea centrală a acestei

perioade:
Sunt un copil bun sau

rău?
Evenimente de bază:
explorarea liberă și libertatea de a lua decizii, de a se juca așa cum
simte
Virtute de bază: câștigarea unui simț al sensului
Dacă al vostru copil are o teamă de a încerca lucruri noi, de a greși sau teama
de eșec mai pronunțată, acesta poate fi un semn că această etapă nu a fost
parcursă cu succes.
Copiii care simt vinovăție vor interpreta greșelile nu ca pe oportunități de

învățare ci ca pe eșecuri personale și se pot simți răi.
30
„Un alt aspect deosebit de important în această etapă este formarea stimei și a
acceptării de sine. El va învăța de la părintele de gen opus că este în regulă
exact așa cum este, fetiță sau băiețel. În funcție de atitudinea acestuia față de
el, va căuta mai târziu, în etapa adultă, un partener capabil să îl accepte și să îl
iubească așa cum este, sau va căuta un partener de viață și situații de viață care
îi vor întări convingerea că ceva este în neregulă cu el și că este vinovat pentru
că are dorințe și chiar pentru că există.‖ Livia Șerban, psihoterapeut integrativ.
Înțelegerea și reglarea emoțiilor
Capacitatea de a-și înțelege și regla propriile sentimente este unul din marile
progrese ale copilăriei mici. Preșcolarii pot să vorbească despre emoțiile lor și,
deseori, să discearnă sentimentele altora și înțeleg că emoțiile au legătură cu
dorințele sau experiențele.
Totuși, această vârstă

este încă guvernată de
emoții intense. Nu
are capacitatea de a-și
controla impulsurile
încă, cum am citit
undeva ei sunt emoțiile
lor. Dacă e supărat și-i
vine să plângă, va
plânge foarte tare
indiferent unde e, dacă
îi vine să râdă, va râde în hohote chit că este într-o bibliotecă.
Odată cu înțelegerea propriilor emoții, vine și înțelegerea emoțiilor celorlalți și

apare empatie. Vor dori să ofere o îmbrățișare dacă prietenul lor plânge.
La 5 ani, controlarea impulsurilor începe să apară, ca și gestionarea emoțiilor pe

care le vor exprima mai mult prin cuvinte decât prin tantrumuri. Nu va mai
izbucni așa de des prin crize dar e posibil să-și exprime furia prin cuvinte
jignitoare sau urâte.
31
Înțelegerea emoțiilor conflictuale se face abia în copilăria mijlocie (după 7-8

ani) iar unele studii sugerează că mediul familial unde se vorbește mult despre
emoții și motivele din spatele comportamentelor, îi predispune pe copii să
înțeleagă și să povestească despre emoțiile conflictuale.
Apariția și înțelegerea emoțiilor îndreptate către sine
Vinovăția, rușinea sau mândria apar, de regulă, spre sfârșitul celui de-al treilea
an de viață însă ele încep să fie recunoscute ca emoții precum și cauzele lor,
lucru care se întâmplă între 7 și 8 ani.
Identitatea de gen și diferențele de gen

Diferențele de gen sunt diferențe psihice sau comportamentale între persoanele
de sex masculin și cele de sex feminin. La vârsta sugară, diferențele măsurabile
între băieți și fete sunt puține. Deși încep să fie mai pronunțate după vârsta de 3
ani, rămân, în medie mai multe asemănări decât deosebiri.
Studiile oferă dovezi consistente în favoarea ipotezei similitudinii genurilor.
32
Totuși, iată care sunt acele diferențe constatate între băieți și fete:
 Performanțe motorii superioare ale băieților, îndeosebi după pubertate și

înclinația lor, moderat mai mare, spre agresivitate fizică, începând de la 2
ani;
 Din punct de vedere al temperamentului, fetele sunt mai capabile încă din
perioada de sugar să fie atente și să-și inhibe comportamentele
nepotrivite;
 Băieții sunt mai activi și le face mai multă plăcere activitatea fizică;
 Din punct de vedere al dezvoltării cognitive, diferențele sunt mici și
puține. Totuși, fetele tind să aibă rezultate mai bune la testele de fluență
verbală, calcul aritmetic și memoria localizării obiectelor. Băieții, pe de
altă parte, tind să obțină rezultate mai bune la analogii verbale, probleme
matematice transpuse în cuvinte și memorarea configurațiilor spațiale.
Kay Redfield Jamieson
Jocul
Jocul este important pentru dezvoltarea sănătoasă a corpului și creierului. El le

permite copiilor să interacționeze cu lumea din jur, să-și folosească imaginația,
să descopere moduri flexibile de a folosi obiectele și de a rezolva probleme și să
se pregătească pentru rolurile din viața adultă.
33
Jocul contribuie semnificativ în toate domeniile dezvoltării: prin joc copiii își
stimulează simțurile, își exersează mușchii, își coordonează văzul cu mișcările,
ajung să-și stăpânească bine corpul, iau decizii și-și formează noi abilități.
Infograficul de mai jos vă furnizează cele mai cunoscute și solide informații

despre stadiile jocului. Ele aparțin sociologului american și cercetătoare la
Universitatea Minnesota, Mildred Parten Newhall. E foarte important să
înțelegem ce tip de joacă preferă
copilul, de ce e pregătit, de ce îi e
teamă (posibil) să se joace cu alți copii
sau evită interacțiune, ori, invers,
provoacă conflicte pentru a fi inclus în
joc.
Aici trebuie să fim foarte buni

observatori și să intervenim doar când
ei nu mai fac față situațiilor.
Cum se joacă băieții diferit de fete
Băieții de toate vârstele se implică în

jocuri mai pregnant fizice decât cele
ale fetelor.
Băieții și fetele se joacă în aceeași

măsură cu obiectele, însă băieții o fac
cu mai multă vigoare.
Băieții tind să agreeze jocul activ, în

aer liber, cu multă implicare fizică, în
grupuri mari, mixte ca vârstă.
Fetele prefer jocul potolit, armonios cu

o tovarășă de joacă.
Băieții se joacă spontan pe trotuare,

pe străzi sau în parcările goale. Fetele
34
tind să aleagă activități mai structurate și supravegheate de adulți.
Fetele se implică mai mult în jocuri de rol decât băieții.
Jocul imaginativ al băieților presupune adesea pericole sau dușmănie și roluri

competitive, dominante, ca jocurile de rol (pretend play)
Poveștile folosite de fete în jocul imaginar se concentrează în general asupra

relațiilor sociale și a rolurilor casnice, afectuoase ca în jocul de-a casa.
Jocul băieților e mai puternic stereotipizat pe baza genului decât al fetelor.
 Nu vă așteptați să primească refuzurile sau limitele cu grație și înțelegere,

nu înțeleg deocamdată ce înseamnă să amâni recompensa.
 Va folosi încă împinsul, lovitul sau smulgerea jucăriilor în conflicte, dar e
foarte important ca adultul să-l oprească și să-l învețe cum să rezolve
conflictele.
 Pe la 4 ani încep să-și dezvolte simțul umorului și să folosească așa zisul
umor de toaletă, cu vorbe precum caca, pipi și altele. Nu vă îngrijorați și
nu răspundeți furios sau interzicându-i, efectul se va amplifica.
 În continuare va fi interesat de părțile intime și e foarte normal, doar e
nevoie să-i explicați ce e potrivit și ce nu: că nu e ok să le arate în
public sau să-i ceară altcuiva să i le arate. De asemenea, explicați-i că nu
e ok ca altcineva să-i atingă părțile private, în afară de mama sau tata la
baie, sau doctorul.
 E posibil să fie curios despre cum se nasc bebelușii, cum ajung în burta
mamei și alte asemenea.
 Vor începe să împartă și să-și aștepte rândul iar jocurile de rol,
împreună cu alți copii sunt la ordinea zilei.
 După 3 ani, se vor juca foarte mult folosindu-și imaginația și creând
lumi complexe, păpușile/plușurile/mașinile vor avea nume și personalități,
pot să apară prietenii imaginari. Nu e cazul să vă îngrijorați că sunt singuri
35
sau izolați, dimpotrivă. Copiii folosesc lumea imaginară pentru a exersa

cum să se comporte în lumea reală iar cu cât e mai complexă cu atât
mintea lor e mai dezvoltată.
 Tot în această perioadă apare și segregarea pe sexe, preferința de a se

