FIŞA DISCIPLINEI

(programa analitică)

1. Date despre program

1.1. Instituţia de învăţământ superior Universitatea “Constantin Brâncoveanu” - Piteşti

1.2. Facultatea: Știinţe Juridice, Administrative şi ale Comunicării

1.3. Departamentul: Ştiinţe Juridice şi Administrative

1.4. Domeniul de studii: Ştiinţe Juridice

1.5. Ciclul de studii: Master

1.6. Programul de studii (calificarea): Drept privat

2. Date despre disciplină

2.1. Denumirea disciplinei EXECUTAREA SILITĂ ÎN PROCESUL CIVIL

2.2. Titularul activităţilor de curs Conf. univ. dr. Gheorghe BONCIU

2.3. Titularul activităţilor de seminar Conf. univ. dr. Gheorghe BONCIU

2.4. Anul de 2.6. Tipul de 2.7. Regimul

I 2.4. Semestrul 1 Examen oral I
studiu evaluare disciplinei

3. Timpul total estimat (ore pe semestru al activităţilor didactice)

3.1. Număr de ore pe săptămână 3 3.2. din care, curs 2 3.3. seminar/laborator 1

3.4. Total ore din planul de învăţământ 42 3.5. din care, curs 28 3.6. seminar/laborator 14

Distribuţia fondului de timp ore

Studiu după manual, suport de curs, bibliografie şi notiţe 28

Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platforme electronice de specialitate şi pe teren 14

Pregătire seminarii/laboratoare, teme, referate, portofolii şi eseuri 14

Tutoriat 14

Examinări 10

Alte activităţi......................... 10

3.7. Total ore de studiu individual 60

3.8. Total ore pe semestru 28

3.9. Număr de credite 5

4. Precondiţii (acolo unde este cazul)

 Drept procesual civil

4.1. de curriculum  Drept civil. Drepturile reale principale;

 Drept civil. Teoria generală a obligațiilor

4.2. de competenţe  Teoria generală a dreptului

5. Condiţii (acolo unde este cazul)

· Laptop, retroproiector

· Studenţii nu se vor prezenta la prelegeri şi seminarii cu telefoanele mobile deschise. Nu vor fi

5.1. de desfăşurare a cursului
tolerate convorbirile telefonice în timpul cursului, nici părăsirea de către studenţi a sălii de curs în
vederea prfeluării apelurilor telefonice personale. Nu va fi tolerată întârzierea studenţilor la curs şi la
seminar, întrucât aceasta se dovedeşte distructivă la adresa procesului educaţional.

5.2. de desfăşurare a
Termenul predării lucrării de seminar este stabilit de titular de comun acord cu studenţii.
seminarului/laboratorului

6. Competenţe specifice acumulate

6.1.
Competenţe

profesionale
· studenţii vor utiliza corect noţiunile specifice executării silite şi vor identifica elementele specifice diferitelor forme de
execitare silită;
· studenţii vor cunoaşte particularitățile executării silitre, precum şi aspectele procedurale specifice;
6.2.
Competenţe
transversale

· Creşterea capacităţii studenţilor de a opera cu conceptele executării silite în plan teoretic şi practic în contextul cazurilor
concrete impuse de diversele situaţii de fapt;
·Perfecţionarea metodelor şi tehnicilor de muncă intelectuală şi aplicativă în domeniul executării silite în scopul
îmbunătăţirii performanțelor aplicative;
· Formarea deprinderilor de interpretare şi înţelegere a controlului judiciar specific executării silite.

7. Obiectivele disciplinei (reieşind din grila competenţelor specifice acumulate)

7.1. Obiectivul · Familiarizarea studenţilor cu principiile de bază şi instituţiileexecutării silite, precum şi cu reglementările şi tehnicile
general al specifice.
disciplinei
· Utilizarea corectă a modalităților de executare silită.

7.2. Obiective
specifice
· studenţii vor fi familiarizaţi cu principiile de bază şi instituţiile corespunzătoare executării silite.

· studenţii vor utiliza corect noţiunile specifice fiecărei modalități de executare silită şi vor identifica elementele specifice.

8. Conţinuturi

8.1. Curs Metode de predare Observaţii

1. Executarea silită: considerații generale (Definiția și
caracterristicile executării silite, Natura juridică a
executării silite, Modalitățile executării silite); - Prelegerea
2. Participantii la procedura de executare silita.
Interventia tertilor in procedura de urmarire silita - Prezentare PowerPoint
(I): Considerații generale, Părțile în faza executării
silite; - Conversaţia euristică
3. Participantii la procedura de executare silita.
Interventia tertilor in procedura de urmarire silita - Tehnica asaltului de idei
(II): Drepturile și obligațiile părților în faza executării
silite; Drepturile și obligațiile terților în legătură su
executarea silită; Executorul judecătoresc; Instan ța
de executare; Ministerul Public;
4. Creanța pusă în executare. Dreptul de a începe
executarea silită. Titlurile executorii ;
Prelegerea
5. Încuviințarea executării silite și înștiințarea prealabilă
a debitorului; Incidente care împiedică, sting sau
amână executarea silită ; - Prezentare PowerPoint
6. Obiectul executării silite; Bunurile susceptibile de
executare silită - Conversaţia euristică
7. Urmarirea silită mobiliară
8. Poprirea; - Tehnica asaltului de idei
9. Urmărirea silită imobiliară;
10. Predarea bunurilor mobile si imobile ; prelegere
11. Executarea silită a obligatiilor de a face sau a nu
face,
12. Contestatia la executare
13. Întoarcerea executării silite
Bibliografie
I. Obligatorie:
1. Gheorghe Bonciu, Drept procesual civil. Executarea silită. Note de curs, Pitești, 2021;
2. Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, rep. M. Of. nr. 247 din 10.04.2015), Ed. Universul Juridic, Bucure ști, 2019;
3. G. Boroi (coord.) Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, Ed. Hamangiu, București, 2016;
4. Viorel Mihai Ciobanu, Marian Nicolae (coord.), Noul Cod de procedura civila. Comentat si adnotat, Vol. II – art. 527-1.134, Ed. Universul
Juridic, București, 2016;
5. I Leș, Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, ed. a II-a, Ed. C. H. Beck, București, 2015;
6. G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, Ed. Hamangiu, București, 2017;
7. S. Zilberstein, V.M. Ciobanu, Tratat de executare silită, Ed. Lumina Lex, București, 2001;
8. G. Boroi, O. Spineanu-Matei, Codul de procedură civilă adnotat, ed. a 3-a, Ed. Hamangiu, București, 2011;
9. G. Boroi, D. Rădescu, Codul de procedură civilă. Comentat și adnotat, 1994;
10. E. Oprina, I. Gârbuleț, Tratat teoretic și practic de executare silită, vol. I-II, Ed. Universul Juridic, București, 2013;

