1. Să se definească Sistemul Termodinamic.

Se numeşte sistem termodinamic orice sistem fizic, cu volum determinat, alcătuit dintr-un
număr mare de particule (atomi şi molecule) aflate în mişcare de agitaţie termică.
2. Să se definească Starea sistemului termodinamic.
Starea sistemului termodinamic reprezinta totalitatea proprietăţilor sistemului termodinamic la
un moment dat .
3. Să se definească noţiunea de Parametri de stare.
Parametri de stare sunt reprezentati de mărimile fizice ce caracterizează complet starea
sistemului termodinamic.
4. Să se definească Procesul termodinamic (transformarea de stare).
Se numeşte transformare de stare sau proces termodinamic trecerea unui sistem termodinamic
dintr-o stare în altă stare.
5. Să se definească starea de Echilibru termodinamic.
Se numeste stare de echilibru termodinamic starea in care se gaseste sistemul termodinamic
dacă parametrii de stare ai sistemului îşi păstrează valoarea constantă în timp.
6. Să se enunţe Principiul general al termodinamicii.
Orice sistem termodinamic izolat adiabatic, aflat într-o stare de neechilibru termodinamic,
ajunge, după un număr de transformări succesive, într-o stare de echilibru termodinamic.
7. Să se enunţe Principiul tranzitivităţii echilibrului termodinamic.
Tranzitivitatea este o proprietate generală a echilibrului termodinamic.
8. Să se clasifice procesele termodinamice după parametrul de stare păstrat
constant.
Procesele termodinamice se pot clasifica dupa parametrul de stare care se menţine constant în
decursul procesului termodinamic astfel:
procese izoterme, T=ct;
procese izobare, p=ct;
procese izocore, V=ct;
procese izentropice, S=ct. (S=entropie)
9. Să se clasifice procesele termodinamice după viteza lor de desfăşurare.
Procesele termodinamice se pot clasifica dupa viteza lor de desfăşurare astfel:
procese cvasistaţionare, procese a căror viteză de desfăşurare este mică,deci pot fi
reprezentate grafic într-un sistem de coordonate;
procese nestaţionare, procese a căror viteza de desfăşurare este atât de mare încât stările
intermediare nu pot fi definite deci ele nu vor putea fi reprezentate grafic.
10. Să se clasifice procesele termodinamice după raportul dintre starea iniţială şi
finală a sistemului termodinamic.
Trecerea unui sistem termodinamic din starea iniţială în starea finală presupune parcurgerea
unor anumite stări intermediare. Dacă procesul invers presupune parcurgerea aceloraşi stări
intermediare atunci procesul se numeşte reversibil. Procesele cvasistaţionare, sunt procese
reversibile. Procesele nestaţionare sunt în schimb ireversibile.
11. Să se definească noţiunea de Energie internă a unui sistem termodinamic.
Energia internă a unui sistem termodinamic este dată de suma tuturor energiilor, cinetice şi
potenţiale, ale constituenţilor săi.Datorită schimbului de energie din timpul interacţiunii dintre
sistemul termodinamic şi mediu înconjurător, starea sistemului termodinamic se modifică,deci
energia internă a unui sistem termodinamic este funcţie de starea sistemului termodinamic, şi
deci poate fi exprimată cu ajutorul parametrilor de stare.
12. Să se definească noţiunea de cantitate de căldură schimbată între două corpuri.
Cantitatea de caldura reprezinta energia transferata de la corpul cu temperatura mai mare la
corpul cu temperature mai mica , in timpul schimbului de energie dintre sistemul
termodinamic si mediul inconjurator prin peretii incintelor.
13. Să se scrie formularea matematică a Principiului I al termodinamicii şi să se
precizeze semnificaţia fizică şi unitatea de măsură a fiecărui termen în parte.
Formula matematica a principiului intai al termodinamicii este:
Q=L+ΔU
Q-caldura schimbata de corp cu mediul exterior
ΔU-variatia energiei interne
L-lucrul mechanic schimbat de corp cu mediul exterior.
14. Să se definească şi să se precizeze unitatea de măsură a următorilor coeficienţi
calorici: capacitatea calorică; căldura molară (două cazuri), căldura specifică (două
cazuri).
Capacitatea calorică este numeric egală cu cantitatea de căldură necesară unui corp pentru a-şi
creşte temperatura cu un grad
,
Căldura molară este numeric egală cu cantitatea de căldură necesară unui mol de substanţă
pentru a-şi creşte temperatura cu un grad.

Cădura molară depinde de procesul prin care se face încălzirea. Astfel, se defineşte căldura
molară la volum constant şi căldura molară la presiune constantă, notate şi definite ca mai jos:
,
Căldura specifică este numeric egală cu cantitatea de căldură necesară unui kilogram de
substanţă pentru a-şi creşte temperatura cu un grad.

