concursuri şi examene

Testele-grilă reprezintă o constantă Ia aproape toate examenele şi

concursurile juridice de Ia examene de an, de Iicenţă şi până Ia concursurile
—

de admitere, de definihvat sau de promovare în profesiilejuridice şi, pe cale

—

de consecinţă, poate fi dificilă alegerea unei Iucrări adecvate hpului de

examen sau concurs, cu atât mai mult cu cât in ultimii ani s-au publicat
numeroasecărţi şi culegeri dete5tecu diferitegrade de dificultate.
Pentru cei care vorsă se pregătească pentru orice examen de tip test-grilă,
Editura Hamangiu publică, într-o singură Culegere de teste-griIă, toate
întrebările, însoţite de explicaţii ale tuturor variantelor de răspuns, date Ia
concursurile de admitere INM şi magistratură şi examenele de primire in
profesia de avocat stagiar şi deňnitv, după intrarea în vigoare a noilor coduri, n
adică din anul 2012 şi pânăin prezent.
Cuiegerea de teste-grilă cuprinde într-un singur volum peste 2000 de
o
teste-grilă, structurate pe cele patru discipline de concurs—Drept dvii, Drept
procesuol civU, Drept penal, Drept procesual penal, iar, pentru facilitarea
autoevaluării obiective asupra cunoşdnţelor dobândite, grilele date Ia
n
concursurile şi examenele de admitereîn profeshlejuridice au fostseparate de c
răspunsurile şi explicaţiile autorilor. -t
Astfel, fiecare disciplină cuprinde o primă parte doar cu testele-grilă,
grupate pe instituţii, urmând ca in partea a doua candidatul să găsească
răspunsul corect şi explkaţiile autorilor. Toate variantele de răspuns sunt
explicate şi comentate cuprinzător, autorii indicând concret răspunsurile
c
-t
corecte sau greşite:
• prin raportare Ia Iegislaţie şi în conformitate cu deciziile Curţii Constitu
ţionale, decizhleîn recursuri în interesul Iegh şi privind dezlegarea unor
probleme de dreptaleÎnaltei Curţi de Casaţieşiiustiţie;
• frecvente trímiteri Ia opiniile din doctrină, facilitând modul in care un
asemenea subiect trebuie gândit şi rezolvat;
• mohvările comisiilor de soluţionare a çontestaţiilor Ia barem, acolo CD
undea fost cazul;
• actualizările răspunsurilor, în mod corespunzător, în cazul în care
varianta de răspuns din barem nu mai este de actualitate din cauza
schimbărilor Iegislauve.
Scopul acestei culegeri este dea oferi candidatului o imagine de ansamblu
a problemelor de drept ce au constituitîntrebări de concurs/examen în uldmii
s
CD
ani śi totodată dea simula in mod real condiţhle de examen, acesta primind o
evaluare clară şi corectă a cunoştinţeloracumulate.
CD

Preţ 170 de IeI

ISBN 978-606-27-1589-2

hII ihIM III

9 786062 715892
www.hamangiu.ro
Ioan-PauI Chis, Mădălina Dinu, Cristinel Ghigheci,
Teona Elena Rădulescu, Tudor-VIad Rădulescu, Victor Văduva

Culegere de teste-grilă
pentru admiterea în magistratură i avocatură
cu expĺicaţii ale variantelor de răspuns

• DREPT CIVIL B DREPT PROCESUAL CIVIL

B DREPT PENAL• DREPT PROCESUAL PENAL

• Admitere 1NM Admitere în magistratură Primire în profesie avocat stagiar

—

• Primire în profesie avocat definitiv

—

r
 r --

Copyright@2020 Editura Hamangiu SRL

Editură de prestigiu recunoscut in domeniul ştünţelor sociale CNATDCU
Toate drepturile rezervate Edituńi Hamangiu
Nicio parte din această Iucrare nu poate fi copiată fără acordul scris aI Editurü Hamangiu
Editura Harnangiu: Str. Mitropolit Filaret nr. 39-39A, Sector 4, Bucureşti, O.R 5, C.R 91
TeI./Fax: 021.336.04.43; 031.805.80.21; Vănzări: 021.336.01.25; 031.425.42.24
E-mail: redactiahamangiu.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a Romäniei

Culegere de teste-grilă pentru admiterea in magistratură i avocaturä
cu explicaţii ale variantelor de răspuns Drept civil, Drept procesual
civil, Drept penal, Drept procesual penal / Ioan-PauI Chi. Mädälina
Dinu, Cristinel Ghigheci, Bucuresti Editura Hamangiu, 2020
... -

ISBN 978-606-27-1 589-2

1. Chis, Ioan PauI
11. Dinu, Mädă!ína
11. Ghighecí, Cristinel
34
 r —. —

La elaborarea prezentei Iucrări, autorii au contribuit după cum urmează:

Drept cívil Teona Elena Rădulescu, Tudor-VIad Rádulescu

Drept procesual civil Mădălina Dinu
Drept penal Ioan-PauI Chiş, Cristinel Ghigheci
Drept procesual penal Ioan-PauI Chiş, Victor Văduva
DESPRE AUTORI

IOAN-PAUL CHIŞ
Activitate profesională: Procuror Ia Parchetul Militar de pe Iângä Tribunalul Militar Bucureşti (1 mai
2019-prezent); procuror in cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (februarie 2017-aprilie 2019); procuror
la Parchetul de pe Iăngă Tribunalul Brăila (ianuarie 2017); procuror detaşat in cadrul ŞcoIfl Naţionale de
Greĺieri ca ĺormator (2016); procuror Ia Parchetul de pe Iăngă Tribunalul Bucureşti (martie 2014-decembrie
2015); procuror Ia Parchetul de pe Iângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti (februarie 2014); procuror Ia
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti (iulie 2012-ianuarie 2014); membru in comisiile
de elaborare a subiecteior de promovare in funcţii de execuţie a judecätorilor şi procurorilor.
Studü: Doctorin Drept disciplina Drept procesu& penal (coordonator ştiinţific prof. univ. dr Nicolae Volonciu),
Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti (2020); absolvent aI Institutului Naţional aI Magistraturii
(2012); master, Ştiinţe Penale. Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti (2012); Iicenţiat in Drept,
Facultatea de Drept a Universităţii Tibiscus din Timişoara (2007).
Activitate didactică: Prezentări cu caracter teoretic şi aplicativ în cadrul cursurilDr de masterat, Ştiinţe
Penale. disciplina Reglementarea măsuńlorpreventive prin prisma protecţiei europene a drepturilor omului
în procesul penal (2013-2017); prezentări cu caracter teoretic şi aplicativ in cadrul cursurilor de masterat,
Ştiinţe Penale, disciplina Aplicarea sancţiunilorproc&durale prin prisma CEDO (2015-2016); activitate
de seminarizare Ia disciplina Drept procesualpenal (2016-2017); activitate de seminarizare Ia disciplina
Cńminalistică (201 7-prezent).
Publicaţii recente: Metoda tehnico-juńdică în tiinţa dreptuluipenal (ingrijitor de ediţie), Ed. Hamangiu, 2020;
Codul de procedură penală, Comentariu pe adico/e (coordonator Mihail Udroiu) (coautor), ed. a 2-a, ed. a 3-a,
Ed. CH. Beck, 2017,2020 (două ediţii); Culegere de subiecte date Ia concursud şi examene. Procedură penală.
Partea generală, Partea specială (coautor). Ed. Hamangiu, 2019; Culegere de subiecte date Ia concursurişi
examene cu explicaţii ale variantelor de răspuns. Drept penal, Partea generală (coautor), Ed. Hamangiu,
—

2018; Culegere de subiecte date Ia concursuri şi examene cu explicaţii ale vańantelor de răspuns. Drept
—

penaL Partea specială (coautor), Ed. Hamangiu. 2018; Culegere de subiecte date Ia concursuń şi examene —

cu explicaţii ale variantelor de răspuns. Procedură penală. Partea generalä (coautor), Ed. Hamangiu, 2018;
Culegere de subiecte date Ia concursuri şi examene cu explicaţii ale variantelor de răspuns. Procedură
—

penală. Partea specială (coautor), Ed. Hamangiu, 2018; Procedurä penală Partea generală, Partea specială
(coautor), Ed. C.H. Beck, 2018, 2019 (două ediţii); Teste grilă. Drept penal& Procedură penală (coautor),
Ed. Solomon. 2016. 2017, 2018. 2019 (patru editii); Codul penal şi Codul de procedurä penalä (ingrijitor de
ediţie), Ed. Solomon, 2017; Codul de procedură penală (ingrijitor de ediţie), Ed. Solomon, 2016,2018; Codul
penal (ingrijitor de ediţie). Ed. Solomon, 2018; Admisibilitatea contestaţiei formulate de procurorul care nu a
răspuns in termenul de 5 zile cu privire Ia menţinerea tńmitedi ín judecatä sau a solicitat expres restituirea
cauzei la parchet, in revista Dreptul nr 5/2020 (coautor); The benetits of a special criminal proceedings
in absentia, Lex ET Scientia International Journal Juridical Series, 2019; The witness's right against
—

self-incrimination. National standard, Lex ET Scientia International Journal Juridical Series, 2018; CaIcuIuĺ
—

termenelorprescripţieirăspunderäpenale, in revista Dreptul nr 12/2018, revistă indexată BDI EBSCO,

ProQuest şi SSRN, ISSN 1018-0435; Competenţa instanţeide execuĺare. Competenţă funcţională. Competenţă
exclusivă, în revista Dreptul nr 8/2018, revistă indexatá BDI EBSCO, ProQuest şi SSRN, ISSN 1018-0435;
lnťracţiunea progresivă. Ne bis in idem, Conferinţa internaţională a doctoranzilor in drept, Timişoara,
9 iunie 2017; Confirmarea măsurü arestărň preventive. Procedura-remediu. Competenţa. Soluţu, in Analele
Universităţii din Bucureşti, Seria Drept, 2016; Admisibiĺitatea contestaţiei impotriva incheierü de finalizare a
procedurií camerei preliminare. Regresarea cauzei din faza judecăţii in faza camerei pre/iminare, in revista
..

Ureptul nr 5/2U16; Competenţa materiala a instanţelor judecătore şti in cazul infracţiunü de favorizare a
făptuitorului. Competenţa în procedurUe incidentale, in revista Dreptul nr. 2/2016; Redeschiderea urmărirü
penale urmată de conťirmarea de către judecător. Excepţie, in Analele Universităţii din Bucureşti, Seria
Drept, 2015; InconcUiabilitate sau încă!carea autorităţii Iucrului judecat?, în revista Dreptul nr. 11/2015;
Contesta ţie impotriva încheierii de indreptare a erorUor materiale intocmită de judecătorul de drepturi şi
hbertăţi. Inadmisibilitate, in revista Dreptul nr 5/2015; Notă Ia sentinţa penală nr 534 din 24 februarie 2014
pronunţată de Judecătoria Sectoru/ui 4 Bucure şti, în Analele Universităţii din Bucureşti, Seria Drept, 2014;
Soluţionarea lat urii civile în procesuI penal în caz de dezincriminare. Situaţii tranzUorü, în Caiete de drept
penal nr 4/2014; Aspecte teoretice de diferenţiere a cazului de revizuire privind inconciliabilitatea hotărărilor
de cazul de contesta ţie in anulare privind încălcarea autorităţii de Iucru judecat, in Caiete de drept penal
nr 3/2014.

MĂDĂLINA DINU
Tn prezent este avocat in Baroul Ilfov şi conferenţiar universitar Ia Catedra de Drept privat a Facultăţii de
Drept a Universităţii „Titu Maiorescu" din Bucureşti, Ia disciplina Drept procesual civil, precum şi formator Ia
Institutul Notarial Român şi Ia Institutul Naţional de Pregătire şi Perfecţionare a Avocaţilor formare iniţială, Ia
—

disciplina Drept procesual civil. Din anul 2019 este arbitru in cadrul Curţh de Arbitraj Comercial International
de pe Iăngă Camera de Comerţ şi Industrie a Romăniei.
Studii: A absolvit Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti in anul 2007 şi Facultatea de Drept a
Universităţii „Titu Maiorescu" din Bucureşti, în anul 2008, ca şefă de promoţie. A urmat cursurile de master
Ia disciplina Drept civü şi Drept procesual civil, in cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii „Titu Maiorescu",
precum şi cursuriie postuniversitare de specializare Reglementări cuprinse în Noui Cod civii şi Noui Cod
de procedură civUă, in cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti,. A absolvit cursurile INPPA
in noiembrie 2010 şi este doctor în Drept din anu 2013, teza de doctorat ĺiirid susţinutä printr-un proiect
interdisciplinar derulat de Academia Română, În perioada mai 2014-decembrie 2015 a avut calitatea de
postdoctorand in cadrul proiectului POSDRU Modernizarea iegislaţiei naţionale in contextul uniformizărü
dreptului Ia nivel european şi implicaţiile socio-politice asupra sistemului administrativ, tema proiectului de
cercetare fiind Procesui civil, Judecata în primă instanţă.
Publicaţii: a publicat, ca autor unic sau în coautorat, mai multe articole în reviste de specialitate.
Printre ultimele cărţi publicate amintim: Drept procesual civil, Ed. Hamangiu, 2020; Fişe de procedură civilä
pentru admiterea in magistratură şi avocatură, (in coautorat cu Gabriela Răducan) Ed. Hamangiu (şase
ediţfl); Fie privind organizarea şiexercitareaprofesieide avocat (în coautoratcu Claudiu Constantin Dinu),
ed. a 3-a, Ed. Hamangiu, 2019; Executarea silită in Codul de procedură civilă, Comentariu pe articole
(in coautorat cu Roxana Stanciu), Ed. Hamangiu, 2017, 2019 (două ediţii); Culegere de subiecte date Ia
concursuri şi examene cu exp/icaţU ale variantelorde răspuns. Procedurä civilă, Ed. Hamangiu, 2018, 2019
(două ediţii); Legislaţia profesiei de avocat, Ed. Hamangiu, 2017, 2018, 2019; Enciclopedia Juridică Română
(Drept procesual civil), vol. 1, Fd. Universul Juridic, 2018; Executarea silită în noul Codde procedură civílă (in
coautorat cu Roxana Stanciu), Ed. Hamangiu, 2015; Procesul civiL Judecata în primă instanţă, Ed. Hamangiu,
2016; Räspunderea producătorului pentru calitatea produselor alimentare, Ed. Hamangiu, 2016; Teste grile
pentru concursuri & examene (in colaborare cu Gabriela Răducan, Marius Voineag, Carolina Niţă şi Răzvan
IIie), Ed. Hamangiu (opt ediţii); Teste grilă pentru examenele de an, Iicenţă şi admitere în profesële juridice
(coautor) (patru ediţfl), Ed. Hamangiu; Legislaţia asigurărilor şi reasigurărilor în Romănia comentarii şi
—

explicaţii (in colaborare cu Manuela Tăbăraş), Ed. C.H. Beck, 2010; Asigurări-culegere de practică judiciară
(în colaborare cu Manuela Tăbăraş), Ed. C.H. Beck, 2010; Cadastru şipublicitate imobiliară culegere de—

practică judiciară (în colaborare cu Manuela Tăbăraş), Ed. C.H. Beck, 2009.

I
CRISTINEL GHIGHECI
Studii: Doctor in Drept, disciplina Drept penal şi Drept Pmcesual Penal (coordonator ştHnţiřic prof. univ. dr. George
Antoniu), Institutul de Cercetări Juridice Acad. Andrei Rădulescu" aI Academiei Române (2007-2011);
masterat in Drept penal, Universitatea Transilvania din Braşov, Facultatea de Drept (2005-2007); absolvent aI
Institutului Naţional aI Magistraturfl (2001); Iicenţiat in Drept, Universitatea Valahia din Târgovişte, Facultatea
de Drept (1996-2000).
Activitate profesională: Judecător Ia Curtea de apeI Braşov (201 2-prezent); judecător Ia Tribunalul Braşov
(2006-2012), judecător Ia Judecătoria Zărneşti (2002-2008); procuror stagiar Ia Parchetul de pe Iăngă
Judecătoria Moreni (2001-2002).
Activitate didactică: Formator Ia Institutul Naţional aI MagistraturU (2011-prezent); Iector universitar Ia
Universitatea Transilvania din Braşov, Facultatea de Drept (2011-prezent); membru in Comisia de elaborare
a subiectelor pentru examenul de promovare in funcţiile de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, organizat
de Institutul Naţional aI Magistraturü; speaker Ia conferinţele organizate de Institutul Naţional aI Magistraturii.
Publicaţii recente: Metoda tehnico-juridică in stünţa dreptului penal (ingrijitor de ediţie), Ed. Hamangiu, 2020;
Codul de procedură penală adnotat (coautor), vol, I şi 11, Ed. Universul Juridic, 2019; Culegere de subiecte date
la concursuri şi examene cu expl/caţíi ale varianteior de răspuns. Drept penaL Partea generală (coautor),
—

Ed. Hamangiu, 2018; Cuiegere de subiecte date ia concursuri şi examene cu exphcaţü ale variantelor de
—

răspuns. Drept penaL Parlea speciaiă (coautor), Ed. Hamangiu, 2018; Codul de procedură penală comentat
(coordonatori Nicolae Volonciu şi Andreea Simona Uzlău) (coautor), Ed. Hamangiu, 2014, 2015, 2017 (trei
ediţfl); Cereri ş/ excepţ// de cameră prelim/nară, vol, I şi 11, Ed. Hamangiu, 2017; Procedur/ penale (coautor),
vol. 1, Ed. Universul Juridic, 2017; Etica pmfesülorjurid/ce, Ed. Hamangiu, 2017; Minispeţe. VoL IIL Drept penal
(coautor), Ed. Solomon, 2016; M/nispeţe. VoL IV Procedură penală (coautor), Ed. Solomon, 2016; Testegrilă
(coautor), ed. a 2-a, Ed. Solomon, 2015; Dreptul la un proces ech/tabU. Aspecte penale. Hotărăr/ ale Curtü
Europene a Dreptur/lor Omulu/ pronunţate în cauzele împotriva României (coordonator), Ed. Universitară,
2015; Arestarea preventivă şi deţinerea nelegală. Hotărăń ale Curţü Europene a Drepturilor Omului pronunţate
în cauzele împotriva Romăniei (coordonator), Ed. Universitară, 2015; Noul Cod penaL Ghid de aplicare
pentru practicieni (coautor), Ed. Hamangiu, 2014; Principi/le procesului penal in noul Cod de procedură
penală, Ed. Universul Juridic, 2014; Cauzele care inlătură răspunderea penală, Ed. Universul Juridic, 2014;
HotărârUe CEDO in cauzele impotriva Românie/. Anahză. Consecinţe. Autorităţi potenţial responsabUe
(coautor), Ed. Universitară, 2012, 2013 şi 2014; L/beflatea de expr/mare. Hotărări ale Curţü Europene a
Orepturilor Omului pronunţate in cauzele împotriva României (coautor), Ed. Universitară, 2013; lnfracţ/unea
complexă Aspecte teoret/ce şi pra ctică judiciară, Ed. Hamangiu, 2012; peste 20 de articole de specialitate.

TEONA ELENA RĂDULESCU

A absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii „AI.I. Cuza" din Iaşi in anul 2013, urmând ca in aceIaşi
an să acceadă in profesia de avocat in cadrul Baroului Bucureşti. Ulterior, in anul 2018, in urma admiterii
concursului de intrare in proĺesie, a devenit notar stagiar.
Publicaţii: Asociaţii depropńetari. Legea nr. 196/2018 privind infi/nţarea, organizarea şifuncţionarea asoc/aţi/lor
de proprietari şi adm/nistrarea condom/ni/lor comentată şi adnotată, Ed. Hamangiu, 2019; Culegere de
—

subiecle date la concursur/ şi examene cu exphcaţ// ale variantelor de răspuns. Drept civ/l, Ed. Hamangiu
2018, 2019 (două ediţfl); Fişe de drept civil (in colaborare cu G. Boroi, M-M. Pivniceru, CA. Anghelescu,
B. Nazat, 1. Nicolae, T.-V. Rădulescu şi D. Dumitru), ed. 1, Ed. Hamangiu, 2016.
TUDOR-VLAD RÁDULESCU
Aabsolvit Facultatea de Drept a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi în anul 2004.
Afost timp de 10 ani preparator şi asistent universitar Ia Facultatea de Drept a Universităţii AIexandru Ioan
Cuza" din Iaşi, unde a predat Ia disciplina Drept civil, şi avocat in Baroul Iaşi. În anul 2016 a absolvit Institutul
Naţional aI Magistraturii, iar din 201 8 este judecător Ia Judecătoria Iaşi.
Publicaţii: Culegere de subiecte date Ia concursuri şi examene cu explica ţii ale variantelorde răspuns Drept
civil, Ed. Hamangiu, 2018, 2019 (două ediţii); Fişe de drept civil (in colaborare cu G. Boroi, M.-M. Pivniceru,
C.A.Anghelescu, B. Nazat, 1. Nicolae), Ed. Hamangiu, 2016,2017 şi 2018 (trei ediţii); NouI Codcivil—comentańi,
doctrină, jurisprudenţă (coautor), Ed. Hamangiu, 2012; Drept civil. Drepturile reale principale. Note de
curs. Jurisprudenţă relevantă. Speţe. Teste gńlă (in colaborare cu G. Boroi, M.-M. Pivniceru şi C.A. Anghelescu),
Ed. Hamangiu, două ediţii, 2009 şi 2011; Drept civiL Partea generală. Explicaţii teoretice, speţe şi griie (in
colaborare cu G. Boroi, M.-M. Pivniceru şi L. Irinescu), Ed. Hamangiu, 2008.

VICTOR VÄDUVA
Studii: Doctor in Drept, disciplina Drept procesual penal (coordonator şthnţiřic prof. univ. dr. Nico!ae Volonciu),
Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti (2018); master, Facultatea de Administraţie Publică din
cadrul Scolii Nationale de Stiinţe Politice i Administrative din Bucuresti (2007); master, Facultatea de Drept
din cadrul Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza" din Bucureşti (2006); Iicenţiat in Drept, Facultatea de
Drept din cadrul Academiei de Poliţie AIexandru Ioan Cuza" din Bucureşti (2003).
Activitate profesională; Judecätor cu grad de curte de apel, director adjunct responsabil cu formarea continuă
in cadrul ŞcoIfl Naţionale de Grefieri (iunie 2018-prezent); membru in comisia de corectare a Iucrărilor in
cadrul concursului de admitere Ia InsUtutul Naţional aI Magistraturfl (2019-2020); detaşat ca formator in cadrul
Şcolii Naţionale de Grefieri (rnai 201 6-iunie 2018); judecător în cadrul Judecătoriei Constanţa, Secţia penală
(iunie 2009-mai 2016); preşedinte aI Secţiei penale a Judecătoriei Constanţa (decembrie 2014-mai 2015).
Activitate didactică: Cadru universitar colaborator Ia Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti,
disciplina Criminalistică (201 8-prezent); expert formator in cadrul Proiectului Asistenţă pentru consolidarea
capacităţii sistemului judiciar din România de a face faţä noilorprovocări legislative şi instituţionaIe, derulat
de către Institutul Naţional aI Magistraturh (2014, 2015).
Publicaţii recente: Culegere de subiecte date Ia concursuri şi examene. Procedurä penalä. Partea generalä.
Partea specială (coautor), Ed. Hamangiu, 2019; Judecata in cazul recunoaşterü invinuirii, Ed. Hamangiu,
2019, Culegew de subiecże daĺe Ia concursuti şi examene cu expflcaLü ale varianlelor de răspuns. Procedură
—

penală. Partea generală (coautor), Ed. Hamangiu, 2018; Culegere de subiecte date Ia concursuri şiexamene —

cu explicaţu ale vańantelor de răspuns. Procedură penală. Partea specială (coautor), Ed. Hamangiu, 2018;
Codulpenal(ingriji(or de ediţie), Ed. Solomon, 2018, 2019; Codul de procedură penală (ingrijitor de ediţie),
Ed. Solomon, 2016, 2018,2019; Codulpenal şi Codul de procedură penală (ingrijitor de ediţie), Ed. Solomon,
2017,2018,2019; NouI Cod de procedură penală comentat (coordonatori Nicolae Volonciu şiAndreea Simona
Uzlău) (coautor), Ed. Hamangiu, 2014,2015,2017 (trei ediţii); Dreptul Ia tăcere almadorului coinculpat versus
dreptul recunoscut de art 6 parag. 3 Iit. d) din Convenţia europeană a dreptudloromului, ańicol publicat in cadrul
Conferinţei internaţionale a doctoranzilorin drept, Timişoara, Ed. Universul Juridic, 2017; NouI Codde procedură
penală. Ghid de aplicare pentru practicieni (coautor), Ed. Hamangiu, 2014; Judecata in cazul recunoaşterU
vinovăţiei, in revista Dreptul nr. 512014; Judecata in cazul recunoaşterü vinovăţiei. Art 3201 C.proc.pen.
Jurisprudenţă cornentată, Ed. Hamangiu, 2013; Veriücarea regularităţUactului de sesizare şia Iegaleisesizări
a instan ţeL Jurisprudenţä comentată şi reglementarea în noul Cod de procedură penală, Ed. Hamangiu,
2013; Infracţiuni contra Iibertăţü persoanei. Jurisprudenţă comentată şi reglementarea din noul Cod penal,
Ed. Hamangiu, 2012; Infracţiuni de abuz şi negIenţă în sen4ciu. Pra ctică judiciară, Ed. Hamangiu, 2012.
 CUPRINS

1. DREPT CÍVIL

A.TESTE-GRILĂ 3

CAPITOLUL 1. PARTEA GENERALÄ, PERSOANA FIZICĂ ŞI PERSOANA JURIDICÄ 3

• Aplicarea Iegii civile în timp, spaţiu şi asupra persoanelor 3
§2. Raportul juridic civil 3
§3. Actul juridic civil
4
3.1. Noţiune şi clasificäň, Condiţii de fond şi formă 4
3.2. Modalităţile actului juridic civil 7
3.3. Nulitatea actului juridic civil 8
3.4. Efectele actului juridic civil 10
§4. Prescripţia extinctivä şi decăderea 12
§5, Persoana fizică şi persoana juridică 16

CAPITOLUL AL II-LEA. DREPTURILE REALE PRINCIPALE

§1. Dreptul de proprietate
§2. Modalităţile juridice ale dreptului de proprietate
§3. Dezmembrămintele dreptului de proprietate privată 20
§4. Posesia
23
§5. Moduńle de dobândirea drepturilor reale principale
§6. Apárarea drepturilor reale principale

CAPITOLUL AL III-LEA, TEORIA GENERALĂ A OBLIGAŢIILOR 27

§1. Obligaţia civilă 27
§2. Particularităţi ale contractului
§3. Faptele juridice Iicite
§4. Faptele ilicite şi celelalte fapte juridice extracontractuale cauzatoare de prejudiciu
§5. Executarea obtigaţiitor
§6. Transmisiunea şi transformarea obligaţiilor 41
§7. Stingerea obligaţiilor 44
§8. Garanţiile obligaţiilor 46

CAPITOLUL AL IV-LEA. CONTRACTE SPECIALE 47

§1. Contractul de vănzare 47
§2. Contractul de donaţie
§3. Contractul de Iocaţiune 55
§4. Contractul de societate 58
§5. Contractul de mandat 58
§6. Contractul de imprumut
X CUPRINS

§7. Contractul de asigurare 61

§8. Con(ractul de rentă viageră — 61
§9. Contractul de intreţinere 61
§1O. Contractul de tranzacţie 63

CAPITOLUL AL V-LEA. SUCCESIUNI 65

§1, Regulile generale ale moştenirii 65

§2. Moştenirea legală
05
53. Moştenirea testamentarä, rezerva succesoralä şi cotitatea disponibilă 68
54. Transmisiunea si partajul moştenirii — 69

CAPITOLULALVI-LEA. FAMILIA 71

51. Desíacerea căsătoriei 71

52. Filiaţia 71
53. Autoritatea părinteascä — 72
54. Obligaţia Iegală de intreţinere — - 73

B. RÄSPUNSURI ŞI EXPLICAŢII 74

CAPITOLUL 1. PARTEA GENERALĂ, PERSOANA FIZICĂ Şl PERSOANA JURIDICĂ 74

§1, Aplicarea legii civile in timp, spaţiu şi asupra persoanelor - 74

52. Raportul juridic civil 75
53. Actul juridic civil 77

3 1 Nojiune si clasiĺicäri Condiţii de fond i forrua 77

3.2. Modalităţile actului juridic civil 84

3.3. Nulitatea actului juridic civil 88
3.4. Efectele actului juridic civil_ -________________________________________________________ 94
54. Prescripţia extinctivă şi decăderea 98
55. Persoana fizicä i persoana juridic 108

CAPITOLUL AL II-LEA, DREPTURILE REALE PRINCIPALE 110

51. Dreptul de proprietate 110

52. Modalitájile juridice ale dreptului de proprietate —- - 1i2
53. Dezmembrămintele dreplului de proprietate privată 116

54. Posesia - —_______________________________________________________________ 122

55. Modurile de dobândire a dreplurilor reale principale 124
56. Apărarea drepturilor reale principale 126

CAPITOLUL AL III-LEA. TEORIA GENERALÁ A OBLIGAŢIILOR 131

51. Obligaţia civilă -— — - — — 131
52. Particularităţi ale conlractului 132
53. Faptele juridice licite -
136
54. Faptele ilicite i celelalte fapte juridice extracontractuale cauzatoare de prejudicřu 142
55. Executarea obhgaţiilor 153
56. Transmisiunea i transformarea obligaţiilor 166
57. Stingerea oblšgaţiior 174
58. Garanţiile obligaţiilor 178
CUPRINS XI

CAPITOLUL AL IV-LEA, CONTRACTE SPECIALE 180

51. Contractul de vânzare 180
52. Contractul de donaţie 191
53. Contractul de Iocaţiune 197
§4. Contractul de societate 203
55. Contractul de mandat 204
56. Contractul de imprumut 209
57. Contractul de asigurare 211
58. Contractul de rentă viageră 211
59. Contractul de intreţinere 212
510. Contractul de tranzacţie 215

CAPITOLUL AL V-LEA. SUCCESIUNI 219

51. Regulile generale ale moştenirii 219
52. Moştenirea Iegală 220
53. Moştenirea testamentară, rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă 227
54. Transmisiunea şi partajul moştenirU 229

CAPITOLUL AL VI-LEA. FAMILIA 232

51. Desfacerea căsătoriei 232
52. Filiaţia 234
53. Autoritatea părintească 236
54. Obligaţia Iegalâ de intreţinere 238

11. DREPT PROCESUALCIVIL

A. TESTE-GRILk 243

Capitolul 1. DISPOZIŢII GENERALE 243

51. Principiile fundamentale ale procesului civil 243
52. Aplicarea Iegii de procedură civilă 244
53. Acţiunea civilă 245
54. Participanţii Ia procesul civil 247
4.1. Incidente referitoare Ia compunerea şi constituirea instanţei__________________________________ 247
4.2. Părţile Tn procesul civil 249
4.3. Reprezentarea părţilor in judecată. Participarea Ministerului Public Tn procesul civil 253
55. Competenţa instanţelor judecătoreşti 255
5.1. Competenţa generală. Competenţa materială. Competenţa teritorială 255
5.2. Incidente procedurale privitoare Ia instanţa sesizată____________________________________________ 260
56. Actele de procedură şi termenele procedurale 263

CAPITOLUL AL II-LEA. PROCEDURA CONTENCIOASĂ 268

51. Judecata in faţa primei instanţe 268
1.1. Sesizarea instanţei de judecată 268
1.1.1. Cererea de chemare in judecată__________________________________________________________ 268
 • •-

xlI CUPRINS

1.1.2. Întâmpinarea şi cererea reconvenţionaiă 270

1.2. Etapele cercetärii procesului şi a dezbaterii in fond a procesului 273
1.2.1. Şedinţa dejudecată. Încheierile 273
1.2.2. Excepţiile procesuale 274
1.2.3, Probele . 276
1.2.4. Asigurarea probelor 279
1.2.5. Incidente procedurale 279
1.2.6. Actele procesuale de dispoziţie ale părţilor 281
1.3. Etapa deliberărfl şi pronunţării hotärării judecătoreşti 282
1.4. Hotărârea judecătorească 283
§2, Judecata in căile de atac 287
2.1. ApeluI 287
2.2. Recursul 289
2.3. Contestaţia in anulare 291
2.4. Revizuirea 293
§3. Recursul in interesul Iegii. Sesizarea Tnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie in vederea pronunţării
unei hotärări prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Contestaţia privind
tergiversarea procesului 295

CAPITOLUL AL lll-LEA. PROCEDURA NECONTENCIOASĂ JUDICIARĂ 296

CAPITOLUL AL IV-LEA. EXECUTAREA SILITĂ 297

CAPITOLUL AL V-LEA. PROCEDURI SPECIALE 302

§1. Procedura divorţului .

— -
- 302
§2 Măsuri!e asigurătorii şi provizorii 304
§3. Procedura partajului judiciar 305
§4, Procedura ordonanţei preşedinţiale 306
§5, Procedura ordonanţei de plată 307
§6, Procedura cu privire la cererile de valoare redusă 307
§7. Procedura evacuärii din irnobilele folosite sau ocupate fără drept 307
§8. Cauţiunea judiciară 308
§9. Procedura ofertei de platä şi consemnaţiunii —. 308
§10, Procedura privitoare Ia inscrierea drepturilor dobăndite in temeiul uzucapiunii 309

IL RĂSPUNSURI ŞI EXPLICAŢII 310

CAPITOLUL 1. DISPQZIŢII GENERALE 310

§1. Principiile fundamentale ale procesului civil 310
§2. Aplicarea Iegii de procedură civilă 314
§3. Acţiunea civilă 315
§4, Participanţii la procesul civil 320
4.1. Incidente procedurale privind compunerea sau constituirea instanţei ‚ 320
4.2. Părţile in procesul civiI_, 326
4.3. Reprezentarea părţilor in judecată. Participarea Ministerului Public in procesul civil .335
§5. Competenţa instanţelor judecătoreşti ‚ — 338
5.1. Competenţa generală. Competenţa materială. Competenţa teritorială 338
CUPRINS xIII

5.2. Incidente procedurale privitoare Ia instanţa sesizată________________________________________ 349

§6. Actele de procedură şi termenele procedurale 355

CAPITOLUL AL II-LEA. PROCEDURA CONTENCIOASĂ 365

§l, Judecata in faţa primei instanţe 365
1.1. Sesizarea instanţei dejudecatä_____________________________________________________ 365
1.1.1. Cererea de chemare în judecată 365
1.1.2. ĺntămpinarea şi cererea reconvenţională 371
1.2. Etapele cercetării procesului şi a dezbaterii in fond a procesului 377
1.2.1. Şedinţa de judecată. Incheierile 377
1.2.2. Excepţiile procesuale 380
1.2.3. Probele 384
12.4. Asigurarea probelor________________________________________________________________ 390
1.2.5. Incidente procedurale 391
1.2.6. Actele procesuale de dispoziţie ale părţilor 395
13. Etapa deliberării şi pronunţării hotărării judecătoreşti 399
1 .4. Hotărărea judecătorească 400
§2, Judecata in căile de atac 408
2.1. ApeIuI 409
2.2. Recursul 414
2.3. Contestaţia in anulare 417
2.4. Revizuirea 421
§3. Recursul in interesul Iegii. Sesizarea Tnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie in vederea pronunţării
unei hotărăh prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept Contestaţia privind
tergiversarea procesului 425

CAPITOLUL AL III-LEA. PROCEDURA NECONTENCIOASĂ 427

CAPITOLUL AL IV-LEA. EXECUTAREA SILITĂ 429

CAPITOLULALV-LEA. PROCEDURI SPECIALE 438

§1. Procedura divorţului 438
§2. Măsurile asigurätorii şi provizorii 441
§3. Procedura partajuluijudiciar 443
§4, Procedura ordonanţei presedinţiale 444
§5, Procedura ordonanţei de plată 446
§6. Procedura cu privire Ia cerehle de valoare redusă 447
§7. Procedura evacuăňi din imobilele folosite sau ocupate fără drept 449
§8. Cauţiunea judiciară 451
§9. Procedura ořerlei de plată şi consemnaţiuni 451
§10, Procedura privitoare Ia inscrierea drepturilor dobândite in temeiul uzucapiunii 451
xIv CUPRINS

111. DREP1 PENAL

A. TESTE—GRILĂ 455

CAPITOLUL 1. PARTEA GENERALĂ -455

§1. Aplicarea Iegii penale în timp_ -455
§2. Aplicarea Iegii penale în spaţiu - -457
§3. Infracţiunea _458
3.1. Dispoziţii generale _458
3.2. Cauzele justiflcative -459
3.3. Cauzele de neimputabilitate -460
3.4. Formele infracţiunii 461
3.5. Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni 462
3.6. Autorul şi participanţii
§4. Pedepsele

4.1. CategorUle pedepselor

4.2. Pedepsele principale 469
4.3. Pedeapsa accesorie şi pedepsele complementare 469
4.4. CaIcuIuI duratei pedepselor 470
4.5. Individualizarea pedepselor - 471
4.5.1, Circumstanţele atenuante 471
4.5.2. Circumstanţclc agravanto 7'.)
‘11

4.6. Renunţarea Ia aplicarea pedepsei 472

4.7. Amânarea aplicärii pedepsei 472
4.8. Suspendarea executärii pedepsei sub supraveghere 473
4.9. Liberarea condiţionată 475
§5. Măsurile de siguranţă 476
§6. Minoritatea 476
§7. Răspunderea penală a persoanei juridice 477
§8. Cauzele care inlătură răspunderea penală____________ 478
§9. Cauzele care inlăturä sau modifică executarea pedepsei 480
§10. Cauzele care inlätură consecinţele condamnării_______ 480
§11. Inţelesul unor termeni sau expresü in Iegea penalä 481

CAPITOLUL AL II-LEA, PARTEA SPECIALĂ 482

§1. Infracţiuni contra persoanei_____________________ 482
1.1. Infracţiuni contra vieţii 482
1.2. Infracţiuni contra integrităţii corporale sau sănătăţii 486
1.3. Infracţiuni săvărşite asupra unui membru de familie — 488
1.4. Infracţiuni contra Iibertăţii persoanei 488
1.5. Infracţiuni contra Iibertăţii şi integrităţii sexuale 490
1.6. Infracţiuni ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private 492
§2. Infracţiuni contra patrimoniului 493
2.1. Furtul 493
2.2. Tălhăria şi pirateria 496
2.3. Infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea increderii
CUPRINS XV

24. Distrugerea şi tulburarea de posesie 500

§3. lnfracţiuni contra autorităţii 501
§4. lnfracţiuni contra infăptuirii justiţiei 502
§5. lnfracţiuni de corupţie şi de serviciu 506
5.1. Infracţiuni de corupţie 506
5.2. Infracţiuni de serviciu 508
56. lnfracţiuni de fals 510
57. lnfracţiuni contra siguranţei publice 512
58. lnfracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socialä 513
59. lnfracţiuni prevăzute Tn legi speciale 513

IL RĂSPUNSURI Şl EXPLICAŢII 314

CAPITDLUL 1, PARTEA GENERALĂ 514

51. Aplicarea legii penale in timp 514

52. Aplicarea legii penale in spaţiu 518
53. lnfracţiunea 520
3.1. Dispoziţii generale 520
3.2. Cauzelejustificative___________________________________________________________________ 522
3.3. Cauzele de neimputabilitate 527
3.4. Formele infracţiunfl 529
3.5. Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni 531
3.6. Autorul şi participanţii 545

§4. Pedepsele 550

4.1. Categoriile pedepselor____________________________________________________________ 550
4.2. Pedepsele principale 552
4.3. Pedeapsa accesorie şi pedepsele complementare 553
4.4. CaIcuIul duratei pedepselor 555
4.5. Individualizarea pedepselor_____________________________________________________________ 556
4.5.1. Circumstanţele atenuante 556
4.5.2. Circumstanţele agravante 559
4.6. Renunţarea la aplicarea pedepsei 560
4.7. Amânarea aplicării pedepsei 560
4.8. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere 563
4.9. Liberarea condiţionată 566
55. Măsurile de siguranţă 567
56. Minoritatea 569
57. Răspunderea penală a persoanei juridice 571
58. Cauzele care inlătură răspunderea penală 573
59. Cauzele care Tnlătură sau modifică executarea pedepsei 577
510. Cauzele care Tnlătură consecinţele condamnării 579
511. ĺnţelesul unor termeni sau expresii in legea penală 581

CAPiTOLUL AL il-LEA, PARTEA SPECIALĂ 582

51. lnfracţiuni contra persoanei 582
1.1. lnfracţiuni contra vieţii 582
XVI CUPRINS

1.2. Infracţiuni contra integritäţii corporale sau sănătăţii — - 593

1.3. Infracţiuni săvărşite asupra unui membru de familie 597
1.4. Infracţiuni contra Iibertăţii persoanei 598
1.5. Inĺracţiuni contra Iibertăţii şi integrităţii sexuale 603
1.6. Infracţiuni ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private 608
§2. Inĺracţiuni contra patrimoniului - -_________________ 609
2.1. Furtul — 609
2.2. Tălhăria şi pirateria 616
2.3. tnfracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea increderii — 621
2.4. Distrugerea şi tulburarea de posesie 626
§3. Infracţiuni contra autorităţii 629
§4. Infracţiuni contra infăptuirii justiţiei 631
§5. Infracţiuni de corupţie şi de serviciu -

5.1. Infracţiuni de corupţie —___________________________________

640
5.2. Infracţiuni de serviciu —
644
§6. Infracţiuni de fals - 647
§7. Infracţiuni contra siguranţei publice 652
§8 Infracţiuni care aduc atingere unor relaţü privind convieţuirea socială 652
§9. Infracţiuni prevăzute in Iegi speciale 654

IV DREPT PROCESUAL PENAL

A.TESTE-GRILÄ

CAPiTOLUL 1. PARTEA GENERALĂ

§1. Principiile şi Iimitele aplicării Iegii procesuale penale 659 ‚

§2. Acţiunea pena!ă şi acţiunea civilä in procesu! penal 659

§3, Participanţii in procesul penal —_________ - -- 663
3.1. Părţile, subiecţii procesuali principali şi drepturile acestora___________________________________ 663
3,2. Competenţa organelorjudiciare________ •‚_„ 665
3.3. Avocatul. Asistenţa juridicä şi reprezentarea 672
§4. Probele. mijloacele de probă şi procedeele probatorii 674
§5. Măsurile preventive şi alte măsuri procesua!e 677
5.1. Măsurile preventive 677
5.2. Aplicarea provizorie a mäsurilor de siguranţă cu caracter medical 681
5.3. Măsurile asigurätorii, restituirea Iucrurilor şi restabilirea situaţiei anterioare sävárşirii
infracţiunii 681
§6. Acte procesuale şi acte procedurale comune 682
6.1. Citarea, comunicarea actelor procedurale şi mandatul de aducere. Noţiunile de act
procesual şi act procedural 682
6.2. Termenele 683
6.3. Cheltuielile judiciare_________________________________________________________________________ 663
6.4. Sancţiunile procesuale 683
6.5. Amenda judiciarä
CUPRINS XVII

CAPITOLUL AL II-LEA. PARTEA SPECIALĂ 686

§1. Urmărirea penală 686
1.1. Dispoziţii generale 686
1.2. Sesizarea organelor de urmărire penală 686
1.3. Conducerea şi supravegherea activitäţii organelor de cercetare penalä de către procuror 687
14. Desfăşurarea urmăririi penale 688
1.5. Suspendarea urmäririi penale 689
1.6. Clasarea şi renunţarea Ia urmărirea penală 690
1 .7. Reluarea urmăririi penale 692
1.8. Dispoziţii privind efectuarea urmăririi penale de către procuror________________________________ 692
1 .9. Rezolvarea cauzelor şi sesizarea instanţei 693
1.10. Plăngerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală 693
§2. Camera preliminară 695
§3. Judecata 698
3.1. Dispoziţii generale 698
3.2. Judecata în primă instanţă___________________________________________________________________ 701
3.3. ApeIuI 706
3.4. Contestaţia 711
3.5. Căile extraordinare de atac 711
3.5.1. Conteslaţia in anulare 711
3.5.2. Revizuirea 712
3.5.3. Redeschiderea procesului penal in cazul judecării in Iipsa persoanei condamnate 713
§4. Proceduri speciale 714
4.1. Acordul de recunoaşterea vinovăţiei_____________________________________________________ 714
4.2. Procedura in cauzele cu infractori minori 715
4.3. Procedura reabilitării 716
55. Executarea hotărâńlor penale 717

B. RÄSPUNSURI ŞI EXPLICAŢII 719

CAPITQLUL 1. PARTEA GENERALĂ 719

§1. Principiile şi Iimitele aplicării Iegii procesuale penale 719
§2. Acţiunea penală şi acţiunea civilă in procesul penal 719
§3, Participanţii în procesul penal 728
3.1. Părţile, subiecţii procesuali principali şi drepturile acestora___________________________________ 728
3.2. Competenţa organelorjudiciare 734
3.3. Avocatul, Asistenţa juridică şi reprezentarea 749
54. Probele, mijloacele de probä şi procedeele probatorii 752
55. Măsurile preventive şi alte măsuri procesuale 762
5.1. Măsurile preventive 762
5.2. Aplicarea provizorie a măsurilor de siguranţă cu caracter medical 771
5.3. Măsurile asigurätorii, restituirea Iucrurilor şi restabilirea sítuaţiei anterioare săvăririi
infracţiunii 772
§6. Acte procesua!e şi acte procedurale comune 773
6.1. Citarea. comunicarea actelor procedurale şi mandatul de aducere. Ńoţiunile de act
procesual şi act procedural 773
XVIII ÇUPRINS

6.2. Termenele

5.3, Cheltuielile judiciare___________________________________________________________________ 776

6.4. Sancţiunile procesuale_________________________________________________________________ 773

6.5. Amenda judiciarä —________________________________________________________________ 781

CAPITOLUL AL II-LEA, PARTEA SPECIALĂ 783

Urmăńrea penală 783

1.1. Dispoziţii generale 783

1.2. Sesizarea organelor de urmărire penală 784

1.3. Conducerea şi supravegherea activităţii organelor de cercetare penală de către procuror 787
1.4. Desťäşurarea urmăririi penale 788

1.5. Suspendarea urmáhrii penale 791

1 .6. Clasarea şi renunţarea Ia urmärirea penală 792

1.7. Reluarea urmăririi penale 796

1.3. Dispoziţü privind efectuarea urmăririi penale de cátre procuror________________________________ 798

1.9. Rezolvarea cauzelor şi sesizarea instanţei 799

1.10. Plăngerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penalä 800
§2. Camera preliminară 803
§3. Judecala 810

3.1. Dispoziţii generale

810
3.2. Judecata in primă instanţă________________ .. -

3.3. ApeIuI 828

3.4. Contestaţia 834

3.5. Cäile extraordinare de atac 836

3.5.1. Contestaţia în anulare - — -. 836

3 5 2 Reyizuirea 839

3.5.3. Redeschiderea procesului penal in cazul judecării in Iipsa persoanei condamnate 842
§4. Proceduri speciale 842
4.1. Acordul de recunoaşterea vinoväţiei
842
4.2. Procedura in cauzele cu infractori minori
845
4 3 Procedura reabilitării 847
§5. Executarea hotárárilor penale - 848
 ABREVIERI

alin. — alineatul
art. — adicolul
C.civ. — Codul civil
C.civ. 1864 — Codul civil din 1864
CPC — Codul de procedură civilă
CPC 1865 — Codul de procedură civilă din 1865
CP — Codul penal
CFP — Codul de procedură penală
Completul DCD — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
Completul RIL — Completul pentru soluţionarea recursului în interesul Iegii
Ed. — Editura
ed. — ediţia
hot. — hotärărea
iccj — ĺnalta Curte de Casatie i Justiţie
INM — Institutul National al Magistraturii
JCP — judecător de cameră preliminară
LPA — Legea de punere in aplicare
lit. — litera
n.fl — nota noasträ
nr. — numărul
O.U.G. — Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
p. — pagina
parag. — paragraĺul
pct. — punctul
2
u
 A. TESTE-GRILĂ
CAPITOLUL 1. PARTEA GENERALĂ.
PERSOANA FIZICĂ SI PERSOANA JURIDICĂ
§1. Aplicarea legii civile în timp, spaţiu şi asupra
persoanelor
1. Cu excepţia cazurilorin care prin iege se dispune
altfel, Codul civil din 2009 se aplică şi:
A. uzucapiunilor incepute şi neîmplinite Ia data intrării
sale in vigoare;
B. efectelor actelorjuridice incheiate inainte de intrarea
sa in vigoare, insă numai dacă aceste efecte se vor produce
după intrarea sa in vigoare;
C. efectelor viitoare ale situaţńlorjuridice născute anterior
intrării sale in vigoare, derivate din raporturile de vecinătate,
dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea sa in
vigoare.
(admitere /NM şi in magistratură, 2012)
2. Potrivit prevederilor cuprinse in Legea nr. 71/2011
pentru punerea in aplicare a Legii nr. 28712009 privind
Codul civii, modificarea in anul 2012 (adică după intrarea
in vigoare a noului Cod civil) a unui contract valabil
incheiatin anul 2010 (adică inainte de intrarea in vigoare
a noului Cod civil) se realizează:
A, cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de Iegea
in vigoare Ia data incheierii sale;
0. cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de Iegea
in vigoare Ia data modificării sale;
C, in privinţa elementelor contractului care nu fac obiectul
moditicării, contractul este supus dispoziţiilor Iegii in vigoare
Ia data cănd a fost încheiat in tot ceea ce priveşte incheierea,
interpretarea, efectele, executarea şi incetarea sa.
(primire În profesie avocat stagiaĘ 2012)
—
3. Dispoziţiile Codului civil (Legea nr. 287/2009
privind Codul civil) se aplică:
A. efectelor viitoare ale actelorjuridice incheiate anterior
intrării sale in vigoare;
B. efectelor viitoare ale situaţiilorjuhdice născute anterior
intrărü in vigoare a acestuia, născute, printre altele, din rapor
turile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă
după intrarea in vigoare a Codului civil;
C. actelor juridice nule, anulabile sau afectate de alte
cauze de ineflcacitate prevăzute de Codul civil de Ia 1864,
dacă pot fi considerate valabile sau eficace potrivit Codului
civil din 2009.
(primire În profesie avocat sta giar 2014)
—
I
4. Acţiunea revocatorie:
A. va fi guvernată de dispoziţHle Codului civil din 2009,
chiar şi in ipoteza in care creanţa creditorului reclamant s-a
näscut dintr-un act incheiat inainte de data de 01.10.2011,
insă scadenţa acesteia se situează după această dată;
B, va fi guvernată de dispoziţiile Codului civil din 2009,
chiar şi în ipoteza in care creanţa creditorului reclamant
devenise scadentă anterior datei de 01.10.2011, insă acesta
a dobăndit-o prin cesiune de creanţă incheiatä ulterior inträrii
in vigoare a Codului civil din 2009;
C. in ipoteza in care ar fi admisă, va avea ca efect
declararea actului atacat ca inopozabil exclusiv faţă de
creditorul reclamant.
(primire În proťesie avocat detinitiv, martie 2019)
—
§2. Raportul juridic civil
5. Minorul de 14 ani:
A, nu poate dispune prin testament;
B, nu poate dispune prin testament decât de jumătate
din bunurile de care ar fi putut dispune dacă ar fi fost major;
C, poate dispune prin testament numai in favoarea
părinţilor săi.
(admitere JNM şi În magistratură, 2012)
6. Minorul:
A, păstrează capacitatea deplină de exerciţiu dobăndită
prin căsătorie, in toate cazurile in care căsătoria este anulată;
8. poate invoca singur, în apărare, anulabilitatea actului
pentru incapacitatea sa rezultată din minoritate;
C, care nu a implinitvărsta de 14 ani nu răspunde pentru
prejudiciul produs prin fapta sa ilicită delictuală, chiar dacă
se dovedeşte că avea discernămănt Ia data faptei.
(primire in profesie avocat sta giar 2016)
—
7. Incapacitatea de a contracta a minorului sau a
ceiui pus sub interdicţie:
A. poate fi opusă minorului sau celui pus sub interdicţie
de persoanele capabile de a contracta;
B. atrage anularea actelor incheiate de incapabil, cu
condiţia dovedirii unui prejudiciu;
C. poate fi invocată, in apărare, ca temei aI anulabilităţii
actului, chiar de către incapabil.
(primire În proťesie avocat sta giar, 2014)
—
4 GRILE DREPT CIVIL, L PARTEA GENERALĂ, PERSOANA FIZICĂ SI PERSOANA JURIDICĂ
8. La data de 15.08.2014, A. dobândeşte prin cumpa
rare de Ia minorul B., în vârstă de 17 ani, un ceas valoros,
achitând preţuI său de catalog, La data de 13.02.2016,
A. iI notiHcă pe B., somăndu-I să confirme actul anulabil
sau să introducă acţiunea in anulare, Prin cererea de
chemare injudecată, introdusă Ia data de 14.08.2017,
B. solicită anularea contractului şi restituirea bunului
văndut, cu daune-interese, arătând că refuză să confirme
vănzarea. În apărare, A. invocă prescripţia dreptului
Ia acţiune şi, in subsidiar, decăderea din dreptul dea
cere anularea vânzării. Instanţa:
A, va admite acţiunea în anularea vânzării;
B, va respinge acţiunea in anularea vănzärii, considerând
implinită prescripţia extinctivă;
C, va constata că reclamantul B. este decăzut din dreptul
dea cere anularea vănZärii şi va respinge acţiunea.
(prîmire în proťesie avocat stagîar, 2017)
—
9. X., in várstă de 17 ani, pretinzănd că este major, a
incheiat un contract cu Y, prin care i-a vândut acestuia
din urmă un telefon mobil cu preţuI de 1.200 Iei. Din
acest preţ, X. şi-a achitat o datorie în valoare de 200 Iei, j chiar atunci când este nescuzabilă;
şi-a cumpărat cu 600 de Iei un alt telefon şi a organizat
o petrecere pentru prietenii säi, pentru care a cheltuit
suma de 300 Iei. rămănănd cu 100 Iei. Ulterior. X. a I dupä împrejurări, putea fi cunoscut cu diligenţe rezonabile;
solicitat anularea contractului pentru Iipsa capacităţii
depline de exerciţiu şi restituirea telefonului, iar Y. a
solicitat restituirea preLului. Instanţa.
A, va respinge cererea în anularea contractului, reţinănd
săvărşirea de către X. a Unui delict civil prin declaraţia că
este capabil să contracteZe şi considerând că menţinerea
actului ca valabil este cea mai potrivită formă de reparare
a prejudiciului ce ar fi fost cauzat Iui Y.;
B, va dispune anularea contractului, obligăndu-I pe
Y. să restituie telefonul, iar pe X. sä-i restituie Iui Y. suma
de 900 Iei;
C. va dispune anularea contractului, obligăndu-I pe Y. să
restituie telefonul, iar pe X. să-i plătească Iui Y, suma de
1.200 Iei, dacă va stabili că X., cu intenţia dea face restituirea
imposibilă, a risipit o parte din preţuI obţinut.
(primire În profesie avocat deflnitiv, 2017)
—
10. X. şi Y. imprumută de Ia Z, suma de 800 Iei, fără
dobăndă şi cu termen de restituire Ia data de 17.11.2014,
fiecare dintre cei doi primind câte 400 Iei. X. achită l care riscul de eroare a fost asumat de ceI care o invocă.
suma de 800 Iei către Z., Ia data de 25.11.2014, in urma
notificării prin care creditorul ii solicită plata intregii
sume. Prin raportare Ia această situaţie de fapt:
A 7 este indreptäţit sä solicite suma de 400 de Iei l chiar dacă priveşte o normă juridică determinantă, potrivit
de Ia Y.;
B. X, este îndreptăţit să solicite de Ia Z. restituirea sumei
de 400 Iei;
C. Z. este indreptäţit să refuze restituirea către X. a
sumei de 400 Iei, motivat de faptul că plata nu a fost obţinutá
prin doI sau violenţă.
(primire in proťesie avocat stagfar, 2016)
—
§3. Actul juridic civil
3.1. Nohune şi clasificări, Condiţii de fond şi formă
11, in materia actului juridic civil:
A, dacă prin Iege nu se prevede altfel, bunurile unui
terţ pot face obiectul unei prestaţfl;
B. obiectul trebuie să fle determinat şi Iicit, sub sancţiunea
nulităţii relative;
C, spre deosebire de terţul autor aI unui dol, terţul autor
aI unei violenţe, independent de anularea contractului
pentru viciul de consimţämănt respectiv, räspunde pentru
prejudiciile ce ar rezulta.
(admitere INM şi în magistratură, 2015)
12. ln materia viciilor de consimţămănt, eroarea:
A, poate conduce Ia anularea unui contract de tranZacţie,
B, nu poate conduce Ia declararea nulităţii relative a unui
contract de comodat, dacä poartä asupra unui fapt care,
C. poate ü invocată cu privire Ia interpretarea dispoziţiilor
Iegale, chiar dacă acestea sunt accesibile şi previzibile.
(admŕtcro în magistraturö, îunio 2019)
13. Spre deosebire de eroare, ca viciu de consim
ţământ, dolul:
A. poate angaja räspunderea autorului său, pentru
prejudiciile cauzate;
B. este aplicabi! şi actelor juridice unilaterale;
C, nu se presupune.
(admitere (NM şi in magistraturä, 2014)
14. Contractul nu poate fi anulat pentru eroare atunci
cănd:
A. faptul asupra cäruia a purtat eroarea putea fi cunoscut,
după imprejurări, cu diligenţe reZonabile;
B. eroarea poartă asupra unei imprejurări considerate
de părţi esenţialä Ia data încheierii actului, în absenţa căreia
contractul nu s-ar fi incheiat;
C. eroarea poartă asupra unui element cu privire Ia
(admitere in magistratură, aprilie 2017)
15. Eroarea:
A, de drept nu poate fi considerată viciu de consimţămănt,
voinţei părţilor, pentru încheierea contractului;
B, provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte
părţi, viciază consimţământul chiar dacă nu a fost esenţială;
DREPT CIVIL, L PARTEA GENERALĂ, PERSOANA FIZICĂ l PERSOANA JURIDICÄ GRILE 5

C. care poartă asupra unui element CU privire la care
riscul de eroare trebuia să fie asumat de ceI care o invocă,
nu atrage anularea contractului.
(prímire in profesie — avocat deťinitiv, 2015)
16. În ipoteza acteior juridice bilaterale, dolul:
A. constituie viciu de consimţământ şi atunci când provine
de Ia reprezentantul celeilalte părţi;
B, nu conduce Ia anularea actului decât dacă eroarea
in care s-a aUat ceI aI cărui consimţămănt a fost viciat a
fost esenţială;
C. conferă celui aI cărui consimţămănt a fost viciat
de către cealaltă parte dreptul de a pretinde, în afară de
anularea actului juridic, şi daune-interese.
(admitere INMşí in magistratură, 2016)
17. A, pretinde că a încheiat un contract cu B. sub
imperiul unei temeri justificate insuflate, fără drept
3. presupune, in toate cazurile, o disproporţie evidentă
de valoare intre prestaţii;
C, nu este aplicabilă in cazul tranzacţiei.
(admitere in magistratură, august 2013)
21. În ceea ce priveşte Ieziunea:
A, poate fi invocată ca viciu de consimţămănt doar in
cazul actelorjuridice incheiate de minorii intre 14 şi 18 ani,
fără incuviinţarea ocrotitorului Iegal;
3. partea unui contract aleatoriu, aI cärei consimţământ
a fost viciat prin Ieziune, poate cere anularea contractului
intr-un termen de prescripţie de 3 ani de Ia incheierea
contractului;
C. dreptul Ia acţiunea in anularea contractului sau
reducerea obligaţiilor pentru Ieziune se prescrie in termen
de un an de Ia data incheierii contractului.
(primire in proťesie avocat sta giar, 2013)
—

de B., prin ameninţarea cu exerciţiul unui drept, cu

scopul de a obţine avantaje injuste, Care credeţi că 22. Leziunea:
sunt opţiunile juridice pe care Ie are A.? A, există numai dacă depăşeşte jumătate din valoarea
A. anularea contractului pentru viciul de consimţămănt pe care o avea, Ia momentul încheierii contractului, prestaţia
aI Ieziunii şi repunerea părţilor in situaţia anterioară prin executată de minorul care a fost victima Ieziunii;
restituirea prestaţiilor reciproce; 3. conferă victimei Ieziunii dreptul dea obţine anularea
6. menţinerea contractului anulabil pentru vicierea actului, cu excepţia cazului in care cealaltă parte oferă
consimţămăntului prin violenţă şi reducerea prestaţiei Iui diferenţa dintre prestaţia pe care a executat-o şi aceea pe
A. cu valoarea daunelor-interese Ia care ar fi îndreptăţit; care a primit-o de Ia victimă;
C. anularea contractului pentru vicierea consimţămăntului C, nu poate exista in privinţa contractului de intreţinere
prin violenţă şi daune-interese. incheiat pe durată nedeterminată.
(primire in profesie avocat sta giar, 2014)
— (admitere in magistraturä, apri/ie 2017)
18. In cazul violenţei ca viciu de consimţămánt: 23. Reclamantul I-a chematinjudecată pe pârât pentru
A. ceI aI cărui consimţământ a fost viciat poate solicita ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună
reducerea prestaţiei sale rezultate din contract cu valoarea anularea contractului de vănzare a unui apartament şi
daunelor-interese Ia care ar fi indreptăţit; repunerea părţilor in situaţia anterioară. In motivarea
6. se poate cere anularea contractului de către partea cererii de chemare in judecată, reclamantul a arătat că,
care a contractat sub imperiul unei temeri justificate induse, având nevoie de bani pentru suportarea costului unei
cu drept, de cealaltă parte sau de un terţ; intervenţii chirurgicale pentru salvarea vieţii fiului său,
C. terţul, autor aI violenţei, răspunde pentru prejudiciileaspect cunoscut de părăt, a văndut un apartament cu
cauzate de fapta sa, numai dacă partea contractantă în preţuI de 25.000 euro, deşi valoarea de piaţă era, Ia
favoarea căreia a exercitat violenţa nu a avut cunoştinţă şi momentul vănzării, de peste 40.000 euro. in apărare,
nici nu putea avea cunoştinţă de violenţa terţului. pârâtul a arătat că, in prezent, preţuI apartamentelor a
(admitere in magistratură, mai 2018) scăzut flind, pentru unuI similar, đe aproximativ 30.000
19. ĺn caz de violenţă, ceI aI cărui consimţămănt euro şi că ar fi dispus, dacă instanţa consideră, să
este viciat are dreptuL plătească incă 5.000 euro, În raport de această situaţie,
A, dea pretinde anularea contractului şi daune-interese; instanţa:
3. de a solicita reducerea prestaţiei sale cu valoarea A, va dispune anularea contractului şi repunerea părţflor
daunelor-interese care i se cuvin; in situaţia anterioară;
C, dea cere adaptarea contractului. 3. va respinge acţiunea;
(admitere JNM, noiembrie 2019) va menţine contractul şi-I va obliga pe R să plătească
C,
20. Leziunea: I suma de 5.000 de euro către M.
A. în cazul majorului, este aplicabilă numai actelor (primire in proťesie avocat definitiv, august 2019)
—

juridice bilaterale de dispoziţie;


6 GRILE DREPT CIVIL L PARTEA GENERALÄ. PERSOANA FIZICÄ I PERSOANA JURIDICĂ
24. Acţiunea în anulare pentru Ieziune a unui act
juridic incheiat de un minor:
A. poate fi admisä şi atunci cănd prin actul juridic atacat
minorul şi-a asumat o obligaţie excesivă prin raportare la
starea sa patrimonialä;
B, se va respinge dacă disproporţia de valoare dintre
prestaţii nu mai există Ia data introducerii Cererii de Chemare
in judecatä;
C, se va respinge in cazul în care, prin intermediul ei,
se atacä un act juridic aleatoriu.
(admitere /NM şi in magistraturä, 2012)
25. Profitănd de vârsta inaintată şi starea de nevoie
în care se afla Q, cumpărătorul W, l-a determinat pe
primul să-i vândă, Ia data de 25.07.2016, cu un preţ
de aproximativ 40% din valoarea reală de piaţă a
bunului, un teren pe care vănzătorul iI recuperase de
Ia stat in procesul de restituire, La data de 10.03.2018,
cumpărătorul a fost chemat in judecatä de Q. pentru
anularea contractului de vânzare pentru leziune. Păr&uI
W. a formulat o singură apărare arătând că, între timp,
preţu! de piaţă a! terenului a scăzut, Ia data introducerii
acţiunii, fiind chiar mai mic decât ceI plătit vănzätorului
in anul 2016. Instanţa:
A, va respinge acţiunea ca neintemeiatä;
B, va admite acţiunea;
C, va respinge acţiunea ca fiind preschs dreptul material
Ia acţiune.
(prirnire în profesie avocat definitiv, 2018)
—
26. Potrivit noului Cod civil (Legca nr. 287/2009):
A. dreptul Ia acţiunea in anulare sau in reducerea
obligaţiilor pentru Ieziune se prescrie in termen de 3 ani
de Ia data incheierii contractului;
B. simpla temere izvorătă din respect, fără să ĺi fost
violenţă, nu atrage anularea contraclului;
C. partea aI cärei consimţämănt a fost viciat prin doI
poate cere anularea contractului, chiar dacă eroarea în
care s-a aflat nu a fost esenţială.
(primire in proťesie avocat stagiaĘ 2012)
— (primire in profesie avocat sta giar, 2018)
27, La data de 01,02,2014, A. I-a notificat pe 8. fie
să confirme contractul anulabil pentru vicierea con
simţămăntului prin dol, fie să exercite acţiunea in anulare,
in termen de 6 Iuni de Ia notificare. 8. nu a confirmat
expres contractul, dar şi-a executat voluntar obligaţia in
termenul menţionat. Ulterior, Ia data de 01.09.2014, B. a
introdus o acţiune prin care solicită anularea contractului
şi obligarea lui A. Ia plata unor daune-interese suferite ca
urmare a vicierii consimţământului său Ia data incheierii
contractului, Care credeţi că va fi soluUa instanţei şi
motivarea acesteia?
A, cererea de anulare va fi respinsä, intrucăt 8. a confir
mat tacit contractuL
I
B, cererea de despägubiri va fi admisă, intrucăt conflr
marea tacită a contractului anulabil pentru vicierea consim
ţămăntului prin doI nu implicä, prin ea insăşi, renunţarea
Ia dreptul dea cere daune-interese;
C, acţiunea va fi admisă in intregime, intrucăt, chiar
dacă B. a executat obligaţia, conflrmarea contractului nu
a fost expresă.
(primire în profesie avocat defînitiv, 2014)
—
28. Actul confirmativ aI unui act juridic anulabil
pentru vicierea consimţămăntului prin violenţă:
A. pentru a fi valabil sub aspectul cuprinsului său Iegal,
trebuie să conţină, printre aILeIe, obiectul, cauza şi natura
obligaţiei;
B. implică, prin eI insuşi, renunţarea Ia dreptul de a
cere daune-interese;
C, poate fi incheiat, cu respectarea celorlalte condiţii de
validitate, de ceI aI cărui consimţămănt a fost viciat, numai
după incetarea violenţei.
(admitere ÍNM şi in magistratură, 2016)
29. T. a cumpărat de Ia E un automobil de epocă,
speránd sä íie admis intr-o competiţie automobilistică
de proŕi!, aspect pe care i I-a adus Ia cunoştinţä Iui
F. Desi E cunostea faptul că automobilul nu se incadra
in condiţiile de participare Ia competiţia respectivă
din cauza anului de fabricaţie, profitănd de faptul că
r credea contrariul şi că acesta mai avea Ia dispoziţie
două zile pentru inscriore. i-a văndut automobilul cu
un preţ cu 20% mai mare decát valoarea sa de piaţă. In
această situaţie, T.:
A, poate obţine anularea contractului invocănd Ieziunea,
deoarece E a profltat de eroarea in care s-a aflat cu privire
Ia condiUile de participare Ia competiţie;
B. poate să opteze pentru menţinerea contractului şi
reducerea preţului cu valoarea daunelor-interese Ia care
ar fi indreptăţit;
C, poate obţine anularea contractului invocănd eroarea
esenţială.
—
30. Eroarea asupra motivului care a determinat o
parte sä incheie un act juridic:
A. atrage sancţiunea nulităţii absolute;
8. nu influenţează valabilitatea actului juridic, decăt
dacă eroarea este comună ambelor părţi ori cealaltă parte
a cunoscut-o sau, după imprejurări, trebuia să o cunoască;
C. atrage sancţiunea nulilăţii, dacă sunt indeplinite
I condiţiile privitoare la eroarea esenţială.
(primire în profesíe avocat sta giar, 2016)
—
31, Cauza actului juridic civil este ilicită:
A. când este prohibită de Iege şi contravine ordinii publice
ori bunelor moravuri;
 I
OREPT CIVIL 1. PARTEA GENERALĂ, PERSOANA FIZICĂ I PERSOANĂ JURIDICĂ
6. şi atunci când actul juridic este doar mijlocul pentru
a eluda aplicarea unei norme Iegale imperative;
C, numai atunci când este contrară ordinii publice, iar
cealaltă parte a cunoscut sau trebuia să cunoască această
Tmprejurare.
(admitere INM şi în magistratură, 2012)
32. Cauza:
A. este ilicită şi atunci cănd contractul este doar mijlocul
pentru a eluda aplicarea unei norme Iegale imperative;
B. ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a con
tractului dacă este comună sau, în caz contrar, dacă cea
Ialtă parte a cunoscut-o sau, după imprejurări, trebuia să
o cunoască;
C. Iipsă intr-un contract atrage nulitatea absolută a
acestuia.
(primire în profesie avocat sta giar, 2014)
—
33. Prin excepţie, tăcerea vaiorează consimţămänt:
A, în toate cazurile în care nu este necesară, ad vah
ditatem sau ad prnbationem, forma scrisă a actuluijuridic;
6. în cazul tacitei relocaţiuni;
C. dacă, prin voinţa expresă a pärţilor, se atribuie tăcerii
o atare semniflcaţiejuridică.
(admitere INM, 2013)
34. Nerespectarea formei cerute de Iege ad validi
tatem pentru incheierea actului juridic:
A. trebuie invocatä de instanţă din oficiu;
B. poate fl invocată de instanţă din oflciu;
C, nu poate fi invocatä de instanţă din oflciu în nicio
situaţie în care partea interesată a invocat un alt motiv de
nulitate.
(admitere INM şi in magistraturâ, 2012)
3.2. Modalităţile actului juridic civil
35. Cererea pentru stabiiirea, pe cale judiciară, a
termenului, ca modalitate a actului juridic
A. se soluţionează potrivit regulilor aplicabile ordonanţei
preşedinţiale;
6. este imprescriptibilă extinctiv;
C, va fi respinsă in cazul in care cererea Vizează
stabilirea unui termen suspensiv.
(admitere INM şi în magistratură, 2014)
36. Spre deosebire de termenul suspensiv, in cazul
termenului extinctiv:
A. prescripţia începe să curgă de Ia implinirea termenului
sau, după caz, de Ia data renunţării la beneficiul termenului
stabilit exclusiv in favoarea creditorului unei obligaţii de
a face;
B. evenimentul viitor pe care părţile îI consideră ca
fIind termen, poate avea o dată de implinire necunoscută
Ia momentul incheierii actuluijuridic;
GRILE 7
C. Ia implinirea acestuia, obligaţia se stinge.
(admitere INM şi in magistratură, 2016)
37. Decăderea din beneficiul termenului:
A, face ca obligaţia să devină de indată exigibilă;
6. a unui debitor solidar este opozabilă şi celorlalţi
codebitori;
C, poate fi cerută şi atunci cănd debitorul ajunge in
situaţia dea nu mai satisface o condiţie considerată, în mod
tacit, esenţială de creditor Ia data incheierii contractului,
chiar dacă nu este stipulată expres posibilitatea sancţiunii
decăderii.
(primire in proťesie avocat definitiv, 2015)
—
38. Spre deosebire de sarcină, condiţia:
A, poate afecta şi un act juridic cu titlu oneros;
6. rezolutorie, chiar dacă ar fi potestativă din partea
gratificatului, nu creează nicio obligaţie pentru acesta;
C, afectează numai eflcacitatea actului juridic.
(admitere INM, 2013)
39. Condiţia:
A. imposibilă, contrară legii sau bunelor moravuri, dacă
este insăşi cauza contractului, atrage nulitatea relativă a
acestuia;
6. pănă Ia proba contrară, se prezumă a fi rezolutorie, ori
de căte ori scadenţa obligaţiilor principale precedă momentul
Ia care condiţia s-ar implini;
C, este socotită indeplinită, dacă obligaţia este contrac
tată sub condiţia producerii unui eveniment într-un anumit
termen, iar termenul s-a îndeplinit fără ca evenimentul să
se producă.
(primire in proťesie avocat sta giar, 2014)
—
40. Pănă Ia indeplinirea condiţiei suspensive:
A. dacă debitorul plăteşte, eI este îndreptăţit să solicite
restituirea plăţfl ca fIind nedatorată;
6. obligaţia se poate stinge prin compensaţie;
C, nu se produce efectul translativ în cazul actelorjuridice
translative de drepturi reale.
(admitere INM, 2013)
41. Pănă Ia indeplinirea condiţiei suspensive:
A. dacă debitorul plăteşte, eI nu este indreptăţit să
solicite restituirea plăţii;
B. obligaţia nu se poate stinge prin compensaţie;
C, se produce efectul translativ in cazul actelor juridice
translative de drepturi reale.
(admitere in magistraturä, august 2013)
42. Ulterior realizärii condiţiei suspensive:
A. transmisiunile de drepturi consimţite anterior reall
zării condiţiei de către titularul dreptului condiţional sunt
desflinţate;
.....-
8 GRILE DREPT civlL. 1. PARTEA GENERALą PERSOANA FIZICĂ şI PERSoANA
B. o plată efectuată anterior realizärii condiţiei, deşi
nedatorată, nu mai poate b restituitä;
C. o garanţie constituită de vânzätor in favoarea unui
Ierţ asupra imobilului vândut sub condiţie suspensivä se
conso!idează,
(admitere in magistraturä, mai 2016)
43. índepinirea condiţiei rezolutorii:
A. în lipsa unei stipulaţii contrare, nu are efecte asupra
prestaţiilor executate in baza unui contract cu executare
succesivä;
B, nu are efecte asupra posibilităţii de a renunţa Ia
condiţie;
C, produce efecte relroactiv, din momentul incheierii
contractului, dacă din voinţa părţilor, natura contractului
ori dispoziţiile legale nu rezultă contrariul.
(admitere INM şi ín magistratură, 2017)
44. in cazul condiţiei suspensive a cărei realizare
depinde de voinţa creditorului:
A. dacă debitorul plăteşte inainte de implinirea condiţiei,
nu va putea cere restđuirea p!äţii;
B. obligaţia asumată esle valabilă, chiar dacă realizarea
condiţiei nu depinde şi de un element exlerior voinţei
creditorului;
C. prescripţia extinctivă va incepe să curgă de
momentul incheierii actului juridic.
(primire in proťesie avocat stagiaĘ 2016)
—
45. ĺn cazul condiţiei suspensive a cărei realizare
dcpinde de voinţa creditorului:
A, condiţia se consideră indeplinită dacă debitorul
impiedică realizarea eL
B. obligaţia asumată esle valabilă, chiardacă realizarea
condiţiei nu depinde şi de un element exterior voinţei I relativă) nu este determinată ori nu reiese in chip neindoielnic
creditorului,
C. prescrpţia extinctivä va incepe sä curgä de la momen
tul incheierii actului juridic
(primire in profesie avocat stagiar, madie 2019)
—
46. Obligaţia contractată sub condiţie:
A, nu poate fi preluată;
B. ilicitä sau imorală atrage nulitatea contractului, dacă
este insăşi cauza acestuia;
C. rezolutorie, intr-un act translativ de proprie(ate,
permite dobănditorului să culeagă fructele, orice stipulaţie
contrarä fIind considerată nescrisă.
(primire in profesie avocat definitiv, martie 2019)
—
47. In cazul obliyaţiei afectate de o condiţie suspen
siva;
A. dacă debitowl execută obligaţia inainte de indeplinirea
condiţiei, acesta este indreptăţit, chiar şi după indeplinirea
condiţiei, să ceară restituirea plăţii ca fiind nedatoratä;
juioic
6. creditorul nu poate cere executarea obligaţiei inainte
de indeplinirea condiţiei;
C. elicacitatea obligaţiei depinde de un eveniment víitor
şi sigur ca realizare.
(admitere 1NM şi in magistratură, septembrie 2016)
3.3. Nulittea actului juridic civil
48. n materia nuiităţii:
A. nulitatea contractului poate fi constatată sau declaratä
prin acordul părţilor, dacă prin lege nu se prevede altfel;
B, de regulă, nulitatea relativă a contractului poate
fi opusă oricănd, chiar ş dupä implinirea termenului de
prescripţie a dreplului la acţiune in anulare, de către partea
căreia i se cere executarea contractului:
C. în cazul refacerii unui conlract nul, efectele contractului
refăcut se produc retroactiv.
(admitere INA4 şi in magistratură, 2014)
49. h materia nulitäţii absolute;
A. instanţa este obligată să o invoce din oficiu;
B, actul juridic lovit de nulitate absolulă este susceptibil
de confirmare in cazurile anume prevăzule de lege;
C. prin acordul părţilor, pot fi instituite cauze de nulitate
absolutä,
(admitere in magistratură, august 2013)
50. Potrivit noului Cod civil (Legea nr 287l2009)
A, prin acordul părţilor pot fi instituite sau suprimate
cauze de nulitate
6. dacă prin lege nu se prevede altfeL nulitatea contrac
tului poate fi conslatatä sau declarată prin acordul părţilor;
C, in cazurile in care natura nulitäţii (absolută sau
din iege, contractu! este lovit de nulitate absolută.
(primire in profesie avocat sźagiar. 2012)
—
51. Nutitatea retativă:
A, poate fi invocată, in principiu, de către instanţă din
oficiu;
B. poate fi acoperită prin conflrmare expresă sau tacită;
C. este prescriptibilă extinctiv şi în cazul in care se invocă
pe cale de excepţie, atunci când are drept cauză leziunea.
(primire in profesie avocat stagiar, 2017)
—
52. Nulitatea:
A. poate ĺi constatată sau declarată numai pe cale
judiciară;
6. absolută produce efecte diferite de cea relativă;
C. a cărei naturä nu este determinată sau nu reiese
in chip neindoielnic din lege, este prezumatä a fi relativă.
(primire in profesie avocat deťkiitiv. 2014)
—
DREPT CIVIL. 1. PARTEA GENERAŁĂ, PERSOANA FIZICĂ SI PERSOANA JURIDICĂ
53. Nulitatea reiativă:
A. de regulă, poate fi invocatä pe cale de excepţie
oricănd;
R, spre deosebire de nulitatea absolută, poate fi declarată I semnătură privată;
prin acordul pärţilor;
C. înlătură posibilitatea confirmării contractului în caz
de violenţă.
(admitere INM, 2013)
54, Nu este nul:
A. contractul de tranzacţie încheiat pentru executarea
unui act juridic Iovit de nulitate absolută în cazul în care
părţile tranzacţionează expres asupra nulităţü;
6. contractul de donaţie afectat de o condiţie a cărei
realizare depinde exclusiv de voinţa donatarului;
C. contractul de donaţie prin care donatorul şi-a rezervat
dreptul de a dispune de toate bunurile donate.
(admitere în magístratură, mai 2018)
55. Contractul Iovit de nulitate:
A. este desfiinţat pentru viitor dacă este cu executare
succesivă sau continuă;
6. relativă, ca regulä, permite pärţfl căreia i se cere
executarea contractului să opună oricănd nulitatea relativă a
contractului, chiar şi după implinirea termenului de prescripţie
a dreptului Ia acţiunea in anulare;
C. refăcut cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute
de Iege Ia data refacerH, produce efecte şi pentru trecut
de Ia data incheierii acestuia.
(primire in profesie avocat stagiar, 2014)
— B. nu implică un nou acord de voinţă aI părţilor actului
56. La data de 15.10.2013, părţile au încheiat, prin
înscris sub semnătură privată, un contract de vânzare
cu privire Ia un teren situat în intravilanul comunei
pe care cumpărătorul intenţiona să-şi construiască o
casă de Iocuit, La data semnării actului, vănzătorul a
predat posesia terenului către cumpărător, iar acesta
din urmă a plătit preţuI convenit, După o perioadă de
timp, când cumpărătorul a incercat să facă demersuri
pentru obţinerea autorizaţiei de construire, a aflat că nu
a devenit proprietarul terenului, intrucăt actul trebuia
incheiatin formă autentică Ia notar, Care dintre sfaturile
juridice de mai jos credeţi că este/sunt corecUe din
punct de vedere Iegal?
A. contractul nul poate fi refăcut cu respectarea tuturor
condiţiilor prevăzute de Iege Ia data refacerii Iui, respectiv
forma autentică cerută pentru vânzarea terenurilor;
6. contractul refäcut in formă autenticä produce efecte de
Ia data incheierii intre părţi a actului sub semnătură privată;
C. contractuL nul ca vănzare, poate produce prin
conversiune efectele unei promisiuni bilaterale de vănzare,
—
dacă suntindeplinite condiţiile de fond şi de formă prevăzute
de Iege pentru aceasta.
(primire in profesie avocat deľinítiv, 2015)
— nici nu ar fi trebuit să cunoască violenţa săvărşită de terţ;
fl••j•.=
GRILE 9
57. Renunţarea Ia dreptul de a invoca nulitatea
relativă a unui contract, pentru violenţă:
A. poate íi făcută numai prin inscris autentic sau sub
6. presupune ca, Ia momentul renunţărü, violenţa să
fi incetat;
C işi produce efectele din momentul încheierii con
tractului.
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
58. X, vinde către Y., Ia data de 02.05.2012, un
autoturism de epocă în schimbul sumei de 100.000 euro.
Chemat in judecată pentru a fi obligat Ia plata preţului,
Y. formulează, Ia data de 08.09.2013, intămpinare prin
care invocă excepţia nuiităţii contractului pentru Ieziune,
arătând că Ia data vănzării valoarea autoturismului era
de 55.000 euro, iar Ia momentul formulării intămpinării,
valoarea acestuia este de 47.000 euro. Instanţa:
A. invocă din oflciu prescripţia extinctivă a excepţiei de
nulitate a contractului pentru Ieziune şi admite cererea de
chemare in judecată;
6. respinge excepţia nulităţfl contractului şi admite
cererea de chemare în judecată;
C, admite excepţia nulităţii contractului pentru Ieziune
şi respinge cererea de chemare in judecată.
(primire in profesie avocat definitiv, madíe 2019)
—
59. Conversiunea actului juridic:
A. inlätură efectele nulitäţii;
juridic Iovit de nulitate;
C. presupune validarea actului juridic prin confirmare.
(primire in profesie avocat definitiv, 2017)
—
60. Reprezintă o aplicaţie a conversiunii actului
juridic civil:
A. cazul manifestării de voinţă care e nulă ca vănzare,
dar valorează antecontract de vănzare;
6. refacerea actului juridic nul;
C. novaţia.
(admitere in magistratură, iunie 2019)
61. Spre deosebiro de reziliere, nulitatea:
A, produce efecte şi pentru trecut chiar şi in cazul actelor
juridice cu executare succesivă;
6, presupune o cauză ulterioară momentului incheierii
actului juridic;
C. se aplică şi contractelor sinalagmatice cu executare
uno ictu.
(primire in proťesie avocat deľinitiv, 2017)
—
62. Esto anulabil actul juridic incheiat:
A, ca urmare a violenţei exercitate de un terţ asupra
uneia dintre părţi, chiar dacă cealaltă parte nu cunoştea şi

1U GRILE DREPT CIVIL 1. PARTEA GENERALĂ, PERSOANA FIZICĂ SI PERSOANA JuRIDICĂ
B, ca urmare a temerii Insutlate de ameninţarea cu
exerciţiul unui drept, fäCutá CU scopul dea obţine avantaje
injuste;
C. de minOr ťărä încuviinţarea ocrotitorului Iegal. atunci
Când încuviinţarea era cerută de Iege şi suficientă pentru
inCheerea valabilă a actului. chiar dacä ulterior acesta din
urmă a confirmat actuL
(admitere INM şi în magistraturä, 2017)
63. Operează nulitatea absolută a:
A. Clauzei prin care se stabileste un termen de decădere
ce face excesiv de diŕicilä săVârşirea actului de Către partea
interesată;
B. actului de administrare cu privire Ia bunurile din
moştenire, înCheiat de un nedemn cu un terţ. chiar dacă
profitá moştenitorilor;
C. recunoaşlerii copilului, făcutá din eroare.
fadmitere INM şi în magistraturä, 2017)
64. Spre deosebire de nulitatea relativă, nulitatea
absolută;
A. desĺiinţează toate eťectele conlractului;
B. nu in(ervine in cazul contractului plurilateral,
C, nu poate fi acoperită prin conflrmare decât în cazurile
prevăzute de ege.
(admitere INM şi în magistratiră, 2015)
65. Sub sancţiunea nulităţii absolute:
A. cesiunea de creanţä cu titlu gratuit trebuie să fie
incheiată în ĺorrnă autentică,
B. acceptarea expresä a moştenirii se face numai
printr-un inscris autentic;
C. bunurile mobile care constituie obiectul donaţiei
trebuie enumerate şi evaluate într-un înscris, chiar sub
semnătură privatä.
(primire ín profesie avocat siagiar, 2015)
—
66. Este sancţionată cu nulitatea absolutä neres
pectarea formei autentice Ia incheierea:
A. promisiunii de vănzare a unui bun imobil, în vederea
pronunţăńi unei hotärări care sä ţinä Ioc de act autentic;
B. convenţiilor care strámută sau constituie drepturi
reale care urmeazä a fi înscrise in cartea funciară. afară
de caZurile expres prevăZute de Iege;
C. contractului de comodat care include aprobarea
prealabilă a comodantului ca bunul sä poată fi folosit şi
de un terţ.
(admitere INM, noiembrie 2019)
67, in materia nulităţii:
A. nulitatea a cărei natură nu este determinată ori nu
reiese in chip neîndoielnic din Iege, este prezurnată ca
fiind relalivä;
B. contractul Iovit de nulitate absolută nu este susceptibil
de conflrmare decăt în cazurile prevăzute de Iege;
s4a1% —.w..—,
- .n - — -
C. nuhtaţea relativă poate h invocatä din oticiu de instanţa
- de judecată.
(primire în profesie avocat sta giar, 2013)
—
68. b cazui desfiinţării contractului, ca urmare a
constatärii nulitäţii sale absolute, debitorul obligaţiei
- de restituirea bunului instrăinat către un terţ, anterior
constatării nulităţii contractului, va fi ţinut:
A. să plătească valoarea bunului calculată Ia momentul
primirii sale;
B. să plătească valoarea bunului calculată Ia momentul
- primirii sale ori Ia momentul instrăinărü, in funcţie de cea
mai mică dintre aceste valoń. dacă a fost de bunä-credinţă;
C sä plătească valoarea bunului calculată Ia momentul
primirń sale ori Ia momentul instrăinării, in funcţie de cea
mai mare dintre aceste valori, dacă a fost de rea-credinţä.
(primire în proťesie avocat definitiv, 2017)
—
69. În materia nulităţii contractului:
A. in cazurile in care natura nulităţii nu este determinată
ori nu reiese in chip neîndoielnic din ege, contractul este
anulabil;
B. in cazul în care contractul este menţinut in parte,
clauzele nule sunt înlocuite de drept cu dispoziţiile Iegale
aplicabile;
C cnnfirmarea unui r,nntract aniilahil pRntni viciRrea
consimţămăntului prin doI sau violenţă implică prin ea insäşi
renunţarea la dreptul dea cere daune-interese,
(adniítere lNľvl şi în magistratură, septernbrie 2018)
3.4. Fĺectele actuţui juridic civil
70. Constituie excepţie de Ia principiul forţei obli
gatorii in materia efectelor contractului:
& incetarea contractului de inlreţinere incheiat pe durată
determinată din cauza morţii creditorului întreţineru. dacä
aceasta a survenit inainte de expirarea duratei contractului,
B. tacita r&ocaţiune;
C. cazul in care părţile au convenit Ia încheierea
contractului, posibilitatea prelungirii efectelor acestuia sau
a reinnoirii sale.
(admitere în magistraturä, iunie 2019)
71. În cazui impreviziunii, instanţa poate dispune
adaptarea sau, după caz, incetarea contractului dacä,
printre altele:
k debitoml şi-a asumat hscul schimbării imprejurărilor;
B. creditoml a incercat, într-un termen optim şi previzibil,
dar nu mai tárziu de inceperea executării contractului, nego
cierea adaptárii reZonabile şi echitabile a contractulut
C schimbarea împrejurărilor a intervenit după incheierea
contractului.
(admiżere INM şi în magistratură, 2012)
S
DREPTCIvIL. 1. PARŢEAGENERALĂ. PERSOANAFIZIcÄ5I PERSOĂNAJURIDICĂ
72. In cazul impreviziunii, instanţa poate dispune
adaptarea sau, după caz, incetarea contractului dacă,
intre altele:
A. schimbarea împrejurărilor nu a fost şi nici nu putea
fi avută în vedere de către creditor, in mod rezonabil, in
momentul incheierii contractului;
B. schimbarea imprejurărilor a intervenit in ceI mult un
an de Ia data incheierii contractului;
C. debitorul a încercat, intr-un termen rezonabil şi cu
bună-credinţă, negocierea adaptärii rezonabite şi echitabile
a contractului.
(admitere 1NM, 2013)
73, In materia impreviziunii:
A, nu este necesará incercarea debitorului de neociere
a adaptării rezonabile şi echitabile a contractului, fiind
suficient faptul că executarea obligaţiilor a devenit mai
oneroasă, fie datorită creşterii costurilorexecutării propriei
obligaţii, fie datorită scăderfl vatorii contraprestaţiei;
3. se poate invoca schimbarea unor imprejurări, inter
venită anterior incheierii contractului, dacă executarea
contractului a devenit excesiv de oneroasă;
C. instanţa poate să dispună incetarea contractului, la
momentul ş in condiţiile pe care Ie stabileşte.
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
74. Societatea H. SRL a încheiat, Ia data de 15.08.2013,
un contract cu Societatea M. SRL, prin care s-a obligat
ca, in schimbul unui preţ, să furnizeze studiile clinice
necesare pentru acreditarea unor medicamente. Ca
urmare a creşterii costurilor pentru realizarea studiilor
clinice, executarea obligaţiilor sale a devenit excesiv de
oneroasă, motiv pentru care H, SRL se află in situaţia de
a nu furniza prestaţia asumată. H, SRL nu s-a aşteptat
Ia schimbarea dramatică a împrejurărilor şi crede că
beneficiarul M, SRL nu ar renunţa Ia executarea intocmai
a contractului. Ce sfat ii daţi, dacă vă consultă în calitate
de avocat?
A, să încerce negocierea. cu bună-credinţă, a adaptării
rezonabile şi echitabile a contractului cu societatea M. SRL
B, să ceară direct instanţei adaptarea contractului pentru
impreviziune;
C, să se líbereze de obligaţiile faţä de M. SRL, plătind
creditoarei despăgubirile prevăzute prin clauza penală.
(primire în profesie avocat definuiv, 2016)
—
75. Efectele contractului intre părţi:
A. adaptarea contractului pentru impreviziune se poate
cere şi atunci cănd schimbarea imprejurärilor, care ar face
vădit injustä obligarea debitorului Ia executarea obllgael,
a intervenit inainte de incheierea contractului;
8. intr-un contrac( translativ de propńetate, dacă părţile
nu au convenit altfel, riscul contractului rămâne in sarcina
GRILE 11
debitorului obligaţiei de predare, chiar dacă proprietatea
a fost Lrans(erată dobănditorului;
C. contractul incheiat pe duratä nedeterminată poate
fi denunţat unilateral de către oricare dintre părţi, cu
respectarea unui termen rezonabil de preaviz.
(primire in proťesie avocat sta gíar, 2013)
—
76. La data de 15.06.2012, 0. a incheiat cu M. un
contract de Iocaţiune pe durată nedeterminată in care
s-a stipulat că Iocatarul M, poate să denunţe unilateral
contractul cu un termen de preaviz de 60 de zile şi cu
plata unei sume reprezentând echivalentul a 5 chirii
lunare, La data de 01.07.2017, M. a trimis o notificare
de denunţare unilaterală a contractului, iar. Ia expirarea
termenului de preaviz, a eliberat spaţiul inchiriat. 0. I-a
chemat in judecată pe M. pentru ca, prin hotărârea ce
se va pronunţa, instanţa să dispunä obligarea părătului
Ia executarea contractului şi Ia plata chiriilor restante
sau, in subsidiar, obligarea părătului la plata sumei de
5 chirii Iunare pentru a considera contractul încetat
prin denunţare, In raport de situaţia descrisă, instanţa;
A, va admite acţiunea şi va obliga pârătul la executarea
contractului;
8. va admite acţiunea, va obliga părătul Ia plata sumei
reprezentând 5 chirii Iunare şi va constata contractul incetaL
C, va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
(primire în proťesie avocat sta giar, maMie 2019)
—
77. Obligaţia:
A, prin care vănzătorul işi rezervă proprietatea bunului
pănă la plata integrală a preţului este valabilă, numai dacă
bunul a fost predat;
B, prin care locatarul se obligă să plătească despăgubiri
pentru denunţarea contractului de locaţiune, încheiat pe
durată nedeterminată, se consideră nescrisă;
C. dea executa prin echivalent o obligaţie indivizibilă
este divizibilă.
(päměre in profesie avocat definUiv, 2017)
—
78. Clauzele considerate de Iege nescrise;
i A. conduc, de regulă, la nulitatea totală a contractului;
8. sunt inlocuite de drept cu dispoziţiile legale aplicabile;
C, pot fi declarale inopozabile numai de către terţii de
bună-credinţă.
(admitere in magistratură, apri/ie 2017)
79, Este considerată nescrisă:
A. clauza prin care părţile ar suprima o cauză de nulitate
prevăzută de lege;
8. clauza prin care s-ar modifica termenul de prescripţie
stabilit de lege;
C. stipulaţia conform căreia subrogaţia ar opera numai
cu consimţămăntul debitorului.
(primire ín proťesie avocat definitiv, 2016)
—
12 GRILE DREPT CIVIL, L PARTEA GENERALĂ, PERSOANA FIZICĂ SI PERSOANA JURIDICÄ
80. X. şi Y, au încheiat un contract cu executare
succesivă pe duratä nedeterminată. Părţile s-au obligat
să nu denunţo unilateral contractul sau, in cazul in
care una dintre ele il denunţă unilateral, să pläteascä
despăgubiri in sumă de xxx Iei, Care dintre urmätoarele
reguli corespunde Iegii?
A. dacä s-a stipulat o prestaţie in schimbul denunţărü
J din punct de vedere Iegal:
contractului CU exccutare succesivă pe durată nedeterminată,
denunţarea produce eĺecte numai atunci cănd prestaţia
este executată;
3. contractul cu executare succesivă pe duratä nede
terminată poate fI denunţat unilateral de oriçare dintre păĄi.
cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz:
C. clauza prin care părţile se obligă sä nu denunţe
unilateral contractul cu executare succesivä pe duratä
nedeterminală sau să plălească despăgubiri in schimbul
denunţării este considerată nescrisä.
(prímire În proťesie avocat sta giar, 2014)
—
81. Nu constituie excepţie de Ia opozabilitatea faţă
de terti a efectelor contractului:
A. simulaţia;
3. stipulaţia pentru altuI,
C. promisiunea faptei altuia
(admitere 1NM i in maaistraturä. 2016)
82. n materia simulaţiei;
A. creditorii chiroqrafań ai părtilor au calitatea de terţi.
B. spre a ne afia in prezenţa unei sirnulaţü este necesar
ca actul secret să se fi incheiat concornitent sQu antorior
incheierii actului aparent
C. sancţiunea specifIcă a simulaţiei este. Ca regulă,
nulilatea contractului secret
(p,imüs în proťesie avocat sta giar. 2012)
—
83. În materia simuiaţiei:
A. actul secret poate fi invocat de succesorii cu titlu
particular ai pärţilor ĺaţä de terţii de bună credinţä care au
dobăndit drepturi de Ia achizitorul aparent
3. actul secret nu produce efecte intre părţi, dacä eI
nu indeplineşte condiţiile de fond cerute de Iege pentru
incheierea sa valabilă;
C. creditorii instrăinătorului aparent sunt preferaţi
creditorilor dobânditorului aparent, dacă creanţa primilor
este anterioară actului secret
(primire in profesie avocat sta giar 2018)
—
84. Dacä un terţ beneficiar aI unei stipulaţii pentru
altul:
A, nu acceptă stipulaţia, dreplul säu se considerä cä
nu a existat niciodată;
6. acceptă stipulaţia după decesul promitentului, accep
tarea rămâne fără efect;
C, nu primeşte de Ia promitent prestaţia promisă, eI
poate solicita rezoluţiunea contractului pentru neexecutarea
obligaţiei de către promitent.
(primíre ín proťesie avocat sta giar 2018)
—
85, Care dintre enunţurile de mai jos este corect
A, stipulaţia pentru altuI poate fi acceptată de către terţul
beneficiarşi după decesul stipulantului sau aI promitentului;
B. contractul secret nu poate fi opus de pärţi creditorilor
dobănditorului aparent care, cu bună.credinţă, au obţinut
sechestru asupra bunurilor care au făcut obiectul simulaţiei;
C. stipulantul poate revoca oricând stipulaţia. ťără acordul
promilentului.
(primire în proťesie avocat stagiar, martie 2019)
—
§4. ľrescript,ia extinctivă i decăderea
86. Prescripţia extinctivă:
Â, poate fi opusä numai de ceI in folosul cäruia curge,
personal sau prin reprezentant, şi fără a fi ţinut să producă
vreun titlu contrar ori să fi fost de bunä-credinţä;
3. curge contra moştenitorilor defunctului, de Ia data
acceptărü moştenirii, in privinţa creanjelor pe care aceştia
le au asupra moş[enirii;
C. curge contra creditoňlor defunctului in privinţa crean
ţelor pe care Ie au asupra motenirü, de Ia data cunoasterii
de cätre creditori a identităţii succesibillor. chiardacă aceştia
din urmă încă nu au accoptat motenirea.
(admitere INM şî in magistratură, 2016)
87. Prescripţia extinctivă a dreptului Ia acţiunea in
anularea actuiui juridic incepe sä curgă:
A, in caz de violenţă, din ziua incetärii acesteřa, dar
nu mai tărziu de implinirea a 13 luni din ziua incheierii
actului juridic:
6. in caz de eroare, cel mai tärziu Ia ünplinirea a î8 luni
din ziua descoperirii acesţeia;
C, in cazul in care nulitatea relativă poate fi invocată
de un terţ, de la data Ia care terţul a cunoscut cauza de
nulitate, dacä prin lege nu se dispune altfel.
(admitere INM, 2013)
88. Prescripţia extinctivă:
A. nu impiedică stingerea prin compensaţie a creanţelor
reciproce, chiar dacă dreptul Ia acţiune era prescris in
momentul in care s-ar fi putut opune compensaţia;
3. nu operează de plin drept;
C. a dreptului la acţiune privind creanţa principală nu
atrage şi stingerea dreptului Ia acţiunea ipotecară.
(admitere 1NM, 2013)
)REPT CIVIL. 1. PARTEA GENERALÄ, PERSOANA FIZICĂ I PERSOANA JURIOICĂ GRILE 13

39. Prescripţia: 15.10.2011 pentru un termen de două Iuni, Cererea de

A. dreptului Ia acţiune cu privire Ia prestaţiile succesive Ia
;are s-a obligat debitorul operează pentru flecare prestaţie
n parte, cŕiiar dacă prestaţiile alcătuiesc prin finalitatea Ior,
)otrivit convenţiei părţilor, un tot unitar
B. dreptului Ia acţiune privind creanţa pńncipală nu atrage
stingerea dreptului Ia acţiunea ipotecarä, care poate fi
‘alorihcatä in Iimitele Iegii;
C. opereazä de plin drept putând fi aplicală din oflciu
Ie organul de jurisdicţie competent.
(pńmire în profesie avocat sta giar, 2014)
—
chemare în judecată este anulată prin hotărâre rămasă
deFinitivă Ia data de 07.03.2015, Faţă de o nouă cerere
introdusă de 0. Ia data de 0&08.2015;
A. dacă, prin intâmpinare, T. va invoca excepţia pres
cripţiei extinctive, aceasta va fi admisă;
B, nu va putea Ii considerat implinit termenul de pres
cripţie extinctivä;
C. instanţa va putea invoca din oflciu excepţia prescripţiei
extinctive.
(primire in profesie avocat definitiv. 2017)
—

90, La data de 12.09.2011, ii acordă Iui Y. un impru
nutfără dobăndâ, in sumă de 100.000 Iei, stabilindu-se că
westa va restitui intreaga sumă Ia data de 12.09.2012. La
iata de 03.O&2012, părţile incheie un act adiţional Ia
:ontractul de imprumut prin care convin plata unei
Jobánzi şi, totodată, stahilesc că termenul de prescripţie
iplicabil va fi de 6 Iuni, Faţă de cererea de chemare in
I
udecată jntrodusă de către X, Ia data de 12,09.2015, Y. se
pără invocând prescripţia extinctivă. Pronunţându-se
supra excepţiei prescripţiei, instanţa:
o va admite, considerănd că s-a împlinit prescripţia
:on(orm convenţiei părţilor;
o va respinge, consideránd că este aplicabilă regle
nentarea Tn vigoare Ia momentul incheieńi contractului de
mprumut, potrivit cäreia termenul de prescripţie nu putea
i modificat de părţi;
C, o va respinge, invocând din oflciu nuiitatea clauzei
actului adiţional prin care părţile stabileau ţermenul de
rescripţie.
(primire in profesie avocat stagiar, 2016)
—
94. Sunt prescriptibile extinctiv:
A. acţiunea confesorie de abitaţie, acţiunea in repararea
patrimonială a unui prejudiciu morat cauzat unei persoane
prin tortură şi acţiunea in anularea recunoaşterii de filiaţie
pentru eroare;
B, acţiunea de pariaj, acţiunea în tăgada paternitäţii
introdusă de ceI ce se pretinde tată biologic şi acţiunea
in simulaţie;
C. acţiunea confesorie de supeďicie, acţiunea in consta
tarea dreptului de uzufruct şi acţiunea in nulitatea relativä
a unui act juridic nepatrimonial.
(admitere INM şi în magistmturä, 2016)
95. ĺn materia prescripţiei:
A. părţile pot conveni ca termenul de prescripţie aI drep
tului Ia acţiunea confesorie de supeďlcie să fie de 20 de ani;
B. clauza prin care părţile declarä preschptibil in termen
de 10 ani dreptul Ia acţiunea confesorie de servitute este
Iovită de nulitate absolută;
C. debitorul care a făcut plata de bunăvoie, fără să ştie
că termenul de prescripţie aI dreptului Ia acţiune era împlinit,

91, Este prescriptibil extinctiv dreptul Ia acţiunea poate cere restituirea prestaţiei de Ia creditor.
wând ca obiect: (primire in profesie avocat stagiar, august 2019)
—

A. repararea prejudiciului adus mediului înconjurător;

96. Părţile pot prin acordul Iorexpres, să stabilească
B. constatarea inexistenţei dreptului de creanţă aI pără
faptul că:
:ului Iocatar vizând contravaloarea îmbunătäţirilor pretins
A. dreptul Ia acţiune izvorăt din contracţul de asigurare
aduse imobilului reclamantului Iocator:
se prescrie intr-un termen de 1 an;
C. partajul folosinţei unui bun comun.
B. acţiunea confesorie de superficie este preschptibilä in
(admUere in magistratură, iunie 2019)
termen de 3 ani de Ia săvărşirea pňmului act de impiedicare
92. Dreptul Ia acţiune este imprescriptibil: a dreptului;
A, ori de căte ori, prin natura sau obiectul dreptului C. termenul de prescripţie a drepiului a acţiune privind
subiectiv ocrotit, exerciţiul său nu poate fi Iimitat Tn timp; restituirea imprumutului bănesc incepe să curgă dupä
B Tn cazul acţiunii in constatarea nulităţh absolute a trecerea unui an de Ia scadenţă.
certificatului de moştenitor, numai dacă obiectul acestuia (admitere INM, noiembrie 2019)
iI constituie partajul succesoral;
97, Cu privire Ia prescripţia extinctivă:
C. atunci cănd părţile convin astfel.
A. dreptul Ia acţiunea in constatarea nulităţii absolute
(admitere 1NM şi in magistratură, 2017)
i a unui act juridic se prescrie in termen de 3 ani de Ia data
93, La data de 07.12.2014,0, I-a chemat in judecată I incheierii actului;
pe T. solicitănd obligarea acestuia Ia restituirea impru B. poate fi opusă, personal sau prin reprezentant numai
mutului în sumă de 10.000 Iei, contractat Ia data de de ceI in folosul căruia curge;

.-Jc 1•.•.
 14 GRILE DREPT CIVIL. 1. PARTEA OENERALĂ, PERSOANA FIZICĂ SI PERSOANA JURIDIC
C. dreptul Ia acţiune în anularea unui act juridic pentru I suspendare, a rämas mai puţin de o Iună până Ia implinirea
violenţâ Tncepe să curgă din ziua când violenţa a fost desco
perită, dar nu mai lárziu de 18 Iuni de Ia încheierea actului.
(primire in proťesie avocat stagiar 2013)
— pănâ Ia implinirea termenului de prescripţie, dacă acesta
98. La data de 12.08.2012, L., ameninţată de către
F. cu dezvăluirea relaţiei dintre ei, ii predä acestuia
un tablou al unui pictor celebru, evaluat Ia suma de
400.000 lei, primind dovezile pe care F. îşi intemeia
ameninţarea, La data de 04.032016, L. vă solicită o
consultaţie pentru a identifica modalitatea în care poate
obţine recuperarea tabloului, precizándu-vă că acesta
era bunul său propńu, că nu a fost intocmit niciun inscńs
Ia data predării către E, că i-a mărturisit soţului său toat
intâmplarea imediat după externarea din spital, unde a
fost internată in perioada 02.02.2015-28.06.2015. Veţi
recomanda formularea unei cereri;
A. in declararea nulităţii relative a transferului, insoţitä de
o cerere de repunere in termenul de prescripţie, intemeiată
pe spitalizarea Iui L in perioada 0202.2015-2806.2015;
B. in declararea nulităţii relative a actului juridic,
considerând că termenul de prescripţe a inceput să curgä
Ia data Ia care L. i-a mărturisit soţului său transferul tabloului
si motivu acesluia,
C. in constatarea nulităţii absolute a transferului.
(primire în profesie avocat stagiac 2017)
—
99. Cursul prescripţiei extinctive este suspendat:
A. in cazul persoanel a carel integritate corporala a fost
vălămată printr-o faptă ilicită, pănă Ia stabilirea pensiei de
invaliditate in cadrul sistemului de asigurări sociale;
B, intre soţii divorţaţi, dar care continuă să Iocuiască
impreunä;
C, pe durata negocierilor purtate in vederea soluţionării
pe cale amiabřlä a Iitigiului, in ultimele 6 Iuni inainte de
expirarea terrnenului de prescripţie, chiar dacă acestea
au fosţ iniţiate anterior.
(admitere in magistratură. mai 2018)
100. Cursul prescripţiei extinctive se suspendă:
A, prin orice act prin care ceI in folosul căruia curge
prescripţia este pus în intărziere;
B. cât timp debitorul, in mod delibera(, ascunde credi
torului existenţa datoriei sau exigibilitatea acesteia;
C. intre soţi, cât timp durează căsătoria, chiar dacă soţii
sunt separaţi in fapt.
(admitere in magistratură, aprilie 2017)
101. Efectul special al suspendăhi cursului prescripţiei
extinctive:
A, se produce in toate cazurile in care intervine o cauză
de suspendare.
B, determină amânarea implinirii termenului de prescrip
ţie extinctivă in ipoteza in care. după incetarea cauzei de
termenului de prescripţie;
C. se aplică atunci când au rămas mai puţin de 6 Iuni
este do 6 Iuni.
(prinlire în profesie avocat stagiar, 2017)
—
102. Repunerea in termenul de prescripţie extinctivă:
A. poate fi dispusă, din oficiu, chiar de către un organ
de jurisdicţie necompetent;
B. intervine numai in cazurile expres prevăzute de Iege;
C, constituie o instituţie juridică aI cărei regim se aplicä
şi termenului de opţiune succesorală.
(admitere in magistmturä, iunie 2019)
103. Prescripţia dreptului Ia acţiune:
A. curge intre soţi dacă sunt separaţi in fapt;
B, in răspundere pentru viciile ascunse ale unei Iucräri
executate, alta decăt o construcţie, curge de ia imptinirea
unui an de Ia data recepţiei ünale a lucrärii, chiardacă viciul
a fost descoperit mai inainte;
c nu poate fi apiicată de organul de jurisdicţie chiar
dacă ar fi in interesul statului sau aI unităţiior sale admi
nistrativ-teriţoriale.
(priínire in pro(esie avocat definitiu 2015)
104. Prescripţia extinctivă este intreruptă prin
punerea in intărziere a debitorului, dacă aceasta este
urmatä de chemarea Iui in judecată in termen de:
A, un an de Ia data implinirii termenului de prescripţie;
B. un an de la data punerii in intărziere;
c. 6 Iuni de Ia data punerii in intârziere.
(admitere în magistratură, august 2013)
105. Intreruperea prescripţiei prin recunoaşterea
dreptului;
A, nu poate fi opusä decăt autorului recunoaşterii,
6. operează numai atunci când recunoasterea este
oxpresă.
C, unuia dintre creditohi solidari nu profitä decăt acestuia.
(primire în profesie avocat definitiv, august 2019)
-
106, Printr-un contract de Iocaţiune, părţile pot
conveni in Iegătură cu dreptul asupra chiriei;
A. ca termenul de prescripţie extinctivă să inceapă sâ
curgă pentru toate ratele de chirie de Ia data scadenţei
ultimei rate;
B. ca termenul de prescripţie extinctivă sä aibă o durată
de 15 ani;
c. că IocataruI renunţä Ia prescripţia extinctivă.
(primire in profesie avocat deŕînítiv, 2018)
—
107. Termenul de prescripţie al acťiunii in restituirea
prestaţiilor:
A. dacă actul juridic a fost desflinţat ca urmare a rezo
I
DREPT CIVIL 1. PARTEA GENERALĂ, PERSOANA FIZICĂ l PERSOANA JURIDICĂ
luţiunii unilaterale, incepe să curgä, in toate situaţiile, de la
data comunicâni către debitor a declaraţiei de rezoluţiune;
B, este de 3 ani, cu excepţia cazului in care restituirea
prestaţhlor s-a intemeiat pe un act juridic Iovit de nulitate
absolută;
C. dacă actul juridic a fost desfiinţat ca urmare a rezo
luţiunii judiciare, nu începe sä curgă de Ia data efectuării
prestaţiilor.
(admitere În magistratură, aprilie 2017)
108. ĺn materia prescripţiei extinctive:
A. intreruperea prescripţiei impotriva debitorului
principal sau contra fideiusorului produce efecte impotriva
amăndurora;
B. prescripţia se intrerupe, printre altele, prin depunerea
cererii de intervenţie in cadrul urmăririi silite pornite de alţi
creditori;
C, in cazul in care nulitatea relativă poate fi invocată
de o terţă persoană, prescripţia incepe să curgâ in cel mult
18 Iuni de Ia data cănd terţul a cunoscut, putea sau trebuia
să cunoascä existenţa cauzei de nulitate.
(admüere INM şi in magistratură, 2015)
109. Cursul prescripţiei extinctive:
A. atunci când obiectul acţiunii constâ in repararea
prejudiciului cauzat prin vătămarea integrităţii corporale,
se suspendâ pánă la stabilirea pensiei ce s-ar cuveni, in
cadrul asigurârilor sociale, celui indreptăţit la reparaţie;
B. incepe. atăt in caz de eroare, c& şi in caz de dol, Ia
data la care a fost cunoscută cauza de nulitate relativă, dar
nu mai tărziu de 18 Iuni de Ia data incheierii actului juńdic;
C, in cazul acţiunii privind stabilireajudiciarä a termenului
pentru restituirea imprumutului de consumaţie, incepe la
data incheierii contractului.
(adrnitere INM şi in magistratură, 2017)
110. Cursul prescripţiei extinctive:
A. se intrerupe prin invocarea, pe cale de excepţie, a
dreptului a cärui acţiune se prescrie;
B, nu se intrerupe prin inceperea urmărirfl penale,
dacă nu a avut loc constituirea ca parte civilă, chiar dacă
despăgubirile se acordă, potrivit Iegii, din oficiu;
C, se reia dupä incetarea cauzei de suspendare, dar nu
se va implini mai inainte de expirarea unui termen de o Iună
de Ia data când suspendarea a incelat pentru prescripţiile
de 6 luni sau mai scurte.
prirnire in pmfesie avocat stagiar, 2015)
—
111. Renunţarea Ia prescripţia extinctivä
A, poate fi expresă sau tacită;
B. produce eĺecte numai in privinţa celui care a făcut-o;
C, nu poate fi făcută cât timp prescripţia nu s-a implinit.
(pdmire in proťesie avocat sta giar, 2016)
—
;-. . M
GRILE 15
112. Renunţarea Ia prescripţia extinctivă:
A. produce e(ecte numai in privinţa celui care a ťăcut-o;
B, poate fi fäcută cât timp prescripţia nu a inceput să
curgă;
C. poate fi fäcută atăt cu privire la prescńpţia implinită, cât
si cu privire la beneficiul termenului scurs pentru prescripţia
incepută şi neimplinită.
(admitere in magístratură, august 2013)
113. ĺn baza promisiunii bilaterale de vănzare a unui
imobil, incheiată Ia data de 15.03.2012, promitentul-cum
părător G. a achitat integral preţuI vănzării către promi
tentul-vănzător H. şi a intratin posesia imobilului, părţile
obligăndu-se să incheie contractul de vănzare in formă
autentică până Ia data de 15.03.2013. Prin cererea de
chemare in judecată, introdusă Ia data de 10.02.2016,
G. solicită instanţei să pronunţe o hotărăre care să ţină
Ioc de contract de vănzare, deoarece H. a refuzat ín
mod nejustificat să se prezinte Ia notarul public pentru
perfectarea vănzării. In apărare, H. a invocat excepţia
prescripţiei dreptului material Ia acţiune. Instanţa:
A, va admite excepţia invocată, constatănd că este
implinit termenul de prescripţie extinctivă şi va respinge
acţiunea;
6. va respinge excepţia invocată, in considerarea faptului
cä imobilul se află in posesia reclamantului, şi va admite
acţiunea;
C, va respinge excepţia invocatä. reţinând cä termenul de
pmscripţie a dreptului la acţiune s-arfl împlinit pe 15032016.
şi va admite acţiunea.
(pdmire in profesie avocat sta giar, 2018
—
114, La data de 01.05.2010, L. şi F. au incheiat un
contract de Iocatjune prin care L. a inchiriat Iui F. un
apartament pentru o perioadă de 2 ani, convenind o
chirie Iunară de S00 de Iei, ce trebuia plătită Ia data
de 15 a fiecărei Iuni pentru Iuna in curs. Intrucät E nu
şi-a indeplinit obIigaa de plată a chiriei pentru Iunile
ianuarie 2011-aprilie 2012, Ia data de 22.05.2015, acesta a
fost chemat in judecată de L. pentru a fi obligat de către
instanţă Ia plata chiriei aferente intervalului menţionat. In
raport de această situaţie:
A. instanţa invocă din oficiu excepţia de prescripţie a
dreptului material Ia acţiune cu privire Ia intreaga creanţă
şi respinge in tot acţiunea;
8. dacä $rátul invocă prin intâmpinare excepţia de
prescripţie a dreptului material la acţiune, instanţa respin
ge excepţia invocată şi admite acţiunea aşa cum a fost
formulată;
C. instanţa poate admite in parte acţiunea, dacä părătul
nu invocă excepţia prescripţiei dreptutui mateňal ta acţiune.
(primire in proťesie avocat stagiat marlie 2019)
—
lG GRILE DREPT CIVIL L PARTEA GENERALÁ. PERSOANA FIZJCĂ I PERSOANA JURIOICĂ
115, La data de iü.02.2úi8, r i-a notificat pe F., iar • menţinerea ori repartizarea contractului este condiţionată
ulterior, Ia data de 15.06.2018, I-a chemat în judecată
pentru predarea unui utilaj sau plata contravalorii
acestuia, conform contractului de vánzare incheiat
intre părţi Ia data de 01.03.2015. Prin íntämpinare, Ea
invocat prescripţia dreptului Ia acţiune şi, in subsidiar,
caracterul neíntemeiat al acţiunii reçlamantului, arătând
că utilajul a fost distrus integral in urma unui incendiu
produs Ia data de 25.03.2015, ulterior notificării sale prin
care I-a pus in intărziere peT, pentru ridicarea bunului.
In raport de situaţia descrisă, instanţa:
A. va admile excepţia de prescňpţie a dreptului material
la acţiune şi va respinge acţiunea;
B, va respinge excepţia de prescripţie. Va admile acţiu
nea şi-I va obliga pe E Ia plala contravalorii utilajului cätre 1; autentică şi nu a fost indeplinită nicio altă formalitate. In
C, va respinge excepţia de prescripţie, precum si
acţiunea Ca neintemeiată.
(primire în proťesie avocat definitiv, martie 2019)
—
116. In matcria decăderii:
A. părţile nu pot modifica lcrmeneie de decădere de
ordine publică. micsorăndu-Ie sau mărindu-Ie. după caz
B. organul dejurisdicţie este obhgat, în toate cazurile,
sä invoce şi să aphce din oI]ciu termenele de decädere,
C. este lovită de nulitale relaiivă clauza prin care se
stabiIete un termen de decádere ce ar facs excpsiv de
diflcilă exercitarea dreptului de către partea interesată.
(admitere INM şi in magis(ratură. 2Q15)
117, In materia decăderii de drept substanţial:
A. termenul de decädere nu se socoteşte implinil decät
după o Iună de Ia data când suspendarea cau2atâ de forţa
majoră a incetat;
B atunci când realizarea dreptuui presupune exercitarea
unei acţiuni in justiţie, termenul de decädere esteintrempt pe
data introducerii cererii de chemare in judecatä. dispoziţiile
priviioare Ia intreruperea prescripţiei fiind aplicabile in mod
corespunzător
C. neexercitarea dreptului subiectiv inăuntrul termenului
de decádere atrage pierderea Iui, iarn cazul actelor unila
terale, impiedicarea, in condiţiile Iegii, a sävárşirii Ior.
(admitere INM şi in magistratură, septembrie 2018)
§5. Persoana fizică şi persoana juridică
118. In cazul divizării totale a unei persoane juridice:
A. aceasta presupune, in mod necesar, inliinţarea uneia
sau mai multor persoane juridice,
0. patrimoniul persoanei juridice divizate se imparte intot
deauna in mod egal între persoanele juridice dobănditoare;
C. contractele incheiate in considerarea calilăţii persoa
nei juridice divizate nu îşi incetează efectele, cu excepţia
cazului in care părţile au stipulat expres contrariul sau
de acordul părţii interesate
(primire in profesie avocat stagiaĘ 2017)
—
119. La infiinţarea societăţii R. SRL, au semnat actul
constitutiv aI societăţii, in calitate de asociaţi, după cum
urmează: E., administratorul Iui B. SRL, societate in
curs de constituire, C., minor, insoţit de soacra sa, şi D.,
persoanä fizică, unic asociat aI Iui B. Aportul fiecăruia
dintre cei trei asociaţia fost in bani, in sumă egală, iar
obiectul de activitate aI societăţii este inchirierea de
utilaje agricole. R. vă solicită asistenţa juridică pentru
a identifĺca eventuale probleme privind infiinţarea sa,
arătând că actul constitutiv nu a fost incheiat in formă
consultaţia pe care i-o prezentaţi arătaţi că in speţă
neregulile privesc:
A. condiţiile de formă ale actului de înflinţare;
B. capacitatea asociaţilor Ia incheierea actului de
înfîinţare;
C. condiţüle privind inregistrarea persoanei juridice.
(primire in profesie avocat definitiv. 2016)
—
120. Nulitatea absolută a persoanei juridice:
A. se acoperă, dacă nu este invocată în termen de un
an de Ia data înregistrării sau infiinţării persoanei juridice;
B. intervine, dacă nu s-a respectat numărul minim de
fondatori sau asociaţi prevăzut de Iege:
C. constatatä prin hotărăre judecătorească rămasä
detinitivä determină intrarea in Iichidare a persoaneijuridice.
(pnhiiro in proťesio avocat sta giar, 2018)
121.Caurrnareapublicăhi unorarticoledefăimătoare
de cätre J, jumalist Ia ziawl online „Sub Iupă", deţinut
de Societatea XX SRL, prin care T era numit „tiran' sau
„maimuţoi fioros", T nu s-a mai inscris Ia concurs i
a pierdut sansa dea fi desemnat director aI Teatrului
de balet din oraş, deşi ar ti avut cele mai mari şanse
faţă de experienţa administrativă i managerială a
contracandidaţilor săi. Mai mult, J a continuat campania
de denigrare a Iui T şi după desemnarea noului director,
prin publicarea săptămănală a unui articol defăimátor,
cu scopul vädit de a-I supune pe T Ia umilinţe şi a-I
determina să-şi dea demisia din teatru, avánd in vedere
cä soţia Iui J era subalterna Iui T, In raport de situaţia
descrisä, T poate obţine pe cale judecătoreascä:
A. Iuarea unor măsuri pentru a asigura conservarea
probelor, potrivit dispoziţiilor privitoare Ia ordonanţa preşe
dinţială, pănă Ia introducerea acţiunii de fond impotriva Iui
J, in solidar cu Societatea XX SRL, in termenul fixat de
instanţă;
3. obligarea Teatrului de balet Ia numirea sa in postul
de director, pentru acoperirea prejudiciului privind pierderea
şansei dea obţine un avantaj;
DREPT CIVIL. L PĂRTEA GENERALĂ, PERSOANA FIZICĂ I PERSOANA JURIDICÂ GRILE 17

C. interzicerea in intregime a publicaţiei „Sub Iupă",
potrivit dispoziţUlor privitoare Ia ordonanţa preşedinţială,
până Ia introducerea acţiunii de fond impotriva Iui J, in
solidar cu Societatea XX SRL, in termenul fixat de instanţă.
B. utilizarea, cu rea-credinţă, a imaginii unei persoane;
C. utilizarea interceptării unei convorbiri private, cunos
când că a fost făculă fără drept.
(primire în proť&si& avocat defŕnitiv, 2018)
—

(primire in proťesie avocat deťinitîv, august 2019)

—

122. Pot fi considerate atingeri aduse vieţii private:

A. difuzarea de imagini care prezintă interiorul unui
spaţiu privat dacă ceI care iI ocupă, chiar färă drept nu
şi-a dat acordul;

CAPĽI OLU L AL 1I-LEA. DREPTURILE
REALE PRINCIPALE
1. Dreptul de proprieta(c
1. Dreptul de proprietate privată:
A, are caracter relativ, spre deosebire de dreptul de
proprietate publică;
B, are caracter absolut, spre deosebire de dreptul de
proprietate publică:
C. Tn condiţiile Iegii. este susceptibil de modalitäţi şi
dezmembrăminte, după caz.
(admitere INM şi ín magistraturä, 2015)
2. Clauza de inalienabilitate a unui bun:
A, poate fi instituită penlru o durată de ceI mult 49 de
ani de Ia data dobăndirii bunutuL
B. prevăzută intr-un contract cu titlu gratuit este opozabilä
şi creditorilor anteriori ai dobănditorului;
C trebuie stipulată in inod expres în uori[racteie ce dau
naştere obligaţiei dea transmile in viitor proprietatea asupra
bunului către o persoanä determinatä sau determinabilä
(admitere INM. 2013)
3. Nerespectarea clauzei de inalienabilitate stipuiate
intr-o donaţie avánd ca obiect un bun imobil:
A. atrage reziiierea contractului subsecvent prin care
donatarul a insträinat imobilul;
B, nu permite donatorului sä obţină decăt daune-interese
atunci cánd clauza a fost supusă formalităţilorde publicitate
prevăzute de Iege;
C permite donatorului să solicite revocarea donaţiei,
inclusiv atunci cănd clauza a ťost stipulată în favoarea unui
terţ.
(admitere În magistraturä, apritie 2017)
6. Clauza de inalienabilitate stipulată intr-un contract
de vănzare:
A, nu poate opri transmiterea bunului către moştenitorii
Iegali ai cumpärătorului;
B. pentru a fi opozabilă. nu trebuie, in niciun caz, să
fie supusă formalităţilor de publicitate;
C Tşi produce efectelejuridice conform Iegii în vigoare
la momentul incălcării clauzei de către cumpărätor
(admitere În magistratură. iunie 2019)
5. Dreptul de trecere aI proprietarului fondului care
nu are acces Ia calea publică:
A, poate fi dobândit şi printr-o folosinţă continuă timp
de 5 ani;
6. este imprescriptibil extinctiv;
1=—
C, poate fi stabilit numai cu consimţămăntul proprietarului
fondului aservit atunci cănd Iipsa accesului Ia calea publică
ii esie imputabilă proprietarului fondului dominant
(admižere În rnagistratură, august 2013)
6. Limitele Iegale de interes privat in exercitarea
dreptuiui de proprietate privată;
A. pot fi desfiinţate temporar prin acordul părţilor;
6. nu pot fi modificate prin manifestarea unilaterală de
voinţä a proprietamluL
C. includ toate Iimitele determinate de raporturile de
vecinătate
(admítere 1NM şí În magistraturä, 2014)
7. Bunurile proprietate publică:
A, nu pot fi dobândite de terţi prin uzucapiune, insă, dacă
suni mobile, pot fi dobándite prin posesie de bunä-credinţă:
6. pot fi donate in interes public;
C, pot fi dobăndite prin Iegat, acceptat în condiţiite Iegii,
dacä, prin natura lor sau prin voinţa dispunătorului. devin
de uz ori de inleres public.
(primire În profesie avocat deflnitiv, 2015)
—
8. Dreptul de proprietate publică asupra unui bun
se stinge:
A. dacă bunul este dat in foiosinţă cu tit!u gratuit,
6. dacă bunul a fost trecut in domeniul privat, cu res
pectarea condiţiilor prevăzute de Iege;
C, dacă asupra bunului se constituie un drept de
administrare. prin hotărăre a Guvemului.
(admitere În magistraturä. apńtie 2017)
9. DR. iocuieşte in sträinătate de câţiva ani şi
a mosienit un imobil, situat in oraui R, de la tatăl
său. lntrucât nu a fost in măsură să se ocupe de această
proprietate, Ia sfatul unui avocat, a đat o deciaraţie
in formă autenticä prin care a renunţat ia dreptul de
proprietate, iar deciaraţia a fost inregistrată in cartea
funciară, la data de 10.082015. Din căte ştie, consiliul
local al oraşului R a luat act de renunţarea lui printr-o
hotärăre. Recent, D.R. a găsit un posibil cumpărător aI
imobiluiui şi s-a răzgânditcu privire la renunţare. lntrucăt
in cartea funciară este inregistrată doar deciaraţia lui şi
nu figurează un alt proprietar, vă intreabă dacă poate
reveni asupra declaraţiei de renunţare pentru a vinde
imobilul. Seiectaţi răspunsuilrile pe care Wie consideraţi
corectje din cele de mai jos:
A. imobilul la care D.R. a renunţat a intrat in domeniul
privat aI oraşului P. prin hotărărea consiliului Iocal;
DREPT cIVIL. 11. DREPTURILE REALE PRINCIPALE
B. imobilul Ia care D.R. a renunţat nu poate fi dobăndit
de oraşul R fără inscriere in cartea funciară;
C. dreptul de proprietate aI Iui D.R, s-a stins prin inscrie
rea in cartea funciară, in condiţiile Iegii, a declaraţiei de
renunţare.
(primire in profesie avocat definitiv, 2015)
— Ia coproprietate, cu excepţia acţiunii in revendicare unde
§2. Modalităţile juridice ale dreptului de
proprietate
10. ĺn cazul coproprietăţii obişnuite:
A. denunţarea contractului de Iocaţiune având ca obiect
bunul comun se poate face ori de căte ori există acordul
majorităţii coproprietarilor;
B, nu este necesar acordul tuturor coproprietarilor pentru
incheierea unui contract de Iocaţiune cu termen de 3 ani,
având ca obiect bunul comun;
C. este obligatoriu acordul tuturor coproprietarilor pentru
a se încheia un contract de donaţie având ca obiect bunul
comun, chiar dacă donaţia este afectată de o condiţie
suspensivă.
(admitere în magistratură, aprilie 2017)
11. Consiliul Local aI oraşului V. a constituit un drept
de administrare Regiei autonome de apă asupra unui
teren extravilan af]atîn domeniul public aI oraşului, in
scopul construirii unei staţii de epurare ape uzate. T.,
proprietarul vecin, a chemat în judecată Regia intr-o
acţiune in revendicare, contestănd şi dreptul de ađmi
nistrare aI părâtei, motivând acţiunea in sensul că există
o suprapunere reală intre terenul proprietatea sa şi
terenul deţinut in administraro de către părătă. Având
in vedere natura juridică a acţiunii, părâta:
A. este obligată să introducä in proces pe titularul drep
tului de proprietate publică, in condiţiile prevăzute in Codul
de procedură civilă;
B, are in exclusivitate obligaţia apărărfl in justiţie a
dreptului de proprietate publică;
C. are obligaţia de a apăra in justiţie dreptul de admi
nistrare in calitate de titular aI dreptului.
(primire în profesie avocat definitiv, 2018)
—
12. Athbuirea in folosinţă exclusivă a părţilor comune
din clădirilo cu mai multe apartamente se poate hotări:
A, cu o majoritate de două treimi din numărul coproprie
B. cu acordul tuturor coproprietarilor;
C, cu o majoritate de două treimi din numărul coproprieta
rilor şi aI cotelor-părţi.
(admüere INM, 2013)
• in coproprietate obişnuită, proporţional cu cota Iui parte
13. X. a dobânditin proprietate comună cu Y. şi i o din drept sau toate fructele produse de respectivul bun,
clădire de birouri. Intrucăt coproprietarii nu se inţeleg in baza unui contract de administrare a bunului incheiat
cu privIre Ia infrumuseţarea clădirii şi alte operaţiuni cu ceilalţi coproprietari;
GRILE 19
legate de incheierea şi denunţarea unor contracte de
locaţiune, precum şi Ia reprezentarea in instanţă, care
dintre regulile de mai jos estelsunt corectăle?
A, fiecare dintre coproprietari poate sta singur in justiţie,
indiferent de calitatea procesuală, in orice acţiune privitoare
trebuie să stea toţi, potrivit principiului unanimităţii;
B actele privind incheierea sau denunţarea unor con
tracte de Iocaţiune cu privire Ia bunul comun pot fi fäcute
numai cu acordul coproprietarilor care deţin majoritatea
cotelor-părţi;
C. actele care urmăresc exclusiv infrumuseţarea bunului
pot fi încheiate numai prin acordul tuturor coproprietarilor.
(primire în profesie avocat stagiaĘ 2014)
—
14. Fiecare coproprietar:
A, poate sta singur in justiţie, indiferent de calitatea
procesuală, in orice acţiune privitoare Ia coproprietate,
inclusiv in cazul acţiunii in revendicare;
6. poate dispune Iiber de cota sa parte din dreptul de
proprietate, in Iipsă de stipulaţie contrară;
C, poate să facă acte de conservare cu privire Ia bunul
comun numai cu acordul celorlalţi coproprietari.
(primire in profesie avocat stagiaĘ 2013)
—
15. În cazul coproprietăţii pe cote-părţi:
A. fiecare coproprietar poate sta singur in justiţie in
orice acţiune privitoare Ia coproprietate;
B actele de administrare cu privire Ia bunul comun
nu pot fi efectuate fără acordul coproprietarului căruia i
s-ar impune, prin respectivele acte, o sarcină excesivă
prin raportare Ia cota sa parte;
C. fructele bunului comun se cuvin coproprietarului care
a suportat singur cheltuielile producerii sau culegerii fructelor.
(primire in profesie avocat definitiv, 2016)
—
16. Este necesar acordul tuturor coproprietarilor:
A. pentru incheierea unui contract de comodat cu privire
Ia bunul comun;
B. pentru incheierea unui contract de Iocaţiune a bunului
comun mobil pe o duratä de 2 ani;
C. pentru incheierea unui contract de intreţinere,
dacă proprietatea asupra bunului comun este transmisă
in schimbul intreţinerii, insă numai in ipoteza in care in
contract s-a stabilit că intreţinerea se datorează pentru
toată durata vieţii creditorului intreţinerii.
(admitere INM şi in magistratură, 2016)
17. Un coproprietar:
Ă. are dreptul sä culeagä fructele produse de bunul aflat
20 GRILE
B, poate denunţa un contract de Iocaţiune a bunului aI]at
in copropńetate obişnuitä, färä acordul celodalţi copropńetań.
dacă deţine majoritatea cotelor părţi;
C. poate ipoteca bunul proprietate periodică, Tn privinţa
intervaluiui de timp ce ii revine.
(admitere în magistraturä, mai 2018)
18. L., B. şi C. sunt copropńetari asupra unei case din
Bucureşti pe care nu o Iocuiesc. L., căruia ii revine 75%
din imobil, doreşte să permită nepoatei sale, care a fost
admisă Ia o facultate din aceIaşi oraş, să Iocuiască timp
de 2 ani şi 9 Iuni (cât dureazä studiile) in respectiva casă,
însă coproprietarii săi nu sunt de acord. L. poate să:
A. incheie singur un contract de inchińere cu nepoata
pe toată durata studiilor acesteia;
B, încheie singur un contract de comodat cu nepoata.
având ca obiect imobilul, pe toatä durata studiilor acesteia.
C soliciie inslanţei padajul de folosinţă asupra imobilului.
(prímire în profesie avocat sta giar, 2016)
— cuvenite debitorului;
19. A., B. şi C au moştenit, in cote egaie, un imobil
—
construcţio, in suprafaţă utilă de 250 mp. Întrucât
imobilul este adecvat desfăşurării activitäţii unui cabinet
dentar, A. şi B. au incheiat un contract de Iocaţiune, pe
termen de 5 (cinci) ani, cu clinica dentară Beauty Smile,
!a data de 01.09.2014. C. nu a fost do acord cu actul
incheiat de fraţii săi A. şi B, şi vă intreabă ce ar trebui
să ştie din punct de vedere Iegal pentru a-şi proteja
drepturiie. Selectaţi din ceie de mai jos:
A. să exercite, înainte de partaj, o acţiune posesorie
împotriva terţului care a intrat Tn posesia bunului comun in
urma încheierii actului, pentru restituirea posesiei în folosul
tuturor coproprietariíor;
B, având in vedere că nu a consimţit expres sau tacit
la incheierea contractului de Iocaţiune, acesta nu ii este
opozabil,
C contraclul de Iocaţiune a imobilului reprezintă un act
de administrare cu privire !a bunu! comun care poate h ĺăcut
cu acordul coproprietarilor ce deţin majoritatea cotelor-părţi.
(primire în profesie avocat deflnitiv. 2015)
—
20. Fructele bunului comun insuşite de un copro
prietar;
A, pot fi supuse partajului oricănd, dacă sunt naturale
sau industriale, pot fi identificate şi continuä să existe in
patrimoniul coproprietarului;
B, dacă sunt fructe civile, ceilalţi copropdetad pot reclama
restituirea Ior proporţional cu cotele Ior pärti, in termenul
general de prescripţe:
C indiferent de natura Ior, se cuvin acestuia, intrucât
a suportat singur chelLuielile producerii sau culegerii Ior.
(primire în proťesie avocat stagiar, 2018)
—
- -
DREPT CIVIL. 11. DREPTURILE REALE PRINCIPALE
21. Convenţia de partaj:
k trebuie incheiatä in formă autentică, sub sancţiunea
nulitáţii absolute, dacä are ca obiect ceI puţin un imobil,
indiferent de valoarea acestuia
6. este Iovită de nulitate absolută, dacă un coproprietar,
deşi avea capacitate de exerciţiu deplină, nu a parlicipat
la incheierea acesteia;
C nu se poate incheia niciodată in ipoteza coprophetäţii
forţate
(adrnitere INM şi în magistratură, 2016)
22. ĺn ceea ce priveşte executarea silită privitoare
Ia bunul comun:
A. creditorii unui copropńetar pot urmări silit cota lui
parte din dreptul asupra bunuiui comun;
3. creditorü unui coproprietar pot cere instanţei impär
ţeala bunului comun, caz in care urmărirea se va face
asupra părţii de bun sau, după caz, asupra sumei de bani
C creditorii care au un drept de garanţie asupra bunului
comun au dreptul să urmărească silit bunuL in măinile oricui
s-ar gäsi, numai dupä partaj.
(admitere INM şi în magistratură, septembrie 2018)
23. X. şi Y. sunt coproprietari asupra unui teren,
v..
—. y -.-.‘- ‘-... ‘.ŕ'' ‘‘- ťwvII.wa..
văndut intregul teren către T., fără a avea acordul Iui
X. Ín urma vânzării, T. a intrat in posesia terenului. In
aceasta situaţie, X. este mndreptăţit să formuleze:
A, acţiune in declararea nulităţii contractului dintre Y. şi 1;
6. acţiune posesorie împotriva Iui T.;
0. acţiune prin care să pretindă despägubiri de Ia
Y. pentru prejudiciul cauzat prin incheierea vănzării
(primire in profesie avocat deťinitiv, 2018)
—
Ş3. Dezmembrămintele dreptu)ui do propńetalc
privată
24. În materia servituţilor convenţionale;
A. in Iipsă de prevedere contrară. proprietarul fondului
aservit este ţinut să ia toate mäsurile i să suporte toate
cheltuielile pentru conservarea servituţii:
6. proprietarul fondului aseMt nu va putea strămuta
exercitarea servituţii intr-un alt Ioc, färä un motiv Iegitim
şi serios ori cu agravarea exercitării dreptului pentru pro
pńetarul fondului dominant:
C. in cazul in care cheltuielile pentru întreţinerea şi
conservarea servituţii revin proprietarului fondului aservit,
acesta se va putea exonera de plata lor, renunţând Ia dreptul
de proprietate asupra părţU din fondul aservit necesară exer
citării seMtuţii in favoarea proprietarului fondului dominant.
(primire in proťesie avocat sta giar. 2018)
—
-.-
DREPT CIVIL. 11, DREPTURILE REALE PRINCIPALE
25. Dreptul de superficie:
A. este perpetuu, dacă părţile nu au prevăzut un termen
extinctiv în convenţia de constituirea superficiei;
B. se stinge prin pieirea construcţiei, deoarece, fiind un
accesoriu aI dreptului de proprietate asupra construcţiei,
nu-i poate supravřeţui acesteia;
C. poate fl instrăinat de titular înainte de edificarea
construcţiei în vederea căreia a fost constituit.
(admitere în magistratură, aprflie 2017)
26. Dreptul de superficie:
A, este un drept temporar, ce poate fi constituit pe o
durată de ceI mult 99 de ani, fără posibilitatea reinnoirii,
Ia implinirea termenului;
B, nu poate inceta pe calea partajului intre superflciar
şi proprietarul terenului;
C, este un drept imprescriptibil extinctiv, acţiunea con
fesorie intemeiată pe dreptul de superfîcie putănd fi inten
tată împotriva oricărei persoane care împiedică exercitarea
dreptului, mai puţin împotriva proprietarului terenului.
(admitore INM şi in magistratură, 2016)
27. Superficiarui, proprietarexciusiv aI unei construc
ţii edificate pe un teren, nu poate exercita:
A. acţiunea confesorie de supeďicie împotriva proprie
tarului terenului;
B, acţiunea de partaj avănd ca obiect terenul, promovată
in contradictoriu cu proprietarul acestuia;
C. acţiunea posesorie.
(admitere în magistratură, iunie 2019)
28. in situaţia in care s-a construit pe terenul altuia:
A. superficia se poate inscrie pe baza renunţărh
proprietarului terenului Ia dreptul dea invoca accesiunea,
in favoarea constructorului;
B. supeńcia se poate inscrie în favoarea unui terţ pe
baza cesiunü dreptului dea invoca accesiunea;
C. dreptul de superficie nu poate fi reînnoit, Ia împlinirea
termenului.
(admitere INM şi in magistratură, septembrie 2018)
29. In anul 2018, X a construit cu bună-credinţă o
casă de Iocuit pe terenul proprietatea Iui Y, iar acesta din
urrnă a cesionat dreptul dea invoca accesiunea către
Z, in raport de această situaţie, dreptul de superficie
se va inscrie in favoarea Iui:
A. X;
B. ‘Ľ;
c. z.
(primire în profesie — avocat definitiv, august 2019)
30. in Iegătură cu vederea asupra proprietăţii
vecinuiui:
A, nu este permis, in niciun caz, să se facă fereastră
in zidul comun;
GRILE 21
6. este interzis balconul neparalel cu Iinia de hotar spre
fondul invecinat Ia o distanţă mai mică de 2 metri de Iinia
de hotar;
C. proprietarul are dreptul de a-şi deschide, fără Iimită
de distanţă, ferestre de Iumină dacă sunt astfel construite
încăt să impiedice vederea spre fondul invecinat.
(admitere INM şi în magistratură, septembrie 2018)
31. ĺn materia dezmembrăminteior dreptului de
proprietate:
A. dreptul de superficie se poate constitui pe durată
nelimitată;
B. uzufructul in favoarea unei persoane fizice este ceI
mult viager;
C, in materia uzufructului, cheltuielile şi sarcinile pro
prietăţii cad in sarcina uzufructuarului.
(primire in profesie avocat stagiar, 2013)
—
32. Care dintre enunţurile de mai jos nu este corect
din punct de vedere legai:
A, în caz de neinţelegere intre părţi Ia răscumpărarea
servituţii de trecere, instanţa poate suplini consimţămăntul
proprietarului fondului aservit;
B, dreptul de superĺîcie constituit pe o durată de 99 de
ani poate fi reinnoit Ia implinirea acestui termen;
C. uzufructuarul are dreptul de a arenda bunul primit
in uzufruct.
(primire în profesie avocat sta giar, august 2019)
—
33. In cazul incetării superficiei prin expirarea ter
menuiui:
A. ipotecile constituite cu privire Ia teren pe perioada
superfîciei nu se extind asupra construcţiei, dacă proprietarul
terenului dobăndeşte dreptul de proprietate asupra clădirii
prin accesiune;
B. ipotecile constituite cu privire Ia construcţie nu se
extind asupra terenului, dacă proprietarul construcţiei
dobăndeşte terenul Ia valoarea de circulaţie pe care acesta
ar fi avut-o dacă nu se edifica construcţia;
C. dezmembrămintele constituite de superficiar se
strămută de drept asupra sumei primite de Ia proprietarui
terenului, dacă acesta inţelege să invoce accesiunea.
(primire in profesie avocat stagiar, 2017)
—
34. In materia dezmembrăminteior dreptuiui de
proprietate:
A. dreptul de uzufruct se stinge prin decesul uzufruc
tuarului, chiar dacă termenul nu s-a implinit;
B. dreptul de servitute se stinge prin neuz timp de 1O ani;
C. dreptul de superficie este ceI mult viager.
I (primire în profesie avocat sta giar, 2014)
—
35. Dreptul de superficie:
A. poate Iua naştere prin inscrierea cesiunii către un terţ

22 GRILE
a dreptului proprietarului terenului dea invoca accesiunea
faţă de constructorul de bună-credinţă;
B. poate inceta, Ia cererea proprietarului terenului, for
mulată în termen de trei ani de Ia data Ia care superflciarul
modiflcä structura construcţiei;
C, se poate constitui pe o durată de ceI mult 30 de ani.
(primire in profesie avocat definitiv, 2016)
—
36. Uzufructuarul:
A, nu poate să exercite acţiunea confesorie şi impotriva
nudului proprietar;
B. poate ceda dreptul säu unei alte persoane, fără
acordul nudului proprietar;
C, suportă toate sarcinile şi cheltuielile ocazionate
de Iitigiile privind folosinţa bunului, culegerea fructelor ori
incasarea veniturilor.
(admitere INM, 2013)
37. Uzufructuarul:
A. poate pretinde, Ia incetarea uzufructului, despăgubiri
pentru imbunătäţirile aduse unui bun mobil, numai atunci
cănd prin acestea a sporit valoarea bunului;
B. nu are obligaţia de a întocmi inventarul bunurilor
mobile atunci când uzufmctul asupra acestora este dobăndit
prin uzucapiune;
C. este ţinut, in orice caz, sä respecte destinaţia datä
bunurílor de nudul proprietar
(admitere JNM, noiembrie 2019)
38. A. a constituit în íavoarea Iui B, un drept de uzu
fruct asupra unui imobil construcţie pentru o durată de I animalelor pierite, sau valoarea acestora;
şapte ani, După un an de Ia constituirea uzufructului,
8. a cedat dreptul său Iui C. fără acordului A., iar C. a
inchiriat imediat imobilul către D, pentru o perioadă
egală cu cea rămasä până Ia implinirea termenuiui uzu
fructului, După trecerea a trei ani de Ia data constituirii
uzufructului, 8. a decedat, In raport de această situaţie:
A, dacă cesiunea uzufructului a fost inscrisă in cartea
funciară şi notifîcatä Iui A, anterior decesului Iui B., dreptul
de uzufruct va continua pănă Ia implinirea termenului pentru
care fusese constituit;
B, D, va putea cere respectarea contractului de Iocaţiune
pănă Ia implinirea termenului pentru care fusese încheiat,
dacă Iocaţiunea a fost inscrisă in cartea ĺunciară;
C. C, nu va putea pretinde Iui A, despăgubiri pentru
imbunătăţirile aduse imobilului, chiar dacă acestea au
delerminat sporirea valorii construcţiei.
(primire in profesie avocat stagiat 2017)
—
39. Uzufructuarul:
A. unei turme care a pierit în întregime din cauze neimpu
tabile acestuia va restitui numai pieile ori valoarea acestora,
6. va suporta reparaţiîle mari atunci cănd acestea sunt
determinate de neefectuarea operaţiilor de intreţinere;
úiť
--
DREPT CIVIL. 11, DREPTURILE REALE PRINCIPALE
Ľ. poate ceda dreptul său unui terţ numai prin act juridic
cu titlu oneros.
(admUere INM şí in magistratură, 2014)
40. Uzufructuarul:
A, spre deosebire de titularul dreptului de uz, poate
culege şi fructele civile;
8, asupra unei päduri poate Iua din aceasta araci pentru
vie, numai dacă via se află în proprietatea uzufructuarului
şi este situată Ia ceI mult un kilometru de marginea pădurii;
C. la alegerea sa, are obligaţia dea restitui bunuri de
aceeaşi cantitate, calitate şi valoare sau contravaloarea
Ior Ia data stingerii uzufructului care are ca obiect numai
bunuri consumptibile.
(admítere INM şi în magistratură, 2015)
41. N.R este proprietarul unei turme de 100 de oi
pentru care a incheiat un contract de uzufruct cu U.Z.,
Ia data de 15.03.2015. Acesta din urmä a plecat cu turma
!a munte unde are o stână şi câţiva ciobani angajaţi
care asigură paza oilor. Intr-una din nopţi, în timpul unei
furtuni cu tunete şi trăsnete, animalele s-au speriat şi
au scăpat din adăpost iar ciobaniior Ie-a fost imposibil
să Ie mai adune. Peste 60 de oi au căzut intr-o prăpastie
şi au murit. Nudul proprietar a fost înştiinţat de către
uzufructuar despre nenorocire, Acesta din urmä vä cere
sĺaWi cu privire ia posibiIităiie pu caru ie aiu din punct
de vedere Iegal pentru a-şi recupera turma de oi de Ia
uzufructuar, In acest caz:
A. uzufructuarul este obligat să restituie numai pieile
8. nudul proprietar se poate îndrepta impotriva ciobanilor,
in temeiul răspunderi pentru prejudiciile cauzate de animale;
C. dacă turma nu a pierit în întregime, uzufructuarul este
obligat să inlocuiască animalele pierite cu cele de prăsilă.
(primîre in proťesie avocat deťinitiv, 2015)
—
42. Uzufructul:
k se poate constitui şi in favoarea unei persoane care
va exista in viitor;
8. constituit până Ia data Ia care o persoană va ajunge
Ia o anumitä vârstä, se stinge prin moartea acelei persoane
inainte de implinirea vârstei stabilite;
C, constituit în favoarea unei persoane juridice, se
prezumă că este constituit pe o durată de 30 de ani dacă
in convenţia din care a Iuat naştere nu s-a prevăzut durata
uzufructului.
(primire în profesie avocat stagiaĘ 2018)
—
43. Intre E şi M, proprietarii a două terenuri inve
cinate, se incheie o convenţie prin care R constituie în
favoarea Iui M, un drept de uzufruct asupra terenului său.
M. realizează o construcţie-Iocuinţă parţial pe terenul
säu şi parţial pe terenul Iui F, La încetarea dreptului de
uzufruct, E poate pretinde:
DREPT CIVIL. 11. DREPTURILE REALE PRINCIPALE
A, ridicarea construcţiei de pe terenul său;
B, înscrierea in cartea funciară a unui drept de copro
prietate aI vecinilor asupra imobilului rezultat, cotele-părţi
fiind stabilite ţinăndu-se seama de valoarea terenului său
şi de jumätate din valoarea contribuţiei Iui M.;
C, înscrierea sa în cartea funciară ca proprietar aI con
strucţiei realizate de M., urmând a-i plăti acestuia jumătate
din valoarea materialelor şi a manoperei.
(primire in profesíe avocat sta gíar martie 2019)
—
44. Uzufructul:
A. presupune, în toate cazurile, existenţa obligaţiei uzu
fructuarului de a depune o garanţie pentru indeplinirea
obligaţiilor sale;
B, nu se stinge in toate cazurile prin moartea uzufruc
tuarului;
C. se stinge prin neuz.
(primire în profesie avocat sta giar, martie 2019)
—
45. In materia dezmembrămintelor dreptului do
proprietate:
A. dreptul de superflcie se poate constitui pe o durată
de ceI mult 49 de ani;
B. servitutea de a nu construi peste o anumită inălţime
este neaparentă;
C, dacă in cazul unui uzufruct viager, uzufructuarul
Iocator a decedat Ia data de 01.07.2016, Iocaţiunea unui
imobil, inscrisă in cartea funciară, incheiată de defunct Ia
data de 10.05.2015 pe termen de 7 ani, este opozabilă
proprietarului numai până Ia data de 01.07.2019.
(primire in profesie avocat definitiv, martie 2019)
—
46. Care dintre următoarele enunţuri nu este corect
din punct de veđere Iegal:
A. seMtutea nu se poate constitui in vederea unei utilitäţi
viitoarea fondului dominant;
B. uzufructuarul rentei viagere are obligaţia dea restitui
veniturile rentei viagere incasate cu anticipaţie;
C. dreptul de supeńcie se stinge prin consolidare.
(primire in profesie avocat detînitiv, august 2019)
—
§4. Posesia
47. Posesia:
A. proprietarului asupra unui bun imobil incetează prin
inscrierea in cartea funciarä a declaraţiei de renunţare Ia
dreptul säu de proprietate asupra imobilului resĘ3ctiv;
B, nu este utilă atât timp cât posesorul o e..ercită cu
intermitenţe anormale in raport cu natura bunului;
C. de rea-credinţă presupune Iipsa elementului intenţional.
(admUere INM şi in magistraturä, 2014)
48. In materia posesiei;
A detentorul precar nu poate exercita acţiunile posesorii;
GRILE 23
B. dacä detentorul precar instrăinează bunul prin act
translativ de proprietate cu titlu particular unui dobânditor
de bună-credinţă, acesta din urmä devine posesor;
C. detentorul precar devine posesor dacă incheie
cu bunâ-credinţă un act translativ de proprietate cu titlu
particular cu o altă persoană decât proprietarul bunului.
(admítere INM şi în magístratură, 2015)
49. Nu constituie posesie stăpânirea unui bun de
către:
A. Iocatar, cu toate că acesta poate exercita, in condiţiile
IegU, acţiunile posesorii;
B. titularul dreptului de uzufruct faţă de nuda proprietate;
C. coproprietar, în proporţie cu propria sa cotă-pade.
(admitere în magîstratură, aprilie 2017)
50. Posesia exercitată asupra unui bun imobil prin
intermediul unei alte persoane:
A. duce, in toate cazurile, Ia dobăndirea fructelor de
către posesor;
B, poate duce Ia dobăndirea dreptului de proprietate
de cätre posesor;
C, poate fi apărată prin acţiunea posesorie in complăn
gere, chiar dacă este viciată.
(primire in profesie avocat deflnitiv, 2017)
—
51. Intervertirea detenţiei precare in posesie are Ioc
atunci când detentorul precar:
A. instrăineazä bunul printr-un act translativ de
proprietate cu titlu particular, doar dacä dobănditorul este
de bună-credinţă;
B. notifică posesorului refuzul de a-i restitui bunul până
Ia îndeplinirea de cätre acesta din urmă a obligaţiilor ce-i
revin in temeiul contractului incheiat cu detentorul precar;
C. incheie, cu bunä-credinţă, un act translativ de pro
prietate cu titlu particular cu o altă persoană decât pro
prietarul bunului.
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
52. Posesia inceteazâ in cazui:
A. insträinärii bunului, cu excepţia cazului in care bunul
rămâne in detenţia insträinätorului;
8. pieirii bunului;
C. deposedării, dacä posesorul rämâne Iipsit de posesia
bunului timp de 6 Iuni.
(admitere in magistralurä, august 2013)
53. Posesia inceteazä in cazul:
A. instrăinării bunului, cu excepţia cazului in care bunul
rămâne în detenţia instrăinătorului;
B. trecerii bunului în proprietate publică;
C. deposedării, dacă posesorul rămâne Iipsit de posesia
bunului mai mult de un an.
(admitere INM, 2013)
 —
24 GRILE
54. În caz de tulburare ori deposedare paşnică,
acţiunea posesorie poate 11:
A. exercitată şi de către detentorul precar;
B. introdusă de către ceI ce exercitä o posesie viciată,
indiferent de durata posesiei sale;
C. introdusă şi impotriva proprietarului.
(primire în proťesie avocat deťînitiv, 2016)
— de bună-credinţä;
55. Violenţa, ca viciu aI posesiei:
A, are caracter permanent şi absolut;
B, poate să privească dobăndirea posesiei sau
conservarea acesteia;
C, poate fi invocată numai in privinţa posesiei bunurilor
imobile.
(admitere in magistratură, Iunie 2019)
§5. Modurile de dobândire a drepturilor reale
principale
56. Autorul de rea-credinţă aI unei lucrári autonome
cu caracter durabil, realizate pe terenul altuia:
A, nu este indreptăţit să aleagă modalitalea de stabilire
a despăgubirilor pe care i Ie va plăti proprietarul terenului,
B, poate fi obligat Ia ridicarea construcţiei pe propria
cheltuială.
C, nu poate fi obligat să cumpere terenul Ia valoarea
de circulaţie pe care acesta ar fi avut-o dacă Iucrarea nu
s ar fî realizat.
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
57. ĺn materia accesiunii imobiliare artificiale:
A. prescripţia dreptului Ia acţiune aI autorului Iucrării
privind plata indemnizaţiei nu curge căt timp eI este Iăsat
de proprietar să deţină mobilul;
B. ucrărie autonome pot ťi necesare. utile sau voIuptoare;
C. autorul de rea-credinţä aI Iucrării nu poate să opună
proprietarului terenului pasivitatea acestuia din urmă pe
durata realizării lucrării.
(admiłere INM, 2013)
58. In materia Iucrăriior adăugate voluptuare cu
caracter durabil asupra imobilului altuia, proprietarul
imobílului;
Acănd valoarea Iucrärii este considerabilă, are dreptul
să cearä obligarea autorului să cumpere imobilul Ia valoarea
de circulaţíe pe care acesta ar fi avut-o dacă Iucrarea nu
s-ar fi eĺectuat;
6. are dreptul să ceară obligarea autorului de rea-credinţă
Ia desfiinţarea Iucrärii, cu readucerea imobilului in situaţia
anterioară şi plata de daune-interese;
C. are dreptul să devină proprietarul Iucrării, numai
prin inscriere in cartea funciarä, fără nicio obligaţie către
autorul Iucrărfl.
(admitore 1NM şi în magistratură, 2015)
OREPT CIlL. 11. OREPTURILE REALE PRINCIPALE
59. Proprietarul terenului pe care s-a edificat, fără
acordul säu, o lucrare autonomă cu caracter durabil
are dreptul:
A. de a pretinde autorului Iucrării să cumpere intregul
imobil in schimbul unui preţ reprezentând dublul valorii de
circulaţie, cu excepţia cazului în care autorul Iucrării a fost
8. dea pretinde autorului lucrärii deshinţarea acesteia,
dacă edificarea s-a fäcut ín Iipsa autorizaţiilor cerute de Iege;
C. de a pretinde autorutui de rea-credinţă aI Iucrării
desfiinţarea acesteia, chiar dacă proprietarul terenului a
stat in pasivitate pe toată durata edificării construcţiei.
(admiiere in magistratură. apriíie 2017)
60. În cazul in care se realizează o Iucrare autonomă
I cu caracter durabil asupra imobilului altuia, de către
o persoană:
A. propńetarul imobilului are dreptul să cearä, indiferent
de buna sau reaua sa credinţă. obligarea autorului Iucrării
să cumpere imobilul Ia valoarea de circulaţie pe care acesta
ar fi avut-o. dacă Iucrarea nu s-ar fi efectuat;
6. dacă respectiva persoană a construit avănd autori
zaţiile cerute de Iege, proprietarul imobilului, indiferent de
buna sau reaua sa credinţă, are dreptul să ceară instanţei
să dispună inscrierea sa în cartea funciară ca proprietar
ai lucrärii, plätind auiorului iucrării jumătate din valoarea
mateńalelor şi a manopereí;
C. proprietarul imobilului are dreptul să solicite de
Ia constructorul de rea-credinţä desfiinţarea construcţiei
şi daune-interese pentru Iipsa de folosinţä. numai dacä
dovedeste că nu a fost in pasivitate pe durata realizării
construcţiei.
• (admitere in magistratură. mai 2018)
61. Ín anul 2014, X. a inceput construirea unei
Iocuinţe pe terenul dobândit prin cumpărare dc Ia un
terţ. Printr-o notificare expediată Ia două Iuni de Ia
inceperea Iucrărilor, vecinul său Z. I-a somat să inceteze
construirea, deoarece o suprafaţă de teren de 23 mp,
aflată sub viitoarea construcţic, i-ar aparţine. X. a
continuat Iucrärile şi a finalizat clădirea. Z. a invocat
accesiunea, dovedind dreptul de proprietate asupra
terenului menţionat mai sus, precum şi faptul că X. a
construit färă autorizaţiile cerute de Iege, In raport de
situaţia descrisă, i va putea solicita:
A. inscrierea sa in cartea funciarä ca proprietar unic
aI Iucrării edificate pe terenul său cu plata a jumătate din
valoarea materialelor şi a manoperei;
B. ridicarea Iucrării de pe terenul său, cu plata de
daune-interese;
C. inscrierea în cartea funciară a unui drept de copro
prietate, cu Iuarea în calcul a valorii terenului şi a jumătate
din valoarea contribuţiei Iui X
(primire în profesie avocat definitiv, 2018)
—
DREPT CIVIL. 11, DREPTURILE REALE PRINCIPALE
62, fn materie de carte funciară:
A. inscrierea provizorie are ca obiect alte drepturi decăt
cele tabulare;
B. orice persoanä care justifIcă un interes poate cerceta
orice carte funciară;
C. titularul unui drept asupra unui imobil dobândit prin
moştenire va putea dispune de acesta numai după înscrierea
in cartea funciară.
(primire in proťesie avocat definitiv, august 2019)
—
63. ĺn materia cărţii funciare:
A. termenul in care poate fi promovată acţiunea in
rectificare de carte funciară impotriva terţilor de bună-credinţă
care au dobândit un drept real prin acte cu titlu gratuit este
de 5 ani de Ia data inregistrării cererii de inscriere a dreptului
Ior Ia biroul teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară;
B acţiunea in rectificare de carte funciară poate fi
introdusă separat de acţiunea de fond, chiar şi atunci cănd
acţiunea de fond a fost respinsă;
C. dreptul Ia acţiunea în rectiflcarea notării in cartea
funciară este imprescriptibil.
(primire în profesie avocat definitiv, martie 2019)
— comodatar, chiar şi impotriva proprietarului;
§6. Apărarea drepturilor reale principale
64. În materia acţiunii in revendicare a unui bun
proprietate privată:
A. dreptul Ia acţiune este imprescriptibil, in toate cazurile;
3. hotărârea judecătorească prin care aceasta a fost
admisă este opozabilă şi poate fi executată şi impotriva
terţului dobânditor, in condiţiile Codului de procedură civilă;
C. părät poate fi numai un posesor
(admitere INM şi in magistratură, septembrie 2018)
65. Ín anul 2014, Ea introdus o acţiune în revendicare
mobiliară impotriva Iui B., avănd ca obiect un utilaj
agricol, acţiune care, in anul 2015, a fost admisă de
instanţa de judecată prin hotărăre definitivă. Potrivit
hotărării judecătoreşti, B. a fost obligat să restituie
bunului E Profitănd de faptul că E nu a pus de indată
in executare hotărârea judecătorească, în anul 2016,3. a
instrăinat Iui C bunul care a făcut obiectul Iitigiului. C. a
intrat in posesia bunului, având cunoştinţă de existenţa
hotărării judecătoreşti. Alegeţi varianta optimă care
asigură protecţia eficientă şi rapidă a dreptul de
proprietate privată a Iui E:
A. să formuleze o nouă acţiune in revendicare impotriva
Iui C.;
B. să formuleze o acţiune in nulitate absolutä a contractu
Iui de vănzare, incheiat între 3. şi C., invocănd cauza ilicită;
C, să pună in executare impotriva Iui C hotărărea jude
cătorească prin care s-a admis acţiunea sa in revendicare
formulată impotriva Iui 3.
(primire in proťesie avocat sta giar, 2016)
— A. Ia momentul Iuării bunului mobil in posesie efectivă;
L L1 .I.jh
GRILE 25
66. Termenul de 3 ani inăuntrul căruia bunul mobil
furat poate fi revendicat de către proprietar de Ia
posesorul de bunä-credinţă care a dobăndit cu titlu
oneros de Ia un neproprietar este:
A, un termen de prescripţie extinctivă;
3. un termen de decădere;
C, un termen suspensiv, ca modalitate a actului juridic
incheiat de posesor cu neproprietarul.
(admitere in magistraturä, august 2013)
67. Acţiunea in revendicare:
A, poate fi introdusă de către un singur coproprietar,
situaţie in care părătul poate cere instanţei introducerea
in cauză a celorlalţi coproprietari in calitate de reclamanţi;
3. dacă va fi admisă, va avea ca efect obligarea părătului
Ia plata de despăgubiri dacă bunul a pierit din culpa sa,
acestea fiind evaluate in raport cu momentul restituirii;
C. este imprescriptibilă in toate cazurile.
(primire in profesie avocat definitiv, 2017)
—
66. Acţiunea in revendicare imobiliară:
A, poate fi admisă în cazul in care este introdusă de
B a unui bun comun poate fi formulată de către un
singur coproprietar chiar dacă ceilalţi coproprietari se opun;
C, nu poate fi introdusă impotriva posesorului de
bună-credinţă.
(admUere in magistratură, iunie 2019)
69. Reclamantului i s-a admis acţiunea in revendicare
a unui imobil construcţie impotriva părătului care, in
calitate de posesor de bună-credinţă, a făcut cheltuieli
utile Ia imobil şi I-a inchiriat printr-un contract pe durată
nedeterminată. Părâtul a cerut, pe cale reconvenţională,
plata cheltuielilor utile făcute Ia imobil şi a cheltuielilor
făcute pentru culegerea tructelor şi recunoaşterea unui
drept de retenţie pănă Ia restituirea acestora. Pe Iângă
obligarea părătului Ia restituirea bunului, instanţa a mai
L dispus, Ia cererea părţilor:
A. obligarea părătului Ia restituirea fructelor produse
de bun, cu incepere de Ia data Ia care a cunoscut cauza
de ineficacitate a titlului său, pănă Ia restituirea bunului
către proprietar;
3, admiterea cererii reconvenţionale şi obligarea recla
mantului Ia restituirea cheltuielilor utile făcute de părăt, chiar
dacă acestea nu au adus un spor de valoare imobilului;
C, respingerea cererii părătului de recunoaştere a
dreptului de retenţie asupra imobilului pănă Ia achitarea
cheltuielilor făcute pentru culegerea fructelor, intrucăt dreptul
de retenţie nu poate fi exercitat asupra unui bun frugifer.
(primire in proťesie avocat definitiv, 2014)
—
70. Pentru a se respinge acţiunea in revendicare
mobiliară, buna-credinţă a terţului care a dobândit cu
titlu oneros de Ia un neproprietar trebuie sä existe:
26 GRILE
B, timp de 3 ani de Ia data încheierii actuIui juridic;
C. Ia momentul Tncheierii actului juridic, chiar dacä
intrarea Tn posesie are Ioc ulierior.
(admitere ÍNM, 2013)
71. In cazul admiterii acţiunii in revendicare imo
biliară:
A. părătul va ii obligat, Ia alegerea sa, să restituie bunul
sau să plătească despăgubiri către proprietar;
B, părătul are dreptul Ia restiluirea chelluielilor necesare,
chiar dacă a fost de rea-credinţă;
C. toate fructele culese până Ia pronunţarea hotărârii
de admitere se cuvin pârâtului, dacä acesta a fost de
bună-credinţă Ia data intrării în posesia imobilului.
(admitere /NM şi in magistratură, 2014)
72. in cazul admiterii acţiunii in revendicare, conform
noului Cod civil:
A. părătul are un drept de retenţie asupra bunului frugifer
păná Ia restituirea cheltuieliior necesare pentru producerea
şi culegerea fructelor;
B. posesorul are dreptul de a-şi insuşi Iucrärile efectuate
cu cheltuieli voluptuare, care nu se concretizează într-o
Iucrare nouă, numai dacă prin aceasta bunul nu se
deteriorează;
C, hotărârea judecătorească este opozabiă i poate
fi executată şi împotriva terţului dobănditor, in condiţiile
Codului de procedură civilă.
(primire în proťesie avocat stagia 2O15
— B. M. poate reţine bunul pânä Ia restituirea integralä a
73. Hotärărea judecätoreascä prin care s-a admis:
A, acţiunea in revendicare este opozabílă numai părătului
posesor neproprietar;
B. acţiunea oblică protă tuturor creditorilor, fărä vreo
preferinţă in favoarea creditorului-recIamant;
DREPT CIVIL. 11, DREPTURILE REALE PRINCIPALE
C. acţiunea revocatorie indisponibilizează bunul până Ia
incetarea executării silite a creanţei pe care s-a iniemeial
acţiunea.
(primire in profesie avocat definitiv, 2018)
—
74. La data de 10.06.2015, M, I-a chemat in judecatä
pe N. intr-o acţiune in revendicare a unui teren
intravilan, La data de 15.12.2015, in cursul procesului
de fond, profitănd de faptul că Iitigiul nu era notat in
cartea funciară, N. a vândut terenui Iui S, Acţiunea in
revendicare a fost admisä şi hotărârea a rămas definitivă
Ia data de 20.09.2016. In raport de situaţia descrisă?
A. M. are dreptul sä pună in executare hotărârea numai
impotriva Iui N.;
B. M. are dreptul să punâ in executare hotărârea
împotriva Iui S.;
C. in cazul in care este evins, S. este indreptăţit să
ceară angajarea răspunderii pentru evicţiune a Iui N.
(primire in profesie avocat stagiar, martie 2019)
—
75. Dacă M. este posesorul unui tablou cumpărat
Ia Iicitaţia organizată de o cunoscută casă de artă, iar
B. revendică bunul, pretinzánd că i-a fostfuratin urmă
cu X. ani, ce sfat juridic ii daţi Iui M., in raport de situaţia
invederatä:
4.—LI— .___.4_ C _...4_J_RĄ
n tdUIUU JuaLt d IVCIIUILdL Ut d ÍVI., LIIIdI UdLO
este posesor de bună-credinţä, in termen de 3 ani de Ia
deposedarea pretinsului proprietar;
preţului de către vănzător, dacă acţiunea este introdusă in
3 ani de Ia deposedarea pretinsului proprietar;
C. M. poate invoca prescripţia dreptului Ia acţiune,
dacă acţiunea este introdusă pesLe termenul de 3 ani de
Ia pierderea stăpănirii materiale a bunului de către pretinsul
proprietar
(primire in profesie avocat definitiv, 2017)
—
 CAPITOLUL AL III-LEA. TEORIA
GENERALĂA OBLIGAŢIILOR
§1. Obligaţia civilă
1. in cazul solidarităţii pasive izvorâte dintr-o faptă
ilicită:
A. solidaritatea operează exclusiv în raporturile dintre
codebitori şi victima prejudiciată;
B. solidaritatea operează în raporturile dintre codebitorii
solidari;
C. pierderea ocazionatä de insolvabilitatea unuia sau
unora dintre codebitorü solidari se suportă de către ceilalţi
codebitori, proporţional cu partea din datorie ce revine
fiecăruia dintre ei.
(primire in profesie avocat definitiv, martie 2019)
—
2. Dacă obligaţia are ca obiect bunuri de gen:
A. debitorul are dreptul să aleagă bunurile ce vor fi
predate;
B debitorul nu este Iiberat decăt prin predarea unor
bunuri de calitate ceI puţin medie;
C. debitorul poate invoca imposibilitatea fortuitä de
executare.
(admitere 1NM şi în magistratură, septembrie 2018)
3. Dacă prejudiciul a fost cauzat prin acţiunea
simultană a mai multor persoane, fără să se poată
stabili că a fost cauzat sau, după caz, că nu putea
fi cauzat prin fapta ilicită a vreuneia dintre ele, toate
aceste persoane:
A. răspund solidar faţă de victimă;
B, nu vor răspunde, in niciun caz, intr-un proces civil
vizând plata despăgubirilor pentru prejudiciul produs prin
fapta respectivă, dacă au fost achitate printr-o hotărâre
penală definitivă pentru motivul că fapta nu a fost săvârşită
cu vinovâţie;
C nu răspund delictual, dacă există şi culpa comună
a victimei.
(admitere INM şi in magistratură, septembrie 2018)
4. Decăderea unui debitor din beneficiul termenului
care afecteazä obligaţia:
A, face ca obligaţia să devină de indată exigibilä;
B. este opozabilä celorlalţi codebitori, dacă răspunderea
Ior este solidară;
C, poate fi cerutä atunci cănd debitorul nu satisface o
condiţie considerată esenţială de creditor Ia data incheierii
contractuluL chiar dacä nu s-a stipulat expres în conlract
despre caracterul esenţial aI condiţiei.
(primire in proťesie avocat stagiar, august 2019)
—
5. ln materia obligaţiilor solidare:
A. obligaţia unui debitor solidar se imparte de drept
intre moştenitorii acestuia, afară de cazul in care obligaţia
este indivizibilă;
8. între creditori, solidaritatea se prezumă;
C. hotărărea judecătoreascä pronunţată în favoarea
debitorului comun poate fi invocată şi impotriva creditorilor
care nu au fost parte in proces.
(primire în profesíe avocat definitiv, august 2019)
—
§2. Particularităţi ale contractului
6. In legătură cu incheierea contractului:
A. clauzele negociate prevalează asupra clauzelor
standard;
8. solicitarea de a formula oferte, adresată uneia sau
mai multor persoane determinate, constituie, prin ea insăşi,
ofertä dea contracta;
C, dacă părţile s-au invoit ca un contract să fie incheiat
intr-o anumită formă, pe care Iegea nu o cere, contractul este
lovit de nulitate absolută dacă forma nu a fost respectată.
(primire în pmťesie avocat sta giar 2013)
—
7. in materia încheierii contractului, oferta:
A, in formă autentică de a incheia o promisiune de
vănzare a unui imobil poate fl acceptatä, in mod valabil,
numai printr-un înscris in aceeaşi formă;
B. devine caducă dacă destinatarul său o refuză;
C, poate fi retrasă dacă retragerea ajunge la destinatar
ceI mai tărziu concomitent cu oferta.
(primire in profesie avocat stagiar martie 2019)
—
8. In materia negocierilor precontractuale:
A, iniţierea negocierilor reprezintă promisiune de a
contracta;
8. părţile au libertatea ruperii negocierilor şi nu pot fl
ţinute răspunzătoare pentru eşecul acestora;
C, partea care rupe negocierile poate folosi orice
informaţie confidenţială comunicată in cursul negocierilor
in interes propriu, dar nu o poate divulga.
(primire in profesie avocat stagiar, 2015)
—
9. Societatea A. incepe negocieri cu producătorul
B. pentru achiziţionarea unor produse de patiserie
congelate şi revânzarea Ior in oraşul 0., fără a se incheia
un acord de principiu, ln cursul negocierilor, aflănd
costurile secrete de producţie ale lui B., A. renunţă
Ia incheierea contractului şi il ajută pe producătorul
C să lanseze propriile produse de patiserie pe care
2% GRILE
A. ie comerciaiizeazä ia un preţ interior preţuiui de
vânzare a Iui B. In calitate de avocat, iI veţi consilia
pe B. să introducă o cerere de chemare in judecată
intemeiată pe:
A. răspunderea civilä delictuală a Iui A. pentru incălcarea
obligaţiei de confldenţialitate;
B răspunderea civilä contractualä a luiA. pentru mperea
negocierilor contrar bunei-credinţe;
C. răspunderea ciVilă delictuală a Iui A. pentru ruperea
negocierilor contrar bunei-credinţe.
(primire in profesie avocat deťinitiv. 2017)
—
10. Părţile contractante:
A. au obligaţia de a nu divulga terţilor niciuna dintre
informaţiile pe care şi Ie-au comunicat în cursul negocierilor;
B pot conveni efectuarea unor prestaţíi aI căror obiect
iI reprezintä bunuri vntoare;
C. pot conveni ca un element aI contractului să fie
determinat de un teĄ.
(admitere /NM şi in magistratură, 2017)
11. V. şi M, au încheiat o promisiune bilaterală de
vănzare având ca obiect o motocicletă, stabilind că
vor perfecta contractul de vânzare in formă autentică
până Ia data de 22.11.2014. M., promitentui-cumpărător,
a achitat o parte din preţuI convenit chiar Ia momentul
incheierii promisiunii, menţionăndu-se in cuprinsul
acesteia că suma a fost piătită cu titlu de arvună. Faţă
de această situatie:
A. contractul dc Vânzare încheiat între pärţi Ia data
de 24112014, constatat printr-un înscris sub semnătură
privată, nu este valabd;
B V are dreptul că denunţe promisiunea, restituind
dublul sumei primite cu titlu de arvună, indiferent dacă
acest drept a ĺost sau nu sLipula( in contract,
C dacä M, refuza încheierea contractului de vânzare.
V va putea cere pronunţarea unei hotärări care să ţină
Ioç de contract.
(pnmíre in proťesie avocat deflnitiv, 2017)
—
12. Ca regulă generală, dacă Ia momentui încheierii
unui contract, debitorul este in imposibilitate de a-şi
executa obligaţia, contractul este:
A. nul absolut;
B. valabil;
C Iovit de nulitate relativă.
(primire in profesie avocat sta giar. 2017)
—
13. Riscul pieirii fortuite a bunului aparţine:
A. proprietarului bunului, numai dacă acesta nu a fost
asumat de o altă persoană;
B. creditorului obligaţiei de preluare a bunului, pus in
intărziere;
DREPT CIVIL 111. TEORIA GENERALÂ A OELIGAŢIILOR
C. cumpărătorului, de Ia momentui plăţii ultimei rate.
ĺn cazul unei vănzäń cu plata preţului in rate, chiar dacă
predarea bunului s-a făcut anterior
(admitere in magistratură. mai 2018)
14. Ciauza:
A prin care pärtjle instituie sau inläturä cauze de nulitate
este valabilă,
B prin care creditorul are dreptul Ia rezoluţiune atunci
cănd neexecutarea este de mică insemnătate este con
siderată nescrisă;
C prin care Iocatorul este îndreptăţit să diminueze, fără
contraprestaţie echivalentă. prestaţiile Ia care s-a obligat
prin contract, este considerată nescrisă.
(primire in pm(esie avocat sta giar. martie 2019)
—
15. Care dintre enunţuriie de mai jos este corect
din punct de vedere Iegal:
A. donaţia Iovitä de nulitate absolută pentru vicii de
formă poate fi conlirmatä de către moştenitorii uniVersali
ori cu titlu uniVersal ai donatorului;
B in ipoteza în care natura nulităţii nu este determinală
ori nu reiese in chip neîndoielnic din lege, operează
prezumţia de nulitate relativă;
C. contractul in care nu este prevăzutä cauza este Iovit
de nulitate absolutä.
(primire in profesie avocat stagiar, martie 2019)
—
16. In ceea ce priveşte dreptul dea denunţa unilateral
contractui:
A in Iipsä de convenţie contrară, partea căreia ii este
recunoscut acest drept nu iI poate exercita după inceperea
executärii contractului cu executare succesivă sau continuă;
B in cazul contractului incheiat pe durată nedeterminată,
pärtile pot conveni în mod valabil o prestaţie in schimbul
dreptului dea denunţa unilateral contractuL
C acesta poaie fi exercitat de oricare dintre pärţi in
cazul contractului incheiat pe durată nedeterminată, cu
respectarea unui termen rezonabil de preaviz.
(admitere INM şi in magistratură, septembrie 2018)
17. Care dintre enunţurile de mai jos nu este corect
din punct de vedere Iegal:
A, dacă un contract este menţinut in parte, ca efect aI
nulităţii parţiale. clauzele nule sunt înlocuite de drept cu
dispoziţiile egale aplicabile;
B. dreptul dea denunţa unilateral un contract incheiat
pe durată nedeterminată poate fi exercitat de oricare dintre
părţi, cu respectarea unui termen rezonabil de preaViz;
C. in cazul nulităţii unui act juhdiccu executare succesivä,
partea care a primit o prestaţie in temeiul acestui act nu
esle obligată Ia res[ituire.
(primire in proťesie avocat stagiar. august 2019)
—
DREPT CIVIL. 111. TEORIA GENERALĂ A OBLIGAŢIIŁOR
§3. Faptele juridice licite
18. În materia faptelor juridice Iicite:
A, cererea de restituire in temeiul imbogăţirii fără justă
cauză nu poate fi admisă, dacă ceI prejudiciat are dreptul
Ia o altâ acţiune pentru a obţine ceea ce ii este datorat;
3. gerantul poate să abandoneze oricând gestiunea de
afaceri, chiar dacă există riscul unor pierderi pentru gerat;
C, nu este supus restituirii pentru plată nedatorată ceea
ce s-a plătit cu titlu de Iiberalitate sau gestiune de afaceri.
(primire in proťesie avocat sta giar, 2013)
—
19. Care dintre enunţurile de mai jos este corect
din punct de vedere Iegal?
A. gestiunea de afaceri dă dreptul numai Ia restituirea
chelluielilor necesare, dacă este continuată de gerantul
care cunoaşte impotńvirea titularului afacerii;
8. imbogăţirea fără justă cauzä poate rezulta dintr-un
act indeplinit de ceI păgubit cu intenţia dea gratifica;
C. restituirea plăţii nedatorate nu poate fi dispusä dacä
aceIa care a primit-o cu bună-credinţâ a renunţat Ia garanţiile
creanţei.
(pńmire în profesie avocat sta giar, 2018)
—
20. Există gestiune de afaceri:
A. atunci cănd, fără să fIe obligată, o persoană gestio
nează in mod voluntar şi oportun afacerile altei persoane,
care, cunoscând existenţa gestiunii, nu este in măsurä să
işi desemneze un mandatar;
3. atunci când o persoană efectuează reparaţii Ia un
bun, iar ulterior află că nu este aI său;
C. atunci cănd o persoană incheie unuI sau mai multe
acte juridice pe seama altei persoane. cu acordul acesteia
din urmă.
(admitere în magistratură, mai 2018)
21. Regulile gestiunii de afaceri:
A. îI obligă pe gerant să continue şi dupä decesul
geratului gestiunea inceputä pănă cănd moştenitońi acestuia
din urmă sunt in măsură să o preia;
3. iI obligă pe gerat să execute obligaţiile născute din
actele necesare şi utile incheiate pe seama sa de gerant;
C. iI obligă pe gerat să ramburseze gerantului cheliuiehle
utile chiar dacă rezultatul gestiunii de afaceri nu a fost atins.
(primire in proľesie avocat stagiar, 2017)
—
22. În materia gestiunii de afaceri:
A. moştenitorii gerantului care cunosc gestiunea sunt
ţinuţi să continue afacerile incepute de acesta din urmä,
in aceleaşi condiţii ca şi gerantul;
8. atunci cănd gerantul acţionează in nume propriu,
terţii cu care a contractat nu se pot regresa in niciun caz
impotriva geratului;
GRILE 29
C, atunci când acţionează in numele geratului, gerantul
nu este ţinut faţă de terţii cu care a contractat decăt dacă
geratul este obligat faţă de aceştia.
(admitere INM, 2013)
23. n materia gestiunii de afaceri:
A. geratul trebuie să aibă capacitate deplină de exer
ciţiu Ia momentul gestionării in mod voluntar şí oportun a
afacerilor sale de către gerant;
3. obiectul acesteia poate privi numai incheierea actelor
juridice;
C. geratul trebuie să restituie gerantului cheltuielile care,
fără a fi necesare ori utile, au fost efectuate pe perioada
gestiunii, numai in măsura in care i-au procurat geratului
vreun avantaj.
(admitere in magistratură, iunie 2019)
24. ĺn materia gestiunii de afaceri:
A. moştenitorii gerantului sunt ţinuţi să continue gestiu
nea de afaceri incepută de gerant, chiar dacă nu aveau
cunoştinţă de aceasta;
3. moştenitorii gerantului nu sunt ţinuţi să continue
afacerile începute de gerant, chiar dacă aveau cunoştinţă
de aceas(a. insă dovedesc că autorul Ior a acţionat cu
intenţia de a gratifica geralul;
C. geratul trebuie să ramburseze gerantului şi dobânzile
aferente cheltuielilor necesare şi utile pe care gerantul
Ie-a efectuat, din ziua in care I-a inştiinţat pe gerat despre
gestiunea incepută.
(admitere INM, noiembrie 2019)
25. In urma unui incendiu produs accidontal Ia
casa Iui A., af]at in vacanţă in strâinătate, vecinul B. a
intreprins activităţi de Iocalizare şi stingere a focului
iar, ulterior, Iucrări de reparaţii Ia acoperiş şi structura
de rezistenţă afectate de incendiu, După câteva zile,
in urma unui cutremur, imobilul Iui A. a suferit din nou
avarii serioase. B, i-a solicitat Iui A. cheltuielile necesare
şi utile efectuate cu reparaţhle, cu dobănzile aferente,
insă A. a refuzat, motivănd că imobilul a tost avariat
serios Ia cutremur, Ce stat juridic ii daţi Iui B.?
A. 3. nu mai poate cere despăgubiri, intwcăt imobilul a
fost avariat in urma unui evenimen( de ťorţă majoră
8.8., in calitate de gerant, poate cere cheltuielile nece
sare, precum şi, in Iimita sporului de valoare, pe cele utile,
impreunä cu dobänzile din zćua in care au fost efectuate;
C. carac(eml necesar sau util aI cheltuielilorse apreciază
Ia momentul Ia care gerantul 8. Ie-a făcut.
(primire in proťesie avocat definitiv, 2014)
—
26. In materia gestiunii de afaceri:
A. in privinţa actelorjuridice, gesüunea raüflcată produce,
de Ia data ratiflcării, efectele unui mandat;