juca cu copii de același sex.
 Vor începe să dezvolte și diverse temeri, de monștri de sub pat sau alte
creaturi. E o perioadă normală, nu ridiculizați și nu minimizați emoțiile
copilului.
 Nu înțeleg prea bine noțiunea de timp, pot confunda ieri cu mâine sau
ce înseamnă 5 minute versus o oră. Vă poate ajuta să folosiți un timer, un
cronometru și să începeți, cu răbdare, să-l educați în această privință.
 Folosesc simbolurile, adică vor folosi un desen al unui câine ca și cum
ar fi un câine adevărat sau un pluș pentru a da viață acelui animal sau
personaj în jocul lor.
 E perioada când încep să mintă, ceea ce e, din nou, foarte normal.
 Tot pe partea socială, copiii încep să fie mai independenți, să poată să-și
comunice nevoile și dorințele fără ajutor, să rezolve diverse probleme sau
conflicte singuri și vor deveni mai sensibili la părerile celorlalți despre ei.
 Vor să le facă pe plac prietenilor, să aparțină grupului, vor respecta mai
mult regulile, au un simț al dreptății dezvoltat și vor să fie ca alți copii(în
jur de 6 ani).
36
 Bullying-ul poate apărea în această perioadă iar copiii nu au abilitățile

necesare pentru a-i face față, deci e nevoie să fiți mereu aproape și
deschiși să-i ascultați în privința oricăror dificultăți pe care le întâmpină.
 La nivel cognitiv, copiii încep să iasă din gândirea magică și să devină
mai logici, în jur de 7 ani (uneori mai devreme) intră într-o nouă etapă
conform lui Piaget, vezi mai sus detalii despre dezvoltarea cognitive.
 Imaginația și curiozitatea lor științifică explodează la aceste vârste și
vor vrea să știe tot, să afle cât mai multe informații.
 Emoțional – vor începe să-și controleze mult mai bine reacțiile și
emoțiile, asta și sub presiunea grupului de copii (mai ales la școală), vor
plânge mai puțin și vor putea să citească emoțiile și mesajele de aprobare
sau dezaprobare de pe fețele prietenilor/copiilor din grup după care vor
începe să-și regleze comportamentul.
 Evident că vor mai exista crize de plâns sau furie, dar acestea vor fi mai
restrânse și se vor desfășura mai mult acasă, cu tine, în siguranță și
departe de privirile și judecata colegilor.
 Deși poate știe deja să citească, citește-i încă în fiecare zi și faceți diverse
alte activități pentru încurajarea lecturii: citiți pe rând, pe roluri, faceți
activități creative cu poveștile, cărțile/personajele preferate;
 Oferă-i diverse oportunități de creștere și dezvoltare prin cursuri de
dans/sporturi/arte/teatru sau alte opționale dar e foarte important ca el să
le aleagă sau să le alegeți împreună și să nu îi încarci prea mult
programul.
37
Această perioadă e marcată de un

eveniment important: începerea
școlii.
Vârsta la care se începe școala este
diferită în funcție de cultură și
sistemul de învățământ. La unii e 5
ani, la alții 6 sau 7. Mulți specialiști
sunt de părere (pe care o
împărtășesc) că cu cât sunt mai mari
cu atât copiii vor fi mai pregătiți să
facă față școlii cu cerințele ei
cognitive, dar și sociale și emoționale.
În Norvegia și Finlanda, ale căror sisteme educaționale sunt recunoscute în topul
mondial, copiii încep școala la 7 ani. Deși elevii de aici sunt în urma celor
europeni și americani ca rezultate academice la această vârstă, recuperează
foarte repede.
DACĂ VĂ INTERESEAZĂ O EVALUARE MAI COMPLEXĂ A CAPACITĂȚILOR COPILULUI

VOSTRU DE PÂNĂ LA 6 ANI, PUTEȚI FOLOSI TESTUL PORTAGE.
Citiți mai multe despre el și completați-l aici.
38
39
Copilăria mijlocie de la 6 la 12 ani
Această perioadă mai extinsă, de la 6 la 12 ani, mai este denumită și anii de

mijloc (middle years) care fac trecerea de la copilul mic la adolescent.
Aceasta este o perioadă plină de schimbări pe care le voi organiza pe domenii iar
sfaturile pentru părinți vor însoți, de această dată fiecare subrubrică astfel încât
să fie ușor de urmărit și reținut.
Dezvoltarea fizică
În copilăria mijlocie, creșterea nu mai este atât de accentuată ca în anii

anteriori. Totuși, copiii cesc cu aprox. 5-7 ½ cm pe an iar greutatea lor aproape
se dublează de la 6 ani până la terminarea acestei perioade.
Pentru susținerea creșterii școlarilor, aportul caloric necesar zilnic este de aprox.
2.400 de calorii care să provină dintr-o alimentație sănătoasă, echilibrată și
variată (cereale, legume, fructe, dar și un nivel ridicat de carbohidrați complecși
precum cei din pastele făinoase, pâine sau cartofi).
Dezvoltarea
creierului
Creierul experimentează o
creștere explozivă, cu o
sensibilitate mărită la
experiențe. Adică, sunt
afectați de experiențe și
abilitatea lor de dezvoltare și procesare a informațiilor depinde de existența
interacțiunilor pozitive și a îndeplinirii nevoilor de bază.
o Au o capacitate mare de adaptare și schimbare;
40
o Copiii învață lucruri și își dezvoltă abilități mult mai repede decât înainte;
o Pot gândi abstract acum și pot rezolva probleme complexe.
o Cu cât experimentează mai multe lucruri, cu atât creierul lor se va
dezvolta mai mult.
Cum pot ajuta părinții
 Somnul este esențial, iar în această perioadă optimul este între 9 și

aproape 11 ore deci faceți tot posibilul să respecte cantitatea de somn
zilnic (vedeți tabelul cu orele de somn recomandate pe vârste de la pag.
18);
 Oferiți-le oportunitatea de a participa regulat la cursuri de dans, muzică,
arte, sport sau învățarea unei limbi străine ca și timp de petrecut în
natură și cu prietenii.
Dezvoltarea motorie și activitatea fizică
Abilitățile motorii continuă să se dezvolte pe parcursul copilăriei mijlocii și veți

vedea în tabelul de mai jos la ce să vă așteptați, însă e important de menționat
că tendințele ultimilor decenii a fost să se acorde mai puțin timp jocurilor,
41
sporturilor și activităților fizice și mai mult activităților statice (școala și temele)

sau timpului petrecut la ecrane.
Activitatea fizică regulată are următoarele beneficii: îmbunătățirea abilităților

motorii, controlul greutății, o mai bună funcționare cardiacă și respiratorie,
tensiune arterială mai redusă, stima de sine ridicată.
De asemenea, se menționează că „copiii

activi tind să devină adulți activi. Ca
urmare, programele sportive organizate
ar trebui să includă cât mai mulți copii
posibil și ar trebui să se concentreze pe
formarea de aptitudini și nu pe
câștigarea meciurilor.” (Consiliul pentru
Medicină sportivă și fitness și Consiliul
pentru sănătate școlară, 2006)
42
Dezvoltarea motorie în copilăria mijlocie
Tabel preluat din cartea „Dezvoltarea umană‖, Papalia, Olds și Feldman, 2010
Vârsta Comportamente selectate

6 ani Fetele sunt superioare în ceea ce privește precizia mișcărilor; băieții
sunt superiori în acțiunile care cer forță și sunt mai puțin complexe.
Pasul ștrengarului este posibil. Copiii pot să execute aruncări, cu
mutarea corectă a centrului de greutate și cu pășirea corectă.
7 ani Devine posibil echilibrul într-un picior fără a privi.
Copiii pot merge pe bârne late de 5 centimetri.
Copiii pot sări într-un picior și de pe loc cu precizie, în pătrate mici.
Copiii pot executa corect exercițiul saltului pe loc cu picioarele
depărtate și cu ridicarea brațelor deasupra capului, urmat de
revenirea în poziția inițială, cu brațele pe lângă corp.
8 ani Copiii au o forță de strângere în mână cu presiune de 5 kilograme.
Numărul jocurilor la care participă copiii de ambele sexe este cel mai
mare la această vârstă.
Copiii pot să sară ritmic într-un picior, alternând picioarele, în ritm de
2-2, 2-3 și 3-3.
Fetele pot arunca o minge mică la 14 metri.
9 ani Băieții pot alerga cu viteza de 5,5 m/s.
Băieții pot arunca o minge mică la 23 de metri.
10 ani Copiii pot să estimeze și să intercepteze traiectoria unei mingii mici,
aruncate de la distanță.
Fetele pot să alerge cu 6m/s.
11 ani Băieții pot executa un salt de 1,5 metri în lungime de pe loc, iar fetele
un salt de 1,3 metri.
Ca și în stadiile precedente, ne vom referi, mai întâi, la stadiul de dezvoltare

