Șezătoare ,,De la lume adunate...

”
DATA:

INSTITUŢIA: IP Gimnaziul Step-Soci

SUBIECTUL ACTIVITĂŢII: ,,De la lume adunate...”

LOCUL DESFĂŞURĂRII: sala de festivități

TIPUL ACTIVITĂŢII: Activitate extracurriculară

PARTICIPANŢI: Elevii claselor V-IX, profesori

RESPONSABIL: Funica Olga

COMPETENŢE:
 Redescoperirea şi promovarea valorilor tradiţionale strămoşeşti prin implicarea elevilor
şi cadrelor didactice în diverse activităţi legate de tradiţiile locale;

 Cunoaşterea unor tradiţii, obiceiuri, aparţinînd folclorului specific sărbătorilor de

iarnă;

 Cultivarea sensibilităţii, imaginaţiei şi a creativităţii muzicale;

 Atragerea elevilor în organizarea de activităţi cu caracter extracurricular, conducînd la

lărgirea şi îmbogăţirea orizontului de cunoştere a acestora;

SUBCOMPETENTE:

 Exprimarea dragostei pentru sărbătorile de iarnă;

 Cunoasterea semnificaţiei Crăciunului şi a obiceiurilor de iarnă;

 Respectarea principiilor religios-morale în familie si societate;

 Stimularea creativităţii elevilor;

 Cresterea relatiei familie – scoală – biserică - societate pentru reusita copiilor;

 Desfăşurarea activităţii:
Decor : E seară,în ajunul sărbătorilor de iarnă.Scena e amenajată în forma unei case
mari.În centru stă o masăcu o față de masă albă.Pe masă stă o candelă aprinsă, niște
crăciunei, merinde.În partea stângă se află un colțișor național, niște plapume, perne, care se
află pe un pat. În partea dreaptă se vede o laiță, iar pe ea este așternut un prosop alb unde stau
mulți colaci.
Deasupra nesei , pe perete, atârnă o icoană cu Maica Domnului.Pe jos sunt așternute
covoare țesute în stil național.
Personaje: Moșul,bunica, nepoțica, colindătorii,copiii.
Bunica : Oricând inima şi mintea omului sunt dornice de înviorare sufletească, de
îmbunare şi de bucurie. Cu toată căldura ne îndreptăm rugămintea să urmăriţi în această seară
Serbarea de Crăciun, prezentată sub forma unei şezători.
Moșul : Despre şezătoare se vorbeşte mai puţin în zilele noastre. Se ştie însă că, pe
vremuri, în ajunul Crăciunului oamenii satului se adunau la câte o casă şi, în timp ce torceau
lâna, ţeseau, făceau broderii, cusături şi alte activităţi manuale, pentru a se înveseli rosteau
ghicitori, zicale, proverbe, cântau, dansau sau spuneau povestioare cu tâlc, balade, legende.
Moșul : Prin această şezătoare dorim să readucem în sufletele dumneavoastră atmosfera de
odinioară prilejuită de apropierea Sfintei Sărbători de Crăciun. Vă dorim vizionare plăcută !
Bunica : Moșul : Gazda :
Vă poftim cu mic cu mare E curat în școala noastră Aud oare eu ceva
Să veniţi la o serbare. Iar noi, 2azed tot voioase Sau mi s-a părut aşa ?
Copiii în mândre straie Aşteptăm să ne-adunăm Parc-aud colindători,
Au sosit la şezătoare Crăciunul să-ntâmpinăm Clinchete de zurgălăi
Haideţi, să ne bucurăm Şi bine să ne distrăm. De departe,de prin văi.
Să cântăm şi să lucrăm.

Moșul- Iată , că am ajuns și anul acesta în Ajunul Sărbătorilor de iarnă.