JO GRILE
B. decesul geratului atrage încetarea de drept a gestíunii,
de Ia data decesului acestuia;
C. ceI care ignorä impotrivirea titularului afacerii este
răspunzător pentru prejudiciile cauzate chiar şi din cea
mai uşoarä culpä.
(admitere 1NM şi in magistratură, 2014)
27. Regulile gestiunii de afaceri:
A. iI obligă pe gerant să continue şi după decesul
geratului gestiunea incepută pănă cănd moştenitorii acestuia
din urmă sunt Tn măsură să o preia;
B. îl obligä pe gerat să execute obligaţiile născute din
actele necesare şi utile încheiate pe seama sa de gerant;
C. iI obligä pe gerat să ramburseze gerantului cheltuielile
utile chiardacă rezultatul gestiunii de afaceri nu a ťost atins.
(primire in profesie avocat stagiar, 2017)
—
28. Dacă, pentru a impiedica inundarea iminentă
a casei sale, X., aflat in stare de necesitate, dărámă
gardul vecinului Y., acesta din urmă:
A, poate cere repararea prejudiciului suferit potrivit
regulilor aplicabile imbogăţirfl fără justă cauză;
B, poate cere repararea prejudiciului suferit, potrivit
regulilor aplicabile răspunderii civile delictuale,
C poate cere repararea prejudiciului suferit, potrivit
regulilnr aplicahile gestiunii de nfaceri
(primire in profesie avocat sta giar 2014)
— C, va admite în parte acţiunea numai in Iimita îmbogăţirii
29, ln materia gestiunii de aíaceri:
A. cănd gestiunea a urmărit să il apere pe gerat de
o pagubä iminentă, gerantul nu răspunde decăt pentru
prejudiciile cauzate geratului cu intenţie;
6. gerantul trebuie să ii înştiinţeze pe gerat despre
gestiunea incepută in ceI mult 15 zile de Ia data Ia care a
inceput să gestioneze afacerile geratului;
C. actele şi cheltuielile care, fărä a fi necesare sau
utile, au fost efectuate pe perioada gestiunii TI obligă pe
gerat Ia restituire numai in mäsura in care i-au procurat
vreun avantaj.
(admitere INM şi in magistratură, 2015)
30. D. a angajat o firmă de construcţii pentru a inter
veni rapid şi a repara distrugerea cauzată de o furtună
violentă acoperişului casei vecinului său care Iipsea din
ţară, Firma de construcţii a cerut suma de 20.000 Iei,
din care D. a plătit 10.000 Iei. In timpul Iucrărilor, bucăţi
din pereţii exteriori ai casei s-au prăbuşit, ca urmare a
infiltraţiilor de apă din timpul furtunii. E, proprietarul
casei, I-a chemat in judecată pe D. pentru obligarea
Ia despăgubiri in sumă de 50.000 Iei, reprezentând
scăderea valorii imobilului ca urmare a degradărilor
suferite. Pe cale reconvenţională, D. a cerut obligarea
—n
DREPT civi 111, TEORIA GENERALĂ A OBLIGAŢIILDR
Iui E. Ia plata sumei de 20.000 Iei, Care credeţi că va fi
hotărárea instanţei dejudecată?
A, va admite integral cererea principală şi integral cererea
reconvenţionalä, va compensa datorhle reciproce şi îI va
obliga pe D. Ia plata sumei de 30.000 Iei către E.;
B, va respinge cererea principală şi va admite integral
cererea reconvenţională;
C va respinge cererea principală şi va admite in parte
cererea reconvenţională in sensul obligării Iui E. Ia plata
sumei de 10.000 Iei cätre D.
(primire in profesie avocat definitiv, 2017)
—
31. In urma unui incendiu spontan izbucnit Ia Iocuinţa
sa, X. a chemat pompierii, care, pentru a izola focarul
de incendiu, au distrus in proporţie de 25% Iocuinţa
vecinului Y, Acesta din urmă I-a chemat în judecată
pe X., pentru a fi obligat Ia despăgubiri in sumă de
70.000 Iei, reprezentănd paguba suferitä, care este
de două ori mai mare decât valoarea protejată prin
stingerea incendiului pentru locuinţa părâtului, având
in vedere calitatea materialelor integrate în Iocuinţa
parţial distrusă a reclamantului. Părătul s-a apärat &
a cerut respingerea acţiunii, pretinzănd că a acţionat
in stare de necesitate. Instanţa:
A, va admite acţiunea aşa cum a fost formulată;
6. va respinge acţiunea;
părătului.
(rimire in profesie avocat sta giar 2018)
—
32. Dacă o pcrsoană, fără să ştie, Iucrează in interesul
altuia:
A, este ţinută de obligaţiile prevăzute de Iege pentru
gerant;
6. este indreptăţită Ia restituirea chel[uielilor efectuate
potrivit regulilor aplicabile îmbogăţirii fără justă cauză;
C, trebuie să continue Iucrarea incepută pănă cănd o
poate abandona fărä riscul vreunei pierderi pentru persoana
în interesul căreia Iucrează.
(admitere INM şi in magistratură, septembrie 2018)
33. ĺn materia plăţii nedatorate:
A, este supus restituirü şi ceea ce s-a plătit cu titlu de
gestiune de afaceri;
8. este supusä restituirii plata făcută prin doI sau violenţă
inaintea împlinirii termenului suspensiv;
C, este supusă restituirii plata fäcutä inainte de implinirea
condiţiei suspensive.
(primire in profesie avocat sta giar, 2015)
—
34. In materia plăţii nedatorate:
A, nu este supus restituirfl ceea ce s-a plătit cu titlu de
Iiberalitate;
I
DREPT CIVIL. 111. TEORIA GENERALÄ A OBLIGAŢIILOR
B, este supus restituirii ceea ce s-a plätit cu titlu de
gestiune de afaceri;
C, este supusă restituirii plata făcută inainte de implinirea
termenului suspensiv numai dacă plata s-a făcut prin doI
sau violenţă.
(admitere in magistratură, apri/ie 2017)
35. in materia plăţii nedatorate:
A. esle supus restituirfl ceea ce s-a plătit cu titlu de
gestiune de afaceri;
B, se poate restitui ceea ce debitorul a plătit inainte
de împlinirea termenului suspensiv, atunci cănd plata s-a
íăcut prin dol;
C, restituirea nu poate fi dispusă atunci când in urma
plăţii cel care a primit-o cu bună-credinţâ a Iăsat să se
implinească termenul de prescripţie.
(admitere in magistraturá. august 2013)
36. X. achită către Y, suma de 50.000 Iei crezánd cä
o datora acestuia. Ulterior, descoperind că suma era
datorată, de fapt, de către Z., fostul säu soţ, solici!ă
instanţei obligarea Iui Y, Ia restituirea plăţii efectuate. ln
această situaţie:
A. X, nu va putea obţine restituirea, decăt dacä va
inlătura prezumţia efectuării plăţii cu intenţia de a-l gratiflca
pe Z.;
B. X, nu va putea obţine restituirea, dacă Ia momentul
plăţii era deja implinit termenul de prescripţie extinctivă a
dreptului lui Y, faţă de Z.;
C, cererea sa va fi respinsá dacă, in urma plăţii, Y. a
renunţat la ipoteca pe care Z. o constituise in vederea
garantării achitării sumei datorate lui Y.
(primire in proťesie avocat sta giar martie 2019)
— 41. ĺn materia răspunderii civile delictuale:
37. in materia imbogăţirii fără justă cauză:
A, cererea de restituire are caracter subsidiar şi nu
poate fi admisă dacâ ceI prejudiciat are dreptul Ia o altă
acţiune pentru a obţine ceea ce ii este datorat;
B. reslituirea este datorată de ceI care s-a imbogäţit
fără justă cauză, in mod imputabil, in mäsura pierderii
patrimoniate suferite de cea(altă persoană;
C, restituirea nu este datorată decât dacă imbogäţirea
subzistă la data sesizării instanţei.
(primire in profesie avocat definitiv, 2015)
—
38. Nu există un drept Ia restituire, întemeiat pe
imbogăţirea fără justă cauză, atunci când imbogăţirea:
A, nu mai subzistă Ia data sesizării instanţei;
B. rezultă din executarea unei obligaţii valabile;
C, rezultă dintr-o conduită ilicită.
(admitere INM şi în magistratură, 2017)
4
GRILE 31
§4. Faptele ilicite şi cele]alte fapte juridice extra
contractuale cauzatoare de prejudiciu
39. În materia răspunderii civile delictuale:
A. ceI care, in temeiul unui contract, este obligat să
supravegheze o persoană pusă sub interdicţie, räspunde
pentru prejudiciul cauzat de aceasta, numai dacă se do
vedeşte că interzisul a acţionat cu discernămănl la data
sävârşirii faplei;
B. ceI care, in orice feL a intărziat chemarea în judecată
a autorului faptei ilicite răspunde solidarimpreună cu acesta
din urmă;
C, dreptul la despägubire pentru atingerile aduse
drepturilor inerente personalităţii oricărui subiect de drept
va puĺea fi cedat numai in cazul in care a fost stabilit printr-o
tranzacţie sau printr-o hotărăre judecătorească deflnitivä.
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
40. Un minor, in vârstă de 17 ani, a agresat un con
sumator in restaurantul în care lucra cu contract de
muncă temporară şi i-a produs Ieziuni care au necesitat
câteva zile de ingrijiri medicale, Victima ar dori să obţină
despăgubiri şi vă intreabă impotriva cui să se indrepte,
având in vedere că autorul faptei ilicite este minor?
A. pentru fapta prejudiciabilă săvărşită de minorul care
are, Ia dala faptei, calitale de prepus, răspunde, de regulă,
comitenlul;
B. râspunderea părinţilor poate fi angajată numai dacă
au şi calitate de comitent al fiului minor, ar victima optează
pentru angajarea răspunderii lor;
C. răspund in solidar comilentul şi părinţii minorului.
(primire in proťesie avocat definítiv, 2014)
—
A. chiar dacâ victima faplei ilicile a contribuit la mărirea
prejudiciului, ceI chemat să răspundă va fi obligat la aco
perirea integrală a prejudiciului;
B. proprietarul unui animal sau cel care se serveşte de eI
răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat
de animaL chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa;
C, nu este răspunzätor cel care a cauzat un prejudiciu
dacă, in momentul in care a săvărşit fapta păgubitoare. s-a
aflat intr-o stare de tulburare a minţiř, care I-a pus in neputinţă
de a-şi da seama de urmările faptei sale, iar această stare
a fost provocatä de eI ĺnsuşi, prin beţia produsă de alcool.
(primire in profesie avocat sta giar, 2013)
—
42. Ín materia räspunderii civile delictuale, despă
guhirea acordată trebuie să cuprindă:
A, numai pierderea suferită de cel prejudiciat;
8. pierderea suferită de cel prejudiciat, căştigul pe care
in condiţii obişnuite eI ar fi putut să il realizeze şi de care
a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru
evitarea sau limitarea prejudiciului;
32 GRILE
C, numai pierderea suferită de ceI prejudiciat, precum
şi cäştigul pe care in condiţii obişnuite el ar fi putut să iI
realizeze şi de care a fost Iipsit.
(admitere in magistratuM, august 2013)
43. in materia răspunderii civile delictuale:
A. nu pot Ii pretinse, in niciun caz, despăgubiri pentru
prejudiciile cauzate prin exercitarea unui drept;
B. in cazul prejudiciilor cauzate prin ruina edificiului,
dacă aceasta este urmarea Iipsei de intreţinere sau a unui
viciu de construcţie, victima îI poate chema Tn judecată
numai pe paznicul juridic aI edificiului;
C, dacă fapta ilicită a determinat pierderea şansei
de a obţine un avantaj, reparaţia va fi proporţională cu
probabilitatea obţinerii avantajului, ţinând cont de împrejurări
şi de situaţia concretă a victimei,
(admitere in magistraturä, aprüie 2017)
44. ĺn domeniul răspunderii civile delictuale:
A Iipsa discernámăntului nu iI scuteşte pe autorul
prejudiciului de plata unei indemnizaţii către victimă ori de
câte ori nu poate fi anaajată răspunderea persoanai care
avea. potrivit legii. indatorirea de a-l supraveghea;
& în cazul a douä persoane care ocupä un imobil. dintre
care una îI ocupa färă titlu, iar cealaltă cu titlu, răspunde
pen!ru prejudiciul cauzat prin cáderea din imobil a unui Iucr
doar persoana care il ocupă in temeiul unui titlu;
C proprietarul unui Iucru are paza acestuia, numai dacä
se servete de iucru in interes propriu.
(admitere INM şi in maoislraturä. 2015)
45. Ín materia răspunderii civile đelictuale:
A. sunt valabile clauzele care exclud răspunderea
pentru prejudiciile cauzate, printr-o simplă imprudenţă sau
rieglijenţă, bunuritor victimei;
B. declaraţia de acceptare a riscului producerii unui
prejudiciu constituie, prin ea insăşi, renunţarea victimei Ia
dreptul de a obţine plata despăgubirilor;
C. instanţa civilä este Iegată de hotärărea definitivă
de achitare in ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori
a vinovăţiei autorului faptei ilicite.
(admitere 1NM şi in magistratură, 2015)
46. Ín ceea ce privcşte repararea prejudiciului in
cazul râspunderii civile delictuale:
A, dacă fapta ilicită a fost săvârşită de prepuşii unor
comitenţi diĺeńţi, comitentul care a plătit integral despăgubihe
are drept de regres numai impotriva celorlalţi comitenţi
şi a prepuşilor Ior, proporţional cu partea ce corespunde
contribuţiei liecärui prepus Ia cauzarea prejudiciului;
B. comitentul care a plătit despăgubirile se poate regresa
impotriva părinţilor prepusului său minor, autor aI ťaptei
ilicite, dacă probează că aceasta constituie o exercitare
DREPT CIvIL. 111, TEORIA GENERALĂ A OBLIGAŢIILOR
necorespunzătoare a atribuţfllor prepusului din cauza
modului in care părinţii si-au indeplinit indatoririle părintesti;
C. notarul public care a autentificat un contract anulat
prin hotărăre judecätorească deflnitivă, pentru o cauză de
nulitate a cărei existonţă rezultă din însuşi textul acestuia,
răspunde numai in Iimita prejudidului nereparat prin anularea
actului.
(admit&re INM î in magistraturä, 2016)
47. X. şi Y., aflaţi intr-o stare avansată de beţie
provocată de alcoolul consumat Ia barul din cartier,
s-au impieđicat şi au căzut peste autoturismul Iui
Z. Enervaţi de intreaga situaţie, X. şi Y. s-au inarmat cu
câte un levier şi au aplicat lovituri repetate1 distrugând
autoturismul Iui Z, in proporţie de 60%. Selectaţi dintre
răspunsurile de mai jos pe celicele corecUe din punct
de vedere Iegal:
A. X. şi Y, nu vor fi răspunzätori pentru prejudiciul produs
lui Z., dacä vor dovedí că beţia voluntară Ie generase o stare
vremelnicä de tulburare a minţii care i-a pus in neputinţă
de a-şi da seama de urmädle faptei lor:
B. in raporluriie dintre debitorii care răspund solidar.
sarcina reparaţiei prejudiciului se imparte intotdeauna in
mod egaL
C. X. şi Y. vor räspunde solidar faţă de victima preju
diciului.
(primire in profesie avocat stagiar, 2015)
—
48. Starea de necesitate;
A, reprezintă o cauză de nulitate absolută a unui contract,
dacă partea aflalä sub imperiul säu a consimţit Ia incheierea
acestuia in condiţii vădit dezavantajoase pentru ea;
B poate fi invocată drept cauzä de nulitate relativă a
unui contract incheiat de o parte aflatä sub imperiul säu
dacă dovedeste că partea cealaltä a profitat de aceastä
împrejurare;
C. determinä naşterea obligaţiei celui care, sub imperiul
eL a distrus bunurile attuia pentru a Ie apăra pe ale sale,
de a repara prejudiciul cauzat, potrivit regulilor aplicabile
imbogăţirii fără justă cauză.
(primire in profesie avocat detînitiv, martie 2019)
—
49. Dacă fapta prin care au fost distruse sau dete
riorate bunurile altuia a fost săvârşită in interesul unei
terţe persoane, in condiţiile stării de necesitate, ceI
prejudiciat:
A, se poate îndrepta impotńva terţului. in temeiul imbo
găţirii fără justă cauzä;
B, se poate indrepta impotriva terţului, in temeiul răs
punderii civile delictuale;
C. nu poate recupera prejudiciul,
(admitere INPA noiembrie 2019)
DREPT CIVIL. 111. TEORIA GENERALĂ A OBLIGAŢIILOR GRILE 33

50. În materia răspunderii civile delictuale, ceI care: C, chiar dacă poate dovedi că aceasta se datorează
A. flind in Iegitimä apărare, a cauzat prin fapta proprie un unui caz de forţă majoră.
prejudiciu agresorului, de regulă, nu datorează despăgubire; (primire in profesie avocat definitiv, 2017)
—

B, suferă un prejudiciu cu caracter de continuitate este

55. În cazul in care prejudiciul este cauzat prin căde
indreptăţit Ia despägubiri sub forma unor prestaţii periodice;
rea unui Iucru dintr-un imobil, victima, pe acest temei,
C, răspunde pentru fapta altuia se poate intoarce
poate pretinde despăgubiri;
intotdeauna impotriva aceluia care a cauzat prejudiciul.
A, fie de Ia ceI care ocupă imobilul, însă numai dacă
(primire în profesie avocat stagiar, 2018)
—

o face in baza unui titlu, fie de Ia proprieiarul imobilului;

51. X. ii solicită vecinului său Y, să-i facă o injecţie,
cunoscănd faptul că acesta işi administra singur un
tratament injectabil. y, ii face injecţia fărä a pratinde
nicio contraprestaţie. Injecţia cauzează Iui X. probleme
medicale suplimentare. X. este inđreptăţit să solicite
despăgubiri de Ia Y.:
A. in temeiul răspunderii contractuale:
6. in temeiul râspunderii delictuale, indiferent de forma
culpei Iui Y.;
C. in temeiul răspunderU delictuale, numai dacă este
dovedită intenţia sau culpa gravä a Iui Y.
(primire în profesie avocat detinitív. 2016)
—
6. de Ia ceI care ocupă imobilul, chiar fără niciun titlu,
cu excepţia cazului in care sunt indeplinite şi condiţiile
răspunderii pentru prejudiciile cauzate de Iucruri;
C fără a fi ţinută să facă dovada culpei celui care ocupă
imobilul.
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
56. Prejudiciul:
A. cauzat prin pierderea unei şanse de a obţine un
avantaj se acoperă numai in cazul räspunderfl civile
delictuale, nu şi a celei contractuale;
B, pe care creditorul I-ar fi putut evita cu o minimă

diligenţä nu dă dreptul Ia despăgubiri;

52. Dacă A. a suferit o infirmitate permanentă intr-o
incăierare spontană cu B, C., D, victima A.:
A, poate cere repararea prejudiciului suferit de Ia oricare
dintre autorii faptei ilicite, potrivit regulilor räspundeńi solidare,
C se stabileşte şi prin includerea cheltuielilor pe care
creditorul Ie-a fäcut. intr-o Iimită rezonabilă, pentru evitarea
sau Iimitarea prejudiciului.
(primíre in profesie avocat definitiv, 2015)
—

dacă nu se poate stabili că prejudiciul a fost cauzat sau,

57. În materia răspunderii pentru fapta minorului:
după caz, că nu putea fi cauzat prin fapta vreunuia dintre eL
A. victima prejudiciului poate pretinde despăgubiri de
6. poate cere repararea prejudiciului suferit, potrivit
Ia minor. dacá. printre altele, dovedeşte câ acesta avea
regulilor aplicabile răspunderii civile delictuale, de Ia 6,
discernămănt Ia data săvárşirii faptei ilicite:
C, D, care vor suporta reparaţia in mod egal, indiferent de
8. persoana care a plătit despăgubirea nu se poate
gravitatea culpei fiecăruia;
regresa impotriva minowlui, decăt după ce acesta din urmă
C, poate cere repararea prejudiciului suťerit. potrivit
a devenit major;
regulílor aplicabile räspundeńi civile delictuale, numai pentru
C. minorul nu răspunde dacă a săvărşit fapta impreună
partea de prejudiciu pe care B., C.. D. au pńcinuit-o, dacă
cu un major
victima a contribuit cu intenţie sau din culpă Ia cauzarea
(admitere INM, 2013)
ori mărirea prejudiciului sau nu I-a evitat.
(primire în profesie avocat stagiar. 2014)
— 58. Un copiI in värstă de 12 ani a decedat in urma
unui accident rutier. Intrucăt victima a fost crescută de
53. Proprietarul unui căine răspunde pentru preju
actualul soţ aI mamei, ca şi cum ar fi fost copilul său,
diciul cauzat de acesta, in temeiul răspunderii pentru
stabilindu-se relaţii afective strănse intre ei, acesta din
prejudiciile cauzate de animale:
urmă solicitä instanţei obligarea autorului accidentului
A, independent de orice culpă;
Ia despăgubiri pentru prejudiciul nepatrimonial suferit
6. independent de orice culpä, insă numai in cazul in
prin durerea incercată pentru moartea victimei, precum
care căinele a scăpat de sub paza sa;
şi daune materiale pentru contribuţia pe care victima
C, doar dacă a influenţat in mod direct comportamentul
ar fi putut-o avea in viitor Ia intreţinerea reclamantului,
agresiv aI căinelui.
dacă ar fi fost in stare de nevoie. Instanţa va dispune:
(admitere in magîstraturä, mai 2018)
A, respingerea acţiunii ca neintemeiată;
54. CeI care ocupă un imobil răspunde pentru preju B, admiterea in partea acţiunii şi obligarea pârâtului Ia
diciul cauzat prin căderea din acesta a unui Iucru: repararea prejudiciului nepatrimonial;
A, chiar şi atunci când ocupă imobilul fără niciun titlu; C, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
B, chiar dacă aceasta este urmarea unui eveniment pe (primire in profesie avocat definitiv, 2018)
—

care nu iI putea prevedea şi nici impiedica;

34 GRILE
59. Minorul R, in värstä de 15 ani, era pus sub
interdicţiejudecătorească şi iocuia in casa pärintească
cu tutorele säu T, singura rudă rămasă după decesul
părinţilor, La data de 05.07.2019, intr-o crizä de furie
R I-a atacat pe T şi i-a produs Ieziuni grave in zona
capului, acesta din urmă fiind transportat de urgenţă
Ia spitai, Imediat după aceea, R a Iuat autoturismul
proprietatea Iui T şi in timp ce conducea pe strada
principală a intrat in coliziune pe contrasens cu un
alt autoturism condus de V, producánd avarierea
autoturismelor in proporţie de aproximativ 35% şi
vătămarea gravă a integrităţii corporale a Iui V, In raport
de situaţia descrisă:
A, R nu va răspunde pentru faptele sale ilicite, chiar
dacă s-ar dovedi că a acţionat cu discernämănt;
B, R poate fi obligat Ia o indemnizaţie către victimele
faptelor sale, Tntr-un cuantum echitabil, ţinăndu-se seama de
starea patrimonială a părţilor, dar numai dacä se dovedeşte
că a avut discernămănt;
C. T ar putea fi exonerat de räspundere pentru ťapta
Iui R faţä de victima V, dacă dovedeşte că fapta Iui R se
datorează ator cauze decăt modului in care T şi-a indeplini[
îndatoririle decurgănd din exerciţiul autorităţii pärinteşti.
(primire în profesie avocat stagiar, augusż 2019)
—
6fl In materia răsptinderii civi!e de!ictuale:
A. repararea prejudiciului se face prin plata unei
despăgubiri numai dacä victima nu este interesată de
repalaţia in IIa[ula,
B. despăgubirea este stabilitä, ca regulă, prin raportare
Ia data producerii prejudiciului;
C. despăgubirea trebuie sä cuprindă şi cheltuielile pe
care victima Ie-a făcut pentru Iimitarea prejudiciului.
(phmire în profesie avocat sťagiar, madie 2019)
—
61. In cazul răspunderii delictuale, ca şi in cazui
celei contractuale, ca regulă:
A. autorul räspunde numai pentru prejudiciile pe care
Ie-a prevăzut
B prejudiciul se repară integral;
C. moştenitorii victimei pot cere, după moartea acesteia,
repararea prejudiciului nepatrimonial constând in restrăn
gerea posibilitäţilor de viaţă socială suferit de victimă prin
fapta ilicită.
(primire in profesie avocat stagiar, august 2019)
—
62. La data de 15.06.2018, X. i-a imprumutat Iui
Y. căruţa şi calui său, pentru a-i ajuta pe acesta din
urmă să-şi transporte recolta de cereale, In aceeaşi zi,
adolescenţii W., K. in vărstă de 17 ani, văzând căruţă
plină cu cereale Ia marginea tarlalei, au hotărât să „se
distreze" şi au inceput să inţepe calul cu diverse obiecte
şi să-I Iovească. In incercarea dea scăpa de agresorii
săi, animalul a rästurnat căruţa peste cei doi şi i-a
M
DREPT CIvIL. 111. TEORIA GENERALÄ A OEUGAŢIILOR
târăt căteva zeci de metri, Din cauza Ieziunilor suferite,
W. a rămas cu o infirmitate permanentă, iar K., deşi a
suferit ieziuni minore, a decedat Ia sfârşitui anului 2018,
cauza exclusivă a decesului fiind o infecţie dobândită
in spital, aşa cum rezultă din expertiza medico-Iegalä. De
asemenea, căruţa a fost distrusă in proporţie de 60%,
iar calul a suferit traumatisme grave care au necesitat
multe Iuni de tratament, In raport de situaţia descrisă,
răspunderea pentru prejudiciile suferite:
A. de X, pentru distrugerea căruţei şi tratamentul
animalului, incumbă IuiY, in temeiul răspunderii contractuale;
B. de W. prin afectarea integrităţii fizice cu caracter
permanent incumbă Iui X, pentru fapta animaluiui;
C, de părinţii Iui K., pentru decesul acestuia din urmă,
incumbä unităţii sanitare unde a dobăndit inĺecţia ucigaşă.
(primire in profesie avocat definitiv, martie 2019)
—
63, In ceea ce priveşte repararea prejudiciului in
cazul râspunderii civile delictuale:
A. Ia stabi!irea despägubirii se va avea in vedere data
producerii prejudiciului, dacă prin Iege nu se prevede altfel;
B. dreptul Ia reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudi
ciului, chiar dacä acest drept nu poate fi valorificat imediat;
C in cazul prejudiciului viitor, despăgubirea acordată
sub forma unor prestaţii periodice nu poate fi sporită sau
redusă Tn raport cu evoluţia ulterioară a preiudiciului.
(admitere 1NM şi in magistratoră, septembrie 2018)
64. Răspunderea civilă:
A contractuală este inläturatä intotdeauna atunci cănd
prejudiciul este cauzat de un eveniment de forţă majorä sau
caz fortuit, orice clauzä contrară fiind considerată nescrisă;
B delictuală pentru fapta animalului nu este inlăturată
de cazul fortuit,
C. este inlăturată prin declaraţia victimei de acceptare
a riscului producerfl unui prejudiciu.
(primire in profesie avocat stagiar, 2016)
—
65. Prejudiciul, in materia räspundeńi civile delictuale:
A. se repară integral, numai prin echivalent, dacă fapta
ilicită a fost sävărşită cu intenţie directă;
B, poate fi reparat prin plata unei despăgubiri stabilite
printr-o convenţie incheiată intre victimă şi autorul
prejudiciului, doar dacă aceasta imbracă forma autentică;
C, in caz de vătämare a integrităţfl corporale sau a
sănătăţii, poate fi reparat prin acordarea şi a unei despăgubiri
victimei pentru restrăngerea posibilitäţilor sale de viaţă
familialä şi socială.
(admitere in magistratură, iunie 2019)
66. Despăgubirile pentru repararea prejudiciului
rezultat dintr-o faptă ilicită:
A, nu se acordă pentru acoperirea prejudiciului viitor,
chiar dacă producerea Iui, ca urmare a faptei ilicite, este
neîndoielnică;
DREPT CIVIL. 111. TEORIA GENERALĂ A ODLIGAŢIILOR
B, pot fi acordate, in caz de vătămare a integrităţii cor
porale sau a sănătăţii, şi pentru restrăngerea posibilităţilor
de viaţă familială şi socială;
C. includ şi cheltuielile pe care victima Ie-a făcut pentru I victimă, chiar dacă a acţionat fărä discernămănt, in cazul
evitarea sau Iimitarea prejudiciului.
(primíre în profesie avocat stagiar, 2013)
—
67. Nu va putea obţine acoperirea integrală a
prejudiciului:
A. ceI care a folosit cu titlu gratuit motocicleta vecinului
său şi a suferit un accident din cauza deflcienţelor pe care
Ie avea bunul, chiar dacă proprietarul cunoştea deficienţele
şi nu i Ie-a adus Ia cunoştinţä;
B. ceI care declară că acceptă riscul producerii unui
prejudiciu integrităţii sale flzice;
C. ceI care, ignorănd anunţul, a pătruns într-un imobil
aflat în proces de demolare şi a suferit Ieziuni prin căderea
in gol de pe o scară şubredă.
(primire în proťesie avocat stagiar, 2015)
—
66. A., B., şi C, sunt oameni ai străzii şi se adăpostesc
intr-un imobii, proprietatea Iui P., incă din toamna
anului 2013. intrucăt cei trei au depozitat muite iucruri
in balconul şubred aI imobilului, într-una din zile o
parte a balconului s-a prăbuşit şi din balcon a căzut
un borcan cu murături care, in cădere, I-a Iovit pe V.,
aflat in trecere pe trotuar. V. a suterit un traumatism
cranio-cerebral care a necesitat spitalizare şi căteva
intervenţii chirurgicaie. Victima a rămas cu o infirmitate
permanentă, intrucăt nu-şi mai poate utiliza braţui
drept, ceea cea condus Ia diminuarea capacităţii saie
de muncă. Selectaţi dintre răspunsurile de mai jos pe
cel/cele corecUe din punct de vedere Iegal:
A. V, poate cere despägubiri numai de Ia proprietarul
imobilului, intrucăt acesta se face vinovat de Iipsa de
intreţinere;
B. V, nu poate cere despăgubiri de IaA., B., C., intrucăt
aceştia nu au niciun fel de venituri;
C. V, are un drept de opţiune intre a-i acţiona pe A.,
B., C, sau pe proprietarul imobiluiui, dacă sunt indeplinite
condiţiile răspunderii pentru prejudiciile cauzate de Iucruri.
(primire în profesie avocat sta giar, 2015)
—
69. X., pus sub interdicţie prin hotărăre judecăto
rească, se afiă in duşmănie cu vecinul său Y. đe multă
vreme. Profitănd de faptul că vecinul şi familia acestuia
erau plecaţi din ţară in vacanţă, X., intr-un moment
de furie1 a pătruns in curtea vecină şi a incendiat un
garaj in care vecinul îşi ţinea un autoturism de iux şi
diverse alte obiecte. Prejudiciul produs se ridică ia
peste 250.000 Iei. Y. vă intreabă care dintre ipotezele
de mai jos este iegală:
A. intrucăt este pus sub interdicţie, X, nu răspunde
pentru fapta sa ilicită, chiar dacă se dovedeşte că avea
discernămănt;
GRILE 35
B. X, răspunde pentru fapta sa ilicită dacă se dovedeşte
că avea discernămănt Ia data faptei;
c X, poate fi obligat Ia plata unei indemnizaţii către
I in care nu poate fi angajată răspunderea persoanei care
avea, potrivit Iegii, indatorirea de a-I supraveghea.
(primire in profesie avocat definitiv, 2015)
—
70. Lipsa discernămăntului:
A, provocată de autorul prejudiciului prin consumul de
alcool, iI exonerează pe acesta de räspundere;
6. trebuie dovedită, pentru a obţine anularea unui
contract incheiat de o persoană pusă ulterior sub interdicţie,
inclusiv in situaţia in care, Ia momentul incheierii actului,
cauzele punerii sub interdicţie existau şi erau indeobşte
cunoscute;
C. nu iI scuteşte pe autorului prejudiciului de plata unei
indemnizaţii către victimă, dacă nu poate fi angajatä räspun
derea persoanei care avea indatorirea de a-I supraveghea.
(primíre in profesie avocat stagiar, 2016)
—
71. Cei care:
A, răspund pentru fapta altuia au intotdeauna drept de
regres impotriva celui care a cauzat prejudiciul;
6. răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar
Ia reparaţie;
C. moştenesc victima unei fapte ilicite delictuale, pot
introduce acţiune pentru repararea prejudiciului nepatńmonial
produs autorului Ior.
(primire in proťesie avocat stagiar, 2017)
—
72. Este indreptăţită Ia repararea prejudiciuiui nepa
trimoniai, in condiţiile răspunderii civile đelictuale:
A. mama, pentru durerea incercatä prin vătămarea
integritäţii corporale a fiului său;
B, persoana care a suferit o vătămare a integrităţii
corporale, cea condus la restrăngerea posibilităţilor sale
de viaţă socială;
0. sora persoanei decedate, pentru durerea incercată
prin moartea victimei.
(admitere în magistratură, mai 2016)
73. Prejudiciul nepatrimonial:
A, poate fi acoperit, in caz de vătămare a integritäţii
corporale sau a sănătăţii prin acordarea şi a unei despăgubiri
pentru restrăngerea posibilităţilor de viaţă familială şi socialä;
6. poate fi cerut şi de moştenitorii celui care a suferit
vătămarea integrităţii corporale, dar nu a pornit acţiunea
pănă Ia deces;
C, nu se acordă pentru durerea suferită de o persoană
prin moartea victimei.
(prímire in profesie avocat definitiv, 2014)
—

36 GRILE
74. L. era Iogodnica Iui V, şi urmau să se căsătoreas
că in căteva Iuni, Cei doi iocuiau impreună, iar L., care
era studentă, se afla in intrcţinerea Iogodnicului său
care Iucra intr-o companie multinaţională. Intr-o dimi
ncaţă, in timp ce sc indrepta spre Iocul de muncă, V. a
fost acroşat de un autoturism care circula haotic şi in
viteză şi aruncat căţiva metri de Ia Iocui impactului. V. a
suferit traumatisme grave şi a decedat in salvare, in
drum spre spital, S-a dovedit că autorul accidentului
era in stare de ebrietate. L a urmärit ingrozită întreaga
scenă şi a suferit o trauma emoţională serioasă care
necesită consiliere psihologică pe termen Iung. L. vă
intreabă dacă ar putea obţine despăgubiri de Ia autorul
accidentului, potrivit Iegii:
A. L. poate obţine despägubiri pentru restrângerea
posibilităţilor sale de viaţă familială şi socială;
B. L, nu ar putea obţine despăgubiri materiale de
Ia autorul accidentului, intrucăt, chiar dacă V ii presta
intreţinere în mod cureriţ, nefiind uăsătorilă cu victima, nu
era indreptäţitä prin Iege Ia intreţinere din parlea acesleia,
C L ar putea obţine despăguhiri de Ia autortil faptei
ilicite pentru durerea incercată prin moartea victimei. dacă
poate face dovada existenţei unui astfel de prejudiciu
(primire in profesie avocat definitiv, 2015)
— 80. Punerea in intărziere:
§5. Executarea obtigaţiitor
75. Plat-a:
A. poate sä fie fäcutä de orice persoanâ, chiar dacâ
este un terţ in raport cu acea obligaţie;
B. făcutä cu bună-credinţă unui creditor aparent nu
este valabilă;
C. presupune o datoriç.
(primire in profesie avocat sta gíar. 2013)
76. Potrivit dispoziţiilor Codului civil din materia plăţii,
pentru a stabili dacă o obligaţie este de mijlaace sau
de rezultat, se va ţine seama, intre altele, indeosebi de.
Ă. inftuenţa pe care cealaltă parte o are asupra execuţării
obligaţiei;
R. buna-credinţă a debitorului obligaţiei, existentä Ia
momentul asumärii acesteia;
C. numărul persoanelor care şi-au asumat obligaţia.
(admitere ÍNM şí in magístratură, 2015)
77. Plata:
A. datoratä, ĺăcută de un incapabil nu dă dreptul la
restituire;
B. parţială, poate fi refuzată de creditor, chiar dacă
prestaţia ar fi divizibilă;
c. anticipată nu poate fi refuzată de creditor, decät dacă
I-a incunoştinţat pe debitor asupra refuzului in termen de
1O zile de Ia data pläţii.
(admitere INM, 2013)
- —
DREPT cIvIL. 111. TEORIA GENERALĂ A OBLIGAŢIILOR
78. Dacă plata se face prin virament bancar:
A, ordinul de plată semnat de debitor şi vizat de instituţia
de credit plătitoare naşte prezumţia absolută de efectuare
a pläţü;
8. data plăţii este aceea la care contul creditorului a
fost alimentat cu suma de bani care a făcut obiectul pläţU;
C. debitorul poate face dovada plăţii cu confirmarea
scrisă din partea instituţiei de credit care a efectuat
viramentul.
(primire în profesie avocat definitiv, maflŕe 2019)
—
79. Plata unei sume de bani poate B efectuată de
cätre debitor:
A. anterior scadenţei. dacă nu rezultă contmhul din nalura
contractului, din inţelegerea părţilor sau din imprejurările
in care a fost incheiat ori dacă creditorul nu are un interes
Iegitim să refuze plata anticipată:
8. Ia domiciliul creditorului. cheltuielile plăţii fiind
suportate de creditor, in Iipsâ de stipulatie contrarä:
C. prin virament bancar, situaţie in care data plätii este
aceea Ia care contul creditorului a fost alimentat cu suma
care a făcut obiectul pläţii.
(primire in profesie avocat sta giar. 2018)
—
A. a dcbitorului prin cererea de chemare in judecată
ťormulată de creditor permite debitorului sä işi execute
obligaţia intr-un termen rezonabil după primirea cererii,
situaţie in care cheltuielile de judecatä rămân in sarcina
reclamantulu
8. a creditorului de către debitor determină preluarea
de către creditor a riscului imposibilităţii de executare a
obligaţiei, iar debitoml este ţinut să restituie fructele culese
după punerea in intărziere:
& a debitorului. in folosul câruia curge prescripţia,
conduce Ia intrewperea cursului prescńpţiei extinctŃe numai
dacă aceasta este urmată de chemarea Iui in judecatá in
termen de 6 Iuni de a data punerii in intărziere.
(primire in profesie avocat stagiar. 2018)
—
81. D. a imprumutat de Ia E suma de 150.000 Iei cu
dobândă Iegală pe termen de un an. D. a transferat suma
imprumutată cu dobănda Iegală in contul Iui T., persoana
indicată de creditor. D. se confruntă, in prezent, cu
cererea moştenitorilor Iui E, decedat recont, dea face
plata sumei de 150.000 Iei către aceştia. In calitate de
avocat, iI sfătuiţi;
A. plata este valabil făcută către terţul indicat de creditor
şi a stins obligaţia Iui D.;
8. plata făcută Iui T. este nedatorată şi poate cere
restituirea ei;
c. D, trebuie să facă plata către moştenitorii defunctului.
(primîre in profesie avocat definitiv, 2017)
—
OREPÎ CIV(L. 11Ł TEORÍA GENERALĂ A ooLleArlILoR
82. Plata:
A. făcută unui creditor incapabil Iiberează debitorul numai
dacă prohtä creditorului:
B. făcută unui lerţ nu este valabilă nici dacä ceI care a
primit plata devine ulteńor titularul creanţei;
C, unei sume de bani se poate face prin orice mijloc folosit
în mod obişnuit in Iocul unde aceasta trebuie efecluată.
(admitere în magistratură, mai 2018)
83. in cazul imputaţiei plăţii făcute de creditor:
A, acesta nu poate imputa plata asupra unei datorii
Iitigioase;
B, atunci când acesta remite debitorului o chitanţă
Iiberatorie, este dator să facă imputaţia prin acea chitanţă;
C, acesta este obligat să facă imputaţia cu prioritate
asupra datorülor negarantate sau pentru care are cele mai
puUne garanţü.
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
84. In materia imputaţiei plăţii făcute de debitor,
acesta are dreptul să impute plata asupra unei datorii
care nu este exigibilă, cu preferinţă faţä de o datorie
scadentă:
A. fărä acordul creditorului:
B, Ia propria alegere, dacă datoria s-a născut anterior
celei scadente;
C. atuncí când s-a prevăzut că poate plăti anticipat.
(pńmire in profesie avocat sta gíar august 2019)
—
85. ln executarea obligaţiei de acoperire a unui
prejudiciu produs prin distrugerea accidentală a unei
anexe gospodăreşti a vecinului său, debitowl s-a obligat
faţă de creditor să-i transfere proprietatea unui teren
intravilan care avea o valoare de piaţă mai mare decât
prejudiciul efectiv suferit de creditor. După transferul
bunului, creditorul a fost chemat în judecată de către
un terţ care revendică terenul. Prin raportare Ia situaţia
de mai sus:
A, dacă este evins, creditorul nu mai poate cere prestaţia
iniţială;
B. creditorul poate să-I cŕieme în cauză pe debitor care
are obligaţia de räspundere pentru evicţiune;
C. creditorul poale păstra bunul plătind terţului evingător
o sumă de bani pe care poate s-o ceară debitorului.
(primire in proťesŕe avocat stagiar, 2017)
—
86. In materia dării in plată:
A, este necesar consimţămăntul creditorului, insă,
dacă valoarea Iucrului oferit este ceI puţin egalä cu aceea
a obiectului obligaţiei. instanţa, Ia cererea debitorului, va
pronunţa o hotárăre care să ţină Ioc de Iiberare a debitorului
prin dare in plată;
B. debitorul nu poate oferi. in locul prestaţiei iniţiale.
decât o prestaţie constănd într-un bun individual delerminat
aflat in proprietatea sa;
GRILE 37
C. dacä se activează răspunderea debitorului pentru
evicţiune, garanţiile oferite de terţi nu renasc in cazul in
r care creditorul preferă să ceară prestaţia iniţialâ
(admitere INM şi in magístraturä, 2017)
87. Atunci cănd debitorul plăteşte o sumă care nu
este suficientä pentru a stinge cele două obligaţii băneşti
pe care le are faţä de aceIaşi creditor:
A, se va stinge mai intăi acea obligaţie care devenise
scadentă, insä numai dacă imputaţia plăţii o face debitorul,
deoarece crediLorul nu poate pretinde plata anticipată;
B. debitorul poate indica obligaţia pe care preferă să o
stingă cu prioritate, insă numai dacă imputaţia plăţii nu a
fost deja fäcută de creditor;
C. obligaţia mai puţin oneroasă nu se va stinge,
impotriva voinţei debitorului, cu prioritate faţă de obligaţia
mai oneroasä.
(admitere INM şi in magístraturä, 2017)
88. In executarea obligaţiilor civile:
A. nolilicarea prin care unuI dintre creditorii solidań pune
in inlârziere pe unuI dinlre codebitorii solidari produce efecte
i in privinţa celorlalţi debitori şi creditoń;
B. debitorul care iI pune in intărziere pe creditorul
säu. ce a refuzat, in mod nejustificat, plata oferită in mod
corespunzător, nu este ţinut să restituie fructele culese
după punerea în inlárziere;
C, atunci când în convenţia dintre creditor şi debitor s-a
stipulat expres cä, prin simpla implinire a termenului stabilit
pentru executare. debitorul se află de drept in intărziere.
mostenitorii debitorului se vor afla de drept in întârziere,
dacă obligaţia devine scadentä după decesul debitorului.
(admítere 1NM şi in magistratură, 2016)
89. Excepţia de neexecutare a contractului:
A, presupune ca obligaţia să fle exigibilă şi să se nască
dintr-un contract sinalagmatic;
B, poate fi opusä creditorului de către ceI impotriva
căruia se exercită acţiunea oblică;
C, poate fi invocată în caz de forţă majoră, dacă
imposibilitatea de executare este definitivă.
(primire in profesie avocat definitiv, 2018)
—
90. La data de 05.04.2019, a fost incheiat un contract
intre societăţile C SRL şi D SRL pentru Iivrarea unor
materiale de construcţie Ia patru tennene precis stabilite,
a cäror respectare era de esenţa contractului, In contract
s-a stipulat un pact comisoriu in sensul cä, pentru
neindeplinirea obligaţiei de Iivrare a primei cantităţi
de materiale, in valoare totală de 500.000 Iei, Ia data
de l 5.05.2019, contractul se reziliază de drept, D SRL
fiind considerat de dreptin intărziere. In fapt, D SRL nu
a Iivrat materialele Ia termenul convenit. Deşi, Ia data
de 20.05.2019, C SRL a notificat debitoarea cu privire Ia
38 GRILE
desfiinţarea de drept a contractului Ia termenul incălcat,
D SRL a Iivrat totuşi cantitatea de materiale la data de
25.05.2019. Totodată, a trimis şi factura către C SRL
pentru plata preţului materialelor in termen de 3 zile,
sub sancţiunea plăţii unor penalităţi de 0,5% din suma
datorată pe zi de intárziere. Intrucât intenţionează să
livreze o altä cantitate de materiale, dar C SRL se află
in intârziere cu plata facturii rnai bine de 2 luni de Ia
data scadenţei, D SRL poate:
A. să invoce excepţia de neexeçutare a contractului;
B, să obţină obligarea Iui C SRL Ia plata preţului
materialelor şi a penalitäţilor de intärziere;
C, să obţină restituirea materialelor Iivrate de Ia C SRL.
(primire in profesie avocat sta giar, august 2019)
— A, admite in totalitate acţiunea;
91. lmposibilitatea de executare a obiectului obli
gaţiei:
A. constănd Tn predarea unor bunuri de gen, din cauza
unui eveniment asimilat cazuluř foduit pűate fi invocală
numai pe calea notificării transmise creditorului într-un
termen rezonabil;
B dacă este totaiä şi deflnitivă şi priveste o obligaţie
contractualä importantă. contractul este desfiinţat de plin
drept şi färä vreo notiücare, chiar din momeniul producerii
evenimentului fortuit;
C dacă este materiaiă sau juridică, dar temporară si
relativä, la data incheierii contractului, nu afectează vala
bilitalea acestuia, afară de caul cănd Iegea prevede aIđel
(adműere INM, noiembrie 2019)
92. Creditorul poate fi pus in intărziere de către
debitor atunci când refuză plata:
A, în cazul în care, deşi obligaţia, potrivit naturii sale,
nu putea fi executată decăt de către debitor, prestaţia este
oferită, cu titlu de plată, de către o aItă persoană;
B. sumei imprumutate färă dobăndă, chiar dacă obligaţia
de resbtuire nu a ajuns încă Ia scadenţă;
C. in cazul in care, in Iipsa unei prcvcderi contractuale,
debitorul oferä predarea bunului la domiciliul său motivănd
că acolo se afla bunul la momentul încheierii contractului,
chiar dacä practicile statomicite intre părti relevä că predarea
unor bunuri de aceIaşi fel se făcea, intotdeauna, Ia domiciliul
cred itorului.
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
93. Debitorul se aHă de drept in intărziere:
A. cănd nu a fost executată obligaţia de a preda un bun,
asumată in exerciţiul activităţii unei întreprinderi;
B. cănd a incălcat o obligaţie dea nu face;
C. cănd obligaţia se naşte din săvărşirea unei fapte
ilicite extracontractuale.
(primire in profesie avocat sta giar, 2015)
—
DREPT cIvIL. IIi TEORIA GEJERALÂ A OBLIGAŢIILOR
94. La data de 15.11.2014, societatea X., in calitate
de vânzătoare, încheie cu societatea Y., in calitate de
cumpărătoare, un contract de vänzare a unui utilaj de
asfaltare drumuri, In contract s-a prevăzut că societatea
Y, trebuie să plătească societăţii X. preţul vänzării, ceI
mai tárziu Ia data de 15.12.2014, fără a se stipula că
simpla implinire a termenului are ca efect punerea în
intărziere, Faţă de neplata preţului la termenul stabilit,
societatea X. formulează acţiune in justiţie impotriva
societăţii Y., solicitănd obligarea acesteia din urmă la
plata preţului, precum şi a dobânzü Iegale, incepănd cu
data scadenţei şi pănă Ia data plăţii etective. lnstanţa
de judecată:
8. respinge acţiunea;
C admite in parte acţiunea şi obligă societatea Y. Ia
plata preţului, precum şi a dobănzii Iegale, incepând cu data
introducerii acţiunii şi pănă Ia data plăţii efective.
Ĺorimire în profesie avocat definitiv, 2016)
—
95. Debitowl este de drept in intărziere, atunci cănd:
A. incalcă o obligaţie dea nu face;
B neglijează in mod repetat execularea unei obligaţii
cu executare succesivä;
C nu execută o obtigaţie de plată a unei sume de
bani. asumatä de cätre un profesionist in afara exerciţiului
activităţii intreprinderii sale.
(admiterein mag/stratură m3s2018)
96. Punerea in intărzierc:
A. prin notificarea de către creditor a unuia dintre
codebitorii solidari produce efecte şi in privinţa celorlalţi;
8. prin nolificarea debitorului făcută de unuI dintre
creditorii solidari nu produce efec[e in privinţa celor!alţi
creditori;
C poate b fäcută prin notificare scrisă, care se comunică
debitorului numai prin executorjudecătoresc.
(admitere în magistratură, iunie 2019)
97. Se află de drept in intărziere;
A vănzătorul care a distrus in mod intenţionat bunul
individual determinat pe care trebuia sä-l predea cumpă
rătorului;
6. moştenitorii debitorului unei obligaţü contractuale de
intreţinere devenită scadentă ulterior decesului acestuia:
C. Iocalorul care nu predă Ia termen bunul ce formează
obiectul locaţiunii, inchiriat in vederea prezentării Ia o
expoziţie aI cărei termen a expirat
(admltere INM, noiembrie 2019)
98. Care dintre enunţurile de mai jos nu este corect
din punct de vedere Iegal:
A. debitorul răspunde, de Ia data punerii in intărziere.
pentru orice pierdere cauzată de un caz fortuit, chiar şi
- NWT
— —:
DREPT CIVIL. 111. TEORIA GENERALĂAOaLIGAŢIILOR
in situaţia în care cazul fortuit iI Iiberează pe debitor de
executarea obligaţiei;
B. stipulaţia prin care creditorul este exonerat de a
face dovada cazurilor in care debitorul se află de drept in
intărziere este considerată nescrisă;
C notificarea de punere in intărziere a unui codebitor
solidar produce efecte şi faţă de ceilalţi.
(primire in proťesie avocat sta giar august 2019)
—
99. Instanţa nu poate reduce penalitatea:
A. atunci cănd obligaţia principală a fost executală in
parte şi această executarea profitat creditorului;
B, atunci când obligaţía principală a fost execulală in
parte şi această executare nu a profitat creditorului;
C. atunci când penalitatea este vădit excesivă faţă
de prejudiciul ce putea fi prevăzut de pärţi Ia incheierea
contractului.
(admitere in magistmturä. mai 2018)
• A. operează de plin drept ori de cate ori s-a convenit
100. X., in calitate de promitent-vânzător, a incheiat
cu Y., in calitate de promitent-cumpărător, o promisiune
bilaterală de vânzare a unui imobil prin care păflile
şi-au asumat obligaţia perfectärii in formâ autentică
a contractului de vânzare in termen de 6 Iuni de la
data incheierii promisiunii. Părţile au prevăzut şi daune
moratorii egale cu dobânda Iegală calculată Ia preţuI de
vânzare, in cazul executării cu intărziere a obligaţiei. X.,
in calitate de promitent-vânzător, s-a prezentat Ia
notariat pentru autentificarea contratului đe vânzare
abia după 3 Iuni de la expirarea termenului. Selectaţi
regula corectă din punct de vedere Iegal pe care ar
trebui să o cunoască Y.:
A. promitentul-cumpărător poate cere executarea
penalităţii, chiar dacă a acceptat executarea in naturä,
fără rezerve, a obligaţiei pňncipale;
B, executarea cu intărziere a obligaţiei de a face
principale dă intotdeauna dreptul Ia daune-interese egale
cu dobănda legală. calculată de Ia data Ia care debitorul
este in inlărziere asupra echivalentului in bani aI obligaţiei;
C Y, poate cere atăt executarea in natură a obligaţiei
principale, cât şi plata penalităţii. dacă a fost stipulată pentru
neexecutarea obligaţiei Ia timp.
(primire în pmťesie avocat sta giar, 2015)
— 8. nu produce efecte asupra clauzelor reĺeritoare Ia
101. Prestaţia stabilită prin clauza penaIă
A. poate fi redusă de către instanţä, dacă este vädit
excesivă faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi Ia
incheierea contractului, insä numai cu condiţia dea rămáne
superioară obligaţiei principale;
B, poate fi cerutä şi in cazul in care executarea obliga
ţiei principale a devenit imposibilă din cauze neimputabile
debitorului:
GRILE 39
C, nu poate fi cerutä de către creditor decăt dacă face
dovada prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligaţiei
principale.
(primire in prof&sie avocat sta giar 2017)
—
102. In cazul in care intr-un contract a fost inserată
o clauză penală:
A. debitorul se pDate libera oferind prestaţia stabilită
in clauza penalä;
8. creditorul nu poate cere atăt executarea obligaţiei
principale, cál şi a penalităţii stabilile pentru intărziere dacă
acceptä, färä rezerve, executarea obligaţiei;
C instanţa poate reduce penalitatea numai in cazul
in care este vădit excesívä faţă de prejudiciul ce putea fi
preväzut de párţi la încheierea contractului.
(primire in profesie avocat stagiar, august 2019)
—
103. Rezoluţiunea:
că rezultä din simplul fapt al neexecutării:
B, produce efecte şi asupra clauzelor referitoare la
soluţionarea diferendelor;
C unilateralâ poate fi declarată de partea interesată şi
atunci când comportamentul celeilalte părţi face imposibilă
executarea cantractului de intreţinere in condiţii conforme
bunelor moravurL
(primire in profesie avocat definitiv, 2015)
—
104. Rezoluţiunea:
A. unilateralä poate avea loc prin notificarea scrisă a
debitorului, cănd acesta nu a executat obligaţia in termenul
fixat prin punerea in intărziere, chiar dacă părţile nu au
prevăzut acest lucru in contract;
B, nu poate fi declarală unilateral de către creditorul
intreţinerii pentru neexecutarea fără justificare a obligaţiei
de către debitor in conlractul de intreţinere;
C, poate fi cerută şi atunci cănd neexecutarea este de
mică insemnátate. insă are un caracter repetat
(pńmire in proťesie avocat sta giar, 2015)
—
105. Rezoluţiunea:
A, poate opera de plin drept in cazul in care părţile au
convenit astfel;
soluţionarea diferendelor;
C. poate interveni, in lipsa vreunui pact comisoriu, şi in
cazul unei neexecutări de micä insemnătate.
(admitere in magistratură, mai 2018)
106. Declaraţia de rezoluţiune unilaterală este
irevocabilă:
A, de la data comunicărü sale către debitor, in cazul in
care acesta nu a executat obligaţia în termenul fixat prin
punerea in intărziere;
40 GRILE DREPT CIVIL. 111. TEORIA OENERALÄA OBLIOAŢIILOR

8. de Ia data comunicăni sale către debitor sau, după caz.
de Ia dala expirării termenului fixat prin punerea in intărziere
până Ia care debitorul trebuia sä işi execute obligaţia;
C de Ia data inscrierii sale in cartea funciară sau, după
caz, Tn alte registre publice.
(adrnitere INM, 2013)
107. Rezoluţiunea contractului:
A. poate ĺi declarată unilateral, in orice contract. prin
notificare trimisă de partea indreptăţită;
B, nu poate opera de drept;
C, poate avea Ioc şi numai pentru o partea contractului,
(prinnre in ptofesie avocat sta giar. martie 2019)
—
j 112, Dacă o sumă de bani nu este plătită Ia scadonţä:
A. creditorul are dreptul Ia daune moratorii, de Ia
scadenţă pánä Ia momentul plăţii. in cuantumul convenit
de părţi, färă a trebui să dovedească un prejudiciu;
B debitorul poate să facă dovada că prejudiciul suferit
de creditor, ca urmare a intărzierii Ia plată, este mai mic
decát dobânda Iegalä, în Iipsa unui cuantum aI daunelor
moratorii convenit de părţi;
C creditorul are dreptul, in afara dobănzü Iegale, Ia
daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului
suferit atunci când dobănzile moratorii datorate nu sunt
mai mari decât dobânda Iegală.

‘primire in profesie avocat defînitiv, 2014)

—

108. Rezilierea poate interveni:

113. Reclamanta A, l-a chemat in judecată pe B. şi a
A. prin declaraţie unilateralá a celeilalte părU. alunci
çerut obligarea acestuia Ia montarea unui aparat de aer
când debilorul nu a execulat obligaţia în termenul fixat prin
condiţionat pe care părătul trebuia să iI predea şi să îI
punerea in intârziere;
monteze, reparat şi modernizat, Ia atelierul reclamantei,
B atunci când neexecutarea are caracter repetat. cu
pănă Ia o dată stabilită convenţional. Totodată, recla
excepţia situaţiei in care părţile au convenit contrariul;
rnanta a solicitat obligarea lui B. la plata surnei de 1000 Iei,
C. fără a mai fi necesară punerea in întărziere a debiĺoru
cu titlu de penalităţi contractuale, pentru neexecutarea
lui, când acesta din urmă a incălcat o obligaţie de a nu face.
obligatiei Ia timp si în Iocul stabilit. 8. s-a apărat arătând
(primire în profesie avocat sta giar, 2016)
—

că, în timpul procesului, a notificat-o pe reclamantă

109. Rezoluţiunea judiciară:
A, operează retroactiv de Ia data introducerii cererii de
chemare in judecată;
B se dispune numai dacă debitorul este de drept in
intârziere;
C, se poate dispune pentru o parte a contractului, numai
atunci cănd executarea sa este divizibilă
(admitere în magistratură, iunie 2019)
110. Rezilierea contractului:
A, produce efecte de Ia data incheierii coniractului,
8. pactul comisoriu de reziliere produce efecte fără
punerea in intărziere, prin simpla neexecutare a obligaiiilor
chiar dacă părţile nu au menţionat expres obligaţiile a cäror
neexecutare atrage rezoluţiunea;
C. in cazul contractelor cu executare succesrvă. creditorul
să preia aparatul de Ia Iocul reparaţiei, insă aceasta
a refuzat. Mai mult, B, susţine că penalitatea stabilitä
prin c!auză penală nu poate fi cumu!ată cu executarea
in natură, ori eI a finalizat reparaţiilo şi modernizarea
aparatului de aer condiţionat, însă reclamanta-intimată
nu a ridicat aparatul. Instanţa:
A, va admite in parte acţiunea numai cu privire Ia obligaţia
principală, intrucât creditorul nu poate cere atăt executarea
in natură a obligaţiei principale, cât şi plata penalităţilor;
B va respinge acţiunea, intrucăt, prin reĺuzul dea prelua
aparatuL reclamanta este in culpă i nu se impune aplicarea
clauzei penale;
C va admite acţiunea. intwcăt penalitaiea poate fi
cumulatä cu executarea in naturá, dacă obligaţia nu a fost
executatä Ia timp şi in Iocul stabilit
(primire in proťesie avocat stagíar, 2014)
--

are dreptul Ia reziliere, chiar dacă neexecutarea este de

micä însemnătate, însă are un caracter repetat 114. Creditorul:
(prímire în proťesie avocat sta giar. 2013)
— A. poate sä declare unilateral rezoluţiunea sau rezilierea
contractului, dacă părţile au convenit astfeL iar debitorul
111. Pactul comisoriu:
se află de drept în intărziere sau nu a executat obligaţia
A. produce, de drept, rezoluţiunea sau rezilierea contrac
in termenul fixat prin punerea in intârziere;
tutui, chiar dacă debitorul nu a fost pus in intărziere şi nici
8. unei obligaţii născute dintr-un contract, poate intot
nu s-a convenit că va rezulta din simplul fapt aI neexecutäriL
deauna inlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale,
8. produce e(ecte dacă prevede, in mod expres. obli
dacă optează pentru reguhle unei altei forme de răspundere
gaţiile a căror neexecutare atrage rezoluţiunea sau ne
care i-ar fi mai favorabilă;
executarea contractului;
C are dreptul Ia reducerea proporţională a prestaţiei
C, produce efecte chiar dacă punerea in Tnţărzśere
sale, dacă neexecutarea este de mică insemnătate
realizată de către creditor nu indică în mod expres condiţiile
(primire în profesie avocat sta giar, 2014)
—

in care pactul comisoriu operează.

(primire în profesie avocat definitiv, 2014)
—
DREPT ÇIVIL. 111, TEORIA GENERALĂ A OaLIGAŢIILOR
115. Un creditor a cărui creanţă s-a născut in baza
unui contract incheiat Ia data de 01.09.2011:
A. poate exercita acţiunea oblică in temeiul Codului
civil din 2009, dacă obligaţia de plată aferentă dreptului
de creanţă a devenit scadentă după data de 01.10.2011;
8. poate exercita acţiunea oblică in temeiul Codului
civil din 2009, dacă obligaţia de plată aferentă dreptului
de creanţă este afectată de o condiţie suspensivă, care
s-a indeplinit după data de 01.10.2011;
C, nu poate exercita acţiunea oblică Tn temeiul CDdului
civil din 2009, deoarece contractele sunt supuse dispoziţiilor
Iegii Tn vigoare Ia data Ia când au fost incheiate in ceea
ce priveşte incheierea, interpretarea, efectele, executarea
şi incetarea.
(admitere Ţn magistratură, mai 2018)
116. Instanţa nu va admite acţiunea oblică n ipoteza
in care;
A, pe această cale se formulează o acţiune in revocarea
donaţiei pentru ingratitudine;
8. nu a fost formulată de către toţi creditorii debitorului
a cărui pasivitate justifică introducerea acţiunii oblice;
C. debitorul a cărui pasivitate justifică introducerea
acţiunii oblice este insolvabil.
(admitere 1NM şi in magistratură, 2017)
117. Spre deosebire de cazul acţiunii revocatorii,
in ipoteza acţiunii oblice:
A, hotărârea judecătorească de admitere a acţiunii
profită tuturor creditorilor, chiar dacă nu au intervenit în
cauză, fără nicio preferinţă in favoarea creditorului care a
exercitat acţiunea;
8. creanţa invocată de creditor trebuie să fie cedă;
C. dispoziţiile in materie ale Codului civil din 2009 se
aplică şi creditorilor ale căror creanţe s-au născut inainte
de data intrării sale in vigoare, dacă scadenţa se situează
după această dată.
(admitere 1NM şi řa magístraturä, 2016)
118. Acţiunea revocatorie:
A. presupune, printre altele, ca Ia data introducerii ei
creanţa să fie certă;
8. este imprescriptibilă extinctiv, dacă prin ege nu se
prevede altfel;
C, in caz de admitere, are drept consecinţă, printre
altele, declararea inopozabilităţii actului atacat faţä de toţi
creditorii debitorului, chiar dacă nu au intervenit in cauză.
(admitere in magistratură. august 2013)
119. Spre deosebire de acţiunea oblică, acţiunea
revocatorie:
A. trebuie introdusă in termenul de prescripţie de un
an de Ia data Ia care creditowl a cunoscut sau trebuia să
cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat;
GRILE 41
B. permite creditorului să-şi exercite un drept propriu;
C. admisă prin hotărăre judecătorească profită tuturor
creditohlor, chiar dacă nu au intervenit in cauză.
(primire in proťesie avocat deünitiv, martie 2019)
—
56. Transmisiunea şi transŕormarea obligaţiilor
120. Există obligaţia de garanţie:
A, in sarcina cedentului, faţä de cesionar, pentru solva
bilitatea debitorului cedat, chiar dacă nu s-a obhgat expres;
8. in baza principülor subrogaţiei cu titlu particular. in
cazul preluării de datorie, chiar dacă fideiusorul care a
constituit garanţia nu şi-a dat acordul Ia preluare;
C, in sarcina cedentului, faţä de cesionar, pentru exis
tenţa creanţei Ia data cesiunii, dacă aceasta este cu titlu
oneros.
(admitere in magistraturä, mai 2018)
121. Cesiunea:
A. unei universalităţi de creanţe este opozabilă debitorilor
din momentul comunicării ei;
8. nu poate avea ca obiect creanţe viitoare;
C. de creanţă, transferă, printre altele, accesoriile
creanţei cedate.
(admitere INM, 2013)
122. Cesiunea de creanţă:
A. devenită opozabilă debitorului prin acceptare, nu iI
impiedică pe acesta să opună cesionarului compensaţia
pe care o putea invoca in raporturile cu cedentul;
3. privitoare Ia o sumă de bani poate fi cedată in parte;
C. produce transferul creanţei de Ia cedent a cesionar
numai după notificarea debitorului cedat.
(primire in proťesie avocat definitiv, 2014)
—
123. Poate forma obiect aI cesiunii:
A. creanţa viitoare, caz in care actul trebuie să cuprindă
elementele care permit identificarea creanţei cedate;
8. dreptul creditorului de a primi prestaţiile necesare
intreţinerii şi ingrijirii sate stabilite intr-un contract de
intreţinere pe durată determinată;
C. dreptul de abitaţie aI soţului supravieţuitor
(admitem Tn magistraturâ, iunie 2019)
124. Care dintre enunţurile de mai jos este corect
din punct de vedere Iegal?
A. novaţia prin inlocuirea debitorului iniţial poate opera
fără consimţământul acestuia;
B. preluarea datoriei convenită cu debitowl işi produce
efectele numai dacä creditorul işi dă acorduL
C. subrDgaţia consimţită de creditor operează numai
cu cDnsimţămăntul debitorului.
(pr/mŕre in pmfesie avocat stagiar 2018)
—
I

42 GRILE
125. Cesiunea de creanţă:
A. este opozabilă şi fideiusorului, dacă (ormalităţile
prevăzute pentru opozabilitatea cesiunii au ĺost îndeplinite
faţă de debitor;
B unei universalităţi de creanţe este opozabilă debitorilor
din momentul înscrierii cesiunü in arhivä, chiar dacă nu
le-a fost comunicatä;
C, care are ca obiect o altă prestaţie decât o sumă de
bani poate fi cedată in parte numai dacă obligaţia este
divizibilă, iar cesiunea nu face ca aceasta să devinâ, în
mod substanţial. mai oneroasä pentru debitor
(primire in profesie avocat sta giar. 2014)
—
126. X. a cesionat către Y. creanţa rezultatä din
imprumutul acordat Iui 1., pentru care Y. a plătit un preţ
reprezentánd 80% din valoarea imprumutului. Selectaţi i cu privire Ia drepturile cedate;
dintre räspunsurile de mai jos pe cel/cele corectie din
punct de vedere legal:
A. cesiunea nu va produce efecte în privinţa Iui 2. dacă
era interzisă prin conlraclul de iIupruiJiuI, chiar dacă l nu
a cunoscut şi nu trebuia să cunoască existenţa interdicţiei
Ia momentul cesiunii:
B. dobănzile si orice alte venituri aferente creanţei,
devenite scadente anterior cesiunii dar neincasate de cálre
X., se cuvin cesionarului Y, de Ia data scadenţei, orice
clauză contrară fUnd considerată nescrisă;
C. X, răspunde pentru so!vabihtatea lui Z in Iimita preţului cesiunii, dacă cesřunea este cu titlu gratuit fărä posibifltatea
cesiunii, Ia care se adaugă cheltuielile supodate de cesionar
in legäturä cu cesiunea.
(primire în profesîe avocat sta giar, 2015)
—
127. X. cesioncază Iui Y. creanţa sa faţă de Z., reprc
zentănd preţul vănzării către acesta din urmä a unui bun
individual determinat Cesiunea este comunicatâ lui Z.,
odată cu acţiunea prin care se solicită obligarea sa Ia
plata preţului către Y. Prin rapodare la situaţia de fapt:
A. Z, nu va putea fi obligat Ia plata cheltuielilor de
judecatä, dacă efectuează plata până Ia prÉmul termen de
judecată, cu excepţia situaţiei in care a fost pus în întárziere
anterior comunicării cesiunfl;
B, i nu va putea invoca faţă de Y. ĺaptul cä bunul pierise
in intregime înainte de încheierea vănzării;
C, l va putea opune lui Y. compensaţia pe care o putea
invoca faţă de X.
(primire ín proťesie avocat definitiv, 2016)
—
128. La data de 14.04.2018, prin cesiunea de creanţă
íncheiată între X şi Y a fost transferată creanţa în sumă
de 500.000 Iei pe care debitorul D o avea faţä de X, cu
preţul de 350.000 lei. Y a comunicat cesiunea către D Ia
data de 25.04.2018, La data de 30.04.2018, X a cesionat
aceeaşi creanţă prin act autentic cu titlu gratuit către
Z care şi-a inregistrat creanţa la Arhiva Electronică
de Garanţii Mobiliare Ia data de 15.05.2019. Părţile nu
- ---.IÇ- - -
r
OREFT C1V1L. 111. TEORIA GENERALĂ A OELIGAŢIILOR
au stipulat nimic in legătură cu obligaţia de garanţie
a cedentului faţă de cesionarii succesivi. In raport de
această situaţie, X are, de drept, obligaţie de garanţie:
A, faţă de Z, in ceea ce priveşte existenţa creanţei la
data cesiunii;
B faţă de Y, in ceea ce priveşte solvabilitatea Iui D la
data cesiunií;
C, faţă de Y, in ceea ce priveşte existenţa creanţei la
data cesiunii.
(primire în profesie avocat detînitiv, august 2019)
—
129. Cesiunea unei universalităţi de creanţe:
A, poate avea ca obiect numai creanţe exigibile la
momentul cesiunii;
B permite cesionanilui să efectueze acte de conservare
C, nu poate fi făcutä cu titlu gratuit.
(admitere INM, 2014)
130. Cedentul unei creanţe:
A, răspunde pentru evicţiunea decurgănd din fapta sa
propńe, dacă cesionarul nu poate să facă creanţa opozabilă
terţilor.
B, răspunde pentru evicţiunea decurgănd din fapta
sa proprie, dacä cesionarul nu dobăndeşte creanţa in
patrimoniul său;
C, nu garantează nici măcar existenţa creanţei la data
părţilor dea stipula contrariul.
çadmitere INM si în magistraturt 2016)
131. ln niaĹeria cesiunii de creanţă:
A. cesiunea este opozabilä fideiusorului de la data
indeplinirii formalităţilor de opozabilitate a acesteia faţä
de debitor;
8. dacă este cu titlu oneros. cedentui are, de drept
obligaţie de garanţie faţă de cesionar;
C creanţele incorporate in titluri la purtător se transmit
prin simplul acord de voinţă aI părţilor
(pnmire în profesie avocat stagiar. martíe 2019)
—
132. In materia cesiunii de creanţă;
A. creanţa privitoare la o sumă de bani nu poate fi
cedatä in parte;
B creanţa se consideră transferată din momentul
incheierii in formä autenticä a cesiunii de creanţă cu titlu
gratuit
C, in raporturile dintre cesionarii succesivi ai aceleiaşi
creanţe este preferat cel care a comunicat-o primul către
debitor.
(primire în profesie avocat deťinitiv, martie 2019)
—
133. Spre deosebire de cesiunea de creanţă cu titlu
gratuit, în cazul cesiunii cu titlu oneros:
A, contractul nu trebuie să imbrace forma scrisă, ad
vaíiditatem;
OREPT CIVIL. 111. TEORIA GENERALÄ A OBLIGAŢIILOR
B. cesionarul devine creditorul debitorului cedat pentru
valoarea nominală a creanţei cedate;
C. cesionarul dobăndeşte toate accesoriile creanţei
cedate.
(admitere INM, noiembrie 2019)
134. Subrogaţia:
A, se produce de drept in folosul dobănditorului unui
bun care iI pläteşte pe titularul creanţei insoţite de o ipotecä
asupra bunului respectiv;
8. ca regulă, dacă este parţială, permite creditorului
iniţiaL titular al unei garanţii, să işi exercite drepturile sale
pentru partea neplătită din creanţă cu preferinţă faţă de
noul creditor;
C. convenţională presupune, in toate cazurile, acordul
creditorului iniţial.
(primire În profesie avocat sta giar 2016)
—
135. Atăt în materia subrogaţiei in drepturile credi
torului prin plata creanţei, căt şi in materia cesiunii de
creanţă, transmiterea calităţii de creditor:
A, nu poate depinde de consimţămăntul debitorului;
6. nu se poate produce de drept, în temeiul Iegii;
C, atrage şi transmiterea accesoriilor creanţei.
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
136. Subrogaţia:
A. poate li consimţită de către debitor fără consimţămăntul
creditorului iniţial, in Iipsă de stipulaţie contrară;
8. nu produce efecte şi impotriva celor care au garantat
obligaţia;
C, se produce de drept in favoarea celui care a efectuat
din eroare o plată şi nu poate obţine restituirea acesteia
de Ia creditorul plătit.
(primire in profesie avocat stagiar, 2017)
—
137. Subrogaţia:
A, se produce de drept in folosul celui care, flind obligat
împreunä cu alţü sau pentru alţii, are interes să stingä datoha;
8. convenţională, poate fi consimţită, expres sau tacit,
de debitor sau de creditor;
C. consimţită de creditor, operează cu consimţămăntul
debitorului, dacă părţile nu dispun altfel.
(primire in profesie avocat sta giar, 2015)
— rezonabil de Ia comunicarea contractului, stabilit in acest
138. ln afară de alte cazuri prevăzute de lege, subro
gaţia se produce de dropt:
A, in toate cazurile in care este constatată printr-un
inscris;
8. în folosul creditorului, chiar chirografar, care plăteşte
unui creditor care are un drept de preferinţă, potrivit Iegii;
C. in folosul dobănditorului unui bun care îI plăteşte
pe titularul creanţei insoţite de o garanţie asupra bunului
respectiv.
(admitere INM şi in magistratură, 2015)
GRILE 43
139. X. a imprumutat de Ia Y, suma de 100.000 Iei şi
a garantat plata dobitului prin constituirea unui drept
de ipotecă asupra unui imobil aI său, in contractul
de ipotecă fiind menţionată expres posibilitatea
transmisiunii dreptului de creanţă numai cu acordului
X. Z. a plătit suma de 50.000 lei către Y, in virtutea unei
subrogaţii convenţionale incheiate cu acesta cu privire
Ia creanţa sa faţă de X, prin convenţia de subrogaţie
I Y. obligăndu-se să garanteze suma pentru care a operat
subrogaţia, In această situaţie:
A. Z. devine creditoral Iui X, pentru suma de 50.000 Iei şi
va beneficia de ipoteca ce insoţea imprumutul cu preferinţă
faţă de Y.;
8. Z. devine creditor aI Iui X, pentru suma de 100.000 Iei1
dar x, îi va putea opune mijloacele de apărare pe care Ie
avea faţă de Y.;
C. Z, nu devine creditor aI Iui X., intrucăt Iipseşte acordul
acestuia din urmă asupra subrogaţiei.
(primire in profesie avocat deflnitiv, 2018)
—
140. In materia preluării datoriei prin contract incheiat
intre creditor şi noul debitor:
A. noul debitor nu poate opune creditorului mijloacele
de apărare intemeiate pe raportul juridic dintre noul debitor
şi debitorul iniţial decăt dacă acest raport a fost motivul
determinant al preluării;
8. cănd contractul de preluare este desfîinţat, obligaţia
debitorul iniţial renaşte cu toate accesoriile sale, sub rezerva
drepturilor dobăndite de terţii de bună-credinţă, doar dacä
aceste drepturi rezultä din inscrisuri autentice;
C. obligaţia fideiusorului se va stinge dacă acesta nu
şi-a dat acordul Ia preluare.
(admitere în magistratură, aprilie 2017)
141. In materia preluării datoriei:
A. obligaţia transmisă este supusă regimului stabilit
de normele in vigoare Ia data incheierii contractului de
preluare a datoriei;
3. dacă creditorul a refuzat preluarea, cel care a incheiat
contractul cu debitorul este obligat să iI libereze pe acesta;
C. contractul incheiat cu debitorul este considerat ac
ceptat de creditor, dacă acesta nu răspunde, în termenul
sens.
(admitere INM, noiembrie 2019)
142. Noul debitor:
A, care preia o datorie, poate opune creditorului toate
mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut opune debitorul
iniţial, inclusiv compensaţia;
8. care preia o datorie, nu poate opune creditorului
mijloacele de apärare intemeiate pe raportul juridic dintre
noul debitor şi debitorul iniţiaL
44 GRILE
C. in cadrul novaţiei, iI inlocuieste pe cel iniţial numai
cu consimţămăntul acestuia din urmă, care este Iiberat de
creditor, stingăndu-se astfel obligaţia iniţială.
(primire in proľesie avocat sta giar 2015)
— (primire în profesie avocat definitiv, 2017)
143. Preluarea datoriei prin convenţie íncheiatä intre
creditor şi noul debitor, respectiv novaţia prin schimbare
de debitor se aseamänă prin faptul că:
A, produc efect extinctiv asupra garanţiflor străns Iegate
de debitorul iniţial;
B, nu este necesar acordul debitomlui iniţial;
C presupun naşterea unui raport obligaţional nou.
(pńmire in proťesie avocat sta giar, 2016)
-
144. Preluarea de datorie;
A. convenită cu debitorul poate produce efecte si fărä
acordul creditorului.
B. nu Iiberează pe debitorul iniţial dacă noul debitor
era insolvabil Ia data cănd a preluat datoria, iar creditorul
a consimţit Ia preluare, fărä a cunoaşte insolvabiiitatea
noului debitor,
C, nu are niciun efect asupra existenţei garanţiilor
creanţei constituite de terţi, chiar dacă aceştia nu şi-au
dat acordul Ia preluare
(primire in profesie avocať staqiar. august 2019)
—
145. Novaţia:
A, prin schimbarea debiLorului permite noului debitor să
opunä creditnru!ui mijloacele de apârare re care Ie aea
impotriva debitorului iniţiaL
B. care opereazä intre creditor şi unul dintre debitorii
solidari. de reguiă. nu Ti Iiberează pe ceilalţi codebitoń solidań
cu privire la creditor;
C, nu se prezumă.
(admitere in magistraturä. august 2013)
146. Constituie novaţie;
A. mcdificarea termenului de executare a obligaţiei sau
schimbarea cuantumului datoriei iniţiale;
B, convenţia prin care debitorul conţractează (aţä de
creditor o obligaţie nouă, care inlocuieşte şi stinge obligaţia
iniţială;
C refacerea unui contract nul absolut.
(admitere INM, noiembríe 2019)
147. Prin incheierea unei novaţii, G. devine creditorul
lui U., inlocuíndu-l in această calitate pe N., care deţinea
faţä de U. o creanţă provenită dintr-un contract de
imprumut in care obligaţia de restituire fusese garan
tată prin constituirea unei ipoteci asupra unui bun al
debitorului U. Prin raportare ia această situaţie:
A. novaţia nu poate produce efecte in Iipsa consim
ţămăntului debitorului U.;
B. novaţia valabil incheiată determină stingerea obligaţiei
Iui U, faţă de N.;
---r
DREPT CIVIL 111. TEORIA GENERALÄ A OBLIGAŢIILOR
C. lipsa consimţământului debitorului U. nu infiuenţeazä
eficacitatea novaţiei, insă face să nu subziste ipoteca care
insoţea creanţa iniţială.
—
148. Atunci când novaţia are Ioc prin schimbarea
debitorului:
A. noul debitor nu poate opune creditorului mijloacele
de apärare pe care Ie avea impotriva debitorului iniţiaL
B. debitorul iniţial rămăne obligat in calitate de ĺideiusor,
dacä noul debitor era insolvabil Ia data novaţiei;
C noul debitor poate opune creditorului mijloacele de
apărare pe care le avea faţä de acesta din urmă debitorul
in iţia 1.
(primire in profesie avocat stagiar. 2016)
—
149. Prin contractul de novaţie incheiat intre cre
ditorul W, şi noul debitor K., acesta din urmä se obligă
să execute obligaţia de plată a sumei de i00.000 lei,
asumatâ de debitorul iniţial Z., garantată cu ipotecă pe
imobilul proprietatea Iui l Ín raport de situaţia descrisă:
A. novaţia prin schimbarea debitorului l produce efecte
fărä acordul acestuia,
B. ipoteca pe imobilul Iui Z ce garanta creanţa iniţială.
va insoţi noua creanţă;
C. ipoteca se strămută de drept asupra bunurilor Iui K,
(prímire in proťesie avocat stagiar. martie 2019)
—
150. NovaUa:
k prin schimbare de debitor operează numai cu consim
ţămăntul debitorului iniţial, sens Tn care noul debitor este
obligat sä-I notiflce pe debitorul iniţial cu privire Ia intenţia
părţilor dea nova,
8. consimţită de un creditor solidar nu este opozabilă
celodalţi creditoh decăt pentru partea din creanţä ce revine
acelui creditor;
C nu trebuie dovedită.
(adniiťere INM şi in rnagistraturä. septembńe 2018)
57. Stingerea obligaţiilor
151. Plata:
A, efectuată de o altă persoană decăt debitorul, poate fi
refuzatä de creditor in cazul in care s-a stipulat expres că
obligaţia poate fi executată numai de către debitor;
B. efectuatä de un minor in temeiul unui contract anulat
ulterior, in mod deflnitiv, pentru Ieziune este supusă restituirii;
C, făcută cu bună-credinţă unui moştenitor aparent, in
temeiul unui certifIcat de moştenitor anulat ulterior, in mod
definitiv, nu iI exonereazä pe debitor de obligaţia pe care
o are faţä de adevăratul creditor.
(admitere INM, noiembrîe 2019)
DREPT CIVIL 111, TEORIA GENERALĂ A OBLIGAŢIILOR
152. Stingerea unei obligaţii se poate face:
A. prin compensaţie Tntre două datorii reciproce, chiar
dacä pentru una dintre ele s-a acordat termen de graţie;
B. atunci cănd, în cadrul aceluiaşi raport obligaţional,
calităţile de creditor şi debitor se intrunesc in aceeaşi
persoană, chiar dacă datoria şi creanţa se găsesc în aceIaşi
patrimoniu, dar in mase de bunuri diferite;
C. in cazul imposibilităţii fortuite de executare, chiar
dacă notificarea debitorului cu privire Ia aceasta nu ajunge
Ia creditor într-un termen rezonabil din momentul în care
debitorul a cunoscut sau trebuia să cunoască imposibilitatea
de executare.
(admitere in magistratură. mai 2018)
153. ĺn materia compensaţiei:
A. termenul de graţie acordat pentru plata unei datorii
nu impiedică realizarea compensaţiei;
B. compensaţia nu are Ioc atunci când are ca obiect
un bun insesizabil;
C. părţile nu pot renunţa tacit Ia compensaţie.
(admitere INM şi în magistraturä. 2015)
154. Compensaţia nu poate fi Iegală, ci đoar con
venţională in cazul datoriilor:
A, care au ca obiect un bun insesizabil:
6. pentru plata cärora s-a acordat un termen de graţie
in instanţă;
C, care nu sunt incă exigibile.
(primire în proťesie avocat sta giar, 2014)
—
155. Compensaţia:
A, nu poate fi opusă creditorului popritor de către
debitorul care, fiind terţ poprit. dobăndeşte o creanţă asupra
creditorului;
6. operează şi când datoria are ca obiect restituirea
bunului dat cu titlu de comodat;
C, pe care debitorul putea să o invoce impotriva cre
ditorului iniţial, poate fi opusă cesionarului după ce debitorul
acceptă pur şi simplu cesiunea.
(pdmire in proťesie avocat detřnitiv august 2019)
—
156. Compensaţia:
A, se deosebeşte de darea in plată, intrucăt nu poate
Viza decăt obligaţii băneşti;
6. inVocată de către unuI dintre debitori, profltă celorlalţi
codebitorii solidari pentru partea acestuia din da(orie;
C, reprezintă situaţia în care obligaţia se stinge, intrucăt
calităţile de creditor şi debitor se intrunesc de către aceeaşi
persoană in cadrul unui raport obligaţional.
(primire în profesie avocat definitiv, 2016)
—
157. Confuziunea:
A. ce operează prin reunirea calităţilor de creditor şi
debitor nu profltă fideiusorilor;
GRILE 45
B. ce operează prin reunirea calitäţilor de fideiusor şi
creditor ori de fldeiusor şi debitor principal stinge obligaţia
principală;
C ce operează prin reunirea calităţilor de creditor
ipotecar şi de proprietar al bunului ipotecat stinge ipoteca,
care insă va renaşte dacă creditorul este evins din orice
cauză independentă de eL
(admitere INM şi in magistratură, 2016)
158. În materie de confuziune:
A, aceasta nu operează dacă datoria şi creanţa se
găsesc în aceIaşi patrimoniu, dar in mase de bunuri diferite;
6. dispariţia cauzei care a determinat-o face să renască
obligaţia de Ia data dispariţiei cauzei;
C. confuziunea nu aduce atingere drepturilor dobândite
anterior de terţi, in Iegătură cu creanţa stinsă pe această
cale, cu condiţia ca drepturile terţilor să fi ťost dobăndite
de aceştia prin acte cu titlu gratuit şi cu bunä-credinţă.
(admiżere INM şi în magislratură, 2014)
159. Confuziunea;
A. nu operează dacă datoria şi creanţa se găsesc in
aceIaşi patrimoniu, dar in mase de bunuri diferite;
B. cănd operează intre creditor şi fldeiusor nu profită
debitorului principal, ci doar celorlalţi fldeiusori:
C este dehnitivă, in sensul că nu incetează odată cu
dispariţia cauzei care a determinat-o.
(admitere INM, noiembrie 2019)
160. Remiterea đe datorie:
A. este totală, dacă nu se stipulează contrariuL
B, poate fi şi tacită;
C, nu poate fi cu titlu gratuit.
(admitere in magistratură. august 2013)
161. Remiterea de datorie:
A. făcută debitorului principal iI Iibereazä numai pe
fldeiusor, iar nu şi pe alte persoane ţinute pentru eI:
6. nu este prezumată in privinţa creanţei garantate dacă
creditorul renunţă expres Ia un privilegiu sau Ia o ipotecă:
C dacă este convenită cu unuI dintre fideiusori, ceilalţi
rämăn obligaţi să garanteze pentru tot, cu includerea părţii
garantate de acesta, numai dacă au consimit expres Ia
exonerarea Iui.
(admitere JNM şI in magistratură. 2016)
l 62. X, avea o datorie de 20.000 Iei către Y., garantată
de fideiusorul Z. Ulterior, Y. a dobăndit o datorie de
l 5.000 Iei către Z, şi o datorie de 10.000 Iei către X. Faţă
de această situaţie;
A, i ii poate poate opune Iui Y. compensaţia in Iimita
I sumei de 1O.000 Iei, datorie pe care Y, o are faţă de X.;
6. x, ii poate opune Iui Y. compensaUa în Iimita sumei
de 15000 Iei, datorie pe care Y, o are faţă de Z.;
46 GRILE
C. X. ii poate opune Iui Y. compensaţia în Iimita sumei
de 1O.000 Iei.
(primire în profesie avocat detinUiv, martie 2019)
— C nu poate fi constituitä pentru o datorie viitoare.
163. Remiterea de datorie:
A, poate fi realizată printr o donaţie;
B nu poate fi tacitä;
C. este totalá, dacă nu se stipulează contrariuL
(admilere INM I în magistraturä. septembrie 2018)
164. Imposihilitatea fortuită de executare:
A. nu poale fi invocată de debitor. dacä obligaţia are
Ca obiect bunuri de gen;
B cănd este temporară, determină suspendarea exe
cutării obligaţieŕ pentru ceI mult un an de Ia dala producerü
evenimentului care a provocat imposibilitatea de executare;
C. iI exonerează de răspundere pe debitor. chiar dacä
acesta nu a notiflcat creditorului existenţa evenimentului
care a provocat imposibilitatea de executare.
(admitere ÍNM. 2013)
165. Imposibilitatea fođuitä de executarea obligaţiei:
A trebuie dnvedită de credilnr, in cazul în care eve
nimentul s-a produs anterior puneńi debitorului in intărziere:
B. dacă esie temporară. conduce Ia suspendarea
executării obligaţiei pentru un termen rezonabil, apreciat in
funcţie de durata şi urmările cvenimcntului care a provocat
imposibilitatea de executare:
C, presupune ca nbligaţia asumală de debitor sä nu
aiba ca obiect bunurI de gen.
(admitere în maqistraturä. aprihe 2017)
Ş8. Garanţifle obligaţiilor
166. Fideiusiunea:
A, se poate constitui pentru a garanta obligaţia unui
alt fldeiusor,
DREPT CIVIL 111, TEORIA GENERALĂ A OBLIGAŢIILOR
B, va putea fi incheiatä valabil impotriva voinţei debito
rului principaL
(admitere in magistraturä, aprihe 2017)
167. Care dintre enunţurile de mai jos este corect
din punct de vedere Iegal?
A. contractul prin care se constituie o potecä mobiliară
seincheie numai în íormă autentică. sub sancţiunea nulităţh
absolute;
B cel care a dat cu impmmut o sumä de bani pentru
dobândirea unui imobil beneficiază de o ipotecă Iegală
asupra imobilului respectív pentru garantarea restituirü
imprumutului;
C actele de díspoziţie asupra imobilului ipotecat nu sunt
valabile dacä există clauză de ina!ienabilitate in contractul
de ipotecă.
‘primire in profesie avocat detinitiv. 2018)
—
168. In materia garantärii obligaţiilor:
A. la stingerea dezmembrămintelor asupra unui bun.
ipoteca nudei propdetäţi nu se extinde asupra proprietăţii
depline a bunului;
B fideiusiunea este valabilă chiar dacă este incheiată
impotriva voinţei debitorului principaL
C gajul se stinge atunci cánd creditoru! a remis bunul
unui alt creditor aI debitorului său în cadrul unei proceduri
de urmärire silitä.
(primsre in proíesie avocat definiżiv. august 2019)
—
169. lpoteca.
A, asupra unei construc viitoare nu poate fi intabuată, ci
numai inschsă provizońu in cartea funciarä. in condiţiile Iegii:
B, poate avea ca obiect dreptul de superficie
C nu poate garanta indeplinirea unei obligaţii viitoare.
(primire ín proťesie avocat deflnitiv. martie 2019)
—
 CAPITOLUL AL IV-LEA. CONTRACTE
SPECIALE
§ 1. Contractul de vânzare
1. Proprietatea se strămută cumpărătorului din
m o m entu I:
A. încheierii contractului de vânzare cu privire Ia un
imobil, cu condiţia plăţii preţului;
8. încheierii contractului de vănzare in bloc a unor bunuri
de gen pentru un preţ unic şi global;
C. dobăndirii bunului de către vănzător, in cazul vănzării
bunului altuia.
(primire in profesie avocat definitív, 2017)
—
2. În materia contractului de vânzare:
Ă. când preţul vănzării este stabilit fără intenţia de a fi
plătit, vănzarea este Iovită de nulitate absolută;
8. părţile pot conveni să extindă sau sä restrăngä
obligaţia de garanţie contra evicţiunii;
C. garanţia contra viciilor ascunse nu este datorată in
vănzările silite.
(primire în profesie avocat sta giar, 2013)
—
3. Sub sancţiunea nulităţii absolute, sunt incapabili
dea cumpăra, direct sau prin persoane interpuse:
A. părinţii. tutorele, curatorul, administratorul provizoriu,
pentru bunurile persoanelor pe care Ie reprezintâ;
8. funcţionarii publici, judecătorii-sindici, practicienii in
insolvenţă, executorii, precum şi alte asemenea persoane,
care ar putea řnfluenţa condiţiile vânzärfl făcute prin
intermediul Ior;
C. judecätorfl, procurorii. grefierii. executorii. avocaţfl,
notarii publici, consilierii juridici şi practicienii in insolvenţă
pentru un drept Iitigios in vederea indestulärii unei creanţe
care s-a născut inainte ca dreptul să devină Iitigios.
(pńmire in proťesie avocat definitiv. 2014)
—
4. X., avocat inscńs în Baroul Bucureşti, a cumpărat
de Ia Y. şi Z. cotele Ior párţi din dreptul de proprietate
asupra unui bun care făcea obiectul unei acţiuni in
revendicare, aflată pe rolul Judecătoriei sector 1
Bucureşti, Ia data vânzärii. Selectaţi dintre răspunsurile
de mai jos pe celicele corectie din punct de vedere Iegal:
A. vănzarea este valabilă dacä X. a cumpărat dreptul
Iitigios printr-o persoană interpusă;
B. vănzarea este lovită de nuliíate absolutä:
C. vänzarea este valabilă dacă X. avea calitatea de
coproprietar aI bunului, alături de Y. şi Z.
(prímire in profesie avocat sta gfar, 2015)
—
5. Prin acţiunea introdusă Ia data de 10.06.2018 pe
rolul Judecătoriei Timişoara, reclamantul R I-a chemat
in judecată pe părátul P pentru ca, prin hotărărea ce
se va pronunţa, să se dispună obligarea pärătului Ia
restituirea in deplină proprietate şi posesie a terenului
in suprafaţă de 2000 mp situat in Timişoara, La data de
30.08.2018, prin contractul de vănzare incheiat intre P şi
J, a fost transferat dreptul Iitigios asupra terenului cu un
preţ avantajos către J, acesta din urmă fiind judecător
Ia Judecätoria Timişoara şi promitent-cumpărător in
promisiunea bilaterală de vănzare incheiată Ia data de
10.02.2018 cu R In raport de această situaţie, contractul
de vânzare este:
A. Iovit de nulitate absolută pentru incapacitatea Iui J
I de a dobăndi dreptul Iitigios;
8. valabil incheiat;
C. anulabil pentru Ieziune.
(primíre in profesie avocat sta gíar, august 2019)
—
6. A. ii imprumută Iui B, suma de 450.000 Iei şi,
in vederea garantării imprumutului, aceştia incheie
in forma autenticä şi un contract de ipotecă asupra
apartamentului in care Iocuieşte B., dreptul ipotecar
aI Iui A, fiind înscris în cartea funciară, impreună
cu interdicţia de a instrăina apartamentul pănă Ia
rambursarea integrală a imprumutului. După 5 Iuni
de Ia incheierea contractului de ipotecă, B, încheie o
promisiune bilaterală de vănzare a apartamentului. Prin
raportare Ia această situaţie de fapt:
A. contractul de vânzare nu poate fi incheiat valabil in
Iipsa radierii interdicţiei de instrăinare;
3. contractul de vânzare se poate incheia cu ignorarea
interdicţiei de insträinare;
C. contractul de vănzare se poate incheia, chiar dacâ
promisiunea de vănzare nu a fost perfectată in formă
autenticä.
(prímire in profesie avocat defînîtiv, 2016)
—
7. La data de 25.04.2018, p a dat o declaraţie in
formă autentică prin care s-a obligat irevocabil să-i
vândă Iui B un teren in suprafaţă de 1500 mp, situat
în Sinaia, intabulat in cartea funciară nr. 123, ţinută de
Ofiçiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Prahova,
nr. cadastral 123, cu preţuI de două milioane Iei, dacă
B va accepta oferta sa. Pärţile nu au stabilit un termen
de acceptare. Intrucăt au trecut câteva Iunl de la data
ofertei, väzănd cä B nu şi-a manifestat opţiunea, P ar
48 GRILE DREPT CIVIL. IV CONTRACTE SPECIALE

fi interesat să-i văndă terenul Iui T care ar putea oferi
un preţ mai mare, In raport de această situaţie:
A, P este Iiber să văndă terenul Iui T, dacä poate obţine
un preţ mai mare;
B, P poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre care
să ţină IOC de contract,
C P poate cere instanţei să stabileascä prin ordonanţă
preşedinţială, cu Citarea părţilor, un termen de manifestare
a opţiunii de către 8.
(primire în profesíe avocat definitiv, august 2019)
— produsă la data de 29.08.2012, după cinci zile de la
8. Potrivit Codului civil, in materia contractului de
vănzare:
A. dreptul convenţional de preempţiune se stinge prin
moartea preemptorului, cu excepţia situaţiei in care a fost
constituit pe un anumit termen:
8. dreptul de preempţiune este indivizibil.
C. dreptul de preempţiune se poate ceda prin inscris
autentic.
(admitere 1NM si in magístratură. 2014)
9. ĺn cazul in care mai mulţi titulari şi-au exercitat
preempţiunea asupra aceluiaşi bun, vănzarea se va
11, La data de 10.08.2012, X. şi Y. incheie un
contract prin care primul ii vinde celui de-aI doilea
o ambarcaţiune, stabilindu-se că preţuI va fi achitat
in 12 rate Iunare, scadente in prima zi a fiecărei luni,
incepánd cu data de 01.09.2012, La data de 03.06.2016,
X. iI notiticä pe V., solicitând-i plata intregului preţ, iar,
ulterior, Ia data de 12.12.2016, iI cheamă in judecată pe
cumpărător pentru ca acesta să Fie obligat să achite
preţul. Y. se apără invocănd pieirea fortuită a bunului
predarea către eI a ambarcaţiunii, precum şi prescripţia
extinctivä. Prin raportare Ia situaţia de fapt:
A. instanţa va respinge cererea de chemare in judecată.
intmcăt riscul pieirii bunului este suportat de călre X., din
moment ce se convenise transfewl dreptului de proprietate
Ia data achitării ultimei rate din preţ:
8. instanţa va respinge cererea de chemare in judecată.
apreciind că s-a implinit prescripţia extinctivă;
C instanţa va adrnite in parte cererea de chemare in
judecatä, apreciind că prescripţia a intervenit in ceea ce
priveşte ratele scadente inainte de data de 03 06 2013
(pńmire in profesie avocat deťinitiv, 2016)
—

considera incheiată cu:

ii ĺn cazul vănzării cu plata preţului in rate şi cu
A. titularul dreptului Iegal de preempţiune ales de
rezerva proprietăţii:
vănzător. dacă sc află in concurs mai mulţi titulari ai unor
A. riscul bunului este transferat cumpărătorului Ia
drepturi Iegate de preempţiune.
momentul predării acestuia:
B titularul dreptului Iegal de preempţiune, dacä se aflä in
R in cazul rezoluţiunii contractului, vânzătorul poate
concurs cu titularul unui drept convenţional de preempţiune
reţine, dacă s-a conveni( astfei, toate sumele incasate cu titlu
şi numai dacă in convenţia in care îşi avea izvorul dreptul
de raie, instanţa nepulănd reduce aceste sume percepute
acestuia din urmă nu s-a prevăzut contrariuL
cu titlu de clauzä penalä;
C. titularul dreptului convenţional de preempţiune
C. neplata unei singure rate de o cincime din preţ dă
inscris mai intăi în cartea funciară, dacă bunul este imobil
dreptul Ia rezoluţiunea contractuluL
şi indiferent de natura dreplLlrilor de preempţiLlne ale cetor
(pńmire in profesie avocat stagíar, 2017)
—

care vin in concurs.

(primire in profesie avocat deĺinitiv, august 2019)
— 13. G, I-a chemat in judecatá pe N. pentru ca, prin
hotărărea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea
10. X., hijutier, incheie o convenţie cu un cclecţionar,
accstuia Ia plata prcţului unui caI pe care i I-a vândut cu
Y., prin care ii acordă acestuia un drept de preempţiune
plata preţului in trei rate şi rezerva proprietăţü. Părătul
cu privire Ia un diamant. Ulterior, X. incorporează
s-a apărat arătănd că, deşi animalul i-a fost predat Ia
diamantul respectiv intr-o diademă, alături de alte pietre
data incheierii contractului, după plata primei rate de
preţioase, şi vinde diadema unui terţ. Prin raportare Ia
preţ, calul a fost ucis de un copac care s-a prăbuşit
această situaţie de fapt
peste eI in timpul unei furtuni violente. Pe calea unei
A. Y, va putea exercita dreptul de preempţiune,
cereri reconvenţionale, N. a cerut restituirea primei rate
consemnănd o parte proporţională din preţuI stabilit pentru
de preţ Instanţa:
diademă, prin raportare Ia valoarea diamantului;
A, va admite acţiunea aşa cum a fost formulată, intrucăt
R dreptul de preempţiune va putea fi exercitat in termen
riscul contractului iI suportă cumpărătorul şi va respinge
de 30 de zile de la notificarea Iui Y, cu privire Ia cuprinsul
cererea reconvenţională;
contractului de vânzare incheiat cu terţul;
B, va respinge acţiunea şi va admite cererea recon
C. Y, nu se va putea prevala de termenele de platá a
venţională, intrucăt reclamantul a rămas proprietarul ani
preţului stabilite in contractul de vânzare încheiat cu terţul.
malului;
(primire în profesie avocat sta giar, 2016)
—

C, va respinge ambele cereri ca neintemeiate.

(primire in profesie avocat defínitiv, 2016)
—
DREPT CIVIL. IV, CONTRACTE SPECIALE
14. X i-a vândut Iui Y un ceas unicat cu preţuI de
250.000 Iei care urma să fie plătit in 10 rate Iunare
egale. Predarea bunului către cumpărător a avut Ioc
Ia data incheierii contractului, stabilindu-se că X işi
rezerva proprietatea bunului până Ia plata integrală a
preţului. Y nu a achitat ultima rată a preţului. ĺn această
situaţie, x poate pretinde:
A. executarea obligaţiei de plată a ratei neachitate şi
dobânda prevăzută Tn contract, chiar dacă bunul pierise
fortuit anterior scadenţei ultimei rate a preţuIui
B. rezoluţiunea contractului şi obligarea Iui Y Ia restituirea
ceasului şi Ia plata unei sume cu titlu de daune-inlerese,
inclusiv o compensaţie echitabilă pentru folosirea ceasului
de către Y;
C. rezoluţiunea contractului şi pästrarea de către X a
sumelor incasate cu titlu de rate ale preţului, cu excepţia
ípotezei in care s-a convenit altfel in contract
(primire in proťesie avocat stagiaĘ august 2019)
—
15. Dacă Ia data incheierii unui contract de vânzare
a unui bun individual determinat, vânzătorul este
coproprietar aI bunului in cotă egală cu altă persoană
şi nu işi indeplineşte obligaţia dea asigura transmiterea
proprietăţii intregului bun către cumpărător, care sunt
opţiunile juridice ale cumpărătorului?
A, poate cere reducerea preţului proporţional cu
cota-parte din dreptul de proprietate pe care nu a dobăndit-o
şi daune-interese;
B, poate cere reducerea preţului proporţional cu
cota-pade din dreptul de proprietate pe care nu a dobăndit-o,
dar nu şi daune-interese, intrucăt cumpărătorul a cunoscut
că bunul nu aparţine in intregime vănzătorului;
C, poate cere rezoluţiunea contractului, in cazul in care
cumpărătorul nu ar fi cumpărat dacă ar fi ştiut că nu va I
dobăndi proprietatea intregului bun şi daune-interese.
(primire in proťesie avocat detinitiv. 2014)
—
16, In materia vănzării:
A. in cazul unui imobil determinat cu indicarea suprafeţei
şi a preţului pe unitatea de măsură, dacă însă suprafaţa
reală se dovedeşte a fi mai mare decât cea stipulată, iar
excedentul nu depăşeşte a douăzecea parte din suprafaţa
convenită, cumpärătorul este dator să plătească preţuI
acestui excedent;
B, dacă nu s-a convenit altfel, măsurarea şi căntărirea
bunului sunt in sarcina cumpărătorului;
C. dacä nu s-a cDnvenit altfel, in cazul vănzării după
mostră sau model, cumpărätorul nu are dreptul Ia fructele
produse de bun in intervalul de timp cuprins intre momentul
incheierii contractului şi ceI aI predării bunului.
(admitere in magistratură, iunie 2019)
GRILE 49
17. In materia vănzării:
A, dacă in momentul vănzărh unui bun individual deter
minat. acesia pieňse in intregime. cumpărätorul are dreptul
Ia restituirea preţuluí, numai dacă nu cunoştea acest fapt;
B. sub sancţiunea nulităţii relative, tutorele nu poate
cumpăra bunurile persoanei pe care o reprezintă, cu excepţia
cazului în care acestea au fost vándute prin Iicitaţie publică;
C, dacă mai multe bunuri sunt văndute in bloc şi pentru un
preţ unic şi global, proprietatea se strămută cumpărătorului
indată ce contractul s-a incheiat, chiar dacă bunurile nu
au fost individualizate.
(admitere ÍNM, noiembrie 2019)
18. (n cazu( rn care vânzătorul a cunoscut cauza
evicţiunii Ia data incheierii contractului de vănzare şi
nu a comunicat-o cumpărătorului, iar acesta din urmă,
după efectuarea unor Iucräri voluptuare, a fost evins
de bunul a cärui valoare crescuse intre timp:
A. vănzătorul este obligat să plătească cumpărătorului
cheltuielile de judecată efectuate in procesul cu ceI ce I-a
evins, precum şi in procesul de chemare a sa (vănzätorului)
in garanţie;
8. vănzătorul nu este dator să ramburseze cumpărătomlui
cheltuielile făcute pentru efectuarea sau ridicarea Iucrărilor
voluptuare;
C. vânzătorul este dator să plătească cumpärätorului,
pe Iăngă preţuI vănzării, şi sporul de valoare acumulat de
bun pănă Ia data evicţiunii.
(primire in profesie avocat deťinitiv, 2014)
—
19. Vănzătorul:
A, garantează pe cumpărător. intotdeauna, pentru
evicţiune:
8. nu mai este ţinut de obligaţia de garanţie pentru evic
ţiune in toate cazurile in care cumpärătorul, in Iipsa unei
hoţărări judecătoreşti, a recunoscut dreptul terţului evingălor;
C. este obligat să garanteze contra evicţiunii pe dobăn
ditorul subsecvent cu titlu gratuit aI bunului.
(admitere in magístratură, mai 2018)
20. La data de 1508.2016, proprietarul R. a incheiat
o promisiune unilaterală de cumpărare cu promitentul
8. cu privire Ia un imobil, prilej cu care S. i-a plätit
Iui R, suma de 20.000 Iei, Având nevoie să obţină un
imprumut pentru Iansarea unei afaceri, R. a constituit o
ipotecă pe imobil Ia data de 10.04.2017. La 10.05.2017,
R, i-a trimis o notificare Iui 5, prin care I-a invitat Ia
notarul public pentru peńectarea vănzării. Întrucât R. nu
s-a prezentat la data stabilitä, 5. poate:
A. să ceară instanţei pronunţarea unei hotărůń care să
ţină Ioc de contract de vănzare:
B, să ceară restituirea sumei de 20.000 de Iei de Ia R;
50 GRILE
C. să cearä rezoluţiunea promisiunii unilaterale pentru
refuzul nejustiflcat aI Iui R dea vinde imobilul.
(primire în profesie avocat stagiar, 2017)
— aclivilatea;
21. În materia vănzării:
A. vânzătorul este obligat să predea titlurile şi docu
mentele privitoare Ia proprietatea sau folosinţa bunului;
B, nu se datorează garanţie contra viciilor ascunse, în
vănzările silite;
C. vänzătorul nu este obligat să 9aranteze contra
evicuunií pe dobănditorul subsecvent aI bunului.
(admíĺere in magistratt;rä, august 2013)
22. Ín materia vănzării:
A. Ia vânzarea dupä mostră sau modeL proprietatea
se strämută Ia momentul incheierii contractului. indiĺerent
când a avut Ioc predarea bunului,
B. obligaţia de garanţie contra evicţiunü este indivizibilá
intre debitori;
C. vănzătorul este obiigat să garanteze contra evicţiunii
pe cumpărătorul subsecvent aI bunului.
(admUere /NkL 2013)
23. În cazul promisiunii:
A. unilaterale de cumrärare a unui bun innividual deter
minat. dacă creditorul sáu instrăinează bunul inaintea exe
cutării promisiunii. obligaţia promitentului se considerä stinsä;
B. bilaterale de vănzare, dacă una dintre pärţi refuză,
nejustificaţ. să incheie contractul promis, cealaltă parte
poate cere pronunţarea unei hotärâri care să ţină Ioc de
contract Tn termenui de prescńpţie de 6 Iuni de Ia incheierea
promisiunii;
C. sumele plătite Tn temeiul unei promisiuni de vânzare
reprezintă avans din preţul vănzării, in Iipsă de stipu!aţie
contrarä.
(primire in profesie avocat stag/ar, 2014)
—
24. In materia contractului de vănzare:
A. stipulaţia prin care vânzătorut Tsi rezervă propńetatea
bunului pănă ia momentul plätii integrale a preţului este
valabilă, chiar dacä bunul a fost predat;
B. vănzălorul nu poate fi oblk,at Ia plata de daune-interese
in cazul evicţiunii cauzate ulteńor vănzărü prin faptul sâu
personaL dacă s-a menţionat expres in contract că nu va
datora nicio garanţie;
C. vănzătorul este obligat să garanteze impotriva viciilor
bunului văndut, numai dacă Ie-a cunoscut Ia data incheierii
contractului.
(primire în profesîe avocat definitív, 2016)
—
25. În materia contractului de vănzare:
A preţuI vănzării este suficient determinat dacâ poate
fi stabilit potrivit imprejurărilor;
B. sub sancţiunea nulităţii relative, printre alţii, practicienii
in insolvenţä nu pot cumpăra, direct sau prin persoane
DREPT CIVIL. IV, CONTRACTE SPECIALE
interpuse, drepturi Iitigioase care sunt de competenţa
inslanţei judecăloreşli in circumscripţia căreia işi desfäşoară
C. stipulaţia prin care vânzătorul işi rezervă proprietatea
bunului pănă Ia plata integrală a preţului este valabilă chiac
dacă bunul a fost predat.
(admitere INM şi in magistratură, 2015)
26. La data de 20.06.2016, M. a vândut Iui V. un
teren intravilan in suprafaţă de 1.000 mp, cu un preţ
de 70 euro pe metru pătrat. Ulterior, V. s-a Iăudat că
suprafaţa reală a terenuiui este de 1.378 mp, mai mare
decât cea indicată in contractul de vânzare, aspect
despre care a aflat şi M, Ia data de 15.08.2017. In raport
de situaţia descrisă, M.:
A, poate obţine obligarea cumpärătorului Ia plata
suplirnentului de preţ corespunzátorexcedentului de teren:
B poate obţine rezoluţiunea judiciarä a vánzärii;
C. este decáziit din drepttil de a cere obligarea
cumpărătorului Ia plata suplimentului de preţ corespunzător
excedentului de teren
(prirnire in profesie avocat sźagiar. 2018)
—
27. La data de 14.03.2016, V. i-a văndut Iui T. un
tablou aI unui pictor celebru sub condiţia rezolutorie
ca acesta sa nu fie expus intr-o &xpűziţie uC ana ce
urma să aibă Ioc Ia data de 15.09.2016.
Totodată, in contract era stabilit un drept de pre
empţiune in favoarea Iui V., pentru ipoteza vănzării de
cätre T. a tablouiui, La data de 03.06.2016, desi nu-i
plătise preţuI tabloului Iui V., T, i-a făcut acestuia o ofertă
de vânzare şi, după trecerea a 25 de zile fără ca V. să
fi acceptat oferta, a vândut tabioul in condiţiile ofertei
către H. Cunoscăndu-l pe organizatorul expoziţiei, V. a
intervenit şi a obţinut refuzul acestuia de a expune
tabloul Ia data de 15.09.2016. In aceastä situaţie. V. va
ti indreptăţit:
A. să ii exercite dreplul de preempţiune;
B. sä considere condiţia rezolutorie indeplinită şi să
cearä restituirea către eI a tabloului;
C, să ceară rezoluţiunea contractului incheial cu i pentru
nepiata preţului.
(prirnire in profesie avocat definitiv. 2018)
—
28, Atunci cănd bunul văndut nu corespunde calită
ţilor convenite prin contractul de vânzare, iar această
imprejurare nu putea fi descoperită, Ia data predării,
fărä asistenţă de specialitate, de către un cumpărător
prudent şi diligent, acesta:
A, nu va putea obţine, pe acest temei, rezoluţiunea
vănzärii dacă vănzätorul ii oťerä un alt bun ale cărui calităţi
corespund celor stipulate in contractul de vănzare;
8. poate invoca, pentru acest rnotiv, dispoziţiile privitoare
Ia garanţia vănzätorului contra viciilor ascunse;
DREPT CIVIL. IV. CONTRACTE SPECIALE
C. are dreptul să angajeze răspunderea vánzătorului
chiar în cazul pieirii bunului, cu excepţia situaţiei in care
se probează că pieirea a avut o altă cauză decät necores
punderea bunului faţă de calităţile convenite prin contractul
de vănzare.
(admitere INM şi in magistraturä. 2017)
29. În materia obligaţiei vânzătorului de garanţie
contra viciilor ascunse ale bunului vândut
A. cumpärătorul poate obţine numai reducerea Cores
punzătoare a preţului sau rezoluţiunea vănzăńi:
6. părţile pot conveni Tn mod valabil înlăturarea sau
Iimitarea räspunderii vänzătorului atunci cănd acesta nu
a cunoscut existenţa viciilor Ia data incheierii contractuiui;
C una dintre condiţhle Iegale ale angajăńi răspunderii
este aceea ca viciul sau cauza Iui să existe Ia data predárii
bunului.
(admitere INM şi in magístratură. 2016)
30. Stipulaţla prin care;
A. vănzätowl nu răspunde de evicţiunea cauzată ulterior
vănzării prin faptul säu personal este considerată nescrisá;
B. prin care obligaţia de garanţie a vănzătoruluŕ este
înlăturată, nu iI exonerează pe acesta de obligaţia de a
restitui preţul, chiar dacă cumpărătorul şi-a asumat riscul
producerii evicţiunii;
C. vănzätorul îşi rezervă proprietatea bunului pânä Ia
plata integralä a preţului este valabilă, chiar dacá bunula
fost predat.
(pdmire în profesie avocat sta giar, 2014)
—
31. in materia contractului de vánzare:
A. cumpärätorul este ţinut să plătească dobănzi asupra
preţului din ziua dobândińi propiietăţii, dacă bunul produce
fructe civile sau naturale, chiar dacă s-a convenit aItfeI:
B. vănzătorul rămăne răspunzător pentru datoriile
moştenirii văndute;
C in Iipsa unei inţelegeri contrare, neplata unei singure
rate, care nu este mai mare de o optime din preţ nu dă
dreptul Ia rezoluţiunea contraclului de vănzare cu plata
preţului în rate şi rezerva proprietăţii.
(admitere in magisiratură, aprilie 2017)
32. X. a cumpărat un imobil, care se afla în proprie
tatea unui tel, de Ia Y, acesta din urmă obligăndu-se
să asigure transmiterea dreptului de proprietate de Ia
titularul său către X, in termen de 3 Iuni de Ia încheierea
contractului. X. a aflat recent că Y. a dobăndit proprie
tatea asupra imobilului, dar, deşi mai sunt cáteva zile
pănă Ia expirarea termenului de 3 Iuni, nu I-a înştiinţat
despre aceasta. Ce consultanţă juridică ii acordaţi Iui X.:
A. dacă Y. nu incheie un nou contract de vânzare
pentru transmiterea proprietăţii către X., acesta din urmä
poate cere rezoluţiunea contractului, restituirea preţului şi
daune-interese, dacă este cazul;
GRILE 51
6. proprietatea se strămută de drept cumpărătorului
din momentul dobăndirii bunului de către vânzător, aşa
incăt obligaţia vănzătorului de transmitere a dreptului de
proprietate se consideră executată;
C. X, poate cere instanţei să pronunţe o hotărăre care
să ţină Ioc de contract de vănzare.
(primire in profesíe avocat deťinitiv, 2015)
—
33. ĺn baza unui contract de Iocaţiune, incheiat Ia data
de 01.07.2016, X deţine un imobil proprietatea Iui Y pe
termen de 3 ani, La data de 10.03.2018, X încheie cu Z un
contract de vănzare, cumpărătoml fiind de bună-credinţă
şi în deplinä cunoştinţă de cauză cu privire Ia situaţia
juridică a imobilului, In raport de această situaţie, care
dintre următoareie enunţuri este corect din punct de
veđere Iegal:
A. întrucăt deţine imobilul, X este prezumat proprietar
aI acestuia;
B, x este obligat să asigure transmiterea dreptului de
proprietate de Ia Y către Z;
C contractul de vânzare este Iovit de nulitate absolută,
intrucăt X este detentor precar.
(primire in profesie avocat definitív, august 2019)
—
34. La data de 07.07.2018, X. a incheiat un contract
de vânzare cu Y, cu privire Ia o motocicletă pe care s-a
obligat să o predea pánă Ia data de 0t082018, intrucăt
era inchiriată unui terţZ, La data de 15.07.2018, profitănd
de faptul că i i-a oferit un preţ mai mare pentru a renunţa
Ia contractul cu Y. şi motocicleta se afla in detenţia
acestuia, X. a incheiat un alt contract de vănzare a
motocicletei cu Z, motocicleta rămănănd in posesia
acestuia. Ulterior, Ia data de 15.082018, X. a incheiat
un contract de vănzare cu W., care nu cunoştea despre
vânzärile anterioare, Care dintre cei trei cumpărători ai
motocicletei va fi considerat proprietar, dacă cel care a
sesizat instanţa de judecată pentru obligarea lui X. Ia
predarea motocicletei este W,?
A. Y;
B Z.;
Cw
(primire in profesie avocat definitiv, martie 2019)
—
35. ĺn materia contractului de vănzare:
A. dacă obiectul vănzării iI constituie un bun viitor sau
un bun dintr-un gen limitat care nu există Ia data incheierii
contractului, cumpărătorul rămăne obligat Ia plata preţului
atunci când şi-a asumat dscul nerealizării bunului sau genului
Iimitat, după caz;
B contractul este Iovit de nulitate absolută atunci când
preţuI este stabilit fără intenţia dea fi plătit;
C. cănd preţuI se determinä in funcţie de greutatea
Iucrului văndut, Ia stabilirea cuantumului său nu se ţine
seama de greutatea ambalajului.
(admitere 1NM şi ín magistratură, septembrie 2018)
52 GRILE
36. Insolvabilitatea cumpărătorului, dacă intervine
între momentul incheierii contractului şi scadenţa
obligaţiei de plată a preţului, nu conferă vănzătorului
d reptu I:
A. de a opta intre rezoluţiunea vănzării şi suspendarea
obligaţiei de predarea bunului;
B. de a suspenda executarea obligaţiei de predare a
bunului, decât dacă i se oferă garanţii indestulătoare in
privinţa plăţii preţului;
C, dea denunţa unilateral vänzarea.
(admítere INM şi in magistratură, 2017)
37. E, F, şi G sunt coproprietari in cote egale a unui
teren intravilan, Fără să aibă acordul Iui F şi G, Ia data
de 30.06.2018, coproprietarul E a încheiat o promisiune
bilaterală de vânzare a terenului in intregul său cu
promitentul-cumpărător K pentru preţul de 500.000 euro
din care a primit, cu titlu de arvună, suma de 20.000
euro. Potrivit promisiunii, contractul de vânzare urma
sä fie perfectat in termen de 3 Iuni de la data incheierii
promisiunii. Deşi K I-a notiíicatsă se prezinte Ia notariat
in termenul stabilit, E a refuzat, intrucât nu a obţinut
acordul Iui F şi G privind instrăinarea imobiluiui. Intre
timp, preţuI unui teren asemănător s-a dublat, In raport
de această situaţie:
A. K pcatc obţine o hotărâre care să ţină Ioc de contract
in contradictoriu cu E;
B K poate declara rezoluţiunea promisiunii şi cere dublul
arvunei de Ia F şi G care s-au opus vänzărll;
C. K poate cere rezoluţiunea promisiunii şi daune-interese
pentru prejudiciul suferit prin neexecutare in contradictoriu
cu E.
(primire în profesie avocat definitiv, august 2019)
—
§2. Contractul de donaţie
38. Oferta de donaţie:
A. poate fi acceptată de moştenitorii destinatarului;
B, poate fi revocată căt timp ofertantul nu a Iuat
cunoştinţä de acceptarea destinatarului;
C. devine caducă in caz de incapacitatea destinatarului.
(admitere in rnagisíraturä, mai 2018)
39. B.E. a primit o ofertă de donaţie, in formă
autentică, de Ia O.D., cu privire Ia o casă de vacanţă in
Buşteni, După cea acceptat donaţia in formă autentică,
B.E. s-a irnbolnăvit şi a neglijat să i-o comunice
ofertantului. lntre timp, B.E. a decedat, iar moştenitorii săi
au găsit şi comunicat acceptarea ofertei către O.D. Din
păcate, aceştia au aflat că şi ofertantul decedase intre
timp, inainte de comunicarea acceptării. Moştenitorii
Iui B.E. vă intreabă in ce măsură oferta şi acceptarea
DREPT CIVIL. IV, CONTRACTE SPECIALE
manifestate separat au produs efecte in sensul incheieńi
donaţiei?
A. decesul ofertantului aLrage caducitatea ofertei de
donaţie;
B, moştenitorii destinatarului ofertei pot sä accepte oferta
de donaţie după decesul destinatarului ei;
C. mostenitorii destinatarului defunct pot să comunice
acceptarea făcută de acesta, dar, ca urmare a decesului
ofertantului, acceptarea este caducă.
(primire în profesie avocat definitiv, 2015)
—
40. P., in calitate de promitent, a incheiat cu B., in
calitate de beneficiar, o promisiune de donaţie in formă
autentică cu privire Ia o casă de vacanţă situată in
oraşul Cămpina. B, intenţionează să transforme casa
de vacanţă intr-o pensiune de Iux şi, in acest scop, a
incheiat un contract cu o firmă de proiectare in vederea
elaborării unui proiect tehnic. Pentru serviciila de
proiectare, B. a plătit suma de 35.000 Iei cu TVA. Intre
fimp insă promitentul s-a răzgăndit şi nu mai doreşte
să-i transfere cu titlu gratuit proprietatea Iui B. Selectaţi
ce ar putea cere B., conform Iegii:
A. intrucăt promisiunea a fost incheiată în formă
autentică, B, poate cere instanţei sä consiate că sunt
indeplinite condiţiile de fond şi de formă pentru a considera
conversiunea actului incheiat in donaţie;
B. B. poale cere instanţei să pronunţe o hotărâre care
să ţină Ioc de donaţie;
C. 8. poate să-i ceară ui P. daune-interese echivalente
cu cheltuielile pe care Ie-a făcut in considerarea promisiunü
de donaţie.
(primire in proťesie avocat sta giar, 2015)
—
41. La sărbătorirea majoratului lui F, fiul vecinului
său, D i-a făcut o promisiune de donaţie in iormă
autentică cu privire Ia un apartament situat in CIuj,
intrucăt era ataşat de acesta şi ar ti dorit să-I stimuleze să
urmeze cursurile unei facultăţi in aceI oraş. F a acceptat
in formă autentică promisiunea şi ulterior a realizat
Iucrări de amenajare a apartamentului in valoare de
aproximativ 10000 Iei. După căteva luni de Ia terminarea
liceului, F a plecat in Franţa unde şi-a găsit un Ioc de
muncă, D este nemulţumit de intreaga situaţie, cu atăt
mai mult cu cât nu se aştepta ca F să nu-şi continue
studiile in CIuj, Pentru acest motiv, D este tentat să
vândă apańamentului unui terţ, In raport de situaţia
descrisă:
A, promisiunea de donaţie se revocă de drept, ca urmare
a neexecutării sarcinii de către F;
B, dacă D vinde apartamentul, F poate cere rezoluţiunea
contractului de vânzare pentru incălcarea clauzei de
inalienabilitate;
DREPT CIVIL IV CDNTRACTE SPECIALE
C, dacă D nu execută promisiunea, F poate pretinde de
Ia acesta daune-interese reprezentând cheltuielile făcute
cu amenajarea aparlamentului.
(pńmire in proťesie avocat stagiaĘ august 2019)
—
42. Părinţii Iui V, i-au făcut o donaţie Iui r cu condiţia
de a o iua de soţie pe fiica Ior. Căsătoria nu s-a incheiat,
ca urmare a faptului că T. a refuzat să o ia de soţie pe
infidela V. Prin raportare Ia situaţia de fapt, donaţia:
A. este nulá pentru cauză imorală;
3. este caducă;
C. este revocabilă pentru neîndeplinirea sarcinii.
(primire in profesie avocat detinitiv, 2018)
—
43. În materia donaţiei:
A, nu sunt supuse condiţiei de validitate a formei
inscrisului autentic donaţiile deghizate;
B. revocarea pentru ingratitudine operează de drept;
C. prorrüsiunea de donaţie este supusă formei autentice,
sub sancţiunea nulilăţii relative, deoarece se ocroteşte un
interes privat.
(admitere in magísfratură, apńuie 2017)
44. În materia contractului de donaţie:
A. donatorul răspunde numai pentru doI şi culpă gravă
în executarea contractului;
3. in cazul donaţiei cu sarcini, numai dacä valoarea
acestora depăşeşte valoarea bunului donat, donatorul
răspunde pentru evicţiune
C. desfacerea căsătoriei prin divorţ atrage nulitatea
absolutä a donaţiei făcute între soţi.
(admitere in magistraturä, iunie 2019)
45. Dacă donatarul nu indeplineşte sarcina Ia care
s-a obligat:
A. numai donatorul poate cere revocarea donaţiei,
aceasta FIind o acţiune intuitu personae;
3. acţiunea in revocarea donaţiei pentru neexecutarea
sarcinii poate fi introdusă de succesorii in drepturi ai
donatorului defunct in termen de trei ani de Ia deschiderea
succesiunii;
C. în cazul în care sarcina a fost stipulată in favoarea
unui terţ, acesta poate cere executarea sarcinii.
(primire în profesie avocat sta giar, 2017)
—
45. În materia donaţiei:
A. nulitatea căsătoriei atrage caducilatea donaţiei făcule
soţului de bună sau de rea-credinţă;
3. oferta de donaţie nu mai poate fi acceptată după
decesul destinatarului ei;
C. dreptul Ia acţiunea prin care se solicită executarea
sarcinii se prescrie in termen de un an de Ia data Ia care
sarcina trebuie executată.
(admitere INM şí in magistmturä, 2014)
GRILE 53
47. M., minorin vărstă de 17 ani, s-a căsätorit cu D. n
timpul căsătoriei, M. i-a donat Iui D. un imobil, bunul
său propriu. Ulterior, căsătoria dintre cei doi a fost
declarată nulä ca urmare a faptului că D. era căsătorită
Ia incheierea acesteia, fapt pe care i-I ascunsese iui
M, In raport de această situaţie:
A. donaţia este Iovită de nulitate absolută;
8. M. poale revoca donaţia prin voinţa sa unilalerală şi
după rămănerea definitivă a hotărării de declarare a nulităţii
căsătoriei dintre eI şi D.;
C. donaţia va rămâne valabilă dacă M. o confirmă după
aflarea cauzei de nulitate a căsătoriei.
(primire in profesie avocat sta giar, 2018)
48. În materia donaţiei:
A. revocarea pentru neindeplinirea sarcinilor nu ope
rează de drept;
8. este Iovitä de nulitate orice simulaţie in care donaţia
reprezintă contractul secret in scopul dea eluda revocabi
Iitatea donaţiilor între soţi;
C. sub sancţiunea nulităţii absolute, donaţia indirectă
se incheie prin inscris aulenlic dacă bunul ce constiluie
obiectul aces(eia are o valoare mai mare de 100.000 Iei.
(admitere INM şi in magistraturä, septembrie 2018)
49. Donatorul:
A. nu răspunde, in niciun caz, pentru vicüle ascunse
ale bunului donat:
3. în toate cazurile, răspunde pentru evicţiune ca şi
vănzătorul;
C, poate Cere fie executarea sarcinii, fIe revocarea
donaţiei, alunci cănd donatarul nu indep)ineşte sarcina Ia
care s-a obligat.
(admitere ÍNM şi in magistratură, 2016)
50. Defunctul a Iăsat o donaţie Iui H, pentru suma
de 100.000 Iei aflată într-un cont deschis Ia Banca Y.,
printr-un inscris sub semnătură privată, cu sarcina de
a-şi continua studiile, După deschiderea succesiunii,
moştenitorii Iegali ai defunctului, in deplină cunoştinţă
de cauză, au transferat suma donatä către donatar.
Inainte de finalizarea studiiior de către H., acesta a
fost chemat în judecată de unuI đintre moştenitori care
s-a răzgăndit, intrucăt rezerva sa succesorală a fost
incălcatä. Acesta invocă nuiitatea absolută a donaţiei şi
pretinde restituirea sumei de către H. sau, in subsidiar,
reducţiunea Iiberalităţii excesivein Iimita cotei sale de
rezervă succesorală. Instanţa:
A, va admite cererea de constatare a nulităţii absolute a
donaţiei şi-I va obliga pe H, Ia restituirea sumei de 100000
euro;
B,
va respinge acţiunea in totalitate;
54 GRILE
C, va respinge cererea de constatare a nulităţii donaţiei
şi va admite cererea de reducţiune a donaţiei in Iimila cotei
de rezervă succesorală a reclamantului.
(primire în proťesie avocat definitiv, 2017)
— 8. dacă donatarul ştia că fratele säu intenţionează să
51. Cu cxcepţia cazurilor prevăzutc de Iege, darurile
manuale pot avea ca obiect bunuri mobile corporale
cu o valoare de pănă Ia;
A. 100.000 Iei;
8. 50.000 Iei,
C. 25.000 Iei.
(admitere INM, 2014)
52. Darul manual;
A, poate avea ca obiect orice bun mobil corporal cu
valoare mai mică de 25000 Iei;
8. este supus condiţülor de fond ale donaţiei;
C. se incheie valabil prin acordul de voinţä aI părţilor.
dacă bunul mobil se at]ă deja in posesia donatarului.
(primire în proťesie avocat deťiniliv. 2016)
—
53. Contractul prin care X. transmite cätre Y. pro
prietatea asupra unei colecţii de bijuterii in valoare de
500.000 euro, cu obligaţia acestuia din urmă dea pläti
Iui Z. anual suma de 1O.000 Iei, timp de patru ani:
A. trebuie incheiat in formă autentică sub sancţiunea
nulităţii;
8. dă dreptului Z, Ia desfiinţarea contractului. in ipoteza
in care Y nu işi execută obligaua asumată.
C, ar fi lovit de nulitate absolutä. daca ar permite lui
X. să dispună in viitor de colecţia de bijuterii. in cazul in
care Y, ar muri fără să fi dispus de aceasta.
(primire in profesie avocat stagiar, 2016)
— pentru neindeplinirea obligaţiei de către Y.;
54. ĺn materia donaţiei:
A, nu se poate prevedea in niciun caz intoarcerea
bunurilor däruite, deoarece aceasta contravine principiultii
irevocabilitäţii donaţiei;
8. este Iovită de nulitate absolută donaţia care conferă
donatorului dreptul dea denunţa unilateral con(ractul;
C. in cazul in care donatarul nu indeplineşte sarcina la
care s-a obligat, dacă sarcina a fost stipulată În favoarea
unui terţ, acesta din urmă nu poate cere revocarea donaţiei.
(admítere in magistratură, august 2013)
55. Este Iovită de nulitate absolută:
A donaţia indirectă care nu se incheie prin inscris
autentic;
B. donaţia care impune donatarului plata datoriilor pe
care donatoml Ie-ar contracta in viitor, dacă valoarea maximă
a acestora nu este determinată in contractul de donaţie;
C. donaţia care permite donatorului să dispună in viitor
de bunul donat, chiar dacă donatorul moare fărá să fi dispus
de aceI bun.
(admitere INM şi in magistraturä. 2015)
DREPT clvlL. iv. CONTRACTE SPECIALE
56. Constituie caz de revocare a donaţiei:
A, naşterea unui copiI aI donatorului, ulterior intrării in
vigoare a Codului civil din 2009;
atenteze Ia viaţa unei persoane apropiate donatorului si
nu I-a inştflnţat pe acesta din urmă;
C. neexecutarea ĺără justificare a sarcinilor Ia care s-a
obligat donatarul.
(admitere 1NM, noiernbrie 2019)
57. in cazul revocării donaţiei pentru ingratitudine;
A. donatarul va fl obligat să restituie fructete pe care
Ie-a perceput incepănd cu data faptului de ingratitudine;
8. donatarul va fi obligat să restituie fructele pe care e-a
perceput incepănd cu data introducerii cererii de revocare
a donaţiei;
C, in ceea ce priveste bunuhle care nu sunt supuse
unor formalităţi de publicitate, nu sunt afectate drepturile
reale asupra bunului donat dobăndite de Ia donatar. cu titlu
oneros, de către terţii de bună-credinţä.
(primire in profesie avocat deŕinitiv, 2014)
—
58. X. a dăruit Iui Y, o sumă de bani cu obligaţia
acestuia din urmă de a-i pläti studiile Ia o facultate
privată. Y, nu s-a inscris Ia facultate şi a investit banii
intr-un autoturism considerä că Y. s a imbogăţit
fără justă cauzä şi ar dori să i se restituie suma. Ce
consultanţă juridică ii daţi Iui X.?
A, cererea de restituire pentru îmbogäUre färä justä
cauză nu poate fi admisă:
8. X. are dreptul să ceară rezoluţiunea darului manual
C. dacă V nu şi-a indeplini[ sarcina Ia care s-a obligat,
X. are dreptul să cearä fie executarea sarcinii, fie revocarea
darului manual.
(pńmire in proťesie avocat deťinitiv, 2014)
50. La data de 01.08.2018, X a donat lui Y un aparta
ment cu sarcina de a-I pune Ia dispoziţia nepotului său
Z, cu titlu gratuit, pe durata studfllor superioare ale
acestuia din urmă. Z era student Ia Facultatea de drept
din Bucureşti in anul 11. Văzănd că Z Iocuieşte cu prietena
sa, Ia data de 01.10.2018, Y a inchiriat apartamentul lui B
pe termen nelimitat, La data de 10.05.2019, X a decedat,
- singurul său moştenitorfiind Z, prin reprezentarea fiului
L predecedat aI defunctului, In raport de această situaţie,
Z ar putea cere:
A, numai executarea sarcinii de către Y;
6. revocarea donaţiei;
C. chiria obţinută de Y din inchirierea apartamentului
de Ia data incheierii contractului.
(primire in profesie avocat deflnitiv, august 2019)
—
DREPT CÍVÍL. l C0NRACTE SPECÍALE
60. În urma incheierii contractului de donaţie asupra
unui apartament, Ia data de 15.09.2017, donatarul
V. I-a agresat verbal şi Fizic pe donatorul său B., Ia
data de 20.12.2017, pretinzănd că acesta din urmă a
Iăsat Iiberalităţi mai valoroase unui alt beneticiar. La
30.01.2018, B. a murit intr-un accident de circulaţie, iar
Ia 15.11.2018, V. a decedat din cauze necunoscute. Faţă
de această situaţie, cererea de revocare a donaţiei:
A. putea fi introdusă de moştenitorii Iui 8. împotriva Iui
V., dacă 8. a decedat fără să-I fi iertat pe donaiar;
8. putea fi introdusă de moştenitorii Iui 8. impotriva
moştenitorilor Iui V.;
C, putea fi continuată de moştenitorii Iui 8., dacă ar fi
fost introdusă de acesta din urmă.
(primire in profesie avocat stagiaĘ martio 2019)
—
61. Întrucât R avea o datorie personaiă Ia C, în sumă
de 25.000 Iei, pe care nu ar fi putut să o restituie ia data
scadenţei, 10.07.2015, P, proaspătul soţ aI acesteia,
a achitat datoria către creditor, pentru a-şi dovedi
sentimenteie taţă de R şi având acordui acesteia. Ca
primit plata cu bunä-credinţä, mai ales că P menţionase
că achitarea datoriei ar fi un cadou pentru soţia Iui. La
data de 01.102018, P şi R s-au separat in fapt din cauze
imputabile exciusiv Iui R. In raport de aceastä situaţie,
P poate obţine restituirea sumei:
A, de Ia C, in temeiul plăţii nedatorate;
6. de Ia R, in temeiul imbogăţirń fărä justă cauză;
C, de Ia R prin revocarea donaţiei.
(primire în profesie avocat stagiar, august 2019)
—
§3. Contractul de locańune
62. Locatorul:
A. este obligat să iI garanteze pe Iocatar de tulburarea
cauzată prin fapta unui terţ care nu pretinde un drept asupra
bunului, dar care iI impiedică pe Iocatar să preia bunul;
8. răspunde şi pentru viciile aparente Ia data incheierii
contractului, chiar dacă Iocatarul nu Ie-a reclamat fără
intârziere;
C, poate fi obflgat Ia despăgubiri pentru prejudiciile
pe care vicüle aparente Ie cauzează vieţii, sănätăţfl sau
integrităţii corporale a Iocatarului, chiar dacä Iocatarul nu
Ie-a reclamat Ia data incheierii contractului.
(pńmire in proťesie avocat sta giar 2015)
—
63. În Iipsă de stipulaţie contrară şi dacă nu există
uzanţe, chiria se plăteşte:
A. in cazul unei Iocaţiuni cu o durată de 5 ani, in prima
zi Iucrătoare a fiecărui trimestru;
8. in avans pentru toată perioada contractului. dacä
aceasta nu depăşeşte o Iună;
GRILE 55
C. in ultima zi Iucrătoare a fiecărei Iuni, dacá durata
Iocaţiunii este mai mare de o Iună, dar mai mică de un an.
(admitere ÍNM şi in magistratură, 2014)
64. Ca şi in cazul vânzării, in cazul Iocaţiunii;
A. preţuI poate consta intr-o sumä de bani sau altă
prestaţie;
8. funcţionarü publici, judecâlorii-sindici şi practicienii
in insolvenţä sunt incapabili de a lua in Iocaţiune bunurile
pe care Ie administrează ori a căror administrare o supra
veghează, sub sancţiunea nulităţU absolute;
C. Iocatorul nu răspunde pentru viciile care erau aparente
Ia data incheierii contractului pe care Iocatarul nu Ie-a
reclamat fără intărziere.
(primire in profesie avocat sta giar, martie 2019)
—
65. În materia contractului de Iocaţiune:
A. Iocatorul nu este ţinut sä iI garanteze pe ocatar de
tuiburarea cauzată prin fapta unui terţ care pretinde un
drept asupra bunului dat in Iocaţiune;
8. Iocaţiunea incetează de drept prin moartea Iocaţorului
sau a Iocatarului;
C. contractul de Iocaţiune incheiat prin inscris sub
semnătură privatá şi inregistrat Ia organele fiscale, precum
şi ceI incheiat in formă autentică, constituie tiilu executoriu
pentru plata chiriei.
(primire în profesie avocat stagiar, 2013)
—
66. Dacă X. a continuat să Iocuiască intr-un imobil
mai mult de un an de Ia expirarea contractului de inchi
riere, executăndu-şi obligaţiiie in tot acest interval de
timp, iar Y., proprietarui imobilului, i-a interzis recent
accesul prin schimbarea incuietorilor, ce opţiuni Iegale
credeţi că are X.?
A. să introducă o acţiune posesorie in reintegrare
impotriva Iui Y.;
8. să introducá o acţiune personală, bazată pe contractul
de inchiriere;
C. să cearä rezilierea contractului cu daune-interese.
(primire in profesie avocat sta giar, 2017)
—
67. Locaţiunea incheiată pentru o durată de 50 ani:
A. este Iovitä de nulitate relativă;
8. nu poate fi incheiată valabil decât cu respectarea
condiţiilor cerute de Iege pentru actele de dispoziţie;
C, va produce efecle prin aplicarea unei reguli derogalorü
de Ia principiul ĺorţei obligatorii a actului juridic.
(pńmire in proťesie avocat sta giar, 2016)
—
68. Locatarul:
A. la incetarea Iocaţiunii, trebuie să restituie bunul Iuat
in IocaUune in starea in care I-a primit, in afară de ceea ce
a pierit sau s-a deteriorat din cauza vechimii;
8. poate să incheie o sublocaţiune ori chiar sá cedeze
Iocaţiunea bunului imobil care face obiectul contractului,
 56 GRILE
doar dacă aceastä facultate a fost stipulatä în mod expres
prin contract;
C are obligaţia de a suporta reparaţiile de întreţinere
curentă, Tn Iipsă de stipulaţie contrarä.
(odmitor& INM, noiembrie 2019)
69. La data de 20.11.2015, intre părţi s-a incheiat
un contract de Iocaţiune a unui imobil pe o durată
de 3 ani. Ulterior, in vara anului 2016, Iocatarul a
efectuat Iucrări de imbunâtäţire a imobilului inchiriat,
cheltuind suma de 8.000 Iei, In urma rămănerii detinitive
a hotărării de admitere a acţiunii in revendicare, pe
data de 12.092017, locatorul a pierdut proprietatea
imobilului. Prin raportare Ia situaţia de fapt:
A. Iocatarul poate invoca un drept de retenţie pentru
obţinerea coniravalorfl imbunătăţirilor aduse imobilului,
chiar dacă nu a avut acordul prealabil al Iocatorului pentru
efectuarea acesior imbunătăţiri;
B. dacă Iocatarul a fost de bună-credinţä Ia momentul
incheierii contractului, Iocaţiunea va produce efecte pănă
Ia data de 1209.2018;
C. Iocaţiunea este opozabilä proprietarului pănă Ia
expirarea termenului contractual, dacă a fost notată Tn
cartea funciarä a imobilului.
(p,imire în proíesie avocat definüiv, august 2019)
—
70. Contractul prin care X., in vârstă de 16 ani, inchi
riază Iui Y, un bun mobil pentru o perioadă de un an
şi două luni:
A. este Iovit de nulitate relativä, datoritä neîndeplinirü
cerinţelor Iegale privind capacitatea de exerciţiu a locatorului;
B. este anulabil, numai dacä sunt indeplinite condiţiile
pentru invocarea Ieziunii;
C dă drephil Iocatarului sa incheie o sublocaţiune, dacă
această ĺacultate nu i-a fost interzisă in mod expres,
(primire în profese avocat definitiv 2016)
—
71. X. inchiriazä Iui Y. un caI pentru o perioadă de un
an in vederea participării Ia concursud de echitaţie. Dupä
trei Iuni de Ia inçheierea locaţiunii, rezultatele obţinute de
Y, Ia câteva concursuri iI determină pe X. să văndă calul
către l CaIuI iI muşcă pe unuI dintre jocheii concurenţi,
cu ocazia participării lui Y, Ia un concurs desfăşurat
ulterior vânzării. Prin raportare Ia situaţia de fapt:
A. Iocaţiunea nu ii este opozabilă Iui Z., in ipoteza in
care nu i-a ĺost făcutä cunoscută de către X. Ia incheierea
vánzärh;
B. Z, va răspunde pentru prejudiciul cauzat jocheului:
C. Ia expirarea Ĺermenului Iocaţiunk, va Fi consideratä
incheiatä o nouă Iocaţiune, in condiţiile celei vechi, insă pe
durată nedeterminatä, dacă Y. continuä sä deţină calul şi să
işí execute obligaţiile, fără nicio impotrivire din partea Iui 1.
(primire în profesie avocat definitiv, 2016)
—
fl.
OREPT CIVIL. Iv ÇONTRĄCŢE SPECIALE
72, În materia Iocaţiunii:
A. interdicţia de a ceda Iocaţiunea nu o include şi pe
aceea dea incheia o sublocaţiune;
B. interdicţia dea incheia o sublocaţiune nu o include
şi pe aceea dea ceda Iocaţiunea:
C. in cazul in care se incheie de o persoană care nu
poate face decăt acte de administrare, locaţiunea nu poate
depăi 3 ani.
(admitere in magistraturä, august 2013)
73. In materia locaţiunii:
A interdicţia dea ceda Iocaţiunea o include şi pe aceea
de a incheia o sublocaţiune;
8. interdicţia de a incheia o sublocaţiune o include şi
pe aceea de a ceda Iocaţiunea;
C. dacä părţile convin astfel, Iocaţiunea inceteazá in
cazul instrăinärii bunului dat in Iocaţiune.
(admitere INM, 2013)
74. ĺn cazul sublocaţiunii:
A. dacä bunul este mobil, aceasta nu este permisä
decăt cu acordul scris a Iocatorului;
8. interdicţia dea o incheia nu include şi interdicţia de
a ceda Iocaţiiinea;
C, aceasta nu poate avea ca obiect, in niciun caz, o
parte din bunul dat in Iocaţiune.
(admitere în magistratură, iunie 2019)
75. X. inchihazä Iui Y. un imobil cu destinaţia dc zpaţiu
comercial. Y. incheie un contract de sublocaţiune cu Z.,
avănd ca obiecto parte din imobilul respectiv. Ulterior,
X. vinde imobilul cätre T. Prin raportare Ia situaţia
descrisă:
A. T. este obligat să respecte Iocaţiunea, dacă aceasla
nu prevedea incetarea in cazul instrăinării imobilului şi
avea dată certă anterioară instrăinării, Tn condiţiile tn care
imobilul nu era inscris in cartea funciară;
B in contul chiriilor restante, datorate de Y Ia data
instrăinärii imobilului, T, va putea cere Iui Z. chiria pe care
acesta o datorează lui Y.;
C. Y, nu va putea opune Iui T. plata anticipată a chiriei,
chiar dacä aceasta fusese menţionatä in actul prin care
i a dobăndit imobilul.
(primire in profesie avocat stagiar, 2017)
—
76. Dacă bunul dat in locaţiune este instrăinat de
către Iocator:
A. dobânditorul devine răspunzätor şi pentru prejudicüle
cauzate locatarului anterior instrăinärh, dacă Iocaţiunea ii
este opozabilă;
8. Iocaţiunea incetează de drept la data instrăinăńi, in
cazul in care are ca obiect un bun mobil şi durata locaţiunii
esle de ceI mult un an;
DREPT CIVIL. IV, CONTRACTE SPECIALE GRILE 57

C. dreptul Iocatarului este opozabil dobănditorului in
cazul imobilelor neinscrise in cartea funciarä, dacă data
certă a Iocaţiunii este anterioară datei certe a instrăinării.
(admitere INM şi in magistraturä, 2015)
77. ĺntr-un contract de Iocaţiune constatat printr-un
inscris autentic pe termen de 5 ani, locatarul se plánge
de faptul că spaţiul închiriat prezintă vicii care afectează
folosinţa conform scopului Iocaţiunii, iar un terţ, care
se pretinde proprietar, i-a trimis o notificare prin care
Iocatarul este somat să plătească chiria intr-un cont
bancar indicat de pretinsul proprietar, Faţă de această
situaţie, Iocatorul vrea să ştie care sunt obligaţiile sale
faţă de Iocatar şi ce drepturi are in cazul in care, Ia
expirarea termenului contractual, Iocatarul refuză să
elibereze spaţiul?
de instrăinare a imobilului. Contractul a fost notat in
cartea funciară, După doi ani, R a încheiat un contract
de vănzare a apartamentului cu D, care nu doreşte
continuarea Iocaţiunii. D, vrea să ştie în ce măsură
contractul de Iocaţiune ii este opozabil şi cănd ar putea
obţine restituirea bunului de Ia Iocatar:
A. 0. poate denunţa unilateral contractul cu respectarea
unui termen de preaviz de 60 de zile;
B. Iocaţiunea rămăne opozabilă Iui D, pentru un termen
de două ori mai mare decât ceI prevăzut pentru notificarea
denunţării contractului, respectiv 120 de zile de Ia data
notificării instrăinării către Iocatar;
C. Iocaţiunea va continua să producă efecte şi dupä
notificarea instrăinării către Iocatar, dar nu mai mult de un
an de Ia data instrăinării dreptului de către Iocator
(primire in profesie avocat definitiv, 2015)
—