cognitivă în care se află copiii conform lui Piaget. În jurul vârstei de 7 ani, copiii
intră în stadiul operațiilor concrete, sunt capabili de raționamente sau
rezolvarea de probleme concrete, pot lua în calcul mai multe aspecte ale
aceleiași probleme însă „gândirea lor continuă să fie limitată la situații reale, aici
și acum”( „Dezvoltarea umană‖, Papalia, Olds și Feldman, 2010)
43
o Au o memorie mult îmbunătățită;

o Pot să-și mențină atenția pentru mai mult timp și se pot concentra pe
informațiile de care au nevoie și care sunt în aria lor de interes și le pot
elimina pe cele irelevante pentru ei;
o Pot să mențină mai multe gânduri de-odată, pot avea emoții și gânduri
contradictorii în același timp;
o Pot să înțeleagă acum fenomenul cauză-efect, gândesc logic și pot să
identifice tipare;
o Își dezvoltă ―metacogniția‖ — abilitatea de a reflecta asupra propriei
gândiri;
o Este vârsta la care învață cum să învețe;
o Devin conștienți de punctele lor slabe și puternice în ce privește procesul
de învățare;
o Acum pot dezvolta planuri, pot colecta informații, pot trage concluzii și
pot plănui pașii următori;
o Învață din greșeli și au capacitatea de a se gândi ce ar fi putut face
diferit;
o Pot veni cu idei originale, pot experimenta și gândi critic pentru a găsi
soluții optime;
 NU te teme să-i provoci să găsească soluții, să verbalizeze probleme, să

le ceri sfatul sau părerea;
 Apreciază gândirea logică, găsirea de soluții și ideile pe care le au, astfel

le vei îmbunătăți încrederea în sine și în inteligența și judecata lor;
 Arată interes pentru ceea ce învață la școală;
 Fă-ți timp pentru a învăța/face teme/rezolva probleme cu tine dar și
singur;
 Încurajează-i să facă un lucru o dată; multitasking-ul este foarte tentant
dar extrem de contraproductiv, pentru oricine, dar mai ales pentru copii
care se distrag (încă) foarte ușor;
 Încurajați cititul ori de câte ori este posibil. Trecerea de la cititul cu voce
tare (din partea voastră) și cititul individual nu trebuie făcută brusc când
44
pot citi ei singuri ci treptat, și meținută lectura împreună pentru

numeroasele ei beneficii;
 Din nenumărate rapoarte despre obiceiurile de citit ale familiilor a reieșit

această cocluzie: a-i citi copilului cu voce tare, 5-7 zile pe săptămână,
atât în anii preșcolari cât și anii școlari, este un factor cheie ce va
prognoza dacă un copil devine sau nu un cititor frecevent, în intervalul
6-11 ani;
 Oferă-le jocuri precum puzzle-uri, jocuri de societate sau orice joc care
încurajează gândirea, elaborarea de planuri, jocuri de logică/viziune în
spațiu pentru stimularea gândirii logice și plănuirii.
Schimbările de comportament
o Anticipează mult mai bine consecințele propriilor acțiuni sau a exprimării

propriilor emoții;
o Deși încă nu pot amâna foarte mult recompensa, pot să-și controleze
comportamentul mai bine;
o Deocamdată nu-și pot controla impulsurile foarte bine;
45
o Nu înțeleg încă foarte bine riscurile;

o Le vine greu să refuze recompensele pe termen scurt și să se gândească
la cele pe termen lung;
 Învață-i strategii pentru autoreglare precum verbalizarea, a cere ajutorul,

respirația, mișcarea sau autoliniștirea fiind singuri pentru câteva minute;
 Asigură-te că fac mișcare zilnic (1 oră e recomandat) și că petrec timp
afară;
 Vorbește-le copiilor despre asumarea de riscuri, cu exemple practice, și
oferă-le oportunități pentru a-și asuma riscuri într-un mediu sigur (cum ar
fi cățărările, participarea la curse de carturi în locuri special organizate
etc)
Schimbările corpului și percepției și cum pot ajuta părinții
 Copiii încep pubertatea mai devreme decât înainte, în intervalul 9-12 ani,
și există tendința clară ca fetele să înceapă mai devreme ca băieții.
 Pubertatea este perioada de creștere prin care trece orice băiat sau fată,
la finalul căreia el/ea crește semnificativ iar corpul său se aseamănă din
ce în ce mai mult cu al unui adult (femeie/bărbat). Scopul pubertății nu
este doar de a te transforma într-un adult ci și, din punct de vedere
biologic, îți pregătește corpul pentru a face copii într-o zi.
 Vorbiți-le mai devreme despre schimbările corpurilor lor, la ce să se
aștepte, dați-le materiale să citească, discutați deschis și denumind corect
toate părțile corpului și procesele ce au loc.
 De asemenea, vor avea nevoie de mai multă intimitate, vor vrea să fie
mai mult singuri, să doarmă singuri (după 9-10 ani), să nu mai intrați în
baie peste ei, să-i vedeți dezbrăcați și așa mai departe. Respectați-le
intimitatea corpului și a spațiului. În jurul vârstei de 9-12 ani, copiii pot
începe să-și exploreze corpurile mai specific (masturbarea), uneori chiar
mai devreme. Este cât se poate de normal, nu-i rușinați și nu-i certați. Pur
și simplu, oferiți-le spațiul necesar și intimitate.
 Încep să fie mai conștienți de legătura între dietă și mișcare și efectele lor
asupra sănătății;
46
 Copiii devin conștienți de imaginea corpului lor. Încep să se uite mai mult
în oglindă (la 9-10 ani), să îi judece pe ceilalți după înfățișare, să își facă
prieteni după cum arată, dacă sunt atractivi, încep să se preocupe și să se
uite la celălalt sex cu interes.
 Dacă sunt nesiguri de modul în care arată, învață-i să se concentreze pe
abilitățile și calitățile lor;
 Ajută-i să înțeleagă că atractivitatea este subiectivă și că nu este măsura
valorii cuiva;
 Sunt foarte interesați de mișcare și sport. Îmbinați sportul organizat cu
joaca liberă și transportul activ adică mersul cu bicicleta, trotineta ca
activități regulate.
Acum copiii devin foarte preocupați de tehnologie, vor să petreacă mai

mult timp jucându-se jocuri video, uitându-se la televizor, având propriul
telefon, poate chiar și folosirea social media precum Instagram, TikTok sau
Facebook.
Orice ați face bine din tot ce am scris, lipsa limitelor pe tehnologie va
afecta toate celelalte domenii de dezvoltare
Mențineți expunerea la ecrane sub 2 ore, până în 12 ani.
47
Dezvoltarea emoțională și dezvoltarea competenței
Copiii își dezvoltă o identitate de sine în această perioadă, definită de modul cum
arată, preferințe, succesul la școală, abilitățile sportive sau cele sociale.
o Pot să-și regleze și să-și controleze mai bine emoțiile dar și să răspundă la
supărarea celorlalți;
o După 7-8 ani, copiii sunt conștienți când simt rușine și mândrie și încep să
simtă mai clar diferența dintre vinovăție și rușine;
o În această etapă copiii încep să-și înțeleagă emoțiile conflictuale;
o Ei învață din experiență cum reacționează cei din jur la manifestarea

emoțiilor puternice (precum frica, furia sau tristețea) și încep să se poarte
în consecință;
o observă asemănările dar și deosebirile dintre oameni;
o încep să vorbească și să se gândească la ce vor să devină ca adulți;
o încep să fie interesați să aparțină unui grup și să fie acceptați;
48
o mai ales în primii ani (6-9) pot să își supraestimeze capacitățile pentru că
nu pot face diferența prea bine între ceea ce doresc și abilitățile de a
obține acel lucru;
o mai târziu, își dezvoltă o imagine mai realistă asupra propriilor
competențe datorită măririi conștientizării de sine, abilității de a face
comparații sociale, a gândirii critice și a feedbackului de la ceilalți;
o sunt dispuși să depună efort și să muncească pentru ceea ce-și doresc;
o vor să contribuie și să-și demonstreze competențele;
o încep să se angajeze și să ducă la bun sfârșit sarcini mai complexe;
o încep să aibă o înțelegere a viitorului și să-și ia angajamente pentru a
ajunge acolo unde își doresc.
Stadiul 4 al dezvoltării psihosociale după Erik Erickson
Hărnicie versus
inferioritate
Întrebarea centrală a acestei