II. Facultativă:

1. I. Deleanu, V. Mitea, S. Deleanu, Tratat de procedură civilă, vol. I-III, ed. Universul Juridic, București, 2013;
2. G. Durac, Drept procesual civil, Ed. Hamangiu, București, 2014;
3. V. M. Ciobanu, Tratat teoretic și practic de procedură civilă, , vol. II, Ed. Național, București, 1997;
4. M. Tăbârcă, Drept procesual civil, vol. I-III, ed. Universul Juridic, București, 2014;
5. V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă comentat și adnotat, vol. II, Ed. Universul Juridic, Bucure ști, 2016;
6. Ioan Les , Daniel Ghita , Calina Jugastru, Tratat de drept procesual civil, ed. a II-a, vol. II, Ed. Universal Juridic, Bucure ști, 2020;
7. Madalina Dinu , Roxana Stanciu, Executarea silita in Codul de procedura civila. Editia a 2-a Comentariu pe articole , Ed. Hamangiu,
București, 2019;
8. I. Leș (coord.), Drept procesual civil. Curs universitar, Ed. Universul Juridic, București, 2021;
9. Alin Trailescu , Catalin Lunganasu, Drept procesual civil. Executarea silita, Ed. C.H. Beck, București, 2021;
10. M. N. Costin, I. Leș, M.-Șt. Minea, C. M. Costin, S. Spinei, Dicționar de procedură civilă de la A la Z, ed. a III-a, Ed. Universul juridic,
București, 2020.

8. 2. Seminar/laborator Metode de predare Observaţii

-Tehnica asaltului de idei

1. Executarea silită. Considerații generale -Grupuri de lucru seminar
-Discuţii
-Rezolvarea de cazuri practice
 -Tehnica asaltului de idei
2. Participantii la procedura de executare silita -Grupuri de lucru seminar
-Discuţii
-Rezolvarea de cazuri practice

3.

4.
Drepturile și obligațiile părților în faza executării
silite;
-Tehnica asaltului de idei
5. -Grupuri de lucru
Titlurile executorii ; -Discuţii
Obiectul executării silite; Bunurile susceptibile de -Rezolvarea de cazuri practice seminar
executare silită
6. Urmărirea silită imobiliară;

Contesatația la executare

7.

Bibliografie:

1. Gheorghe Bonciu, Drept procesual civil. Executarea silită. Note de curs, Pitești, 2021;
2. Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, rep. M. Of. nr. 247 din 10.04.2015), Ed. Universul Juridic, Bucure ști, 2019;
3. G. Boroi (coord.) Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, Ed. Hamangiu, București, 2016;
4. Viorel Mihai Ciobanu, Marian Nicolae (coord.), Noul Cod de procedura civila. Comentat si adnotat, Vol. II – art. 527-1.134, Ed. Universul
Juridic, București, 2016;
5. G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, Ed. Hamangiu, București, 2017;
7. S. Zilberstein, V.M. Ciobanu, Tratat de executare silită, Ed. Lumina Lex, București, 2001;
8. E. Oprina, I. Gârbuleț, Tratat teoretic și practic de executare silită, vol. I-II, Ed. Universul Juridic, București, 2013;
9. I. Leș (coord.), Drept procesual civil. Curs universitar, Ed. Universul Juridic, București, 2021;
10. Alin Trailescu , Catalin Lunganasu, Drept procesual civil. Executarea silita, Ed. C.H. Beck, București, 2021;
11. M. N. Costin, I. Leș, M.-Șt. Minea, C. M. Costin, S. Spinei, Dicționar de procedură civilă de la A la Z, ed. a III-a, Ed. Universul juridic,
București, 2020
9. Coroborarea conţinuturilor disciplinei cu aşteptările reprezentanţilor comunităţii epistemice, asociaţiilor profesionale şi angajatori
reprezentativi din domeniul aferent programului

· Conţinutul disciplinei Căile de atac în procesul civil contribuie la familiarizarea studentului cu elementele şi conceptele ce caracterizează
procesul civil.

10. Evaluare

Tip activitate 10.1. Criterii de evaluare 10.2. Metode de evaluare 10.3. Pondere din nota finală

Înţelegere şi însuşire concepte Examen Oral 80%

10.4. Curs
Capacitate de soluţionare cazuri
20%
practice

Înţelegere şi însuşire concepte Examinare pe durata seminarului 10%

10.5. Seminar
Capacitate de soluţionare cazuri
10%
/laborator practice

Cerinţe pentru nota 10 (sau cum se

Pentru a promova acest examen, Cerinţe minime pentru nota 5 (sau cum acordă nota 10):
studenţii vor trebui să se acordă nota 5):
demonstreze că au înţeles şi şi-au - răspuns corect la cele 3 subiecte; -
10.6. Standardul
însuşit conceptele din domeniul - să dovedească însuşirea minimă a activitate susţinută în timpul semestrului;
minim de performanţă
Dreptului civil. Teoria generală a materiei; - lucrarea să nu conţină erori - cunoaşterea, în afara celor predate la
obligaţiilor şi utilizează corect grave; - activitate minimă în timpul orele de curs şi a bibliografiei obligatorii,
limbajul de specialitate. semestrului şi a unor elemente din bibliografia
facultativă.