A. Iocatorul garantează contra tuturor vicfllor Iucrului

care impiedică sau micşorează folosirea Iui, dar numai dacă
acestea existau Ia data încheierii contractului, iar Iocatorul
Ie-a cunoscut sau trebuia să Ie cunoascä;
B. Iocatorul este dator să-I apere pe Iocatar dacä un
terţ pretinde un drept asupra bunului dat in Iocaţiune, chiar
şi in Iipsa unei tulburări de fapt;
C. Ia expirarea termenului, Iocatorul poate pune in
executare silită contractul de Iocaţiune incheiat pe durată
determinată şi constatat prin inscris autentic, in privinţa
obligaţiei de restituirea bunului dat in Iocaţiune.
(primire in proťesie avocat sta gíar, 2014)
— Iocatorului. Selectaţi sfatul juridic corect din punct de
78. W. SRL a încheiat un contract de Iocaţiune cu K.
SRL pe termen de 5 ani cu posibilitatea pentru Iocatar
de a denunţa unilateral contractul după 3 ani de Ia
încheierea sa, cu plata unei sume reprezentănd chiriile
cumulate pentru 6 Iuni, După un an şi două Iuni de Ia
încheierea contractului, K. SRL a notificat denunţarea
unilaterală a contractului şi a eliberat spaţiul inchiriat,
cerănd Iocatorului să-i restituie garanţia, reprezentând
contravaloarea a 3 chirii lunare, In raport de această
situaţie:
A. Iocatorul este indreptăţit să refuze restituirea sumei
80. În urma admiterii unei acţiuni in revendicare,
Iocatorul a pierdut dreptul de proprietate asupra unui
imobil care făcea obiectul unui contract de Iocaţiune
incheiat pe termen de 5 ani. La momentul rămănerii
definitive a hotărării judecătoreşti, mai erau 3 ani şi 5 Iuni
din termenul Iocaţiunii, La data încheierii contractului,
Iocatarul s-a asigurat că locatorul are dreptul de a
inchiria bunul, acesta fiind inregistrat in cartea funciară
ca titular exclusiv aI dreptului de proprietate. In plus,
Ia aceI moment, nu exista niciun Iitigiu pe rol impotriva
vedere Iegal pentru Iocatar:
A. desfiinţarea dreptului Iocatorului determină incetarea
de drept a contractului de Iocaţiune, chiar dacă Iocatarul
a fost de bună-credinţă Ia incheierea Iocaţiunii, aşa incât
acesta trebuie să restituie imediat spaţiul inchiriat cätre
adeväratul proprietar;
B. Iocaţiunea va continua să producă efecte până Ia
expirarea duratei termenului contractual de 5 ani;
C. Iocaţiunea va continua să producă efecte, dar nu mai
mult de un an de Ia data desfiinţării titlului Iocatorului, dacă
Iocatarul a fost de bună-credinţă Ia incheierea contratului.
(primire in profesie avocat definitiv, 2015)
—

reprezentănd garanţia;
B. Iocatarul a incălcat contractul de Iocaţiune şi poate 81. La data de 01.02.2012, X. închiriază Iui Y. un imobil
fi angajată răspunderea sa contractuală; pentru o perioadă de 10 ani, stabilindu-se desfiinţarea
C. contractul este considerat incetat prin denunţarea contractului in ipoteza in care imobilul va fi expropriat. In
unilaterală şi Iocatarul nu mai are nicio obligaţie. urma declanşării unei proceduri dc expropriere, Y. a
(primire in proťesie avocat definitiv, martie 2019)
— părăsit imobilul Ia data de 01.01.2013. La data de
04.03.2013, posesia imobilului este preluată de către
79. La data de 15.03.2013, P., în calitate de loca
expropriator, In această situaţie:
tor, a încheiat un contract de Iocaţiune pe durată
A. Y, va putea obţine, in considerarea condiţiei rezolutorii
nedeterminată cu C., in calitate de Iocatar, cu privire
inserate de părţi in contract, obligarea Iui X, Ia restituirea
Ia un imobil situat in zona de nord a capitalei. Părţile
chiriei incasată anterior exproprierii;
au prevăzut dreptul fiecăreia de a denunţa unilateral
B. contractul de Iocaţiune va fi considerat incetat chiar
contractul, cu un termen de preaviz de 60 de zile,
şi in ipoteza in care, ulterior exproprierii, X. a obţinut in
precum şi incetarea contractului de locaţiune în caz
58 GRILE
instanţa retrocedarea imobilului ca urmare a neutilizării
acestuia in scopul pentru care fusese expropriat,
C. X. va pulea pretinde expropriatorului, cu titlu de
despăgubire, inclusiv chiria aferentă Iunilor ianuarie şi
februarie 2013, pe care Y. a refuzat să O achite.
(primire Tn profesie avocat deűnitiv. 2017)
—
82. La data de 15.07.20i5, M., in calitate de Iocatar,
a încheiat cu bună-credinţă un contract de Iocaţiune
a unui imobil cu R., in calitate de Iocator, pe o durată
de 5 ani. Contractul a fost notat in cartea funciară a
imobilului, La data de 01.02.2016, Iocatarul a aftat că
R. a fost chemat in judecatä de un terţ intr-o acţiune in
revendicarea imobilului inchiriat La data de 20.11.2017,
hotărărea prin care a fcst admisă acţiunea in revendicare
a rămas definitivă, In raport de situaţia de fapt descrisă.
contractul de Iocaţiune:
A, va produce efecte pănä Ia data de 20.11.2018;
8. a incetat de drept Ia data de 20.11.2017;
C. va pwduce eĺecle până Ia data de 15.07.2020.
(prirnire in profesîe avocat definitiv, 2016)
—
83. La data de 01.04.2017, arhiteçtul W a incheiat un
contract de locaţiune cu L pentru un spaţiu Iocativ situat
Ia parterul unui imobil, cu scopul desfăşurärii activităţii
profesionale a unui cabine( de arhitectură pentru care
W era inregistrat ca persoană fizică autorizată. Conform
voinţei exprese a părţilor, contractul a fost incheiat
pe durată nedeterminată şi inregistrat Ia Administraţia
financiară. intrucăt aĺacerea nu a mers foarte bine, Ia
data de 01.04.2018, W a incetatsă mai plăteascä chiria şi
a eliberat spaţiul inchiriat, In raport de această situaţie:
A. locaţiunea se consíderă incheiatä Ia expirarea
termenului de un an de Ia data incheierii contractuluŕ,
8. L poate sa punä in executare siiitá contractul penţru
plala chiriei,
C. W putea oricănd sä înceteze executarea conlraclului,
intrucăt era incheiat pe duratá nedeterminatä.
(primire in profesie avocat stagiar. augost 2019)
— (admitere in magístratură. aprilie 2017)
84. La data de 12.09.2011, F. a inchiriat Iui G. un
imobil, teren şi constwcţie, pentru o durată de zece ani,
in contract fiind menţionat íaptul că imobilul va fi folosit
pentru activităţi de tip creşă. Fără a cere acordul Iocato
rului, în cursul Iunilor februarie şi martie 2012, R a
efectuat Iucrări de amenajare necesare pentru specificul
activităţii creşei, In această situaţie, locatorul:
A, va fi obligat sá pästreze Iucrările şi pläteascä Ioca
tarului sporul de valoare adus imobilului:
8. are dreptul de a păstra Iucrările efectuate asupra
bunului säu, fără a putea fi obligai a despägubiri;
C, nu poate cere Iocatarului aducerea bunului in slarea
iniţială.
(primire in profesie avocat defínitiv, 2016)
—
:ľi.::
DREPT CIVIŁ. IV, CONTRACTE SPECIALE
§4. Contractul de societate
85. La infiinţarea societăţii M. SRL, asociatul K. a
aportat suma de 1000 Iei, iar asociatul Q. a aportat in
natură un imobil teren pe care urma să fie edificată o
construcţie, actul constitutiv fiind incheiat sub sem
nătură privatä, Faţă de faptul că actul constitutiv nu a
fost incheiat in formä autentică:
A. nulitatea absolută a societäţii se acoperă dacă pănă
Ia inchiderea dezbaterilor in faţa primei instanţe, asociaţii
incheie actul constitutiv in formă autentică;
8. in condiţiile in care instanţa de judecată constată
nulitatea absolută prin hotărăre definitivă, persoana juridică
inceteazá cu efect retroactiv şi poate intra in Iichidare, in
çondiţiile Ieii;
C. nulitatea societăţii poate fi invocată in termen de un
an de Ia dala infiinţării.
(primire in proťesie avocat definitiv, martie 2019)
—
§5. Contractu] de mandat
86. Mandatul:
A, dat prin inscris sub semnătură privatä pentru incheie
rea vänzärű unui teren este valabil, dacă a fost acceptat
tacit de mandatar;
6. iţi puate fi evuua[ d IldrIdarlL deGăt ilI ÍUIIŢId ilI
care a fost incheiat contractul de mandat revocat;
C. este revocat de imputemicirea dată unui nou mandatar
pentru aceeaşi afacere.
(primire în profesie avocat stagiar 2013)
87. Mandatul cu reprezentare incetează prin:
A. revocarea sa de cätre mandant, cu excepţia cazului
in care părţile I-au declarat irevocabil;
8. renunţarea mandatarului, cu excepţia cazului in care
este intempestivá;
C. expirarea duralei mandatului convenită de părţi. in
cazul in care nu a intervenit anterior o altă cauzä de incetare.
88, În materia contractului de mandat
A. mandatarul datorează dobănzi. incepănd din ziua
intrebuinţärii, pentru sumele intrebuinţate in folosul său cu
care a rămas dator;
8. mandantul nu este obligat sä plăiească mandatarului
remuneraţia convenită. dacă mandatul cu titlu oneros nu
a putut fi executat, independent de culpa mandatarului;
C. mandantul poate ohcănd revoca tacit un mandat dat
in formă autentică, chiar dacä a fost declarat irevocabil.
(pňmire in pmfesie avocat sta giar şi avocat definitiv,
—
2015)
89. Ín materia mandatului cu reprezentare;
A. dacä părţile nu au prevăzut un lermen. contraclul de
mandat inceteazä in 5 ani de Ia incheierea Iui;
 DREPT CIVIL IV, CONTRACTE SPECIALE
6. pentru a inCheia compromisuri, mandatarul trebuie
imputerniCit în mod expres;
C. mandatarul datorează dobănzi pentru sumele intre
buinţate în folosul său din ziua în care a fost pus în intărziere.
(admitere INM şi in magistratură, 2015)
90. D I-a imputernicit pe H să vândă un autoturism
cu preţuI de 10.000 euro. H a vândut autoturismul Iui
G pentru preţuI de 14.000 euro, reprezentându-I şi pe
cumpärător Ia incheierea contractului, in baza unei
împuterniciri primite în acest sens. FI a achitat Iui D suma
de 10.000 euro, preţuI pentru care fusese imputernicit
să vândă, In această situaţie:
A, D va putea cere constatarea nulităţii contractului
de vănzare;
6. H va putea păstra suma de 4.000 euro, deoarece
a fost obţinută suplimentar peste preţuI dorit de D, iar în
contractul de mandat nu era menţionată nicio remuneraţie
pentru prestaţia sa;
C, D va putea pretinde de Ia [-1 suma de 4.000 euro şi
dobănzile aferente acestei sume calCulate din ziua in care
H a fost pus în intărziere.
(primire in profesie avocat definitiv, august 2019)
—
91. În cazul mandatului cu reprezentare:
A. mandatarul datorează dobănzi pentru sumele
intrebuinţate in folosul său din ziua in care a fost pus in
intărziere de mandant;
8. mandatarul va exercita drepturile mandantului faţă
de terţi, dacă bunurile primite pentru mandant au ajuns
cu intărziere;
C. dacă substituirea făcută de mandatar a fost autorizată
de mandant, mandatarul răspunde doar pentru diligenţa cu
care a ales persoana care I-a substituit şi i-a dat instrucţiunile
privind executarea mandatului.
(primire in profesie avocat stagiar, 2017)
—
92, In materia contractului de mandat:
A. dacä mandatul este cu titlu gratuit, mandatarul este
ţinut să indeplinească mandatul cu diligenţa pe care o
manifestă in propriile afaceri;
6. mandatul se intinde şi asupra tuturor actelor necesare
executării Iui, chiar dacă nu sunt precizate in mod expres;
C. imputernicirea dată unui nou mandatar pentru aceeaşi
afacere anuleazä mandatul iniţial.
(admitere in magistraturä, august 2013)
93. In materia contractului de mandat:
A. mandatul se intinde şi asupra tuturor actelor necesare
executărü Iui, chiar dacă nu sunt precizate in mod expres;
8. dacä mandatul este cu titlu oneros, mandatarul este
ţinut să execute mandatul cu dihgenţa pe care o manifestă
in proprhle afaceri;
r t' ‘sWZWfl
1
GRILE 59
C. imputernicirea dată unui nou mandatar pentru aceeaşi
afacere revocă mandatul iniţial.
(admitere INM, 2013)
94. În materia mandatuiui:
A. răspunderea mandanţilor faţă de mandatar este
solidară, dacă mandatul a fost dat aceluiaşi mandatar
pentru o afacere comună;
8. mandatul dat de mai mulţi mandanţi aceluiaşi man
datar pentru o afacere comună poate ťi revocat de oricare
dintre ei;
C. mandatul continuă faţă de mandatarii obligaţi să
Iucreze impreună, chiar dacă unuI dintre ei a decedat.
(primire în profesie avocat sta giar, august 2019)
—
95. Mandatul conferit mai multor persoane pentru
a Iucra impreună:
A, nu are efect dacă nu a fost acceptat de către toate
aceste persoane, orice stipulaţie contrară fiind considerată
nescrisă;
6. atrage, in Iipsă de stipulaţie contrară, răspunderea
solidară a mandatarilor faţă de mandant, dacă s-au obligat
să Iucreze impreună;
C, acceptat de acestea, obligă pe mandant, in toate
cazurile, Ia respectarea actelor incheiate chiar şi numai
de una dintre ele.
(primire in profesie avocat sta giar, martie 2019)
—
96. Mandatarul:
A. este obligat să execute mandatul cu diligenţa unui
bun proprietar, dacă mandatul este cu titlu gratuit;
8. este ţinut să remită mandantului tot ceea cea primit
in temeiul imputernicirii sale, chiar dacă ceea ce a primit
nu ar fi fost datorat mandantului;
C. datorează dobănzi pentru sumele intrebuinţate in
folosul său din ziua in care a fost pus în întărziere.
(primire in proťesio avocat deťinitiv, 2014)
97. T. a efectuat următoarele Iucrări Ia imobilul
vecinului N.: a inlocuit tabla de pe toată casa, cea
veche fiind desfăcută şi stricată, a construit altâ scară,
inchizănd-o pe cea veche, intrucăt stâlpul de susţinere
era putrezit şi a acoperit scara. N. iI rugase pe V., tatăl Iui
r, intr-un email trimis cu trei Iuni in urmă, să se ocupe
de repararea casei sale, cât timp Iipseşte, insă V, i-a cerut
fiului său să facă aceasta, după cum scria şi in emailul
de răspuns. Prin raportare Ia această situaţie de fapt;
A. operează gestiunea de afaceri şi T. este indreptäţit
Ia recuperarea tuturor cheltuielilor utile;
B. operează relaţia contractuală, iar T. urmează sä
primeascä inte9ral cheltuielile efectuate;
C. T, are un drept de retenţie, pănă Ia acoperirea integrală
a cheltuielilor efectuate.
(primire in proťesie avocat deťinitiv, 2016)
—
7
6O GRILE
98. H. a incheiat cu M, un contract de mandat cu
titlu oneros prin care I-a imputernicit să instrăineze
producţia sa de 500 tone de cartofi, cu preţuI 1 Ieu/
kg, In baza mandatului, M. a vândut cantitatea de
cartofi către un Ianţ de magazine, cu preţuI de 1,5 Ieii
kg, obţinând suma totală de 750.000 Iei. Din aceasta,
Ia momentul desocotirii mandatului, după ce i-a fost
plătită remuneraţia, M, i-a predat Iui H. suma do 500.000
Iei, reţinánd diferenţa. H. I-a notificat cerându-i diferenţa
de preţ insă M. a refuzat. Prin raportare Ia situaţia de
fapt descrisă:
A. H. este îndreptăţit să obţină diferenţa de preţ chiar
dacă preţuI incasat de M, este mai mare decât ceI prevăzut
Tn împuternicire;
B. M, va păstra diferenţa de preţ deoarece a remis Iui H.
preţuI măńi, în conformitate cu clauzele împuternicirii sale;
C. H, poate obţine şi dobănda calculată Ia diferenţa de
preţ, de Ia data incasării acestei sume de cätre M.
(primire în profesie avocat sta giar, 2010)
—
99. Mandantul are o acţiune directă:
A. impotriva persoanei pe care mandatarul şi-a
substituit-o, numai dacă substituirea a fost autorizată;
B, in toate cazurie, impotriva terţului cu care mandatarul,
în temeiul unui mandat fără reprezentare, a contractat, cu
condiţia ca inainte de pornirea acţiunii să aducă Ia cunoştinţa
terţului existenţa mandatului;
C. in Iipsă de stipulaţie contrară, impotriva oricăruia dintre
mandatari, dacă aceştia s-au obligat să Iucreze impreună.
(admitere în magistraturä, mai 2018)
100. ĺn materia mandatului fără reprezentare:
A. mandantul are Ia indemănä impotriva terţului o acţiune
oblică pentru valoriflcarea drepturilor născute din executarea
mandatului, indiferent dacă şi-a executat sau nu propriile
obligaţii faţa de ruandatar
B. terţul are Ia indemănă o acţiune directä impotriva
mandantului, pentru indeplinirea ob!igaţiilor näscute din
executarea mandatului;
C. mandatarul este obligat să transmită mandantului
bunurile mobile supuse unor formalităţi de publicitate.
(admUere INM şi in magistratură, 2014)
101, In materia contractului de comision:
A, dacă nu s-a stipulat altfel, comisionul se datorează
chiar dacă terţul nu execută obligaţia sa ori invocă excepţia
de neexecutare a contractului;
B, ca şi in cazul contractului de mandat cu reprezentare,
se nasc raporturi juridice directe intre comitent şi terţ;
C. comisionarul care vinde pe credit fără autorizarea
comitentului, răspunde personal, fiind ţinut Ia cererea
comitentului, să plătească de indată creditele acordate
impreună cu dobănzile şi aRe foloase ce ar rezulta.
(admitere 1NM şi în magistratură, sep(embrie 2018)
DREPT cIvIL. iv coNTRAcTE sPEciALE
102. In materia contractului de comision:
A. dacă părţile nu au stabilit cuantumul comisionului,
atunci se prezumă caracterul gratuit aI contractului;
B. comisionarul se poate indepärta de Ia instrucţiunile
primite de Ia comitent dacä nu este sufîcient timp pentru a
se obţine autorizarea prealabilă in raport cu natura afacerii
sau dacă se poate considera în mod rezonabil că acesta
(comitentul), cunoscănd împrejurările schimbate, şi-ar fi
dat autorizarea;
C, dacă prin Iege nu se prevede altfel, forma scrisă este
necesarä numai pentru dovada contractului.
(admitere INM, noiembrie 2019)
103, in materia contractului de consignaţie;
A, reprezintă cauză de incetare a contractului, printre
altele, moartea, dizolvarea, falimentul, interdicţia sau
radierea consignantului ori a consignatarului;
6. este nulä clauza prin care se constituie in favoarea
consignatarului un drept de retenţie asupra bunurilor primite
in consignaţie şi a sumelor cuvenite consignantului, pentru
creanţele sale asupra acestuia;
C. caracterul oneros aI contractului nu este prezumat.
(admitere INM şi în magistratură, 2016)
6. Contractuł de împrurnut
104. Comodantul nu poate cere comodatarului
restituirea bunului dat în comodat:
A. decât ia îriipliriirea termenului stipulat în contract
pentru restituirea bunului, cu excepţia cazului în care în
contractul respectiv s-a prevăzut intrebuinţarea pentru care
s-a imprumutat bunul, caz in care restituirea se va face Ia
momentul satisfacerii intrebuinţării respective;
B. decăt in cazul in care comodatarul decedeazä,
deoarece contractul se incheie in considerarea persoanei
comodatarului;
C înainte de termenul stipulat pentru restituire, dacă
starea de nevoie pe care se intemeiazä cererea de restituire
era cunoscută de comodant Ia data încheierii contractului.
(admitere INM şi în magistraiură, 2017)
105. Asemănător uzufructuarului, comodatarul:
A. foloseşte bunul altuia, cu obligaţia de a-I restitui după
un anumit timp;
6. beneficiază de un drept real de folosinţă;
C. poate transmite, cu titlu oneros, folosinţa bunului
in favoarea unei terţe persoane, chiar atunci cănd nu are
aprobarea prealabilă a comodantului.
(admitere 1NM, noiembrie 2019)
106. Actul juridic constatat, potrivit voinţei pärţilor,
printr-un inscris autentic, prin care A. remite Iui B. un
imprumut cu dobândă pe termen de 3 ani, este un con
tract:
A. sinalagmatic, cu titlu oneros, solemn, comutativ;
DREPT CIVIL. IV. CONTRACTE SPECIALE
B. cu titlu oneros, unilateral, real, comutativ;
C. sinalagmatic, Cu titlu gratuit consensual, comutativ.
(primire în pmfesie avocat definitiv, 2014)
— C. creditorul unei rente viagere constituite cu titlu one
107. ĺn materia imprumutului de consumaţie:
A. plata anticipată a dobănzii nu se pDate efectua decát
pe ceI mult 12 Iuni;
6. prin încheierea valabilä a contractului, împrumutatul
devine proprietarul bunului;
C. Tn cazul in care imprumutul este cu titlu oneros,
termenul de restituire se prezumä a fi stipulat în favDarea
ambelor părţi.
(admitere în magistratură, apriíie 2017)
108, În materia imprumutului de consumaţie:
A. dacă imprumutul este cu titlu gratuit, termenul de
restituire este prezumat a fi in favoarea ambelor părţi;
B. pănă Ia proba contrară, imprumutul care are ca obiect
o sumă de bani, este prezumat a fi cu titlu oneros;
C. in Iipsa unei stipulaţii contrare, imprumutul care nu
are ca obiect o sumă de bani se prezumă a fi cu titlu gratuit.
(admüere JNM şi în magistraturä, 2016)
109. Comodatarul:
A. poate invoca dreptul de retenţie asupra bunului
dat in folosinţă pentru obligaţiile ce s-ar naşte in sarcina
comodantului;
B. dacă prelungeşte folosinţa bunului după scadenţa
restituirii, răspunde de pieirea sau deteriorarea bunului,
chiar dacă aceasta se datoreazä unei forţe majore, afară
de cazul cănd dovedeşte că bunul ar fi pierit ori s-ar fi
deteriorat oricum din cauza acelei forţe majore;
C. stäpăneşte bunul in calitate de posesor, pe perioada
contractului de comodat.
(admitere ÍNM şi in magistratură, septembrie 2018)
§7. Contractul de asigurare
110. În temeiul unui contract de asigurare de bunuri,
in ipoteza producerii riscului asigurat, asigurătorul va
avea obligaţia de a plăti o despăgubire:
A, ce nu va putea depăşi suma asigurată;
B, mai mică decăt suma asigurată, dacă aceasta este
inferioară valorh bunului iar părţile nu au stipulat altfel;
C. egală cu cuantumul pagubei, chiar dacă valoarea
acesteia depăşeşte suma asigurată.
(primire în profesie avocat definitiv, martie 2019)
—
§8, Contractul de rentă viageră
111. În cazul contractului de rentă viagerä:
A, poate fi declarată insesizabilă prin contract numai
renta cu titlu gratuit;
GRILE 61
R debirentierul se poate Iibera de plata rentei oferind
restituirea capitalului;
ros poate cere rezoluţiunea pentru nedepunerea de către
debirentier a garanţiei promise in vederea executärh obli
gaţiei sale.
(primire in proťesie avocat definUiv, 2018)
—
112, Printr-un contract de rentă viageră, constatat
prin inscris sub semnătură privată, incheiat Ia data de
01.07.2014 intre X. şi Y., acesta din urmă se obligă, fără
a primi o contraprestaţie, să plătească o rată trimestrială
in valoare de 6000 Iei către X. şi T., pe durata vieţii
acestora, La data de 070&2016, X. decedează, La data
r de 10.07.2016, r cheamă in judecată pe Y. soiicitănd
obligarea acestuia Ia plata sumei de 6000 Iei reprezentănd
suma datorată de Y., cu titlu de rentă pentru perioada
iulie-septembrie 2016. Instanţa:
A, va respinge cererea invocănd din oflciu nulitatea
contractului pentru nerespectarea formei autentice;
B, va admite in parte cererea şi iI va obliga pe Y. Ia
plata sumei de 3000 Iei;
C, va admite cererea stabilind că, in Iipsa de stipulaţie
contrarä, ratele de rentă se plătesc in avans.
(primire in proťesie avocat deťinitiv, martie 2019)
—
113. Renta viageră:
A, nu produce niciun efect dacä s-a constituit cu titlu
gratuit pe durata vieţii unei persoane care a murit in ceI
mult 30 de zile de Ia data incheierii contractului, din cauza
boIU de care suferea Ia acea dată;
B, constituită pe durata vieţii mai multor persoane in
ceteazä, ca regulä, Ia data Ia care decedează prima dintre
acestea;
C. constituitä în favoarea mai multor credirentieri, este
divizibilă, dacă s-a convenit astfel.
(primire în profesie avocat definitiv, august 2019)
—
§9. Contractul de intreţinere
114, În materia contractului de intreţinere:
A. drepturile creditorului intreţinerii nu pot fi cedate decăt
prin inscris încheiat in formă autentică;
B. caracterul personal aI contractului de intreţinere nu
poate fi invocat de părţi pentru a se opune acţiunii oblice
introduse pentru executarea sa;
C. in Iipsa unei stipulaţfl contrare, obligaţia de intreţinere
este divizibilä in privinţa debitorilor
(admitere in magistraturâ, august 2013)
115, In materia contractului de intŕeţinere:
A. creanţa de intreţinere este incesibilă şi insesizabilă;
B. clauza prin care creditorul intreţinerfl se obligä Ia
prestarea unor servicii este considerată de lege nescrisă;
I
62
C. in cazul in care intreţinerea este stipulată in favoarea
unui terţ, nu este necesară forma autentică, intrucât
contractul reprezintă o donaţie indirectă.
(admüere În magistmturä. aprilie 2017)
j 120. La data de 13.05.2015, X. a incheiat un contract
116. Contractul de intreţinere:
A. se incheie in formă autentică, sub sancţiunea nulitäţii
absolute;
B. este revocabil in folosul persoanelor cărora creditorul
intreţinerii Ie datoreazä alimente in temeiul Iegii, doar dacă
există fraudä din partea debitorului intreţinerii;
C. incheiat pe durată determinată incetează Ia expirarea
acestei durate, cu excepţia cazului in care creditorul
intreţinerii decedează mai devreme.
(adrnitere ÍNM şi în magistraturä, 2015)
117. ĺn materia contractului de intreţinere:
A. dreptul Ia intreţinere este transmisibil pentru cauză
de moarte,
B. dreptul Ia acţiunea în Iezoluţiunea contractului de
intreţinere se tçansmi(e moştenitorilor.
C debitowl este indrcpáţit să scadă valnaren intreţineńi
datorate creditorului. atunci când valoarea intreţinerii
preslate a depăsil cu mulI valoarea dreptnhii transmis
(adrnitere lNŤvi, noienbrie 2019)
118. Ín materia contractului de intreţinere:
k in cazul inlocuirii intreţinerii prin rentă, dacä prin
cnntractul de întreţinere nu s-a convenit altfel obligaţia de
plată a renlei rămáne indivizibilă intre debitori,
B, atunci când compoflarnentul celed&te pärţi fact mpo
sibilă execularea contractului în condiţii conforme bunelor
moravuri, cel interesat poate cere rezoluţiunea contractului;
C drepturile creditorului intreţinerii nu pot fi supuse
urmăririi decât in limita a 1/4 din veniturile sale.
(admitere INM si în magistratură, 2014)
119. A., in calitate de creditor aI intreţinerii, a incheiat
cu B, un contract de intreţinere viager in care s-a stipulat
că, în cazul neexecutării fără justificare a obligaţiilor
de către 8., A. are dreptul Ia rezoluţiunea unilaterală a
contractului. A. se plănge de incălcarea obligaţiilor, fără
justificare, de către 8. şi ar dori să notifice rezoluţiunea
unilaterală a contractului, dar se teme ca 8. să nu-i
ceară restituirea prestaţiilor deja executate, Care dintre
sfaturilejuridico de mai jos este corect in situaţia dată:
A. clauza de rezoluţiune este considerată nescrisă.
intrucât rezoluţiunea intemeiatä pe neexecutarea. fără
justilicare, a obligaţiei de intreţinere trebuie sä fle dispusă
de instantá;
B. creditorul intreţinerh poate obţine numai inlocuirea
intreţinerii cu o sumă de bani corespunzătoare;
C, in cazul in care instanţa de judecată dispune rezo
luţiunea pentru neexecutarea, fărä justiíicare, a obligaţiei
OREPT CIVJL. Iv ÇONTRACTE SPECIALE
de intreţinere, debitorul in culpä nu poate obţine restituirea
prestaţülor de intreţinere deja executate.
(primire in profesie avocat definitiv, 2014)
—
cu Y, şi l prin care s-a obligat să execute faţă de acestia
prestaţiile necesare intreţinerii lor pentru o perioadă đe
un an, in schimbul transferului proprietäţii unui bun,
aflat in proprietatea comună a Iui Y. şi l La data de
25.05.2015 X. şi Z, au decedat in urma unui accident
rutier petrecut in timp ce X. iI transpoda pe Z. către
spital pentru efectuarea unei şedinţe de chimioterapie. In
această situaţie, S., moştenitorul Iui X., va putea:
A. să refuze executarea contractului, invocănd decesul
lui Z.;
B să refuze suportarea cheltuielilor aferente inmor
măntării lui Z
C, să ceară intocuirea intreţinerii cu o sumä de bani
corespu nzătoare.
(prirnire in proŕesie avocat detinitiv 2017)
—
121 X incheie un contract cu Y, prin care transmite
acestuia din urmä dreptul de proprietate asupra a două
automobile de lux, Y. obligăndu-se să efectueze, in
folosul Iui X., prestaţiile necesare intreţinerii şi ingrijirii
acestuia pentru o durată do şasc ani. Prin raportare Ia
această situaţie de fapt:
A, contractul va fi lovit de nulitate absolutä, dacă nu a
fost Inchelat in iormă autentică;
6. contractul inceteazä prin declaraţia unitateralä de
rezoluţiune a Iui Y., in ipoteza in care comportamentul lui X.
face imposibilă executarea contractului in condiţii conforme
bunelor moravuri, iar părţile au prevăzut expres in contract
posibilitatea rezoluţiunii unilaterale;
C. dacă X. a cerut rezoluţiunea contractului pentru ne
executarea fără justificare de către Y. a obligaţiilor asumate
prin contract oferta de intreţinere fâcutä de Y. dupä introdu
cerea acţiunii nu poate impiedica rezoluţiunea.
(primire în profesie avocat stagiar, 2016)
—
122. Prin contractul de intreţinere incheiat in formă
autentică Ia data de 20.09.2017, F s-a obligat íaţă de
G să-i asigure intreţinerea pentru toată durata vieţii in
schimbul transferului dreptului de proprietate asupra
unui teren, proprietatea lui G, şi a obligaţiei acestuia
din urmă de a cultiva terenul şi a valorifica recolta
in favoarea lui F. După incheierea contractului, F şi-a
indeplinit corespunzător obligaţia de intreţinere, spre
deosebire de G care nu a prestat activităţile Ia care se
obligase. ln raport de această situaţie;
A, F poate să invoce excepţia de neexecutare a
contractuluL
B, contractul de intreţinere este lovit de nulitate absolută;
DREPT CIVIL. IL CONTRACTE SPECIALE
C. clauza prin care G se obligă să presteze servicii in
favoarea Iui F este considerală nescrisä.
(primire in profesie avocat sta giar, august 2019)
— efecte atăt pentru viitor, cât şi pentru trecut.
123. In materia contractului de întreţinere:
A. drepturile creditorului intreţinerii nu pot fi cedate şi
nici supuse urmăririi;
8. contractul de intreţinere se incheie in formă autentică,
sub sancţiunea nulităţii absolute;
C, dacă prin contractul de intreţinere nu s-a prevăzut
durata inlreţinerii, atunci aceasta este datoratä pe un termen
rezonabil.
(primire in profesie avocat stagiar, 2013)
—
124. Prin contractul incheiat Ia data de l 5.07.2al7,
M. a transmis către fiul său 0. proprietatea asupra
casei in care Iocuia in schimbul prestaţiilor necesare
intreţinerii pe toată durata vieţii sale, După două Iuni de
Ia data incheierii contractului, M. a decedat din cauza
cancerului de care suferea do mai bine de un an, Iăsánd
ca moştenitoń pe cei doi fii ai săi, 0. şi R Acesta din urmä
a af]at despre existenţa contractului după deschiderea
moştenirii, In raport de această situaţie:
A. contractul nu va produce niciun efect;
B. intr-o eventualâ acţiune in revocarea contractului de
intreţinere. 0. poate opune caracterul personal aI acestui
contract;
C, R va putea beneficia de prezumţia caracterului
gratuit aI contractului in formularea unei eventuale acţiuni
in reducţiunea Iiberalităţilor excesive.
(primire in profesie avocat stagiaĘ 2018)
— A. constatatä printr-o hotărâre judecătorească poate fi
125. ĺn materia contractului de intreţinere:
A. atunci cănd creditorul decedează in cursul duratei
contractului. debitorul nu are obligaţia să-I inmormănteze;
8. caracterul personal al contractului de intreţinere poate
I au tranzacţionat expres asupra nulităţii;
li invocat de părţi pentru a se opune acţiunii oblice introduse
pentru executarea sa;
C. in cazul pluralităţh de creditoń. in Iipsa unei stipulaţii
contrare, obligaţia de intreţinere este indivizibilă in privinţa
creditorilor.
(admitere INM şi în magistmturä. septembrie 2018)
126. Rezoluţiunea contractului deîntreţinere, inte
meiată pe neexecutarea, fără justificare, a obligaţiei
de intreţinere:
A, nu poate opera în temeiul unui pact comisoriu, chiar
dacä s-a convenit că rezoluţiunea va rezulta din simplul
fapt al neexecutării;
8. nu poate fi pronunţată de instanţă dacă, după introdu
cerea cererii, debitorul obligaţiei de intreţinere a făcut oferta
de intreţinere, cu excepţia cazului in care debitorul intreţiner
fusese pus in intârziere anterior introducerii cererii;
GRILE 63
C. permite repunerea pârţilor in situaţia anterioară
incheierii contractului, deoarece rezoluţiunea produce
(admitere INM şi in magistraturä. 2017)
§1O. Contractul de tranzactie
127. ln ceea ce priveşte contractul de tranzacţie:
A, poate fi anulat pentru Ieziune;
R pentru a putea fi dovedit, trebuie să fie incheiat in scris;
C, nu se poate tranzacţiona asupra acţiunii civile derivănd
din săvărşirea unei infracţiuni.
(primire in proťesie avocat sta giar, 2013)
—
128. Tranzacţia:
A, poate fi anulată pentru Ieziune ca orice alt contract
B, poate fi desfiinţată prin acţiune in rezoluţiune, dar
nu poate fi desfiinţată prin acţiune in reziliere;
C. poate fi atacată cu acţiune revocatorie.
(primire în profesie avocat stagiar, martie 2019)
—
129. Tranzacţia incheiată pentru sUngerea unui Iitigiu:
A, poate da naştere unor raporturi juridice diferite de
cele ce fac obiectul litigiului dintre părţi:
6. este lovitä de nulitate absolută, dacă Iitigiul fusese
soluţionat anterior;
C, poate fi desfiinţată prin acţiune in rezoluţiune sau
reziliere.
(primire in profesie avocat detînitiv, 2016)
—
1 30. Tranzacţia;
atacalä cu acţiune revocatorie;
R incheiatä pentru executarea unui act juridic lovit de
nulitate absolută este nulă, in afară de cazul in care părţile
C. constatatä printr-o hotârâre judecătorească nu poate
fi atacată cu acţiune in declararea simulaţiei.
(admitere 1NM şi in magisiraturä. 2015)
131. Tranzacţia constatată prin hotărâre judecă
torească:
A, poate fi desfiinţată şi prin acţiunea in reziliere;
8, poate fi atacată şi cu acţiune in declararea simulaţiei;
C, poate fi anulată pentru eroare de drept reĺeritoare
Ia chestiunile ce constituie obiectul neinţelegerii păijilor
(adrnitere 1NM, noiembrie 2019)
132. Tranzacţia este anulabilă pentru mctivul că;
A. părţile transmit, una către cealaltă, drepturi de creanţă,
in scopul stingerii procesului;
R actul juridic pentru a cărui executare se incheie
tranzacţia este un act cu titlu gratuit. deoarece tranzacţia
presupune concesii reciproce;
C. procesul pentru a cărui stingere s-a incheiat tranzacţia
fusese soluţionat printr-o hotărăre intrată in puterea Iucrului
bą GRILE
judecal, Ia cererea parţ care nu cunoştea, Ia data mncheierii
tranzacţiei, această imprejurare.
(admitere /NM şí în magistratură. 2017)
133. Tranzacţia:
Ă, nu poate Fi incheiatä in faza executárii silite;
8. pentru a fi valabilă, trebuie să e incheiată in scris.
indiferent de obiectul tranzacţiei;
C. încheiatä pe baza unor inscrisuri dovedite ulterior
ca fiind false este nulă.
(admîtere INM şî în magistratură, 2014)
134. Tranzacţia:
A, care pune capăt unui proces început şi este constatată
prin hotărâre judecătorească poate fi atacatä cu acţiune
revocatorie de cätre creditori;
B. incheiată pentru executarea unui act juridic Iovit de
nulilate absolutä este nulă in orice situaţie;
C. incheiatä pentru executarea unui act anulabil poate
ĺi anulatä doar Ia cererea părţii care, Ia data încheierii
tranzacţiei, nu cunostea cauza de anulabiíitate,
(prirniro in profesîe avocat deflnitiv, 2018)
—
135. Tranzacţia:
A. in Iipsa unei stipulaţii contrare, nu poate Fi desflinţatá
în pade.
6. nu poate fi anuiată pentru eroare de drepL referitoare
Ia chestiunile ce constituie obiectul neînţelegerii părţilor;
C. poate fi incheiatä si asupra acţiunii cívile privind
starea çivilâ a persoanelor.
(admitere in magístratură, august 2013)
136. Tranzacţia;
A. in Iipsa unei stipulaţii contrare, nu poate Fi desflinţată
în parle:
B. nu poate fi anulată pentru leziune;
C nu poate fi incheiaiă asupra acţiunii civile derivând
din săvărşirea unei infracţiuni.
(admitere INM, 2013)
137. R, şi R au pus capăt unui proces care dura
de ani de ziie prin incheierea unei tranzacţii prin care
R recunoştea că R. este proprietarul imobilului revendicat
şi se obliga sä i-I restituie in deplină posesia La scurt
timp, R a aflat cä, Ia data tranzacţiei, Iitigiul dintre părţi
era deja soiuţionat printr-o hotărâre judecătorească
intrată in autoritate de Iucru judecat prin care acţiunea
in revendicare a Iui R. fusese respinsă. Selectaţi dintre
I constatată prin hotărărejudecătorească:
răspunsuriie de mai jos pe celicele corectie din punct
de vedere Iegal:
A. prin tranzacţie, pärţile sting un Iitigiu, inclusiv in faza
executării silite, prin concesii sau renunţäri reciproce Ia
drepturi. aşa incât tranzacţia e valabilă chiar dacă R nu a
cunoscut hotărârea definitivă;
8. R poate cere anularea tranzacţiei dacă nu a cunoscut
DREPT CIVIL. Iv CORTRACTE SPECIALE
că litigiul a fost soluţionat printr-o hotărăre judecătoreascä
intrată in autoritate de Iucru judecat
C. descopeńrea uiterioară a hotărârii inlrată in autoritate
de Iucru judecat nu reprezintă o cauză de nulitate a tranzacţiei,
intrucăt hotărârea nu a fost ascunsă de către cealaltă parte.
(prîmire in profesie avocat sta giar. 2015)
—
138. Minorul R., in vărstă de 17 ani şi 10 Iuni, a făcut
o mişcarc bruscă in curtea şcolii şi a Iovit-o, fără să vrea,
pe colega Iui de clasă, N, Din cauza Ioviturii, aceasta a
suferit nişte contuzii minore care au necesitat căteva
ziie de îngrijiri medicale. Tatăl minorei N. a fost revoltat
de întregul incident şi, de faţă cu aceasta şi alţi coiegi,
I-a ameninţat pe R. cu plăngere ia poliţie şi reclamaţii
Ia Inspectoratul şcolar, aşa incât să-I impiedice să-şi
dea bacalaureatuI, Sub presiunea acestor ameninţări
R., devenit major intre timp, a acceptat încheierea unei
tranzacţii prin care şi-a asumat plata unor despăgubiri
în sumă de 15.000 euro (echivalentui in Iei Ia data plăţii).
Cuantumul despăgubirilor era vădit excesiv faţă de
prejudiciul real suferitde victimä şi circumstanţele (aptei,
dar R, ora speriat de ameninţările tatăliji victimei i nu
voia să rateze examenul de bacalaureat. Intrucăt Iui R.
i-a fost imposibil să procure suma menţionată, a fost
chemat in judecată recent pentru a Fi obligat Ia plată. R.
j văceresfatuljuridic. Se!ectaţi dintre apărări!e de mai jos:
A. R, poate cere anularea contractului de tranzacţie
pentru vicierea consimţămántului prin vioienţă;
8. R. puate ceie ariularea contractulul de tranzacţie
pentru Ieziune;
C. R. poale opune nulitatea relativă a contractului de
tranzacţie pe cale de excepţie, dacă i se cere executarea
acestuia.
J (primíre in profesie avocat defínitiv 2015)
—
139. X şi Y au incheiat o tranzacţie prin care au pus
capăt unui proces inceput între ei şi de care instanţa
a Iuat act prin hotärăre judecătorească. Tranzacţia
cuprindc o singură clauză prin care X se obligă faţă de Y
să-i transfere dreptul de proprietate asupra unui imobil
in valoare de 40.000 euro pentru achitarea unor pretinse
despăgubiri1 evaluate de părţi în acest cuantum după
propria apreciere, In acest fel, x şi-a creat o stare de
insolvabilitate care ar putea aduce atingere drepturilor
creditoruiui chirogratar i taţă de care X are o datorie
de 25.000 euro, in raport de această situaţie, tranzacţia
A. nu poale fi desfiinţată decăt prin căi!e de alac impotńva
hotărârii,
B, poate fi desfiinţată in parte la cererea Iui X, in Iimita
sumei de 25.000 euro;
C, poate fi atacată de Z cu acţiune revocatorie.
(prîrnire in pmfesie avocat deťinitiv, august 2019)
—
‘L.
 CAPITOLUŁ AŁ V-LEA. SUCCESIUNI
§1. Regulile generale ale moştenirii
1. Cu privire Ia vocaţia multiplă Ia moştenire:
A. dacă din testament rezultă că defunctul a intenţionat
sä diminueze cota ce i s-ar fi cuvenit Iegatarului ca moştenitor
Iegal, acesta din urmă poate opta doar ca Iegatar, numai
atunci cănd i-a fost încălcată rezerva succesorală;
B. Iegatarul chemat Ia moştenire şi ca moştenitor Iegal
este obligat să accepte moştenirea in ceI puţin una dintre
calităţi;
C. Iegatarul, descendent de gradul V aI defunctului,
chemat Ia moştenire şi ca moştenitor Iegal, ca regulă, îşi
va putea exercita opţiunea în oricare dintre aceste calităţi.
(admitere in magistratură, iunie 2019)
2. Nedemnitatea judiciară:
A, poate fi declaratä Ia cererea oricărei persoane
interesate;
B. poate Fi declarată in cazul succesibilului care, cu
rea-credinţă, a alterat testamentul deťunctului;
C. poate fi invocată, pe cale de acţiune, in termen de
3 ani de Ia data deschiderii moştenirii.
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
3. Dacă defunctul a lăsat un Iegat cu titlu particular
fiului său, după ce acesta đin urmă a fost condamnat
pentru tentativă de omor asupra propriului frate, faptă
pentru care a intervenit amnistia după condamnare:
A. efectele nedemnităţii de drept sunt inlăturate prin
intervenirea amnistiei după condamnare;
B efectele nedemnităţii de drept nu sunt inlăturate în
Iipsa declaraţiei exprese a celui care Iasă moştenirea;
C. nedemnul este inlăturat atât de la moştenirea Iegală,
cât şi de Ia cea testamentară.
(primire in profesie avocat definitiv, 2014)
— 9. Reprezentarea succesorală operează chiar dacă
4. Efectele nedemnităţii nu pot fi înlăturate:
A. tacit;
B pentru nedemnitatea de drept;
C. prin reabilitarea nedemnului.
(primire in profesie avocat definitiv, 2016)
—
5. In materie de nedemnitate judiciară:
A, poate fi declarată nedemnă dea moşteni persoana
care, din eroare, a distrus testamentul defunctului;
3. introducerea acţiunii in declararea nedemnităţii
valorează motiv de repunere în termenul de opţiune succe
sorală pentru reclamant;
C. efectele nedemnitäţii nu pot fi inlăturate prin amnistie
intervenită după condamnare şi nici prin graţiere.
(admitere in magistratură, iunie 2019)
6. Nu poate fi declarată nedemnă dea moşteni:
A. persoana care, cu rea-credinţă, a ascuns, a alterat,
a distrus sau a falsificat testamentul defunctului;
B. persoana condamnată penal pentru sävârşirea, din
culpă, impotriva celui care Iasă moştenirea, a unor fapte
grave de violenţă, Fizică sau morală;
C. persoana care, prin doI sau violenţă, I-a impiedicat
pe ceI care Iasă moştenirea să intocmească, să modifice
sau să revoce testamentul.
(admUere in magistratură, mai 2018)
7. Este de drept nedemnă dea moşteni:
A. soţia celui care Iasă moştenirea, care, prin violenţă,
I-a impiedicat pe acesta să revoce testamentul întocmit
in favoarea sa;
B persoana care, cu rea-credinţă, a distrus testamentul
defunctului;
C. persoana condamnată penal pentru săvârşirea unei
infracţiuni cu intenţia de a-I ucide pe ceI care Iasă moştenirea.
(admUere INM şi in magistratură, 2014)
§2. Moştenirea Iegală
8. Ín materie de moştenire Iegală:
A. soţul supravieţuitor iI moşteneşte pe soţul decedat
dacă, Ia data deschiderii moştenirii, nu există o hotărăre
de divorţ definitivă;
B. cota soţului supravieţuitor este de o jumătate din
moştenire dacă vine in concurs cu sora tatălui defunctului;
C. in cazul in care colateralii ordinari vin Ia moştenire
prin reprezentare succesorală, moştenirea sau partea din
moştenire ce Ii se cuvine se împarte între ei pe tulpină.
(admitere in magistratură, iunie 2019)
reprezentantuL
A. a fost dezmoştenit de către reprezentat;
B. este nedemn faţă de reprezentat;
C. este nedemn faţă de ceI care Iasă moştenirea.
(admUere in magistratură, august 2013)
10. Reprezentarea succesoralä operează:
A, chiar dacă reprezentantul este nedemn faţă de
reprezentat;
B, chiar dacă reprezentantul este nedemn faţă de ceI
care Iasă moştenirea;
C, chiar dacă reprezentantul a renunţat Ia moştenirea
Iăsată de reprezentat.
(primire în profesie avocat deflnitiv, 2015)
—
I
66 GRIŁE
11. Reprezentarea succesora!ă operează chiar dacă:
A. reprezentantul a renunţat Ia moştenirea Iăsatä de
reprezentat;
B reprezentantul este nedemn faţă de defunct, cu con
diţia ca reprezentatul să nu fie in viaţă Ia data deschiderii
moştenirii defunctului,
C. reprezentantul nu indeplineşte toate condiţüle genera
Ie pentru a-I moşteni pe defunct,
(admitere INM şi in magistraturä, 2014)
12. Poate fi reprezentat succesoral:
A. fratele nedemn aI defunctului de către fIuI acestui
frate, chiar dacă acesía din urmă a renunţat Ia moştenirea
tatălui său (fratele nedemn aI defunctului);
B. tatăl defunctului de către fratele defunctului;
C. fiul nedemn aI defunctului, aflat in viaţă Ia data
deschiderii moştenirh, de către fiul säu, dacă indeplineşte
condiţiile generale pentru a-I moşteni pe defunct.
(admitere in magistralurä, mai 2018)
13. Reprezentarea succesorală:
A, poate fi invocată de către fIuI unui unchi predecedat
aI defunctului pentru a veni Ia moştenire aläturi de mătuşa
defunctului,
B. nu operează dacă reprezentantul a renunţat ia moşte
nirea Iăsată de reprezentat;
C. operează chiar şi in situaţia în care reprezentatul
este in viaţă Ia data deschiderii moştenirii dar este nedemn
faţă de defunct,
(primire in profesie avocat sta giar, martie 2019)
—
14. Cota succesorală a soţului supravieţuitor este de:
A, o treime din moştenire, dacă vine in concurs cu doi
descendenţi ai defunctului;
B, un sfert din mostenire, dacä vine in concurs numai
cu părinţii defunctului;
C. Irei sferturi din rnoştenire, dacä Vine in concurs fle cu
ascendenţii ordinari, fle cu colateralii ordinarí ai defunctului,
(admüere ÍNM şi in magistraturä, 2017)
15. Soţului supravieţuitor:
A, ii poate fi resträns dreptul de abitaţie, dacă o partea
Iocuinţei ii este necesară unuia dintre moştenitori;
ii revine ojumătate din moştenire, dacă vine in concurs
numai cu ascendenţii privilegiaţi;
C, nu ii revin mobilierul şi obiectele de uz casnic afectate
folosinţei comune a soţilor, cu titlu de drept special de moşte
nire, in ipoteza in care vine concomitent in concurs atât cu
descendenţh defunctului, cât şi cu colateralii privilegiaţi.
(admitere 1NM şi in magistratură, 2015)
16. Soţul supravieţuitor care a acceptat succesiunea:
A, dacă se recăsătoreşte, pierde dreptul de abitaţie, dar
nu mai devreme de un an de Ia data deschiderii succesiunii;
DREPÎ CIVIL V. SUCCE5IUNI
B, dacă vine in concurs cu descendenţii deťunctului,
moşteneşte mobilierul şi obiectele de uz casnic care au
fost afectate folosinţei comune a soţilor;
C. culege 112 din moştenire, dacă au acceptat succe
siunea şi nepotul de soră predecedatä a defunctului,
dezmoştenit de către aceasta, precum şi vărul primar aI
defunctului.
(primire in profesie avocat stagiar, 2018)
—
17. ĺn materia dreptului de abitaţie ai soţului su
pravieţuitor:
A, oricare dintre moştenitori poate cere schimbarea
obiectului abitaţiei, dacă pune Ia dispoziţia soţului supravie
ţuiior o altä Iocuinţä, insä numai dacă aceasta este situată
in apropierea casei in care soţul supravieţuitor a Iocuit pănă
Ia data deschiderii moştenirii;
B. Iitigiile cu privire Ia acesta se soluţionează de instanţa
competentă să judece partajul moştenirii, care va hotări de
urgenţă, in camera de consiliu;
C. numai moştenitorfl Iegali pot cere resträngerea
dreptului de abitaţie.
(admitere INM şi in magistratură, septembrie 2018)
18. Dacă moştenirea Iegală de pe urma Iui D. a fost
acceptată de M. (mama defunctului), S. (sora defunctu
Iui, din aceIaşi părinţi), F. (fratele uterin aI defunctului)
i N. (nepotuI defunctului rczultat din căsätoriasurorii
uterine a defunctului cu fratele consangvin aI defunc
tului, ambii predecedaţi):
A. S. va culege tot atât căt M.,
B, N. va culege mai mult decăt M.;
C, R va culege mai puţin decăt M.
(admitere INM şi în magístratură, 2015)
19. X. decedează, moştenirea fiind acceptată de către
Y., íratele consangvin aI deíunctului, 1, fiul fratelui bun,
predecedat, aI defunctului şi T., unchiul defunctului. Prin
raportare Ia această situaţie de fapt:
A, i va putea incheia singur pentru o perioadă de
trei ani un contract de Iocaţiune privind un bun din masa
succesorală;
B. Y. va culege 1/3 din moştenire;
C, oricare dintre moştenitori va putea incheia singur
un contract de comodat avănd ca obiect un bun din masa
succesorală.
(primire în profesîe avocat definitiv, 2016)
—
20. În materia moştenirii iegale:
A, poate fi reprezentat descendentul de gradul 1, afiat
in viaţă Ia data deschiderh succesiunii, chiar dacă este
nedemn faţă de defunct;
B. cota soţului supravieţuitor aI defunctului in concurs cu
moştenitori Iegali aparţinănd unor clase diferite se stabileşte
ca şi cănd acesta ar veni Ia moştenire numai cu cea mai
apropiatä dintre ele;
DREPT CIVIL V. SuccESIUNI
C. Iegatul Iăsat nedemnului, după sävărşirea faptei care
atrage nedemnitatea, inlătură efectele nedemni(äţü, chiar
şi in Iipsa unei declaraţii exprese in acest sens a celui ce
Iasă moştenirea.
(admitere INM şi în magistratură, 2016)
21. Ascendenţii privilegiaţi, spre deosebire de ascen
denţii ordinari:
A, nu sunt inlăturaţi de Ia moştenire de cätre soţul
supravieţuitor;
8. nu sunt inlăturaţi de Ia moştenire de către colateralii
privilegiaţi;
C. împart moştenirea in mod egal.
(admitere INAĄ, 2013)
22. In concurs cu mama defunctului, cota succesorală
Iegală a soţieí supravieţuitoare este de:
A. 3/4;
B. 1/3;
C. 112,
(admitere INM, 2013)
23. ĺn concurs cu doi descendenţi ai defunctului,
cota succesorală Iegală a soţului supravieţuitor este de;
A. 114;
B. 1/3;
C. 1/8.
(admitere în magistratură, august 2013)
24. Soţul supravieţuitor, atunci când vine Ia moştenire
in concurs cu:
A. fratele defunctului şi tatäl defunctului, culege o treime
din moştenire;
3. părinţii defunctului şi sora defunctului, culege o
jumätate din moştenire;
C. surorile defunctului, culege trei sferturi din moştenire.
(admitere in magistraiură, apri/ie 2017)
25. Copilul fiuluí predecedat al defunctului:
A. atunci cănd vine Ia moştenire in concurs cu soţul
supravieţuitor, culege trei sfertuń din masa succesorală;
6. iI inlătură de Ia moştenire pe fratele defunctului;
C. iI inlătură de Ia moştenire pe tatäl defunctului. cu
excepţia cazului in care fIuI predecedat aI defunctului era
nedemn să culeagă moştenirea.
(admitere in magistratură. aprilie 2017)
26. ln materia moştenirii Iegale, đacă S. (soţul supra
vieţuitor aI defunctului) vine in concurs cu T. (tatăl
defunctului) şi cu A. (strănepot de frate aI deíunctului),
atunci moştenirea se va impárţi după cum urmează:
A. S. primeşte 112 din mostenire. T. primeşte 1/2 din
moştenire, iarA. nu moştenete;
B. 5. primeşte 1/3 din moştenire, T. primeşte 1/6 din
moştenire, iarA. primeşte 1/2 din moştenire;
GRILE 67
C. S. primeşte 1/3 din moştenire, T. primeşte 1/3 din
moştenire, iarA. primeste 1/3 din moş(enire.
(primire in proťesie avocat stagiar, 2013)
—
27. ln cazul in care o moştenire Iegală se imparte
intre soţia supravieţuitoare, mama defunctului şi o soră
a defunctului;
A. mama defunctului va culege 1/6 din moştenire:
B, fiecare Va culege câte 1/3 din moştenire;
C. sora defunctului va culege 1/2 din moştenire.
(admitere INM şi in magistraturâ, 2014)
28. ĺn materia moştenirii Iegale:
A. in cazul in care colateralii privilegiaţi vin Ia moştenire
prin reprezentare succesorală, moştenirea sau partea din
moştenire ce Ii se cuvine se impade intre ei pe tulpină;
6. in cazul in care Ia moş(enire vin mama, fratele şi
soţul supraVieţuitor ai de(unclului, soţul supravieţuitor aI
deťunctului culege 1/3 din moştenire, mama defunctului
culege 1/2 din moştenire, iar fratele defunctului culege 1/6
din moştenire;
C. in cazul in care Ia moştenire vin fratele bunicului
defunctului, copilul surorh mamei defunctului şi soţul supra
vieţuitor aI defunctului, primii doi culeg impreună un sfert
din moştenire, iar soţul supravieţuitoral defunctului culege
3/4 din moştenire.
(admitere INM şi in magistraturä, septembrie 2018)
29. n materia moştenirii Iegale, bunicul defunctului:
A. este inlăturat de la moştenire de copilul fratelui
defunctului;
3. nu inlătură de Ia moştenire pe fratele tatălui defunctului;
C, nu este inlăturat de Ia moştenire de soţul supravieţuitor.
(admitere INM şi in magistraturá, 2014)
30. Pot veni Ia moştenire prin reprezentare succe
sorală:
A. descendenţii fraţilor sau surorilor defunctului;
6. bunicii defunctului;
C. veńi primari ai defunctului.
(primire in profesie avocat sta giar. 2013)
—
31, In materia moştenihi Iegale, poate fi reprezentat:
A. colateralul privilegiat de gradul al IV-Iea;
6. fratele mamei defunctului;
C. descendentul nedemn, chiar aflat in viaţă Ia data
deschideńi moştenirii.
(admitere INM si in magistraturä, 2015)
32. Potrivit regulilor devoluţiunii Iegale, in cazul
in care moştenirea este acceptatä de vărul primar V.
(copilul unchiului predecedat Ul) şi de unchiul U2,
moştenirea va fi culeasă de:
A. vărul primarV. impreună cu unchiul U2, in cote egale;
3. vărul primar V., in intregime;
68 GRILE
C. unchiul U2, in intregime.
(admitere 1NM şi in magistratură, 2016)
33. Potrivit dispoziţiilor Codului civil referitoare Ia
devoluţiunea Iegală a moştenirii:
A. în cazul clasei a II-a de moştenitori, nu operează, în
niciun caz, reprezentarea succesorală;
6. în cazul clasei a iII-a de moştenitori, moştenirea se
impafle in mod egal, când vin Ia moştenire in nume propriu.
ori pe tulpinä, când vin Ia motenire prin reprezentare:
C. în cazul clasei a II-a de moştenitori, între colateralii
privilegiaţi, impărţirea moştenirii se va realiza pe Iinii, atunci
când aceştia sunt rude cu defunctul pe Iinii colaterale diferite
(admitere INM ş/ în magistratură, 2016)
34. La data de 15.03.2014, R decedează, neavánd
nici descendenţi, nici soţie supravieţuitoare. Moştenirea
după acesta este acceptată de 8., care este văr pri
mar, respectiv fiul unchiului C. (fratele tatălui Iui P.)
predecedat şi de D., care este mătuşa Iui R (sora tatălui
Iui R). Conform devoluţiunii Iegale a moştenirii, aceasta
urmează a fi culeasă de:
A. B, in intregime,
8. D. in intregime:
C B., impreună cu D., in cote egale.
primire in proťesie avocal stagiar. 2016
—
35. La succcsiunea Iui 0., decedat Ia data de
03.02.2017, au vocaţie doi nepoţi de fiu predecedat,
respectiv N1, dezmoştenit de tatâl sáu, şi N2, nedemn
faţă de 0., şi R, un nepot de frate predecedat. Conform
regulilor succesiunii Iegale, moştenirea va fi culeasă;
A. de N2 şi F, în cote egale;
B. de N2 in intregime;
C. de N1 in intregime.
(primire in profesie avocat sta g/ar, 2018)
—
36. Spre deosehire de fratele defunctului, fiul
acestuia din urmă:
A. dacă a renunţat ia moştenire, poate fi reprezentat de
către descendentul său nedemn faţâ de deťunct;
8. inlătură de Ia moştenire pe tatăl defunctului. in cazul
moştenirii Iegale;
C este moştenitor rezervatar.
(admitere INM, noiembrie 2019)
§3. Moştenirea testamentară, rezerva succesorală
şi cotitalea disponibilă
37. Testamentul:
A. nul din cauza unui viciu de formă produce efecte
dacă indepIinete condiţiile preväzute de Iege pentru altă
formă testamentară:
6. prin care se recunoaşte un copil. intocmit in faţa
medicuIui-ef aI instituţiei sanitare, cât timp dispunătorul
DREPT CIvIL. ‘ĺ SUcCESIuNI
este internat in această instituţie şi notarul public nu are
acces, devine caduc Ia 15 zile de Ia data când notarul public
are acces in respectiva unitate sanitară;
C prin care se instituie un Iegat in favoarea unui creditor
nu se ia in considerare ca Iiberalitate, dacă din cuprinsul
testamentului nu rezultă contrariuL
(admitere INM, noiembrie 2019)
38. Reducţiunea iiberaľtăţflor excesive:
A, poate fi invocată in faţa inslanţei numai pe cale de
acţiune;
8. poate h cerutä numai de către moştenitorii rezervatań:
C, poate fi invocată oricănd pe cale de excepţie, intrucât
excepţia de reducţiune este imprescriptibilä extinctiv.
(primíre in profesie avocat defînitiv, 2014)
—
39. Reducţiunea Iiberalităţilor excesive:
A, poate fi invocată oricând pe cale de excepţie;
B, nu poate fi cerută de creditorii chirografari ai moşte
nitorilor rezervatari;
C operează numai în Iimita cotei de rezervă cuvenite
celui care a cerut-o si profită numai acestuia.
(primire in prcfesie avocat stagiar, 2016)
—
40. Reducţiunea liberalitiţilor excesive:
A, poate fi cerutá numai de către moştenitoŔi rezervatari.
D. ca reguiă, se realizează prin ecIiaIent.
C, poate fi invocatä oricănd pe cale de excepţie.
(primire în profesie avocat sta g/ar august 2019)
—
41. În ceea ce priveşte reducţiunea Iiberalităţiior
excesive:
A, poate fi cerutä numai de către moştenitohi rezewaiari,
de succesorii Ior, precum şi de creditorh chirografari ai
moştenitorilor rezervatari;
B, nu se poate reatiza prin buna invoială a celor interesaţl;
C. donaţiile se reduc suçcesiv, in ordinea inversä a
datei Ior, incepănd cu cea mai nouä.
(pńmíre in profesŕe avocat stagiar, 2013)
—
42. În materia reducţiunii Iiberalităţilor:
A, excepţia de reducţiune se prescrie in termen de 3
ani de Ia deschiderea moştenirii;
8. dacă donaţia sau Iegatul are ca obiect o intreţinere
viagerä moşlenitońi rezervatari au, printre altele. facullatea
dea abandona proprietatea cotităţii disponibile;
C. donaţiile se reduc succesiv, în ordinea inversă a
datei Ior, incepänd cu cea mai veche.
(primire în profesie avocat stagiar, 2015)
—
43. Creditorii personali ai moştenitorilor pot cere
revocarea partajului:
A, în orice situaţie, doar dacă dovedesc frauda copăr
Iaşilor;
8. doar dacă aratä că partajul sa realizat in Iipsa Ior şi.
deşi au cerut să fie prezenţi, nu au fost convocaţi;
DREPT CIVIL. V. SUCCESIUNI
C. fără a fi obligaţi să dovedească frauda copărtaşilor,
dacă au cerut să fie prezenţi şi nu au ťost convocaţi iar
partajul s-a realizat in Iipsa Ior.
(primire in profesie avocat definitiv, 2017)
— moştenirii culese de testator şi nelichídate incă, dacă legatul
44. După decesul Iui D., Ia data de 15.07.2017,
sunt chemaţi Ia moştenire S., soţia supravieţuitoare a
defunctului, P1, fiul din prima căsătorie a defunctului,
F2 şi F3, fiii din căsătoria Iui S.cu D., şi N. nepotul de
frate predecedat aI defunctului. In următoarele 6 luni de
Ia deschiderea moştenirii, S.a distrus, cu rea-credinţă,
testamentul Iăsat de defunct Iui F1, acesta din urmă
a renunţat expres Ia moştenire, F2 şi F3 au renunţat
gratuit Ia moştenire ín favoarea mamei lor 5., iar N. şi
5. au declarat expres cä acceptă moştenirea, Cine va
beneficia efectiv de averea defunctului, dacă ne aflăm
Ia data de 03.03.2019 şi toţi succesibilii au cunoscut1
anterior deschiderii moştenirii, despre distrugerea
testamentului, dar nu au intrepńns alte demersuri decăt
cele menţionate mai sus?
A. N. in intregime:
6. 5. in intregime;
C. F2 i P3.
(primire in proťesie avocat detinitív, martie 2019)
—
§4. Transmisiunea şi partajul moştenińi
45. Termenul de opţiune succesorală:
A, este de prescripţie extinctivă;
6. poate fi redus de către instanţa judecătorească, pentru
motive temeinice. la cererea oricărei persoane interesate;
C, este de decădere, supus prevederilor referitoare
Ia suspendarea şi repunerea in termenul de prescripţie
extinctivă.
(pńmire in proťesie avocat definitiv, 2016)
— anterior renunţase Ia ea;
46. Ín materia dreptului de opţiune succesorală:
A. creditorii succesibilului care a renunţat Ia moştenire
in frauda Ior pot cere instanţei revocarea renunţării in ceea
ce ii priveşte, insă numai intr-un termen de 3 luni de Ia data
Ia care au cunoscut renunţarea;
3. succesibilul care în baza Iegii sau a testamentului
cumulează mai multe vocaţii Ia moştenire nu poate opta
pentru acceptarea ambelor feluri de moştenire;
C creditorii succesibilului pot accepta moştenirea pe
cale oblică, in Iimita indestulării creanţei Ior.
(primire în profesie avocat definitiv, 2018)
— C. este irevocabilă din partea renunţătorului.
47. In ceea ce priveşte exercitarea dreptului de
opţiune succesoralä:
A. creditorii succesibilului nu pot accepta moştenirea.
pe cate oblică, in vederea indestulării creanţei Ior;
6. renunţarea Ia totalitatea drepturilor asupra unei
moşteniri, chiar gratuită, in folosul unui moştenitor determinat
GRILE 69
constituie un act de administrare definitivă şi, ca atare, un
act de acceptare tacită a moştenirii;
C Iegatarul cu titlu particular răspunde pentru pasivul
are ca obiect acea moştenire.
(admitere în magistraturä. iunie 2019)
48. ĺn materia dreptului de opţiune succesorală:
A, acesta poate fi exercitat de Iegatarul universal sub
condiţia suspensivă a inexistenţei datoriilor efectuate de
defunct in timpul vieţii;
B. termenul de un an pentru exercitarea opţiunii suc
cesorale poate fi redus de instanţa judecătorească pentru
motive temeinice, pe calea ordonanţei preşedinţiale, pentru
un succesibil, Ia cererea unui creditor aI defunctului;
C dreptul Ia acţiunea in anularea acceptării sau re
nunţării se prescrie in termen de 6 Iuni. calculat în caz de
violenţă de Ia incetarea acesteia
(admitere INM, noiembrie 2019)
49. In materia moştenirii Iegale:
A. creditorii succesibilului care a renunţat Ia moştenire
in frauda Ior nu pot cere instanţei revocarea renunţăńi in
ceea ce ii priveşte, fiind vorba de o apreciere personală
din partea succesibilului;
6. succesibilul care, cu rea-credinţă. a sustras ori a
ascuns bunuri din patrimoniul succesoral, este considerat că
a acceptat moştenirea, chiar dacă anterior renunţase Ia ea;
C. pentru indestularea creanţei Ior, creditorii succesibilului
nu pot accepta moştenirea pe cale oblică.
(primire in proťesie avocat sta giar, 2014)
—
50. Succesibilul care, cu rea-credinţă, a sustras ori
a ascuns bunuri din patrimoniul succesoral:
A, este considerat că a acceptat moştenirea, chiar dacă
3. este considerat renunţător Ia fel ca aceIa care a
ascuns o donaţie supusă raportului ori reducţiunii;
C este ţinut să plătească datoriile şi sarcinile moştenirii
proporţional cu cota sa din moştenire. inclusiv cu propriile
sale bunuri.
(admitere INM şi in magistratură, septembrie 2018)
51. Renunţarea Ia moştenire:
A, poate fi revocată numai Ia cererea creditorilor
succesibilului renunţător in termenul general de prescripţie;
6. poate fi prezumată, in anumite condiţü;
(primire in proťesie avocat sta giar, august 2019)
—
52. Renunţarea Ia moştenire:
A. fácută in frauda creditorilor, poate fi revocată de
cátre instanţă Ia cererea creditorilor ĺormutată În termenul
general de prescripţie de 3 ani de Ia data Ia care au cunoscut
renunţarea;
70 GRILE
B. poate fl revocată de către renunţător in termenul
de opţiune succesorală, dacă moştenirea nu a fost deja
acceptatä de alţi succesibili care au vocaţie la partea care
i-ar reveni;
C. este intotdeauna expresă.
(primire În proťesie avocat definitiv, 2014)
— D ta imptinirea a 6 Iuni de Ia deces, F a sustras din biroul
53. X. a incheiat un contract de vănzare cu doamna Y.
cu privire Ia un apartament elegant din centrul oraşului,
dar preţuI a fost plätit de Z., prietenul doamnei Y. 2.
a decedat de curănd iar W., fiul acestuia, vă întreabă
ce drepturi are, cât timp in masa succesoralä nu au
rămas decât nişte obiecte vecfli de mobi lier pe care le-a
dăwit deja unor vecini, iar apartamentul este intabulat
pe numele doamnei Y, In raport de situaţia descrisă,
iI sfätuiţi:
A. dacă nu doreşte să he considerat acceptant al moşle
nirii, să dea o declaraţie aulenlică notarială in acest sens
B. să cearä reducţiunea liberalităţii excesive;
C. sä revendice apartamentul, intrucăt a Íost cumparat
cu banii defunctului,
(piinńre in proťosie avocat stagiar 2017,)
—
DREPT CIVIL. V. SUCCESIUNI
54. in urma decesuiui lui D au fost chemaţi ia moştenire
5, soţia supravieţuitoare, şi F, fratele defunctului. La
scurt timp după deschiderea moştenirii, acesta din
urmă a renunţat expres Ia mostenire prin declaraţie
autenticä, Fiind invitat Ia parastasul de pomenire a Iui
defunctului o statuetă valoroasă din aurşi diamante pe
care defunctul o achiziţionase din Africa in perioada
cánd a fost ambasador. F işi dorea acest obiect şi
cunoştea că statueta era evaluată Ia peste o sută de
mii de euro. Ulterior, F a fost chemat in judecată alături
de S pentru a restitui impwmutul de un milion de Iei Iuat
de defunct de Ia reclamant anterior decesului i care a
devenit scadent după deschiderea moştenirii, In raport
de această situaţie, instanţa:
A, va respinge acţiunea impothva lui F, inţrucăt acesla
a renunţat la mostenire;
B, va admite acţiunea impothva Iui F care va răspunde
potrivit cotei sale de mostenire in Iimita bunurilor din masa
succesorală lăsată de deĺunct;
C, va admite acţiunea impotriva lui F care va răspunde
potrivit cotei sale de moştenire, inclusiv cu bunurile sale
propńi.
(primire in proťesie avocat definitiv. august 2019)
 CAPITOLUL AL VI-LEA. FAMILIA
§1. Desfacerea căsătoriei
1. În materia divorţului prin acordul soţiior pe cale
administrativă, refuzul ofiţerului de stare civilă de a
constata desfacerea căsătoriei şi dea emite certificatul
de dívorţ:
A, se atacă cu acţiune in anulare în termen de 30 zile
de Ia emitere;
B, nu poate face obiectul unei căi de atac;
C, constituie temei pentru formularea unei acţiuni în
repararea prejudiciului doar dacă refuzul nu se intemeiazä
pe imprejurarea că soţii nu se inţeleg asupra numelui de
familie pe care sä iI poarte după divorţ ori asupra exercitării
în comun a drepturilor părinteşti.
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
2. În materia divorţului:
A. in cazul unei cereri intemeiate pe motivul că a existat
o separare in fapt intre soţi care a durat ceI puţin doi ani,
dacă părălui este de acord cu divorţul, instanla va pronunţa
o hotărăre prin care va reţine culpa Ior comunä:
8. divorţul prin acordul soţilor poate fi admis chiar dacă
unuI dintre soţi este pus sub interdicţie;
C. in cazul in care instanţa constatä că, din cauza unor
motive temeinice, raportuńle dintre soţi sunt grav vătămate şi
continuarea căsätoriei nu mai este posibilă, poate pronunţa
divorţul din culpa comună a soţilor, chiar dacä numai unuI
dintre aceştia a formulat cerere de divorţ, dacă din probele
administrate rezultă culpa ambilor soţi.
(admitere in magistratură, iunie 2019)
3. Spre deosebire de divorţul pe cale administrativă,
divorţui pe calejudiciară din cauza stärii sănătăţii unui
A, poate fi pronunţat şi atunci cănd există copii minori
näscuţi din căsătorie;
8. nu poate fi admis dacă unuI dintre soţi este pus sub
interdicţie;
C, se pronunţă färă a se face menţiune cu privire la
culpa soţilor.
(admilere INM şi in magistraturä, 2015)
4. După divorţ, Iocuinţa minoruluż:
A, poate fi schimbată, in toate cazurile, de către păńntele
Ia care locuieşte, färä a fi necesară incuviinţarea celuilalt
părinte;
8. poate fi schimbată, in toate cazurile, de către părintele
i
Ia care locuieşte, doar cu acordul prealabil aI celuilalt părinte; I vieţii sale.
C. poale fi stabilită, in mod excepţionai, numai dacă este
in interesul superior al copilului, Ia o instituţie de ocrotire.
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
M
5. ĺn materia divorţului, prestaţia compensatorie:
A. se stabileşte numai in bani, sub forma unei sume
globale sau a unei rente viagere;
8. poate fi cumulată cu pensia de intreţinere stabilită
in urma divorţului;
C, se poate acorda numai in cazul in care căsätoria a
durat ceI puţin 20 de ani.
(admitere in magistratură, august 2013)
6. În materia efectelor divofluiui cu privire ia rapor
turile patdmoniale dintre soţi, prestaţia compensatůrie:
A, nu poate fi cumulată cu pensia de intreţinere;
8. poate fi cumulată cu despăgubirea solicitată pentru
acoperirea prejudiciului cauzat prin desĺacerea căsătoriei;
C, se poate acorda numai in cazul in care căsătoria a
durat ceI puţin 15 ani.
(admitere in magistratură, aprilie 2017)
7. Prestaţia compensatorie:
A, poate fi stabilitä sub forma uzufructului asupra unor
bunuri mobile care aparţin debitorului;
6. se poate acorda in completarea pensiei de intreţinere
la care fostul soţ este obligat numai dacă aceasta din urmă
nu compensează dezechilibrul semnificativ pe care divorţul
il determină in condiţiile de viaţă ale creditorului;
C. inceteazä prin recăsătorirea debitorului.
(admitere în magistralură, mai 2018)
§2. Filiaţia
8. Timpul Iegal aI concepţiunii:
A. se calculează pe zile libere;
8. reprezintä o prezumţie relativä, care poate fi răsturnată
prin orice mijloc de probă
C. este intervalul de timp cuprins intre a trei suta şi a
o sută optzecea zi dinaintea nasterii copilului.
(admitere in magistratură, mai 2018)
9. În materia acţiunilor privind filiaţia:
A. moştenitorii mamei pot porni acţiunea in tägada
paternitäţii in termen de un an de Ia data decesului mamei,
indiferent de momentul naşterii copilului;
8. acţiunea in stabilirea filiaţiei faţă de mamă, introdusă
de copil, poate fi continuată de moştenitorii acestuia, in
condiţiile Iegii;
C, acţiunea in Iăgada paternitäţii introdusă de către
ceI care se pretinde tată biologic nu se prescrie in timpul
(admitere ÍNM şí in magistratură, 2015)
72 GRILE
10. Recunoaşterea unui copil:
A, se poate face de către părintele minor necăsătorit
numai dacă are discernămănt Ia data recunoaşterfl;
B. este irevocabilă, cu excepţia situaţiei in care se face
prin ţestament;
C. este valabilă numai dacă, Ia data recunoaşterii, copilul
respectiv era in viaţä.
(admitere iNftI şi Jn magistraturä, 2017)
11. Recunoaşterea copilului:
A. este Iovită de nulitate absolută dacă a fost fäcutä după
decesul copilului, iar acesta nu a Iäsat descendenţi flreşti;
6. este irevocabilä, chiar dacă a fost fäcutä prin testa
ment;
C, poate fi fäcută de către minorul necäsätorit. necon
diţionat de existenţa discemămántului acestuia Ia momentul
rectinoaşterii
(admitere !n magistratură, august 2013)
12. Recunoaşterea unui copiI este Iovită de nulitate
absotută dacă:
A, nu corespunde adevărului;
6. a fost făcută după decesul copilului, iar acesta nu a
Iăsat descendenţi firesti;
C. a fost smulsă prin violenţă.
(admitere În magistraturä, mai 2018)
13. Recunoaşterea copiíului poate fi anulată:
A. pentru violenţă, caz in care prescripţia drept[IIui Ia
acţiune incepe să curgä de Ia data incetării violenţei,
B când a fost făcută in alte forme decăt cele prevăzute
de Iege;
C. pentru Ieziune. in termenul general de prescripţie
de 3 anĹ
(admitere íNfvl şi în ntagisfraiurä, septembrie 2018)
14. Acţiunea in stabilirea maternităţii:
k este supusă termenului general de prescripţíe:
B, nu poate fi introdusš impotńva rnotenitoriIor pretinsei
mame;
C. de regulă, are ca lilular copilul şi se porneşte, in
numele acestuia, de către reprezentantul său Iegal.
(admitere În magistratură, august 2013)
15, Acţiunea in stabilirea filiaţiei faţă de mamă:
A. introdusă de copil, este imprescriptibilă extinctiv;
6. nu poate fi introdusă impotriva moştenitorilor pretinsei
mame;
C. in cazul in care copilul are 13 ani, se va porni, in
numele acestuia, de către reprezentantul său Iegal.
(admitere În magistratură, apriĺie 2017)
16. In materia filiaţiei;
A, acţiunea in stabitirea paternitäţii din afara căsătoriei
nu poate fi pornită impotriva moştenitorilor pretinsului tată;
-cc
DREPT CIvIL. VI. FAMILIA
B, acţiunea in tăgada paternităţii nu poate fi formulaţă
de moştenitorii pretinsului tată biologic:
C, acţiunea in contestaţia flliaţiei unui copiI näscut in
data de 01 ii .2011 înregistrată pe rolul instanţei in data de
15.022018, este supusă dispoziţii!or Codului civil din 2009.
(admitere în magistratură, iunie 2019)
17. Acţiunea in stabilirea paternităţii din afara căsă
toriei:
A, poate fi pornită in numele copilului de către mamă,
doar dacă aceasta este majorä Ia data introducerii acţiunii;
6. poate fi pornită ş impotriva moştenitorilor pretinsului
tatä;
C, nu se prescrie in timpul vieţii copilului.
(admitere În magistraturä. august 2014)
§3. Autoritatea părintească
18. ĺn materia autoritäţii părinteşti:
A. părintele minor care a implinit vârsta de 14 ani are
drepturile şi indatoririle părinteşti cu privire Ia persoana şi
bunuriie copilului,
B. instanţa sesizată cu o cerere privind stabilirea filiaţiei
copiluIui din afara cäsätoriei este obligată sä dispună asupra
modului de exercitare a autoritäţii părinteşti, fIind aplicabile
prin asemănare dispoziţüle privitoare Ia divorţ;
C. după divorţ, autoritatea părintească revine in comun
ambilor părinti. aíarä de cazul in care instanţa decide altfel,
(admitere 1NM şi în magistratură, 2016)
19. Iii matvria autorităţii pärinteşti:
A. pärintele minor care a implinit vărsta de 14 ani nu
are dreptuńle şi indatoririle pärinteşti cu privire Ia bunurile
copiluluL
B. drepturile şi indatoririle pärinţilor cu privire Ia bunurile
copilului sunt aceleasi cu cele ale tutorelui, insă nu se
intocmeste inventarul prevăzut de Iege, chiar dacă minorul
are şi alte bunuri decât cele de uz personah
C. decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti poate
fi dispusă de aulorităţile administraţiei publice cu atribuţii
in domeniul protecţiei drepturilor copilului, dacă părintele
pune in pericol dezvoltarea acestuia prin consumul de alcool
sau stupefiante.
(admitere în magistratură, iunie 2019)
20. ĺn materia autorităţii părinteşti:
A. instanţa nu poate Iimita, in nicio situaţie, dreptul părin
telui Ia care copilul nu Iocuieşte in mod statornic de a avea
Iegături personale cu minorul;
B, părinţii pot să impiedice corespondenţa şi Iegăturile
personale ale copilului in vărstă de 15 ani, insă numai in
baza unor motive temeinice;
C. pănă Ia soluţionarea cererii de redare a exerciţiului
dreptuhlor părinteşti, instanţa poate ingădui părintelui sä
DREPT CIVIL VI. FAMILIĄ
aibă legături personale cu copilul, dacä aceasta este Tn
interesul superior aI copilului.
(admitere INM, noiembrie 2019)
21. Părinţii sunt obligaţi:
A, să respecte demnitatea copilului, cu excepţia cazului
in care aplicä măsuri disciplinare acestuia;
B. sä prezinte şi sä permită informarea şi Iămurirea
copilului despre toate actele şi faptele care I-ar putea afecta
şi să ia in considerare opinia acestuia;
C. să determine copilul sä adere Ia o anumită religie
sau Ia un anumit cult religios.
(admitere INM şi in magistratură, septembrie 2018)
22. Părintele decăzut din exerciţiul drepturilor
părinteşti:
A, cu privire Ia un copiI pierde dreptuńle păhnteşti asupra
tuturor copfllor, inclusiv asupra celor născuţi după data
pronunţăríi hotărării;
6. rămăne obligat să acorde intreţinere copilului;
C, nu mai poate solicita redarea exerciţiului drepturilor
părinteşti.
(admitere INM şi în magistratură, 2015)
23. Decáderea din exerciţiul drepturilor părinteşti:
I aI normei de hranä pe care o primeşte acesta potrivit Iegii;
A, poate fi cerută şi de părintele care nu se face vinovat
de relele tratamente aplicate minorului;
6. de regulă, este totalä şi se întinde asupra tuturor
copiilor născuţi Ia data pronunţării hotărării;
C, în toate cazurile, atrage instituirea tutelei.
(admitere în magistratură, august 2014)
§4. Obligaţia Iegală de întreinere
24. In materia obligaţiei de întreţinere:
A. aceIa care se atlă in stare de nevoie din culpa sa
poate cere numai intreţinerea de strictă necesitate;
6. dacă se dovedeşte că intreţinerea care nu era datorată
a fost prestată de bunăvoie, ceI cea executat obligaţia nu
poate cere restituirea ei;
C. pensia de intreţinere se datorează, de regulă, de Ia
data cererii de chemare în judecatä.
(admitere în magistratură, august 2013)
25. Obligaţia Iegală de intreţinere:
A. nu existá intre nepoţi şi bunici;
B. existä intre moştenitorii persoanei care a acordat
intreţinere unui minorfără a avea obligaţia Iegală si minorul
GRĐLE 73
respectiv, dacă părinţii acestuia din urmă, deşi nu se află in
stare de nevoie, refuzä să presteze intreţinere minorului;
C, există intre fraţi şi surori, aceştia datorăndu-şi intre
ţinere inaintea bunicilor.
(admitere INM şi în rnagistratură, 2016)
26. In materia obligaţiei Iegale de intreţinere:
A. dacă creditorul intreţinerń a decedat în perioada
corespunzătoare unei rate, intreţinerea este datorată
proporţional cu perioada căta fost in viaţä;
6. ceI care a executat de bunăvoie obligaţia de intreţinere
poate că ceară restituirea intreţinerii, pe temeiul plăţii
nedatorate, de Ia ceI care avea, in realitate, obligaţia să
I
o presteze;
C. pensia de intreţinere poate fi acordată şi pentru
o perioadä anterioară introducerii cererii de chemare in
judecată, dacă aceasta a fost intărziată din culpa debitorului.
(admitere în magistrnwră, iunie 2019)
27. ln materia obligaţioi Iegale de intreţinere:
A, Ia stabilirea venitului Iunar net in raport de care se
calculează pensia de întreţinere datorată de un părinte ce
Iucrează in sectorul de apărare naţională, ordine publică
şi siguranţă naţională, nu se include şi echivalentul valoric
6. soţul care a contribuit Ia intreţinerea copilului celuilalt
soţ esle obligat sä presteze intreţinere copilului căt timp
acesta este minor, însš numai dacă părinţii säi fIreşti au murit
C chiar dacă obligaţia de intreţinere are caracter per
sonal, instanţa va putea dispune compensaţia obligaţfllor
de intreţinere datoraţe de fIecare părinte copilului care nu
Iocuieşte cu acesta, până Ia limita celei mai mici dintre ele
şi in măsura in care compensaţia nu contravine interesului
I superior aI copilului.
lNM noiembrie 2019)
(admitere
28. Pensia de intreţinere:
A. stabilită într-o sumă tixă, se indexează trimestrial, in
funcţie de rata inflaţiei, numai Ia cererea celui indreptăţit
Ia întreţinere;
6. de regulă, se datorează de Ia data cererii de chemare
in judecată;
C, care nu era datorată nu se poate restitui dacă a fost
• prestată de bunăvoie.
(admitere INM şi în magistratură, septembrie 2018)
 B. RĂSPUNSURI I EXPLICAŢII

CAPITOLUŁ 1. PARTEA GENERALĂ.

PERSOANA FIZICĂ SI PERSOANA JURIDICĂ

51. Aplicarea Jegii civile in timp, spaţiu şi asupra persoanelor

1. Răspuns: C (admitere INM şi în magistratură, 2012)

Potrivit art. 6 alin. (4) C.civ.. uzucapiunile incepute şi neimplinite Ia data inträrii Tn vigoare a Iegii noi sunt in intregime
supuse dispoziţiilor Iegale care Ie-au instituit. astfel incât. dacä uzucapiunea a inceput sub imperiul Iegü vechi, aceasta va fi
tegea aplicabilä respectivei prescripţii achizitive. Aşadar, varianta de ráspuns de Ia Iitera A este greşită.
ln privinţa efectetor actetor juridico, acestea vor fi guvernate de Iegea în vigoare la momentul incheierii actului juridic,
indiferent de momentul Ia care aceste se produc (anteriorori ulteriorintrării in vigoare a noii tegi), conform art. 6 alin. (2) C.civ. şi
art 3 din Legea nr 71/2011, motiv pentru care şi varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşitä.
In fine ultima variantă este corectä, aceasta reluând în parte dispoziţflle art 6 alin. (6) C.civ, şi art 5 alin. (2) din Legea
nr 71/2011.

I 2. Răspuns: B, c (primire în profesie avocat sta giar, 2012)

—

Articolul 6 alin. <1) Ieza l C.civ, prevede că Iegea civilă se aplicä Ín intervalul de timp cât este în vigoare, În caz de succesiune
a Iegilnr civile, se pot ivi o serie de probleme privnd aplicarea in timp. iar acestea trebuie rezolvate ţinándu-se conl de două
principii, care se presupur si se completează rec'proc, şi anume (1) principiul neretroactiv.täţii Iegii civile noi; (2) principiul
aplicării imedîale a Iegii civile noi, acesta din urmä cunoscând insä excepţia ultraactivităţii (supravieţurrii) egii vechi (G. B0R0I,
C.A.ANGHELEScU, Curs de drept civ/L Parlea geírera/ă, eď a 2-a revizuită şi adăugitä. Ed. Hamangiu. Bucureşti, 2012. p. 14-15).
Articolul 6 C.civ, conţine anumite dispozi(ii privind aplicarea in timp a Iegii civiIe, insă trebuie subliniat că textul stabileşte
reguli qcnerale in rnaterie, deci regulí care au vocatia sä se aolice Iin cazul unor acte normative viilnare in mĂsura in care
acestea nu vor conţine dispoziţii exprese privind succesiunea Iegilor in timp.
Căt priveşte apticarea in timp a Codului civil din 2009 in raport de reglemenlărilo anterioarc, trcbuie avuto in vcdcrc i
dispoziţiile corespunzătoare din Legea nr. 71/2011 (LPA) (ídem, p. 22).
Pentru actul juridic, Iegiuitorul a stabilit, ca regulä, aplicarea Iegfl in vigoare la data incheierh actului juridic nu numai in
privinţa condiţiilorde validitate şi, pe cale de consecinţă, a nulitäţii, ci şi pentru alte aspecte ce privesc încheierea actuluijuridic,
pentru alte cauze de ineficacitate, pentru regrilile de interpretare a actului, pentru efectele actului juridic (inclusiv cele produse
după intrarea in vigoare a unei noi Iegi), pentru executarea obligaţiilor asumate de pärţî, pentru incetarea actului juridic
Potrivit art. 102 LPA. modificarea cuntractului se face cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de Iegea în vigoare Ia
data modirrcarü, iar elementele ce nu facobiectut modificärii sunt supuse dispoziţiilor Iegii În vigoare Ia data când a fostincheiat
contractul (idem. p. 23.24).
Din cele expuse mai sus, rezultă, fără putinţă de tăgadă. cä variantele corecte de räspuns sunt 6 şi C. răspunsul de Ia
Iitera A fiind greşit

l 3. Răspuns: B (prîmire in profesie avocat sta giar, 2014)

—

Potrivit art, 6 alin. (2) C.civ. şi art 3 LPA. Iegea în vigoare Ia data incheierîi unui act juridic va reglementa atât efectele
trecute, adică efectele care s-au produs sub imperiul ei (principiul neretroactivităţii), cât şi efectele viitoare, adicä eĺeclele care
se vor produce după intrarea în vigoare a Iegii noi (ultraactivitatea egii vechi). În consecinţă, varianta de răspuns de la Iitera
A este greşitä.
În aceIaşi timp, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacilate la data inlrării in vigoare a Iegii noi
sunt supuse dispoziţîilor Iegii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispoziţiilor egii noi [art. 6
alin. (3) C.civ. 200, art. 4 LPA, art. 102 alin. (1) LPA]. Prin urmare, varianta de răspuns de la Iitera C este greşitä, actelorjuridice
nule, anulabile sau aĺectate de alte cauze de ineflcacitate prevăzute de Codul civil de Ia 1864 frindu-Ie aplicabile aceste dispoziţü.
Ca regulă, efectele viitoare ale altor situaţii juridice sunt guvernate de Iegea in vîgoare Ia data săvárşirii ori producerii lor
[art. 6 alin. (2) C.civ. şi art. 3 LPAI. Prin excepţie. dispoziţiile Iegii noi sunt aplicabile efectelor viitoare ale situaţiilor juridice
născute anterior intrării in vigoare a acesteia derivale din starea şi capacitatea persoanelor din căsătorie, frliaţie. adopţie şi
obligaţia Iegală de intreţinere, din rapodurile de proprietate, inclusiv regimul general aI bunurilor şi đin raporturile de vecínătate.
dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea in vigoare a Iegii noi [art. 6 alin. (6) C.civ. ] (G. BoROi. C.A. ANGHELEScu.
TE0NA ELENA RĂDULESCU, TUD0R-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII 75

B. NAZAT. L NICOLAE. Fişe de drept civii, ed. a 4-a, Ed, Hamangiu. 2019, p. 4-10 —in continuare Fişe, 2019). Aşadar, varianta
de răspuns de Ia Iitera B este singura corectä.

‘-Răspuns: A (primire în profesie — avocat definitiv, martie 2019)

Acţiunea revocatorie (sau paulianä) este acţiunea pťin care creditorulreclamant sohcită să fie deciarate inopozabile ťaţá de
ei actele juridice fncheiate de debitor Ţn frauda drepturiiorsale, cum sunt cele prin care debitorul îşi creează sau îşi năreşte o
stare de insoivabilitate [ad. 1562 alin. (1) C.civ,].
Primele două variante de răspuns ridică problema aplicării in timp a Iegii civile, respectiv care va fi criteńul in funcţie de
care se va stabili Iegea aplicabilä acestei acţiuni. Räspunsul Ia problemä este dat de dispoziţiile art. 116 LPA. potrivit cärora
dispoziţüle noului Cod civii referitoare la acţiunea revocatorie se aplicä şi creditońlor ale căror creanţe s-au născut înainte de
data intră rii saie in vigoare, dacă scadenţa se situează după această dată.
$adar, relevanţă are doar data Ia care creanţa pe care o creditorul o deţine impotriva debitorului devine scadentă. flínd färă
relevanţă momentul naşterii acelei creanţe: dacă scadenţa obligaţiei se situează după data de 01.10.2011, atunci si acţiunea
revocatorie va fi guvernată de dispoziţiile actualului Cod civil, in cai contrar fiind pe deplin aplicabile normele egale in vigoare
anterior acestui moment.
Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă. scadenţa creanţei fiind ulterioară datei de 01.10.2011, flind
färă relevanţă momentul nasterii acelei creanţe, pe când varianta de räspuns de Ia Iitera B este greşită. prin raportare Ia data
Ia care creanţa creditorului a devenit scadentă.
Din punctul de vedere aI efectelor admiterii acţiunii revocatorii, art. 1565 alin. (1) teza I C.civ. stabileşte că actele atacate
vor fl declarate inopozabile nu numai faţă de creditorul care a exercitat acţiunea revocatoríe, cí şi faţă de toţi ceilalţi creditori
care, putánd introduce acţiunea, au intervenit în cauză. In consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită.

§2. Raportul juridic civil

I 5. Räspuns: A (admitere 1NM şi în magistraturâ, 2012)

Sub imperiul Codului civil de Ia 1864, minorul care a implinit vărsta de 16 ani putea incheia testament, insă prin intermediul
său putea dispune doar de jumătate din bunurile de care ar fi putut dispune dacă era major (art. 807 C.civ. 1864). Sub
această vărstă, minorul nu putea incheia un testament valabil, nici prin reprezentant Iegal şi nici cu incuviinţarea ocrotitorului
Iegal. In actuala reglementare s-a renunţat Ia posibilitatea ca minorul sä incheie valabil testamentul, intrucăt art. 988 alin. (1)
C,civ. statuează că ceI Iipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restránsä nu poate dispune de bunurile
sale prin Iiberalitäţi, cu excepţia cazurilor prevăzute de Iege. Or, in Iipsa unei astfel de prevederi exprese a Iegii, minorul Iipsit
de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate restrănsă de exerciţiu nu poate incheia testament, nici chiar in favoarea pärinţilor
săi, Din aceste motive, singura variantä corectä de răspuns este A, celelalte două fiind greşite.

I 6. Ráspuns: B (primire în profesie — avocat stagiar, 2016)

Minorul dobăndeşte capacitatea civilă de exerciţiu (prerogativa de a dobăndi drepturi şi de a-şi asuma obligaţií, prin
incheierea de acte juridice civile), ca regulä, Ia implinirea vărstei de 18 ani, sau. prin excepţie, fie pentru motive temeinice, după
implinirea várstei de 16 ani, cu incuviinţarea instanţei de tutelă (art. 40 C.civ.), fle prin incheierea unei căsătorii valabile, înainte
de majoratjart. 39 alin. (1) C.cív.J. Dacă insă cäsätoria sa este anulată inainte de implinirea vărstei de 18 ani, minorul va păstra
capacitatea deplină de exerciţiu numai dacă a fost de bună-credinţă Ia incheierea căsătoriei [art. 39 alin. (2) C.civ.]. Aşadar,
varianta de räspuns de Ia Iitera A este greşitä, intrucăt minorul de rea-credinţă Ia momentul incheierii căsătoriei nu va mai
pästra capacitatea de exerciţiu dobăndită ca efect aI căsátoriei.
Dacă insă minorul incheie un act juridic civil cu nerespectarea regulilor privind capacitatea de exerciţiu. sancţiunea aplicabilă
va fi nuliţatea relativă [art. 44 alin. (1) C.civ.], In acest caz, incapacitatea va putea fi invocatä chiar de minor, singur, dar numai in
apărarea sa (deci cănd minorul are calitatea de pârăt in proceş), nu şi atunci când eI este ceI care solicită anularea contractului
pentru incapacitate, caz in care acţiunea va putea fi introdusă de reprezentantul ori ocrotitowl Iegal aI mínorului. Aşadar, varianta
de răspuns de Ia Iitera B este corectä, fiind vorba despre invocarea de către minor a incapacităţii sale rezultate din starea de
minoritate, ca o formă de apărare impotriva pretenţiilor cocontractantului său.
Pe dealtă parle. in materiedelictuală, operează prezumţia Iipseí discernămăntului minorului ce nu a implinit 14 ani (art. 1366
C.civ.): dacă insă persoana prejudiciată va face dovada cä minorul avea aptitudinea de reprezentare a faptei şi a urmărilor
sale Ia momentul sävărşirh delictului civil. atunci räspunderea acestuia va fi atrasă pentru fapta proprie, in temeiul art. 1357
C.civ. Prin urmare, varianta de räspuns de Ia Iitera C este gresită. intrucăt există posibilitatea ca minorul sub 14 ani sä răspundă
delictual dacă se face dovada existenţeI dlscernământului su Ia momentul săvărsihi taptei iticite.

— ..an .ą, j
 r1

76 EXPLICAŢII DREPT ÇIVIL 1. PARTEA GENERAL4. PERSOANA PIflcÄSI PERSOANA JURIDICÄ

j 7. Răspuns: c ţprimire În profesie avocat sta giar, 2074)

—

Sancţiunea nerespectării regulilor referitoare Ia capacitatea c,vilâ de exerciţiu este nu/itatea relativă a actuíuí juridic civÜ
incheiat de o persoanä care nu are capacitatea cerută de Iege pentru actul respectiv AstfeL actele făcute de persoana Iipsită
de capacitate de exerciţiu sau cu capacitale de exerciţiu restránsă. altele decât cele prevăzute Ia art. 41 alin. (3) şi Ia art. 43
alin. (3) C.civ., precum şi actete făcute de tutore färä autorizarea instanţei de tutelä, atunci cánd această autorizare este cerutä
de ege. sunt anuabde. chiar färä dovedirea unui prejudiciu [art. 44 alin (i)C.civ]. C& Iipsit de capacitate de exerciţiu sau cu
capacitate de exerciţiu restrânsă poate invoca şi singur, in apärare. anulabilitatea actului pentru incapactatea sa rezultată din
minoritate ori din punerea sub interdicţiejudecätoreascä [art. 44 alin. (2)Cciv.], insä persoanele capabi!e dea contracta nu ii
pot opune incapacitatea acestuia [art. 46 alin. (1)C.civj (Fie, 2019. p. 247).
Faţă de aceste consideraţii, varianta de räspuns de Ia Iitera C esle singura corectă. variantele de räspuns de Ia Iiterele A
şi B fiind, în consecinţă, incorecte.

8. Räspuns: C (primire în profesie avocat stagiar, 2017)

—

Contractul de vánzare încheiat intreA. (in calitate de cumpärător) şi B.. minor(in calitate de vânzător). este Iovitde nulitate
relativä pentru Iipsa capacităţii depline de exerciţiu a vănzätorului, necesară incheierii unui act de dispoziţie. Motivul de nulitate
relativă poate fi invocat numai de ceI aI cárui interesa fost nesocotit Ia momentul încheierii actului ţart. 1248 alin. (2) C.civj,
deci numai de minor, diipâ cum tot aceeaşi persoanä (sau, după caz, reprezentantul sau ocrotitorul sau Iegal) poate sá şi
conflrme actul, renunţând astfel Ia dreptul dea invoca nulitatea Iarl 1263 alin. (2) C.civ.]. Tnsä, ceI care trebuie sä confirme
poate fi pus in intârziere prinlr-o notificare prin care padea interesată să ii solicite fie să conürme actul anulabil, fie să exercite
acţiunea in anulare, in termen de 6 Iuni de Ia notificare, sub sancţiunea decâderii din dreptul dea cere anularea contractului
[art. 1263 alin. (6) C.civ.].
Tn speţa dală, acţiunea in anutare a fost introdus-ă cu o zi inaintea de implinirea unui Iermen de 3 ani de Ia momentul
incheierii contractului astfel incăt problema prescripţiei nu se pune, indiferent care ar fi momentul de Ia care ar începe să
curgä termenul, Aşadar varianta de räspuns de Ia Iitera B este greşită, Nu se poate considera că in speţă ar fi aplicabil viciul
de consimţământ at Ieziunii, întrucăt actul incheiat nu a fost unuI de administrare, ci unuI de dispoziţie, fapt ce face inaplicabilä
Ieziunea in cazul minorului cu capacitate restrânsă de exerciţiu
Cum vănzătorul fusese pus in intârziere ia data de 13 022016, acesta avea Ia dispoziţie un tormon de decădere de 6
Iuni (care expiră Ia data de 13.08.2016), în care putea rie să conĺirme nulitatea, fie sä ceară anularea contractului de vănzare
incheiat. În Iipsa maniĺestărfl sale de voinţă intr-un sens sau altul, in termenul Iegal stabilit, acesta a fost decăzut din dreptul
de a mai cere anularea contractului. astfel incât varianta de räspuns de Ia Iitera C este corectă, varianta de räspuns A fiind,
Tn consecinţö, greçitä.

J 9. Räspuns: e, c (primire în profesie avocat definitiv, 2017)

—

Contraclul de văn2are incheiat intre X. (vănzător) şi Y. (cumpărător) este Iovit de nulitate relativă pentru Iipsa capacităţii
de exerciţiu a vánzătorului necesară incheierii unui astfel de act de dispoziţie. Instanţa nu poate respinge acţiunea in anulare
formulatä de X astfel cum se susţine in varianta de răspuns de Ia Iitera A, intrucât minorul nu a fäcut decăt să declare că
este major. ĺără a ĺolosi şi alte mijloace dolosive În acest caz este pe deplin aplicabil art. 45 teza I C.civ, conform căruia
simpa declaraţre că este capabil să contracteze föcutä de cot cu capacitate de exerciţiu restrănsă nu inläturá anulabilitatea
actului. Dacă insă s-ar fi folosit manopere doosive de către minor pentru a induce celeilalte părţi credinţa greşită că este capabi
să contracleze, abia atunci instanţa ar fi menţinut contractuL in temeiul principiului răspunderii civile delictuale Prin urmare.
varianta de răspuns de Ia Iitera A este gresilă.
Odatä anulatä convenţia de vănzare. părţiie. dacä există solicitare expresă din partea acestom, vor trebui repuse în situaţia
anterioară, ca efect aI nulitäţii. Restituirea prestaţiilor se va face potrivit regulilor stabilite în art. 1639-1647 C.civ.. astfel cum
prevede expres art, 1254 a!in. (3) Cciv.
Având în vedere că una dintre pärţi este un incapabil (X.), acesta va fi obligat sä restituie prestaţflle primite numai în Iimita
folosului realizat, apreciat Ia data cererii Tn anulare [art. 1647 alin. (1)C.civ.]. Tn speţa dată, X., cu banii primiţi. şi-a plătit o datorie
(200 de Iei), şi-a cumpărat cu 600 de Iei un alt teIefon şi a organizat o petrecere pentru prietenii săi, pentru care a cheltuit suma
de 300 Iei. rămănánd cu 100 Iei. Putem aíirma. deci. că folosul efectiv realizat de X, este în valoare de 900 de Iei, compus
din suma cu care a achitat imprumutul (200 de Iei), suma dată pentru achiziţionarea unui nou telefon (600 de Iei) şi suma de
100 de Iei, care i-a rămas. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă.
Dacă insă ceI Iipsitde capacitate deplinä de exerciţiu a făcut, cu intenţie sau din culpă gravä. ca restituirea sä fie imposibilă,
eI va fi obligat, prin excepţie de Ia regula prevăzută de art 1647 alin. (1) C.civ, Ia restituirea integrală a ceea cea primit în
temeiul contractului nul. Prin urmare, in situaţia premisă Ia care face referire varianta de răspuns de Ia Iitera C, X, va fi obligat
Ia restituirea integrală a sumei de 1200 de Iei, făcănd astfel ca aceastä variantä să fie corectă.
TE0NA ELENA RĂDULESCU, TUOOR-VLAD RÄDULESCU EXPLICAŢII 77

10. Răspuns: A, B (primire În profesie avocat stagiar, 2016)

—

X. şi Y. au imprumutat de Ia l suma de 800 de Iei. Aşadar, ne aflăm în faţa unui raport juridic obligaţional, cu pluralitate de
debitori. Ca regulă, ori de câte ori părţile nu prevăd expres, ori nu rezultä aIifeI din Iege ori din natura bunului ce face obiectul
prestaţiei, obligaţia cu pluralitate de debitori este o obligaţie divizibilă.
Obligaţia este divizibilä intre mai mulţi debitori când aceştia sunt obligaţi faţă de creditor Ia aceeaşi prestaţie, dar fiecare
dintre ei nu poate fi constrăns Ia executarea obligaţiei decât separat şi in Iimita părţii sale de datorie [art. 1422 alin. (1) C.civ.].
Aşadar. 1., creditorul celor doi debitori, este indreptăţit să solicile de Ia fiecare suma de 400 de Iei, insă dacă unuI dintre debitori
pläteşte creditorului intreaga sumă, atunci acesta fie va solicita de Ia creditor restituirea părţii pe care a plătit-o peste datoria
sa. in Iemeiul plăţfl nedatorate, fie va cere de Ia fostul säu codebitor să ii restituie partea din datorie ce ii revenea acestuia, in
temeiul subrogaţiei personale.
Prin urmare. variantele de răspuns A şi B sunt corecte, în timp ce varianta de răspuns de Ia litera C este greşită. l nefiind
in măsură să refuze restítuirea cätre X. a sumei de 400 de Iei, intrucât plata făcută de X. este nedatorată.

§3. Actul juridic civil

3.1. Noiune i clasificări. Condąii de fond şi íormă

I 11. Răspuns: A (admitere INM şi în magistraturâ, 2015)

Condiţiile de valabilitate, defond. ale unui act juridic, prevăzute de art. 1179 aIin (1) C.civ., sunt capacitatea dea contracta,
consimţămăntul părţilor, un obiect determinat şi Iicit şi o cauză Iicită şi morală.
Obiectul actului juridic civiL pentru a fi valabil, trebuie să existe, să fie determinat, Iicit şi posibil. Dacă obiectul actului juridic
nu este determinat şi Iicit. sancţiunea este nulitatea absolută a contractului, astfel cum prevede art 1225 alin. (2) C.civ. Deci,
varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşită.
Dacă vorbim despre obiectul obligaţiei (prestaţia Ia care se angajează debitorul), acesta trebuie să fie determinat sau ceI
puţin determinabil şi Iicit [art. 1226 alin. (1) Cciv.].
Tn fine, cu privire Ia bunurile ce pot face obiectul prestaţiei, art 1228 C.civ. statueazä că poate fi vorba şi despre bunuri
viitoare, după cum poate fi vorba şi despre bunuri ce aparţin unui terţ, dacâ Iegea nu interzice expres acest Iucru (art. 1230
C.civ.). ln consecinţă, varianta de räspuns de Ia Iitera A este corectă.
Varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită, deoarece atăt dolul, căt şi violenţa presupun existenţa unei fapte ilicite, ce
atrage răspunderea delictuală a autorului, indiferent că este vorba despre cocontractantul celui aI cărui consimţămănt a fost
viciat ori de un teij (art. 1257 Cciv.).

I 12. Răspuns: B (admitere în magistratură, iunie 2019)

Nu orice eroare, in sensul unei false reprezentări a realitäţii, constituie viciu de consimţămănt, care are aptitudinea dea
duce Ia anularea actului juridic, ci doar acea eroare scuzabilă, esenţială, care priveşte un element determinant aI actului juridic
civiL Aşadar, varianta de răspuns de Ia IiteraA este greşitä, intrucăt una dintre cerinţele erorii, ca viciu de consimţămănt, este
ca ea să fie scuzabilă.
Este scuzabilă acea eroare care nu poate fi reproşatä pärţii care a avut o falsă reprezentare a realitäţii Ia incheierea actului
juridic, deci care nu este urmare a Iipsei de informare sau a neglijenţei părţii respective, in timp ce eroarea nescuzabilă poate fi
definită ca eroarea imputabilä pärţii. in sensul că poartă asupra unui fapt care, după imprejurări, putea fi cunoscut cu diligenţe
rezonabile Ĺart 1208 alin. (1) C.civ.1 (G. BoRo', MM. PIvNIcERu. cA. ANGHELE5cu, 8. NAZAT. 1. NIc0LAE, î-V. RĂDuLE5cu.
Fişe de drept civît, ed. a 3-a. Ed. Hamangiu, 2018, p. 65 in continuare Fişe, 2018). ln consecinţă, varianta de răspuns de Ia
—

Iitera B este corectă, contractul de comodat neputănd fi anulat pentru eroare atăta vreme căt aceasta a purtat asupra unui fapt
care, după imprejurări, putea fi cunoscut cu diligenţe rezonabile.
Tn ceea ce priveşte eroarea de drept potrivit art. 1207 alin. (3) Cciv., aceasta poate duce Ia nulitatea relativă a unui act
juridic numai dacä este esenţială, respectiv dacă priveşte o normă juridică determinantă, potrivit voinţei părţilor, şi dacă norma
respectivă nu este nici previzibilă şi nici accesibilä [art. 1208 alin. (2) Cciv.]. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera c este
greşită, eroarea neputănd fi invocată cu privire Ia interpretarea dispoziţiilor Iegale, atăta vreme căt acestea sunt accesibile şi
previzibile.

I 13. Răspuns: A (admitere 1NM şi în magistraturä, 2014)

Eroarea este viciul de consimţămănt ce constă in falsa reprezentare a unor imprejurări Ia momentul incheierii unui act
juridic civiL in timp ce dolul este definit ca fiind inducerea in eroare a unei persoane, prin mijloace viclene, pentru a o determina
să incheie un anumit act juridic. Cu alte cuvinte, dolul este o eroare provocată. Aşadar. dolul presupune, pe Iăngă un element
subiectiv (pe care iI intălnim şi Ia eroare), şi un element obiectiv, constănd intr-o acţiune ilicitä de folosire a unor mijloace
viclene in scopul inducerii in eroare a unei persoane cu ocazia incheierii unui act juridic civiL Din acest motiv, spre deosebire
78 EXPLICATII DREPT CIVIL L PĂRTEA CENERALÄ PER5OĂNA FIZICĂ şl PERSDAŃA JURIDICĂ

de eroare, unde unica sancţiune este anulurea contractului, in cazul dolului, ceI indus in eroare mai are. pe Iăngă o acţiune in
anulare, şi o acţiune Tn răspundere civilă delictuală indreptatä împotriva autorului faptei ilicite pentru acoperirea prejudiciului.
Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă, aceasta fiind o deosebire intre cele douä vicii de consimţămănt (pentru
un tabel comparativ intre vŕciile de consimţămănt. a se Vedea Fise. 2019. p. 76-77).
Tn privinţa domeniului de aplicare. aţăt eroarea, căt şi dolul, pot afecta orice fel de acte juridice civiie. Deşi, din cerinţa ca
rîianoperele viciene să provină de Ia cealaltä pane, de Ia reprezentanwl, prepusul ori gerantul afacerllorceeitalte pärţi sau de Ia
un terţ [prevazuta da art 1214 alin. (1) şi (3) şi art 1215 C.civI, ar rezulta că dolul este aplicabil doar actelor śuridice bilaterale,
deoarece numai in cazul acestora se poate vorbI de ceaIaItă part&. se reţine că dolul (sub forma captaţiei sau sugestiei) poate
fi intălnit şi Ia actele juridice unilaterale, caz in care nu mai este necesarä indeplinirea cerinţei in discuţie (Fíşe, 2019, p. 69).
Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşită.
In fine, din punctul de vedere aI probei, atât eroarea, căt şi dolul trebuie dovedite de ceI care Ie invocă, neexistănd o
prezumţie Iegală de eroare ori de dol. De altfel, art. 1214 alin. (4) prevede expres că dolul nu se prezumä. Deosebirea intre cele
două vicň de consimţămánt, din acest punct de vedere, este aceea că eroarea, conţinănd doar un element subiectiv, nu şi unuI
obiectiv, este mai greu de dovedit, dar acest Iucru nu inseamnă că ceI ce o invocă nu are sarcina probei faptului alegat. Pentru
aceste motive, ţinănd seama că ambele vicíi trebuie dovedite, neflind prezumate, varianta de răspuns de la Iitera C este greşitä.

14. Râspuns: A, C (admitere in magistratură, aprilie 2017)

Cerinţele erorii, pentru a fl viciu de consimţämânt, sunt următoarele (1) să fle esenţială; (2) să fle scuzabilä; (3) in cazul
actelor juridice bilaterale sau pturilaterale cu titlu oneros, este necesar ca partea cocontractantä să fi ştiut ori să fitrebuit să ştie
că elementul faIs reprezentat este determinant pentru incheierea actului juridic (art. 1207 alin. <1) C.civ.j (Fişe, 2019, p. 66-67),
Prin eroare scuzabilä inţelegem eroarea care nu poate fl reproşatä parţii care a avut o falsä reprezentare a realltâţil Ia
incheierea actului juiidic, deci care nu este urmarea Iipsei de Inţormare sau neglijenţei părţii respective, in timp ce eroarea
noscuzabilă este eroarea imputabilă părtii řn sensul că poartă asupra unui fapt care dupä imprejllrări putea fi cunoscut cu
diligenţe rezonabile <Fişe. 2019. p. 66). Nu sunt scuzabile: eroarea asupra solvabilităţfl cocontractantului: aprecierea eronată
asupra rentahilităţii unei operaţiuni juridlce. eroarea asupra unui element cu privire Ia care ńscul de eroare a ĺost asumat de
ceI care o invocă sau, dupä imprejurări, trebuia să e asumat de acesta (art 1209 C civĄ
Prin urmare, contractul nu va putea fi anulat cănd eroarea nu este scuzabiiă, respectiv când faptul asupra căruia a purtat
eroarea putea fi cunoscut. după imprejurări. cu diligenţe rezonabile şi când eroarea poartă asupra unui etement cu privire Ia
care riscul de eroare a fost asumat de ceI care o invocă. Asadar variantele de răspunsA i C sunt corecte, varianta de räspuns
de Ia Iitera B fiind gresită reprezentánd intocmai definitia erorii viçiLI de ronsimţámănt
—

15. Răspuns: 8, c (‚ndmire ín profesic avocat deflnitiv, 2015)

—

Eroarea, după natura realităţii faIs reprezentate, se clasiflcă in eroare de fapt şi eroare de drept. Eroarea de fapt constä in
falsa reprezentare a unei stări sau situaţii faptice Ia incheierea actului juridic, pe când eroarea de drept este viciu de consimţămănt
atunci cănd priveşte o normă juridică determinantă, potrivit voinţei pärţilor, pentru incheierea contractului [art. 1207 alin. (3)
c.civ L Prin urmare, varianta de räspuns de Ia Iitera A este gresitä.
Spre deosebire de eroare, unde falsa reprezentare a realităţii trebuie să fie esenţialä pentru incheierea contractului pentru
a se putea cere anularea contractului, in materia dolului, care este o eroare pĺovocatä, art. 1214 alin. (2) C.civ prevede expres
cä partea aI cărei consimţămănt a fost viciat prin manoperele dolosive ate celeilalte pärţi va putea obţine anularea actului chiar
dacă eroarea nu a fost esenţială. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia litera B este corectă.
In flne, potrivit art 1209 c.civ, nu atrage anularea contractutui eroarea care poartă asupra unui element cu privire Ia care
riscul de eroare a fost asumat de ceI care o nvocä, astfel cä varianta de răspuns de Ia lilera c este corectă.

16. Räspuns: A, c (admitere 1NM şi in magistratură, 2016)

OoIuI, viciu de consimţämânt, este o eroare provocată, iar nu spontană, precum eroarea propriu-zisä, Sfera de aplicare a
dolului este mai mare decât cea in cazulerorii,intrucăĺ, potrivit art 1214 alin. (2)C.civ., partea alcäreiconsimţămăntaĺostviciat
prin dol poate cere anularea contractului, chiar dacă eroarea in care s-a aflat nu a fost esentjalä (Fişe, 2019. p. 67-68). Aşadar.
se poate cere anularea actului chiar dacă eroarea in care s-a aflat cel al cârui consimţămănt a fost viciat nu a fost esenţiatâ.
varianta de räspuns de Ia Iitera B nind. deci, incorectä
Vicierea consimţămăntutui prin doI poate fi intălnită atăt Ia actele unilaterale, cât şi Ia cele bilaterale In cazul acastora din
urmă. manoperele viclene trebuie să provină de Ia cealaltă pade, de Ia reprezentantul, prepusul ori gerantul afacerilor celeilatte
părţi sau de Ia un terţ, insă, in acest din urmä caz, numai atunci când cocontractantul a cunoscut sau, dupä caz, ar fi trebuit sä
cunoască existenţa dolului Iaincheierea contractului [art 1214 alin. (1)şi (3) Cciv, şi art 1215 alin. (1)CcivJ Deci, varianta
de răspuns de Ia Iitera A este corectä, inducerea in eroare putănd proveni de Ia reprezentantul celeilalte părţi.
Tn flne. conform art 1257 C.civ in caz de dol. ceI aI cărui consimţămănt a fost viciat de către cealaltä parte, poate pretinde.
.

in afară de anularea actului şi daune-interese, in temeiul răspunderii civile delictuale, manoperele viclene reprezentănd. in
TE0NA ELENA RĂDULESCU, TUDOR-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII 79

esenţä, ĺapte ilicite. Tn consecinţä, varianta de răspuns de Ia Iitera C este, Ia răndul ei, corectă. Dacă insă dolul a provenit din
partea unui terţ. iar cocon(ractantul nu a avut cunoştinţă de existenţa sa Ia momentul incheierii contractului, partea indusă Fn
eroare nu mai are dreptul dea anula actul, ci este indreptăţită numai Ia daune-interese de Ia ceI responsabil de actele viclene.

I 17. Răspuns: 8, c (primire în profesie avocat sta giar. 2014)

—

Ameninţarea cu exerciţiul unui drept este o ameninţare Iegitimä. care nu Constituie VCjU de consimţămánt. Dacă insă
ameninţarea Cu un drept a fost un prilej pentru un creditor dea obţine un avantaj exagerat şi injust, atunci violenţa va deveni
nelegitimă. constituind viciu de consimţămănt (art. 1217 C.civ.) (Fişe, 2019, p. 71).
Aşadar, in speţa dată, consimţämăntul Iui A. a fost viciat prin violenţă, in forma prevăzută Ia art 1217 Cciv., motiv pentru
care contractul incheiat de acesta este anulabil (Iovit de nulitate relativă). desfiinţarea actului putánd fi cerută doar de ceI aI
cărui consimţămănt a fost viciat (A.). Prin urmare, varianta de răspuns dea Iitera A este greşită, in speţă nefiind vorba despre
viciul de consimţămănt aI Ieziunfl, ci despre ceI aI violenţei. astfel cum am arätat mai sus.
Prin urmare, A, poate cere instanţei fie anularea contractului pentru vicierea consimţămăntului prin violenţă şi daune-interese
(ameninţarea constituind un fapt ilicit, pentru care ceI care a săvărşit-o trebuie să fie tras Ia räspundere delictuală). fie menţinerea
contractului anulabil (confirmănd deci nulitatea relativá) şi reducerea prestaţiei sale cu valoarea daunelor-interese la care arfi
indreptăţit, potrivit art 1257 teza finalä C.civ.
Prin urrnare. variantele de răspuns de Ia Iiterele 8 şi C sunt cele corecte.

I 1. Räspuns: A (admitere în magistratură, mai 2018)

Violenţa este definită ca ameninţarea unei persoane cu un rău de natură să ii provoace, färă drept, o temere ce o determină
să incheie un act juridic pe care altfel nu I-ar fi incheiat (Fişe, 2019, p. 70). Ameninţarea cu un rău poate proveni, in cazul
actelor bilaterale, fie de Ia cealaltă parte contractantă, fie de Ia un terţ, insă numai dacă partea aI cărei consirnţămănt nu a fost
viciat cunoştea sau, după caz, trebuia să cunoască, violenţa săvărşită de acesta [art. 1220 alin. (1) C.civI. In aceastä a doua
situaţie, respectiv când temerea este insuflată de un terţ, acesta va răspunde, independent dacä cealaltä parte cunoştea sau
nu de existenţa violenţei, in temeiul răspunderii civile delictuale, pentru prejudiciile ce rezultă din ameninţare (art. 1220 alin. (2)
c.civ]. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşitä, intrucăt condiţionează tragerea Ia räspundere delictuală a
terţului de cunoaşterea de către cealaltä partea violenţei.
Violenţa, ca viciu de consimţămănt, dă dreptul părţii a cärei voinţă a fost afectată, să ceară, pe Iăngă anularea contractului,
şi daune-interese sau, dacă preferä menţinerea contractului, să solicite reducerea prestaţiei sale cu valoarea daunelor-interese
Ia care ar fi îndreptăţit (art. 1257 C.civ.). Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectä.
Pentru a putea vorbi însă despre violenţă este necesar, printre altele, ca ameninţarea să fie nelegitimă (injustä), intrucât
dacă ameninţarea cu un rău este justă (spre exemplu, creditorul iI ameninţă pe debitor cu rezilierea contractului in cazul
nerespectării obligaţiilor contractuale asumate de acesta), nu ne mai afiäm în faţa unui viciu de consimţämănt, ci a exercitării,
cu bună-credinţă şi in Iimitele interne şi externe, a unui drept. Deci, varianta de räspuns de Ia Iitera B este, Ia răndul ei, greşită.

I 19. Răspuns: A, B (admitere INM, noiembrie 2019)

Violenţa, ca viciu de consimţămănt, presupune o ameninţare indreptată impotriva uneia dintre pärţi, fäcutä cu scopul de
a determina respectiva parte să încheie un act juridic pe care altfel nu I-ar încheia, Aşadar, violenţa presupune existenţa unui
fapt ilicit ameninţarea, motiv pentru care. pe Iăngă nulitatea relativă a actului incheiat sub imperiul ameninţărH, acest viciu
—

de consimţămănt atrage şi räspunderea delictualá a celui care a produs temerea.

Tn consecinţă. partea aI cărei consimţămănt a fost viciat prin violenţă este indreptăţită să pretindä anularea contractului.
dar şi daune-interese sau. dacă preferă menţinerea contractului, poate solicita numai reducerea presżaţiei sale cu v&oarea
daunelor-interese Ia care ar fi indreptăţit (art. 1257 Cciv). Tn consecinţă. variantele de răspuns de Ia IitereleA şi B sunt corecte.
Tn privinţa posibilităţii de adaptare a contractului, această variantă este in mod expres preväzută in caz de eroare (art. 1213
Cciv.) sau Ieziune [art. 1222 alin. (3) C.civ.] şi admisă doctrinarîn cazul dolului (in acest sens, Fişe, 2018. p. 69). Prin urmare.
in caz de violenţă, nu este recunoscut victimei dreptul dea cere adaptarea contractului, motiv pentru care varianla de răspuns
de Ia Iitera C este greşită.

I 20. Răspuns: c (admitere in magistratură, august 2013)

Domeniul de aplicare a Ieziunii in cazul majorului este mai extins decăt in cazul minorului (a persoanei cu capacitate restrănsă
de exerciţiu). Astfel, ca regulă, spre deosebire de minor, care poate cere anularea pentru Ieziune doar a actelor bilaterale. cu
titlu oneros şi comutative. de administrare. majorul poate obţine desfiinţarea pentru Ieziune a oricăror acte juridice bilaterale.
cu titlu oneros şi comutative, indiferent dacä sunt de dispoziţie sau de administrare, Iegea nefăcănd nicio menţiune expresă
din acest punct de vedere. Aşadar, varianta de răspuns de la litera A este greşită. Ieziunea in cazul majorului nefiind Iimitală
numai Ia actele juridice bilaterale de dispoziţie.
80 EXPLICAŢII DREPT CIVIL. 1. PARTEA GENERALÄ. PERSOANA FIZICÄ l PERSOANA JURIDICĂ

Existä totuşi O dispoziţie expresă care ingrădeşte posibilitatea anulării pentru Ieziune a anumitor contracte, respectiv in
materia tranzacţiei. a actetor &eatorii şi a altor contracte anume prevázute de Iege (art. 1224 C.civ). Faţä de aceastä prevedere
Iegală, varianta de răspuns de la Iilera C apare ca fiind corectă,
Varianta de răspuns de Ia iilera B de răspuns este, de asemenea, greşită, intrucât teziunea nu presupune in toate cazurile
o disproportie văditä intre conlraprestaţii, cäci în cazul minnrulţji, va exista lezitine şi atunci cánd acesta işi asumă o obligaţie
excesivä prin raportare la starea sa patdmonială, Ia avantajeíe pe care te obţine din contract ori Ia ansamblul circumstanţeíor
[art. 1221 alin. (3) C civ.J Deci, in cazul actului incheial de minor, existenţa leziunii se va aprecia nu numai in raport de valoarea
prestaţiei contractantului său, ci şi prin raportare la elementele preväzute expres de art. 1221 alin. (3) Cciv.

21. Răspuns: C (primire în profesie avocat sta giar, 2013)

—

Domeniul de aplicarea leziunii nu mai este, potrivit actualului Cod civil, limitat numai la actele de administrare incheiate de
minorul cu capacitate restränsă de exerciţiu, singur, fără incuvmnţarea ocrotitorului legal, Potrivit art 1221 Cciv., existä Ieziune
atunci când una dintre pärţi, pmfitând de starea de nevoie, de tipsa de experienţâ ori de Iipsa de cunoştinţe a celeilatte pârţi,
stipuleazä in ťavoarea sa ori a unei alte persoane o prestaţie de o vaioare considera bil mai mare, Ia data incheierö contractului,
decât valoarea proprioi prestaţii. Aşadar. majorul (sau, in general, persoana cu capacitate deplină de exerciţiu) care invocă
incheierea unui act lezionar. trebuie să facă dovada indeplinirfl cednţelor prevăzute de articolul arătat mai sus pentru a se
putea conslata existenţa leiiunń.
Odatä dovedită eziunea, persoana al cărei consimţămánt a fost viciat poate cere, Ia alegerea sa, fie anularea contractului.
fie reducerea obligaţiilor sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi indreptăţită [art. 1222 alin. (1) CcivJ. insă intr-un
termen de prescňpţie de 1 an, care incepe să curgă de la data incheierii contractului [art. 1223 alin. (1) Cciv.J Legiuiţorul
inslituie astfel o excepţie de la regula prescriptibilităţii acţiunii in anularea unui act juridic civil in termenul general de 3 ani,
slabilind un termen mult mai scurt pentru viciul de consimţămănt al leziunfl, precum şi un unic moment. obiectiv, de la care
acest termen incepe să curga.
Pentru loate argumenlele expuse mai sus, rezullă cä singura variantă corectä de räspuns este C.

j 22. Răspuns: C (admitere in magistratură, aprilie 2017)

Leziunea, ca viciu de consimţământ, atrage, ca sancţiune, fie anularea actului, fio roduccrca obligaţiilor asumate de partea
al cărui consimţămănt a fost viciat cu valoarea daunelor-interese la care ar fi indreptăţită [art. 1222 alin, (1) C.civ.].
Nulitatea relativă insă nu poate fi dispusă in fiecare caz de leziune in parte. Astfel, legiuitorul stabileste condiţii diferite
pcntru anularoa actului. dupä cum victirna eziunii este un minor ori un iiaju.
b privinţa majorului. art 1222 alin. (2) Cciv. prevede că acţiunea in anulare este admisibilă numai dacä leziunea depäşeşte
jumătate din valoarea pe care o avea Ia momentul incheieni actului prestaţia promisá sau executată de partea lezată, şi numai
dacă disproporţia persistă până la data cererii de anulare, Dacă victima leziunii este un minor nulitatea relativă a contractului
poate fi cerută indiferent de disproporţia existentă intre prestaţflle asumate de părţile contractului, motiv pentru care varianta
de răspuns de Ia Iitora A poate fi consideratä greşită
Jri Ioate cazurile insă, contractul poate fi menţinut de cëtre instanţä, dacă cealalta parte oferä, in mod echitabil, o reducerea
propriei creanţe sau. după caz, o majorarea propriei obligaţii, in condiţiile prevăzule de art 1213 C.civ referitoare la adaptarea
contractului [arĹ 1222 alin (3) Cciv J Prin urmare, şi varianta de räspuns de la litera B este incorectă, menţinerea contractului
fiind posibilă prin oferirea fle a unei reduceri a propriei creanţe. fie a unei majoräri a propriei obligaţii, i nicidecum prin oferirea
de căire cealaltä parte a diĺeieiiţei dinţre prestajia pe care a executat-o şi aceea pe care a primit-o de ta victimä.
Comisia de soluţionare a contestaţiilor, in motivarea contestaţiei referiloare Ia varianta de răspuns B. a reţinut cä: Acesf
răspuns trebuia exclus de către candidaţi, deoarece enunţul limiteazâ posibilitatea do menţinere a contractului doar Ia situaţia în
care cealattă parte oferă diferenţa dintre prestaţia executatá si cea primitä, in timp ce dispoziţWe afl. 1222 alin. (3) Cciv, permit
aceastä menţinere in situaţia in care cealallä parte oferă în mod echiżabü o reducere a propriei cmanţe sau o maiorare a
propriei obligaţü.
În mod evident, noţiunea de diferenţä" (ce are un sens matematic in speţô) nu corespunde noţiunii de „echitate care
presupune o apreciere (şi cam, astfel, poate conduce Ia o situaţie in cam ceea ce se o[eră sä nu fie Iix diferenţa dintre prestaţii). Nu
se contestă că, in unele situaţü, diferenţa dintre presta ţii poate reprezenta o manierä echitabită de adaptare a contra ctului,
dar aceasta nu este singura excepţie aşa cum prevede enunţul răspunsului (prin folosirea sintagmei ‚co excepţia cazului").
ĺn űne, varianta de răspuns de Ia lítera C este corectă, intrucát contractul de intreţinere incheiat pe perioadă nedeterminatä
este un contract aleatoriu, iar potrivit art 1224 C.civ, leziunea nu poate afecta aceste tipuri de contracte cu titlu oneros.

I 23. Räspuns: B (primire in profesie avocat deĺinitiv, august 2019)

—

Speţa datä ridică problema leziunii, ca viciu de consimţămănt. Astfel, reclamantul, fiind in nevoie. a văndut părâtului un
apartament a cărui valoare de piaţä era de aproximativ 40000 euro, contra unui preţ mult mai mic, de 25 000 euro. Despre
starea de nevoie in care se afla vánzătorul, cumpărătorul avea cunostinţă, astfel cum reiese din datele ĺurnizate.
TEONA ELENĂ RÄDULE5CU, TUOOR-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII B1

in aceste condiţii, vănzătorul a formUlat o cerere de chemare în judecată, Tn contradictoriu CU cumpärătorUl, solicitănd
instanţei să pronunţe anUlarea contractUlui de vânzare încheiat.
Tn privinţa aplicării acestei sancţiUni, Urmează a se reţine dispoziţiile art. 1222 alin. (2) C.civ., potrivit cărora acţiunea
in anulare este admisibilä numai dacă Ieziunea depăşeşte jumătate din valoarea pe care o avea, Ia momentul incheierii
contractUlUi. prestaţia promisă Sau executată de partea Iezată. Tn consecinţă, având in vedere că preţUI primit de vănzător nu
este mai mic de jumătate din valoarea bunului Ia momentul vănzării, acţiunea in anUlare nu are cum să fie admisă. Aşadar,
varianta de räspuns A este falsă.
ln privinţa posibilităţii menţineriicontractului, art. l222aIin.(3)C.civ.facetrimitereladispoziţiile art. 1213 C.civ.. caresevor
aplica in mod corespunzător ĺn consecinţă. pentru a fi menţinut contractul, cumpărătorul trebuie sä declare câ este de acord cu
executarea sau să execute fără intărziere contractul, in sensul plăţii unui preţ de aproximativ 40.000 de euro, care reprezintă
valoarea de piaţă de Ia momentul incheierii vănzării. Acest Iucru ar presupune ca párátul sä declare că va plăti o diferenţă
de aproximativ 15.000 de euro, nicidecum una de 5.000 de euro, pănă Ia valoarea de 30.000 euro, căt valorează in prezent
imobilul, Din aceste raţiuni. instanţa nu poate face aplicarea dispoziţiilor art. 1222 alin. (3) C.civ. şi sä dispună menţinerea
contractului. astfel că nici varianta de răspuns C nu este corectä.
In consecinţă, çum condiţiie anulări contractului pentru Ieziune nu sunt indeplinite, aşa cum arätat anterior, singura varianta
corectă de răspuns este cea de Ia Iitera B,

24. Răspuns; A, c (admitere INM şi în magistraturá, 2012)

Pentru a putea vorbi despre Ieziune in cazul minorului, trebuie indeplinite urmätoarele condiţii: (1) să fie vorba de un act
juridic de administrare; (2) să fie un act juridic bilateral, cu titlu oneros şi comutativ, nu şialeatorîu (art. 1224 C.civ.); (3) sä fie
incheiatde minorul cu capacitate de exerciţiu restrănsă (între 14 şi 18 ani), singur, fărä incuviinţarea ocrotitorului Iegal şi (4)
să fie păgubitor pentru minor prin aceI act, minorul îşi asumä o obligaţie excesivă prin raportare Ia starea sa patrimonialä,
—

Ia avantajele pe care Ie obţine din contract ori Ia ansamblul circumstanţelor [art. 1221 alin. (3) C.civ.]; caraclerul excesiv aI
obtigaţiei asumate se apreciază prin raportare la monientul Jncheîerü conlractului (Fişe, 2019, p. 74-75).
Din trecerea in revistă a condiţiilor Ieziunii in cazul persoanei cu capacitate restrănsă de exerciţiu, reiese că variante!e de
răspuns A şi C sunt corecte, varianta de răspuns de Ia Iitera B fiind greşită prin raportare Ia momentul Ia care trebuie verificat
caracterul excesiv aI obligaţiei asumate de minor

I 25. Räspuns: A (primire în profesie avocat dcfinîtiv, 2016)

—

Pentru ca un contract sinalagmatic să fie anulat pentru Ieziune este necesar ca disproporţia dintre contraprestaţii să
depăşească jumătate din valoarea pe care o avea, Ia momentul incheierii contractului, prestaţia promisă sau presiatä de partea
Iezatä, disproporţia trebuind să existe pănă Ia data cererii de anulare [art. 1222 alin. (2) C.civ.].
Cum Ia momentul Ia care a fost introdusă acţiunea, preţuI de piaţä aI terenului a scăzut, fiind chiar mai mic decăt ceI plătit
vănzälorului in anul 2016, acţiunea urmeazä a fi respinsă, ca neintemeiată, varianta de räspuns de Ia Iitera Afiind corectă, cu
consecinţa firească a considerării ca greşită a variantei de răspuns de Ia Iitera B.
Varianta de răspuns de Ia Iitera C este, Ia rândul ei, incorectă, avănd in vedere că excepţia prescripţiei dreplului material
Ia acţiune nu a fost invocată de părăt, singura parte indreptăţită să o invoce, potrivit art. 2512 C.civ.

I 26. Räspuns: B, C (primire în proťesie avocat stagiar, 2012)

—

Viciile de consimţămănt (eroarea. dolul, violen(a şi Ieziunea) sunt sancţionate cu nulitatea relativä a contractului care poate
fi solicitatä, ca regulä, in iermenul general de prescripţie de 3 ani, Cu toate acestea. art. 1223 C.civ. stabileşte cä, prin excepţie
de Ia regulă, dreptul Ia acţiunea in anulare sau in reducerea obligaţiilor pentru Ieziune se prescrie in termen de un an de Ia
data incheieńi contractului. rezultă astfel că varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşitä.
Varianta de răspuns de Ia Iitera B a urmărit verificarea cunoştinţelor in materia viciului de consimţămănt aI violenţei. mai
precis cu privire Ia cerinţele de existenţă a acestui viciu Astfel, ameninţarea cu un räu trebuie sä fie injustă (nelegitimă). de
natură să provoace o temere determinantă pentru incheierea contractului şi să provină de Ia cealaltă parte sau să fie cunoscută
de aceasta (art. 1216 C.civ.), Cu toate acestea, temerea reverenţiarä reprezintă mai puţin o ameninţare, ci mai mult un respect
pe care unele persoane iI datorează altora, aşa incát temerea generată de un asemenea respect nu mai apare ca nelegitimă
(ađ. 1219 C.civ.), Varianta de răspuns de Ia Iitera B este. in consecinţă. corectă.
in üne, cea de-a treia variantă reia dispoziţiile art 1214 alin. (2) C.civ, potrivit cărora partea aI cărei consimţămănt a fost
viciat piin doI poate cere anularea contractului, chiar dacă eroarea in care s-a aflat nu a fost esenţială. Se slatuează astfel că
sfera de aplicare a dolului este mai mare decát cea in cazul erorii, unde trebuie verificat caracterul esenţial aI falsei reprezentări
a reaIităL Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă.
27. Răspuns: A, B (primirc in pmfesie avocat definitiv, 2014)
—

lntre A. şi 8. s-a incheiat un contract cu nerespectarea condiţiilor de valabilitate referitoare Ia consimţămăntul părţilor, mai
exact prin inducerea in eroare a Iui 8. de către A. In aceaştä situaţie, contractul incheiat intre A. şi 8. este Iovit de nulitate
 -
——-—-= p — -.

82 EXPLICAŢII OREPTCIVIL. 1. PARTEAGENERALÂ. PERSOANAFIZICÄSI PER5OANĄJURIDICĂ

relativă, care, potrivit art 1248 alin. (4) C.civ., este susceptibilă de confirmare. Validarea contractului prin confirmare poate
fi făcută numai de partea care poate cere şi anularea actului, in speţa de faţă fiind ceI aI cäwi consimţămănt a fost viciat la
momentul incheierii contractului, adică 6. Totuşi, 6. poate fi pus in intărziere de cätre cocontractantul său printr-o notificare prin
care sä se solicite fie sä confirme actul anulabil. fie să exercite acţiunea in anulare, in termen de 6 luni de la notificare. sub
sancţiunea decăderii din dreptul dea cere anularea contractului Iart. 1263 alin, (6) C.civ.], Iucru care, de altfel, s-a şi petrecut
liitruçăt 6. şi-a executat obligaţia näscută din contract in termenul de 6 Iuni prevăzut de ege, se constatä că, in realiiate,
acesta a inţeles să confirme tacit actul, fiind in cunoştinţá de cauză cu privire Ia cauza de nulitate (deoarece a fost notificat
cu privire Ia dol), voinţa dea renunţa Ia dreptul dea invoca nulitatea í,ind certă, astfe! cum prelinde şi art. 1262 alin (2) Cciv
Aadar. A. a renunţat Ia dreptul de a cere anularea actuui, orice cerere ulteńoarä adresată instanţei. de desfiinţare a contractului
din acest considerent, urmănd a fi respinsă. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia litera A este corectä.
Cu toate acestea, astfel cum prevede art 1265 alin. (3) C.civ., conlirmarea unui contmctanulabH pentru vicierea consimţămăntului
prin doI sau violenţă nu implicä prin ea insäşi i renunţarea la dreptul dea cere daune-interese Prin urmare. chiar dacá B. a
confirmat actul, el are in continuare dreptul de a pretinde despăgubiri de la cel responsabil pentru prejudiciul cauzat prin
inducerea sa in eroare (in speţă A), fapta ilicitä existănd in continuare, independent de desfiinţarea sau nu a contraclului pentru
dol. Asadar, dacă 6. formulează o cerere prin care solicilă şi anularea cnntractului incheiat cu A., dar şi daune-interese. instanţa
urmeazá a-i respinge capälul de cerere referitor la anularea contractului, însă va putea sä admită cel referitor la repararea
prejudiciului cauzat de A. prin manoperele dolosive folosite Ia incheierea coníractului, dacă, bineinţeles, va face dovada tuturor
condiţiilor răspundern civile delictuale,
Aşadar, şi varianta de răspuns de la litera B este corectă, in timp ce varianta de răspuns de la litera C este greşită

28. Răspuns: A, C (admitere INM şi în magistratură, 2Ql6

Actul confirmativ este acel act unilaleral prin care persoana indrepláţitä sa invoce nulitalea relativä a unui contract renunţä
la acest drept Actul confirmativ, pentru a produce efecte juridice, trebuie să indcplinească o serie de condiţii să provinä de
la cel indreptăţit să invoce nulitatea relativä (in speţa noasträ, de la cel aI cărui consimţämănt a fost viciat prin violenţă), sä fi
incetat motivul de nulitate la momentul actului confirmativ (in cazul nostru, este necesar ca la momentul actului confirmativ sä
fi incetat violenţa) şi să aibä conţinutul expres prevăzut de art 1264 C.civ. (să cuprindă obiectul, cauza şi natura obligaţiei şi
să facă menţiune despre motivul acţiunii în anulare şi despre intenţia dea repara viciul pe care se intemeiază acea acţiune).
Dacä toate aceste condiţii sunt indeplinite, confirmarea va produce efecte retroactive, in sensul că actul anulabil va fi
considerat valabil chiar de la momentul incheierii sale [art. 1265 alin. (1) Cciv], Cu toate insă că se renunţä la posibilitatea
dea se invoca niilitatea relativă legiuitorul prevede expres că aceată manifestare de voinţä exprimată in legäturä cu un act
anulabíl pentru dol sau violenţă, nu atrage dupä sine şi slingerea dreptului dea cere daune-interese, in temeiul răspunderii
civile delictuale, pcntru prcjudiciilo cauzate prin faptele ilicite szvărsite [art. 1265 alin. (3) C.civ.].
Avănd in vedere explica(iile oferite mai sus, variantele corecte de răspuns sunt A şi C, varianta de räspuns de la liţera B
flind, in mod evident, greşită.

I 29. Răspuns: B (primire în profesie avocat sta giar, 2018)

—

Din datele speţei reiese cä T. a cumpärat auţomobilul de epocă de la F., cunoscănd anul fabricaţiei acestuia. fiind insă
in eroare cu priviro la condiţiile de inscriere in concurs (credea, in mod greşit, că era permísă inscrierea la concurs şi pentru
autolurismele avănd anul de fabricatie al celui proaspăt cumpărat) in consecinţä. eroarea in care s-a aflat T, nu se referea Ia
bunul cumpărat ci privea exclusiv motivul contractului, nefiind, in consecinţă, o eroare esenţială [conform art 1207 alin. (4)
CcivJ. Prin urmare, putem afirma că varianta de răspuns de la lilera C nu este corectă, nefiind vorba despre o eroare esenţială
aptä să ducă la anularea contractului.
Nici varianta de răspuns de la litera A nu este corectă, dacă avem in vedere condiţiile in care se poate obţine anularea
contractului pentru leziune, prevăzute de art. 1222 alin. (2) Cciv. Astfel, nefiind vorba despre un act încheiat de un minor.
acţiunea in anulare este admisibilä numai dacă leziunea depăşeşte jumätate din valoarea pe care o avea, la momentul incheierii
contractului, prestaţia promisă sau executată de partea lezată, disproporţie care trebuie să subziste pănä la data cererii in
anulare. Cum disproporţia intre prestaţii este de doar 20%, acţiunea in anulare pentru leziune nu ar fi admisibilă
Singura variantä corectä este cea de la litera B, faţă de dispoziţii!e art 1222 alin. (1) teza finală C.civ., conform cărora partea
aI cărei consimţămănt a ťost vicíat prin Ieziune poate cere. la a/egerea sa, anularea contractuíui [dacă sunt respectate condiţiile
preväzute de ad. 1222 a!in. (2) Cciv.] sau rnducorna obligaţülor saie cu valcarea daunelor-intemse Ia care arfl indreptăţită.

I 30. Răspuns: c (primire În proťesie — avocat sta giar, 2016)

Cauza actului juridiccivil este motivul care determină fiecare parte să incheie contractul (ad. 1235 C.civj. Condiţiile cauzei
sunt: (1) să existe; (2) sä fie licită şi (3) să fie moralá (ad. 1236 C.civ)
Cauza există când partea are aptitudinea de a-şi prefigura corect faptele sale ori consecinţele acestora, Cu alte cuvinte,
lipsa cauzei se poate datora lipsei discernămăntului (Fişo, 2019, p. 83). Insă, lipsa cauzei include şi ipoteza in care cauza

-
TEONA ELENA RĂDULEScU, TUDOR-VLÂD RĂOULE5cU EXPLICAŢII 83

este falsä, deci când partea s-a aflat într-o eroare esenţială şi scuzabilä asupra existenţei cauzei, adică asupra motívului care
a determinat-o să incheie actul juridic (Fişe, 2019, p. 83).
Lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, iar, in situaţia cauzei false, nulitatea relativă a actului va interveni numai
dacă sunt indeplinite condiţiile de Ia eroare viciu de consimţămănt. AstfeI, varianta de räspuns de Ia Iitera C este corectă.
—

Eroarea asupra motivului care a determinat o parte să încheie un act juridic reprezintâ o ipoteză de cauză falsă, ce este
asimilată Iipsei cauzei, sancţiunea in aceastä situaţie fiind nulitatea relativä, şi nu cea absolută, Din acest motiv, varianta de
răspuns de Ia Iitera A este greşită.
Cauza falsă afectează valabilitatea contractului, indiferent dacă este comună sau nu ambelor părţi, motiv pentru care şi
varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşitä.

31. Răspuns; B (admitere INM şi în magistraturä, 2012)

Potrivit art 1235 C.civ., cauza actului juridic civil este deflnitä ca flind motivul care determină fiecare parle să incheie contractul,
iar conform articolului următor, pentru a Ii valabilă, cauza trebuie să existe, sä fie Iicită şi morală [art. 1236 alin. (1) C.cív.J.
cauza este ilicitä cănd este contrarä Iegii şi ordinii publice [art. 1236 alin. (2) c.civ.J, nu şi bun&or moravuń, dar şi atunci
când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme Iegale imperative (art. 1237 C.civ.), aşa-numita fraudă
Ia Iege. Cauza ilicită atrage nulitatea absolută a actului juridic astfel incheiat, dar numai dacă este comună ori, in caz contrar,
dacă cealaltä partea cunoscut-o sau. dupä imprejurări, trebuia să o cunoască [art. 1238 alin. (2) C.civ.1. Se observă. astfel, cä
singura variantă ce răspunde cehnţelor Iegale este varianta de Ia Iitera 8, celelalte două fiind. in mod evident, gresite.

I 32. Răspuns: A, B (primire in profesie avocat sta giar, 2014)

—

Conform art. 1236 C.civ., pentru a fi valabilă. cauza actului juridiccivil trebuie să indeplinească următoarele cerinţe, in mod
cumulativ: să exista să fie Iicitä şi să fie moralä, cauza nu existä atunci cánd partea nu are aptitudinea de a-şi reprezenta
(preflgura) corect faptele sale ori consecinţele acestora. În alte cuvinte. Iipsa cauzei se poate datora Iipsei discemămăntului. Potrivit
art 1238 alin. (1) C.civ.. lipsa cauzei atrage anulabilitatea contra ctuluí, cu excepţia cazului în cam contra ctui a fost greşit calificat
şi poate produce alte efecte juridice (Fişe, 2019. p. 83). Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera c este greşită. sancţiunea
Iipsei cauzei nefiind nulitatea absolută a contractului, ci nulitatea relativă.
Conform art 1236 alin. (2) C.civ., cauza este ilicită atunci când este contrarâ legii şi ordinii publice. De asemenea. cauza
este ilicită şi in ipoteza fraudei Ia Iege, deci atunci cănd actul juridic este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme Iegale
imperative (art. 1237 C.civ.). În cazul actelor juridice nenumite, ar putea să aibă caracter ilicit nu numai motivul determinant, ci
chiar prestaţia Ia care se obligä una din părţi. de exemplu. contractul prin care Primus se obligă să ii plătească Iui Secundus
o sumä de bani dacă acesta din urmă săvărşeşte o anumită infracţiune. cauza ilicită atrage nulitatea absolută a actului juridic
dacă este comunä ori, in caz contrar. dacä cealaltä partea cunoscut-o sau, după imprejurări, trebuia să o cunoască [art. 1238
alin. (2) C.civ.], iar prestaţia primită sau executată in temeiul unei cauze ilicite rămăne intotdeauna supusă restituirii (art. 1638
C.civ.) (Fişe, 2019. p. 84). Raportat Ia aceste scurte consideraţii, se poate concluziona că variantele de răspuns de Ia Iiterele
A şi B sunt cele corecte.

I 33. Răspuns: B, C (admítere INM, 2013)

Consímţămăntul. condiţie generalä de valabilitate a actului juridic civil, poate fi exprimat in scris. verbal sau prin fapte ori
gesturi concludente care. potrivit Iegii, convenţiei părţilor, practicilor statomicite intre acestea sau uianţelor nu Iasă nicio urmă
de indoială asupra intenţiei dea produce efecte juridice (art. 1240 C.civ.).
Ca regulă, tăcerea nu valoreazä consimţămănt, Prin excepţie, täcerea valorează consimţămănt in următoarele cazuri:
cănd Iegea prevede expres aceasta spre exemplu. tacita relocaţiune [art. 1810 alin. (1) C.civ.J; dacă părţile au atribuit expres
—

tăcerii o anumită semniflcaţie juridică (spre exemplu, in cazul stabilirii modalităţń de reinnoire a unei convenţii sau de denunţare
a acesteia); cănd tăcerea are valoare de consimţămănt potrivit obiceiului sau uzurilor proťesionale [spre exempW, art 1196
alin. (2) C.civ., in materia acceptării oferteij (Fişe, 2019, p. 58).
Aşadar, nu in toate cazurile in care nu este necesarä, ad uahditatem sau ad probationem, forma scrisă a actului juridic
tăcerea valorează consimţămănt, ci doar in situaţiile de excepţie Ia care am făcut reterire mai sus, motiv pentru care variantele
corecte de răspuns sunt B şi C.

I 34. Räspuns: A (admitere INM şi in magistraturä, 2012)

Forma ad validitatem este o condiţie de valabilitate a actului juridic civil, esenţială şi specială. care constä in necesitatea
indepliniri formalităţilorprestabilite de Iege, in Iipsa cărora actul nu s-ar putea naşte in mod valabil (Fişe, 2019, p. 86-87). Sancţiunea
nerespectärii formei ad validitatem este nulitatea absolutä a actului juridic civil (art. 1242 alin. (1) C.civ.j, pe care instanţa este
obllgată să o Invoce dIn oflclu, potrivit art 1247 atin. (3) C.civ. cum Iegiuitorul nu face nicio altă precizare, rezuttă că instanţa
va invoca nulitatea absolută in orice situaţie, chiar dacä partea interesată a invocat un alt motiv de nulitate, Din aceste motive,
singura variantă corectă de răspuns este A.

.1 .
a j
84 EXPLICAŢII DREPTCIVIL. 1. PARTEAGENERALĂ, PERS0ANAFIZICÄŞI PERSOANAJURIDICĂ

3.2. ModaIităi1e actuLui juridic civit

35. Răspuns: A (admitere INM şi în magistraturä, 2014)

Dupä criteriul izvorului s'ău. Ierrnenul —modalitate a aclului juridic civil— poate fi clasificatîn termen iegal, termen convenţional
si termen jurisdictional. Acesla din urmă poate fi definit ca acel termen acordat debitorului, Tn cazurile prevăzute de lege, de
către organul de jurisdicţie (dacä organul de jurisdicţie este o instanţä, vorbim despre termen judiciar) (Fişe, 2019, p. 92-93.
Pentru celelalte clasiflcări ale termenului, a se vedea şi p 91)
O situaţie de stabilire judiciară a termenului (fie suspensiv fie extinctiv, intrucăt Iegea nu prevede expres) o regăsim in
art 1415 alin. <1) C.civ, respectiv atunci cănd părţile au convenit să amăne stabilirea termenului sau au prevăzut această
obligaţie in sarcina uneia dinlre ele şi cănd, dupä o duratä rezonabilă de timp, termenul nu a fost încă stabilit, ĺn acest caz,
instanţa va tixa termenul potrivit reguidorapiicabde procedurii ordonanťei preşediniaie, in cadnt unei acţiuni supuse prescripţei
extinctive, in termenul general de 3 ani, care incepe sä curgă dela data incheierii contractului [art. 1415 alin. (3)C.civ.J.
Pentru motivele expuse anterior, se poate concluziona cä singura variantă corectă de räspuns este A.

I 36. Răspuns: C (admitere fNM şi in magistraturä, 2016)

Termenul suspensiv este acel termen care amănă, pănă la implinirea lui, începutul exerciţiului dreptului subiectív civil şi
al executării obligaţiei civile corelative, fiind astfel amúnată scadenţa [art. 1412 alin. (1) C.civ.], in timp ce termenul exlinctiv
amänă. pănă la implinirea lui, stingerea exerciţiului dreptului subiectiv şi a executärii obligaţiei corelative [art. 1412 alin. (2)
Cciv.] (Fžşe, 2019. p. 92).
Faţă de definiţhle celor două tipuri de termene, putem concluziona incă de Ia inceput c,â varianta de răspuns de la litera C
este corectä. aceasta flind principala deosebire dintre termenul suspensiv & cel extinctiv
Termenul mai poate ti clasificat după criteńul cunoaşterii datei implinirfl sale, in termen cert şi termen incert, Termenul cert
este cel a cârui datä de implinire se cunoaşte din chiar momentul incheieni actului, in timp ce termenul incert este cel al cărui
moment de implinire. deşí este sigur, nu este cunoscut la momentul incheierii actului (spre exemplu, data morţii credirentierului
într-un contract de rcntă viagcră) (Fic, 2019, p. 94). Putcm întălni atüt termsno suspensive, căti (eçmcne extinctive incerte.
după cum pot exista termene cede suspensive ori termene certe extinctive. In consecinţä, varianta de răspuns de la litera B
ste yreşitä, nefiind vurba despĺe u deusebire îrl[re cele duuă categorii de termene.
In fine, varianta de răspuns de la litera A este, de asemenea, greşitä, deoarece, in cazul obligaţiei afectate de un termen
extinctiv, prescripţia incepe să curgă de la momentul la care respectiva obligaţie devine exigibilä si debitorul trebuia astfet să o
execute [an. 2524 alin. (1) C.civ.I, in timp ce in cazul obligaţiei afectate oe un termen suspensiv. prescripţia va incepe sa curga
de la momentul împlinirii termenului sau, după caz, de la data renunţării Ia beneficiul termenului stabilit exclusiv în favoarea
creditorului [art. 2524 alin. (2) C.civ.J.

I 37. Răspuns: A (primire in proťesie avocat definitiv, 2015)

—

Decäderea din beneficiul termonului esle o sancţiune civilă ce are ca efect declararea de indată a exigibilitäţii unei obligaţii
al cärui terriieri susperlsiv nu fusese încă implinit. Prin urmare, situaţia premisă o constituie existenţa unei obligaţii afectate de
un termen suspensiv, prevăzut in favoarea debitorului, neimplinit incä.
Cauzele care pot duce la decăderea din beneflciui (ermenului sunl prevăzute în art. 1417 alin (1) C.civ., astfel inlrarea
debitowlui in stare de insolvabilitate sau. dupä caz de insolvenţä, declarată in condiţiile legii: diminuarea, cu intenţie sau culpä
gravă, a garanţiilor constituite in favoarea cieditorului sau ieconshtuirea gararitjiiur prornise, şi. políivit aliri. (3) al aceleiaşi
norme. ajungerea debiţorutui, din cušpa sa, in situaţia de a nu mai satisface o condiţie considerată esenţialä de creditor la data
incheierii contractului, Pentru acest din urmă caz de decădere este nocesar, conform tezei finale a alin. (3), să se fi stipulat
expres caracterul esenţial al condiţiei şi posibilitatea sancţiunii decăderii si să fi existat un interes legitim pentru creditor sä
considere condiţia respectivă esenţială, asadar, varianta de răspuns de ia litera C este greşită.
In privinţa efectului decăderii din beneficiul termenului, astfel cum am menţionat şi la inceputul notei noastre explicative,
acesta presupune transĺormarea obligaţiei dintr-o obligaţie afectatä de modalităţi intr-o obligaţie pură şi simplă, prin declararea
exigibilitäţü anticipate a creanţei Cu toate acestea, efectul decăderii este limitat la debitorul aflat intr-una din situaţiile expres
prevăzute de lege, decăderea netiind opozabilă celorlalţi codebitori, chiarsolidari (art. 1419 Cciv,) (L. Pop, l.F. P0PA, l.S. V'ou,
Tratat elementar de drept civif. Obĺigaţiĺe, Ed, Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 604), deci şi varianta de răspuns de la
litera B este greşită.
Faţă de explicaţiile oferite. reiese cu claritale că singura variantä corectä este cea de la litera A.

I 38. Răspuns: A, B (admitere INM, 2013)

Condiţia şi sarcina (pentru un tabel comparativ intre condiţie şi sarcinä, a se vedea Fişe, 2019, p. 104-1 05) sunt, alături de
termen, modalităţi ale actului juridic civil. Tn timp ce conditia este deflnită ca un eveniment viitor şi nesigurca realizare de care
depinde eflcacitatea drepturilor şi obligaţiilor actului juridic civil (art. 1399 C.civ), sarcina este o modalitate specilicä !iberaĺítäţflor

a. v
TEONA ELENA RĂOULESCU, TUDOR-VLAO RĂOULESCu EXPLICAŢII 85

(acte cu titlu gratuit), care constă într-o obligaţie dea da, a face sau a nu face impusá gratificatului de către dispunätor (Fişe,
2019, p. 103>.
Realizarea ori nerealizarea condiţiei (rezolutorie sau suspensivă) ori neindeplinirea sarcinii nu atrag nevalabilitatea actului
juridic afectat de aceste douä modalităţi, ci doar ineficacitatea sa. Aşadar ambele modalităţi aĺectează numai eficacitatea actului
juridíc, varianta de răspuns de Ia Iitera C nereprezentănd o deosebire între cele două modalităţi, ci o asemănare.
ln schimb, primele douä variante scot Ia iveală două veritabile deosebiri intre aceste modalităţi; astfel, in timp ce condiţia
poate afecta. in principiu, orice act juridic civil, fie cu titlu gratuit, fie cu titlu oneros, sarcina afectează exclusiv actele cu titlu
gratuit (mai exact Iiberalitäţile); in plus, prin existenţa unei condiţii, chiar dacä ar li potestativă din partea gratiticatutui, nu se
creează nicio obligaţie pentru acesta, neputănd fi angajată răspunderea sa, in timp ce sarcina stabileşte obligaţii pentru gratilicat,
putăndu-se exercita acţiunea in executarea sarcinii.
Totodată, arătăm cä, in privinţa acestei intrebări, comisia de soluţionare a contestaţülor a reţinut că: varianta de răspuns
de la litera B este corectă, vizănd ipoteza unui act juridic cu titlu gratuit, datä ťänd utilízarea termenului „gratiťicat' ceea ce
exc/ude naşterea vreunei ob/igaţii în sarcina gratificatului chiar prin inserarea unei condiţii rezojutorü ca modalitate a actuĺui
juridic. Ca atare, este irelevantă distincţia (ăcută de conlestatoń intre condiţia pur putestativă din partea debitorului şi condiţia
potestativă simplă.
Din aceste considerente. variantele de răspuns A şi B sunt corecte.

39. Răspuns; B (primire În profesie avocat sta giar, 2014)

—

Condiţia, ca modalitate a actului juridic civil, se clasificä in: condiţie suspensivă şi condiţie rezolutorie, condiţie cazuală.
mixtă şi potestativă. condiţie posibilă si imposibilă. condiţie pozitivá şi negativă, condiţie Iicită şi morală şi ilicită şi imorală.
condiţia este posibilă dacă evenimentul de care depinde naşterea drepturilor şi obligaţiilor poate avea Ioc fie sub aspect
mateńal, fie sub aspect juridic, pe când condiţia imposibilă presupune un eveniment care nu se poate realiza, fie sub aspect
material, fie sub aspect juridic, Pe de altă parte. condiţia Iicită şi moralá presupune un eveniment a cärui indeplinire respectä
atât bunele moravuri, cât şi dispoziţhle Iegale, in timp ce condiţia ilicită şi imoralä contravine Iegii şilsau bunelor moravuri.
Ca regulă. clauza care conţine o condiţie imposibilä, ilicită sau imoralä este considerată nescrisă: dacă insä condiţia
imposibilă. ilicită sau imorală constituie insăşi cauza contractului. atunci sancţiunea va fi nulitatea absolutá a intregului act
juridic (art. 1402 C.civ.), iar nu cea relativă. Astfel, varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită
După efectele produse, condiţia se clasificä in condiţie suspensivă şi condiţie rezolutorie, condiţia este rezolutorie atunci
cănd indeptinirea ei determină desfiinţarea obligaţiei [art 1401 alin. (1) cciv], pănä Ia proba contrarä, condiţia fiind prezumată
a fi rezolutorie ori de căte ori scadenţa obligaţilor principale precedă momentul Ia care condiţia s-ar putea indeplini [art. 1402
alin. (2) Cciv.], Din aceste motive, varianta de răspuns de Ia Iitera B este cea corectă
In fine, după cum constă in realizarea sau nerealizarea evenimentului, condiţia se clasifică in condiţie pozitivă şi condiţie
negativä. Această clasificare prezintă utilitate in ceea ce priveşte modul in care se indeplineşte evenimentul. ĺn Iegăturä cu
indeplinirea sau neindeptinirea condiţżei. Iegea cuprinde o serie de reguli.Astfel: implinirea condiţiei se apreciază după criteriite
stabilite de părţi sau pe care acestea este probabil sä Ie fi avutin vedere. după imprejurări [ad. 1404 alin. <1> C.civ]; dacä s-a
prevăzut cä evenimentul trebuie să aibă Ioc intr-un anumit termen şi acest termen a expirat fără ca evenimentul să fl avut Ioc.
condiţia pozitivă se socotete neindeplinitä, iar dacä nu s-a prevăzut vreun termen, condiţia pozitivă se socoteşte neindeplinită
numai alunci când este sigur că evenimentul nu se va mai produce [arl. 1404 alin. (2) Ccivj (G. BoRoI. c.A. ANGHELEScu, Curs
de drept civiL Partea genemlă. Ed. Hamangiu. Bucureşti, 2011, p. 181). Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită.

I 40. Răspuns: A, C (admitere INM, 2013)

Ca regulă generală, efectele condiţiei sunt guvernate de douä reguli: (1) condiţia afectează insăşi existenţa drepturilor
subiectivecivile şi a obtigaţiilor civile corelative; (2) efectele condiţiei se produc, in principiu, relroactiv, in sensul că momentul de
la care sau până Ia care se produc nu este aceIa aI Ĺndeplinirü sau neindeplinirii condiţiei, ci momentut incheierii actului juridic civil
sub condiţie, dacă din voinţa părţilor, natura contractului ori din dispoziţiile Iegii nu rezultă contrariul (art. 1407 C.civj. condiţia
suspensivă este condiţia dea cărei indeplinire depinde naşterea drepturilor subiective civile şi a obligaţiilorcorelative (art. 1400
C.civ.). AstĺeI, pănă Ia indeplinirea ei debitorul nu datoreazä nimic, intrucăt existenţa drepturilor şi a obligaţiilor corelative este
sub semnul incertitudinii, iar pentru situaţia in care plăteşte, eI poate cere restituirea plăţii ca fiind nedatoratä (art. 1343 teza
a II-a c.civ.), Având in vedere cele expuse, varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă.
In ceea ce priveşte varianta de răspuns de Ia Iitera 8, aceasta este greşită, intrucăt obligaţia nu se poate stinge prin
compensaţie, deoarece, pănă Ia indeplinirea condiţiei suspensive, nu putem vorbi de existenţa unei obligaţii. Dupä cum am
menţionat şi anterior condiţia suspensivă amânä pănă Ia indeplinirea ei naşterea drepturilor subiective civile şi a obtigaţiilor
corelative.
În cazul actelor juridice translative de drepturi reale nu se produce efectul translativ, drept urmare, varianta de răspuns de
la Iitera c este corectă.

- - ••. r.. •--

‚Zt'te
86 EXPLICAŢiI DREPT CIVIL, L PARTEA GENERAŁĂ. PERSOANA FIZICĂ ŞI PERSOANA JURIDICĂ

41. Râspuns: B (admiterein magistratură, august 2013)

Condiţia suspensivä este aceI eveniment viitor şi nesigur dea cărui indeplinire depinde naşterea (eăcacitatea) drepturilor
subiective civile şi a obligaţii!orcorelative (art. 1400 C.civ.) (Fişe. 2019. p 100) Efectele condiţiei suni guvernatede două reguli:
(1) condiţia afectează insăsi existenţa drepturilor subiective civile şi a obligaţiiiorcivile corelative şi (2) efeclele condiţiei se produc.
de principiu, retroactiv. adicä de Ia momentul íncheiedi actului juridic SUb condiţie. dac.ä din voinţa pärţi!or, natura contractului ori
dispoziţńle egale nu rezultă contrariul (art 1407 Cciv.) (ibidem). Aplicánd aceste principii, putem stabili următoarele consecinţe
(printre altele) debitorul nu datorează nimic, iar dacă lotuşi plăteşte pendente coildÜione, el poate cere restituirea plăţii ca fiind
nedatoratä (art. 1343 teza a lI-a C.civ), aşadar, varianta de răspuns de la litera Aeste greită; obligaţia nu se poate stinge prin
compensaţie, deoarece nu se stinge nici prin plată in actele juridice translative de drepturi reale, nu se produce efectul translativ
(de unde rezultä că şi varianta de răspuns de la litera C este greşită). Prin urmare, singura variania corectă de răspuns este B.

I 42. Răspuns: B, C (doar B, in urma admiterii contestaţiilor) (admitere în magistraturä, mai 2018)
Potrivit art. 1407 alin. (3) Cciv., atunci când condíţa suspensivă produce efecte retroactive, în caz de îndeplintre, debiżorut
este obtigat ta executare ca şi cum obligaţia ar fi fost simptä. Actele incheiate de proprietarut sub condiţie suspensivă sunt
vatabile si, în cazul indeptinirä condiţiei, produc efecte de ta data încheierii tor.
Prin urmare, ulterior realizării condiţiei suspensive (eveniente conditione), actul este considerat retroactiv, că a fost simplu,
neafectat de condiţie. Prin urmare, dacä debitorul a fäcut plata anterior acestui moment, deşi plata a fost nedatorată (existenţa
obtigaţiei fiind nesigură), după realizarea condiţiei plata a devenit retroactiv, valabilä, cel cea făcut-o nemaifiind indreptăOt sä
ceară restituirea ei. Varianta de răspuns de la litera B de răspuns este, in consecinţă, corectă.
Dacá pendente conditinne (resper.tiv de la momentul incheierii actului juridic şi pănä la realizarea condiţiei suspensive)
titularul dreptului condiţional a încheiat acte translative de drepturi, odată cu indeplinirea condiţiei, aceste acte se cnnsolidează
retroactiv, el fiind considerat titularul dreptului afectal đe condiţie suspensivă incă de la momentul incheierii actului, şi nu doar
de la momentul realizării condiţiei.
Dacâ insă. tot pendente conditione. vănzätorul sub condiţie suspensivă a constituit garanţii in favoarea unui terţ asupra
imobilu!ui văndut, odatä cuîndcplinirsa ccndţiei, acestea vcr fi desfiínţate retroactiv. vănzätorul nemaiĺnd ccnsierat proprietar
chiar de la momentul incheierii actului de vănzare sub condiţie suspensivă Prin urmare, variantelo de räspunsAsi C sunt, in
IIud videIIl, gieşite
Tn acelasi sens. a se vedea şi motivarea Comisiei de soluţionare a contestaţiilor de admitere a contestaţiilor referitoare la
varianta de räspuns de la literaC: Potrivit art 1407 alin. (3) C.civ. atuncI când condíţia suspensivä produce efecte retroactive.
in caz de îndephnire. debitorut este obhgat Ia exccutare ca si cum obtiaaţia ar h fost simpiá Actete înche,ate de proprietaml
sub condiţie suspensivă sunt vatabile şi. in cazul îndeplinidi condiţlëi, produc efecte de ta data încheierii lor
Prin uunam, aceste dispoziţüse aplică doaractetor incheiate de cumpärätoc cam esĺe propdeťar sub condiţie suspensivă. Actete
de dispozIţie ate vänzătorutui inclusiv cete vizând constítuirea unei garanţü, Încheiate inainte de îndeptinirea condiţiei nu se
consotideazä, ci sunt guvemate de regutile pmprietă ţii condiţionate.
ln consecinţâ, numai varianta B de răspuns este corectă.

I 43. Răspuns: A, C (admitere INM şi in rnagistraturä, 2017)

Condiţia rezolutorie este acel eveniment viitor şi nesigur dea cărei indeplinire depinde desfiinţarea drepturilor subiective
civile şi a obligaţiilor corelative [art. 1401 alin. (1) Cciv.].
Pănă la realizarea condiţiei rezulutoiii, actul juridic se colrlpurtă ca un act pur şi simplu.
Îndeplinirea condiţiei rezolutorii conduce, de regulă, la desfiinţarea cu efect retroactiv a actului, caz în care se consideră
cä actul nu a existat niciodată. Drept urmare, efectele se produc de la momentul incheierii actului juridic sub condiţie, dacă
din voinţa părţilor, natura contractului ori dispoziţiile Iegate nu rezultă contrariul [art. 1407 alin. (1) C.civ]. Asadar, varianta de
răspuns de la Iítera C este corectă.
Totuşi, de la caracterul retroactiv aI efectelor condiţiei rezolutorii, legea prevede trei excepţii a) actele de adminístrare
făcute de dobânditorul sub condiţie rezolutorie rămăn vaiabile: b) in lipsă de stipulaţie sau prevedere legală contrară, fructele
culese sau incasate de dobănditorul sub condiţie rezolutorie rămăn in proprietatea sa (art. 1410 Cciv); şi c)in actele juridice
cu executare succesivă, in lipsa unei stipulaţii contrare. efectele indeplinirii condiţiei rezolutori se produc numai pentru viitor
[art. 1407 alin. (2) Cciv]. Asadar, varianta de răspuns de Ia litera A este corectä.
Cu privire la posibilitatea de a renunţa Ia condiţie, fie ea suspensivă ori rezolutorie, aceasta aparţine. potrivit art. 1406
Cciv, numai părţii in al cärei interes exctusiv a fost stipulată, Singura condiţie ce trebuie respectată de partea respectivă pentru
a-şi putea exercita in mod pienar manifestarea de voinţă in sensul renunţärii, este ca evenimentul viitor şi nesigur sä nu se fi
indeplinit Or, ipoteza avutä in vedere de varianta de răspuns de la litera B este tocmai aceea in care condiţia rezolutorie s-a
realizat, situaţie in care este afectat şi dreptul dea renunţa la acea condiţie. Prin urmare, varianta de răspuns de la litera B
este greşită.
TEONA ELENA RĂDULESCU, TUOOR-VLAD RÂOULESCU EXPLICAŢII 87

l 44 Răspuns: B (primire în profesie avocat stagiar, 2016)

—

Condiţia, ca modalitate a actului juridic civiL se clasificä în condiţie suspensivă şi condiţie rezolulorie (după criteriul efectelor
produse), in condiţie cazuală, mixtă i potestativá (după cdtehul legăturii cu voinţa părţi!or a realizării sau nerealizării evenimentului).
in condiţie pozitivă şi condiţie negativă (dupä cum constă in realizarea sau nerealizarea evenimentului) etc.
Condiţia cazualä presupune că realizarea evenimentului depinde de hazard, de un eveniment exterior voinţei părţilor sau
de voinţa exclusivă a unei terţe persoane. Condiţia mixtä presupune cä realizarea evenimentului depinde atât de voinţa uneia
dintre părţi, cât şi de voinţa unei persoane determinate. In fine. condiţia potestativă presupune că realizarea evenimentului
depinde de voinţa unei părţi; dacă depinde exclusiv de voinţa unei părţi, vorbim de condiţie pur potestativă, iar dacă depinde
de voinţa unei pärţi, dar şi de voinţa unei persoane nedeterminate, ne aflăm in faţa unei condiţii potestative simple.
Cu privire Ia această clasiflcare, art. 1403 C.civ. statuează că obligaţia contractată sub condiţie suspensivă ce depinde
exclusiv de voinţa debitorului (pur potestativä din partea celui care se obligä) nu produce niciun efect. Pera contrario. condiţia
suspensivă sau rezolutorie pur potestativă din partea creditorului. cea suspensivă sau rezolutorie simplă potestativă din partea
debitorului ori a credilorului sunt valabile şi produc efecte juridice Prin urmare, varianta de räspuns de Ia Iitera B este corectä.
obligaţia asumată sub condiţie suspensivä pur potestativă din partea creditorului producănd efecte juridice.
Condiţia suspensivă va produce aceleaşi efecte juridice pendente conditione. indiferent dacă realizarea ei depinde de
voinţa debitorului. a creditorului sau de hazard, Aşadar dacă debitorul efectueazä plata pánä Ia momentul realizării condiţiei.
plata făcută este nedatorată (existenţa obligaţiei este nesigură), astfel că se va putea cere de către solvens restituirea plăţii
fâcute in această perioadă. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia titera A este greşită.
Căt priveste momentul de Ia care începe să curgă termenul de prescripţie, acesta este prevăzut de art. 2524 alin. (3) Cciv. şi
este dala la care condiţia suspensivă este realizatä, şi de această dată fUnd indiferent dacă vorbim despre condiţie cazuală,
mixtă sau potestativă. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera C este. Ia răndul ei, greşitä.

I 45. Räspuns; A, B (primire in profesie avocat sta giar, martie 2019)

—

Obligaţia asumată sub o condiţie suspensivä a cärei realizare depinde exclusiv de voinţa creditorului este producätoare
de efecte juridice, fiind făcută cu intenţia de a produce astfel de efecte, Singura condiţie ce nu produce efecte juridice este
cea suspensivă ce depinde exclusiv de voinţa debitorului, astfel cum prevede in mod expres ad. 1403 Cciv. Aşadar, varianta
de räspuns de Ia Iitera B este adevărată, nefiind nevoie şi de un element exterior voinţei creditorului pentru a vorbi despre
valabilitaţea obtigaţiei asumate.
Potrivit ad. 1405 alin. (1) C.civ., condiţia se considerä indepflnitä dacä debitorul sub aceastä condiÇe impiedicä mahzarea
ei. În consecinţă, dacä debitorul unei obligaţh aĺeclate de o condiţie suspensivă a cărei realizare depinde exclusiv de voinţa
creditorului impiedică realizarea eĘ respectiva condiţie se va considera indeplinită, textul indicat nefäcând distincţie după cum
este vorba despre condiţie suspensivă sau rezolutorie, ci urmănd a fi citit prin rapodare Ia distincţia dintre condiţie pozitivă-condiţia
negativä (a se vedea in acest sens, Fişe, 2019, p. 99). Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera A este, de asemenea, corectă.
Căt priveşte momentul de Ia care incepe să curgă termenul de prescripţie extinctivă, art. 2524 alin. (3) Cciv. prevede
că este data Ia care s-a indeplinit condiţia suspensivă, neavănd importanţă de a cui voinţă depinde realizarea respectivei
condiţii. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera C este incorectă.