perioade:
Cum pot să fiu

bun/capabil?
Evenimente de bază: cum se

descurcă la școală și cu
interacțiunea socială
Virtute de bază: competența
În acest stadiu (aprox. 6-11 ani) copilul devine capabil să realizeze sarcini din ce
în ce mai complexe și este un factor ce influențează considerabil construirea
stimei de sine.
Ei vor deprinde competențele necesare culturii/societății din care fac parte. Copiii
care sunt apreciați și încurajați de către părinți și dascăli dezvoltă un sentiment
al competenței și o încredere în propriile abilități în vreme cei aceia care nu sunt
49
încurajați sau sunt apreciați foarte puțin de către părinți, profesori și colegi, ei se
vor îndoi de propria abilitate de a avea succes.
Copiii care se descurcă bine la școală au mai mare șanse de a dezvolta un simț
al compentenței și încredere în sine. Pe de altă parte, cei care se zbat în acest
domeniu tind să se vadă drept incompetenți, inferiori.
 Oferiți-le sprijin și încurajare în acele domenii unde sunt competenți sau

pasionați;
 Oferiți-le oportunități multiple pentru a încerca diverse abilități;
 Povestiți-le despre istoria familiei, a grupului din care faceți parte, pentru
ca ei să simtă că aparțin acelei familii/grup;
 Încrederea în sine e extrem de importantă în această perioadă - iar ea se
stabilizează în jur de 12 ani - așa că folosiți orice ocazie pentru ca copiii să
fie valorizați, să fie apreciați și să se vadă în termeni pozitivi;
 Un mare dușman al încrederii în sine este comparația. Încercați să îi
plasați în medii de învățare unde nu se pune accentul pe comparație și
competiție (academic, nu vorbim de sporturi unde competiția e normală).
 Încurajați-i să-și seteze țeluri/scopuri și să facă planuri pentru a le atinge;
 Încurajați-i să persevereze și să vadă greșelile ca pe oportunități de
învățare;
 Sprijiniți-i pentru a se simți capabili la școală astfel încât să contribuiți la
construirea unei stime de sine sănătoase.
 Dragostea necondiționată și acceptarea sunt în continuare esențiale și
sunt cu atât mai valoroase pentru acei copii care au dificultăți la școală
sau cu prietenii, ca măcar în sânul familiei să se simtă de ajuns.
 Atenție la capcana laudei excesive, aceasta poate duce spre aroganță și
sentimentul de totul mi se cuvine. În schimb, contribuiți la un simț realist
al competenței folosind încurajarea descriptivă, evitarea recompenselor,
încurajarea efortului mai degrabă decât a rezultatului și cultivarea unei
mentalități flexibile.
50
Dezvoltarea moralității și a simțului dreptății
o La începutul acestei perioade, comportamentul moral este bazat pe

interesul propriu și pe teama consecințelor pe care le vor suporta la
încalcărea regulilor (până la 10 ani);
o Mai târziu, focusul este pe recompensele (nu materiale neapărat) primite
mai degrabă decât pe evitarea pedepsei;
o În ultimii ani (după 10 ani), comportamentul este motivat de înțelegerea
datoriei și a dreptății și dorința pentru aprobarea socială.
o Încep să aprecieze valori precum corectitudinea, toleranța, înțelegerea și
respectul;
o Sunt interesați de motivele
din spatele regulilor și pun
la îndoială regulile care li
se par nedrepte;
o Uneori sugerează moduri
de îmbunătățire a unor
reguli;
o Pot acționa corect și când
vine vorba de un conflict,
iau dreptatea în
considerare.
 Fiți corecți cu ei;

 Discutați despre valori, probleme morale sau etice și responsabilitatea
socială;
 Pot să se confrunte cu dileme morale. Discutați împreună dar asigurați-vă
că ajung la propriile concluzii;
 Vorbiți cu ei și explorați valorile lor și cum pot să accepte diversitatea și
valorile diferite ale altora;
 Fiți fermi și consistenți când vine vorba de îndeplinirea standardelor și
valorilor morale ale familiei/lor.
51
Reglarea emoțională
o În această perioadă se dezvoltă abilitatea de a percepe și înțelege emoțiile

proprii și ale celorlalți;
o Între 5 și 10 ani, au o sensibilitate sporită pentru expresiile faciale de
surpriză, dezgust și frică;
o Între 10 și 12 ani, sunt mult mai sensibili la expresiile faciale ce exprimă
furia;
o Încep să înțeleagă că modul în care gândesc poate să le influențeze felul
în care se simt;
o Pot numi emoțiile și pot discuta despre ele;
o Abilitatea lor de reglare și gestionare a emoțiilor, deși încă limitată, se
îmbunătățește.
o Pot înțelege acum diferența între a experimenta o emoție și a o manifesta
(nu ca la 4-5 ani când spuneam că copilul este emoția);
o Se îngrijorează și se gândesc mai puțin la greșeli și obstacole;
o Sunt capabili să simtă empatie față de ceilalți și să acționeze pentru a
arăta că le pasă.
52
 Fii un model pe partea de exprimare și gestionare a emoțiilor;

 Discutați și jucați-vă adesea jocuri cu și despre emoții asigură-le un cadru
de siguranță și acceptare emoțională astfel încât ei să vină la tine cu
problemele și întrebările lor, oricare ar fi acestea;
 Învață-i pe copii tehnici de mindfulness - respirație conștientă, calmare,
autoliniștire etc;
 Pentru a stimula empatia și dezvoltarea prosocială, e nevoie să fiți atenți
la frământările copiilor și să-i sprijiniți să se concentreze pe rezolvarea
cauzei problemelor;
Dezvoltarea socială
o Copiii învață strategii pentru gestionarea și rezolvarea conflictelor cu

ceilalți;
o Înțeleg deja diferitele forme de bullying, și impactul negativ al acestora;
o Încep să se comporte potrivit în funcție de situația socială, mai ales când
vor să păstreze anumite relații pozitive;
Părinții pot ajuta fiind deschiși cu subiectul conflictelor și învățându-i diverse

strategii pentru gestionarea lor. De asemenea, discutați foarte mult despre
bullying și cyberbullying, ce presupune, ce măsuri ar trebui luate și cum să se
apere.
Conectarea cu ceilalți
o Copiii dezvoltă un simț al apartenenței (belonging) la grupuri sau

comunități;
o Încep să înțeleagă că a participa în societate, e nevoie să fie conștienți de
drepturile și responsabilitățile lor;
o Învață să contribuie;
o Explorează moduri prin care pot contribui și fi folositor comunităților lor.
53
 Discutați despre cât de important este să te simți parte a unui grup, cum
de aici decurg drepturi dar și responsabilități și cum trebuie să respectăm
oamenii din alte grupuri și cu alte valori decât ale noastre;
 Discutați despre incluziune și durerea exluderii și etichetării/judecății.
Relațiile cu familia
o Încep să-și dezvolte autonomia dar au încă nevoie de multă susținere din
partea familiei;
o În ultimii ani ai acestei perioade (9-12 ani) au o dorință mare să capete
mai multă autonomie și independență;
o Exprimă atitudini și credințe diferite de ale părinților și familiei (și e
normal și ok să fie așa);
o Vor mai multă libertate, deci mai multe drepturi, dar și responsabilități;
 Asigurați o ghidare caldă, cu așteptări și standarde clare și consistente, cu

structură și limite;
 Profitați de orice ocazie să
faceți activități împreună,
ca familie. Nu subestimați
puterea tradițiilor de
familie, a vacanțelor sau a
timpului petrecut cu cei
mici;
 Odată cu libertatea mărită
este nevoie să-i învățați cu
să se descurce, cum să
ceară ajutor, cui, ce să facă în diferite cazuri/urgențe etc.
 Creați o atmosferă plăcută în familie, evitând luptele de putere cu copiii
dar și neînțelegerile dintre părinți care pot duce la anxietate, teamă,
depresie sau agresivitate sau nesupunere și ostilitate.
54
Relațiile cu prietenii
o Pe măsură ce avansează în această perioadă, dau o prioritate și mare

activităților sociale (cu prieteni, grup), acceptării de grup și modului în
care arată;
o Au grupuri diverse de prieteni (prietenii de la bloc, verișorii, de la țară, de
la școală, de la sport);
o pot discuta despre modul în care se simt în diverse grupuri;
o Prietenii îi ajută pe copii să formeze abilități sociale, le permite să testeze
și să adopte valori idependent de părinți și le dă un sentiment de
apartenență;
o Băieții tind să aibă mai mulți prieteni în vreme ce fetele tind să aibă mai
puțini, dar mai apropiați;
o În primii ani (până în jur de 9-10 ani) joaca și interacțiunea este aproape
în totalitate cu copii de același sex;
o După 10 ani, încep să apară intresele romatice, să vrea să petreacă timpul
și în preajma copiilor de sex opus;
o Înțeleg diferența între relația de amiciție și cea de prieten/prietenă
(boyfriend/girlfriend), cea romantică.
 Vorbiți cu ei despre dinamica grupurilor și despre valorile grupului;