Bunica – Cred că ai strănutat anul trecut de ai ajuns până azi?
Nepoțica- De ce spui așa, bunică?
Bunica- Se zice că cine strănută în ajunul crăciunului ajunge până la anul.
Moșul – Lasă, măi babă că nu te-am auzit anul trecut să strănuți.
Bunica- Ei, cred că a fost de ajuns să strănuți numai tu.
Moșul –D-apoi bogdaproste și mai așteaptă să astrănu și astă seară.
Bunica-Măi , moșnege, măi...
Nepoțica- Bunică, spune-mi dar de ce azi când dădeai mâncare la găini le stigai:
ouă, ouă?
Bunica – De Crăciun , la păsări nu se strigă: țiu, țiu, dar ouă, ouă șă șadă mai multe
cloște și să se ouă mai bine.
Moșul – Iar te-ai apucat de spus povești?Mai bine ascultă ce gălăgie, se aud
colindătorii.
Bunica – E încă devreme..
Moșul – Nu știu ce-ai vrăjit acolo, ca să nu treacă colindătorii,cum ajung pe lângă
noi merg mai departe.
Bunica – păi cum să vină pe la noi dacă arde doar opaițul, ia aprinde și tu lumina.
Moșul – Că bine zici.
Copiii –Primiți colindătorii?
Moșul și bunica- Primim, primim!
Copiii cântă: steaua
Bunica – Îți aduci aminte moșule ,ce frumos era când mergeam cu colinadtul și era
zăpadă mare, mare?
Moșul –Lasă babă amintirile și mai ascultă o colindă și ai grijă de covrigi!
Copii cântă ,,O , ce veste minunată!”
Toți copiii –Să vă fie de bine cu Nașterea Domnului!
Bunica – Ce bine ați mai cântat. Țineți câte un crăciunel.
Moșul – Luați niște mere, nuci.
Nepoțica- Bunică, dar de ce copiii umblă cu steaua?
Bunica –Copiii sunt primii care vestesc Nașterea Domnului.Ei sunt cei care aduc
omului în casă noroc și fericire, de aceea umblă cu colindatul.
 Scenetă: “Darul meu pentru pruncul Împărat”

Aranjarea sălii:
- În coltul de la răsărit al scenei stă icoana Nasterii Domnului, împodobită cu
un prosop si cîteva stible de busuioc.
- Pe o masă, asezată lingă icoană, se află “crăciunul” si un sfesnic cu o
luminare aprinsă.
- În partea dreaptă a scenei se fixează o pînză pe care este pictată icoana
Nasterii Domnului, iar în partea de sus, se fixează o stea cu opt colturi.
- În mijlocul scenei stă o cutie de lemn.
- Pe scenă se asterne un covor moldovenesc traditional, iar în partea din fată,
ghivece cu flori.

Personajele:

1. Ana: o fetită îmbrăcată sărăcăcios.

2. Magii: trei baieti îmbrăcati corespunzător, tin în mîini cutiute cu daruri.
3. Păstorii: trei băieti îmbrăcati în costume populare, cu cojoace si toiage în
mîini.
4. Povestitorul: un baiat îmbrăcat în costum popular.
5. Cor de îngeri: fete îmbrăcate în cămasă albă lungă prinsă cu cingătoare la
mijloc. Părul pe spate, prins pe frunte cu o bentită argintie, iar în mîini tin
lumînări aprinse.
Desfăsurarea: Povestitorul stă în partea stîngă a scenei. Ana stă pe cutia de lemn
din mijlocul scenei şi plânge. Magii, păstorii si corul de îngeri stau în culise.