4B Räspuns: B (primire în profesie avocat deiînitiv, maflie 2019)

—

Varianta de răspuns de Ia Iítera A este greşitä, art 1408 alin. (2) Cciv. permiţănd în mod expres preluarea obligaţiei afectate
de condiţie, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art 1599-1608 C.civ.
Dacă un acl translativ de proprietate este aĺectat de o condiţie rezolutorie. dobănditowl bunului va íi considerat proprietar
sub condie rezolutohe, iar conform art. 1410 Cciv., fructele culese înainte de indeplinirea condiţiei i se cuvin lui, atâta vreme
căt nu există o stipulaţie ori prevedere Iegală contrară. Deci, varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită. intrucăt regula
preväzută de art. 1410 C.civ, nu are aplicabilitate in prezenţa unei stipulaţii contrare. permise de Iege.
In fine, varianta de răspuns de Ia Iilera B este cea corectă. obligaţia contractată sub condiţie ilicită sau imorală ducšnd Ia
nulitatea absolută şi totalä a contractului dacă este insäşi cauza acestuia (art. 1402 Cciv.).

I 47 Răspuns: B (admitere ŃNM şi in magistraturâ, septembrie 2018)

Condiţia, ca modalitate a actului juridic, poate Ii deflnită ca acel eveniment viitor şi nesigur de a cărui realizare depinde
eficacitatea obligaţiei asurnate, Pe de attă pade. termenul esle acea modalitate a actului juridic ce presupune existenţa unui
eveniment viitor şi sigur ca realizare, dea cărui indeplinire depinde executarea sau stingerea unei obligaţii. Prin raportare Ia
aceste definiţii. putem concluziona, din start că varianta de răspuns de Ia litera C este greşită.
In ceea ce priveşie efectele condiţiei suspensive. pendente conditione, actul juridic nu şi-a produs incă efectele, existenţa
drepturilor şi a obligaţiilor corelalive fund sub semnul incertitudinii (Fie. 2019. p. 100). Astfel. debitorul nu datorează nimic
(şi creditorul nu poale cere execuiarea obligaţiei), iar dacă fotuşi plăteşte, eI poale cere restituirea ptăţii ca fiind nedatorată
(art. 1343 teza a II-a Cciv), Dacă insă condiţia se realizeazä. atunci plata eĺectuată este validată şi nu mai poate fi restiluilä.
88 EXPLICAŢI! OREPTCZVIL L PARTEA GENERALĂ. PER50ANAFIZCÄSI PER5OANAJURIOICĂ

Avănd in vedere aceste efecte, putem afirma ca varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită, in timp ce varianta de
răspuns de Ia Iilera B este cea corectä.

3.3.Nulitatea actului juridic civil

48. Răspuns: A, B (admitoro INM i în magistraturä, 2014

După criteriul modului de valohficare a nulitäţii. nulitatea actutui juridic civil se clasiĺică in nulitate judciară şi nulilate amiabilă.
Nulitatea judiciară este cea declarată de organul de jurisdicţie competent, Tn timp ce nulitatea amiabilă este aceea cu privire
Ia care părţile s-au Tnţeles fie să o constate. fie sä o declare, dacă Iegea nu interzice expres acest Iucru [art. 1246 alin (3)
C.civ.]. Prin urmare, varianta de räspuns de Ia Iitera A este corectă. nulitatea contractului putând fi constatată sau declarată
prin acordul părţiior, dacă prin Iege nu se prevede altfel.
Nutitatea relativă poate fi invocată pe cale de acţiune numai in termenul de prescripţie stabilit de Iege [art. 1249 alin (2)
leza I C civj, iar pe cale de excepţie (apärare), oricănd, chiar şi după implinirea termenului de preschpţie a dreptului Ia acţiunea
in anulare. de către partea câreia i se cere executarea contractului (a se vedea şi Fişe. 2019. p. 144) [art. 1249 alin. (2) teza
a II-a C.civ.]. In consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectâ.
Conflrmarea nulitáţii relative, care produce efec%e retroactive, nu ţrebuie coníundată cu refacerea contractului nuĹ Aceasta
presupune incheiorea din noua contractului nul cu respectarca tuluror condiţiilor preväzute de Iege Ia data refacerii, contractul
refăcut producănd eĺecte numai pentru viitor, nu si pentru Irecut (art 1259 Cciv) Deci, varianta de răspuns de Ia Iitera C este
gresitä.

I 49. Răspuns: A, B (admitcre ín magistratură, august 2013)

Regimut juridic at nulităţii absolute este guvernat de următoarele re9uli (art. 1247 C.civ): (1) nulitatea poae fi invocatä de
orice persoană interesatâ iar instanţa este obligată să o invoce din oficiu (2) nulitatea poate fi invocată oricând (deci este, in
principiu, imprescriptibilä) şi (3) nulitatea absolută nu este susceptibilă de confirmare decât in cazurile expres prevăzute de
Iege. În plus, cazurile de nutitate absolutä (de altfel, şi cele de nulilate relativă) sunt exclusiv Iegale, in sensul că părţile nu pot,
prin voinţa Ior, sä instituie sau să suprime cauze de nulitate absoluta [art. 1246 alin. (4) C.civJ, prin urmare, varianta de răspuns
de Ia Iitera C este gresită. VarianteteA si B sunt, in consecinţä, räspunsurile corecte Ia această grilä.

I 50. Răspuns: B (primire în profesie avocat stagiar, 2012)

—

Odatä cu intrarea Tn vigoare a actualului Cod civiL nulitatea a primit o reglementare expresă, un regim juridic bine conturat.
Astfel, a fost instituită o prezumţie de nulitate relativä, potrivit careia in cazurile in care natura nulitaţii (absolutá sau reIativă)
nu este determinată ori nu reiese in chip neindoielnic din Iege, contractul esle anulabil, deci Iovit de nulitate relativä (art 1252
C.civ.) Din acest motiv, varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită.
in aceIaşi timp, pe Iăngă clasificarea clasică in nulitäţi absolute şi relative, Iegiuitorul a consacrat şi distincţia dintre nulităţi
amiabile şi nulitâţi judiciare, art. 1246 alin. (2) C.civ prevăzănd cä, dacă prin Iege nu se prevede altfel, nulitatea contractului
poate fi constatată sau declarată prin acordul părţilor (aşadar, varianta de răspuns dea Iitera B este cea corectă).
In fine. art. 1246 alin. (4) teza I Cciv. consfinţeşte caracterul Iegal aI tuturor cauzelor de nulitate, interzicănd părţilor să
instituie ori sâ uuprime, prin acordul or, cauzele de nulitate. Astfel, varianta de răspuns de Ia Iitera Aeste. Ia rándul ei, gresită.

I 51. Răspuns: B, C (primire în proťesie avocat stagiar, 2017)

—

Nulitatea retativä poate ťi invocată numai de ceţ at căwi inteies este oc;otit prn díspoziia ieyWă inçăţç&ă. conĺoriii
art. 1248 alin. (2> Cciv., iar potrivit alin. (3) aI aceluiaşi adicol, nufltaĺea relativó nu poate fl invocatä din oťiciu de ínstanţa de
judecată Drept urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită.
Varianla de răspuns de Ia Iitera B este corectä, conform art 1248 alin, (4) C.civ. coroborat cu art 1262 alin. (1) Cciv.,
confirmarea putănd fi făcutä de ceI care are dreptul dea cere nulitatea relativă a actului.
In cele din urmă, şi varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă. Nulitatea relativä poate fi invocatä pe cale de acţiune
numai in termenul de prescripţie stabilit de Iege, de regulă. in termenul general de prescripţie de 3 ani de Ia momentul naşteńi
dreptului Ia acţiune [art. 1249 alin. (2) teza I C.civ]. De asemenea, partea căreia i se cere executarea actului juridic poate opune
oricând nulitatea relativă a actutui, chiar si după implinirea termenului de prescripţie a dreptului Ia acţiunea in anulare [art. 1249
alin. (2) teza a II-a Cciv.J. Aşadar. regula este imprescriptibilitatea nulitäţii relative invocate pe cale de excepţie. Dispoziţiile
art. 1223 alin (2) Cciv. stahilesc o excepţie de Ia regula amintită mai sus, şi anume: invocarea nulităţii relative pentru Ieziune
pe cale de excepţie este supusă prescripţiei extinctive in aceleasi condiţii ca şi invocarea nulitäţi relative pe cale de acţiune.
52. Räspuns: C (primire în profesie avocat definitiv, 2014)
—

cea mai importantä clasificare a nulităţíi este cea in funcţie de natura interesului ocrotit Ia momentul incheierii actului juridic
civil. in nulitate relativä şi nulitate absolută. Diĺerenţa dintre cele două forme ale nulităţii este dată de regimul juridic aplicabil,
adică de regulile aplicabile nutităţii relative şi nulitäţií absolute. Din punctul de vedere aI efectelor, indiferent că vorbim despre
TE0NA ELENA RĂDULESCU, TUDOR-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII 89

un act afectat de un motiv de nulitate absolută sau relativă, nu exístă nicio diferenţä: in ambele cazuri, se va pune problema
retroactivitäţii nulităţii, a repunerii părţilor in situaţia anterioară şi a anulărh actului subsecvent, ca urmare a anulărU actului
iniţial. Prin urmare, varianta de răspuns dea Iitera B este greşită.
În general, Iegiuitorul este cel care indică felul nulităţii, prin utilizarea unei terminologfl speciflce: termenul anulabfldesemnează
nulitatea relativă, in timp ce termenul nul desemnează nulitatea absolută.
Dacă insă din textul de Iege care instituie nulitatea nu rezultă felul acesteia ori dacă dispoziţia Iegală stabileşte doar condiţia
de validitate pentru incheierea actului juridic, fără a indica şi sancţiunea incidentä, stabilirea felului nulitäţi se face in raport de
natura interesului ocrotit prin edictarea normei juridice care a fost nesocotită Ia incheierea actului juridic. În fine. in cazurile in
care natura nulităţh nu esle determinată ori nu reiese in chip neindoielnic din Iege, actul este prezumat a fi anulabil (art. 1252
Cciv.) (Fişe, 2019, p. 128-129). Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă.
Pe Iăngă clasificarea in relativă şi absolută, nulitatea mai poate fiîmpărţitä, după criteriul modului devalońficare, injudiciară
şi amiabilă, Aceasta din urmă este nulitatea cu privire Ia care păĄile se inţeleg şi Iipsesc de efecte actul juridic prin voinţa Ior,
fără a se mai adresa organului de juňsdicţie [art. 1246 alin. (3) Cciv). in timp ce nulitatea judiciară este cea constatată sau
declarată numai pe cale judiciară. Tn consecinţă, varianta de răspuns de Ia itera A este greită, nulitatea putănd fi declarală
sau constatată şi prin acordul părţlor.

53. Răspuns: A (admitere INM, 2013)

ReimuI juridic aI nulitäţfl relative este guvernat de următoarele reguli, prevăzute de art 1248 Cciv.: (1) poate fi invocată
doar de ceI aI câwi interesa fost nesocotit in momentul incheierii actului juridic civiL (2) acţiunea in anularea unui act juridic
civil este prescriptibilă. ca regulă, in termen de 3 ani, pe cănd invocarea nulitäţi relative pe cale de excepţie esW ca regulă.
imprescriptibilă şi (3) nulitatea relativă poate fi acoperită prin confirmare. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera A este
corectă.
Nulitatea relativă poate fi confirmată, indiferent de cauza de nulitate, astfel incăt validarea contractului este posibilä şi in
cazul violenţei viciu de consimţămănt, motiv pentru care varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită.
—

Cât priveşte diferenţa dintre nulitatea relalivă şi cea absolută, aceasta constă, in regimul juridic aplicabil. Prin urmare,
intre nulitatea relativă şi cea absolută nu există diferenţe nici din punctul de vedere aI efectelor produse, după cum nu existä
deosebire nici din punctul de vedere aI posibilităţh părţilor dea o declara, părţile putând sä declare atât nulitatea relativă, căt
şi pe cea absolută, prin acordul Ior de voinţă. Nulitatea amiabilă poate privi, deci. atăt un act Iovit de nulitate relativă, cât şi un
act Iovit de nulitate absolutä. In consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşitä.
Cu referire Ia varianta de răspuns de Ia Iitera B, comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că: Distincţia făcutä de
contestator contra vine intenţiei legiuitorului la momentul edictäńí ađ. 1246 alin. (3) C.civ., text cam nu are în vedere o soluţie
diferită în raport de natura nuhtăţiL Atät în cazul nulitä ţii absolute, cát şi în cazul nulităţii mlative. consecinţa înţelegerii pärţilor
este aceeaşi, respectiv hpsirea actului de efecte jurždice, prin constatarea sau declarama nulităţü. flind imlevantă raportama
Ia tipul de nulitate incident din perspectiva argumentelor contestatowlui.

I 54. Răspuns: A, B (admitere în mayistraturä, mai 2018)

Contractul de tranzacţie este aceI contract prin care părţile previn sau sting un Iitigiu prin concesii sau renunţări reciproce Ia
drepturi ori prin transferul unor drepturi de Ia o parte Ia cealaltă [art. 2267 alin. (1) C.civ]. Tn principiu, nu se poate tranzacţiona
decăt cu privire Ia contracte valabil incheiate; cu privire Ia acte nule absolut, nu se poate tranzacţiona, cu excepţia situaţiei
in care părţile tranzacţionează expres asupra nulităţii, astfel cum prevede art. 2274 alin. (1) Cciv, Varianta de răspuns de Ia
litera A este, deci, corectă.
Donaţia este un conlract esenţialmente irevocabil. Irevocabilitalea donaţiei esie mai mult decât un simplu efect aI contractului.
ea este o condiţie de valabilitate a acestui contract (irevocabilitate de gradul 11), Din acest motiv, potrivit art. 1D1S alin. (1)
C.civ., este interzisă inserarea in contractul de donaţiei a oricărei clauze ce ar aduce atingere intenţiei de a gratifica, respecliv
care ar permite donalorului să revoce donaţia prin voinţa sa. Inserarea unei astfel de clauze are ca efect nulitatea absolută a
intregului contract, şi nu doar a clauzei respective [art. 1015 alin. (2) C.civ.]. O astfel de clauză este şi cea prevăzută Ia varianta
de răspuns de Ia Iitera C, respectiv cea prin care donatorul şi-a rezervat dreptul dea dispune de toate bunurile donate, care
va atrage nulitatea absolută a intregului contract de donaţie. În consecinţä, varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită.
Dacä insă pärţile au incheiat un contract de donaţie afectat de o condiţie a cărei realizare depinde exclusiv de voinţa
donatarului, principiul irevocabililăţii donaţiilor. aslfel cum a fost explicat mai sus, nu este afectat, un astfel de act juridic
producănd efecte, varianta de răspuns de Ia Iitera B flind, astfel, corectă.

I 55. Răspuns: B (primire în profesie avocat stagiar, 2014)

—

Nulitatea actului juridic civil produce trei efecte, indiferent dacă nulitatea este relativă sau absolută. Este vorba despre
retroactivitatea efectelor nulităţii, repunerea părţilor in situaţia anterioară şi anularea actelor subsecvente, ca urmare a anulärii
actului iniţiaL
90 EXPLICAŢII DREPT CIVIL, L PARTEA GENERALĂ, PERSOANA FIZICĂ ŞI PERSOANA JURIDICĂ

Retroactivitatea nulităţii presupune Că actul va fi desfiinţat pentru treCut, nu numai pentru viitor, efectele aCestei cauze de
ineflcacitate producándu-se chiar de Ia momentul incheierü aCtului [art, 1254 alin. (1) C.CiV], ACeSt efeCt se produCe indiferent
de felul actului, respeCtiv daCă acesta este CU executare dintr-o dată (uno ictu) sau cu executare succesivă. Mai mult chiar,
potrivit art 1254 alin. (3) C.civ repunerea părţilor in situaţia anterioarä se va dispune şi in cazul acestor din urmä acte,
aceasta constituind o deosebire faţă de regimul efectelor juridice ale nulităţii, astfel cum era cunoscut sub imperiul Codului
civil anĹerior. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită.
Căt priveşte termenul de prescripţie in care poate fi invocatä nulitatea, se face distincţie după cum nulitatea este relativä
sau absolută, Dacă în cazul nulitäţü absolute, invocarea acesteia atăt pe cale de acţiune, căt şi pe cale de excepe, se poate
face oricănd, nefiind supusă prescripţiei extinctive[art. 1249 alin. (1)C.civ], invocarea nulităţii relative pe cale de acţiune este
supusă prescripţiei extinctive, astfel cum arată art 1249 alin. (2) teza I C.civ, Cu toate acestea, continuä articolul amintit, partea
cäreia i se cere executarea contractului poate opune oricând nulitatea relativă a contractului, chiar şi după implinirea termenului
de prescripţie a acţiunii în anulare. Aşadar, invocarea nulităţii relative pe cale de excepţie (de apărare) nu este supusă, ca
regulá, prescripţiei extinctive. Drept urmare, varianta de räspuns de Ia Iitera B este corectă.
Dacä un contract a fost incheiat cu nerespectarea tuturor condiţiile de validitate cerute de Iege, poate fi refăcut, de această
dată potrivit dispoziţiilor Iegale. Refacerea actului insä nu se confundä nici cu confirmarea actului nul şi nici cu conversiunea,
întrucăt eI va produce efecte, in toate cazurile, numai pentru viitor, iar nu şi pentru trecut (ad. 1259 C.civ). Tn consecinţă,
varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită.

56. Răspuns: A, C (primire În profesie avocat definitiv, 2015)

—

Tn accepţiunea actualului Cod civil, drepturile reale ce au ca obiect bunuri imobile se dobăndesc şi se transmit prin act
au(entiç, sub sancţiunea nulitâtii absolute, potrivit art 1244 C,civ. Prin urmare, actul de vânzare inçheia( intre pärţi Ia data de
15.10.2013 cu privire Ia un teren situat in intravilanul comunei nu va produce efect&e juridice specifice unui astfel de contract
respectiv nu va produce efectul translativ de proprietate. din patrimoniul vănzătorului in ceI aI cumpărătorului
Färţile insä, dacä doresc, pot reface contractul nul cu respectarea tuturor condiţiilor preväzute de Iege Ia data refacerii
(deci cu respectarea formei cerute ad validitatem), caz in care insä contractul astfel refăcut va produce efecte numai pentru
viitor, nu şi pentru trecut (art. 1259 Cciv.). Prin urmare, varianta de räspuns de Ia Iitera A este corectă, în timp ce varianta de
răspuns de Ia titera B este qreşită, faţă de dispoziţiile art, 1259 C.civ. redate mai sus.
Căt priveste conversiunea, amintim cä aceasta este o cauzä care inläturä efectele nulitäţii şi presupune considerarea
manifestărfl de voinţă ca producătoare a efectelor unui anumit act juridic, chiar dacă nu este valabilă ca alt act juridic (Fişe.
2019. p 153) fl aplicaţie a conversiunii este i considerarea manifestării de voinţă a părţi$nr nevalahilă ca act de vănzare dar
care va produce efectele juridice ale promisiunii de vănzare (antecontractul de vănzare), In aceste condiţî, amintim dispoziţiile
art. 1279 alin. (3)C.civ. conform cărora, dacă una dintre părţi rcfuză incheierea contractului promis, pańca care a oxccutat
proprile obligaţii poate solicita instanţei pronunţarea unei hotărări care să ţină Ioc de contract, atunci când natura contractului o
permite, iar cerinţele Iegii pentru validitatea acestuia sunt indeplinite. Tn Iegăturä cu forma incheierii promisiunii dea contracta,
prin Decizia nr 23/2017 a Inaltei cuiji de Casaţie i Justiţie, pronunţatä pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie
civilă (M. Of. nr 365dm 17.05.2017)s-astabilitcă: in interpretarea şi aplicarea dispaziţiilor art, 1279ahn, (3)tezalşiaťt. 1669
alin. (1) C.civ., nu este obligatorie forma autenticä ia incheierea promisiunü de vânzarea unui bun imoblL în vederea pmnunţărü
unei hotarări care sä ţinä ioc de act autentic.
ĺn consecinţä, varianta de räspuns de Ia Iitera c este, de asemenea, corectă.

I 57. Răspuns: B, c (admitere INM şi În magistratură, 2014)

Nulitatea relativă, potrivit art 1248 alin. (4) C.civ,, poate fi conflrmatä. Actul confirmativ este aceI act juridic unilateral prin
care se renunţă Ia dreptul dea invoca nulitatea relativă, EI poate fi expres sau tacit, in acest din urmä caz, rezultănd din Drice
manifestare de voinţä, neindoielnicä, in privinţa renunţării Ia dreptul dea mai solicita anularea actului juridic [spre exemplu,
executarea in mod voluntar a unui contract cunoscánd cauza de nulitate a acestuia, potrivit ad. 1263 alin. (5) C.civ.]. Aşadar,
renunţarea Ia nulitate poate fi constatată fie printr-un înscris (sub semnătură privată sau autentic) sau poate fi dedusă dintr-o
manifestare neindoielnicä de voinţä cu privire Ia intenţia dea acoperi nulitatea. Raportat Ia aceste consideraţii, observăm că
varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită, intrucât condiţioneazä confirmarea de existenţa unui inscris, aspect ce, dupä
cum am väzut, nu este real.
Pentru a putea opera conflrmarea insä, indiferent in ce formä, expresä ori tacită, este necesar ca persoana indreptăţită
sä facă acest act să cunoască motivul de nulitate, iar consimţămăntul ei sä fi redevenit Iiber şi neviciat (dacă motivul de
nulitate a fost un viciu de consimţämânt), in cazul violenţei, condiţia flind indeplinită dacă aceasta a incetat lart 1263 alin. (2)
c.civ]. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectä, prin rapodare Ia dispoziţhle Iegale amintite,
Tn fine varianta de răspuns de Ia Iitera c este, de asemenea, corectă, intrucât, in cazul in care actul confirmativ respectă
cerinţele preväzute de Iege, se va considera că actul la a cărui anulare se renunţă a fost incâ de Ia inceput valabil incheiat;
aşadar, confirmarea prDduce efecte retroactive, din chiar momentul incheierii actului [art. 1265 alin. (1) C.civ].
TE0NA ELENA RĂDULESCU TUDOR-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢIi 91

58. Räspuns: B (primire in profesie avocat definitiv, martie 2019)

—

Deşi termenul de prescrípţie extinctivă al acţiunii in anularea unui act juridic pentru leziune este. potrivit art. 1223 C.civ.,
de un art indiferent dacă nulitatea se solicită pe cale de acţiune sau pe cale de excepţie (cum este cazul din speţă), totuşi
prescripţia extinctivä nu va putea fi invocată din ohciu de către instanţä, in nicio circumstanţă [art. 2512 alin. (2) şi (3) C.civ.]. In
consecinţă, varianta de răspuns de la litera A este in mod neindoielnic greşită.
Cât priveşte excepţia invocată, aceasta urmează a fi respinsă de instanţä, prin raportare Ia dispoziţńle art. 1222 alin, (2)
C.civ., nefiind indeplinită condiţia cuantumului disproporţiei dintre prestaţii, care trebuie să existe atât la momentul incheierii
actului, căt şi Ia cel al invocării excepţiei. Prin urmare, varianta de răspuns de la litera C este greşită.
Tn consecinţă, varianta de räspuns de la litera B este singura corectă, instanţa urmánd a respinge excepţia nulităţii şi a
admite acţiunea formulată.

I 59. Răspuns: A, B (pflmire in profesie avocat deünitiv, 2017)

—

Conversiunea actului juridic este, alături de principiul error communis facit ius şi de ceI al răspunderii civile delictuale.
unuI din cazurile care inlätură efectele nulităţii. Conversiunea constă in considerarea manifestăňi de voinţá ca producătoare a
efectelor unui anumit act juňdic. chiar dacă nu este valabilă ca alt act juridic (art. 1260 C.civ.).
Pentru a opera conversiunea. este necesarä îndeplinirea următoarelor cond4ii; (1) actul pentru care a fost emisă manifestarea
de voinţă să ňe řoy/( de nuIítale, de mgulă, abs&utä; (2) să existe cel puin o d/ferenţâ înlre aclul nul (actul juridic pentru care
a fost emisă manifestarea de voinţă) şi cel ce urmează a li considerat valabil pe temeiul conversiunii (de natură, de ĺormă,
de conţinut etc.); (3) actul ce urmeazä a fi considerat valabil să indeplinească toate condíţííle de validitate cerute de Iege, iar
acestea să se regăsească chiar în cuprinsul acťului lovit de nulitate (art. 1260 alin. (1) C.civ.]: (4) din actul lovit de nulitate
sau din scopurile urmărite de părţi Ia data incheierii acestuia să nu reiasă intenţia expresă sau tacită a părţilor dea exclude
aplicarea conversiunii [art. 1260 alin. <2) C.civ.] (Fişe. 2019, p. 153). Aşadar, conversiunea nu presupune un nou acord de
voinţá al părţilor actului juridic Iovit de nulitate, motiv pentru care varianta de räspuns de la litera B este corectă, la fel ca şi
varianta de răspuns de la titera A, pentru motivele invocate în primul paragraf aI explicaţiilor.
Conversiunea nu se confundă cu confirmarea actului juridic anulabil, aceasta din urmă avănd ca efect validarea contractului,
cu efect retroactiv pe cänd conversiunea duce la inlăturarea efectelor nulităţii, prin considerarea manifestärii de voinţä ca
producătoare a efectelor unui anumit act juridic, chiar dacă nu este valabilă ca alt act juridic. Prin urmare, varianta de răspuns
de la litera C este greşitä.

I 60. Răspuns: A (admitere în magistratură, iunie 2019)

Conversiunea, ca regulă de drept care inläturä principiul quod nullum est nullum producil efectum, presupune considerarea
manifestării de voinţä in sensul in care reprezintă un act juridic valabiL iar nu numai in sensul in care reprezintä un act juridic
Iovit de nulitate. Tn alte cuvinte, în cazul conversiunii, manifestarea de voinţä este catificată ca echivalentă unui anumit act
juridic, chiar dacă nu este valabilă ca alt act juridic (a se vedea G. BoRoI, M.-M. PIvNIcERu, T.-V. RĂDuLE5cU, L. lRINEscu,
Drepl civil. Partea generalä. Explicaţii teoretice, speţe şi grile, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008).
Ca aplicaţie a conversiunfl, amintim contractul nul ca vănzare, care poate fi valabil ca antecontract de vănzare, astfel că
varianta de răspuns de la litera A este corectă, In privinţa celorlalte două variante, de la literele B şi C, acestea sunt greşite,
intrucăt conversiunea actului juridic nul nu trebuie confundată nici cu refacerea actului juridic nul (ce presupune o manifestare
de voinţă a părţi/părţilor in sensul łnlăturării cauzelor de nulitate ce afectau actul iniţial) şi nici cu novaţia (ce presupune o
obligaţie născută dintr-un contract perfect valabil).

I 61. Răspuns: A, C (primire in profesie avocat definitiv, 2017)

—

fntre nulitate şi rezitiere există asemănări (ambele sunt sancţiuni de drept civil, ambele pot fi constatale atăt amiabil. cát şi
pe cale judecătoreascä). insă şi numeroase deosebiri (pentru tabele comparative intre nulitate şi alte cauze de ineficacitate.
a se vedea Fişe, 2019. p. 124 şi urm.). Astfel, (1) în timp ce nulitatea presupune un act incheiat färä respectarea condiţiilor de
validitate cerute de lege, rezilierea presupune un act valabil incheiat; (2) cauza nulităţii există la momentul incheieńi actului
juridic, pe cănd cauza rezilierii constä intr-o acţiune sau inacţiune ulterioară datei la care contractul a fost, in mod valabiL
incheiat: (3) nulitatea se apticä tuturor actelor juridice, pe cănd rezilierea este aplicabilä numai in cazul contractelor. de regulă.
sinalagmatice, cu executare succesivä; (4) nulitatea produce şi efecte retroactive. pe cănd rezilierea produce efecte numai
pentru viilor [art. 1254 şi art. 1554 alin. (3) Cciv]: (5) in cazul in care contractul este desfiinţat pentru nulitate, fiecare parte
trebuie să restituie celeilalie, in natură sau prin echivalent. prestaţüle primite, chiar dacă acestea au fost executate succesiv
sau au avut un caracter continuu, pe când in cazul rezilierii nu se mai poate dispune restituirea prestaţiilor deja execuiate
[art. 1254 şi art 1554 alin. (3) C.civ.i
Aşadar, variantele corecte suntA şi C, varianta de răspuns de Ia litera B fiind gresită. intrucăt cauza nulitäţii nu este ulteńoară
incheierü actului juridic, ci este, cel mult concomitentä acestui moment.
92 EXPLICAŢII DREPT CIVIL. L PARTEA GENERAUą PERSOANA PIZIcĂ ŞI PERSOANA JURIDICÄ

62. Räspuns: B (admitere INM şi in magistraturä, 2017)

Intrebarea urmăreşte identificarea unor cazuri în care intervine nulitatea relativă, ca sancţiune pentru nerespectarea condiţfllor
de valabilitate a actului juridic civil: primele două variante fac trimitere la viciul de consimţämânt aI violenţei, in timp ce varianta
de răspuns de Ia Iitera C aduce in discuţie actul juridic incheiat de minor, fără incuviinţarea preatabilä a ocrotilorului Iegal.
atunci cănd această incuvinţare este cerutâ de Iege.
Astfel, urmärind condiţiile de existenţă ale violenţei viciu de consimţămănt, observăm că. in actele juridice bilatera!e şi
—

plurilaterale, ameninţarea lrebuie să provină de Ia cealallă pade conlractantă sau, dacă provine de Ia un terţ, cocontractantul
sä cunoascä ori să fi trebuit sä cunoască violenţa sävârşită de terţ [art. 1216 alin. (1) şi art. 1220 alin. (1) C.civ.], Din acest
motiv, varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită, intrucât nu este indeptinită condiţia privind cunoaşterea de către cealaltă
partea violenţei.
Există violenţä viciu de consimţămănt atunci cănd ameninţarea cu exerciţiul unui drept este făcută in scopul de a obţine
—

avantaje injuste (art. 1217 C.civ.), drept urmare, varianta de räspuns de Ia Iitera B este corectä, sancţiunea in acest caz fiind
nulitatea relativä.
Cât priveşte actul juridic incheiat de minor fără încuviinţarea ocrotitorului Iegal, atunci cănd incuviinţarea era cerută de
Iege şi suficientă pentru incheierea valabilă a actului, acest act va fi Iovit de nulitate relativä numai dacă ocrotitorul Iegal nu
confirmä actul nevalabil incheiat, acoperind astfel nulitatea (renunţăndu-se Ia invocarea ei), astfel cum prevede art 1263
alin. (3) C.civ, Din acest motiv, varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşitä.

63. Răspuns: A (admitere INM şi in magistratură, 2017)

Tntrebarea urmăreşte reciJnnaterea de către candidaţi a cazurilor ĺn care. pentru nerespectarea unui interes general Ia
momentul incheierii actului, sancţiunea aplicabilă va fi nulitatea absolută
Varianta de räspuns de Ia Iitera B este greşită, intwcăt, potrivit art 960 alin. (3) C.civ., acteie de cunseware, precum şi
aclele de adminisfrare, în masura în care pmĺita moşťeniLorilor. incheiaťe in(re nedemn şi ťerţ. sunt valabde. Deci, in acest caz,
dacă actele de administrare profită moştenitoriior, nu se va pune problema nulităţii Ior absolute.
Rccuncasterea unui copil, dacă este făcutä din eroara, va fi sancţionatä Ia fel ca orice act juridic încheiat din eroare.
respectiv cu nulitatea relativä, şi nu cu cea absolută [art. 419 alin. (1)Cciv.], motiv pentru care nici varianta de răspuns de Ia
Iitera C nu este corectă.
)n fine, varianta de răspuns de Ia Iitera A este cea corectä, aceasta făcănd vorbire despre Iimitele in care părţile pot stabili
termene de decădere. astfel cum sunt trasate de art 2546 C.cW: va fl!ovita de nufltato absolută chce clauzi prin cam se stabUeşte
un fe,men de decadem ce ar face excesiv de d;hcda exemitarea dreptu!ui sau săvărima actului de către padea intemsată

j 64. Raspuns: C (admitere INM şi in magistratura, 2015)

Intre nulitatea absolutä şi nulitatea relativä nu existä diferenţe din punctui de vedere aI domeniului de aplicare şi nici in
ceea ce priveşte eĺectele acestora. Aşadar, pe de o parte. atât nulitatea absolută, căt şi cea relativă pot afecta orice act juridic,
indiferent dacă Ia incheierea sa şi-au exprimat voinţa una, două sau mai multe părţi (deci indiferent dacă actul este uni, bi sau
plurilateral), iar, pe de altă parte, efectele nulitäţii vor fi aceleaşi, indiferent dacä vorbim de un caz de nulitate absotutä ori de
unut de nulilate relativă, respectiv. retroactivitatea, repunerea părţilor in situaţia anterioară şi anularea actului subsecvent ca
urmare a anulării actului iniţial (resolużojure daniis, resolvihrjus accipîentis) Aşadar, variantele de răspuns A şi B sunt greşite.
Deosebiri intre cele două categorii de nulitate inţâlnim ĺn privinţa regimului juridic, adică in privinţa regulilor care guvernează
materia riulităţii (Fişe, 2019! p. 128). Aceste reguli vizează următoarele aspecte; (1) cine poate invoca nuiitatea; (2) cát timp
poate fi invocată nulitatea (dacä nulitatea este sau nu prescriptibilä extinctiv) şi (3) dacă nulitatea este susceptibilă de conflrmare
(dacă se poate renunţa Ia dreptul dea invoca nulitatea),
Conform art. 1247 alin. (4) C.civ., contractul Iovit de nulitate absolută nu este susceptibil de confirmare decăt ĺn cazurile
prevăzute de Iege, pe când contractul anulabil este susceptibil de confirmare [art. 1248 alin. (4) C.civ.], räspunsul corect fiind,
deci, ceI indicat de varianta de Ia litera C.

j 65. Răspuns: A, C (primire în profesie — avocat sta giar, 2015)

Cesiunea de cseanţă poate b cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Dacă cesiunea este cu titlu gratuit. dispoziţhle care regtementează
cadrul general aI cesiunii de creanţă se completează in mod corespunzător cu dispoziţiile din materia contractului de donaţie
[art. 1567 alin. (1) şi (2) C.civ]. Astfel. cesiunea de creanţă cu titlu gratuil trebuie incheiatä in formă autentică. prevăzutä de
Codul civil pentru incheierea valabilä a donaţiei, sancţiunea pentru nerespectarea acesteia fiind nulitatea absolută. ln consecinţă,
varianta de răspuns de la Iitera A este corectă.
Acceptarea moştenirii poate fi atât expresă, cât şi tacită. Succesibilul işi poate manifesta opţiunea de acceptare expresă
printr-un inscris autentic sau sub semnătură privată [art. 1108 alin. (2) C.civ.J. Ast(eI, acceptarea expresă a moştenirii trebuie
să imbrace forma scrisä a actului, indiferent cä este un inscris autentic sau un inscris sub semnäturä privată. iar nerespectama
TEONA ELENA RĂDULESCU, TUD0R-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII 93

formei scrise a actului de acceptare expresă a moştenirii atrage nuhtatea absolutä. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera B
este greşită.
Tn privinţa contractului de donaţie, o condiţie suplimentară de formă pentru incheierea valabilă a acestuia o constituie
enumerarea şi evaluarea bunurilor mobile ce fac obiectul contractului, intr-un inscris, chiar şi sub semnătura privată, sub
sancţiunea nulităţii absolute, conform art 1011 alin. (3) C.civ. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă. ln plus,
actul estimativ poate fi inclus in actul de donaţie sau poate îmbrăca forma inscrisului sub semnătură privată, intocmit separat.

66. Răspuns: B (admitere INM, noiembrîe 2019)

Prin Decízia nr 23/2017 (ICCJ, Completul DCD, M. Of. nr 365 din 17.05.2017) s-au statuat următoarele: !n interpretarea
şi aplícarea dispozîţiilor afl. 1.279 alin. (3) teza I şi art 1.669 alin. (1) C.civ., nu este obligatorie forma autentică Ia încheierea
promisiunii de vănzare a unui bun imobil, in vederea pronunţärü unei hotärări care să ţină Ioc de act autentic. Aşadar, varianta
de răspuns de Ia Iitera A este greşită.
Tot greşită este şi varianta de răspuns de Ia Iitera C, contractul de comodat nefiind un act so!emn, pentru incheierea sa
valabilă este nevoie doar de remiterea efectivä a bunului (inlrucăt este un act real). In ceea ce priveşte folosirea de către un
terţ a bunului dat in comodat. acest Iucru este permis doar cu aprobarea prealabilă a comodantului, indiferent de forma pe
care o imbracă această manifestare de voinţă [art. 2148 alin. (2) C.civ.].
Tn fine. singura variantä corectă este cea de Ia Iitera 8. art. 1244 C.civ. impunănd forma inscrisului autentic pentw toate
convenţiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi inscrise in cartea funciară, cu excepţia cazurilor in
care Iegea prevede altfel.

I 67. Răspuns: A, B (primire în proťesie avocat stagiar, 2013)

—

Principala clasiticare a nulităţii este cea in funcţie de natura interesului ocrotit: dacă actul juridic este incheiat cu incälcarea
unei dispoziţii Iegale instituite pentru ocrotirea unui interes privat. atunci sancţiunea va h nulitatea relativă, in timp ce incheierea
actului juridic cu incălcarea unei dispoziţii Iegale instituite pentru ocrotirea unui interes general este sancţionatä cu nulitatea
absolutä.
Tn general. Iegiuitorul este ceI care indică felul nulitäţfl. prin utilizarea unei terminologii speciflce. termenul anulabildesemnează
nulitatea relativä, in timp ce termenul nu/desemnează nulitatea absolută.
Dacă insă din textul de Iege care instituie nulitatea nu rezultă felul acesteia ori dacă dispoziţia Iegală stabileşte doar condiţia
de validitate pentru incheierea actului juridic, färă a indica şi sancţiunea incidentä, stabilirea felului nulităţii se face în raport de
natura interesului ocrotit prin edictarea normei juridice care a fost nesocotitá Ia incheierea actului juridic. In fine, in cazurile în
care natura nulitäţii nu este determinată ori nu reiese in chip neindoielnic din Iege. actul este prezumat a b anulabil (art. 1252
C.civ.) (Fişe, 2019. p. 129). Aşadar, varianta de räspuns de Ia Iitera A este coreclă,
Căt priveşte regimul juridic aI nulităţii absolute, acesta este guvernat de următoarele reguli (art. 1247 C.civ.): (1) nulitatea
poate fi invocată de orice persoană interesată, iar instanţa este obligatä sä o invoce din ohciu, (2) nulitatea poate fi invocată
oricănd (deci este. in principiu. imprescriptibilă) şi (3) nulitatea absolută nu este susceptibilă de confirmare decăt in cazuriie
expres prevăzute de Iege. In opoziţie, regimul juridic aI nulitäţii relative presupune următoarele reguli: (1) nulitatea relativä poate
O invocată doar de ceI aI cărui interes este nesocotit Ia încheierea actului juridic. (2) invocarea nulităţii pe cale de acţiune este
supusă prescripţiei extinctive şi (3) nulitatea relativă poate fi acoperită prin conhrmare (art. 1246 C.civ.).
Prin urmare variantele corecte de răspuns sunt A şi 6, răspunsul de Ia Iitera c Oind greşit.

j 66. Răspuns: B, C (primire în profesie avocat detinitiv, 2017)

—

Efectele nulitäţfl sunt guvernate de trei phncipii: (1) principiul retroactivităţň efectelor nulităţii: (2) principiul restabilirii situaţiei
anterioare prin restituirea prestaţiilor: (3) principiul anulärii actului subsecvent, ca urmare a anulării actului iniţial. Prezenta
intrebare vizează ceI de-aI doilea principiu enunţat şi efectele ce decurg din aplicarea acestuia. Aşadar, tot ce s-a executat
in baza unui act afectat de nulitate absolută trebuie restituit, astfel incát pärţile raportului juridic să se găsească in situaţia in
care ar fi fost dacă actul nu s-ar b incheiat.
In ceea ce priveşte restituirea, regula este că acesta se face in natură [art. 1637 alin. (1) C.civ.I Dacă restituirea nu poate
avea Iocin natură din cauza imposibilităţii sau a unui impediment serios ori dacă priveşte prestarea unor servicii deja efectuate,
restituirea se face prin echivalent [art. 1640 alin. (1) C.civ.!, În aceste cazuri, valorarea prestaţiilor se apreciază prin rapodare
Ia momentul Ia care debitorul a primit ceea ce trebuie să restituie [art. 1640 alin. (2) C.civ.].
In speţa de faţă, o parte a insträinat către un terţ bunul obţinut in urma incheierii actului afectat de nulitate absolutä, anterior
constatärii nutităţii absolute a contractului şi ca urmare a aplicării principiului restabilirii situaţiei anterioare, aşadar, aceasta va
ťi obligatä Ia restituirea bunului respectiv. Or, bunul nemaiexistănd in patrimoniul debitorului obligaţiei de restituire, acesta din
urmă va trebui să restituie valoarea bunului instrăinat. Dispoziţiile art. 1641 C,civ. fac distincţie intre două situaţii: a) debitorul
obligaţiei de restituirea fost de bunä-credinţä, deci nu a cunoscut cauza de nulitate Ia momentul instrăinärfl; b) situaţia când
a fost de rea-credinţă, respectiv cunoştea existenţa cauzei de nulitate a con(ractului. AstfeI, pentru situaţia in care debitorul
94 EXPLiCAŢII DREPT CIVIL 1. PARTEAGEIERAL, PERSOAIIA FiZICĂI PERSOAuAJURIDICÄ

era de buna-credinţä. el esie ţinut sa plateasca valoarea bunului. consideralä lie Ia momentul primirn sale, fie Ia aceIa aI
Tnstrăinării, in funcţie de cea mai micä dintre aceste valori (art. 1641 teza I C.civ.), rezultă astfel că varianta de räspuns de Ia
Iitera B este corectä.
fn situaţia in care debitorul a fost de rea-credinţă, acesta trebuie să plătească valoarea bunului, considerată fie Ia momentul
primirii sale. be Ia aceIa aI pierderii ori aI instrăinării, în funcţie de cea mai mare dintre aceste valori (ad. 1641 teza a II-a C.civ.).
deci i varianta de răspuns dea litera C este coractă
ĺn finaL varianta de răspuns de la Iitera Aeste greşită, intrucăt nu face distince între situaţhle preväzute mai sus. regulile
in ceea ce priveste obligaţia de restituire fiind diferite, dupä cum am arätat anterior

69. Răspuns: A, B (admîtere INM şi în magistratură, septembrie 2016)

Variantele de răspuns de Ia Iiterele A şi B sunt, in mod evident, cele corecte, intrucăt, potrivit art. 1252 C.civ., in cazurile
în care natura nulitä ţii nu este determănotă orí nu reiese in chip neîndoíelnic din lege, contractul este anulabil, iar, conform
art 1255 alin. (2) C.civ., în cazul in care contractut este menţinut in parte, clauzete nute sunt intocuite de drepf cu dispoziţiüe
legale aplicabfle.
Căt priveşte varianta de räspuns de Ia Iitera C, aceasta este greşitä, avănd in vedere că renunţarea Ia dreptul dea invoca
nulitatea (confirmarea unui contract anulabil) nu presupune şi renunţarea Ia dreptul de a cere daune-interese, in temeiul
räspunderii civile delictuale, astfel cum prevede expres art 1265 alin. (3) C.civ

3.4. Efectele actului juridic civil

I 70. Răspuns: A (admitere in mayistratură, iunia 2019)

Principiul forţei obligatorü a efectelor actelor Íuridice reprezintă regu!a de drept potrivit căreia actul uridic civil Iegat inclteiat
se impune pădilor ţin cazul contractelor) sau párţii (in cazul actelor juridice iinilaterale) intoc.mai ca Iegea [art 1270 alin (1)
C.civj (Fişe. 2018. p. 108).
Excepţiile de Ia acest phncipiu reprezintă acele situaţii in care efectele aclelorjuridice nu se mai produc aşa cum au prevăzut
pärţile ia incheierea Ior, ci independent de voinţa părţii sau a partitor. dupa caz, aceste efecte Innd mai întInse sau mai restrănse
decăt cele preväzute iniţial (Fişe, 2018, p. 108)
Flecând de Ia definiţiile redate anterior, se poate stabili că variantele de răspuns de Ia Iiterele B şi C sunt greşile. in ambele
cazuri fiind vorba despre manifestäri de voinţă a părţilor in sensul reinnoiriilprelungirii respectivelor contracte şi nicidecum
despre eĺecte ale unor cauze independenle de voínţa Ior.
Tncetarea contractului de intreţinere incheiat pe duratä determinatä din cauza morţii crcditorului intreţinerii, dacă aceasta a
survenitinainte de expirarea duratei contractului, este singura excepe de Ia principiul forţei ob!gatorii (dintrevariante!e propuse
de inlrebare, bineinţeles), fiind vorba despre o situaţie prevăzută În mod expres de tege, in care contractul Îşi incetează efectele
inainte de termen, din cauza dispariţiei unui element aI säu [ad. 2263 alin. (1) C.civ.]. In consecinţă, varianta de răspuns de
Ia Iitera A este singura variantă corectă.

I 71. Răspuns: C (admitere INM şiin rnagistraturä, 2012

intrebarea urmäreşte să verifice condiţii!e de fond şi de procedurä ce trebuie indeplinite in vederea revizuirii efectelor
actelor juridice ca urmare a mpreviziunii. AstfeL art 1271 alin. (3) Iit. a)-c) C.civ. statueazä condiţiile de fond. (1) schimbarea
imprejurărilor avute in vedere de pärţi Ia incheierea contractului să survină după acest din urmă moment (drept urmare, varianta
de răspuns de Ia Iitera C este corectă); (2) schimbarea imprejurärilor, precum şi intinderea acesteia nu au fost şi nici nu puteau
fi avute in vedere de către debitor, in mod rezonabil, in momentul incheierii contractului şi (3) debitorul nu i-a asumat riscul
imprejurărilor şi nici nu putea fi in mod rezonabil considerat că şi-ar fi asumat acest risc (in consecinţă, varianta de răspuns
de Ia Iitera A este greşită).
In ceea ce priveşte condiţia procedurală, art. 1271 alin. (3) Iit. d) C.civ, prevede că debitonil, şi nu creditorul, aşa cum greşit
esle menţionat in varianta de răspuns de Ia Iitera 8 de ráspuns, trebuie sä incerce, intr-un termen rezonabil şi cu bună-credinţă,
negocierea adaptării rezonabile şi echitabile a contractului, in cazul nerespectärii acestei proceduri prealabile cererea putánd
fi respinsă ca inadmisibilä (Fie. 2019, p. 111).

I 72. Răspuns: c (admitere JNM, 2013)

Penlru ca instanţa să poată dispună revizuirea efectelor actului juridic ca urmare a ruperii echilibrului contractual, trebuie
indeplinite o serie de condiţii de fond şi o condiţie de procedură. Astfel. art 1271 alin. (3) Iit. a)-c) C.civ. statueazá urmätoarele
condiţii de ĺond: (1) schimbarea imprejurărilor avute in vedere de părţi Ia Încheierea contractului a intervenit dupä momentul
perfectării actului, (2) schimbarea imprejurűrilor, precum şi intinderea acesteia nu au fost şi nici nu puteau fi avute in vedere de
către debitor, in mod rezonabil. in momentul incheierh contractului si (3) debitorul nu şi-a asumat riscul schimbării imprejurärilor
şi nici nu putea fi in mod rezonabil considerat cá şi-ar fi asumat acest risc.

1: t—.=.-., n.. e&mtnnÍnrn.

ŢE0NA ELENA RĂOULEScU, TUDOR-VLÂD RĂDULESCU EXPLICAŢII 95

În ceea ce priveşte prima condiţie enunţată, se poate Iesne observa că Iegiuitorul nu a condiţionat apariţia schimbărilor
excepţionale a imprejurărilor care cauzează dezechilibrul contractul de un anumit termen, drept urmare varianta de răspuns de
Ia Iitera B este greşită, Tot in considerarea celor expuse, observäm că varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită deoarece
are în vedere situaţia in care creditorul nu putea să prevadă schimbarea excepţională a imprejurărilor, şi nu debitorul, cum este
prevăzut de dispoziţiile Iegale amintite mai sus. Practic, art. 1271 alin. (3) Iit. b) C.civ. stabileşte această condiţie din dorinţa
de a proteja partea care se obligä prin actul juridic respectiv, pentru a impiedica transformarea obligaţiei debitorului intr-una
vădit injustă.
Articolul 1271 alin. (3) Iit. d) C.civ, impune şi o condiţie de procedurä in sarcina debitorului, şi anume: acesta din urmä are
obligaţia dea incerca, intr-un termen rezonabil şi cu bunä-credinţă, negocierea adaptării rezonabile şi echitabile a contractului. In
consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera C este cea corectă.

73. Răspuns: C (admitere INM şi în magistraturä, 2017)

Fârä a mai relua condiţiile ce trebuie indeplinite pentru a opera impreviziunea, menţionate Ia intrebarea de mai sus, putem
observa cä varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită, intrucăt inlătură condiţia procedurală prevăzută de art. 1271 alin. (3)
lit. d) C.civ., conform căreia debitorul are obligaţia de a incerca, intr-un termen rezonabil, negocierea adaptärii rezonabile şi
echitabile a contractului, in orice imprejurare.
De asemenea, şi varianta de răspuns de Ia litera B este greşită, intrucăt schimbarea imprejurărilor avute in vedere de părţi
Ia incheierea contractului trebuie să intervină ulterior acestui moment, conform art 1271 alin. (3) Iit. a) C.civ., şi nu anterior
Astfel, dacä sunt indeplinite condiţUle prevăzute de art. 1271 alin. (3) C.civ., instanţa poate să dispună: fie adaptarea
contractului, pentru a distribui in mod echitabil intre părţi pierderile şi beneficiile ce rezultă din schimbarea imprejurărilor
[ad. 1271 alin. (2) Iit, a) C.civ.], fie incetarea contractului, Ia momentul şi in condiţflle pe care Ie stabileşte [art. 1271 alin. (2)
Iit. b) C.civ.]. În consecinţă, varianta de răspuns de Ia litera C este sigura corectă.

j 74. Răspuns: A (primire în profesie avocat definitiv, 2016)

—

Ca urmare a creşterii costurilor pentru realizarea studiilor clinice creştere care reprezintă o imprejurare excepţională care
—

face excesiv de oneroasä executarea contractului, care a survenit momentului incheierii contractului şi care nu putea fi preväzutä,
în mod rezonabil, de către societatea H, SRL in momentul incheierii contractului rezultă că pot fi incidente dispoziţiile care
—‚

reglementează impreviziunea. Drept urmare, o condiţie de procedură conform art 1271 alin. (3) Iit. d) C.civ, este ca debitorul
(societatea H. SRL) să incerce, intr-un termen rezonabil şi cu bună-credinţă, negocierea adaptârii rezonabile şi echitabile a
contractului. Aşadar, varianta de räspuns de Ia Iitera A este corectă.
Varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşită, intrucât, in cazul nerespectârfl condiţiei menţionate mai sus, care reprezintă
in fond o procedurä prealabilă, cererea de adaptare a contractului pentru impreviziune va putea fi respinsă ca inadmisibilă de
către instanţä (Fişe, 2019, p. 110).
În ceea ce priveşte varianta de răspuns de Ia Iitera C, şi aceasta este greşită, intrucăt scopul clauzei penale iI reprezintă
determinarea anticipatä a cuantumului despăgubirilor ce vor fi plătite de către debitor, iar nu crearea unei posibilităţi pentru
debitor(societatea H. SRL)de a se Iiberade obligaţia principală asumatâ printr-o aIlă prestaţie (Fişe, 2019! p. 547-54B).Aşadar,
debitorul nu are un drept de opţiune intre executarea obligaţiei principale şi plata clauzei penale.

I 75. Răspuns: s, c (primire în profesie avocat stagiar, 2013)

—

Impreviziunea, ca excepţie de Ia efectul forţei obligatorH a contractului, poate avea ca efect fie adaptarea contractului de
către instanţă, fie incetarea acestuia, Ia momentul şi in condiţiile pe care tot instanţa Ie stabileşte. Pentru a produce aceste
efecte insă, este necesar ca schimbarea imprejurärilor care ar face vädit injustă obligarea debitorului Ia executarea obligaţiei
să fi intervenit pe parcursul executării contractului, şi nu anterior incheierii acestuia, cănd, eventual, s-ar putea pune problema
nulităţii actului, şi nu a impreviziunii [art. 1271 alin. (2) C.civ.]. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită.
Problema riscutui contractului se pune atunci când una dintre părţile contractante este impiedicatä de un caz foduit sau de
forţă majoră sâ işi execute obligaţia asumată, in cazul in care neexecutarea obligaţiei nu este consecinţa vinovăţiei debitorului
acestei obligaţii, ci consecinţa unei imprejurări mai presus de voinţa lui (Fişe, 2019, p 178). Ca regulă, riscul contractului
este suportat de debitorul obligaţiei imposibil de executat. In contractele translative de proprietate, această regulä işi gäseşte
aplicaţie, intrucăt art 1274 alin. (1) C.civ. stabileşte că, in Iipsă de stipulaţie contrară, căt timp bunul nu a fost predat, riscul
contractului rămâne in sarcina debitorului obligaţiei de predare, chiar dacâ proprietatea a fost transferată dobănditorului. Prin
urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă.
Un alt efect pe care contractul valabil incheiat iI produce intre părţi este acela aI irevocabilităţii. Astfel, potrivit art. 1270
alin. (2) C.civ., contractul se modificä sau incetează numai prin acordul pärţilorod din cauze autodzate de lege. Posibilitatea de
a denunţa unilateral contractul este o excepţie de Ia principiul enunţat, insä, pentru a produce efecte, trebuie fäcută in condiţiile
prevăzute de Iege şiisau de acordul părţilor Astfel, legiuitorul face distincţie intre denunţarea unilaterală in contractele cu duratä
determinată şi cea in contractele cu durată nedeterminată (a se vedea in acest sens, Ffşe, 2019, p. 115).
96 EXPLICAŢII DREPT CIVIL, L PARTEA GENERALĂ, PERSOANA FIZICĂ I PERSOANA JURIDICĂ

Conform art. 1277 C.CiV., contra ctul încheiat pe duratä nedelerminată poate fi denunţat unilateral de oricare dintre părţi cu
respectarea unui termen rezonabfl de preaviz, orice clauză contrară fUnd consideratä nescdsă. Aşadar, varianta de răspuns
de Ia Iitera C este, Tn mod evident. corectă

76. Răspuns: C (primire în profesie avocat sta gîať, madie 201)

—

În speţă, intre părţi a fost Tncheiat un contract de Iocaţiune pe durată nedeterminală, Potrivit art, 1277 C.civ, contractul
incheiat pe dorată nedeterrninatä poate fi denunţat unilateral de oricare dintre părţi cu respectarea unui termen rezonabfl de
preaviz. Orice clauză contrară sau stipularea unei presta ţii &i schirnbul denunţărü contra ctului se considerä nescrisă. Prin
urmare, varianta de räspuns de Ia Ii(era c este, evident singura corectä.

j 77. Räspuns: B, c (primire în profesie avocat de(initiv, 2017)

—

Varianta de răspuns de Ia Iiiera A este greşitä, intrucát. potrivit art 1684 teza I Cciv. stipulaţia prin care vănzătorul işi
rezervă proprietatea bunului până Ia plata integrală a preţului este valabilă chiar dacä bunul a fost predat. AstfeI, in situaţia
vănZärii cu plata preţului in rate si rezerva propdetăţii, doar transferul proprietăţii este afectatde o condiţie suspensivä. respectiv
cea a plăţii preţului, bunul putănd fi predat Ia momentul incheżeni contractului sau ulterior
Contractul de Iocaţiune incheiat pe duratä nedeterminată poate inceta prin denunţarea unílateralä a acestuia, de către
oricare dintre părţi [art. 1816 alin. (1) C.civ.J. AstfeL poate fi denunţat unilateral đe oricare dintre părţi. cu respectarea unui
termen rezonabil de preaviz, Orice clauzä contrară sau stipularea unei pre staţü în schimbul denunţăhicontractuluise consideră
nescdsä, potrivit art 1277 c.civ. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectä.
ĺn cele din urmă, varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă, deoarece, Tn siluaţia Tn care executarea obligaţiei indivizibile
se face prin echivalent. se realizează o .‚transformare' a obligaţiei iniţiale prin raportare Ia obiectul său. in sensut că aceasta
devine divizibilä, potrivit art 1430 alin. (1) Cciv. (D. cĂUN, in M. AFRÄ5INIE, M.-L. BELU-MA000. AL BLEOANcĂ. 0. cĂLIN.
0. CIQAN. M. COSMA, M CR0IJ0Ru, V QMj5. GH Durc, M EFTIMIE, E. FL0REScU. C.G. FRENŢIU. D. GĂRB0vAM. M. GAvRIŞ.
L IRINE5cu,A.-M. MATEEScU. E MĂ0uLĂRE5cu. L MIREA. FL. MOROZAN, 1. NINU, c. NIŢĂ. E. OPRINA. M. PĂPuREANU, 0. PODARU,
L POPA. c. PuScHIN. G. RĂ0ucAN. îN RĂouLEscu. c s. RIcu, D. R0HNEAN, E. RosIoRu, M. ST0IAN, Ac. TĂRSIA, N.H ŢIŢ
c.î UNGuREANu. C. Voicu, 0. ZEcA. Nout Cod civil Cornentarü, doctrină şijunspruden(ă, Ed. Hamangiu. Bucureşti. 2012!
p. 771 in continuare Nou! Cod civdy
—

I 78. Räspuns: B (admitere in mayisWaturä, aprilie 2017)

Clauzele din actLJI juridic civil care au fost incheiate nnn incálcarna SAII nesncnlirea unOr dispoziii Iegale ‘mperative sunt
considerate nescrise printr-o dispoZţie expresă a Iegń. Clauzele considerate nescrise, spre deosebire de oulitate, nu pot fi
nici contlrmate, nici acoperite, nici reĺăcuto. nici adaptate. níci nu pot fi convortito in clauzo valabiIe. ln cazui in care pot í
inlocuite. atunci operează Tnlocuirea Ior cu dispoziţiite Iegale corespunzătoare ce au fost incâlcate sau nesocotite, aşa cum
reZultă din art 1255 alin. (3) C.civ.; din acest punct de vedere. clauzele considerate neschse se aseamănä cu nulitatea parţială
(C.T. UNGuREANu. Drept civil. Partea generală Persoanele, Ed. Hamangiu. Bucureti. 2013. p. 223-224). Sancţiunea clauzelor
considerate nescrise este ignorarea Ior. asemänătoare inopozabilităţii actului juridic faţă de terţL indiferent dacä terţii sunt de
bună sau de rea-credinţä, prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera c este greşitä.
Aadar, singura variantă corecąä este B, celelaite douá flind, in mod evident, greite.

I 79. Răspuns: A, c (primire în proťesie avocat definitiv, 2016)

—

Nulitatea reprezintă nerespectarea tuturor dispoziţiilor Iegale care reglementează condiţiile de validitate ale actului juridic
civil Ia momentut incheierii Iui. CauZele de nulitate sunt Iegale, părţile, prin acordul Ior, neputănd suprima sau institui cauze
de nulitate, orice clauză contrară fiind consideratä nescrisä [ad, 1246 alin. (4) c.civ]. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia
Iitera A este corectă.
Potrivit art 2515 alin. (3) c.civ recunoaşte părţilor cu capacitate deplinä de exerciţiu posibilitatea dea modifica durata
termenului de prescripţie şi cursul prescripţiei extinctive, prin fixarea inceputului acesteia ori prin modificarea cauzelor Iegale
de suspendare ori de intrerupere a acesteia după caZ. În consecinţă, păijile au dreptul dea modifica termenul de prescripţie
stabilit de Iege, in Iimitele preväzute de art 2515 alin. (4) C.civ., varianta de räspuns de Ia Iitera B fiind, in concluZie, greşită.
În flne, potrivit art 1594 C.civ., subrogaţia consimţitä de creditor opereazä fără consimţămăntul debitorului, orice clauză
contrară flind considerată nescrisă. Aşa fiind, varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă.

80. Răspuns: s, c (primire in proťesie avocat sta giar, 2014)

—

Denunţarea unilaterală a contractului este dehnită ca acea manifestare unilateralä de voinţă, oneroasă sau gratuită, izvorătă
din convenţia pärţilor sau din Iege, care are drept efect incetarea contractului (Fişe, 2019, p. 115). Modalitatea de denunţare
unilaterală a contractelor presupune indeplinirea unor condiţii distincte, după cum contractul este cu executare dintr-o dată
[art. 1276 alin. (1) C.civ.], sau cu executare succesivä in acest din urmă caz se face deosebire Tntre contractele cu executare

I
Ľ
TEONA ELENA RĂDULESCU, TUDOR-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII 97

suCCesivă incheiate pe durată determinată [ad. 1276 alin. (2) şi (3) C.civ. ce Conţine norme supletive] şi CeIe incheiate pe
durată nedeterminată (art. 1277 C.CiV. Ce COflfl norme imperative).
—

În CaZUI ContraCtelor CU executare suCCesivă inCheiate pe durată nedeterminată, dreptul de denunţare este Iegal, astfel Cä
eI nu trebuie sä fie prevăzut expres de părţi. ContraCtul poate b denunţat de oricare dintre părţi. indiĺerent daCă exeCutarea sa
a inCepUt sau nu. CU aCordarea unui termen rezonabit de preaviz şi fără posibilitatea de a se stipula O prestaţie in sChimbul
denunţării. orice Clauzä contrară celor arătate anterior fiind considerată nescrisä.
Prin urmare. variantele de räspuns de Ia literele B şi C sunt corecte, in timp ce varianta de răspuns de Ia Iitera A este gresită.

81. Râspuns: B, C (admitere INM şi in magistraturä, 2016)

Principiul opozabilităţii faţă de terţi a efectelor actului juridiC Civil este acea regulă de drept potrivit căreia contractul este
opozabil terţilor (persoane sträine de actul juridic incheiat), care nu pot aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor născute din
contract. Terţii se pot prevala de efectele contractului, insă fără a avea dreptul dea cere executarea Iui, cu excepţia cazurilor
prevăzute de Iege (art. 1281 C.civ.). In concret opozabilitatea actu(ui juridic faţä de terV inseamnă dreptul părţii dea invoca
aceI act juridic impotriva terţului care ar ridica pretenţii in Iegătură cu un drept subiectiv dobândit de parte prin actul juridic
respectiv, iar prin inopozabilitatea actuĺui juridic ťaţă de ierţi se inţelege Iipsa unui asemenea drept; de regulă. opozabilitatea
faţă de terţi a unui act juridic este condiţionată de respectarea anumitor formalităţi (Fise, 2019. p. 117).
O excepţie de Ia principiul opozabitităţii faţă de terţi a efectelor contractului ar presupune o situaţie in care terţul să poată
(potrivit Iegii) refuza să cunoască şi să accepte situaţüle juridice create prin anumite contracte incheiate intre aIte părţi.Astfel de
situaţii intălnim in materia simulaţiei şi in privinţa creditorilorchirografari (pentru dezvoltări, a se vedea Fişe, 2019, p. 171 şi urm).
Cât priveşte stipulaţia pentru altul şi promisiunea faptei altuia (promisiunea de porte-fort), acestea sunt privite ca excepţii
de Ia principiul relativităţii efectelor contractutui, şi nu ca derogări de la opozabilitatea faţă de terţi a efectelor contractului.
Din aceste motive, variantele corecte de răspuns sunt B şi C, varianta A flind greşită.

I 82. Răspuns: A, B (primire in profesie avocat sta giar, 2012)

—

Simulaţia este operaţiunea juridică in cadrul căreia, printr-un act juridic public, dar aparent denumit şi simulat, se creeazä
o altä situaţie juridică decăt cea stabilitä printr-un act juridic ascuns, secret dar adevärat. denumit impropriu şi contrainscris
(Fişe, 2019, p. 171).
Pentru a vorbi despre simulaţie, este necesarä indeplinirea simultană a trei condiţii: (1) existenţa a două acte juridice (un
act secret real şi un act pubtic, dar care nu corespunde voinţei reale a päijilor); (2) să existe voinţa părţilor de a simula şi (3)
actul juridic ascuns (secret) să se incheie inainte sau concomitent cu incheierea contractului public. Prin urmare, varianta de
răspuns de Ia Iitera A este corectä.
Efectele simulaţiei intre pärţi sunt sintetic redate de art 1289 alin. (1) C.civ., potrivit cäruia contractul secret produce efecte
numai intre părţi şi, dacă din natura contractului sau din stipulaţia părţilor nu rezultă contrariul, intre succesorii Ior universali
sau cu titlu universal.
Aşadar, in această materie, categoria terţilor include succesorul cu titlu particular aI oricăreia dintre părţile simulaţiei,
creditorii chirografari aí păijilor simulaţiei, succesorii universali sau cu titlu universal ai părţilorsimulaţiei, dacă prin actul secret
Ii se incalcă drepturi proprii (Fişe, 2019, p. 176). Prin urmare, şi varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă
Cât priveşte sancţiunea simulaţiei, aceasta va fi, ca regulă, inopozabilitatea faţă de ter(ii de bună-credinţă a situaţiei juridice
create prin actul secret, precum si, dacă este cazul, inläturarea simulaţiei pe calea acţiunii in simulaţie. Nulitatea nu este
sancţiunea general aplicabilă simulaţiei, aceasta fiind consideratä. de principiu. Iegală. Sunt insă şi unele cazuri de simulaţie
pentru care Iegea prevede expres sancţiunea nulitäţii (spre exemplu. ad. 1033 C.civ), dar care insá nu transrormă excepţia
in regulä.
Deci, ca regulä, sancţiunea simulaţiei nu este nulitatea, ci inopozabilitate, motiv pentru care varianta de răspuns de Ia
Iitera C este greşită.

I 83. Răspuns: B, c (primire in proťesie avocat stagiar, 2018)

—

Simulaţia presupune incheierea a două acte juridice Tntre aceleaşi părţi, respectiv un act juridic public. dar aparent, denumit
şi simulat, şi un alt juridic ascuns, dar care reprezintă adevărata intenţie a părţilor Pentru a produce efecte juridice, actul ascuns
trebuie să respecte condiţiite de fond cerute de Iege pentru incheierea sa valabilä [art. 1289 alin. (2) Cciv.], nefiind necesară
şi respectarea condiţiilor de formă. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectä.
Căt priveşte efectele simulaţiei. art. 1290 alin. (1) Cciv prevede că succesorii cu titlu particular nu pot invoca actul secret
impotriva terţilor de bună-credinţă care au dobândit drepturi de Ia achizitorul aparent. prin urmare, varianta de răspuns de Ia
Iitera A este gresitä.
Atunci când vin in concurs, creditońi insträinätorului aparent sunt preferaţi creditorilor dobănditorului aparent. in cazul in
care creanţa cetor dintăi este anterioară contractului secret (art. 1291 alin. (2) C.civ.]. AstfeL ipoteza descrisă de varianta de
răspuns de Ia litera C este, evident, corectă.

I ::rţ.
98 EXPLICAŢII DREPT CIVIL L PARTEA GENERALÄ. PERSOANAFIZICĂSI PERSOAŃA JURIDICĂ

84. Räspuns: A (primire în profesie — avocat stagiar, 2018)

Eficacitatea stipulaţiei pentru altuI depinde, potrivit art. 1286 alin (1) C.civ., de acceptarea sa de către terţul beneficiar.
Aşadar, in lipsa acestei acceptăd, se va considera că dreptul terţului nu a existat niciodată, Acceptarea poate interveni chiar
şi după decesul stipulantului sau aI promitentuluí, astfel cum prevede art t 286 alin, (2) teza finală C.civ. prin urmare, varianta
de răspuns de la litera A este corectă. Tn timp ce varianta de răspuns de la lilera B este. evident, greşită
Cât priveşte varianta de räspuns de la litera C, aceasta este, de asemer1ea, greşită. intrucät numai promitentul şi stipu!antul —

părţi ale contractului prin care s-a stipulal in favoarea unei alte persoane pot solicita rezoluţiunea respectivului act, beneliciarul
—

avănd doar dreptul dea solicita direct prcmitentului executarea prestaţiei, astfel Cum reiese din interpretarea art 1284 alin, (2)
Cciv.

I
85. Răspuns: A, B (primire in profesio avocat stayiar, martie 2019)
—

Variantele de răspuns de Ia literete A şi B sunt corecte, avănd in vedere dispoziţiile exprese ale art. 1286 alin. (2) teza
finală Cciv. şi, respectiv, art. 1291 alin. (1) teza finalä Cciv, in timp ce varianta de räspuns de la litera C este greşită, întrucăt
stipulantul poate revoca stipulaţia färä acordul promitentului in cazul în care acesta din urmä nu are interesul să o execute
[art. 1287 alin. (1) teza finală C.civ.J.

§4. Prescrip(ia ex[inctivă i decâderea

I 86. Räspuns: A (admitere INM şi in magistratură, 2016)

Noul Cod civIl a renunţat la concepţIa potrivIt câreia prescripţia extinctivă era o instituţie de ordine publică, reglementată
prin norme imperative În actuala viziune, prescripţia a (re)devenit o instituţie privata, organul de jurisdicţie nemaifiind in măsurä
să o invoco din oficiu. chiar dacă aceasta ar ctrge in interesul statuluI sau a unităţilor sale administrativ-teritoria!e [ad. 2512
alin. (2) şi (3) Cciv.]. Prescripţia poale fi invocată doar de cel in folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant. ş fără a
ti ţinut sä producă vreun titlu contrar ori sä fi fost de bună-credinw astfel cum prevede ad. 2512 atin. (1) Cciv, Prin urmare.
varianta de răspuns de la itera A este corectă.
Cazutile de suspendare a cursului prescriptiei extinctive sunt preväzllte de lege, in principal dR art 2532 i art 2533 C civ Tn
materie succesoralä, art. 2533 C.civ indicá trei cazuri de suspendare (1) prescripţia nu curge contra creditorilor defunctului
in privinta creanţelor pe care acetia le au asupra moştenirii cât timp aceasta nu a fost acceptatä de cätre succesibili ori. in
lipsa arceptfirh, cât timp DL! a fost numit un cu?ato care să îi rcprezinte fad 2533 alin (1) C.civj; (2) prcscripţia nu curge
contra moştenitońlor deĺunctului căt timp aceşíia nu au acceptat moştenirea or nu a fost numit un curator care să ii reprezinte
iart 2533 alin. (2) Cciv.) i (3) prescripţia nu Lurge cüntía uoşteiiiluiiloi, iII privinja creanţeior pe care aceştia le au asupra
moştenirii, de la data acceptării moştenirii i pănă Ia data lichidării ei [art. 2533 alin. (3) C.civ].
Faţă de aceste dispoziţii, variantele de räspuns de la literele B şi C apar ca fiind greşite.
Comisia a respins contestaţiile formulate, reţinănd că: varianta de /a Iüera A este corectă. avănd în vedere dispoztJUe
art 2512 ahn. (1) Cciv., precum şi imprejura rea că dispoziţií?e a,t 1550 C.civ nu reprezintä o derngare de Ia regulä. De altfel,
potrivit dispoziţülorlegaÍe care regtemonteazä acţiunea obticä, creditorul, subiect activ al acesteia, nu pcate invoca prescdpţia,
deoarece prescripţia nu curge în favoarea sa, ci în favoarea debltorului chemat în Iudecată.
Fotrivit art. 2533 alin. (3) Cciv., prescripţia nu curge contra ;noştenitorilor în privinţa creanţelorpe care aceştia Ie au
împotriva moştenirü dc Ia data acccptärii moźcnirü i pônä Ia data hchidarü eL Prin urmare, varianta B de räspuns nu este
completá, neputănd fi considerată corectă.

I 87. Räspuns: C (admitere INM, 2013)

PrescripUa dreptului la acţiunea in anularea unui act juridic incepe să curgă a) in Caz de violenţä, din ziua in care aceasta
a incetat; b) in caz de dol, din ziua in care acesta a fost descoperit c) in caz de eroare ori in celelalte cazuri de anulare (spre
exemplu, Iipsa discernămăntului. cauza falsă, lipsa cauzei, lipsa capacităţii de exerciţiu cerută pentru incheierea unui anumit
act juridic etc) din ziua cănd cel indreptăţit. reprezentantul său egal ori persoana chemată de lege sä-i incuviinţeze actele a
cunoscut Cauza anulăńi, insă nu mai tărziu de implinirea a 18 Iuni din ziua incheierii actului juridic(se observä cä legiuitorul a
instituit două momente de la care prescripţia incepe să curgă: un moment subiectiv, cel al cunoaşterii cauzei de nulitate, şi un
moment obiectiv. respectiv imphnirea termenului de 18 luni de Ia data incheierii actului) Iart. 2529 alin. (1) C.civ], d) in caz de
leziune, din ziua incheierii actului juridic Iart 1223 alin. (1) C.civ].
Faţä de dispoziţiile legale redate. observăm că varianta de răspuns de la litera A este greşită. intrucăt Ín caz de violenţă.
prescripţia incepe să curgă din ziua incetärii ei, indiferent căt timp a trecut de la momentul incheieňi actului, la fel cum este şi
varianta de ráspuns de la litera 8. intrucăt prescripţia nu incepe sä curgă in caz de eroare cel mai tárziu Ia implinirea a 18 luni
din ziua descoperidi acesteia, ci cel mai tărziu la implinirea a 18 luni de la momentul incheieńi actului,
TE0NA ELENA RĂDULESCU, TUDOR-VLAD RÄOULESCU EXPLICAţII 99

Dacä nulitatea relativä poate ti invocată de un terţ, termenul de prescripţie aI acţiunii in anulare va incepe să curgă, potrivit
art. 2529 alin. (2) C.civ., dea data când terţul a cunoscut existenţa cauzei de nulitate, ceea ce face varianta de răspuns de
la Iitera C să fie cea corectä.

88. Räspuns: B, c (admitere INM, 2013)

Prescripţia extinctivă este, potrivit dispoziţiilor actualului cod civiL o instituţie juridică de ordine privatä, ceea ce are ca
principal efect imposibilitatea invocării sale din oficiu de către instanţä, inclusiv atunci când prescripţia ar profita statului sau
unităţilor sale administrativ-teritoriale [ad. 2512 alin, (2) şi alin. (3) c.civ.]. Aşadar, prescripţia extinctivă nu operează de plin
drept, fiind necesar a fi invocată de ceI in folosul căruia curge, in termenul prevăzut de Iege [ad. 2512 alin. (1) C.civ. şi art. 2513
C.civj. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera B este coreclä.
Efectele prescripţiei extinctive sunt guvernate de două principii: (1) odatä cu stingerea dreptului Ia acţiune privind un drept
subiectiv principal se stinge şi dreptul Ia acţiune privind drepturile subiective accesorii, afarä de cazul Tn care prin Iege s-ar
dispune altfel [arl. 2503 alin. (1) C.civ.) şi (2) dacă un debitor este obligat Ia prestaţii succesive, dreptul Ia acţiune cu privire Ia
fiecaredintre aceste prestaţfl se stinge printr-oprescripţie deosebitä Iart. 2503 alin. (2) Cciv.J Prin excepţie de Ia primul principiu,
prescripţia dreptului Ia acţiune privind creanţa principală nu atrage şi stingerea dreptului Ia acţiunea ipotecară [art. 2504 alin. (1)
teza I c.civ.]. Prin urmare, constatăm că varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă.
In cele din urmä, varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită, intwcát, potrivit art 2505 C.civ., prescripţia nu impiedică
stingerea prin compensaţie a creanţelor reciproce dacă dreptul Ia acţiune nu era prescris in momentul in care s-ar fi putut
opune compensarea (pentw exempliflcare, a se vedea Fişe, 2019. p. 190).

I 89. Răspuns: B (primim în profesie avocat sta giar, 2014)

—

Potrivit actualului Cod civiL preschpţia extinctivă este o instituţie de ordine privatä, reglementată. ca regulä, de norme de ordine
privată. calificarea prescripţiei ca instituFe de ordine privată are repercusiuni cu privire Ia persoana care o poate invoca. Astfel.
potrivit art. 2512 alin. (1) C.civ. prescripţia poate fi invocată numai de ceI in folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant,
şi fără a fi ţinut să producă vreun titlu contrar, iar conform alin. (2) şi (3) aI aceluiaşi articol, organul de jurisdicţie competent nu
poate aplica prescripţia din oficiu, nici chiar atunci cănd ar profita statului sau unităţilor sale administrativ-teritoriale. Oin aceste
raţiuni, varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită.
Efectul prescripţiei extinctive este guvemat de două principii, ambele conţinute in art 2503 c.civ. Astfel, prima regulä
fundamentală a prescripţiei, conţinută in art 2503 alin. (1) c.civ., este aceea conform căreia, odată cu stingerea dreptului Ia
acţiune privind un drept principaL se stinge şi dreptul Ia acţiune privind drepturile accesorii, afară de cazul in care prin Iege s-ar
dispune altfel [o astfel de excepţie o intălnim in art. 2504 alin. (1) c.civ, referitoare Ia acţiunea ipotecară], iaral doiIea principiu
statueazä că, in cazul in care un debitor este obligat Ia prestaţii succesive, dreptul Ia acţiune cu privire Ia fiecare dintre aceste
prestaţii se stinge printr-o prestaţie deosebitä, cu excepţia cazului in care prestaţiile succesive alcătuiesc prin finalitatea Ior,
rezultată din Iege sau convenţie, un tot unitar [art. 2503 alin. (2) şi (3) c.civ.] (pentm dezvoltări. a se vedea Fişe, 2019. p. 183-184).
Prin raportare Ia cele expuse mai sus, constatăm că varianta de răspuns de Ia Iitera B este cea corectă, in timp ce varianta
de răspuns de Ia Iitera A este gresită. potrivit excepţiei conţinute in art 2503 alin. (3) c.civ.

I 90. Răspuns: C (prĺmire in profesie avocat stagiar, 2016)

—

Între X. (in calitate de impwmutător) şi Y. (in calitate de imprumutat) se incheie, Ia data de 12.09.2011 (deci anteńorintrării
in vigoare a actualului Cod civil) un contract de imprumut fárä dobăndă. Scadenţa restituirii sumei imprumutate a fost stabilită
de părţi Ia data de 12.09.2012 (sub imperiul actualului codului civil). Prin raportare Ia aceste date. avănd in vedere cä ne aflăm
in situaţia unui conflict de Iegi in timp. trebuie stabilitä Iegea aplicabilă prescripţiei extinctive.
Potrivit dispoziţiilor atătale Decretului n. 167/1958, cât şi celor ale actualului cod civil. termenul de prescripţie extinctivâ
incepe să curgă. ca regulă, de Ia data nasterii dreptului Ia acţiune. in speţa noasträ de Ia data stabilită de părţi pentru restituirea
sumei Fmprumutate (12.09.2012), aşadar după intrarea in vigoare a actualului cod civiL Prin urmare, aceasta va fi Iegea
aplicabilă prescripţiei extinctive [art. 6 alin. (4) c.civ.]. ĺn consecinţâ, varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşită, nefiind
aplicabilă in cauză Iegea in vigoare Ia momentul incheierii convenţiei de imprumut.
Potrivit art. 2515 C.civ., prin acord expres, păr(ile pot reduce sau märi termenele Iegale de prescripţie, färä insä ca noua
durată a acestora să fie mai mică de un an şi nici mai mare de 10 ani, cu excepţia termenelorde prescripţie de 10 ani sau mai
Iungi, care pot fi prelungite pănă Ia 20 de ani.
ln problema noasträ, pärţile au convenit, in mod expres, să modifice durata termenului de prescripţie (modificare permisä
de Iege), insă nu au respectat Iimita minimä sub care Iegea nu permite scudarea termenului (1 an), motiv pentru care clauza
respectivă va fi Iovită de nulitate absolută, potrivit art. 2515 alin, (6) C.civ,Aşadar, varianta de răspuns de Ia IiteraAeste greşitä,
intrucăt convenţia pärţilor cu privire Ia scurtarea termenului nu esle Iegalä, in timp ce varianta de răspuns de Ia Iitera C este
cea corectä, instanţa urmând a respinge excepţia prescripţiei, invocănd din oficiu nulitatea clauzei actului adiţional prin care
părţile stabileau termenul de prescripţie, fiind vorba de un caz de nulitate absolutá (art. 1247 alin. (3) C.civ.].
1U'J EXPLICAŢII OREPT CIvIL. 1. PARTEA GENERALĄ. PERSOANAFIZIÇĂSI PERSOANA JURIOICÄ

91. Raspuns: A (admitcre în magistraturä, iunie 2019)

Potrivit art. 2502 alin. (2) pct. 2 C.civ.. este Lmprescńptibiidreptul privitor Ia acţiunea in canstatarea existenţei sau ínexistenţei
unui drept astfel că varianta de răspuns de Ia Iitera B este, în mod evident. greşită.
Tot greşită este şi varianta de răspuns de Ia Iitera C, padajul de folosinţă a unui bun comun putând fi cerut pe toată durata
coproprietäţi
In fine, singurul răspuns corect este ceI referitor Ia dreptul Ia acţiune având ca obiect repararea prejudiciului adus mediului
inconjurălor, care se prescrie intr-un termen de I0 ani, potrivit art. 2518 pct, 3 C.civ.

92. Răspuns: A (admitere INM şi in magistratură, 2017)

Ca regulä, drepturile Ia acţiune avănd un obiect patrimonial sunt supuse prescripţiei extinctive, afară de cazul in care prin
Iege s-ar dispune altfel [art. 2501 alin. (1) C.civ]. Prin urmare, o acţiune va fi imprescriptibilă fie când prin Iege se stabileşte
astfel, fie cănd, prin natura ori obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exerciţiul säu nu poate fi Iimitat in timp, după cum prevede
art 2502 alin. (1) C civ. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă.
In privinţa variantei de răspuns de Ia Iitera 8, aceasta este greită, întrucăt dreptul Ia acţiunea în constatarea nulităţü absolute
a certificatului de moştenitor este imprescriptibilă extinctiv dacă obiectul său iI constituie fie stabilirea masei succesorale, Iie
padajul succesoral, sub condiţia acceptării moştenirii in termenul prevăzut de Iege [art. 2502 alin. (2) pct. 4 C.civ.], deci nu
numai partajul succesoral.
De asemenea. şi varianta de räspuns de Ia Iitera C este greşitä, întrucât art 2515 aI'n. (2) C.civ interzice orice clauză prin
care fie direct fle indirect, o acţiune ar fi declaratä imprescriptibilă, deşi. potrivit Iegii, aceasta este prescriptibilâ. sau invers, o
acţiune declaratä de Iege imprescriptibilä ar fi consideratä de párţi prescriptibilă.

93. Răspuns: B (primire în pro(esie avocat deűnitiv, 2017)

—

Acţiunea in restituirea sumei imprumutate este o acţiune prescriptibilă in termenul general de 3 ani. care incepe să curgă.
potrivit art 2524 alin. (1) C.civ., de la data Ia care obligaţia a devenit exígibilă, respectiv de 15.122011
Prin introducerea acţiunii de cätre 0., Ia data de 07 122014 (deci in interiorul termenului de 3 ani). cursul prescripţiei a fost
înlrerupt, potrMt art. 2537 pct. 2 C civ, Efectul intreruptiv esle insä condiţional da adiiiiterea cererii íormulate; in cazul in care
cererea de chemare in judocată a fost respinsä, anulatä ori s-a perimat sau dacä reclamantul a renunţat Ia ea, prescripţia nu
este întreruptä [conform ait 2539 alin. (2) teza I C,civ.j. decatdaca reclamantul, mn termen de 6 Iuni de Ia data Ia care hotärărea
de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouä cerere care ii este admisä [art, 2539 alin. (2) teza finală
C.civ.j(pentru dezvoltári referitoare Ia acest caz da intrerupere, a se vedea Fişe, 2019, p, 217-218).
Revenind Ia speţă i având in vedere cele stabilite anterior putem spune că, dacă T., prin intámpinare, invocă excepţia
prescripţiei extinctive, aceasta va fi respinsă, intrucât introducerea unei noi cereri de către 0., in termen de mai puţin de 6 Iiini
de Ia data Ia care i-a fost anulată prima cerere (07.03 2015), ĺace ca prescripţia să fie intreruptă (provizoriu, este adevărat),
caracterul definitiv aI efectului intreruptiv depinzănd de soluţia pronunţată de instanţă in această a doua acţiune. Prin urmare,
varianta de räspuns de Ia Iitera A este gresitä, in timp ce varianta de räspuns de Ia Iitera B este corectă. termenul de prescripţie
neputănd fi considerat implinil.
Tn ceea ce priveste titularul dreptului de a invoca prescripţia extinctivă, acesta este numai ceI in folosul căruia aceasta
curge (art. 2512 alin. (1) Cciv], instanţei flindui intçrzisä invocaroa din oíiciu a prescrpţiei. faţă de caracterul de ordine privată
a instituţiei, in Iumina actualului Cod civil ‚ąsadar, varianta de răspuns de Ia Iitera C este gresită.

j 94. Răspuns: A (adrnhere JNM şi în magistratură, 2016)

Prin domeniul prescripţiei extinctive se inţelege sfera drepturilor subiective ale cäror drepturi Ia acţiune cad sub incidenţa
prescripţiei extinctive. A determina domeniul prescripţiei extinctive inseamnă a stabili care sunt drepturile subiective ale câror
drepturi Ia acţiune sunt supuse prescripţiei extinctive şi, deci, a Ie deosebi de drepturile subiective ale căror drepturi Ia acţiune
nu sunt supuse prescripţiei extinctive (Fişe, 2019, p. 186).
In materia acţiunilor reale, regula este dată de art. 2501 alin, (1) C.civ., şi este aceea a prescriptibilităţii, in Iipsa unui text
de Iege contrar. Aşadar, acţiunea confesorże prin care se urmăreşte apärarea dreplului de uzufruct, uz, abitaţie, servitute este
prescriptibilä, in timp ce acţiunea confesorie prin care se apärä un drept de superficie este, conform unei dispoziţii exprese
a legd [art. 696 alin. (2) C.civj, imprescriptibilă, Tot în categoria excepţiei de Ia regulä se incadrează şi acţiunea de padaj,
care este declaratä de Iege imprescriptibilă, conform art, 669 Cciv, Din aceste considerente, incă de Ia inceput observăm că
variantele de räspuns B şi C sunt greşite, fiecare conţinând câte o acţiune imprescriptíbílä extinctiv.
b privinţa variantei de räspuns de Ia Iitera A, aceasta este corectă, avánd in vedere: dispoziţiile art. 2518 pct. 2 C.civ..
care impun un termen de 10 ani pentru acţiunea în repararea patrimonială a unui prejudiciu moral cauzat unei persoane prin
tortură; cele ale art. 419 alin (2) C.civ., conform carora acţiunea in anularea unei recunoaşteri de copil pentru eroare este
supusă prescripţiei de 3 ani (termen general); dar şi imprejurarea că acţiunea confesorie de abitaţie se prescrie in termen de
10 ani, astfel cum am arătal in primul paragraf al acestei nole explicative,
TEOŃAELENĄRĂDULESCU, TUDOR-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII 101

I 95. Räspuns: (grilă anulată) (primire in profesîe avocat stagiar, august 2019)
—

Acţiunea confesorie este acţiunea prin care Se urmăreşte apărarea UnUi dezmembrámânt aI dreptului de proprietate
(privată), solicităndu-se instanţei să iI oblige pe părăt să permitä reclamantului exercitarea deplină şi nelulburatá a dreptului
real principal (altul decăt dreptul de proprietate) (Fişe. 2018. p. 364). Acţíunea confesorie se prescrie in termen de 10 ani
(art. 2518 pCt. 1 C.civj, CU excepţia celei intemeiate pe dreptul de supeďicie, care este declarată imprescriptibilä de art. 696
alin. (2) C.civ. (ibîdem).
ĺn privinţa modificării termenelor de prescripţie prin acordul expres aI părţilor, acestea pot fi reduse sau mările cu respectarea
anumi[or limitări impuse de dispoziţiile Iegale, in sensul cä, in cazul termenelor de prescripţie (legale) mai mici de 10 ani.
noua durată a acestora. convenită de părţi, nu poate fi mai mică de un an şi nici mai mare de 10 ani, iar in cazul termenelor
de prescripţie (legale) de cel puţin 10 ani, noua durată a acestora poate fi stabilită pánă Ia 20 ani [art. 2515 alin. (4) C.civ.]
(Fişe, 2018. p. 178-179). Potrivit art 2515 alin. (6) C.civ., este Iovită de nulitate absolută orice convenţie sau clauză contrară
dispoziţńlor art 2515 C.civ. enunţate mai sus.
Aplicănd dispoziţflle legale expuse mai sus, constatăm că varianta de răspuns de la literaAeste greşitä, intwcăt acţiunea
confesorie de superficie fiind imprescriptibilă. pärţile nu o pot declara prescriptibilă, Varianta de räspuns de la litera B este, de
asemenea, incorectă deoarece acţiunea confesorie de servitule este prescriptibilă in 10 ani.
In ceea ce priveşte varianta de răspuns de la litera C. aceasta incalcă prevederile art. 2506 alin. (3) Cciv, motiv pentru
care este, la rándul său, greşită.

I 96. Râspuns: C (admitere INM, noiembrîe 2019)

Ca regulă, prescripţia extinctivă este o instituţie de ordine privată, reglementată de norme de ordine privată. De aceea,
párţile care au capacitate deplină de exerciţiu pot să modifice, prin acord expres: a) durata termenelor de prescripţie; sau
b) cursul prescripţiei prin fixarea inceputului acesteia; sau c) cauzele Iegale de suspendare sau de intrerupere [art. 2515 alin. (3)
C.civ.], Cu toate acestea, este interzisă orice clauză prin care (ie direct, fie indirect o acţiune arfi declarată imprescriptibilä, deşi,
potrivit legii, aceasta este prescriptibilă, sau invers, o acţiune declarată de Iege imprescriptibilă ar fi considerată prescriptibilă
[ań.2515 alin. (2) C.civ.].
ln privinţa modificării termenelor de prescripţie prin acordul expres al părţilor, acestea pot fi reduse sau märite cu respectarea
anumitor limitări impuse de dispoziVile legale, in sensul că, in cazul termenelor de prescripţie (legale) mai mici de 10 ani, noua
durată a acestora convenită de părţi, nu poate fi mai micä de un an şi nici mai mare de 10 ani, iar in cazul termenelor de
prescripţie(legale)de cel puţin 10 ani, noua durată a acestora poate b stabilită pânä Ia 20 ani [art. 2515 alin. (4)C.civ.J. ĺnsă,
nicio modificare a termenelor de prescripţie, a cursului prescripei, a cauzelor Iegale de suspendare sau intrerupere nu poate
opera În cazul drepturilor Ia acţiune de care părţile nu pot să dispună şi nici in cazul acţiunitor derivate din contractele de
adeziune, de asigurare şi cele supuse Iegislaţiei privind protecţia consumatorului [art. 2515 alin. (5) C.civ.] (Fişe, 2019, p. 181).
Aşadar, varianta de răspuns A este falsă, intrucăt părţile nu pot modifica termenul de prescripţie al acţiunii izvorăte din
contractul de asigurare, Ia fel ca şi varianta de răspuns B, care este greşită deoarece acţiunea confesorie de superficie este
o acţiune imprescriptibilă, conform art. 696 alin. (2) C.civ, astfel că părţile nu o pot transforma intr-o acţiune prescriptibilă.
Singura variantă corectă este cea de Ia litera C, pär(ile avănd posibilitatea de a stabili ca termenul de prescripţie a dreptului
Ia acţiune privind restituirea imprumutului bănesc să înceapă să curgă dupä trecerea unui an de la scadenţă, atăla vreme căt
nu se ajunge practic Ia consecinţa cä dreptul Ia acţiune ar putea b exercilat oricănd (Fîşe, 2019, p. 181).

I 97. Răspuns: B (primire în profesie avocat stagiar, 2013)

—

Intrebarea urmăreşte verificarea unor cunoştinţe din materia prescripţiei extinctive, mai exact in ceea ce priveşte ipoteza
acţiunii in declarare&constatarea nulităţii şi in privinţa persoanei indreptăţită, prin lege, să invoce prescripţia extinctivă.
Astfel, acţiunea in constatarea nulităţii absolute este o acţiune imprescriptibilă, după cum se prevede in art 2502 alin. (2)
pct. 3 C.civ., pe cănd acţiunea in anularea unui act juridic civil este supusă preschpţiei extinctive (ca regulă, in termenul de
prescripţie de 3 ani). Aşadar, varianta de răspuns de la Iilera A este greşită, intrucăt acţiunea in constatarea nulităţii absolute
a unui act juridic nu este supusă unui termen de prescripţie, in Iipsa unei dispoziţii legale contrare.
Căt priveşte acţiunea in anularea unui act juridic pentru violenţä, aceasta este supusă prescripţiei extinctive, care incepe
să curgă, potrivit art. 2529 alin. (1) lit. a) C.civ., din ziua in care violenţa a incetat. Legiuitorul stabileşte un singur moment de la
care se naşte dreptul la acţiune in anularea actului juridic pentru vicierea consimţămăntului prin violenţă (respectiv incetarea
acesteia), in cauză negăsindu-şi aplicarea şi acel termen de 18 luni, prevăzutde art. 2529 alin. (1) lit. c) Cciv. pănă la care se
prezumă, in mod absolut, că cel indreptăţit a cunoscut sau trebuia să cunoască motivul de nulitate relativă (altul decât dolul,
violenţa sau chiar leziunea), Din aceste considerente, varianta de răspuns de la litera C este greşită.
In fine, varianta de räspuns de la Iitera B este cea corectă, proscripţia extinctivă putănd fi opusä, personal sau prin
reprezentant, numai de cel rn folosul căruia curge, astfel cum prevede şi art. 2512 alin. (1) C.civ., normele referitoare la
prescripţie fiind norme de ordine privată.
 102 EXPLICAŢII DREPT cIVIL, L PARTEA GENERALĂ PERSOANAFIZICĂSI PERSOAŃA JURIDICĂ

98. Râspuns: c (primire în proťcsie — avocat stagiar, 2017)

Tn speţă, între L. şi F. s-a incheiat un contract prin care L.. sub imperiul ameninţării cu darea in vileag a relaţiei dintre
ei. a transmis proprietatea asupra unui tablou in valoare de 400000 de Iei către F., fără ca instrăinătorul că primească ceva
in schimb. CU alte cuvinte, între L si F s-a incheiat un contract de donae cu privire Ia un tablou evaluat Ia 400000 de Iei.
primirea. de călre L.. a dovezilor pe care F. işi intemeia ameninţarea nereprezentând altceva decät momentul Ia care viciul
de corlsirnţamănt aI vioienţei a incetat.
Observám ca donaţia incheiată este Iovltă de două motive de nulitate violenţa viciu de consimţämănt, care duce Ia
—

nulitatea rela(ivä a contractului, şi Iipsa formei cerută ad vahditatem, necesară pentru incheierea donaţiei, intrucăt valoarea
bunului donat este mai mare de 25.000 de Iei (nefiind vorba despre un dar manual, pentru care nu ar fi fosl nevoie de înscris
autenlic) [art 1011 alin. (2) şi (4) C.civ.], care duce Ia nulitatea absolută a contractului,
Dacă s-ar formula acţiune in anularea actului, intemeiată pe viciul de consimţămănt aI violenţei, aceasta s-ar prescrie in
termen de 3 ani de Ia data incetării violenţei, în cazul nostru Ia data de 12.08 2015. Cum spitalizarea Iui L. a avut Ioc in perioada
—

02.02.2015-28.06.2015, Iuănd sfărşit deci in interiorut termenului de prescripţie, nu se poate pune problema Unei repuneri in
termenul de prescripţie, astfel cum prevede art. 2522 alin. (1) C.civ. Prin urmare, varianta de räspUns de Ia Iitera Aeste greşită.
Şi varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşitä, intrucät, aşa cum arătat, in temeiul art. 2529 alin. (1)Iit. a) C.civ., prescripţia
incepe să curgă de Ia momentul incetării violenţei, iar in cazul nostru nu este data Ia care L. a povestit soţului despre ameninţare,
ci momentul Ia care aceasta a primit de Ia F. dovezile privind relaVa dintre ei (12.08.2012).
Tn fine, varianta de räspuns de Ia itera C este cea corectä, L. putănd introduce acţiune in nulitatea abso!ută a contractului
pentru Iipsa formei cerute de Iege pentru validitatea donaţiei Iart. 1011 alin. (1) C.civ.].

I 99. Räspuns: A, c (admitere in magistrawrä, mai 2018)

Suspendarea prescripţiei exţlnctive reprezIntă acea modIficare a cursului prescripţiei care consta• in oprirea de drept a
curgerii termenului de prescńpUe po iimpul cM duroazä situaţiiIe Iimitativ prevăzute de Iege sau stabilile de pärţi in Iimitete
şi condiţńle preväzute de Iene. care iI pun in imposibilitate dea acţiona pe titularul dreplului Ia acţiune (Fise. 2019, p. 211).
Cazuri!e de suspendare a prescripţiei sunt preväzute. ca regulä, in Cartea a VI-a. TitIuI 1, Capitolul 111. Sectiunea a II-a din
Codul civil (ad. 2532-2533 C.civ.). insă pot fi intMnite si in alte dispoziţii din cod ori din Iegi speciale
Astfel, contorm art 2532 C.civ.. prescriptia nu incepe să curgă. iar dacü a inceput să curaă, ea se suspendă, printre
alte cazuri. intre soţi, căt timp durează căsătoria şi nu sunt separaţi in fapt (pct. 1). Prin urmare, pentru a se opri cursul
prescripţiei extinctive. in temeiul Iegii, este necesar să existe calitatea de soţia părţilor rapodului juridic civil, iar aceştia să nu
fie 5prţIţi in fapL Dacă seţii nU w.ai Iocuiesc impreună fiind despärţiţi in fapt rursuI prescnpţiei este re!uat. suspendarea
incetându-si eíectele, Cu atât mai mult, dacă soţii sunt divoĄaţi (deci, in realitate, vorbim despre foşti soţi). prescdpa nu este
suspendatä Varianta de răspuns de Ia Iitera B este, in ccrsecinţä, greită.
Căt priveşte variantele de răspuns A şi C, ambete sunt corecte, reprezentând cazuri de suspendare Iegalä a cursului
prescripţiei extinctive, primul fiind prevăzut de art 1395 C.civ., iar ceI de-aI doilea de pct. 6 aI art. 2532 C.civ. (pentru dezvoltări
referitoare Ia acest ultim caz de suspendare, a se vedea C.Î UNGUREANU, Orept civil Partea generală. Pvrsoanele, ed, a 2-a,
Ed. Hamangiu, Bucureti, 2013, p. 281 282).
Comisia de soluţionare a contestaţiilor, in motivarea dată cu privire Ia variantele corecte de räspuns, a reţinut cä: (...)
Vaiabii,tatea fiecăreí variante de răspuns va fi rapurlată ia enunţui intrebărü, nu prin coreiarea räspunsuríior intre ele. Varianta
de räspuns de ia iitera A este corectă, intrucăt enunţul oferă date suficiente care evccă situaţia specialä de suspendare a
cursuiui prescripţiei extinctive reglementate de art, 1395 C.civ. invocarea, in cuprinsui răspunsuiui do la iitcra A, a ipotezei in
care integritatea corporaiä a persoanei a fost vătămată printr-o faptä ilicită, conduce la teza prescripţiei dreptului la acţiune cu
privire ia repararea prejudiciului cauzat prin această faptä
!n opinia rämasă minontarä, s-a piecat de ia premisa că dispoziţhie art 1395 C.civ, instituie un caz speciai de suspendare a
cursului prescripţiei extinctive, aplicabil doar acţiunü care are ca obiect repara rea prejudiciului cauzat prin vătämarea integrităţii
corporaie.
Astfei cum a susţinut contestażoarea, cerinţa griiei a fost aceea de a se determina cu acurateţe cazuriie de suspendare a
cursuiuiprescńpţiei extinctive. ln varíanta 4 de răspuns, s-a considerat că reprezinżă un astfel de caz cei ai ‚persoanei a cărei
integdtate corpomlă a fost vătămată pdntr-o faptä ihcită. pănă ia stabilirea pensiei de invahditate in sistemuide asigurădsociale'.
Nu există, in cupńnsui enunţuiui răspunsuiui de ia htera A. nicio specificare ori indiciu din care să rezuite, dincolo de o
îndoială justificată, că autorü grilei confestate au avut in vedere exclusiv acţiunea care are ca obiect repararea prejudiciului
cauzat victimei printr-o faptă ilicită.
Prin această omisiune. candidaţii puteau presupune că räspunsul de Ia litera A nu exciudea referirea Ia orice acţiune prin
care se vaioňficä un drept subiectiv civd in situaţia in care titularul acţiunü era o persoanä care a suferit vătămări corporale
printr-o faptă ilicită. Această posibilă şichiarprobabflă supoziţie avea drept consecinţă hpsa de adevăra varianteiA de răspuns
a acestei gńie. deoarece. exceptănd acţiunea detemiinatä de art 1395 C.civ, împrejurăriie arätate nu reprezintă un caz de
intrerupere a cursuiui prescńnţiei extinctive.
TEONA ELENA RĂDULESCU, TUDOR-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII 103

De aceea, in opinia rămasă în minoritate, contestaţia trebuia admisă cu consecinţa corectärü bammuiui iniţîal şi acordării
punctajului corespunzător acestei intrebări numai candidaţi tor care au îndicat ca tiind corect doar răspunsui de ia Iiîera C.

( 100. Răspuns: 8 (admíterc in magistratură, apritíe 2017)

Astfel cum am arätat şi in explicaţiile oferite Ia întrebarea anterioară, cazurile de suspendare a cursului prescripţiei extinctive
au caracter Iegal, fiind indicate in mod expres de Iegiuitor.
Astfel, verificănd variantele de răspuns oĺerite, se constatä Că numai varianta de Ia Iitera B este cea corectă, aceasta reluănd
dispoziţiile art 2532 pct. 5 C.civ, Care recunosc efectul suspensiv de prescripţie in cazul Tn care debitorul, în mod deliberat,
ascunde creditorului existenţa datoriei sau exigibilitatea acesteia.
Tn privinţa variantei de räspuns de Ia Iitera C, aceasta este greşită, întrucăt prescripţia este suspendată intre soţi, dar numai
dacă nu sunt separaţi in fapt iar varianta de răspuns de Ia Iitera A este incorectă, această ipoteză reprezentănd, în realitate,
un caz de întrerupere a prescripţiei extinctive, astfel cum prevede art. 2537 pct. 4 C.civ.

101. Răspuns: B(primire in profesie—avocatstagiar, 2017)

Apariţia unui caz de suspendare a cursului prescrip(iei extinctive poate avea două efecte: un efect general şi un eŕect
special. Efectul special aI suspendării este prevăzut de art. 2534 alin. (2) C.civ., potrivit căruia prescripţia nu se va împlini mai
înainte de implinirea unui termen de 6 Iuni de Ia data când suspendarea a incetat, cu excepţia prescripţiilor de 6 Iuni sau mai
scurte, care nu se vor implini decât după expirarea unui termen de o Iună de Ia incetarea suspendării.
Cu alte cuvinte, efectul special aI suspendării nu se produce in toate cazurile (varianta de răspuns de Ia Iitera A flind, deci.
greşitä), ci numai atunci când pănä Ia implinirea termenului de prescripţie au mai rămas: mai puţin de 6 Iuni, dacă termenul de
prescňpţie aplicabil este mai mare de 6 IunL mai puţin de o Iună. dacă termenul de prescripţie extinctivă aplicabil este egal ori
mai scurt de 6 Iuni (Fişe, 2019, p. 214-215).
Verificănd cele trei variante de răspuns, se observă că doar varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă, suspendarea
cursului prescripţiei extinctive determinănd amănarea implinirii termenului de prescripţie extinctivă in ipoteza in care, după
incetarea cauzei de suspendare, a rămas mai puţin de o Iună pănă Ia implinirea termenului de prescripţie. Căt priveşte răspunsul
de Ia Iitera C, ar fl fost corect numai dacă termenul de prescripţie in privinţa căruia ar fi intervenit cauza de suspendare ar ťi
fost mai mare de 6 Iuni, şi nu chiar de 6 luni.

( 102. Răspuns: C (admitere în magistratură, iunie 2019)

Repunerea in termenul de prescripţie extinctivă este beneliciul recunoscut de Iege titularilor drepturilor subiective, in
condiţiile anume preväzute. in temeiul căruia aceştia işi pot valoriflca drepturile, chiar dacă termenul de prescripţie extinclivă
s-a implinit. Cazurile de repunere in termen nu sunt expres preväzule de Iege Iegiuitorul aratä doar că acestea trebuie să fle
temeinicjustifîcate, iar instanţa va fî cea care va aprecia, de Ia caz Ia caz, Iemeinicia motivelor invocale (Fişe, 2018, p. 215).
ĺn actuala reIementare. repunerea in termenul de prescripţie extinclivă nu mai poate fi dispusă din ohciu de către organul
dejurisdicţie, ci trebuie solicitată de titularul dreptului Ia acţiune supus prescripţiei (Fişe, 2018, p. 216).
Din cele de mai sus. rezultă că variantele de räspuns de Ia Iiterete A şi B sunt. evident, greşite.
Tn ceea ce priveşle varianta de răspuns de Ia Iitera C, aceasta esle corectă, instituţia repunerü in termen aplicăndu-se
si termenului de opţiune succesorală (deşi acesta este un termen de decădere), după cum se prevede expres in art 1103
alin. (3) C.civ.
103. Răspuns: A, C (primire in profesîe avocat deflnitiv, 2015)
—

Intrebarea face trimitere Ia un caz de suspendare a cursului prescripţiei extinctive (varianta de räspuns de Ia Iitera A), Ia
momentul de început aI cursului prescripţiei extinctive in cazul răspunderii pentru vicii ascunse (varianta de răspuns de Ia
Iitera B), respectiv cine poate invoca prescripţia. Astfel, potrivit art 2532 pct. 1 C.civ., prescripţia nu incepe să curgă, iar dacă
a inceput să curgă se suspendă, între soţi, căt timp durează căsătoria si nu sunt separaţi în ĺapt. Aşadar, intre soţii separaţi in
fapt, prescripţia curge, drept urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă.
Conform art. 2531 alin. (1) Iit. a) C.civ., dacă prin Iege nu se prevede altfel, prescripţia dreptului Ia acţiune pentru viciile
ascunse incepe să curgă in cazul unui bun transmis sau aI unei Iucräri executate, alta decât o construcţie, de Ia implinirea unui
an de Ia data predării ori recepţiei hnale a bunului sau a Iucrării, în afara cazului in care viciul a fost descoperit mai inainte,
;ănd prescripţia va incepe să curgă de Ia data descoperirii. Deci, dacă inăuntrul termenului de garanţie, partea a descoperit
viciul ascuns, atunci de Ia momentul descoperirii începe să curgă termenul de prescripţie extinctivă. Dacă insä partea nu a
descoperit viciul ascuns inăuntrul lermenului de garanţie. deşi viciul exisla. aiunci de Ia expirarea termenului de garanţie incepe
să curgä prescripţia extinctivă.
Dacă insă viciile ascunse nu au apărut inăuntrul termenului de garanţie. atunci obligaţia de garanţie se stinge in momentul
expirării termenului de garanţie, astfel incăt nu se va pune probtema inceputului prescňpţiei acţiunií in răspundere, chiar dacă
după acest moment s-ar ivi viciile respective Tn concluzie, varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşitä.
 104 EXPLICAŢII DREPTcIVIL. 1. PARTEAGENERALĂ. PERSOANĂFIZICĂSI PERSOANAJURIDICÄ

ĺn privinţa variantei de răspuns de Ia Iitera C, aceasta este corectă, art 2512 alin. (2) şi (3) C.civ interzicănd organului
de urisdicţie competent să aplice prescńpţia din oficiu. chiar dacă invocarea sa ar li în interesul statului sau aI unitáţilor sale
administrativ-teritoriale.

104. Răspuns: C (adrnitere in magistratură august 2013)

Printre cazurile de intrerupere a cursului prescripţiei extinctive se numără şi punerea in intărziere a debitorului, prin orice act
căruia Iegea ii recunoaşte aceastä semnificaţie (cu excepţia cererii de chemare in judecatä, care constituie o cauzä distinctă
de intrerupere) art. 2537 pct. 4 C.civ, Cu toate acestea, pentru a putea opera acest caz de întrerupere, este necesar a ťi
—

îndeplinită o condiţie, prevăzută de art. 2540 C.civ., şi anume ca punerea in intărziere să fie urmată de chemarea debitorului in
judecatä in termen de 6 luni de ia data punerü Ţn întărziere. Astfet, in acest caz, intreruperea este provizorie şi condiţionată de
declanşarea procesului in Iermenul expres prevăzut de Iege. Drept urmare, răspunsul corect se abă Ia varianta de Ia Iitera C.

I
105. Răspuns: A(primire in profesie—avocat definitiv, august 2019)
Recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie se poate face unilateral sau convenţiona), iar aceasta poate fi expresă
sau tacită [ari. 2538 alin. (1) C.civ), Dacă recunoaşterea e tacitä ea trebuie să rezulte fără echivoc din manifestări care sä
ateste existenţa drepLului celui impotriva căruia curge prescripţia. Spre exemplu, constituie acte de recunoatere tadtă: plata
parţialä a datorieh achitarca in tot sau in parte a dobănzilor sau penalitäţilor, solicitarea unui termen de plată şi altele asemenea
[art. 2538 alin. (2) Cciv.].
Potrivit art. 2542 alin. (2) C.civ.. efecte/e întmrupeńipmscrip$iprofită celui de Ia care emanä actul întremptiv şinu pot Ii
opuse decât celui împotriva căruia a fost îndreptat un asemenea act. afară de cazui cänd prin iege se dispune alUel. In fine.
conĺorm art 1441 alin. (2) C.civ intmmpema pruscdpţieiin privinţa unuia dintre cmditoňi soiidari pmfitä tutumrcmditohlcrsokdad
In consecinţă, singura variantă corectä de răspuns este cea de Ia Iítera A, recunoaşterea putând fi şi tacitä, nu doar expresă
(ceoa ce exclude varianta de [aspuns de Ia Iitera B), vananta de răspuns de Ia Iitera C îiind incorectă faţă de dispoziţiile art 1441
alin. (2) C.civ. redate anterior

I 1o. Răspuns: A (primire in profesie avocat dcfinitiv, 2018

—

Prescripba extinctivä a devenit, de Ia 01.10.2011, o instituţie de ordine privală. revenindui-se astfel Ia viziunea pe care
Iegiuitorul romăn a avut-o asupra acestei sancţiuni de drept civil anterior intrării in vigoare a Decretului nr 167/1958.
In considerarea acestui caracter, de ordine privatä, art 2515 alin (3) C.civ permite părţilor care au capacitate de exerciţiu
deplină sä modifice prin acord expres, durata termenelorde prescrtpţie sau cursul prescripţici, prin fixarca ínccputului acesteia
ori prin modificarea cauzelor iegale de suspendare sau de intrerupere, In privinţa mndificärii termenelor de prescripţie prin
acordul axpras aI pärţilor, alin. (4) aI aceIuiai articol prevede că acestea put fi iduse sau inările, flxănd însă anumite Iimite, şi
anume: in cazul termenelor de prescripţie (Iegale) mai mici de 10 ani, noua durată a acestorn. convenitâ de pärţi, nu poate fi
mai mică de un an ş nici mai mare de 10 ani, iar in cazul lermenelor de prescripţie (Iegale) de ceI puţin 10 ani, noua durată a
acestora poate fi stabilită pănä Ia 20 ani (H. ŢIT. în Noui Cod civil, vor 111, p. 945). Asadar părţiie pot conveni un termen maxim
de pănä Ia 10 ani, i nu dc 15 ani, asa cum se menţionează în varianta de răspuns de Ia Iitera D
De asemenea. tegiuitorul impune Iimitäri şi in ceea ce priveşte renunţarea Ia prescripţie; astfel, potrivit art 2505 C.civ., nu
se poate renunţa Ia prescripţie atáta vreme căt termenul nici nu a început să curgă.
In consecinţă. varianta de răspuns de Ia Iitera A este singura corectă, celelalte douâ fiind. evident grcşite.

I 107. Räspuns: C (admitere în magistratură, aprilie 2017)

Potrivit art. 2525 Cciv., termenul de prescripţie (de 3 ani) penlru introducerea acţiunii in restituirea prestaţiilor făcute in
temeiul unui act anulabil ori desfiinţat pentru rezoluţiune sau altä cauză de inehcacitate incepe să curgă: a) de Ia data rămănerü
definitive a hotărării prin care s-a desfiinţat actul ori b) de Ia data la care declaraţia de rezoluţiune sau reziliere a devenit
irevocabilă, afarä de cazul cănd acţiunea in restituirea prestaţiei are caracterul unei acţiuni reale imprescriptibile extinctiv
(Fişe, 2019, p. 203-204).
Aceste dispoziţii trebuie coroborate şi cu cele din materia rezoluţiunfl unilaterale, respectiv art 1552 alin. (4) C.civ., conform
cărora declaraţia de rezoluţiune este irevocabilă de Ia data comunicării ei către debitor sau, după caz, de Ia data expirării
termenului fixat pentru executarea obliga(iei, stabilit prin punerea în întărziere.
Aşadar, dacă este vorba despre acţiunea in restituirea prestaţiilor executate in temeiul unui act juridic rezolvit, trebuie să
se facâ distince intre diferitele moduri de operare a rezoluţiunii
Dacă vorbim despre rezoluţiunea unilateralä, termenul de prescripţie va începe să curgă de Ia data rămânerii irevocabile
a declaraţiei de rezoluţiune, iar acest moment este stabilit fie in funcţie de data comunicării ei către debitor, fle in funcţie de
data expirării termenului fixat pentru executarea obligaţiei, stabilit prin punerea in întărziere. Aşadar, varianta de răspuns de Ia
Iitera A este greşită. intrucăt termenul de prescripţie nu incepe să curgă in toate cazurile de Ia data comunicării către debitor a
declaraţiei de rezoluţiune, acesta nefiind unicul moment Ia care declaraţia de rezoluţiune poate deveni irevocabilă.
TEONA ELENA RĂDULESCU, TUDOR-VLAD RÂDULE5CU EXPLICAŢII 105

Dacă este vorba despre rezoluţiuneajudiciară, prescripţia va începe să curgă de Ia momentul rămâneriidefinítive a hotărârii
prin care s-a desfiinţat actuL cum stabileşte art. 2525 C.civ., deci in niciun caz de Ia data efectuărfl prestaţutor, motiv pentru
care varianta de răspuns de Ia litera C este corectă.
Cât priveşte acţiunea in restituirea prestaţiilorexecutate in baza unui act anulat deşi legiuitorul utilizează termenul anuiabil
în textul art. 2525 C.civ., totuşi nu existä nicio diferenţă intre acţiunea în restituirea preslaţiilor executate in temeiul unui act
desfiinţat pentru o cauză de nulitate relativă şi cea în restituirea prestaţiilor executate in temeiul unui act nul absolut.
Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşită, deoarece termenul de prescripţie este de 3 ani, indiferent de motivul
de nulitate invocat.
108. Răspuns: A, B (admitere INM şi în magistraturâ, 2015)
Cursul prescripţiei extinctive este întrerupt în cazurile strict preväzute de Iege. AstfeL potrivit art 2537 C.civ., prescripţia se
intrerupe: 1. printr-un act voluntarde executare sau prin recunoaşlerea, in orice alt mod, a dreptului a cärui acţiune se prescrîe.
fâcută de către cel in folosul cäruia curge prescripţia; 2. prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de arbítrare.
prin inscrierea creanţei la masa credală in cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererii de intervenţie în cadrul urmăririi
silite pornite de &ţi creditod od prin invocarea, pe caie de excep(ie, a dreptului a cărui acţiune se prescńe: 3. prin constituirea
ca pade civilä pe parcursul unnäddi penale sau in faţa instanţei de judecată pánâ ia începerea cerc etării judecătoreşti; in cazul
în care despăgubidle se acordă. potrivit legü. din oficiu. incepema urmăńrii penale intre rupe cursul prescripţiei, chiar dacă nu
a avut loc constituirea ca parte civflă; 4. prin cńce act prin cam cei in folosul căruia curge prescripţia este pus in înMzziere:
5. în alte cazuri prevăzute de iege.
Prin urmare, varianta de răspuns de la litera B este corectă.
Efectul intreruperii este acela cä incepe să curgă o nouă prescripţie extinctivä, prescripţia incepută anterior intreruperii
fiind ştearsă [ad. 2541 alin. (1) şi (2) C.civj, Acest efect profită celui de Ia care emană actul intreruptiv şi nu poate fi opus decât
celui impotriva căruia a fost indreptat un asemenea act cu excepţia űdeiusiunii, cănd întreruperea îşi extinde efectul atăt in
privinţa debitorului principal, cât şi asupra fideiusorului, indiferent impotriva cui a fost indreptat actul intreruptiv. Prin urmare,
varianta de răspuns de la literaAeste corectă, potrivit art. 2543 C.civ.
În privinţa acţiunii in anulare, dacä nulitatea relativă poate fi invocată de un terţ, prescripţia va incepe să curgă. potrivit
art. 2529 alin. (2) C.civ., deja data cănd terţul a cunoscut cauza de nulitate, indiferent căt timp a trecut de la momentul incheierii
actului juridic. De altfel, este şi normal ca terţului să nu i se aplice termenul de 18 Iuni, prevăzut de art. 2529 alin. (1) lit. c)
C.civ. nefiind echitabilă o astfel de limitare temporală in privinţa unei persoane străine de contract. Prin urmare, varianta de
räspuns de la litera C este greşită.

109. Răspuns: A, C (admitere 1NM şi in magistraturâ, 2017)

Cursul prescripţiei extinctive reprezintä acel interval de timp scurs inlre momentul de început aI prescripţiei (naşterea
dreptului la acţiune) şi momentul de sfărşit al termenului, care poate fi, în condiţiie Iegii, suspendat sau intrerupt.
Dacă obiectul acţiunii iI reprezintă repararea prejudiciului cauzat prin vätämarea integrităţii corporale, vorbim despre
răspunderea civilă delictuală, caz in care termenul de prescripţie incepe să curgă. potrivit art. 2528 alin. (1) C.civ, de Ia data
când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atăt paguba. căt şi pe cel care răspunde de ea. Potrivit art. 1395 C.civ.,
prescripţia dreptului la acţiune cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin vătămarea integrităVi corporale sau a sänătăţii
ori prin decesul unei persoane este suspendatä pănä Ia stabilirea pensiei sau a ajutoarelor ce s-ar cuveni, in cadrul asigurărilor
sociale, celui indreptăţit Ia reparaţie. Prin urmare, varianta de răspuns de la litera A esle corectă.
În ceea ce priveşte acţiunea in anulare pentru vicii de consimţămănt, art. 2529 Cciv. operează o distincţie din punctul de
vedere al momentului de inceput al prescripţiei după cum este vorba despre violenţă. dol sau eroare. Astfel, in caz de violenţä.
prescripţia incepe să curgă de Ia data incetării violenţei, iar in cazul dolului, termenul de 3 ani pentru acţiunea in anulare se
calculează incepănd cu ziua in care a fost descoperit, in timp ce în cazul erorii. termenul incepe să curgă din ziua in care ceI
indreptăţit, reprezentantul său legal orĺ cel chemat de Iege să-i incuvünţeze actele a cunoscut cauza anulării. insă nu mai tărziu
de 18 luni de la data incheierii actului. Prin urmare, in cazul erorii, legiuitorul stabileşte un moment obiectiv de la care termenul
de prescripţie va incepe să curgă, prezumăndu-se că pănă la implinirea celor 18 luni ceI al cărui consimţămănt a fost viciat
ar fi trebuit să cunoască motivul anulărfl, Un astfel de moment obiectiv nu există nici in cazul dolului şi nici in cazul violenţei
(după cum nu este intălnit nici la leziune art. 1223 C.civ.), motiv pentru care varianta de răspuns de la litera B este greşită.
—

În fine, in cazul acţiunii privind stabilirea judiciară a termenului pentru restituirea imprumulului de consumaţie, cursul
prescripţiei incepe sä curgä, potrivit art. 2163 C.cív., de la momentul incheierii contractului, astfel incăt şi varianta de räspuns
de la litera C este corectă.

I 11. Răspuns: A, C (primire în profesie avocat stagiar, 2015)

—

Cursul prescripţiei extinctive reprezintă intervalul de timp situat intre momentul naşteni dreptului Ia acţiune şi momentul
implinirii prescripţiei extinctive. Cursul prescripţie poate fi suspendat, intrerupt şi, in anumite situaţii, se poate dispune repunerea
in termenul de prescripţie extinctivă.
106 EXPLICAŢII DREPT CIVIL. 1. PARTEA GENERALĂ. PERSOANA FIZICÄ Sl PER5OANA JURIDIcĂ

Cazuhle de întrerupere a cursului prescrpţiei sunt expres preväzute de tege. AstfeL potrivit ad. 2537 pct. 3 C.civ, prescripia
se intrerupe prin constituirea ca pahe civilâ pe parcursul urmăririi penale sau in fafa instanţei de judecată până la inceperea
cercetării judecătore şti, sau, in hpsa ccnstituirü de parte civdă, dacă despăgubirile se acordă din oťiciu, prescdpţia se va
intrempe de Ia momentul inceperü urmădňi penaîe. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera B esie gresitä. prescripţia
intrerupăndu-se Ia momenlul inceperii urmăririi penale atunci cănd despăgubirile se acordă din oficiu (spre exemplu. cănd
persoana vătáiiiată este o persuană Iipsitâ de capacitate de exerciţiu)
Potrivit art. 2537 pct 2 C.civ., prescripţia se întrerupe şi prin nvocarea, pe cale de excepţie, a dreptului a cärui acţiune se
prescrie. Tn acest caz, intreruperea este provizorie şi condiţionata. asemeni ca in cazul intreruperii prescripţiei prin formularea
unei cereri dc chemare Tn judecată, depinzănd de soarta soluţionării de către instanţă, a dreptului invocat pe cale de excepţie
(pentw dezvoltări. a se vedea Fişe, 2019. p. 21 8). in consecinţă. varianta de räspuns de Ia Iitera A este corectä.
Cursul prescńpţiei poate fi şi suspendat, pentru motivele prevăzute de art. 2532 C.civ. (şi nu numai), suspendarea producând
un efect general (preväzut de art. 2534 alin. (1) C.civ.] Ş un efect speciaL redat de art. 2534 ahn. (2) C.civ.
Efectul special constä in prorogaraa. dacü este cazui, a momentolui împlînirü lermenuluide prescripţie extinctivă în aşa ĺel
incăt intervalul de timp cuprins intre momentul incetării cauzei de suspendare şi ceI aI implinirii prescripţiei extinctive să fie de
6 Iuni sau de o lună. după cum termenul de prescripţie extinctivä aplicabil in speţâ este mai mare de 6 Iuni, respectiv este de
6 Iuni sau mai scurt (Fişe, 2019, p. 214). Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera C esie, de asemenea, corectă.

I 111. Räspuns: A, B (primire in profesie— avocat stagiar, 2016)

CeI in folosul căruia curge prescripţia poate renunţa, in cazul prescripţiei incepute şi neimplinite, Ia beneficiul termenului scurs,
precum şi Ia prescripţiaimplinită, aceastä posibilitate fiind consecinţa caracterului de ordine privatä aI normelor (art. 2507 C.civ.).
Renuiiţaiea Ia prescripţia poate fi expresă sau chiartacită, însă neindoielnicä şi sä rezulte numai din manifestäri neechivoce
(art. 2508 C.civ.)
Din punctul de vedere aI intinderii efectelor, renunţarea Ia prescriptie produce efecte numai in privinţa celui care a făcut o
ea neputănd fi invocatä Tmpotriva codebitorilorsolidari ori ai unei obligaţii indivizibile sau împotriva f:deiusorilor(art. 2511 Ccivj
(Fişe, 2019, p. 183)
Aşadar, varianta de răspuns de Ia IiteraAeste corectă. întrucM renunţarea Ia prescripţie poate fi atât expresă, căt şi tacită,
dar neindoielnică, Ia fel cum este şi varianta de răspuns de Ia Iitera 8. pentru motivul indicat in paraqraful anterior
In privinţa ultimei variante de räspuns, ea este gresitä, intrucăt renunţarea Ia prescripţie poate fi invocatä atât în cursul
termenului de presaipţie, căt şi după implinirea acestuia, neproducănd efecte câtă vreme termenul nu a inceput sä curgă.

j 112. Räspuns: A, C (admitere În magistratură, august 2013)

Potrivit art. 2507 C.civ., cel in folosul căruia curge prescriptia poate renunţa. in cazul prescripţiei începute i neimplinite. Ia
beneficiul termenului scurs, precum şi Ia prescripţia implinită, această posibilitate fiind consecinţa caracterului de ordine privată
aI normelor ce reglementează instituţia prescripţiei extinctive. In consecinţă, nu se poate renunţa Ia o prescripţie ce nu a inceput
să curgă, motiv pentru care varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşitá, insä este posibil o astfel de maniĺestare de voinţă
cu privire Ia prescripţia implinită, cât şi cu privire la beneficiul termenului scurs pentru prescripţia incepută şi neimplinitä, motiv
pentru care varianla de răspuns dea Iitera C este corectă.
Cu reťerirc la intindcrca efectetor rcnunţării Ia prescripţie. art. 2511 C.civ. stabileşte, fără echivoc, că aceasta va aľecta doar
persoana care a făcuto. fără a putea fi invocată impotriva codebitorilor solidari ori ai unei obtigaţü indivízibite sau im.potriva
üdeiusorilor, motiv pentru care varianta de räspuns de Ia Iitera A este. de asemenea. corectă

I 113. Räspuns: B (primire in profesie avocat stagiar, 2018)

—

Dreptul Ia acţiunea in pronunţarea unei hotărâri care să ţină oc de contract se prescrie în termen de 6 Iuni de Ia data Ia
care contractul trebuia incheiat [art. 1669 alin (2) C.civ] In consecinţă, de Ia data de 15.032013 ar incepe să curgă termenul
de 6 Iuni, care s-ar împlini Ia 15.09.2013.
Cu toate acestea, incă de la momentul perfectării promisiunii bilaterale de vânzare (15.03.2012). promitentul-vânzător
a predat promitentului-cumpärätor posesia imobilului ce face obiectul promisiunii, fapt ce echivalează cu o recunoaştere a
dreptului, care. intervenind anterior momentului de Ia care ar incepe să curgä termenul de prescripţie (15.03.2013). a avut drept
efect o amănare a momentului de Ia care acest termen a inceput să curgă. Aşa incât, atâta timp cât promitentul-cumpărător a
fost in posesia imobilului. termenul de prescriptie nu a inceput să curgâ, aceasta fiind situaţia si Ia data de 10.02.2016. cánd
a fost formulată acţiunea in pronunţarea hotărârii care să ţină Ioc de contract. In consecinţă, deşi cererea a fost introdusä pe
rolul instanţei Ia aproape 3 ani de Ia data Ia care ar fi trebuit contractul. termenul de preschpţie nu era implinit
Prin raportare Ia explicaţWe oferite, varianta de răspuns de Ia Iitera B este singura corectä. celelalte douä fiind greşite

I 114. Răspuns: C (primire in profesie avocat stagiar, martie 2019)

—

La rezolvarea acestei probteme, trebuie avută in vedere Decizia nr 1/2014 a Inaltei Curţi de Casaţie şi Jusliţie (M 0Ł nr 283
din 17.04.2014), pronunţată in recurs in interesul Iegi, potrivit căreia prescdpţüle extinclive Tncepute anterior daleide 01.10.2011,
TEONA ELENA RĂDULESCU TUD0R-VLAD RĂDULESCU EXPŁ1CAŢtI 107

imphnite ori neimplinite, rămân supuse dispo2iţülorafl, 18 din Decretul nr 167/1958 privitor la prescdpţa extinctivă, republicat,
astfel incât atát instanţele dejudecată. din oficiu, cât şi pärţile interesate pot invoca excepţia prescńpţiei extinctíve, indiferent
de stadiul procesual, chiar în IUigä începute dupä 01.102011.
Contractul inçheiat intre L. şi F., de Iocaţiune, esle un contract cu executare succesivä, ce presupune executarea UnDr
prestaţii suCcesive, Ce devin scadente Ia momente diferite; mai exact, chiria, Ce reprezintă echivalentul dreptului de folosinţă
aI apartamentului, trebuia achitată Ia data de 15 a fiecărei Iuni, aceIa fiind momentul de la care se naşte dreplul Ia acţiune
penlw fiecare chirie neachitatä in pade.
Astfel, prin raportare Ia data scadenţei fiecárei obligaţü de platâ a chiriei in parte, şi având in vedere momentul intrării in
vigoare a actualului Cod civil, care interzice instanţei de judecatä sä invoce prescripţia extinclivă din oflciu (01102011), vom
putea vorbi despre două perioade distincte: perioada de dinainte de 01.10.2011, cănd au inceput să curgâ atătea termene
de prescripţie căte chirii neachitate au existat (aferente Iunilor ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai, iunie, iulie, august,
septembrie 2011), şi perioada ulterioară zilei de 01.10.2011 cănd au devenit scadente chiriile aferente Iunilor octombrie,
noiembrie, decembrie 2011, ianuarie, februarie, martie şi aprilie 2012.
Dacă în privinţa primei perioade, instanţa poate invoca din oliciu implinirea termenului de prescripţie pentru chirHle neachitate,
pentru ultimele 7 Iuni, numai ceI in favoarea căruia curge prescripţia poate invoca această excepţie, în condiţiile prevăzute de
art. 2513 C.civ.
În consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera C este cea corectă, celelalte două flind, in mod evident, greşite.

115. Răspuns: C (primire in profesie avocat deťinitiv, martie 2019)

—

Între F., in calitate de vănzător, şi T., in calitate de cumpärător, a fost incheiat un contract de vănzare aI unui utilaj, Ia data
de 01.03.2015. Bunul nu a rost predat cumpărätorului, deşi acesta a fost pus in intârziere cu privire Ia obligaţia sa de preluare
a utilajului, in condiţiile art. 1510 C.civ. Ulterior punerii in intărziere a cumpărătorului, utilajul a pierit intr-un incendiu, Ia data
de 25.03.2015.
AstteI, riscul pieirii bunului a trecut Ia cumpărător, ca efect aI punerii sale in intârziere. potrivit art. 1511 alin. (1) C.civ. Prin
urmare, acţiunea sa indreptată impotriva vânzătorului prin care solicită predarea bunului ori plata contravalońi acestuia va fi
respinsă, intrucăt bunul a pierit după ce riscul fusese preluat de cumpărător. În aceIaşi timp. cumpărătorul nu va putea solicita
nici restituirea sumei achitate cu titlu de preţ, faţä de dispoziţiile art. 1274 C.cív
Cât priveşle termenul de prescripţe aI formulärii acVunii. acesta a fost respectat, întrucât Ia data de 10.02.2018, deci in
interiorul termenului general de 3 ani. F. a fost notiflcat cu privire Ia predarea bunului. notificarea avănd efectul unei puneri
in intárziere a debitorului, ce duce Ia intreruperea termenului de prescripţie (art. 2537 pct. 4 C.civ.). condiţionat insă de
introducerea, in termen de 6 Iuni de Ia notilicare, a cererii de chemare in judecată (art. 2540 Cciv.), Cum acţiunea introductivă
a fost formulatä după 4 Iuni de Ia notiflcare, suntem in prezenţa unui caz de intrerupere a prescripţiei extinctive. In consecinţă,
excepţia prescripţiei, invocată prin intămpinare, este neînemeiată şi va fi respinsä ca atare.
Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera C este singura corectă, celelalte două ĺiind greşite.

I 116. Râspuns: A (admitere INM şi in magistraturâ, 2015)

Termenele de decädere, după interesul ocrotit, pot fi de ordine publică sau de ordine privată. Părţile nu pot insă renunţa, nici
anticipatşi nici după începerea cursului Ior, Ia termenele de decădere de ordine publică şi nici nu Ie pot modifica, micşorăndu-Ie
sau mărindu-Ie, dupä caz, potrivit art. 2549 alin. <2) C.civ. Aşadar, varianta de räspuns de Ia Iitera A este corectă.
După izvorul lor, termenele de decädere se impart in legale şi convenţionale. Termenele convenţionale sunt stabilite
prin voinţa pärţilor. Dacă părţile stipulează o clauzä prin care se stabileşte un termen de decădere ce face excesiv de diflcilă
exercitarea dreptului sau sävárşirea actului de către partea interesată, clauza este Iovitä de nulitate absolută, potrivit art 2546
C.civ. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera C esle greşită, deoarece prevede ca sancţiune nulitatea relativă a clauzei
respective, in Ioc de nulitatea absolută, intocmai cum este stipulată prin dispoziţiile amintite mai sus.
În ceea ce priveşte invocarea decăderii, organul de jurisdicţie este obligat sä invoce şi să aplice din oficiu termenul de
decädere, indiferent dacă ceI interesat iI pune sau nu in discuţie, cu excep$ cazului cănd decäderea priveşte un drept de
care pătţe pot dispune Iart, 2550 alin. (2) Cciv1, deci doar dacă termenul de decădere este un termen Iegal de ordine publică.
instanţa trebuie sä invoce din oficiu decăderea (Fişe. 2019, p. 229). În consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşită.

I 117. Răspuns: B, c (admitere INM şi in mayistraturä, septembrie 2018)

Decâderea este sancţiunea de drept civil care constă in stingerea dreptului subiectiv civil neexercitat in termenul prevăzut de
Iege sau stabilit de părţi oňin impiedicarea, în condiţiile Iegii. a săvărşirii actului unilaleral (juridicsau material) Iad. 2545 alin. (2)
C.civj, Faţă de detiniţia oferită de Codut civil. observăm că varianta de răspuns de la Iitera C este, in mod evident. corectă
Potrivit art. 2548 alin. (1) Cciv., termenele de decădere nu sunt supuse suspendărií şi întrewpeńi, dacă prin lege nu se
dispune astfei, insă conform textului alinealului următor, forţa majoră impiedică curgerea termenului, iar dacä termenul a

.
 .-.‚
ŕ.

108 EXPLICAŢJI OREPTCIVIL. 1. PARTEÂGENERALÄ. PERSOANAFIZIcÁSI PERSOANAJURIOICÄ

început să curgä. eI se suspendä, nesocotindu-se implinit decăt după 5 zile de Ia data când suspendarea a încelat [ad. 2548
alin. (2) Cciv.I.
Aşadar varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşitá, prin raportare Ia perioada de timp după care se socoteşte împlinit
Iermenul de decădere după cea încetat cazul de forţă majoră.
ln fine, varianta de răspuns de Ia Iitera B este corec.tă, întrticât, potrivit art 2548 alin. (3) C.civ., atunci cănd realizarea
dreptului presupune exercitarea unei acţiuni în justiie, termenul de decădere este intrerupt pe data introducerd cererii do
chemare în judecată, dispoz,ţňle privitoare la întreruperea prescripiei fiind aplicabÜe in mod corespunzător.

§5, Persoana fizică şi persoana juridică

118. Räspuns: C (primirc in profesie— avocat stagiar, 2017)

Divizarea persoanei juridice poate fi atât parţialä, cât şi totalä. Divizarea parţială constă Tn desprinderea unei părţi din
patrimoniul persoanei juridice, care continuă sä existe. şi transmiterea acestei părţi către una sau mai multe persoane juridice
care există sau care se înfiinţează in acest mod [art. 236 alin. (3) C.civ.].
Divizarea totală se face prin impärţirea intregului patňmoniu aI unei persoane juridice între două sau mai multe persoane
juridice care există deja sau care se infiinţează prin divizare [art. 236 alin. (2) C.civ J. ln consecinţä, varianta de räspuns de Ia
Iitera A este greitä, íntrucăt divizarea, indiferent de forma acesteia, nu presupune in mod obligatoriu i constiluirea unei noi
persoane juridice, patrimoniul sau o parte din pathmoniu, pulănd fi transmis şi unei persoane juridice deja existente.
Ín situaţia in care intrequl patrimoniu sau partea desprinsă din acesta se transmite mai multor persoane juridice deja existente
sau care se infiintează in acest mod. impărtirea patrimoniului sau împărţirea părţii desprinse se va face in mod egal, dacă prin
actul cea dispus divizarea nu s-a stabilito altă proporţie jart. 273 alin. (1) şi (3) C.civ.]. ln consecinţă, varianta de räspuns de
Ia Iilera B este greşită, deoarece prin actul de divizare se poate stabili o aIIă modalilate de împärţire a pärţii desprinse, färä a
fi obligatorie impärţirea Ia jumătate in orice situaţie.
In cele din urmă varianta de räspuns de Ia Iitera C este corectä, conform art. 240 aIin. (1) C.civ. caro 5tabile$te că, în cazul
contractelor incheiate in considerarea calităţh persoanei juridice supuse reorganizării, acestea nu îşi încetează efectele, cu
cxccpţia CaZUIUi Tn care părţile au stipulat expres contrariul sau menUnerea oii repadizaiea uuri[raclului es[ curidiţionată de
acordul pärţii interesate.

l 119. Răspuns c (primire in proťosie avocat dcfiniti; 2016)

Potrivit art. 5 alin. (6) din Legea nr 31/1990, actul constitutiv aI societäţii cu răspundere Iimitatä se încheie prin inscris sub
semnáturä privatä, cu excepVa cazului când piiritw buriurile subscrise ca aport Ia capitalul social se aflä un imobil, se constituie
o societate in nume colectiv sau in comandită simplă, societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie publicâ. cum aportul
fiecăruia dintre asociaţii din speţă a fost in bani. rezultă că actul de infiinţare aI societăţii respectä forma impusă de Iege. motiv
pentrLi care varianta de răspuns de Ia Iitera A este gresită
Căt prive$te capacitatea asociaţilor Ia incheierea actului de infiinţare, se observä că aceştia au capacitalea depiină de
exerciţiu, inclusiv minorul care avea capacitate deplină de exerciţiu. dobăndită anticipat, prin incheierea unei căsătorii (aspect
care rezultă din imprejurarea că era insoţit la semnarea actului constitutiv de soacra sa), Din acest motiv, varianta de răspuns
de Ia litera B este greitä
tn fine, potrivit art. 202 C.civ., dacä înregistrarea persaanei juddice arn caracterconstituti persoanajun iică nu se co,jJderă
legal infünţatä cât timp înregistrarea nu a avut loc. Potrivit art. 41 atin. (1) din Legea nr. 3111990, societalea comercială este
persuană juridică de Ia data înmatriculărü în registrul comerţului.
Prin urmare, având in vedere că nu au fost îndeplinile alte formalitâţi după incheierea actului constitutiv de către asociaţi,
constatăm că neregulîte din speţă privesc condiţiile privind inregistrarea persoanei juridice. Tn consecinţă, varianta de răspuns
de Ia Iitera C este corectă.
120. Răspuns: C (primire in profesie avocat sta giar, 2018)
—

Cazurile de nulitate absolută a persoanei juridice sunt prevăzute de art. 196 alin. (1) Iit. a), c).g) C.civ., acestea fiind;
1. lipseşte actulde infünţare sau nu a fost incheiat în forma autenticä în situaţiile anume prevăzute de lege (ad. 196 alin. (1) lit. a)
C.civ.]; 2. obiectul de activitate este ílicit, contrar ordinii publice od bunelor moravuri [art. 196 alin. (1) Iit. c) C.civ.]; 3. lipseşte
autorizaţia administrativă necesară pentru înfiinţarea persoanei juridice (art. 196 aiin. (1)Iit d)C.civ.j; 4. actul de infiinţare nu
prevede denumirea, sediul sau obiectul de activitate [art. 196 alin. (1) Iit. e) C.civ]; 5. actul de infdnţare nu prevede aportudle
fondatońlor sau ale asociailor ori capitalul social subscds şi vârsat [art. 196 alin (1) Iit. f) Cciv]; 6. s-au incălcat dispoziţüle
Iegale privind patdmoniul imţial sau capitalul social minim. subscńs şi värsat Iart. 196 alin. (1) lit. g) C.civ.J.
Se observă că nerespectarea numărului minim de fondatori sau asociaţi prevăzut de Iege nu se regăseşte printre cazurile
de nulitate absolută, acesta fiind un motiv de nulitate relativă. conform art. 196 alin. (1)Iit. h)C.civ. In consecinţă, varianta de
răspuns de Ia Iitem B este greşită.
TEONA ELENA RĂDULESCU, TUDOR-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII 109

Căt priveşte regimul juridic aI nulităţii absolute a persoanei juridice, acesta este guvernat de următoarele reguli: (1) nulitatea
absolutä se constată exclusiv de instan(a judecătorească art, 196 alin. (1) teza I C.civj; (2) nulitatea absolută a persoanei
juridice poate fi invocatä oricănd, de Ia momentul inregisträńi sau infiinţării acesteia (acţiunea este imprescriptibilă), (3) nulitatea
absolută a persoanei juridice se acoperă in toate cazuhle, dacă, pănä Ia ínchiderea dezbaterilor ín faţa primei instanţe de
judecată, cauza de nuĺitate a fost înläturată Iań 197 alin. (2) C.civ.] (Fişe. 2019. p. 254).
Aşadar nulitatea absolută poate fi invocată oricănd. ea acoperindu-se numai dacä. pănä Ia inchiderea dezbaterilor ĺn faţa
primei instanţe de judecată, cauza de nuütate a fost înIăturată. spre deDsebire de nulitatea relativă care poate fi invocată în
termen de un an de Ia data inregistrării sau înfiinţării persoanei juridice; prin urmare, varianta de räspuns de la literaAeste greşită.
Tn ceea ce priveşte efecte!e nulităţii, amintim ad. 198 alin. <1) C.civ., potrivit cäruia de la data la cam hotără rea judecătomascä
de constatare a nulităţü a devenit definitivă, persoana juridică incetează fără efect retroactiv şi inträ în Iichidare, ceea ce
inseamnă că varianta de răspuns de la Iitera C este singura corectă.

121. Räspuns: A (primire în profesie avocat detinitiv, august 2019)

—

Singura variantă corectă de răspuns este cea de la lilera A, in raport de situaţia descrisä T avănd posibililatea de a obţine
pe cale judecălorească luarea unor măsuri pentru a asigura conservarea probelor. potrivit dispoziţiilor privitoare Ia ordonanţa
preşedinţială, pănă Ia introducerea acţiunii de fond impotriva lui J. in solidar cu Societatea XX SRL. în termenul fixat de instanţă.
acest drept fiind recunoscut de art 255 alin. (2) coroborat cu alin. (4) C.civ.
Varianta de răspuns de la litera B este greşită, intrucăt Teatrul de Balet, nefiind autor al ĺaptei ilicite, nu poate ťi obligat la
repararea prejudiciului cauzat lui i iar publicarea ziarului online Sub Lupă" nu poate fi interzisă in intregime, instanţa putánd,
pe calea ordonanţei preşedinţiale, să dispună numai incetarea acţiunii prejudiciabile in speţä, campania de denigrare dusă
—

de jurnalistul J — potrivit art. 255 alin. (3) C.civ.

I 122. Răspuns: B, C (primiro in profesie — avocat definitiv, 2018)

Răspunsul la această intrebare se regăseşte in textul art. 74 C.civ. Astfel, pot constitui atingeri aduse vieţii private, potrivit
dispoziţiei legale menţionate: (...) b) interceptarea färă drept a unei convorbiri private, sävărşitä prin orice m(/Ioace tehnice,
sau utűizarea, în cunoştinţä de cauză a unei asemenea interceptări; (...) d) difuzarea de imagini care prezintă interioare ale
unui spaţiu privat, fără acordul celui care il ocupä in mod Iegaf (...) h) użilizarea, cu rea-credinţä, a numelui, imaginü, vocii sau
asernănăńi cu o altä persoanä; (...).
In consecinţă, variantele de răspuns de la Iiterele B şi C sunt corecte, in timp ce varianta de răspuns de Ia litera A este
greşită, difuzarea de imagini care prezintă spaţiul privat constituind o atingere adusă vieţii private numai in lipsa acordului
persoanei care ocupă respectivul spaţiu in mod legal.
 CAPITOLUL AL II-LEA. DREPTURILE
REALE PRINCIPALE

§1. Dreptul de proprietate

Răspuns: C (admitere !NM şi in magistratură, 2016)

Dreptul de proprietate publică şi dreptul de proprietaie privată au o serie de caractere juridice comune, şi anume: caracterul
absolul. caracterul exclusiv şi caracterul perpeluu. b plus, dreptul de proprietale publicä prezintă o serie de caractere specifice:
inalienabilitatea, imprescriptibilitatea şi insesizabiUtatea. In consecinţă, varianlele de räspunsAşi B sunt greşite, întrucât caracter
relativ au doar drepturile de creanţă, nu si drepturile reale (categorie din care face parte dreptul de proprietate), iar caracter
absolut are atăt dreptul de proprietate publică, cât şi dreptul de proprietate privată.
In cele din urmä, varianta de răspuns de la Iitera C este corectă, întrucât numai dreptul de proprietate privată este susceptibil
de mcdalitäţi şi dezmembräminte, caracterul inalienabil aI proprietăţii publice ĺacăndu-I incompatibil cu acestea din urmă (pentru
dezvoltări, a se vedea Fişe, 2019, p 324).

I 2. Răspuns: A, B (admitere INM, 2013)

Clauza de inalienabilitate, ca Iimitä convenionaIă a exercitärii dreptului de proprietate privatä, poate fi stipulatä expres
intr-un contract cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. după cum, poate ĺi si subinţeleasă in convenţiile din care se naste obligaţia
dea transmite in viitor proprietatea către o persoanä determinată sau delerminabilă jarl. 627 alin. (4) C.civj. Aşadar, varianta
de íáspuns de Ia Iitera c este greşilă. inlrucăl nu este necesa[ ca in conlractele ce dau naştere obligaţiei dea transmite in
viitor proprietatea, ca interdicţia dç înstrăinare, să fie preväzute expres.
Dacă este preväzutä in mod expres in contract, c!auz3 de inaĽenab!;tate, pentru a prcduce efecte juridicc, trobuie să fle
instituiţä pe o perioadă de ceI muIt49 de ani de Ia data dobândiru bunului i sá presupună existenţa unui ínteres serios şi Iegitim
[art. 527 aIn, (1) c.ci]. rrin urmare, varianta de răspuns dela Iitera A este cúectă.
Pentru ah opozabilá. clauza de inalienabilitate Irebuie supusä formalităţilorde pubIicitate prevăzute de Iege, dacă este cazul
[ad. 628 alin. (2) c.civ] ĺn privinţa destinatarilnr publicitäţii. codul civil ĺace distincţie Tntre instituirea ciauzei de inalienabilitate
prin act cu ritîu gratuit i instituirea sa. prin act cu ĹÍLIu uneros. AstíeI, in cazul in care clauza de naltenabiliiate a fosi preväzută
intr-un contractcu titlu gratuit, ea este opozabilă i creditoriloranteriori ai dobănditorului [ad. 626 alin (4) C civ], pe cănd, dacă
respectiva clauză a fost prevăzută intr-un contract cu titlu oneros, ea va putea fi opusă numai credilorilor ullerżori ai cetui ţinut
de interdicţia de însträinare. Prin urmare, varianla de răspuns de Ia Iitera B este corectă.

I 3, Răspuns: c (admitere in magistratură, aprilie 2017)

clauza de inatienabilitate este acea clauză prevăzută intr-o convenţie sau într-un testament prin care se reslricţiunează
sever dreptul de dispoziţie juridicä asupra unui bun (Fişe, 2019, p. 300).
Pentru a fi valabilä, clauza de inalienabilitate trebuie să fie temporară (putănd fi stabilită pentru o durată maximă de 49 de
ani)şi să presupunä existenţa unui interes serios şi Iegitim pentru care a ĺost prevăzută [ań. 627 atin. (1)Cciv.J.
Pcntru opozabilitatea faţă do terţi a ctauzei, este necesară indeplinirea formalitäţilor de publicitate, acolo unde Iegea prevede
aceste formalităţi Iart. 628 alin. (2) c.civ.I. b cazul in care clauza de inatienabilitate este valabilă, dar nu au fost indeplinite
condiţiile de opozabititate iar bunul a ĺost insträinat, benefîciarul clauzei nu se mai poate prevala faţä de terţul dobănditor de
clauza de inalienabilitate, insă are dreptul, potrivit art. 628 alin. (5) c.civ., sä prelindă daune-interese proprietarului care nu s-a
coníormat obligaţiei de inalienabilitate de care era ţinut (Fişe, 2019, p. 348).
Dacă nu este respectată clauza, sancţiunea diferä după cum este vorba despre contractul prin care a fost instituită respectiva
interdicţie de instrăinare, ori de contractul subsecvent, prin care s-a instrăinat bunul cu privire Ia care se instituise clauza de
inalienabilitate.
Astfel. conform art. 629 alin. (1) C.civ., instrăinätorul poate să ceară ruzoluţiunea contractului în cazul încălcării clauzei de
nalienabiIitate de către dobănditor, fiind vorba. in esenţä, despre nerespectarea unei obligaţii contmctuate, asumată printr-un contract
sinalagmatic. căt priveste contractul subsecvent, atât insträinätorul. căt şi terţul in favoarea căruia s-a stipulat inalienabilitatea
pot solicita anularea actutui de instrăinare incheiat cu nerespectarea clauzei [art. 629 alin. (2) c.civ.]. Este unuI din cazurile
prevăzute de Iege în care un terţ poate solicita nulitatea relativă a unui contract, stiut fiind că, de regulă. această nulilate poate
fi invocată doar de partea aI cărei interes a fost nesocotit ta momentul incheierii actului juridic.
Din explicaţiile oferite mai sus, rezultă că atăt varianla de răspuns de Ia litera A. cát şi varianla de răspuns de Ia Iilera B
sunt in mod evident gresite.
EONA ELENA RÄDULESCU, TuDOR-VLAO RÄDULESCU EXPLICAŢII 111

În situaţia in care clauza de inalienabilitate este prevăzută intr-un contract cu titlu gratuit vorbim, in mod clar, despre o
onaţie cu sarcină, iar dacă beneflciarul clauzei este un terţ, vor fi aplicabile regulile din materia stipulaţiei pentru altul.
Dacă donatarul nu respectä clauza, donatorul va putea, bineinţeles. sä solicite revocarea donaţiei pentru neexecutarea
arcinii, indiferent de persoana beneficiară a interdicţiei de insträinare, deci chiar si atunci când aceasta este un teij faţä de
onaţie. in consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera C este cea corectă.
4. Răspuns A (admitere în magistratură, iunie 201)
Clauza de inalienabilitate, ca Iimitare convenţionalá a dreptului de proprietate, nu impiedică totuşi transmiterea bunului pe
ale de succesiune, potrivit art 627 alin. (5) C.civ., astfel cä varianta de răspuns de Ia Iitera A este, în mod evident, corectä.
Întrucăt intrebarea nu prevede dacă vânzarea priveşte un bun mobil ori imobil, varianta de räspuns de Ia Iitera B este greşită,
eoarece in cazul unei vănzäri imobiliare, pentru a fi opozabilă, clauza de inalienabilitate trebuie să fie supusă formalităţilor
e publicitate prevăzute de Iege [notarea in cartea funciară, potrivit art 902 alin. (2) pct. 8 Cciv.].
În privinţa aplicăńi Iegii în timp, dispoziţiile art. 60 LPA prevăd că valabilitatea şi efectele juridice ale clauzei de inalienabilitate
istituite prin convenţie sunt guvemate de Iegea in vigoare Ia momentul incheierii convenţiei şi nicidecum de cea în vigoare Ia
omentuI inçălcäńi clauzei de câtre cumpărător, motiv pentru care si varianta de räspuns de Ia Iitera C este incorectă.

I 5. Răspuns: s, c (admitere in magistratură, august 2013)

Proprietawl fondului care este Iipsit de acces Ia calea publică are dreptul să i se permitä trecerea pe fondul vecinului
ău pentru exploatarea fondului propriu [ad. 617 alin. (1) Cciv.]. ĺntinderea şi modul de exercitare a dreptului de trecere sunt
eterminate prin inţelegerea părţilor, prin hotărăre judecătorească sau printr-o folosinţă continuä timp de 1O ani (art. 619
:civ). Folosinţa continuă timp de 10 ani trebuie să fie acceptată în mod tacit de proprietarul fondului aservit (Fişe, 2019,
296). Aşadar, varianta de räspuns de Ia Iitera A este greşită, intrucát Iegea prevede in mod expres o folosinţâ continuâ timp
e 10 ani, şi nu de 5 ani, cum greşit este menţionat in räspuns.
Varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă, întrucât dispoziţiile art 618 alin. (2) c.civ. reglementează situaţia in care un
)nd a avut acces Ia calea publică, insä acesta s-a pierdut din motive imputabile proprietarului fondului respectiv; aşadar, dreptul
e trecere pe un fond vecin cu acces Ia calea publicä poate fi stabilit numai prin inţelegerea pärţilor, deci cu consimţământul
roprietarului ĺondului aservit.
Tn ceea ce priveşte caracterele juridice ale dreptului de trecere, amintim faptul că acesta are un caracter accesoriu şi este
nprescriptibil, drept urmare se stinge in momentul în care fondul dominant dobándeşte un alt acces Ia calea publică [art. 617
Iin. (3) Cciv]. Aşadar, şi varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă.

I 6. Räspuns: A, B (admitere INM şi în magistraturä, 2014)

Dreptul de proprietate trebuie exercitat in Iimitele materiale ale obiectului säu (acestea sunt Iimitele corporale ale bunului
are formează obiectul dreptului de proprietate), şi in Iimitele care vizează exercitarea atributelor dreptului de proprietate, care
ot izvori din Iege, uzanţe, act juridic sau hotărăre judecătorească.
Limitele Iegale pot fi stabilite in interes public sau in interes privat, in Iegăturä cu acestea din urmă Iegea recunoscănd
osibilitatea părţilor să Ie modiflce ori să Ie desfiinţeze temporar, prin acordul Ior[art. 602 alin. (2) C.civ]. Variantele de răspuns
e Ia Iiterele A şi B sunt, in consecinţă, corecte.
Varianta de răspuns de la Iitera c nu este corectä, intrucăt Iimitele Iegale de interes privat in exercitarea dreptului de
roprietate privată nu includ toaíe Iimitele determinate de rapońurile de vecinătate: art 630 Cciv. statueazä că instanţa poate
astabili echilibrul intre interesele mai multor proprietad, in situaţia depăşirü inconvenienteior normale aie vecinătăţi (Fişe.
019. p. 293).

I 7. Răspuns: C (primire in profesie avocat defînitiv, 2015)

—

ĺntrebarea are in vedere, pe de o parte, unuI dintre caracterele juridice specifice ale dreptului de proprietate publică,
aspectiv caracterul inalienabil, iar, pe de altă parte, una dintre modalităţile de dobăndire ale dreptului de proprielate publică.
Astfel, inalienabilitatea dreptului de proprietate publică are următoarele consecinţe: bunurile care alcătuiesc domeniul
‘ublic nu pot fi instrăinate, nici prin acte cu titlu oneros, nici prin acte cu titlu gratuit; asupra acestor bunuri nu se pot constitui
ezmembrăminte ale dreptului de proprietate şi, in fine, bunurile proprietale publică nu pot fi dobândite de ceI care exercită posesia
supra Ior prin uzucapiune şi nici ca efect al posesiei de bună-credinţă asupra mobilelor, in condiţüle art 937 alin. (1) Cciv.
Aşadar, variantele de răspuns A şi B sunt greşite.
In schimb, varianta de räspuns de Ia Iitera C reia dispoziţiile art 863 lit. c) C.civ.. potrivit cärora dreptul de proprietate publică
e dobăndeste prin donaţie sau Iegat, acceptat in condiţiile Iegii. dacă bunul, prin natura Iui sau prin voinţa dispunătorului, devin
e uz od de interes public. Prin urrnare. aceastä ultimă variantă este cea corectä.

•)‚a
 1l2 EXPLICAŢiI DREPT CIViL. 11. DREPTURILE REALE PRINCIPALE

U. Raspuns: B (admitere în mayistraturä, aprilie 2017)

Potrivit art 864 C.civ., dreptul de proprietate publică se stinge (1) dacă bunul a pierit ori (2) a fost trecul in domeniul privat,
dacă a incetat uzul sau interesul public, cu respectarea condiţiilor prevăzute de Iege.
Aşadar există două moduri de stingere a dreptului de proprietate publică. respectiv pieirea bunului si trecerea Iui in domeniul
privat Prin urmare, varianta de răspuns de Ia titera B este, in mod evident corectă.
Dacă bunut este dat in fotosinjă cu tittu aratuit vorbim despre riaterea unui drept reai, temporar ce poartă asupra unor bunuri
imobile proprietate pubtkă a statutuf sau asupra unor bunuri irnobile şimobde proprietate pubîcă a unitäţitoradministrativ-teritodale,
dar care nu presupune în niciun caz stingerea dreptutui de proprietate pubtică. Aşadar, varianta de räspuns de Ia Iitera A este
greşită.
La fet, dacă asupra bunutui se constituie un drept de adminislrare, vorbim despre Constituirea unui drept reat asupra
bunutui proprietate pubticä, şi nu despre o modatitate de incetare a proprietăţii pubtice, varianta de răspuns dea titera C fiind,
ta răndut ei1 incorectä.

9. Răspuns: A, C (primire în proťesie avocat definitiv, 2015)

—

Dreptut de proprietate se stinge, potrivit art. 562 C.civ prin pieirea bunutui, prin abandonarea bunutui mobil şi prin renunţarea,
prin declaraţie autentică, ta dreptut de proprietate asupra bunutui imobit. Tn acest din urmă caz, dreptut se va Considera stins de
Ia momentut inscrierii in cartea funciarä a renunţării ta imobit [ad. 562 alin. (2) teza finată Cciv], astfe! că1 apticănd dispoziţiite
menţionate ta speţa datä, putem afirma cä dreptut de proprietate at tui DR s-a stins ta data de 10.082015 (odatä cu inscrierea
renunţärii in cartea funciară). În consecinţă, varianta de răspuns de ta titera C este, in mod evident. corectä.
ĺn cazut renunţărfl ta drept. comuna, oraşut sau municipiut poate cere inscrierea dreptului de proprietate în ĺotosul său,
in baza hotäráiíi cunsitiutui tocat, cu respectarea dispoziţulor tegate privind transferul drepturitor reate imobitiare, dacă o attä
persoanä nu a soticitat înscrierea in ţemeiut uzucapiunii ţart. 889 atin. (2) Cciv Cum dispoziţiite Iegate referitoare ta efectut
.

constitutiv at inscrieritor in cartea funciarä se vor aptica numai după flnatizarea tucräritor de cadastru pentru flecare unitate
administrativ-teritoriată ş deschiderea cărţitor funciare pentru mobitele respective (art. 56 LPA). reiese că varianta de räspuns
de ta titera A este corectă, in timp ce varianta de räspuns de ta titera B este nreitü

57 KInda]if5fi] iiirigUrn nJp Ąronl,i]n Ą onrnnrinbifo

_&__r&_
r

10. Răspuns: B. C (admitere in magistraturä. aprilie 2017)

tntreuarea reIa probtema dreptutui dea incheia acte juridice cu privire ta bunut comun de catre coproprictan, a orei sotutie
o aflăm in textut art 641 c CiV., Cu denumirea marginală Actele de administrare şi de dispoziţie
Astfet, ca regută generată, actete de administrare pot fi încheiate cu acordut coproprietaritor ce deţin majoritatea cotetor-părţi,
in timp ce actete de dispoziţie rămăn supuse reguth unanimităţii.
Tn categoria actetor de dispoziţie intră, potrivit art 641 atin. (4) C.civ, actete de fotosinţă cu tittu gratuit, cesiunite de venituri
imobiliare şi tocaţiunite incheiate pe termen mai mare de 3 ani (per a contrano, tocaţiunite incheiate pe termen de 3 ani sau
mai mic sunt privite ca acte de administrare), actete care urmăresc exctusiv infrumuseţarea bunutui, precum şi orice acte cu
tittu gratuit (indiferent dacă sunt tiberatităţi sau acte dezinteresate).
Aşadar, varianta de răspuns de ta titera A este greşitä, intrucăt denunţarea contractutui de tocaţiune se face cu acordut
coproprietaritor ce deţin majoritatea cotetor-părţt, şi nu cu acordut majoritäţii coproprietaritor [art, 641 atin (1) C.civ.], in timp
ce varianta de răspuns de ta titera B este corectă, intrucăt pentru incheierea unui contract de Iocaţiune cu termen de 3 ani
(consiđerat de legiuitor, in această materie, act de administrare), nu este necesar acordut tuturor coproprietaritor
ĺn fine, contractut de donaţie este un act cu tittu gratuit, chiar dacä este afectat de o condiţie suspensivä, motiv pentru
care este necesar acordut tuturor coproprietaritor pentru incheierea sa valabită, potrivit art. 641 atin. (4) teza finată C.civ. Tn
consecinţă, varianta de răspuns de ta Iitera C este, de asemenea, corectă.

11. Răspuns: A C (primire in profesie avocat deflnitiv, 2018)

—

Dreptut de administrare. ta fel ca şi dreptut de concesune i dreptut de ĺoIosnţă cu tittu gratuit. suntdrepturi reale carespunzätoare
proprietäţii pubtice (art 866 C,civ).
Obtigaţia apărării in justiţie a proprietăţii pubtice revine titutarutui (statul sau unitatea administrativ-teritoriată), insă titularii
dreplurilor reate corespunzätoare sunt obtigaţi: a) sä îI ínťormeze pe proprietar cu privire Ia orice tulburare adusă dreptului de
pmprieżate publícă şi b) să il introducă în proces pe titularul dreptului de proprietate publicä, in condiţiile prevăzute de Codul
de procedură civilă (instituţia arătärii titutarutui dreptutui. art. 75-77 CPC) (art. 865 c.civ)
Pe de altä parte, art. 870 atin. (1)C.civ. statueazä că apärarea in justiţie a dreptutui de administrare revine titutarului dreptului
Avănd in vedere că in speţă a fost contestat şi dreptul de proprietate pubticá, fiind formulatä o acţiune in revendicare, cât şi
dreptul de administrare aI Regiei autonome de apă, atunci varianta de răspuns de la Iitera B va fi, in mod evident greşită, intrucát
catitatea procesuată pasivä cu privire ta apărarea dreptutui de proprietate publică are numai unitatea administrativ-teritoriată.
TEONA ELENA RĂDULESCU, TUDOR-VLAD RÄDULE5CU EXPLICAŢII 113

Variantele de räspuns de Ia Iiterele A şi C sunt corecte, Regia autonomă avănd obligaţia de introducere forţată a titularului
dreptului de proprietate publică, dar in aceIaşi timp având şi obligaţia de a apära dreptul său de administrare.

12. Răspuns: C (admitere JNM, 2013)

Articolul 650 C.civ. stabileşte o serie de reguli privind atribuirea in folosinţă exclusivä a părjilor comune din clădirile cu mai
multe apartamente, proprietate exclusivă. Astfel, părţile comune pot fi atribuite coproprietarilor in folosinţä exclusivä numai dacă
prin aceasta nu sunt Iezate drepturile celorlalţi coproprietari, Decizia de atribuire in folosinţă exclusivă trebuie adoptată cu o
majoritate de două treimi atăt din numărul coproprietarilor, cât şi aI cotetor-părţi, iar Tn clădirile unde sunt constituite asociaţii
de proprietarí, decizia se adoptä de cätre adunarea generalá cu aceeaşi majoritate. Rezultă că varianta de răspuns de Ia Iitera
C este cea corectă, celelalte fiind, in mod evident, greşite.

j 13. Răspuns: B, c (primire in profesie avocat stagiar, 2014)

—

Fiecare coproprietar poale sta singur în justiţie, indiferent de calitatea procesuală, În orice acţiune privitoare Ia coproprietate,
inclusiv in cazul acţiunii in revendicare [art. 643 alin. (1) C.civ.J, prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită.
In ceea ce priveşte incheierea sau denunţarea unor contracte de Iocaţiune cu privire Ia bunul comun, este necesar acordul
coproprietarilor care deţin majoritatea cetelor-părţi, fiind considerate acte juridice de administrare, conform art. 641 alin. (1)
Cciv. Aşadar, varianta de räspuns de Ia Iitera B este corectâ.
In categoria actelor de dispoziţie includem şi actele care urmăresc exclusiv inĺrumuseţarea bunului comun, iar pentru
incheierea acestuia. esle necesar acordul tuturor coproprietarilor, potrivit art. 641 alin. (4) C.civ. ĺn consecinţă, varianta de
răspuns de Ia Iitera c este corectă.

14. Răspuns: A, B (primire in profesie avocat stagiar, 2013)

—

Articolul 643 alin. (1) C.civ, prevede că fiecare coproprietar poate sta singur in justiţie, indiferent de calitatea procesualä. Tn
orice acţiune privitoare Ia coproprietate, inclusiv in cazul acţiunii în revendicare. Drept urmare. în procesele cu terţe persoane
avánd ca obiect bunul aflatin coproprietate. calitatea procesuală activă sau. dupä caz. pasivă poate să revină oricăruia dintre
coproprietari. nefiind obligatoriu ca in proces sä figureze toţi coprophetarii, şi indiĺerent de felul acFunii in justiţie exercitate.
deci atât În cazul acţiunii Tn revendicare sau aI altor acţiuni reale cu privire Ia bunul proprietate comună. căt şi in cazul acţiunilor
personale (G. BoRoI. C.A. ANGHELEScU, B. NAZAT, Curs de drept civźÍ. Drepturiie rea/e pńncŕpaie, ed. a 2-a. Ed. Hamangiu.
Bucureşti. 2013, p. 102-103). Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă.
Din aplicarea principiului potrivit cäruia fiecare coproprietar este titularul exclusiv aI unei cote-pärţi ideale şi abstracte din
dreptul de proprietate asupra Iucrului, decurge dreptul fiecärui coproprietar de a încheia acte juridice de dispoziţie avănd ca
obiect cota sa parte din drept. färă a se pune problema acordului celorlaąi coproprietari. Avănd in vedere acestea, precum şi
dispoziţiile art. 634 alin. (1) C.civ. ce stabilesc faptul că, in Iipsä de stipulaţie contrară fiecare coproprietar poate dispune În
mod Iiber de cota sa parte, rezultä cä varianta de răspuns de Ia Iitera B este. de asemenea, corectă.
Tn cele din urmă, varianta de răspuns de la Iitera c este greşită, intrucăt orice coproprietar poate efectua singur. fărä
consimţămăntul şi chiar impotriva voinţei celorlalţi titulari, acte juridice de conservare, deoarece acestea sunt intotdeauna
profitabile, menirea Ior fiind aceea de a preintămpina diminuarea ori pierderea dreptului (idem. p. 96). Dreptul coproprietarului
de a încheia singur acte de conservare fără acordul celorlatţi este prevăzut expres de art 640 C.civ.

I 15. Răspuns: A, B (pňmire in proťesie avocat datinitiv, 2016)

—

Varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectä, potrivit art. 643 alin. (1) C.civ. (a se vedea exp/icaţflle oťerite ia intmbarea
anteríoará).
In privinţa actelor de administrare efectuate de coproprietari. Iegea stabileşte o serie de reguli, printre care amintim şi situaţia
in care se incheie un act de administrare care Iimiteazä in mod substanţial posibilitatea unui coproprielar de a folosi bunul
comun in raport de cota sa parte ori care impune acestuia o sarcină excesivă prin raportare Ia cota sa parte sau Ia cheltuielile
suportate de către ceilalţi coproprietari, caz în care este necesar acordul proprietarului care poale fi astfel prejudiciat Iart. 641
alin. (2) C.civ,]. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă.
In ceea ce priveşte fructete bunului comun, regula este că acestea se cuvin tuturor coproprietarilor, proporţional cu cota
Ior parte din drept, färä a distinge in raport de felul fructelor (art. 637 C.civ.). În schimb, coproprietarul care a suportat singur
cheltuielile producerii sau culegerii fructelor, are dreptut Ia restituirea acestor cheltuíeli de către coproprietari, in proporţie cu
cotele Ior părţi [art. 638 alin. (1) C.civ.). Prin urmare, varianta de räspuns de Ia Iitera C este greşită, intrucât fructele astfel
produse sau culese nu se cuvin în intregime coproprietarului respectiv, acesta din urmă avănd ceI mult un drept de retenţie
asupra fructelor pe care trebuie să Ie remită celorlalţi coproprietari, pănă cănd aceştia ii vor restitui cheltuielile aferente cotelor
pärţi pe care Ie deţin (Fîşe, 2019, p. 353).
114 EXPLICAŢII DREPT CIVIL. 11. DREPTURILE REALE PRINCIPALE

16. Răspuns: A (admitere INM şi in magistratură, 2016)

Actualul Cod civil a redus semnifiçativ sfera de aplicare a principiului unanimităţfl in materia drepturilor coproprietarilor cu
privire Ia intregul bun. Astfel. acordul tuturor coproprietarilor nu este necesar atunci cănd se incheie acte de conservare cu privire
Ia bunul deţinut in copropńetate (art. 640 C.civ.) şi nici acte de administrare. astfel Cum rezultä din art 641 alin. (2) si (3) C.civ.
ReguIa unanimităţii va fi verificală insä Ia incheierea actelor de dispoziţie juridică, sfera acestor acte fiind stabílitä de
dispoziţiile art 641 aIiri (1) Cciv. AstĺeI. prirlcipiui unanimităţii se aplică actelor de dispoziţie cu privire Ia bunul comun (in
inţelesul comun al termenului), actelor de folosinţa Cu titlu gratuit (de exemplu, contractul de camodat), cesiunilor de venituri
imobiliare şi Iocaţiunilor incheiate pe termen mai mare de 3 ani (per a contrario, Iocaţiunile incheiate pe termen de 3 ani sau
mai mic sunt privite ca acte de administrare), actelor care urmăresc exclusiv infrumuseţarea bunului, precum şi oricäror acle cu
titlu gratuit (indiferent dacă sunt Iiberaliläţi sau acte dezinteresate). Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşită.
In privinţa variantei de räspuns de Ia Iitera C, aceasta este incorectä, intrucăt pentru incheierea unui contract de intreţinere
este necesar acordul tuturor coproprietarilor, indiferent de durata pentru care se datoreazä intreţinerea.
Aplicănd noţiunile teoretice arätate mai sus Ia variantele de răspuns oferite, observăm că varianta de răspuns de Ia Iitera
Aeste singura corectă.

