MIHAI EMINESCU

– Fişă bibliografică –

15 ianuarie 1850. S-a ivit pe lume Mihai Eminescu, într-un spaţiu mirific,
binecuvântat de Dumnezeu – Nordul Moldovei – la Botoşani.
Fiu al căminarului Gheorghe Eminovici şi al Ralucăi, fiica stolnicului
Jurascu din Joldeşti, pe numele adevărat Rareşa. A fost al şaptelea din cei
unsprezece copii ai familiei după: Şerban, Nicolae (Nicu), George (Iorgu),
Ruxandra, Ilie, Maria; iar după el: Aglaia, Henrieta (Harieta), Matei, Vasile.
Primele clase primare le face la Ipoteşti.
1858-1860. – Urmează clasele a III-a şi a IV-a la „Naţional Hauptschule“
din Cernăuţi.
1860-1868. Urmează studiile liceale la Cernăuţi, legându-l de profesorul
său, Aron Pumnul, o afecţiune deosebită.
1866 – ianuarie. Publică prima sa poezie „La mormântul lui Aron
Pumnul“ semnată M. Eminovici, privatist.
– În revista Familia îi apare poezia „De-aş avea...“, Iosif Vulcan,
directorul revistei, îi schimbă numele din Eminovici în Eminescu.
1867. – În revista Familia publică poeziile „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce
Românie“ şi La Heliade“.
1869. – Este student la Viena la Facultatea de Filosofie.
1872. – O cunoaşte pe Veronica Micle la Viena.
– Este student la Berlin, cu ajutor din partea Junimii.
1875. – Este numit revizor şcolar judeţele Iaşi şi Vaslui, prilej cu care-l
cunoaşte pe Ion Creangă, de care-l va lega, până la moarte, o trainică prietenie.
1877. – Este redactor la Timpul împreună cu prietenii săi I. L. Caragiale şi
Ioan Slavici.
1880. – Este redactor şef la ziarul Timpul; definitivează scrisorile;
publică „O, mamă...“.
1881. – Publică celebrele Scrisori I, II, III, IV.
1882. – Desăvârşeşte „Luceafărul“, pe care Mite Kremnitz îl traduce în
germană.
1883. – Iosif Vulcan tipăreşte în Familia: „S-a dus amorul...“, „Când
amintirile...“, „Adio“, „Pe lângă plopii fără soţ“.
– În Convorbiri literare publică „Doina“
– 21 decembrie. Apare primul volum din poezia lui Eminescu cu o
prefaţă de Titu Maiorescu „Poesii“.
1885. – Apare ediţia a doua a volumului de poezii.
1
 – În Convorbiri literare apare poezia „Sara pe deal“.
1886. – În Epoca ilustrată i se publică „Dalila“ (fragment din „Scrisoarea a
V-a“). Apar poeziile „Nu mă-nţelegi“ şi „La steaua“.
1889. – 3 februarie. Este internat la Spitalul Mărcuţa, transferat la Sanatoriul
Caritas şi apoi în sanatoriul doctorului Şuţu, unde se stinge din viaţă pe data de 15
iunie.
– 17 iunie. Are loc înmormântarea poetului la cimitirul Bellu, în
prezenţa lui Titu Maiorescu, Lascăr Catargi, Th. Rosetti, M. Kogălniceanu.
– octombrie. Apare a IV-a ediţie a volumului Poezii, cu un studiu al
lui Titu Maiorescu intitulat „Poetul Eminescu“.

Eminescu a fost legat de oameni de seamă prin prietenii durabile,

menţionând pe Ioan Slavici, Titu Maiorescu, Iosif Vulcan, Iacob Negruzzi, Th.
Rosetti, Mite Kremnitz, Ion Creangă – marele prieten al poetului.

În decursul vieţii a publicat şi volume de proză, critică literară, având şi o

activitate publicistică ca ziarist – la ziarul Timpul – publicând peste 3000 de
articole privind diverse aspecte ale vieţii politice contemporane lui.