Cădura specifică depinde de procesul prin care se face încălzirea. Astfel, se defineşte căldura
specifică la volum constant şi căldura specifică la presiune constantă, notate şi definite ca mai
jos:
, .
15. Să se stabilească relaţia de legătură dintre căldura specifică şi căldura molară,
dintre căldura specifică şi capacitatea calorică, dintre căldura molară şi capacitatea
calorică.
Între căldurile molare şi căldurile specifice, având în vedere definiţiile lor, se stabileşte
următoarea relaţie :
.
16. Să se explice cum se aplică Principiul I al termodinamicii în cazul proceselor
ciclice. Maşina termică şi maşina frogorifică (2 puncte).
Aplicând principiul unu al termodinamicii , la procesele ciclice, a căror stare
iniţială şi finală coincid, deci , obţinem:
Apare deci posibilitatea transformarii energiei termice primită din exterior în lucru mecanic
efectuat împotriva forţelor exterioare. Şi, ca urmare a ciclicitaţii procesului, această
transformare poate fi reluată de oricâte ori se doreşte, producând astfel un lucru mecanic
oricât de mare este nevoie.
În figurile de mai jos este reprezentat acelaşi proces ciclic dar care este parcurs o dată în
sensul 1-a-2-b-1 şi a doua oară în sens invers adică 1-b-2-a-1. În primul caz sistemul
efectuează lucru mecanic asupra mediului exterior şi funcţionează ca o maşină termică. În al
doilea caz, sistemul cedează căldură mediului exterior şi funcţionează ca o maşină frigorifică.

P 1 P 1

+L a -L a

b 2 b 2

V V

Maşină termică Maşină frigorifică

Este important de subliniat că în cazul proceselor ciclice, formula principiului întâi al

termodinamicii rămâne valabilă, doar că prin cantitatea de căldură Q se va înţelege diferenţa
dintre căldura primită de sistem şi căldura cedată de acesta mediului înconjurător.

Această înseamna că într-un proces ciclic ST nu transformă în lucru mecanic toata căldura
primită, ci o parte o returnează mediului exterior.
În aceste condiţii, randamentul de transformare a caldurii în lucru mecanic, într-un proces

ciclic este : , valabil pentru procesele de echilibru. Randamentul proceselor

termodinamice de neechilibru este totdeauna mai mic decât cel al proceselor termodinamice
de echilibru .
17. Să se enunţe Principiul II al termodinamicii (oricare formulare).
Pentru principiul doi al termodinamicii există mai multe formulări, echivalente între ele. Una
afirmă că:

Nu există un proces termodinamic ciclic reversibil în care sistemul termodinamic doar să

primească căldură de la mediul exterior fără să cedeze acestuia o parte din cea primit.
Nu există un proces termodinamic ciclic reversibil în care sistemul termodinamic doar să
cedeze căldură mediului exterior fără să primească de la acesta o anumită cantitate de căldură.
Adică, în orice proces termodinamic ciclic reversibil, sistemul termodinamic va primi şi va
ceda mediului exterior o anumită cantitate de căldură.

altă formulare afirmă că Integrala entropiei de-a lungul întregului proces ciclic reversibil
trebuie să fie egală cu zero:
 sau .
Ceea ce arată înca o data caracterul de mărime de stare a entropiei. O a treia formulare afirmă
că:
Randamentul unei maşini termice care funcţionează după un ciclu real (de transformări
ireversibile) este mai mic decât randamentul unui maşini termice care funcţionează după un
ciclu ideal (reversibil), între acelaşi două surse de căldură.
18. Să se definească noţiunea de entropie a unui sistem termodinamic.
Entropia este o funcţie univocă de starea sistemului termodinamic, a cărei variaţie, atunci
când acesta trece dintr-o stare de echilibru în alta, este egală cu raportul dintre căldura
schimbată cu mediul exterior şi temperatura la care are loc acest schimb
19. Să se precizeze semnificaţia fizică a noţiunii de entropie.
Entropia sistemul termodinamic măsoară gradul de dezordine din sistem.
20. Să se enunţe Principiul creşterii entropiei.
În sistemele izolate adiabatic, entropia creşte în procesele ireversibile şi rămâne constantă în
cele reversibile. Entropia atinge valoarea maximă când sistemul atinge starea de echilibru
termodinamic
21. Să se enunţe Principiul III al termodinamicii, formularea lui Nernst.
Entropia rămâne constantă în apropierea lui zero absolut,

22. Să se enunţe Principiul III al termodinamicii, formularea lui Planck.

În cazul unui sistem omogen şi condensat (aflat în stare solidă sau lichidă), însăşi entropia
tinde la zero când temperatura tinde la zero absolut.