I 17. Răspuns: B, C (admitere ín mayistratură, mai 2018)

În materia coproprietäţii obişnuite, dispoziţiile art 637 Cciv. recunosc fiecärui coproprietar dreptul de a culege. proporţional
cu cota Ior parte din drept, fructete produse de bunul comun.
Prin contractul de administrarea a coproprietăţii, incheiat cu acordul tuturor coproprietarilor, aceştia pot deroga, potrivit
art. 644 alin. (1) Cciv,, de Ia dispoziţiite Iegale referitoare Ia reparlizarea beneficiilor şi a sarcinilor intre coproprietari (art. 635
C.civ), Ia exercitarea ÎII coIIIurl a dreptului de folosinţä asupra bunului proprietate comună (art. 636 C.civj, Ia efectuarea actelor
juridice de administrare si de dispoziţie ţart 641 şi art 642 alin. (1) Cçiv]. Prin urmare, articolul Iegal inenţionat mai sus nu
permite si derogarea de Ia dispoziţiile eoale Care stab!esc modu! de culegere a fmctelor produse de bunul comun Pezultă cä
varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşitä.
În ceea ce priveşte drepturile coproprietarilor cu privire Ia intregul bun. art 641 alin (1) Cciv stabiIeto că actele de
administrare. precum incheierea sau denunţarea unor contracte de Iocaţiune, cesiunile de ver.ituri imobiliare şi ate asemenea,
cu privire Ia bunul comun, pot fi incheiate cu acordul coproprietarilorcare deţin maioritatea cotelor-părţi. Asadar. in situata in care
un singur coproprietar deţine majoritatea cotelorpărţi. poate incheia singur. fára acordul celorlalţi, acte de administrareAşadar,
varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă.
Varianta de rspIJns de Ia Iitera C este de asemenea corectă: proprietatea periodicä presupune existenţa mai multor
persoane care exercită succesiv si repetitiv atributul foiosinţei. specific dreptului de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil.
in intervale de timp determinatc, cgalo sau incgalc, confcrm art 637 Cciv insă, asupra intcraIuIui de timp determinat prin
actul juridic in temeiul cäruia a Iuat naştere proprietatea periodicä, coproprietarul poate incheia singur, fără acordul celorlalţi
coproprietari, acte juridice, precum inchirierea, vănzarea, ipotecarea şi alte asemenea, potrivit art. 689 alin. (1)Cciv., intrucăt
asupra respectivei perioade titularul dreptului este proprietar exclusiv, exercilănd singur toate atributele acestui drept real principal.

I 18. Răspuns: A, c (primire În profesie avocat stagiar, 2016)

—

Speţa aduce in discuţie problema drepturitor coproprietari!or asupra intregului bun, mai exact modalitatea exercitärü atributului
folosinţei de către aceştia, După cum reiese din datete oferite, asupra unei çase din Bucureşti existä un drept de proprietate
comunä pe cote-părţi obişnuită, exercitat de 3 coproprietari, unuI dintre ei (L ) deţinănd o cotă-parte de 3/4 (75%) din acest drept.
Conĺorm art. 641 C.civ., contractul de inchiriere (formă a contractului de Iocaţiune ce are ca obiect un bun imobil) este
considerat de Iegiuitor ca fiind un act de administrare ori de dispoziţie, fiind supus unor reguli diferite privind incheierea sa de
cätre coproprietari, in ĺuncţie de durata sa. Astfel, din interpretarea sistematică a alin. (1) şi (4)din art. 641 C.civ., rezultă că,
dacă durata Iocaţiunii este mai micä sau egală de 3 ani, contractul va fi privit ca un act de administrare, pe cănd dacä durata
sa depăşeşte 3 ani, vor fi aplicabile regulile specifice actelor de dispoziţie,
cum in speţa noaslră, L. (coproprietarul care deţine majoritatea cotelor-pärţi, respectiv 3/4 din drept) doreşte incheierea
unei Iocaţiuni pe o duratä mai micä de 3 ani (pe 2 ani şi 9 Iuni), este evident că actul va fi privit de tegiuitor ca unuI de
administrare, pentru incheierea sa valabilă fiind suficient acordul coproprietarilor ce deţin majoritatea cotelor-părţi [art. 641
alin. (1) C.civ]. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă, L putánd incheia singur contractul cu nepoata sa,
deţinănd majoritatea cotelor-părţi.
Căt priveşte contractul de comodat, acesta este un act esenţialmente gratuit prin care se acordă dreptul de folosinţă cu
privire Ia un anumit bun, prin remiterea acestuia, de Ia comodant către comodatar (art. 2146 cciv). Aşadar, acest tip de contract
este asimilat de Iegiuitor, in materia coproprietăţii, unui act de dispoziţie [art 641 alin. (4) C.civ]. pentru incheierea sa fiind
necesar acordul tuturor coproprietarilor cu alte cuvinte, varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşită, L neputănd incheia
singur o convenţie de comodat cu privire Ia bunul comun cu nepoata sa.
TEONA ELENA RĂDULESCU, TUDOR-VL4D RĂDULESCU EXPLICAŢII 115

Tn fine, modul de folosire aI bunului Comun poate fi stabilit şi prin convenţia pärţilor (aşa-numitul partaj de folosinţă), fără
însă a se pune capăt stării de coproprietate. Dacă pärţile nu seinţeleg, partajul de folosinţă poate ťi realizatşi pe calejudiciară,
prin hotäráre judecătorească (art. 639 C.civ). Aşadar, dacă L nu se inţelege cu ceilalţi coproprietari cu privire Ia actele de
folosinţă asupra bunului, poate oricănd solicita instanţei partajarea folosinţei comune, varianta de răspuns de Ia Iitera C fiind,
de asemenea, corectä.

19. Răspuns: A, B (primire în proťesie avocat definitiv, 2015)

—

Izvorul coproprietăţii obişnuite poate fi şi o succesiune, atunci cănd moştenirea lui de cuius este acceptată de mai mulţi
moştenitori, fiecare dintre aceştia dobăndind fle o cotă-parte din dreptul de proprietate asupra patrimoniului succesoral, fie din
dreptul de proprietate asupra Unui bUn individual determinat.
Aceasta este şi sitUaţia din speţä, A., B. şi C., in calitate de moştenitori, devenind coproprietari, in cote egale, ai unui
imobil construcţie, in suprafaţă de 250 mp.
—

Cu privire Ia posibilitatea incheierii de către coproprietari a unor acte juridice cu privire la bunul ce face obiectul coproprietăţii,
trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 641 şi art. 642 C.civ.
Conform art 641 alin. (4) C.civ., orice acte juridice de dispozifie cu privire Ia bunul comun, actele de folosinţă cu titlu gratuit
cesiunile de venituri imobiliare şi locaţiunile încheiate pe termen mai mare de 3 ani, precum şi actele care urmăresc exclusiv
infrumuseţarea bunului nu se pol incheia decăt cu acordul tuturor coproprietarilor.
Prin urmare, actul de Iocaţiune cu privire Ia bunul comun, incheiat pe o durată de 5 ani, va avea regimul juridic aplicabil
actelor de dispoziţie in această materie, fiind necesar, pentru eficacitate, intrunirea acordului tuturor coproprietarilor (regula
unanimităţii). In cazul nerespectärii acestei reguli, sancţiunea este inopozabilitatea actului de locaţiune incheiat pentru o durată
de 5 ani faţă de coproprietarul care nu a consimţit Ia facerea sa (in speţă, C.) [art. 642 alin. (1) C.civ]. Mai mult, Iui . i se
recunoaşte dreptul ca, inainte de partaj, să exercite acţiunile posesorii impotriva terţului care a intrat in posesia bunului comun
in urma incheierii actului (clinica dentară), restituirea bunului făcăndu-se in folosul tuturor coproprieiarilor, cu daune-interese
in sarcina celor care au participat Ia incheierea actului (in speţă, in sarcina Iui A. şi B.).
Faţă de explicaţiile oferite, variantele de răspuns de Ia literele A şi B sunt cele corecte, iar varianta de räspuns de Ia litera
c este greşitä.
I 20. Răspuns: A, B (primire in proťesie avocat stagiar, 2018)
—

Art. 637 C.civ. stabileşte că fructele produse de bunul comun se cuvin tutumr coproprietariloi pmporţonal cu cota Iorpaîle
din dmpt, fărä a distinge in raport de felul fructelor
Anumite distincţii se impun totuşi în ceea ce priveşte natura juridică a acţiunii in justie ce poate fi introdusă împotriva
coproprietarului care şi-a insuşit toate fructele produse de bunul aflat in coproprietate (G. BoRoI, C.A. ANGHELE5cU, B. NAzAT,
curs de drept civil. Drepturile reale pńncipale, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 97).
Astfel, in cazul fructelor naturale şi industriale, dacă mai există in materialitatea Ior şi se mai află Ia coproprietar, ele pot fi
supuse padajului oricănd, in caz contrar, coproprietarul interesat avănd dreptul la despăgubiri, in termenul general de prescripţie
[art. 638 alin. (2) C,civ,],
Pe de altă parte, fructele civile (venituri rezultate din folosirea bunului de către o altă persoană in baza unui act juridic) pot
fi reclamate de ceilalţi coproprietari, proporţional cu cotele Ior părţi, in termenul general de prescripţie, potrivit ad. 638 alin. (2)
şi (3) C.civ.
Tn consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită, celelalte două fiind corecte.

I 21. Răspuns: A, B (admitere 1NM şi în magistratură, 2016)

Partajul este operaţiunea juridicä prin care se pune capăt stärii de proprietate comunä. Dupä modalitatea de incheiere,
vorbim despre partaj voluntar (prin bună invoială sau convenţional) şi partaj judiciar (prin hotărăre judecătorească).
Pańajul voluntar poate pune capăt ambelor forme de proprietate comună pe cote-părţi, căt şi proprietăţii comune devălmaşe,
in timp ce padajul judiciar, in principiu, nu poate pune capät coproprietăţfl foijate [cu excepţia situaţiei prevăzute de art. 671
alin. (2) C.civ.]. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită, intrucăt in cazul coproprietäţii forţate, partajul
voluntar este singura formă de partaj admisibilă [art. 671 alin. (3) C.civ.].
Convenţia de partaj este un contract bi sau multilateral, ce se incheie prin simpla manifestare de voinţă a părţilor (consensual),
cu excepţia cazului cănd priveşte un imobil, caz in care, potrivit art. 680 alin. (2) C.civ., pentru a fi valabil, trebuie incheiat in
forma autentică (ad validitatem).
Tot o condiţie de valabilitate a convenţie de padaj este şi manifestarea de voinţă a tuturor coproprietarilor in momentul
incheierii acestuia, impărţeala fäcutä färă participarea tuturor coproprietarilor fiind lovită de nulitate absolută, potrivit art. 684
alin. (2) C.civ.
Aşadar, confruntănd explicaţiile oferite cu variantele de răspuns, constatăm că primele două (A şi 8) intrunesc condiţflle
pentru a fi considerate corecte.
 1

116 EXPLICAŢII DREPT CIVIL. 11. DREPTURILE REALE PRINCIPALE

22. Răspuns: A, B (admitere INM şi în magistraturá, septembrie 2018)

Răspunsul la această întrebare îI regăsim in textul articolului 678 Cciv, cu denumirea marginală Executarea silităpriväoare
/a bunul comun. Creditorii personali ai unui coproprietar, care nu-şi executä benevol obligaţia, nu vor putea urmări bunul. care
nu face obiectul proprietăţii exclusive a debiiorului tor Art 678 alin. (1) C.civ le conferä insă un drept de opţiune intre a urmäri
silit cota-pade din dreptul de proprietate asupra bunului. care-i revine coproprietarului debitor i a cere partajul bunului comun
(FL.A BAIA5, E CHELÂRU, R. CONSTANTINOVICI, 1. MAc0VEI, Noul Cod civiL Comentariu pe adicoÍe, ed. a 2-a. Ed. C.H. Beck,
Bucuresti. 2014, p. 790).
Dacä aleg aceaslă din urmă cale, creditorii vor putea urmări fle partea de bun, fie suma de bani cuvenitä debitorului Ior, in
funcţie de rezultatul partajului [art. 678 alin. (1) C.civ1.
Prin rapodare la argumentele mai sus prezentate, variantele de răspuns de la literele A şi B sunt, in mod evident. corecte.
Căt priveşte varianta de răspuns de Ia litera C, aceasta este incorectä. intrucât acelaşi art. 678 C.civ. prin alin (3). recunoaşte
creditorilor care au un drept de garanţie asupra bunului comun că au dreptul să urmärească silit bunul. in mâinile oricui s-ar
gäsi, nu numai după partaj, ci şi înainta

23. Räspuns: B, C (primire in profesie — avocat defînitiv, 2018)

In cazul in care un coproprietar incheie un act de dispoziţie (cum este contractul de vănzare), singur, fără acordul cetorlalţi
coproprietari, sancţiunea va 11, potrivit art 642 alin. (1) Cciv., inopozabilitatea respeclivului act ĺaţă de coproprietarul care nu a
consimţil la încheierea lui, coproprietarul vătämat avănd dreptul şi să exercite, inainte de pariaj, o acţiune posesorie impotriva
terţului care a intrat in posesia bunului comun in urma incheierii actului; in acest din urmă caz, restituirea posesiei bunului se va
face în folosul tuturor coproprietarilor, cu daune-interese in sarcina celor care au participat la vânzare [art. 642 alin. (2) C.civ]
In consecintä, varianta de răspuns de la Iitera A este greşită, in timp ce celelalte două varianle sunt, evidenţ. corecte

§3. Dezmembrämintele dreptului de proprietate privatä

24. Răspuns: B, C (primire in profesie avocat stagiar, 20113)

—

Räspunsul la această întrebare este oferit de dispoziţiile adicolelor 765-769 C.civ.

Astfel, cel mai important drept dobăndit de proprietarul fondului dominant este acela dea se folosi de servitutea constituită
in folosul fondutui säu; in acest scop, in Iipsa unei prevederi contrare (ce poate rezulta, spre exemplu, din actul juridic in temeiul
rĂrIIia s-a constituit servitutea) el (proprietarul fondului donünant,l pcaie să ia toate mäsurile i poate face, pe cheltuiala sa,
toate ucrările pentru exercitarea şi conservarea servituţii [art. 765 alin. (1) Cciv.]. Aşadar, varianta de răspuns deja literaAeste
groită, aceasta prcväzónd că proprietarul fondului aservit are obligaţia de suportare a cheltuielilor cu conservarea servituţii.
Variantele de räspuns de la literele B şi C sunt corecte, prin raportare, pe de o parte, la prevederile art. 767 alin (1) şi
(2) C.civ., conform cărora proprietarul fondului aservit nu va putea strămuta exercitarea servituţii in alt loc decât dacă are
un motiv Iegitim si serios si fărä a agrava exercitarea dreptului pentru proprietarul fondului dominant, iar pe de altä parte, la
prevederile art 766 Cciv., cu următorul conţinut ĺn toate cazurile in care cheltuiolÜo lucrärilornocosarc pcntru exercitarea si
conservarea servituťdnr revin proprietaruluí ťondului asewIt, acesta se va putea exonera de obligaie renunţind la dreptul de
propnetate asupra fondu)ui aseMt in intregime sau asupra parii din fondul asen'it necesare pentru exercitarea servituţii ín
favoarea propdetarului fondului dominant (..).
25. Răspuns: c (admitere in magistratură, aprilie 2017)
Dreptul de super&ie se prezintä in două forme, astfel cum rezultă şi din deriniţia dată dezmembrämănlului de art. 693
alin. (1) C.civ. în forma prindpală (deplină. completä), care presupune că superflciarul dobăndeste dreptul de proprietate asupra
construcţiei, plantaţiei sau altei lucräri aflate pe terenut proprietatea unui alte persoane şi in forma secundară (incompletă).
care constă in dreptul superficiarului dea construi, planta sau ediflca o lucrare pe terenul proprietatea altuia ĺn oricare dintre
cele două forme, dreptul de superficie este un drept cesibil. titularul său putăndu-l insträina, fie prin acte cu titlu gratuit. fle prin
acte cu titlu oneros.
Din punctul de vedere al caracterelorjuńdice, dreptul de superflcie este un drept real imobiliar temporar(putănd fi incheiat
pentru o durată de 99 de ani, cu posibilitatea de reinnoire, conform art 694 Cciv.), imprescńptibil extinctiv [potrivit art 696
alin. (2) C.civ.j şi care nu poate inceta prin partaj, dreptul de proprietate al nudului proprietar ş dreptul superflciarului nefiind
in stare de coproprietate (G. Bopoi. C.A ANGHELESCU. 8. NAz,4T, Curs de drept civiL DrepturiÍe reale principala ed. a 2-a,
Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013. p 168-169Y
In flne. dreptul de supeďicie incetează intr-unul din modurile preväzute de art. 698 C.civ., respecUv prin expirarea termenului,
prin consolidare, prin pieirea construcţiei, dar numaí dacă există stipulaţie expresä in acest sens, şi prin alte moduri prevăzute
de lege [spre exemplu, prin modalilatea prevăzută de art 695 alin. (3) Cciv.].
Aşadar. raportănd explicaţiile oferite la variantele de răspuns existente, reiese că singura afirmaţie corectă este cea dea
varianta de răspuns de la litera C, celelalte douä liind, in mod evident, greşite.
TEONA ELENA RĂDULESCU, TUD0R-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII 117

26. Răspuns: B (admitere INM şi in magistratură, 2016)

Dreptul de superficie este dreptul de a avea sau de a edifica o Construcţie pe terenul altuia, deasupra ori in subsolul acelui
teren, asupra căruia superficiarul dobăndeşte un drept de folosinţă [art. 693 alin. (1) C.civ.J.
Intrebarea urmäreşte să verifice caracterele juridice ale dreptului de supeďicie. AstfeL dreptul de superfîcie este: (1) un
drept real imobiliar poartă asupra unei suprafeţe de teren; (2) un drept temporar poate fi constituit pe o durată de ceI mult
— —

99 de ani, iar Ia implinirea termenului poate fi reinnoit (art. 694 C.civ.), de unde rezultă că varianta de răspuns de Ia litera Aeste
greşită deoarece exclude posibilitatea reinnoirii perioadei pentru care a fost constituit; (3) un drept imprescriptibil extinctiv —

acţiunea confesorie intemeiată pe dreptul de superflcie poate fi intentată oricănd, impotriva oricărei persoane care împiedică
exercitarea dreptului, chiar şi impotriva proprietarului terenului (art. 696 C.civ.), deci şi varianta de răspuns de Ia litera C este
greşită intrucăt nu prevede şi posibilitatea de a introduce acţiunea confesorie şi impotriva proprietarului terenului.
Mai mult, dreptul de supeďicie nu poate inceta prin partaj, deoarece dreptul de proprietate aI superficiarului şi dreptul
proprietarului terenului nu sunt in stare de coproprżetate, ci sunt două drepturi distincte (Fişe, 2019, p. 403). Aşadar, varianta
de răspuns de ia litera B este corectă.

I 27. Răspuns: B (admitere în magistratură, iunie 2019)

Dreptul de superficie poate fi apărat pe calea acţiunii confesorii, care, potrivit art. 696 C.civ., poate fi intentată impotriva
oricărei persoane care impiedică exercitarea dreptului, chiar şi a proprietarului terenului, fiind imprescriptibilä extinctiv, pe
calea acţiunii posesorii, dar şi pe calea unei acţiuni personale, izvorătă din convenţia de constituirea dezmembrămăntului.
Intrucăt dreptul de proprietate aI superficiarului şi dreptul proprietarului terenului nu sunt in stare de coproprietate, ci sunt
două drepturi distincte, dreptul de superficie nu poate fi apărat şi nici nu poate inceta pe calea partajului.
Faţä de cele arătate mai sus, se poate concluziona că singura varianta corectă de răspuns este cea de Ia litera B, celelalte
două variante reprezentănd posibilităţi reale ale titularului dreptului de superficie.

26. Răspuns; A, B (admitere INM şi in magistratură, septembrie 2018)

Dreptul de superficie se poate constitui fie direct, prin act juridic (convenţie sau legat), fie prin uzucapiune, fie prin unuI din
mijloacele speciale de constituire, prevăzute de art. 693 alin. (3) şi (4) C.civ. Astfel, in cazul in care s-a construit pe terenul altuia,
şi nu se invocă accesiunea, ca mod de dobăndire a proprietăţii, superficia se poate inscrie pe baza renunţării proprietaruiui
terenului la dreptul dea invoca accesiunea, in favoarea constructorului [art. 693 alin. (4) teza l C.civ.J ori in favoarea unui terţ
pe baza cesiunii dreptului dea invoca accesiunea [art. 693 alin. (4) teza finală C.civ.].
Tn consecinţă, variantele de räspuns de la literele A şi B sunt, evident, corecte.
căt priveşte durata pentru care se poate constitui dreptul de superficie, art. 694 C.civ. prevede, pe de o parte, că aceasta
este de maximum 99 de ani, iar, pe de altă pade, că existä şi posibilitatea reinnoirii, astfel că varianta de răspuns de la litera
c este greşită.
I 29. Răspuns: c (prim!re in profesie avocat definitiv, august 2019)
—

Dreptul de superflcie se constituie prin act juridic şi prin uzucapiune [art. 693 alin. (2) C.civ.], dar şi printr-una din modalitäţile
speciale prevăzute de art. 693 alin. (3) şi (4) C.civ., printre care se numără şi renunţarea proprietarului terenului la dreptul
dea invoca accesiunea, in favoarea constructorului, urmată de înscrierea dreptului de superficie ori cesiunea dreptului dea
invoca accesiunea de către proprietarul terenului cätre o terţä persoanä, urmată de inscrierea dreptului de superficie, după ce
cesionarul preia lucrarea autonomă în temeiul accesiunii.
Aşadar, dacă un constructor de bună-credinţă ridică o construcţie pe terenul unei alte persoane, aceasta din urmă poate
fie să renunţe Ia a invoca accesiunea in favoarea constructorului, acesta devenind astfel superficiar, fie să cesioneze dreptul
dea invoca accesiunea in favoarea unui terţ, care va deveni eI insuşi superfîciar.
Aplicănd raţionamentul de mai sus Ia situaţia descrisä de intrebare, se va putea concluziona că dreptul de superficie se
va inscrie in favoarea Iui Z, care este terţul căruia Y a cesionat dreptul dea invoca accesiunea.
În consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera C este cea corectă.

I 30. Răspuns: c (admitere INM şi în magistratură, septembrie 2018)

Potrivit art. 660 C.civ., zidul care desparte două fonduri este bun comun, asupra căruia există un drept de coproprietate
forţatä, atăta vreme cát nu rezultă altfel dintr-un titlu contrar, dintr-un semn de necomunitate ori dacä respectiva coproprietate
nu a devenit proprietate exclusivä prin uzucapiune.
În consecinţă, construirea unei ferestre in zidul comun reprezintă un act material de dispoziţie, permis, dar pentru care
este nevoie de acordul coproprietarului. Aşadar, varianta de răspuns de la litera A este greşită, soluţie ce rezultă şi din textul
art. 614 C.civ.
Varianta de răspuns de Ia litera B este, de asemenea, greşită, intrucăt balconul neparalel cu Iinia de hotar spre fondul
invecinat este interzis la o distanţă mai mică de un metru, şi nu de 2 metri, astfel cum apare în speţă.
118 EXPLICAŢII DREPT CIVIL, 11, DREPTURILE REALE PRINCIPALE

În ceea ce priveşte terestrele de Iuminá, dat tlind scopul Ior, ele pot ti Iăcute Iărá Iimitä de distanţă, atäta vreme căt ele
sunt construite astfeL Tncăt sä se impiedice vederea spre fondul invecinat (art. 616 C.civ), astfel că varianta de răspuns de Ia
Iitera C este singura corectă.

31. Räspuns: B (primire in profcsie avocat sta giar, 2013)

—

Drephll de superflcie este un drept temporar care se poate constitui pe o perioadä de ceI mult 99 de ani, cu posibilitatea
de reînnoire (art. 694 C.civ.). Aşadar, varianta de räspuns de Ia Iitera Aeste greşitä intrucât prevede posibilitatea constituirii pe
durată nedeterminată a dreptului de superlicie.
Asemănător dreptului de superflcie, şi dreptul de uzufruct este un drept esenţialmente temporar, ceI constituit in favoarea
unei persoane fizice putând fi ceI multviager [art. 708 alin. (1) C.civ]. Rezultă că varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă.
In ceea ce priveşte obligaţiile uzufructuarului şi cele ale nudului proprietar, acestea sunt împărţite in funcţie de obiectul Ior
(nuda proprietate sau dreptul de uzufruct insuşi) Tntre proprietar şi uzufructuar Potrivit acestui principiu, chelţuielile şi sarcinile
proprietäţii revin nudului proprżetar [art. 735 alin. (1) Cciv], iarcheltuielile şi sarcinile privind folosinţa bunului, culegerea ĺructelor
ori incasarea veniturilor, inclusiv in caz de Iitigiu, revin uzufructuarului (art. 733 c.civ.). Drept urmare, varianta de răspuns de
Ia Iitera C este greşită.

j 32. Răspuns: A (primire în profesie avocat stagiar, august 2019)

—

Dintre cele trei enunţuri redate, corecte sunt cele de la Iiterele B şi C, greşit fiind primul, referitor Ia servitutea de trecere.
Astfel, varianta de răspuns de Ia Iilera B este corectă, dreptul de supedicie, flind un drept esenţialmente temporar, poate
fi constituit pe o perioadă de ceI mult 99 ani, cu posibilitatea de reinnoire (art. 694 C.civ),
Şi varianta de răspuns de Ia Iitera C esle coreclä; conform dispoziţiilor Iegale, tlzufructllarul are dreptul dea incheia contracte
de inchiriere şi de arendă [art, 715 alin. <1) ccivj şi dea culege fructele civile ale bunului ce face obiectul dreptului säu (spre
deosebire de titularul drepturilor de uz ori de abitaţie a se vedea art. 752 C.civĄ
—

Varianta de räspuns de Ia Iitera A este cea corectă, prin raportare La cerinţa din enunţ, intrucăt in caz de neinţeiegere intre
părţi, Ia răscumpärarea servituţii de trecere, instanţa va pulea suplini consimţămăntul proprietarului fondului dominant [art. 772
alin. (2) cciv], nu pe ceL aI proprietarului fondului aservit.
I ii A inrhnirn în nrnfncin — ni,nrnt ctnninr 911171

Soarta ipotecilor constituite pe durata existenţei superflciei este diferitä, Tn funcţie de titularul dreptului de ipotecă; astfeL
distingem intre ipotecile constituite de superficiar şi ipotecile constituite cu privire La teren, de proprietarul terenului. Prin
urmare, Tn cazul în care supeďiciarul a constituit o ipotecă asupra construcţiei si, a exprarea termenului pentru care a fost
constituit dreptul de superficie, superficiarui (proprietarui construcţiei) a fost obhgat ia cumpärarea terenuiui [arŁ 699 alin. (2)
teza I C.civ.], ipoteca se extinde de drept asupra terenuiui [art. 699 alin. (3) teza a II-a C.civJ. Aşadar, varianta de räspuns de
Ia Iitera B este greşitä,
In cazul ipotecilor constituite asupra terenului, dacă proprietarui terenutui a devenit şi proprietarui construcţiei in temeiul
accesiunii [art. 699 alin. (1) C.civ], ipotecile constituite cu privire Ia teren pe durala existenţei superficiei nu se extind asupra
întregului imobílin momentui incetării dreptului de superficie [art, 699 alin, (4) teza I cciv]. Drept urmare, varianta de răspuns
de Ia Iitera A este coreclä.
In ceea ce priveşte dezmembrăminleie consimţite de superficiar, acestea se sting in momentuL incetärii dreptului de
superlicie in abseoţa unei inţeiegeri contrare incheiate cu proprietarul terenului [art 699 alin, (3) teza I c.civ], deci varianta
de răspulls de ia Iitera c este, in rnod evidellt, greşită.

I 34. Räspuns: A, B (primire ín profesie avocat sta giar, 2014)

—

Tntrebarea are în vedere modalităţile de stingere a dezmembrämintelor dreptuLui de proprietate.

Dreptul de uzufruct, conform art, 746 aIin. (1) şi (2) şi art. 747 c.civ., se stinge prin: a) moartea uzufructuarului ori, după
caz, incetarea personalităţii juridice, chiar dacă termenul pentru care a fost constituit dreptul de uzufruct nu s-a implinit (deci,
varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă); b) ajungerea Ia termen; c) consolidare; d) renunţarea Ia uzufruct; e) neuzul
timp de 10 ani; şi f) abuzul de folosinţă din partea uzufructuarului, Ia cererea nudului proprietar.
Dreptul de servitute se stinge prin radierea din cartea funciară pentru una dintre cauzele prevâzute de art 770 alin. (1)
c.civ., inclusiv, conform Iit. f) ale aceluiaşi ađicol de Iege, prin neuzul timp de 10 ani. Aşadar, şi varianta de răspuns de Ia Iitera
B este corectä.
Dreptul de superflcie se stinge prin radierea din cartea funciară pentru una dintre cauzele prevăzute de ađ. 698 Cciv.,
respectiv: a) expirarea termenului, b) consolidare, dacă terenul şi construcţia devin proprietatea aceleiaşi persoane, c) prin
pieirea construcţiei, dacă există stipulaţie expresă in acest sens şi d) pentru alte cazuri prevăzute de Iege.
cu privire Ia termenul pentru care se poate constitui, art. 694 c.civ, prevede o durată a superflciei de ceI mult 99 ani, cu
posibilitatea reînnoirii după expirarea termenului iniţial. Aşadar, dreptul de supedicie nu este ceI mult viager, eI putănd avea o
duratä mai mare decât durata vieţii superficiarului. Deci, varianta de răspuns de Ia Iitera c este greşită.
TEONA ELENA RĂDULE5CU, TUOOR-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢIi 119

I 35. Răspuns: A, B (primire în profesie avocat detinitiv, 2016)

—

Dreptul de supedicie se dobândeşte in temeiut Unui act juridic, precum şi prin uzucapiune Sau prin aIt mod preväzut de
Iege [arl. 693 alin. (2) C.civ.], Un caz particular de dobăndire a dreptului de superficie este prevăzut de art 693 alin. (4) teza
ňnală C.civ., potrivit căruia dreptul de supeďicie se poate dobăndi ca urmare a cesiunii dreptului de a invoca accesiunea de
către proprietarul terenului, către o terţä persoană. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă
In ipoteza constituirii supeďiciei prin transmiterea de către proprietar doar a construcţiei sau prin transmiterea terenului şi
a construcţiei, in mod separat, către două persoane, in Iipsă de stipulaţie contrară. superflciarul are obligaţia dea nu modifica
structura construcţiei sau de a o reconstwi, dacä a demolat-o [art. 695 alin. (2) C.civ]. In cazul nerespectării obligaţiei de a
nu modifica structura construcţiei, proprietarul terenului poate să solicite, in termenul de prescripţie extinctivă de 3 ani, fie
incetarea dreptului de superficie. fie repunerea in situaţia anterioară [art. 695 alin. (3) C.civ.]. Aşadar, varianta de răspuns
de Ia Iitera B este corectä, reprezentând un caz special de incetare a dreptului de superficie, ca urmare a nerespectării unei
obligaţii de către superflciar.
Varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită, intrucăt dreptul de superflcie poate fi constituit pe o durată de ceI mult
99 de ani, iar Ia implinirea termenului poate fi reinnoil, potrivit art 694 Cciv.

I 36. Răspuns: B, C (admitere INM, 2013)

Intrebarea are ĺn vedere drepturile şi obligaţiile uzufructuarului. Astfet, coníorm art. 714 alin. (1) Cciv., in absenţa unei
prevederi contrare, uzufructuarul poate ceda, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, dreptul säu unei alte persoane, fărä acordul
nudului proprietar, deci varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă Tot in sfera drepturilor uzufructuarului intră şi posibilitatea
pe care acesta o are de a exercita acţiunea confesorie de uzufruct, prin care să obţină recunoaşterea dreptului său şi inlăturarea
oricăror tulburäri ce i-ar aduce (art. 705 C.civ). Această acţiune poate fi introdusă atăt impotriva terţelor persoane. căt şi
impotriva nudului proprietar, conform art. 705 coroborat cu art. 696 atin. (1) C.civ. Tn consecinţă, varianta de răspuns de Ia
Iitera A este greşită
Cu privire Ia obligaţiite ce-i revin uzufructuarului in timpul exercitării dreptului de uzufruct (Fişe, 2019, p. 417-418), amintim:
a) obligaţia de a folosi Iucrul ca un bun proprietar presupune indatorirea acestuia de a menţine Iucrul in bună stare şi de
—

a face reparaţiile de intreţinere [art. 729 alin. (1) c.civJ b) obligaţia de a folosi Iucrul intocmai ca proprietarul, ce presupune
obligaţia dea nu schimba destinaţia dată bunului de către nudul proprietar, precum şi indatorirea dea suporta toate sarcinile
şi cheltuielile ocazionate de Iitigiile privind folosinţa bunului, culegerea fructelorori incasarea veniturilor (art. 733 C.civ.)— deci,
şi varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă; c) oblżgaţia de incunoştinţare a proprietarului cu privire Ia orice incălcare a
dreptului său; şi d) obligaţia dea achita Iegatele cu titlu particular avănd ca obiect obligaţflle de intreţinere sau, după caz, rente
viagere [art. 743 alin. (3) c.civ.].

I 3. Răspuns: B (admitere INM, noiembrie 2019)

Printre obligaţiile uzufructuarului, preväzute de dispoziţiile art 723-736 C.civ., se numärä şi cete referitoare Ia inventarierea
bunurilor Iuate in uzufruct (art. 723 C.civ.) şi Ia respectarea deslinaţiei acestora (art. 724 C.civ.), Cu toate acestea, obligaţia de
inventariere nu există dacă uzuĺructul bunului mobil a fost dobândit prin uzucapiune Iteza finală a alin. (1) aI art. 723 Cciv), iar
destinaţia bunurilor nu trebuie respectată atunci când se asigură o creşterea valorii bunului sau ceI puţin nu se prejudiciază
in niciun fel interesele proprietarului (leza finală a art 724 Cciv).
ln consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă in timp ce varianża de răspuns de Ia Iitera c este, evident,
greşită.
Tot incorectä este şi varianta de räspuns de Ia Iitera A. intrucăt. potrivit dispoziţhlor alin. (1) aI art. 716 C.civ.. Ia incetarea
uzuĺructului. uzufructuarul nu poate pretinde despăgubiri pentru imbunätăţirile aduse bunului mobil, nici chiar atunci cănd prin
acestea s-a sporit valoarea bunului, EI va avea dreptul numai Ia o indemnizaţie echitabilă (şi nu Ia despăgubiri) doar pentru
acele imbunătăţiri făcute cu incuviinţarea proprietarului şi numai dacă prin acestea s-a sporit valoarea bunului. astfel cum
arată art. 716 alin. (3) teza finalä C.civ.
38. Răspuns: c (primire în profesie avocat sta giar, 2017)
—

Dreptul de uzufruct poate fi cedat unei alte persoane fie cu titlu oneros, fie cu titlu gratuit, färä a fi nevoie de acordul nudului
proprietar Aşadar, contractul prin care B a cedat Iui C. fără acordul Iui A, dreptul de uzufruct este valabil, in temeiul art 714
alin. (1) C.civ.
Dreptul de uzufruct insä este străns Iegat de persoana uzufructuarului principaL astfel că potrivit art. 714 alin. (4) C.civ..
după cesiune dreptul de uzufruct continuä pănă Ia decesul uzufrucluarului iniţial. AstfeL varianta de răspuns de Ia Iitera A
este greşită, intrucăt dreptul de uzufruct nu poate continua pănă la implinirea termenului pentru care ĺusese constituit dacä
uzufructuarul iniţial a decedat, chiar dacă ar fi indeplinite formalităţile de publicitate. Iegiuitorul nefăcănd nicio distincţie din
acest punct de vedere.
Avănd atributele folosinţei şi posesiei, uzufructuarul poate incheia contracte de Iocaţiune, care, dacă sunt inscrise in cartea
funciară, sunt opozabile proprietarului sau moştenitorilor acestuia, după stingerea uzufructutui prin decesul uzufructuarului până
120 EXPLICAŢII DREPT CIVIL. 11, DREPTURILE REALE PRINCIPALE

Ia implinirea termenului Ior, dar nu mai mult de 3 ani de Ia încetarea uzufructului [arl, 715 alin. (2) C.civţ Prin urmare, D. va
putea cere respeclarea contractului de Iocaţiune până Ia implinirea termenului pentru care fusese încheiat. dacă Iocaţiunea
a fost inscrisă în cadea funciară, însă nu mai mult de 3 ani de Ia data decesului uzufructuarului, ceea ce face varianta de
răspuns de Ia Iitera B incoreclâ.
Printre drepturile uzufructuarului se numărä i dreptul de a primi o indemnizaţie echitahilä pentru cheltijielile pe care Ie-a
făcut cu Iucrările necesare adäugate bunului, precum şi pentru celelalte Iucrări adäugate sau pentru îmbunătăţirite fácute cu
incuviinţarea propńetarului, dacă prin acestea s-a sporit valoarea bunului [art 716 alin. (3) C.civJ. Totuşi, noţiunea de indernniza ţie
echitabilă nu se confundă cu cea de despăgubíre, care presupune o întindere mai mare a valorii şi Ia care uzufructuarul nu
este îndreptăţit, potrivit art. 716 alin. (1) C.civ., prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă.

39. Răspuns: A, B (admitere INM şi in magistratură, 2014)

Intrebarea are in vedere anumite obligaţii si drepturi ale uzufructuarului in raport cu nuda proprietate. Articolul 736 C.civ.
stabileşte obligaţńle uzuĺructuarului in cazul în care dreptul de uzufwct avea ca obiect o turmă de oi şi aceasta a pierit AstfeL
pentru situaţia în care turma a pierit din cauze neimputabile uzufructuarului, riscul pierii se divide intre acesta din urmă şi nudul
proprietar. Prin urmare, dacă turma a pierit in întregime. uzuĺructuarul va restitui numai pieile ori valoarea acestora, conform
art 736 alin. (1) Cciv. Aadar, varianta de răspuns de Ia Iilera A este corectă. În schimb, dacâ turma a pierit numai în parte,
uzufructuarul este obtigat să inlocuiascä animalele pierite cu cele de prăsită.
ln timpul exercitării uzufructului, uzufructuarul are obtigaţia, printre aIteIe. dea folosi bunul ca un bun proprietar Aceasta
presupuno indatorirea dea menţine Iucrul in stare bună şi dea face reparaţiite de intreţinere, potrivit art 729 alin. (1) cciv. In
ceea ce priveşte reparaţifle mari ce au ca obiect o parte importantă din bun şi care implică o cheltuialä exceplională [art. 729
alin. (3) CcivJ, uzufrucluarul are obligaţia să iI înştiinţeze pe nudul proprietar despre necesitatea efectuärfl Ior, intrucât acestea
sunt, de regulă, in sarcina nudului proprietar, Prin excepţie de Ia re9ulă, reparaţiile mari revin uzufructuarului atunci cănd acestea
sunt determinate de neefectuarea reparaţhlor de intreţinere, potrivit art 729 atin. (4) C.civ. Aşadar, varianta de răspuns de Ia
Iitera B este corectä.
In ce!e din urmä, varianta de räspuns de Ia Iitera c este greşitä. întrucăt, în absenţa unei prevederi contrare, uzufructuarul
poate ceda atât cu titlu oneros, căt şi cu titlu gratuit, dreptul säu unei alte persoane, fărä acordul nudului proprietar, conform
art 714 alin. (1) Cciv.

40. Răspuns: A (admitere 1NM şi în magistratură, 2015)

Dreptul de I7 este dreptril unei persoane de a fotosi Iucrul a!tuia si de a-i culege fructele naturale şi industriale numai
pentru nevoile proprii şi ale familiei sa?e (art. 749 C.civ). AstfeI. titularul dreptului de uz poate culege doar fructele nażurale şi
indusiriale, spro deocebŕre de uzufructuar caro, pe Iăngă fructcte naturale şi industriale, are dreptul şi Ia fructele civile, ca o
consecinţä a exercitării atributului folosinţei asupra Iucrului sau Iucrurilor date in uzufruct. Prin urmare, varianta de răspuns
de Ia Iitera A este corectă.
Dacä uzuĺructul cuprinde páduri, potrivit art. 719 Cciv uzufructuarul poate Iua din päduri araci pentru vii, fârä sá existe o
Iimitare Iegală cu privire Ia distanţa Ia care se aflä via, sau cu privire Ia dreptul de proprietate asupra viei. Aşadar, varianta de
râspuns de Ia Iitera B este greşitä.
Dacă uzufructul cuprinde, printre altele, si bunuri ccnsumptibile. cum ar fi bani, grăne, bäuturi. uzufructuarul are dreptui de
a dispune de ele. insă cu obligaţia dea restitui bunuri de aceeaşi cantitale, calitate şi valoare sau. Ia aísgerea pmprietarului,
contravatoarea Ior Ia data stingerii uzufmctului (ad 712 C civ) AstfeL alegerea inire cele două opţiuni cu privire Ia restituirea
bunurilor in situaţia incetării dreptului de uzufruct aparţine proprietarului, şi nu uzufructuarului. aşadar. rezultă că varianta de
räspuns de Ia Iitera c este greşită.
41. Răspuns: C (primire in profesie avocat deflnitiv, 2015)
—

Având in vedere că oile au pierit din cauze neimputabile uzufructuarului şi din totalul de 100 de oi au pierit doar o parte.
devin incidente dispoziţňle art. 736 alin. (2) c.civ.. potrivit cärora: dacă tumia nu a pierit în între gime. uzufwctuawi este obÍigat
sä înlocuiască animaleÍe pierite cu cele de präsilä. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera c este corectă.
Varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşitä. întrucăt doar pentru situaţia in care turma de oi ar fi pierit in intregime,
uzufructuarul ar ĺi fost obligat, conform art. 736 alin. (1) Cciv. să restituie pieile anima!elor sau valoarea acestora, deci nu şi
pentru situaţia în cazul au pierit numai o parte dintre acestea
Varianta de răspuns de la Iitera B este. de asemenea, greşită. intrucăt răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animaie
este o räspundere cauzată de animal in dauna unei terţe persoane şi nicidecum pentru situaţia in care un animal piere. ln
plus. räspunderea pentru prejudiciile realizate de animale revine. in principiu, numai persoanei care deţine paza juridică. nu
şi celei care deţine doar paza materialá, rezultată din contactul direct cu Iucrul, cum este şi cazul cíobanilor din speţa noastră
care exercită doar D pază materialä, Paza juridică aparţine proprietarului ori celui care, in temeiul unei dispoziţii Iegale sau
aI unui contract, exercită in mod independent controlul şi supravegherea Iucrului şi se serveşte de acesta in interes propriu,
conform art 1377 Cciv.
TEONA ELENA RÄDULESCU. TUDOR-VLAO RĂOULESCU EXPLICAŢII 121

42. Răspuns: C (sau A, C, in urma rectificárii baremului) (primire în proťesie avocat stagiar, 2013)
—

Din analiza dispoziţiilor art. 708 C.civ, se poate trage concluzia că dreptul de uzufruct este un drept esenţialmente temporar
Astfel, după cum este constituit in favoarea Unei persoane ňzice sau juridice. dezmembrămăntul poate inceta. in lipsa
unui termen stabilit de pärţi cel mai tărziu, la data morţii uzufructuarului. persoană fizică. la implinirea unui iermen de 30 de
ani, ín cazul persoanei juridice. ori, dacä uzufructul a fost constituit pănă la data la care o altă persoană (ĺizicä. bineinţeles) va
ajunge la o anumită vărstä, acesta va dura pănă la acea dată, chiar dacă acea persoană ar muri inainte de implinirea vărstei
stabilite (art 708 C.civ.).
Tn consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşită, in timp ce varianta de răspuns de la Iitera C este corectă.
CăL priveşte varianta de răspuns de la literaA, aceasta este, la răndul ei corectä, in considerarea dispoziţiilor art. 704 alin. (2)
Cciv. coroborate cu cele ale art. 36 Cciv. AstfeL potrivit primului text de lege indicat, dreptul de uzufruct se poate constitui
numai in favoarea unei persoane existente, in timp ce art. 36 C.civ. recunoaşte incä de Ia concepţie drepturile copilului care
se naşte viu (principiul capacităţii anticipate de folosinţä). Drept urmare, şi dreptul de uzufruct se poate constitui in favoarea
unei persoane care va exista in viitor, dacâ sunt respectate dispoziţiile art 36 C.civ.

I 43. Răspuns: A, B (primire in profesie avocat stagiar, martie 2019)

—

În speţa dată, M. a dobăndit. prin convenţie, un drept de uzufruct asupra terenului vecinului său F ln această calitate, M. a
ridicat un imobil-construcţie, parţial pe terenul proprietatea sa şi parţial pe terenul asupra căruia avea doar un dezmembrămănt.
La incetarea dreptului de uzufruct, imobilului-construcţie, fiind o lucrare autonomă in concepţia art. 578 alin. (2) C.civ., ii
vor fi aplicabile dispoziţiile din materia accesiunü imobiliare artificiale, astĺel cum prevede in mod expres art. 716 alin. (4) C.civ.
În consecinţă, avănd in vedere cä uzufructuarul (tiind un detentor precar faţä de nudul proprietar) este privit de lege ca
un constructor de rea-credinţă (art. 597 c.civ.), în cauză va fi aplicabil art. 582 c.civ., care prevede că proprietarul imobilului
poate sä ceară instanţei: să dispunä înscrierea sa in cartea funciară ca proprietar al lucrärü, cu plata, ia alegerea sa, către
autorui IucrädĄ ajumätate din vaioarea materialelorşi a manoperei ori din sporulde valoare adus imobilului; să ceară obligarea
autorului lucrării la desfiinţarea acesteia; sä ceară oblígarea autorului lucrării să cumpere imobilui ia valoarea de circulaţie pe
care acesta ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi eťectuat.
Prin urmare, varianta de răspuns de la litera C este greşită, celelalte două variante flind corecte.

I 44. Răspuns: B, c (primire în proťesie avocat stagiar, martie 2019)

—

Varianta de răspuns de Ia Iitera Aeste greşită, intrucăt, pe de o pade, obligaţia uzufructuarului dea depune garanţie poate
să fie inlăturată prin voinţa părţilor, nudul proprietar putănd renunţa la garanţie [art. 726 alin. (1) C.civ.1, iar, pe de altă parte,
dacă dreptul de uzufruct se constituie in mod indirect, vănzätorul sau donatorul care şi-au păstrat nuda proprietate, nu sunt
obligaţi să depună garanţia [art. 726 alin. (2) C.civ.].
Varianta de räspuns de la litera C este corectă, faţă de dispoziţüle art. 746 alin. <1) lit. e) C.civ., conform cărora uzufructul
se stinge prin neuzul timp de 1Q ani sau, dupä caz, timp de 2 ani in cazul uzuťructului unei creanţe.
NBI căt priveşte varianta de răspuns de la litera B avem serioase indoieli cu privire la corectitudinea sa, intrucăt, in orice
situaţie, moartea uzufructuarului duce şi la stingerea dreptului de uzufruct, In acelaşi sens este şi ari. 746 alin. (2) C.civ., care
statuează: Uzufructui se stinge prin decesul sau, dupä caz, incetarea existenţei juridice a uzufructuaruiui chiar dacă termenul
nu s-a implinit.

I 45. Răspuns: B, c (primire în profesie avocat deŕinitiv, martie 2019)

—

Varianta de răspuns de la Iitera A este incorectâ, avănd in vedere că dreptul de superficie se poate constiiui pe o durată
de ceI mult 99 ani (şi nu 49 de ani), cu posibilitatea reinnoirii (arl. 694 C.civ.).
In ceea ce priveste noţiunea de servitute neaparentă, aceasta este deünitä ca fiind aceea a cărei exisienţă nu este atestatä
de vreun semn vizibil de servitute, astfel cum dispune art. 760 alin. (3) C.civ., oferind ca exemplu in acest sens servitutea de
a nu construi peste o anumită inälţime. Deci, varianta de räspuns de Ia litera B este corectă.
In fine, varianta de răspuns de Ia litera c este, de asemenea, corectă faţă de dispoziţiile art. 715 alin. (2) ce au urmätorul
conţinut: locaţiunile de imobile încheiate de uzufructuar inscrtse in cartea funciarä. sunt opozabile propdetarului sau moştenitońlor
acestuia. după stingema uzufructuluipdn decesul sau, după caz, incetama existenţeijuridice a uzufmctuamlui, pănă la implinirea
termenului lor, dar nu mai mult de 3 ani de ia incetarea uzufruçtului.
Aşadar. Iocaţiunea va fi opozabilă nudului proprietar nu pănă la expirarea termenului locaţiunii, astfel cum a fost stabilit in
contract (7 ani), ci cel mult 3 ani. deci pănă la data de 0107.2019.

I 46. Răspuns: A (primire in pmfesie avotat deünitiv, august 2019)

—

Cerinţa are in vedere identificarea acelor enunţuri care nu sunt corecte din punct de vedere egal, acestea fiind răspunsurile
ce vor fi considerate corecte in cazul de ĺaţă.
Aşadar, intrucăt primul enunţ este incorect din punct de vedere legaL art. 758 c.civ. permiţănd constituirea servituţii şi in
vederea unei utilităţi viitoare a fondului dominant varianta de răspuns de la litera A va fi considerată corectă.
122 EXPLICAŢII DREPT CIVIL. 11, DREPTURILE REALE PRINCIPALE

Celelalte două variantele de räspuns de Ia literele B şi C sunt coreCte din punCt de vedere Iegal, astfel că nu vor putea fi
avute în vedere ca indeplinind cerinţa din enunţul principal.
Varianta de răspuns de Ia litera B este greşită, întrucât uzufructuarul rentei viagere are obligaţia dea restitui veniturile rentei
viagere incasate Cu anticipaţie, potrivit dispoziţiilor art. 739 teza finală Cciv., iar varianta de räspuns de Ia Iitera C esle, de
asemenea, incorectă, consolidarea fiind un mod de stingere a dreptului de suporflcie, alături de expirarea tcrmenului, pieirea
construcţiei (dacă există stipulaţie expresa acest sens), expropriere, abuz de folosinţâ (art. 698 C.civ.).

§4. Posesia

47. Räspuns: A, B (admitere INM şi in magistratură, 2014)

Posesia reprezintă stäpănirea de fapta unui lucru, care, din punctul de vedere aI posesorului, apare ca o exteriorizare a
atributelor unui drept real principal, Posesia presupune existenţa simultană a douä elemente: elementul material (co,pus) şi
elementul psihologic, intenţional (animus). Elementul material reprezintă stăpănirea materială a bunului, care se concretizează
în acte materiale sau în acte juridice, pe cănd elementul psihologic reprezintă intenţia celui care stăpâneşte bunul de a se
comporta cu privire Ia acesta ca un proprietar sau ca un titular aI altui drept real principal.
Acest din urmä element nu se identiflcä cu buna sau reaua-credinţä a posesorului; elementul anřmus trebuie sä existe,
indiferent dacä posesorul cunoştea sau nu că este titularul unui drept real (Fişe, 2019, p. 428-429). Prin urmare, varianta de
răspuns de Ia Iitera c este, in mod evident, greşită.
Pentru a produce efecte juridice, posesia trebuie sä fie utilă, adică să fie continuă, netulburată şi publică. Potrivit art. 923
C.civ, posesia nu este utilă atât timp cât posesorul o exercită cu intermitenţe anormale În raport cu natura bunului Tn consecinţä
varianta de răspuns de la Iitera B este corectă.
Cazurile de incetare a posesiei sunt arätate in art. 921 C.civ., iar printre acestea se găseşte şi abandonarea bunului mobil
sau inscrierea În cartea funciarä a declaraţiei de renunţare Ia dreptul de proprietate asupra unui bun imobil. Aşadar, şi varianta
de räspuns de a Iitera A e5te eorectă,

4B. Răspuns: 5, c ‘admitoro INM î in magistraturä, 2015)

Detenţia precară presupune stăpănirea bunului nu pentru sine, ci pentru altul, Spre deosebire de posesie, care este o
stare de fapt, detenţia precarä este o stare de drept, iar spre deosebire de posesie, care presupune exis(enţa a două elemenle
(co;pus şi anínlus). detenţia presupune doar un etenient, respectiv sIăpătirea Illaturiaiă a üunului (cwpus). Este insă pusibil
ca ceI care stäpâneşte pentru altul (detentorul precar) să dobăndească şi elementul animus, ceea ce înseamnä cä are Ioc
o intervertire a detenţiei in posesia Art. 920 C.civ. prevede 3 cazuri de intervedire a detenţiei in posesia a) când detentorul
precar incheie cu bună-credinţă un act translativ de proprietate cu titlu particular cu attă persoană decăt cu proprietarul bunului,
b) când detentorul precar sävârşeşte impotriva posesorului acte de rezistenţă neechivoce În privinţa intenţiei sale de a Începe
să se comporte ca un proprietar şi c) cănd detentorul precar instrăinează bunul, printr-un act translativ de proprietate cu titlu
particular, cu condiţia ca dobănditorul să e de bună-credinţă.
Se observă cä, dacä in primele douä cazuri, intervertirea opereazä in persoana ĺoslului detentor, În ceI de-aI treilea caz,
intervertirea opereazä in persoana dobânditorului de bună-credinţă (G. B0R0I, .A. ANGHELE5cu, B NAzAT, Curs de drept
cívíI. Drepturile rea(e principa/e, ed. a 2-a, Ed, Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 229).
Faţă de cele arătate mai sus, variantele de răspuns de Ia Iiterele B şi C sunt cele corecte.
ĺn privinţa acţiunilor posesorii, acestea sunt recunoscute şi detentorului precar [art. 949 alin. (2) c.civ.], astfel că varianta
de räspuns de Ia Iitera A este greşită.

I 49. Räspuns: A, B (admitere in magistratură, aprilie 2017)

O defIniţie a noţiunii de detentor precar poate fi dedusă din art. 918 alin. (1) C.civ., care, după enumerarea anumitor situaţii
determinate în care persoana care stăpăneşte bunul nu are calitatea de posesor, atribuie calitatea de detentor precar oricărei
alte persoane care, deţinând temporar un bun aI altuia, are obligaţia de a-I restitui sau care ÎI stăpâneşte cu ingăduinţa acestuia
(G. BoRoI, C.A. ANGHELE5C0, B. NAzAT, Curs de drept civíL Drepturite reale principa/e, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti,
2013, p. 227).
Deci, detentor precar este ceI care siăpăneşle iucrul nu pentru sine, ci pentru altul, Iipsindu-i elementul animus, specific
posesiei.
In această categorie intră, fără doar şi poate, Iocatarul, eI fiind un detentor precar atăt faţă de ceI căruia trebuie să restituie
bunul dat in Iocaţiune, cât şi faţă de terţi, dar şi titularul dreptului de uzufruct, faţă de nudul proprietar, intrucât faţă de acesta
din urmä uzufructuarul are obligaţia de restituire a bunutui, Faţă de terţele persoane insă, titularul dreptului de uzufruct are
calitatea de posesor, cu toale efectele ce decurg din această Împrejurare.
căt îl priveşte pe coproprietar, acesta este detentor precar in proporţie cu cotele-părţi ce revin celorlalţi coproprietari, şi
nu în proporţie cu propria sa cotă-parte, ca urmare a reglementării acestei situaţii, nu se mai poate reţine echivocul ca viciu
TEONA ELENA RÄDULESCU, TUDOR-VLAD RÄDULE5CU EXPLICAŢII 123

aI posesie (G. BoRoI. C.A. ANGHELESCU, B. NAL4i-, Curs de drept civiL Drepturüe reale principale, ed. a 2-a. Ed. Hamangiu,
Bucureşti, 2013, p. 228).
Ąvând in vedere cele arătate mai sus, este evident cä variantele corecte de răspuns suntA şi 8, varianta de răspuns de
la litera C fiind greşită.

50. Räspuns: B, C (primire în proťesie avocat delînitiv, 2017)

—

Posesia implică existenţa a două elemente: elementul material (contactul direct cu bunul) şi elementul psihologic (voinţa
celui care stápăneşte bunul dea se comporta ca un adevărat proprietar sau ca un titular aI unui drept real), Nu este necesar
ca aceste două elemente să fie exercitate nemijlocit de către posesor; art. 917 alin. (1) C.civ, stabileşte că posesorul poate
exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra bunului fie Tn mod nemijlocit, fie prin intermediul altei persoane (de
exemplu, posesorul care a inchiriat bunul e<ercită puterea materială prin intermediul chiriaşului). ĺn schimb, elementul intenţional
trebuie exercitat de către persoana care pretinde că este posesor (G. BoRoI, C.A. ANGHELE5cu, B. NAZAT, Curs de drept civil.
Drepturile reale principale, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu. Bucureşti, 2013, p. 230).
Efectele posesiei sunt aceleaşi, indiferent dacă elementul material este exercitat in mod nemijlocit de către posesor sau
prin intermediul altei persoane. Astfel, posesia de bună-credinţă conduce Ia dobándirea fructelor produse de bunul asupra
cäreia se exercitä, potrivit art. 948 alin. (1) C,civ. Prin urmare, varianta de răspuns de la literaAnu este corectä, intrucát numai
atunci când posesorul este de bună-credinţä dobándeşte fructele bunului posedat, nu şi atunci cănd este de rea-credinţă.
Varianta de räspuns de Ia litera B este corectă, intrucăt un alt efect aI posesiei constă in dobăndirea dreptutui de proprietate
asupra bunului căruia se exercită posesia, prin uzucapiune sau, după caz, prin posesia de bună-credinţă.
In cele din urmă, varianta de räspuns de Ia litera C esle, de asemenea, corectă. Dreptul de a introduce acţiunea in
complângere ii este recunoscut posesorului care a exercilal o posesie asupra bunului de cel puţin un an anterior tulburârii sau
deposedärii, potrivit art. 949 alin. (1) C,civ, fărä a conta dacă elementul material a fost exercitat nemijlocit sau prin intermediul
unei alte persoane. In plus, in vederea exercitărń acţiunii in complângere este necesar ca posesia să Ii fost utitä. Această
condiţie de exercitare a acţiunii posesorii decurge din interpretarea pera contrario a dispoziţiilor art. 951 alin. (2) C.civ., care
reglementează acţiunea posesońe specialá, aceasta din urmä putând fi introdusă şi de către o persoanä care a exercitat o
posesie viciată (idem. p. 242).
Răspuns: A, C (admitere INM şi in magistratură, 2017)
Potrivit art 919 alin. (2)C.civ.. detenţia precară, odată dovedită, este prezumată că se menţine până Ia proba intervedirfl
sale, Cazurile de intervertire a detenţiei in posesie sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 920 C.civ.: a) dacă detentoml
precar incheie cu bună.credinţä un act translativ de propdeżate cu titlu particular cu altă persoană decât cu propdetarul bunului;
b) dacă detentorulpmcarsăvórşeşte impotriva posesorului acte de rezistenă neechivoce in pdvinţa intenţiei sale de a incepe
să se compode ca un proprietac in acest caz, inteNedima nu se va produce insă mai Înainte de impÍinirea termenului prevăzut
pentru restituirea bunului; c) dacä detentorul precar instrăinează bunuL printr-un act translativ de pmpdeźate cu titlu paflicular
cu condiţia ca dobănditorul să fie de bună-credinţă.
Analizănd variantele de räspuns, se obsewä că cete de Ia Iiterele A şi C sunt corecte, corespunzănd textului Iegal redat
mai sus, în timp ce varianta de răspuns de la litera B este greşitä, intrucăt refuzul deţentorului dea restitui bunul posesorului
nu denotă íntenţia sa dea incepe a se comporta ca un proprietar, ci are in vedere invocarea unui drept de retenţie, situaţie in
care, potrivit art 918 C.civ., nu există posesie, ci doar detenţie precară.
52. Räspuns: B (admitere in magistratură, august 2013)
Posesia inceteazä dacä dispare cel puţin unul din elementele sale constitutive (elementul material corpus, ori elementul
—

intenţional animus). Potrivit art. 921 C.civ., posesia incetează, printre altete, prin: instrăinarea bunului, pieirea bunului şi
—

deposedare.
Instrăinarea bunului presupune transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului cu privire Ia care s-a exercitat posesia
şi, in consecinţă, incetarea cel puţin a elementului intenţional (animuspossidendi), Chiar dacă instrăinătorul ar mai rămâne in
stăpânirea bunului, aceasta ar fi exercitată pentru sau cu ingăduinţa dobănditorului, caz in care ar fi vorba despre o detenţie
precară, conform art 918 alin. (1) lit. d) C.civ. (G. BoRoI, CA. ANGHELESCu, 8. NAZAt Curs de drept civiL Drepturile reale
princip&e, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2013, p. 231). Deci. instrăinarea bunului are ca efect. intotdeauna incetarea
posesiei, indiferent dacä transmiţătowl rămăne sau nu in stăpănirea materială a bunului, varianta de răspuns de la titera A
fiind, in consecinţă greşită.
Pieirea bunului presupune, automat. dispariţia posibilităţii dea exercita elementul material aI posesiei (corpus), posesia
rămânând fără obiect Prin urmare, pieirea bunutui reprezinlä un caz de încetare a posesiei, varianta de răspuns de la litera
B fiind corectă.
ln flne. deposedarea de bun constituie un caz de pierderea posesieL potrivit art 921 Iit. g) CcW, darnumai dacä deposedarea
durează mai mult de un an, şi nu mai mult de 6 Iuni, astfel cum se arată in uttima variantă a ghlei. Tn consecinţă, C nu este
varianta corectă de răspuns.
124 EXPLICATII DREPT CIVIL. 1, DREPTURILE REALE PRINCIPALE

53. Răspuns: B, C (admitere INM, 2013)

Posesia încetează dacă dispare cel puţin unuI din elementele sale constitutive (elementul material corpus, ori elementul
intenţional animus). Potrivit art. 921 Cciv., posesia incetează, printre altele, prin: instrăinarea bunului, pieirea bunului şi
—

deposedare
Înstrăinarea bunului presupune transmiterea dreptutui de proprietate asupra bunului cu privire Ia care s-a exercitat posesia
i, în conseclnţä, incetarea cel puţin a elementulul ntenţlonal (animus possidendi), Chiar dacă instrăinătorut ar mai rămăne în
siăpânirea bunului, aceasla ar fi exercitatä pentru sau cu ingăduinţa dobănditorului, caz în care ar fi vorba despre o detenţie
precară. coníorm art. 918 alin. (1) Iit. d) C.civ, (G. B0R0I, CA. ANGHELE5cu, 8. NAZAT, Curs de drept civiL Drepturile reale
prklcipale. ed. a 2-a, Ed. Haniangiu. Sucureşti, 2013, p. 231) Deci, inslrăinarea bunului are ca eíect, întoldeauna incetarea
posesiei, indiferent dacă transmiţătorul rămăne sau nu in slăpănirea materială a bunului, variantaAfiind. in consecinţă, greşită.
Dacă bunul este trecut în proprietate publicâ, atunci posesorul pierde. simuttan, atM elementul material, cât şi pe ceI
intelectual, varianta de răspuns de Ia Iitera B fiind. deci, corectă.
Tnline. deposedarea de bun cDnstituie un caz de pierdere a posesiei. potrivitart. 921 I. g) C.civ., dar numai dacă deposedarea
durează mai mult de un an, astfel că şi varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectä

54. Răspuns: A, c (primire in proťesie avocat deünitiv, 2018)

I —

Acţiunile posesorii sunt de două feluri, dupâ cum deposcdarea sau tulburarea a fost pasnică ori violentă acţiune posesorie
generală (acţiunea in complăngere). exercitată in cazul unei deposedări ori tulburări pasnice, si acţiunea posesorie specială
(in reintegrare). ce poale fi introdusä În caz de tulburare ori deposedare violentä.
Condiţiile pentru exercitarea acţiunii posesorii generale sunt următoarele: să nu fi trecut un an de Ia tuturare ori deposedare
[art. 951 alin. (1) C.clv.J, reclamantut să [i exercitat posesia asupra bunului ceI puţin un an anterior tulburării [art. 949 alin. (1)
Cciv] şi posesia reclamantului să fi fost o posesie uiila [art. 951 aiin. (2) C.civ.]
Căt privete calitatea procesuală activă, aceasta aparţine atăt posesondui (şi, pe cale de consecinţă. titulawlui dreptuiui
de proprietate ori ai altui drept reai principai), căt şi detentorului precar (art. 949 C.civ.), în hmp ce calitate procesuală pasivă
are persoana care a tutburat sau este pe cale sá tulbure posesia ori, dupä caz. a deposedat posesorul de bunul asupra căruia
acesta din urmä exorcita posesia Acţiunea posesorie poate fi introdusă şi îrrlpotriva proprietarului, insä nu poate [iintmdusă
îflIpOtriVa Dersoaflei fatä de care există obhaatia de restituire a hunului (art. 950 C.civj (Fise, 2019, p 437).
Având în vedere dispoziţiile Iegale incidente, redate mai sus, putem afirma că varianta de răspuns de la Iitera B este greşitâ,
in timp ce celelalte două variante sunt cele corecte

I 5. Răspuns: B (admitere în mogistraturä, iunie 2019)

In inţelesul Codului civil, posesia este tulburatä atăta timp cât este dobăndîtä sau conservatä prin acte de vio!enţä, fizică
sau morală, care nu au ĺost provocale de o aItä persoană (art. 924 C.civ).Aşadar, viciul vio!enţei poate să privească fIe intrarea
in posesie, fie conservarea ei, astfel că se poate susţine că varianta de räspuns de Ia Iitera B este corectă.
Tn ceea ce priveşte variantete de răspuns de Ia litereleA şi C, acestea sunt incorecte. intrucât, pe de o parte, violenţa poate
privi atât o posesie asupra unui bun mobil, cât şi a unui bun imchil, iar, pe de altâ parte, acest viciu aI posesiei are caracter
temporar— incetănd imediat ce actele de violenţă au Iuat s(ărsit— si caracter relativ—insemnănd că poate fi invocată numai
de ceI ĺaţă de care este ercitată vio(enţa

§5. N'lodurilc de dobândirc a drepturilor reate principale

I 56, Răspuns: A, B (admitere INM şi în magistratnrä, 2014)

Dacă D persoană ridicä o Iucrare autonomă, cu caracter durabil, pe terenul altuia si este de rea-credinţă (etectuează
Iucrarea, deşi ştie cä imobilul nu ii aparţine). proprietarul imobilului poate: (1) he sä invoce accesiunea, dobiändind astfel dreptul
de proprietate asupra Iucrării ridicate, putând opta intre a-i plăti autorului de rea-credinţă jumătate din valoarea materialelor şi
a manoperei sau de a-i pläti acestuia jumătate din sporul de valoare adus imobilului [art. 582 alin. (1)lit. a) C civ.J (2)fie să
ceară instanţei obligarea autorului Iucrării să cumpere terenul Ia valoarea de circulaţie pe care acesta I-ar fi avut dacă lucrarea
nu s-ar fi efectuat [art. 582 alin. (1) Iit. c) C.civ.], (3) fie să constituie un drept de superficie al autorului Iucrării cu privire Ia
imobilul său [art. 693 alin. (3) teza l C.civ.]; (4) fie să ceară obligarea autorului Iucrării la desfiinţarea acesteia, pe cheltuiala
sa [art. 582 alin. (1) lit. b) C.civJ.
Faţä de dispoziţiile art 582 C.civ, redate pe scurt mai sus, se observă că variantele de räspuns de la Iiterele A şi B sunt
corecte, in timp ce varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşitä.

I57. Räspuns: A, C (admitere INM, 2013)

Accesiunea imobiliară adificialä rezultä din fapta proprietarului ori a unei alte persoane (art. 568 teza a II-a C.civ) şi, spre
deosebire de cea naturală, implică şi plata unor despăgubiri către ceI in detrimentul cäruia opereazä (Fişe, 2019, p. 442). În
TEONA ELENA RĂDULESCU. TUDOR-vLAO RĂOULESCU EXPLICAŢII 125

ceea ce priveşte prescripţia dreptului Ia acţiune aI autowlui Iucrärii privind plata indemnizaţiei, aceasta nu curge atăt timp cât
autorul Iucrăhi este Iăsatde proprietar să deţină imobilul. intwcât Iăsarea in posesie a imobilului este asimilată unei recunoaşteri
a propńetarului terenului. a dreptului de creanţă a autorului Iucrării. Prin urmare, varianta de räspuns de Ia IiteraAeste corectă.
Tn ceea ce priveşte varianta de răspuns de Ia Iitera B, aceasta este greşită, intrucăt Iucrădle autonome sunt. polrivit art 578
alin. (2) C.civ.. construcţiile, plantaţiile şi orice alte Iucrări cu caracter de sine stătător realizate asupra unui imobil, ar Iucrările
adăugate sunt cele care nu au un caracter de sine stătător şi pot fi necesare. utile sau voluptoare, conform art. 578 alin. (3) C.civ.
Tn cele din urmă, varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă, intrucát pasivitatea proprietarului terenului pe durata realizărń
Iucrării nu poate fi invocatä de autorul de rea-credinţă aI Iucrării, potrivit art 593 C.civ. Atitudinea subiectivă a proprietarului
terenului nu influenţează cu nimic aplicarea regulilor care guvernează accesiunea, Ea nu Iimitează opţiunile pe care acesta Ie
are in funcţie de caracterul Iucrărilor (FL. MOROZAN, in NouI Cod civil. p. 886).

58. Răspuns; B (admitere INM şi în magistraturâ, 2015)

Pentru Iucrarea care a fost făcută pentru simpla plăcere a celui care a realizat-o, fărä a spori valoarea economică a imobilului,
deosebim după cum autorul Iucrării a ĺost de bună sau de rea-credinţă (art. 585 Cciv), Pentru situaţia in care autorul Iucrăhi
adăugate voluptuare a fost de rea-credinţă. proprietarul imobilului are două posibilităţi recunoscute de dispoziţiile art. 585
atin. (1) Iit. a) şi b) Cciv. Astfel, pe de o pade, poate să devină proprietarul Iucrării, fără înscriere in cartea funciară şi fără nicio
obligaţie către autorul Iucrării, deci varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită. Exceptarea de Ia inscriere in cartea funciarä
este consecinţa caracterului adäugat aI Iucrärilorvoluptuarii, şi, neavând caracter de sine stătător, ete nu sunt supuse inscrierii.
Pe de altă parte, proprietarul terenului poate, in cazul in care nu doreşte să devină şi proprietarul Iucrărilor voluptuare, să
ceară obligarea autorului de rea-credinţă aI Iucrărfl Ia desfiinţarea acesteia, cu readucerea imobilului in situaţia anlerioară,
precum şi plata de daune-interese. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă.
Varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită deoarece prezintă consecinţele juridice ca urmare a realizărfl unor Iucrări
adăugate utile, şi nu cazul Iucrăriloradăugate voluptuare. Astfel, potrivit art 584 alin. (3) C.civ., cánd valoarea Iucrărfl realizate
de constructorul, de bunä sau de rea-credinţă, este considerabilă, proprielarul imobilului poate cere obligarea autorului să
iI cumpere la valoarea de circulaţie pe care imobilul ar fi avut-o dacă Iucrarea nu s-ar fi efectuat. Tn consecinţä, posibilitatea
proprietarului terenului dea solicita obligarea autorului Iucrării Ia cumpärarea imobilului este reglementată doar pentru cazul
Iucrărilor autonome [art. 581 Iit. b) şi art. 582 alin. (1) Iit. c) C.civ.] şi aI celoradăugate utile, nu şi pentru celelalte tipuri de Iucrări
adăugate (necesare şi voluptuare).

59. Răspuns; B, C (admitere În magistraturâ, aprifle 2017)

Varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită, intrucăt proprietarul terenului poate solicita instanţei obligarea autorului
Iucrării, indiferent dacă acesta a fost de bună sau de rea-credinţă, să cumpere imobilul (terenul) Ia valoarea de circulaţie pe
care aceasta ar ťi avut-o dacă Iucrarea nu s-ar fi efectuat conĺorm art. 581 Iit. b) Cciv, şi art 582 alin. (1) Iit. c) Cciv.
Autorul Iucrării este considerat a fi de rea-credinţă dacă efectuează Iucrarea, deşi cunoştea că imobilul nu ii aparţine. Mai
mult, dispoziţiile art 586 alin. (2) cciv. stabilesc că autorul Iucrării va ň considerat de rea-credinţă in toate cazurile in care
construieşte in Iipsa şau cu nerespectarea autorizaţiilor cerute de Iege. Aştfel, proprietarul terenului poate solicita desfiinţarea
Iucrării conform art 582 alin. (1) Iit. b) cciv., deci varianta de räspuns de Ia Iitera B este corectä.
Autorul de rea-credinţä aI Iucrähi nu poate să opună proprielarului terenului pasivitatea pe care ar fi vădit-o pe durala
realizăńi Iucrării, potrivit art 593 Cciv. Aşadar. propńetarul poate pretinde autorului de rea-credinţă desfiinţarea Iucrării. potrivit
art 582 alin. (1) Iit b) Cciv., cu respectarea dispoziţiilor Iegale in materie şi pe cheltuiala acestuia, fără a i se putea opune
pasivitatea sa, aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera c este corectă.

I 60. Răspuns: A (admitere În magistratură, mai 2018)

Varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă, conform art 581 Iit. b) C,civ. şi art. 582 alin. (1) Iit. c) C.civ. (a se vedea
exphcaţ/Üe oferite Ia întrebarea de mai sus).
In situaţia in care proprietarul imobilului doreşte să devină şi proprietar aI Iucrăńi in temeiul accesiunH are Ia dispoziţie un
drept de opţiune cu privire Ia plată. care diferă in funcţie de buna sau de reaua-credinţă a constructorului. AstfeL dacă automl
a fost de bună-credinţă. proprietarul imobilului poate opta intre a-i plăti autowlui de bună-credinţă valoarea materialelor şi a
manoperei sau a-i plăti sporul de valoare adus imobilului prin efectuarea Iucrării. Dacâ constructorul a fost de rea-credinţă.
proprietarul poate opta inire a-i pIăU autorului de rea-credinţă jumătate din valoarea materialelor şi a manoperei sau jumătate
din sporul de valoarea adus imobilului. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşită.
Varianta de räspuns de Ia Iitera c este greşită. potrivit art. 593 Cciv. (a se vedea explicaţüle oferite Ia intre ba rea de mai sus).

61. Ráspuns: B, C (primire in profesie avocat deťinitiv, 2018)

—

Având in vedere datele oferite, pulem concluziona, cunoscută fiind dehniţia constructorului de bună-credínţă de Ia art 586
alin. (1) şi (2) C.civ., că X. a devenit, pe parcursul ridicării construcţiei sale, un constructor de rea-credinţä. Aşa incăt, Iui i se

ľ
126 EXPLICAŢII DREPT CIVÍL. 11. DREPTURILE REALE PRINCIPALE

vor aplica acele texte Iegate care regtementează situaţia juridică a celui care a ridicat o construcţie parţial pe terenut altuia, şi
parţial pe terenul säu, cunoscánd sau acceptánd acest Iucru.
În consecinţă, art 587 alin, (2) C.civ., recunoaste Iui Z, un drept de opţiune intre a solicita ridicarea Iucrärii de pe teren, cu
obligarea Iui X. la plata de daune-interese, sau a cere inscrierea în cartea funciară a unui drept de coproprietate aI vecinilor,
cu Iuarea in calcul a valorii terenului şi a jumätate din valoarea contribuţiei Iui X.
În niciun caz, l nu va putea solicita inscrierea sa in cartea funciară ca proprietar unic aI Iucrării ediflcate pe terenu! säu
cu plata a jumätate din valoarea materialelor şi a manoperei, această posibilitate neexistănd nici in situaţia unui constructor
de bunä-credinţä.
Asadar, variantele de răspuns de Ia Iiterele B şi C sunt cele corecte, varianta de räspuns de Ia IiteraAflind greitä.

62. Răspuns: C (primire în profesie avocat detinitiv, august 2019)

—

Potrivit dispoziţiilor art. 877 C.civ., drepturile tabulare sunt drepturile reale imobiliare inscrise in cartea funciară. Tn aceIaşi
timp, inscrierile in cartea ĺunciară sunt de trei feluri: intabuläri, inscrieri provizorii şi notäri. Tn timp ce primele douä feluri de
inscrieri au ca obiect drepturi tabulare, notările se referă Ia inscrierea altor drepturi, acte, fapte sau raporturi juridice in Iegätură cu
imobilele cuprinse in cartea funciară [art. 881 alin. (1) şi (2) C.civ.1. În consecinţă, varianta de răspuns de Ia IiteraAeste greşită.
În privinţa posibilităţU de a cerceta cartea funciară, acest drept este recunoscut oricărei persoane, chiar färă a just ifica
un interes, astfel cum prevede in mod expres art. 883 alin. (1) C,civ., astfel că varianta de räspuns de Ia Iitera B este, de
asemenea, greitä.
În flne, varianta de räspuns de Ia Iitera C este corectä, deoarece, deşi drepturile reale imobiliare care provin din moştenire,
accesiune naturalä, vânzare silită, expropriere pentru cauză de utilitate publică şi alte cazuri expres prevăzute de Iege se
dobăndescfärä inscriere in cartea funciarä [art. 885 coroboratcu art. 887 a!in. (1) C.ck'.], totuşi, titularul unui astfel de drept
dobăndit prin moştenire va putea dispune de acesla numai dupä inscrierea in carlea funciarä [art 887 alin. (3)C civ]

63. Râspuns: A, c (primire în proťesie avocat definitiv, martie 2019)

—

Prin rectificare se inţeloge radierea, indreptarea sau corectarea oricärei înscrieri inexacte efectuate În cartea funciarä
[art. 907 alin. (1) C civ j. Situaţia juridicä reală trebuie să rezulte fie dintr-o recunoaştere făcută de titularul inscrierii a cărei
rectiticare se solicită, prin declaraţie data formă autenticä notarialä, fie dintr-o hotärăre judecătorească definitivă pronuntată
impotrżva acestuia, prin care sa admis acţiunoa do fond (o acţiunc in anularc, rczoluţiunc, in rcducţiunc sau, dupä caz, oricc
altă acţiune intemeiată pe o cauză de ineflcacitate a actului juridic in temeiul căruia a fost efectuatä inscrierea a cärei rectiflcare
se solicită) (G, BoRoI, C.A. ANGHELEScu, B. NAzAT, Curs de drept civiL Drepturile reale principale, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu,
Bucureşti, 2013, p. 312).
Acţiunea in rectilicare poate să fie formulată concomitent cu acţiunea de fond sau separat de aceasta, dupä admiterea
celei dintăi [art. 908 alin. (4) teza I C.civ.]. În consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşitä.
În ceea ce priveşte caracterul prescriptibil aI acţiunii in rectiflcare, trebuie făcută o primă distincţie după felul inscrierü a cărei
rectiflcare se solicită. Astfel, vorbim, pe de o parte, de rectificarea intabulării sau a inscrierfl provizorii, iar, pe de altă parte, de
rectiflcarea notärii, care, potrivit art. 911 alin. (2) teza flnală C.civ,, este imprescriptibitä.
Sub mzewa pmscnpţ/e: dreptului la acţiunea În fond, acţunea în mcfificama intabulâni sau ínscńedi pmvizodí este ímpmscriptibílá
faţä de dohânditonjl nemijlocil, precum si faţâ de terlul care a dobândit cu rea-credinţä dreptul înscris in folosul său. Dacă
acţiunea de fond introdusä pe cale separatä a fost admisä, acţiunea în rectificare este, de asemenea, imprescriptibilä atăt
impotriva celorcare au fost chemaţi înjudecatä, cât şi împotriva terţflorcare au dobándit un drept realdupă ce acţiunea de fond
a fost notată în cartea funciarä [art. 909 atin. (1) C.civ,]. jn condiţflle stabilite de aiin. (2) şi (3) aie aceluiaşi articol, acţiunea in
rectiflcare poate fi exercitată şi impotriva terţilor care au dobăndit cu bună-credinţä un drept reaL numai cä termenele de § ani
şi de 3 ani sunt califlcate in mod expres ca termene de decădere (Fişe, 2019, p. 197).
Avănd in vedere explicaţiile de mai sus, putem concluziona cä variantele de räspuns de Ia Iiterele A şi C sunt corecte.

§6. Apărarea drepturilor reale principale

64. Räspuns: B (admitere INM şi în magistratură, septembrie 2018)

Acţiunea in revendicare poate fi definită ca acţiunea in justiţie prin care reclamantul, care pretinde că este proprietarul unui
bun individual determinat cu privire Ia care a pierdut posesia (mai exact, stăpănirea materială), solicitä obligarea părăťului, care
stăpâneşte bunul respectiv, sä ii recunoascä dreptul de proprietate şi să ii restituie bunul.
Prin urmare, calitate procesuală activă in acţiunea in revendicare revine, in principal, pmprietarului [art. 563 alin. (1)
teza I C.civ,], dar şi creditoriloracestuia, pe calea acţiunii oblice (art. 1560 C.civ.), in timp ce calitate procesuală pasivă revine
posesorului sau oricărei persoane care deţine bunul färä drept, deci şi detentorului ori chiar toleratului [art. 563 alin. (1) teza I
C,civ.] (Fişe, 2019, p. 382-383).
Ąvänd in vedere cele redate mai sus, in mod evident, varianta de răspuns de la Iitera C este greşită.

a ..-fl&nw
.

r
TEONA ELENA RĂDULESCU, TUD0R-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII 127

ln privinţa prescriptibilităţii acestei acţiuni, trebuie avute in vedere dispoziţule art. 563 alin. (2) C.civ., care statueazä că
dreptul la acţiune in revendicare este imprescriptibil, cu excepţia cazurî/or prevăzute de lege. Deci, in aceastä materie, regula
este imprescriptibilitatea. TDtUŞi, sunt şi cazuri in care exercitarea acestei acţiuni este Iimitată in timp, un exemplu in acest
sens fiind ceI aI revendicării unei porţiuni de teren ce s-a rupt ca urmare a avulsiunii (art. 572 Cciv.), termenul de prescripţie
fiind de un an de Ia momentul Ia care a avut Ioc desprinderea. Deci, varianta de räspuns de Ia Iitera A este greşitä, acţiunea
in revendicare nefiind imprescriptibilă in toate cazurile.
In flne, in cazul admiterii acţiunii in revendicare, hotără rea judecătorească este opozabUă şi poate fi executată şi impotriva
terţului dobănditor, in condiţiile Codului de pmcedurä civilä, astfel cum prevede in mod expres art, 563 alin. (4) C.civ., prin
urmare, singura variantă de răspuns corectă este cea de Ia Iitera B.

65. Răspuns: c (primire in profesie avocat sta giar, 2016)

—

Admiterea unei acţiuni in revendicare, indiferent că vorbim despre revendicare mobiliarä sau imobiliarä, produce aceleaşi
efecte juridice, Pe de o parte, există efectele dintre părţi (restituirea bunului, restituirea fructelor şi productelor şi suportarea
cheltuielilor făcute de către posesorul neproprietar cu privire Ia bunul revendicat), iar, pe de altă parte, discutăm despre
opozabilitatea faţä de terţi a hotärării definitive pronunţate intr-o acţiune in revendicare.
Potrivit art. 563 alin. (4) C.civ., hotärărea judecätorească prin cam s-a admis acţiunea în revendicare este opozabflă şi poate
fi executată şi impotriva terţului dobănditor, in condiţiile Codului de procedură civilă. Deşi textul nu distinge, se consideră că
acest articol se aplică numai in situaţia in care teijul a dobăndit bunul ulterior introducerii acţiunii in revendicare, cum de altfel
este şi situaţia din speţa noastră. Tn plus, textul este aplicabil dacă acţiunea in revendicare a fost notată in cartea funciară
ori, nefiind notată, terţul a cunoscut sau trebuia să cunoască faptul că există un proces in curs avănd ca obiect revendicarea
bunului pe care I-a dobăndit (vorbim, deci, despre un terţ de rea-credinţă, cum este şi cazul din speţa noastră).
Aşadar, dacă părătul din acţiunea in revendicare (9.), admisă anterior, a instrăinat bunul mobil unui terţ (C.) care avea
cunoştinţă despre soluţia pronunţată in acţiunea petitorie, proprietarul bunului (F.) poate să pună in executare impotriva Iui
C. hotărărea judecătorească prin care s-a admis acţiunea sa in revendicare formulată impotriva Iui 9. In consecinţă, varianta
de räspuns de Ia Iitera C este cea corectă.

I 66. Răspuns: B (admitere in magistratură, august 2013)

Acţiunea in revendicare introdusă de ceI care a pierdut sau i s-a furat bunul mobil impotriva posesorului de bună-credinţă
care a dobăndit cu titlu oneros de Ia un neproprietar poate fi admisibilă dacä sunt indeplinite două cerinţe; este necesar ca terţul
posesor să fi dobăndit bunul de Ia hoţ sau de Ia găsitor şi, pe de altă parte, ca acţiunea să fie introdusă intr-un termen de 3 ani,
care incepe să curgă de Ia data Ia care bunul mobil a fost pierdut sau furat [art. 937 alin. (2) C.civ.], In privinţa naturii juridice
a acestui termen de 3 ani, legiuitorul este foarte clar, fiind vorba despre un termen de decădere, califlcare ce presupune că in
cazul neintroducerii acţiunii in această perioadă de timp, consecinţa va fi pierderea a insuşi dreptului de proprietate asupra
bunului mobil respectiv, potrivit art. 2545 alin. (2) C.civ. (Fişe, 2019! p. 394-395). Tn consecinţä, räspunsul corect este Ia litera B.

j 67. Răspuns: A, B (primire in profesie avocat deünitiv, 2017)

—

Spre deosebire de concepţia existentă sub imperiul Codului civil anterior, acţiunea in revendicare poate fi introdusă de
un singur coproprietar, conform art. 643 alin. (1) C.civ., nemaifiind supusä principiului unanimităţii, Varianta de răspuns de
Ia Iitera A este corectă, dispoziţiile art. 643 alin. (3) C.civ., recunoscănd părătului dreptul de a cere instanţei introducerea in
cauză a tuturor coproprietarilor in calitate de reclamanţi, pentru ca hotărărea ce se va pronunţa să fie opozabilă şi acestora din
urmă,Atragem atenţia asupra dispoziţiilor art. 643 alin. (2) C.civ. care stabilesc că hotărărilejudecätoreşti pronunţate in folosul
coproprietăţii profită tuturor coproprietarilor, in schimb, cele potrivnice unui coproprietar nu sunt opozabile celorlalţi, Prin Decizia
nr. 18/2020 (ICCJ, Completul DCD, M. Of. nr 191 din 10.032020), s-a stabilitcă: in cazul acţiunii in revendicare imobiliarä
a unui bun proprietate comunä pe cote-părţi (coproprietate), dispoziţiile ad. 643 alin. (2) teza a ll-a C.civ, instituie o excepţie
de la opozabüitatea hotără rii judecătoreşti reglementată de art. 435 alin. (2) CPC. Tn consecinţă, pentru ca hotărărea să fie
opozabilă tuturor coproprietarilor, aceştia trebuie să fie introduşi in cauză.
Dacä acţiunea in revendicare este admisä, se va recunoaşte reclamantului dreptul de proprietate asupra Iucrului revendicat,
acesta fiind readus in patrimoniul proprietarului. In cazul in care restituirea Iucrului in natură nu mai este posibilă din cauza pieirii
acestuia din vina părâtului, obligaţia de restituire va fi inlocuită cu o obligaţie de dezdăunare, părătul fiind obligat Ia plata unei
sume de bani cu titlu de despăgubire, evaluată in raport de momentul restituirii, potrivit art. 566 alin. (1) teza finală C.civ. (Fişe,
2019, p. 397). Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă.
Dreptul Ia acţiunea in revendicare este imprescriptibil, cu excepţia cazurUor in care legea dispune altfel [art. 563 alin. (2)
C.civ.]. Spre exemplu, este supusă prescripţiei extinctive acţiunea in revendicare in caz de avulsiune (art. 572 C.civ.). AstfeL
varianta de räspuns de Ia Iitera C este greşită, intrucăt acţiunea in revendicare nu este imprescriptibilă in toate cazurile.
128 EXPLICAţII DREPT CIVIL. 11. DREPTURILE REALE PRINCIPALE

68. Răspuns: B (admitere in magistraturá, iunie 2019)

Acţiunea Tn revendicare este aCţiunea in justiţie prin care reclamantul, care pretinde cä este propdetarul unui bun individual
determinat cu privire la care a pierdut posesia (stăpănirea materială), solicită obligarea părătului, Care stăpăneşte bunul respectív
(in calitate de posesor sau de detentor precar), să ii recunoascä draptut de proprietate şi sä îi restituie bunul (Fíşe, 2018, p. 363)
Aşadar, acţiunea in revendicare poate fi formulatá doar de ceI care se pretinde proprietar, nu şi de către comodatar (care
este un detentor precar), si poate fi introduşă atăt împotriva posesorului de bună-credinţă, căt şi a celui de rea-credinţă.
Tn consecinţä, variantelc de räspuns de Ia Iiterele A si C sunt gresite.
Tn ceea ce priveşte varianta de răspuns de Ia Iitera 8, aceasta este corectă, Codul civil in vigoare renunţănd Ia principiul
unanimităţii Tn materia acţiunii in revendicare a unui bun aflat în coproprietate, art. 643 alin. (1) C.civ. statuănd cä fiecare
coproprietar poate sta singur !n Justiţe, indîferent de calitatea procesualä, in ońce acţivne privitoare la copropdetate, inclusiv
îo cazul acţiunii în revendiuaru.

69. Răspuns: A, C (primire in proťesîe avocat dehnitiv, 2014)

—

Admilerea acţiunii in revendicare are ca efecte. pe Iăngă obligarea părátului Ia restituirea bunului şi a produselor (productele
ş a fmctele) acestuia către reclamant, şi obligarea propńetarului Ia dezdăunarea posesorului neproprietar pentru cheltuielile
făcute cu privire Ia bunul revendicaL
AstfeL Ia cererea reclamantului (proprietar), posesorul de bunä-credinţă va reţine in deplină proprietate fructele produse de
bun pe tot intervalul cât timp a durat buna sa credinţä (ad, 948 C.civ.). Pentru fructele produse de bun cu incepere de Ia data
la care a cunoscut cauza de ineflcacitate a titlului său şi pănä Ia restituirea bunului către proprietar. posesorul va fi obligat Ia
restituire. Tn aceste condiţii, varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă.
Pentru sumele cheltuite de posesor pentru producerea si culegerea fructelor şi productelor. egea ii recunoaste acestuia un
drept de retenţie ce poartă asupra produselor [art. 566 alin. (6) C.civ.]; in niciun caz insă retenţia nu poate fi exercitatä asupra
bunului trugifer sau atunci când intrarea in stäpănirea materială a bunului s-a făcut prin violenţă ori fraudă, sau când produsele
sunt bunuri perisabi!e ori sunt supuse. ca urmare a trecerii unci perioade scurte de timp, unei scăderi semniflcative a valorii Ior
[ad. 566 a!in (7) C.civ.] In consecinţă, varianta de rúspuns de Ia Itera c este, de asemenea, corectă
Indiferent dacă a fost sau nu de bună-credinţä. părălul din acţiunea in revendicareva putea sä solicile reslituirea cheltuietilor
nccesare fäcute cu bunut [art. 566 alin. (3) Ccii. dar i a celor utile, insä numai in Iimita sporului de valoare, dacă prin ege
nu se prevede altfel [art. 566 alin. (4) C civj. In consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşită
70. Räspuns A (admitere !NM, 2013)
Tntrebarea are in vedere ipotezele preväzute de art. 937 C.civ. AstfeL indiferent de situaţia in care se regäseşte
dobănditorul bunului mobil (tie că a cumpărat de Ia ceI căĺuia pwprietarui i-a illcredillţat bunul. íie cä a uuulpăra[ de Ia ceI
care a dobăndit bunul pierdut sau ĺurat), acesta, peniw a beneficia de efectul prescripţiei achizitive instantanee, trebuie să fle
de bună-credinţă. Buna-credinţă este detinită de art. 938 C.civ, ca fiind convingerea sinceră pe care o are o persoană că a
dobândit bunul mobil nu de Ia un detentor precar, ci de Ia adevăratul proprietar (Fişe. 2019. p. 394). Buna-credinţă nu trebuie
sä subziste pe toată perioada posesiei bunuui mobil, ci. pentru a prcduce efecte achizitive. este necesar ca aceasta să existe
Ia data intrării eĺective in posesie [art. 938 alin. (2) C.civ], Prin urmare dacă data incheierii actului juridic nu corespunde cu
data intrăńi in posesie efcctivă a bunului do cőtre terţ, buna-credinţă a acestuia se va aprecia prin raportare Ia ceI din urmä
mornent. In consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectä şi. in mcd evident. vańanteIe de răspuns de Ia literele
B i C sunt greitc.

I 71. Răspuns: B (admitere INM şiîn mayistratură, 2014)

Efectele admiterii acţiunii in revendicare vizeazá urmäloarele aspecte (1) restituirea tucrului; (2) restituirea produselor
(fructele i produclele) bunului revendicat in intervalul de Limp in care proprietarul a fost Iipsit de stăpănirea acestuia şi (3)
supodarea cheltuielilor făcute de către posesorul neproprietar cu privire Ia bunul revendicat.
n privinţa primului efect, dacă acţiunea in revendicare este admisă, in dispozitivul hotărării se va recunoaşte reclamantului
dreptul de proprietate asupra bunului revendicat, iar părătul va fi obligat Ia restituirea acestuia. Numai dacä acest Iucru nu
mai este posibíl dín cauza pieirii sau a instrăinării bunului, se poate pune problema restituirii contravalorH acestuia sau plata
de despăgubiri [arl. 566 alin. (1) C.civ.], cu alte cuvinte, părătul nu are un drept de alegere intre a restitui bunul sau a plăti
despăgubiri către proprietar, varianta de răspuns de Ia Iitera A hind, in consecinţă, greşită.
Potrivit art, 566 alin. (3) C.civ., in caz de admiterea acţiunii in revendicare, proprietarul bunului poate fi obligat, Ia cerere, să
restituie posesorului cheltuielile necesare (acele cheltuieli fäcute pentru conservarea bunului) pe care acesta te-a fäcut. Cum
Iegiuitorul nu face distincţie intre buna sau reaua-credinţä a posesorului, aceasta inseamnă că proprietarul va fi obligat Ia
restituirea cheltuielilor necesare chiar dacă posesorul a fost de rea-credinţă. Prin urmare, varianta de räspuns de la Iitera B
este corectă.
TEONA ELENA RĂDULESCU, TUDOR-vLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII 129

Tn fine, art 566 alin. (1)C.Civ. reCunoaşte proprietarului şi dreptul de a-ifî restituite produCtele, iar art. 948 alin. (5)C.Civ. obligă
posesorul de rea-credinţă să restituie fructele percepute, precum şi contravaloarea acelora pe care e-a omis să Ie perceapä. Per
a contrario, posesorul de bunä-credinţä păstrează in proprietate fructele culese Căt timp a durat buna sa Credinţă [ad. 948
alin. (1) C.civ.], În materia acţiunii in revendicare, se Consideră Că buna-Credinţă a posesorului a inCetat, ceI mai tărziu, Ia
data introducerii acţiunii in revendicare, mai exaCt Ia data Ia care i s-a Comunicat cererea de chemare în judecată (Fişe, 2019,
p. 398). Aşadar, părătul va trebui să restituie fructele culese de Ia momentul comunicärii cererii şi pănă Ia pronunţarea hotărârii
de admitere, varianta de răspuns de Ia litera C fiind, de asemenea, greşită.

72. Răspuns: B, C (primire în profesie avocat sta giar, 2015)

—

Părătul, indiferent dacă este de bună sau de rea-credinţă, are un drept de retenţie asupra produselor până Ia restituirea
cheltuielilor făcute pentru producerea şi culegerea acestora, cu excepţia cazului in care proprietarul furnizează părátului o
garanţie indestulătoare [art. 566 alin. (6) C.civ.]. Dreptul de retenţie nu poate fi exercitat în niciun caz asupra bunului frugifer
sau cănd intrarea in stăpânirea materială a bunului s-a făcut prin violenţă ori fraudă sau cănd produsele sunt bunuri perisabile
ori sunt supuse, ca urmare a trecerii unei perioade scurte de timp, unei scäderi semniflcative a valorii Ior [art. 566 alin. (7)
C.civ.]. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită.
Tn ce priveşte varianta de räspuns de Ia Iitera B, cheltuielile voluptuare sunt acelea pe care posesorul Ie-a efectuat pentru
simpla Iui plăcere, fără a se ajunge, pe această cale, Ia creşterea valorii Iucrului. Potrivit art. 566 alin. (8) C.civ., proprietarul
nu este dator să acopere cheltuielile voluptuare, În măsura .în care Iucrările efectuate ca urmare a unor asemenea cheltuieli
se pot detaşa de bun fără ca prin aceasta bunul respectiv sä se deterioreze, posesorul are dreptul sä Ie ridice. Prin urmare,
varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă.
Tn cele din urmă şi varianta de răspuns de Ia Iitera c este corectă, intrucăt art. 563 alin. (4) C.civ. stabileşte că hotărârea
judecätoreascä prin care s-a admis acţiunea in revendicare este opozabilă şi poate fi executată şi impotriva terţului dobănditor,
in condiţiile Codului de procedurä civilă. Deşi textul nu distinge, considerăm că se aplică numai in cazul în care terţul a dobândit
bunul ulterior introducerh acţiunii în revendicare (Fişe, 2019, p. 401).

I 73. Răspuns: B, c (primire in profesie avocat definitiv, 2018)

—

Intrebarea are ca numitor comun efectele pe care hotărărea judecătorească de admitere a trei acţiuni diferite Ie produce
asupra raporturilor juridice in cadrul cărora au apärut respectivele situaţii Iitigioase.
Astfel, hotără rea judecătorească prin cam s-a admis acţiunea în revendicare este opozabilă şipoate fi executată şi impotriva
terţului dobănditor, în condiţiile Codului de procedurä civilä [ad. 563 alin. (4) Cciv.], nu numai pârâtului posesor neproprietar,
aşa incât varianta de râspuns de Ia Iitera A este greşită.
Acţiunea oblică (acţiunea in justiţie exercitatä de către creditor, in numele debitorului säu, pentru valorificarea unui drept
ce aparţine debitorului) odatä admisä, profită tuturor creditorilor, fără vreo preferinţă in favoarea creditorului-reclamant, astfel
cum menţionează art. 1561 C.civ., astfel că putem afîrma că varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă.
La fel este şi varianta de räspuns de Ia Iitera C, dacâ avem in vedere dispoziţflle art 1565 alin. (2) C.civ., conform cärora
teijul dobănditor poate păstra bunul, oĺerind creditorului o sumă de bani egală cu prejudiciul suferit de acesta din urmă prin
încheierea actului, in caz contrar, hotărârea judecätoreascä de admiterea acţiunii revocatorii va avea ca efect indisponibÜizama
bunului până Ia incetarea executării silite a creanţei pe care s-a întemeiat acţiunea, dispoziţiile privitoare Ia publicitatea şi
efectele clauzei de inalienabilitate aplicăndu-se in mod corespunzător.

I 74. Răspuns: B, C (primire în profesie avocat sta giar, martie 2019)

—

Potrivit art. 563 alin. (4) C.civ., hotără rea judecătorească prin care s-a admis acţiunea in mvendicare este opozabUă şi
poate fi executată şi împotriva teftului dobănditor, în condiţiile Codului de procedură civilă.
ĺn aceIaşi timp, potrivit art. 39 alin. (1) CPC, dacă in cursul procesului dreptul litigios este transmis prin acte intre vii cu titlu
paflicular, judecata va continua între părţile iniţiale, Dacă însă transferul este făcut, in condiţiile legü, prin acte cu titlu particular
pentru cauză de moafle, judecata va continua cu succesorul universal ori cu titlu universal al autorului, după caz.
Tn fine, potrivit alin. (3) aI aceluiaşi articol, hotără rea pronunţată contra insträinătorului sau succesorului universal ori cu
titlu universal al acestuia, după caz, va produce de drept efecte şi contra succesorului cu titlu particular şi va fi intotdeauna
opozabilă acestuia din urmă, cu excepţia cazurflor in care a dobăndit dreptul cu bună-credinţă şi nu maipoate fi evins, potrivit
legü, de către adevăratul titular.
În consecinţă, după admiterea acţiunii în revendicare, reclamantul M, poate pune in executare hotärărea şi împotriva Iui
care este succesor cu titlu padicular aI Iui N., astfel încât varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectâ, ceea ce face ca
varianta de räspuns de Ia Iitera A să fîe, evident, greşită.
In privinţa variantei de răspuns de la litera C, aceasta este, de asemenea, corectă, intrucăt admiterea acţiunii in revendicare
împotriva instrăinătorului dă dreptul dobănditorului sä cearä angajarea räspunderii pentru evicţiune a lui N., in temeiul art. 1695
şi urm. C.civ.
 I

130 EXPLICAŢII DREPT CIVIL. 11. DREPTURILE REALE PRINCIPALE

j 75. Răspuns: A, B (primire in proťesie — avocat deňnitiv, 2017)

Întrucăt M. a cumpărat tabloul Ia o Iicitaţie organizată de o cunoscută casă de artä, Tn cauză sunt aplicabile dispoziţiile
art 937 aIin (3) Cciv, care Constituie Ufl caz padicular aI situaţiei de Ia art 937 alin. (2) Cciv,
Aşadar, dacä M, a dobăndit bunul mobil furat in anumite condiţii speciale, prevăzute de Iege (a fost cumpărat dintr-un Ioc
ori de Ia o persoană care vinde in mod obişnuit bunuri de aceIaşi fel ori dacă a fost adjudecat Ia o Iicitaţie publicä), condiţii
care, prin natura Ior, sunt suscoptibile dea intäri buna-credinţă a terţului, desi acţiunea in revendicare mobiliară se va admite
(dacă este formulată in termenul de decădere, şi nu de prescripţie, de 3 ani de Ia data Ia care bunul a fost furat), proprietarul
(B.) va trebui să ii plătească terţului de bună-credinţă o sumă de bani egală cu preţuI pe care acesta I-a plătit pentru a dobăndi
bunul respectiv Pentru aceastä sumä, M, poate reţine bunul pänä Ia indemnizarea sa integralä pentru preţuI p!ătit vănzătorului.
Proprietarul va putea recupera ulterior, prin intermediul unei acţiuni in despägubire inlroduse impotriva hoţului, suma pe
care a plătit-o terţului, numai că, de data aceasta, riscul insolvabilităţii hoţului nu va mai fi suportat de terţul de bună-credinţä
cea dobăndit bunul in anumite condiţii speciale, ci de proprietar (Fîşe, 2019! p. 395).
Prin urmare, variantele de răspuns de Ia IitereleAşi B sunt corecte, in timp ce varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşilă.
 CAPITOLUL AL III-LEA. TEORIA
GENERALĂA OBLIGApILOR

§1. Obligaţia civilă

1. Răspuns; A, c (primire în profesie avocat definitiv, martie 2019)

—

In materia răspunderii civile delictuate, dacä fapta este imputabilä mai multor persoane, acestea vor räspunde in mod
solidar faţä de victima faptei prejudiciabile, aslfel cum prevede art 1382 Cciv, ln acest caz, solidarilatea operează numai faţă
de ceI prejudiciat, intrucăt, intre cei care răspund solidar, sarcina reparaţiei se împarte proporţional Tn măsura in care fiecare a
padicipat Tn cauzarea prejudiciului ori potrivit cu intenţia sau cu gravitalea culpei flecăruia, dacă această participare nu poale
fi stabilitä (art. 1383 Cciv). Deci. intre codebitori, obligaţia de reparaţie este divizibilă, iar nu solidarä, Iegea stabilind criteriile
in funcţie de care se va stabili participarea fiecăruia Ia reparaţie, după ce, in prealabiL a fost acoperită paguba suferitä de
victima faptei ilicite.
Dispoziţiile de mai sus se compteteazä cu cele din materia obligaţiei solidare. care preväd expres cä pierderea ocazionată
de insolvabilitatea unuia sau unora dintre codebitorii solidari se suportă de cátre ceilalţi codebitori, proporţional cu partea din
datorie ce revine fiecăruia dintre ei [art. 1457 alin. (1) C.civ.].
In consecinţă, putem afirma că vahantele de răspuns de Ia literele A şi C sunt corecte, varianta de răspuns de la litera B
fiind greşită.

I 2. Răspuns: A, B (admitere INM şi in magistratură, septembrie 2018)

Spre deosebire de obligaţia ce are ca obiect un bun cert individual determinat, care este executată dacă debitorul predă
bunul respectiv in starea in care se găsea la momentul naşterii obligaţiei [art. 1482 alin. (1) Cciv.], in cazul obligaţiei ce are ca
obiect bunuri de gen, debitorul va avea libertatea dea alege bunurile ce urmează a fi predate, el urmănd a fi liberat de datoria
sa doar dacă predă bunuri de calitate cel puţin medie (art. 1486 C.civ.) (in acelaşi sens. a se vedea şi motivarea comisiei de
soluţionare a conteslaţUlor referitoare la variantele de răspuns A şi B: enunfurde deja variantele A şi B sunt ambele incluse în
art 1486 C.civ, şi nu se exclud reciproc, indicănd două reguli diferite şi pe deplin compatibfle: pe de o parle. individualizarea
bunurilor de gen Ţn vederea predărä este un act unuateral a/ debitowlui; pe de altă pafle, predarea nu este con formă decăt
dacă bunudle sunt de calitate cel puţin medie. !n consecinţă, spre a se putea libera prin predarea bunurilor alese, debitorul ar
trebui să işi exercite dreptul de a Ie alege numai asupra unor bunuri de calitate cel puţin medie).
In caz de pieire fortuitä a bunurilor intre momentul incheierii contractului şi ceI al predării bunurilor, debitorul nu va fi liberat
de obligaţie invocănd imposibilitatea fortuită de executare, intrucăt, in virtutea principiului genera non pemunt (bunuńle de gen
nu pier). bunurile de gen pot fi inlocuite cu alte bunuri de aceeaşi naturä, in aceeaşi cantitate şi calilate.
In consecinţä, varianta de räspuns de la litera C este greşită, celelalte două fiind corecte.

j 3. Răspuns: A (admitere INM şi in magistraturä, septembrie 2018)

Intotdeauna cănd fapta a fost cauzată prin acţiunea simultană a mai multor persoane, fără a se putea stabili că a fost
cauzat sau, după caz, că nu putea fi cauzat prin fapta ilicitä a vreuneia dintre ele, toate aceste persoane vor răspunde solidar
faţă de victima faptei ilicite (art. 1370 c.civ.).
Dacă şi victima a contribuitcu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului, această Tmprejurare nu va avea
ca efect inlăturarea răspunderii autohlor faptei ilicite, ci doar va afecta modalilatea de reparaţie a pagubei.
In consecinţă, varianta de răspuns de la litera A este corectă, in timp ce varianta de răspuns de la litera C este greşită,
având in vedere dispoziţiile art 1371 alin. (1) c.civ., mai sus-citat.
Căt priveşte varianta de räspuns de Ia lilera 8, aceasta este greşită, dacă ne raportäm la prevederile art. 1365 C.civ. şi
la cele ale art. 28 CPP. Astfel, art. 28 alin. (1) cpp dispune că hotărărea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru
judecat in ĺaţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoane i care a săvârşit-o; instanţa
civilă nu este insă Iegată de hotărărea definitivă de achitare sau de incetare a procesului penal in ceea ce priveşte existenţa
preludiciului ori a vinoväţiei autorului faptei ilicite, In acelaşi sens, de altfel, art. 1365 C.civ, prevede că instanţa civilă nu este
ţinutä de dispoziţflte legii penale şi nici de hotărărea definitivă penală de achitare sau de incetare a procesului penal, in ceea
ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite (Fişe, 2019, p. 474).
Deci, varianta de räspuns de la litera B este greşită, soluţia de achitare pronunţată intr-o cauzä penală pe motivul cä fapta
nu a fost săvărşită cu vinovăţie neavănd nicio inrăurire asupra unei eventuale cauze civite, intrucăt, potrivit art. 1357 alin. (2)
C.civ., autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.
 - w

132 EXPLICAŢII OREPTCIVIL. 111. TEORIAGENERALąAOBLIGAŢIILOR

4. Räspuns; A (primire în profesie avocat sta giar, august 2019)

—

Decăderea din beneficiul termenului este o sancuneciviIă care intervinein următoarele situaţii [art. 1417 alin. (1)-(3) C.civl:
a) debitorul se află in stare de insolvabilitate sau, după caz de insolvenţă declaratä in condiţiile egii; b) cănd, cu intenţie sau
dintr-o culpă gravă. debitorul diminuează prin fapta sa garanţie constituite in favoarea creditorului sau nu constituie garanţiile
promise; c) cănd, din culpa sa, debitorul ajunge în situaţia dea nu mai satisface o condiţie considerată esenţială de creditor Ia
data incheierii contractului, dacă caracterul esenţial aI condiţiei şi posíbiliatea decäderii au fost prnväzute expres in contract
şi există un interes Iegitim pentru creditor sä considere acea condiţie drept esenţialá.
Decăderea din beneflciul termenului suspensiv produce aceleaşi eĺecle precum implinirea Iui, obligaţia devenind de indată
exigibilä (art. 1418 Cciv.), dupä cum aceIaşi este şi eĺectul renunţarii Ia beneficiul termenului suspensiv.
Avănd în vedere cele arătate mai sus, putem afirma că varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectä, în timp ce varianta
de răspuns de Ia Iilera C esle greşitä
Tot incorectă este şi varianta de răspuns de Ia Iitera 8, decäderea unui debilor din benebciul termenului neffind opozabilă
celorlalţi debitori solidari. după cum se arată in art. 1419 C.civ.

I 5. Răspuns: A (pflmire în proťesie avocat definitiv, august 2019)

—

Obligaţia cu pluralitate de subiecte poate Ii divizibilă (reprezentănd regula in mateńe), solidarä şí indivizibilă, După cum
este vorba de mai mulţi creditori ori mai mulţi debi[ori, vorbim de pluralitate activä. pluralitate pasivă sau pturalitate mixtă (cănd
in raportul juridic obligaţional existä atăt mai mulţi creditori, căt şi mai mulţi debitori)
Solidaritatea, indiferent cä este vorba despre solidahtate activä ori pasivă, nu se prezumă (art. 1435 şi 1445 C.civ.), aceasta
trebuind sä fie prevăzută in mod expres fle in convenţia päĄilor, fie intr-o dispoziţie Iegală. Aşadar, varianta de räspuns de Ia
Iitera B este. evident, greşită.
Obligaţia solidară se aseamänă cu obligaţia indivizibilä prin aceea can ambele situaţii oricare dintre creditori poate cere
executarea prestaţiei. in intregim.e, de Ia debitor (in caz de pIuaitate activä). respectiv oricare dintre debitori poate fl obligat ta
executarea întregii prestaţk de către creditor (in situaţia pluralilăţii pasive), Cu toate acestea există diferenţe majore intre cele
două tipuri de obligaţii, una dintre ele referindu-se Ia soada Iorin caz de deces aI uneia dintre părţi. Astfel, in timp ce obligaţia
solidară funcţionează numai faţä de cei intre care s-a náscut (faţä de succesori obligaţia se transmite divizatä ad. 1460 —

C civ). cea indivizibila se transmite i Ia moťenitori [art 1425 alin (1) C.civ.]. In consecinţä, varianta de räspuns de Ia Iitera
A este corectă.
În fine, in privinţa hotärării judecătoresti. eĺectele acesteia vor fi diferite după cum aceasta probtă sau nu creditorului
sc!idar Prin urmare, dacă hctărărea judecătorească este ebţinită de unui dintre credtcri impcWva dc-bitorului comun, aceasta
va profita şi celorlalţi creditori solidah [art 1436 alin (3) C.civ j, in timp ce hotărărea pronunţată in favoarea debitorului comun nu
va putea fl invocatä şi impotriva creditorilor care nu au fost parte in proces [art. 436 aHn. (4) C.civ.j. In consecinţä, şi varianta
de răspuns de Ia Iitera C este greşitä

§2. ľarticularităţi ale contractului

I 6. Răspuns: A (primire în profesie avocat stagiar, 2013)

—

Tncheierea contractului presupune. de cele mai multe ori, parcurgerea mai multor etape, printre care se numără şi etapa
neqocierilor precontractuale, Un contract poate conţine, in principal, două tipuri de clauze: clauze negociate i clauze standard
(nenegociate), Acestea din urmă sunt definite ca acele stipulaţii stabilite in prealabil de una dintre pärţi pentru a fi utilizate
in mod general şi repetat şi care sunt incluse in contract fărä să fl fost negociate cu cealaltă parte [art. 1202 alin. (2) Cciv.J.
Clauzele negociate insă vor prevala asupra clauzelor standard, astfel cum susţine si art. 1202 alin. (3) C.civ., aşa incât varianta
de răspuns de Ia Iitera A este corectă
Oferta de a contracta este deflnită ca propunerea fäcutä de o persoană in vederea incheierii unui anumit contract, Nu orice
propunere făcută de o persoană poartä denumirea de ofertă, ci numai aceea care conţine suliciente elemente pentru formarea
contractului şi exprimă intenţia ofedantului dea se obtiga in cazul acceptării ei de către destinatar [ań. 1188 alin. (1) C.civ.].
Din acest punct de vedere, este clar că solicitarea dea formula oferte, adresată uneia sau mai multor persoane determinate,
nu constituie, prin ea insăşi, oĺedă dea contracta, aşa cum prevede, de altfel, şi art. 1190 C.civ, Prin urmare, varianta de
răspuns de la Iitera B este greşitä.
In flne, ca regulă, atunci cănd in timpul negocierilor o parte insistä sä se ajungä Ia un acord asupra unui element sau asupra
unei anumite forme, contractul nu se incheie pănä nu se ajunge Ia un acord cu privire Ia acestea (ań. 1185 Cciv). Aplicănd
acest principiu, Ia varianta de răspuns de Ia Iitera C constatăm că părţile iniţiale au prevăzut ca respectivul act să se incheie
intr-o anumită formă, pe care Iegea nu o cere, insă ulterior au modificat inţelegerea Ior, căzănd de acord sä nu mai exteriorizeze
manifestarea Ior de voinţă in forma respectivă. De aceea, faţă de noua inţelegere intervenită intre părţi, contractul va fi valabil
incheiat, chiar dacä nu s-a incheiat in forma iniţial preväzută de părţi, acestea revenind, in esenţă, asupra inţelegerii Ior, in
TE0NA ELENA RĂDULESCU, ŢUOOR-VLAO RÄOULESCU EXPLICAŢII 133

virtutea principiului Iibertăţii manifestării de voinţă. De altfel, aceasta este şi explicaţia art. 1242 alin. (2) C.civ,, aplicabil pe
deplin situaţiei de Ia varianta C, Din aceste considerente, varianta de răspuns de Ia Iitera C este gresită.

7. Răspuns: B, C (primire in profesie avocat sta giar, martie 2019)

—

Astfel cum a stabilit ICCJ in Decizia nr. 2312017 (M. Of. nr 365 din 17.05.2017), pronunţată de Completul DCD, promisiunea
sinalagmatică de vânzare este un act distinct de contract, pentru care legea nu prevede necesitatea formei autentice, asa incât
antecontractul se supune libertăţii formei, in condiţiile art. 1178 C.civ., care reprezintă regula in materie de contracte. Dispoziţiile
art. 1244 din aceIaşi cod, care impun forma autenticä doar pentru actele translative sau consbtutive de drepturi reale asupra
imobilelor care urmează să fie inscrise in cartea funciară. in speţä. pentru contractul de vânzare imobiliară, reprezintă excepţia
de Ia regula sus-enunţată. Ca atare, excepţia fiind de stňctă interpretare, nu se poate extinde şi Ia alte situaţii decăt cele
prevăzute in norma specială. Antecontractul reprezintä o operaţiune juridică netranslativă de proprietate, care genereazâ o
obligaţie contractuală de a face, şi anume de a incheia contractul preconizat. susceptibilă de executare silită in natură. in
condiţiile art. 1279 alin. (3) teza l şi art. 1169 alin. (1) C.civ. Ca urmare, acest act juridic nu necesită forma autenticä.
Faţă de cele consemnate mai sus, varianta de răspuns de la litera A apare ca flind greşită, prin raportare şi la dispoziţüle art. 1187
C.civ., potrivit cărora oĺerta şi acceptarea trebuie emise n forma cerută de lege pentru incheierea valabilă a contractului. Cum,
pentru promisiunea de vănzare a unui imobil, legea nu cere forma autenticä, nici acceptarea unei oferte in vederea incheieni
unui astfel de contract nu va trebui sä imbrace o astfel de formă.
Varianta de răspuns dea litera B este corectä, oferta dea contracla devenind caducă, potrivit art. 1195 alin. (1) lil. b)
C.civ., dacă destinatarul o refuză.
Tn fine, retragerea ofedei poate avea loc dacă retragerea ajunge la destinalar anterior ori concomitent cu oferta (art. 1199
C.civj, motiv pentru care varianta de răspuns de Ia litera C este corectă.

8. Răspuns: B (primire in profesie avocat sta giar, 2015)

—

Promisiunea de a contracta presupune angajarea din partea pärţilor a obligaţiei de a incheia in viitor un contract. Tn
schimb negocierile precontractuale conduc doar la stabilirea condiţiilor in care un eventual contract s-ar putea incheia, fără
a da naştere in sarcina părţilor a vreunei obligaţii de a incheia in viitor contractul vizat. Mai mult, convenţia prin care părţile
se obligă să negocieze in vederea incheierii sau modificării unui contract nu constituie promisiune de a contracta [art. 1279
alin. (4) C.civ.]. Aşadar, varianta de răspuns de Ia litera A este greşită.
Libertatea contractualá se concretizeazä, printre altele, şi in faptul că, in principiu, părţile au deplinä libertate in a iniţia, a
desfăşura şi a rupe negocierile in vederea incheierii unui contract, potrivit art. 1183 alin. (1) C.civ. şi, in plus, nu pot fi ţinute
răspunzătoare pentru eşecul negocierilor. Prin urmare, varianta de răspuns de la Iitera B este corectă.
Partea care se angajează intr-o negociere este ţinută să respecte exigenţele bunei-credinţei, potrivit art. 1183 alin. (2)
C,civ. Obligaţia dea păstra secretul unei informaţii confidenţiale pe care una dintre părţi o afiă in timpul unor negocieri, indiferent
dacă respectivele tratative duc sau nu Ia incheierea contractului, reprezintă o manifestare a obligaţiei de bunä-credinţă. Astfel,
varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită, deoarece oricare dintre părţi, indiferent că a rupt sau nu negocierile, este ţinută
de respectarea obligaţiei dea nu divulga şi dea nu o folosi in interes propriu orice informaţie confidenţialâ aflată pe parcursul
iegocierilor, potrivit ad. 1184 C.civ.

I 9 Răspuns: A, C (primire in profesie avocat deťinitiv, 2017)

—

Contractul se incheie prin negocierea lui de către părţi sau prin acceptarea fărä rezerve a unei oferte dea contracta [art. 1182
alin. (1) C.civ.]. Vorbim, aşadar, despre contracte negociate (care constituie regula) şi contracte de adeziune, in care una din
oărţi acceptă condiţiile prestabilite de cealaltă parte şi işi exprimă consimţămăntul numai cu privire Ia incheierea contractului.
lu şi la condiţiile acestuia.
Atunci când părţile aleg să negocieze in vederea incheierii unui contract, ele sunt ţinute să respecte exigenţele bunei-credinţe;
ou titlu de exemplu, este considerată contrară bunei-credinţe conduita părţii care iniţiazä sau continuä negocieri färă intenţia dea
ncheia contractul [art. 1183 alin, (3) C.civ.], Dacă una dintre pärţi iniţiază. continuá sau rupe negocierile contrar bunei-credinţe, va
äspunde pentru prejudiciul cauzat celeilalte pärţi [art. 1183 alin. (4) C.civ.J, Temeiul acestei räspundeń este unul extracontractual.
ielictual, având in vedere cä intre párţi nu s-a incheiat incă o convenţie.
Aceasta este şi situaţia din speţa dată spre rezolvare: A. s-a comportat contrar exigenţelor bunei.credinţe cănd a rupt
ntempestiv negocierile. pentru a ajuta un concurent al celui cu care negocia să vândă la un preţ mai mic produsele. In plus. A.
a incălcat şi obligaţia de coníidenţialitate, el aflánd o serie de informaţii in cursul negocierilor pe care era dator să nu le divulge
i sä nu le folosească in interesul propriu, astfel cum prevede şi art. 1184 C.civ.
Pentru toate motive, varianta de räspuns de la litera B este greşită, in limp ce variantele de räspuns de la Iiterele A şi C
Bunt corecte.
134 EXPLICAŢII DREPT CIVIL. 111, TEORIA GENERALĂ A ODLIGAŢIILOR

j 10. Răspuns: 8, C (admitere INM şi în magistratură, 2017)

ln materia negocierilor preconlractuale, cănd O informaţie confidenţialä este comunicatä de cätre O parte in cursul
negocierilor, cealallă parte este ţinută să nu o divulge şi sä nu o folosească în interes propriu, indiferent dacă se Tncheie sau
nu contractuL Tncălcarea acestei obligaţii atrage răspunderea părţii în culpă (art. 1184 C civ.). Prin urmare, varianta de răspuns
dela IileraAestegreşitä deoarece nu oricefelde informaţieinträ sub incidenţa obligaţiei prevăzutedeart. 1184 C.civ,, ci numai
acele informaţii cu un caracter confidenţial.
Varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă, conĺorm art. 1228 C.civ un bun viilor putănd forma, in principiu, obiect
valabil aI unui act juridic civil.
In fine, varianta de răspuns de la Iitera C este, de asemenea, corectă, întrucăt, potrivit art 1182 alin, (2) C.civ., este suficient
ca pär(ile să se punä de acord asupra elementelor esenţiale ale contractului, chiar dacă Iasă unele elemente secundare spre
a fî convenite ulterior ori încredinţeazä determinarea acestora unei alte persoane. Mai mult, există cazuri in care terţul poate
stabili chiar şi un element esenţial aI contractului, aşa cum este preţuI unei vănzări (art. 1662 Cciv.),

j 11. Răspuns: C (primire în profesie — avocat deflnitiv, 2017)

Intre V., in calitate de promitent-vănzätor, şi M., în calitate de promitent-cumpärător, s-aincheiat un antecontractdevănzare,
V. obligăndu-se să transmită proprietatea asupra motocicletei sale, iar M. obligăndu-se să o cumpere, Părţile au stabilit ca actul
de vănzare sä fie încheiat Ia data de 22.11.2014! printr-un înscris în formă autentică, deşi Iegea nu cere, pentru valabilitatea
unei astfel de convenţii, respectarea unei anumite forme ad validitatern,
La momentul încheierii antecontractului, M. a achitat o parte de preţ, cu titlu de arvună,
Varianta de räspuns de Ia Iilera A nu esle corectă, întrucât, dacă pärţile s-au învnit ca un contract să fie incheiat într-o aniimitä
formä (în speţa de faţă, forma autenticä) pe care legea nu o cere, contractul se socoteste valabil chiar dacă forma nu a fost
respectată [art. 1242 alin. (2) C.civ]. Tn realitate, păr(ile au revenit asupra inţelegerii Ior cu privire Ia forma actului, modificând
convenţia iniţiahi in privinţa necesitäţii inscrisului autentic, incheindu-I astfel in forma înscrisului sub semnäturä privată.
Cea de-a doua variantă de răspuns de Ia Iitera B este, de asemenea, greşitä. Pentru a se putea denunţa unilateral contractul,
acest drept trebue prevăzut expres in antecontractul inclieiat, numai in accastä sítuaţio, V, se poate dezice de contract, cu
obligaţia dea restitui dublcl sumei primite, cu titlu de arvună (art. 1545 Cciv).
In fine, potrivit art. t279 alin (3) C.civ., coroborat cu art. t669 alin. (1) C.civ., dacă urla dintre părţi (in speţă, M.) refuză
încheierea contractului, cealaltä parte (în cazul nostru, V,) va putea cere instanţei sä pronunţe o hotärăre care să ţină Ioc de
contract, cu îndeplinirea cerinţelor prevăzute de articolele sus-menţionate. AstfeL varianta de räspuns de Ia Iitera C este cea
corectä.

I 12. Räspuns: B (primire în profesie avocat sta giar, 2017)

—

Pentru ca obiectul actului juridicsä fie valabil, Iegea cere, printre alte condiţii, ca acesta să Fie posibil. Dacă insä Ia momentul
încheierii contractului, una dintre părţi se află în imposibilitate de a-şi executa obligaţia, contractul este valabil incheiat, cu
excepţia situaţiilor in care Iegea prevede allfel (ad 1227 C civ). Deci, ca regulä, in situaţia premisă avută în vedere de
întrebare, contractul este valabil încheiat, varianta coreclă de răspuns íiind cea de Ia itera B, celeialte variaĺlts íiirid, evident,
neconforme cu adevărul.

13. Räspuns: B (admitero in magistratură, mai 2018)

Tn aceastä materie trebuie fäcută distincţie intre problema riscului pieirii fortuite a bunului şi problema riscului contractului,
ce presupune incheierea unui contract translativ de proprietate sau de alte drepturi reale, in temeiul cäruia bunul trebuie
transmis cätre cocontractant.
Tn prima situaţie, regula este cea existentä şi in dreptul roman, exprimatä prin adagiul res perit domino, respecliv riscul
pieirii fortuite a bunului este suportat de proprietarul acestuia, dacă nu a fost asumat de o altä persoanä sau dacă prin (ege
nu se dispune &tfe/ (art. 558 C.civ). Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită, intrucăt prevede că singura
excepţie de Ia regula res perit domino este cazul asumării de altă persoană a suportării riscului, ignorănd şi posibilitatea ca
prin Iege să fie stabilită o asemenea derogare.
Tn materia contractelor translative de drepturi reale. art 1274 alin. (1) C.civ, prevede cä riscul pieirfl fortuite a bunului este
suportat de debitorul obligaţiei de predare (debitorul obligaţiei imposibil de executat), dacă nu există stipula(ie contrarä. Ca
excepţie, creditorul pus în întărziere preia riscul pieirii fortuite a bunului, eI neputăndu-se Iibera chiar dacă ar dovedi că bunul
ar fi pierit şi dacä obligaţia de predare aríi fost executată Ia timp [art. 1274 alin, (2) C.civ.]. Tn consecinţă, varianta de răspuns
de Ia Iitera B este corectä.
O altă excepţie de Ia regula stabilitä in art 1274 alin. (1) C.civ. o intălnim Ia contractul de vănzare cu plata preţului in rate
şi rezerva proprietăţii. Potrivit art 1755 teza a II-a C.civ., riscul pieirii fortuite a bunului se transmite către cumpărător incă de
Ia momentul predării bunului, dacă predarea acestuia s-a realizat înainte de achitarea ultimei rate din preţ (cănd se transferă
proprietatea), In consecinţä, şi varianta de räspuns de Ia litera C este greşită.
TEONA ELENA RĂDULESCU, TUDOR-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII 135

14. Răspuns: B, C (primire in profesie — avocat stagiar, martie 2019)

Clauzele considerate nescrise pot fi privite ca nulităţi absolute Ş, Ca regulă. parţiale, care operează de drept (Fişe, 2019,
p. 132). Exemple de clauze nescrise sunt, printre altele, cele preväzule de art 1246 alin. (4) C.civ., art 1551 alin. (1) C.civ. şi
art 1826 Iit. d) C.Civ.
Astfel, potrivit art. 1246 alin. (4) C.civ., părţile nu pot suprima ori institui cauze de nulitate, orice clauzä contrară fiind
considerată nescrisă, astfel că varianta de räspuns de Ia Iitera A este greşită.
Art 1551 alin. (1) C.civ. stabileşte că creditorul nu are dreptui Ia rezoluţiune atunci cănd neexecutarea este de micä însem
nătate. !n cazul contractelor cu executare succesivä, creditorul are dreptul ta rezitiere, chiar dacă neexecutarea este de micä
însemnătate, însă are un caracter repetat. Orice stipula ţie contrară est e considerată nescrisă. Aşadar, varianla de răspuns
de Ia Iitera B este corectă.
In fine, potrívit art 1826 Iit. d) C.civ., este considerată nescrisă orice clauză în iemeiul căreia: (..) d) Iocatorul este îndreptăţit
să diminueze sau să supdme, fără contraprestaţie echivalentä, prestaüIe Ia care s-a obligatpnn contmct, astfel că şi variantă
de răspuns de Ia Iitera C este corectă.

15. Răspuns: A, B (primire în profesic — avocat stagiar, martie 2019)

Ca regulă. nulilatea absolutä nu poate fi acoperiíă prin confirmare, excepţiile fiind de strictă interpretare şi aplicare. O
astfel de excepţie este cea prevăzută de art. 1010 C.civ.. aplicabilă in materia liberalităţilor în general, care recunoaşte dreptul
mostenitorilor universali sau cu titlu universal dea confirma inclusiv donaţia nulă pentru vicii de formä. astfel că varianta de
răspuns de la litera A este corectă.
Cea de-a doua variantă de răspuns aduce in discuţie modalitatea de stabilirea naturii nulităţii actului juridic civil in situaţia
in care aceasta nu este determinatä ori nu reiese in chip neindoielnic de lege; pentru această imprejurare, legiuitorul a instituit
prezumţia anulabilităţii actului juridic (art. 1252 C.civ.), astfel incăt varianta de ráspuns de Ia Iitera B apare ca fiind corect formulată.
ĺn privinţa cauzei actului juridic civil. Iegiuitorul a instituit, de asemenea. două prezumţii: prezumţia de existenţä a cauzei
şi prezumţia de valabilitate a acesteia, Potrivit primei prezumţii, cauza unui act juridic este presupusă a exista, chiar dacă nu
este preväzută expres [ad. 1239 alin. (1) C.civ.], in timp ce cea de-a doua prezumă valabilitatea unei cauze existente. pănä
la proba contrară [art. 1239 alin. (2) C.civ.1. Astfel, varianta de räspuns de Ia litera C este greşitä, cauza nefiind necesar a fi
preväzutä in contract.

I 16. Răspuns: C (admitere INM şiin magistraturä, septembrie 2018)

Denunţarea unilaterală a contractului poate fi deflnită ca fiind manifestarea unilaterală de voinţä, oneroasä sau gratuitä. izvorătă
din convenţia părţilor sau din lege, care are drept eťect incetarea contractului (Fişe. 2019. p 115), După cum este vorba despre
un act cu executare dintr-o dată ori cu executare succesivă sau continuă, există reguli diĺerite in materia denunţări unilaterale.
De asemenea, in materia contractului cu executare succesivă sau continuá, este necesar a se face distincţie intre contractul
incheiat pe duratä determinată şi ceI incheiat pe durată nedeterminată. Astfel, contractul cu executare succesivă ori continuă
incheiat pe durată determinată poate fi denunţat unilateral chiar şi după inceperea executării acestuia. insă denunţarea nu va
produce efecte in privinţa prestaţiilor executate sau care se află in curs de executare [art 1276 alin. (2) C.civ.J, Aşadar varianta
de răspuns de Ia litera A este greşită. denunţarea putănd opera chiar dacă executarea contractului a inceput.
Dacă actul este incheiat pe durată nedeterminată, atunci el va putea fi denunţat unilateral de oricare dintre pärţi, cu
respectarea unui termen rezonabil de preaviz, fără insă a fi permisä stipularea unei prestaţii in schimbul exercitării acestui
drept Iart 1277 C.civ.J.
Drept urmare, varianta de răspuns de Ia litera B este incorectă, in timp ce varianta de răspuns de la Iitera C este conformä
textului legal redat mai sus.

17. Răspuns; C (primire in profesie — avocat sta giar. august 2019)

Cerinţa are in vedere identiflcarea acelor enun(uri care sunt greşite din punct de vedere Iegal, acestea fiind räspunsurile
ce vor fi considerate corecte in cazul de faţă.
Astfel, dacă un contract este menţinut doar in parte, unele dintre clauze fiind anulate, acestea vor fi inlocuite de drept cu
dispoziţiile legale aplicabile. Spre exemplu, dacă dintr-un contract de vănzare vor fi anulate doar acele clauze, neesenţiale,
referitoare la locul predării bunului, aceste clauze vor fi inlocuite de drept cu dispoziţiile art. 1689 C.civ. Tn consecinţă, enunţul
dat este corect din punct de vedere legal, astfel că varianta de răspuns de la Iitera A va fi gresită.
In privinţa contractului incheiat pe durată nedeterminatä, tegea recunoaşte oricăreia dintre părţi dreptul de a denunţa
unilateral contractul, cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz (ad. 1277 C.civ.), astfel că şi acest enunţ este corect din
punct de vedere juridic, varianta de răspuns de la Iitera B flind, deci, greşită.
ln fine, principiul repunerii părţilorin situaţia anterioară, care guernează efectele nulităţii actului juridic civil, presupune cä
tot ce s-a executat in baza unui act anulat trebuie restituit (in naturä sau, după caz, prin echivalent), astfel incăt pärţile raportului
juridic să se găsească in situaţia in care ar fi fost dacă actul nu s-ar fi incheiat niciodată. Principiul este consacrat de art 1254
1 Jti EXPLICAŢII DREPT CIVIL. 111, TEORIA GENERALĂ A OBLIGAŢIILOR

alin. (3) C.civ., care prevede că, in cazul în care contractul este desfiinţat, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte, in natură
sau prin echivalent, prestaţiile primite, potrívit prevederilor art. 1639-1647 C.civ., chiar dacă acestea au fost executate succesiv
sau au avut un caracter continuu, fiind aplicabil, pe temeiul art. 1325 C.civ., şi actelorjuridice unilaterate Iovite de nulitate (Fişe,
2018, p. 141-142). Tn consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectä, enunţul fiind greşit din punct de vedere Iegal.

§3. Faptele juridice Iicite

18. Răspuns: A, C (primire in profesie avocat stagiar, 2013)

—

Faptele juridice Iicite sunt gestiunea de afaceri, plata nedatorată şi imbogäţirea färă justă cauzä.
Îmbogăţirea fără justă cauză este aceI fapt Iicit ce presupune o mărire a unui patrimoniu aparţinănd unei persoane pe
seama micşorării patrimoniului allei persoane, fără a exista un temei pentru aceasta (art. 1345 C.civĄ. CeI aI cărui patrimoniu
s-a micşorat are Ia indemănă o acţiune in restituire (actio de in rem verso) impotriva celui aI cärui patrimoniu s-a mărit, cu
respectarea însă a unorcondiţii maleriale şi a unorcondiţh juridice. Dintre condiţiile juridice ale acţiunü, o amintim pe cea prevăzută
de art. 1348 C.civ., care condiţionează admisibilitatea cererii persoanei sărăcite de lipsa unei alte acţiuni in restituirea a ceea
ce ii este datorat. cu alte cuvinte, actio de in rem verso are caracter subsidiar faţä de orice altă acţiune pe care Iegiuitorul ar
pune-o Ia indemăna persoanei aI cărei patrimoniu a fost micsorat. În consecinţă, varianta de räspuns de la IiteraAeste corectă.
Gestiunea de afaceri este faptul Iicit prin care o persoană, numitä gerant, gestioneazä in mod voluntar şi oportun afacerile
altei persoane, numită gerat, care nu cunoaşte existenţa gestiunii sau, cunoscănd-o, nu este in măsură să desemneze un
mandatar ori să se ingrijească in alt fel de afacerile sale [art. 1330 alin. (1) C.civ]. Gestiunea de afaceri este, prin urmare, o
imixtiune in afacerilo unei aIte pcrsoane, carc constă în fapte matcriate sau acte jurżdico, din partea celui care acţionează fără
niciun mandat dat anterior sau concomitent, fäcutä cu scoput de a preveni o pagubä iminentă in patrimoniul geratului. Din
acest considerent, & anume cä gestiunea de afaceri este o imixtiune voluntară in treburile altuia, Iegiuitorul a prevăzut obligaţia
gerantului dea continua gestiunea pănă cănd o poate abandona fără riscul vreunei pierderi sau pănä cănd geratul, personal
sau prin reprezentant ori, după caz, moştenitoriż acestuia, potsä o preia (ań. 1332 ccivj, Varianta de räspuns de Ia Iitera B
apare, faţă de articolul ndicat mai sus, ca nefiind corectä.
În fine, executarea unei obligaţii de către o persoană care nu era ţinută Ia acea obligaţie şi care nu a fost făcută cu intenţia
dea plăti datoria atuia, se numeşte plată nedatorată [art. 1341 alin. (1) C.civ], Acest fapt Iicit dă dreptul Ia restituirea a ceea
ce s-a plătit fără să fi existat datorie, cu excepţia situaţiei in care plata (insemnănd executarea benevolä, in natură a unei
obligaţfl) a fost fäcutä cu titlu de Iiberalitate sau gestiune de afaceri [art. 1341 alin. (2) c.civ.]. Prin urmare, varianta de räspuns
de Ia Iitera c este, de asemenea, corectă.

I 19. Răspuns: A, c (primire in proťesie avocat stagiar, 2018)

—

CeIe trei enunţuri au in vedere aspecte din materia faptelor juridice Iicite, respectiv gestiunea de afaceri, plata nedatorată
şi îmbogăţirea fără justă cauză.
Enunţul referitor Ia gestiunea de afaceri (art. 1330-1340 C.civ.) este corect dacă avem in vedere dispoziţiile art. 1338
C.civ., ce recunosc gerantului care continuă gestiunea, cunoscănd impotrivirea voinţei titularului afacerii, numai dreptul Ia a i
se restitui cheltuielile necesare, nu şi cele utile
Dacă un act este îndeplinit cu intenţia de a gratifica (anímus donandi ori animus testandi), nu vor fi aplicabile dispoziţiile
referitoare la imbogäţirea fărä justä cauză, intrucăt in această situaţie imbogăţirea este justificatä, potrivit art 1346 Iit c) teza
finală C.civ., astfet că varianta de räspuns de Ia Iitera B este greşitä.
Tn fine, eĺectul principal aI pläţii nedatorate constă in obiigaţia de restituire ce incumbă accipiensului (art. 1635 coroborat
cu art 1344 C,civ,), Cu toate acestea nu va exista această obligaţie dacă accipiensuide bună-credinţă: a) a lăsat să se
împiinească termenui de prescripţie (dacă ar fi obligat Ia restituire, accipiensui nu se va mai afla in termenul de prescripţie pentru
a solicita plata de Ia adeväratul debitor) [art. 1342 alin. (1) teza I C.civJ; b) s-a hpsit, în oríce mod, de titlui său de creanţă (in
această ipotezä, ar deveni aproape imposibilä dovedirea existenţei creanţei impotriva adevăratului debitor) (art. 1342 alin. (1)
teza a II-a C.civ]; sau c) a renunţat ia garanfiife creanţei (recuperarea creanţei de Ia adeväratul debitor nu ar mai fi insoţită de
garanţiile Ia care s-a renunţat) [art. 1342 alin. (1) teza finală c.civ.j (Fişe, 2019, p. 468-469). Prin urmare, varianta de răspuns
de Ia Iitera C este, de asemenea, corectă.

j 20. Răspuns: A (admitere în magistratură, mai 2018)

Gestiunea de afaceri este faptul Iicit prin care o persoană, numitä gerant, gestionează in mod voluntar şi oportun afacerile
alteî persoane, numită gerat, care nu cunoaşle exislenţa gestiunii sau, cunoscănd-o, nu este in măsură să dosemneze un
mandatar ori să se ingrijească in alt fel de afacerile sale [art. 1330 alin. (1) C.civ.].
Pentru a exista gestiune de afaceri, este necesar, printre altele, ca geratul sä fie străin de operaţiunea sävărşitä de gerant
in interesul Iui, in sensul că geratul poate fie să nu cunoască existenţa gestiunii sau, cunoscănd-o, sä nu fie in măsură să
desemneze un mandatar ori sä se ingrijească in alt fel de afacerile sale, Deci, dacă o persoană incheie mai multe acte pe
TEONA ELENA RĂOULEScU, TUDOR-VLAD RĂOULE5CU EXPLICAŢII 137

seama altei persoane, cu acordul acesteia din urmă, nu vor exista raporturi născute din gestiunea de afaceri, ci din contractul
de mandat.
Pe de altă parte trebuie ca gerantul să acţioneze cu intenţia dea gera interesete altuia; dacä o persoanä lucreazä färă să
ştie Tn interesul altuia (de exemplu, atunci cánd o persoană efectueazá reparaţii Ia un bun, iar ulterior află că nu este aI său),
atunci nu va fi ţinut de obligaţiile prevăzute de Iege pentru gerant, dar va avea dreptul să i se restituie ce a cheltuit, potrivit
regulilor aplicabile imbogäţirii färä justă cauză (Fişe, 2019, p. 466).
Faţä de toate aceste motive, singura variantă corectă de răspuns este A.

21. Răspuns: A, B (primire în proťesic avocat stagiar, 2017)

—

Gestiunea de afaceri constă in fapta voluntară, unilaterală şi Iici(ă a unei persoane (gerano), care săvărşeşte acte materiale
sau acle juridice în interesul altei persoane. fără a primi mandat, din partea acesteia din urmă (gerat) (Fişe, 2019, p. 465).
Actele indeplinite de geranl trebuie să fie necesare sau utile. Actele şi cheltuielile care. fără a fi necesare sau utile, au fost
efectuate pe perioada gestiunii il obligă pu gerat la restituire numai in măsura in care i-au procurat vreun avantaj (ad. 1339
C.civ). Totuşi, atunci când condiţii!e gestiunii de afaceri sunt intrunite, chiar dacă rezultatul nu a fost atins, geratul trebuie să
ramburseze gerantului cheltuielile necesare, precum şi, în limita sporului de valoare, cheltuielile utiÍe făcute de gemnt. potrivit
art. 1337 alin. (1) Cciv. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită, deoarece cheltuieli!e utile se vor restitui
numai in Iimita sporului de valoare, şi nu in integralitate.
O altă obligaţie ce cade în sarcina geratului ca urmare a gestiunii de afaceri este de a executa obligaţflle născute din actele
necesare şi utile care, in numele ori În beneficiul său, au fost incheiate de gerant [ad. 1337 alin. (2) C.civ.]. Aşadar, varianta
de răspuns de Ia Iitera B este corectă. Se impune. totodată determinarea caracterului necesar şi util aI actelor şi cheltuielilor
efectuate. prin raportare Ia momentul Ia care au fost făcute.
ln üne, varianta de räspuns de Ia Iitera A este corectä. intrucät, potrivit art. 1332 teza finală C.civ.. gerantul este obligat să
continue gestiunea incepută chiar şi in cazul decesului geratului, până cánd moştenitorii acestuia din urmä sunt in mäsură
să o preia. Aşadar, gerantul care incepe să efectueze acte de gestiune din proprie iniţiativă, pentru o altă persoană, nu poate
abandona efectuarea Ior, decât in anumite situaţii de excepţie.

22. Răspuns: A (admitere INM, 2013)

Intrebarea urmăreşte să veňfice cunoştinţele din materia faptului juridic Iicit, mai precis din materia gestiunii de afaceri.
Astfel. odată incepută gestiunea afacerilor altuia, gerantul are obligaţia dea o continua pănă cănd geratul sau moştenitorii
săi sunt in măsură să o preia (ad. 1332 C.civ). Dacâ insá gerantul decedeazä pe parcursul gestiunii. obligaţia de mai sus se
transmite către moştenitorii care cunosc gestiunea, care vor fi ţinuţi să o continue in aceleaşi condiţii ca şi gerantul. astfel cum
prevede art. 1333 C.civ, In aceste condiţii, varianta de răspuns de Ia litera A este, in mod evident. corectă.
Dacă gerantul acţionează in nume propriu (adicä a incheiat actele juridice în numele său, dar pe seama geratului). atunci
eI va răspunde faţă de terţii cu care a contractat penlru obligaţiile asumate, indiferent dacă gestiunea a fost utilă sau nu pentru
gerat [art. 1336 alin. (1) teza I C.civ.J. Terţii řnsă íşi pästrează dreptul de regres impotriva geratului pentru orice prejudiciu
nerecuperat cauzat prin neexecutarea obligaţiilor de către gerant faţă de ei (ad. 1336 alin. (1) teza flnală C.civ.]. Prin urmare,
varianta de räspuns de Ia Iitera B este greşită.
Dacă insă gerantul acţionează in numele geratului (adică a incheiat actele juridice in numele şi pe seama geratului),
atunci eI nu va räspunde faţă de terţi decăt dacă geratul nu este obligat faţä de aceştia, avănd astfel o răspundere subsidiară
motivatä de faptul că terţii cunoşteau gestiunea (art 1336 alin. (2) C.civ.] (Fişe, 2019, p. 467). Aşadar, şi varianla de răspuns
de la Iitera c este greşită.

l 23. Răspuns: C (admitere in magistratură, iunie 2019)

capacitatea de exerciţiu cerută in materia gestiunii de afaceri, diferă după cum este vorba despre persoana geratului sau
cea a gerantului: în timp ce gerantul trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu Ia momentul efectuării gestiunii, în privinţa
geratului nu trebuie indeplinită vreo condiţie referitoare Ia capacitate (Fişe, 2016, p. 451). Prin urmare, varianta de răspuns
de Ia Iitera A este greşítă.
Obiectul gestíunii de afaceri poate consta atăt în faple materiale (de exemplu, repararea unui bun), căt şi in acte juridice
(de exemplu, plata unei datorii care generează penalitäţi), neputănd insă depăşi Iimitele unui act de administrare, prin rapodare
Ia întreg patrimoniul geratului (de exemplu, vânzarea unor bunuri perisabile, supuse stricăciunii sau alterării) (Fişe, 2018,
p. 451). Deci, şi varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşită.
Gestiunea de afaceri dă naştere Ia obligaţii in sarcina geratului, in esenţä, numai cu privire Ia cheltuielile necesare ori utile;
cu toate acestea, geratul este obligat să restituie gerantului şi cheltuielile care, färă a fi fost necesare ori utile, au ťost efectuate
pe perioada gestiunií, dar numai în măsura in care i-au procurat vreun avantaj (art. 1339 c.civ.). Drept consecinţă, varianta de
răspuns de Ia Iitera C este singura corectă.

J
l 38 EXFLICAŢII DREPT CIVIL. 111. TEORIA GENERALÂ A OBLIGAŢIILOR

j 24. Răspuns; B (admirere ÍNM, noiembrie 2019,)

Potrivit art 1333 C.civ., moştenitorii gerantului care cunosc gestiunea sunt ţinuţi să continue atacerile incepute de acesta
din urmă, in aceleaşi condiţii ca si gerantul. Per a contrario. mostenitorii care nu aveau cunoştinţă despre gestiune, nu au
această obligaţie. In consecinţă, varianta de răspuns de la litera A este greşită.
Tot greşită este şi varianta de räspuns de Ia litera C. intrucăt geratul trebuie sä restituie gerantului dobănzile aferente
cheituielilor necesare si utite po care gerantul le-a efectuat, dar nu din ziua în care I-a intiinţat pe gerat despre gestiunaa
incepută, ci chiar din ziua Tn care au fost efectuate.
Varianta corectă de räspuns este cea de Ia litera B, având în vedere art. 1333 C.civ., redat in primul paragraf al explicaţiilor
AstfeL moştenitorii gerantului nu sunt ţinuţi sä continue afacerile incepute de gerant, chiar dacă aveau cunoştinţă de acestea
dacä autorul lor a acţionat cu intenţia de a gratifica geratul, in acest caz nemaifiind vorba despre o veritabilă gestiune de
afaceri art 1330 alin. (3) C.civ.
—

25. Răspuns: B, C (primire in proťesie avocat definitiv, 2014)

—

ĺn speţa dată. B. a acţionat ca un gerant aI afacerilor altuia, eĺectuánd fapte materiale si incheind acte juridice in scopul
salvării casei lui A., care fusese afectată de un incendiu. Este. fâră indoială, că actele indeplinite de B, au fost utile Iui A.,
utilitatea apreciindu-se la momentul care B. te-a făcut, astĺel cum menţioneazä art. 1337 alin. (3)Cciv. Prin urmare, chiardacă
imobilul Iui A. a pierit ulterior din cauza unui cutremur, acestuia tot Ti va reveni obligaţia de rambursare a gerantului (4.) Prin
urmare, varianta de răspuns de la litera C este corectă, in timp ce varianta de răspuns de la litera A este greşită.
In ceea ce priveşte intinderea obligaţiei de restituire. art 1337 alin. (1) C.civ. prevede cä geratul este ţinut să ramburseze
gerantului cheltuielile necesare, precum şi, in limita sporului de valoare, cheltuielile utile fäcute de gerant, impreună cu dobănzile
din ziua in care au fost efectuate. Prin urmare, şi varianta de răspuns de Ia itera B este corectă.

I 26. Răspuns: C (admitere 1NM şi in magistraturâ, 2014)

Ratificarea reirezintă inläturarea efectelor sancţiunii inopozabilitäţii actului in situaţia in care acesta a fost incheiat in lipsa
sau cu depäşirea puterii dea reprezenta (art. 1311 C.civ). Conform art. 1312 C.civ., ratificarea produce efecte retroactive,
respectiv chiar dc la momentul incheierii actului cu terţul de cătrc cct cäruia ii lipsea imputernicirea sau care ii dcpöşise
limitele imputernicirii primite,
ln mod sirnilar, ratificarea poate interveni i in materia estiuriii de aĺaceri, a[unci când yestiuriea cuprinde şi iriciieierea de
cätre gerant de acte juridice in numele şi pe seama gerantului. Insă, potrivit art. 1340 C.civ,, gestiunea ratificată va produce
efectele unui mandat nu de la momentul ratificării, ci de la momentul la care gestiunea a fost incepută, motiv pentru care
varianta de raspuns de la litera A este greşită.
Gestiunea de afaceri nu incetează nici in cazul morţii gerantului şi nici in cazul decesului geratului AstfeL dacä ceI care
decedează este gerantul. atunci moştenitorii acestuia care aveau cunoştinţă de gestiune vor fi obligaţi să o continue, in
aceleaşi condiţii ca şi autorul lor (art. 1333 C.civ.), in timp ce dacă geratul este ceI care decedează, gerantul va avea obligaţia
să continue gestiunea pânâ când aceasta va putea fi preluatä de moştenitorii celui decedat (art. 1332 C.civ). Tn consecinţă, şi
varianta do răspuns de la litera B este greşitä.
Dacă sunt indeplinite condiţiíle gestiunü de afaceri, geratul are obligaţia indemnizării gerantului, chiar dacă rezultatul nu
a fost atins
Obligaţia de indemnizare ce revine geratului care s-a impotrivit inceperii sau continuării gestiunii este imitată, prin art 1338
alin (1) teza I C civ Ia restituirea cheltuielilor necesare Dacă, in aceeaşi ipoteză a manifestării impotrivirii geratului faţä de
începerea sau continuarea gestiunii. gerantul ii cauzează un prejudiciu, răspunderea reparatorie se va angaja indiferent de
forma de vinovăţie[ad. 133B alin. (2)C.civ.](G.A. ULuIru, in FL.A. BAIA5, E CHELARU. R. CON5TANTINOvIcI, L Mcovei. Noui
Codcivii, Comentariu pe adicole, ed. a 2-a. Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2014, p. 1478). Tn consecinţă, varianta de răspuns de
Ia litera C este corectă.

I 27. Răspuns: A, B (primire În profesie avocat sta giar, 2017)

—

Dacă sunt intrunite condiţiile gestiunii de afaceri, aceasta va da naştere la obligaţii atăt in sarcina gerantului. câi şi a
geratului, unuI faţă de altul şi fiecare faţă de terţi.
Căt iI priveşte pe gerant, acesta are. printre altele, următoarele indatoriri faţă de gerat: să iI înştiinţeze despre gestiunea
incepută de indată ce acest lucru este posibil (art. 1331 C.civ,); să continue gestiunea începută pănă când o poate abandona
fără riscul vreunei pierderi ori pánă cănd geratul, personal sau prin reprezentanL ori, dupä caz, moştenitorh acestuia sunt in
măsură să o preia (art. 1332 C.civj: să se ingrijească de interesele geratului cu diligenţa pe care un bun proprietar o depune
in administrarea bunurilor sale [art. 1334 alin. (1) C.civ.] etc, (a se vedea Fişe, 2019, p. 466). Asadar, varianta de räspuns de
Ia litera A este corectă.
Tn privinţa geratului, art. 1337 alin, (2) C.civ, prevede că acesta trebuie să execute obligaţüle născute din actele necesare
şi utile care, in numele ori in beneficiul lui, au fost incheiate de gerant, iar alin. (1) al aceluiaşi articol iI obligă să ramburseze
TEONA ELENA RĂDULESCU TUDOR-vLAO RĂDULESCU EXPLICAŢII 139

gerantului toate cheltuielile necesare. precum şi, Tn Iimita sporului de va!oare. cheltuielile utile făcute de acesta. Împreună cu
dobânzile din ziua in care au fost efectuate.
Prin urmare. dacă varianta de räspuns de la Iitera B este corectă. aceasta preluănd in fapt textul art. 1337 alin. (2) Cciv..
varianta de răspuns de Ia Iilera C este greşitä. intrucăt geratul trebuie să restitUie gerantului numai în limita sporului de valoare
cheltuielile utile făcute de acesta din urmă, indiferent dacă gesliunea de afaceri şi-a atins sau nu rezultatuL

28. Răspuns: A (primire in profesie avocat stagiar, 2014)

—

Starea de necesitate este o cauză care inlătură caracterul ilicit al faptei. Codul civil nu conţine o definiţie a stării de necesitate.
insă se poate apela la definiţia din Codul penaL Prin urmare, se af]ă in stare de necesitate persoana care sävărşeşte fapta
pentru a saiva de la un pericol ímediat, şi cam nu putea fl inlăturat altťei. viaţa, integritatea corooraiă sau sănătatea sa od a
aitei persoane sau un bun important ai său od al altei persoane sau un interes generai. dacă umiăriie faptei nu sunt vădit mai
grave decát cele cam s-ar fi putut produce în cazui in care pedcolui nu era iniăturat (art. 20 alin. (2) cpen.].
Potrivit art 1361 cciv., cei cam, aflat in stare de necesitate, a distrus sau a detedorat bunudie altuia pentru a se apăra pe
sine od bunudle proprii de un prejudiciu sau pedcol iminent este obhgat să repare prejudiciui cauzat. potdvit regulüoraphcabüe
imbogăţidi fărä justă cauză. ln consecinţă, intr-o asemenea situaţie. nu sunt incidente regulile räspunderii civile delictuale. ci
cele ale imbogăţirii färä justä cauză (Fişe, 2019, p, 486-487).
Aşadar, varianta de răspuns de la Iitera A este cea corectă, celelalte fiind, in mod evident, greşite.

I 29. Răspuns: C (admîtere 1NM şi în magistratură, 2015)

In materia gestiunii de afaceri, gerantul este dator să se ingrijească de interesele geratului cu diligenţa pe care un bun
proprietar o depune in administrarea bunurilor sale [ad. 1334 alin. (1) Ccivj când gestiunea a urmărit să iI apere pe gerat de
o pagubă iminentă, gerantul nu răspunde decăt pentru prejudiciile cauzate geratului cu intenţie sau din culpă gravă, potrivit
art 1334 alin. (2) Cciv. Prin urmare, varianta de räspuns de Ia Iitera A este greşită, intrucăt prevede faptul că in situaţia unei
gestiuni de afaceri prin care s-a urmărit evitarea unei pagube iminente, geratul räspunde doar pentru acele prejudicii cauzate
cu intenţie, omiţăndu-se astfel angajarea răspunderii acestuia şi pentru cazul in care prejudiciile au fost cauzate din culpă
gravă. Atât intenţia, cât şi in culpa trebuie dovedite de gerat, iar gravitatea culpei rämăne Ia aprecierea instanţei.
O altă obligaţie a gerantului este aceea de a-I inştHnţa pe gerat despre gestiunea incepută, de indatä ce acest ucru este
posibil, potrivit art. 1331 Cciv. Astfel, varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşitä, deoarece Iegea nu prevede un anumit
termen Tn care trebuie inşiiinţat geratul, acest fapt juridic Iicit trebuie doar adus Ia cunoştinţa geratului căt mai repede cu putinţă
pentru ca acesta din urmă să preia gestiunea.
În ceea ce priveşte varianta de răspuns de Ia Iitera c, menţionăm că utilitatea sau necesitatea actelor sau cheltuielilor
efectuate pe parcursul gestiunií se apreciază Ia momentul Ia care gerantul Ie-a făcut potrivit art. 1337 alin. (3) cciv, In situaţia
in care pe perioada gestiunii au fost efectuate anumite acte şi cheltuieli, dar care nu sunt necesare sau utile, acestea iI obligă
pe gerat Ia restituire numai in măsura in care i-au procurat vreun avantaj (art. 1339 Ccivj. Aşadar, varianta de răspuns de Ia
Iitera C este corectă.

30. Răspuns; c (primire in profesie avocat detinitiv, 2017)

—

Fapta Iui 0.. care, fără a primi mandat din partea proprietarului (E.), a angajat o firmä de construcţii pentru a repara
distrugerea cauzată de o fudună Ia acoperiuI casei vecinului (E), constituie o gestiune de afaceń. Actele indeplinile de gerant
sunt necesare şi utile. intrucât, prin reparaţiile efectuate Ia acoperiş, se urmărea evitarea unei pagube in patrimoniul Iui F.
Mai mult. potrivit art. 1334 alin. (2) C.civ., dacä gestiunea a fost făcută in scopul de a-I apära pe gerat de o pagubă iminenlă.
gerantul nu răspunde decăt pentru prejudiciile cauzate geratului cu intenţie sau din culpä gravă. Tn consecinţă, prăbusirea unor
bucäţi din pereţii exteriori ai casei ca urmare a inültraţiilor de apă din timpul furtunii, nu atrage răspunderea gerantului. intrucăt.
in condiţiile date, nu existâ nici intenţia şi nici culpa gravä a Iuí D. Aşadar, instanţa va respinge cererea principală a Iui E de
despăgubire, ca urmare a producerii prejudiciului din cauze neimputabile gerantului.
De asemenea, atunci cănd condiţiile gestiunii de afaceri sunt indeplinite, geratul (E.) va fi ţinut să ramburseze gerantului
cheltuielile necesare efectuate. In plus. art. 1337 alin. (1) Cciv. stabileşte că geratul trebuie sä ramburseze aceste cheltuieli,
chiar şi atunci cănd rezuttatul gestiunii nu a fost atins, intrucăt caraclerul necesar sau util aI actelor şi cheltuielilor se apreciazá
Ia momentul Ia care gerantul Ie-a făcut [art. 1337 alin. (3) cciv.j. Aşadar, E va trebui să-i restituie Iui D, suma de 10.000 de Iei
şi. prin urmare. instanţa va admile in parte cererea reconvenţională. D. are dreptul doar Ia suma de bani efectiv plătită firmei
de construcţii, şi nu Ia intreaga sumă de 20000 de Iei. In consecinţă, doar varianta de răspuns de Ia Iitera c este corectă.
Amintim că in ceea ce priveşte raporturile cu terţiL geratul trebuie să execute obtigaţiite näscute din actele necesare şi
utile care, in numele ori in beneĺiciul său, au fost incheiate de gerant cu aceştia [ad. 1337 alin, (2) C.cívJ, AstfeL dacă adele
incheiate cu terţii nu sunt necesare ori utile, geratul va răspunde faţă de terţi numai dacä i-au procurat vreun avantaj (art. 1339
C.civ.), iar dacä gerantul a acţionat in nume propriu, este ţinut faţă de terţii cu care a contractat, fără a Iimita dreptul oricăruia
dintre aceştia dea se regresa impotriva geratului [art. 1336 alin. (1) Cciv.].
140 EXPLICAŢII DREPT CIVIL. 111. TEORIA GENERALÄAOBLIGAŢIILOR

31. Răspuns: C (primire in proťesie avccat stagiar, 2018)

—

Codul civil nu conţine o definiţie a stării de necesitate. Potrivit art 1361 C.civ., ceI care, aflat în stare de necesitate, a distrus
sau a deteriorat bunurile aituia pentru a se apăra pe sine oi bunurile proprii de un prejudiciu sau pericol iminent este obligat
să mpare prejudiciul cauzat, potrivit reguliior aplicabiie imbogăţirii fârä justă cauză.
Se află in stare de necesitate persoana care sävârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol imediat şi care nu putea
fi inlăturat altfeL viaa. integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al aitei
persoane sau un interes generaL dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât ceie care s-ar fiputut produce in cazul in
care pericolul nu era inläturat (art 20 alin. (2) Cpen.] (Fişe, 2019, p 487)
In consecinţă, in speţa dată, X, va răspunde in temeiul imbogăţirii fără justă cauză, astfel că va exista obligaţia de restituire
cu respectarea đublei Iimite impuse de dispoziţiile art. 1345 leza finală Cciv şi de cele ale art. 1347 alin. (1) Cciv.: ceI care şi-a
mărit patrimoniul va fi ţinut să restituie doarin măsura creşlerii patrimnniului său, dacä subzistă la momentul introducedi cererii
de chemare injudecală. in timp ce aceIa care şi-a micşorat patrimoniul nu poate pretinde mai mult decăt diminuarea respectivä.
In consecinţă. acţiunea Iui Y, va fi admisă numai in pade. in limita imbogäţirii Iui X., astfel că varianta de răspuns de Ia
Iitera C este singura corectă.

32. Räspuns: B (admitere INM şi in magistraturä, septombrio 2018)

Una dintre condiţiile gestiunii de aaceri se referă Ia atitudinea pärţilorfaţa de gestiunea de afaceri AstfeI, in timp ce geratul
trebuie sä fie sträin de gestiune (in sensul cä acesta poate fie să nu cunoascä existenţa gestiunii. fte sä cunoască existenţa
qestiunii, dar să nu fie in măsură să desemneze un mandatar ori sä acţioneze in alt fel pentru afacehle sale), gerantul trebuie
să acţioneze cu intenQa de a gera interesele altuia; dacă o persoană lucrează in interesui altuia färă să ştie, atunci nu este
ţinut de obligaţiile prevăzute de Iege pentru gerant; in acest caz, persoana respectivä va avea dreptul Ia restituirea cheltuielilor
efectuate, potrivit regulilor aplicabile imbogăţirii fără justă cauzä [art. 1330 alin. (2) c.civJ, iar dacă o persoană administrează
afacedte alteia cuintcnţia dea o gratifica, nu se voraplica regulile gestiunii de afaceri [ad. 1330 alin. (3)C.civ]. ci cele specifice
actelor cu titlu gratuit (a se vedea în acest sens. Fişe. 2019, p. 466).
In consecinţă, varianta de răspuns de Ia litera B este singura corectă, celelalte două, fiind efecte ale gestiunii de afaceri.
urmănd a fi considerate greşite

I 33. Răspuns: B, c (primire in proťesie avocat stagiar, 2015)

—

Condiţflle plăţii nedatorate sunt următoarele- (1) sä existe o platä, in sens obiectiv: <2) datoria a cärei stingere s-a urmărit
prin plată să nu existe şi (3) plata sä fi fost äcuM din ero3re
Cu privire Ia prima condiţie. amintim cä existenţa pläţii, in sens obiectiv, trebuie dublată şi de un element intenţional.
respectiv voinţa dea stinge o datorie. Din aCesie considerente, dacă plata a ĺost făcută cu orice aR Litlu. spre exelllplu, cu
titlu de Iiberalitate sau gestiune de aĺaceri, aceasta nu va fi supusă restituirii, astfel cum prevede si art 1341 alin. (2)Cciv, In
consecinţă, varianta de răspuns de la Iitera A este greşitä.
cea de-a doua condiţie cere ca datoria care se doreşte a fi stinsă prin plată să nu existe Deci, dacă este vorba despre
o oblżgaţie afectată de o condiţie suspensivă. dacă plata este făcută pendente conditione, aceasta nu este datorată. intruct
datoria (şí dreptul corelativ) incä nu s-a näscut. Prin urmare, plata fäcutä inainte de implinirea condiţiei suspensive este supusă
restituirii. astfel incăt varianta de răspuns de Ia Iitera C este corcctă.
Căt priveste obligaţia afectată de termen suspensiv, in principiu, plata făcută pendente tennine reprezintă o renunţare
la bcncficiul tormonului din partca dcbitorului, iar plata ectc valabilă. drcptul crcditomIui dea c primi fiind näscut. Dacä insä
plata făcută pendente termine a fost provocatä prin dot sau violenţă, atunci nu mai putem vorbi despre o renunţare valabilă la
beneliciul termenului pe care o face debitortjl, situaţie in care, potrivit ad. 1343 c.civ acesta va putea cere restituirea a ceea
cea plătit prin constrăngere sau eroare provocată. Aşadar, şi varianta de räspuns de la Iitera B este corectă.

I 34. Răspuns: A, Ç (admitere in magistratură, aprilie 2017)

Plata nedatorată presupune executarea unei obligaţii de către o persoană care nu era ţinutä la acea obligaţie şi care nu
a fost făcută cu intenţia dea plăti datoria altuia[art. 1341 alin. (1)Cciv.), Acest fapt Iicit dă dreptul la restituirea a ceea ce s-a
plätit färä să fi existat datorie, cu excepţia situaţiei in care plata (insemnănd executarea benevolă, în natură a unei obligaţii) a
fost făcută cu titlu de Iiberalitate sau gestiune de afaceri [art. 1341 alin. (2) C.civ].
Dacă obligaţia este afectată de un termen suspensiv, plata efectuatä de debitor pendente terrnine este o platä valabil făcută,
având semníficaţia renunţării Ia beneficiul termenului prevăzut in favoarea sa. Dacă insă plata s-a făcut prin doI sau violenţă
(nu insă şi din eroare), aceasta va fi asimilată unei plăţi nedatorate, in temeiul art. 1343 teza l C.civ., flind supusă restituirfl.
Asadar, variantele corecte de răspuns sunt A si C, varianta de räspuns de Ia Iitera B fiind greşitä, intrucăt, astfel cum am
arătat, ce s-a plätit cu titlu de gestiune de aĺaceri nu este supus restituirii.

2—T— -
TEONA ELENA RÄDULESCU, TUDOR-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII 141

35. Răspuns: s, C (admitere in magistratură, august 2013)

I
Executarea Unei obligaţii de Către 0 persoană care flU era ţinută Ia acea obligaţie şi care flU a fost făcUtă CU intenţia dea
plăti datoria altuia, se numeşte plată nedatoratä [ad. 1341 alin. (1) C.civ.J, Acest fapt Iicit dă dreptul Ia restituirea a ceea ce s-a
plätit fără să fi existat datorie, cu excepţia situaţiei in care plata (insemnănd executarea benevolă, in natură a unei obligaţii)
a fost făcută cu titlu de Iiberalitate sau gestiune de afaceri [ad. 1341 alin. (2) C.civ.]. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia
Iitera A este greşită.
Dacä debitorul a făcut plata inainte de implinirea termenului suspensiv (pendente termîne), plata făcută este datorată
şi duce Ia stingerea obligaţiei, motiv pentru care nu dă naştere dreptului de restituire. Dacă insă plata înainte de implinirea
termenului suspensiv a fost făcută prin doI sau violenţä, aceasta este supusă restituirii, in temeiul art 1343 C.civ, Din aceste
considerente, varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă.
In aceIaşi timp, nu există obligaţie de restituire nici in situaţia in care, in urma plăţii, ceI care a primit-o cu bună-credinţă a
Iăsat să se implinească termenul de prescripţie ori s-a Iipsit, in orice mod, de titlul säu de creanţă sau a renunţat Ia garanţiile
creanţei [art. 1342 alin. (1) C.civ.]. Astfel, şi varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă.