Data Semnătura Semnătura

completării titularului de curs titularului de seminar

04.10.2022 Conf. univ. dr. Conf. univ. dr. Gheorghe BONCIU

Gheorghe BONCIU

Data Semnătura

avizării în departament Directorului de

departament
 EXECUTAREA SILITĂ ÎN PROCESUL CIVIL

C. 1 Conf. univ. dr. Gheorghe Bonciu

Master Drept privat
04 octombrie 2022

EXECUTAREA SILITĂ ÎN PROCESUL CIVIL. CONSIDERAȚII GENERALE

1. Definiția și caracteristicile executării silite

1.1. Considerații generale. Poate cea mai importantă etapă a unui proces civil,
executarea silită este adesea așezată la periferia instituțiilor procesuale uzitate în cotidianul
judiciar. Deși explicabilă prin raportare la cursul procesual – fiind vorba, totuși, de etapa finală a
acțiunii civile –, marginalizarea executării silite este o eroare ce poate ruina întreaga construcție
juridică ridicată pe parcursul procesului civil.

Teoretic, art. 622 alin. 1 din Codul de procedură civilă instituie principiul executării
voluntare a dispozițiilor consacrate printr-un titlu executoriu. Vechiul dicton latin bona fides
presumitur (buna-credință se prezumă) își dovedește aplicabilitatea chiar și în ultimul moment
al cursului procesual, debitorului obligațiilor statuate prin titlul executoriu fiindu-i dată
posibilitatea de a recunoaște supremația actului de judecată și de a i se supune în mod
voluntar. Practic însă, rareori asistăm la o executare din proprie inițiativă, mult mai întâlnite
fiind pasivitatea sau chiar refuzul debitorului de a se conforma obligațiilor statuate.

Executarea silită intervine în această ultimă situație ca un mijloc concret prin care forța
coercitivă a statului determină realizarea actului de judecată în integralitatea sa. O acțiune civilă
soluționată de instanța de judecată este inutilă pentru partea care a obținut câștig de cauză
atâta timp cât aceasta nu poate fi adusă la îndeplinire prin mijloace de constrângere specifice.
Astfel, procesul civil nu se încheie prin pronunțarea unei decizii definitive și irevocabile, ci
numai atunci când această decizie a fost executată, respectiv atunci când a fost restabilit un
echilibru juridic anterior afectat.

Executarea silită, la fel ca și acțiunea civilă, nu poate fi pornită din oficiu. În temeiul
principiului disponibilității, partea care justifică un interes poate solicita organului de executare
competent aducerea la îndeplinire a dispozițiilor consecrate printr-un titlu executoriu.
Creditorul are facultatea de a cere începerea executării silite și, oricând pe parcursul acesteia,
de a solicita încetarea. Mai mult chiar, între creditor și debitor, sub supravegherea organului de
executare, poate interveni un acord cu privire la modalitatea de efectuare a executării silite.

Codul de procedură civilă consacră acestei etape procesuale o parte importantă din
corpusul său normativ, aceasta fiind reglementată în Cartea a V-a, respectiv în cuprinsul art.
622-914. Începând cu sesizarea organului de executare și terminând cu executarea concretă a
anumitor categorii de obligații, sunt reglementate anumite norme ce converg către realizarea
dreptului a cărui legitimitate și apartenență au fost consacrate în mod univoc. Plecând de la
aceste considerații generale, urmează ca în articolele următoare să prezentăm cele mai întâlnite
instituții și incidente procesuale din etapa executării silite, neîncetând a sublinia caracterul
deosebit de important al acestui veritabil punct terminus al procesului civil.

1.2. Definiția executării silite. Executarea silită este procedura prin intermediul căreia
titularul unui drept, recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau prin alt titlu executoriu,
constrânge, cu ajutorul organelor competente ale statului, pe debitorul său, care nu își execută
de bunăvoie obligația corelativă, de a o aduce la îndeplinire în mod silit. Ca drept comun,
procedura de executare silită este reglementată în Cartea a V-a a Codului de procedură civilă
( art. 622-914). Legea recunoaște și garantează persoanelor fizice și persoanelor juridice
drepturi subiective și interese legitime. În egală măsură, ea trebuie să le pună la dispoziție și
mijlocul legal pentru realizarea lor efectivă, în cazul în care nu sunt respectate. Acest mijloc
legal este procesul civil, prin intermediul căruia, cu ajutorul forței coercitive a statului, se
înfăptuiește constrângerea debitorului la îndeplinirea efectivă a obligației care îi revine,
respectiv de a da, de a face sau a nu face ceva, corespunzător dreptului subiectiv civil al
creditorului. În literatura de specialitate s-a arătat că cel care pornește un proces civil nu se
judecă numai pentru a obține o hotărâre judecătorească prin care să i se recunoască dreptul
său și să se stabilească obligația corespunzătoare a pârâtului, ci urmărește realizarea efectivă a
dreptului pretins, în sensul de a obține de la pârât predarea unui bun determinat, efectuarea
unei lucrări, plata unei sume de bani,etc.