Povestitorul:
 Ana era singurul copil al unei familii foarte sărace care locuia într-un sătuc de
lângă micuţul oraş Betleem.
Problema cea mai mare a Anei nu era sărăcia, ci faptul că în anul care s-a scurs i-a
murit şi tatăl, iar acum nu mai avea pe nimeni. Mama îi murise la naştere şi de
atunci tatăl ei a crescut-o cu mare grijă şi iubire chiar dacă a trebuit să muncească
din greu, iar în sătucul în care trăiau se găsea foarte greu de muncă. De câteva luni,
de când a rămas singură, Ana a trăit mai mult din mila oamenilor din sat care îi mai
dădeau când şi când ceva de mâncare. Cu toate ca avea doar nouă ani, Ana învăţase
să se îngrijească singură. De multe ori îi ajuta pe oamenii din sat la treaba din
gospodărie iar oamenii îi dădeau mâncare, hăiniţe şi câteodată chiar şi câtiva bănuţi.
Ana nu a răbdat foamea niciodată şi nu se putea plânge că nu are mâncare sau alte
lucruri de care avea nevoie, fiindcă oamenii din micuţul sat se îngrijeau ca fetiţa să
nu ducă lipsă. Cu toate acestea inima fetiţei era foarte tristă, şi de multe ori vorbea
despre tristeţea ei în timp ce lacrimile îi curgeau pe obraji.

Ana: ( în timp ce plînge)

- eu nu am pe nimeni…..mama a murit, acum şi tata s-a dus, nu este nimeni care să
mă iubească, nimeni care să aibă grijă de mine, sunt singură şi nu am nici un motiv
de bucurie.
- De ce Doamne?…de ce nu am şi eu o familie,… pe cineva care să vorbească cu
mine, fraţi care să se joace cu mine,.. de ce nu am şi eu pe cineva care să mă
iubească.
(Se apropie păstorii vorbind între ei)
Păstorii: 
- Ce veste minunată !!! fiul lui Dumnezeu s-a născut în lumea noastră.
- Haideţi să ne grăbim, să ajungem cât mai repede la staulul despre care ne-a vorbit
îngerul.
Ana:
 -Un înger? Despre ce vorbesc aceşti păstori?
- Să alerg după ei şi să-i întreb.
- Hei păstorilor, aşteptaţi puţin, vreau să vă întreb ceva ! Ohh, ce repede merg, hei
aşteptaţi…….au plecat.
- Nu pot să mă duc după ei fiindcă nu stiu unde s-au dus şi îmi este frică, este prea
întuneric afară.

( Ana se duce şi se aşează din nou pe ladă şi stă câteva momente îngândurată.
Păstorii se apropie de icoana Nasterii, se închină si se asează în genunchi. )
Ana: 
- Oare despre ce vorbeau acei păstori? Un înger, care le-a spus ceva important?
- Parcă l-am auzit pe unul dintre ei spunând că un înger li s-a arătat şi le-a spus că
Fiul lui Dumnezeu s-a născut în noaptea asta într-un staul din apropiere. Nu ştiu ce
să  mai cred, însă păstorii păreau foarte bucuroşi ,…şi grăbiţi în acelaşi timp.
- Mă întreb, ce se întâmplă oare?

Povestitorul:
 - In timp ce Ana se gîndea cu uimire la ce au spus păstorii, pe drumul care trecea
pe lângă căsuţa ei au început să se audă din nou voci.

( Apar magii, vorbind între ei cu înflăcărare )