I 36. Răspuns: C (primire in profesio — avocat sta giar, martie 2019)

Orice plată făcută are drept scop stingerea unei datorii preexistente. In plus, ad. 1341 alin. (3) C.civ. instituie prezumţia
relativă conform căreia plata s-a făcut cu intenţia de a stinge o datorie proprie.
Ori de căte ori o platä a fost făcută färă a exista o datorie, vor deveni aplicabile regulile plăţii nedatorate, ceI care a plătit
devenind solvens şi avănd dreptul de cere restituirea plăţii de Ia ceI care a primit-o, devenit accipiens.
Aşadar, in speţa dată, X. este solvens, iar Y. este accipiens pentru suma de 50.000 de Iei.
Varianta de räspuns de Ia Iitera A este greşită deoarece prezumţia ce trebuŕe inlăturată nu este cea a efectuării plăţii cu
intenVa dea gratifica, ci este cea referitoare Ia efectuarea plăţii cu intenţia dea stinge o datorie proprie, astfel cum am arătat
mai sus.
Varianta de răspuns de Ia Iitera B este, de asemenea, greşită, intrucăt între X. şi Y. obligaţia este perfectă, şi nu naturală,
cum ar fi intre Y. şi Z., dacă dreptul primului s-ar fi prescris.
Răspunsul este greşit şi dacă avem in vedere dispoziţîle art. 1342 alin. (1) teza I C.civ., deoarece, in speţă, Y. nu a Iăsat
să se implinească termenul de prescripţie, ci acesta era deja prescris Ia momentul Ia care X. a făcut plata.
In fine, singura varianta corectă de răspuns este cea de Ia Iitera C, prin raportare Ia dispoziţiile art. 1342 alin. (1) teza finală
C.civ. Astfel, dacă Z. constituise in favoarea Iui Y. o ipDtecă pentru garantarea obligaţiei de restituirea împrumutului sumei de
50.000 de Iei, iar ca urmare a restituirî sumei de către X., cu bună-credinţă, Y. a renunţat Ia respectiva garanţie, acţiunea Iui
X. impotriva Iui va fi respinsă. Singura opţiune rămasä Iui X, va fi aceea dea se îndrepta împotriva fostului soţ Z., în temeiul
subrogaţiei Iegale in drepturile creditorului, aşa cum prevede şi art 1342 alin. (2) C.civ.

I 37. Răspuns: A, c (primire in profesie — avocat definitiv, 2015)

Pentru exercitarea acţiunii in restituire bazată peimbogăţire färä justă cauză trebuieindeplinite, pe de-o parte, condiţii materiale,
iar, pe de altă parte, condiţii juridice (pentru dezvoltäri, a se vedea Fişe, 2019, p. 469-470). Dintre condiţiile juridice, amintim:
(1) mărirea patrimoniului in detrimentul micşorării celuilalt să nu fie imputabilă celui imbogăţit, acesta fiind de bunä-credinţă
(art. 1345 C.civ.); (2) absenţa oricărei alte acţiuni în justiţie pentru recuperarea pierderii suferite (art. 1348 C.civ.) şi (3)imbogäţirea
să subziste Ia data sesizării instanţei [art. 1347 alin. (1) Cciv], Faţă de aceste considerente, este evident că variantele corecte
de răspuns suntAşi C, in timp ce varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşită, avănd in vedere cä in materia imbogăţirii fără
justă cauză imbogăţirea nu trebuie să fie imputabilă celui al cărui patrimoniu s-a mărit.

I 38. Răspuns: A, B, c (C a fost adăugat in urma admiterii contestaţiilor) (admitere INM şi în magistratură, 2017)
Îmbogăţirea fără justă cauză reprezintă faptul juridic Iicit ce presupune o mărire a patrimoniului unei persoane pe seama
micşorării patrimoniului altei persoane, fără a exista temei juridic pentru aceasta (Fişe, 2019, p. 470). Este vorba despre o
imbogăţirejustificată, deci nu există drept Ia restituire: in cazul executärii unei obligaţii valabile; in cazul neexercitării de către
ceI păgubit a unui drept în contra celui imbogăţit; in cazul unui act indeplinit de ceI păgubit in interesul său personal şi, exclusiv,
pe riscul său, ori, după caz, cu intenţia dea gratifica (art. 1346 C.civ).
Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă.
Căt priveşte varianta de răspuns de Ia Iitera A, şi aceasta este corectă, intrucăt una din condiţiile de admisibilitate ale
acţiunii in restituire bazată pe imbogăţirea fără justă cauză este ca imbogăţirea să subziste Ia data sesizării instanţei [art. 1347
alin. (1) C.civ.].
Referitor Ia varianta de răspuns de Ia Iitera C, a se vedea explicaţia oferită de Comisia de soluţionare a contestaţfllor Drept
—

civil: (...) şi varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă, întrucât nu poate exista drept Ia restituire intemeiat pe imbogăirea
fără justă cauză, decipe un fapt juridic Iicit, atunci când imbogäţirea rezultä dintr-o conduită i/icită, pentru că cete douä izvoare
de obiigaţü— faptui juridic Iicit şi ťaptul juridic ilicit— dau naştere, fiecare, unui alt tip de răspundere, care nu se pot cumula. De
asemenea, art 1348 C.civ, instituie caracterul subsidiar al acţiunii intemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză.
142 EXPLICAŢII DREPTCIVIL, 111. TEORIAGENERALAAOBLIGAŢIiLOR

§4. Fapteie ilicite şi celelalte fapte juridice extracontractuaie cauzatoare de prejudiciu

39. Răspuns: B, C (admitere JNM şi în magistratură, 2014)

Varianta de răspuns de Ia Iitera A se referă Ia răspunderea pentru fapta altuia, mai exact Ia răspunderea pentru fapta minorului
sau a celui pus sub interdicţie. Tn această formä de răspundere delictuală, condiţiile pe care victima trebuie sä Ie dovedeascä
sunt urmätoarele: existenţa prejudiciului, existenţa faptei ilicite i raportul de cauzalitate intre faptă şi prejudiciu, Aceste condiţii
se analizează in persoana celui pus sub interdicţie, inlrucăt acesla este autorul propriu-zis aI faptei pentru care tulorele esle
chemat să răspundă, Condiţia existenţei vinovăţiei autorului nu trebuie insă indeplinitä, intrucát räspunderea pentru fapta altuia
subzistă chiar dacä fäptuitorul, fiind lipsit de discernämănt, nu räspunde pentru fapta proprie [art. 1372 alin. (2) C.civ.]. Drept
urmare, această variantă de răspuns este greşită.
Căt priveşte ceI chemat să răspundă pentru prejudiciul cauzat, art. 1357 alin. <1) C.civ. dispune foarte clar: cel care cauzeazä
altuia un prejudiciu, printr-o faptă ihcitä sävărşitä cu vinovăţie, este obligat să il repare. lnsä, Codul actual, Tn art 1369 C.civ.,
vorbeşte şi despre răspunderea altor persoane, inspirăndu-se din dreptul penal, respectiv a instigatorului, a complicelui şi
a tăinuitorului, care vor răspunde solidar cu autorul faptei. Tot solidar cu autorul faptei va fi şí ceI care a impiedicat, in orice
fel, ori a intărziat chemarea in judecatä a autorului faptei ilicite [art. 1269 alin. (2) C.civ.J, astfel cä varianta de räspuns de Ia
Iitera B este corectă.
După cum există sau nu posibilitatea unei evaluäri bäneşti directe a prejudiciului, se face deosebire intre prejudiciul
patrimonial (care poate fi material şi corporal) şi ceI nepatrimonial (este vorba de un astfel de prejudiciu in cazul prejudiciului
estetic, aI atingerii aduse onoarei sau demnitäţii, aI suferinţei provocate de durerile fizice, al suferinţei de ordin afectiv etc.)
(Fise, 2019, p. 475-476).
Întrucăt prejudiciul nepalrimonial suferit de o persoanä esle indisolubil Iegat de victimă, dreptul Ia despägubire nu va putea
Ii cedat decăt in cazul cănd a fost stabilit printr-o tranzacţie sau printr-o hotărăre judecătorească definitivă [art. 1391 alin. (3)
C.civ1. Prin urmare, varianla de răspuns de Ia Iitera C este corectä.

I 40. Răspuns: A, B (primire în profesie avocat definitiv, 2014)

—

Potrivit art 1374 alin. (2) C.civ., nicio aitä persoanä, in afara comÜentului, nu răspunde pentru fapta prejudiciabilä sävě3rşitä
de minorul care avea calítatea de prepus Cu toate acestea, in cazul in care comitentul este pärintele minorului care a
săvărşit fapta ilicită, victima are dreptul dea opta asupra temeiului răspunderii, Raţiunea acestei dispoziţii constă Tn aceea că
fundamentarea räspunderii comitentului implică o asumare totalä şi exclusivä din partea acestuia pentru tot ceea ce prepusul
sävăreçto in cadrul insärcinärilor primito. Dacă minorul are calitatca de propus Tn baza unui contract do muncä, atunci eI osto
asimilat majorului in privinţa executärii acestui contract, ceea ce Iipseşte de suport angajarea räspunderii pärinţilor sau a altei
persoane căreia ii revenea obligaţia de supraveghere pentru prejudiciul cauzat prin săvărşirea unei fapte Iegate de această
executare (Fişe, 2019, p. 507).
Rapodat la aceste explicaţii, variantele de räspuns de Ia Iiterele A şi B apar ca fiind corecte, Tn timp ce varianta de răspuns
de Ia Iitera C este gresită.

j 41. Răspuns: B (primire în proťesie avocat stayiar, 2013)

—

ĺn materia răspunderii civile delictuale, regula o conslituie repararea integrală a prejudiciului cauzat, astfel cum prevede
art 1365 alin (1) Cciv, indiferent de forma de vinoväţie, Cu toate acestea, dacä existä şi vinovăţie concurentä din partea
victimei, atunci se va ţine seama de aceasta in stahilirea intinderii despňgiibirilor Astfel, in cazul în care victima a cnntrihuil
cu intenţia sau din culpă la cauzarea ori Ia mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, in tot sau in parte, deşi putea să o facă,
cel chemat să răspundä va b ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o [art. 1371 alin. (1) C.civ.J, Din acest
motiv, varianta de răspuns de Ia litera A este greşită.
Tn privinţa răspunderii pentru prejudiciile cauzale de animale, proprielarul animalului sau ceI care se serveşte de eI răspunde,
independent de orice culpä, de prejudiciul cauzat de animaL chiar dacă aceasta a scăpat de sub paza sa (art. 1375 Ccivj. Prin
urmare, varianta de răspuns de la litera B este corectă.
Tn fine, in materiedelictuală, existenţa discernămăntului este o cerinţä a vinoväţiei, condiţie esenţială pentru atragerea ráspundeńi
pentru fapta ilicitä. Lipsa discernămânlului este sinonimä cu absenţa factorului intelectiv şi, deci, cu Iipsa vinovăţiei. Persoana
care, atunci cănd a săvărşit fapta păgubitoare, era intr-o stare, chiar vremelnică, de tulburare a minţii care l-a pus in neputinţă
de a-şi da seama de urmările ĺaptei sale nu va li ţinută räspunzătoare pentru paguba cauzată [art. 1367 alin. (1) C.civ.]. Cu
toate acestea, ceI care a cauzat prejudiciul este räspunzător dacä starea vremelnicä de tulburare a minţii a fost provocatä de
eI insuşi, prin beţia produsă de alcool, de stupefiante sau de alte substanţe [art. 1367 alin. (2) C,civ]. Prin urmare, dacă autorul
prejudiciului era lipsit de discernămănt Ia momentul faptei, insă aceastä stare vremelnică de tulburare a minţii a fost provocatä
chiar de el, acesta va fi räspunzätor asemenea unei persoane aI cărei discernämănt nu fusese afectat la momentul comiterii
deliclului. Aşadar, varianla de răspuns de Ia Iitera C este incorectă.
TE0NA ELENA RĂDULESCU, TUD0R-VLAO RĂOULESCU EXPLICAŢII 143

42. Răspuns: B (admitere în magistraturâ, august 2013)

În materia răspunderü civile delictuale, prejudiciul se repară integral, dacă prin Iege nu se prevede altfel [art. 1385 alin. (1)
C.civ.]. Despăgubirea trebuie sä cuprindă pierderea suferită de ceI prejudiciat, câştigul pe care in condiţii obişnuite eI ar fi
putut să iI realizeze şi de care a fost ipsit, precum şi cheltuielile pe care Ie-a fäcut pentru evitarea sau Iimitarea prejudiciului
[art. 1385 alin. (3)Cciv.]. ln plus, principiul reparării integrale a prejudiciului presupune şi repararea pierderii şansei dea obţine
un avantaj sau de a evita o pagubä, proporţional cu probabilitatea obţinerii acelui avantaj, ţinând cont şi de imprejurări şi de
situaţia concretă a victimei [art. 1385 alin. (4) C.civ.].
Astfel, prin raportare Ia principiul expus pe scurt Tn răndurile de mai sus, putem afirma că singura varianta de räspuns
corectă este cea de Ia Iitera B, celelalte tiind, in mod evident greşite.

I 43. Răspuns: C (admitere in magistratură, aprilie 2017)

Există anumite situaţii reglementate de dispoziţiile Codului civil, Tn care, deşi fapta sävârşitä provoacä un prejudiciu altei
persoane, răspunderea nu este angajată, intrucăt caracterul ilicit aI faptei este inlăturat. AstfeL cauzele care inlătură caracterul
ilicit sunt a) Iegitima apărare; b) starea de necesitate; c) indeplinirea unei activităţi impuse ori permise de Iege sau ordinul
superiorului; d) divu!garea secretului comercial impusă de anumite imprejuräri; e) exercitarea normală a unui drept subiectiv;
şi e) consimţămăntut victimei, In ceea ce priveşte exercitarea normalä a unui drept subiectiv, pentru ca aceasta să opereze
ca o cauzä de inlăturare a caracterului ilicit, trebuie ca dreptul să nu fie exercitat abuziv. Aşadar, varianta de räspuns de Ia
Iitera A este greşitä, intrucăt nu orice formă a exercitării unui drept iI pune pe titularul acestuia Ia adäpost faţă de tragerea Ia
răspundere pentru cauzarea unui prejudiciu, ci trebuie ca dreptul să fie exercitat cu bună-credinţă, in Iimitele sale externe, să
fie exercitat potrivit scopului prevăzut de Iege şi cu respectarea Iegii, a bunelor moravuri şi a uzanţelor.
In cazul răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin ruina edificiului, räspunderea se intemeiază pe calitatea de proprietar
aI edificiului, şi nu pe obligaţia de pază a bunului respectiv, Nu are nicio relevanţă, sub acest aspect cine exercită un alt drept
real asupra bunului, Excepţie face exercitarea dreptului de superflcie, cánd superficiarul va räspunde pentru prejudiciul produs
prin ruina edificiului, şi nu proprietarul (GH. DunAc, în Nouí Cod civü, vol. 11, p. 713). Prin urmare, varianta de răspuns de Ia
Iitera B este greşită.
In cete din urmă, varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă, intrucăt, potrivit art. 1385 alin. (3) C.civ,, despăgubirea
trebuie să cuprindă pierderea suferită de ceI prejudiciat, căştigul pe care in condiţii obişnuite eI ar fi putut să iI realizeze şi de
care a fost Iipsit, precum şi cheltuielile pe care Ie-a făcut pentru evitarea sau Iimitarea prejudiciului. AstfeL dacă fapta ilicită a
determinat şi pierderea şansei dea obţine un avantaj sau dea evita o pagubă, reparaţia va fi proporţională cu probabilitatea
obţinerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ţinănd cont de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei [art, 1385
alin. (4) C.civ.].

I 44. Răspuns: A (admitere INM şi in magistratură, 2015)

Tn materia răspunderîi civile delictuale, fără a elimina principiul potrivit căruia Iipsa de discernămănt a celui care a sävărşit
o faptă ilicitä cauzatoare de prejudicii iI exonerează pe acesta de răspundere, art. 1368 C.civ. dă dreptul victimei dea obţine
despăgubiri de Ia autorul faptei prejudiciabile, odde căte od nu poate fîangajatä răspunderea persoanei care avea, potdvit iegii,
indatorirea de a-i supraveghea, mai ales atunci cănd, spre exemplu, autorul ar avea un patrimoniu indestulător, făcăndu-se in
acest mod apeI Ia echitate. Astfel, textul de Iege amintit, iI supune practic pe ceI Iipsit de discernămănt, in condiţiile amintite,
dreptului comun aI räspunderii civile (GH. DuRAc, in Noui Cod civii, vol. 11, p. 695-696). AstfeL numai dacä despăgubirea
victimei nu poate fi realizată de către persoana care avea obligaţia Iegală de supraveghere, spre exemplu, pentru că nu are
bunuri din a căror valoarea să acopere prejudiciul, va putea fi angajatä räspunderea fäptuitorului. Aşadar, varianta de răspuns
de Ia Iitera A este corectă.
Varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşită, intrucăt ceI care ocupă un imobil, chiar fărä niciun tittu, răspunde pentru
prejudiciul cauzatprin căderea sau aruncarea din imobil a unui Iucru, potrivitad. 1379 alin. (1) C.civ, Tn plus, dacă suntindeplinite
condiţiile răspunderfl pentru prejudiciile cauzate de Iucruri, conform principiul răspunderii solidare, ambele persoane sunt ţinute
in solidar Ia reparaţia prejudiciutui cauzat, indiferent dacă ocupau bunul cu sau fără titlu.
Tot cu privire Ia răspunderea pentru prejudiciile cauzate de Iucruri, menţionäm că răspunderea revine numai persoanei
care deţine paza juddicä, nu şi cetei care deţine doar paza materiaĺă (aceasta din urmä rezultănd din contactul direct, material
şi nemijlocit cu Iucrul). Astfel, paza juridicä aparţine proprietarului ori celui care, in temeiul unei dispoziţfl Iegale sau aI unui
contract ori chiar numai in fapt, exercită in mod independent controlul şi supravegherea asupra Iucrului şi se serveşte de acesta
in interes propriu (art. 1377 C.civ.) (Fişe, 2019! p. 508). Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera c este greşită.

I 45. Răspuns: A (admitere INM şi in magistraturâ, 2015)

Consimţämăntul victimei (cauză care inlătură caracterul ilícit aI faptei) are valoarea unei clauze de nerăspundere, in
sensul cä, anterior săvărşirii faptei, victima se declară de acord cu un anumit mod dea acţiona aI autorului, chiar dacä există
posibilitatea dea suferi un prejudiciu, Trebuie reţinut insă că victima nu consimte Ia suportarea prejudiciului, ci işi asumä riscul
144 EXPLICAŢII DREPT CIvIL. 111. TEORIA GENERALÄAOBLIGAŢIILOR

producerii acestuia, declarăndu-se de acord cu acţiunea preconizată de autorul faptei. Aşadar, declaraţia de acceptarea riscului
nu constituie, prin ea insäşi, renunţarea viclimei Ia dreptul de a obţine despägubiri, aspect ce reiese expres din dispoziţiile
ad. 1355 alin. (4) Cciv.
De asemenea, trebuie făcută o distincţie intre clauzele de nerăspundere privitoare Ia prejudicżile cauzate bunurilorvictimei,
care sunt admise dacä sunt produse din simplă imprudenţä sau neglijenţä [art. 1355 alin. (2) C.civ.] şi clauzele de nerăspundere
privitoare Ia prejudiciile cauzate vieţii sau integrităţii rizice sau psihice sau sănătăţii, care nu produc eĺecte decăt în condiţiile
legii, iar nu prin simpla asumare a Ior [art. 1355 alin. (3) C.civ.].
Faţă de aceste scurte consideraţfl, varianta de räspuns de Ia Ii(era A este corectä, în timp ce varianta de räspuns de Ia
Iitera B apare ca fiind greşitä.
Căt priveşte varianta de răspuns de Ia Iitera C, amintim dispoziţule art. 28 alin. (1) CPP, potrivit cärora hotärárea definitivä
a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în fata instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire Ia existenţa
faptei şi a persoanei care a săvărşit-o; instanţa civilä nu este insä Iegatä de hotárărea debnitivă de achitare sau de incetare
a procesului penal in ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite. In aceIaşi sens, de altfel,
art. 1365 C.civ, prevede că instanţa civilă nu este ţinutä de dispoziţiile Iegii penale şi nici de hotărârea definitivă penală de
achitare sau de încetare a procesului penal, în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite
(Fişe, 2019, p. 474). Aşadar, varianta de räspuns de Ia Iitera C este greşită.

46. Răspuns: C (admitere INM şi în magistratură, 2016)

ln cazul unei pluralităţi de comitenţi şi de prepuşi, problemele ce vizează regresul comitentului care a plătit despăgubirea
trebuie rezolvate ţinăndu-se cont de: (1) împrejurarea potrivit căreia comitentul are poziţia atât de codebitor solidar ce a
plătit datoria in folosul exclusiv aI altui codebitor solidar, căt şi de ťideiusor lipsit de beneficiul discuţiunü; şi (2) de prevederile
art. 1384 alin. (3) C,civ., care dispun că: dacă prejudiciul a ĺost cauzat de maimulte persoane, cel care, mndrăspunzătorpentru
fapta uneia dintre ele, a plătit despăgubirea se poate întoarce şi împotriva celorlalte persoane care au contribuit Ia cauzarea
prejudiciului sau, dacă va fi cazul, împotriva celor care răspund pentru acestea. !n toate cazurile, regresul va filimitat Ia ceea ce
depăşeşte padea ce mvine persoanei pentru cam se räspunde şi nu poate depäşipadea din despügubim ce revine fiecăreia
dintre persoanele impotriva cărora se exerciîä mgresul. In consecinţä, dacä prepuşii aparţin unor comitenţi diferiţi, iar unuI
dintre corntenţi pläteste victimei o suma ma; mam decăt aceea Ia care iI angaja rapcrtul de prapuanie sau, cum asta cazui
în speţa de faţă, pläteşte intregul prejudiciu, atunci se deosebesc urmätoarele ipoteze
a) comitentul plătitor, pentru ceea cea plätit peste partea aferentă propriului prepus, se poate regresa impotriva celorlalţi
comitenţi, aceştia urmănd a fi obligaţi la padea ce revenea ťiecăruia în rapod cu propriul prepus, iar, Ia rândul 1cr, se vor putea
regresa impotriva propriului prepus;
b) comitentul plätitor se poate regresa împotriva propduluiprepus pentru întmaga sumă plătită, caz in care prepusul respectiv
se va putea întoarce impotriva fiecăruia dintre ceilalţi prepuşi pentru partea din despăgubire ce revine fiecăruia;
c) comitentul plătitor se poate regresa împotriva prepusilorcelorlalţi comitenţi, printr-o acţiune divizibilă corespunzător pä,lü
din despägubire ce revine fiecäruia (Fişe, 2019! p. 507). Având în vedere cele expuse, varianta de räspuns de Ia litera A este
greşitä, intrucăt comitentul se poate îndrepta şi impotriva propriului prepus, după cum am arătat mai sus.
Varianta de räspuns de la Iilera B este, de asemenea, greită, deoarece fundamentarea râspunderii comitentului implică
o asumare totală şi exclusivă a räspunderii de către comitent pentru tot ceea ce prepusul sävărşeşte in cadrul insärcinärilor
primite (Fişe, 2019, p. 507). De asemenea, şŕ dispoziţiile art. 1374 alin. (2) teza I Cciv. stabilesc că nicio altă persoană, în
afara comitentului, nu räspunde pentru fapta prejudiciabilä sävârşitä de minorul care avea calitatea de prepus. Prin urmare,
răspunderea părinţilor sau a altei persoane care avea obligaţia de supraveghere a minorului va fi inlăturată de răspunderea
comitentului.
Varianta de räspuns de Ia litera C este corectă; potrivit art 1258 C.civ,, in cazul anulărň sau constatăränulităţä contractului
încheiat in formä autenticä pentru o cauză de nuhtate a cärei existenţă rezultă din ínsuşi textul contra ctului, partea prejudiciată
poate cere obligarea notarului public la repararea prejudicülor suferite, in condiţiile räspunderü civÜe delictuale pentru fapta
pmprie, Prin sintagma !‚cauzä de nulitate a cărei existenţä rezultä din însuşi textul contractului" trebuie inţeleasă o nulitate care
ii este imputabilă notarului instrumentator, în sensul in care acesta cunoştea sau trebuia să cunoască Ia data intocmirii actului
autentic, cauza de nulitate, Este vorba despre acele cauze de nulitate evidente, spre exemplu, incheierea unui contract de
cätre un minor färä incuviinţările preväzute de tege. Pe cale de consecinţă, un notar nu poate fi räspunzätor pentru un contract
anulabil pe motiv de dol sau eroare, ca vicfl de consimţămănt, dacă acestea nu au fost cunoscute şi nici nu puteau fi cunoscute
de acesta Ia momentul autentificärii actului respectiv.

47. Răspuns: c (primire în profesie avocat stagiar, 2015)

—

In speţa de faţă este aplicabil principiul räspunderî solidare, astfel cä X. şi Y. sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţä de Z., potrivit
art 1382 C.civ. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă. Tn ceea ce priveşte raporturile dintre X. şi Y., potrivit
art 1383 C.civ,, sarcina reparaţiei se împarte proporţional intre aceştia, in măsura in care fiecare a participat la cauzarea
TEONA ELENA RÄDULESCU, TUDOR-VLAO RÄDULESCU EXPLICAŢII 145

prejudiciului, sau potrivit cu intenţia sau cu gravitatea culpei flecäruia, dacă această participare nu poate fi stabilită, iar în
cazul în care nici astfel nu se poate impärţi sarcina reparaţiei, Hecare va contribui in mod egal la repararea prejudiciului. in
consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşită, intmcăt impărţirea în mod egal a sarcinii de reparare a prejudiciului
nu reprezintă regula în materie, ci excepţia, deci nu are loc intotdeauna.
In ceea ce priveşte varianta de räspuns de la Iitera A, aceasta este greşită, intrucăt, pentru situaţia in care starea vremelnică
de tulburare a minţii a fost provocată de cel care a produs prejudiciul, prin beţia produsă de alcool, acesta va fi răspunzător
pentru sävărşirea faptei prejudiciabile, conform art. 1367 alin. (2) C.civ. Prin urmare, X. şi Y, nu pot fi exoneraţi de răspundere
pentru lipsa discernămăntului, deoarece cauza care a determinat Iipsa aptitudinii de reprezentare de către autori a faptei şi a
urmărilor sale, nu provine dintr-o cauzä accidentală neimputabilä Ior.

48. Răspuns: 8, C (primire în profesie avocat deflnitiv, martie 2019)

—

Starea de necesitate nu este deflnită de Codul civil Tn vigoare. Tnţelesul acestei noţiuni diferä după cum este vorba de un
act juridic civil incheial in stare de necesitate ori de un fapt juridic săvârşit intr-o astfel de imprejurare.
Astfel, potrivit art. 1218 Cciv., contractui incheiat de o patle aťiată in stare de necesitate va putea fi anuÍat numai dacă
ceaÍaită parle a pmfitat de această situaţia Prin stare de necesitate, in acest context, ar trebui să se inţeleagă un pericol grav
şi iminent, care nu provine de la cocontractant sau de Ia beneficiarul actului, ci se datorează unui faclor complet străin (Fişe.
2019, p. 72).
Faţă de formularea textului, concluzionăm că nulitatea ce ar interveni in cazul incheierh unui act juridic intr-o astfel de
situaţie ar fi relativă, şi nu absolută.
Pe de altă parte, in materia răspundeńi civile delictuale, starea de necesitate [in inţelesul dat de art. 20 alin. (2) C pen.]
reprezintă o cauză care inlătură caracterul ilicit al faptei, alături de legitima apărare. indeplinirea unei activităţi impuse ori permise
de lege sau ordinul superiowlui, divulgarea secretului comercial impusă de anumite imprejurări. exercitarea normală a unui
drept subiectiv şi consimţämăntul víctimei. In consecinţă, săvărşirea unei fapte sub imperiul stării de necesitate va obliga pe
autorul faptei la repararea prejudiciului, potrivit regulilor aplicabile imbogăţirii fără justä cauzä (ad. 1361 C.civ.).
Faţă de considerentele de mai sus, varianta de răspuns de la litera A apare ca fiind greşită, celelalte două fiind corecte.

I 4. Răspuns: A (admitere 1NM, noiembrie 2019)

Potrivit art 1361 Cciv., cei cam, afiat în stare de necesitate, a distrus sau a deteriorat bunuriie aituia pentru a se apära pe
sine ori bunurile proprii de un prejudiciu sau pericol iminent este obligat să repare prejudiciul cauzat. potrivit reguhior aplicabiie
îmbogäţirü ťărä justă cauzä. Prin urmare, într-o asemenea situaţie, nu sunt incidente regulile räspunderii civile delictuale, ci
ale îmbogăţirä fără justă cauză.
Dacă fapta păgubitoare a fost săvârşită in interesul unei terţe persoane, cel prejudiciat se va indrepta impotriva acesteia,
in temeiul imbogăţirii fără justă cauzä (art. 1362 C.civ.) (Fişe, p. 468).
Faţă de cele redate mai sus, singura variantă de răspuns corectá este cea de Ia Iitera A.

I 50. Răspuns A, B (primire în profesie avocat stagiar, 2018)

—

Tn mod evident variantele corecte de răspuns sunt cele de la Iiterele A şi B.

Varianta de la litera C este greşitä, intrucăt cel care räspunde pentru fapta altuia se va putea intoarce impotriva aceluia
care a cauzat prejudiciul numai dacă acesta este răspunzător pentru fapta sa [art. 1384 alin. (1) CcivJ. Spre exemplu. dacă
minorul de 13 ani a săvârşit fapta fărä discernămănt in timpul orelor de şcoală, profesorul nu va avea drept de regres impotriva
acestuia pentru recuperarea prejudiciului reparal.
Varianta de răspuns de la litera A este corectă, legitima apărare fiind o cauză care inlătură caracterul ilicit al faptei şi,
potrivit ań. 1360 alin (1) Cciv., nu datoreazä despăgubire cel care, fiind in legitimă apărare, a cauzatagresorului un prejudiciu.
Excepţie face situaţia in care, prin depäşirea limitelor Iegitimei apärare, s-a săvârşit o infracţiune, caz in care cel responsabil
va putea obligat Ia plata unei indemnizaţii adecvate şi echitabile [art. 1360 alin. (2) C.civ.].
In fine, varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectä, intrucăt cel care suferă un prejudiciu cu caracter de continuitate
este indreptăţit la despăgubiri sub forma unor prestaţii periodice [ad. 1386 alin. (3) C.civ.].

I 51. Răspuns: C (primire in profesie avocat definitiv, 2016)

—

Răspunderea civilă contractuală este o formă a răspunderii civile in cazurile Tn care paguba esle o consecinţă a nerespectărü
obligaţiilor contractuale Astfel, răspunderea conlracluală presupune existenţa unor raporturi juridice anterioare intre păgubit şi
autorul faptei, născute prin acordul lor de voinţe, Ori de căte ori se cauzează unei persoane un prejudiciu in lipsa sau in afara
unei legături contractuale, se va angaja răspunderea civilä delictualâ (Fişe, 2019. p. 538).
In speţa dată, intre X. şi Y, nu s-au născut raporturi contmctuale, Y. doar administrându-i o injecţie vecinului său, X.. fără a
solicita vreo prestaţie in schimb, Din aceste considerente, varianta de ráspuns de Ia litera A este greşită, deoarece stabileşte
că X, ar li indreptăţit să solicite repararea prejudiciului de la Y, in temeiul răspunderfl contractuale.
146 EXPLICAŢII DREPT CIVIL. 111. TEORIA GENERALĂAOBLIGAŢIILOR

In materie deIctuaIä, regula este că autorul prejudiciului răspunde şi pentru cea mai usoară culpă [art. 1357 alin. (2) C.civ.]. Cu
toate acestea, sunt şi situaţii in care Iegiuitowl cere ca autorul faplei ilicite să fi acţionat cu o anumită formă de vinovăţie pentru
a putea li tras Ia răspundere delictualä. UnuI dintre aceste cazuri este cet prevăzut de art. 1354 C.civ., conform căruia victima
nu poate obţine repara rea prejudlciutui cauzat de persoana care i-a acordat ajutor în mod dezinżeresat sau de iucwi, animatui
ori edífíciut de care s-a fo!osit cu titiu gratuit decât dacä dovedeşte intonţia sau cuIpa gravă a celui cam, potrivit iegii, ar fi ťost
ciiernat sä răspundă. Aşadar, varianta de räspuns de Ia Iitera B este, în mod evident, gresită.
In speţa noastră, Y a cauzat Iui X. un prejudiciu prin administrarea unui tratament injectabil in mod defectuos, fără 3 fi avut
această obligaţie, dar şi fáră a fi pretins ceva in schimh Deci. ne aflăm in faţa unei räspunderi civile de!ictuale, insă Y ar pu!ea
fi obligat Ia repararea prejudiciului cauzat. numai dacă X, ar dovedi intenţia sau culpa gravă a acestuia. Prin urmare, varianta
de răspuns de Ia Iitera C este cea corectă.

52. Răspuns: A, C (primire în profesie — avocat stagiar, 2014)

Pentru situaţia prezentată se aplică principiul răspunderii solidare, astfel, cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă
sunt ţinuţi solidar Ia reparaţie faţă de ceI prejudiciat, conform art. 1382 Cciv In consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera A
este corectă, întwcát, in conformitate cu art. 1443 C.civ., dacä (apta preudiciabiIă a fost săvărşită de mai multe persoane, in
speţă B., C. şi D., acestea sunt ţinute in solidar să repare dauna, aşadar, oricare dintre coautori va putea fi obligat sá repare
in întregime prejudiciul, A. putănd să-şi indrepte acţiunea in răspundero civilă delictualä impotriva oricăruia dintre autori.
In plus, în ceea ce priveşte raporturile dintre debitori, sarcina reparaţiei se imparte, potrivit art 1383 Cciv.. a) proporţional
intre debilori, in măsura in care fiecare a participat Ia cauzarea prejudiciului; b) potrivit cu intenţia sau cu gravitatea culpei
flecăruia, dacă această participare nu puate fi stabílită; sau c) în mod egal între debitori, dacä nu se poate delermina intenţia
sau gravitatea culpei fiecăruia in săvărşirea faptei. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia litera B este greşită.
Ca regu?ä, prejudiciu! se repară in integralitatea sa, indiferent de forma de vinovăţie. Dacă insä exislă i o vinovăţie
concurentă a victimei, atunci se va ţine seama de aceasta în stabilirea întinderii despăgubirilor Astfel, in cazul in care victima
a contribuit cu intenţie sau din culpä Ia cauzarea ori Ia mărirea prejudiciului sau nu Ie-a evitat, in tot sau în parte, desi putea
să o facă, ceI chemat să riispundä, in speţa noastră cei chemaţi să răspundä B., C. şi D., vor fi ţinuţi numai pentru padea de
prejudiciu pe care au pricinuit-o. conform art. 1371 alin. (1)C.civ. (Fise, 2019, p. 480) Prin Decizia nr 1212016(M Of nr 4ąR
din 04.07.2016), ICCJ, Completul DCD in materie penală, a admis sesizarea formulată şi a stabilit: Dispoziţifle art 1371 aUn, (1)
C.civ, se interpreteazä in sensui cä autorul faptei va fiţinut sä räspundä numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o
în cazuţ În carc victima prcjudiciuiui a contribuit i oa cu vinovăţ(c ta cauzarea ori ia märiroa prcjudřcíWui sau nu Í-a vviżat, ín
tot sau in pafle, deşi putea sä o facă. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă.

53. Răspuns: A (admitere în magistratură, mai 2018)

Conĺorm dispoziţhlor art. 1375 C.civ,, proprietarul unui animal sau ceI ce se serveşte de acesta răspunde, independent de
orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.
Aşadar, răspunderea proprietarului unui animal pentru prejudiciul cauzat de acesta este independent de orice culpă,
indiferent dacä animalut este suh paza sa sau a scăpat
¶n aceastä materie se face distincţie intre paza juridica şi paza materialä a animalu)ui, Paza juridică presupune dreptul pe
care iI are o persoană dea se fotosi, in interes propriu, de animalul respectiv, ceea ce inseamnă prero3ativa de control şi de
supraveghere exercitatä asupra animalului (Fie. 2019, p. 512). Paza materială inseamnă doar contactul material cu animalu!.
In consecinţă. proprietarul unui căine răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta, in temeiul răspundehi penlw prejudiciile
cauzate de animale, independent de orice culpă (deci chiar dacă nu a influenţat in mod direct comportamentul agresiv aI căinelui)
şi indiferent dacă animatul a scăpat de sub paza sa, Unica variantă corectă de räspuns este, prin urmare. A.

j 54. Răspuns: A, B (primire în profesie — avocat deflnîtiv, 2017)

Potrivit art 1379 alin. (1) C.civ., ceI care ocupă un imobil, chiar fără niciun titlu, răspunde pentru prejudiciul cauzat prin
căderea sau aruncarea din imobil a unui Iucru, Astfel, varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă.
Obligaţia de reparare a prejudiciului nu există in cazul in care prejudiciul este cauzat exclusiv de fapta victimei inseşi ori de
fapta unui terţ pentru care ceI ce ocupä imobilul nu este ţinut să răspundă sau este urmarea unui caz de forţă majoră (art. 1380
C.civ.) Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită, deoarece ĺorţa majoră este o cauzä exoneratoare de răspundere
pentru prejudiciul cauzat prin căderea din imobil a unui ucru.
In schimb, cazul fortuit, care, poldvit art 1351 alin. (3) C.civ,, este un eveniment care nu poate fi preväzut şi nici impiedicat
de către ceI care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentui nu s-ar fi produs, nefiind expres prevăzut de art 1380 C.civ.,
nu exonerează de räspundere (Fişe, 2019, p, 515), Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă.
TEONA ELENA RĂDULESCU, TUDOR-VLAO RÄOULEScU EXPLICAŢII 147

I 55. Räspuns: C (admitere INM şiîn magistraturä, 2017)

Potrivit art. 1379 alin. (1) Cciv., cel care ocupă un mobil, chiar färă niciun titlu, răspunde pentru prejudiciul cauzal prin
căderea sau aruncarea din imobil a unui lucru. Dacă sunt indeplinite şi condiţiile răspunderii pentru prejudicíile cauzate de
lucruń, victima are un drept de opţiune in vederea reparăńi prejudiciului (art. 1379 alin. (2)C.civj. Ráspunderea pentru prejudiciul
cauzat prin căderea sau aruncarea din imobil a unui lucru este o răspundere obiectivă. victima prejudiciului nefiind nevoită să
facă dovada culpei ocupantului imobilului.
Obligaţia de reparare a prejudiciului nu existä in cazul in care prejudiciul este cauzat exclusiv de fapta victimei inseşi
ori de fapta unui terţ pentru care ceI ce ocupă imobilul nu este ţinut să răspundä sau este urmarea unui caz de forţă majorä
(art. 1380 C.civ), Nefiind expres prevăzut de art 1380 Cciv.. cazul foduit nu exonerează de răspundere (Fişe, 2019. p. 51 5).
Prin urmare, varianta de răspuns de Ia litera C este singura corectă, in timp ce celelalte douä variante de răspuns sunt,
in mod evident, greşite. Astfel, varianta de răspuns de Ia litera A este incorectä, întrucât victima poate pretinde despägubiri
numai de la ocupantul, cu sau färä titlu, a imobilului, in timp ce varianta de răspuns de la litera B este greşitä, deoarece dacă
sunt îndeplinite şi condiţiile răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri, victima poate opta intre a solicita despăgubíri de
la ocupanlul imobilului sau de la paznicul juridic aI lucrului căzut sau aruncat din imobil.

56. Ráspuns: 0, C (primire in profesie avocat definitiv, 2015)

—

Prejudiciul reprezintă consecinţa negativä suferilä de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvărşite de o altä persoană.
Ca princĺpiu prejudiciul (rebuie reparat in integralitatea lui, atăt in materie delic(uală, căt şi in materie contractuală. Astfel.
art 1385 alin. (1) C.civ, prevede că prejudiciul se repară integral. iar despăgubirea trebuie sä cuprindă pierderea suferită de
cel prejudiciat, căştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să il realizeze şi de care a fost lipsit, cheltuielile pe care Ie-a
făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului rart 1385 alin. (3) C.civ.], precum şi pierderea şansei dea obţine un avantaj
sau dea evita o pagubă [art. 1385 alin. (4) C.cív].
Dispoziţii asemănătoare intălnim şi în materia răspunderii contractuale, art. 1531 alin. (1) C.civ. consacrănd principiul
reparării integrale a pagubei cauzate prin nerespectarea obligaţiilor născute dintr-un contract. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi
adicol, prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferitä de creditor şi beneficiul de care acesta a fost lipsít, ţinăndu-se seama şi
de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, intr-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. ĺn plus, autorului
prejudiciului trebuie să repare şi prejudiciul ce ar fi cauzat prin pierderea unei şanse de a obţine un avantaj [art. 1532 alin. (2)
C.civ]. In consecinţä, varianta de răspuns de la Iitera A este greşitä, in timp ce varianta de la litera B este corectä.
Cu toate acestea, debitorul nu va fi obligat la repararea prejudiciului pe care creditorul l-arfi putut evita cu o minimă diligenţă,
şi nici pe cel la producerea căruia a contribuit creditorul prin acţiunea sau omisiunea sa culpabilă (ad. 1534 C.civ.). Aşadar,
varianta de räspuns de Ia litera C este, de asemenea, corectă.

I 57. Răspuns: A (admitere INM, 2013)

ln materia răspunderii pentru fapta minorului, victima prejudiciului are următoarele opţiuni: a) să pretindă despăgubiri de
Ia cel responsabil cu supravegherea, respectiv ambii părinţi, care răspund solidar; b) sä pretindă despăgubiri de la minor sau
de la cel pus sub interdicţie, pe temeiul ad. 1357 Cciv,, ceea ce presupune, printre altele, dovedirea vinoväţiei acesluia, deci
a imprejurării existenţei discernămăntului la data sävârşirii faptei ilicite; sau c) să-i cheme in judecată, spre a fi obligaţi la
despăgubiri, în solidar, atăt pe ceI responsabil cu supravegherea, in temeiul art 1372 C.civ., căt şi pe autorul faptei, pe temeiul
art i 357 Cciv, (Fişe, 2019, p. 501). În consecinţä, varianla de răspuns de la litera A este corectă.
ln baza principiului potrivit căruia cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o ĺaptă ilicitä este obligat să iI repare, autorul
faptei ilicite este obligat sä repare prejudiciul astfel produs Dacă in locul autorului. prejudiciul este reparat de o altă persoană.
in baza Iegii sau a unui contract, persoana responsabilă civilmente are dreptul de a se indrepta cu acţiune impotriva autorului
faptei ilicite, pentru a recupera ceea cea plătit pentru acesta din urmă, cu excepţia cazului in care autorul ĺaptei ilicite nu este
răspunzător pentru prejudiciul cauzat [art. 1384 alin. (1) C.civ.J. Aşadar, varianta de răspuns de la litera B este greşită, intrucăt
persoana care a plătit despăgubirea pentru prejudiciul cauzat de minor are un drept de regres impotriva acestuia din urmă
dacă minowl a acţionat cu discemămănt, neflind obligatoriu ca minorul să fi devenit major între timp.
In fine, varianta de răspuns de Ia litera C este greşitá, intwcât minorul va răspunde pentru prejudiciul produs dacă acesta
a avut discernămănt la momentul săvărşirii faptei ilicite şi în cazul in care, Ia producerea prejudiciului a participat şi o allă
persoană, fie ea şi majoră, se va ţine seama de contribuţia fîecăreia in producerea pagubei. Aşadar, participarea impreună
cu un major la producerea prejudiciului nu reprezintă o cauză de exonerare de Ia răspunderea civilă delictuală, acestea fiind
expres prevăzute de Iege.

I 58. Răspuns: B (pdmire în profesie avocat deünitiv, 2018)

—

In ceea ce priveşte dreptul Ia despägubiri ce se naşte ca urmare a săvărşiňi unei faple ilicite din care a rezultat moadea
unei persoane, urmează a se face distincţie intre prejudiciul moral şi ceI material.
14 EXPLICAŢII DREPT CIVIL. 111. TEORIA GENERALÄ A OBLIGAŢIILOR

Ąstfel, conform an. 1391 aIIn (2) Cciv.. instanţa judecătoreascä poate să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor,
fraţitor. suro rilor şi soţului. pentru durerea incercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, ta rändul eĄ ar
putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu Aşadar, dacă in ceea cei priveşte pe ascendenţi. descendenţi. fraţi. surori
ori soţ. tegea prezumă că aceştia au suferit un prejudiciu moral ca urmare a morţii victimei, orice altă persoană va trebui să
facă dovada existenţei suferinţei prilejuită de decesul celui drag
Cát priveşte daunele materiale, trebuie avute in vedere dispoziţiile art. 1390 alin. (1) C.civ. care statuează iII ŞeI)suI că
despägubirea pentru prejudiciile cauzale prin decesul unei persoane se cuvine numai celorindreptäţiţi. potrivit Iegii. ta intreţinere
din partea celui decedat. Aşadar, in materia daunelor materiale, doar persoanele indreptăţite, potrivit Iegii, Ia intreţinere din
partea victimei pot solicita repararea prejudiciului material
Tn problema dată. actualul soţ aI mamei copilului de 12 ani care a decedat in urma accidentului rutier poate solicita repararea
prejudiciului moral, dacă dovedeşte existenţa unui asemenea prejudiciu, neavănd insă dreptul & la daune materiale. nefIind
una din persoanele faţä de care victima avea obligaţia de intreţinere.
In consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera B este singura corectä.

59. Răspuns: C (pflmire În profesie avocat sta giar, august 2019)

—

ĺn speţa dată, autorul taptei ilicite (R) este un minor Iipsit de capacitate de exerciţiu, inţrucăt a fost pus sub interdicţie
judecătorească, tutore fiindu-i numitul ľ, iar victimă este V
In cauză sunt incidente două ĺorme ate răspunderii civile delictuale, respectiv räspunderea pentru fapta proprie a Iui R, dar
şi răspunderea penlru fapta altei persoane, respectiv a Iui T, in calitate de reprezentant Iegal aI Iui R.
Tn aceIaşi timp, trebuie avute in vedere şi dispoziţiile din cod referitoare Ia răspunderea persoanei lipsite de capacitate de
exerciţiu, prevăzute de art. 1366 alin (1)C.civ. Acestea stabilesc că mjnorul care nu a iinplinit văista de 14 ani sau persoana
pusă sub interdicţie judecătorească nu răspunde de prejudiciul cauzat, dacä nu se dovedeşte discernămăntul său Ia data
sävărşirH faptei În consecinţă, pentru a răspunde pentru fapta proprie, va trebui să se facă dovada discernämántului lui R Ia
momentului producerii accidentului, sarcina probei aparţinănd viclimei.
Totuşi, potrivit arl, 1368 C.civ. Iipsa điscernămăntului nu iI scuteşte pe autorul prejudiciului de plata unei indemnizaţii stabilită
intr-un cuantum echitabil, ţinându-se seama de starea patrimonialä a pärţilor, ori de căte ori nu poate fi angajată răspunderca
persoanei care avea, potrivit Iegii, indatorirea de a-I supraveghea,
b ĺine, indiferent dacă R va răspunde sau nu pentru propria faptă, T va putea fi tras Ia räspunđere in caiitatea sa de
reprezentant legal aI acestuia, pentru fapta altei persoane, in condiţiile stabilite de dispoziţiilor art. 1372 C.civ,, cu excepţia
situaţiei in care se (ace dovada că fapta Iui R se datoreazä altor cauze decăt modului in care ľ si-a indeplinit indatoririle
decurgănd din exerciţiul autorităţii pärinteşti [art. 1372 alin. (3) teza finată C.civ.].
Prin raportare Ia chestiunile de ĺapt i de drept arătate anterior, putem conc!uziona că varíantele de răspuns de la Iiterele
A si B sunt gresite, in timp ce varianta de răspuns de Ia Iitera C este singura corectă,

I 60. Răspuns: B, C (primîre in profesie avocat stagiar, martie 2019)

—

PrImuI dintre cele trei enunţuri este incorect, dacä avem ĺn vedere textul art 1386 alin. (1> C.civ.. conĺorm cäruia repararea
prejudiciului se face in natură pńn restabilirea situaţei anťerioare. iar dacä aceasta nu este cu putinţä ori dacă victima nu este
‘nteresată de mparaţia in natură, prin plata unei dospigubiň stabiiitc prin acordul pălĽorsau, în tipsă. prin hotărămjudecătorească.
Drept urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită. repararea prejudiciului urmănd a se face prin plata unei
despăgubiri i in situaţia in care repararea in natură nu esle posibilă, nu numai in cazul in care victima nu esle interesată de
reparaţia in naturá
Celelalte două variante de răspuns (B si C) sunt corecte. pentru argumentele expuse mai jos.
Astfel, art. 1386 alin. (2) c.civ. stabileste că la stabilirea despăgubirü se va avea in vedere, dacä Iegea nu prevede altf&,
data producerii prejudiciului, iar art. 1385 alin. (3) cciv statuează că despăgubirea tmbuie să cuprindă pierderea sufeniă de
cel prejudiciat, cäştigul pe care in condiţii obişnuite eI arflputut să iI reatizeze şi de care a fost Iipsit, precum şi chettuielfle pe
care le-a făcut pentru evliarea sau Iimitarea prejudiciului.

I 61. Răspuns: B (primire în profesie avocat sta giar, auyust 2019)

—

Atăt in cazul răspunderii delictuale, care reprezintă regula řn materie de räspundere civilä. căt şi in ceI at răspunderii
contractuale, prejudiciul se reparä integral, acest principiu fiind stabilit de dispoziţiile art 1385 alin. (1) C.civ.. respectiv ale
art. 1531 alin. (1) C.civ. In consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă.
Celelatte douä variante sunt gresite. deoarece autorul faptei ilicite răspunde atát pentru prejudiciul previzibil, căt şi pentru
ceI ce nu a fost prevăzut in ambele tipuri de răspundere civilă, potrivit art. 1385 C.civ. şi. respectiv. art. 1533 C.civ., astfel
că varianta de răspuns de Ia itera A este incorectă, in timp ce varianta de răspuns de Ia Iitera C se aplică doar in materia
răspunderii delictuale.
TEONA ELENA RÄDULESCU, TUDOR-VLAO RÄDULESCU EXPLICAŢII 149

62. Räspuns: C (primire in profesie avocat definitiv, maflie 2019)

—

Din punct de vedere aI răspunderii civile, Ia incheierea contractului de imprumut intre X. şi Y., vorbim de două efecte
principale: (1) in caz de nerespectare a obligaţiilor asumate prin act, se va naşte obligaţia de dezdăunare in temeiul unei
răspunderi contractuale; (2) răspunderea pentru fapta animalului a fost transferată de Ia X. Ia Y., acesta din urmä devenind
paznicul juridic aI calului.
In privinţa primei variante de răspuns, aceasta este insă greşită, intrucăt culpa pentru distrugerea cäruţei şi tratamentul
animalului nu ii aparţine Iui Y., ci unorterţi, respectiv Iui W. şi K., aceştia üind răspunzătoriin temeiul unei răspunderi delictuale.
Varianta de răspuns de Ia litera B este, de asemenea, greşită, intrucăt, aşa cum arătat mai sus, paza juridicä a animalului
a fost transferată de Ia X. Ia Y., acesta fiind răspunzător pentru prejudiciul suferit de W., in temeiul art. 1375 Cciv.
In fine, varianta de răspuns de Ia Iitera C este cea corectă, intrucăt räspunzătoare pentru uciderea Iui 1<. este unitatea
sanitară de unde acesta a contractat infecţia cauzatoare de moarte.

I
63. Răspuns: A, B (admitere INM şi in magistratură, septembrie 2018)
Prejudiciul este unuI din eiementele răspunderii civile delictuale. alături de fapta ilicită, vinovăţie şi legătura de cauzalitate
dintre fapta ilicită şi prejudiciu. Conform ad. 1381 alin. (1> C.civ coroboratcu art 1381 alin. (2) C.civ., orice prejudiciu dă dreptul
Ia reparaţie, acesta născăndu-se din chiar ziua cauzăhi prejudiciului, chiar dacă eI nu poate fi valorificat imediat.
Articolul 1385 alin. (1) Cciv. recunoaşte principiul reparării integrale a prejudiciului, care trebuie să acopere chiar şi
prejudiciul viitor, in cazul in care producerea Iui este iminentă. Tn acest caz, despăgubirea, chiar dacă este stabilită sub forma
unor prestaţii periodice, va putea li sporită, redusă sau suprimată dacä. după stabilirea ei, prejudiciul s-a mărit, s-a micşorat
ori a incetat [art. 1386 alin. (4) C.civ.].
In fine, la stabilirea prejudiciului se va avea in vedere, dacă prin Iege nu se prevede aItfeI, data producerii prejudiciului,
astfel cum prevede in mod expres art 1386 atin. (2) Cciv.
In consecinţă, variantele de răspuns de Ia Iiterele A şi B sunt corecte, ultima variantă fiind greşită, prin rapodare la dispoziţflle
art. 1386 alin. (4) C.civ.

I 64. Răspuns: B (primire în profesie avocat sta giar, 2016)

—

Forţa majoră şi cazul fortuit sunt reglementate de art. 1351 Cciv. ca fiind cauze exoneratoare de răspundere, atăt contractuală,
căt şi delictuală. Astfel, dacă legea nu prevede alżťel sau dacă părUe nu convin contrariul, răspunderea este inlăturată atunci
cănd prejudiciul este cauzat de ĺorţă majoră sau de caz fortuit. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită,
intrucăt nu intotdeauna prejudiciul cauzat de un eveniment de forţă majoră sau caz fortuit conduce Ia exonerarea de räspundere
civilă contractuală, fiind situaţii Tn care părţile sau Iegea pot sä prevadă contrariuL
Exonerarea de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale poate interveni numai in mäsura Tn care se face dovada cä
dauna a fost provocată prin ĺapta impuĺabilă exclusiv victimei, a unei terţe persoane pentru care ceI de deţine paza juridică a
—

animalului nu este ţinut să răspundă sau dintr-o cauzä de forţă majorä In schimb, cazul fortuit nu exonerează de răspundere.
—

nefiind expres prevăzut de art 1380 C.civ. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectä.
In ceea ce priveşte varianta de răspuns de Ia Iitera C, aceasta este greşită deoarece declaraţia de acceptare a riscului
producerň unui prejudiciu nu constituie, prin ea insăşi, renunţarea victimei Ia dreptul dea obţine plata despăgubirilor, potrivit
art 1355 alin. (4) C.civ.

I 65. Räspuns: C (admitere in magistratură, iunie 2019)

Prejudiciul poate b definit ca fiind consecinţa negativă suferitá de o persoanä ca urmare a faptei ilicite sävărşite de o aIIă
persoană (Fişe, 2018, p. 458). Penlru a putea obliga pe ceI responsabil Ia repararea prejudiciului, acesta trebuie să fie cert şi
să nu fi fost reparat in prealabil de o altä persoană (flzică ori juridicä).
Repararea prejudiciului este guvernată de următoarele principii: principiul reparării integrale, principiul posibilităţii prejudiciului
pe cale convenţionalä, principiul reparärii in natură a prejudiciului, principiul răspunderii solidare.
In măsura in care este posibilă şi prezintă interes pentru ceI prejudiciat, repararea in natură a prejudiciului (patrimonial), prin
restabilirea situaţiei anterioare, are prioritate faţă de repararea prin echivalent [art. 1386 alin. (1) teza I Cciv.]; dacă repararea
in natură nu este cu putinţă ori dacă victima nu este interesată de reparaţia in natură, repararea prejudiciului se face prin plata
unei despägubiri, stabilite prin acordul părţilor sau, in Iipsă, prin hotărăre judecălorească [art. 1386 alin. (1) teza a II-a C.civ.]
(Fişe, 2018, p. 462). Repararea in natură este regula, indiferenĺ de forma de vinoväţie cu care a fost săvărşitä fapla, aşa Tncăt
varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşitä.
Apoi, in materia răspunderii civile detictuale nu este obligatorie recurgerea la catea procedurii judiciare pentru a se obţine
repararea prejudiciului, ci se poate incheia in mod valabil o convenţie intre victimă şi autDrul prejudiciului, prin care pärţile să
stabilească atăt intinderea despăgubirilor, cât şi modalitatea de achitare a aceslora. Forma actului nu este importantă. Iegea
neinstituind vreo obligaţie in acest sens Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera B este incorectä.
Tn hne, varianta de răspuns de Ia Iitera C este cea corectă. art 1391 alin. (1) Cciv. statuănd că.in caz de vătămare a integrităţii
corporale sau a sänătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrăngerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.
 I

I 50 EXPLICAŢiI DREPT ÇIVIL. 111. TEORIA GENERALÂA ODLIGĂŢIILOR

j 66. Răspuns: 8, C (primire în profesie avocat sta gîar, 2013)

—

Pentru repararea prejudiciului ca urmare a unei fapte ilicite, una dintre condiţiile preväzute de ege, este ca prejudiciul să
fie cert deci să fie sigur atăt sub aspectul existenţei, căt şi aI intinderii sale. Prejudiciul actual este, prin ipotezä, un prejudiciu
ced. Prejudiciul viitor este ceI care va apärea dupä soluţionarea acţiunii in despăgubire şi poate avea un caracter cert, Tn
măsura in care sunt sigure atăt apariţia acestuia, căt şi posibilitatea dea fi determinat astfel se vor putea acorda despăgubiri
pontru un prejudiciu viitor dacă produccrea Iui estc ncindoielnică, conform art 1385 alin. (2) Cciv. (FJso, 2019, p, 477), Prin
urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită.
În ceea ce priveşte varianta de răspuns de Ia Iitera B, aceasta are în vedere situaţia reparării unui prejudiciu nepatrimoniat
(moral). Astfel, conform art 1391 alin. (1) C.civ., in caz de vătämare a integrităţi corporaĺe sau a sănătăţii, poate fi acordatä
şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţä familială şi socială Aşadar, răspunsul de la Iitera B este corect.
Conĺorm principiului reparării integrale a prejudiciului, acesta se repară integral, dacă prin Iege nu se prevede altfel [ad. 1385
alin. (1) Cciv]Astfel, in considerarea acestui principiu, sunt supuse reparărń atăt pierderea suĺerită de ceI prejudiciat, respectiv
paguba efectiv suferită, căt şi câştigul nerealizat şi care ar fi putut fi obţinut in condiţii obişnuite, dar de care a fost astfel Iipsit
ca urmare a faptei ilicite, precum şi cheltuielite pe care Ie-a făcut pentru evitarea sau Iimitarea prejudiciului [art. 1385 aliri. (3)
C.civ}. Practic, se urmăreşte in acesl fel, restabilirea siluaţiei anterioare a victimei prejudiciului. tn consecinţă, varianta de
räspuns de Ia Iitera C este, de asemenea. corectä.

67. Răspuns: C tjarimire în profesie avocat stagiar, 2015)

—

Condiţiile räspundedi civile delictuale pentru fapta proprie sunt următoarele: existenţa unui prejudiciu, săvărşirea unei fapte
ilicite, vinovăţia ş rapođul de cauzalitate intre fapta comisă şi prejudiciul cauza
Cu privire Ia condiţia referitoare la comiterea unei fapte ilicite, amntim că cxistă anumitc zituaţii in carc, dcsi fapta săvărită
provoacă un prejudiciu atei persoane, răspunderea nu este angajată. intrucât caracteru !icit aI faptei este in!äturat. Cauzee care
inlăturäcaracterulilicitalfaptei sunt (1)legitimaapärare(art 1360C,civ siarl 19C.pen.); (2) starea de necesitate (art. 1361
C.civ şi art. 20 Cpen) (3)indeplinirea unei activităţi impuse ori permise de Iege sau ordinul superiorului (art. 1364 Cciv. i
art 2î C.pen.); (4) divulgarea secretului comercial impusă de anumite împrejurări (ad 1363 C.civ.): (5) exercitarea normată
a unui drept subiectiv (art. 1353 C civ). (6) consimţämăntul victimei (art 1355 Cciv si art. 22 Cpen) (Fişe 2019, p. 486)
La aceste cauze. mai putem adăuga şi situaţia prevăzută de art 1354 Cciv. potrivit căruia nu se poate obţine repararea
prejudiciului cauzat de persoana care i-a acordat ajutor victimei in mod dezinteresat sau de Iucrul. animaul ori ediflciul de care
s-a folosit cu titlu gratuit victima, decăt dacă se dovedeşte intenţia sau culpa gravă a celui care, potrivit Iegh, ar fi fost chemat
să rüspundă
Prin urmare, dacă proprietarul unei motociclete o imprumută unei alte persoane. fărá a-i comunica deficienţele pe care
Ie are Iucrul său i despre care avea cunotinţă. acesta va răspunde pentru prc-judcItII suferit de ceI împmmutat ca urmare a
producerU unui accident tocmai din cauza respectivelor deficienţe. in temeiul art. 1354 C,civ. Aşadar. varianta de răspuns de
Ia Iitera A este greşită.
Consimţämăntul victimei (cauză care inlătură caracterul ilicit al faptei) are valoarea unei clauze de nerăspundere, in
sensul că anterior sävârsirfl faptei, victima se declară de acord cu un anumit mod dea acţiona aI autorutui. chiar dacä există
posibilitatea dea suferi un prejudiciu, Trebuie reţinut însă că victima nu consimte Ia suportarea prejudiciului. ci işiasumä riscul
producerüacestuia. declarăndu-se de acord cu acţiunea preconizată de autorul faptek De asemenea, trebuie făcută o distincţie
intre clauzele de nerăspundere privitoare Ia prejudiciile cauzate bunuritor victimei, care sunt admise dacă sunt produse din
simplă imprudenţă sau neg!ijentă [art 1355 alin, (2) cciv.] si clauze!e de nerăspundere privitoare Ia prejudiciile cauzate vieţii
sau integrităţii fizice sau psihice sau sănătăţh, care nu produc efecte decât in condiţiile Iegii, iar nu prin simpla asumare a Ior
[art. 1355 aIin (3) C.civţ Din acest motiv, şi varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşilă.
lnsă, conform art 1356 alin. (2) c civ, printr-un anunţ se poate semnata un pericoL siluaţie in care, dacă victima ignoră
respectivul anunţ, va putea suporta o parte sau chiar intregul prejudiciu suferit. astfel cum prevede art. 1371 alin, (1) C,civ, Tn
consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă

I 68. Răspuns: C (primke În profesie avocat stagiar, 2015)

—

ĺn speţă. V. a fost accidentat prin căderea unui borcan cu muräturi din balconul imobilului aparţinănd Iui F, imobil Iocuit,
rără niciun titlu de trei oameni ai străzii, respectiv A., B. şi C. Drept urmare, in speţä va deveni aplicabilă dispoziţia art. 1379
alin. (1) C,civ.., conform căreia cel cam ocupä on imobil, chiar färă niciun titlu, räspunde pentru prejudiciul cauzat prin cäderea
sau aruncarea din imobil a unui lucru.
Prin urmare, V, va putea solicita acoperirea prejudiciului de Ia A., B. şi C., care räspund solidar, varianta de răspuns de
Ia Iitera A flind, in consecinţă, greşitä. Imprejurarea că A., B şi C, nu au niciun fel de venituri nu are nicio înrăurire asupra
obligaţiei Ior de dezdäunare, atăta vreme căt sunt indeplinite condiţiile răspunderii pentru Iucruri căzute sau aruncate dintr-un
imobil, astfel cum sunt preväzute de art. 1379 alin. (1) C.civ, Prin urmare, nici varianta de răspuns de Ia Iitera B nu este corectă
TEONA ELENA RĂDULESCU, TUDOR-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII 151

In privinţa variantei de răspuns de Ia Iilera C, aceasla este corectă. V, având un drept de opţiune in vederea reparării
prejudiciului, intre a-i acţiona pe Â., B., C. sau pe proprietarul imobilului R, dacă sunt indeplinite condiţiile räspunderii pentru
prejudicńle cauzate de Iucruri. astfel cum prevede expres art 1379 alin. (2) C.civ.

69. Răspuns; B, C (primire in profesie avocat definitiv, 2015)

—

Tn privinţa räspunderii civile delictuale, capacilatea delictuală, respectiv existenţa discernămăntului, este o cerinţă a existenţei
vinovăţiek Lipsa discernământului. adică Iipsa aptitudinii de reprezentare de cätre autor a faptei şi a urmărilor sale, este sinonimă
Cu absenţa vinovăţiei, Persoana pusă sub interdicţie judecätorească nu răspunde de prejudiciul cauzat, dacă nu se dovedeşte
discernămántul säu Ia data săvărşirii faptei, potrivit art 1366 alin. (1) C.civ. Legea prezumä o astfel de persoană ca fiind Jipsitä
de discernămănt, deci de capacitate delictuală, Tnsă prezumţia este reiativă, ceea ce inseamnă că se va putea face dovada
existenţei discernämântului Ia data sâvărşirii faptei şi astfel să se angajeze răspunderea delictuală (Fişe, 2019, p. 493). In
consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă şi, in mod evident, varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită.
Articolul 1368 alin. (1) C.civ. stabileşte că Iipsa discernămăntului nu îI scuteşte pe autorut prejudiciului de plata unei
indemnizaţii către victimă ori de căte ori nu poate fi angajată răspunderea persoanei care avea, potrivit Iegii, indatorirea de a-I
supraveghea. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectä.

70. Râspuns: c (primîre in profesie avocat stagiar, 2016)

—

Discernămăntul constă în aptitudinea psihică a unei persoane fizice dea inţelege semnificaţia faptelor sale şi dea avea
puterea să aprecieze efectele juridice care se produc in baza manifestärfl sale de voinţă. Lipsa discernämăntului constă in
incompetenţa psihicä a unei persoane dea acţiona critic şi predictiv privind consecinţele social-juridice care pot decurge din
exercitarea drepturilor şš obligaţiilor civile (art. 211 LPĂ) (Fíşe, 2019, p. 61).
Lipsa discernămăntului are efecte atăt pe planul răspunderii contractuale, cât şi pe planul răspunderii delictuale.
În materie contractuală, Iipsa discernămăntului duce Ia anularea contractului făcut de persoana care, Ia momentul incheierii
actului. se afla, fie şi numai vremelnic, intr-o stare care o punea in neputinţă de a-şi da seama de urmările faplei sale [art. 1205
alin. (1) C.civ.], nefiind nevoie ca persoana respectivă să he pusă sub interdicţie.
Ca regulă, Iipsa discernămăntului trebuie dovedită şi, flind vorba despre un fapt juridic, este admisibil orice mijloc de probă
(inclusiv martor şi prezumţii). Dacă insä partea a fost pusă ulterior sub interdicţie, iar la momentul Ia care actul a fost făcut,
cauzele punerii sub interdicţie existau şi erau indeobşte cunoscute, Iipsa discernămăntului va fi prezumată, contractul urmănd
a IL de asemenea, anulat [art. 1205 alin. (2) C.civ.], Varianta de răspuns de Ia Iitera B este, din aceste motive, greşită.
ĺn materie delictualä, existenţa discernămăntului este o cerinţă a vinovăţiei. condiţie esenţială pentru atragerea răspunderii
pentru fapta ilicitä. Lipsa discernămăntuluí este sinonimă cu absenţa ťactorului intelectiv şi, deci, cu Iipsa vinovăţiei. Persoana
care, atunci când a sävărşit fapta păgubitoare. era intr-o stare, chiar vremelnică. de tulburare a minţii care I-a pus in neputínţă
de a-şi da seama de urmările faplei sale, nu va fi ţinută răspunzätoare pentru paguba cauzatä [art. 1367 alin. (1) Cciv.]. Cu
toate acestea, cel care a cauzat prejudiciul este răspunzător, dacä starea vremelnicä de tulburare a minţii a fost provocată
de eI insuşi. prin beţia produsă de alcool. de stupef'ante sau de alte substanţe [art 1367 alin. (2) C.civ.J. Prin urmare, dacă
autorul prejudiciului era Iipsit de discernămănt Ia momentul faptei, însă această stare vremelnică de tulburare a minţii a fost
provocată chiar de eI. eI va fi răspunzător asemenea unei persoane aI cărei discernămănt nu fusese afectat Ia momentul
comiterii delictului. Aadar. varianta de răspuns de Ia Iitera A este incorectă.
Totuşi, Iipsa discemämăntului autorului faptei ilicite nu inseamnä că ceI prejudiciat nu va putea sä obţină acoperirea pagubei
create, ci doar că ceI tras Ia räspundere nu va fi autorul direct aI faptei, cí persoana care avea, potrivit Iegii, indalorirea de a-I
supraveghea pe ceI Iipsit de discernämănt (este vorba despre o räspundere pentru fapta altuia). Dacă insă nu se va putea
angaja răspunderea persoanei care avea indatorirea de a-I supraveghea pe autor, atunci acesta, chiar dacă a fost Iipsit de
discernămánt, va putea fi obligat Ia plata unei indemnizaţii (deci nu Ia acoperirea in intregime a prejudiciului) ce va fi stabilită
intr-un cuantum echitabil, ţinăndu-se seama de starea patrimonialä a părţilor Iart 1368 alin. (1) şi (2) C.civ]. Prin urmare,
varianta de răspuns de Ia Iitera C este cea corectă.

I 71. Răspuns: B (primire in profesie— avocat stagiar, 2017)

Potrivit art. 1384 alin. (1) C.civ., cei care räspunde pentru fapta aituia se poate intoarce impotriva aceíuia care a cauzat
prejudiciul, cu excepţia cazuiui în care acesta din urmä nu este răspunzätor pentru prejudiciul cauzat.
Această regulă este flrească, dacă avem in vedere temeiul acţiunii in regres. Astfel, fie că este vorba despre comitentul care
se regresează impoüiva prepusului său sau despre părinţii care inlroduc acţiune impotriva copiilor Ior minori, ori despre celelalte
persoane care in temeiul unui contract sau aI legii sau aI unei hotărări judecătoreşti sunt obligaţi să supravegheze un minor sau
o persoanä pusă sub interdicţie. temeiul juridiceste acelasi: ráspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, ln aceste condiţii.
cei care se regresează impotriva celui care a cauzat prejudiciul trebuie să facă dovada indeplinirii tuturor condiţiilor răspunderii
civile delictuale pentru fapta proprie: existenţa faptei, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate intre faptă i prejudiciu, dar şi
a vinovăţiei. Or, dacă ceI care a cauzat prejudiciul nu este räspunzätor pentru fapla sa faţă de victimă, cu atăt mai puţin va Ii
răspunzător faţă de ceI care a reparat prejudiciul in Iocul său, In aceste condiţii, varianta de räspuns de Ia Iitera A este gresită.
 152 EXPLICAŢII DREPT CIVIL. 111, TEORIA GENERALĂ A OBLIGAŢIILOR

Varianta de răspuns de Ia Iitera B este, in mod evident, cea corectă, aceasta fiind regula Tn materia räspunderii civile
delictuale, stabilită de art. 1382 C,civ.
Dupä cum existä sau nu posibilitalea unei evaluări băneşti directe a prejudiciului, se face deosebire intre prejudiciul
patrimonial şi prejudiciul nepatrimonial.
Modalitate de repararea a prejudiciului nepatrimonial, precum şi persoanele îndreptăţite Ia această reparaUe sunt preväzute
de art. 1391 Cciv
Astfel, în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrăngerea
posibilităţilor de viaţă familială şi socială [art. 1391 alin. (1) Cciv1. In interpretarea acestui text de Iege, instanţa supremä a
stabilit că intr-o cauză penalä având ca obiect o infracţiune de vätämare corporaíâ din cuipa, doar victima rnťracţíunií, care a
suťerit un prejudiciu, este indreptăţită să obţină o despâgubire pentru restrângerea posíbilitâţdor de víaţă famitialä şi socialä"
(ICCJ, Completul DCD in materie penalä, Decizia nr 12/2016, M. Of. nr 498 din 04072016).
In plus, instanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor
şi soţului, pentru durerea incercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, Ia răndul ei, ar putea dovedi
existenta unui asemenea prejudiciu [art 1391 alin. (2)C.civ], insä, potrivit alin (4) aI aceluiaşi articol, dreptul Ia despăgubire
pentru compensarea prejudiciului nepatrimonial nu trece Ia moştenitori, deci acţiunea in despägubire pentru compensarea
prejudiciului nepatrimonial poate fi introdusă numai de cätre ceI prejudiciat, iar nu şi de către moştenitori. aceştia putănd doar
continua acţiunea pomită de autorul Ior ţFişe. 2019, p. 476) Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită.

72. Răspuns: B, C (admitere în magistraturä, mai 2018)

Prejudiciul reprezintă consecinţa negativă sufehtă de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvărşite de o altä persoanä. Orice
prejudiciu dă dreptul Ia reparaţie, iardreptul Ia reparaţie se naşte din ziua cauzădi prejudiciului. chiardacă acest drept nu poate
fi valorificat imediat [art 1381 alin. (1) şi (2) C.civf
Dupä cum există sau nu posibi!itatea unci cvaluäri băncti dirccte a prejudiciului. ce face dcosobire intre prejudiciu patr:momal
şi prejudiciu nepatrimoniaL Este vorba de un prejudiciu nepatrimonial in cazul prejudiciului estetic, aI atingerii aduse onoarei
sau demnităţii. aI suferinţei provocate de durerile fizice ťpretíum dnlwis), al suferinţei de ordin afectiv (pretium aectionis) etc.
Potrivit ad. 1391 alin. (1) C.civ., in caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordatä şi o despägubire
pentru restrangerea po&bilitäţior de viaţä fam]iaIä i secială, iarcenferm aIin (2) aI aceIuiai text nerrnaU nstanţajudecätoreascä
va putea. de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţi!or descendenţilor. fraţilor surorilcr şi soţuiui, pentru durerea incercată
prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, Ia răndul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu.
Prin urmare, are dreptul a repararea prejudiciuIu patrimonial vktma unei fapte ilicite ce a avut ca urmare vătämarea
integrităţfl corporale sau a sänátăţfl, precum şi ascendenţii. descendenţii. fraţń, surorile şi soţul victimei, pentru durerea incercată
prin moartea victlmel.
Aşadar mama nu poate obţine repararea prejudiciului nepatrimonial provocat de durerea incercată prin vätămarea integrităţii
corporale a fiului säu, varianta de răspuns la Iitera A fiind greşită.
În schimb celelalte două variante sunt corecte, intrucM atăt persoana care a suferit o vătämare a integrităţii corporale
cea condus Ia restrăngerea posibiliiăţilor sale de viaţă socială, căi şi sora persoanei decedate, pentru durerea incercată prin
moartea victimei, pot obţine repararea prejudiciului nepatrimonial suferit.

I 73. Răspuns: A (pdmire in profesie avocat definitiv, 2O14

—

Articolul 1391 alin. (1) C.ci stabiIete posibi!itatea acordärii de despägubiń ca urmare a restrăngerii posibilităţilor de viaţă
familială şi socialä, in caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sänătäţii, deci varianta de răspuns de Ia IiteraAeste corectă.
Instanţa judecätorească va putea, de asemenea să acorde despăgubiri ascendenţilor descendenţilor. fraţilor. surorilor
şi soţului, pentru durerea incercatä prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care. Ia răndul ei, ar putea dovedi
existenţa unui asemenea prejudiciu [art. 1391 alin. (2) C.civ] Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită
deoarece exclude posibilitatea dea fi acordate despăgubiri morale pentru durerea su(erită de o persoană prin moartea victimei.
Moştenitorii persoanelor menţionate mai sus nu pot să se subroge in dreptul dea cere despăgubirile ce Ii se cuvin autorilor 1cr,
insä aceştia pot continua acţiunea pentru obţinerea despăgubirilor dacă a fost pornitä de defunct. Deci, acţiunea in despăgubire
poate fi introdusä numai de către ceI prejudiciat, iar nu şi de către moştenitori, conform art. 1391 alin. (4) C.civ.Aşadar, varianta
de răspuns de Ia Iitera B este greşitä.

I 74. Räspuns: c (primîre in profesie avocat definitiv, 2015)

—

Dată fiind relaţia dintre L şi V. (Iogodnici) şi avănd in vedere că V, angajat fiind, presta intreţinere Iui L., in cauzä devin
aplicabile dispoziţiile art 1390 alin. (2) C.civ, care recunosc dreptul dea fi despăgubit şi celui cäruia victima faptei ilicite, care
a decedat, ii presta intreţinere färä a fi obligat Ia aceasta. Prin urmare, in măsura in care intreţinerea respectivä satisfăcea un
interes Iegitim şi se presta intr-o manieră asemänătoare executării unei veritabile obligaţU Iegale de intreţinere, persoana in
cauzä (L.) are dreptul dea fi despăgubită de către autorul ĺaptei ilicite (Fişe, 2019, p. 484).

p
i:L
TEONA ELENA RĂDULESCU, TUDOR-vLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII 153

In ceea ce priveşte prejudiciul ce urmează a fi reparat, acesta priveşte exclusiv durerea incercatä prin moartea victimei,
dacă se poate face dovada existenţei unui astfel de prejudiciu, astfel cum se prevede în art. 1391 alin. (2) C.civ., şi nicidecum
pentru restrăngerea posibilităţilor de viaţă familialâ şi socială.
Cu privire Ia acest din urmă prejudiciu, instanţa supremă, în completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin
Decizia nr. 12/2016 (M. 0ľ. nr. 498 din 04.07.2016), a stabilit că dispoziţdle art. 1391 alin. (1) C.civ. se interpreteazä in sensul
că, într-o cauză penală avănd ca obiect o infracţiune de vătămare corporalä din culpă, doar victima infracţiunü, care a suferit
un prejudiciu, este indreptăţită să primească o despăgubim pentru restrăngerea posibilităţflorde viaţă familială şi socială.
Tn motivare, S-a reţinut printre altele, că: din modalitatea de redactare a art 1391 C.civ reiese in mod clar că Ţn cadrul
dispoziţülor alin. (1) ce se cer a fi interpretate, legiuitorul a avut în vedere persoana efectiv vătămată în urma faptei săvărşite
de făptuitor, iar nu şi alte persoane, care pot fi despägubite doar in cazul decesului victimei, conform alin. (2) al aceluiaşi
articoL Drept consecinţă. analizănd dispoziţiile Iegale evocate alin. (1) şi (2) ale art 1391 C.civ. se desprinde concluzia că
—

victima prejudiciului este titulawl exclusiv al dreptului la despăgubire, respectiv acea persoană cam a suferit o tmumă corporală
pmdusä prin săvărşima unei fapte iliciîe sau a unui alt eveniment pentru care o persoană este chematä să răspundă şi, numai
in situaţia în care intervine decesul vicţimei, dreptul Ia despăgubiri aparţine, in condiţiile stipulate de norma juridică incidentă,
persoanelor in vocate la art 1391 alin. (2) C.civ. Jn situaţia de faţă, prevederile art 1391 alin. (1) C.civ. trebuie coroborate şi cu
dispoziţiile art 1386 &in. (1) Cciv, şi cu cele ale art 1387 &in. (1) C.civ., care reglementeazä fonnele reparaţiei pmjudiciului
(in scopul mpunerii victimei in situaţia anterioarä comiterii faptei Üicite ori a evenimentului de natură a atrage răspunderea
persoanei vinovate) şi intindema despăgubirü, in situaţia văżămăńi integrită ţii corporale sau a sänätä ţii unei persoane, norme
juridice care fac referire strict la victima care a suferit o vătămare corporală, iar nu Ia persoana decedată, victimă a fapteiilicite
cauzatoam de pmjudiciu.
Drept urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera C este singura corectă, celelalte două fiind. prin raportare Ia cele expuse
mai sus, greşite.

§5. Executarea obligaţiilor

75. Răspuns: A, C (primire in proťesie avocat sta qiar, 2013)

—

Plata este un mod de stingere a obligaţńlor (potrivit art. 1615 C.civ.), deflnită ca remiterea unei sume de bani sau, după caz.
executarea oricărei alte prestaţii care constituie obiectul însuşi aI obligaţiei [art. 1469 alin. (2) C.civ.] Temeiul plăţii iI constituie
existenţa unei datorii (potrivit art. 1470 C.civ.), Iipsa datoriei făcănd ca plata Să fie nedatorată. Aşadar, varianta de răspuns de
Ia Iitera C este corectă.
In privinţa subiectelor pläţii. acestea sunt, în principal, debitorut şi creditorul, respectiv persoana care face plata şi persoana
care primeşte plata. Tnsă nu numai debitorul este ceI care poate face plata, căci art. 1472 Cciv, menţionează expres că plata
poate fi făcută de orice persoană, chiar dacă este terţ in raport de obligaţia ce se stinge in acest mod, Faţă de aceste dispoziţii,
rezultă că ş răspunsul oferit Ia varianta de Ia Iitera A corespunde exigenţelor Iegale. flind, prin urmare. corect.
Tn fine, cu privire Ia persoanele care pot primi plata, acestea sunt creditorul. reprezentantul Său Iegal sau convenţional.
persoana indicată de creditor ori persoana autorizată de instanţă să o primeascä (art. 1475 C.civ.). Dacă insă plata este
făcută unui creditor aparent, ea va ľi valabilă. în sensul cä va avea efect Iiberatoriu pentru debitor, numai dacă a fost fäcută
cu bună-credinţă (in sensul necunoaşterii de către debitor a Iipsei calităţii de creditor a celui cäwia ii face plata), chiar dacă
ulterior se stabileşte că persoana respectivă nu avea calitatea cerută de Iege pentru a putea primi plata (art. 1478 alin. <1)
C,civ], În acest caz, creditorul aparenl este ţinut să restituie adevăratului creditor plata primilä, potrivit regulílor stabilite pentru
restiluirea prestaţiilor [art. 1478 alin. (2) Cciv.J. In consecinţă, plata efectuată de debitor cätre creditorul aparent are ca efect
stingerea obligaţiei sale, creditorul real pulănd pretinde plala primită de Ia creditorul aparent (Fişe, 2019, p. 525). Din aceste
motive, varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşitä.

I 76. Răspuns: A (admitere INM şi in magistraturä, 2015)

După criteriul obíectului Ior, obligaţiile civile se clasiflcă in obligaţii de rezultat şi obtigaţii de mijloace. Obligaţiile de rezultat
sunt acele obligaţii care constau in indatorirea debilorului dea obţine un anumit rezultat determinat [art. 1481 alin. (1) C.civ.J,
in timp ce obligaţhle de mijloace presupun indatorirea debitorului de a depune toată stăruinţa pentru atingerea unui anumit
rezultat, fără a se obliga Ia insuşi rezultatul preconizat [art, 1481 alin. (2) C.civ.] (Fişe, 2019, p. 21-22).
Fentru a stabili dacä o obligaţie este de mIoace sau de rezultat, Iegiuitorul a preväzut o serie de criterii de determinare a
felului obligaţiei.Astfel, conform art 1481 alin. (3) C.civ, se va ţine seama de: modul in care obligaţia este stipulatä in contract,
existenţa şi natura contrapmstaţiei şi celelalte elemente ale contra ctului, gradul de risc pe cam il presupune atingema rezultatului
şi de influenţa pe care cealaltă parte o are asupra executäni obligaţiet
Din textul articolului menţionat, observăm că singura variantă corectă de răspuns este A, celelalte douä fiind greşite.
154 EXPLICAI DREPT CIVIL. 111. TEDRIA GENERALÂA OSLISAŢIILOR

77. Răspuns; A, B (admiiere INfvi, 2013,)

Plata este principalul mod de stingere a obligaţiei şi constä in executarea de bunăvoie a prestaţiei datorate creditorului. Plata
poate consta in remiterea unei sume de bani sau, după caz, in executarea oricărei alte prestaţii care constituie obiectul insuşi
al datoriei [art. 1469 alin. (1) şi <2) C.civ.].
Plata poate fi fäcutä de orice persoanä, chiar dacä este un terţ in raport cu acea obligaţie (art. 1472 C.civ.), Dacä plata
este fäcutä de debitorul care este incapabiL el nu va avea dreptul Ia restituire invocănd propria incapacitate de Ia momentul
executării (art. 1473 C.civj. Prin urmare, varianta de răspuns de la litera A este corectă.
Ca regulä plata trebuie efectuatä in intregime, Acesta este principiul indivizibilitäţii pläţii, recunoscut expres de art. 1490
C civ., potrivit cäruia creditorijl poate refuza să primească o executare parţială, chiar dacä prestaţia arfi divizihilă Prin urmare,
varianta de răspuns de la litera B este, de asemenea, corectă.
Căt priveşte data plăţii, art. 1496 alin. (1) C,civ. recunoaşte debitorului posibilitatea dea executa obligaţia inainte de
scadenţă, dacă părţile nu au convenit contrariul ori dacä aceasta nu rezultă din natura contractului sau din împrejurările in care
a fost încheiat (spre exemplu, nu este posibilä o ptatä anticipată, dacă termenul suspensiv este prevăzut exclusiv in ĺavoarea
creditorului). Creditorul poate refuza totuşi plata anticipată, dacä are un interes legitim ca plata sä fie fäcutä la scadenţä, nefiind
insă nevoie să-l incunoştinţeze pe debitor despre refuzul său. Prin urmare, varianta de răspuns de la litera C este greşită.

78. Răspuns: B, C (primire În profesie avocat definitiv martie 2019)

—

Intrebarea priveşte, pe de o parte, dovada pläţii (variantele de răspuns de la litereleAşi C), iar, pe de altä parte, data pläţii
(varianta de răspuns de la litera B).
Astfel, dacă plata este făcută prin virament bancar, ordinul de plată semnat de debitor şi vizat de instituţia de credit plătitoare
nate doar o prezumţic relativä de plată, nu una absolutä, prezumţie co poate fi rästurnatä prin proba contrarä [art. 1504 alin. (1)
C.civ.J. Prin urmare, varianta de räspuns de la litera A este greitä.
Pede altă parte. alin. <2)al aceluiasi articol recunoaste debitorului dreptul dea solicita oricănd instituţiei decreditacreditorului
o confirmare, in scris a efectuärii pläţü, care va reprezenta dovada pläţii, astfel cä varianta de räspuns de la litera C este corectä.
ln fine, in ceea ce privete data pläţii efectuate prin virament bancar, art 1497 C.civ. prevede cä este cea la care contul
credilorului a fost alimentat cu suma de bani care a făcul obiectul pláţii, prin urmare şi varianta de răspuns de la litera B este
corectä.

I 79. Răspuns: A, c (primire În profesie avocat sta giar, 2018)

—

Ca regulâ, plata se face atunci cänd datoria a ajuns la scadenţă, deci cănd creanţa a devenit exigibUä [ad 1495 alin (1)
C.civ.], In cazul obligaţiilor pure şi simple (cu execu(are iruediatä), plata trebuie fäcuta la inorneritul naşterii raportului juridic
obligaţional (de indată), ln cazul obligaţîlor afectate de un termen suspensiv, plata devine exigibilă la termenul stabilit de părţ;
dacä însä termenul a fost stipulat exclusiv in favoarea debitorului, acesta poate face plata şi inainte de implinirea lui (plata
anticipatä), cu excepţia cazului in care părţite au prevăzut contrariul ori dacă aceasta nu rezultä din natura contractului sau din
imprejurările in care a fost incheiat [art 1496 alin. <1) C.civj sau dacă creditorul are un interes legitim ca plata să fie efectuatä
la scadenţă [art. 1496 alin. (2) Cciv.] (Fişo, 2019, p. 527).
In consecinţă, varianta de răspuns de Ia litera A este corectă.
Căt priveşte locul ptäţii unei sume de bani, acesta este, în lipsă de stipulaţie contrarä, la domiciliul creditorului [art. 1494
alin. (1) lit, a) C.civ], toate cheltuielile pläţh fiind suportate, ca regulä, de debitor (art. 1498 C.civ.), motiv pentru care varianta
de răspuns de la litera B este incorectä.
În flne, dacä plata este efectuatä prin virament bancar, data plăţii va fi aceea in care contul creditorului a fost alimentat cu
suma de bani care a făcut obiectul pIäi (art. 1497 C.civ. )‘ astfel cä şi aceastä variantă este corectă.

I 80. Räspuns: A, c (primire în profesie avocat stagiar, 2018)

—

Punerea in întărziere a debitorului poate opera în temeiul legii (de drept) sau la cererea creditorului. Dacă creditorul alege
sä punä în intărziere pe debitor, o poate face fie printr-o notificare scrisă prin care ii solicită debitorului executarea obligaţiei,
fie prin chiar cererea de chemare în judecatä, In oricare dintre modalitäţi, debitorului trebuie să i se recunoască un termen
rezonabil in care să poată să işi execute respectiva obligaţie.
Tn cazul in care punerea in intărziere are loc prin insäşi cererea de chemare in judecată, fără ca anterior debitorul să fi
fost notificat in acelaşi sens, acesta va avea posibilitatea să işi execute obligaţia intr-un termen rezonabil, calculat de la data
cănd cererea i-a fost comunicată. Dacă obligaţia este executată in acest termen, cheltuielile de judecată vor fi suportate de
creditorul-reclamant [art. 1522 alin. (5) C.civ.].
Observăm deci că varianta de răspuns de la litera A este coreclă, dar numai in situaia in care debitorul nu fusese anterior
pus in întä,ziere.
TEONA ELENA RĂDuLEScU, TUDOR-VLAO RÄOULE5cu EXPLICAŢII 155

UnuI din efectele punerii în intârziere a debitorului este intreruperea termenului prescripţiei extinctive, insă numai dacă
punerea în intărziere este urmată de chemarea debitorului in judecată in termen de 6 Iuni de Ia data notificării (art. 2540
C.civ.). Aşadar, şi varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă.
Creditorul poate fi pus în intărziere cănd refuză, in mod nejustificat plata oferită in mod corespunzător de debitor sau cănd
refuză să îndeplinească actele pregătitoare färă de care debilorul nu işi poate executa obligaţia (art. 1510 C.civ.). Tn această
situaţie, creditorul preia riscul imposibilităţii de executare a obligaţiei, iar debitorul nu va fi ţinut să restituie fructele culese după
punerea în intărziere [ad. 1511 alin. (1) C.civ.J. ln consecinţă, varianta de räspuns de Ia Iitera B este greşită.

81. Răspuns: A (primire in profesie avocat definitiv, 2017)

—

Adicolul 1475 C.civ. prezintă, in mod enumerativ, persoanele care pot primi plata: a) creditorul; b) reprezentantul Iegal sau
convenţional aI creditorului; c) persoanele indicate de creditor, in funcţie de interesul creditorului; şi d) persoanei autorizate de
instanţă să primească plata. Astfel, debitorul, in speţa noastră D., se considerä Iiberat de obligaţia pe care şi-a asumat-o prin
executarea plăţii (restituirea împrumutului), către persoana indicată de către creditor (T.). Prin urmare, varianta de răspuns de
Ia Iitera A este corectă, intrucăt plata făcută către T, este o plată valabilă.
Varianta de răspuns de Ia Iitera B este, in mod evident, greşită avănd in vedere că plata a fost făcută pentru stingerea unei
obligaţii valabile pe care D, o avea faţă de E
Varianta de räspuns de Ia Iitera C este, de asemenea, greşită, intrucăt, atăt timp căt E a indicat o persoană cäreia
D. să-i facă plata, iar D. s-a conformat dispoziţulor creditorului, obligaţia debitorului s-a stins, Ia fel ca şi dreptul corelativ aI
creditorului. Prin urmare, Ia moartea Iui E, in patrimoniul ce urma a fi transmis către moştenitori nu mai exista creanţa faţă de
D. Aşadar, moştenitorii nu au dobăndit calitatea de creditori, nefiind indreptăţiţi sä ceară plata de Ia D.

82. Răspuns: A, C (admitere în magistraturâ, mai 2018)

În principiu, plata poate fi fäcutä de orice persoanä (chiar dacä este un terţ in raport cu acea obligaţie art 1472 C.civ.),
—

creditorului, reprezentantului Iegal sau convenţional aI acestuia, persoanei indicate de creditor ori persoanei autorizate de
instanţă pentru primirea pläţfl (art. 1475 C.civ.).
Dacă plata este făcută unui creditor incapabil, debitorul nu va Iiberat decăt dacă aceasta profită creditorului, În acest caz,
actul juridic aI plăţfl este Iovit de nulitate relativă pentru Iipsa capacităţii depline de exerciţiu, iar ceI care a plätit poate fi obligat
să mai plătească o dată către persoana împuternicită a primi pentru incapabil, afară de cazul cănd face dovada că Iucrul plătit
a profitat creditorului incapabil (FJşe, 2019, p. 524). Varianta de räspuns de Ia Iitera A este, in consecinţă, adeväratä.
Dacă plata este ĺăcută unui terţ, altul decăt una dintre persoanele arătate in art 1475 C.civ., aceasta nu va fi valabilă, în
sensul că nu va stinge obligaţia debitorului. Dacä insä terţul dobăndeşte calitatea de creditor aI debitorului (printr-o cesiunea
de creanţă, spre exemplu), plata va deveni valabilă, stingănd raportul juridic obligaţional şi Iiberăndu-I pe debitor [art. 1477
alin. (1) Iit. b) C.civ.]. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşită.
Căt priveşte modalitatea de executare a obIigaei avănd ca obiect o sumă de bani, plata se poate face prin orice mijloc
folosit în mod obişnuit in Iocul unde aceasta trebuie efectuată, astfel cum prevede şi art. 1488 alin. (2) C.civ. Prin urmare, şi
varianta de răspuns de Ia Iiiera C este corectä.

I 83. Răspuns: A, B (admitere 1NM şi in magistraturä, 2014)

Imputaţia plăţh este aceI mecanism juridic aplicabil in ipoteza in care un debitor are faţă de aceIaşi creditor mai multe datorii
care au ca obiect bunuri de aceeaşi natură, iar debitorul plăteşte creditorului prin predarea unei cantităţi de bunuri ce nu este
suficientă pentru a stinge toate datoriile, astfel incăt este necesar să se determine care dintre datorii se va stinge (Fişe, 2019,
p. 530). În principiu, imputaţia plăţii se va stabili potrivit acordului părţilor [art. 1506 alin. (2) C.civ.], iar în Iipsa acordului, se va
stabili, in principal, de către debitor, iar, in subsidiar, de creditor. Dacă niciuna dintre părţi nu face imputaţia plăţii, se vor aplica
regulile prevăzute de art. 1509 C.civ.
Aşadar, imputaţia pläţii este făcutä de creditor in Iipsa unei indicaţii a debitorului. Creditorul, după ce a primit plata, va
comunica debitorului, intr-un termen rezonabil, datoria asupra căreia aceasta se va imputa [art. 1508 alin. (1) teza I C.civ.],
iar dacă emite chitanţă Iiberatorie va fi obligat să menţioneze ce datorie stinge pe chitanţa respectivă [art. 1508 alin. (2)
c.civ.], Creditorul nu este ţinut decăt de o singură regulă atunci cănd face imputaţia plăţii: nu poate imputa plata asupra unei
datorii neexigibile sau Iitigioase [art. 1508 alin. (1) teza a II-a C.civ.].
În consecinţä, faţä de cele arätate mai sus, concluzionăm că variantele de răspuns de Ia Iiterele A şi B sunt corecte, in timp
ce varianta de räspuns de Ia Iitera C este greşită.

I 84. Răspuns: C (primire in proťesie avocat sta giar, august 2019)

—

În cazul in care imputaţia plăţii este ĺăcută de debitor (art, 1507 C.civj, acesta poate să impute plata asupra unei datorii
care nu este exigibilă cu preferinţă ĺaţă de o datorie scadentă numai dacă există consimţămăntul creditorului ori dacă pärţile
au prevăzut posibilitatea plăţii anticipate [art. 1507 alin. (2) c.civ.].
156 EXPŁICAŢII DREPTCIVIL. 111. TEORIAGENERALÂAOBLIGAŢIILOR

Drept urmare, singura variantă corectă de räspuns este cea dea Iitera 0, celelalte două fiind, prin raportare la textul redat
mai sus, false,

85. Räspuns: B, C (primire în proťesie avocat stagiar, 2017)

—

Prin distrugerea accidentală a anexei gospodäreşti a unei persoane de cätre o alta se naşte un raport juridic civil având ca
izvor un ĺapt juridic ilicit, ceea ce duce Ia existenţa unei răspunderi civite delicluale in sarcina celui răspunzător de cauzarea
prejudiciului. Repararea acestui prejudiciu se face potrivit dispoziţiilor art. 1381 şi urm. Cciv., acoperirea integrală a pagubei
presupunănd efectuarea Unei plăţi, astfel cum este definitä aceasta in art 1469 C.civ Creditorul nu poate fi obligat sä primeascä
de Ia debitorattceva decăt prestaţia datorată; cu toate acostea, dacă creditorul consimte, debitorul se poate Iibera de obligaţia
sa executánd o altă prestaţie decăt cea datorată, chiar avănd o valoare mai mare această modalitate de stingere a obligaţiei
—

este denumitä dare in platä [art, 1492 alin. (1) C.civ], pe care de altfel o întâlnim şi în speţa dată, debitorul oferind creditorului
său un teren intravilan, cu o valoare mai mare decât paguba efectiv creată prin fapta sa ilicită.
Potrivit art. 1492 alin. (2)C.civ., dacä prestaţia oferitä in schimb constä in transferul proprietăţii (cazul din speţä), debiiorul
este ţinut de garanţia contra evicţiunii şi de garanţia contra viciflor iucrului, potrivit reguulor aplicabile in materia vănzädi, cu
excepţia cazului în care creditorul preferă să ceară prestaţia iniţială şi repararea prejudiciului.
Aşadar, dacä dupä transferul bunului, creditorul a fost chemat in judecatä de cätre un terţ care revendicä terenul, debitorul
are obligaţia garanţiei contra evicţiunii, potrivit regulilor stabilite de art. 1695-1706 Cciv,, ori creditorul poate alege să ceară
prestaţia iniţială şi repararea prejudiciului. Prin Urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită pentru considerentul
tocmai expus.
In privinţa variantelor de răspuns B şi C, ambele sunt corecte, intrucăt, pe de o parte, in temeiul garanţiei contra evicţiunii,
creditorul poate chema in judecată pe debitor, iar, pe de altă parte, aceastä garanţie dă dreptul cumpărătorului să păstreze
bunul plătind terţului evingător o sumä de bani pe care poate s-o cearä debitorului, în temeiul şi condiţiile art. 1704 C.civ.
86. Răspuns: c (admitere INM şi în magistratură, 2017)
Darea in plată reprezintă un mod de stingere a obligaţiei care duce la realizarea creanţei creditorului, alături de plată,
compensaţie şi confuziune şi este definită ca operaţiunea juridicä prin care pärţile convin ca debitorul să execute o altä prestaţie
decât aceea Iacare s-a obtigat [art, 1492 alin, (1)Cciv]. Pentru a opera darea in plată, este necesaracordul cred4orului, intrucât,
ca principiu, acesta nu poate fi obligat să accepte de Ia debitor o altä prestaţie decăt aceea Ia care s-a obligat. Creditorul poate
accepta o altă prestaţie, fărä a fi nevoie de intervenţia instanţei, indiferent dacă valoarea Iucrului oferit este mai mică, egalä
sau mai mare cu vaoarea ohiectului ohligaţiei iniţiale Prin urmare varianla de räsplins de Ia Iitera A este greitä
Potrivit art, 1492 alin. (2) Cciv. debitorul poate oťeri in schimb transferul proprietäţii sau aI unui alt drept, după cum poate
ccda o creanţă in Iocul obligaţiei iniţiale (art. 1493 C.civ); prin urmare, i varianta do răspuns de Ia Iitora B este greită, intrucăt
legiuitorul nu impune nicio Iimitä cu privire Ia ce poate oferi in schimb debitorul pentru a se Iibera de obligaţia sa.
Tn fine, varianta de räspuns de Ia Iitera C este singura corectä, faţä de dispoziţiile art. 1492 alin. (2) C.civ., potrivit cärora dacă
prestaţia oferitä in schimb constâ in transferul proprietăţii sau aI unui alt drept. debitorul este ţinut de garanţia contra evicţiunii si
de garanţia contra viciilorlucrului, potrivit reguliloraplicabilein materia vănzării, cu excepţia cazului in care creditorul preferă să
cearä prestaţia iniţialä şi repararea prejudiciului, caz in care garanţiile oferite de terţi nu renasc [art. 1492 alin. (2) teza I C.civ,].

I 87. Răspuns: C (adrnitere INM i în magistratură, 2017)

Varianta de răspuns de Ia Iitera C este cnrectä pentru cä sintagma impotriva voinţei debitorului" are ca premisă o voinţă
manifestată de către debitor, ceea ce exclude aplicarea art. 1509 alin. (1)Iit. c)C.civ., dănd prioritate art. 1507 C.civ., in timp
ce art. 1509 Cciv. se aplicä doar dacă niciUna dintre pärţi nu face imputaţia pläţii.
Enunţul intrebärii nu face trimitere Ia o altă diferenţä intre obligaţii, in afara caracterului oneros sau mai puţin oneros.
Varianta de răspuns de la Jitera A nu este corectă pentru că are in vedere o obligaţie scadentă, care se stinge cu prioritate
atât atunci cánd imputaţia o face debitorul, cât şi atunci cănd nicio parte nu face imputaţia, aplicându-se regulile imputaţiei
Iegale. Aşadar, condiUonarea „numai dacâ" invalidează varianta A.
Varianta de răspuns de Ia Iitera B nu este corectă pentru că Iegea nu condiţionează imputaţia plăţii făcute de debitor de
Iipsa imputaţiei fäcute anterior de creditor, ci, dimpotrivă, art. 1508 alin. (1) C.civ. permite creditorului sä facă imputaţia plăţii
doar in Iipsa unei indicaţii din partea debitorului, deci condiţionarea este inversă (in acest sens, a se vedea explicaţifle oferite
de Comisia de soluţionare a contestaţiüor— Drept civil).

I 88. Răspuns: A, B (admitere INM şi în magistratură, 2016)

Punerea in intărziere de către creditor, operează ca Urmare a manifestärii unilaterale de voinţă a acestuia, prin care
pretinde debitorului să işi execute obligaţia asumatä, potrivit art. 1522 alin. (1) teza I Cciv, (Fişe, 2019, p, 544). De asemenea,
punerea in întărziere a unuia dintre codebitorii solidari produce eťecte şi asupra celorlalţi, potrivitart. 1526 alin. (1) C.civ. Astfel,
solidaritatea codebitorilor (art. 1443-1446 C,civ.) are ca efect şi extinderea punerii in intârziere faţă de toţi codebitorii solidari
prin notiftcarea făcută de creditor oricäruia dintre ei. Tn consecinţă, varianta de räspuns de la Iitera A este corectä.

4Ł
TEONA ELENA RĂDULE5CU, TuOOR-VL4D RÂDULESCU EXPLICAŢII 157

Ţn cazul in care, din diverse motive. creditorul refuză primirea plăţii. debitorul iI poate pune in intărziere, Iiberándu-se astfel
de obligaţia asumată prin consemnarea plăţii, Ca efect aI punerii in intărziere a creditowlui, acesta din urmă nu are dreptul dea
solicita obligarea debitorului Ia restituirea sau. după caz, Ia plata contravalorii fructelorculese după punerea in intărziere, potrivit
art 15U alin. (1)Cciv., debitorul păstránd tructele culese dupá momentul consemnărü plâţii în favoarea creditorului. Aşadar,
varianta de răspuns de Ia Iitera B este, de asemenea, corectä.
ln cele din urmâ, varianta de räspuns de Ia Iitera C este greşită. Debitorul se atlä de drept in intărziere atunci când părţile
au stipulat in contract cä simpla implinire a termenului stabilit pentru executarea obligaţiei produce un asemenea efect, potrivit
art. 1523 alin. (1) C.civ. Dacă obligaţia devine scadentä după decesul debitorului, dispoziţiile art 1523 alin. (3) C.civ. stabilesc
că moştenitorii acestuia nu sunt in intârziere decât după trecerea a 15 zile de Ia data Ia care creditorul i-a notificat sau, după
caz, de Ia daia notificării curatorului desemnat in condiţiile art. 1336 C.civ.

j 89. Răspuns: A, B (primire in profesie — avocat definitiv, 2018)

Excepţia de neexecutare a contractului este mIocuI de apărare care constă in refuzul de executare a obligaţiei exprimat
de către una dintre pärţile contractului sinalagmatic atunci când cealaltä pade ii pretinde această executare fără a-şi executa
sau a oferi executarea propriei obligaţii (Fişe, 2019. p. 559).
Condiţiile in care poate fi invocatä excepţia de neexecutare a contractului sunt prevăzute de art. 1556 C.civ., şi anume: să
fie vorba de obligaţii născute dintr-un contract sinalagmatic; obligaţiite să fie exigibile: sä existe o neexecutare. chiar parţială.
dar suficient de insemnată, din partea părţii care pretinde executarea; neexecutarea sä fie imputabilă părţii care, Ia răndul
ei, pretinde executarea obligaţiei celeilalte párţi, iar nu sä se datoreze unei fapte săvârşite de partea care invocă excepţia
sau unei imprejurări ce exclude vinovăţia; să nu existe o anumită ordine in executarea obligaţiilor: refuzul sä nu Ee contrar
bunei-credinţe (Fişe, 2019, p. 560).
Dacă obligaţia unei părţi nu a fost executatâ dintr-un caz de forţă majoră, se distinge dupä cum imposibilitatea de executare
este deflnitivä sau temporară. Dacă imposibilitatea este definitivă, atunci, in condiţiile arătate de art. 1557 alin. (1) Cciv.,
contractul va fi desfiinţat de plin drept, iar dacă imposibilitatea este doar temporarä, credítorul poate suspenda executarea
propriei prestaţii [art. 1557 alin. (2) C,civ.], fiind vorba in esenţă de un caz atipic de excepţie de neexecutare a contractului.
Prin urmare, varianta de răspuns de Ia htera A este corectă, in timp ce varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită.
Căt priveşte varianta de răspuns de Ia Iitera B, aceasta este, de asemenea, corectă, dacă avem in vedere dispoziţiile
art. 1560 alin. (3) Cciv., conform cärora ceI impotriva căruia se exercita acţiunea oblicä poate opune creditorului toate mijloacele
de apărare pe care Ie-ar fi putut opune debitorului, inclusiv excepţia de neexecutare a contractului.
90. Răspuns: C (primire in proťesie avocat stagiar, august 2019)
—

Tn contractul incheiat inlre c SRL şi D SRL, având ca obiect Iivrarea unor materiale de construcţie, părţile au inserat un pact
comisoriu, care indeplineşte cerinţele preväzute de art. 1553 C.civ., respectiv prevede expres obligaţiile a căror neexecutare
atrage rezoluţiunea (obligaţia de Iivrare a unor bunuri Ia termene precise, care ţin de esenţa contractului), prin urmare, debitorul
este de drept in intărziere, prin simpla neexecutare a contractului, ast(eI cum au prevăzut pärţiie. In consecinţă. contractul esţe
rezoluţionat pentru neexecutarea obligaţiilor de cätre societatea D SRL fiind desfiinţat cu efect retroactiv.
Tn acest context, D SRL nu poate sub nicio ĺormä sä invoce excepţia de neexecutare a contractului, intrucât, pe de o parte.
acesta este desfiinţat cu efect retroactiv. iar, pe de altă parte. ceI care nu şi-a executat propriile obligaţii nu poate invoca această
apărare. Prin urmare, varianta de räspuns de Ia Iitera A este greşită.
Nici varianta de răspuns de Ia Iitera B nu este corectă. intrucăt contractul flind desfiinţat cu efect retroactiv de Ia data
notificării emise de C SRL (20052019), această parte nu mai poate fi obligată Ia plata preţului materialelor si a penalităţilor
de intärziere in Iipsa unui temei juridic.
In iine, singura variantă ce corespunde exigenţelor Iegale este cea de Ia Iitera C, dacă avem in vedere efectele retroactive
ale rezoluţiunii, prevăzute de art. 1554 alin. (1) C.civ., fiecare dintre părţi putând soticita repunerea in situaţia anterioară.

I 91. Räspuns; B, C (admitere 1NM, noiembrie 2019)

Intrebarea priveşte atât efectele imposibilităţii de executarea obiectului obligaţiei care există Ia data incheieri contractului,
ceea ce ar pune in discuţie valabilitatea acestuia, căt şi pe cele a imposibilitäţii de executare ce survine pe parcursul executării
contractului, ceea ce ar ridica problema eficacităţii sale.
O primä distincţie ce trebuie făcută priveşte bunurile ce fac obiectul obligaţiei, respectiv dacă este vorba de bunuri individual
determinate (cefle) ori bunuri generic determinate (de gen). Potrivit art. 1634 alin. (6) C.civ., dacă obligaţia are ca obiect bunuri
de gen, debitorul nu poate invoca imposibititatea de executare, aceastä caulă de stingere a obligaţiei sau de ineflcacitaie a
contractului existănd numai dacă este vorba despre bunuri certe. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia (itera Aeste incoreclâ.
Varianta de răspuns de la litera B corespunde dispoziţiilor art, 1557 Cciv. care prevăd că atuncI când imposibititatea de
executare este totalâ şi definitivä şi priveşte o obligaţie contractuală importantă. contractul este desňinţat de plin drept şi (ără
vreo notificare, chiar din momentul producerii evenimentului fortuit, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor referitoare Ia
supodarea riscului de către creditorul pus in intărziere. Tn consecinţä, aceastä variantă de răspuns este corectâ.
 —

158 EXPLICAŢII DREPT CIVIL. 111. TEORIA GENERALĂAOBLICAŢIILOR

Tn fine, problema nulităţii contractului se pune numai dacâ, Ia data incheierii contractului, imposibilitatea de executare a
obiectului obligaţiei. materială ori juridicä, este absolută (in sensul că obiectul este imposibil pentru oricine) şi deĺinitivă, iar nu
temporarä. Dacä imposibilitatea este relativă, adică obieclul este imposibil doar pentru debitor, nu şi pentru altă persoană. actul
juridic va fi valabil, iar in caz de neexecutare culpabilă din partea debitorului, se va angaja răspunderea sa cżvilä (G. Bonoi.
C.A. ANGHELEScU. op. cit., 2012. p. 169). Deci, şi varianta de ráspuns de Ia Iitera C este corectä.

j 92. Răspuns: B (admitere INM şi in wagistraturä, 2017)

Creditorul poate fi pus in intărziere atunci când (a) refuză, in mod nejustificat, plata oferită in mod corespunzător sau cánd
(b) reľuză să indeplineascä actele pregătitoare ĺără de care debitorul nu îşi poate executa obligaţia.
Pera contrario, dacă plata este oĺerită in mod necorespunzător, creditorul poate respinge oferta de plată, neputănd fi pus
!n intărziere, Pentru ca oferta să fie valabilă, trebuie să indeplinească, printre altele, următoarele cerinţe: termenul suspensiv
stipulat in favoarea sau şi in favoarea creditorului să fle implinit. respectiv condijia suspensivă să fie realizată (dacă termenul
suspensiv este in favoarea debitorului. plata se poate oferi inainte de termen renuntare Ia beneficiul termenuIui) oferta să
—

fie făcută in Iocul ce s-a stabilit penlru plată sau. dupá caz, să fie făcută Ia domiciliul creditorului ori Ia domiciliul ales pentru
executarea convenţiei (Fişe, 2019, p 532). plata unei obligaţii care, potrivit naturii sale, nu poate fi executală decăt de călre
debitor, să fie executată de acesta, şi nu de către o altă persoană.
Comisia de soluUonare a contestaţii!or, in motivarea cu referire Ia varianta B. a reţinut că: aceasta este ccmctü. fűndźocmai
ipoteza prevăzută de ad 1496 aUn (1) Ccit. în sensul că debitorui ora liber să execute obligaţia înaintea scadenţei, întrucât
părţile nu conveniserä contrańui şi nici nu rezulta o interdic ţie de acest fel ď'n natura contractului (impmmut färă dobândă) sau
din împrejurărüe în cam a fost încheiat. Garacterui nejustiücat ai refuzu!ui creditorului rezultă din contextui varianteide räspuns,
fiind vorba de un împrumut fără dobăndă. situa(ie in cam croditowlnu prezintă niciun interes legitim. în sensui art. 1496 alin (2)
C.civ., pentru a refuza piata înainte de scadenţă.

I 93. Răspuns: B, C (primire in profesic avocat stagiar, 2015)

—

Cazurie in care debítorul se aĺiu de drept in intârziere, nemaifiind necesară punerea in intărziere de cätre creditor, sunt
prevăzute. în principaL Je art 1523 Cciv, dar si de alte dispoziţii din cod (spre exemplu, art. 2020 cciv, in materia mandatului.
art 1725 C.civ in materia vanzărli etc)
Astfet. art. 1523 alin. (2) C.civ prevede că debitorul este de drept in intărzlere alunci când: a) obligaţia nu putea fi executată
in mod util decât intr-un anumit timp, pe care debitorul I-a läsat sä treacä, sau când nu a executat-o imediat desi exista urgenţă
aą 1523 a'in (2) Iit a) C civ] b) prIn rapta sa debitorul a făcut imposibilă executarea in natură a obligaţiei sau când a incălcat
o obligaţie dea nu face [art. 1523 aliu (2) Iit. b) c.civ], c) debitorul ia manifestat in mod neindoielnic faţă de creditor intenţia
de a nu executa obligaţia sau cănd, fiind vorba de o obUgaţie cu executare succesivă, rafuză ori neglijează sä işi eecute
obligaţia in mod repetat [art. 1523 aIin (2) IiL c) c civJ; d) nu a fost executată obligaţia dea plăti o sumä de bani, asumată
in exerciţiul activitäţU unei intreprinderi [afl 1523 alin. (2) IiL d) Cciv]; e) obligaţia se naste din săvărşirea unei fapte ilicite
extracentractuale [an. 1523 alin. (2) Iit. e) C.civ f) in alte cazuri anume prevăzute de Iege.
Prin urmare, varianta de răspuns de Ia IiteraAeste greită, intrucătobĽgaţia asumatä in exerciţiul activităţii unei intreprinderi
trebuie să fie aceea dea plăti o sumă de bani, şi nu de a face pentru ca debitorul sä se afie de drept in intărziere in caz de
neexecutare, in timp ce variantete de răspuns de Ia Iiteree B şI c sunt corecte. identificändu-se cu situaţide prevăzute de
art. 1523 alin (2) Iit. b) teza flnalä ş e) c civ

I 94. Râspuns: A (primire in proťesie avocat deünitiv, 2016)

—

)ntre două societăţi, acţionănd in calitate de profesionişti, s-a incheiat un contract de vănzare, prin care X. a văndut un
utilaj de asfaltare drumuri către Y., care s-a obligat să achite pretul, in termen de ceI muIt o Iună de Ia data incheierii actului
(Ia 15122014). Deşi părţite nu au stabilitcă simpla implinire a termenului are ca efect punerea in intărziere a societăţii Y. cu
privire Ia plata preţului, trebuie avute in vedere dispoziţiile art 1523 alin (2) Iit d) Cciv., conform cărora debitorul este de drept
in intărziere dacă nu a executat o obligaţie de platä a unei sume de bani, asumată in exerciţiul activităţii unei intreprinderi.
Prin urmare, prin simpla neexecutare Ia termen a obligaţiei de plată a preţului utilajului, debitoarea societale Y. se afiä de
drept in inlărziere, obligaţia fiind asumată in exerciţiul activitäţii unei intreprinderi
Prin urmare, societatea X. este indreptăţită să primească atât plata preţului, căt şi dobănda Iegală, care va fi calculată
incepănd cu data scadenţei (15122014) şi până Ia data plăţii efective, conform art. 1535 alin, (1) C.civ.
AstfeL singura variantă corectă de răspuns este cea de Ia Iitera A, celelalte două fhnd, in mod evident, greşite.

I 95. Răspuns: A, B (admitere in magistratură, mai 2018)

Punerea în întărziere a debilorului poate opera de drept sau la cererea creditorului (art. 1521 Cciv).
Cazurile de punere de drept in intărziere a debitorului sunt prevăzute de art. 1523 C.civ., care reprezintă sediul principal
aI materiei, dar şi de alte dispoziţii Iegale. Astfel, potrivit art. 1523 alin. (2) C.civ., debitorul se aflä de drept in intărziere, printre
altele, cănd prin fapta sa, a făcut imposibilă executarea in naturä a obligaţiei sau cănd a incälcat o obligaţie de a nu face
TEOŃA ELENA RĂDULESCU, TUDOR-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII 159

[lit. b)], debitorUl şi-a manifestat in mod neindoielnic faţă de creditor intenţia dea nu executa obligaţia saU cănd, fiind vorba
de o obligaţie CU execUtare 5UlC5iVâ, refuză ori neglijeaiă să Îşi OXDCUte obligaţia in mod repetat [Iit. c)) şi cănd nu a fost
executată obligaţia de a pläti o sUmä de bani. asUmată in exerciţiUl activităţii Unei intreprinderi [Iii d)}. Prin Urmare, variantele
de râspUns A şi B sunt corecle, in timp ce varianta de râspUns de Ia Iitera C este greşitä, fiind vorba despre o obligaţie de platä
a unei sUme de bani. asUmată de către un profesionist in afara exerciţiulUi activităţii intreprinderii sale.
96. Râspuns: A (admitere în magistraturâ, iunie 2019) -

Punerea in intárziere a debitorUlui poate opera de drept sau Ia cererea creditorUlui (art. 1521 Cciv). In cazUl in care
punerea in intárziere are Ioc in aceastä din urmä modalitate, creditorUl emite o notiflcare scrisă, Care se comunică debitorUlUi
fie prin inlermediuţ executorUlui judecätoresc, fie printr-o altă modalitate care asigurä dovada comunicării [art. 1522 alin. (2)
cciv.]. Aşadar varianta de răspuns de Ia Iitera C nu este corectă, neflind obligatorie comunicarea prin intermediul executorului
judecătoresc a notiflcării creditorului.
În ceea ce priveşte raportul juridic obligaţional cu pluralitate de subiecte, trebuie făcută distincţia după cum vorbim despre
solidaritate activă ori pasivă. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1526 alin. (1) C.civ.. notiflcama prin care credüoruÍ pune in íntă,ziem
pe unul diń debUorüsoţidań produce efecte şi inpťivinţa celorlalţi. pe cănd alin. (2) aI aceluiaşi text de Iege prevede că nutifŕcama
făcută de unul din creditońi sofldań pmduce. tot astfel, efecf e şi in privinţa ce/odalţi cmditori. In consecinţă, singura varianta
de räspuns corectă este cea de Ia IiteraA, ipoteza de Ia varianta B nerespectănd dispoziţiile Iegale ale alin. (2) redat mai sus.

I 97. Räspuns; A, C (admitere INM, noiembrie 2019)

Sediul general aI materiei punerH in intărziere a debitorului iI regäsim Ia dispoziţiile art. 1522-1523 Cciv., insă situaţii in
care debitorul este de drept în intărziere regăsim şi in alte dispoziţii din Codul civil.
Varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă, deoarece vănzătorul care a distrus in mod intenţionat un bun cert pe care
trebuia sä it predea cumpärătorului a făcut, prin fapta sa, imposibilă executarea in naturä a obligaţiei sale de predare, obligaţie
de esenţa contractului de vânzare. Aceastä situaUe poate fi, deci, incadratä in dispoziţiile art. 1523 alin. (2) Iit b) C.civ., motiv
pentru care prima variantă de răspuns este, cum am arătat deja, corectă.
Şi situaţia expusă Ia varianta C corespunde unui caz general in care debitorul este de drept in intărziere, mai exact cea de
Ia lit. a), potrivit căreia obtigaţia nu putea fi executată in mod util decât intr-un anumit timp, pe care debitorul I-a Iäsat să treacă.
Varianta de răspuns de la Iitera B nu redă o situaţie in care debitorul se află de drept in intărziere, intrucăt, pentru a se aila
in aceastä situaţie, potrivit alin. (3) aI art 1523 Cciv. coroborat cu art. 1523 alin. (2) Iit. c) C.civ., moştenitorii vor h in intărziere
numai după trecerea unui termen de 15 zile de Ia data când creditorul sau curatorul desemnat in condiţile art 1136 Cciv. i-a
notiücat. Drept urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera B este incorectă.

I 98. Răspuns: A (primire în proťesie avocat stagiar, august 2019)

—

Cerinţa are in vedere identificarea acelor enunţuri care nu sunt corecte din punct de vedere Iegal, acestea fiind răspunsurile
ce vor Ii considerate corecte in cazul de faţä.
Efectele punerii in intărziere Ie regăsim in dispoziţiile art. 1525, art 1526 c.civ., aceastä instituţie având importanţă şi in
materia răspunderii civile contractuale.
Conform art 1525 Cciv,, odată ce se aflä in intărziere, debitorut va răspunde pentru orice pierdere cauzată de un caz foduit,
cu excepţia cazului in care cazul fortuit iI Iibera pe debitor de insäşi executarea obligaţiei. Aşadar, primul enunţ este greşit din
punct de vedere juridic, varíanta de räspuns de Ia titera A constituind un răspuns corect Ia intrebarea formulată.
Celelalte douä enunţuh sunt in concordanţă cu dispoziţiile Codului civit, reprezentănd. aşadar, variante incorecte de răspuns,
prin raportare Ia cerinţa dată.
Potrivit dispoziţiilor art. 1523 alin. (4) Cciv.. cazurile in care debitorul se află de drept in intărziere trebuie dovedite de
creditor (sarcina probei aparţinăndu-i. Iegea neinstituind prezumţii in aceastä materie). orice stipulaţie sau declaraţie contrare
fiind considerate nescrise. Prin urmare, enunţul conform căruia stipulaţia prin care creditorul este exonerat dea face dovada
cazurilor in care debitorul se află de drept in intărziere este considerată nescrisă este corect din punct de vedere juridic, varianta
de räspuns de Ia Iitera B fiind incorect prin rapodare Ia cerinţa din enunţul principaL
In fine, notiflcarea de punere in intârziere a unui codebitor solidar produce efecte şi faţă de ceilalţi [art. 1526 alin. (1) C.civ.],
astfel că şi varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită, prin raportare Ia cerinţa din enunţul principal.

I 99, Răspuns: B (admitere in magistratură, mai 2018)

Clauza penală este acea convenţie accesorie prin care părţile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor
ca urmare a neexecutării ori a executării cu intărziere sau necorespunzătoare a oblígaţiei asumate de debitor, respectiv acea
clauză prin care părţile stipuleazä ca debitorul să se oblige Ia o anumită prestaţie in cazul neexecutäňi obligaţiei principale
(ad. 1538 Cciv).
Clauza penală este, ca de altfel intregul contrac( in care este inseratä, obligatorie atăt pentru părţi, căt şi pentru instanţă. Regula
este că judecătorul nu poate mări ori mícşora penalitatea. Excepţiile sunt preväzute expres de art 1541 C.civ., care prevăd
lţitl EXFLICAŢIÍ DHEPT CIVIL 111, 1EORIAGENERALĂAOSLICAŢIILOR

situaţiile in care dauza penală poate fi rnicsoraţä de instanţä, resptctIv uând ůbligaţia piiriuvala a Çuşţ uutaţă n ţ)dIt Şi
aceasiă executarea proütat creditorului [art. 1541 alin. (1) Iit. a) Cciv]. respecliv cánd penalitatea este vădit excesivă faţă de
prejudiciul ce pulea fi prevăzut de părţi Ia încheierea contractului [art 1541 alin, (1) Iit. b) C.civ]. Prin urmare, acestea sunt
situaţiile in care penalitatea poate fi micşomtä de instanţă. Cum intrebarea urmăreşte să verifice când insianţa nu poate interveni
asupra cuantumului ctauzel penale, singura variantă coreclă este B. variantele A şi C fiind, în mod togic, greşite.

100. Răspuns: B, C (sau doar C, in urma admiterii contestaţiilor) (primire in proťesie— avocat stagiar, 2015)
Între X. & Y s-a încheiat o promisiune bilaterală de vănzaro a unui imobil, părţile inserând în contract si o clauzö penală in
caz de executare cu intăuiere a obligaţiei de incheiere a conlractului translativ de proprietate. Cuantumul clauzei penale a fost
stabilit prin rapodare Ia dobânda Iegală calculată Ia preţul de vănzare Íntrucât X., promilentul-vănzător s-a prezentat Ia notariat
pentru autentiĺicarea contractului abia după 3 Iuni de Ia expirarea termenului stabilit de părţi pentru incheierea contractului de
vănzare. Y, va putea cere atât executarea în naturä a obligaţiei principale, cât şi plata penalitäţii, aceasta fiind prevăzulă exclusiv
pentru neexecutarea obligaţiei Ia timp (art. 1539 teza I C.civ.). Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă.
Acceptarea, fără rezerve de către Y. (promitentul-cumpärätor) a executării în natură a obligaţiei are semnificaţia şi a unei
renunţări Ia clauza penală: deci, astfel cum aratä i afl. 1539 teza finată Cciv., ‘/. nu poate să cearä execularea cumulată,
atăt a obligaţiei principale, căt şi a penalităţii, dacă a acceptat färá rezerve executarea in natură, motiv pentru care varianta
de răspuns de la Iitera A este greşită.
În tine, varianta de răspuns do Ia Iitera B esle greşită, inlrucăt, potrivit arl. 1536 Cciv, in cazul executării cu intărziere a
obligaţiei dea face, creditorul are dreptul Ia daune-interese egalo cu dobânda iogatä, calculată de Ia dala Ia care debilorul este
in intărziere asupra echivalentutuiîn bani aI obligaţiei, De Ia această regulă sunt insă şi excepţii, respectiv atunci cănd părţile au
stipulat o clauză penală ori când crediţoru! poate dovedi un prejudiciu mai mare cauzat de întârzierea in executarea obligaţiei.
Aşa fiind, nu este corectä afirmaţia potrivit cäreia executarea cu řntôrziero a obligaţiei principale de a face dä intotdeauna
dreptul Ia daune-interese egale cu dobânda tegală, calculată de la data Ia care debitorul este in intârziere asupra echivalentului
in bani aI obligaţiei, existând, astfel cum am arätat, şi excepţii de Ia această regulä.

j 101. Răspuns: A (primire in proťesie avocat stogiar, 2017)

—

Clauza penatä este acea convenţie accesorie prin care părţile determinä anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditnr
ca urmaro a ncoxccutării ori a executärn cu întărziere sau necorespunzătoare a obligaţiei asumate de debitor. Clauza penală
este datorată numai dacă sunt intrunite condiţiile necesare acordării de despăgubiri (faptă, vinoväţie, raport de cauzalitate),
însă, asa cum dispune art. 1538 alin, (4) C.civ, creditorul nu trebuie sä facă dovada existenţei prejudiciului, asadar, varianta de
răspuns dea itera c este greşitä, Dacă executarea obligaţiei principale a develiil iiirposibilä din Lauze ieimputabile debitorului,
Iipseşte una din condiţiile acordärii de despägubiri, respectiv culpa, prin urmare, şi varianta de räspuns de Ia Iitera B esle gresită.
Căt priveşte dreptul instanţei dea modifIca penalitatea. regula este cea preväzutä de art 1541 alin. (1) teza t C.civ., in sensut
imposibilitäţii acesteia dea reduce valoarea asupra căreia părţile au convenit cu titlu de despägubire. Textul nu este decât o
aplicare a principiului forţei obligatorii a contractelor, care se impune si instanţei dejudecată, Cu toate acestea, judecätorul poate
reduce penalitatea atunci când este vädit excesivă faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de pärţi ta incheierea coritractului, fărä
insä ca penalitatea astfel redusă să fie mai mică decăt obtigaţia prlncipată [art. 1541 alin. (2)C.civ!, Din aceste considerente,
varianta de răspuns de Ia Iitera Aeste singura corectă

j 102. Răspuns: B (primîrc in proťesie — avocat stagíar, august 2019)

Clauza penală este convenţia (obligaţia) acccsorio prin caro pärţiie dotcrminä anticipat cchivalcntul prcjudiciului suferit de
creditor ca urmare a neexecutării ori a executârii cu intărziere sau necorespunzătoare a obtigaţiei asumate de către debitor.
respecliv acea clauză prin care părţile slipulează că debitorul se obligă Ia o anumită prestaţie in cazul neexecutăńi obligaţiei
principale [art 1538 alin. (1) c.civj (Fişe. 2018. p. 522).
Scopul c!auzci penale este determinarea anticipată a cuanturnului despăgubirilor ce vor fi plătite de către debitor, iar nu
crearea unei posibililăţi pentru debitor de a se Iibera de obligaţia principală asumată printr-o altă prestaţie; aşadar, debitorul nu
are un drept de opţiune intre executarea obligaţiei principale şi plata ctauzeí penale, deci nu poate refuza executarea oferind
ctauza penală [art. 1538 alin. (3) C.civ.] (Fişe. 2018. p 522).Asadar, varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită
in principiu, in caz de neexecutare. creditorul poate cere fie indeplinirea (executarea silită in natură) obligaţiei principale,
fie clauza penală (art. 1538 alín. (2) C.civ], cu toate acestea. in cazul in care clauza penalä s-a stipulat pentru neexecutarea
obligaţiilor Ia timp (deci executare cu intărziere) sau in Iocul stabilit (deci o formă de executare necorespunzătoare), creditorul
poate solicita atât executarea in natură, cât si ctauza penalä, dacă nu renunţă Ia acest drept sau dacâ nu acceptă. fără rezerve,
executarea obligaţiei (art. 1539 teza finală C.civ.) Prin urmare, varianta de ráspuns de Ia Iitera B este corectă, corespunzând
dispoziţiilor Icgale rcdate anterior
În ceea ce priveşte posibilitatea nstanţei dea modifica cuantumul clauzei penale stabilite de părţi, ca regulă, această prerogativä
nu există, nici in sensul măririi şi nici in cel aI reducerii valorii despăgubirilor. Cu loate acestea, art 1541 Cciv stabileşte două

—. —.
TEONA ELENA RÄDULESCU, TUDOR-VLAD RÄDULESCU EXPLICAŢII 161

cazuri in care este permisă intervenţia instanţei in sensul reducerii cuantumului clauzei penale, respectiv a) dacă obligaţia
principală a fost executată in parte şi această executare a profitat creditorului şi b) cănd penalitatea este vădit excesivă faţă de
prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi Ia incheierea contractului. Avănd in vedere că reducerea cuantumului clauzei penale
este posibilă in două cazuri, şi nu doar in ceI arătat in varianta de răspuns de Ia Iitera C, concluzionăm că această variantă
este greşită.

103. Räspuns: A (primire in profesie avocat definitîv, 2015)

—

După modul de operare, rezoluţiunea poate fi judiciară, unilaterală ori de plin drept [ad. 1550 alin. (1) şi (2) C.civ]. Aceasta
din urmä intervine in cazurile anume prevăzute de Iege sau dacä pärţile au convenit astfel, spre exemplu, in situaţia Tn care
păr{ile stabilesc că simplul fapt aI neexecutării atrage rezoluţiunea fără a mai fi nevoie de punerea in Tntărziere a debitorului.
Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă.
Indiferent de modul de operare, rezoluţiunea nu produce efecte asupra clauzelor referitoare Ia soluţionarea diferendelor
[art. 1554 alin. (2) Cciv.], varianta de răspuns de Ia Iitera B fiind greşită.
in ceea ce priveşte rezoluţiunea unilateralä, ea poate interveni cănd sunt indeplinite situaţiile prevăzute de art 1552 alin. (1)
Cciv., atăt timp cát Iegea nu interzice in mod expres această formă de re2oluţiune. Insă, in materia contractului de intreţinere,
art. 2263 Cciv. interzice rezoluţiunea unilaterală, desfiinţarea contractului atunci cănd comportamentul celeilalte pärţi face
imposibilă executarea contractului in condiţii conforme cu bunele moravuri, aceasta putănd ťi dispusă numai de instanţa de
judecată. In concluzie, varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită.

104. Răspuns: A, B (prĺmire in profesie avocat sta giar, 2015)

—

Rezoluţiunea unilaterală poate interveni in următoarele 3 situaţii: a) dacă părţile au convenit astfeL b) dacă debitorul se află
de drept in intărziere şi c) dacä debitorul nu a executat obligaţia in termenul fixat prin punerea in intărziere (ad. 1552 alin. (1)
Cciv.] (Fişe. 2019. p. 555: pentru opinia contrară, in sensul că, in realitate, este nevoie să fie indeplinite cumulativ. două condiVi,
respectiv a) părţile să fi preväzut posibilitatea rezoluţiunii unilaterale şi b) debitorul să fie de drept in intărziere sau sä fie pus
in intărziere de creditor, a se vedea I.F. POPA, Rezoluţiunea şi rezílíerea conżractelor în noul Cod civiL Ed. Universul Juridic,
Bucureşti. 2012. p. 260-261].
Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă, rezoluţiunea unilaterală putănd avea Ioc prin notificarea scrisă a
debitorului. cánd acesta nu a executat obligaţia in termenul fixat prin punerea in intărziere, chiar dacă părţile nu au prevăzut
acest Iucru in contract.
Varianta de răspuns de Ia Iitera B este, de asemenea, corectă, intrucăt este vorba despre o situaţie de excepţie. prevăzutä
in materia contractului de intreţinere, in care rezoluţiunea unilaterală nu poate interveni, instanţa fiind cea chemată să aprecieze
asupra indepliniňi condiţiilor rezoluţiunii (art. 2263 C.civ.).
Varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită, intrucát neexecutarea de mică insemnătate. dar repetată, poate apărea
in cazul contractelor cu executare succesivä, astfel cum prevede art 1551 alin. (1) teza a II-a Cciv., sancţiunea in acest caz
fiind rezilierea, iar nu rezoluţiunea.

I 105. Răspuns: A, B (admitereîn magistratură, mai 2018)

Rezoluţiunea, după modul de operare. poate fi judecätoreascä, unilateralä şi de drept (art. 1550 C.civ). Rezoluţiunea de
plin drept poate interveni fie in cazurile anume prevăzute de Iege, fie dacă părţile au convenit astfel (pňntr-un pact comisoriu,
de exemplu). Aşadar, varianta de räspuns de Ia Iitera Aeste, indubitabil. corectä, potrivit art 1550 alin. (2> C.civ.
In Iipsa unui pact comisohu prin care părţile să prevadă in mod expres obligaţiile ale cäror neexecutare atrag rezoluţiunea
contractului. Iegea este cea care stabileşte gravitatea neexecutării. AstfeL prin dispoziţiile art. 1551 alin. (1) teza I cciv. se
interzice rezoluţiunea contractului in situaţia in care neexecutarea este de mică insemnătate; per a contraňo. aceastä formă
de ineficacitate a contractului va putea fi solicitată când neexecutarea centractului va fi insemnată. Prin urmare, varianta de
răspuns de Ia Iitera c este greşitä.
In fine, cu privire Ia efectele rezoluţiunii, art. 1554 Cciv. arată că, dacă un contract este rezolvit, atunci se va considera
că aceI contract nu a fost incheiat niciodată (rezoluţiunea are efecte retroactive), insă desfiinţarea pentru trecut a actului nu
va avea niciun efect asupra clauzelor referitoare Ia soluţionarea diferendelor (de exemplu, asupra clauzei compromisorii)
ori asupra acelor clauze destinate să producă efecte chiar in caz de rezoluţiune [art. 1554 alin. (2) cciv]. Deci, varianta de
räspuns de Ia Iitera B este corectă.

I 106. Räspuns: B (admitere INM, 2013)

Declaraţia de rezoluţiune devine irevocabilă fie de Ia data comunicării ei către debitor, fie de Ia data expirării termenului fixat
prin punerea in intărziere pentru executarea obligaţiei [art. 1552 alin. (4) Cciv. prin rapodare Ia art, 1552 alin, (1> C.civ.l. Deci,
Iegiuitorul a stabilit douä momente diferite de Ia care declaraţia de rezoluţiune devine irevocabilă, motiv pentru care varianta de
răspuns de Ia Iitera A este greşită, după cum este incorectă şi varianta de răspuns de Ia Iitera c, intrucăt inscrierea declaraţiei
1t EXPLiCÂŢI1 OREPTCIVIL. 111. TEORIAGEMERAAOBLIGAŢIILOR

in cartea funciarä sau, după caz, în alte regislre pubiic s( lusală duar perl(ru opozabihtatea fa(ă de terţi şi nicidecum
pentru ca declaraţia să dobândească caracter irevocabil [art. 1552 alin. <3) C.civj.
in consecinţă. singura variantă corectă este varianla de răspuns de Ia Iitera B. aceasta reluănd in esenţă textul Iegal enunţat
Ia inceputul explicaţiei.

107. Răspuns: c (primire În profesie avocat sta giar, martie 2019)

—

Räspunsul corect Ia această intrebare nu poate fi decât ceI de Ia varianta C.

Rezoluţiunea se clasiflcă după mai multe criterii, in: rezoluţiune Iegală şi convenţionalä, rezoluţiune judiciarä, unilateralä
şi de plin drept rezoluţiune totală şi parţială <pentru dezvoltäri, a se vedea Fişe, 2019, p. 552-553).
Din simpla enumerare a tipurilor de rezoluţiune, putem concluziona că varianta de răspuns de Ia Iilera B este greşită, in
timp ce varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectä, aceasta fiind deflniţia rezoluţiunii parţiale.
Cât priveşte rezoluţiunea unilaterală, aceasta nu poate interveni in orice contract, un exemplu de contract exclus de Iege
de Ia un astfel de mod de desfiinţare fiind contractul de intreţinere (art. 2263 C.civ.).
108. Räspuns: A, C (primire În profesie avocat stagiar, 2016)
—

Rezilierea este sancţiunea care intervine in cazul neexecutärii, de regulă, culpabile a unei obligaţii izvoráte dintr-un contract
cu executare succesivă, constănd in desfacerea contractului respectiv numai pentru viitor (Fişe. 2019. p. 550). Rezilierea
unilateralä poate nterveni, potrivit art 1552 alin. (1) C.civ in trei situaţii. 1. dacă părţile au convenit astfel, 2. dacă debitorul se
află de drept in intărziero; 3. când debitorul nu a executat obligaţia in termenul iixat prin punerea in intărziere.Aşadar. varianta
de răspuns de Ia Iitera A este coreclä
Rezilierea intervine atunci când neexecutarea este de mică insemnătate şi are caracter repetat. potrivit art. 1551 alin. (1)
teza a II-a C.civ. Părţile nu pot să prevadä o clauză contrară, intrucăt dispozithle aceluiasi articol de Iege amintit, teza finalä
statuează cá orice stipuiaţie contrarä este considerată nescrisă. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşitä.
ln ceea ce priveşte varianta de răspuns de Ia Iitera C, amintim că punerea in intârziere a debilorului poate opera de drept
sau Ia cererea creditorului, potrivit art. 1521 c.civ. intărzierea de drept in executarea obligaţilor operează in cazurile expres
preváz[Ite de Iege. conform art. 1523 alin. (1) şi (2) C.civ Astfel, potrivit art, 1523 alin. (2) Iit. b) teza a II-a c.civ., este de drept
in intârziere debitorul care a incälcat o obligaţie dea nu face, deci varianta de räspuns de Ia Iitera c este corectä,

I 109. Räspuns: C (admitere in magistratură, iunie 2019)

Rezoluţiunea judiciară se dispune Ia cerere de cätre organul de jurisdicţie dacä sunt indeplinite următoarele condiţh: să
exisţe o neexecutare, chiar parţială, dar suficient de mportantä a obligaţici asumatc do cätre ceataltä padc a contractului,
neexecutarea obligaţiei să fle imputabilă debitorului eL iar acesta sä fi fost pus in intârziere sau să fie de drept in intârziere (a
se vedea, in acest sens. Fişe, 2010, p. 454-455).
Odată dispusă. rezoluţiunea va produce efecte retroactive, dar nu de Ia momentul introducerh cererii de chemare in
judecată, ci de Ia momentul incheierii contractului. considerându-se câ respectivul act nu s-a incheiat niciodată [art. 1554
alin. (1) teza I c civ]
Având in vedoro calo rcdate mai sus, putem concluziona că variantele de răspuns de la iiterele A şi B sunt greşite
Evident cä singura variantă corectă de räspuns este cea de Ia Iitera c. rezoluţiunea putănd fi dispusă numai pentru o parte
a contractului doar când executarea sa este divizibilă [art. 1549 alin. (2) teza I Cciv.].
110. Răspuns: C (primire in proťesie avocat stagiar, 2013)
—

Rezilierea este sancţiunea care intervinein cazui neexecutării, de regulă, culpabile a unei obligaţii izvoráte dintr-un contract
(in principiu sinalagmatic) cu executare succesivă, constând in desfacerea contractului respectiv (numai pentru vütor) (Fişe, 2019.
p. 558). Spre deosebire de rezoluţiune, care apare in caz de neexecutare a obligaţiilor născute din contractele cu executare
dintr-o dată (uno ictu), rezilierea produce efecle numai de Ia momentul intervenirii sancţiunii [art, 1554 ahn. (3) C,civ.], deci
pentru viitor, şi intervine atunci când neexecutarea este de mică insemnätate, dar are caracter repetat [art. 1551 alin. (1) teza
a II-a şi a III-a C.civ.]. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită.
In schimb, Ia fel ca rezoluţiunea, şi rezilierea poate fi convenţională (in cazul existenţei pactelor comisorii), care insă va
produce efecte numai dacă părţile preväd in mod expres obligaţflle a cäror neexecutare atrage rezilierea de drept a contractului
(art. 1553 alin. (1) c.civ. prin rapodare Ia art. 1549 alin. (3) c.civ,], prin urmare, varianta de räspuns de Ia Iitera B este, de
asemenea, greşită.
Având in vedere cele expuse mai sus, putem concluziona că singura varianta corectă de răspuns este C, celelal(e variante
de răspuns fiind greşite. pentru motivele arătate in expunere

I 111. Räspuns: B (primire in profesie avocat definitiv, 2014)

—

Pactele comisorfl sunt clauze contractuale exprese referitoare Ia rezoluţiunea contractului in caz de neexecutare culpabilă
a obligaţiei asumate de oricare dintre părţi. Imporlanţa practicä a pactelor comisorii este subliniată de art. 1553 alin. (1)

.:_a
TSONA ELENA RĂDULCSCU. TUDOR-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII 163

C.civ.. coníorm căruia: pactul comisoriu produce efecte dacä prevede, in mod expres, obhgaţüie a căror neexecutare atrage
rezoluţiunea sau reziUema de drept a contra ctului. Din textul legal se deduce Iimpede să pactele comisorfl trebuie sá fie exprese,
ceea ce presupune că ele trebuie să precizeze în manieră neechivocă care este obligaţia a cärei neexecutare poate atrage
rezoluţiunea contractului (I.F. POPA, Rezoiuţiunea şi reziiiema contra ctelor in noul Cod civil, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,
2012, p. 188). Aşadar, varianta de räspuns de ta Iitera B este corectă.
Din dispoziţiile art 1553 alin. (2) şi (3) C.civ. reiese că rezoluţiunea convenţională nu opereazä de drept şi că. în principiu,
trebuie ca, inainte de declararea ei. debitowl să fie pus in intârziere. b ipoteza in care debitorul este de drept in intărziere
(pentru cä astfel prevede legea sau pentru că păilile insele au stabilit astfel în contract), notificarea poate lipsi, Pe de altă pade.
notííicarea trimisă debitorului in vederea punerii sale in intărziere, este una specializată, trebuind să indice in mod expres
condiţiile in care pactul comisoriu operează (idem, p, 196). Prin urmare, variantele de räspuns de la Iiterele A şi C sunt greşite.

112. Răspuns: A, C (primire in profesie avocat detînitiv, 2014)

—

Atunci când o sumă de bani nu este plätilä ta scadenţă, creditorul are dreptul ta daune moratorii, de ia scadenţă pánă in
momentut pläţii, in cuantumul convenit de pärţi sau, în hpsă, in cei prevăzut de iege (dobănzi penalizatoare) [art. 1535 alin. (1)
teza t C.civ.], fără a b obligat să facă dovada vreunui prejudiciu [art. 1535 alin. (1) teza a Il-a C.civ.], după cum nici debitorul nu
poate face dovada cä prejudiciut suferit de creditorça urmare aintărzierfl plăţii arfi mai mic Iart. 1535 alin. (1)teza finală C.civ.].
Dacă, inainte de scadenţă, debitorut datora dobânzi mai mari decăt dobănda legală (adică părţile stabiliserä o dobăndă
remuneratorie), daunele moratorii (dobănzile penalizatoare) sunt datorate Ia nivelul aplicabil inainte de scadenţă [art. 1535
alin. (2) C.civ.]; dacä nu sunt datorate dobánzi moratorii mai mari decătdobănda legată, creditorut are dreptut, in afara dobánzü
legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciutui suferit [art. 1535 alin. (3) C.civ.] (Fişe, 2019, p, 552). În
consecinţă, variantele de răspuns de ta Iiterele A şi C sunt corecte, pe cănd cea de ta lilera B este greşită.
În privinţa interpretärii şi a modutui de aplicare a dispoziţiilor art. 1535 C.civ., instanţa supremă s-a pronunţat in diferite
ránduri, fie pe calea recursului in interesul tegii, fie prin adoptarea unei hotärări pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Astfel, prin Decizia nr 21,2015 (M. Oĺ. nr 743 din 05.10,2015), ICCJ, Comptetul DCD. a stabilit că: in interpretarea şi
aplicarea prevederilor art 1079 alin. (2) pct. 3 C.civ, 1864 şi art 1523 alin. (2) lit, d) C.civ. raportat la art 166 alin. (1) şi (4)
C.muncii, mpublicat, cu modificările şi compietările ullerioare [art. 161 ahn. (1) şi (4) C.muncü în forma anterioară repubucärii].
şi art 1068 C.civ. l 864, art 2 din 0.0. nr 9/2000, apmbată prin Legea nr. 356/2002. cu modificările şi completăríle uiteńoare,
art 2 din 0.0. nr 13/2011, aprobatä prin Legea nr 43/2012. cu modificările şi completările ulterioare, şi afl. 1535 C.civ.,
dobănzile penahzatoare datorate de stat pentru exeçutarea cu intă,ziere a obliga fülor de plată pot Ű solicitate pentru termenul
de 3 ani anterior datei íntroducerii acţiunii.
Prin Decizia nr 2/2014 (M. Of. nr 411 din 03.06.2014), ICCJ. Completul RIL, in aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi art. 1088
C.civ 1864, respectiv art 1531 alin. (1). alin. (2) teza l şi art. 1535 alin. (1) C.civ, a stabilit că: pot li acordate daune-intemse
moratoni sub forma dobănzű legale pentru plata eşalonată a sumelor pmväzute in titlurt executorii avánd ca obiect acordarea
unor drepturi salariale personaiului din sectorul bugetar in condiţüie art 1 şi art 2 din 0(10. nr 71/2009 privind plata unor
sume prevăzute in titluri executorii avănd ca obiect acordarea de drepturi saiariaie personalului din sectorui bugetar, aprobatä
cu modifícări prin Legea nr 230/2011.
Prin Decizia nr 14/2015 (M. Of. nr 728 din 29.09.2015), ICCJ, completul RIL, a stabilit: in interpretarea şi aplicarea
—

dispoziţmor art 3 alin. (3) din 0.0. nr 9/2000 privind niveiul dobănzä legaie pentru obligaiUe băneşti, a dispozifiUor art 1 din
0.0. nr 13/2011 privind dobănda iegală remuneratorie şipenahzatoam pentru obhgaţiiie băneşti, precum şi pentru reglementama
unor măsuri financiar-fiscaie in domeniui bancar a dispoziţiflor art 120 alin. (7) şi art 124 alin. (2) din 0.0. nr 92/2003 privind
Codui de procedură fiscalä, republicatä, cu modificările şi completările ulterioare, dobănda cam se acordä pentru sumele incasate
cu titlu de taxä de primă inmatriculare, taxă pe poluare şi taxă pentru emisü poiuante, restituite prin hotărări judecătoreşti. este
dobănda fiscală preväzută de dispoziţüie art 124 aiin. (1) şi alin. (2) Cod procedură fiscaiă, coroborat cu dispoziliile art 120
alin. (7) din aceiaşi act normativ; in interpretarea şi aplicarea dispoziţiiior art 994 C.civ. 1864, ale art 1535 C.civ., aie art 124
—

alin. (1) şi art 70 alin. (1) din 0.0. nr 92/2003 privind Codul de procedură fiscaiä, mpublicată, cu modificările şi compietăriie
ulterioare, momentul de la cam curge dobănda fiscaiä pentru sumele incasate cu titlu de taxă de primă inmatricuiare, taxă pe
poiuare şi taxă pentru emisü poluante, restituite in temeiui hotărărilorjudecätoreşti, este reprezentat de data plăä acestor taxe.

I 113. Răspuns: C (primire in profesie avocat stagiar, 2014)

—

Între părţi s-a incheiat un contract prin care 8. s-a obligat sä livreze şi să monteze, la atelierul lui A., un aparat de aer
condiţionat, reparat şi modernizat, Părţile au inserat in contract şi o clauzä penală, prin care au stabilit că in caz de neexecutare
din partea lui B. a obligaţiei. la locul şi termenul stabilit, acesta să plăteascä suma de 1000 de lei, cu titlu de despăgubiri. IuiA.
ca regulă, obligaţia de a preda un bun individuat determlnat se execută Ia locut in care bunut se afla ta data incheierii
contractului, dacă părţile nu au stabilit altfel [art. 1494 alin. (1) lit. b) c.civ.], cum in contract. s-a preväzut expres ca aparatul
de aer condiţionat să tie montat la atelierul lui A., acesta era locul Ia care B, era obligat sä facä plata. Prin urmare. apărarea
sa in sensul cä, deşi a notificat-o pe A, să vină să ridice aparatul, aceasta nu s-a conformat, nu poate fi primită de instanţă,
 =

164 EXPLICAŢII DREPT CIVIL. 111. TEORIA GENERALĂA ODLIGAŢIILOR

întrucât părţile au prevăzutexpres Iocul plăţii, iar, potrivit art 1516 alin, (1) C,civ., creditorul are dreplul Ia indeplinirea integralä,
exactă şi Ia timp a obligaţiei. Deci, reclamanta nu se află in çulpä privind preluarea aparatului, motiv pentru care varianta de
raspuns de Ia Iitera B este greşită.
În ceea ce priveşte clauza penală, într-adevär, regula D constituie imposibilitatca cumulării sale cu executarea in natură a
obligaţiei principale (ad. 1539 teza I C.civ.), Cu toate acestea, dacă penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligaţiilor
Ia timp sau in Iocul stabilit (cum este şi situaţia din speţă), creditorul poate cere atát executarea obligaţiei principale, căt i a
penalităţií dacä nu renunţă Ia acest drept sau dacä nu acceptă, fărä rezerve, executarea obligaţiei (art 1539 teza fînalä C.civ.).
In consecinţă, instanţa va admite acţiunea in intregime, intrucăt penalitatea poate fi cumulată cu executarea in natură,
dacă obligaţia nu a fost executatä Ia timp şi in Iocul stabdit. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera C esle corectă, cea de Ia
Iitera A flind, in mod evident. greşită.

114. Răspuns: A, C (primire în proťesie avocat stagiar, 2014)

—

Rezoluţiunea (ca şi rezilierea. de altfel) poate fi judiciară. unilateralä şi de plin drept (art. 1550 c.civ.). Rezoluţiunea
unilateralä poate interveni, după notitîcarea creditorului, dacă sunt indeplinite cumulativ următoarele cerinţe, prevăzute de
art. 1552 alin (1) C.civ: pägüe au convenit aphcarea rezo/uÇunü unhlaterale, iar debitorul se află de drept ín intâiziere sau nu a
executat oblígaţia în termenul fixat prin punerea în intârziere (in aceIaşi sens, a se vedea I.E POPA. Rezoluţiunea şi rezüierea
contractelor în nord cod civi/, Ed, Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 260-261; pentru opinia contrară, în sensul că pentru a
opera rezoluţiunea unilaterală nu trebuie indeplinite cumulativ condiţiile preväzute de art. 1552 C,civ., ci este nevoia ca părţile
să se regäseascä in oricare din situaţiile prevăzute de acest ariicol, a se vedea Fişe, 2019, p. 555). În consecinţä, varianta de
răspuns de Ia Iitera A este corectă.
Räspunderea civilă contractualä este O formă a räspunderii civile, in cazurile in care paguba este consecinţa incälcării
obhgaţiilor contractuale. Astfel, räspunderea civilă contractuală presupune existenţa unor raporturi juridice anterioare intre
păgubit şi autorul faptei, ‚Iăscute prin acordul Ior do voinţc, Ori de căte ori s-a cauzat un prejudiciu unei persoane in ipsa sau
in afara unei Iegăţuri contractuale, se va angaja răspunderea civilä delictuală, Dacă prin tege nu se prevede aItĺeI. niciuna
dintre pärţi nu poate înlătura apiicarea reuulilor räspunderii contractuale pentni a opta in favoarea altor reguli care i-ar fl mai
favorabile [art 1350 alin (3) C.civj (Fişe. 2019, p 538). Aşadar varianta de raspuns de Ia Iitera B este greşitä.
Una din condlţIlle rezoIuţiunii judciare este existenţa unei neexecutäri, chiar çi parţială, dar suficcnt do impcdantä. a obIIgaţei
asumate de cätre cealaltă partea contractului [art. 1551 alin. (2) c.civ.J. Neexecutarea pDate consta într-o abstenţiune (in
cazul obligaţiilor pozitive) ori intr-o acţiune inadecvată sau chiar contrară faţă de prestaţiile pozitive de care este ţinut debitorul.
pe când in ca:ut cbligaţiilcr negative, prcsupune intotdcauna săvârşirea unei acţiuni contrare ciauzelor conţraçţuale. Dacá
neexecutarea este parţială, atunci se poate obţine fie rezoluţiunea totalä a contractului, dacă neexecutarea este suficient
de importantă [art. 1549 ahn. (2) teza I c.civj, fIe rezoluţlunea parţialä a contractului, fle reducerea proporţională a obligaţiei
cocontractantului care este gata să işi execute prestaţia, dacă însă neexecutarea este de mică insemnătate, iar reducerea
prestaţiilor nu este posibilä, creditorul nu are dreptul decăt Ia daune-interese (art. 1551 C.civ.). Aşadar, şi varianta de räspuns
de Ia Iitera C este corectă.

I 115. Răspuns: A, B (admitere in magistratură, maÎ 2018)

Acţiunea obllcä este acţiunea in justiţie prin care creditorul, titutar aI unei creanţe cede şi exigibile, exercită drepturile şi
acţiunile pe care debitorul său refuză sau neglijează a Ie exercita, in prejudiciul creditorului [art. 1560 alin. (1) C.civj.
Pntrivit art 116 [ PA, dispoziţiile din Codu! civil referitoare Ia acţiunea ob!ica se aplică i creditorilor alo căror croanţo s au
născut inainte de data inträrii sale in vigoare, dacä scadenţa se situează după această datä
Aşadar in privinţa aplicării in timp a dispoziţiilorart. 1560-1561 C.civ, referitoare Ia acţiunea oblică, nu contează momentul
naşterii creanţei (inainte sau după data de 01.10.2011), relevanţă având momentul Ia care respectiva creanţă devine scadentă,
acest moment trebuind sä se situeze după intrarea in vigoare a Codului civil actual.
Premisa de ta care porneşte intrebarea este aceea a une creanje născute dintr-un contract incheiat anterior noutui Cod
civil (Ia data de 01.09.2011). Aşadar, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 1560-1561 C.civ., este necesar ca scadenţa creanţei
să fle ulterioară datei de 01.102011.
Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă, în limp ce varianta de răspuns de Ia Iitera c este, evident, greşitä.
Cât priveşte obligaţia afectată de o condiţie suspensivä, aceasta va deveni scadentă Ia momentul îndeplinirii condiţiei, cănd,
de aIĹfeI, vom putea vorbi şi despre existenţa ei- Aşadar, dacă obligaţia de platä aĺerentä dreptului de creanţä este afectatä
de o condiţie suspensivä, care s-a indeplinit după data de 01.10.2011, creanţa va deveni scadentă după data de 01.10.2011,
dispoziţiile art. 1560-1561 C.civ, fiind pe deplin aplicabile. Aşadar, şi varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă.

116. Răspuns: A (admitere INM şi în magistraturä, 2017)

Acţiunea oblică este acea acţiune in justiţie exercitată de cätre creditor, in numele debitorului. pentru valorificarea unui
drept ce aparţine debitoruJui.
TEONA ELENA RÄDULESCU, TUOOR-VL4D RÄOULEScu EXPLICAŢII 165

Creditorul chirografar poate exercita numai acţiunile cu privire Ia drepturi subiective aI căror titular este debitorul. drepturi
existente in pathmoniul debitorului, ce sunt pe cale dea se pierde din cauza pasivităţii acestuia, Potrivit art 1560 alin. (2)
C.civ., creditorul nu poate exercita acele acţiuni care au caracter strict personal. precum acţiunile prin care se apäră drepturi
personale nepatrimoniale, acţiuni care privesc drepturi patrimoniale ce au ca obiect un bun insesizabil şi acţiunile referitoare
Ia drepturi patrimoniale. dar a căror exercitare implică o apreciere subiectivă din partea autorului Ior (spre exemplu, acţiunea
in revocarea donaţiei pentru ingratitudine) (Fişe, 2019, p. 564). Raportat Ia aceste scurte consideraţii, varianta de răspuns de
Ia Iitera A este, evident, corectă.
Cât priveşte condiţiile de exercitare a acţiunii oblice, vorbim de condiţii de procesuale şi condiţii materiale. Printre condiţiile
procesuale, amintim calitatea procesualä activă, pe care o deţine creditorul chirografar (de regulă); nu este necesar ca acţiunea
oblică să fie formulată de toţi creditorh unui debitor, întrucăt, dacă aceasta este admisă, hotărârea judecătoreascä va profita
tuturor creditorilor, fără nicio preferinţă in favoarea celui care a exercitat acţiunea (art. 1561 C.civ). Aşadar, varianta de răspuns
de Ia Iitera B este greşită.
Cât priveşte condiţiile materiale, acestea sunt două, respectiv debitorul să fie inactiv, iar creanţa creditorului să fie certă,
Iichidă şi exigibilă. b privinţa caracterului exigibil, se admite cä, dacă creanţa este afectată de un termen extinctiv atunci
creditorul nu este indreptăţit să intenteze acţiunea oblică; dacă însă debitorul a devenit insolvabil, atunci eI este decăzut din
beneficiul termenului. creanţa devenind astfel exigibilă anticipat (art. 1418 Cciv.). Aşadar, dacă debitowl a cărui pasivtate
justifică introducerea acţiunii oblice este insolvabil, acţiunea are şanse de reuşitä. prin urmare, şi varianta de răspuns de Ia
Iitera C este greşită.

117. Răspuns: A (admitere INM şi În magistratură, 2016)

Potrivit art. 1560 alin. (1) C.civ.. creditorul a cărui creanţă este cedă şi exigibilă poate să exercite drepturile şi acţiunile
debitorului atunci cănd acesta. în prejudiciul creditorului. refuzä sau neglijează sä Ie exercite. Prin urmare. acţiunea oblică este
acţiunea in justiţie exercitată de către creditor, in numele debitorului său. pentru valorificarea unui drept ce aparţine debitowlui
(Fişe, 2019, p. 563
AcFunea revocatorie (pauliană) este acţiunea in justiţie prin care creditorul solicită să fie declarate inopozabile faţă de eI
actele juridice incheiate de debitor in frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul işi creeazä sau işi măreşte o
stare de insolvabilitate [art. 1562 alin. (1) C.civ].
Atătin cazul acţiunii oblice, căt şi ceI aI acţiunii revocatorii, creanţa creditorului trebuie să fie certă, Iichidä şi exigibilă, astfel
cum rezultă din economia textelor de Iege care reglementează regimul juridic aI celor douä instituţii, astfel incăt varianta de
răspuns de Ia Iitera B este greşită, nefiind vorba despre o deosebire între acţiunea oblică şi cea revocatorie.
Din punctul de vedere aI aplicărH Iegü in timp, relevante sunt dispoziţiile art. 116 LPA, care prevăd că dispoziţiile referitoare Ia
acţiunea oblică şi Ia cea revocatorie se aplicä şi creanţelor născute inainte de intrarea in vigoare a Codului civil, dacä scadenţa
acestora se situează după aceastä datä. Prin urmare, nici varianta de răspuns de Ia Iitera C nu este corectă, nefiind, din nou,
vorba despre o deosebire, ci despre o asemănare intre cele două acţiuni.
În fine. intr-adevăr. deosebirea constă in efectele admiterii acţiunilorAstfel. dacä, potrivit art. 1561 C.civ., admiterea acţiunii
oblice profită tuturor creditorilor, fără nicio preferinţäin favoarea celui care a exercitatacţiunea. conform art. 1565 alin. (1) C.civ.,
in urma admiterii acţiunii revocatorii, actul juridic atacat va fi declarat inopozabil faţă de creditorul care a exercitat acţiunea
revocatorie şi faţă de toţi ceilalţi creditori care, putând introduce acţiunea, au intervenit in cauză, nu şi faţă de alte persoane.
Deci, varianta de răspuns de Ia Iitera A este cea corectă.
118. Răspuns A (admitere În magistratură, august 2013)
Acţiunea revocatorie este acea acţiune in justiţie prin care creditorul solicită instanţei să se declare inopozabile faţă de
el acele acte juridice incheiate de debitorul său in frauda drepturilor şi intereselor sale, cum sunt cele prin care debitorul işi
creează sau işi măreşte o stare de insolvabilitate [art. 1562 alin. <1) C.civ.].
Pentru introducerea ei, trebuie indeplinite o serie de condiţii procesuale (calitate, interes), dar şi condiţii materiale.Aceslea
din urmă sunt următoarele: să existe frauda debitorului, creanţa creditorului să fie certă şi Iichidă (art. 1563 C.civ.) şi, in cazul
actelor cu titlu oneros sau aI plăţii efectuate in executarea unui asemenea contract, să existe complicitatea Ia fraudă a celui
cu care debitorul a incheiat actul respectiv [art. 1562 alin. (2) C.civ.]. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera A, referindu-se Ia
una din condiţiile de admisibilitate ale acţiunii revocatorii, este corectă.
Odată indeplinite cerinţele despre care am făcut vorbire mai sus, creditorul trebuie să respecte şi termenul de prescripţie
impus de Iegiuilor, acţiunea revocatorie (sau pauliană) nefiind imprescriptibilă. În consecinţă, varianta de răspuns de Ia litera B
este incorectă, termenul de prescripţie pentru acţiunea revocatorie fiind de un an de Ia data Ia care creditorul a cunoscut sau
trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat. dacă prin Iege nu se prevede altfel (art. 1564 C.civ.).
Dacă toate condiţiile acţiunii revocatorii au fost respectate, inclusiv cea privitoare Ia formularea in (ermenul de prescripţie
de un an, acţiunea urmează a fi admisä, consecinţa fiind aceea cä actul atacat va fi declarat inopozabil atăt faţä de creditorul
care a introdus acţiunea, căt şi faţă de toţi ceilalţi creditori care, putănd introduce acţiunea, au intervenit in cauzä [art. 1565
 55 EXPLIcAŢ;; DREPI LIVIL. 111. TEORIA GENERALÂAOBLIGAŢIILOR

alin. (1)tcza l C.civj. Fnţă de caitalţi creditori însă, neinierenienţi, hotárärea pronunţati iII cauza va fi inuţuzabiiă, aslf& că
admiterea acţiunii revocatorü nu va avea niciun efect faţä de aceştia. b consecinţä, varianta de räspuns de Ia htera C este greşitä.

119. Răspuns: A, B (primire in profesie avocat definitiv, martie 2019)

—

Acţîunea obţicâ poate fi definită ca acţiunea in justiţie exercitată de către creditoĘ in numele debitoruui său, pentru valoriflcarea
unui drept ce aparţine debitorului (F4e, 2019, p. 563). Pe de altä parte, acUunea revocatorie este acţiunea Tn justiţie prin care
credilorul solicitä să fie declarate inopozabile faţă de eI actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt
cele prin care debitorul îşi creează sau işi măreşte o stare de insolvabilitate [ad. 1562 alin, (1) C.civ.] (FJC 2019, p. 566).
Din punctul de vedere aI prescripţiei extinctive, trebuie sa nu uităm că acţiunea obkcă va avea regimul juridic aI acţiunii
care insoţeste valorificarea dreptului creditorului pasiv ori neglijenĺ (Fişe, 2019. p. 553). Spre exemplu, dacä debitorul are
Ia indemănă o acţiune in revendicare, imprescdptibilä extinctiv, pe care neagă să o exercite. Ia fel va fi şi acţiunea oblică a
creditorului său. Deci, in ceea ce priveşte acţiunea oblicä, nu se poate vorbi despre un termen propriu de prescripţie extinctivă.
Pe de altä pade, art. 1564 C.civ. stabileşte câ acţiunea mvocatońe trebuie introdusä cu respectarea termenului de prescripţie
de 1 an de Ia data Ia care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul alacat, dacä prin Iege
nu se prevede un alt termen.
Şi din punct de vedere aI efectelor admiterii acţiunii, există deosebiri în%re acţiunea obticä şi cea revocatorie. Astfel, dacă
admiterea acţiunü oblice proíită tuturor creditorilor, fără nicio preĺerinţă in favoarea celui care a exercitat acţiunea (art. 1561
C.civ.), o soluţie favorabilä pronunţată într-o acţiune revocatone profitä atât creditorului reclamant, cât şi celorlalţi creditorí care
au infervenit în cauzá [art. 1565 alin. (1) c.civ.].
Avănd în vedere cele redate mai sus, rezultä cä varianta de răspuns de a Iitera C este greşită, celelalte două fiind în mod
natlĺral corerte

§6. Transmisiunea şi (ransfonnarea ohligaţiilor

I 120. Räspuns; C (admitere in magistraturä, mai 2016)

Ca urmare a incheierii unei cesiuni de creanţă, se poate naşte obIigaia de garanţie a cedentului faţá de cesionar, existenţa
si intinderea acestei garanţii depin7ánd pe de n pane. de caracterul ceslunii, respectiv dacä este cu tit!u oneros ori cu twu
gratuit, iar, pe de altă parte, de inţelegerea pärţilor (dacä există o astfel de inţelegere cu privire Ia garanţie).
Astfel, dacă cesiunea este cu titlu oneros, cedentul are de drept obligaţia de garanţie faţă de cesionar [art. 1585 alin. <1)
C civ, aceasta intinzând'j tC aoupra cxistcaţci crcar.ţei în raport cu data cesiucii făcă a acoperi i sovabiItatea debąorului
cedat, in Iipsa unei stipulaţii contrare Iart. 1585 aI,n. (2) teza I C.civ.].
Dacă cesiunea de cieaiiţă este cu titlu gratuit, în Iipsă de stipulaţie contrară, cedentul nu garanteaza nicI măcar existenţa
creanţei Ia data cesiunii Iart, 1585 alin. (5) c.civ].
Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşitä, garanţia solvabilitäţii debitorului cedat existănd numai printr-o
stipulaţie expresă, în timp ce varianta de räspuns de Ia Iitera c este corectä, cedentul garantând, ope !egis, existenţa creanţei
a data cesiunii, in cazul transmiterii creanţei prin act cu titlu oneros.
in maţeria preluării de datorie, art. 1602 alin. (2) C.civ, prevede că nu are nîciun efect asupra existenţei garanţiilorcrean(ei,
afarä de cazu/ cdnd acestea nu pot fi despărţite de persoana debitoruk,i (de exemplu, ipotecile Iegale sau privilegiile), iar nlin (3)
aI aceluiaşi ańicol statueazä că obligaţia fideiusorului sau a lerţului care a consliluit o garanţie pentru realizarea creanţei se
va stingo dacă aceste persoane nu şi-au dat acorduila preĺuare. Piin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşită.

121. Răspuns: A, c (admitere INM, 2013)

Ca regulă, pot face obiectul cesiunii de creanţä orice fel de creanţe, indiferent de obiectul Ior şi indiferent de izvorul Ior
(creanţe näscute dintr-un contract. creanţe născute dintr-un act juridic unilateral, creanţe născute dintr-un fapt Iicit sau ilicit).
inclusiv creanţele viitoare, in ceea ce priveşte creanţele viitoare, acestea pot fI cesionate, dacä actul cuprinde elementele care
permit identificarea creanţei cedate, conform art. 1572 alin. (1) C.civ. (Fişe, 2019, p. 575). Aşadar, varianta de räspuns de Ia
Iitera B este greşită. intrucăt exclude posibilitatea dea incheia o cesiune cu privire Ia o creanţă viitoare.
În ceea ce priveşte publicitatea cesiunii de creanţă, deşi, intre părţile contractante, contractul de cesiune produce efecte de
Ia momentul incheierii acestuia, efectele faţă de terţi (in categoria terţilor este inclus şi debitorul/debitorii cedaYcedaţi) se vor
produce numai dupä ce au fost respectate anumile íormalitäţi de publicitate, opozabilitate, preväzute de ege. Astfel, conform
art. 1578 alin. (1) Iit. b) C.civ., debitorul este ţinut sä plätească cesionarutui din momentul in care primeşte o comunicare scrisă
a cesiunii, pe suport hărtie sau in format electronic, in care se aratä identitatea cesionarului, se identificâ in mod rezonabil
creanţa cedată şi se solicită debitorului să plătească cesionarului. ĺn cazul cesiunii unei universalitäţi de creanţe, precum este
cazul prevăzut de varianta de răspuns de Ia Iitera A. comunicarea cesiunii debitorului cedat este necesară pentru opozabilitate
faţă de acesta din urmă (art. 1579 teza a II-a c.civ.). Asadar, varianta de râspuns de Ia Iitera A este corectä.
TEONA ELENA RÄDULESCU. TUDOR-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII 167

În fine, prin cesiune se transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul Ie are in Iegăturä cu creanţa cedată. precum
şi drepturile de garanţie şi toate celelalte accesorii ale creanţei cedate, cum ar Ii dobănzile si alte venituri ale creanţeí [art. 1568
alin. <1) Iit. a) şi b) Cciv.j. De asemenea, art. 1576 C.civ., prevede că, dacă nu s-a convenitaltfel, dobănzile şi orice altevenituri
aferente creanţei, devenite scadente, dar neincasate incä de cedent, se cuvin cesionarului, cu începere de Ia data cesiunii. In
consecinţă, şi varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă.