 Explicați-i și arătați-i prin exemplu, că prieteniile sunt mult mai importante
decât grupul - presiunea grupului poate să înceapă să apară iar prietenul
bun să fie cel unde găsește confort, apreciere, aprobare, amuzament,
acceptare;
 Accentuați valorile respect și bunătate pentru relațiile între prieteni;
 Discutați despre relații, atât de prietenie cât și romantice, așteptări,
dorințe, emoții, sentimente;
 Vorbiți-le despre consimțământ, presiunea grupului violența dintre copii.
 Asigurați-vă că știu să ceară ajutorul sau să vorbească cu un adult de
încredere dacă sunt într-o relație abuzivă, nesănătoasă sau nepotrivită.
55
56
Adolescența
Adolescența debutează în jur de 12 ani și ia sfârșit pe la 25, odată cu
dezvoltarea completă a creierului prefrontal, deși în culturi diferite adolescența ia
sfârșit la 18, 20 de ani sau chiar mai devreme, noi ne vom referi destul de mult
la perioada adolescenței din punctul de vedere al maturizării creierului.
Adolescența nu ține de cultură - și grecii antici aveau adolescenți rebeli - este în

ADN-ul nostru, este o pregătire pentru viață, o oportunitate imensă de creștere,
de transformare.
Pentru a părăsi casa - și copilăria - și a se avânta în teritorii necunoscute,

adolescentul are nevoie să-și dezvolte abilități pentru a supraviețui într-o lume
complexă și potențial periculoasă.
Creierul adolescentului
Teoriile vechi despre dezvoltarea

creierului afirmau că cortexul prefrontal
(partea responsabilă de gândire,
planificare și lucarea deciziilor) nu este
încă destul de matură și de aici vin și
comportamentele imature ale
adolescentului.
Daniel Siegel, care va fi una din

inspirațiile majore pentru ideile de la
capitolul adolescența din acest ebook,
dezvăluie că acest lucru nu mai este
valabil, conform celor mai recente
cercetări științifice.
57
În schimb, adolescența este o etapă importantă, necesară iar schimbările

structurale ce au loc în creierul adolescentului sunt de o importanță vitală
pentru apariția de noi capacități.
Aceste procese reprezintă remodelarea creierului și implică 2 procese:
1. Primul proces se numește „pruning”, unde conexiunile neuronale
existente sunt supuse unui proces de curățare, de cioplire (Daniel Siegel

folosește comparația cu grădina, unde cureți copacii îndepărtând anumite
părți pentru a facilita creșterea);
2. Al doilea proces este o întărire a acestor conexiuni. O rețea astfel
modelată este de 3000 de ori mai eficientă decât înainte.
Știți principiul acela „pe ceea ce te concentrezi, crește‖? Acest lucru este cu atât
mai valabil în această perioadă. Pentru creierul aflat în remodelare, se merge pe
principiul „folosește-l sau îl pierzi‖.
Adolescenții care-și antrenează creierul, făcând alegeri conștiente și intenționate
în privința domeniilor unde își investesc timpul și atenția, își influențează
arhitectura creierului pentru tot restul vieții.
Daniel Siegel spune că el le povestește adolescenților despre aceste transformări

și despre decizia care e la ei de a-și antrena unele sau altele dintre abilități.
Același lucru ne sugerează să facem și noi, părinții, să le vorbim adolescenților
despre transformările prin care trec.
„Tu ești responsabil pentru neuronii pe care o

să-i pierzi, pierde-i dacă vrei, măcar să fii
conștient de asta”
Dr. Daniel Siegel
În consecință, trebuie să fim conștienți că acest comportament al adolescenților

deși poate părea nebunesc, imatur, sfidător sau lipsit de respect, acestea sunt
doar efecte secundare a acestui proces de remodelare a creierului.
58
Părinții pot să acționeze ca niște antrenori și să le

vorbească adolescenților despre remodelarea
creierului, dar și să normalizeze aceste stări
astfel încât adolescenții să nu creadă despre ei că
sunt defecți sau răi.
Sănătatea fizică și psihică
Am vorbit pe larg despre efectele benefice ale activității fizice la pagina 34 iar în
perioada adolescenței, sportul, activitățile extrașcolare și taberele unde ei să
petreacă timp deconectați de ecrane și unde se pot descărca de emoții și încărca
cu energie pozitivă, sunt esențiale, afirmă autorii de cărți despre
adolescență.
Nu voi intra în detalii aici, însă pentru părinții de adolescenți e foarte important
să se pună accent pe sănătate și pe dezvoltarea de obiceiuri sănătoase, având în
vedere multitudinea de probleme pe această direcție: obezitatea, tulburările de
alimentație precum bulimia sau anorexia.
Nevoia de somn
Cu cât cresc, vor să se culce mai târziu, stau pe telefoane, comunică cu prietenii
etc, însă adolescenții sunt foarte obosiți din cauza tuturor schimbărilor și au
nevoie de mult somn.
După cum ați aflat în tabelul despre somn, adolescenții au nevoie de tot atâta
somn ca la vârste mai mici, unii cercetărori sunt de părere că ar avea nevoie
chiar de mai mult, însă în realitate, orele de somn scad dramatic.
59
Dr. Siegel, renumit doctor în neuroștiințe, explică despre activitatea creierului

din timpul zilei care este ca o petrecere, e multă lume, gălăgie, dezordine, haos,
apoi somnul este partea aceea când trebuie să cureți toată casa odată ce toți
musafirii au plecat. Așa că somnul este vital pentru eliminarea tuturor toxinelor
și resturilor inutile din corpul și creierul nostru.
Iată care sunt rezultatele deprivării de somn la un adolescent:

 Remodelarea creierului va avea de suferit;
 Iritabilitate;
 Lipsa atenției și a concentrării;
 Probleme de memorare;
 Stări schimbătoare, emoții intense;
 Probleme cu producerea de insulină și există mari șanse de a lua în
greutate.
Somnul e mai important decât temele, decât învățatul, decât orice. Prioritizați
somnul, lipsa somnului înseamnă otrăvirea creierului, deci probleme de sănătate
pe termen lung.
60
Încă și mai grav, „somnolența poate fi mortală

pentru adolescenții care șofează. Studiile au
arătat că tinerii între 16 și 29 de ani au cea mai
mare probabilitate de a fi implicați în accidente
rutiere cauzate de adormirea șoferului la volan”
(Millman et al., 2005, după „Dezvoltarea umană”,
Papalia, Olds și Feldman, 2010)
Totuși, nu doar telefoanele și conversațiile până la ore târzii îi țin treji pe

adolescenții noștri.
Studiile au arătat că ritmul circadian, acel ceas biologic interior care ne spune
când să mergem la culcare sau să fim activi, este diferit la adolescenți în
comparație cu adulții sau copiii. Se pare că la pubertate secreția de melatonină,
(hormonul care-i comunică organismului că e timpul de culcare) se produce mai
târziu, chiar cu 2 ore mai tâziu. Dar pentru că, cantitatea totală de somn nu se
modifică, ar trebui ca ora de trezire să fie cu 2 ore mai tâziu. Din păcate, mulți
adolescenți încep școala la 7.30 sau 8 de dimineață iar acest lucru devine
imposibil.
De asemenea, somnul până tâziu în weekend nu compensează somnul pierdut în

timpul săptămânii.
Ce ar putea ajuta la menținerea unui somn de măcar 8 ore pe noapte,

inclusiv în timpul săptămânii: fără cafeină și ciocolată după-amiaza, fără
ecrane cu 60-90 de minute înainte de culcare, reducerea luminilor, o
temperatură mai scăzută în dormitor, fără electronice în dormitor sau în preajma
patului.
61
Dezoltarea cognitivă
Adolescenții ajung la cel mai înalt grad de dezvoltare cognitivă, coform lui Jean
Piaget, operațiile formale, când își dezvoltă capacitatea de gândire abstractă.
Această etapă aduce o creștere a folosirii raționamentelor logice, abilitatea de a

folosi raționamente ipotetico-deductive, pot să gândească în termeni de
posibilități și să testeze ipoteze.
Mai simplu spus, copiii noștri avansează de la gândirea concretă la cea

abstractă, pot să-și imagineze diferite posibilități din viitor și pot reflecta la
propria gândire.
Totuși, e bine de știut că nu toți cei ajunși la vârsta adolescenței vor fi capabili
de astfel de operațiuni ale gândirii iar cei care sunt capabili nu le folosesc de
fiecare data.
De asemenea, capacitatea de memorare crește foarte mult în perioada