( Ana merge să vadă cine vine pe drum la ora asta tîrzie)
Magii:
 - Cred că nu mai avem mult de mers. Steaua pare foarte aproape de acest loc.
- Abia aştept să-L văd pe prunc, să mă închin înaintea Lui şi să îi dau darul care l-
am adus special pentru acest prunc sfânt.
- Da, şi noi aşteptăm cu nerăbdare să ajungem cât mai repede. Să ne grăbim.
Ana:
- Hei,..staţi puţin !!! Unde mergeţi aşa grăbiţi în miez de noapte?… şi despre ce
prunc sfânt vorbeaţi,… şi cine sunteţi ?
Magii:
 - Bună seara fetiţo! Ce faci la ora asta târzie afară?
Ana: 
- Bună seara ! am auzit că vine cineva pe drum şi ieşit repede să văd cine este, …
fiindcă puţin mai devreme au trecut pe aici câţiva păstori care erau foarte grăbiţi, şi
i-am auzit vorbind despre un înger care le-a spus că în noaptea asta s-a născut fiul
lui Dumnezeu.
Magii: 
- Pentru asta am venit şi noi ! să îl vedem pe acest prunc, să ne închinăm lui şi să-i
dăm darurile care i le-am adus, căci pruncul acesta este special. Noi venim din
răsărit, dintr-o ţară foarte îndepărtată. Pe când eram în ţara noastră am văzut că a
apărut pe cer o stea nouă care strălucea foarte tare. Atunci ne-am uitat în cărţi şi am
citit despre  o profeţie care spunea că în oraşul Betleem se va naşte fiul lui
Dumnezeu  Când am văzut steaua am ştiut că profeţia pe care am citit-o s-a împlinit
şi fiul Lui Dumnezeu s-a născut în lumea noastră în chip de copilaş.
- Acum suntem foarte aproape, căci iată steaua care ne-a condus din ţara noastră
până aici, s-a oprit deasupra Betleemului, nu foarte departe.

Ana:  - Ooo…! ce veste minunată; vreau să vin şi eu cu voi, mă luaţi vă rog ?

Magii: 
- Te-am fi luat, dar nu mai avem loc pe cămile şi trebuie să plecăm acum, fiindcă
vrem să ajungem cât mai repede la prunc.
- La revedere şi numai bine fetiţo.

( Magii se îndepărtează încet, încet apropiindu-se de icoană, se închină, asează

darurile aduse lîngă icoană si se alătură păstorilor.)

Ana: 
- Iar am rămas sigură…..Ohhh… Aşa de mult aş fi vrut să merg şi eu cu magii. Şi
uite ce frumoasă este steaua pe care mi-au arătat-o; cum de nu am observat-o până
acum?
- Cred că se întâmplă ceva neobişnuit în această noapte!..mai întâi păstorii care erau
aşa de bucuroşi şi grăbiţi, iar acum aceşti magi care au venit dintr-o ţară îndepărtată
ca să se închine pruncului despre care au zis că este fiul lui Dumnezeu.
Povestitorul: 
- Ana nu mai ştia ce să creadă; prea multe lucruri uimitoare se petrecuseră într-un
timp atât de scurt. Inima fetiţei era umplută de curiozitate şi uimire. S-a aşezat pe
lada pe care stătea de multe ori atunci când se gândea, şi dintr-o dată parcă a
început să se audă în depărtare un cântec frumos care răsuna tot mai tare.
Ana:
 -Ce se aude? … parcă e un cîntec; dar cine cîntă acum la miezul nopţii?
- Se aude din direcţia în care au plecat păstorii şi magii. Ce cîntec frumos!!!
Povestitorul:
Fetiţa era cuprinsă de o bucurie cum nu mai avusese niciodată. Dintr-o dată i-a
venit o idee.
Ana: 
- Ştiu că e-ntuneric, însă mă voi duce şi eu spre locul unde luminează steaua. Vreau
să văd ce se întâmplă; .. vreau sa-l văd şi eu pe prunc…
- Dar stai puţin!…magii au zis că i-au adus daruri. Da..! nici eu nu mă pot duce cu
mâna goală. Dar ce să-i duc pruncului?
Povestitorul: 
După ce s-a gândit câteva momente, Ana şi-a dat seama că nu are nici un lucru mai
de valoare pe care să il poată duce acestui prunc special, cum il numiseră magi.
Ana: 
- Eu sunt săracă, ce aş putea să îi duc pruncului, care este fiul lui Dumnezeu?
Povestitorul:
 - Dintr-o dată faţa fetiţei s-a luminat.
Ana: 
- Ştiu ce voi face!… nu am aur ca şi magii sau alte daruri preţioase, dar o să merg
să-l văd pe prunc, o să mă închin înaintea Lui şi o să îi ofer inima şi viaţa mea.
( Ana pleacă la drum bucuroasă, se apropie de icoana Nasterii Domnului )
Ana:
 - Uite!!!… steaua este deasupra acestui staul micuţ. Cred că pruncul este înăuntru;
să merg în linişte….. Într-adevăr aici este!… uite-i şi pe păstori şi pe magi şi uite-l
şi pe prunc.
( Ana se apropie încet de icoana şi îngenunchiază)
Ana:
- Pruncule drag…… eu sunt o fetiţă săracă şi nu am putut să-ţi aduc un dar,
însă vreau să îţi dau ce am eu mai preţios; inima şi viaţa mea vreau să ţi le dau
ţie prunc sfânt şi vreau să-ţi mulţumesc pentru că ai venit în lumea noastră ca
să ne aduci lumina şi viaţa adevărată. Îţi multumesc că ai venit ca să ne
eliberezi de păcate, să alungi întunericul din vieţile noastre şi să ne dai prin
credinţa în tine o viaţă fericită.
Povestitorul:
- În timp ce toţi stăteau uimiţi în jurul pruncului, iar Ana îi mulţumea Lui
Dumnezeu pentru iubirea pe care şi-a arătat-o prin faptul că L-a trimis pe fiul Său
în lumea noastră ca să ne aducă viaţa, un cor de îngeri lăuda pe Dumnezeu în
noaptea aceea plină de bucurie.
(în timp ce corul cîntă, magii si Ana se alătură corului de îngeri, iar elevii care au
jucat rolul păstorilor, se pregătesc pentru urmatoarea scenetă.)