122. Răspuns: B (primire in profesie avocat deünitiv, 2014)

—

Cesiunea de creanţă este convenţia prin Care creditorul cedent transmite cesionarului o creanţă împotriva unui terţ (debitorul
cedat) Iart. 1566 alin. (1) Cciv.].
Cesiunea de creanţă poate 11, după scopul avut Tn vedere de părţi, Cu titlu gratuit şi cu titlu oneros (art. 1567 Cciv), iar după
obiectul urmäńt, poate fi totală sau parţiaIă Pot fi cesionate parţial creanţe privind plata unor sume de bani [art. 1571 alin. (1)
Cdv.j, precum şi creanţe ce au un alt obiect decât sume de bani, dar numai dacă obligaţia este divizibilă, iar in urma cesiunii
aceasta nu devine, în mod substanţiaL mai oneroasă pentru debitor [art. 1571 alin (2) C.civ.]. b consecinţă, putem afirma că
varianla de răspuns de Ia Iitera B este coreclă.
Efectut translativ aI contractului de cesiune de creanţă se produce prin simpla convenţie a cedentului şi a cesionarului.
fără notificarea debilorului cedat [arl. 1573 alin. (1) Ccivj. Prin urmare, cesiunea de creanţä este, ca regulă, un contract
consensual încheiat intre douä pärţi (cedentul şi cesionarul), care nu are nevoie, pentru eficacitate, de acordul debitorului
cedat. In consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşitä.
Debitorul cedat trebuie însă inştiinţat despre schimbarea creditorului său (sau adăugarea unui nou debitor, in cazul cesiunii
parţiale), pentru ca cesiunea de creanţă să ii devină opozabilă. Din momentul in care cesiunea îi devine opozabilă [intr-unul
din modurile arătate de art 1578 alin. (1) Cciv., respectiv prin acceptare sau prin notificare scrisă primită de Ia cesionar sau
de Ia cedent], debitorul este ţinut să ii plătească cesionarului, Iiberăndu-se de obligaţia sa Din aceIaşi moment debitorul
poate opune cesionarului toate mijloacele de apărare pe care Ie-ar fi putut invoca şi impotriva cedentului [ad. 1582 alin. (1>
teza I Cciv.J, cu excepţia cazului in care cesiunea i-a devenit opozabilä prin acceptare, când debilorul nu mai poate opune
cesionarului compensaţia pe care o putea invoca ĺn raporturile cu ceden(uI (art. 1582 alin, (3) C.civÎ. Se considerä astfel că
debitowl cedat a renunţat expres, odată cu acceptarea, Ia dreptul dea se prevala de compensaţia Iegală. obligăndu-se să facă
plata cätre cesionar (Fişe. 2019. p. 584). În consecinţă, şi varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită
123. Räspuns: A (admitere in magistratură, iunie 2019)
cesiunea de creanţă este convenţia prin care creditorul cedent transmite cesionawlui o creanţä impotńva Unui terţ [ad. 1566
alin. (1) C.civ.).
ca regulă, pot face obiectul cesiunii orice íeI de creanţe, indiferent de obiectul Ior şi indiferent de izvorul Ior (creanţe
născute dintr-un contract, creanţe născute dintr-un act juridic unilateral, creanţe născute dintr-un fapt Iicit sau dintr-unul ilicit),
inclusiv creanţele vHtoare, In privinţa acestora din urmä, ele pot fi cesionate, numai dacă actul cuprinde elementele care permit
identificarea creanţei cedate [art. 1572 alin. (1) C.civf Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă.
În ceea ce priveşte dreptul creditorului născut dintr-un contract de intreţinere şi dreptut de abitaţie al soţului supravieţuitor.
ele nu pot forma obiect aI cesiunii de creanţă, fiind drepturi incesibile, acest caracler decurgănd din dispoziţule Iegale. Astfel,
potrivit dispoziţiilor art 2258 C.civ., drepturile creditorului întreţinerii nu pot fi cedate sau supuse urmäririi, iar conform art 973
alin. (2) Cciv., dreptul de abitaţie (aI soţului supravieţuitor— n.n.) este gratuit inalienabil şi insesizabil.
In consecinţă, variantele đe răspuns de Ia Iiterele B şi C sunt greşite.

I 124. Răspuns A, B (primire în profesie avocat sta giar, 2018)

—

Variantele de răspuns corecte Ia aceaslă intrebare sunt cele de Ia literele A şi B.

Novaţia, ca mod de transformare a obligaţiei, poate fi obiectivă sau subiectivă, după cum elementul supus modiflcării
priveşte cauza. obiectul sau modalităţite, respectiv una dintre părţi.
Novalia subiectivâ poate fi, Ia rándul ei, prin schimbare de creditor ori prin schimbare de debitor, În acest din urmă caz,
novaţia se produce atunci când un debitor nou iI inlocuieşte pe ceI vechi, care este Iiberat faţă de creditor, stingăndu-se obligaţia
iniţialä. Novaţia poate opera cu sau, după caz. fără consimţămăntul debitorului iniţial (pe cale de expromisiune), astfel cum
prevede art. 1609 alin. (2) teza finală C.civ, Din acest motiv, varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă.
Preluarea de datorie poate opera he printr-un contract încheiat intre debitorul iniţial şi noul debitor, caz in care transmisiunea
obligaţiei din patrimoniul debitorului iniţial în patrimoniul noului debitor este condiţionată de acordut credítorului [ad. 1599 Iit. a)
Cciv., rapodat Ia art. 1605 C.civ.], fie printr-un contract încheiat între creditor şi noul debitor, prin care acesta din urmă isi
asumă obligaţia faţă de creditor [art. 1599 Iit. b) C.civ.J (Fişe, 2019, p. 590). In consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera
este, de asemenea, corectă.
[n fine, subrogaia consřmţítă de creditor are Ioc cănd. primind plata de Ia un terţ, creditorul ii transmite acestuia. la momen(uI
plăţii, toate drepturile pe care Ie avea împotriva debitorului [art. 1594 alin. (1) Cciv.j. Intotdeauna subrogaţia consimţilâ de
 168 EXPLICAŢiI DREPT CIVIL. 111. TEORIA GENERALĂ A DBLIGAŢIILOR

creditor operează Íärä acordul debitorului, orice stipulaţie contrară fiind considerată nescrisä jart. 1594 atin. (2) C.civj, astfel
că varianta de răspuns de Ia Iitera C este incorectă.

125. Räspuns: C (primire în profesie avocat sta giar, 2014)

—

Opozabilitatea cesiunii de creanţä se realizeazä in mod diferit in funcţie de destinatarul acestei formalităţi (debitor cedat,
cesionarii ulteriori şi succesivi ai aceIeiai crcanţe, creditorii cedentului fideiusori), dar şi de obiectu asupra căreia poartă
cesiunea (una sau mai multe creanţe determinate sau o universalitate de creanţe)
Astfel, potrivit art. 1581 C.civ., cesiunea nu este opozabită űdeiusorutui decát dacă fonna(ităite pmvăzutepentru opozabi?i(atea
cesiunü faţä de debitorau fost indoplinite şi în privinţa fideiusowlui insuşi Aadar. in cazul tideiusoru!ui, opozabilitatea cesiunh
se realizează prin aceleaşi mijloace stabilite pentru opozabilitatea faţă de debitorul cedat, respectiv prin notificare (comunicare)
sau acceptam de către fideiusor(Fişe, 2019. p. 577). Aceasta nu inseamnä insă că odată făcută opozabilă cesiunea faţă de
debitorul cedat, ea va fi opozabilă şí fideiusorului, ci presupune indeplinirea aceloraşi formalităţi şi faţă de fldeiusor, şi faţă de
debitowl cedat. ln consecínţä, varianta de räspuns de Ia Iitera A este qreşită
Dacä obiectul cesiunii iI constiluie o universalitate de creanţe, ea va fi opozabilă terţilor numai prin inscrierea in Arhiva
Flectronică de Garanţii Reale Mobiliare, iar debitorilor, numai din momentul comunicärii ei (ait. 1579 C.civ.). Prin urmare,
varianta de răspuns de Ia litera B este greşită.
In fine, cesiunea de creanţă se clasifică, dupä obiectul urmärit, in cesiune totală şi cesiunea parţialä, Pot fi cesionale parţial
creanţe privind plata unor sume de bani [art. 1571 alin. (1) C.civ.J, precum şi creanţe ce au un aII obiect decăt sume de bani,
dar numai dacă obligaţia este divizibilă, iarin urma cesiunii aceasta nu devine, in mod substanţial. mai oneroasă pentru debitor
(art. 1571 alin. (2) Ccivj. In consecinţă, putem afirma că varianta de răspuns de Ia Iitera C este corecţă.

I
126. Răspuns (griiä anulată) (primire în profesie avocat stagiar, 2015)
—

Niciuna din variantele de răspuns oferite nu corespunde exigenţelor textelor Ieqale din materia cesiunii de creantä, fiind.
deci, gresite.
ln privinţa variantei de răspuns de Ia litera A, aceasta este incorectă prin raportare Ia dispoziţiile art 1570 Cciv care
stabUesc situaţhlc in care, dci o creanţă este declarată incosibilä prin convenţia pádilor, Iotuşi cisiullea acelei creanţe va fi
opozabilä debiţorului cedat: a) dacä debitoru) a consimţit Ia cesiuno in acest caz, esto vorba de un consimţămănt dat de cätre
debitor ultenúi uuiiieritului ir'çheierii convenUei prin care a fost stipulatä clauza ce incesibititate; consimţămäntul dobitorului
poate fi nu numai expres, ci şi tacit, spre exemplu, dedus din simpla executarea creanţei faţă de cesionar; b) dacă interdícţia
nu este expres nlenţionată in înscdsul constatator aI creanţei, iar cesionarul nu a cunoscut şi nu trohuía să cunoască existenţa
inLerdicQei la rnornentul cesiunii; c) dacă cesiunea priveste o creanţä ce are ca obiect o sumă de bani; in această ipoteză,
cesiunea poate opera chiar şi atunci cănd clauza de incesibilitate a fost stipulată in inscrisul constatator aI creanţei. Iipsirea sa
de efecte juridice făcăndu-se ope legis, ceea ce inseamnă că o creanţă care are ca obiect plata unei sume de bani nu poate
fi declamtä incesibilä pe cale convenţională (Fişe, 2019, p. 576).
Pentru soluţionarea variantei de răspuns de Ia Iitera B este necesar a fi avute in vedere dispoziţflle egale prevăzute de
art. 1576 C.civ, care stabiIesc că, in Iipsă de stipulaţie contrarä. dobănzile şi orice aIte venituri aferente creanţei. devenite
scadente. dar neincasate incä de cedent se cuvin cesionarului, de Ia data çesiunii, Această dispoziţie se explică prin faptul
că de Ia momentul cesiunii, cesionarul dobăndeşte rreanţa c.edită impreună cu toate accesoriilo şi garanţiile ei, deci şi cu
dobănziie scadente şi neincasate încă de cedent Ia aceI moment. Prin urmare, aceste dobănzi scadente şi neincasate se cuvin
cesionarului de Ia data cesiunii, ş nu de Ia data scadenţei, cum se susţine in varianta de răspuns de Ia Iitera B, părţile avănd
Iibertatea dea insera o clauza contrară, care este valabilä, şi nu nescrisă, cum se aratä in varianta comentată.
Tn fine, in materie de cesiune de creanţä, cedentul garantează pe cesionar numai cu privire Ia existenţa creanţei in raport
cu data cesiunii, ĺără a fi ţinut să răspundă şi de solvabilitatea debitorului cedat, in Iipsa de stipulaţie expresă [art. 1585 alin. (2)
Ccivj. Tn consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşitä, intrucăt nu menţionează dacă cedentul şi-a asumat expres
obligaţia de garanţie pentru soIvabilitatea debitorutui cedat. in Iipsa unei astfel de stipulaţii. Iipsind şi obligaţia, aşa cum am arătat.

I 127. Räspuns: A, C (primire în profesie avocat definitiv, 2016)

—

Participanţii Ia rapodul juridic redat in speţă sunt următoňi: X.. in calitate de cedent (vănzător şi creditor aI preţului), Y.,
cesionar. şi Z., debitor cedat (cumpărător aI bunutui individual determinat şi debitor aI obligaţiei de platä a preţuIui)
Cum intre X. şi Y. s-a incheiat o cesiune de creanţă, acesta din urmă a dobăndit dreptul de primi plata preţutui bunului
văndu(de către X. Iui Z., impreunä cu toate accesoriile şi garanţiile care iI insoţeau [art. 1568 aIin (1) C.civ].
Cesiunea de creanţă poate deveni opozabilă debitorului cedat fie prin notificare, fäcută de oricare dintre părţile cesiunfl,
fie prin acceptarea debitorului, făcută printr-un inscris cu datä certă [art. 1578 alin. (1) C.civ]. Tn plus, notificarea cesiunii de
creanjă se poate face şi odatä cu comunicarea cererii de chemare in judecată formulată de cesionar impotriva debitorului. ĺn
acest caz, dacă debitorul cedat pläteşte pănä Ia primul termen de judecată, eI nu va putea fi obligat Ia cheltuieli de judecată,
in afară de cazul in care debitorul se afla deja in intărziere Ia momentul comunicării cesiunii (art. 1580 Ccivj. In consecinţă,
varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectä.

-
TEONA ELENA RĂDULESCU, TUDOR-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII 169

Cesiunea de creanţă produce două categorii de efecte: Tntre pärţi (cesionar şi cedent) şi faţä de terţi (in aceastä categorie
intrând şi debitorul cedat).
In materia efectelor cesiunii de creanţă faţă de debitorul cedat distingem intre efecte anterioare indeplinirii formalităţilor
de publicitate şi efecte ulterioare indeplinirii acestor formalităţi, Ia care ne vom referi mai jos, intrUcát problema din enunţ Ia
aceste efecte se referă.
Astfel, debitorul cedat devenind debitorUl cesionarului, esle obiigat să plätească datoria direct acestuia din urmă. ĺnsă,
conform art 1582 alin. (1) C.civ., debitorul poate să opună cesionarului toate mijloacele de apărare pe care Ie-ar fi putut invoca
împotriva cedentului, inclusiv orice modalitate de stingere a obligaţiilor survenită inainte de momentul in care cesiUnea i-a
devenit opozabilă [art. 1582 alin. (1) teza flnalä C.civ.].
Cu privire Ia compensaţie, aceasta nu va putea Ii opusă cesionarului decăt dacă cesiunea de creanţă i-a devenit opozabilă
debilorului cedat prin acceptare, astfel cum prevede art 1582 alin. (3) Cciv.
ĺn consecinţă, faţă de explicaţiile de mai sus, putem concluziona că variantele de räspUns de Ia Iiterele A şi C sunt corecte,
în timp ce varianta de răspuns de Ia litera B este greşitâ.
128. Răspuns: C (pflmire in profesîe avocat detînitÎv, august 2019)
—

ln cazul in care creanţa este cesionată prin contract cu titlu oneros, cedentul are o obligaţie de garanţie faţă de cesionar
[art. 1585 alin. (1) C.civ.], De drept garanţia se întinde asupra existenţei creanţei in raport c data cesiunii, fără ca cedentul
sä răspundă, in Iipsa unei stipulaţii exprese, şi de solvabilitatea debitorului cedat rart 1585 alin. (2) C.civ.], Pe de altă parte, în
cazul cesiunii de creanţă cu titlu gratuit, in Iipsă de stipulaţie contrară, cedentul nu răspunde nici măcar de existenţa creanţei
Ia data cesiuni fart. 1585 alin. (5) C,civ].
Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera Aeste falsă, intrucăt X. cedănd-creanţa către Z prin act cu titlu gratuit, nu garantează
nici mäcar existenţa sa Ia data cesiunii, in Iipsa unei prevederi exprese.
Nici varianta de răspuns de Ia Iitera B nu este adevărată. in Iipsa unei stipulaţii exprese şi faţá de prevederile art 1585
alin. (2) Cciv. redate Tn primul paragraf.
In fine, singura varianta corectä de räspuns este cea de Ia Iitera C, acest enunţ fiind in deplin acord cu prevederile art. 1585
alin. (2) teza l C.civ.
129. Răspuns: B (admitere INM, 2014)
Cesiunea de creanţä poate privi atăt creanţe actuale, cât şi creanţe viitoare, atăla vreme căt actul cuprinde elementele care
permit identificarea creanţei cedate [art. 1572 alin. (1) C.civ.], Dacă se cesioneazä o universalitate de creanţe, aceasta poate
cuprínde atât creanţe actuale, căt şi viitoare, deci a căror exigibilitate nu este atinsă la momentul cesiunii (art. 1579 C.civ.). Tn
consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită.
Înainte de notilicarea cesiunii de creanţä. cesionarul poate să facă acte de conservare cu privire Ia universalitatea cedată,
astfel cum prevede art. 1575 alin. (2) C.civ. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă.
In flne, contractul de cesiune de creanţä poate fi atăt cu titlu gratuít, cât şi cu titlu oneros, indiferent dacä se transmite o creanţă
sau mai multe creanţe individualizate, sau o universalitate de creanţe. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşitä.

I 130. Răspuns: A, B (admitere INM şi in magistratură, 2016)

Atunci cănd cesiunea de creanţă se face cu titlu oneros. ea dä naştere Fn sarcina cedentului şi a oblîga(iei de garanţie. Garan(ia
trebuie privită in corelaţie cu art 1586 C.civ., care se referă Ia răspunderea pentru evicţiune, după aceeaşi structură ca cea
din materia vănzärń. Ia care, de altfel. art 1585 alin. (4) Cciv. face trimitere.
Potrivit art. 1586 alin. (1) Cciv., in toate cazuńle, cedentul räspunde dacä, prin fapta sa proprie, singură ori concurentä cu
fapta Unei alte persoane, cesionarul nu dobăndeşte creanţa in patrimoniul său ori nu poate să o facă opozabilă terţilor AstĺeI,
variantele de răspuns de Ia Iiterele A şi B sunt corecte.
În Iipsă de stipUlaţie contrară, cedentui cu titlu gratuit nu garantează nici mäcar existenţa creanţei La data cesiunii, conform
art. 1585 alin. (5) Cciv. Dispozijiile Iegale amintite recUnosc părţilor posibilitatea dea stabili prin convenţie, chiar şi in cazul
Unei cesiuni cu tillu gratuit, existenţa obligaţiei de garanţie. Prin urmare, varianta de räspuns de Ia Iitera C este greşitä.
131 Răspuns: B (primire in profesie avocat stagiar, martie 2019)
- —

Varianta de räspuns de Ia Iiţera A este greşitä, intrucăt, potrivít art. 1581, cesiunea nu este opozabilă fideiusorului decăt
dacă formalităţle prevăzute pentru opozabilitatea cesiunü faţă de debitor au fost indeplinite şi in privinţa fídeiusorului insuşi,
şi nu de Ia data indeplinińi acestor ťormalită(i faţă de debitor
Potrivit art. 1585 alin. (1), dacă cesiunea este cu titlu oneros, cedentul are, de drept, obligaţia de garan ţie faţă de cesionar,
astfel că varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă.
Cât priveşte varianta de răspuns de Ia Iitera C, aceasta este incorectă, intrucât dispoziţiile art. 1587 prevăd că regimul
creanţelor incorporate in titluri nominative, Ia ordin ori Ia purtător, precum şi aI altor titluri de valoare se stabileşte prin lege
specială, iar acestea nu se pot transmile prin simplul acord de voinţă aI pär(ilor.
 =

170 EXPLICAŢII OREPTCIVIL. III TEORIAGENERALÂAOBLIGAŢIILOR

132. Răspuns: 8 (primire În profesie avocat definitiv, martie 2019)

—

Varianta de răspuns de Ia Iitera A este evident greşită, art 1571 alin. (1) C.civ permiţănd Tn mod expres posibilitatea
cesionärii unei creanţe privitoare la o sumä de bani numai in pade.
Căt priveşte momentul transťerului creanţei de b cedent Ia cesionar, acesta este, in cazul transferului cu titlu gratuit.
momentul incheierii in formă autentică a cesiunii de creanţă, în acord cu dispoziţile art. 1567 alin. (2) C.civ., astfel că varianta
de răspuns de Ia Iilera B este cea corectă.
Tn fine, În cazul unor cesiuni succesive, in raporturile dintre cesionari, va fi preferat nu ceI care a comunicat-o primul
debitorutui cedat, ci ceI care şi-a inscris mai intâi cesiunea Ia arhivă, potrivit art. 1583 alin. (2) Cciv., motiv pentru care varianta
de răspuns de Ia Iitera C este incorectä.

133. Răspuns: (grilá anulată) (admitere INM, noiembrie 2019)

cesiunea de creanţä poate fi cu titlu oneros ori cu Iitlu gratuit [art. 1567 alin. (1) C.civ.], efectele sale fiind, de prindpiu,
aceleaşi (cu excepţia obligaţiei de garanţie), respectiv cele prevăzute de dispoziţiile art. 1568 şi urm C.civ.
cu toate acestea. cesiunea cu titlu gratuit se completează cu dispoziţiile din materia contractului de donaţie [art. 1567
alin. (2) C.civ.J, in timp ce contractul de cesiune cu titlu oneros se completează cu cele din materia contractului de vănzare
[art. 1567 atin (3) cciv.]. ln consecinţă, dacä, de principiu, cesiunea cu titlu oneros este un contract consensual, nefiind nevoie
ca voinţa părţilor să imbrace o anumită formă, cesiunea de creanţä cu titlu gratuit trebuie să respecte forma prevăzută de tege
pentru incheierea vatabilă a donaţiei, aspect ce ÎI transformă intr-un contract solemn (Fişe, 2018, p 546).
Prin raportare insä Ia varianta de răspuns de Ia Iitera A, de reţinut este explicaţia oferită de comisia de soluţionare a
contestaţfllor, pe care o redăm in continuare: deşi forma autenticä este o specie a formei scrise, ce!e douä varîetäţi de formă,
analizate drept condi(ii de validitate ale aclului juridic civil, sunt distincte şi se opun una alteia, pentru că legea prevede uneori
că actul juridic żrebuie să irnbrace, ad validitatem, forma scrisă, iar în alte cazun forma cerută de lege, ad validitatem, este
forma autenticä. Asa ständ !ucn;ri!e cčitä vmme varianta grdei contestate îşi proposese să ilustreze o deosebire între cei doi
tennení ai comparo(iei, prima afirmaQe, fiind şi ea f&să, nu mai poate fi susţinută existenţa deosebidi aťirmaŕe, dintre cei doi
termeni ai cornparatieî Pe caie de consec;nţä. neexistánd o astfel de deosebire. varianta A trebuie considerată falsă
CeIeIaIe douä ariante de räspuns sunt, de asemenea, greşite. căci atăt in cazul cesiunü cu titlu oneros, cät şi in cazul
cetei cu Uttu qratuit. cesionarut devine creditorul debitorului cedat pentru valoarea nominală a creantei cedalą AI dnhndind
i toate accesorhte creanţei cedate.

I 134. Răspuns: A, B (primire În profesie avocat stagiar, 2016)

—

Subrogaţia este modalitatea de transmitere Iega!ă sau convenLională a dreptului de creanţä, cu toate accesoriito sale,
cátre un terţ care I-a plătit pe creditorul initial, in Iocul debitorului In funcţie de izvnnil eL subrogaţia poate fi Iegală (de drept)
sau convenţională, aceasta din urmă fiind Ia răndul ei de două forme: consimţită de debitor sau consimţită de creditor (Fişe,
2019, p. 587).
Subrogaţia Iegală se produce de drept in folosul dobănditorului unui bun care iI plăteşte pe titularul creanţei însoţite de o
garanţie asupra bunului respectiv, conform art. 1596 alin. (1) Iit. b) C.civ,, deci varianta de räspuns de Ia Iitera A este corectă.
fn ceea ce priveste varianta de răspuns de Ia Iitera B, in cazul unei subrcgaţii parţiale, cănd, practic, solvensul plăteşte
numai o parto din datorie, creanţa si accesoriile sale se impart intre creditorul iniţial şi subrogat, drepturile creditorului niţia
strămutăndu-se Ia solvens numai in Iimita plăţh efectuate de acesta diri urmă De regulă, in caz de subrogaţie parţială. creditorul
iniţial şi subrogatul vin in concurs, fără ca intre ei să existe un drept de preferinţă. Prin excepţie, atunci cănd creditorul iniţial
este titulaml unei garanţü, dispoziţiileart. lS98aIin. (1)C.civ, ii acordă un drept de preferinţä faţä de noul creditor (subrogatul).
putănd astfel sä-şi satisfacă prioritarcreanţa (AL. BLEOANcÁ, in Noul Cod civil. vol. 11, p. 974,). Prin urmare, varianta de răspuns
de Ia Iitera B este corectä.
In Hne, varianta de răspuns de Ia Iitera c este greĘită. deoarece, pe de o pade, in cazul unei subrogaţii convenţionale
consimţite de debilor, debitorul se imprumută spre a-şi plăti datoria şi, pe această cale, transmite imprumutătomlui drepturi!e
creditorului faţä de care avea datoria respectivă [art. 1595 alin, (1) C.civ.1, Pe de aItä parte, pentru această situaţíe, art 1595
alin. (3) C.civ. prevede cä in Iipsa unei stipulaţii contrare, subrogaţia consimţită de debitor are Ioc fără consimţämăntul creditorului
iniţial. Aşadar, subrogaţia convenţională nu presupune in toate cazurile consimţămăntul creditorului

I 135. Răspuns: C (admitere INM şi În magistratură, 2017)

Intrebarea urmăreşte identificarea unor asemănări intre instituţia cesiunii de creanţă şi cea a subrogaţiei in drepturile
creditorului prin plata creanţei, ambele reprezentănd modalitäţi de transmisiune a obligaţiilor
Astfel, consimţămăntul debitorului nu este necesar, ca regulä, in materia cesiunii de creanţä, transmisiunea creanţei
operánd exclusiv in temeiul convenţiei dintre cesionar şi cedenl Pe de altă parte, subrogaţia poale fi consimţită de creditor,
care operează fără consimţämăntul debitorului [art. 1594 alin. (2> C.civ]. i consimţită de debitor, care. astfel cum reiese şi din
denumire. presupune acordul acestuia. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera A nu reprezintă o asemänare intre cee
douä instituţii, fiind, in consecinţă. greşită.
TEONA ELENA RĂDULE5CU, TUDOR-VLAO RĂDULESCU EXPLICAŢII 171

Subrogaţia se clasifică Tn subrogaţie convenţională (consimţitä de creditor şi consimţitä de debitor) şi subrogaţie Iegală
(art. 1596 CCiV.); in consecinţä, şi varianta de răspuns de Ia Iilera B este greşită, intrucăt una dintre cele două insiituţii poate
opera de drept, in temeiul legii. De altfel, şi cesiunea de creanţă poate opera de drept, in temeiul Iegii, spre exemplu, in cazul
admiterii Cererii de validare a popririi [art. 792 alin. (1) CPCI.
ĺn fine, atât in privinţa Cesiunii de creanţă, Cât şi in privinţa subrogaţiei, creanţa se transmite împreună Cu toale garanţiile şi
accesoriile Ce O insoţesc, potrivit art. 1568 alin. <1) C.civ. şi art 1593 alin. (1) C.civ., aceasta fiind O asemänare intre cele două
moduri de transmitere a creanţei, motiv pentru care varianta de räspuns de Ia Iitera C este corectă.

J
136. Räspuns: A, C (primire în profesie avocat stagiar, 2017)
—

Subrogaţia poate Ii Iegalä sau convenţionalä [art. 1593 alin. (2) C.civ.], aceasta din urmă putând fi, Ia răndul ei, consimţită
de creditor (art. 1594 C.civ.) sau consimţită de debitor (art. 1595 C.civ.).
Subrogaţia consimţită de debitor are Ioc, potrivit art 1595 alin. (3) C.civ., färä consimţämântul creditorului iniţial, in Iipsă
de stipulaţie contrară, astfel că varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă.
In privinţa efectelor pe care le produce subrogaţia, acestea sunt aceleaşi, indiferent că este vorba despre subrogaţie legală
ori convenţională. Adicolul 1598 alin. (2) Cciv. prevede cä acestea se produc şi impotriva debitorului principal şi a celor care
au garantat obligaţia, care insă pot opune noului creditor mijloacele de apărare pe care Ie aveau impotriva creditorului iniţial,
astfel cä varianta de räspuns de Ia Iitera B este incorectă.
Tn fine, sediul principal aI subrogaţiei legale iI constituie art. 1596 C.civ. care enumerä, cu titlu exemplificativ, iar nu Iimitativ,
acele situaţii in care are Ioc o transmisiune a creanţei către persoana care a făcut o plată, in condiţiile arătate de Iege. Pe Iăngă
cazurile prevăzute de ad. 1596 C.civ., mai intălnim in cod şi alte situaţii în care opereazä de drept subrogaţia (a se vedea Fişe,
2019, p. 587-588), printre care se numără şi cea a debitorului care a efectuat o plată nedatorată unui alt creditor şi care are
drept de regres impotriva adeväratului debitor in temeiul subrogaţiei Iegale [art. 1342 alin. (2) C.civ.]. Prin urmare, varianta de
räspuns de la Iitera c este corectă.

137. Răspuns: A (primire în proťesie avocat sta giar, 2015)

—

cazurile generale în care subrogaţia operează prin efectul Iegii sunt prevăzute de dispoziţiile art. 1596 Iit. a)-d) C.civ.: a)
in folosul creditorului, chiar chirografar, care plăteşte unui creditor care are un drept de preferinţă, potrivit Iegii; b) in folosul
dobănditorului unui bun care iI plăteşte pe titularul creanţei însoţite de o garanţie asupra bunului respectiv; c) in folosul celui
care, fiind obligat impreună alţii sau pentru alţii, are interes să stingä datoria; şi d) in folosul moştenitorului care pläteşte din
bunurile sale datoriile succesiunii. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă, fiind practic enunţat unuI dintre
cazurile prevăzute expres de Iege de subrogaţie Iegală (de drept).
În ceea ce priveşte subrogaţia convenţionalä, aceasta poate fÍ consimţită fie de creditor, fie de debitor. Subrogaţia convenţională
consimţitä de creditor operează fără consimţămăntul debitorului, orice clauză contrară considerăndu-se nescrisă [art. 1594
alin. (2) C.civ.]. Prin urmare, varianta de räspuns de Ia Iitera C este greşită.
De asemenea, şi varianta de räspuns de Ia Iitera B este greşită, întrucăt subrogaţia convenţională poate 11, după cum
am precizat şi anterior, consimţită fie de debitor, fie de creditor, dar trebuie să fie expresä şi, pentru a putea fi opusä terţilor,
trebuie constatată prin inscris, potrivit art 1593 alin. (3) Cciv. Mai mult, subrogaţia consimţită de debitor este un act solemn,
incompatibilä cu manifestarea tacită de voinţă [art. 1595 alin. (2) C.civ.].

I 138. Răspuns: B, c (admitere INM şi în magistratură, 2015)

Cazurile generale in care opereazä subrogaţia prin efectul egii sunt prevăzute de dispoziţiile art. 1596 Iit. a)-d) C.civ.: a)
in folosul creditorului, chiar chirografar, care plăteşte unui creditor care are un drept de preferinţä, potrivit Iegii; b) în folosul
dobănditorului unui bun care iI plăteşte pe titularul creanţei însoţite de o garanţie asupra bunului respectiv; c) in folosul celui
care, fiind obligat impreunä cu alţii sau pentru alţii, are interes să stingă datoria; d) in folosul moştenitorului care pläteşte din
bunurile sale datoriile succesiunii. Aşadar, variantele de răspuns de Ia Iiterele B şi C sunt corecte.
Dacă este constatată printr-un inscris, nu mai vorbim despre o subrogaţie de drept Iegală, ci despre una convenţionalä,
fie consimţită de creditor, fie de debitor. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită.

I i 39. Răspuns: A (primire în profesie avocat definitiv, 2018)

—

In cauză sunt aplicabile dispoziţflle referitoare Ia subrogaţia parţială in drepturile creditorului, preväzute de art 1598
c.civ. AstfeL potrivit alin. (2) aI articolului indicat, in cazul in care creditorul iniţial s-a obligat faţă de noul creditor să garanteze
suma pentru care a subrogat subrogaţia, ceI din urmă este preferat, În aceste condiţii, varianta de răspuns de Ia Iitera A este
corectă, Z. devenind creditor aI Iui X, pentru suma de 50.000 Iei, şi nu pentru suma de 100000 de Iei, cum apare in varianta
de räspuns de la litera B, care este greşită,
Varianta de răspuns de Ia Iitera C este incorectă, intrucăt subrogaţia consimţită de creditor opereazä färä consimţămăntul
debitorului, orice stipulaţie contrarä fiind considerată nescrisă [art. 1594 alin. (2) c.civ.].
172 EXPLICAŢII DREPT CIVIL. 111, TEORIA GENERALĂ A ODLIGAŢIILOR

140. Răspuns: c (admitere în magistraturä, apriĺie 2017)

Preluarea de datorie poate opera fie prin incheierea unui contract intre debitorul iniţial şi noul debitor, cai in care transmisiunea
obligaţiei din patrimoniul debitorutui iniţial in patrimoniut noului debitor este condiţionată de acordul creditorului [ad 1599 Iil, a)
Cciv.], fie printr-un contract incheiat intre creditor şi noul debitor, prin care acesta din urmă íşi asumă obligaţia faţä de creditor
[art. 1599 lit. b) C.civ.]
Efecteie preluării de da!urie pol fi aiializate diii duuă perspective. efect&e intíe părţite preiuării de datorie Un cazut in care
preluarea de datorie s-a produs prin contract incheiat intre debitorut iniţiat şi noul debitor) şi eĺectele faţă de creditor
Dacă din contract nu rezuttä altfet. noul debitor poate opune creditorului toate m(iloacele de apärare pe care le-ar fi putuź
opune debiícrului iniţial, in afară de compensaţie sau orice altă excepţie personată a acestuia din urmă [ad. 1603 a!in. (1)
Cciv]. Spre exemplu. noul debitor ii poate opune creditorului cauzele de stingere a datoriei pretuate sau de amănare a pläţii
care puteau fi invocate de vechiul debitor, nutitatea actutui care a stat ta baza naşterii datoriei, excepţia de neexecutare.
Nout debitor nu poate insă opune creditorului mQ/oacele de apärare întemeiate pe rapoflul juridic dintre noul debitor şi
dobitoruliníţial. chiardacă acest raporta fost motivut determinantat pretuării [art. 1603 atin. (2) Ccivj (Fişe, 2019, p. 592). Prin
urmare, varianta de răspuns de Ia titera A este greşită
Dacă obtigaţia cedată este garantată. ca regulă, preluarea de datorie nu are niciun efect asupra existenţei acestor gamnţU.
cu excepţia cazului in care ele nu pot fi despărţite de persoana debitorului [art. 1602 alin. (2) Cciv.]; de asemenea, tot prin
excepţie de la regulă. obIigaţia fldeiusoruui sau a terţului care a ccnstituit o garanţie pentru realizarea creanţei se va s!inge
dacă aceste persoane nu i-au dat acordut Ia preluare, prin urmare, pentru a opera transmilerea garanţiilor şi in considerarea
persoanei noului debitor, este necesar şi consimţămăntul garantului [art. 1602 alin. (3) C.civ] (Fişe, 2019, p. 592). Prin urmare,
varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă.
ĺn flne, cánd contractul de preluare este desflinţat, obligaţia debitoruluiíniţialrenaşte, cu toate accesoriile sale, sub rezerva
drepturilor dobăndite de terţii de bunä-credinţá (ad. 1604 alin. (1) c.civ], indiferent de forma actului prin care terţii au dobăndit
respcctivclc drepturi, atăta vromo insä cât au fost respectate formalităţile de publicitate, acolo unde legea cere índeplinirea
unor astfel de formalităţi. Tn consecinţă, şi varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşilă.

I 141. Răspuns: B (adrnitere INM, noiembric 2019)

Dintre cele trei enunţuri redate, doar ceI de Ia varianta de răspuns de la Iitera B este corect. Astfel, deşi potrivit dispoziţiilor
art. 1605 C.civ., efectele preluäri de datorie faţä de creditor se vor produce din momentul exprimärii acordului acestuia, intre
vechiul şi noul debitor are putere de Iege contractul incheiat de eL Aşadar, prin incheierea contractului de preluare a datoriei,
căt timp creditnrąil nu şi-a dat acnrdul sau dacá a refiiyat preluarea cel care a preluat datoria este obligat sä íI Iibereze pe
debitorul iniţial, executănd Ia timp obligaţia [art. 1608 alin. (1) c.civ.1.
Varianta do răspuns do Ia Iitera  csto greită, faţă de prevcdcrile art. 117 alin. (2) LPA, potrivit cărora oblígaţia transmisă
prin preluare de datorie işi păstrează regimul stabilit de normele În vigoare Ia data naşterii obligaţiei. Este, de altfel şi soluţia
flrească, doar contractul de preluare de datorie fiind supus dispoziţiilor in vigoare de la data incheierii sale
Tn fine, in privinţa efectelor pe care Iegea Ie atribuie täcerii ĺn această materie, art. 1607 alin. (3) Cciv stabiteşte că preiuarea
datoriei este considerątă refuzată dacă creditorul nu a răspuns in termen. În consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera C,
potrivit căreia contractul incheiat cu debitorul este considerat acceptat de creditor, dacă acesta nu răspunde in termenul
rezonabil de Ia comunicarea contractului, stabilit in acest sens, este falsă, contravenind dispoziţiilor Iegate arătate anterior

I 142. Răspuns: B (primire in profosio avocat stagiar, 2015)

—

Prezenta intrebare are În vedere atăt o situaţie de transmitere a obligaţiei prin intermediul preluării de datorie şi o serie de
efecte produse de aceasta, dar şi o situaţie de transformarea obligaţiei ca urmare a novaţiei.
Preluarea de datorie reprezintă o convenţie prin care se transmite o obligaţie din patrimoniul debitorului in ceI at unei
alte persoane, fie in temeiul acordului de voinţă dintre debitorut cedent i noul debitor. cu consimţămăntul creditcrului, fie in
temeiul acordului de voinţă dintre creditor şi noul debitor (Fişe. 2019, p. 590). Ca urmare a preluädi de datorie, poziţia juridică
a noului debitor este identică cu cea a debitorului iniţiaL Astfel. potrivit art 1603 alin. (1) C.civ.. dacâ din contract nu rezultă
altfel. noul debitor poate opune creditorului toate mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut opune debitorului iniţial. in afarä
de compensa ţie sau orice altă excepţie personală a acestuia.
Compensaţia presupune existenţa unor datorii reciproce care se sting pănă Ia concurenţa celei mai mici dintre ele (art. 1616
C.civ). Or, in cazul preluării de datorie. obligaţhle nu mai sunt reciproce, una fiindintre creditor şi noul debitor, iarcea dea doua
intre creditor şi vechiul debitor, astfel, că nu este indeplinită condiţia Iegală pentru a opera compensaţia. În plus, compensaţia
flind o excepţie personală este străns legată de persoana vechiul debitor şi, prin urmare, nu poate fi invocată de noul debitor
(AL. BLEOANcĂ, in Noul Cod civiL vol. 11, p. 9B4). Aşadar, varianta de räspuns de Ia Iitera A este greşită.
Potrivit. art 1603 alin (2) C.civ. noul debitor nu poate opune creditorului mijloacele de apärare intemeiate pe raportul juridic
dintre noul debitor şi debitorul iniţial, chiar dacă acest raport a fost motivul determinantal preluärii. Rapodul juridic dintre debitori
reprezintă un reş inter alios acta, iar principiul relativităţii face ca actele juridice să se producă numai ín privinţa părţilor acelui
TEONA ELENA RĂDULESCU, TUDOR-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII 173

raport juridic, astfel că noul debitor nu poate opune creditorului mijloacele de apărare intemeiate pe rapodul juridic dintre eI şi
debitorul iniţial (ibidem). in consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă.
In cele din urmă, varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită, intrucăt in cazul novaţiei prin schimbare de debitor care
se produce atunci când un debitor nou iI inlocuieşte pe ceI iniţial, acesta din urmă tîind Iiberat de creditor, stingăndu-se astfel
obligaţia iniţială, novaţia poate opera fără consimţămăntut debitoru/ui iniţia/ (art. 1609 alin. (2) C.civ.].

143. Räspuns: A, B (primire în profesie avocat stagiar, 2016)

—

Varianta de răspuns de Ia IiteraAeste corectă, avănd in vedere că art. 1602 alin. (2) teza ünală Cciv. stabileşte cä garanVile
strâns Iegate de persoana debitorului iniţial se sting in cazul preluării de datorie, iar în cazul novaţiei, stingăndu-se vechea
creanţă, inseamnă că se sting şi toate accesoriile şi garanţiile care o insoţeau, potrivit art 1611 alin. (1) C.civ., deci inclusiv şi
acelea care sunt străns Iegate de persoana debitorului iniţial.
Varianta de răspuns de Ia Iitera B este, de asemenea, corectă, intrucăt, in cazul preluării de datorie prin convenţie încheiată
intre creditor şi noul debitor, efectele se vor produce de Ia momentul incheierii contractului, färä a fl nevoie de acordul debitorului
iniţial; acest aspect reprezintă o asemănare intre cele două instituţii, deoarece şi novaţia prin schimbare de debitor poate opera
fără consimţămăntul debitorului iniţiaL potrivit art. 1609 alin. (2) c.civ.
In ceea ce priveşte varianta de răspuns de Ia Iitera C, dacä novaţia presupune stingerea vechii obligaţii care este inlocuită
cu o obligaţie nouă, in cazul preluării de datorie, operează doar o transmitere a unei obligaţii din patrimoniul unei persoane
in patrimoniul altei persoane, fără ca această transmitere să presupună naşterea unui raport obligaţional nou, Deci varianta
de răspuns de Ia Iitera c este greşită, intrucăt nu prezintă o asemănare intre cele două instituţî, ci, dimpotrivă, o deosebire.
j 144. Răspuns: B (primire În profesie avocat stagiar, august 2019)
—

Varianta de răspuns de Ia Iitera A este, evident, incorectă, eficacitatea preluării de datorie convenită cu debitorul depinzând
de acordul expres aI creditorului, potrivit dispoziţiilor art. 1605 c.civ.
Varianta de răspuns de Ia Iitera B este adevărată, enunţul preluănd cu acurateţe textul art 1601 c.civ.
In fine, in privinţa garanţfllor creanţei constituite de terţi, obligaţiile acestora se vor stinge dacă aceste persoane nu şi-au dat
acordul Ia preluare (art. 1602 alin. (3) C.civ.]. Prin urmare, pentru a opera transmiterea garanţiilor şi in considerarea persoanei
noului debitor, este necesar şi consimţămăntul garantului (Ffşe, 2019, p. 592), astfel că varianta de răspuns de Ia Iitera C este falsă.

I 145. Răspuns: C (admitere În magistratură, august 2013)

Pentru a putea opera novaţia, trebuie indeplinite, pe Iângă condiţiile generale de validitate a contractelor (novaţia reprezintă
practic o convenţie prin care părţile sting o obligaţie existentă şi o inlocuiesc cu o nouă obligaţie) şi o serie de condiţii specifice,
respectiv: a) existenţa unei obligaţii valabile, care urmează a se stinge prin novaţie; b) naşterea unei obIigai noi valabile;
c) existenţa unui element de noutate in noua obligaţie faţă de vechea obligaţie şi d) intenţia părţilor de a nova trebuie sä fie
neindoielnică (intenţia dea nova nu se prezumă), conform art 1610 C.civ. (Fíşe, 2019, p. 594-595). Drept urmare, varianta
de răspuns de Ia Iitera C este corectă.
Tn ceea ce priveşte varianta de răspuns de Ia Iitera A, in cazui novaţiei prin schimbare de debitor, dispoziţiile art. 1612
c.civ. prevăd un efect special aI novaţiei, şi anume faptul că noul debitor nu poate opune creditoru/ui mijloacele de apărare
pe care Ie avea impotriva debitorului iniţial şi nici pe cele pe care acesta din urmă Ie avea impotriva creditorului, singura
excepţie fiind situaţia in care, in acest ultim caz, debitorul poate invoca nulitatea absolută a actului din care s-a născut obligaţie
iniţială. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită.
Tn cele din urmă, şi varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşită, intrucăt art. 1613 alin. (1) teza I C.civ. stabileşte că novaţia
care operează între creditor şi unuI dintre debitorh solidari ii Iiberează pe ceilalţi codebitori cu privire Ia creditor.

I 146. Răspuns: B (admitere INM, noiembrie 2019)

Novaţia, ca mod de transformare a obligaţfllor, poate fl deflnită ca flind convenţia prin care părţile sting o obligaţie existentă,
inlocuind-o cu o nouă obligaţie (art. 1609 C.civ.). Astfel, varianta de răspuns de Ia Iitera B este cea corectă.
Modiflcarea termenului de executarea obligaţiei sau schimbarea cuantumului datoriei iniţiale nu constituie novaţie, obligaţia
iniţială nefiind stinsă, ci doar schimbată prin convenţia părţilor, astfel că varianta de răspuns de Ia Iitera A este falsă.
Tot falsă este şi varianta de răspuns de Ia Iitera C, intrucăt novaţia presupune o obligaţie iniţială valabilă şi inlocuirea ei cu
o altă obligaţie, tot valabilă, şi nicidecum refacerea unui contract nul absolut.

I 147. Răspuns: A, B (primire în profesie avocat definitiv, 2017)

—

Novaţia este convenţia prin care părţile sting o obligaţie existentă, inlocuind-o cu o nouă obligaţie, In raport cu elementul
modiňcat, novaţia poate fi obiectivă sau subiectivă, aceasta din urmă putănd opera prin schimbare de debitor sau prin schimbare
de creditor, cum este, de aitfel, şi situaţia din speţă.
Novaţia prin schimbare de debitor se produce atunci cănd un debitor nou iI inlocuieşte pe ceI iniţial, care este Iiberat de
creditor, stingăndu-se astfel obligaţia iniţială, Acest tip de novaţie subiectivă poate opera şi fără consimţământul debitorului
iniţial (prin expromisiune), astfel cum prevede art 1609 alin. (2) C.civ.
174 EXPLICAJII DREPT CIVIL. 11. TEORIA GENERALÂAOBLIGAŢIILQR

Novaţia prin schimbare de creditor are loc atunci cănd, ca efect al unui contract nou, un alt creditor este substituit celui
iniţiaL faţă de care debitorul este Iiberat. stingăndu-se astfel obligaţia veche. Novaţia prin schimbare de creditor nu poate opera
färă consimţămăntul debitorului. Aşadar, varianta de räspuns de la litera A este corectă, ceea ce face ca varianta de räspuns
de Ia Iitera C sä fie greşită.
Novaţia are ca efect stingerea obíigaţiei vechi şi naşterea unei noi obligaţii. astfel că. aplicănd acest principiu la speţa
dată, putem afirma că pńn incheerea novaţiei, obligaţia lui U faţă de N este consideratä stinsă, motiv pentru cae vaiianta
de răspuns dea litera B este corectă

143. Răspuns: A (primire în proťesie avocat sta giar, 2016)

—

Novaţia este o modalitate de transformare a obligaţiilor şi reprezintä convenţia prin care pärţile sting o obligaţie existentă şi
o inlocuiesc cu o nouă obligaţie [ad. 1609 alin. (1) C.civ.]. Novaţia prin schimbarea debitorului se produce atunci cánd un nou
debitor il inlocuieşte pe cel iniţiaL care este liberat de creditor, stingăndu-se astfel obligaţia iniţială [art. 1609 alin. (2) C.civ.].
Noul debilor nu poate opune creditorului mijloacele de apărare pe care le avea împotriva debitorului iniţial şi nici cete pe care
acesta din urmă le avea impotriva creditorului, potrivit art. 1612 C.civ. Aşadar, varianla de răspuns de la litera A este corectă,
iar varianta de räspuns de la litera C este greşitä.
In ptus, având în vedere că prin novaţie vechea obligaţie se stinge, între părţi se naşte un nou raport obligaţionaL stingăndu-se
vechea creanţä, se sting şi toate garanţiile care o insoţeau [art. 1611 alin. (1) C.civ.]. Aşadar, debitorul iniţial nu va rämăne
obligat in calitate de fideiusor pentru nouí debitor, chiar dacă noul debitor era insolvabil la data novaţiei, deci varianta de
räspuns de Ia Iitera B este greşitä.

I 149. Răspuns: A (primire în profesie avocat sta giar, martie 2019)

—

Novaţia, ca mod de transformarea obligaţiilor. presupune nasterea unei obligaţii noi şi stingerea vechii obligaţii Observâm
că in cauză a operat o novaţie prin schimbare de debitor. K. luând locul Iui Z., care işi asumase obligaţia dea plăti suma de
100000 de lei, pe care a i garantat-o cu o ipoteca asupra unui imobil aJ säu.
Ca urmare a novaţiei. ipoteca legată de creanţă nu va subzista asupra bunului debitorului iniţial färä consimţămăntul säu
i nici nu so va strămuta de drept asupra bunurilor noului debitor ĺără acordul său iart 1611 alin. (2) C cv).
In consecinţă, singura varianta corectă de răspuns este cea de la literaA, novaţia prin schimbare de debitor putând opera
şi plin ťxpiuIIiisiulis.

I 150 Răspuns: B (admitere !NM şi in magistratură, septembrie 2018)

Vananta dc răspuns de la äeraAcsw grctă, intwcăt ncvaţa prin shimbare de debiwrpoaie opera ş ără LuIIsirlIţaIlIărItul
debitowlui iniţial [art. 1609 alin (2) C.civ.], in timp ce varianta de răspuns de la litera C este incorectă prin rapodare la prevederite
art. 1510 C.civ., potrivit cärora novaţia nu se prezumă, intenţia dea nova treDuind a ti neindoielnicá.
Căt priveşte novaţia consímţită de un creditor solidar, aceasta nu va Ii opozabilä celorlalţi credilori deçăt pentru partea
din creanţä ce revine acelui creditor(art. 1614 C.civ.), Se revine astfel la regula relativitäţfl efectelor juridice (ad. 1280 C.civ),
contractul dintre debitor şi creditorul solidar fiind, pentru ceilalţi, res inter alios acta, deci aceştia fiind indreptăţiţi a-l ignora
(D. ZEcA. Noul Cod civil, vol. 11, p. 998).
Aşadar, la această întrebare singura variantă corectä este cea de Ia litera B.

§7. Stingerea obligaţiilor

I 151. Răspuns: A, B (admitere INM, noiembrie 2019)

Plata, ca modalitate de stingere a obligaţiilor, definitä ca executarea voluntarä, la timp şi corespunzätoare a obligaţiei de
cätre debitor, poate fi efectuată, in principiu, de orice persoană, chiar dacä este un terţ Tn raport cu acea obligaţie (art. 1472
C.civ.). Aşa incăt, de principiu, un credilor nu poate refuza ptata fäcutä de un terţ; cu toate acestea, existä şi excepţii, respectiv
acele situaţii in care natura obligaţiei ori convenţia părţilor impune ca plata să fie executatä numai de către debitor [art, 1474
alin. (2) C.civj. ln consecinţä, plata efectuată de o altă persoană decát debitorul, poate fi refuzatăde creditor !n cazul in care s-a
stipulat expres că obligaţia poate fi executată numai de către debitor, astfel câ varianta de răspuns de Ia Iitera Aeste adeväratä.
ln privinţa ptăţii efectuate de un minor in temeiul unui contract anulat ulteńor pentru Ieziune, aceasta este supusä restituirii.
in temeiul principiului repunerî părţilor in situaţia antehoarâ, astfel că şi varianta de răspuns de la litera B este corectă.
ln frne. potrivit dispoziţiilor art. 1478 Cciv., plata făcutä cu bună-credinţă unui creditor aparent este valabiiâ, chiar dacä
ulterior se stabileşte că acesta nu era adevăratul creditor (spre exemplu, in temeiul unui certificat de moştenitor anulat ulterior),
creditorul aparent fiind ţinut sä restituie adevâratului creditor plata primită [art. 1478 alin. (2) C.civ.] (Fişe, 2019, p. 525). In
consecinţă, varianta de râspuns de Ia Iitera c este falsä.

p,....
TEONA ELENA RĂDULESCU, TUDOR-VLAD RÄDULESCU EXPLICAŢII 175

152. Răspuns: A, C (admitere în magistratură, mai 2018)

Potrivit art 1615 C.civ., obhgaţiile se sting prin plată, compensaţie, confuziune, remitere de datorie, imposibilitatea ťortuitä
de executare, precum şi prin alte moduri expres prevăzute de lege.
Compensaţia reprezintă modul de stingere a două obligaţii reciproce pánä Ia concurenţa celei mai mici dintre ele (art. 1616
C.civ.). Compensaţia poate opera de drept, in cazul a două datorii reciproce certe, Iichide şi exigibile, ce au ca obiect sume
de bani ori bunuri fungibile, poate opera în temeiul convenţiei părţilor, cănd nu sunt intrunite condiţiile compensaţiei Iegale
ori in temeiul unei hotărâri judecătoreşti, atunci cănd obligaţiile reciproce nu sunt Iichide ori nu au ca obiect bunuri fungibile.
Termenul de graţie este acel beneficiu pe care instanţa de judecată iI poate acorda debitorului, Tn considerarea persoanei
sale şi a imprejurărilorin care se găseşte, pentru executarea obligaţiei asumate de eI Iart. 397 alin. (3) CPC], Acordarea acestui
termen presupune, deci, cä debitorul se află deja in intărziere cu privire Ia obligaţia sa, care este, prin urmare, scadentă şi
exigibilä, Din aceste motive, art 1619 C.civ, prevede că termenul de graţie acordat pentru plata uneia dintre datorii nu impiedicä
realizarea compensaţiei, motiv pentru care varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă.
Atunci cănd, in cadrul aceluiaşi rapodobligaţional, calităţile de creditor şi debitorseintrunescin aceeaşi persoană, obIigaa
se va stinge de drept prin confuziune tart. 1624 alin. (1) C.civ.], Cu toate acestea, confuziunea nu va opera dacă datoria şi
creanţa se găsesc in aceIaşi patrimoniu, dar in mase de bunuri diferite [art. 1624 alin. (2) C.civ.]. Prin urmare, varianta de
răspuns de Ia Iitera B este greşită.
Imposibilitatea fortuită de executare este aceI mod de stingere a obligaţiei ca urmare a producerii unei cauze de ĺorţă majoră,
a unui caz ĺortuit ori a unui alt eveniment asimilat acestora, care a condus Ia imposibilitatea executării obligaţiei [art. 1634
alin. (1) C.civ.1 (Fişe, 2019, p. 606).
Debitorul trebuie să notiflce existenţa evenimentului care provoacă imposibilitatea de executare, iar dacă notiflcarea nu
ajunge Ia creditor intr-un termen rezonabil din momentul in care debitorul a cunoscut sau trebuia sä cunoască imposibilitatea de
executare, debitorul răspunde pentru prejudiciul cauzat, prin aceasta, creditorului [art. 1634 alin. (5) C.civ.]. Cu alte cuvinte, Iipsa
notificării nu Iipseşte de efecte Iiberatorii imposibilitatea foduită de executare, ci va avea repercusiuni cu privire Ia acoperirea
prejudiciului suferit de creditor prin neajungerea intr-un termen rezonabil Ia acesta a respectivei notificări. Aşadar, varianta de
răspuns de Ia Iitera C este, de asemenea, corectă.

I 153. Răspuns: A, B (admitere INM şi în magistraturä, 2015)

Compensaţia reprezintä modul de stingere a două obligaţii reciproce, pănă Ia concurenţa celei mai mici dintre ele (art. 1616
C.civ.). În principiu, poate opera cu privire Ia orice fel de oblżgaţii, indiferent de izvorul Ior, De Ia această regulă, dispoziţhle
art. 1618 C.civ. stabilesc o serie de excepţii in care compensaţia nu opereazä, deşi este vorba de creanţe reciproce, respectiv
atunci cănd: a)creanţa rezultă dintr-un act făcut cu intenţia dea păgubi; b)datoria are ca obiect restituirea bunului dat în depozit
sau cu titlu de comodat; şi c) are ca obiect un bun insesizabil. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă.
Varianta de răspuns de Ia IiteraAeste, de asemenea, corectă, art. 1619 C,civ. stabileşte că poate opera compensaţia şi
atunci cănd pentru executarea uneia dintre datorii a fost acordat un termen de graţie.
Tn cele din urmă, varianta de răspuns de Ia Iitera C nu este corectă, intrucăt chiar dacă există două datorii reciproce, cede,
Iichide şi exigibile de natură a face să opereze compensaţia, fără a fi nevoie de manifestarea de voinţă a părţü, totuşi oricare dintre
părţi poate renunţa la compensaţie şi Ia efectete acesteia, conform art. 1617 alin. (3) C.civ. Renunţarea Ia beneflciul compensaţiei
poate fi atăt expresă, căt şi tacită. Renunţarea expresă nu este supusă niciunei formalităţi speciale, iar renunţarea tacită poate
rezulta din orice act neindoielnic şi incompatibil cu efectul compensaţiei (D. ZEcA, in NouI Cod civil, vol. 11, p. 1005-1006).

154. Räspuns: C (primire în proťesie avocat stagiar, 2014)

—

Varianta de räspuns de la Iitera A nu este corectä, intrucăt, potrivit ad. 1618 Iit. c) C.civ., compensaţia, indiferent de felul
acesteia (Iegală, convenţionalä sau judiciară), nu operează, deşi este vorba de creanţe reciproce, atunci când are ca obiect
un bun insesizabil.
Poate opera compensaţia atunci cănd pentru executarea uneia dintre datorii a fost acordat un termen de graţie, atăt in
cazul unei compensaţii Iegale, dar şi in cazul unei compensaţii convenţionale, deci acest aspect nu reprezintä o deosebire
între cele două feluri de compensaţie şi, ca urmare, varianta de räspuns de Ia Iitera B este greşită.
Compensaţia Iegală presupune, potrivit art. 1617 C.civ., indeplinirea următoarelor condiţfl: a) datoriile să fie reciproce;
b) crcanţele să aibä ca obiect o sumă de bani sau bunuri fungibile de aceeaşi natură; şi c) creanţele ce urmează a se compensa
sä fie cede, lichide şi exigibile, oricare arfi izvorul lor (Fişe, 2019, p. 597). Compensaţia convenţională operează prin convenţia
părţilor, atunci când nu suntîntrunite condiţiile compensaţiei Iegale, deci in cazul datoriilorcare nu suntincă exigibile, compensaţia
poate fi doar convenţională. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă.

155. Răspuns; A (primire in profesie— avocat deťinitiv, august 2019)

In principiu, compensaţia este un mod de stingere a oricäror obligaţfl, indiferent de izvorul Ior; cu toate acestea, compensaţia
nu operează, deşi este vorba de creanţe reciproce, atunci cănd creanţa rezultă dintr-un act făcut cu intenţia dea păgubi [art. 1618
Iit. a) C.civ.], datoria are ca obiect restituirea bunului dat în depozit sau cu titlu de comodat[art. 1618 Iit. b)C.civ.J, are ca obiect
176 EXPLICAŢII DREPT CIVIL. 111. TEORIA GENERALÂ A OOLIGAŢIILOR

un bun nsesizabil [art. 1618 Iit. c) C.civ.J ori dreptul Ia acţiune cu privire Ia una din creanţe este deja prescris in momentul in
care s-ar fi putut opune compensaţia (art. 2505 C.civ. interpretat pera contrarío) (Fişe, 2019. p. 596-697).
Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera B este falsă, faţă de dispoziţiile art 1618 Iit. b) C.civ.. redate anterior
In privinţa efectelor compensaţiei faţă de terţi. art. 1622 alin. (1) C.civ, prevede in mod expres cä aceasta nu are Ioc şi
nici nu se poate renunţa Ia ea in detrimentul drepturilor dobăndite de terti: astfel. debitorul care. fiind terţ popril. dohándeşte o
creanţă asupra crnditorului popritor nu poate cpune compensaţia impotriva acestuia din urmă [art. 1622 alin. (2) C.civ.] (pentru
mai multe aplicaţii, a se vedea Fişe, 2019. p. 600). Prin urmare, varianta de räspuns de Ia Iitera A este corectă.
Tn privinţa variantei de răspuns de la Iitera C, trebuie să avem Tn vedere dispoziţiile art. 1623 C.civ.. potrivit cărora debitorul
care acceptă pur şi simplu cesiunea sau ipoteca asupra creanţei consimţită de creditorul säu unui terţ nu mai poate opune
acelui terţ compensaţia pe care ar fi putut să o invoce impotriva creditorului iniţial Înainte de acceptare. Aslfei cä şi această
variantă de räspuns este falsă.

156. Răspuns: B (primire în profesie avocat definitiv, 2016)

—

Compensaţia reprezintă un mod de stingere a două obligaţii reciproce, pănă Ia concurenţa celei mai mici dintre ele (art. 1616
C.civ.). Compensaţia poate fi Iegalä, convenţională sau judiciarä. Compensaţia egală presupune ca obligaţiile reciproce sä
aibä ca obiect o sumă de bani sau bunuri fungibile de aceeaşi natură [art. 1617 atin. (1) teza finalä C.civ.], Ia ĺeI ca si darea
În plată, nefiind vreo deosebire dżn acest punct de vedere intre cele doua modalităţi de stingere a obtigaţiilor. In consecinţă,
varIanta de răspuns de Ia Iitera A este greşită.
Varianta de răspuns de Ia Iitera B este cea corectă, intrucăt in cazul solidarităţii pasive, compensaţia care operează Între
creditor çi un codobitor soiidar prcducc cfcct extinctiv doar Tn imita părţii de datorie a acelui codebitor solidar, cailalţi codebitori
rămănănd obligaţi solidarpentru partea de datoria rämasă dupä cea intervenit compensaţia(art. 1450 C.civj (Fişe. 2019, ţi 601).
Tn flne varianta de räspuns de Ia Ëtem C este greşitä. intnjnirea calilăţń de r.reditor şi debitorin aceeaşi persoanä reprezentând
un alt mod de stingere decât compensaţia, respectiv confuziunea [art. 1624 alin. (1) C.civj.

I 157. Răspuns: C (adrnilcre !NM si in rnagistratură, 2016)

Conĺuziunea este aceI mod de stingere a obligatiilor. care constă in intrunirea, in aceeasi pcrsoană, atăt a calităţii de
debi(or. căt şi a calităţii de creditor. in cadrul aceluiaşi raport juridic obligaţional [an. 1624 alin. (1) C.civ.j. Etectul pnncipal aI
confuziunn este aceIa de a stinge obligaţia cu toate garanţiile şi accesoriile sale. Astfel. ipoteca se stinge prin confuziunea
calitäţilor de creditor ipolecar şi do proprietar aI bunului ipotecat, dar poate renaşte dacä creditorul este evins din orice cauzä
ndependentá de eI, conform art 1625 C civ Avănd in vedere cele menFonate, varianta de räspuns de Ia :itera C este corectä.
Adicolul 1626 alin. (1) teza t C.civ. stabeste că obliaatia orincipalä, cu toate garanţiile i accesoriile sale, incllsiv nhligaţia
de fldeiusiune, se stinge faţă de hdeiusori prin reunirea calităţilor de creditor şi debitor, drept urmare această situaţie prohtă şi
hdeiusorilor, varianta de răspuns de Ia Iitera A fiind, in mod evident, greşită.
In cazul in care confuziunea calităţitor are toc Între fideiusor şi creditor ori intre fideiusor şi debitorul principaL ob/îgaÇa
principa/ä nu se va stinge, conform art 1626 teza a II-a C.civ. Frin urmare, si varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşitä,
deoarece confuziunea produsä prin intrunirea calităţii de creditor şi fideiusor nu foloseşte debitorului principal, pentru că
imposibiUtatea dea executa obligaţia nu există decăt in privinţa fideiusorului, deoarece se stinge nurnai obligaţia accesorie a
acestuia din urmä Pentru aceastä situaţie, conťuziunea nu stinge şi obligaţia principală care va continua să existe ca datorie
negarantatä sau garantată de aIti fideiusori, In ceea ce priveste confuziunea prin intrunirea calităţii de dehitor ş fideiusor, aceasta
nu foloseşte debitorului principal deoarece obligaţia principală nu se stinge, iar creditorul se poate Îndrepta atât Împotriva
debitorului principal, căt şi impotriva fideiusorului care I-a garantat pe primul ňdeiusor, conform art. 2314 C.civ. (D. ZEcA, În
Noul Cod Civil, vol. 11, p. 1015-1016).

I 158. Răspuns: A (admitere INM şi in magistraturâ, 2014)

Domeniul de aplicare a confuziunii este explicat de art. 1624 alin. (1) şi <2) Cciv., astfel confuziunea şe aplică tuturor
obligaţiilor. indiferent de izvorul Ior. insä nu operează dacă datoria şi creanţa se gäsesc in aceIai patrimoniu, dar in mase de
bunuri diferite. În consecinţă, varianta de räspuns dea Iitera A este corectä.
Confuziunea stinge obligaţia. impreună cu toate garanţiile şi accesoriile ei, Faţă de terţi. confuziunea nu aduce atingere
dreptudlor dobăndite anterior de aceştia in Iegäturä cu creanţa stinsă pe aceastä ca!e, in condiţii!e egii, Spre exemplu, dacă
contractul de Iocaţiune inceteazä prin dobăndirea de cätre iocatar a calităţii de proprietar aI imobilului ce formează obiectul
Iocaţiunii. sublocaţiunea consimţitä anterior rămâne Tn flinţă. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită.
În fine, cu referire Ia desfiinţarea confuziunii. avănd Tn vedere cä aceasta produce eĺecte retroactive, vor renaşte şi obligaţiile
stinse prin această modalitate, de Ia data apariţiei cauzei de confuziune. Drept urmare, şi varianta de răspuns de Ia Iitera B
este greşită.
TEOŃA ELENA RÄOULEScU, TUOOR-VLAD RĂDULE5cU EXPL!CAŢII 177

159. Răspuns: A (admitere INM, noiembrie 2019)

Confuziunea presupune întrunirea, in aceeaşi persoană. atâta calităţň de debitor, cât şi a calităţii de creditor. ín çadrul
aceluiaşi raport juridic, Dacă însă datoria şi creanţa se găsesc în cadrul aceluiaşi patńmoniu, dar in mase de bunuri diĺerite,
nu se poate vorbi despre confuziune, astfel cum prevede expres art. 1624 alin. (2) C,civ. Astfel, varianta de răspuns de Ia
Iitera A este corectă.
Variantele de răspuns de Ia literele B şi C sunt false, pentru motivele ce vor fi arătate mai jos.
Astfel cu referire Ia varianta de răspuns B greşită. confuziunea ce operează intre creditor şi fideiusor nu stinge obligaţia
—

principală. prin urmare, nu se poate susţine cä profită vreunui f'deiusor (art. 1626 teza a ll-a C.civ.), in timp ce, de principiu.
confuziunea nu este definitivă, dispariţia cauzei care a determinat-o fäcănd să renască obligaţia cu efect retroactiv (art. 1628
c.civ.), deci şi varianta de răspuns C este incorectă.

I 160. Răspuns; A, B (admitere în magistratură, august 2013)

Remiterea de datorie este un mod voluntar de stingere a obligaţiilor care constă in renunţarea creditorului, făcută cu titlu
gratuit sau cu titlu oneros insă cu consimţămăntul debitorului, Ia valorificarea creanţei pe care o are faţă de debitorul său.
După intindere, remiterea de datorie poate fi totală şi parţială. Articolul 1629 alin. (2) C.civ. instituie prezumţia conform
căreia remiterea de datorie este totalä, dacă pärţile nu stipulează contrariul, deci varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă.
conform art. 1630 alin. (1) C.civ., după modul de prevedere, remiterea de datorie este expresă, atunci când părţile prevăd
in mod expres slingerea datoriei, dar poate fi şi tacită. când rezultă din cuprinsul contractului sau din împrejurări neindoielnice
(de oxemplu, remiterea titlului de creanţă către debitor). Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera B este, de asemenea, corectă.
In cele din urmă. remiterea de datorie poate fi clasificată şi după natura actului prin care se realizează, în remitere de
datorie cu titlu oneros şi remitere de dalorie cu lilIu gratuit, conform ad. 1630 alin. (2) c.civ., deci varianta de räspuns de Ia
Iitera C este greşită deoarece exclude posibilitatea ca remiterea de datorie să fie şi cu titlu gratuit (pentru dezvoltări, a se
consulta Fişe, 2019. p. 604-605).

I 161. Râspuns: B, C (admitere INM şi in magistratură, 2016)

Fideiusiunea este un contract accesoriu, care işi produce efectele numai cănd există şi un debitor principal. Dacä creditorul
îI libereazä pe debitor, ca efect aI remiteri de datorie, atunci şi fideiusorul va fî Iiberat de obligaţia sa de garanţie, Acest principiu
este absolut, deoarece creditorul nu iI poate descărca pe debitor. rezervăndu-şi în aceIaşi timp şi dreptul său contra fideiusowlui
(D. ZEcA. in Noui Cod civil. vol. 11. p. 1020). De asemenea, prin remiterea de datorie. obligaţia se stinge, iarodată cu creanţa.
in Iipsă de stipulaţie contrară. se sting şi accesońile şi garanţiile care o insoţeau. Astfel, varianta de răspuns de Ia Iitera A este
greşită, intrucăt remiterea de datorie fäcutä debitorului principal iI Iiberează pe fideiusor. ca şipe oricare alte persoane ţinute
pentru eL potrivit art. 1633 alin. (1) C.civ.
Tn schimb, dacă există mai mulţi fideiusori, remiterea datoriei făcută unuia dintre ei este, in principiu, personală şi nu ii
Iiberează şi pe ceilalţi; astfeL creditorul işi păstrează dreptul de a-i urmäri pe ceilalţi ňdeiusori faţä de care nu a operat remiterea
datoriei. ceilalţi vor rămăne obligaţi sä garanteze pentru tot, cu includerea părţii garantate de fideiusorul Iiberat, numai dacă au
consimţit expres Ia exonerarea lui, potrivit art. 1633 alin. (3) C.civ. Tn consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera c este corectă.
Dacă creditorul renunţä Ia un privilegiu sau la o ipotecä această renunţare nu prezumă remiterea de datorie in privinţa
creanţei garantate, potrivit art. 1632 C.civ. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă.

I 162. Răspuns: A, C (primire in profesie avocat deflnitiv, martie 2019)

—

Părţile raportului juridic civil iniţial sunt următoarele: X. debitor, Y. creditor şi Z. fideiusor, garantănd executarea obligaţiei
(in valoare de 20.000 de Iei) de către X. Ulterior, Y. a devenit debitor atăt faţă de Z., pentru 15.000 de lei, căt şi faţă de X.,
pentru 10.000 de Iei.
Aşadar, vor deveni aplicabile dispoziţiile art 1621 C.civ., cu următorul conţinut: (1) Fideiusorul poate opune in compensaţie
creanţa pe care debitorul pdncipal o dobändeşte řmpoţriva creditoru/ui obiigaţiei garantafe. (2) Debitorul principal nu poate,
pentru a se Iibera faţä de creditorul său, să opună compensaţia pentru ceea ce acesta din urmă datorează fideiusorului.
Tn consecinţä, 1. (fideíusor) va putea opune creditorului iniţial (Y.) compensaţia in limita sumei de 10.000 de lei, creanţă pe
care debitorul K a dobăndit-o ulterior impotriua lui Y., după cum şi x, ii va putea opune Iui Y. compensaţia in limita aceleiaşi
sume de 10.000 de Iei, astfel că vańantele de răspuns de Ia Iiterele A şi c sunt corecte.
Pe de altă pade. X. (debitor principal) nu va putea sä ii opunä lui ‘Ľ. creanţa pe care Z. (fideiusoml) a dobándít-o ulterior
impotriva lui avănd in vedere alin. (2) al art. 1621 C.civ., astfel că varianta de răspuns de la litera B este greşitá.
‚Ľ.,

I 163. Räspuns: A, C (admitere 1NM şi in magistratură, septembrie 2018)

Remiterea de datorie reprezintă renunţarea convenţională a creditorului de a valorifica contra debltorului drepturile izvoráte
dintr-o creanţă (D. ZEcA, NoulCodcivil, vol. 11, p. 1017), Ea poate fi expresă sautacită [ad. 1630 alin. (1) c.civ.], după cum poate
fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, potrivit naturii actului prin care aceasta se realizează [art. 1630 alin. (2) c.civ.). Remiterea
de datorie cu titlu gratuit, dacă se realizează prin act inter vivos, presupune încheierea unei donaţfl, care va trebui să respecte
11 EXPLICAŢII DREPT CIVIL 111. TEORIA GENERALÂ A OBLIGAŢIILOR

toate condiţnte de Íond ale acestui contract. nu insă şi pe cele de formä; astfel, remiterea de datorie este o donaţie indirectă ce
poate fi realizatä in oriceformă, scrisă sau verbalä, expresä sau tacită (L. Pop, S 1. VIDu, F. POPA, Curs de drept cívit ObIigaţĺiIe,
Ed. Universul Juridic, 2015. p 550) (in acest sens, a se Vedea Ş explicaţiile Comisiei de soluţionarea contestaţiilor— Drept civil).
In principiu. remiterea de datorie este totală, dacă nu se stipulează contrariul [art. 1629 alin. (2) C.civ.I.
In consecinţá, variantele corecte de răspuns sunt cele de Ia literele A şi C, Varianta de răspuns de la litera B íiind, evident,
greitä

164. Răspuns: A (admitere INM, 2013)

lmposibilitalea foduită de executare este un mod de stingere a obligaţiei ca urmare a apariţiei unei cauze de forţă majoră,
a unui caz fortuit ori a unui alt eveniment asimilat acestora, care a condus la imposibilitatea executării obligaţiei art. 1634
—

alin. (1) C.civ (Fişe, 2019, p. 606).

Pentru ca debitorul să fte exonerat de răspundere in caz de neindeplinire a obligaţiei sale in temeiul imposibilităţii fortuite
de executare, trebuie veriflcată îndeplinirea urmätoarelor condiţii: a) să fie vorba despre apariţia unui caz de forţă majorä,
a unui caz fortuit sau a unui alt eveniment asimilat acestora care I-au pus pe debitor in imposibilitate dea executa obligaţia
asumată; b) imposibilitatea sä fte perpetuă, căci, in caz de imposibilitate temporară, nu vom vorbi despre un mod de stingere a
obligaţiei, ci despre o suspendare a executărîi obligaţiei pe o perioadă rezonabilä (deci nu de un an, aşa cum prevede varianta
de räspuns de Ia Iitera B), care se apreciază in funcţie de durata şi urmärile evenimentului care a produs imposibilitatea de
executare, c) debitorul sä nu fi fost pus in intârziere anterior apariţiei evenimentului şi d) obligaţia asumată de debitor să nu
aibă ca obiect bunuri de gen, căci gencra non pereunt (bunurite de gen nu pier) art. 1634 alin. (6) C,civ
—

Faţă de această ultimă condiţie, varianta de răspuns de la litera A apare ca fiind corectă.
Odată ivit un astfel de eveniment, debitowt are ubligaţia, polrivit art 1631 alin. (6) C.civ, să il notiflce pe creditor despre
imposibilitalea sa de executare Dacă notiflcarea nu aunge la creditor intr-un tecmen rezonabü. debitorul va räspunde pentru
prejudiciul cauzat de lipsa notiflcăńi. aşa incât e! tot va fi räspunzător in faţa creditoruluk Tn consecinţă. variants de răspuns
de Ia titera C este greşitä.

j 165. Ráspuns: B, C (admitere în magistraturä, aprilie 2017)

Imposiblit3tea fortuită de executarea obligaţiei este un mod do stingcrc a obligaţiei, ca urmare a produceńi unei cauze de
forţă majoră, a unui caz foduit ori a unui alt eveniment asimdat acestora. care a condus la ImposibIlItatea executărll obltgaţiet
[ad. 1634 alin. (1) teza I C.óv1.
Pentru a opera aceastä modalitate de stingere a nbiigaţiilor, trebuie indeplrnite următoarele condiţii (1) imposibilitatea
executarlr să fie determinalä de producerea unei cauze de forţă majorä a unui caz foduit ori a unui alt eveniment asimilat
acestora; (2) obliqaţia să fi devenit imposibit de executat independent de vreo vinovătie a debitorului: (3) imposibilitatea să fie
perpetuă dacă imposibilitatea este temporară, executarea oblígaţiei va fa suspendatä pentru un termen rezonabil, apreciat
—

in funcţie de durata şi urmările evenimentului care a provocat imposibilitatea de executare [ad. 1634 alin. (3) C.civ.]; (4)
evenimentul sä se fl produs anterior punerii debitorului în intărziere [ad. 1634 alin. (1) teza a Il-a C.civ.J; (5) obligaţia asumatä
de debltor să nu aibă ca obiect bunuri de gen [art. 1634 alin. (6) C.civ.], intrucăt bunurile de gen nu pier(Fŕşe, 2019, p. 606),
In fjne, imposibilitatea de executare trebuie dovedită de debitor, nu de creditor, acesta având interesul dea dovedi Cauza
extinctivă a obligaţiei sale.
Pentru toate aceste considerente, variantele de răspuns de la literele B şi C sunt corecte, in Limp ce varianta de răspuns
de la litera A este greşitä.

§8. Garanţiile obligaţiilor

166. Răspuns: A, B (admitore în magistraturá, apriüe 2017)

Fideiusiunea este contractul prin care o parte, fideiusorul, se obligă faţă de cealaltä parte, care are intr-un alt raport
obligaţional calitatea de creditor. să execute, cu titlu gratuit sau in schimbul unei remuneraţii, obligaţia debitorului, dacă acesta
din urmă nu o executä (art. 2280 C.civ.)
Tn ceea ce priveşte obiectul hdeiusiunń. in phncipiu, orice obligaţie (de a da, de a face sau de a nu face), indiferent de
izvorul ei, va putea fi garantată prin fideiusiune, singura condiţie fiind ca obtigaţie garantată să fie valabilă, potrivit art. 2288
alin. (1) C,civ. Se potinsă garanta prin tideiusŕune şi obligaţi naturale, precum şi cele de care debitorul principal se poate libera
invocănd incapacitatea sa (reprezentănd excepţia de la regula enunţată mai sus, potrivit cäreia obligaţia garantatä trebuie să fie
valabilă), dacâ fideiusorul cunoştea aceste imprejurări. De asemenea. fideiusiunea poate fi constituită pentru o datorie viitoare
sau condiţionalä [art. 2288 alin. (3) C.civ.J. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia litera C este greşită.
De regulă, fideiusiunea inteMne cu stiinţa şi Ia solicitarea adresată de debitorul principal, persoanei căreia ii cere sä
garanteze pentru el. b schimb, art. 2283 C.civ, stabileşte faptul cä hdeiusiunea poate fi incheiată valabil chiar şi fără ştiinţa şi
chiar impotdva voinţei debitoruluŕ principaL Astfel. consimţämăntul debitorului principal nu va afecta valabilitatea contractutui
YE0NA ELENA RÂDULESCU, TUOOR-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢU 179

de fideiusiune. insă va produce efecte cu privire Ia Iimitele dreptului de regres pe care fideiusorul care a plătit îI are impotriva
debitorului (ad. 2309 C.civ.) (Fişe, 2019. p. 612). Aşadar, varianta de räspuns de Ia Iilera B este corectă.
In cele din urmă şi varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă, intrucât, potrivit art. 2284 C.civ., fideiusiunea se poate
constitui pentru a garanta obligaţia unui alt fideiusor practic. o persoaná poate deveni fideiusorul unui fldeiusor iniţial.

167. Räspuns: B (primîre in proťesie avocat definitiv, 2018)

—

Dintre cele trei enunţuri. numai ceI de Ia Iitera B este adevărat.

Astfel enunţul de Ia Iitera A este fals. întrucât contractul prin care se constituie o ipotecă mobiliară este. intr-adevăr. solemn.
însă solemniĺatea presupune fie incheierea unui înscris autentic, fie a unui înscris sub semnäturä privată, sub sancţiunea
nulităţii absolute (art. 2388 C.civ.).
Enunţul de Ia Iitera B este adevărat, acesta fiind unuI din cazurile de ipotecă Iegalä imobiliară, prevăzut expres de art 2386
pcL3 C.civ.
In fine, afirmaţia de Ia litera C este falsă, înlrucăt art. 2384 alin. (1) C.civ. reafirmä regula Iiberei circulaţh a bunului afectat
ipotecii. Actele de dispoziţie ale debitorului ipotecar asupra bunului ipotecat sunt necenzurabile, cu singura rezervă dea nu face
imposibilăexecutarea ipotecii sau dea diminua valoarea bunului cu care s-a garantat (V. DĂNĂILĂ, NouI Cod civil, vol. 111, p. 784).

I 168. Răspuns: B (primire in proťesie avocat definitiv, august 2019)

—

Enunţurile date ridică trei probleme diferite, privitoare Ia ipotecä, gaj şi, respectiv, fideiusiune, primele două fiind garanVi
reale, ultima fiind o garanţie personală a executării creanţei.
In privinţa ipotecii, aceasta grevează, in mod neindoielnic, bunul asupra căruia a fost consfinţită, insă există şi situaţii in care
ea fie se extinde şi asupra altor bunuri decát cele asupra cärora a fost infiinţală, fie se strămută asupra altui bun decăt ceI grevat
iniţial (L. Pop, I.F. P0PĂ, S,I. Viou, Tratat elementar de drept cíviI. ObligaiIe, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 811).
Un astfel de caz de exlindere a ipotecii este prevăzut de art. 2352 C.civ., conform căruia ipoteca nudeiproprietäţîse exfinde
asupra pťopńetäţîdepline la stingerea dezrnembrămîntelor. In consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera Aeste falsă.
In materia fideiusiunii, aceasta poate fi incheiată valabil: a) fie prin contract incheiat intre creditor şi fideiusor: b) fie prin
contract încheiat intre fideiusor şi debitor, prin mecanismul stipulaţiei pentru altul, in acest caz contractul urmănd a-şi produce
efectele de Ia data acceptării stipulaţiei de câtre creditor [art. 1286 alin. (1) Cciv.]; c) fie prin contract incheiat intre absenţi.
pe baza mecanismului cererii şi aI ofertei, în acest caz oferta şi acceptarea urmând a fi emise în forma cerută de Iege pentru
încheierea valabilă a contractului, adică in formă solemnă (ad. 1187 C.civ.); d)lie fără ştiinţa şi chiarimpotriva voinţei debitorului
principal (art. 2283 C.civ.): consimţämăntul debitorului principal nu va afecta valabilitatea contractului de fideiusiune. insă va
produce efecte cu privire Ia Iimitele dreptului de regres pe care fideiusorul care a plătit iI are impotriva debitorului [art. 2309
C.civ.] (Fişe, 2019. p. 612). Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă. avănd în vedere prevederile art. 2283
Cciv. arătale mai sus.
Gajul, ca garanţie reală mobiliară, ce presupune remiterea bunului sau titlului către creditor ori păstrarea acestuia de către
creditor, după caz, cu consimţămăntul debitorului [art. 2481 alin. (1) C.civ.], se stinge. ca regulă, prin renunţarea creditorului;
in acest sens, art. 2485 alin. (1) c.civ, prevede expres cä gajul există numai atăt. timp căt creditorul deţine bunul gajat, sau,
după caz, căt timp este valabilă andosarea titlului Ia ordin, cu toate acestea, alin. (2) prevede trei situaţii in care, deşi bunul
nu se mai află Ia creditor, totuşi dreptul de gaj aI acestuia nu se stinge, intrucăt Iipseşte intenţia sa dea renunţa Ia drept; unul
din aceste cazuri este arătat Ia Iit. c) aI alin. (2) aI art. 2485 c.civ, şi se referă Ia remiterea bunului unui alt creditor al debitorului
său in cadrul unei proceduri de urmärire silită.
Prin urmare, nici varianta de răspuns de Ia Iitera C nu este adevărată, deoarece gajul nu se stinge atunci cănd creditorul
a remis bunul unui alt creditor aI debitorului säu in cadrul unei proceduri de urmärire silită.

I 169. Răspuns: A, B (primire in profesie avocat deťinitiv, martie 2019)

—

lpoteca esże un drept real asupra bunurilor mobíle sau imobile afectate executărü unei obugaţü (art, 2343 c.civ.). După
izvorul eL ipoteca poate fi legalä ori convenţională (art. 2349 c.civ.), iar dupä bunul asupra căruia poartä, poate fi imobiliară
ori mobiliară, instituită asupra unor bunuri corporale sau incorporale [ad. 2350 alin. (1) c.civJ.
Ipoleca imobiliară greveazä, ca regulä, dreptul de proprietate, cu toate acestea, art. 2379 alin. (1) C.civ, prevede că se
poate ipoteca şi uzufruc(uI imobilului şi accesorńle, coteIepărţi din dreptul asupra imobilelor dar şi dreptul de superlicie. În
consecinţă, varianta de räspuns de Ia Iitera B este corectă.
În situaţia in care ipoteca poadä asupra unei construcţii viitoare, aceasta nu va fi intabulatä, ci numai inscrisă provizoriu in
cartea funciarä (art. 2380 Cciv). inscrierea provizorie a ipotecii in condiţiile art 822 şi art. 898 c.civ, are ca efect constituirea
ipotecii de Ia data inregistrăňi cererii deinscriere, sub condiţiajustiflcării sale (V. DÄNĂILĂ, NouI Codcivil, vol. 111, p. 781).Aşadar.
varianta de räspuns de Ia Iitera A este. de asemenea, corectă.
In fine, varianta de răspuns de Ia litera c este incorectă, intrucât ipoteca poate garanta îndeplinirea obligaţülor de orice
fel (art. 2369 C.civ.), deci chiar i a celor viitoare ori eventuale, caz în care ipoteca va dobăndi rang din momentul inscherii in
registrele de publicilate (art. 2370 C.civ.).
 CAPITOLUL AL IV-LEA. CONTRACTE
SPECIALE

§1. Contractul de vânzare

1. Răspuns: 8, C (primire in profesie avocat definitiv, 2017)

—

Regula in materia contractului de vănzare, cu excepţia cazurilor prevăzute de ege ori dacă din voinţa părţilor nu rezultă
contraňul, este că proprietatea se strämutä din momentul incheierń contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori preţuI
nu a fost plătit incă (art. 1674 Cciv)
ĺn materie de vănzare de imobile, strămularea proprietäţii este supusä dispoziţiilorde carte funciară (art. 1676 Cciv), deci
aceasta va opera din momentul inscrieri in cartea funciară a dreptului de proprietate, Cu toate acestea. potrivit art. 56 LPA.
dispoziţiite Codului civil privitoare Ia dobăndirea drepturilor reale imobiliare prin efectul inscderii acestora in cartea funciară
se aplicä numai dupä flnalizarea Iucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-leritorială, şi deschiderea, Ia cerere
sau din oficiu, a cârţilor funciare pentru imobilele respective, in conformitate cu dispoziţiile Legii cadastrului şi a publicităţii
imobiliare nr 7/1996, republicatä; deci, deocamdată, in privinţa transferutui proprietäţii imobielor, se aplică reguta stabitită de
art. 1674 Cciv Totuşi, varianta de răspuns de Ia Iitera Anu este corectä, intrucát condiţionează momentul transmiterii dreptului
de proprietato chiar Ia momcntul incheierii contractuui de plata preţului, aspect nereal, plata preţului reprezentănd in realitate
o obligaţie independentă de cea privitoare Ia transmiterea prcprielăţii (dacă părţile nu preväd contrariuL bineinţeles).
Conform ad 1679 C.civ., dacă sunt văndute in bloc i pentru un preţ unic şi global mai multe bunuri, proprietatea se
strämută cumpărătorului indatä ce contractul s-a incheiat, chiar dacă bunurile nu au fost individualizate, drept urmare varianta
de răspuns dea Iitera B este corectă.
in cele din urmă, varianta de răspuns de Ia Iitera C are in vedere situaţia vănzarii bunului altuia, caz in care vor fi aplicabile
dispoziţiite art. 1683 C.civ. Aceastä norma stabileşte că momentul transmiterii proprietăţfl va fi fie ceI Ia care instrăinătorul
dobăndeşte eI însuşi proprietatea, fie ceI Ia care proprietarul ratiflcă vănzarea făcută de altă persoanä [art. 1683 alin. (3)
C.civ.]. Astfel, varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectä, făcănd vorbire despre una din situaţiile prevăzute de articolul
menţionat mai sus.

j 2. Răspuns: 8, C (primire in profesie avocat stagiar, 2013)

—

Una dintre condiţiile pentru valabilitatea preţului este ca acesta să fie real şi serios. PreţuI este real dacä a fost prevăzut
in contract cu scopul de a fi cerut şi plătit Tn realitate. Nerespectarea acestei condiţii atrage nuli/atea mlativä a contractului de
vănzare, conform art 1665 alin, (1) Cciv., fiind astfel vorba de un preţ fictiv cea fost prevăzut in contract fără intenţia dea fi
plătit in realitate. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşitä.
Varianta de räspuns de Ia Iitera B este corectă, intrucătin materia obligaţiei de garanţie contra evicţiunii, părţileau Iibertatea
să extindä ori sá restrângä aceastâ ohligaţŕe şi pot conveni chiar să iI exonereze pe vănzător de orice garantje contra evictjunii,
conform art 1698 alin (1) C civ. Accste clauze de restrăngcre sau de inläturare a răspundehi sunt permise cu respectarea
unor Iimitäri preväzuie de dispoziţiile art 1699 şi art 1698 atin (2) C civ
ln cele din urmä, şi varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă, deoarece dispoziţiile art. 1707 alin. (5) C.civ. stabilesc
că in materia vánzărilor silite nu se datoreazä garanţie conlra viciilor ascunse (caracterut silit aI vănzärii se stabileşle prin
rapońate Ia consimţământul proprietarului; nu orice vânzare ta Iicitaţie publicä este o vânzare silită) (M. GAvRIş, in Noul Cod
civil. vol. 111, p. 69)

3. Răspuns: B (primire in profcsie avocat definitiv, 2014)

—

Ca regulă generalä. pot cumpăra sau vinde toţi cei cărora nu Ie este interzis prin Iege (art. 1652 C.civ.). Cazurile de
incapacitate sunt expres şi Iimitativ preväzute de Iege.
Potrivit art 1654 alin. (1) Iit. b) şi c) Cciv., sunt incapabili de a cumpăra, direct sau prin persoane intetpuse, chiar şi prin
Iicita ţie publică: () 6) pärinţii, tutorele. curatowl. administratowl provizoriu, pentru bunuńle persoanelor pe care le reprezintä;
c) funcţionari publici, judecătorü-sindici, practicienü în insolvenţă. executorü, precum şi alte asemenea persoane, care ar
puťea influenţa condiţiile vánzăńi făcute prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile pe care le administrează ońa cäror
administrare o supravegheazä In cazul nerespectării acestor interdicţii, sancţiunea este nulitatea relativä. in cazul prevăzut
Ia Iiţ. b) (incapacitatea fiind instituită pentru protejarea unor interese private, respectiv cele ate persoanei reprezentate sau
ocrotite), şi nulitatea absolutä, in cazul de Ia Iit. c) (interdicţia flind instituilă pentru evitarea unui potenţial conflict de interese
şi pentru prevenirea deturnärii in interes propriu a unei atribuţii de autoritale publică) (Fişe, 2019, p. 636-637). In consecinţă,
varianta de räspuns de Ia Iitera A este greşitä, in timp ce varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă.
TEDNA ELENA RĂDULEScU, TUDOR-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII 181

Ca regulä, judecătorii, procurorii, grefierii, executorii, avocaţii, notarii publici, consilierii juridici şi practicienii in insolvenţä nu
pot cumpăra. sub sancţiunea nulită ţii absolute, direct sau prin persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de competenţa
instanţei judecătoreşti in a cărei circumscripţie işi desfáşoară activitatea [art. 1653 alin. (1) C.civ.]. Prin excepţie, interesul dea
dobândi dreptul Iitigios este considerat Iegitim, printre altele, dacă cumpărarea dreptului Iitigios s-a făcut in vederea indestulării
Unei creanţe care S-a născut anterior Ca dreptul să fi devenit litigios. Prin urmare, varianta de răspuns de la litera C este greşită.

Răspuns: 8, C (prĺmire în profesie avocat stagiar, 2015)

—

Tn materia contractului de vănzare, pot cumpăra sau vinde toţi cei cărora nu le este interzis prin lege. potrivit art. 1652
Cciv. Asttel, cazurile de incapacitate sunt expres şi limitativ prevăzute de lege. Prin urmare, dispoziţiile art. 1653 alin. (1)
C.civ. stabilesc că judecătorii. procurorii, grefierii, executorii, avocaţü, notarii publici, consilierii juridici şi practicienii in insolvenţă
nu pot cumpăra. direct sau prin persoane inte,puse, drepturi litigioase care sunt de competenţa instanţei judecâtoreşti Tn a cărei
circumscńpţie işí desfăşoară activitatea. Sancţiunea care opereazä in cazul Tncälcärii incapacitäţi este nulitatea absolută. Prin
drepturi litigioase Tnţelegem acele drepturi ce fac obieciul unui proces început şi neterrninat, cu privire la existenţa sau Tntinderea
Ior [art. 1653 alin. (3) C.civ.]. fn consecinţă, varianta de răspuns de Ia litera B este corectă şi varianta de răspuns de la Iitera A
este greşită. deoarece sancţiunea nulităţii absolute operează şi atunci când avocatul a cumpărat un drept litigios de competenţa
instanţei judecătoreşti in a cărei circumscripţie işi desfäşoară activitatea, prin persoane interpuse.
Varianta de räspuns de Ia litera C este, de asemenea, coreclă, deoarece in situaţia in care avocatul este şi coproprietar
al bunului ce face obiectul contractului de vănzare, primează calitatea sa de coproprietar, acesta avănd un interes direct Tn a
cumpăra bunul, el acţionând prin prisma acestei catitäţi, şi nu ca mandatar-avocat, cănd ar exista riscul unui conflict de interese
intre el şi cel pe care il reprezintă.

I 5, Răspuns: B (primire în proťesie avocat stagiar, august 2019)

—

Astfel cum am arătat şi Ia explicaţiile anterioare, judecătorii nu pot cumpära, direct sau prin persoane interpuse, drepturi
litigioase care sunt de competenţa instanţei judecătoreşti in a cărei circumscripţie işi desfăşoarä activitatea, potrivit dispoziţHlor
alin. (1) al art. 1653 C.civ, Cu toate acestea, alin. (2) al aceluiaşi text stabileşte o serie de excepţii de la regula enunţată, printre
care şi cea referitoare ta cumpărarea unui drept litigios in vederea indestulării unei creanţe care s-a născut inainte ca dreptul
să fi devenit Iitigios (art. 1653 alin. (2) lit. b) C.civ.].
Tn speţa dată, dreptul a devenit Iitigios la data de 10.062018, data Ia care a fost inregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara
acţiunea lui Rimpotriva lui P, insă dreptul Iui J, judecător in cadrul aceleiaşi instanţe, s-a näscut anterior acestui moment, odată
cu incheierea promisiunii bilaterale de vănzare, respectiv la data de 10.02.2018.
Tn consecinţä, contractul de vănzare Tncheiat Ia data de 30.08.2018 Tntre P, vănzätor şi J, cumpărător este valabil incheiat,
varianta de răspuns de la Iitera B fiind cea corectă, celelalte variante fiind, evident, false.

6. Răspuns: 8, C (primire în profesie avocat deťinitiv, 2016)

—

Ipoteca este un drept real accesoriu, asupra bunurilor mobile sau imobile afectate executării unei obtigaţii (art. 2343
C.civ.), Caracterele juridice ale ipotecii sunt următoarele: esle un drept real, accesoriu şi indivizibil.
constituirea unui drept de ipotecä asupra unui bun (mobil sau imobil) nu aduce atingere asupra prerogativelor pe care
Ie are constituitorul, astfel incăt acesta are posesia, folosinţa şi dispoziţia bunului. ln acest sens sunt dispoziţiile art 2373
C.civ., potrivit cărora cel ce a constiluit ipoteca este Iiber să folosească, să administreze şi să dispună de bunul grevat, Tnsă
cu indatorirea dea nu vătăma drepturile creditowlui.
Pentru a se asigura exercitarea acestor prerogative, art. 2376 şi art. 2384 alin. (1) C.civ. prevăd că actele de dispoziţie
ale constituitorului sunt valabile, chiar dacă contractul de ipotecä conţine o clauzä care interzice transferul bunului grevat sau
declară o atare operaţiune ca fiind echivalentă cu neindeplinirea obligaţiei, fiind indiferent dacă ea este cunoscută sau nu de
către dobănditor, Cu toate acestea. actele de dispoziţie care au ca efect imposibilitatea de executarea ipotecii. sunt anulabile
la cererea creditorului ipotecar, cu excepţia cazului in care Ie-a aprobat (art. 167 LPA) (L. Po, I.F POPA, 1.5. Viou. Tratat
eiementarde drept civiL Obligaţiile. Ed. Universul Juridic, Bucureşti. 2012, p. 822).
Faţă de aceste motive, varianta de răspuns de Ia litera A este greşită, in timp ce varianta de răspuns de Ia litera B este,
bineinţeles. corectă.
Căt priveşte varianta de răspuns de la litera C, şi aceasta este corectă, contractul de vănzare putăndu-se incheia şi in lipsa
formei autentice a antecontractului. atăta vreme căt aceasta reprezintă voinţa comună a părţilor.

I 7. Răspuns: C (primîre in profesio avocat definitiv, august 2019)

—

ln speţa dată avem de-a face cu un pact de opţiune privind un contract de vănzare, care este guvernat de dispoziţiile
generate ale art, 1278 C.civ, şi de cele speciaie. ale art. 1668 C,civ.
Avănd in vedere că P şi-a asumat in mod irevocabil obligaţia faţă de B de a-i vinde terenul situat in Sinaia, fără insă a se
stabili un termen pentru acceptare, acesta va putea fi stabilit de instanţă, prin procedura specială a ordonanţei preşedinţiale,
cu citarea pärţilor, potrivit art. 1278 alin. (2) C,civ.
 182 EXPLICAŢII DREPT CIVIL IV, CONTRACTE SPECIALE

Prin urmare, atăta vreme căt termenul de aCCeptare nu a fost stabilit, P nu este Iiber să văndă terenul unei alte persoane,
Chiar în sChimbul unui preţ mai mare, varianta de răspuns de Ia Iitera A flind inCorectă.
Nici varianta de räspuns de Ia Iitera B nu este adevärală, posibilitatea pronunţärii unei hotäräri care să ţinä Ioc de aCt
autenlic existărid nurnai in cazul incheierii unei promisiuni de vănzare.
În fine, varianta de răspuns de Ia Iitera c este singura CoreCtă, P avănd dreptul de a Cere instantei să stabi!easCă prin
ordonanţä preşedinţiatä, Cu citarea părţilor, un termen de manifestare a opţiunii de cätre 8.

8. Räspuns: A, B (admitere INM şi in magistraturä, 2014)

Dreptul de preempţiune este acei beneficiu prin care o persoanä are, in temeiui Iegii sau aI Convenţiei pärţilor, un drept
prioritar Ia incheierea contractului de vănzare a unui anumit bun, faţä de un alt potenţial cumpărător (Fişe, 2019, p. 652).
caraCterelejuridiCe ale dreptului de preempţiune sunt indiCatein art. 1739-1740 C.Civ.; astfel, dreptul de preempţiune este:
un drept indivizibil (nu poate fi exerCitat decăt in privinţa intregului bun care face obiectul vănzărh prin urmare, varianta de
—

räspuns de Ia Iitera B este corectä); un drept incesibil (nu poate fi cedat sau transmis, nici mäcar prin act autentic deci varianta
—

de răspuns de Ia Iitera c este greşită); intuitu personae (este prevăzut fie de Iege, fIe de părţi, în considerarea anumitor calităţi
ale titularului) şi temporar (este Iimitat in timp) (Fişe, 2019, p. 656). Din ultimele două caractere juridice enumerate, rezultă
ceea ce stabileşte şi art. 1740 c.civ,, şi anume că dreptul convenţional de preempţiune se stinge prin moartea preemptorului,
cu excepţia situaţiei in care a fost constituit pe un anumit termen. Aşadar, şi varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă.

I 9. Răspuns: A (primire în profesie avocat deUnitiv, august 2019)

—

Dreptul de preempţiune este aceI beneficiu prin care o persoană are, in temeiul Iegi sau aI convenţiei pärţilor, un drept
prioritar Ia incheierea contractului de vănzare a unui anumit bun, faţă de un alt potenţial cumpärätor (Fişe, 2019, p. 652).
În cazul in care mai mulţi titulari şiau exercitat preempţiunea asupra aceluiaşi bun, contractul de vănzare se considerä
inclleiat [art. 1734 alin. (1) C.civ.]. a) cu titularul dreptului egal de preenipţiune, atunci când acesta se află in concurs cu titulari
ai unor drepturi convenţionale de preempţiune; b) cu titularul dreptului legal de preempţiune ales de vănzätor, dacä se aflä in
concurs mai mulţi titulari ai unor drepturi Iegale de preempţiune; c) dacă bunul esle imobil, cu titularul dreptului conventional de
preempţiune care a fost mai intă, inscris in cartea funciarä, atunci cănd acesta se află in concurs cu alţi titulari ai unor drepturi
convenţionale de preempţiune, d) dacă bunul este mobil, cu titularul dreptului convenţional de preempţiune având data certä
cea mai veche, atunci cănd acesta se află in concurs cu alţi titulari ai unor drepturi convenţionale de preempţiune.
Faţă de dispoziţiile !egale redate anterior, observăm că singura Varianta corectă de răspuns este cea de Ia IiteraA, celelalte
două Ťiind, evidcnt, grcite,

I 10. Räspuns: c (primire în profesio avocat stagiar, 2O16

—

În speţă sunt aplicabile dispoziţiile referitoare Ia dreptul convenţional de preempţiune, reglementat de dispoziţiite art 1730-1740
c.civ.
Potrivit art. 1735 alin. (2) c civ., în cazul in care s-au vândut şi alte bunuri decát aceia supus preempţiunü, dar care nu
puleau fi desp&rţte de acesta füră sä fipăgubit pe vânzütor, exercitarea dreptuluide preempţiune nu se poate face decât dacä
preemptorul consemneazâ preul stabilit pentru toate bunurile vândute.
Aplicănd acest text Iegal speţei date, observäm cä damanIuI cu privire Ia s-a constituit preempţiunea in ĺavoarea colecţionaruiui
Y. a fost incorporat intr-o diademä şi văndut unui terţ; astfel cä, dacăY.. beneficiarul preempţiunii, doreşte sä-şi exercite dreptul,
va trebui să consemneze preţuI intreg pe care terţul I-a dat pe diademă, şi nu doar contravaloarea diamantuttli, motiv pentru
care varianta de räspuns de Ia Iitera A este greşită.
conform dispoziţiilor art 1732 atin. (4) c.civ., dreptul de preempţiune se exerclîă, în cazul vânzärii de bunuri mobfle, în
termen de cel mult 10 zde, iar in cazul vânzădide bunuri imobile, in termen de cel mult 30 de zile, care curge, in ambele cazuri,
de la comunicarea cätre preemptor a notlficärii cu privire ia cuprinsul contractului de vânzare încheiat cu terţul. In consecinţă,
varianta de răspuns de ta Iitera B este greşitä, nefiind vorba despre un termen de 30 de zile, ci despre unuI de 10 zile, diamantul
fiind un bun mobil.
b flne, varianta de răspuns de Ia Iitera c este corectă faţă de dispoziţiile art. 1736 c.civ., conform cărora, dacă in contractul
incheiat cu terţul s-au acordat termene de plată a preţului, preemptorul nu se poate prevala de aceste termene.

I 11. Răspuns: B (primire în profesie avocat definitiv, 2016)

—

contractul incheiai intre X. şi Y, este un contract de vănzare, in care dreptul de proprietatea fost transmis imediat, in Iipsa
unei stipulaţii contrare (art. 1674 c,civ.), iar plata preţului s-a convenit a fi fäcută in 12 rate Iunare, cu toate acestea, deşi
pärţile au stabilit ca preţuI să fie achitat in rate, cele 12 prestaţii succesive alcătuiesc, prin finalitatea Ior rezultată din Iege,
un tot unitar, motiv pentru care, din punctul de vedere aI prescripţiei extinctive, nu va fi aplicabil principiul potrivit căruia dacă
un debitor este obligat Ia prestaţii succesive, dreptul Ia acţiune cu privire Ia fiecare dintre aceste prestaţii se stinge printr-o
prescripţie deosebită [art. 2503 alin. (2) c.civ.J.

...g
L.
TEONA ELENA RĂOULEScU, TuOOR-vLAO RĂOULESCU EXPLICAŢII 183

!n consecinţä. dreptul Ia acţiune pentru plata în intregime a preţului ambarcaţiunii va Tncepe să curgă de Ia data scadenţei
ultimei rate, respecliv 01.082013.
Cu privirea suportarea hscului pieidi foduite a bunuui, având in vedere că bunul fusese predat de cătrevânzător cumpärätorului.
care devenise prin încheierea contractului şi proprietar, in cauză vor fi aplicabile dispoziţiile art 558 C.civ.. polrivit cărora
proprietarul suportă riscul pieirii bunului, dacă nu a fost asumat de altcineva sau dacă prin lege nu se dispune altfel.
Aşadar, se poate afirma că varianta de răspuns de Ia litera A este greşită, faţă de prevederile art. 558 C.civ. redate mai
sus, iar varianta de räspuns de Ia litera B este corectă, termenul de prescripţie fiind indeplinit deja Ia momentul formulării
cererii, Varianta de răspuns de Ia Iitera C este, de asemenea, greşită, faţä de ideea că ratete scadente alcătuiesc un tot unilar
prin voinţa Iegii, astfet că nu va curge un termen de prescripţie deosebit pentru fiecare rată scadentă.
12. Răspuns; A, C (primire În profesie avocat stagiar, 2017)
—

Vânzarea cu plata preţului in rate şi rezewa proprietăţii presupune acordul părţilor ca plata preţului să se realizeze în mai
multe rate şi ca obligaţia de plată integralä a preţului să fie garantată cu rezerva dreptului de proprietate, ceea ce echivalează
cu faptul cä vânzătorul şi-a rezervat dreptul de proprielate pănă la achitarea integrală a preţului (art. 1755 teza l Cciv).
In privinţa riscului contractului, Iegiuitorul consacră o derogare de la regula generală prevăzută la art 1274 C.civ., stabilind
că riscul se transferâ către cumpärător ĺncá de Ia momentul predărü bunutui, dacă predarea acestuia s-a realizat inainte
de achitarea ultimei rate din preţ (art. 1755 teza a Il-a C.civ.). chiar dacă cumpărătorul nu a dobăndit şi proprietatea asupra
bunului. Prin urmare, varianta de răspuns de la litera A este corectä,
Reguli specifice intălnim şi in privinţa rezoluţiunii contractului; astfeL neplata unei rate care nu este mai mare de o optime din
preţ nu dă dreptul vănzătorului să ceară rezoluţiunea. iar cumpărätorul păstrează beneficiul termenului pentru ratele succesive
(art. 1756 C.civ). Prin urmare, dacă nu se plăteşte o singurä rată. a cărei valoare este de o cincime din preţ (o cincime din
preţ avănd o valoare mai mare decăt o optime din preţ), vănzătorul va avea dreptul la rezoluţiunea contractului, situaţie in care
varŕanta de răspuns de la litera C este, de asemenea, corectă.
Cât priveşte varianta de răspuns de Ia Iitera B, aceasta este greşită, intrucăt in cazul rezoluţiunii contractului, vânzätorul
poate reţine, dacă s-a convenit astfeţ toate sumele incasate cu titlu de rate, instanţa având posibilitatea să reducă aceste
sume percepute cu titlu de clauză penată, ín temeiul art. 1757 alin. (2) C.civ.

I 13. Răspuns: A (primire În profesie — avocat definitÎv, 2018)

La soluţionarea litigiului dedusjudecăţii, instanţa urmeazä a face aplicarea dispoziţhlor art. 1755-1757 Cciv., referitoare la
vănzarea cu plata preţului in rate şi rezerva proprietăţh.
Astfel, in cazul in care se incheie un contract de vănzare cu plata preţului in rate, obligaţia de plată fiind garantatâ cu rezerva
proprietăţii, cumpärätorul va dobândi dreptul de proprietate abia Ia data plăţii ullimei rate din preţ; cu toate acestea, riscul bunului
va fi transferat câtre cumpärător de la momentul încheierii contractului, chiar dacă el nu este proprietar [art. 1755 alin. (1) CcivJ.
Tn consecinţä, in speţa dată. N, va deveni proprietar al calului abia la momentul la care va achita ultima ratä din preţ insă
riscul pieińi bunului (din cauze neimputabile) ii va aparţine de la data incheierii contractului. Asta inseamnă că pieirea calului
nu il scuteşte pe N, de Ia plata preţului in intregime, astfel cä acţiunea lui 0. urmează a fi admisă, iar cererea reconvenţională
respinsä, varianta de râspuns de la litera A fiind. evident. cea corectă.

I 14. Räspuns: A (primire în proťesie avocat sta giar, august 2019)

—

La soluţionarea acestei probleme, se vor avea in vedere dispoziţiile art 1755-1757 C.civ., la care am fâcut referire şi la
speţa anteńoarä.
n plus faţä de rezolvarea anterioară, vom face aplicarea şi a dispoziţiilorart. 1756 C.civ., con(orm cărora iniipsa uneăinţe/egeń
contram, neplata unei singure rate, care nu este mai mare de o optime din preţ, nu dă dreptui ta rezoluţiunea contra ctului, Iar
cumpärătorut pästrează benefícíul termenuiui pentru ratele succesive.
Aşadar, intrucăt Y nu a achitat doar ultima ratä, care nu depăşeşte ca valoare o optime din preţuI intreg, X nu va avea
dreptul sâ solicite rezoluţiunea, astfel că variantele de răspuns de la literele B şi C sunt incorecte.
Căt priveşte varianta de răspuns de Ia litera A, aceasta redă intru totul posibilitatea legală pe care o are Ia indemână X,
recunoscutä de dispoziţiile art. 1755 C.civ. Avănd in vedere situaţia expusä, Y neachitănd ultima ratä din preţ, X va putea
pretinde executarea obligaţiei de plată a ratei neachitate şi dobănda prevăzută in contract, chiar dacă bunul pierise fortuit
anterior scadenţei ultimei rate, deoarece riscul pieirii bunului se transferä către cumpărâtor din chiar momentul predării acestuia
şi chiar dacă nu a fosl transferat insuşi dreptul de proprietate (art. 1755 Cciv). In consecinţă, varianta de răspuns de la litera
A esle cea adeväratä.

I 15. Räspuns: A, C (primim în profcsie avocat deünitiv, 2014)

—

In speţă este vorba despre vânzarea unui bun aflat in copropńetate. in intregime, de către unul dintre coproprietari, ĺărä
a avea şi acordul celorlalţi coproprietari.

I
1 6i EXPLICAŢII DREPT CIVIL IV CONTRACTE SPECIALE

Daca coproprretarul nu asigurä transterul. in intregime. al dreptului de proprietate asupra bunului. atunci cumpărătorul
poate, potrivit art. 1683 alin. (5) C.Civ.: fie să ceară menţinerea contractului şi reducerea preţului proporţional cu cota-parte pe
Care nu a dobándit-o. aplicându se in mod corespunzător regulile de Ia efectele evicţiunii parţiale; fIe să solicite rezoluţiunea
contractului, in situaţia in care nu ar fi cumpărat dacă ar fi stiut că nu va dobândi bunul in intregime. aplicándu-se in mod
corespunzător regulile de la efectele evicţiunii totale.
In toate cazurile. cumpărătorui poate soiici(a daune-in[erese. insä, daă ia data illcŕleierii conlracwlui cunoştea că bunul nu
aparljne in intregime vănzätorului. nu poale sâ sotcite rambursarea cheltuielilor referitoare la lucrärite autonome sau voluptuare
[art. 1683 alin. (6) C.civ.] (Fişe, 2019, p. 671-672).
Tn consecinţă, variantele corecle de răspuns sunt cele de Ia Iiterele A C, in timp ce varianta de răspuns de la litera B
este greşitá.

16. Răspuns: c (admiterc in magistratură, iunie 2019)

Dintre cele trei enunţuri, doar ultimul dintre ele corespunde exigenţelor Iegale prevăzute de dispoziţiile Codului civil În
materia contractului de vănzare.
Astfel, in materia vânzärii unui imobil determinat cu indicarea suprafeţei şi a preţului pe unitatea de măsură, dacä suprafaţa
reală se dovedeşte a fi mai mare decât Cea stipulată, cumpărătorul va plăti suplimenlul de preţ corespunzător sau va putea
Cere rezoluţiunea contractului numai dacă excedentul depăşeşte a douăzecea parte din suprafaţa Convenită [art. 1743 alin. (2)
C.civ.]. Oeci, faţă de enunţul dat, varianta de räspuns de la Iitera A apare Ca fiind falsä.
ArtiColul 1666 C.civ. stabileşte modalitatea in care părţile vor suporta, in Iipsă de stipulaţie contrară, cheltuielile ocazionate
de vánzare, după Cum urmează: cele referitoare Ia inCheierea contractului de vânzare şi cele aferente operaţiunilor de platä şi
preţului vor fi suportate de cumpărător[alin. (1) şi (3)J, in tiIIIp ce cele rlăsurarea, câritärirea şi cheltuielile cu predarea bunuiui,
vor fi in sarcina vůnzătorului [alin. (2)1. In consecinţă, varianta de râspuns de Ia Iitera B este gresită, inţrucăt măsurarea si
cántărirea bunului nu sunt În sarcina Cumpârătorului.
b ĺine, in materia vânzădi după mosträ sau model. conĺorm art 1680 C.civ., proprietatea se va transmite la momentul
predăiii bunului. Drept urmare, având În vedere principiul potrivit Căruia fructele se cuvin proprietarului bunului ĺrugifer, in
per.oada cuprinsä intre mcmentul încheierii contractului şi CeI aI predäri bunului. fructele se vor cuveni vănzătorului, iar nu
cumpărătorului, acesta din urmă dobăndind proprietatea abia in momentul predäni bunului, in Iipsă de stipulatie contrară Deci,
varianta de răspuns de Ia Iitera C este cea corectä.

I 17- Răspuns: c (admiterc INM, noiembrio 2019)

Problema vânzării unuI bun Indlvldual determinat (cert) ce pierise la momentul vănzării primeste soluţii diferite după Cum
pieirea bunului a ĺost totală ori parţială (ad 1659 C.civ):
a) daCă, Ia momenlul Încheierii contractului, bunul individual determinat este pierit in intregíme, contractul nu produce niciun
efect (art. 1659 teza I C.civ.), fiind Iovit de nulitate absolută; prin urmare, cumpărătorul nu va putea fi obligal la plata preţului,
iar dacă l-a plătit, are dreptul la restituire,
b) in Cazul in care bunul era pierit doar parţial Ia momentul incheierii contractului, cumpärătorul care nu cunoştea pieirea
bunului la momentul vănzärii, deci de bunä-credinţă, va putea cere fie anularea contractului, fIe reducerea corespunzätoare
a preţului (ad. 1659 teza a II-a C.civ); pera contrario, cumpărătorul care, in momentul vânzării, avca cunotinţă defaptulcâ
bunul este pierit parţial nu poate să solicite nici anularea şi nici reducerea preţului, acesta acceptând să cumpere bunul aşa
cum se găsea eI Ia momenlul vănzării (Fise, 2019, p. 661).
Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera A este falsă, intrucât, dacä bunul cert era pierit În totalitate la momentul vânzării
bunului. cumpărătorul are dreptul Ia restituirea preţului, indiferent dacă avea sau nu cunoştinţă de faptul pieirii, contractul fiind
nul absolut.
Dreptul tutorelui dea cumpâra bunurile persoanei pe care o reprezintă este negat total de dispoziţüle art, 1654 alin. (1)
Iit. b) C.civ., care interziCe acestuia sä achiziţioneze respectivele bunuri, chiar şi prin Iicäaţie pubíică. sub sancţiunea nulităţi
relative. astfel că i varianla de răspuns de Ia Iitera B este greşită.
b ipoteza bunuçilor vánduţe in bloc, pentru un preţ global şi unic, proprietatea se transmite cumpärătorului chiar de Ia
momentul Încheierii contractului, chiar dacă bunurile nu au fost individualizate (art. 1679 C.civ.): in acest caz, deşi sunt bunuri
de gen potrivit naturii Ior, ele sunt individual determinate potrivit voinţei părţilor exprimată in contractul de vănzare incheiat
(Fiş&. 2019, p 667) Prin urmare, varianla de răspuns de la Iitera c este adevăratä.

I 18. Räspuns: A, C (prĺmire in profesie avocat detinitiv, 2014)

—

In cazul in care cumpărătorul a pierdut Tn totalitate dreptul de proprietale asupra bunului cumpärat, ca urmare a evicţiunii
sale de către un terţ, eI poate cere rezoluţiunea contractului, restituirea preţului şi repararea prejudiciului suferit (daune-interese)
(art. 1700 c.civj, indiferent de buna sau reaua-credinţă a vânzătorului Ia momentul incheierii vănzării

---:-
 TEONA ELENĄ RĂDULESCU, TUDOR-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII 185

.Cu privire Ia.resUtuirea preţului,.vânzătorul are obligaţia de inapoiere a sumei primite cu acest titlu de ia cumpărător; chiâi
dacă, Ia data evicţiuníivaloarea bunululascăzu saU-dăbü Uläšüfěřirdëtëřiöřăŕi ińiěřňiiitě, fiě diŕüiěIenţa cumpărătorului,
fie prin forţă majoră (art. 1701 alin. (1) C.civj. Dacă insă Iucrul are, la data evicţiunii, o valoare mai mare, din orice cauză.
vânzătorul este dator să plăteaşcă cumpărătowlui. pe Iängă preţ şi sporul de valoare acumulat până Ia data evicţiunii [ad. 1701
alin. (3) C.civ.]. in consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă.
lntinderea daunelor-interese este prevăzută de art. 1702 alin. (1) C,civ., care se aplică şi vânzătowlui de bună şi celui de
rea-credinţă. Astfel, despăgubirea datorată de vânzător cuprinde valoarea fructelor pe care cumpărătorul a fost obligat să le
restituie celui care I-a evins, cheltuielile de judecată eťectuate de cumpărător in procesul cu ceI care I-a evins, precum şi ir
procesul de chemare in garanţie a vănzătorului, cheltuielite incheierii şi executării contractului de vânzare şi pierderile suferite
şi căştigurile nerealizate de către cumpărător din cauza evicţiunfl. Prin urmare, şi varianta de răspuns de Ia litera A este corectă.
In plus, dacă vănzătorul a fost de rea-credinţă (a cunoscut cauza evicţiunii la data incheierii contractului), acesta va fi ţinul
să restituie cumpărătorului şi cheltuielile făcute pentru efectuarea şi, după caz ridicarea lucrărilor voluptuare (art. 1702 alin. (3)
C.civ.]. Aşadar, varianta de răspuns de la Iitera B este greşită.
19. Răspuns: C (admitere in magistmtură, mai 2018)
In ceea ce priveşte obligaţia de gamnţie pentru evicţiune, părţile o pot modifica sau inlätura. Astfel, potrivit art 1698 alin. (1)
Cciv., cu respectarea anumitor limite ale clauzelor de nerăspundere pentru evicţiune prevăzute de lege, părţfle au libertatea
să extindă ori să restrángă obligaţia de garanţie şi pot chiar să-I exonereze pe vânzător. Aşadar, varianta de răspuns de Ia
litera A este greşită.
In situaţia in care, fără a exista o hotărăre judecătorească, cumpărâtorul a recunoscut dreptul terţului, poate pierde dreptul
de garanţie, cu excepţia cazului in care acesta dovedeşte că nu existau motive suficiente pentru a impiedica evictjunea
[art. 1705 alin. (2) C.civ.]. Astfel, angajarea răspundeńi vânzătorului pentru evicţiune nu este, în toate cazurite,
condiţionată
de producerea evicţiunii prin intermediul unei hotărăh judecătoreşti. spre exemplu, atunci când cumpărătorul renunţă la bun,
intrucăt dreptul invocat de terţ este evident (Fişe, 2019, p. 687). Prin urmare, varianta de răspuns de la Iitera B este greşită.
intwcât pentru situatja in care cumpărâtowl a recunoscut dreptul terţului şi dovedeşte că nu existau motive suficiente pentru a
impiedica evicţiunea, chiarfără a exista o hotărăre judecătorească, vănzătorul va fi ţinut în continuare de obligaţia de garanţie
pentru evicţiune.
Tn cele din urmă, varianta de răspuns de la litera c este corectă, intrucât, potrivit art. 1706 C.civ., vânzătorul este obligat
să garanteze contra evicţiunii faţă de orice dobânditor subsecvent aI bunului, fără a deosebi după cum dobândirea este cu titlu
gratuit sau oneros, ĺn acest caz, garanţia contra evicţiunii va exista din partea noului vânzător faţă de noul cumpărător şi tot
aşa, in toate vânzările subsecvente, având aceIaşi conţinut precum cel al garanţiei cumpărătorului iniţial, cu condiţia ca aceşti
subdobânditori să nu işi fi asumat riscul producerii evicţiunii (Fişe, 2019, p. 683).
20. Răspuns: B (pflmire in profesie avacat sta giar, 2017)
—

Intre R., proprietarul unui imobil, şi 8. s-a incheiat o promisiune unilaterală de cumpărare, prin care 8. se obligă să cumpere,
dacă R, va dori să vândă bunul. Tn considerarea promisiunii astfel incheiate, 8. a plătit suma de 20.000 lei, La o dată ulterioară,
R., proprietarul, constituie asupra imobilului, un drept real de ipotecă, iar după acest moment, R îI invitâ pe S. la notar in
vederea incheierii contractului de vânzare, dată la care R nu s-a mai prezentat.
In primul rănd trebuie precizat că promisiunea unilateralâ de cumpărare este contractul prin care numai o parte se obligă
(mn speţa noastră, S.) să cumpere bunul, la un anumit preţ, faţă de cealaltă pađe, dacă aceasta din urmă (R.) va dori să văndă.
De asemenea, conform art. 1570 C.dv., in lipsă de stipulaţie contrară, sumele achitate in temeiul unei promisiuni bilaterale
de vánzare sau promisiuni unilaterale de vănzare-cumpărare reprezintă un avans din preţuI convenit. Deci, cei 20.000 de lei
plătiţi de 5. către R reprezintă un avans din preţuI imobilului.
Obligaţia asumată de promitentul-cumpărător S, se consideră stinsă şi, deci, promisiunea nu va produce efecte, atunci
când potenţialul vânzător R (creditor aI obligaţiei de cumpărare sau beneficiarul acesteia) a constituit un alt drept real asupra
bunului, inainte ca promisiunea să fi fost executată in termenul şi in condiţiile stabilite de părţi [art. 1669 alin. (4) c.civ.]. In
aceste condiţii, obligaţia de a cumpăra in viitor bunul, asumatâ de 5., se consideră stinsă, drept urmare nu va putea pretinde
instanţei pronunţarea unei hotărâri care să ţină Ioc de act autentic şi nici să ceară rezoluţiunea promisiunii unilaterale pentru
refuzul nejustiflcat al Iui R. de a vinde imobilul. Astfel, variantele de răspuns A şi C sunt eronate.
S, mai are doar posibilitatea solicitării de a-i fi restituită suma plâtită cu titlu de avans din preţ, respectiv cei 20.000 de lei,
astfel incăt varianta de răspuns de la litera B este singura corectă in speţă.

I 21. Răspuns: A, B (admitere in magistratură, august 2013)

Contractul de vânzare este un contract sinalagmatic, astfel că dă naştere Ia obligaţii in sarcina ambelor părji. Obligaţiile
vănzătorului sunt: obligaţia dea transmite proprietatea, obligaţia dea preda bunul şi obligaţia de garanţia contra viciilor ascunse
şi contra evicţiunii.
186 EXPLICAŢII DREPT CIVIL. IV. ÇONTRACTE SPECIALE

Predarea bunului semnifiçă punerea efectivă a bunului vândut Ia dispoziţia cumpărâtorului, impreunâ cu toĹ Ce esle necesar,
după imprejurări, peniru exercitarea Iiberă şi neingrădită a posesiei (Fişe, 2019 p. 674). Predarea bunului presupune totodată
şi remiterea tuturor accesorhlor acestuia, dar şi a titlurilor şi a documentelor privitoare Ia proprietatea sau folosinţa bunului
(art. 1686 alin. (2) C.civ]. in consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă.
Ca regulă, in urma incheierii unui contract de vănzare, vânzătorul datorează garanţie Contra viciilorascunse. Prin excepţie,
Tn anumite situaţii şi dacă din voinţa părţilor rezultă astfel, garanţia contra viciilor ascunse poate fi Iimitată, după cum este
posibil ca prin Iege să fie instituită o excepţie de Ia această obligaţie. Un astfel de caz este ceI prevăzut de art. 1707 alin. (5)
Cciv., potrivit căruia in vănzările silite nu se datorează garanţie contra viciilor ascunse. Aşadar, şi varianta de răspuns de Ia
litera B este corectă.
Cât priveşte garanţia ccntra evicţiunii, aceasta are ca benefidań atât pe cumpărător, cât şi pe oriCe dobânditor subsecvent
aI bunului, fără a deosebi după cum dobăndirea este cu titlu oneros ori cu titlu gratuit (art. 1706 C.civ.). Prin urmare, varianta
de răspuns de Ia Iitera C este greşită.
22. Răspuns: s, c (admitere INM, 2013)
ln cazul contractelor de vänzare, cu excepţia cazuńlor prevăzute de Iege, ori dacă din voinţa păĄilor nu rezultă contrariuL
regula o reprezintă transmiterea imediatä, de drept a proprietăţii din momenlul incheierii contractului, chiar dacă bunul nu
a fost predat sau preţuI nu a fost plâtit Ia momentul respectiv (art. 1674 C.civ). ĺn siluaţia vânzării după mostră sau model,
proprietatea se strămută Ia momentul predärii către cumpărător a bunului identic cu mostra sau modelul, deci nu la momentul
incheierfl contractului, fiind astfel o excepţie de Ia regula enunţată mai sus (art. 1680 Cciv.). Prin urmare, varianta de răspuns
de Ia Iitera A este greşită.
Varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă, intrucât, potrivit art. 1697 C.civ., obligaţia de garanţie contra evicţiunii este
indivizibilă intre debitori, ceea ce inseamnä că in situaţia unei pluralităţi de vănzători, flecare dintre aceştia poate fi constrâns
separat Ia executarea intregii obligaţii.
Tn fine, varianta de răspuns de Ia Iitera C este, de asemenea, corectă, intrucăţ, deşi personală, obligaţia de garanţie
urmează bunul. astfel cá instrăinarea Iui de către cumpärător (cu titlu gratuit sau cu titlu oneros) nu iI exonerează pe vánzător
de răspunderea pentru evicţiune, întocmai cum prevede şi art. 1706 C.civ. (M. GAvRIş, in Noul Cod civil. vol. 111, p. 68).
23. Răspuns: A, C (primire in profesie avocat stagiar, 2014)
—

Promisiunea unilaterală de cumpărare este contractul prin care o persoană (promitent) se obligă să cumpere un bun, Ia un
anumit preţ, faţă de cealalĺä parte (beneficiar), dacă acesta din urmă se va dori să îI vândăArticolul 1669 alin. (4) Cciv stabileşte
anumite situa(ii in care debitorul unei promisiuni unilaterale de cumpărare esle exonerat de obligaţia sa, printre care şi situaţia
in care creditorul său (beneficiarul) instrăinează bunul inaintea executării promisiunii. Drept urmare, varianta de răspuns de Ia
literaAeste corectă. in plus, dacă au fost plătite şi anumite sume de bani cu ocazia incheierii promisiunii de vănzare-cumpărare,
unilaterale sau bilaterale, in Iipsă de stipulaţie contrară, acestea sunt considerate a fi plătite cu titlu de avans din preţuI stabilit
(art. 1670 C.civ.). Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera C este, de asemenea, corectă.
ceea ce priveşte varianta de răspuns de Ia Iitera B, aceasta este greşită. intrucăt momentul de Ia care incepe să curgă
termenul de prescripţie de 6 Iuni nu este de Ia data incheierii promisiunii, ci, in conformitate cu dispoziţiile art 1669 alin. (2),
de Ia data Ia care ar fi trebuit incheiat contractuL

24. Ráspuns: A (primire in profesie avocat defînitiv, 2016)

—

in cadrul contractului de vănzare. pärţile pot să prevadă o clauză prin care vânzătowl rămăne proprietar pănă Ia achitarea
integrală a preţului, chiar in cazul in care bunul a fost predat (art. 1684 C.civ.). Drept urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera A
este corectă, transmiterea proprietăţii are loc Ia achitarea integrală a preţului şi, chiar dacă bunul a fost predat, clauza opereazä
ca o condiţie suspensivă in privinţa cumpărătorului (dreptul de proprietate se va lransmite Ia momentul indeplinirii condiţiei)
(Fişe, 2019, p. 669).
ln ceea ce pńveşte obligaţia de garanţie pentru evicliune, conform art. 1698 ahn. (1) Cciv., părţile au iibeńatea să exlindă ori
să restrângă această obligaţie, putănd chiar să-I exonereze pe vănzător de orice garanţie contra evicţiunii, Acest tip de clauză
este permisă atăt timp cât este expres prevăzută de părţi, dar cu respectarea unor limite. Astfel, art. 1699 teza I C.civ. stabileşte
că, deşi s-a convenit cä vănzätorul nu va datora nicio garanţe, el răspunde toluşi de evicţiunea cauzală ulťerior vánzării prin
faptul său personal ori de cea pmvenită din cauze pe cam, cunoscăndu-le in momentul vânzării, le-a ascuns cumpărătowlui. In
consecinţă, varianta de răspuns de la Iitera B este greşită, deoarece vănzătorul va răspunde întotdeauna pentru evicţiunea
cauzată ulterior vănzării, dacă decurge din faptul său personal, şi deci poate fi obligat şi la plata de daune-interese,
Varianta de răspuns de la litera C este greşită, intrucât obligaţia de garanţie pentru viciile ascunse ale bunului văndut nu
este condiţionată de cunoaşlerea de către vănzător a existenţei açestor vicii. AdicDIuI 1708 alin. (1) C.civ. prevede că, dacă
pärţle nu au convenit aftľeţ, vănzătorul este obfigat să garanteze contra vřcüíor ascunse, chiar şi atunci când nu (e-a cunoscuL
TEONA ELENA RĂDULESCU, TUDOR-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII 187

25. Răspuns: A, C (admitere INM şi in magistratură, 2015)

Tn materia vănzărfl, preţul trebuie sä fie stabilitin bani, sä fie determinat sau determinabil, real şi serios, In ceea ce priveşte
condiţia ca preţuI să fie determinat, părţile trebuie să prevadă în contract exact valoarea acestuia. PreţuI este determinabil cănd
nu a fost stabilit prin contract şi părţile au Convenit doar asupra unei modalităţi prin care acesta poate fi determinat ulterior, dar
nu mai tărziu de data pläţii, şi care nu necesită un nou acord de voinţä aI pärţilor, conform art. 1661 C.civ. Mai mult, dispoziţiile
art. 1664 alin. (1> C.civ. stabilesc că, in Iipsa determinării exprese a preţului, acesta din urmă este suficient determinat dacă
poate fi stabilit potrivit imprejurărilor. in consecinţă, varianta de răspuns de Ia litera A este corectă.
Adicolul 1653 alin. (1) C.civ. stabileşte incapacităţi speciale dea cumpără in Sarcina unor persoane care exercită anumite
profesii juridice, printre care şi in sarcina practicienilorin insolvenţă care nu pot cumpăra, direct sau prin persoane interpuse,
drepturi litigioase care sunt de competenţa instanţei judecätoreşti in a cärei circumscripţie işi desfäşoară activitatea. Sancţiunea
pentru nerespectarea acestei dispoziţfl Iegale este nulitatea absolută, şi nu, cum greşit este menţionat in varianta de răspuns
de Ia Iitera B, nulitatea relativă.
Tn cele din urmă, varianta de răspunS de Ia Iitera C este corectă (a se vedea explicaţWe oferite Ia intrebarea anteńoarä).

I 26. Răspuns: C (primire in profesie avocat stagiar, 2018)

—

Dacă, in vănzarea unui imobil cu indicarea suprafeţei şi a preţului pe unitatea de măsură, suprafaţa reală este mai mare
decât cea stipulată, iar excedentul depäşeşte a douăzecea parte din suprafaţa convenită, cumpărătorul va plăti suplimentul
de preţ corespunzător sau va putea obţine rezoluţiunea contractului. Atunci cănd insă excedentul nu depăşeşte a douăzecea
parte din suprafaţa convenită, cumpărătorul nu poate obţine rezoluţiunea, dar nici nu este dator să plätească preţuI excedentului
[ad. 1743 alin. (2) C.civ.l.
Acţiunea vănzătorului pentru suplimentul de preţ şi aceea a cumpärătorutui pentru reducerea preţului sau pentru rezoluţiunea
contractului trebuie să fie intentate, sub sancţiunea decăderh din drept, in termen de un an de la incheierea contractului, afară
de cazul in care părţile au fixat o datä pentru mäsurarea imobilului, caz in care termenul de un an curge de Ia acea dată
(art. 1744 C.civ.).
Tn consecinţă, avănd in vedere perioada de timp care a trecut de la momentul vănzärii, respectiv mai mult de un an, Singura
variantă corectă de răspuns este cea de la Iitera C, vănzătorul fiind decăzut din dreptul dea cere obligarea cumpărătorului Ia
plata suplimentului de preţ corespunzător excedentului de teren.
Căt priveşte rezoluţiunea judiciară a vănzării, această opţiune ii aparţine numai cumpărătorului, nu şi vănzătorului, motiv
pentru care varianta de răspuns de la litera B este, de asemenea, greşită.

I 27. Răspuns: C (primire în profesie avocat definitiv, 2018)

—

Contractul de vănzare incheiat intre V. (in calitate de vănzător) şi T. (in calitate de cumpărător) a fost afectat de o condiţie
rezolutorie negativă; aşadar, in cazul in care nu ar fi fost respectată condiţia impusă, contractul ar fi fost desflinţat, cu efect
retroactiv.
Varianta de răspuns de la litera A este incorectă, intrucăt dreptul de preempţiune aI Iui V. a fost respectat, acesta neexercităndu-l
in termenul stabilit de Iege [10 zile in cazul bunurilor mobile, potrivit art. 1732 alin. (4) C.civ.].
Varianta de räspuns de Ia litera B este, de asemenea, incorectă, intrucăt condiţia rezolutorie nu s-a indeplinit, tabloul nefiind
expus Ia expoziţia de artă, astfel cum s-au inţeles părţile prin contractul iniţial.
Singura varianta corectă este cea de la litera C, V. avănd dreptul să solicite rezoluţiunea contractului de vănzare pentru
neplata preţului, cu consecinţele specifice.

I 28. Răspuns; B (admitere INM şi in magistratură, 2017)

Potrivit art 1714 C.civ., dispoziţiile privitoare la garanţia contra viciilor ascunse se aplică şi atunci cănd bunul văndut nu
corespunde calităţilor convenite de către păiji. Aşadar, deşi nu este vorba despre vicii ascunse, astfel cum sunt ele definite
de art. 1707 alin. (2) C.civ., necorespunderii bunutui din punctul de vedere al calităţilor cu privire la care părţile au convenit ii
este aplicabil regimul juridic al acestora.
Prin urmare, in acest caz, cumpărătorul poate obţine, după caz (potrivit art 1710 C.civ.): (1) inlăturarea viciilor de către
vănzătorsau pe cheltuiala lui; (2) inlocuirea bunului văndut cu un bun acelaşi fel, insă Iipsit de vicfl; (3) reducerea corespunzätoare
a prtului; sau (4) rezoluţiunea vânzărfl.
După cum se poate observa, art. 1710 C.civ, nu impune o ordine de prioritate pentru remediile aplicabile in cazul garanţiei
pentru vicii, astfel cä varianta de răspuns de la Iitera A nu este corectă pentru că subordonează posibilitatea de rezoluţiune a
contractului faţä de ne-oferirea, de către vănzător, a unui alt bun in Iocul celui viciat. De altfel, caracterul alternativ al sancţiunilor
de ta alin. (1) este intärit de dispoziţHle art 1710 alin. (2) C.civ., referitoare Ia cenzurarea judiciară a opţiunii cumpärätorului
(explicaţie oferită de Comisia de so/uţonare a contestaţiflor Drept civil).
—

Varianta de răspuns de Ia litera B este corectă, intrucăt, astfel cum am arătat mai sus, in cazul necorespunderii calităţilor
convenite de către părţi, se aplică dispoziţiile din materia garanţiei contra viciilor ascunse.
188 EXPLICAŢII OREPT CIVIL Iv CONTRACTE SPECIAL E

Tn flne, răspunsul de Ia Iitera C este greşit faţă de dispoziţiile art 1713 C.civ., care prevăd că benefldarul obtgaţiei de garanţie
contra viciilor ascunse (cumpărätorul) nu pierde dreptul de alegere intre măsurile preväzute de art 1710 a!in. (1) C.civ• nici
chiar in cai de pieire. prin forţä majorä, a bunului, deci cu atât mai puţin pierde dreptul acest drept in situaţia prevăzutä de
varianta amintită•

29. Räspuns: B, C (admitere INM şi în magistratură, 2016)

Obligaţia vănzătorului de garanţie pentru vici ascunse poale fi restrănsă, Tn anumite condiţii, in funcţie de buna sau
reaua-credinţă a vănzätorului• Astfel, dacă părţile prevăd in conlract o clauză care inläturä sau Iimiteazä räspunderea pentru vicii,
aceasta este nulă in privinţa viciilor pe care vănzătorul Ie-a cunoscut ori trebuia sä Ie cunoască Ia data incheierń contractului
Prin urmare, dacă vănzătorul este de bună-credinţă (nu a cunoscut vicňle ascunse Ia data incheierii contractului), părţile pot
conveni in mod valabil inläturarea sau Iimitarea räspunderii acestuia, deci varianta de räspuns de Ia Iitera B este corectâ•
Pentru a angrena răspunderea vănzătowlui cu privire Ia viciile ascunse ale bunului vândut trebuie indeplinite o serie de
condiţii a) viciul sä fle ascuns: b) viciul să fie grav c) viciul sau cauza Iui să fi existat Ia data predăńi bunului (vănzătorul nu
răspunde pentru vicnle apärute ca urmare a unor cauze intervenite ulterior predärii, acestea urmănd a fl suportale de cumpărätor,
in calitatea sa de proprietar) d) viciul să se iveascä inäuntrul termenului de garanţie; e) viciut să fie iRerent bunului văndut
(Fişe. 2019, p. 689-690) In consecinţä, varianla de răspuns de Ia Iitera C este corectă.
ln temeiul obligaţiei vánzătorului de garanţie contra vicülor, cumpärätorul poate obţine, dupä caz: a) inläturarea vicńlor de
către vănzător sau pe cheltuiala acestuia; b) înlocuirea bunului vândut cu un bun de acelaşi fel, insă Iipsit de vicii, c) reducerea
corespunzăloare a preţului, sau d) rezoluţiunea vănzärii [arl. 1710 alin. (1) C.civ]. In consecinţă, cumpärălorul are mai multe
posibilităţi, l nu doar dreptul dea cere reducerea corespunzätoarea a preţului sau rezouţiunea. In schimb, cumpărătorul nu
poate introduce, concomitent, mai multe acţiuni prin care să solicite Iuarea unor mäsuri diferito din cele prevăzute de art. 1710
alin (1) Cciv., exerciţiul uneia dinlre ele excluzându-le pe celelalle (Fişe 2019, p 694) Aadar, varianla de răspuns de la
litera A este greşită.

I 30. Răspuns: A, c (primirc în proťcsie avocat sta giar, 2014)

Părţile au libertatea să extindä ori să restrćingă obligaţia de garanţie a vănzätorului pentru evicţiune, acestea pot chiar
conveni Să il excneree pe vănzătul d uliue gaiallţiu cuII[Ia vicţiuIIn [a;Ĺ. 1698 alir,, (i)C.civ]—aceste ciauze suntpermise,
cât timp sunt prevăzute expres de convenţia părţilor, cu urmätoarele iimitäri:
1. evicţiunea provenită din faptu( personal aI vănzätorului vănzătorul va răspunde intotdeauna de evicţiunea cauzată
—

ultenorvänzarll ce decurge prin Íaptul său personal (art, 1699 teza CcIvj;
2, evicţiunea provenitä din cauze pe cere vänzătorul /e-a ascuns cumpärătorului vănzätorul va răspunde intotdeaune
—

de evicţiune, in cazul in care a fost de rea-credinţă, respectiv pentru evicţiunea provenită din cauze pe care, cunoscăndu-le
în momentul vănzării, le-a ascuns cumpărätorului (ad. 1699 teza a Il-a C.civj, Soluţia se intemeiazä pe argumentul conform
căruia, în materie de doI sau de rea-credinţä, intinderea räspunderii părţii in culpă depäşeşte cadrul contractual, fiind asimilatä
unei răspunderi civile delictuale, din cauza elementului inlenţional ilicit la momentul la care pärţile inträ in relaţii contractuale
de drept civil
Clauza care ar contraveni oricáreia dintre cele două limite este lovită de nulitate absolută de drept (clauză cons/deratä
nescris&).
3 vănzátowlnu poate fiexonemt de obĺigeţia mstIiuÝńipreuIl,i Prin excepţie, această regulă nu operează dacă cumpărălorul
a incheial vănzarea asumăndu-şi, in mod expres, riscul producerii evicţiunii [art. 1698 alin. (2) C.civ.] (Fişe, 2019, p• 688).
Prin urmare. ĺaţă de explicaţiile oferite mai sus, varianta de răspuns de Ia litera A este corectä, iar cea de la litera B este,
evident. greşită.
Varianta de răspuns de Ia Iitera C redă, in realitate. deüniţia unei vadetăţi de vănzare, respectiv vânzarea cu plata preţului in
rate şi rezerva proprielăţii (art. 1755 C.civĄ, care este valabilă şi care conţine, în aceIaşi timp, şi oexcepţiede la regula generală
privind transmiterea riscului contractului, prevăzutä de art. 1274 Cciv., riscul fiind preluat de cumpärätor, acestuia hindu-i
predat bunul, neflindu-i transferat insä şi dreptul de proprietate Tn consecinţá, varianta de răspuns de la Iitera C este corectá•

I 31. Räspuns: B, C (admitere in magístraturä, aprilie 2017)

Obligaţia de platá a preţului este de esenţa vănzăhi, Regulile privitoare la executarea obligaţiei de plată sunt supletive•
Dacă părţile nu stabilesc altfel, se vor aplica dispoziţiile din Codul civil reĺeritoare Ia plata preţului de cätre cumpărător
In Iipsa unei stipulaţii conlrare, plala se efectueazä la locul in care bunul se află la momentul incheierii vănzärii si de îndată
ce proprielatea este transmisă [art. 1720 alin. (1) Ccivj, Dacă la data incheierii contractului, bunudle se află in tranzit. in Iipsa
unei stipulaţii contrare, locul la care se face plata esle acela care rezultă din uzanţe, dacă acestea există, ori locul final de
destinaţie [ad. 1720 alin. (2) Cciv].
In cazul in care nu s-a convenit altfel, cumpărătorul are obligaţia de a pläti dobánzi asupra preţului: din ziua dobăndirii
proprietăţii, dacă bunul produce fructe civile sau naturale (ad 1721 teza I C.civ,), sau din ziua predării bunului, dacă bunul nu
TEONA ELENA RÄDULESCU, TUQOR-VLAO RÄOULEScU EXPLICAŢII 189

produce fructe, insä ii procură alte foloase cumpărătorului (ad. 1721 teza finală C.civ.) in ambele cazuri. dobánzile au caracter
remuneratoriu, fiind vorba de un fruct civil aI creanţei având ca obiect plata preţului; ele privesc numai perioada anterioară
momentului scadenţei obligaţiei de plată a preţului, De Ia momentul scadenţei obligaţiei de plată a preţului şi pánă Ia plata eĺectivă,
vorcurge dobănzi moratorii (ad. 1535 C.civ.) (Fişe, 2019, p. 698). Tn consecinţă, varianta de răspuns de Ia IiteraAeste greşită.
Vănzarea unei moşieniri este aceI contract de vânzare prin care, in schimbul unui preţ. se instrăinează dreptul dea culege
o moştenire deschisă sau o cotă-parte din aceasta [ad. 1747 alin. (1) C.civ.]. In principiu, vánzätorul unei moşteniri garantează
numai calitatea sa de moşienitor, dacă nu specifică bunurile asupra cărora se intind drepturile sale (art. 1748 C.civ.), În Iipsa
unei dispoziţii contrare (pńn care părţile pot inlătura şi această garanţie). Totuşi, vănzătorul va rämâne räspunzător pentru
datoriile moştenirii văndute, potrivit ad. 1751 C.civ., astfel că varianta de răspuns de la Iitera B este corectă.
O aLtă varietate de vănzare este vânzarea cu plata preţului in rate şi rezerva proprietăţii. Ca regulă, pentru a se putea
dispune rezoluţiunea Unui contract, este necesar, printre altele, să existe o neexecutare, chiar şi parţialä, dar suficient de
impodantä a obligaţiei asumate de cätre cealaltă partea contractului (art. 1551 C.civj. ln consecinţă, regula este că instanţa
va fi chemată să aprecieze asupra caracterului Însemnat aI neexecutării, in lipsa unor prevederi exprese a părţilor Uneori, prin
norme speciale se stabilesc criterii concrete de apreciere a gravităţii neexecutărh, un astfel de caz fiind in materia vănzärii cu
plata preţului in rate şi rezerva proprietäţfl. Astfel, prin art. 1756 C.civ, se arată că, in Iipsa unei inţelegeri contrare, neplata unei
singure rate, care nu este mai mare de o optime din preţ, nu dă dreptul la rezoluţiunea contractului, Faţă de aceste consideraţh,
varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă.

32. Räspuns; B (primire in proťesie avocat definitiv, 2015)

—

Vânzarea bunului altuia reprezintä o situaţie care ţine de executarea obligaţiei principale asumate prin contractul de
vănzare, respectiv aceea de a transmite proprietatea asupra bunului vândut. Astfel, art 1683 alin. (2) C,civ. slabileşte mai
multe modalităţi de executare a obligaţiei vănzälorului de a asigura transmiterea proprielăţii, printre care şi situaţia in care
proprietatea se strămută de drepi cumpărátorului din momentul dobăndirii bunului de către vănzător In consecinţă. varianta
de räspuns de Ia Iitera B este corectă.
Varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită deoarece nu trebuie incheiat un nou contract pentru tmnsmiterea proprietăţii
asupra bunului, strămutarea, după cum am menţionat mai sus, producăndu-se de drept in baza contractului de vânzare incheiat
iniţial. Din aceleaşi motive, nici instanţa nu ar putea să pronunţe o hotärâre care să ţină Ioc de contract de vănzare, intrucát
actul juridic este deja incheiat. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită.

I 33. Räspuns: B (primire în proťesie avocat defÎnkiv, august 2019)

—

Dintre cele trei ipoteze redate mai sus, din punct de vedere Iegal. corectă esle cea de Ia Iitera B.
Varianta de răspuns Aeste falsă. detenţia unui bun dând nastere. in primul rănd, unei prezumţii de posesie [art. 919 alin. (1)
Cciv], pentru ca mai apoi posesia bunului să prezume proprietatea, dar numai in cazul bunurilor mobile şi a celor imobile
neinscrise in cartea funciară [art. 919 alin. (3) Cciv.].
Tot falsă este şi ipoteza de Ia Iitera C, întrucăt vânzarea bunului altuia este valabilä, conform art. 1683 atin. (1) C.civ.,
vănzătorul fiind obligat să asigure transmíterea dreptului de proprietate de Ia titularul său către cumpărător.
Aşadar, singura variantă corectă cea de Ia Iitera 8. in cazul dat X fiind obligat să asigure transmiterea dreptului de proprietate
de Ia Y către Z, in caz contrar urmând a fi atrasă răspunderea sa contractuală faţă de Z.

I 34. Răspuns: C (primire in proťesie avocat definitiv, martie 2019)

—

Răspunsul corect la această intrebare este ceI de la varianta C, prin rapodare Ia dispoziţiile art. 1275 C.civ.
Conform articolului sus-menţionat, dacă cineva a transmis succesiv cätre mai multe persoane proprietatea unui bun mobil
corporal, ceI care a dobăndit cu bună-cmdinţă posesia efectivă a bunului este titular al dreptului, chiar dacă titlul säu am dată
ulterioară [art. 1275 alin. (1) C.civ.]; dacă niciunul dintm dobânditori nu a obţinut posesia efectivă a bunului mobü corporal şi
creanţa fîecäruia de predare a bunului este exigibilă, va fi preferat cel cam a sesizat cel dintăi instanţa de judecală [art. 1275
alin. (3) C.civ.].
Tn această materie, esie de bună-credinţă dobănditorul care, la data intrărü în posesie. nu a cunoscut şi nici nu putea sä
cunoascä obligaia asumată anteriorde instrăinător[art. 1275 alin. (2) C.civ.].
Aplicánd dispoziţiile art. 1275 C.civ. Ia problema dată. observăm că W. este ceI care urmează a fi considerat proprietar Y. nu
poate avea această calitate, intrucăt nu a intrat in posesia bunului. iar Z. nu a fost de bună-credinţă, deoarece a ştiut despre
contractul de vănzare incheiat cu Y.. oferind Iui X, un preţ mai mare, tocmai pentru a nu mai incheia contractul cu acesta.
W. a fost de bună-credinţă. necunoscănd contractele de vânzare anterioare şi, deşi nu a intrat În posesia bunului. a fost ceI
care a introdus acţiune impotńva Iui X, pentru a-I obliga Ia predarea motocicletei, astfel că devin pe deplin aplicabile dispoziţiile
art. 1275 aIin (3> Cciv. redate mai sus.
 1 91) EXPLICAŢII DREPT CIVIL IV. CONTRACTE SPECIALE

35. Raspuns: A, C (admitere INM şi în magistraturä, septembrîe 2018)

Varianta de râspuns de Ia Iitera A este, in mod evident, corectă. Articolul 1658 C.civ. stabileşte cä obiect aI vânzării iI pot
constitui şi bunudle viitoare respectiv cele care nu existä Ia momentul incheierii contractului, dar care vor exista Ia un moment
ulterior Momentul transmiterii proprietăţii Va fi diferit insä după cum bunul viitor este individual determinat ori generic determinat.
cumpărătorul putând să Tş asume riscul nerealizării bunului sau aI genului Iimitat, caz in care va fi obligat Ia plata preţului
[art. 1650 alin (4) C.civ]
Dacă preţuI unui contract de vânzare a fost stabilit fără intenţia de a fi plătit, ne aflăm in faţa preţului ĺictiv, sancţiunea in
acest caz Frind nulitatea relativă, şi nu cea absolută (art. 1665 Cciv), astfel că varianta de räspuns de Ia Iitera B este greşitä.
n flne, dacă părţile stabilesc preţuI Tn funcţie de greutatea Iucrului văndut, cuantumut acestuia nu include şi greutatea
ambalajului (arl. 1663 C.civ.), dispoziţie ce protejeazä cumpärätorul de evenlualele manopere dolosive ale vănzătorului care, in
acest gen de vănzare, este, de cele mai multe ori, profesionist (M. GAVRIS, Nou Codcivü, vol. 111, p. 23). Tn consecinţä, varianta
de răspuns de Ia Iitera C este, de asemenea, corectă.

36. Răspuns: A, C (admitere INM şi În magistratură, 2017)

Dacă in contractul de vănzare s-a stipulat un termen pentru plata preţului şi, după incheierea actului, cumpârătorul a devenit
insolvabil ori garanţflle acordate vănzätorului s-au diminuat, vănzätorul poate suspenda executarea obligaţiei de predare cât
timp cumpărătorul nu acordă garanţii indestuläloare că va pläti preţuI Ia termenul stabilit[ad, 1694 alin. (1) C.civ.].
Dacă, prin contract, vănzătorut a acordat un termen in vederea efectuärii pläţii preţului, atunci acesta are drept de retenţie
asupra bunului, până Ia indeplinirea obligaţiei de plată a preţului putănd refuza predarea bunului, in cazul in care cumpărătorul
depune o cauţiune sau prezintä o garanţie in vederea achitării preţului Ia termen, dreptul de retenţie nu mai există, iar obligaţia
de predare devenită scadenlă trebuie indeplinită (Fişe, 2019, p. 677).
Prin urmare, dacâ insolvabilitatea cumpărătorului iritervine intre momentul incheierii contractului şi scadenţa obligaţiei de
plată a preţului, vănzätorului nu poate opta intre rezoluţiunea vánzării i suspendarea obgatiei de oredare a bunutui si nici nu
poate denunţa unilateral vănzarea. Singura prerogativă a vănzătorului este aceea de a suspenda predarea bunului până Ia
acordarea de garanţii indestuiătoare de către cumpärător că va plăti preţuI Ia termenul stabilit. Aşadar, variantele de răspuns
dea Iterele A i c sunt corecte, in timp ce varianta de räspuns de Ia Iilera B este greşită (intrebarea urmăreşte a identifica ce
nu poate cumpärätorul, i nu ce poate face acesta)

37. Răspuns: C (primire în profesie avocat definitiv, august 2019)

—

Dn datele speţei. reţinem cäin cauzä a fost incheiată o promisiune bilaterală de vánzare, intre unuI din cei trei coproprietari ai
unuI ImobII, in calltatede promitent-vânzätor, si o altä persoană. in calitatede promftent-cumpărător, acesta din urmá achitând Ia
momentul incheieni antecontractului, cu tittu de arvunâ, suma de 20.000euro. Părţile promisiunfl au stabi!itelementeleesenţiale
ale vănzării, cäzănd de acord şi cu privire Ia termenul in care contractul translativ de proprietate urma a Ii incheiat in forma
cerutá de Iege. Intrucât promilentul-vănzător a refuzal să mai incheie contractul de vănzare, K, promitent-cumpărätor, poate sä
solicite, exclusiv de Ia promitentul-vănzător (E) şi numai in contradictoriu cu acesta, rezoluţiunea promisiunii şi dauno-interese
pentru prejudiciul suterit prin neexecutare.
Pentru a ajunge Ia această variantă, vom avea in vedere atăt o serie de dispoziţh Iegale, căt şi cele statuate prin Decizia
nr. 12/2015, pronunţală in recurs in interesul Iegii de Inalta Cuąe de casaţie şi Justiţie. Astfel, potrivt decizioi amintite, în
situaia în care promüentul-vânzäiora prornis vănzarea intreguluiimobiL deşinu are calüatea de proprietar exclusiv alacestuia,
promisiunea de vćinzare nu poate fi executată în naturä sub forma pmnunţării unei hotărä ri judecätoreşti care să ţină loc de
contract de vânzare pentru întregul bun, în lipsa acordului celorlalţi coproprietari, Faţă de cele statuate, reiese cu puterea
evidenţei că varianta de räspuns de Ia Iitera A este incorectä.
ln situaţia analizatä, promitentul-vănzător (E) işi asumä obligaţia de a incheia un contract de vănzare şi dea transmite
proprietatea asupra intregului imobil, dei, Ia momentul incheierii promisiunii de vănzare, eI deţine doar o cotă-parte ideală
din dreptul de proprietate.
Pentru a-şi putea executa promisiunea de Vânzarea intregului bun, promitentul-vănzätor ar trebui ca. anterior incheierii
contractului promis, să devină proprietar exclusiv aI bunului (fie prin partaj. łîe intr-o altă modalitaie juridică% inirucăt, în situaţia
in care ar incheia totuşi un contract de vănzare pentru intregul bun, deşi nu este proprietar decăt pe o cotă-parte. ar nesocoti
principiul instituit de art. 641 alin. (4) C.civ.. respectiv aceIa potrivit căruia actele de dispoziţie cu privire Ia bunul comun nu se
pot incheia decât cu acordul tuturor coproprietarilor.
conform prevederiloractualului cod civil. sancţiunea actului juridicincheiat cu incălcarea acestui principiu este inopozabilitatea
actului faţă de coproprietarul care nu a consimţit, expres sau tacit, Iaincheierea acestuia [art. 642 alin. (1) Cciv In consecinţă,
K nu va putea declara rezoluţiunea promisiunň şi cere dublul arvunei de Ia F şi G care s-au opus vănzării. actul incheiat cu E
nefiind opozabit acestora, astfel, singura vańantă aflatä Ia indemăna Iui 1< este cea arătată Ia varianta C, care este şi singura
variantă corectă de răspuns.

Ĺ:::í :.
ŢEONA ELENA RAOULESCU TUOOR-VLAD RÄDULESCU EXPLICATII 191

§2. Contractul de donatie

38. Răspuns: B (admitere în magistratură, mai 2018)

Intrebarea are în vedere anumite particularilăţi privind incheierea donaţiei inlre persoane absente. Tncheierea contractului
de donaţie între persoane absente presupune exprimarea consimţămántului pärţilor Ia momente diferite, iar nu concomitent.
implicănd deci existenţa a două manifestări de voinţe concreiizate în două acte juridice unilaterale distincte: oferta de donaţie
şi acceptarea donaţiei. In aceastä situaţie. contractul se considerä incheiat Ia momentul Ia care ofertantul a Iuat cunoştinţă de
acceptarea ofertei de către destinatar.
Tn ceea ce priveşte varianta de răspuns de Ia Iitera A, aceasta este greşilă, intrucăt oferta de donaţie Lrebuie acceptată
de către desiinatar in timpul vieţii sale, pentru că doar Ia aceI moment se reali2eazä acordul de voinţe aI părţilor şi, in plus,
acceptarea trebuie comunicată donatorului. De asemenea, conform art. 1013 alin. (2) C.civ., dacă decesul destinatarului
intervine imediat după ce a acceptat oferta de donaţie, comunicarea cätre donator a actului de acceptare va putea fi făcută
de către moştenitorii donatarului.
Varianta de räspuns de Ia Iitera B este corectă având in vedere dispoziţiile exprese ale art. 1013 alin. (1) teza I Cciv. care
prevăd posibilitatea donatorului dea revoca oferta de donaţie, atăt timp căt acesta din urmă, nu a Iuat cunoştinţă de acceptarea
destinatarului. Revocarea poate fi expresă sau tacită, spre exemplu, prin instrăinarea bunului ce făcea obiectul ofertei de
donaţie (Fişe, 2019, p. 718).
Varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită, intrucăt in cazul unei oferte făcute unei persoane Iipsite de capacitate de
exerciţiu aceasta se acceptă de reprezentantul Iegal [art. 1013 atin. (3) C.civ.]. ln schimb, incapacitatea sau decesul ofedantu!ui
atrage caducitatea acceptării ofertei de donaţie [arl. 1013 alin. (1) teza a II-a C.civ]
39. Räspuns: C (primire in profesie avocat deflnitiv, 2015)
—

Condiţia capacităţii dea dispune prin Iiberalitäţi trebuie indeplinită atát Ia data Ia care dispunătowl işi exprimă consimţămăntul,
asa cum prevede art. 987 alin. (2) C.civ, in materia Iiberalităţitor in general, cát şi Ia data acceptării ofertei de donaţie, pentru
cazul incheierii donaţiei intre persoane absente, Condiţia capacităţii de a primi o donaţie trebuie indeplinítä Ia daia Ia care
donatarul acceptâ don$ia. potrivit art. 987 alin. (3) Cciv. (Fîşo. 2019, p. 711). Prin urmare, acceptarea făcută de donatar ar
putea conduce Ia incheierea valabilă a contractului de donaţie intre absenţi, chiar dacă intre timp donatawl (beneficiarul) a
decedat. intrucăt, potrivit art. 1013 alin. (2) teza a II-a. moştenitońi destinatarului pot comunica ofertantului acceptarea donaţiei
de cätre donatawl decedat. Or, in speţa noastră, pănă Ia momentul comunicärii acceptării, ofertantul (O.D.) a decedat şi,
potrivit art. 1013 alin. (1) teza hnală C.civ.. decesul acestuia atrage caducitatea acceptării, intrucât in privinţa sa survine o
incapacitate dea dispune prin donaţie inainte dea ĺi acceptată oferta acestuia. In consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera
C este corectă, moştenitorii destinatarului pot sä comunice acceptarea făcută de acesta. dar, ca urmare a decesutui donatowlui
(O.D.), acceptarea devine caducă.
ĺn ceea ce priveşte varianta de răspuns de Ia Iitera A, aceasta este greşitá, intrucăt, conform articoluluí amintit mai sus,
ca urmare a decesului ofertantului, acceptarea devine caducă, şi nu oferta de donaţie, cum greşit este menţionat în cuprinsul
răspunsului.
In cele din urmă, şi varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşită, deoarece oferta de donaţie trebuie să fie acceptată de
destinatar in timpul vieţii sale, ceea ce înseamnă că moştenitorii acestuia nu pot accepta oferta de donaţie in Iocul donatarului
[art. 1013 alin. (2) C.civ.].

I 40. Răspuns: C (primire in profesie — avocat stagiar, 2015)

Îńtre P. şi 8. s-a incheiat o promisiune de donaţie, prin care P. s-a obligat să doneze Iui 8. o casă de vacanţă. Actul a fost
incheiat in forma cerutä de Iege (forma inscrisuluí autentic), astfel incát nu sunt probleme Iegate de valabilitatea promisiunii
[art. 1014 alin. (1) C.civ.J.
Avănd in vedere că promitentul donators-a răzgänditin privinţa incheierii contractului de donaţie, art. 1014 alin. (2) C.civ. dă
dreptul promitentului donalar să cearä instanţei doar daune-interese echivalente cu cheltuielile pe care Ie-a făcut şi avantajele
pe care Ie-a acordat telilor in considerarea promisiunii. B, nu poate solicita instanţei să pronunţe o hotärăre care să ţină Ioc
de donaţie, avănd in vedere faptul că incheierea acestui contract ţine de o apreciere pur subiectivă din partea donatorului,
cu atăt mai mult cu căt este vorba despre un act cu titlu gratuit. In consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşită.
In privinţa conversiunii promisiunii in donaţie, aceasta nu este posibilă, intrucătin cauzä nu vorbim despre un act nul absolut.
ale cărei efecte să Iie inlăturate prin conversiune, Promisiunea de donaţie este valabil incheiatä, cu respectarea tuturor condiţiilor
de fond şi de formă, singura problemă fiind cea a executării obligaţiei asumate prin acest contract. Or, sancţiunea pentru
neexecularea obligaţillor asumate printr-un contract nu poate fi. în niciun caz, nulilatea. ci. eventuaL revocarea, rezoluţiunea.
rezíţierea etc., după caz, Aşadar, varianta de ráspuns de Ia Iitera A este greşitä.
In consecinţă, singura variantă corectă de räspuns este cea de Ia Iitera C. in considerarea dispoziţiilorart. 1014 alin. (2)C.civ.
192 EXPLICAŢII DREPT CIVIL IV, CONTRACTE SPECIALE

41 Râspuns: C (prîmire in profesie avocat sta giar, august 2019)

—

Intre D, ín Calitate de promitent-donator, şi F in Catitate de promitent-donatar. a fostincheiată, in formä autenticâ. Cu respectarea

deci a cerinţei preväzute de ad. 1014 alin. (1) Cciv, o promisiune de donaţie cu privire Ia un imobil situatin CIuj Promisiunea
astfel incheiatá nu conţine obligaţia in saicina Iui F de a urma cursurile unei facultäţi din aceIaşi oraş. această chestiune
rämánănd doar Ia stadiul de deziderat din partea promitentului-donator. D. Prin urmare, nu se poate susţine câ promisiunea
de donaţie instituie o sarcinä pentru promitentul-donatar, motiv pentru care varianta de răspuns A este greşită, Varianta este
falsă şi prin rapodare Ia dispoziţiile art 1022 Cciv care stabilesc că promisiunea de donaţie se revocă de drepl doar pentru
apariţia unui caz de ingratitudine Ori pentru deteriorarea situaţiei materiale a promitentului, şi nicidecum pentru neexecutarea
sarcinii de către beneflciar.
Nici Varianta de răspuns B nu este adevărată, deoarece F, fiind teij faţă de eventualul contract de vânzare incheiat de F,
nu va putea cere rezoluţiunea contractului, Este adevărat că prin încheierea promisiunii, in temeiul ad. 627 alin. (4) C.civ.,
s-a născut o clauzä de inalienabilitate cu privire Ia imobilul cea făcut obiectul antecontractului, insă F, astfel cum am arätat şi
anterior, nu va putea, solicita rezoluţiunea contractului de vânzare incheiat cu nerespeclarea clauzei, ci va putea, eventual, să
solicile anularea acestui contract ip baza dispoziţiilor art. 629 alin. <2) Cciv,
In flne, varianta de răspuns C este singura corectă, intrucât, dacă promitentul nu execută promisiunea, F va putea pretinde
de Ia acesta doar daune-interese reprezentând chelluielile fäcute cu amenajarea apartamentului, neavănd Ia indemănâ şi
dreptul dea solicita instanţei pronunţarea unei hotărâri care sä ţină Ioc de contract de donaţie [art. 1014 aIIn. (2) Cciv].

I
42, Răspuns: B (primire in proťesie avocat definitiv, 2018)
—

Varianta de răspuns de Ia Iitera B este singura corectă, donaţia fiind fäcutá Iui T, sub condiţia incheierii cäsătoriei acestuia
cu V. Tn această situaţie, căsätoria dintreT, şi V nemaifiind incheiată, donatia nu mai produce efecte, aceasta devenind caducă,
potrivit art 1030 Cciv. (Fişe. 2019, p. 725).