adolescenței și încep cu adevărat să înțeleagă și să facă alegeri potrivite din
62
punct de vedere moral. Pentru mai multe informații despre dezvoltarea

moralității la copii și adolescenți, citiți despre Stadiile de dezvoltare morală
avansate de Lawrence Kohlberg
Căutarea identității
Conform teoriei etapelor de dezvoltare psiho-sociale a lui Erik Erickson, perioada

adolescenței 12-18 ani, corespunde stadiului al cincilea: identitate versus
confuzia de rol.
Pe măsură ce se face trecerea de la copilărie la maturitate, adolescenții ar putea

să fie confuzi sau nesiguri în privința rolului lor în societate. Ei vor experimenta
diverse roluri, activități și comportamente în căutarea proprieu identități iar o
identitate puternică și un simț al direcției în viață depinde, potrivit lui Erickson,
de rezolvarea a 3 probleme majore: alegerea unei ocupații, adoptarea
valorilor după care se vor călăuzi și conturarea unei identități sexuale
satisfăcătoare.
63
Sexualitatea
„A te considera ființă socială, a-ți recunoaște propria orientare sexuală, a-ți

accepta impulsurile sexuale și a lega atașamente romatice sau sexuale – toate
acestea fac parte din găsirea identității sexuale‖ se afirmă în „Dezvoltarea
umană‖ de Papallia, Olds și Feldman, 2010.
Educația sexuală este vitală în această etapă având în vedere riscurile activității
sexuale la adolescenți, sarcinile nedorite și bolile cu transmitere sexuală.
Adolescenții cu cel mai mare grad de risc sunt aceia care-și încep viața sexuală
devreme, au mai mulți parteneri, nu folosesc contraceptive și sunt prost
informați cu privire la sex.
Cine e responsabil de educația sexuală a adolescenților?
„Cercetările susțin constant că părinții trebuie să fie

primii educatori de sexualitate ai copiilor. Studiile arată
că adolescenții vor ca părinții să discute cu ei despre
sex. Copii voștri pot protesta vehement, spunându-vă
să-i lăsați în pace sau să tăceți din gură dar nu trebuie
să vă lăsați păcăliți. Ei ascultă. ‖
(Educația sexuală la adolescenți, Al Vernacchi)
64
Cei 2 hormoni esențiali în adolescență și cum ne ajută să

ne înțelegem copiii
Conform lui Dr. Gregory Caremans, specialist în neuroștiințe, există 2 hormoni
majori ce joacă un rol esențial în adolescență - oxitocina și dopamina – iar
înțelegerea rolului lor ne poate ajuta să-i înțelegem pe adolescenți.
oxitocina - hormonul relaționării (bonding),
înlesnește coeziunea socială

De aici vine explicația rolului din ce în ce mai important pe care îl au prietenii în
viața adolescenților; se creează un sentiment de „noi‖ versus „ei‖ (da, noi,
părinții suntem inamicii, noi suntem outsiderii, de aici vine și o parte din
ostilitatea față de noi, ca părinți).
dopamina - are legătură cu învățarea,
explică viteza extraordinară a învățării la adolescenți
De asemenea, este responsabilă de modul în care succesul și eșecul sunt

întâmpinate cu emoții extreme.
Dopamina îi face să fie mereu în căutare de nou și incitant; încurajează deciziile
riscante, mai ales în grup.
Deși impulsivitatea scade începând cu 10 ani, nevoia de adrenalină, de situații
incitante (eventual periculoase) ajunge la un maxim la 15 ani.
Atenție: ei sunt deja conștienți de riscuri, au mecanismele necesare de
rezolvare a problemelor, doar au o dorință mai mare de a-și asuma riscuri față
de un adult.
Dacă e să combinăm cei 2 hormoni și toate schimbările din creier vom avea
tineri activi emoțional (emoții extreme și schimbări bruște de dispoziție),
sensibili la presiunea grupului, mereu în căutarea noului și a oamenilor noi
cu care să împărtășească cunoștințe, opinii, vise.
Prin toate încercările, curajul nebunesc, inițiativele lor (unele dintre ele pot părea
65
chiar stupide) ei se pregătesc din punct de vedere evolutiv pentru a intra

în lumea mare.
Pentru asta trebuie să se schimbe, să se adapteze, să încerce lucruri noi.
Ei vor să cucerească lumea și pentru asta au nevoie de curaj, să fie

neînfricați, să conducă și să fie admirați, să-și găseasă unicitatea și s-o
arate lumii.
Câteva sfaturi practice de la 2 specialiști în adolescență și

adolescenți
Această perioadă este cea mai temută de părinții de pretutindeni, o perioadă cu

furtuni emoționale intense, tentații din cele mai greu de ocolit, comportamente
riscante, conflicte familiale sau, pe scurt, un coșmar din care așteptăm să ne
trezească cineva.
Ceea ce îmi doresc în acest capitol este să vă împărtășesc câteva informații

sumare dar prețioase pentru a reuși să parcurgeți această perioadă cu încredere
și seninătate și, evident, a vă da câteva recomandări pentru a citi și afla mai în
amănunt.
Cartea lui Dr. Daniel Siegel, pe care l-am menționat și mai sus, Vâltoarea minții,
este o resursă excelentă care folosește neuroștiința și informații despre
dezvoltarea creierului pentru a explica ceea ce se întâmplă cu adolescenții și a-i
înțelege mai bine.
De asemenea, el furnizează o multitudine de exerciții practice pe care să le facă

adolescentul dar și de practicat împreună, ca o familie, pentru a-l ajuta să-și
antreneze creierul și să profite de beneficiile darurilor adolescenței, evitând, pe
cât posibil capcanele inerente.
66
Iată câteva îndrumări pentru părinți de la Daniel Siegel:
 Putem să-i învățăm pe copii cei 3 R: reflexie, relații și reziliență.

Putem să fim ghizii copiilor noștri ajutându-i să reflecte asupra naturii lor
interioare, asupra relațiilor cu alți oameni dar și cu ei ca și cu tot
ce ne înconjoară (natura, planeta).
 Apoi putem modela și instrui despre reziliența de care ai nevoie pentru a
merge mai departe atunci când eșuezi sau când drumul pe care îl avem de
parcurs pare prea dificil.
 Să ne așteptăm la o activitatea emoțională mult mai intensă decât în alte
perioade așa că nu mai luați personal când voi ziceți doar „bună ziua‖ și ei
urlă „de ce te uiți așa urât la mine?‖, reacția lor e la intesitatea emoțională
internă, nu la tine.
67
 În această perioadă apariția unor probleme mentale (depresie, anxietate)

sau probleme de dezechilibru alimentar sunt mai probabile din cauza
vulnerabilității lor. Același lucru este valabil și în privința dependențelor.
Este foarte important ca dacă aceste lucruri se accentuează sau nu știți
cum să le interpretați, să cereți ajutor profesionist pentru că pot afecta
adolescentul pentru toată viața.
 După cum vedeți în imagine, esența adolescenței, așa cum a caracterizat-
o el, cu cele 4 elemente specific. Dacă observăm atent aceste 4
caracteristice, vom vedea că aceste componente sunt cele care fac viața
interesantă, îți aduc bucurie și multe satisfacții.
 Citește mai multe despre gândirea hiperraționalizată, specifică
adolescenților, care ia în considerare doar rezultatul pozitiv și îl ignoră pe
cel negativ, dacă e mai puțin de 50%. Pentru a contracara acest tip de
raționament, putem să le vorbim adolescenților despre cum funcționează
creierele lor și despre această tendință de a ignora negativul. Îi putem
învăța să observe ce le transmite corpul, ce le spune instinctul (gut
feeling) care de obicei te impiedică să faci lucruri nebunești, pentru că te
ajută să rămâi în siguranță.
 Meditația sau diverse exerciții de mindfulness sunt foarte utile
adolescenților. Există aplicații pe care și le pot descărca pe telefon și pot
apela la aceasta ori de câte ori simt stres, agitație, emoții intense sau, pur
și simplu, pentru a-și refăsi calmul și echilibrul.
 Vă ofer aici un exerciți practice pe care l-a împărtășit într-o conferință la
care am participat. Concentrarea pe un punct fix. Poate fi vorba de un
colț al camerei,o floare, degetele de la picioare sau respirația, ca în
practica întâlnită în mindfulness și meditație. Poate părea irealizabil pentru
adolescenți însă cu puțină determinare și creativitate, poate deveni o
obișnuință și una extrem de utilă pentru calmare, pentru a pondera
impulsivitatea și a lua decizii mai bune.
Poate vi se va părea o nimica toată dar e un antrenament de susținere a
atenției, observarea când apare punctul de distragere, readucerea
conștienței asupra punctului de concentrare și concentrarea atenției în
continuare. Dr. Siegel spune că au predat acest tip de exercițiu de atenție
unui grup de adolescenți cu probleme de atenție (ADHD) și au avut
68
rezultate mai bune decât în urma medicației, în ceea ce privește