Scenetă:“Obiceiuri de Anul Nou”

Personajele:
1. Povestitorul: un baiat îmbrăcat în costum popular.
2. Urătorii: trei elevi îmbrăcati în costum popular, cu cojoace șsi căciuli pe cap.
Un elev are bici, ceilalti doi clopotel si zurgălăi.
3. Semănătorii: trei eleve îmbrăcate în costum popular, cu crengute frumos
împodobite pentru sorcovă.
Desfăşurarea:
( Povestitorul stă în partea stîngă a scenei. Corul rămîne în spatele scenei. Primii
intră urătorii, după care fetele cu sorcova.)
Povestitorul:
Potrivit traditiei populare romanesti, Sfîntul Vasile era un om milostiv si darnic.
Bunătatea lui l-a impresionat pe Dumnezeu, asa că i-a dăruit Sfîntului Vasile cea
dintîi zi a anului. Plin de recunostintă, el a legat o crengută de busuioc de toarta
unui clopotel si a urcat pîna la Dumnezeu pentru a-l ura. De atunci a ramas obiceiul
de a se ura în prima zi de Anul Nou.
Elevul 1:
Aho, Aho,
Sara Sfîntului Vasile,
La multi ani romani cu bine.
De cînd sara s-a’nserat,
Noi am pornit la urat,
Să stîrnim cîinii din sat,
Să sculăm oamenii din pat.
Trageti plugul la părete
Si boii la iarbă verde,
Zurgălăi si clopotei,
Trageti roata măi flăcăi
Hăi! Hăi!
S-a sculat stăpînul gazdă,
Într-o sfîntă zi de joi,
Cu un plug cu 12 boi.
Si-a pornit la arat,
La Sirăuti în sat,
Unde-i loc bun si curat,
De arat si semănat.
Si-a arat, cît a arat,
Brazdă neagră a răsturnat
Si-n brazdă a semănat,
Grîu mărunt si grîu de vară,
Să dea Domnul să răsară,
Pînă-n sară.
La urche zurgălăi,
La chicioare clopotăi,
Si-ncă o dată măi flăcăi, Hăi!
Hăi!
Elevul 2:
Și cînd s-a dus la cîmp să vadă,
De grîu răsărit si de grîu incoltit,
Era în pai ca trestia,
Si-n bob ca vrabia.
Tare mult s-a bucurat,
Acasă s-a înturnat.
A adunat fine si vecine
Si vre-o trei babe mai bătrîne,
Care stiu rîndul la pîine.
Zurgălăi si clopotăi,
Trageti roata măi flăcăi, Hăi!
Hăi!
Elevul 3:
Şi pe toti i-a pus
Si pe toti i-a dus,
La lucrul pămîntului,
În bătaia vîntului.
Ei cu stînga secerau
Si cu dreapta îl legau
Si la moară îl cărau.
Si morarul mester mare,
Tui, măicuta cui îl are,
Bătu în sîtă i-n covată
Si cernu făina toată.
Si făcu un colac frumos,
Cum îi fasa lui Hristos.
Si-l rupse-n două,
Si ne dădu si nouă.
Si-l rupse-n trei,
Si-i dădu si lui Andrei.
Dar Andrei cam blestemat,
A mîncat pîn’s-a umflat.
La urche zurgălăi,
La chicioare clopotăi,
Si-nca o dată măi flăcăi,
Hăi! Hăi!
Elevul 2:
De urat am mai ura,
Dar n-e frică că o-nsera,
Pe la casa dumneavoastră,
Departe de casa noastră.
Cîte paie sunt pe casă,
Atîtea copii la masă.
Cîti cărbuni în vatră
Atîtea petitori la fată
Trageti plugul la părete,
Și boii la iarbă verde,
Zurgălăi și clopoțăi,
Trageți roata măi flăcăi,
Hăi! Hăi!La anul și la mulți ani!

