Istoria în general și a Braşovului în particular ,este plină de

personalităţi al căror nume răsună puternic din trecut şi care ne

impresionează, înainte de toate, cu puterea lor de a-şi pune viaţa în
slujba unui ideal. În peisajul cultural al Braşovului, familia Mureşenilor
a reuşit să aducă în lumină spiritul românesc, dornic de a-şi găsi fraţii de
pretutindeni prin toate mijloacele. Fie că este vorba de articole în ziare,
suflet românesc cules din poezie sau din folclor, fie că este vorba de crez
politic şi iniţiativă socială, regăsim membrii acestei familii într-o
imagine frumoasă şi demnă de toată admiraţia. O imagine care rămâne
peste timp o emblemă a oraşului şi un model de comportare în care
încercăm să ne regăsim.
Cel care a pus bazele acestei familii minunate căreia Braşovul
secolelor XIX şi XX îi datorează atât de mult este Iacob Mureşianu
(1812-1887), cel al cărui nume îl purtăm cu mândrie și noi, ca instituție.
Român născut în Transilvania, Iacob Mureșianu intră în viaţa
socială şi culturală a Braşovului într-un moment în care în programul de
afirmare şi de luptă pentru existenţă al poporului român în
Transilvania,constituia un punct principal. În septembrie 1837 preotul
romano-catolic de la biserica de pe strada Vămii, Antal Kovacs, propune
comunităţii sale aducerea unui profesor care să predea limba latină la
şcoala de pe lângă această biserică. Persoana recomandată a fost tânărul
de doar 25 de ani, Iacob Mureşianu, proaspăt absolvent al Facultăţii de
Teologie de la Blaj
 Puţini ştiu că la început, elevii români din zonele învecinate
Braşovului (Hărman, Prejmer, Feldioara) au fost sprijiniţi de profesorul
Iacob Mureşianu, care i-a găzduit în propria sa casă, actualul Muzeu al
Mureşenilor de azi, pentru ca acestia să poata urma cursurile școlii.
În 1840 Iacob Mureşianu l-a chemat la Braşov pe vărul său,
Andrei Mureşanu, pentru a preda în şcoala sa. In 1847 – datorită
strădaniilor celor doi se începe construcţia unei clădiri destinată şcolii,
susţinută de acum şi prin decret împărătesc . Tot prin strădaniile lui
Iacob Mureşianu, s-au introdus în programa şcolară ore de predare în
limba română.
La moartea abatelui Kovacs, Iacob Muresianu a devenit
directorul şcolii şi a reuşit în 1866 să obţină prin decret imperial statutul
de gimnaziu superior.
În paralel cu activitatea de profesor, Iacob Mureşianu a fost
prezent la o acţiune deosebit de importantă a vremii şi anume, înfiinţarea
unui ziar românesc. În anul 1838, după eforturi continue, a apărut
„Gazeta Transilvaniei”. Scris în limba românilor, ziarul a fost mult timp
singura şcoală care-i hrănea spiritual şi politic pe români.
Dincolo de implicarea sa pedagogică şi publicistică în a susţine
cauza românilor, Iacob Mureşianu a fost conştient de necesitatea unei
implicări sociale, prin care să-i atragă pe toţi conaţionalii săi şi să
dezvolte societatea în ansamblu. Astfel, el iniţiază în 1850 înfiinţarea
unei societăţi literare, apreciată ulterior drept „preludiu la Academia
Română”. De numele lui este legată înfiinţarea unei şcoli de agricultură
în Transilvania, a Academiei de drept cu limba de predare română, a
unei şcoli de muzică în Braşov - 1852, a unor „şcoli de învăţătură” la
Braşov, Blaj, Sibiu, Abrud, a Liceului „Andrei Şaguna”.
Prima bancă românească, „Albina”, „Astra”, societatea transilvană
cu un atât de remarcabil rol cultural şi naţional, „Fabrica de hârtie din
Zărneşti” sunt de asemenea, instituţii şi intreprinderi la ale căror temelii
îl găsim pe Iacob Mureşianu.
Iacob Mureşianu nu s-a preocupat numai de aspectul politic şi n-a
cultivat numai mintea, inima şi literatura poporului român, el a luptat pe
toate tărâmurile pentru a asigura dezvoltarea şi înălţarea acestui popor.