Prin urmare, judecând pricinile civile, instanțele judecătorești, prin hotărârile

pronunțate urmează nu numai să constate încălcarea unui drept sau interes civil, ci, dacă este
cazul, partea care a căzut în pretenții trebuie să fie obligată la executarea a ceea ce s-a hotărât.
Când cel care a fost obligat prin hotărârea judecătorească își îndeplinește de bunăvoie
obligațiile stabilite în sarcina sa de către instanță, se realizează o executare voluntară și orice
altă procedură pentru finalizarea constrângerii judiciare care se realizează prin intermediul
procesului civil devine inutilă. Însă, dacă partea obligată prin hotărâre nu o execută de bună
voie, partea care a obținut câștig de cauză va putea cere executarea silită a ceea ce s-a acordat.

În cazul încălcării drepturilor subiective civile și a altor interese legitime de natură civilă,
constrângerea judiciară, ca formă a forței coercitive a statului, se realizează pe cale procesuală,
fiind necesar să se obțină în prealabil recunoașterea existenței dreptului valorificat prin acțiune
și apoi să se treacă la executarea obligației pârâtului, în vederea restabilirii ordinii de drept
încălcate. În concluzie, executarea silită este o fază a procesului civil, prin care se asigură
realizarea efectivă a dreptului recunoscut prin titlul executoriu, de exemplu, prin ridicarea
obiectului datorat și predarea lui creditorului urmăritor sau valorificarea, prin vânzarea silită, a
unei părți din bunurile debitorului și plata către creditor a creanței puse în executare.
 1.3. Caracteristicile executării silite. O primă caracteristică a executării silite este aceea
că ea presupune exercițiul forței coercitive a statului. Constrângerea debitorului de a executa
silit obligația care îi revine se poate realiza numai prin mijloacele procedurale și, cu exepțiile
expres prevăzute de lege, numai cu concursul organelor stabilite în acest scop de lege ( art. 625,
alin. (2) C.proc.civ. dispune că este interzisă efectuarea de acte de executare de către alte
persoane sau organe decât cele prevăzute de lege.)

Executarea silită se caracterizează prin aceea că nu se poate purta asupra persoanei

debitorului, ci numai asupra bunurilor sale. Această caracteristică a executării silite implică și
faptul că instanța de judecată nu poate pronunța hotărâri care să implice o constrângere fizică
asupra persoanei debitorului pentru a-l determina să își execute obligația de a face sau de a nu
face care îi revine, inclusiv în cazul obligațiilor de a face sau de a nu face care implică faptul
personal al acestuia. În astfel de ipoteze, legea prevede alte mijloace de constrângere, de
natură patrimonială, constând în obligarea debitorului la plata unor penalități calculate pe zi de
întârziere, în favoarea creditorului, iar în cazul obligațiilor de a face sau de a nu face care nu
implică faptul personal al debitorului, instanța îl poate autoriza pe creditorul însuși să le aducă
la îndeplinire, pe cheltuiala debitorului.

2. Natura juridică a executării silite. Executarea silită este ultima parte a procesului civil,
în cadrul căreia obligația corelativă creanței constatate prin titlul executoriu este efectiv
executată. Faza de judecată și cea de executare silită sunt două forme ale aceleași activități,
fiecare având caractere diferite. În literatura juridică, s-a pus problema dacă nu cumva
executarea silită este o activitate cu caracter administrativ, în care rolul instanței de judecată ar
ține de imperium, deosebit de dreptul de jurisdicție, care s-ar epuiza în momentul în care
instanța a pronunțat hotărârea în cauza judecată și prin aceasta s-a dezînvestit. Opinia
majoritară este aceea potrivit căreia procedurile execuționale au un caracter mixt, în care se
disting o latură jurisdicțională, reprezentată prin activitatea instanței de executare, și o latură
administrativă, constând în activitatea execuțională a executorului judecătoresc.

3. Modalitățile executării silite. Legea reglementează două modalități diferite de

executare: executare silită directă și executare silită indirectă. a) Executarea silită directă este
atunci când creditorul tinde să obțină realizarea în natură a prestației care formează obiectul
obligației debitorului înscrise în titlul executoriu, obligație de a face sau de a nu face. Ea poate
îmbrăca una dintre următoarele forme: - predarea silită a bunurilor mobile - predarea silită a
bunurilor imobile - executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face -
executarea hotărârilor judecătorești referitoare la minori b) Executarea silită indirectă este
situația în care creditorul, care are de realizat o creanță bănească, urmărește să își îndestuleze
creanța din sumele obținute prin valorificarea bunurilor debitorului sau prin poprirea sumelor
de bani, a titlurilor de valoare ori a altor bunuri mobile incorporale pe care acesta le are de
primit de la terțe persoane. Executarea silită indirectă cunoaște mai multe forme: - urmărirea
mobiliară - poprirea - urmărirea fructelor și a veniturilor imobilelor - urmărirea imobiliară.

Bibliografie:

1. G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, Ed. Hamangiu, București,2016, p.884-889;

2. G. Boroi (coord), Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, vol. II, Ed.
Hamangiu, București, 2013;
3. G. Răducan, Dreptul executării silite. Titlul executoriu european, Ed. Hamangiu,
București, 2010;
4. S. Zilberstein, V.M. Ciobanu, Tratat de executare silită, Ed. Lumina Lex, București,
2001;
5. G. Boroi, O. Spineanu-Matei, Codul de procedură civilă adnotat, ed. a 3-a, Ed.
Hamangiu, București, 2011;
6. G. Boroi, D. Rădescu, Codul de procedură civilă. Comentat și adnotat, 1994;
7. E. Oprina, I. Gârbuleț, Tratat teoretic și practic de executare silită, vol. I-II, Ed.
Universul Juridic, București, 2013;
8. E. Herovanu, Teoria executiunei silite. Cercetari in domeniul problemelor ei

fundamentale Bucrești, 1942, reeditare Ed. Univresul Juridic, București, 2020;