Povestitorul:
Există un alt obicei, care se întîlneste foarte des în multe localităti.
Copiii pun crengute în sticle cu apa, în seara Sf. Andrei, iar de Anul Nou
le găsesc înflorite: cu aceste crengute, frumos împodobite, sorcovesc, în
zorii zilei de Anul Nou pe toi din casă si pe la vecini spunînd:
(Apar trei eleve cu sorcove în mîini)

Eleva 1: Tare ca piatra,

Iute ca săgeata
Sorcovă, vesela,
Tare ca fierul
Să trăiti, să-nfloriti,
Iute ca otelul.
Ca un păr, ca un măr,
Vacile lăptoase,
Ca un fir de trandafir,
Oile lînoase,
Tare ca piatra,
Porcii unsurosi
Iute ca săgeata,
Copii sănătosi
Tare ca fierul,
Cîte cuie sunt pe casă
Iute ca oțelul.
Atîtia galbeni pe masă.
La anul și la multi ani!

Eleva 3:
Eleva 2:
Să trăiti, să trăiti,
Sorcovă, veselă,
Întru multi ani fericiti
Să trăiti, să-mbătrîniti,.
Si ca pomii să-nfloriti
Ca merii, ca perii,
Si ca ei să-mbătrîniti
În mijlocul verii;
Si ca toamna cea bogată;
Ca vita de vie
Fie casa-ndestulată.
La Sfînta Marie
Tot cu mesele întinse,
Cu făcliile aprinse, Toti: La anul si la multi ani!
Să petreceti împreună,
Pîna-n veci cu voie bună

La sfîrșitul programei, participanții au fost răsplătiți, de către gazde,

cu covrigi și mere, după cum e vechea noastră tradiție.
Obiceiurile de iarna încep în din Ajunul Craciunului şi ţin pâna la
Lăsatul secului pentru postul Paştelui. Chiar dacă nu toate aceste
obiceiuri au un caracter religios, unele fiind preluate din fondul
folcloric traco - getic, ele au fost concentrate de-a lungul veacurilor în
preajma unor sărbători creştineşti, atunci când moldovenii găseau
timpul necesar pentru datini şi obiceiuri.
Sfintele sărbători de iarnă însemnă credinţă, speranţă, puterea de a
dărui şi a primi dragoste.