Subiecte de 2, 3 şi 4 puncte

1. Să se deducă relaţia lui Robert Mayer dintre căldurile molare (2 puncte).

Relaţia lui Robert Mayer este o relaţie care se stabileşte între căldurile molare ale unui gaz
ideal, respectiv între şi . Pentru deducerea ei se porneşte de la ecuaţia de stare a
gazului ideal şi de la expresia matematică a Principiului I al termodinamicii (pV=υRT şi
Q=L+ΔU) scrise sub formă diferenţială:
şi
dQ=dL+dU,
sau, folosind în ultima relaţie definiţia lucrului mecanic elementar,
dQ=pdV+dU.
Conform definiţiei căldurii molare la volum constant,

.
Din expresia Principiului I, rezultă pentru procesul izocor că

şi deci că

sau încă,
.
În mod asemănător, conform definiţiei căldurii molare la presiune constantă,
 .
În continuare se înlocuieşte din ecuaţia de stare pdV cu (deoarece dp=0, procesul fiind
izobar), şi apoi , relaţie adevărată indiferent de proces, obţinînd în final

sau

cunoscută ca relaţia lui Robert Mayer. Relaţia este valabilă şi pentru căldurile specifice sub
forma următoare:
, unde μ reprezintă masa molară a gazului
2. Să se deducă legea transformării adiabatice şi formulările ei echivalente (3
puncte).
Prin definiţie, procesul adiabatic este procesul în timpul căruia sistemul nu schimbă căldură
cu mediul exterior. În timpul unui proces adiabatic parametri de stare cunoscuţi, presiunea,
volumul şi temperatura se modifică. Se poate defini însă un alt parametru de stare, numit
entropie, care are proprietatea de a-şi păstra valoarea constantă în timpul acestui proces.
Pentru deducerea legii transformării adiabatice se porneşte de la ecuaţia de stare a gazului
ideal şi de la expresia matematică a Principiului I al termodinamicii (pV=υRT şi Q=L+ΔU)
scrise sub formă diferenţială:

şi
dQ=dL+dU
În ultima relaţie se ţine cont de definiţia lucrului mecanic elementar, şi de faptul că sistemul
termodinamic nu schimbă căldură cu mediul exterior, şi de expresia variaţiei elementare a
energiei interne, astfel încât expresia matematică a Principiului I al termodinamicii devine:

Se scoate dT din relaţia de mai sus şi se introduce în expresia ecuaţiei de stare scrisă sub
formă diferenţială. Se obţine următoarea relaţie:

,
sau, după trecerea termenului din membrul drept tot în membrul stâng şi gruparea termenilor
ce conţin pe pdV :

.
În continuare, în paranteză se aduce la acelaşi numitor, la numărător se înlocuieşte R din
relaţia lui Robert Mayer şi apoi se înmulţeşte întreaga relaţie cu R . Se obţine:

.
Se împarte relaţia la pV iar raportul căldurilor molare se notează astfel: . Raportul
astfel notat se numeşte exponent adiabatic. Relaţia devine:

.
Aceasta este o ecuaţie diferenţială. Prin integrare se obţine:
 ,
sau, ţinând cont de proprietăţile operaţiilor cu logaritmi,

Şi în final
.
Aceasta este legea transformării adiabatice sau ecuaţia lui Poisson. Folosind ecuaţia de stare a
gazului ideal şi ecuaţia lui Poisson se pot găsi formulări echivalente ale acesteia în funcţie de
parametrii T şi V şi de asemenea în funcţie de parametrii p şi T.
3. Să se definească transformarea politropă şi să deducă legea acesteia (2 puncte).
Prin definiţie, procesul politrop este procesul termodinamic în timpul căruia capacitatea
calorică a sistemului termodinamic rămâne constantă. Parametri de stare se modifică cu toţii.
Este un proces cu un grad de generalitate superior celor prezentate până în acest moment.
Pentru deducerea legii transformării politrope se porneşte de la ecuaţia de stare a gazului ideal
şi de la expresia matematică a Principiului I al termodinamicii (pV=υRT şi Q=L+ΔU) scrise
sub formă diferenţială:

şi
dQ=dL+dU
precum şi de la definiţia procesului, şi anume:

După cum se ştie, indiferent de natura procesului termodinamic, următoarele relaţii sunt
adevărate, fiind de fapt definiţii:
, şi .
În urma înlocuirii în forma diferenţială a Principiului I, se obţine:
.
În continuare, se înlocuieşte în formula de mai sus pe dT a cărei expresie se obţine din ecuaţia
de stare şi se obţine:

Se trec toţi termenii în membrul stâng şi se grupează pe lângă dV respectiv dp. Se obţine:

.
Ţinând cont de relaţia lui Robert Mayer, , se obţine:

Se înmulţeşte relaţia cu , se notează cu n indicele politropei:

,
şi se obţine:

,
iar în urma integrării,
 .
Relaţia găsită conţine ca şi cazuri particulare celelalte transformări simple ale gazului ideal.
4. Transformarea izotermă, izobară, izocoră, adiabatică. Definiţia transformării,
diferite formulări ale legii transformării respective, reprezentări grafice ale
transformării în diferite sisteme de coordonate, calculul mărimilor Q, L şi ΔU pentru
fiecare transformare în parte (câte 4 puncte pentru fiecare transformare în parte).
5. Să se calculeze randamentul ciclului Carnot.