9. V.M. Ciobanu, Tratat theoretic și practic de procedură civilă, vol. II, Ed. Național,
București, 1997;
10. M. Stancu, Urmărirea și predarea silită a bunurilor imobile, Ed. Universul Juridic,
București, 2009;
11. I. Deleanu, V. Mitea, S. Deleanu, Tratat de procedură civilă, vol. II, Ed. Universul
Juridic, București, 2013;
12. V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă comentat și
adnotat, vol. II, Ed. Universul Juridic, București, 2016;
13. Ioan Les , Daniel Ghita , Calina Jugastru, Treatat de drept procesual civil, ed. a II-a,
vol. II, Ed. Universal Juridic, București, 2020;
14. Madalina Dinu , Roxana Stanciu, Executarea silita in Codul de procedura civila. Editia a 2-a
Comentariu pe articole, Ed. Hamangiu, București, 2019;
15. I. Leș (coord.), Drept procesual civil. Curs universitar, Ed. Universul Juridic,
București, 2021;
16. Alin Trailescu , Catalin Lunganasu, Drept procesual civil. Executarea silita, Ed. C.H.
Beck, București, 2021;
17. M. N. Costin, I. Leș, M.-Șt. Minea, C. M. Costin, S. Spinei, Dicționar de procedură
civilă de la A la Z, ed. a III-a, Ed. Universul juridic, București, 2020.
 EXECUTAREA SILITĂ ÎN PROCESUL CIVIL

C. 2 Conf. univ. dr. Gheorghe Bonciu

Master Drept privat
11 octombrie 2022

PARTICIPANTII LA PROCEDURA DE EXECUTARE SILITA (I):

Considerații generale, Părțile în faza executării silite;

1. Considerații generale

Executarea silită, caracterizată ca fiind cea de-a doua fază a procesului civil, nu poate fi
concepută fără participarea mai multor subiecți procesuali care, prin manifestarea lor de voință,
nasc, modifică sau sting raporturi procedurale execuționale.

Așadar, principalii participanți la executarea silită sunt părțile și organele de executare,

însă, de cele mai multe ori, este indispensabilă și participarea instanței de judecată, sau a altor
autorități. De asemenea, un rol important îl are și procurorul, nefiind exclusă nici participarea
terților în această fază a procesului civil.

În acest sens, art. 643 alin. 1 din NCPC reglementează în mod expres participanții la
executarea silită, care pot fi următoarele persoane sau organe: părțile, terții garanți, creditorii
intervenienți, instanța de executare, executorul judecătoresc, Ministerul Public, agenții forței
publice, martorii asistenți, experții, interpreții și alți participanți, în condițiile anume prevăzute
de lege.

2. Părțile procedurii de executare silită

Executarea silită, ca parte a procesului civil, este o activitate complexă la care iau parte,
ca subiecţi procesuali, părţile - creditorul urmăritor şi debitorul urmărit, instanţa, organele de
executare, Ministerul Public şi alte persoane.

Un rol auxiliar în faza de urmărire silită îl au organele administraţiei publice locale şi

organele de poliţie, care pot fi chemate să sprijine acţiunile organului de executare.

În faza executării silite părţile se numesc creditorul urmăritor - titularul titlului

executoriu, care urmăreşte să-şi realizeze dreptul recunoscut prin acest titlu şi debitorul urmărit
- cel ţinut de îndeplinirea titlului executoriu.
 În principiu, nimeni nu poate urmări pe cineva decât pentru un drept ce îi aparţine, după
cum nimeni nu poate fi urmărit decât pentru datoria sa personală.

Există însă şi unele excepţii. Astfel, executarea silită poate fi cerută, în afară de titularul
titlului executoriu, de succesorii universali, cu titlu universal sau cu titlu particular ai
creditorului; de creditorii creditorului, de procuror, de instanţa de judecată din oficiu, în unele
situaţii de excepţie.

În afara debitorului propriu-zis, mai pot fi urmăriţi:

a) garanţii - ţinuţi să răspundă pentru debitor potrivit dreptului comun;

b) moştenitorii. În cazul lor trebuie făcută următoarea distincţie:

- moştenitorii universali sau cu titlu universal, care au acceptat succesiunea pur şi

simplu, răspund cu întreaga lor avere

- moştenitorii universali sau cu titlu universal, care au acceptat succesiunea sub

beneficiul unui inventar, răspund numai în limita bunurilor succesoare

- moştenitorii cu titlu particular nu pot fi urmăriţi decât asupra bunului succesoral şi

numai dacă obligaţia este legată de aceasta.

Executarea silită poate fi continuată asupra moştenitorilor, începută fiind asupra

defunctului, după cum poate fi pornită direct asupra moştenitorilor.

În ce priveşte coparticiparea, spre deosebire de faza de judecată în care există

coparticipare activă, pasivă sau mixtă, în faza executării silite nu există decât coparticiparea
activă - mai mulţi creditori urmăresc acelaşi debitor.

Ca expresie a caracterului unipatrimonial al executării silite, în cazul pluralităţii de

debitori ce decurge din acelaşi titlu executoriu, urmărirea se face separat pentru fiecare
debitor. Astfel, în cazul urmăririi unui bun determinat, acesta nu priveşte decât o singură
persoană - deţinătorul bunului, iar în cazul în care executarea are ca obiect alte valori
patrimoniale, pentru fiecare patrimoniu pe latura sa activă sau fiecare valoare patrimonială în
parte, trebuie îndeplinite în mod separat formele de executare cerute de lege.

În faza executării silite, părțile poartă denumirea de creditor și debitor. Aceste calități
pot fi dobândite de oricare din părțile procesului civil (reclamant, pârât, intervenient), în funcție
de rezultatul judecății.
 Creditorul este persoana căreia i s-a eliberat titlul executoriu, respectiv acea parte care a
câștigat procesul.

În conformitate cu dispozițiile art. art. 632 din NCPC, executarea silită se va efectua
numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie
titlu executoriu.