susținerea atenției. De încercat!
 Dr. Siegel afirmă că în multe culturi adolescenții se îndepărtează de părinți
și că este foarte important să existe o altă figură de încredere, un adult pe
care adolescentul s-o urmeze, s-o admire, un fel de mentor.
Aici, el crede că noi, ca părinți, trebuie să le dăm spațiu pentru
dezvoltarea conexiunii și relațiilor cu alți adulți semnificativi în viețile lor.
Să avem grijă cine sunt acești adulți pentru că e o lume nebună plină de
abuzuri de toate felurile.
 O altă strategie de a-l ajuta pe adolescentul tău să se dezvolte armonios
este să porți cât mai des cu el conversații reflexive. Acestea pot fi despre
lumea lor interioară, să exploreze ce senzații, imagini, sentimenente și
gânduri experimentează. Nu despre toate deodată, dar să introduceți
asemenea conversații în momente obișnuite din viață: Ce ai simțit despre
acest film? Ce imagini ți-a evocat cântecul ăsta?
 Daniel Siegel este un mare promotor al importanței somnului pentru
dezvoltarea creierului așa că nu voi insista asupra acestui lucru, am
discutat mai sus la somn și odihnă.
Un alt specialist în lucrul cu adolescenții, psiholog, autor și speaker international,

Dr. John Duffy a publicat o carte pe care v-o recomand din suflet, deocamdată
disponibilă doar în limba engleză: ″Parenting the New Teen in an Age of Anxiety‖
un ghid complet despre copiii de la 8 la 24 de ani.
Iată câteva îndrumări ale lui Dr. Duffy care vă vor fi de folos:
 Cum ținem căile de comunicare deschise
Trebuie să recunoaștem și să arătăm asta în comunicare și acțiune că ei nu mai

sunt copii, că sunt niște tineri în căutarea identității lor proprii și că au nevoie de
noi ca ghizi dar nu cu forța, ci cu acordul lor.
Valoare de bază: respectul (acordat, în primul rând, nu pretins orice-ar

fi)
69
E nevoie să învățăm să ascultăm mai mult, să vorbim mai puțin și să

practicăm dialogul reflexiv.
Ce presupune acesta? Să ascultăm cu scopul de a înțelege, să validăm emoțiile,

să punem întrebări și să conducem discuția în așa fel încât adolescentul nostru
să ajungă singur la concluziile sau soluțiile proprii, nu să-i impunem sau să-i
sugerăm noi concluziile noastre.
 Cum să oferim un cadru de siguranță și să-i ținem aproape
Când vine la tine și-ți spune că se teme de ceva, e stresat sau îngrijorat și tu
începi să-i spui că n-are motive, că o să fie bine etc, ceea ce simte și percepe el
e că nu ești dispus/disponibil sau confortabil cu provocrea lui.
Ceva de genul: du asta în altă parte că nu vreau să am de-a face cu ea. Și

merge în altă parte, la prieteni, snapchat, instagram etc.
Și avem situația în care unii adolescent/tineri sunt în rolul de părinți/ghizi pentru

alți tineri, ceea ce e periculos.
Nu putem să ne ascundem anxietatea, trebuie să fim autentici, nu ne mai putem

ascunde.
E ok să-i spui copilului că nu înțelegi unele lucruri și îți produc anxietate. E ok să

vorbești despre ceea ce simți. Dacă vrei să pari chill, să ascunzi emoțiile tale,
70
copilul te miroase și se va ascunde de tine, vei trece pe partea cealaltă a

barcadei.
Ok, sunt puțin îngrijorată dar o s-o rezolvăm împreună, nu mi-e teamă de
această conversație, de ceea ce simt sau simți tu.
Să facem un pas în spate și să vedem care e prioritatea. Ce e important. Chiar e

o criză? Adesea noi vedem crize acolo unde nu sunt. Dacă este cu adevărat o
criză, o simțim și noi, și copilul. Nu-l poți ajuta cu o prolemă pe care doar tu o
vezi.
Stați de vorbă, fără judecată. Asta e situația, ce-am putea face, ce ai putea tu
face, ce-ai fi făcut diferit, ce se mai poate repara? Ce putem învăța de aici
pentru dățile viitoare dacă nu mai putem salva?
Dacă credem că suntem în criză vom fi panicați, nu vom lua nicio decizie bună,
nu vom fi conectați.
Cu cât ești mai calm și mai bland și realizezi că lumea de afară este plină de
stres și anxietate, dar că depinde de tine să oferi acel spațiu de siguranță care se
va dovedi un dar imens pentru copil și vața lui.
 Cum să-i acceptăm și să ne accepte și ei pe noi
În vreme ce este în sarcina noastră să-i acceptăm așa cum sunt, vine la pachet
cu iubirea necondiționată, pentru ei nu e obligatoriu. Poate suna dur dar ei nu
trebuie să ne accepte, nu trebuie să le placă de noi mereu, nu trebuie să facă
ceea ce credem noi că e mai bine, nu trebuie nici măcar să ne iubească. Nu e
treaba lor, nu suntem într-o relație de egalitate, ca între 2 adulți. Suntem în
relația în care noi dăm și ei primesc. De aceea, este posibil ca foarte multe din
problemele cu adolescenții noștri să plece tocmai din neacceptarea lor de către
noi și atașarea cu îndârjire de aceste idei cum că ei trebuie să fie X și Y, să facă
X și Y, să ajungă așa și nu altfel, pe calea pe care o vedem noi.
71
Singura noastră pârghie de a-i influența este relația

dintre noi, cât suntem noi de conectați real și autentic
la ei, și în funcție de asta, toate celelalte se aliniază.
Nu perfect, nu la dungă, ci așa cum e nevoie pentru
drumul lor unic.
 Cum le vorbim despre tentații, despre tehnologie, despre riscuri
Simplu și direct, dacă ne-am deprins cu obiceiul de a avea conversații despre

orice ei deja nu mai au teamă de a veni la noi cu orice subiect. Iar dacă nu vin ei
la voi, e nevoie ca voi să fiți pe fază și să abordați toate subiectele posibile, în
momentul în care toată lumea e calmă și relaxată, legându-vă de o știre de la
radio, TV, un articol de pe internet, o întâmplare a unui prieten, cunoscut, orice
poate aduce o conversație importantă pe tapet, atâta timp cât nu le evitați și
țineți căile de comunicare deschise, cu sinceritate, autenticitate, empatie și fără
interdicții ori anxietăți exagerate.
 Despre pericolele tehnologiei
Ecrane înseamnă o inundație de informație, dar și conștiența că suntem mereu

văzuți, stima de sine vine mult din like-uri și followeri, și asta are și puncte bune
și multe proaste. Cantitatea de informație este mult prea mare față de etapa de
dezvoltare în care sunt și asta e copleșitor.
72
Noi trebuie să acționăm ca aliații lor, ca ghizii lor și să le traduce, de fapt, să

dăm împreună un sens acestor lucruri pe care le primesc pe această cale online.
Dialogul deschis rămâne, în continuare esențial, dar și păstrarea limitelor și

regulilor privind folosirea tehnologiei sunt la fel de importante. La fel și
perioadele petrecute împreună, deconectați de orice ecrane, cum e cina, cu 1 oră
înainte de culcare (chiar și la 18 ani), și toate ocaziile pe care le creați (e nevoie
de multă creativitate din partea noastră) de a petrece timp de calitate și care să
le placă și lor, deconectați de ecrane.
 Părinții vor sinceritate și deschidere totală