Debitorul este persoana obligată prin hotărâre sau printr-un alt titlu executoriu și
împotriva căruia urmează să fie pornită executarea silită, dacă acesta nu își execută de
bunăvoie obligațiile.

În NCPC sunt consacrate pentru prima oară dispoziții potrivit cărora creditorul poate
urmări concomitent sau, după caz, separat, și bunurile terților care au garantat plata datoriilor
debitorului.

Condițiile pe care părțile trebuie să le îndeplinească în faza executării silite sunt aceleași
ca și în faza judecății, respectiv ele trebuie să aibă capacitate procesuală, calitate procesuală și
să justifice un interes în declanșarea executării silite.

Totodată, executarea silită poate fi pornită și de moștenitorii legali ai creditorului, dar în

același timp pot fi urmăriți și moștenitorii debitorului, deoarece aceștia se subrogă în drepturile
autorilor lor.

Creditorul nu poate fi obligat să participe la executarea silită, însă poate fi reprezentat

de un mandatar.

Coparticiparea procesuală activă poate fi realizată și în această fază a procesului civil,

întrucât nicio dispoziție legală nu împiedică mai mulți creditori să-l execute silit pe același
debitor, însă coparticiparea procesuală pasivă nu este posibilă, deoarece urmărirea are un
caracter individual, astfel că procedura execuțională va trebui realizată față de fiecare debitor în
parte . Mai mult decât atât, dacă mai multe persoane au calitatea de debitor, urmând a
răspunde solidar pentru o singură obligație, creditorul are drept de dispoziție de a executa
numai una dintre aceste persoane. Această persoană, care va suporta consecințele executării
obligației solidare, ulterior, poate formula o acțiune în regres împotriva celorlalți debitori
pentru a-i obliga să execute partea lor de obligație.

În faza executării silite, părțile au aceleași drepturi și obligații ca și în faza judecății.

Drepturile părților, sunt specificate în conținutul art. 646 NCPC și sunt următoarele:
 - de a asista personal sau prin reprezentanții lor la efectuarea tuturor actelor de
executare;

- de a lua la cunoștință de actele dosarului de executare;

- de a obține adeverințe și copii ale actelor dosarului de executare, certificate de

executorul judecătoresc, pe cheltuiala părții interesate;

- de a contesta actele de executare sau executarea silită însăși, în termenele și condițiile

prevăzute de lege;

Totodată, la cererea debitorului, executorul judecătoresc va aplica ținând cont de

dispozițiile art. 1.616 și urm. din NCC, compensația legală dintre creanța prevăzută în titlul a
cărui executare s-a cerut împotriva sa și creanța pe care el o opune pe baza unui alt titlu
executoriu.

De asemenea, părțile au și anumite obligații. Pornind de la principiul general statuat în

conținutul art.12 din NCPC potrivit căruia, drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-
credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, art. 646 din NCPC
evocă următoarele obligații ale părților:

a) creditorul este obligat, să acorde executorului judecătoresc, la cererea acestuia,

sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire, în bune condiții, a executării silite. Creditorul este
obligat să avanseze cheltuielile necesare îndeplinirii actelor de executare, potrivit dispozițiilor
luate de executor;

b) debitorul este obligat, sub sancțiunile prevăzute la art. 188 alin.(2), să declare, la
cererea executorului, toate bunurile sale, mobile și imobile, inclusiv cele aflate în
proprietatecomună pe cote-părți sau în devălmășie. Debitorul are obligația de a-i comunica
executorului judecătoresc, dacă bunurile sale au fost sechestrate anterior, predând
executorului o copie a procesului-verbal de sechestru.

Totodată, părțile au și anumite obligații specifice fazei executării silite (suportarea

cheltuielilor de executare de către debitor, obligația debitorului de a permite accesul
executorului judecătoresc la bunurile sale etc.).

2.1. Instanţa

Potrivit art. 651 alin. 1 C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în
circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
Rezultă de aici că instanţa de executare este judecătoria în raza căreia se face executarea. De la
această regulă există excepţii, în care au competenţe şi instanţele care au pronunţat titlul
executoriu (art. 443 alin. 1 - contestaţia la titlu).

Codului de procedură civilă e redus simțitor rolul instaţei în cadrul executării silite. Cu
toate acestea au fost păstrate o serie de atribuţii ale instanţei, acestea rezultând din analiza ce
o vom consacra formelor şi modalităţilor de executare silită.

O serie de dispoziţii privind activitatea instanţei sunt cuprinse şi în articolele ce

constituie partea generală a executării silite (at. 622-631).

Cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul

judecătoresc. Acesta, în termen de cel mult 3 zile, va solicita instanţei de executare
încuviinţarea executării silite, înaintându-i, în copie, cererea de executare şi titlul executoriu.

Conform art. 876 alin. 2, instanţa de executare încuviinţează executarea silită prin
încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de 7 zile de la înregistrarea
cererii. Încheierea de încuviinţare a cererii de executare silită nu este supusă niciunei căi de
atac. Încheierea de respingere a cererii poate fi atacată cu recurs, numai de către creditor, în
termen de 15 zile de la comunicare.

Instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite numai dacă:

- cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel
sesizat;
- titlul nu a fost învestit cu formulă executorie, dacă, potrivit legii, această cerinţă este
necesară pentru pornirea executării silite;
- creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă;
- titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;
- există alte impedimente prevăzute de lege.

Instanţa de judecată are competenţa de a soluţiona toate incidentele ivite în cursul

executării silite.

În unele proceduri de executare instanţa participă nemijlocit la efectuarea executării

silite.