V-ați gândit vreodată că această generație de copiii e mult mai controlată decât
a noastră? Noi n-aveam telefoane, puteam să spunem că mergem la o
petrecere, de fapt să luăm vreo 3 la rând, să ne facem pulbere, să vomităm pe
stradă și apoi să venim acasă să ne culcăm cuminți în pat. Nimeni n-ar fi știut
nimic. Acum, părinții pot să urmărească prin telefon fiecare locație a copiilor,
pereții au urechi, cumva se află tot ce-ai făcut, eventual și ce ai spus, cu cine ai
fost și așa mai departe. Noi știm deja mult mai multe despre viața adolescenților
noștri decât știau părinții noștri despre noi.
Și, din păcate, vrem să știm și mai mult, vrem să controlăm tot. Iar anxietatea
asta a părinților ajunge foarte ușor la copii, ei o percep ca pe o neîncredere în ei
(ceea ce este adevărat), ca pe o încercare de a le controla viața și ne resping și
pun distanță din ce în ce mai mare între noi și ei. Adică ne taie fix singura
posibilitate de a-i influența pozitiv.
În această perioadă ei vor mai multă independență, au nevoie de autonomie, de

independență iar cu cât le refuzăm sau restricționăm aceste lucruri, cu atât
facem mai rău relației și dezvoltării lor armonioase.
 Despre anturajul nepotrivit și cum să-i rupem de asta
Aici lucrurile sunt foarte complicate. Ei au nevoie de grup, se simt din ce în ce

mai atrași de grupurile de prieteni, caută acolo validare și ghidare, caută să se
integreze. Ceea ce putem noi să facem e să ținem aproape, să-i ducem cu
73
mașina la un concert, de exemplu, să-i primim în casele noastre pe prietenii

copiilor noștri și să fim prin preajmă, să ieșim împreună în diverse locuri.
Fără a blama și arăta cu degetul, puneți multe întrebări și vorbiți deschis despre
prietenii lor, problemele și influența lor. Lăsați-i pe ei să tragă concluziile
potrivite.
Din nou, aveți mai multă încredere în copiii voștri, în dezvoltarea lor, în faptul că
vor învăța din greșeli - pe care le vor face din plin - și că vor ieși din perioada
asta mai puternici, mai pregătiți de viață, mai buni.
Și nu uitați!
Copiii noștri sunt uimitori și buni, nu există copii cărora
nu le pasă, doar că o arată diferit. Să fim lângă ei cu
inima și cu încredere în ei, în noi și ceea ce am plantat
până atunci și în viitor.
Oare toți adolescenții sunt rebeli?
Aceasta este percepția generală că adolescența este o furtună ce pârjolește totul

în cale, plină de frământări emoționale, conflicte la nivelul familiei,
comportamente riscante și respingerea valorilor și regulilor din lumea adultă.
„Cei mai mulți tineri se simt apropiați de părinții lor și au o atitudine pozitivă față
de ei, au opinii comune cu aceștia în privința chestiunilor majore și prețuiesc
aprobarea părinților‖ se menționează în cotinuare în lucrarea menționată mai
sus.
74
În final, vă las cu acest gând îmbucurător, familia, relația dintre adolescenți și

părinți/persoanele cele mai apropiate este cea care face diferența, este terenul
nostru de lucru și unde să ne revărsăm toată dragostea, empatia, înțelegerea
dar și înțelepciunea și încrederea.
Cel mai impresionant studiu care a implicat
90.000 de adolescenți și familiile lor din 80 de
comunități diferite din SUA, a descoperit că
adolescenții cu legături emoționale puternice cu
părinții lor erau mult mai puțin predispuși să
manifeste probleme cu consumul de alcool,
tentative de suicid sau să se implice în activități
violente ori începerea precoce a vieții sexuale.
Deci, relația voastră cu adolescenții voștri e pe
primul loc, e ancora lor, e locul unde putem lucra.
Bibliografie
75
Diane E Papalia, Sally Wenkos Olds și Ruth Duskin Feldman, Dezvoltarea

umană, București, Editura Trei, 2010
Michael Thompson, Teresa H. Barker, E băiat, București, Editura Herald, 2018
Daniel J. Siegel, Vâltoarea minții, București, Editura Herlald, 2014
Al Vernacchio, Educația sexuală la dolescenți: ghid pentru părinți,

București, Multimedia Est Publishing, 2019
John Duffy, însemnări personale de la Conferința Happily Family Conference,

2020
Gregory Caremans, însemnări personale de la cursul online, Neuroscience for

parents: How to raise amazing kids, disponibil pe platforma Udemy
Ghidul OnMYWay, ghid online pentru susținerea dezvoltării în copilăria mijlocie,

creat și distribuit de Ministeerul pentru copii și tineret din Canada
(ontario.ca/middleyears)
Blogul Shinka, coordonat de Livia Șerban, psihoterapeut integrativ
Grupul de Facebook, Părinți pe sârmă, administrat de autoarea acestui e-book,

Adina Giurgea.
76
77
Parintipesarma.ro
adina@parintipesarma.ro
@parintipesarma
@parinti_pe_sarma
ttps://www.instagra
Părinți pe sârmă cu Adina Giurgea
78
79

E-Book Etapele de Dezvoltare de La Naștere La Adolescență - Părinți Pe Sârmă Cu Adina Giurgea

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

E-Book Etapele de Dezvoltare de La Naștere La Adolescență - Părinți Pe Sârmă Cu Adina Giurgea

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

De la naștere la adolescență, e-book de Adina Giurgea

Și chiar dacă te copleșește uneori greutatea acestei călătorii, știi că e mai

Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă însoțesc în această călătorie și, sper eu, să

Iată ce vei găsi în acest minighid

Primii 3 ani de viață ........................................................................................................................5

Schimbările de comportament ............................................................................................. 45

Primii 3 ani de viață

Dacă pentru înălțime, greutate și

Sugarii nu au nevoie să fie învățați anumite abilități motorii de bază, precum

Repere majore ale dezvoltării motorii

Abilitate Vârsta aproximativă

Cum se dezvoltă simțurile la sugari

E foarte important de știut că nou-născuții simt durere și devin și mai sensibili la

Mirosul și gustul încep să se dezvolte și ele intrauterin.

Auzul este și el funcțional înainte de naștere și pe el se bazează dezvoltarea

Văzul este simțul cel mai puțin dezvoltat la naștere.

Un nou născut focalizează până la distanța de 30 de centimetri – distanța tipică

Primul stadiu din cele 4 stadii de dezvoltare cognitive descries e

Pentru a înțelege dezvoltarea psihosocială este nevoie să vorbim, mai întâi,

Emoțiile mai complexe care au legătură cu conștiința de sine cum ar fi stânjeneala,

Empatia apare în al doilea an de viață și sporește cu vârsta.

Știai că bebelușul mai mic de 1 an și jumătate nu se percepe diferit și

Această conștiință de sine apare între intervalul 15 și 24 de luni și îi

Repere ale dezvoltării psihosociale a sugarului și copilului

Stadiile dezvoltării psihosociale – după Erik Erickson

Erikson considera că fiecare etapă de dezvoltare este caracterizată prin

Stadiul 1 – încredere versus neîncredere (0-12 luni)

Întrebarea centrală a acestei perioade:

Pot să am încredere în cei din jur?

Eveniment de bază: hrănirea (sau îndeplinirea nevoilor)

Virtute importantă: speranța

Stadiul 2 - autonomie versus rușine

Întrebarea centrală a acestei perioade:

Pot să fac lucrurile singur, pe cont

Eveniment de bază: deprinderea

Virtute de bază: voința

JOCUL DE-A CUCU-BAU

Temperamentul pare să fie, în mare măsură, înnăscut, probabil ereditar conform

Însă temperamentul nu este pe deplin format la naștere. El se dezvoltă pe

Pentru a avea un exemplu concret, vom folosi rezultatele unui studiu

Iată, pe scurt, cele 3 tipare de temperament și distribuția copiilor:

 Copii liniștiți – aprox. 40% - copii cu un temperament în general vesel,

Notă: Mulți copii (restul procentului de 35% din eșantionul SLNY) nu se

Repere majore ale limbajului de la naștere la 3 ani

Vârsta în luni Achiziția

mai multe cuvinte; face greșeli de gramatică

Sursa: Bates, O’ Connell și Shore, 1987; Capute, Shapiro și Palme5, 1987,

Limbajul este un act social, el depinde foarte mult de

Iată cum pot ajuta părinții în

Ceea ce ne dorim este să avem un copil cu un atașament securizant iar acest

Ce e demn de menționat este că atașamentul nu depinde de o singură

Totuși, merită să menționăm efectele pe termen lung ale atașamentului

 înlesnește formarea de relații mai bune cu ceilalți;

Modelarea creierului prin interacțiunile de tip

Concluzia: acordați atenție neîntreruptă copilului și răspundeți nevoii de conectare și

 Anxietatea de separare începe pe la 7-8 luni și culminează la 14 luni,

Mai multe îndrumări pentru copilul de 18-36 de luni

 După vârsta de 18 luni, copilul devine din ce în ce mai independent,

 Realizarea fundamentală la această vârstă este descoperirea și

Copilăria mică- 3-6 ani

După 3 ani, personalitatea copilului se conturează și mai bine, începe să

În această perioadă, copiii cresc cu repeziciune chiar dacă nu la fel de rapid ca în

Somnul – repere cantitative și calitative