Art. 790 C. proc. civ. prevede că, dacă terţul nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce-i revin
pentru efectuarea popririi, creditorul, debitorul sau organul de executare, pot sesiza instanţa de
executare, în vederea validării popririi.
 Instanţa este implicată şi în procedura de predare silită a bunurilor şi executarea altor
obligaţii de a face sau de a nu face.

De asemenea, instanţa de executare va stabili suma ce urmează a fi plătită ca echivalent

al valorii bunului ce nu poate fi predat în natură, prin hotărâre executorie, dată cu citarea
părţilor şi supusă numai recursului. Instanţa de executare va putea să dispună şi înfiinţarea de
măsuri asiguratorii.

În cazul obligaţiilor de a face sau de a nu face care presupun un fapt personal

debitorului, instanţa de executare în baza art.906 C. pr. civ., poate obliga pe debitor, prin
încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să plătească în favoarea statului o amendă
cominatorie, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzută în titlul
executoriu.

- îndrumă şi controlează activitatea executorilor judecătoreşti.

- rezolvă problemele litigioase ivite în cursul executării silite, prin judecarea

contestaţiilor la executare ce pot fi formulate de părţi, procuror sau terţi. Până la soluţionarea
contestaţiilor, instanţa poate dispune suspendarea executării.

Se observă, astfel, că participarea instanţei judecătoreşti în faza executării silite are o

mare importanţă deşi nu este necesară în toate cazurile, iar atunci când intervine, nu are un
caracter permanent ca în faza de judecată.

2.2. Organele de executare

Organul de executare este organul investit cu autoritatea de stat pentru a putea

impune debitorului urmărit sau unor terţe persoane, care deţin bunurile acestuia, obligaţia de a
executa dispoziţiile din titlul executoriu. Organul de executare aparţine categoriei organelor
auxiliare ale justiţiei.

Organele de executare sunt: executorii judecătoreşti și; organele fiscale

Organele administraţiei publice locale şi organele de poliţie, care pot fi chemate să

sprijine unele operaţiuni de executare întreprinse de executorii judecătoreşti, au, de asemenea,
un rol auxiliar în faza executării silite.

Categorii de organe de executare:

 a) Executorul judecătoresc. Este principalul organ de executare. Competenţa de a numi
executorii judecătoreşti este deţinută de ministrul justiţiei, iar modul în care îşi exercită
atribuţiile, angajarea promovarea, răspunderea, competenţele sunt reglementate de dispoziţiile
Legii nr. 188/2000 privind activitatea executorilor judecătoreşti. Prevederile acesteia se
completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.

Executorii judecătoreşti funcţionează pe lângă judecătorii. Ei pun în executare

dispoziţiile cu caracter civil cuprinse atât în hotărârile civile cât şi în cele penale, precum şi în
orice alte titluri executorii, dacă, pentru aceasta, legea nu prevede competenţa altor organe.

Actele de executare silită sunt începute de aceştia numai dacă li se ordonă de instanţa
pe lângă care funcţionează şi dacă sunt sesizaţi de cei interesaţi. Executorul trebuie să verifice
dacă s-au respectat condiţiile privind titlul, competenţa organului emitent, investirea cu
formulă executorie etc.

În cazul opunerii la executare a debitorului, executorul poate cere şi obţine sprijinul

organelor de poliţie. Mai trebuie menţionat că împotrivirea la executarea unei hotărâri
judecătoreşti prin ameninţarea organului de executare, cu agravanta dată de folosirea violenţei,
este sancţionată de art. 287 Cod penal.

b). Organele fiscal. Intră în această categorie inspectorii, agenţii fiscali şi alţi angajaţi,
delegaţi să facă încasări, ai organelor financiare de sector ale municipiului Bucureşti,
municipale, orăşeneşti şi comunale.

Potrivit art.223 din Codul de procedură fiscală executarea se face de organul de

executare competent prin intermediul executorilor fiscali. Conform art. 227 organele fiscale
care administrează creanţe fiscale sunt abilitate să efectueze procedura de executare silită.
Creanţele bugetare care se încasează şi se utilizează de instituţiile publice, se execută prin
organe proprii.

Codul de procedură fiscală se referă, prin dispoziţiile sale speciale, la organele de

specialitate ale direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat,
judeţene şi a municipiului Bucureşti, ale unităţilor subordonate acestora, unităţilor subordonate
Direcţiei generale a vămilor precum şi direcţiilor de specialitate din cadrul Ministerului de
Finanţe.

Codul de procedură fiscală, în cuprinsul său, stabileşte unele reguli privind executarea
silită a unor categorii de creanţe ce pot fi executate de organe de specialitate din cadrul
Ministerului Finanţelor sau de împuterniciţii proprii ai instituţiilor publice. Personalul acestor
organe de executare îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.
 Alte creanţe bugetare se execută prin împuterniciţi proprii ai Ministerului Muncii şi
Protecţiei Sociale, ai organelor administraţiei publice centrale şi locale precum şi ai instituţiilor
publice, după caz.

Din dispoziţiile legale rezultă că încasarea creanţelor bugetare se poate asigura şi de către
persoane angajate prin convenţie civilă de prestări servicii.

2.3. Ministerul Public

În virtutea faptului că procurorul apără ordinea de drept şi drepturile şi libertăţile

cetăţenilor, el poate interveni oricând în faza executării silite, dacă sunt încălcate normele
referitoare la acestea.

Din coroborarea art. 92 C. proc. civ. cu prevederile Legii nr. 304/2004 pentru organizare
judiciară, rezultă atribuţiile procurorului în executarea silită.

Astfel, procurorul are dreptul de a cere punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti,

pronunţate în favoarea persoanelor prevăzute în alin. 5 al art. 92. Acestea sunt cazurile în care
procurorul poate porni acţiunea civilă: pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale
persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de
lege. Pentru a-şi putea exprima voinţa, în această situaţie, creditorul trebuie înştiinţat. Dacă
creditorul a renunţat la executare iar procurorul consideră necesară continuarea ei, el va sesiza
instanţa pentru ca aceasta să se pronunţe asupra renunţării creditorului ţinând seama de
obligaţia ce îi revine în verificarea legalităţii actelor de dispoziţie ale părţilor.

În exercitarea atribuţiilor, procurorul poate folosi căile de atac legale, să atragă atenţia
persoanelor juridice de drept public creditoare sau organelor tutelare asupra abuzurilor
săvârşite cu prilejul activităţii de executare, să urmărească tragerea la răspundere penală a
celor vinovaţi, când constată încălcări ale normelor penale.

Procurorul poate exercita şi contestaţia la executare, în vederea anulării actelor ilegale,

cerând instanţei şi suspendarea executării. Asupra hotărârii privind contestaţia la executare, el
poate exercita căile de atac.

Dat fiind principiul disponibilităţii, care guvernează procesul civil, în practică sunt rare
intervenţiile procurorului în executarea hotărârilor civile. Trebuie reţinut, însă, că acesta poate
interveni ori de câte ori constată încălcarea ordinii de drept şi a drepturilor şi libertăţilor
cetăţenilor.

2.1. Terţii
 Uneori, în procedura de executare silită pot apărea şi persoane care nu au participat la
faza de judecată dar au interesul să-şi apere drepturile ce le-ar fi atinse în această fază a
procesului civil. Terţul intrat sau atras în procedura execuţională devine parte şi dobândeşte
drepturile şi obligaţiile procesuale prevăzute de lege pentru părţi, dar şi drepturi şi obligaţiile
speciale.

Astfel, ca urmare a înfiinţării popririi în mâinile unui terţ datornic debitorului, terţul
poprit nu mai poate face plăţi debitorului, ci - după validare sau în temeiul unei popriri
executorii - numai şi direct creditorului.

Terţul care pretinde că bunurile urmărite de creditor sunt ale lui şi nu ale debitorului,
poate face contestaţie la executare.

Acest mijloc procedural, al contestaţiei, poate fi folosit şi de soţul care susţine că se

urmăreşte un bun comun pentru o datorie personală a celuilalt soţ.

După cum creditorii neurmăritori pot participa, în condiţiile prevăzute de lege şi descrise
deja anterior, la distribuirea sumei obţinute prin executarea silită, în cazul că terţul creditor
socoteşte că urmărirea a fost pornită de un creditor fictiv, se poate opune la distribuirea sumei
realizate prin vânzarea bunurilor debitorului sau la validarea popririi.

Îndatoriri specifice au şi terţii cărora li s-au încredinţat bunurile debitorului sau bunuri
litigioase. Custodele astfel numit de organul de executare poate răspunde civil pentru orice
prejudicii provocate creditorului prin neglijenţa sa, sau poate răspunde penal pentru abuz de
încredere. În aceeaşi situaţie se află şi sechestrul judiciar, care poate răspunde civil sau penal în
cazul sustragerii de sub sechestru sau a abuzului de încredere.

Uneori, conservarea şi administrarea unui imobil urmărit este încredinţată persoanei

juridice de drept public creditoare sau altei persoane juridice, prin instituirea ca administrator-
sechestru. În această situaţie persoana juridică răspunde civil pentru pagubele pricinuite, în
timp ce răspunderea penală poate fi angajată salariatului persoanei juridice pentru neglijenţă
sau abuz în serviciu.

Bibliografie:

1. G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, Ed. Hamangiu, București,2016, p.884-889;

2. G. Boroi (coord), Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, vol. II, Ed.
Hamangiu, București, 2013;
3. G. Răducan, Dreptul executării silite. Titlul executoriu european, Ed. Hamangiu,
București, 2010;
 4. S. Zilberstein, V.M. Ciobanu, Tratat de executare silită, Ed. Lumina Lex, București,
2001;
5. G. Boroi, O. Spineanu-Matei, Codul de procedură civilă adnotat, ed. a 3-a, Ed.
Hamangiu, București, 2011;
6. G. Boroi, D. Rădescu, Codul de procedură civilă. Comentat și adnotat, 1994;
7. E. Oprina, I. Gârbuleț, Tratat teoretic și practic de executare silită, vol. I-II, Ed.
Universul Juridic, București, 2013;
8. E. Herovanu, Teoria executiunei silite. Cercetari in domeniul problemelor ei

fundamentale Bucrești, 1942, reeditare Ed. Univresul Juridic, București, 2020;

9. V.M. Ciobanu, Tratat theoretic și practic de procedură civilă, vol. II, Ed. Național,
București, 1997;
10. M. Stancu, Urmărirea și predarea silită a bunurilor imobile, Ed. Universul Juridic,
București, 2009;
11. I. Deleanu, V. Mitea, S. Deleanu, Tratat de procedură civilă, vol. II, Ed. Universul
Juridic, București, 2013;
12. V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă comentat și
adnotat, vol. II, Ed. Universul Juridic, București, 2016;
13. Ioan Les , Daniel Ghita , Calina Jugastru, Treatat de drept procesual civil, ed. a II-a,
vol. II, Ed. Universal Juridic, București, 2020;
14. Madalina Dinu , Roxana Stanciu, Executarea silita in Codul de procedura civila. Editia a 2-a
Comentariu pe articole, Ed. Hamangiu, București, 2019;
15. I. Leș (coord.), Drept procesual civil. Curs universitar, Ed. Universul Juridic,
București, 2021;
16. Alin Trailescu , Catalin Lunganasu, Drept procesual civil. Executarea silita, Ed. C.H.
Beck, București, 2021;

M. N. Costin, I. Leș, M.-Șt. Minea, C. M. Costin, S. Spinei, Dicționar de procedură civilă de la A la

Z, ed. a III-a, Ed. Universul juridic, București, 2020.