I
41 Răspuns: A (admitere in rnagístraturá, aprilie 2017)
Din punctul de vedere aI fnrmei. contractlll de donaţie este. ca regulä, un act solemn Asadar, pentru încheierea sa valabită
este necesară respectarea formei autentice, subsancţiunea nulitäţii absolute. astfel cum prevede şi art 1011 alin. (1)C.civ. cu
tnatR arestea anumite tipuri dedonaţii nu sunt supuse condlţiilor restrictive de formă preväzute de arţicoIu! mai sus-menţionat,
iar acestea sunt donaţiile deghizate, cele indirecte şi darurile manuale [art 1011 alin. (2) c.civ].
Tot Ia fel, şi promisiunea de donaţie este tot un act solemn, flind necesară, pentru incheierea sa valabilă, exteriorizarea sa
intr un řriccr:s aucntic [art. 1014 a!in. (1) C.civI, Saicţhjnea nercspcctärii formci oMc, i in acczt caz, tot nuitatca absotutä a
promisiunii de donaţie conţinută intr-un inscris sub semnăturä privată sau intr-o manifestare verbalä de voinţä
Aşadar, uarianla de răspuns de Ia iitera A este corectă, in timp ce ultima variantä este, evident, greşitä.
cu rcferire Ia revocarea pentru ingratitudine a donaţiei, aceasta este numai judiciarâ, ea neoperănd de drept Hind necesarâ
formularea, in termenul de prescripţie prevăzut de Iege, a unei acţiuni in justiţie pentru ca instanţa să dispună desfiinţarea
actului graluil, pentru unu! din cazurile prevăzute de art 1023 Cciv, Aşadar, varianta de räspuns de Ia Iitera B esle greşitä

I 44. Răspuns: A (admitere in magistratură, iunie 2019)

Dintre enullţurile date rnai sus, singurul care corespunde dispoziţiilor IegaIe în vigoare este ceI de Ia litera &
Regula generală in materia räspunderii civite contractuale este aceea cä debitorul este ţinut să repare prejudiciul cauzat cu
in(enţie sau din culpä (art 1547 C.civ) Ilând in cnnsiderare faptąll cá donaţia este un contract cu titlu gratuit prin derogare de
Ia regula generalä, art 1017 Cciv. consacră o regulä specială: în executarea donaţîei, dispunătorul răspunde nurnai pentru doI
şi culpä gravä (FR. DEAK, L. MIHAI, R. PoPEscu, Tratat de drept civiL contracte speciale, vol, 111, Ed. Universul Juridic, 2018,
p. 234) Prin urmare, varianta de răspuns A esle adevărată.
In privinţa cbligaţiei de garanţie ca regulä, donatorul nu räspunde pentru evicţiune [art. 1018 alin. (1) ccivj Cu toate
acestea, in cazul donaţiei cu sarcini, in Iimita valorii acestora (şi nu doar dacä valoarea tor depăşeşte valoarea bunului donat,
astfel cum se menţionează in enunţ), donatorul va răspunde pentru evicţiune ca şi vânzâtorul [art. 1018 alin. (2) CcivJ, intrucât
in Iimita sarcinitor respective. donaţia este un contract cu titlu oneros şi sinalagmatic (FR DEAK. L MIHAI, R PoPEscu, op. ciL,
p. 235). Prin urmare, varianta de râspuns B este falsä.
Tot falsä este şi ipoteza redată Ia Iitera C. Desfacerea căsătoriei prin divorţ nu are niciun efect asupra valabilităţii donaţiei
făcu;e intre soţi, ci, dimpothvă, pune capăt incertitudinii soţului donatar cu privire Ia soarta bunului primit de Ia soţul donatar,
astfel cum prevede art. 1031 C.civ

I 45, Răspuns: C (primire în proťesie avocat sta giar, 2017)

—

Tn principiu, donaţia este un act irevocabil, Cu toate acestea. donaţia poate fi. printre altele. revocată pentru ingratitudine
şi pentru neexecutarea sarcinii.
ĺn privinţa revocârii pentru neexecutarea sarcinii, aceasta se poate obţine exclusiv pe calejudiciarâ, deci prin introducerea
unei acţiuni Ia instanţa competentă.
TEONA ELENA RĂDULESCU TUDOR-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII 193

Acţiunea Tn revocarea donaţiei pentru neexecutarea sarcinii poate fi introdusă de donator, dar şi de succesorii săi în drepturi,
conform arl. 1027 alin. (1) Cciv. Drepl urmare varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită, deoarece prevede ca singur
titular aI acţiunii in revocare. pe donator.
Mai mult, ad. 1027 alin. (3) Cciv. statuează că acţiunea in revocare pentru neexecutarea sarcinń trebuie introdusä in termenul
de prescripţie de 3 ani, care curge de Ia data Ia care sarcina trebuia executată, şi nu de Ia data deschiderH succesiunii, cum
greşit este menţionat ?n varianta de räspuns de Ia Iitera 8.
In cele din urmă, varianta de răspuns de la Iitera C este corectă, intrucăt, dacä sarcina a fost prevâzutä in favoarea unui
terţ, acesta nu poate solicita revocarea donaţiei, deoarece nu este parte in contract însă are posibilitatea să soliciţe doar
executarea silită a sarcini, in calitate de terţ beneficiar, conform art 1027 alin. (2) C.civ.
46. Răspuns: 8 (admitere INM şi in mayistratură, 2014)
Nulitatea căsătoriei atrage nulitatea relativă a donaţiei ĺăcute soţului de rea-credinţă, potrivit art 1032 c.civ, ln ceea ce
priveşte soţul de bună-credinţă, acesta este asimilat soţului dintr-o căsătorie valabilă, iar rapodurile patrimoniale dintre foştii
soţi sunt supuse dispoziţiilor privitoare Ia divorţ (ad. 304 Cciv.). Aşadar, varianta de răspuns de la IiteraAeste greşită, intrucát
nulitatea căsätode nu atrage caducitatea donaţiei, ci nulitatea relativă a acesteia şi, in plus, nulitatea relativă afectează doar
donaţia fäcută soţului de rea-credinţă, nu şi donaţia făcutä soţului de bunä-credinţă.
Încheierea contractului de donaţie intre persoane absente presupune exprimarea consimţämăntului părţilor Ia momente
diferite. implicănd existenţa a douä manifestări de voinţe concretizate in două acte juridice unilaterale distincte: oferta de donaţie
şi acceptarea donaţiei. Donatorul (ofedantul) şi donatarul (beneficiarul) trebuie să fle in viaţă şi să fie capabili atât Ia momentul
exprimării ofertei, căt şi Ia momentul acceptării ofertei de către destinatar. Aşadar, oferta de donaţie trebuie acceptată de
beneficiar in timpul vieţii sale, potrivit art 1013 alin. (2) C.civ., pentru că doar Ia aceI moment se realizează acorduL de voinţe
aI párţilor şi. in plus, acceptarea va trebui comunicată donatorului (Fişe, 2019, p. 718). Prin urmare, varianta de răspuns de
Ia Iitera B este corectă.
n íine, varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită. acţiunea pńn care se solicită revocarea donaţiei sau executarea
sarcinii, poate fi introdusă in termenul de 3 ani de Ia data Ia care sarcina trebuia executată, conform art 1027 alin. (3) C.civ.,
şi nu intr-un termen de 1 an, cum greşit este menţionat Tn cadrul prezentei variante de räspuns.
47. Răspuns: C (primire in profesie avocat sta giar, 2018)
—

Donaţiile intre soţi sunt valabile, ele având insä un regim derogatoriu in ceea ce priveşte revocabilitatea Ior. Astfel, art 1031
C.civ. stabileşte că orice donaţie intre soţi este revocabilâ numai in timpul căsătoriei. stabilind astfel o excepţie de Ia principiul
irevocabilităţii donaţńlor prevăzut de art 1015 c.civ.
cu toate acestea. actul prin care unuI dintre soţia donat celuilalt soţ un bun propriu poate b revocat de donator numai pe
perioada cäsätońei; după rămânerea definitivă a hotărârii de declarare a nu!ităţii căsătoriei. donaţia nu va mai putea fi revocală
unilateral, prin urmare, varianta de räspuns de Ia Iitera B este incorectă.
Tnsă, nulitatea cäsätoriei va avea drept consecinţă, printre altele, şi nulitatea relativă a donaţiei fäcute soţului de rea-credinţă,
dupä cum prevede art. 1032 C.civ. In consecinţä, varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită, întrucât donaţia va fi Iovitä de
nulitate relativă, şi nu absolutä.
Singura varianta corectă de răspuns este cea de Ia Iitera C, donatorul având dreptul dea conbrma donaţia dupä aflarea
cauzei de nulitate a căsătoriei.

I 48. Răspuns: A, B (admitere INM şi in magistratură, septembrie 2018)

Revocarea donaţiei pentru neindeplinirea sarcinilor, la fel ca şi revocarea pentru ingratitudine, nu opereazä de drept, fiind
necesară formularea unei acţiuni de către donator sau succesorii săi in drepturi, Tn termen de 3 ani de Ia data Ia care sarcina
trebuia executată. In consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă.
Varianta de răspuns de Ia Iitera B este, de asemenea, corectă, ad. 1033 C.civ. interzicând donaţile simulate sau fäcute
prin persoane interpuse, incheiate cu scopul eludării principiului revocabilitäţii donaţiilor intre soţi.
În tine, varianta de răspuns de Ia titera C este incorectă, intrucăt donaţiile indirecte nu sunt supuse dispoziţilor referitoare
Ia forma autenticä a contractului, indiferent de valoarea bunului ce constituie obiectul Iiberalitäţii (ad. 1011 alin. (2) C.civj.

I49. Răspuns: C (admitere INM şi in magistraturä, 2016)

Donaţia este un contract unilateral, adică este un contract care dă natere, in principiu. Ia obligaţi numai in sarcina uneia
dintre părţi, respectiv in sarcina donatorului, cu excepţia donaQei cu sarcinä, unde şi donatarului ři revin anumite ?ndatoriri.
in ceea ce priveşte obligaţiile donatorului, cu excepţia regulilor derogatorii impuse de caracterul gratuit al donavilor (în
privinţa garanţlei pentru evicţiune şi pentru vicii ascunse), contmctului de donaţie, fiind translativ de proprietate, i se aplicä
regulile de drept comun din materia vânzärfl (Fişe, 2019, p. 725).
Garanţia pentru evicţiune, ca regulă, nu este una dintre obligaţiile ce incumbă donatorului, cu toate acestea, dacă a
promis expres garanţia sau dacă evicţiunea decurge din fapta sa ori dintr-o imprejurare care afectează dreptul transmis. pe
 194 EXPLICAŢII DREPT CIVIL. IV, CONTRACTE SPECIALE

care a cunoscut-o şi nu a comunicat-o donatarului Ia momentul incheierh contractului, donatarul va putea trage Ia răspundere
pe donator pentru evicţiune [art. 1018 alin. (1) C.civ.J. Mai muIt. in cazul donaţiei cu sarcini. in Iimita valorh sarcinii, donatorul
răspunde pentru evicţiune intocmai ca vănzătorul [art. 1018 alin. (2) C.civ.].
Aceeaşi este şí situaţia garanţiei contra viciilor ascunse. regula este Iipsa răspunderfl donatorului [art. 1019 alin. (1)
C.civ.]. Totuşi, dacă a Cunoscut viciile ascunse şi nu Ie-a adus Ia cunostinţa donatarului Ia incheierea contractului, donatorul
va fi ţinut să repare prejudiciul cauzat prin aceste vicii [art. 1019 alin. (2) C.civj, iar in cazul donaţiei cu sarcini, in Iimita valorii
acesteia, donatorul răspunde pentru viciile ascunse intocmai ca şi vănzătorul [art. 1019 alin, (3) C.civ.].
Din expunerea de mai sus, reiese că primele două variante de răspuns A şi B sunt greşite.
Astfei cum am afirmat Ia ínceputul acestei note explicative, donaţia poate fi şi cu titlu oneros, dacä a fost prevăzută cu o
sarcină. In cazul neexecutării sarcinii de către donatar, atunci donatorul ori succesorfl săi in drepturi pot cere fie executarea
sarcinii, fie revocarea donaţiei (art. 1027 alin, (1) C.civ.j, acesta fiind unuI din cazurile de excepţie de Ia principiul irevocabilităţii
donaţiei. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera C este unica variantä corectă.

50. Răspuns: C ţprimire în proťesie — avocat definitiv, 2017)

Potrivit art. 1011 alin. (1) C.civ., donatia se încheie prin inscds autentic. sub sancţiunea nuhtăÜ abso/ute Aşadar. donaţia
incheialä de defunct printr-un inscris sub semnătură privatä este nulă absolut.
In schimb. dispoziţiile ad. 1010 C.civ. prevăd că o Iiberalitate poate fi confirmatä de către moştenitorii universali şi cu
titlu universal ai donatorului. după decesut acestuia. Astfel. prin transferul efectuat de moştenitori a sumei de bani donate
de defunct către donatar. a avut Ioc o confirmare a nulităţii absolute pentru Iipsa formei. !n această situaţie se consideră cä
aceştia au renunţat Ia posibilitatea invocării oricărui viciu de formă sau a oricăror alte motive de nulitale a donaţiei şi. pe cale
de consecinţä, donaţia va produce e(ecte. Aadar, instanţa va respinge acţiunea in constatarea nulităţií donaţiei, deci varianta
de răspuns de Ia Iitera A este greşitä,
Mnstenitorii pot, in schimb sň solinite instanţei aplicarea sancţiunii civile a reducţiunii Iiberalităţilor excesive. Astfel, dacă
donaţia fäcutä de ceI care a Iăsat moştenirea aduce atingere rezervei succesorale, in sensul că depăşeşte cotitatea disponibilá,
motenitorii rezervatari au dreptul să cearä desfiinţarea donaţiei ca urmare a reducţiunii Iiberalitäţilor excesive, in măsura
necesară reintregirü rezervei, In oonsecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă

j
51. Raspuns: C (admůtere JNM, 2014)
Darul manual este o varietate a contractului de donaţie, care presupune. pe Iăngă acordul de voinţe, şi o manifestare
exterioară constănd in tradiţiunea (predarea materială) a bunurilor mobile corporale de Ia donator Ia donatar, conform art 1011
alin. (4) teza a II-a C.civ Toate bunurile mobile corporale sunt susceptibile de transmitere prin dar manual. insă Iibertatea este
Iimitatä Ia valoarea de 25.000 Iei, conform art. 1011 alin. (4)(eza I C.civ. (a se vedea Fise. 2019. p. 710). Asadar, varianta de
răspuns de Ia Iitera C este coçectă şi, in mod evident variantele de răspuns A i B sunt gresite.
52. Răspuns: B, C (primire în profesie avocat detînitiv, 2016)
—

Darul manual poate avea ca obiect, conform art 1011 alin (4) C.civ, bunuri mobile corporale cu o valoare de pănă Ia
25000 Iei. Varianta de răspurl de Ia Iitera A este greşilă intrucăt nu orice bun mobil corporal care se incadrează in Iimita
vaioricä impusä de Iege poate face obiectul unui dar manual. Excepţie fac insă bunuri!e vfltoare, deoarece acestea nu sunt
susceptibile de traditiune. Prin urmare. contraclul de dar manual, fiind un contract real. predarea materială a bunului ţine de
esenţa contractului şi. in consccinţă, nu poate avea ca obiect bunuri viitoare, care nu există Ia momentul manifestärii acordului
dc voinţe.
Darul manual, ca orice donaţie, este supus condiţiilor de fond ale contractului de donaţie. Astfel, fiind o Iiberalitate intre
vii, trebuie ca părţile să aibă capacitate dea dispune şi dea primi, conform art 987 C.civ., să aibă o cauză Iicită şi să existe
intenţia dea dărui şi intenţia dea primi, Aşadar, varianta de räspuns de Ia Iitera B este corectă.
In cele din urmă, şi varianta de räspuns de Ia Iitera C este corectă, deoarece contractul de dar manual presupune, pe Iăngă
acordul de voinţe, şi predarea materială a bunurilor mobile, or, dacă bunul se află deja in posesia donatarului Ia momentul
manifestării acordului de voinţe a părţilor, putem conchŕde că tradiţiunea a fost deja efectuată,

I 53 Răspuns: A, C (primire in proťesie avocat sta giar, 2016)

—

ĺntre X. şi Y. s-a incheiat un contract de donaţie, ce are ca obiect o colecţie de bijuterfl in valoare de 500.000 euro, in
aceIaşi timp stipulăndu-se şi o sarcină in favoarea unui terţ (Z.), respectiv ca donatarul să plătească acestuia, timp de 4 ani,
căte 10.000 Iei Este vorba, aşadar, despre o donaţie cu sarcinä in favoarea unui terţ, un caz de stipulaţie pentru altul.
ln privinţa formei, dată fiind valoarea colecţiei de bijuterii, mai mare de 25.000 de Iei. si avănd in vedere că nu ne aflăm
nici in faţa unei donaţii indirecte sau a uneia deghizate. pärţile trebuie să incheie donaţia prin inscris autentic, sub sancţiunea
nulitălii absolute astfel cum prevede art. 1011 alin. (1) C.civ. Astfel, varianta de răspuns de la Iitera A este corectä.
In cazul in care donatarul (Y.) nu şi-arexecuta sarcina. Z fiind un terţfaţă de contractul de donaţie, ar putea solicita exclusiv
executarea obligaţiei [art. 1027 alin. (2) C.civ.1, nu şi desfiinţarea contractului. această sancţiune aplicăndu-se doar Ia solicitarea
donatorului sau succesorilor acestuia. potrivit art. 1027 alin. (1) c.civ. Aşadar, varianta de räspuns de Ia Iitera B este greşită.

4.
TEONA ELENA RÁOULESCU. TUOOR-VLĄD RÄDULEScu EXPLICAŢII 195

)n flne, fiind vorba despre incheierea unui contract de donaţie, acesta este. esenţialmente irevocabilä. Aceasta inseamnä
că irevocabilitatea constituie o condiţie de valabilitate a contractului de donaţie, orice clauză din contract care ar contraveni
acestui principiu ducănd Ia nulitatea absolutá a intregului act.
AstĺeI, este consíderată incompatibilă cu principiul irevocabilităţii donaţiei clauza prin care s-ar permite Iui X. să dispună in
viitor de colecţia de bijuterii, in cazul in care Y, ar muri fără sä fi dispus de aceasta (ad. 1015 alin. (2) Iit. d) C.civ], inserarea
unei astfel de clauze ducând la nulitatea absolută a donaţiei in sine, şi nu numai a respectivei dispoziţii contractuale, Din acest
motiv, şi varianta de răspuns de la litera C este corectă.

54. Răspuns: B, C (admitere în magistraturâ, august 2013)

Donaţia este un contract esenţialmente irevocabil. Irevocabililalea donaţiei este mai mult decăt un simplu efect aI contractului,
ea este o condiţie de valabilitate a acestui contract (irevocabilitate de gradul 11). Din acest motiv, potrivit art. 1015 alin. (1)
C.civ., este interzisă inserarea in contractul de donaţiei a oricárei clauze ce ar aduce atingere intenţiei de a gratifica. respectiv
care ar permite donatorului să revoce donaţia prin voinţa sa. Inserarea unei astfel de clauze are ca efect nulitatea absolută a
întregului contract, şi nu doar a clauzei respective [art. 1015 alin. (2) C.civ.].
Polrivit Iegii. sunt interzise, printre altele. urmätoarele clauze: care permit donatowlui să denunţe unilaleral contractul şi
care permit donatorului să dispună in viitor de bunul donat, chiar dacă donatorul moare fără sá li dispus de acel bun [art. 1015
alin. (2) lil, c) şi d) CcivJ. Aşadar, varianta de răspuns de la litera S este corectä,
Totuşi, nu este incompatibilă cu irevocabilitatea donaţiei clauza reĺeritoare la intoarcerea bunului donat, dar numai dacă
donatarul ar predeceda donatorului, ori dacă atăt donatarul, cât şi descendenţh săi ar predeceda donatorului [art. 1016 alin. (1)
C.civ1. AstfeL varianta de räspuns de la lileraAeste greşită, existănd posibilitatea intoarcerii convenţionale a bunurilor donate.
ĺn fine, de la principiul irevocabilităţii donaţiei, legea prevede şi excepţii: revocarea pentru neexecutarea sarcinii şi pentru
ingratitudine.
In situaţia in care donaţia a fost preväzută cu o sarcină in favoarea unui terţ, ne alläm in faţa unei slipulaţii pentru allul,
iar in caz de neexecutare de cätre donatar a obligaţiei stabilite, terţul beneficiar, nefiind parte Ia contract, nu poate cere decăl
executarea sarcinii, şi nicidecum revocarea donaţiei [art. 1027 alin. (2) C.civ], Aşadar varianta de răspuns de la Iitera C este
corectă,

55. Răspuns: s, c (admitere 1NM şi in magistraturâ, 2015)

lnlrebarea are in vedere cunoaşterea cazurilor de nulitate absolutä prevăzute de art. 1015 alin. (2) Cciv., care reprezintă
in fond sancţionarea unor clauze incompatibile cu principiul irevocabilităţii donaţiilor.
Varianla de răspuns de la litera A este greşilă. deoarece donaţia indirectä reprezintă o vańetate a contractului de donaţie,
care, conĺorm art 1011 alin. (2) C.civ este exceplată de la condiţia de formä prevâzută pentru donaţii, şi anume nu se cere
forma autentică pentru valabilitatea acesteia.
Variantele de răspuns B şi C sunt corecte. ln conformitate cu art. 1015 alin. (2) lit. b) C.civ., donaţia care impune plata
datoriilor pe care donatorul Ie-ar contracta in viitor, dacă valoarea maximă a acestora nu este determinată, este lovită de nulitate
absolută. Practic, o astfel de clauzä impiedică posibilitatea ca donatorul să revoce indirect donaţia prin impunerea pläţii unor
datorii în sarcina donatarului care pot ajunge pănă la valoarea bunului donat şi, in plus, prin impunerea unor astfel de plăţi.
acestea pot inlătura caracterul gratuit al contractului. De asemenea, art. 1015 alin. (2) Iit. d) C.civ. permite donatorului să continue
sä dispună, in viitor, de bunul donat, chiar dacă donatorul moare fără să Ii dispus de acel bun. De asemenea, dacă dreptul
dea dispune vizează doar o parte din bunurile donate, nulilatea operează numai in privinţa acestei părţi (Fişe. 2019, p. 719).

I 56. Räspuns: s, c (admitere INM, noiembrie 2019)

Codul civil romăn in vigoare recunoaşte doar două cazuri de revocare Iegală a contractului de donaţie. respectiv revocarea
pentru ingratitudine şi revocarea pentru neexecutarea sarcinii, codul civil de la 1864 a consacrat şi o a treia cauzä de revocare,
şi anume revocarea pentru survenienţä de copil, la care insä legiuitorul romăn actual a renunţat intrucăt afecta in mod grav
securilatea circuitului civiL Ţn Iegătură cu aplicarea in timp a dispoziţiilor referitoare la acest caz de revocare legală, art. 96
LPA dispune că prevederile art 829 C.civ. 1864 nu se aplicä in cazul in care copilul s-a născut după inlrarea in vigoare a
noului Cod civil. Rezultă că, in situaţia in care copilul s-a născut anterior datei de 1 octombrie 2011 şi sunt indeplinite condiţüle
Codului civil din 1864, donaţia s-a revocat de drept, iar efectele se pot produce şi in prezent, dat fiind termenul de 30 de ani in
care se poate intenta acţiune in restituire (FR. DEAK, L. MIHAI, R. PopEscu, op. ciL, vol. 111, 2018, p. 245, nota de subsol nr. 1).
Aşadar, naşterea unui copil al donatorului după intrarea in vigoare a Codului civil din 2009 nu va avea nicio consecinţă
asupra donaţiei incheiate de acesta din urmă, varianta de räspuns A fiind falsă.
cazurile de revocare a donaţiei pentru ingratitudine sunt Iimitaliv enumerate de art 1023 C.civ., legea sancţionănd, printre
altele. pe donatarul cara a atentat Ia viaţa donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, ştiind că alţii intenţionează să atenteze.
nu l-a înştiinţat pe donalor Iart 1023 lit. a) cciv.]. Prin urmare, constituie caz de revocare a donaţiei dacă donatarul ştia că
fratele său intenţionează să aten(eze la via(a unei persoane apropiate donatorului şi nu (-a Fnşliinţat pe acesta din urmă, astfel
că varianta de răspuns de la litera S este adevärată.
 -

196 EXPLICAŢiI DREPT CIVIL IV, CONTRACTE SPECIALE

n fine, neexecularea färä justđicare a sarclnllor Ia care s-a obllgat donatarul va putea avea ca efect revocarea donaţiei,
astfel cum se arată in mod expres in textul art. 1027 atin. (1> C.civ,, astfel că şi varianta de răspuns C este corectă.

I
57. Răspuns: B, C (primire in proťesie — avocat definitiv, 2014)
Intrebarea vizează eĺectele revocării peniru ingratitudine, atât efectele generale (intre pärţi) reglementate de art 1025 C.civ,
căt şi efectele speciale (faţä de terti) regtementate de art. 1026 C.civ Astfel, cnnform art 1025 alin. <2) C.civ., ca urmare a
revocärî, donatarul, este obligat, printre altele, şi la restituirea fructelor, incepănd cu data introducedi cererii de revocare, Aşadar,
varianta de răspuns dea itera B este cea corectă şi, in mod evident, varianta de răspuns de la IiteraAeste greşită.
In ceea ce priveIe efectele speciale reglementate de ad. 1026 c.civ., amintim faptul că in cazul bunurilor supuse unor
formalităţi de publicitate, revocarea pentru ingratitudine nu produce efecte faţă de terţi, cu condiţia ca terţul sá-şi fi înscris
dreptul dobăndit, anterior inregistrării cererii de revocare, in registrele de publicitate aferente Per a contrario, dacă bunul nu
este supus unor formalităţi de publicitate şi a fost dobăndit de un terţ de bună-credinţă printr-un act cu titlu oneros, efectul
şpecial aI revocării se va produce chiar şi in Iipsa unei astfel de inscrieri in registrele de publicitate aferente. Aşadar. varianta
de răspuns de Ia Iitera C este corectă.
58. Räspuns: A, C (pflmire în profesie avocat detinitiv, 2014)
—

Intre X. şi Y. s-a incheiat, in mod evident, un contract de donaţie (dar manual) avánd ca obiect o sumă hani, X. fiind donatorul,
iarY. donatarul. In acelasi timp, donaţia prevede şi o sarcinä, impusă de X. (dispunător) in favoarea Iui ‘1. (gratificat), respectiv
ca acesta din urmă să işi plătească studiile la o facultate privată. Tntrucăt Y, nu şi-a executat obligaţia asumată prin contraclul
de donaţie, eI investind în schimb banii intr-un autoturism, X. are dreptul, potrivit art 1027 alin (1) C civ,, să ceară instanţei
fie revocarea donaţiei (a darului manual), fle executarea sarcinii. Aşa hind, varianta de răspuns de Ia Iitera c este corectä.
Nu poate fi vorba despre rezoluţiunea darului manual, intrucăt in aceastä materie cauza de ineflcacitate care operea2ă
in temeiul Iegii, pentru neexecutarea sarcinii, este revocarea, iar nu rezoluţiunea, varianta de răspuns de Ia Iitera B flind, în
consecinţă, groitä.
In fine, varianta de răspuns de Ia Iiteĺa A este corectä, dacä avem n vedoro dispoziţiiie din materia imbogătirii fără justă
cauză, care stabUesc inadmisibilitatea acţiunii de ip rem verso dacä solvensul arc Ia indemánă o altă acţiune pentru a obţine
ceea ce ií este datoraL (ad. 1348 C.civ ). cum Iegea ii pune ia indemănă donatorului posibilitatea dea se adresa instanţei cu
o acţiune in revocarea donaţiei pentru neexecutarea sarcínii. o cvcntuolă acţlunc bazată pc îmbogăţire fără justă cauză ar fi
respinsă ca inadmisibilă, din cauza caracterului ei subsidiar. preväzut de dispozţiiIe art. 1348 C.civ.
59. Räspuns: B (prîmire în proťesie avocat deťinitiv, august 2019)
—

Contractul de donaţie incheiat intre X, în calitate de donalor, şi ‘1, in Lalitate de donatar, conţine şi o sarcină stipulată in
favoarea unui terţ, respectiv în favoaroa lui Z, ncpotul donatorului singurul rnotenitor aI acestuia.
Faţă de imprejurarea că donatarul nu a respectat sarcina impusă de donator, Z va putea să solicite, in dubla sa calitate,
de terţ beneficiar, dar şi de succesor aI Iui X, atăt revocarea donaţiei, cât şi executarea sarcinii, astfet cum prevede in mod
expres art 1027 c.civ.
ln cnnsecinţă, varianta de răspuns A este ĺalsă, Z având dreptul dea solicita şi revocarea donaţiei, nu numai oxecutarea
sarcinii [art. 1027 alin. (1) C.civ], în timp ce varianta de răspuns B este cea corectă.
In ceea ce privsste ipoleza de la Iitera c, aceasta este, de asemenea. ĺalsä, Z neavând Ia indemănă vreo acţiune in
daune-interese contra Iui Y

I 60. Räspuns: A, C (primire în profesie — avocat sta yiar, martie 2019)

Dreptul Ia ac(iunea in revocarea donaţiei pentru ingratiludine se prescrie in termen de un an din ziua in care donatorul a
ştiut că donatarul a sävărşit fapta de ingratitudine [art. 1024 alin. (1)C.civ.]. in cazul nostru, de Ia 20.122017. In consecinţă,
dreptul Ia acţiune se va prescrie la data de 20.12.2018,
Calitate procesuală in acţiunea ĺn revocarea donaţiei pentru ingratitudine au numai donatorul (activă) şi donatarul (pasivä).
Dacă donatarul decedează după introducerea cererii in revocare, acţiunea va fi continuată impotriva moştenitorilor acestuia
[art. 1024 alin. (2) C.civ.], iaracţiunea pornită de donatorva putea fi continuată de moştenitorii acestuia [ad. 1024 alin. (4)C.civ.].
Insă, existä şi două excepţii de Ia reguia conform căreia calitatea procesuală activă revine exclusiv donatorului, şi anume
siluaţiile prevăzute de art 1024 alin. (3) C.civ.: a) dacă donatorul a decedat in termenut de prescripţie de un an, fără a-I ieńa
pe donatar şi b) dacä donatorul a decedat färă a cunoate cauza de revocare acţiunea. În ambele aceste cazuri, acţiunea va
putea fi pornită de moştenitorii donatorului.
În consecinţă, variantele de răspuns de Ia Iiterele A şi C sunt corecte, varianta de răspuns de Ia Iitera B fIind greşită

I61. Răspuns: C (primire în profesie avocat stayiar, august 2019)

—

Prin stingerea, prin plată, a datoriei personale pe care R o avea faţă de C, P a ĺácut in realitate o donaţie soţiei sale, cu atât
mai mult cu cât şi aceasta avea cunoştinţă de gestul soţului În consecinţă. după momentul separăńi in fapta celor doi soţi. dar
numai pe perioada căsătodei, P va putea obţine restituirea sumei numai de Ia R, prin revocarea donaţiei fäcute.
TEONA EŁENA RĂDULESCU, TUO0R-VLAO RĂQuLEScU EXPLICAŢII 197

Tn cauză nu se poate pune problema unei plăţi nedatorate, întrucăt plata a fost făcută pentru stingerea unei datorii existente,
după cum P nu va putea obţine de Ia R restituirea sumei in temeiul imbogăţirii färä justă cauzä, imbogăţirea soţiei fiind in acest
caz justificată, in temeiul art 1346 Iit. c) teza flnală Cciv.
In consecinţă, singura varianta ccrectä de răspuns este cea de Ia Iitera C

§3. Contractul de locatiune

62. Răspuns: A, C (primire in profesie avncat sta giar, 2015)

—

ntrebarea vizează obligaţia de garanţie pe care Iocatorul o are faţă de Iocatar, decurgánd din incheierea contractului de
Iocaţiune. Din interpretarea art 1789 şi urm. C.civ. rezultă căin sarcina iocalomlui se nasc patru obligaţii de garanţie: a)garanţia
pentru viciile bunului dat in Iocaţiune (care include garanţia pentru viciile ascunse şi garanţia pentru viciile aparente); b) garanţia
pentru calitatea Iucrului dat in Iocaţiune; c) garanţia pentru tulburările de fapt; d) garanţia pentru tulburările de drept.
ln privinţa garanţiei pentru viciile aparenle. in pńncipiu. Iocatorul va răspunde numai dacă ele existau Ia momentul incheierii
contractului şi Iocatarul Ie-a comunicat cu ocazia predării bunului [art. 1790 alin. (2) teza I C.civ]. Locatorul va datora totuşi
despägubiri pentru acele vicii aparente care prejudiciază viaţa, sănătatea şi integritatea ccrpomlă a Iocatarului, chiar dacă acesta
nu Ie-a comunicat cu ocazia predării bunului. conform art 1790 alin. (2> teza flnală C.civ, Din aceste considerente, varianta de
răspuns de Ia Iitera B este greşită, in timp ce ultima variantă de räspuns de Ia Iitera C este corectă.
Căt priveşte garanţia contra tulburărilor de fapt, Iocatorul. ca regulă, nu răspunde pentru acelea cauzate de fapta unui terţ
care nu pretinde vreun drept asupra Iucrului (art 1793 teza I C.civ.); in acest caz. locatarul are Ia indemănă o acţiune posesorie,
in condiţflle art 949 alin. (2) Cdv. Prin excepţie, Iocatorul va garanta pentru tulburärile de fapt cauzate de terţi, incepute inaintea
predării bunului şi care iI impiedică pe Iocatarsăil preia (art. 1793 teza a II-a C.civ.) (Fişe, 2019. p. 738-739), imprejurare care
face ca varianta de răspuns de Ia Iitera A să He, Ia răndul ei, corectä.

I 63. Răspuns: A, B (admitere NM şi în magistraturä, 2014)

Varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă, intrucăt, in Iipsă de uzanţe şi de stipulaţie contrarä, chiria se pläteşte,
conform art. 1797 alin. (2) Iit. c) C.civ., in prima zi lucrátoare a fiecărui trimestru, dacă durata Iocaţiunü este de ceI puţin un an.
Pentru situaţia in care durata contractului nu depăşeşte o Iună, chińa se pläteşte in avans pentru toatä durata contractului,
potrivit art. 1797 alin. (2) Iit. a) C.civ. Aşadar, varianta de răspuns de la Iitera B este corectă.
Dacă durata Iocaţiunii este mai mare de o Iună, dar mai mică de un an, chiria se va pläti in prima zi Iucrätoare a fiecărei Iuni,
potrivit ad. 1797 alin. (2) Iit. b), şi nu in ultima zi Iucrätoare a Iunii, cum greşit este menţionat in varianta de răspuns de Ia Iitera C.

I 64. Răspuns: B, c (primire în proŕesie avocat sta giar, martie 2019)

—

Varianta de răspuns de Ia literaAeste incorectă, intrucăt in cazul contractului de vănzare. preţuI constă numai intr-o sumă de
bani [art. 1660 alin. (1) C.civ.j, in caz contrar nemairiind in faţa unui contract de vănzare, ci a unuia de schimb, Spre deosebire
de contractul de vănzare. preţuI intr-un contract de locaţiune (chiria) poate fi stabilit atăt in bani, căt i in orice alte bunuri ori
prestaţii [art. 1780 alin. (1) C.civ.], exprimarea in bani a chiriei neflind de esenţa contractului de Iocaţiune.
Căt priveşte incapacităţile dea incheia aceste două contracte, dispoziţiile referitoare Ia funcţíonarii publici. judecătorii sindici
şi practicienii in insolvenţă din materia vănzării, sunt aplicabile in mod corespunzător şi Ia contractul de Iocaţiune [art. 1784
alin. (2) C.civ. coroborat cu art. 1653 c.civ.1, astĺel că varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectä.
Corectă este şi varianta de răspuns de Ia Iitera C, intrucát nici vánzătorul şi nici Iocatorul nu sunt răspunzători pentru viciile
care erau aparente Ia data incheierii contractului şi pe care Iocatarul nu Ie-a reclamat fără intärziere [art. 1790 alin, (2) Cciv).

I 65. Răspuns: c (primire in proťesie avocat stagiar, 2013)

—

Tntrebarea urmăreşte veriĺicarea anumitor aspecte din materia contractului de Iocaţiune, referitoare Ia obligaţia de garanţie
ce ii revine Iocatorului şi Ia caracterele juridice ale contractului.
Astfel, conform dispoziţiilorart. 1789 C.civ., Iocatorul are obligaţia dea asigura Iocatarului Iiniştita şi utila folosinţă a bunului
pe tot timpul Iocaţiunii. Această obligaţie include, printre altele, şi obligaţia de garanţie pentru tulburările de fapt şi pentru cele
de drept, Dacă in privinţa celei dintăi, Iocalorul nu are, ca reguiä, nicio obligaţie, in ceea ce priveşte garanţia pentru tulburăríle
de drept aceasta este datorată impotriva oricărui terţ care pretinde un drept asupra bunului dat in Iocaţiune, chiar in Iipsa unei
tulburări de fapt din partea terţului [art. 1794 alin. (1) teza I C.civj. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşitä,
Iocatorul fiind ţinut să iI garanteze pe ocatar de tulburarea cauzată prin fapta unui terţ care pretinde un drept asupra bunului
dat in Iocaţiune.
Contractul de Iocaţiune nu este un act incheiat intuitu personae. Aşadar, moartea Iocatomlui sau cea a Iocatarului, nu are
niciun efect asupra eficacităţii contractului, astfel cum precizează in mod expres şi Iegiuitorul, in art. 1820 alin. (1) C.civ. Cu
toate acestea, in cazul Iocaţiunii cu durată determinată, moştenitorh locatarului pot denunţa contractul in termen de 60 de zile
1 93 EXPIJCAŢII DREPT CIVIL. IV. CONTRACTE SPECIĂLE

de Ia data Ia care au uat cunoştinţă de moartea Iocatarului şi de existenţa Iocajiunii [ad. 1820 alin. (2) C.civ.J. Prin urmare, şi
varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşitä.
Tn fine, in privinţa caracterului de titlu executoriu aI contractului de Iocaţiune, trebuie avute Tn vedere, pe de o parte, dispoziţüle
art, 1798 C.civ., potrivit cărora contractul de locaţiune incheiat prin inscris sub semnăturä privată şi înregistrat Ia organele
fiscale, precum şi cel incheiat in formä autenticä, constituie titlu executoriu pentru plala chiriei, iar, pe de altă parte, cele ale
art. 1809 alin. <2) C.civ., care stabilesc acelasi caracter Tn privinţa contractului de Iocaţiune, incheiat pe duratä determinatä,
prin act autentic sau prin înscris sub semnätură privatä şi înregistrat Ia organele fiscale, in privinţa obligaUei de restituire a
bunului. Aşadar, varianta de răspuns dea Iitera C este corectä.

66. Răspuns: B, C (primire În profesie avocat sta giar, 2017)

—

Potrivit art. 1810 alin. (1) şi (2) C.civ., dacă, după implinirea termenului, Iocatarul continuä sä deţină bunul şi sä işi îndeplineascä
obligaţiile fără vreo impotrivire din partea Iocatorului, se considerä încheiată o nouă locaţiune, pe perioadă nedeterminată (in
lipsa unei dispoziţii contrare a Iegii sau a convenţiei părţilor), in condiţiile celei vechi. inclusiv in privinţa garanţiilor.
In speţa datä a operat tacita relocaţiune, incheindu-se un nou contract, pe duratä nedeterminatä, Iocatorul avănd obligaţia
dea asigura in continuare folosinţa bunului, iar Iocatarul având obligaţia dea achita chiria Tn condiţiile stabilite iniţiaL În acest
caz, dacă Iocatorul interzice Iocatarului accesul in imobil prin schimbarea incuietorilor, acesta din urmă poate fie să introducă
o acţiune personalä, bazată pe contract prin care să ceară obligarea Iocalorului Ia respectarea obligaţiilnr sale decurgând din
Iocaţiune, fie să solicite rezilierea, cu daune-interese, a contractului de inchiriere, în temeiul art. 1817 Cciv,
Variantele de räspuns B şi C sunt, în consecinţă, corecte,
Varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită, întrucăt dispoziţhle art. 950 alin. (2) Cciv. interzic introducerea acţiunii
posesorii contra persoanei ĺaţă de care existä obligaţia de restituire a buiiului (iii cazul dat, esle inlerzisă ĺoriiiularea unei
acţiuni posesorii de către Iocatar împotriva Iocatorului).

I 67. Räspuns; B, C (primire în profesie avocat stagiar, 2016)

—

Contractul de Iocaţiune este un contract esenţia!mente temporar, nefiind posibilä incheierea unei Iocaţiuni perpetue (cunoscute
în vechiul drept sub denumirea de emfteoze ori embabc), Iegea Iimitănd durata maximä a convenţiei Ia 49 de ani (art, 1783
Cciv.). Dacă totusi pärţile preväd in contract o duratä mai mare, sancţiunea nu va fi nulitatoa (absolutä sau relativä a ccntractului)
şi reducerea, de drept a termenului Ia 49 de ani, Prin urmare, varianta de räspuns de Ia Iitera Aeste greşită. Modalitatea prin
care Iegiuitorul a inţeles să intervină în convenţia pärţilor poate fi privitä intr-adevärca o excepţie de Ia principiul forţei obligatorii
a contractului, astfel că varianta de räspuns de la Iitera C este corectă
Cât privesie regulile aplicabile contractului de Iocaţiune incheiat pentru o astfel de durată, trebuie avute in vedere dispoziţiile
art. 1784 alin. (3) Cciv. conĺorm cărora persoanele care au capacitatea de a incheia doar acte de administrare vor putea
încheia o Iocaţiune pentru o durată de maximum 5 ani; cu alte cuvinte, dacä durata Iocaţiunii depäşeşte 5 ani, pärţile trebuie să
aibă capacitate deplinä de exerciţiu, o astfel de Iocaţiune fiind considerată un act juridic de dispoziţie (Fişe, 2019, p. 733). Din
aceste motive, varianta de räspuns de Ia Iitera B este, de asemenea, corectă.

68. Răspuns: A, c (admitere INM, noiembrie 2019)

Obligaţiile Iocalarului sunt stabilite de dispoziţflle art. 1796 C.civ., ele fiind urmäĹoarele obligaţia dea Iua in primire bunul
dat in Iocaţiune obligaţia dea plăti chiria în cuantumul şi Ia termenul stabilit în contract obligaţia dea folosi bunul cu prudenţă
şi diligenţä şi cea de restituirea bunului Ia incetarea, din orice cauzä, a contractului de Iocaţiune.
Astfel, obligaţia de restituire a bunului presupune predarea bunului către Iocator in starea in care I-a primit în afarä de
ceea cea pierit sau s-a deteriorat din cauza vechimii, potrivit art 1821 alin. (1) c.civ, Tn consecinţä, varianta de räspuns A
este adevărată.
In privinţa sublocaţiunii sau a cesiunii de contract, Iocatarul poate sä Ie incheie atăta vreme căt nu i s-a interzis in mod
expres de cätre Iocator (art. 1805 teza I C.civ.), astfel cä varianta de răspuns B este falsă.
In hne, in privinţa reparaţiilor de intreţinere curentă, ele sunt in sarcina Iocatarului, in Iipsä de stipulaţie contrarä (art, 1802
cciv), astfel cä şi varianta de räspuns c este adevăratä,

I 69. Räspuns: B (primire in proťesie avocat defÎnitiv, august 2019)

—

Desfiinţarea titlului Iocatorului reprezintă, alături de denunţarea contractului, rezilierea, imposibilitatea folosirii bunului şi
moartea Iocatorului sau a Iocatarului (in condiţiile art. 1820 Cciv), o cauzä de incetare (de drept) a contractului de Iocaţiune.
cu toate acestea, se aratä in alin. (2) aI art 1819 c.civ., Iocaţíunea va continua să producă efecte şi după desfiinţarea
titlului Iocatoruluipe durata stipulată de părţi, fără a se depăşi un an de Ia data desfünţărü titlului IocatorutuĄ insä numai dacä
Iocatarul a fost de bună-credinţă Ia încheierea Iocaţiunü.
Aplicănd aceste dispozii legale ipotezei date, se poate concluziona că Iocaţiunea va produce efecte doar timp de un an
de Ia momentul rămănerii definitive a hDtărării de admiterea acţiunii in revendicare, şi anume 12.09.2017, astfel că varianta
de räspuns B este corectă, varianta de răspuns C fiind, evident, greşitä.
TEONA ELENA RĂDULESCU, TUDOR-VLAD RĂDULESCU EXPLICAţII 199

În privinţa imbunătăţirilor aduse imobilului, Codul civil recunoaşte Iocatarului un drept de retenţie pânä la despăgubirea sa
de către Iocatar, dar numai dacă respectivele îmbunätăţiri au fost făcute cu acordul Iocatorului Ĺart 1823 alin. (3) C.civj. Prin
urmare, varianta de răspuns A este falsă.

70. Răspuns: B (primire în profesie avacat dehnitiv, 2016)

—

Intre X., minorin vârstă de 16 ani (avănd deci capacitate restrănsă de exerciţiu), şi Y, s-a încheiat un contract de Iocaţiune
cu privire Ia un bun mobil, pentru o perioadä de 1 an şi 2 Iuni.
Pentru a răspunde Ia problema posibilităţii unui minor cu capacitate de exerciţiu restrănsă de a încheia un contract de
Iocaţiune, trebuie sä avem în vedere dispoziţiile art. 1784 alin. (3) Cciv., potrivit cărora Iocaţiuniie incheíate de persoanete care,
potrivit iegii, nu pot face decăt acte de administrare nu vor depăşi 5 ant Aşa fiind, dacă durata Iocaţiunii este mai mică sau
egală cu 5 ani, contractul va putea fi incheiat in mod valabil (dacä nu intervin alte cauze de nulitate, bineinţeles) de un minor cu
capacitate restrănsä de exerciţiu. actul fiind considerat de Iegiuitor unuI de administrare; dacă insă Iocaţiunea depăşeşte 5 ani.
actul este văzut ca un act de dispoziţie. pentru incheierea căruia este necesară incuviinţarea ocrotitowlui Iegal şi autorizarea
instanţei de tutelă, potrivit art 41 alin. (2) C.civ.
Aplicănd aceste reguli Ia speţa dată, observăm că durata IocaţiunH incheiate de )C este mai mică de 5 ani (de un an şi
2 Iuni), astfel incăt nu se pune problema nulităţii relative din cauza neindeplinirii cerinţelor Iegale privind capacitatea de exerciţiU
a Iocatorului.
Pe de altă parte insă, având in vedere că Iocaţiunea este un act de administrare, cu tiĺlu oneros, bilateral şi comutativ,
dacă sunt indeplinite cerinţele Ieziunii, se va putea cere anularea contractului pentru acest viciu de consimţămănt, astfel că
varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă.
În privinţa sublocaţiunii, art 1805 alin. (1) teza finală C,civ, conţine o normă derogatoriein cazul in care obiectul contractului
iI constituie un bun mobil. Astfel, conform dispoziţiei rnenţionate anterior, dacä bunul este mobil sublocaţiunea (ori cesiunea)
nu este permisă decât cu acordul scris aI Iocatorului. In consecinţă, pentrU a incheia o sublocaţiune cu privire Ia un bun mobil
nu este suficient ca Iocatarului să nu ii fi fost interzis această facultate in mod expres, ci este necesar să existe acordul scris
aI Iocatorului. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită.

I 71. Răspuns: C (primire în profesie avocat dofinitiv, 2016)

—

Contractul de Iocaţiune incheiat intre X. şi Y, cu privire Ia un caI va deveni opozabil dobănditorului calului (Z.) intr-unul din
modurile preväzute de art. 1811 C.civ. Astfel, in funcţie de natura bunului (caIUI fiind bun mobil) şi de necesitatea sau nu a
indeptinirii anumitor formalităţi pentru opozabilitatea Iocaţiunii avănd ca obiect un cal, aplicabile sunt dispoziţiile art 1811 Iit. d)
C.civ., potrivit cärora contractUl de Iocaţiune este opozabil dobánditorului dacă Ia data instrăinării bunul se aHa in folosinţa
Iocatarului. Or, astfel cum rezultă din datele speţei, Y. avea detenţia bunului şi folosinţa sa Ia momentut transmiterii proprietăţii
asupra calului de Ia X. Ia Z., prin urmare, contractul de Iocaţiune este opozabil Iui Z., varianta de răspuns de Ia Iitera A fiind greşitä.
în privinţa răspunderî pentru prejudiciul cauzat jocheului, vor fi avute in vedere dispoziţiile din materia răspunderii delictuale
pentru prejudiciile cauzate de animale, care preväd că proprietaruí unui anima/ sau ceí ce se serveşte de el răspunde, independent
de orice cuipä, de pmjudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa (ad. 1375 C.civ.).
Asa fiind, răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale revine persoanei care, Ia data cauzării prejudiciului, deţinea
paza juridică a animalului, Paza juridică presupune dreptul pe care iI are o persoană de a se folosi, in interes propriu, de
animatul respectiv, ceea ce înseamnă prerogativa de control şi de supraveghere exercitată asupra animalului, care ii revine.
spre exemplu, proprietarului, uzufwctuamlui, dar şi Iocatowlui, acesta folosindu-se de bun in interes propriu (Fişe, 2019, p. 512).
In consecinţă. ceI care va avea obligaţia de despăgubire a jocheutui va fi Y., şi nu Z., acesta din urmă neavând paza juridică a
calUlui, chiar dacă are calitatea de proprietar Varianta de răspuns de Ia Iitera B este. deci, greşită.
Varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă exprimând, in fapt, ideea unei tacite relocaţiuni. astfel cum este dehnitä de
art. 1810 C.civ. Astfel, dacă după implinirea termenului de Iocaţiune. Y. continuă sä deţinä şi sä folosească calul, precum şi să
işi indeplinească obligaţîle phncipale (spre exemplu. plata chiriei), iar noul Iocator nu se opune (continuánd. spre exemplu. să
incaseze chiria de Ia Iocatar), sunt incidente dispoziţiile privind tacita relocaţiune.
Tacita retocaţiune nu constituie insă o prelungire a contractului de Iocaţiune iniţial, ci reprezintă un nou contract de Iocaţiune.
încheiat in condiţiile celei vechi, dar pe durată nedeterminată. in Iipsa stipulaţiei contrare a pärţilor (Fişe. 2019, p. 745).

72. Răspuns: A (admítere in magistraturä, august 2013)

Intrebarea urmăreşte să puncteze, pe de o parte, capacitatea necesarä pentru incheierea unui contract de Iocaţiune. iar.
pe de altă parte. raportul dintre cesiunea unei Iocaţiuni şi contractUl de sublocaţiune.
În ceea ce priveste capacitatea cerută pentru a incheia un contract de Iocaţiune. art. 1784 alin. (3) C.civ, instituie o incapacitate
in privinţa contractelorde Iocaţiuneincheiate pe o perioadă mai mare de 5 ani. Astfel, potrivit dispoziţiei menţionate, Iocaţiunile
incheiate de persoanele care, potrivit Iegii, nu pot face decăt acte de administrare nu vor depăşi 5 ani. Deci, pentru Iocaţiunea
incheială pentru o durată mai mare de 5 ani, părţile trebuie sä aibă capacitate deplină de exerciţiu, o astfel de Iocaţiune fiind
 200 EXPLiCAŢII DREPT CIVIL IV CONTRACTE SPECIALE

considerată un act juridic de dispoziţie, iar pentru Iocaţiunile încheiate pe perioade mai mici sau egale cu 5 ani, Iocatorul şi
Iocatarul pot avea capacitate restrănsă de exerciţiu, atâta vreme căt actul incheiat nu ii prejudiciază (Fişe, 2019, p. 733). Prin
urmare, varianta de räspuns de la Iitera C este greşită, intrucăt in cazul in care Iocaţiunea se incheie de o persoanä care nu
poate face decăt acte de admir.istrare, Iocaţiunea nu poate depäşi 5 ani, şi nu 3 ani, Cum se menţioneazä in varianlă.
Pentru a rezolva in mod corect celelalte douá variante de räspuns rămase. trebuie făcută distincţia in sublocaţiune si
cesiunea Iocaţiunii (care este, in realita!e. O cesiune de contract). Aşadar. sublocaţiunea este un contract de Iocaţiune distinct.
incheiat intre locatarul principal şi un terţ sublocatar Locatarul iniţial continuä să răspundä ĺaţă de locator, chiar dacă, Ia rándul
său, a devenit Iocatorul sublocatarului său. Cesiunea IocaţiunU, pe de altă pade, nu este un nou contracl de locaţiune, ci este
o operaţiune juridică prin care se realizează substituirea unui terţin rapodurile näscute din contractul de Iocaţiune preexistent
[art 1315 alin. (1) C.civ], cu o partícularitate, deoarece consimţämăntul cocontractantului (cedat, in speţă, aI Iocatorului) este
nu numai prealabil, ci şi tacit (Fişe, 2019, p 744). Intrucăt Iocaţiunea, ca regulä, nu este incheiată intuiiu personae, Iocatarul
poate, dacă această facultate nu i-a fost interzisă in mod expres, he sä incheie o sublocaţiune, fle să cedeze contractul său
de locaţiune. Dacă insä o astfel de interdicţie există, trebuie să avem in vedere cu privire Ia ce contract opereazä aceastä
interdicţie. Astfel, dacă Iocatarului i-a fost interzisä sublocaţiunea, a foMiori (cu atât mai multă putere) ii este interzisä şi cesiunea
contractului; dacă insă i s-a interzis numai cesiunea contractului, Iocatarul va putea incheia un contract de sublocaţiune, ce
are efecte mai puţin grave asupra raporturilor sale cu Iocatorul iniţial.
Faţă de aceste aspecte, singurul răspuns corect este ceI de Ia varianta A.

73. Räspuns: B, C (admitere 1NM, 2013)

Locaţiunea, Ca regulă, nu este incheiatá intuítu personae, aa incăt Iocatarul poate, dacă această facultate nu i-a fost
expres interzisă, fIe să încheie o sublocaţiune, prin care transmite dreptul säu de ĺolosinţă, in întregime sau in parte, unei afle
persoane, fIe să cedeze Iocaţiunea, in tot sau in parle. altei persoane Ąmintim faptul că sublocaţiunea este un contract de
Iocaţiune distincl, incheiat intre Iocatarul píincipal şi un terţ sublocatar, spre deosebire de cedarea sau cesiunea contractului
de Iocaţiune care reprezintă doar o operaţiune juridică prin care se realizează substituirea unui terţ in rapoMurile născute din
contraçtul de Iocaţiune preexistent, fără a li un nou contract de Iocaţiune (Fíşe, 2019, p. 7Ą3-744).
Potrivit ad. 1806 alin. (1) C civ., interdicţia dea inCheia o sublocaţiune o include şi pe aceea dea ceda Iocaţiunea. Aşadar,
varianta dc răspun5 de Ia Iitera B este corectä si, în mod evident, varianta de räspuns de Ia Iilera A este tjíeiI
Varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă, intrucát art. 1812 alin. (1) C.civ, prevede expres posibilitatea părţilor dea
stabili prin contractul de Iocaţiune ca in cazul instrăinäri bunului inchiriat, să inceteze şi Contractul de Iucaţiune

74. Räspuns: A (admitere in magistraturä, iunie 2019)

Locaţiunea, Ca regulă, nu esle incheiaţă IIiIuiiu şJ&?suJIa&, aşaiiuăt Ioçata,uI poale, dacă această façuitate nu i-a fost interzisă
in mod expres (ad. 1805 teza I C.civ), fIe să incheie o sublocaţiune. totală sau parţială (dreptul de folosinţă aI ocatarului se
transmite, in intregime sau numai in pade, unei aIIe persoane), fie să cedeze Iocaţiunea, in tot sau in pade, unei alte persoane.
Potrivit arl. 1806 Cciv., interdicţia de a incheia o sublocaţiune o include si pe aceea de a ceda Iocaţiunea, in timp ce
interdicţia dea ceda Iocaţiunea nu o include pe aceea dea incheia o sublocaţiune (Fişe, 2019, p. 743).
n flne, in ceea ce priveşte sublocatjunoa bunurilcr mobile, pe Iăngă condiţia de a nu fi interzisä în mod expres de locator,
mai trebuie indeplinitä i cea referitoare Ia acordul scris aI Iocatorului (art. 1805 teza tinalä C.civ.),
Faţă de explicaţiile arătate mai sus, putem concluziona că singura variantä corectă de răspuns este cea de Ia Iitera A,
celclaltc două ipotcze tiind, ovidcnt, false.

I 75. Răspuns: A (primire În profesie avocat stagiar, 2017)

—

ĺn speţa dată se pune problema, pe de o parte, a supravieţuirii contractului de Iocaţiune in caz de instrăinare, precum şi
a opozabilitáţii contractului faţă de dobănditorul bunului ce face obiectul locaţiunii, iar, pe de altä parte. a raporturilor juridice
existente intre Iocator, Iocatar şi sublocatar, in situaţia unei sublocaţiuni.
Răspunsul Ia prima problemä este dat de ań. 1811 C.civ., care, cu referire Ia bunurile imobile, distinge după cum acestea
sunt sau nu inscrise in cartea funciară. Aşadar, dacă bunut dat in Iocaţiune esĺe instrăinat. dreptul Iocatarului este opozabil
dobănditorului. in cazul imobilelor inscrise in cartea funciară. dacă Iocaţiunea a fost notată in cartea funciară, iar in cazul imobileIor
neinscrise in cartea funciară, dacă data certă a Iocaţiunfl este anterioară datei cede a insträinärii [art. 1811 Iit. a) şi b) C.civ.].
n plus, trebuie să avem in vedere şi dispoziţiile ad. 1812 alin. (1) C.civ., potrivitcärora dacă păąile convin astfel, Iocaţiunea
incetează in cazul instrăinării bunului dat in Iocaţiune. Deci, in caz de instrăinare a bunului dat in locaţiune, locaţiunea nu
incetează, in Iipsa unei inţelegeri a pärţilor in acest sens, dobănditorului Iiindu-i opozabilä Iocaţiunea în condiţiile arătate in
art. 1811 C.civ. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă, faţă de textele de lege indicate in paragrafele
anterioare.
Odată insträinat imobilul, ca principiu, dobănditoml se subrogă in toate drepturile şi obligaţiile pe care Ie avea Iocatorul
[art. 1813 alin. (1) C.civ.]. Prin urmare, T, se va subroga in drepturile Iui X., avánd, in principiu, o acţiune directă impotriva Iui Z.

L
TEONA ELENA RĂDULESCU, TUDOR-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII 201

(sublocatar) pentru neplata chiriei de Către ‘Ľ., dar până Ia concurenţa chiriei pe care i D datorează Iui Y. (Iocatarul principal)
[art. 1807 alin. (1) C.civ1, Cu toate acestea, pentru cäin speţä este vorba despre chirii care erau restante Ia momentulinsträinării,
pe care ‚Ľ.i Ie datora Iui X., acesta din urmă păstrează dreptul de a acţiona in instanţă pe 1., pentru chiriile datorate Iui Y.,
T, putând acţiona impotriva Iui i numai pentru chiriile devenite restante după instrăinarea bunului,
Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera B ar fi fost corectă dacă ar fi prevăzut că in contul chiriilor restante, datorate
de Y, la data instrăinärii imobilului, X. (şi nu 1) va putea cere Iui i chiria pe care acesta o datoreazä Iui ‘Ľ.
In fine, varianta de răspuns de Ia Iitera C este, de asemenea, greşită, intrucát, printr-o interpretare folosind argumentul per
a contranb a art 1815 C.civ., rezultă cä plata anticipatä a chiriei poate fi opusă dobănditorului dacă cesiunea a fost cunoscută
de acesta pe altă cale decăt prin indeplinirea formalităţilor de publicitate prevăzute de lege pentru bunul respectiv; or, cum
dDbănditorul T. a cunoscut despre plata anticipată a chiriei prin chiar contractul prin care a dobândit imobiluluL acestuía ii va
putea Ii opusă de cätre'Ľ. plata anticipatä a chiriei.

76. Răspuns: C (admitere INM şi &‚ mayistraturä, 2015)

Insträinarea bunuluí dat in Iocaliune reprezintä un caz de incelare a contraclului, numai dacă pălile au convenit expres
acest fapt [art. 1812 alin. (1) C.civ.]. Prin urmare, varianta de răspuns de la Iitera B este greşitä, regula enunţată mai sus
necunoscănd vreo excepţie in cazul Iocaţiunii bunurilor mobile incheiată pe o durată de cel mult un an.
Locaţiunea, chiar dacä inceteazä in acest mod, rămáne totuşi opo2abilă dobănditorului pentru un termen de două ori
mai mare decât termenul de preaviz aplicat notificării denunţării contractului, chiar şi după ce Iocatarul a íost notificat despre
instrăinare[art. 1812 alin. (2)C.civ.]. Dacă bunul dat in Iocaţiune este instrăinat, iar părţile nu au convenit incetarea contractului
din această cauză, Iocaţiunea este opozabilă dobănditorului, in cazul imobilelor neinscrise in cartea funciară. dacă data certă
a Iocaţiunii este anterioară datei carte a instrăinärii, iar in cazul imobilelor inscrise in cartea ĺunciară. dacă Iocaţiunea a fost
notată in cartea funciară. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectä.
Prin instrăinarea bunului datin Iocaţiune, dobănditorul se subrogă in toate drepturile si obligaţiiIe Iocatorului. având dreptul
sâ incaseze chiria [art. 1813 alin. (1) C.civ.]; cu toate acestea, Iocatorul iniţial rămăne răspunzătorfaţä de Iocatar pentru toate
prejudicüle cauzate Iocatarului anterior instrăinărfl [art. 1813 alin. (2) C.civ.1. In consecinţâ, varianta de răspuns de Ia Iitera A.
care prevede cä dobănditorul devine răspunzätorşi pentru prejudichle cauzate Iocalarului anterior insträinări, dacälocaţiunea
ii este opozabilă. este greşită, răspunderea pentru aceste prejudicii aparţinănd Iocatorului iniţial. astfel cum am arâtat anterior

77. Răspuns: B, c (primire in profesie avocat stagiar, 2014)

—

Potrivit art 1789 Cciv., Iocatorul este dator să intreprindä tot ceea ce este necesar pentru a asigura, in mod constant, fo!osinţa
Iiniştită şi utilă a bunului şi să se abţină de Ia orice ťapt care ar diminua sau I-ar impiedica ori stănjeni pe Iocatar in folosinţa
bunului. fn temeiul acestei obligaţh, dea asigura Iocatarului Iiniştita şi utila folosinţâ a bunului pe tot timpul Iocaţiunii. Iocatorul
garantează pentru: viciile bunului dat in Iocaţiune. calitatea Iucrului dat in Iocaţiune, tulburările de fapt şi tulburärile de drept
Conform ad. 1790 alin. (1) Cciv., locatorul răspunde pentru orice viciu (ascuns) care impiedică sau micşorează foiosima
bunului, indiferent dacă le-a cunoscut sau nu Ia momentul încheierii contract ujui ori dacă acestea existau sau nu la momentul
incheieńi contractului ori au survenit in cursul locaţiunü. Făcănd aplicarea dispoziţiilor acestui articol Ia varíanta de răspuns
de Ia Iitera A. observăm că aceasta este greşitä. neprezentănd importanţá nici momentul apariţiei viciilor şi nici buna sau
reaua-credinţă a Iocatorului.
Cu referire Ia garanţia contra tulburăńlor de drept, urmeazä a se face aplicarea dispoziţiilor art 1794 alin. (1) C.civ. care
statuează că, dacă un terţ pretinde vreun drept asupra bunului dat in Iocaţiune, Iocatowl este dator să iI apere pe Iocatar chiar
şi in Iipsa unei tulburăń de fapt Deci. locatorui din speţa noastră va fi obligat să iI apere pe Iocatar de pretenţiile terţului, chiar
dacă acesta nu I-a tulburat şi in fapt pe Iocatar. In consecinţä, varianta de räspuns de Ia Iitera B este corectă.
ln fine, pentru a răspunde Ia intrebarea Iocatorului referitoare Ia posibilităţile Ieale pe care e are la indemănă in cazul
in care localarul sáu va refuza sä păräsească imobilul Ia expirarea duratei Iocaţiunii, trebuie să facem aplicarea dispoziţiilor
art 1809 alin. (2) C.civ., potrivit cărora Ia expirarea termenului stabilit de părţi, contractul de Iocaţiune incheiat in formă autentică
conslituie tillu executoriu pentru obligaţia de restituire a bunului dat in Iocaţiune. Aşadar, Ia expirarea termenului, Iocatorul
poate pune in executare silită contractul de Iocaţiune incheiat pe duratä determinatâ şi constatat prin inscris autentic, in privinţa
obligaţiei de restituire a bunului dat in Iocaţiune, nemaifiind nevoit să se adreseze unei instanţe de judecatâ pentru evacuarea
fostului Iocatar din bunul dat in Iocaţiune. Tn consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectâ.

I 78. Răspuns: A, B (primire in profesie — avocat deünitiv, martie 2019)

Contractul valabil incheiat are putere de Iege pentru părţile contractante, Lui nu i se poate pune capăt decât prin acordul de
voinţă aI tuturor părţilor. Excepţie de Ia principiul irevocabilităţii contractului, enunţat anterior denunţarea unilaterală presupune
manifestarea unilaterală de voinţă, oneroasä sau gratuită, izvorătă din convenţia părţilor sau din Iege, care are drept efect
incetarea contractului (Fişe, 2019, p. 115).
202 EXPLÄCAŢII DREPT CIVIL, IV CONTRACTE SPECIALE

fn Cazul actelor cu executare succesivă incheiate pe durată determinată, daCă dreptul de denunţare unilaterală este preväzut
expres, acest drept poate fi exercitat Cu respeCtarea unui termen rezonabil de preaviz.
In speţa dată, părţile au incheiat un contract Cu executare suCCesivă, pe duratä determinată, existănd posibilitatea denunţării
unilaterale de către Iocalar după 3 ani, cu plata unei sume reprezentănd chiriile Cumulate pentru 6 Iuni. lntrucăt Iocatarul nu
şi-a respectat obligaţia asumatä, se poate considera că el a incălcat contractul de locaţiune şi poate fi angajatä răspunderea
sa contractuaä, Iocatorul fiind illdreptăţit sa refuze iestituirea garariţiei prirllite.
In aceste condiţii, varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită, celelalte două fiind considerate corecte.

79. Răspuns: B (prîmire în profesie avocat dcfinitiz 2015)

—

Intrucăt contractul de Iocaţiune dintre R (Iocator) şi C (Iocatar) a fost notat in cartea funciară, acesta va fi opozabil
dobănditorului bunului (D )‘ in temeiul art 1811 lit. a) C.civ.
Faţă de clauza din contractul încheiat intre P. şi C. reĺeritoare Ia incetarea contractului de Iocaţiune in caz de instrăinare a
bunului, în principiu D, noul proprietar, nu va mai fi ţinut de obligaţiile näscute din actul fatä de care eI este un terţ Iart 1812
alin. (1) CcivJ, Cu toate acestea. Iocaţiunea ii va rämäne opozabilă acestuia după ce ii va notifica Iocatarului instrăinarea,
pentru un termen de două ori mai mare decăt cel care s-ar fi aplicat notificării denunţăńi contractului (respectiv pentru 120 de
zile). Ia Iinalul căruia va putea obţine restituirea bunului [art 1812 alin. (2) CcivJ.
Prin urmare, varianta de räspuns de Ia Iitera B este corectá, in timp ce variantele de răspuns de la iterele A i C sunt, in
mod evident. greşite

suns C (primire in proťesie avocat deünitiv, 2015)

—

Contractul de Iocaţiune încetează de drep! Ia desfiinţarea dreptului care permitea Iocatowlui să asigure folosinţa bunu!ui
inchiriat potrivit art 1819 aIin (1) Cciv Cu Ioate acestea dispoziţiile alin (2) aI aceluiaşi articol de Iege stabilesc o situaţie
de excepţie Ţn care contractul de Iocaţiune va continua să producă efecte şi dupä desfiinţarea titlului locatorului, pe durata
stipulatä de pärţi, dar färä a se depäşi un an do la data des fünţőrii titlului, dacă locataml a fosr de bunä-credinţă la încheierea
locaţiunü Astfel. prin deshinţarea titlului in temeiul Căruia locatorul consimţise Iocaţiunea, acesta nu mai este in măsură să
asigure Iocatarului folosinţa Iucrului, ceea ce conduce si Ia incetarea contractului
In speţa noasträ, având in vcderc ca Iocatarul s a asigurat că Iocatorul are drcptul do a inchiria bunuL acesta fiind inregistrat
in cartea funciarä ca titularexclusiv al dreptului de proprietate i in plus, Ia aceI moment, nu exista niciun Iitlgiu pe rol Impotrlva
ocatorului, toate aceste demersuri dovedesc buna-credinţă a Iocatarului. astfel in speţă vor fi aplicabile dispoziţiile de excepţie
prevâzuto de art 1819 alin, (2) C civ. Mai mult. buna-credinţá a acestuia este susţinutä şi de prezumţia potrivit cäreia. dacă
un drept a fost inscris într-un registru ptlblic. se prezumă că eI existá. cát timp nu a fost radiat sau modificat in condiţiile Iegii
conform art 21 alin. (1) Cciv.
Prin urmare, varianta de răspuns de la litera C este corectă, având in vedere şi dispoziţiíte amintite mai sus; Iocaţiunea
va putea continua doar un an de la momentul rămănerii definitive a hotärării de admitere a acţiunii in revendicare prin care
locatorul a pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului, chiar dacă. potrivit contractului de !ocaţiune. locatarul mai avea
3 ani si 5 Iuni din termenul prevazut iniţial in contracL In consecinţä, variantele de răspuns de Ia IilereleAşi B sunt greşite.

81. Răspuns: B (primire in proťesie avocat detinitiv, 2017)

—

ĺntre X. (in calitate de Iocator) şi Y (in calitate de Iocatar) s-a incheiat, Ia data de 0102.2012. un contract de inchiriere cu
privire la un imobil, pärţile inserănd in contract o condiţie rezolulorie (inutilă insă), potrivil căreia contraclul va fi desfiinţat in
cazul in care imobilul va fi expropriat.
Intrucát condiţia rezolutorie s-a realizat, contracţul de Iocaţiune incheiat urmează a fi desflinţa%, implinirea condiţiei neavănd
insă, in Iipsa unei stipulaţii contrare. niciun efect cu privire la prestaţiile deja executate. Aşadar, fiind vorba despre un contract cu
executare succesivä. destiinţarea in temeiul realizării condiţiei rezolutorii se va produce numai pentru viítor, astfel cum prevede
art. 1407 alin. (2) Cciv. In consecinţă, Y nu va putea obţine obligarea Iui X, Ia restituirea chiriei incasate anterior exproprierii.
motiv pentru care varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşitá.
Tn privinţa efectelor exproprierii asupra inchirierii incheiate, sunt de menţionat dispoziţiile art 29 din Legea nr 3311994,
potrivit cărora orice locaţiune încetează de drept la data rämâneńidefinitive a hotărärüde expropdere. Prin urmare, chiar dacă
ulterior exproprierfl, X, ar obţine in instanţă retrocedarea imobilului ca urmare a neutilizărü acestuia in scopul pentru care fusese
expropriat, această imprejurarea nu va afecta in vreun fel (in)eficacitatea Iocaţiunii, care va rămâne desfiinţatä de la momentul
rămăneri definitive a holărârii de expropriere. In consecinţă, varianta de răspuns de la litera B este corectă.
Tn fine, potrivit art, 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr 33/1 994, despăgubirea se compune din valoarea re&ä a imobflului şi din
prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţiie. La calcularea cuantumului despägubirilor, experţü, precum şi
instanţa vor ţine seama de preţul cu cam se vänd, in mod obişnuit, imobilele de aceIaşi fel în unitatea administrativ-teritodală,
Ia data intocmirä raportului de expediză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite,
Iuănd in considerare şi dovezile prezentale de aceştia

.
.
TEONA ELENA RĂOULESCU. TUDOR-Vt..AD RĂDULESCU EXPLICA}'II 203

Cum locatorul Y. a părăsit imobilul Ia data de 01.01.2013. eI nu a mai beneficiat de fotosinţa bunului pentru Iunile ianuarie
şi februarie 2013, motiv pentru care nici Iocatorul X nu mai are dreptul sä pretindă plata chiriei pentru Iunile respective.
Tn aceste condiţii, varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşitä, X. neputănd pretinde expropriatorului, cu titlu de despăgubire,
Chiria aferentă Iunilor ianuarie şi februarie 2013! pe care Y. a refuzat să D achite.

82. Răspuns: A (primire in profesie avocat definitiv, 2018)

—

UnuI din motivele de încetarea contractului de Iocaţiune este desfiinţarea titlului Iocatorului. Astfel. dacă dreptul care permitea
locatorului sä asigure ĺolosinţa bunului inchiriat a fost desfiinţat. contmctul de Iocaţiune incetează de drept fart. 1819 alin. (1)
C.civ.], Cu toate acestea, dacä Iocatarul a fost de bună-credinţă Ia momentul încheierii Iocaţiunii, contractul va Continua pe
durata stipulată de părţi, dar nu mai muIt de un an de Ia data desfiinţării titlului Iocatorului [art. 1819 alin. (2) C.civ.].
In cauză, Iocatarul M. a fost de bunä-credinţă Ia momentul incheierii contractului, eI bazăndu-se pe valabilitatea titlului
Iocatoruluí, dreptul acestuia fiind înscris in cartea funciară, Din această raţiune, va fl pe deplin aplicabilă excepţia prevăzută de
alin. (2) aI art. 1819 C.civ., in sensul că, deşi titlul Iocatorului a fost desfiinţat, contractul de Iocaţiune va continua să producă
efecte pe o duratä de nu poate depăşi un an de la data rămănerii definitive a hotărării de admiterea acţiunii in revendicare.
In consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera A este cea corectä, celelalte două flind, bineinţeles, greşite.

I 83. Răspuns: B (primire in proťesie avocat stagiar, august 2019)

—

Contractul de Iocaţiune incheiat între L, în calitate de Iocator, şi W, în calitate de Iocatar, a fost încheiat pe durată nedeterminată,
potrivit voinţei exprese a părţilor, fiind constalat printr-un inscris sub semnătură privată inregistrat Ia organele Iiscale. astfel
că va constitui titlu executoriu pentru plata chiriei Ia termenele şi in modalităţile stabilite in contract sau, in Iipsa acestora, prin
Iege (art, 1798 Cciv.).
Nu se vor aplica prevederile art 1785 C.civ., pentru că textul are in vedere situaţia in care părţile nu doresc sä contracteze pe
duratä nedeterminală: or. Fn speţa dată, voinţa expresă a părţilora fost ca Iocaţiunea să fie incheiată pe durată nedeterminată.
astfel că varianta de răspuns A este falsă.
In situaţia in care contractul de inchiriere se incheie fără determinarea duratei, chiriaşul va putea denunţa contractul prin
notilicare, dar obligatoriu cu respectarea unui termen de preaviz care nu poate fi mai mic decăt sfertul intervalului de timp pentru
care s-a stabilit plata chiriei [art. 1824 alin. (1) C.civ) Cum W, Iocatar, nu a notificat Iocatorul despre íntenţia sa de denunţare.
contractul de locaţiune va continua sä işi producă efectele, chiriaşul avănd mai depade obligaţia de plată a chirieL Faţă de
părăsirea intempestivă a imobilului, fără nicio notificare prealabilă, Wva trebui să plătească chiria. putănd fi executat silit pentru
indeplinirea acestei oblígaţî, contractul de Iocaţiune fiind, astfel cum am arătat mai sus. titlu executoriu
In consecinţă, varianta de răspuns B este corectă, in timp ce varianta de Ia Iitera C este inexactă, incetarea contractului
depinzănd de emiterea unei notificări prealabile.

I 84. Răspuns: B (primire in proŕesie avocat deflnitiv, 2018)

—

Łucrările efectuate de F. apar a Ii lucrări adäugate, astíel cum sunt ele definite de dispoziţhle art. 578 alin. (3) C.civ., ele
neavănd Caracter de sine sţătător Tn această situaţie, art. 1823 C,civ. recunoaşte dreptul locatorului să păstreze aceste Iucrări,
et neputănd fi obligat Ia despăgubiri decăt dacă respectivele Iucrări au fost efectuate cu acordul său. In cazul in care Iucrările
au fost efectuate fără acordul prealabil aI tocatorului, acesta are dreptul sä aleagă să ceară Iocatarului sä aducă bunul in stare
iniţiată, precum şi despăgubiri pentru orice pagubă ar fi cauzatä bunului de Iocatar.
Drept urmare, singurul răspuns corect este ceI de Ia Iitera B, celelalte două variante de răspuns fiind greşite, prin raportare
Ia dispoziţiile legale invocate mai sus.

§4. Contractui de societate

I 85. Răspuns: A (primire în profesie avocat deflnitiv, martie 2019)

—

Ca regulă, contractul de societate se incheie in formă scrisă, formă cerută numai pentru dovada contractului (adprohaiřonem).
dacă prin Iege nu se prevede attfel jań. 1884 alin. (1) C.civ.], Cu toate acestea, in cazul apodurilor unor bunuri imobile sau, dupä
caz. aI altor drepturi reale imobiliare. contractul se incheie in formă autentică, forma fiind cerută ad vahditatem. Nerespeclarea
formei autentice va atrage, in această situaţie. nulitatea absolută a societăţii [art. 1883 C.civ.].
Căt priveşte regimul juridic aI nulităţii absolute a societăţii (a persoanei juridice), acesta este preväzut de dispoziţiile
art 198-199 C,civ.
In consecinţă. nulitatea absolutä a persoanei juridice se va acoperi dacă, până Ia inchiderea dezbaterilor in faţa primei
instanţe de judecată, cauza de nulitate a fost inläturată. Aplicănd aceastä regulă Ia speţa dată, putem spune că varianta de
răspuns de Ia Iitera A este corectă, respectiv dacă pănă Ia inchiderea dezbaterilor in faţa primei instanţe. asociaţii incheie actul
constitutiv in forrnă autentică, nulitatea se va acoperi [art. 197 alin. (2) C.civ.],
204 EXPLICAŢII DREPT CIVIL IV CONTRACTE SPECIALE

CeIelaIte variante de răspuns sunt greşite, intrucât, pe de o parte, efectele nulităţii persoanei juridice se produc numai
5. viitor [art. 198 alin. (1) Cciv]. iar, pe de altä parte. nulitatea absolută poate fi invocată oricănd. neexistând un termen
pentru
de prescripţie, ca Tn cazul nulităţii relative [art. 197 alin. (1) şi (2) C.civ.].

Contractul de mandat

86. Räspuns: C (primîre în profesie avocat sta giar, 2013)

—

Contractul de mandat este contractul prin care o parte, numilă mandatar, se obligă să încheie unuI sau mai multe acte
juridice Tn numele şi pe seama celeilalte părţi, numitä mandant (art. 2009 Cciv). Contractul de mandat poate fi incheiat in
formă scrisă, autenticä ori sub semnătură privată, sau verbală. Dacă insă mandatul este dat pentru incheierea unui act supus,
potrivit Iegii, unei anumite forme, atunci şi acesta trebuie să respecte respectiva formă, sub sancVunea aplicabilă actului însuşi
(art. 2013 C.civ).
b aceIaşi timp, potrivit art 1244 Cciv conveniiIe care strämutä orî constîtuie drepturi reate cam urmeazä a fí inscrise în
cadea funciară trebuie incheiate, sub sancţiunea nulitäţü absolute, prín inscds autentic. Aşadar, contractul de vănzare aI unui
imobil (teren) trebuieTncheiatTn formă autenticä, fiind un act solemn; din acest motiv, şi mandatul dat pentru incheierea actului
de vănzare de cälre mandatarin numele mandantului va trebui să imbrace aceeasi formă, sub sancţiunea nulităţii absolute. Tn
consecinţă, varianta do räspuns de Ia literaA este greşitä, nefiind valabil mandatul constatat prin inscris sub semnătură privată
dat pentru incheierea unui contract de vânzarea unui teren.
ĺn privinţa revocării contractului de mandat suntem în prezenţa. în materie, a unei excepţii de Ia principiul simetriei de
formă. AstfeL potrivít art. 2031 alin. (1) CCiv, mandantui poate oricánd revoca mandatuL expres sau tacIÍ. indiferent de forma in
care contractuj de mandat a fost incheiat. In plus, alin. (2) aI aceluiaşi articol prevede cä împutemicirea dată unui nou mandatar
pentru aceeaşi aćacere. revoca mandaiul inIţIaI.
In consecinţä, varianta de răspuns de Ia Iitera B este, de asemenea, gresitá, înlrucăt mandantul poate revoca mandatul fie
expres. fie tacd nefiind ţinut de forma prin care respectivul mandat a fost acordat în tirnp ce varianta de räspuns de Ia Iitera
C este corectă, Iegiuitorul considerând că odatä ce mandantul a dat impulernicire unei atte persoane Cu privire Ia aceeai
afaccrc. implicit a înţcics sä rovocc mandatul dat iniţial.

I 87. Răspuns: C (admitere în magistratuťâ, aprflie 2017

Pe Iiingä cauze!e generaie de ince!are a con!rp.cţelor. preväzute Ia art 1321 Cciv. ccntractul de mandat incetea:ă l în
anumite moduri specifice prevăzute de art 2030 C.civ. AstfeL mandantul poate oricănd revoca mandatut in mod expres sau
tactt, chiar i atunci cánd a fosţ declarat irevocabil şi indilerenţ de ţorma!n care coI%tIacţul de lidndaţ a Çusţînclieiaţ [art. 2031
alin. (1) Cciv]. Aşadar, varianta de räspuns de Ia Iitera A este greşită intrucăt exclude posibilitatea do revocare a mandatului
atunci cănd părţile I-au declarat irevocabil.
Varianta de răspuns de la Iitera B este greşită întrucăt renunţarea mandatarului poate avea Ioc oricánd, cu obligaţia
acesiuia din urmä dea notiflca pe mandant cu privire Ia renunţarea sa [art. 2034 alin. (1) C.civj. In plus, mandatarul este ţinut
să-I despăgubeascä pe mandant pentru prejudicii!e suferite prin efectul renunţärii [art. 2034 alin. (3) teza l Cciv].
În flne, varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă, expirarea duratei contractului este una din cauzele generale de
incetare a contractelor preväzute la art. 1321 Cciv., in cazul în care nu a intervenit anterior o altä cauză de incetare.

I 88. Răspuns: C (prîmire în profesie avocat stagiar şi avocat definitiv, 2015)

—

Tn executarea contractului de mandat mandatarul este obligat să dea socoteală pentru gestiunea ocazionată de executarea
mandatului, care include obligaţia de predare şi obligaţia de conservare. Astfel, pänă Ia predare, mandatarul este obligat să
conserve bunurile primite cu ocazia executării mandatului de la mandant ori în numele acestuia, aflate in deţinerea sa, conform
art 2019 alin. (2) Cciv, In privinţa sumelor de bani intrebuinţate in folosul său, mandatarul datorează atăt plata sumei, căt şi
dobânzi, incepănd din ziua întrebuinţârii (art. 2020 teza I C.civj, iar pentru sumeie cu care a rămas dator, datorează dobánzi
din ziua in care a fost pus În întârziere. potrivit art 2020 teza a Il-a Cciv, (Fişe. 2019, p. 755-756). Prin urmare, varianta de
răspuns de la litera A este greşită.
Dacă mandatul este cu titlu oneros. mandantul este obhgat să ii plăleascä mandatarului remuneraţia, chiar şi în cazul in
care. fără culpa mandatarnlui, mandatul nu a putut fi executat conform art 2027 C.civ. Aşadar, varianta de răspuns de la litera
B este greşitä.
ln fine, varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă. intrucăt mandantul poate oricând revoca mandatuL expres sau tacit,
indIferent de forma in cam contractul de mandat a ťost încheiat. deci inclusiv pentru cazul in care mandatul a fost incheiat
in formă autentică şi chiar dacă a fost declarat irevocabil [ad. 2031 alin. (1) ccivj. Este consacrată astfel o excepţie de Ia
principiul simetriei de formă. prevăzutä de art 1243 C.civ.
ŢEONA ELENA RĂDULESCU, TUOOR-VLĄD RĂOuLE5CU EXPLICAŢII 205

89. Räspuns: B (admitere INM şi in magistraturä, 2015)

Contractul de mandat are un caracter temporar Dacă părţile nu prevăzut un termen. contractul de mandat incetează În
termen de 3 ani de la incheierea Iui. potrivit art. 2015 Cciv. Dispoziţiile legale menţionate nu reglementează un termen maxim
pentru durata mandatului, ci doar fixează un termen Iegal aplicabil in cazul in care părţile nu au prevăzut expres in contract
durata Iui. Tn temeiul principiului libertăţii de voinţă, părţile pot să slabileascä un termen mai mare decăt cel de 3 ani (Fişe.
2019, p. 754). Astfel, avänd în vedere cele menţionate, varianta de răspuns de la Iitera A esle greşită.
Ín cazul mandatului general, mandatarul este autorizat doar pentru incheierea de acte de conservare şi de administrare
(art. 2016 alin. (1) C.civ.], În ceea ce priveşte mandatul special, acesta este dat pentru incheierea unor acte juridice de dispoziţie
expres determinate. Astfel, potrivit ad. 2016 alin. (2) C.civ., este necesarintotdeauna un mandat special (împuternicire expresä)
pentru incheierea tranzacţulor ori pentru a Încheia compromisuri. Prin urmare, varianta de răspuns de la litera B este corectă.
Varianla de räspuns de Ia litera C este greşită. intrucát, potrivil art 2020 teza I C.civ., in cazul sumelor de bani inlrebuinţate
in folosul său, mandatarul datorează atât plata sumei, căt şi dobânzi fncepănd din ziua intrebuinţării, şi nu din ziua in care a
fost pus in intărziere,
90. Răspuns: C (primire În profesie avocat deünitiv, august 2019)
—

În vederea soluţionării acestei speţe, este necesar a se ĺace aplicarea atât a dispoziţiilor speciale din materia contractului
de mandat căt şi a celor generale, din materia reprezentării juridice, prevăzute de art. 1295-1314 C.civ., mai exact a prevederii
art 1304 C.civ.
Astfel, din coroborarea celor două alineate ale ad. 1304 C.civ., se poate concluziona cä un contract incheiat de o persoanä
ce acţionează ca mandatar al ambelor pärţi (dubla reprezentare) este anulabil (nulilate relalivă), la cererea reprezentalului,
cu excepţia cazului in care reprezentantul a fost imputernicit in mod expres in acest sens sau cuprinsul contractului a fost
determinat în asemenea mod incăt să excludă posibilitatea unui conflict de interese.
În speţa dată, avem de-a face cu o dublă reprezentare. H acţionănd atăt ca reprezentant al vănzătorului (D), căt şi ca
reprezentant aI cumpărätorului (G).
Avănd in vedere că varianta de răspuns de la lítera A pune problema constatării nulităţii contractului de vănzare, deci a
nulităţii absolute, putem concluziona că este un enunţ fals, art. 1304 Cciv. recunoscănd dreptul reprezentatutui dea solicita
doar nulitatea relativă a contraclului.
În ceea ce priveşte suma de 4000 de euro, aceasta se va cuveni mandantului (lui D), chiar dacă mandatarul a acţionat cu
depáşirea împuternicirH primite. H datorănd şi dobănzi de la dala in care a fost pus in intărziere, potrivit art 2020 teza flnalä
C.civ., intrucăt este vorba despre o sumă de bani cu care a rămas dator.
Aşadar, singura varianta corectă de räspuns este cea de la litera C.

j 91. Răspuns: B, C (primire in profesie avocat stagiar, 2017)

—

Potrivit art. 2020 C.civ., mandatarul datoreazä dobănzi pentru sumele intrebuinţate in folosul säu incepănd din ziua
intrebuinţärii, iar pentru cele cu care a rămas dator, din ziua in care a fost pus in intărziere. Aşadar, varianta de răspuns de la
litera A este greşită, mandatarul nedatorănd dobănzi pentru sumele intrebuinţate in folosul său din ziua În care a fost pus În
întărziere de mandant.
Încheierea contractului de mandat dă naştere, in sarcina mandatarului, printre altele, şi la obligaţia de a da socoteală
mandantu:ui pentru gesüunea ocazionată de executarea mandatului. care indude obligaţia de predare şi obligaţie de conservare. in
cadrul obligaţiei de conservare, art. 2024 Cciv. recunoaşte mandatarului dreptul ca, in ca2ul in care bunurile primite de eI
prezintă semne de deteriorare ori au ajuns cu intărziere la acesta. să exercite drepturile mandantului faţă de terţi. Prin urmare.
varianta de răspuns de la litera B este coreclă.
În principiu, contractul de mandat este un contract incheiat íntuitu personae, mandatarul fiind obligat să execute personal
mandatul. Totuşi, mandatarul işi poate substitui o altă persoană dacă a fost autorizat in mod expres in acest sens de cätre
mandant [art. 2023 alin. <1) teza a ll-a C.civ.]. ľn acest caz, mandatarul va răspunde doar pentru diligenţa cu care a ales persoana
care l-a substituit şi pentru modul in care i-a dat instrucţiunile privind executarea mandatului [ad. 2023 alin. (5) C.civj. Dacă
alegerea persoanei substituitului este făcută cu acordul mandantului, mandatarul nu va răspunde pentru alegerea acestuia Faţä
de aceste scurte consideraţii, varianta de ráspuns de la litera C este. de asemenea. corectă.
92. Răspuns: A, B (admitere in magistratură, august 2013)
Contractul de mandat poate fi cu titlu oneros, mandalawl fiind remunerat pentru servidile sale, ori cu titlu gratuit, Din încheierea
unui contract de mandat, se naşte o obligaţie de diligenţă in sarcina mandatarului (in lipsa unei stipulaţii contrare a părţilor),
respectiv obligaţia de a executa mandatuL adicä de a incheia actul sau actele juridice in numele şi pe seama mandantului cu
respectarea limitelorîmputernicirii primite, Din acest motiv, mandatarul va răspunde pentru faptul neindepllnlrll mandatului doar
in caz de culpä; aprecierea culpei mandatarului se face În funcţie de caracterul mandatului: dacă mandatul este cu titlu oneros,
atunci mandatarul este ţinut sä execute mandatul cu diligenţa unui bun proprietar Iad 2018 alin. (1) teza l Cciv.], în timp ce in
206 EXPLICAŢII DREPŢ CIVIL. lV. CONŢRACTE SPEcIALE

cazul mandatului cu titlu gratuit, mandatarul este obligat să iI indeplinească cu diligenţa pe care o manifestă in propriiie afaceri
[ad. 2018 alin. (1 )leza a II-a C.civ.] (Fişe, 2019, p. 754-755). Observäm, deci, că varianta de răspuns de Ia IiteraAeste corectä.
Ca principiu, mandatarul nu poate depăşi Iimitele puterii incredinţate prin mandat, indiferent dacă mandatul este general
sau speciai (ad. 2017 C.civ.). Tn aceIaşi timp, şi fărä a constitui o excepţie de Ia regula menţionată, mandatul se intinde şi
asupra tuluror actelor necesare executării Iui, chiar dacä nu sunt precizate in mod expres, astfel cum prevede art. 2016 alin (3)
C.civ, Prin urmare, şi varianta de räspuns de Ia Iitera B este corectä
Contractul de mandat inceteazä prin revocarea sa de către mandant, prin renunţarea mandatarului, precum şi prin moartea,
falimentul ori incapacitatea mandantului ori mandatarului (arŁ 2030 teza I C.civ).
Mandantul poate oricând revoca mandatul (chiar dacă a fost declarat irevocabiI), in mod expres sau în mod tacit (spre
exemplu. prin imputernicirea dată unei aIIe persoane pentru Încheierea aceluiaşi act) şi indiferent de forma in care contractul
de mandat a fost incheiat (este o excepţie de Ia pńncipiul simetriei de formă). Aşadar. imputemicirea dată unui nou mandatar
pentru aceeaşi afacere duce Ia revocarea mandatul iniţial, iar nu Ia anularea acestuia, drept pentru care varianta de răspuns
de Ia Iilera C este greşitá.

j 93. Räspuns; A, C (admitere INM, 2013)

După criteriul intinderii imputernicirii primite, mandalul este general sau speciaL Mandatul general dä dreptul doar Ia
incheierea de acte juridżce de conservare şi administrare, nu şi Ia acte de dispoziţie, in timp ce mandalul special este dat doar
pentru încheierea unor acte juridice expres determinate. Spre exemptu, este necesar un mandat special penlru a incheia acte
de insträinare, de grevare, tranzacţii, compromisuri, pentru a intenta acţiuni in justiţie, precum şi pentru a incheia orice alte
acte de dispoziţie [art 2016 alin. (2) C.civ1, Cu toate acestea, desi nu sunt preväzute expres in imputernicire, mandatul se
intinde şi asupra tuturor actelor necesare executării Iui, astfel cum reiese din dispoziţiile art. 2016 alin (3) Cciv, motiv pentru
care varianta de răspuns de Ia litera A este corectä.
O altă clasificare a contractului de mandat este aceea dupä criteriul interesului urmärit de mandatar şi consta in mandat
cu tillu oneros ş mandat cu titlu gratuit, Impodanţa acestei clasif:cări constă. printre altele, şi in aprecierea culpei mandatarului
in executarea mandatului Astfel, dacă mardatul este cu titlu oneros. atunci mandataru cstc ţinut să exccute mandatul cu
diligenţa unui bun proprietar, iar daca mandatul este cu titlti gratuit. aprecierea culpei se va face prin rapodare Ia diligenţa pe
care elc manifestă ín proprii!e afaceri [art. 2010 alin. (1)Ccivj Prin urmare, vaiia,ilade iăsJJuns de Ia iitera B este greitâ.
In fine, in privinţa formei contractului de mandat este consacrată o excepţie de Ia principiul simetriei de formă. prevüzut de
art. 1243 Cck, mai exact in ceea ce priveste medalitalea de revocare a imputernicirii date de mandant mandatarului Astĺ&,
an. 2031 alin. (1) C.civ. p[evede că mandatul poate oricănd revoca mandatui, expres sau tacit. indiferent de Iorma in care
contractul de mandat a fost incheial i chiar dacă a fost declarat irevocabil, O formă de revocare tacită este şi cea de Ia alineatul
urmätor, care stipuleazä cä imputernicirea dată unui nou mandatar pentru aceeaşi afacere revocă mandatul iniţial. Prin urmare,
şi varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă.
94. Răspuns: A (primire in profesio avocat stagiar, august 2019)
—

Ca regulă, contractul de mandat se rncheie intre o persoanä, in calitate de mandant, şi o alta, in ualitate de mandatar Cu
toate acestea, Codul civil recunoaşte i pozibilitatea ca fiecare dintre cele douä părţi ale contractului de mandat sä fie formată
din mai multe persoane, in acest caz fiind vorba despre o puralitate de mandanţi sauisi de o pluralitate de rnandatari,
Dacă părţite nu au stabilit altĺei. mandatul coníerit mai multor persoane pentru a Iucra impreună esle valabil doar dacă
existä acordul tuturor accstcr pcrsoane [art. 2022 alin. (1) Ccivj, In acest caz, acţele Ior iI obligä pe mandant. chiar dacă au fos(
incheiate numai de una dintre ele, afară de cazul cănd s-a siipulat cä vor Iucra Împreună [art. 2022 aIin (2) C.civ]. Jn iipsă de
stipuĺaţie contrară. mandatarü răspund soiidar faţă de mandant dacă s-au ob/igat să Iucreze impreună [art. 2022 alin. (3) CcivJ.
Cănd mandatul a fost dat aceluîaşi mandatar de mai ‚nuite persoane penťru o afacere comună, fiecare dintre acestea
răspunde seţidar faţă de mandatar de toate efecte/e mandatuiui (art 2028 C.civ), In acest caz. penlru revocarea mandatului
este necesar acordul tuturor mandanţilor (art, 2031 C.civ), nefiind suficientă voinţa numai a unuia dintre ei, cum în mod eronat
se arată in ipoteza de la Iitera B.
In fine, mandatul dat mai multor mandatari obligaţi că Iucreze impreunä va inceta, chiar şi atunci cănd cauza incetării (în
speţa dată, moadea) iI priveşte numai pe unuI dintre ei (art. 2038 Cciv.), astfel că şi varianta de răspuns C este greşită
In consecinţä, singura variantă corectä de răspuns este cea de Ia Iitera A.

I 95. Răspuns: B (primire în profesie — avocat sta giar. martie 2019)

Potrivit art 2022 aiin. (1) C.civ,, in ahsenţa unei stipuiaţii contrare, mandatul conferit mai mu/lor persoane pentru a /ucra
impmună nu are efect dacă nu a fost acceptat de către toate aceste persoane Insă, varianta de răspuns de Ia Iilera A este
greşitä. intrucăt, în Iipsă de sĺipuIaie contrară. mandatadi răspund sofldarťală de mandant dacă s-au ob!igat să Iucreze impmună
[potrivit alin. (3) aI art. 2022]. prin urmare, este permisă derogarea de Ia regula sus-menţionată

= — .. .- —
TEONA ELEA RÄDULESCU. TUDOR-VLAO RĂDULESCU EXPLICAŢII 207

In aceIaşi timp, mandatahi răspund solidar faţă de mandant dacă s-au obligat să lucreze impreună. in Iipsă de stipulaţie
contrară [art. 2022 alin. (3) C.civ.J. astfel că varianta de răspuns de Ia Iitera B este cea corectä.
In fine, varianta de răspuns de la litera C este greşită, deoarece, dacă mai multe persoane au acceptat acelaşi mandat.
actele lor il obligă pe mandant chiar dacä au fost incheiate numai de una dintre ele. insă nu in toate cazurile, ci numai atunci
cănd nu s-a stipulat că vor lucra Împreună [art. 2022 alin. (2) C.civ.I.

96. Răspuns: B (prîmire in profesie avocat definitiv, 2014)

—

Contractul de mandat poate ľ', după scopul urmărit de pärţi, cu titlu oneros şi cu titlu gratuit (art. 2010 C.civ.), importanţa
clasificärii constănd in aprecierea diligenţei mandatarului. Astfel, dacă mandatul este cu titlu oneros, mandatarul este ţinut
să execute mandatul Cu diligenţa unui bun proprietar, in caz contrar, mandatarul fiind obligat sä il indeplinească cu diligenţa
pe care o manifestă in proprflle afaceri [art. 2018 alin. (1) C.civ.J. Prin urmare, varianta de răspuns de la litera Aeste greşită.
Tn urma incheierii unui contract de mandat, mandatarului ii revin următoarele obligaţii: obligaţia de a executa personal
mandatul şi obligaţia dea da socoteală, Obligaţia dea da socotealä include obligaţia de predare, care presupune restituirea către
mandant a tot ceea ce a prímit in temeiul imputernicirii conferite, chiar dacă ceea ce a primit nu ar li fost datorat mandantului
[art. 2019 alin. (1) C.civ.], şi obligaţia de conseivare, care constă in ingrijirea de bunurile primite cu ocazia execulării mandatului,
pănă la predarea 1cr către mandant [art. 2019 alin, (2) C.civ.J. ĺn consecinţă, varianta de ráspuns de la litera B este corectă
Tot in cadrul obligaţiei de conservare, mandatarului ii revine şi sarcina de a plăti dobănzi pentru sumele intrebuinţate in
folosul säu incepănd cu ziua intrebuinţärii, iar pentru cele cu care a rămas dator, din ziua in care a fost pus in intărziere.
In consecinţä, varianta de räspuns de la litera C este greşită, el datorănd dobănzi pentru sumele intrebuinţate in folosul
său, cu care nu a rămas dator, din ziua intrebuinţării.

J 97. Răspuns: B, C (primîre În profesie— avocat detinitiv, 2016)

Pentru a fi vorba despre o gestiune de afaceri, trebuie ca geratul sä fie străin de operaţiunea săvârşită de gerantin interesul
lui, in sensul că geratul poate fie să nu cunoascä existenţa gestiunii, fie să cunoască existenţa gestiunii, dar să nu fie in mäsură
sä desemneze un mandatar ori să acţioneze in alt fel pentru afacerile sale, iar gerantul să acţioneze cu intenţa dea gera
interesele altuia (Fişe, 2019, p. 466). Dacă insä cel ale cărui afacerí sunt gestionate cunoaşte despre gestiune, nu mai suntem
in prezenţa gestiunii de aíaceri, ci a unui veritabil contract de mandat.
Din datele speţei, reiese că T. a efectuat lucrările la imobilul vecinului său N., după ce acesta l-a imputernicit pe V. (tatăl lui
T.) să se ocupe de imobil. Avem, deci, de-a face cu un raport contractual de mandat intre N. şi V, şi cu un altul de submandat,
intre V. şi T.
Tn consecinţă, varianta de räspuns de la litera A este greşită, cea de la litera B fiind, deci, corectă.
Pentru toate cheltuielile efectuate şi la care este indreptăţit, T, are un drept de retenţie cu privire la bunurile primite cu ocazia
executării mandatului de la mandant ori pe seama acestuia, potrivit art. 2029 Cciv., motiv pentru care varianta de răspuns de
la litera C este şi ea corectă.

J 98. Răspuns: A (primire În profesie avocat stagiar, 2018)

—

Potrivit dispoziţiilor art. 2017 C.civ.. mandatarul nu poate să depăşeascä limitele stabilite prin mandat decăt dacă ii este
imposibil să il inştiinţeze in prealabil pe mandant şi se poate prezuma că acesta ar fi aprobat abaterea dacă ar fi cunoscut
imprejurările ce o justirică.
După ce mandatul a fost executat, mandatarul va fi obligat sä remită mandantului tot ce a primit in temeiul imputernicirii
sale, chiar dacă ceea cea primit nu ar fi fost datorat [art. 2019 alin. (1) Ccivj. In consecinţä, dacă mandatarul trebuie să predea
mandantului chiar şi ce nu este datorat, cu atăt mai mult el este obligat să predea ce i se datorează mandantului. in cazul de
faţä preţul obţinut pe cele 500 de tone de cartoľi.
Deci, H, va fi indreptăţit să obţină şi diferenţa de preţ, chiar dacă preţul incasat de M, este mai mare decăt cel prevăzut in
imputernicire, varianta de răspuns de la litera A fiind corectă, iar cea de la litera B, greşită.
Căt priveşte varianta de răspuns de la litera c, aceasta este greşitä, intrucăt pentru sumele cu care este dator, mandatarul
va datora dobănzi din ziua punerH in intárziere, şi nu din ziua incasării acelor sume, astfel cum prevede art. 2020 C.civ.

I 99. Răspuns: C (admitere in magÎstratură, maii 2018)

Acţiunea directă reprezintă situaţia in care, potrivit legü, o persoană (reclamantul) cheamä in judecatä o altă persoană
(părătul) cu care nu se aflä in raporturi contractuale, reclamantul fiind in raporturi contractuale cu o altä persoană cu care şi
pârătul se află in raporturi contractuale (Fişe, 2019, p. 121).
Mecanismul acţiunii directe presupune existenţa a două raporturi juridice distincte; astfel, există un raport juridic de bază,
născut intre creditor, titularul aciunii directe, şi debitorul său, denumit debitor principal. intermediar sau originar; şi un raport
juridic secundar. intre debiţowt principaL care, de această datä, are calitatea de creditor, şi o altă parte. debitorul säu, denumit
subdebitor. ln alte cuvinte, intr-o acţiune directă, participanţii sunt creditorul, debitorul intermediar şi subdebitorul. Numitorul
comun at celor două raporturi juridice este debitowl intermediar, care, aşa cum am menţionat. este debitor al titularului acţiunii
directe şi creditor al subdebitorului.
208 EXPLICAŢI1 DREPT CIViL IV CONTRACTE SPECIALE

Pentru a eviia o platä dubtä, dar şi pentru a proteja anumite categorii de creditori, Iegiuitorul a prevăzut posibilitatea ca
Iitularul acţiunii directe să se indrepte cu o acţiune, direct impotriva debitorului său (subdebitor). astfel incât sâ obţinä mai rapid
executarea obligaţiei din partea acestuia.
Aplicaţii ale acţiunilor directe intMnim în materia contractului de Iocaţiune (art. 1807 C.civ), în materia contractului de
anlreprizä (art. 1856 Cciv), a contractului de mandat [art. 2023 alin. (6) CcivJ.
In materia contractului de mandat, Iegea recunoaşte mandantului o acţiune directă impotriva submandalarului, respectiv
împotriva celui pe care mandatarul şi I-a subslituit in executarea imputernicirh primite, Nu are importanţă dacă substituirea a
fost sau nu autorizată de mandant, intrucăt textul art 2023 atin. (6) este clar: în toate situaţflle, mandantul are acţiune directă
impotriva persoaneipe care mandatarul şi-a substituit-o. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia itera A este greită,
ĺn materia mandatului fără reprezentare, deşi mandantul nu are niciun raport juridic cu terţii [art. 2040 alin. (1) Cciv], totuşi
acestuia ii este recunoscută de Iege posibilitatea dea exercita drepturile de creanţä născute din executarea mandatului, Însă nu
prin intermediul acţiunii directe, ci prin subrogarea Iegală în drepturile mandatarului säu, în condiţiile art 2040 aIin (2) Cciv În
consecinţă, nici varianta de râspuns de Ia Iitera S nu este corectä.
NB! In fine, varianta de răspuns de Ia Iitera C a fost consideraţä de Comisśa de examen ca fiind cea corectă, avänd ca
temei dispoziţiiIe art 2022 alin. (3) Cci'L. cu următorul conţinut: !n lipsä do stipulaţie contrará, mandatarü râspund solidar
ĺaţä de mandant dacă s-au obligat să lucreze ímpreunä. Aceastä normä instituie un caz de solidaritate pasivă şi nicidecum
nu recunoaste o acţiune directă, astfel cum a fost defînită Ia începutul explicaţiei această instituUe. mandantului impotriva
mandatarilor care s-au obligat să Iucreze impreună. intre mandant şi mandatari există încheiat un contract aceştia având o
Iegăĺurá directă, in baza căreia mandantul îi poate acţiona pe oricare dintre mandatari. Dacä Comisia de examen a inţe!es să
folosească noţiunea de acţiune directă cu două sensuri diferite, in cadrul aceíeiasi intrebări (pe de o parte, acţiunea directă,
ca excepţie de Ia principiul relativităţii, iar, pe de aIIä parte, ca acţiune derivată dintr-un contract in sensul general aI noţiunii),
atunci putem afirma cä intrebarea a fost formulatä nelo,aI, ceI puţin.
In opinia noastră intrebarea nu are niciun răspuns corect, motiv pentiu care ar fi trebuit anulată, astfel cum prevede
Regutamentul privind organizarea concursului de ađmitere in magistraturä.

j 100. Răspuns: C (admitere INM şiîn magistraturä, 2014)

Spre deosebire de rnandatul cu reprezentare, unde mandatarul incheie acte juridice in numele şi pe seama mandantutui,
în çazul mandatului fărä reprezentare, actete juridice suniincheiate de mandalarîri nume propriu, dar pe seama mandantuiui,
ceea ce inseamnă că efectele actelor incheiate de mandatar se vor räsfrănge asupra patrimoniului mandantului în mod indirect.
Deci, rapońurüo dintre mandant şi mandatar se vor supune. in principiu, regulilor de Ia mandatul cu reprezentare, in timp ce
in raporturile dintre ‚riaridaťar şi terţul cu care a contra ctat, mandatarul işi asumă personal obligaţiile, chiar dacä terţul avea
cunostintă despre mandat (Fie, 2019, p 763)
Ca urmare a încheierii unui mandat färä reprezentare, se nasc douä raporturi juridice: ntre mandant şi mandatar şi intre
mandatar şi terţ. Întrucät contractul se incheie inlre mandatar şi terţ, Tntre mandant şi terţ nu se creează niciun raport juridic
[art 2040 aIin (1) C.civ]. terţul neavând nicia acţiune directă împotńva mandantului pentru indepiinirea obligaţiiior näscute
din executarea mandatuluk Cu toate acestea, mandanlul, substituindu-se mandatarului, poate exercita drepturile de creantä
născute din executarea mandatului, dar numai dacä si-a executat proprble sale obligaţii faţă de mandatar [afl 2040 alin (1)
C.civ]. ĺn consccinţä, varianta de răspuns de Ia Iitera A este greită. Ia fet ca Ş varianta de răspuns dea Iitera B.
In plus, tot ca efect aI mandatului fără reprezentare. rnandaiarul este obligat să transmitä mandantului bunurile mobile
supuse unor formalităţi de publicitate si imobile dobăndite in executarea mandatului, astfel cum prevede art 2041 alin. (3)
Cciv. ln consecinţă, varianta de räspuns de Ia Iilera C este corectă.

J 101. Răspuns: A, C (admîtere !NM şi in magistratură, septembrie 2018)

Conżractul de comision este mandatul care are ca obiect achiziţionarea sau vânzarea de bunuri oră prestarea de servicii
pe seama comitentului şi în numele comisionaruluĄ care aciorIeazä cu żiUu proťesional, in schimbul unei remuneraţü numite
comision (art. 2043 C.civ).
Varianta de răspuns de Ia Iitera Aeste corectă, comisionul datorăndu-se chiar şi in cazul neexecutării de către terţ a obligaţiei
sale ori in caz de invocare a excepţiei de neexecutare a contractului [art. 2049 alin. (2) Cciv.1.
De asemenea, varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectä comisionarul care vinde pe credit, färä autorizarea comitentului,
răspunde personal, fiind ţinut, la cererea comitentutui, să plătească de indatä creditele acordate împreună cu dobănzile şi alte
foloase ce ar rezulta, astfel cum prevede în mod expres art 2047 alin. (1) Cciv
Varianta de răspuns de Ia Iitera B nu este corectă, întrucăt în contractul de comision. comisionarul nu are drepl de
reprezentare, eI incheie acte juridice în nume propdu, dar pe seama comitentului, pe când Ia contractul de mandat: mandatarul
are drept de reprezentare, motiv pentru care incheie actele juridice Tn numele şi pe seama mandantului (Fişe, 2019, p. 766).
TEONA ELENA RĂDULESCU, TUOOR-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII 209

102. Răspuns: C (admitereiNM, noiembrie 2019)

ContraCtul de comision reprezintă principala aplicaţie a mandatulUi fără reprezentare, fiind întálnit adesea in activităţile
Comerciale desfăşurate de profesionişti. când incheierea unui contract de mandat cu reprezentare prezintă dezavantajul de a fi
Un procedeu prea greoi pentru rapiditatea CU care trebuie să se desfăşoare asemenea activităţi (Fişe. 2019. p. 765). Contractul
de comisżon este un contract esenţialmente cu titlu oneros, dUpă cum prevede art. 2043 C.CiV.. iar daCă părţile nu au stabilit
cuantumul ComisionulUi. aCesta se va determina potrivit Iegii, uzanţelor, ori, in Iipsă, după valoarea serviculor prestate [art. 2049
alin. (4) coroborat cu art 2010 alin. (2) C.civ). Fńn urmare, varianta de ráspunsAeste falsă.
Tn privinţa formei, contractul de comision este un contract consensual. incheindu-se prin simplul acord de voinţe aI părţilor,
Iegea necondiţionănd incheierea sa de respectarea vreunei forme speciale, Cu toate acestea, art 2044 C.civ, prevede că
pentru dovada contractului este necesară incheierea sa in formă scrisă (act autentic sau sub semnătură pńvată), deci, varianta
de răspuns C este corectă.
Tn privinţa obligaţiilor comisionarului, acesta trebuie să respecte intocmai instrucţiunile exprese primite de Ia comitent
[art. 2046 alin. (1) C.civ.], Cu toate acestea, comisionarul se poate indepárta de Ia instrucţiunile primite de Ia comi(ent. dar
numai dacă sunt indeplinite cumulativ trei condiţü, şi anume; a) nu este suficient timp pentru a se obţine autorizarea sa
prea Jabilă in raport cu naiura afacerü; b) se poate considera in mod rezonabU că acesta, cunoscănd imprejurăńle schimbate,
şí ar fi dat autorizama; şi c) indepăflarea de la instrucţiuni nu schimbă ťundamental natura şi scopul sau condiţiile economice
ale imputernicirü primite. AstfeL varianta de răspuns B este greşită.

I 103. Răspuns: A (admitere INM şi in mag!stratură, 2016)

Contractul de consignaţie reprezintă o varietate a contractului de comision ce are ca obiect vănzarea unor bunuri mobile pe
care consignantul Ie-a predat in acest scop consignatarului [art. 2054 alin. (1) Cciv], Este un contract sinalagmatic, comutativ,
consensual, netranslativ de proprietate, intuitu personae şi, Tn principiu, un contract cu titlu oneros, În ceea ce priveşte caracterul
oneros, fiecare parte contractantă urmăreşte un interes patrimonial, respectiv consignantul urmăreşte să obţină preţuI vănzării
bunului mobil, iar consignatarul să primească remuneraţia pentru vănzarea efectuată. AstfeL potrivitad. 2058 alin. (1)Cciv.,
contractul de consignaţie este prezumat cu titlu oneros, deci varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită.
Adicolul 2062 alin. (1) C.civ. prevede că, in lipsă de stipulaţie contrară, consignatarul nu are un drept de retenţie asupra
bunurilor primite in consignaţe şi a sumelor cuvenite consignantului, pentru creanţele sale asupra acestuia. Astfel, spre
deosebire de mandatar, care se bucură de dreptul de retenţie, consignatarul poate avea un drept de retenţie numai dacă a fost
stipulat în contractul de consignaţie o clauză expresă in acest sens. Prin urmare, dacă părţile au prevăzut in contract un drept
de retenţie in favoarea consignatarului, această prevedere contractuală este perfect valabilă, nefiind sancţionatä cu nulitatea
aşa cum greşit este menţionat in varianta de răspuns de Ia Iitera B.
Cu privire Ia cauzele de incetare ale contractului de consignaţie, art. 2063 Cciv. stabileşte că acesta inceteazä prin revocama
sa de către consignant, mnunţarea consignatarului, din cauzele indicate în contract, moartea, dizolvarea, falimentul, interdic(ia
sau radierea consignantului ori a consignatarului. În consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă.

§6. Contractul de împrumut

I 104. Răspuns: C (admitere INM şi in magistmturâ, 2017)

Una dintre principalele obligaţii ale comodatamlui născute din inçheierea unui comodat este aceea de a restitui bunul primit
Articolul 2155 alin. (1) C.civ, prevede că obligaţia de inapoiere a bunului se naşte fie Ia implinirea termenului convenit. fie. in
Iipsa unui astfel de termen, după ce comodataml s-a folosit de bun potrivit convenţieL De aici rezultä că, in cazul comodatului
cu termen. obligaţia de restituire va fi scadentă Ia implinirea termenului. indiferent dacä in contract s-a prevăzut sau nu
intrebuinţarea bunului şi indiferent dacă comodatarul s-a folosit de bun potrivit convenţiei, Din acest motiv, varianta de răspuns
de Ia Iitera A este greşită, intrucăt are in vedere numai un contract de comodat Ia care s-a părţile au prevăzut atât termen de
restituire. căt şi intrebuinţarea bunului.
Cât priveşte decesul comodatarului, este adevărat că imprumutul de folosinţä este un act intuitu personae, fiind incheiat in
considerarea calităţilor persoanei comodatarului, insă moartea acestuia nu este singurul caz in care se poate solicita restituirea
bunului dat in comodat; in consecinţä, şi această variantă de răspuns de Ia Iitera B este greşită.
In fine, in privinţa variantei de răspuns de Ia Iitera C, trebuie avut in vedere art. 2156 C.civ.. conform cäruia comodantul
poate cere restituirea bunului inainte de implinirea termenului atunci cănd eI insuşi are o nevoie urgentä şi neprevăzută de
bun; pera contmdo, dacă nevoia comodantului de buna fost cunoscută de acesta incă de Ia momentul incheierii contractului.
nu va putea cere restituirea bunului dat in comodat înainte de implinirea termenului stabilit. Aşadar, varianta de răspuns de Ia
Iitera C este corectă.
21 O EXPLICAŢII DREPT CIVIL. IV CONTRACTE SPECIALE

i 105. Răspuns: A (admitere INM, noiembrie 2019)

Dreptul de uzufruct, dezmembrămánt aI dreptului de proprietate, conferă uzufructuarului dreptul de a se folosi de bunul
alţuia, cu obligaţia de a-I restitui dupä un anumit timp, aceleaşi prerogative fiind recunoscute şi comodatarului, Cu toate acestea,
dreptul uzufructuarului de a stäpăni şi de a folosi bunul nu trebuie confundat cu folosinţa ce decurge din contractul de comodat;
această din urmă folosinţă există in cadrul unui raport juridic obligaţional, ca un drept de creanţă, pe cănd uzufructuarul este
titularul unui drept reaL care îi conferă atributele IJSĹJS şi fnictus asupra bunului care ĺormează obiectul dreptului său real,
opozabil erga OflIfleS, inclusiv nudului proprietar (C. BÎRSAN, Drept c/vÜ. Drepturi re&e, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2020, p. 303).
Aşadar, varianta de räspuns A esle adevărată, în timp ce varianta de räspuns B este falsă.
Cu privire la posibilitatea comodatarului dea transmite folosinţa bunului în favoarea unei terţe persoane, aceasta depinde
de aprobarea prealabilä a comodantului [art. 2148 alin. <2) teza finalä C.civ], in timp ce dreptul uzufructuarului dea transmite
unui terţ folosinţa bunului nu este condiţionată de aprobarea nudului proprietar [art. 715 alin. (1) C.civ.]. În consecinţă, varianta
de răspuns C este incorectă,

106. Răspuns: B (primire În profesie avocat detînitiv, 2014)

—

contractul încheiat Tntre A., in calitate de împrumutător, şi B., in calitate de imprumutat, este un imprumut de consumaţie
(sau mutuum), ce are ca obiect o sumă de bani, purtätoare de dobănzi.
contractul de imprumut de consumaţie este un contract pentru a cärui validitate legea nu cere indeplinirea unei anume
forme, deci nu este un contract soemn. Chiar dacä pärţile au ales să incheie actul in forma înscrisului autentic, ele au apelat la
aceastä formä nu pentru că legea le impunea, ci, eventual, pentru obţinerea altor avantaje [spre exemplu, imprumutul constatat
in inscris autentic reprezintă titlu executoriu pentru obligaţia de restituire a sumei imprumutate, potrivit art. 2165 C.civ. prin
raportare la ań. 2157 alin. (1) C.civ.] sau pentru dovedirea raportului juridic obligaţional mai lesne decât dacä ar fi încheiat
contractul verbal sau prin inscris sub semnăturä privată.
Insă, contractul de imprumut este un contract real, intrucăt pentru Tncheierea sa valabilă este necesară remiterea materialä
a bunului ce face obiectul prestaţiei [art. 1174 alin. <4) C.civ.]. Prin urmare, remiterea bunului imprumutat către împrumutător
nu reprezintä o obligaţie näscută din contractul de mutuum, ci însüşi o condiţie de valabilitate a acestuia; deci, imprumutul de
ĺolosinţä este un contract unilateral in care doar una dintrs părţi (irriprumulatul, in speţa rioastră B.) îşi asumă obligaţii.
Dacă imprumutul este cu dobăndă, atunci imprumutatul (6 ) va trebuie să restituie, pe lângă suma imprumutată, şi dobănda
remuneratorie asupra careia parţile s au inţeles. Prin urmare, imprumutut de consumaţie cu dobändă nu este un contract cu titlu
gratuit, ci unul cu titlu oneros, întrucătA. (împrumutătorul) urmăreşte obţinerea unui avantaj prin incheierea contractului. Fiind
un contract cu titlu oneros, in care pärţile cunosc oxistcnţa şi intinderea drepturilcr şi obligaţiilor sale Iart. 1173 alin. (1) Cciv.],
contractul de mutzwm cu dobândä este şi un contract comutativ
Aşadar, varianta de răspuns de la litera A este greitä, intrucăt imprumutul nu este un act solemn si nici sinalagmatic,
după cum greşită este şi varianta de răspuns de la litera C, intrucăt imprumutul nu este nici consensual şi nici sinalagmatic.
ĺn consecinţă, singura variantă corectă este cea de la litera 8, contractul de imprumut fiind un contract cu titlu oneros,
unilateral, real, comutativ.

j 107. Räspuns: B, C (admitere în magistraturä, aprflie 2017)

Contractul de imprumut de consumaţie este un conlract real <se incheie prin remiterea materialä a bunului), in principiu un
contract cu titlu graluit (dacă insă are ca obiect o sumă de bani, se prezumă a fi cu lillu oneros, suma de bani flind purtătoare
de dobănzi), translativ de proprietate [intrucăt are ca obiect bunuri consumptibile, a cäror intrebuinţare obişnuită determină
instrăinarea sau consumarea substanţei, art. 544 alin. (2) Cciv,, prin iriclieierea contractului de irnprumut se transmite către
imprumutat şi atributul dispoziţiei, acesta devenind proprietarul bunului şi suportănd riscul pieirii fortuite a acestuia, potrivit
art, 2160 Ccivj, unilateral (dă naştere la obligaţii doar in sarcina imprumutatului, chiar dacă este cu titlu oneros) şi, in principiu,
intoitu personae.
Astfel cum am precizat, imprumutul de consumaţie poate fi cu titlu gratuit, dar poate fi şi cu titlu oneros, caz in care termenul
de restituirea bunului (termen suspensiv) este prezumat a fi prevăzut in favoarea ambelor părţi (art. 2161 C.civ). Aceasta
inseamnä că se poate renunţa la beneficiul termenului de către una dintre părţi numai dacă existä şi acordul celeilalte pärţi.
Tn fine, in materia imprumutului cu dobăndä (este vorba despre dobănda remuneratorie, şi nu despre cea penalizatoare),
art. 2170 C.civ. prevede cä plata anticipată a dobănzii nu se poate face decăt pe cel mult 6 luni, şi nu 12 luni, astfel cum se
arată in varianta de la litera A, care este, deci, greşită.
Celelalte două variante de räspuns de la literele B şi C sunt corecte, pentru motivele expuse mai sus,

I 108. Răspuns: 8, C (admitere INM şi în magistratură, 2016)

Imprumutul de consumaţie <sau mutuum) este contractul prin care o parte, numită imprumutălor, remite celeilalte pärţi,
numită imprumutat, o sumä de bani sau alte asemenea bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor, iar imprumutatul se
obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeaşi sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeaşi naturä şi calitate
(art. 2158 C.civ.).

— 4
TEONA ELENA RÄDULESCU, TUDOR-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII 211

Tmprumutul de folosinţă poate fÍ cu titlu gratuit ori cu titlu oneros, caracterul gratuit nefiind de esenţa contractului (cum este
in cazul comodatului), ci doar de natura sa
Tn privinţa naturii imprumutului, Iegiuitorul a instituit două prezumţii, ce se vor aplica in funcţie de obiectul obligaţiei născute
din contract; astfeL dacă imprumutul de consumaţie priveşte o sumă de bani, in lipsă de stipulaţie contrară, se prezumă cä
acesta este cu titlu oneros (imprumutatul fiind obligat să restituie, Ia scadenţă, şi dobănda remuneratorie); dacä insä imprumutul
de consumaţie are ca obiect ale bunuri fungibile şi consumptibile prin natura Ior, în lipsa unei prevederi exprese a părţilor, se
prezumä că s-a incheiat un contract cu titlu gratuit.
Aşadar, variantele de răspuns B şi C sunt, in mod evident, corecte.
In privinţa variantei de răspuns de Ia litera A, este necesar să avem in vedere că imprumutul de consumaţie este un
contract indisolubil legat de modalităţi, respectiv de termen. Aşadar, mutuum nu poate exista dacă părţile nu au prevăzut un
termen de restituire a bunurilor date cu titlu de imprumut, Dacă este vorba de un contract de imprumut cu titlu gratuit, in lipsa
unei stipulaţii exprese, termenul prevăzut pentru restituirea bunului va profita debitorului acestei obligaţii; dacă insă vorbim
despre un contract de împrumut cu titlu oneros (imprumut cu dobândă), atunci termenul de restituire este un termen prevăzut
in favoarea ambelor părţi, adică atăt in favoarea imprumutatului, căt şi in favoarea imprumutătorului. Aceste aspecte, care
rezultă din interpretarea art. 2161 C.civ., fac ca varianta de răspuns de Ia litera A să fie greşită.

109. Răspuns: B (admitere INM şiin magistratură. septembrie 2018)

Singura variantă corectă de räspuns este cea de la litera B.
Varianta de răspuns de la litera A este greşită, intrucăt in niciun caz comodatarul nu poate invoca un drept de retenţie asupra
bunului dat in folosinţă pentru obIigaile ce se nasc in sarcina comodantului, art. 2153 C.civ. interzicănd expres acest lucru.
Varianta de răspuns de la litera C este incorectă, intrucăt faţă de proprietar, comodatarul este un detentor precar, şi nu un
posesor [art. 918 alin. (1) C.civ.J.
căt priveşte varianta de răspuns de la Iitera B, aceasta este corectă, intrucăt, dacă comodatarul prelungeşte folosinţa bunului
după scadenţa restituirii, riscul pieirii bunului se transferä la acesta, el răspunzănd de pieirea sau deteriorarea bunului, chiar
dacă aceasta se datorează unei forţe majore, afară de cazul cănd dovedeşte că bunul ar fi pierit ori s-ar fi deteriorat oricum
din cauza acelei forţe majore [art. 2149 alin. (2) C.civ.l.

§7. Contractul de asigurare

I 110. Răspuns: A, B (primire in proťesie avocat definitiv, martie 2019)

—

conform ad. 2217 cciv., valoarea despăgubirii are limita maximă determinată de valoarea bunului de la momentul producerii
riscului asigurat urmând a fi diminuatä la märimea pagubei, insă nu mai mult de suma asigurată. Aplicarea criterfllor Iegale
de stabilirea despăgubirii are caracter imperativ, avănd menirea ca asigurătorul să suporte prejudiciul ivit in limite care să nu
permită imbogäţirea fără justă cauzä a asiguratului ori a beneflciarului asigurării (G. GHEORGHIu, in FLA. BAIA5, E. CHELARu,
R. C0N5TANTIN0vIcI, 1. MAcovEl, NouI Cod civil. Comentariu pe aMicoĺe, ed. a 2-a, Ed. c.H. Beck, Bucureşti, 2014, p. 2326).
Avănd in vedere comentariul de mai sus, putem afirma că variantele de răspuns de Ia literele A şi B sunt cele corecte,
varianta de răspuns de la Iitera c Hind, evident, greşitä.

§8, Contractul de rentă viageră

I 111. Răspuns: A, C (primire în profesie — avocat definitiv, 2018)

Pentru a proteja interesele creditorilor persoanei care constituie renta, legiuitorul romăn opreşte părţile să declare renta
neurmäribilă in ipoteza in care contractul se constituie cu titlu oneros (art. 2253 C.civ.). Dacă renta viageră se constituie cu titlu
gratuit problema fraudării intereselor creditorilor chirografari ai creditorului nu se mai pune, intrucăt patrimoniul debitorului lor
nu a suferit nicio diminuare, părţile putănd-o declara neurmăribilă (c. MAcovEl, M. D0BRILĂ, in F. BAIAS, 1. MAcovEl, op. cit.,
p. 2347). Astfel că varianta de răspuns de la litera A este corectă.
Tot corectă este şi ipoteza din varianta de răspuns de la litera C, aceasta fiind unul din cazurile speciale de rezoluţiune
judiciarä, prevăzute de art. 2251 alin. (1) C.civ.
Căt priveşte varianta de räspuns de la Iitera B, avănd in vedere caracterul aleatoriu aI contractului de rentă viageră şi in
considerarea principiului forţei obligatorii a contractului, debirentierul nu se va putea libera de obligaţia de ptată a rentei, oricăt
de oneroasă se dovedeşte a fi aceasta, chiar dacă s-ar obliga să restituie capitalul sau lucrul primit renunţănd Ia restituirea
ratelor de rentă ce te-ar fi plătit (art. 2252 C.civ.) (C. MAcovEl, M. D0BRILĂ, in E BAIAS, 1. MAcovEl, op. cit., p. 2346). Aşadar,
această variantă este greşită.
212 EXPL1CAŢ1I DREPT CIVIL. IV. CONTRACTE SPECIALE

112. Räspuns: C (primire in proťesie avocat definitîv, martie 2019)

—

Contractul de rentä viagerä poate fi constituit cu titlu oneros ori cu titlu gratuit, caz în care va trebui să respecte condiţiile
de fond şi de ĺormă ale contractului de donaţie, Cu toate acestea. dacă renta este stipulatä in favoarea unui terţ chiar dacă
acesta o primeşte cu titlu gratuit, contra ctul nu va fi supus formei prevăzute pentru donaţie (art. 2243 C.civ.).
Tn speţa dată. a fost incheiat un contract de rentä viaqeră constituit in ĺavoarea a două persoane, in care Y.. debirentier.
s-a obligat sä pläteascä o rată Lrimestrială in valoare de 6000 de lei. in ĺavoarea lui X. si T.. credirentieri.
lntrucăt X., partea contractului de rentă viageră a decedat T., terţ beneficiar, a solicitat, Ia data de 10.07.2016, cbligarea
lui Y, la plata sumei de 6000 de lei, reprezentänd rata trimestrialä aĺerentă lunilor iulie-septembrie 2016.
intrucát contractul de rentă a fost incheiat şi in favoarea unui terţ beneficiar, eI nu va fi supus regulń referitoare la forma
contractului de donaţie, astfel că varianta de răspuns de Ia litera A este greşită. neexistănd niciun motiv de nulitate absolută
care să poată fi invocat din oficiu de instanţä.
Căt priveşte celelalte două variante de răspuns. ele se exclud reciproc, astfel că doar una poate fi corectă, iar prin raportare
Ia dispaziţhle art. 2248 alin. (1) C.civ., corectä este cea de la varianta C,Astfel, potrivit articolului menţionat. fn lipsă de stipulaţie
contrarä, ratele de rentă se plătesc tńmestrial in avans şi indexate in funcţie de rata inflaţiei. astfel cä instanţa va admite cererea
şi va obliga pe Y. la plata către ia sumei de 6000 de lei. reprezentănd ratete aferente lunilor iulie-septembrie 2016.

I 113, Răspuns: c (primire in proťesie avocat deťinitiv, auyust 2019)

—

Dintre cele trei variante redate mai sus, doar cea de la litera C este adeväratä.
Avănd in vedere caracterul aleatoriu al contractului de rentă viageră cu titlu oneros, cel cu titlu gratuit fiind in realitate o
liberalitate, art. 2247 C.civ, prevede că nu produce niciun efect contractul prin care s-a constituit cu titlu oneros o rentă pe
durata vieţii unei persoane care, la data incheierii contractuluL suferea de o boalä din cauza căreia a murit in interval de ceI
mull 30 de zile de Ia această dată. ln consecinţä, varianta de räspunsAeste greşitä, intrucät moartea credirentierului in termen
de 30 de zite, nu afcctează eficacitatea contractului de renlă viagerá cu titlu gratuit
Ca regulă. renta viagerä se constituie pe durata vieţii credirenlierului [art. 2242 alin, (2) C.civ.], Cu toate acestea. renta
se poate constitui fie pe durata vieţii debirentierului, fie pe durata vieţii unei terţe persoane determinate [art. 2242 alin. (2)
C.civ.], fie pe durata vieţii mai multor persoane, situaţie in care, in principiu, obligaţia de plată a rentei incetează la data la care
decedează ultima dintre aceste persoane, cu excepţia cazului in care părţile au convenit altfel (art, 2244 C.civ.), Drept urmare.
şi varianta de räspuns B este falsä.
In fine, in privinţa obiectului prestaţiei debirentierului, cu excepţia cazului in care părţile au convenit altfel, Tn cazul pluralităţfl
de credirentieri. obliqaţia de plalä a rentei viagere esle indivizihilii in privinta acestnra (ad 2245 C civ )‘ astfel că varianta de
răspuns C este cca adeväratä.

§9. Contractu] de mntreţinere

I 114. Răspuns: s, C (admitere în magistratură, august 2013)

Contractu de intreţinere are următoarele caractere juridice: contract solemn (trebuie incheiat in íormä auąenticä, sub
sancţiunea nulităţń absolute), in principiu, este un contract cu titlu cneros şi aleatoriu (poate fi insă şi cu titlu gratuit şi comutativ);
sinalagmatic ţdacă este cu titlu oneros). inchoiat intuitu personae (se incheie in considerarea calitäţilor pärţilor, motiv pentru
care obligaţia de intreţinere este o obligaţie de a face. strict personală, iar drepturile creditorului intreţinerii sunt incesibile i
insesizabile art 2258 C.civ.). Totusi, caracterul perscnal al contractului de intreţinere nu poate fi invacat do părţi pcntru a se
opune acţiunii in revocarea contractului (acţiunii pauliene) promovate de creditohi lor sau acţiunii oblice introduse de creditorii
personali ai intreţinutului pentru executarea sa (ad. 2259 C.civ.).
Faţă de aceste scurte consideraţii, putem afirma cä varíanta de răspuns de la litera A este greşită, drepturíle creditorului
intreţinerii neputănd fi cedate, nici chiar prin inscris autentic, in timp ce varianta de răspuns de la Iitera B este coreçlă, faţă de
dispoziţiile art 2259 C.civ.
In fine, varianta de răspuns de la litera C este, de asemenea. corectă, in temeiul art 2256 alin. (2) C.civ.

115. Răspuns: A B (admitere in magistraturá, aprilie 2017)

Contractul de intreţinere este un contract cu caracter intuitu personae care se incheie in considerarea calităţilor pärţilor:
drept urmare, obligaţia de intreţinere este o obligaţie strict personală şi netransmisibilă, iar drepturile creditorului intreţinerii sunt
incesibile şi nici nu pot fi supuse urmării, potrivit art. 2258 C.civ. In consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera A este çorectă,
Varianta de răspuns de Ia Iitera B este. de asemenea, corectă, potrivit art 2257 alin. (5) C.civ.. clauza prin care creditorul
intreţinerii se obligä la prestarea unor servicii fiind considerată nescrisä.
ln ceea ce priveşte varianta de răspuns de la litera C, aceasta este greşitä, intrucât, in toate situaţiile. contractul de intreţinere
se Tncheie in formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute Dispoziţňle art. 2255 C.civ, nu factrimitere Ia aplicarea dispoziţiilor
art. 1011 alin. (2) C.civ., pentru situaţia in care contractul de intreţinere se incheie in favoarea unei terţe persoane, motiv pentru
care acesta se va incheia in formă autentică şi in cazul in care intreţinerea reprezintä o donaţie indirectă,

‚—
TEONA ELENA RĂDULESCU, TUDOR-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII 213

116. Răspuns: A, C (admitere INM şi în magistratură, 2015)

Contractul de intreţinere este un Contract solemn, necesitatea incheierii sale in formă autentică fiind cerută ad validiiatem.
Prin urmare, sancţiunea care opereazä pentru nerespectarea formei este nulitatea absolută (art. 2255 C.civ.).Aşadar, varianta
de răspuns de la Iitera A este corectă.
In ceea ce priveşte durata contractului de intreţinere, acesta se incheie, in principiu, pe durata vieţii creditorului întreţinerii,
dacă prin contract nu s-a preväzut durata intreţinerii ori s-a prevăzut numai caracterul viager aI acesteia [ad. 2254 alin. (2)
C.civ.]. Aşadar, părţile pot conveni ca intreţinerea să se presteze şi pe o perioadă determinatä de timp prevăzută in contractul
de intreţinere [art. 2254 alin. (1) C.civ.]. Tn acest caz, dacă in timpul executării contractului, dar inainte de implinirea duratei de
timp prevăzute in contract, creditorul intreţinerii moare, incetează şi contractul de intreţinere, conform art. 2263 alin. (1) teza
finală C.civ., fiind practic o consecinţă a caracterului intuîtu personae a contractului. Drept urmare, varianta de răspuns de Ia
Iitera C este corectä.
Un alt mod de incetare a contractului de intreţinere constă in revocarea contractului in folosul persoanelor cărora creditorul
intreţinerii le datorează alimente in temeiul Iegfl, dacă prin efectul contractului, eI s-a Iipsit de mijloacele necesare indeplinirii
obligaţiei de asigura alimentele [art. 2260 alin. (1) C.civ.], În acest caz, revocarea poate fi cerută chiar dacă nu existä fraudă
din partea debitorului intreţinerii şi indiferent de momentul incheierii contractului de intreţinere [art. 2260 alin. (2) C.civ.1. În
consecinţă, varianta de räspuns de la Iitera B este greşită,

I 117. Răspuns: B (admítere INM, noiembrie 2019)

Printre caracterele juridice ale contractului de intreţinere se numără şi caracterul intuitu personae, acesta încheindu-se in
considerarea calităţilor părţilor; drept urmare, obligaţia de intreţinere este o obligaţie dea face strict personalä şi netransmisibilä,
iardrepturile creditorului intreţinerii sunt incesibile şi nici nu pot fi supuse urmăririi (ad. 2258 C.civ.) (Fişe, 2019, p. 810). Deci,
dreptul Ia intreţinere nu este transmisibil pentru cauză de moarte, varianta de răspuns A flind greşit.
Dreplul Ia acţiunea în rezoluţiune se transmite moştenitorilor, dacä nu a fost exercitatä de beneficiar in timpul vieţii şi dacă
nu s-a implinit termenul de prescripţie [art. 2263 alin. (6) C.civ.], astfel că varianta de răspuns B este adevărată.
Varianta de răspuns C este falsă, intrucăt, chiar dacă bunul care a constituit capitalul (obiectul prestaţiei creditorului
intreţinerii, dacă intreţinerea a fost constituită cu titlu oneros) a pierit parţial sau total ori şi-a diminuat valoarea, dintr-o cauză
pentru care creditorul întreţinerii nu este ţinut să răspundă, intreţinerea continuă să fie datorată în aceeaşi măsură [art. 2257
alin. (4) C.civ.] (Fişe, ed. a 4-a, p. 814).

I 118. Răspuns: A, B (admitere 1NM şi în magistratură, 2014)

Instanţa judecătorească poate să inlocuiască, Ia cererea oricăreia dintre părţi, intreţinerea in natură cu o sumă de bani
corespunzătoare, dacă prestarea sau primirea in natură a întreţinerfl nu mai poate continua din motive obiective sau dacä
debitorul întreţinerii decedează şi nu a intervenit o înţelegere intre părţi [art. 2261 alin. (1) C.civ.], În situaţia in care intreţinerea
a fost inlocuită cu o sumă de bani corespunzătoare, devin aplicabile dispoziţiile care reglementează contractul de rentä viagerä
[art. 2262 alin. (1) C.civ.], ipoteză în care obligaţia de plată a rentei rämăne indivizibilä intre debitori, afară de cazul in care
prin contractul de intreţinere s-a convenit altfel, potrivit art. 2262 alin. (2) C.civ. (Fişe, 2019, p. 815). În consecinţă, varianta de
răspuns de Ia Iitera A este corectä,
Varianta de răspuns de Ia Iitera B este, de asemenea, corectă, deoarece rezoluţiunea contractului de intreţinere poate
fi dispusă in următoarele situaţii: (1) când comportamentul celeilalte părţi face imposibilă executarea contractului in condiţii
conforme cu bunele moravuri [art. 2263 alin. (2) C.civ.1; (2) in cazul neexecutării fără justificare a obligaţiei de intreţinere
[art. 2263 alin. (3) teza I C.civ.] sau (3) in cazul unui contract de intreţinere cu titlu oneros, cănd debitorul nu depune garanţia
promisă in vederea executärii obligaţiei sale ori o diminuează [art. 2251 alin. (1) C.civj.
caracterul intuitu personae a contractului de intreţinere impune regula conform cäreia drepturile creditorului intreţinerii sunt
incesibile şi nu pot fl supuse urmäririi, potrivit art. 2258 C.civ. Aşadar, varianta de răspuns de Ia litera C este greşitä.

I 119. Răspuns: A, C (primire in profesie avocat definitiv, 2014)

—

Contractul de intreţinere poate inceta şi ca urmare a rezoluţiunii contractului atunci când compodamentul celeilalte părţi
face imposibilä executarea contractului in condiţii conforme bunelor moravuri, precum şi atunci cănd rezoluţiunea se intemeiază
pe neexecutarea färä justiflcare a obligaţiei de intreţinere [art. 2263 alin. (2) şi (3) C.civ.]. Astfel, în speţa de faţă, ne afiăm in
cea de-a doua situ$ie menţionatä mai sus, creditorul putănd obţine rezoluţiunea contractului de intreţinere, şi nu, cum greşit
este menţionat in varianta de răspuns de Ia Iitera B, doar inlocuirea intreţinerfl cu o sumä de bani corespunzătoare. Aşadar,
varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşită.
Întocmai cum menţionează şi art. 2263 alin. (3) c.civ., pentru situaţia în care rezo/uţunea se întemeiază pe neexecutama
fără justificare a obligaţiei de intreţinere, rezoluţiunea este pronunţată numai de instanţa de judecatä, dispoziţiile a'l. 1552
referitoarea Ia rezoluţiunea unflateraiă cu tot ce impiicä aceasta (notificarea şi declaraţia de rezoiuţiune), nefiind aplicabile. Orice
ciauză contrară este considerată nescrisă. Prin urmare, varianta de räspuns de la Iitera A este corectă.
214 EXPLICAŢII DREPT CIVIL IV, CONTRACTE SPECIALE

bfectuí principal aI rezoluţiunli consta in repunerea parţlíor in sItuaţIa anterioarä. Pronunţarea rezoluţiunii, implicä anumite
particularităţi determinate de speciücul acestui contract: a) de regulă, in caz de rezoluţiune, întreţinutul trebuie să primească
inapoi bunul transmis debitorului intreţinerii, deci creditorul întreţinerh va redobăndi dreptul de proprietate asupra bunului
transmis; b) debitorul in culpă nu poate obţine restituirea prestaţiilor de intreţinere deja executate [art. 2263 alin. (5) C.civ.],
Tnsă dacă debitorul a achitat şi un preţ, acesta trebuie să fie restituit. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă.

120. Răspuns: C (primire în proťesie avocat deflnitîv, 2017)

—

Tnlre X., pe deo parte, şi Y. şi Z., pede altă parte, s-aîncheiat, Ia data de 13.05.2015, un contract de intreţinere pe o perioadă
de un an, Tn urma cäruia X. a devenit debitorul obligaţiei de întreţinere, iar Y. si Z., creditori ai acestuia. ln urma accidentului
petrecut Ia puţin timp după incheierea contractului (Ia 25.052015), au murit debitorul (X.) şi unuI dintre creditori (1),
Contractul de intreţinere este incheiat În considerarea calităţilor persoanei creditorului (ĺn speţa noastră Y. şi Z.), deci are
caracter intuitu personae; din acest motiv, contractul inceteazä Ia moartea acestuia (sau acestora dacä sunt mai mulţi), nu insä
şi a debitorului. În aceIaşi timp, conform ad. 2256 alin. (2> C.civ., obligaţiile născute Tn temeiul contractului de între(inere sunt
indivizibile, atăt În privinţa creditorilor (Y. şi 1), cât şi În privinţa debitorilor. Drept urmare, contractul produce efecte faţă de Y.
(creditorul rămas în viaţä), moştenitorul Iui X. fiind obligat să presteze acestuia intreţinere, pănä Ia expirarea duratei contractului
ori pănă Ia decesul Iui Y., dacä acesta survine Tnäuntrul termenului de un an, preväzut Tn contract. Rezultă astfel că varianta
de räspuns de Ia Iitera A este greşită, pentru cä S, nu are posibilitatea să refuze executarea întreţinerii.
In considerarea art. 2257 alin. (3) C.civ., şi a faptului că Z. a decedat în cursul duratei contractului, debitorul Tntreţinerii
are, potrivit Iegh, şi obligaţia de a-I inmormănta, obligaţje care se Lransmile şi Ia moştenitori (S.). Deci, 5. nu poate să refuze
supodarea cheltuieliior aferente inmormăntării Iui Z., avănd această obligaţie in temeiul legU, varianta de räspuns de Ia Iitera B
fiind, in consecinţă, greşită.
Diferenţa esenţială intre contractul de rentä viagerä şi ceI de intreţinere ii reprezintă obiectul prestaţiei Ia care se obligă
debitorii Astfel in timp ce contractul de rentă viageră dă naştere unei obligaţii dea da (de a plăti renta), contractul de întreţinere
dă naştere unei obligaţii de a face (să asigure hrană, imbrăcăminte, incălţäminle, menaj etc). Astfel, ínlocuirea intreţinerii
datorate cu o sumă corespunzăloare de bani nu este posibilä, ca regulä, Totusi, art, 2261 alin. (1> C.civ, prevede două situaţii
de excepţie când o astfel de înlocuire este posibilă, insă numai cu incuviinţarea instanţei (1) dacă prestarea sau primirea ĺn
natură a intreţinerii nu mai poate continua din motive obiective i (2) dacä debitorul intreţinerii decedeazä şi nu intervine o
inţeiegere intre părţi.
In consecinţä, varianta de răspuns de Ia Iitera c este corectä, intrucăt singurul debitor aI intreţinerii a decedat (X.), obligaţia sa
flind transmisă mostenitorului său (S,), acesta putănd solicita instanţei inlocuirea íntretinerii cu o sumă de bani corespunzätoare,
conform articolului menţionat mai sus.

I 121. Räspuns: A, C (primire în profesie avocat stagiar, 2016)

—

Intre X. şi Y. s-a incheiat un contract de intreţinere, pe duratä determinatä (6 ani), X. fUnd creditorul intreţinerii, iar Y. fiind
debitorul obligaţiei corelative, acesta din urmä primind in schimb proprietatea a două autoturisme de Iux.
În ceea ce priveşte forma contractului de intreţinere, Iegea este deosebit de clară în sensul acesta, stabilind cä pentru
valabilitatea intreţinerii este necesară forma autentică a inscrisului constatator, sub sancţiunea nulităţii absolute (art. 2255
ccivj. Aadar, varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectä, Iipsa înscrisului autentic ducănd Ia nulitatea contractului de
întreţinere incheiat intre X. şi Y.
În privinţa rezoluţiunii, ca modalitate de incetare a contractului de întreţinere, existä unele aspecte speciflce. Astfel, rezoluţiunea
poate Ii cerutä fle atunci cănd comportamentul celeilalte pärţi face imposibilă executarea contractului în condiţii conforme bunelor
moravuri [art. 2263 alin. (2) Cciv.], fie atunci cănd se inlemeiază pe neexecutarea färä justificare a obligaţiei de intreţinere
[art. 2263 alin. (3) C.civ.], In oricare dintre aceste douä cazuri, desfiinţarea contractului de intreţinere prin rezoluţiune nu poate
fi dispusă decăt de cätre instanţä, Iegiuitorul nepermiţănd rezoluţiunea unilaterală [art. 2263 alin. (3) teza l c.civ], chiar dacá
părţile ar fi prevăzut expres in contract această posibilitate [art. 2263 alin. (3) teza finală]. Aşadar, varianta de räspuns de Ia
Iitera B este greşită.
In fine, odată cerută rezoluţiunea (de către creditorul reclamant) pentru unuI din motivele indicate mai sus, oferta de
intreţinere făcută de debitorul părăt, după introducerea acţiunii, nu poate impiedica rezoluţiunea [art. 2263 alin. (4) C.civ], deci
şi varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă.

j 122. Răspuns: C (primire in profesie avocat stagiar, august 2019)

—

Potrivit art 2257 alin. (5) c.civ,, clauza prín care creditorul întreţinedi se obligă la prestarea unor servicii este consideratä
nescrisä. Aşadar, contractul este valabil incheiat, nefiind Iovit de nulitate absolutä, iar F nu va putea invoca excepţia de
neexecutare a contractului, obiigaţia asumată de G fiind considerată nescrisă,
Prin urmare, singura variantă corectă de răspuns este Ia Iitera c.

««
TE0NA ELENA RÄOULESCu, TUOOR-VLAO RÄDULESCU EXPLICAŢII 215

123. Răspuns; A, B (primire in profesie avocat stagiar, 2013)

—

Intrebarea vizează caracterele juridice ale contractului de intreţinere, forma şi durata acestuia.
Contractul de intreţinere este un contract solemn, iar, de regulă, este cu titlu oneros, aleatoriu şi sinalagmatic. De asemenea,
este un contract intuítu personae şi cu executare succesivă. Astfel, fiind un contract solemn, conlractul de intreţinere se incheie
in formă autenticä, sub sancţiunea nulităţfl absolute (ad. 2255 Cciv), de unde rezultă că varianta de răspuns de Ia Iitera B
este corectă.
Totodată, ţinând cont de caracterul juridic intuitu personae a contraclului, acesta se incheie in considerarea calítăţilor părţilor,
drept urmare, obligaţia de întreţinere este o obligaţie de a face strict personală şi netransmisibilă, iar drepturile creditorului
inireţinerii sunt incesibile şi nici nu poth supuse urmăririi (art. 2258 Cciv) Aşadar, varianta de răspuns de Ia IiteraAeste corectă.
In ceea ce priveşte durata contractului de întreţinere, în principiu, se constiluie pe durata vieţii creditorului intreţinerií, dacă
prin conlract nu s-a prevăzut durata intreţinerii sau s-a prevăzut numai caracterul viager al acesteia [ań. 2254 alin. (2) C.civj.
Drept urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită, intrucăt, dacă in contract nu este stipulată durata intreţinerii.
atunci aceasta se constituie pe durata vieţii creditorului, cum am precizat mai sus, şi nu pentru un termen rezonabil.

I 124. Răspuns: C (pflmire in proťesie avocat stagiar, 2018)

—

Contractul incheiat intre M. şi 0., IiuI său, este un contract de intreţinere, cu titlu oneros, Cu toate acestea, avănd in vedere
Iegătura de rudenie dintre părţi. art. 1091 alin. (4) C.civ.. prezumă acest contract ca fiind un contract de donaţie, prezumţie ce
opereazä numai in favoarea descendenţilor, ascendenţilor pńvilegiaţi şi a soţului supravieţuitor. dacä aceştia nu au consimţit
Ia ínştrăinare.
Prin urmare, varianta de răspuns de la Iitera C apare ca fiind corectä. F (celălalt copiI aI de[unctului) beneficiind de aceastä
prezumţie a caracterului gratuit aI contractului în formularea unei eventuale acţiuni Tn reducţiunea Iiberalităţilor excesive.
Cát priveşte varianta de răspuns de Ia Iitera A, aceasta este greşitá. intrucăt. pentru a nu produce eťecte contractul de
intreţinere este necesar ca decesul creditorului intreţinerh sá fi survenit in interval de ceI mult 30 de zile de Ia data incheierii
contractului: or. în cazul de faţă. M. a murit Ia două Iuni de Ia acest moment din cauza bolii de care suĺerea de mai bine de un an.
In fine, varianta de räspuns de Ia litera B este. de asemenea, greşită. caracterul personal aI contractului de intreţinere
neputănd fi opus intr-o eventuală acţiune in revocarea contractului (art. 2259 C.civ.).

I 125. Răspuns: c (admitere ÎNM şi in magistraturä, septembrîe 2018)

Singura variantă corectă de răspuns este cea de la Iitera C.
Una dintre obligaţiile debitoruluí obligaţiei de intreţinere este aceea de a-I inmormănta pe creditor dacă acesta decedează in
cursul duratei contractului, astfel cum prevede art. 2257 alin. (3) Cciv., astfel cä varianta de răspuns de la Iitera Aeste greşită.
Varianta de răspuns de la Iitera B este. de asemenea. incorectă. art. 2259 C.civ. stabilind o excepţie de Ia regula potrivit
căreia creditorii nu pot exercita drepturile şi acţiunile care sunt strâns Iegate de persoana debitorului lor
In fine. avănd în vedere caracterul expres indivizibil aI obligaţiei de intreţinere. atăt in privinţa debitorilor, cât şi al creditorilor
[art. 2256 alin. (2) C.civ.], varianta de răspuns de Ia Iitera C apare ca fiind cea corectă.

I 126, Räspuns; A (admitere INM şi in magistraturä, 2017)

Rezoluţiunea contractului de intreţinere cunoaste unele aspecte specifice. Astfel, pe de o parle, rezoluţiunea poate fi doar
judiciară, nefiind perrnisä rezoluţiunea unilaterală sau convenţionalä [art. 2263 aIin (3) C.civ]. iar, pe de altă pađe. efectele
rezoluţiunii intreţinerii presupun ca numai creditorul să fie îndrituit sä i se restituie ce a prestat, nu şi debitowl in culpă [art. 2263
alin. (5) CcivJ.
Prin urmare, varianta de răspuns de la Iitera A este corectä, rezoluţiunea contractului de intreţinere neputänd opera în
temeiul unui pact comisoriu, chiar dacă s-a convenit că aceasta va rezulta din simplul fapt aI neexecutăhi, in timp ce varianta
de răspuns de Ia Iitera C este greşită, faţă de dispoziţiile art. 2263 a)in. (5) Cciv., amintite mai sus.
Mai mult chiar in această materie, puterea instanţei de apreciere asupra oportunităţii rezoluţiunii intreţinere este mult
diminuată, intrucăt, potrivit art. 2263 alin. (4) Cciv., oferta de íntreţinere făcută de debitorulpórát după introducerea acţiunünu
poate împiedica rezoluţiunea contra ctului. În consecinţă, nici varianta de răspuns de Ia Iitera B nu este corectă.

§10. Con(ractul de tranzacţie

I 127. Răspuns: B (primire in profesie avocat stagiar. 2013)

—

Contractul de tranzacţie este aceI contract prin care părţile previn sau sting un Iitigiu, inclusiv in faza executării silite, prin
concesii sau renunţări reciproce Ia drepturi ori prin transferul unor drepturi de la o parte la cealaltă [art. 2267 alin. (1) C.civ.1.
Analizănd caracterele juridice ale contractului de tranzacţie, constatăm că acesta este un act consensual (in principiu), dar
care, pentru a putea fi dovedit, trebuie constatat in scris (cerinţă ad probationem), un conlract sinalagmatic, cu titlu oneros,
comutativşi cu obiect indivizibil (pentru dezvoltări, a se vedea Fíşe, 2019, p. 818-819). Tn principiu, tranzacţia poate fi afectată
 — -;. -

216 EXPLICAŢII DREPT CIVIL IV, CONTRACTE SPECIALE

de aceleaşi cauze de nulitaie Ca OCO alt contract, cu excepţia erorii de drept referitoare Ia Chestiunile Ce Constituie obieCtul
neínţelegerii părţilor şi a leziunü [art. 2273 alin. (1) şi (2) C.Civ.].
ĺn privinţa obieCtului tranzacţiei, art. 2268 alin. (1) C.CiV. arată Că nu se poate tranzaCţiona asupra Capacitäţii sau stării civile
a persoanelor Ş cu privire Ia drepturi de Care părţile nu pot sä dispună potrivit IegiL Se poate insă tranzacţiona asupra aCţiunii
Civile derivănd din sävărşirea unei infracţiuni [art. 2268 alin. (2) C.civ,], prevenindu-se astfel formularea pe cale separată a unei
acţiuni in despägubiri (Fişe, 2019, p. 820).
Pentru cele arătate mai sus, este evident cä singurul räspuns corect este ceI de Ia varianta de Ia Iitera B

128. Răspuns: C (primire în profesie avocat stagiar, rnaflie 2019)

—

Tn principiu, contractul de tranzacţie poate fi afectat de aceleaşi cauze de nulitate ca orice alt contract. De exemplu, poate
fi anulat pentru incapacitate ori pentru eroare, doI sau viotenţă, ca vicii de consimţämánt. Cu titlu de excepţie, art. 2273 alin. (2)
C.civ. prevede cä tranzacţia nu poate fi anulatä pentru eroare de drept referitoare Ia chestiuni!e ce constituie obiectul neinţelegerii
pärţilor şi nici pentru Ieziune (R DEAK, L. MIHAI, R. PoPEscu, Tratat de drept civiL Contracte speciale, vol. 111, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2018, p. 158). În consecinţă, varianta de räspuns de Ia Iitera A este incorectă.
In aceIaşi timp, tranzacţia este un contract sinalagmatic intrucăt părţile işi asumă obligaţii reciproce (de a nu incepe
sau continua procesul, în schimbul concesiitor, renunţărilor Ia drepturi sau prestaţiilor noi efectuate đe cealaltä parte). Fiind
sinalagmatic, se poate cere rezoluţiune sau rezilierea contractului pentru neexecutarea de obligaţii, dar numai dacă una dintre
pärţi i-a asumato obligaţie nouä pe care nu o execută (E DEAK, L. MIHAI, R. POPESCu, Tratat de drept cI'vil. Contra cte speciale,
vol. 111, Ed. Universut Juridic, Bucureşti, 2018, p. 152). Deci, şi varianta de räspuns de Ia Iitera B este greşitä.
În fine, tranzacţia, chiar dacä este constatatä prin holărăre judecătorească, poate fi atacată cu acţiune revocatorie sau
cu acţiune in declararea simulaţiei, după cum prevede art. 2278 alin. (1) C.civ., astfel că singura variantă corectă de răspuns
este cea de Ia Iitera C.

I 129. Răspuns:A, C(primire în profesie—avocatdeünitiv, 2016)

Tranzacţia este contractul prin care pärţile previn sau sting un Iitigiu, inclusiv in faza execulărfl silite, prin concesii sau
renunţări reciproce Ia drep(uri ori prin transferul unor drepturi de Ia una Ia cealaltă [art. 2267 alin. (1) C civ]
Prin intermediul tranzactiei se poate da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele care fac obiectijl
Iitigiului dintre pärţi, conform art 2267 alin. (2) C.civ. Aşadar, varianta de räspuns de Ia Iitera A este corectă.
ĺn ceea ce priveşte desfiinţarea contractului de tranzacţie, pentru situaţia in care Iiligiul cu privire Ia care s-a tranzacţionat
fusese soluţionat printr-o hotărâre judecätoreascä intratä in autoritate de Iucru judecat, tranzacţia este anulabilö Ia cererea
părţii care nu a cunoscut acest aspect. Aşadar, nu este o cauza de nulitate absolutä a tranzacţiei, cum greşit se menţionează
in varianta de räspuns de Ia Iitera 8, ci o cauză de nulitate relativă (arl, 2277 C.civ.).
Mai mult, chiar dacă tranzacţia este constatată printr-o hotărâre judecătorească, ea poate fi desfiinţatä prin acţiune in nulitate
sau acţiune in rezoluţiune ori rezitiere, precum orice aIL contract, Ea poate 11, de asemenea, atacatä cu acţiune revocatorie sau
cu acţiunea in declararea simulaţiei [art, 2278 atin. (1)C.civ.]. Prin urmare, şi varianta de răspuns de Ia litera C este corectă.

I 130. Răspuns: A, B (admitere INM şi în magistraturä, 2015)

Tranzacţia care, punând capät unui proces inceput, este constatată printr-o hotărâre judecătorească poate fi desfiinţată
prin acţiune in nulitate sau acţiune in rezoluţiune ori reziliere, precum orice alt contract, Ea poate fl, de asemenea, atacată cu
acţiune revocatorie sau cu acţiunea in declararea simulatiei [ad. 2278 alin. (1) C.civ.J, Prin urmare, varianta de răspuns de la
Iitera A este corectă şi, in mod evident, varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită.
Varianta de răspuns de Ia Iitera B este, de asemenea, corectă conform art. 2274 alin. (1) C.civ., este nulä tranzacţia
—

incheiată pentru executarea unui act juridic Iovit de nulitate absolutä, in afarä de cazul in care părţile au tranzacţionat expres
asupra nulităţii.

I 131. Räspuns: A, B (admitere INM, noiembrie 2019)

Potrivit art. 2278 C.civ., tranzacţa care, punând capät unui proces început, este constatată printr-o hotärâmjudecätorească,
poate fi des fňnţatä prin acţiune [n nuhtate sau acţiune in rezoluţiune ori reziflere, precum orice alt contract, Aceasta se explică
prin aceea cä o asemenea inţelegere are natura juridică a unui contract, căruia ii sunt aplicabite atăt dispoziţiile de drept
material din Codul civil, cât I cele procesuale din ad. 438-440 CPC referitoare la hotărârea de expedient (FR. DEAK, L. MIHAI
R PoPEscu, op. cit., vol. 111, 2018, p. 163). Prin urmare, contractutui de tranzacţie nu i se vor aplica şi dispoziţiile din Codul civil
referitoare Ia eroarea de drept care este definită ca fiind falsa reprezentare asupra unei norme juridice determinante, potrivit
voinţei părţilor, pentru incheierea contractului [art. 1207 atin. (3) C.civ.].
Tranzacţia constatatä prin hotärăre judecătoreascä poate 11, de asemenea, atacatä cu acţiune revocatorie (pauliană) sau
cu acţiunea in declararea simulaţiei [art. 2278 alin. (1)teza flnală C.civ.] (FR. DEAK, L. MIHAI, R. PoPEscu, op. cit., vol. 111,
2018, p. 163).
TEONA ELENA RÂOuLE5CU, TuOOR-VLA0 RĂOULESCU EXPLICAŢII 217

Faţä de cele arătate mai sus, variantele corecte de răspuns sunt Ia Iiterele A şi B, varianta de răspuns de Ia Iitera C flind,
evident, falsă.

j 132. Răspuns: c (admitere INM şi în magistraturš, 2017)

Tranzacţia poate fi afectatá de aceleaşi cauze de nulitate ca orice alt contract, cu excepţia erorii de drept referitoare Ia
chestiunile ce constituie obiectul neinţelegerii părţilor şi a Ieziunii [art. 2273 alin. (1) şi (2) C.civ.]. in plus, Codul mai prevede
şi anumite cauze de nulitate absolutä şi relativă, ce decurg din specificul contractului de tranzacţie, definit ca acea inţelegere
prin care părţile previn sau sting un Iitigiu, inclusiv in faza executăńi silite. prin concesii sau renunţări reciproce Ia drepturi ori
prin transferul unor drepturi de Ia una Ia cealaltä [art. 2267 alin. (1) CcivJ.
AstfeI, potrivit art. 2277 Cciv., tranzacţia asupra unui proces este anulabilă (deci, Iovită de nulitate relativă) Ia cererea părţii
care nu a cunoscut că Iitigiul fusese soluţionat printr-o hotărăre judecătorească intrată in puterea Iucrului judecat. Prin urmare,
varianta de răspuns de Ia Iitera c este corectă.
Căt priveşte celelalte variante de răspuns, ele sunt greşite. deoarece, pe de o pade, părţile previn sau sting un Iitigiu prin
concesii reciproce ori prin transferul unor drepturí de Ia una Ia cealaltă, fáră insă ca Iegiuitorul să menţioneze felul drepturilor
transmise; or, unde Iegea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să o facă. Asadar, părţile pot transmite drepturi de creanţä
una către cealaltă in scopul stingerii procesului, transmisiunea fiind perfect valabilă, varianta de răspuns de Ia Iitera A fiind, in
consecinţä, greşită.
Pe de altă parte. este adevărat cä tranzacţia presupune concesii reciproce şi. prin urmare, este un contract sinalagmatic;
acest fapt nu are Iegătură insă cu actul in privinţa căruia părţile tranzacţíonează, acesta putănd fi cu titlu oneros sau cu titlu
gratuit, contract unilateral sau sinalagmatic, motiv pentru care şi varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşită.
133. Räspuns: C (admitere INM şi în magistratură, 2014)
Varianta de răspuns de Ia Iitera Aeste greşilă, deoarece, chiar din deflniţia contractului de tranzacţie prevăzută de dispoziţiile
art. 2267 alin. (1) Cciv. se arală cä tranzacţia poate opera chiar şi in faza executării silite.
In ceea ce priveşte forma contractului de tranzacţie, de regulä, este necesar numai acordul de voinţe aI părţilor, pentru
valabilitatea convenţiei. Pentru a putea fi dovedităinsă, art. 2272 Cciv, impune întocmirea in scris a contractului. Drept urmare,
forma scrisä este cerută doar ad pmbationem, şi nu ad vatiditatem. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşitä.
Tn cele din urmă, vańanta de răspuns de Ia Iitera C este corectă. deoarece incheierea unei tranzacţii in baza unor inschsuri
dovedite ulteriorca fiind ĺalse, atrage nulitatea absolutä a contractului de tranzacţie, conform art 2275 C.civ.
j 134. Räspuns: A, c (primire in profesie avocat definitiv, 2018)
—

Potrivit art 2278 c.civ., tranzacţia care pune capät unui proces inceput şi este constatată prin hotărăre judecätorească poate
fi desflinţatä prin acţiune in nulitate sau acţiune in rezoluţiune ori reziliere, precum orice alt contract, Aceasta se explică prin
aceea că o asemenea inţelegere are natura juridică a unui contract căruia ii sunt aplicabile atát dispoziţiile de drept material
din Codul civiL căt şi cele procesuale din Codul de procedură civilă, Pe de altă pafle, tranzacţia constatată printr-o hotärăre
judecătorească poate 11, de asemenea. atacată cu acţiune revocatoňe sau cu acţiune in declararea simulaţiei, de către creditori
(F. DEAK, L. MIHAI, R PopEscu, Tratat de drept civit. Contracte speciaíe, vol. 111, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2018. p. 163).
ln consecinţä, varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectä.
celelalte două variante işi găsesc rezolvarea in textul art 2274 Cciv. AslfeI. este nulä lranzacţia incheiată pentru executarea
unui act juridic Iovit de nulitate abşolută, in afară de cazul in care părţile au tranzacţionat expres asupra nulitäţii (art. 2274
alin. (1) Cciv.J; cât priveşte tranzacţia incheiată in Iegätură cu executarea unui act anulabil, anularea sa va putea fi cerutä
numai de partea care Ia data incheierii tranzacţiei, nu cunoştea cauza de anulabilitate [art. 2274 alin. (2) C.civ.].
Drept urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşitä, in timp ce varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă.

135. Răspuns: A, S (admitere in magisfratură, august 2013)

I
contractul de tranzacţie, pentru a fi valabil, trebuie să respecte atât condiţiile generale de valabilitate ale contractelor,
preväzute de art 1179 C.civ. (capacitate, consimţămánt, obiect şi cauză). cătşi anumite condiţii speciale (existenţa unui conflict
de interese intre părţi. intenţia păijilor de a preveni sau stinge un Iitigiu şi existenţa unor concesii sau renunţări reciproce).
Căt priveşte obiectul contractului. art 2268 alin. (1) Cciv. Iimitează domeniul de aplicabilitate aI tranzacţiei, stabilind că
nu se poate tranzacţiona asupra capacităü sau stării civile a persoanei şi nici cu privire Ia drepluri de care pälile nu pot să
dispună potrivit Iegii, motiv pentru care varianta de răspuns de Ia Iitera c este greşită.
- Tranzacţia valabil incheiată este un contract consensual (ca regulă), sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ şi indivizibil.
In privinţa acestui ultim caracter, art. 2269 C.civ, prevede că in Iipsa unei stipulaţii contrare, contractul nu poate fi desflinţat in
pafle; deci in maleria tranzacţiei, nu poate exista nulitate parţialä sau rezoluţiune parţialä decăt dacă părţile prevăd expres
acest Iucru (Fişe, 2019, p. 819). In consecinţă, varianta de räspuns de Ia Iitera A este corectă.
Ca principiu, contractul de Iranzaąie poate fi afectat de aceleaşi cauze de nulitate ca orice alt contract Çart. 2273 alin. (1)
C.civ.], Prin excepţie insä. tranzacţia nu poate ri anulată pentru Ieziune şi nici pentru eroare de drept reĺeritoare Ia chestiunile
218 EXPLICAŢII DREPT CIVIL. IV, CONTRACTE SPECIALE

care constituie obiectul neinţelegerii părţilor [art. 2273 alin. (2) C.civ.], Aceasta este raţiunea pentru care varianta de räspuns
de Ia Iitera B este, de asemenea, corectä.

136. Răspuns: A, B (admîtere INM, 2013)

Tranzacţia, fiind rezuttatui unor concesii reciproce şi implicănd o Iegăturá indisolubilă între toate raporturile pe Care Ie
conţine, este indivizibila in ceea Ce priveşte obiectul său. În Iipsa unei stipulaţii Contrare, contractul nu poate fi desĺiinţal în
pade, Conform art. 2269 C.civ, deci ar putea exista nulitate parţială sau rezoluţiune parţială numai in cazul Tn care contractul
de tranzacţie conţine o clauză în acest sens (Fişe, 2019, p. 819>. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă.
In ceea ce priveşle desfiinţarea contractului de tranzacţie, acesta poate fi afectat de aceleaşi cauze de nulitate ca orice alt
contract [art. 2273 alin. (1) C.civ,], Cu toate acestea, contractul de tranzacţie nu poate fi anulat pentru eroare de drept referitoare
Ia chestiunile ce constituie obiectul neinţelegerii părţilor şi nici pentru Ieziune [ad. 2273 alin. (2> C.civ,J. Prin urmare, varianta
de răspuns de Ia Iitera B este corectă.
În cele din urmä, potrivit art. 2268 alin. (2) C.civ., se poate tranzacţiona asupra acţiunii civile derivănd din săvârşirea unei
inĺracţiuni, spre exemplu, se poate tranzacţiona cu privire Ia despăgubirile civile rezultate din vätămarea sänätăţii, Prin urmare.
varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită.
137. Răspuns: B (primire în profesie avocat stagiar, 2015)
I —

Potrivit art. 2277 C.civ. tranzacţia asupra unui proces este anulabiiä Ia cererea păii care nu a cunoscut cä Iitigiul fusese
soluţionat printr-o hotărâre judecâtoreasă intrată sub autoritatea de Iucru judecat. Prin urmare, tranzacţia íncheiatä intre R. şi
P nu este valabilä, fiind afectată de nulitate relativă. Rezuttă că varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită.
Nulitatea relativă a tranzacţei poate fi astfel cerută de partea care nu a cunoscut soluţionarea procesului printr-o hotärăre
intrată sub autoritatea judecatoreasă, deci in speţa noastră de către P. Aşadar varianta de răspuns de Ia Iilera B este corectă.
În fine varianta de răspuns de Ia Iitera C este grcjită, deoarece descoperirea ulterioară a hotărárii inlrate in autoritate de
lucru judecat nu este condiţionatä de reaua-credinţă a celeilalte părţi constănd in ascunderea existenţei holärării respective;
acest caz de nulitate retativä se intemeiază pe eroarea in care s-a aflat cealaltă parte care nu cunostea soluţionarea procesului
de o altä instanţă printr-o hotărâ,e intratä sub autoritatea judecătorească.

I 138. Răspuns: A, C (prünire in profesie avocat delînitiv, 2015)

—

In cauzä se pune problema valabilitäţii contractului de tranzacţie incheiat řntre R. şi tatäl minorei N., prin care primul s-a
obliqatia plata unei sume de 15000 euro. reprezentănd despăgubiri pentru prejudiciul suferit de N. prin fapta sa ilicită
Cu privire Ia motivul de nulitate reprezentat de Ieziune, acesta este exclus a fi invocatin cauză. ĺaţă de dispoziţiile art. 1224
C civ., precum şi ale art 2273 atin. (2) teza finalä C.civ. În ccnsecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera B este grcită.
Se observă că. n reatitate. tatălui N, I-a ameninţat pe R. cu exercitarea unui drept (formularea unei plăngeri Ia poliţie şi a
unor reclamaţii Ia inspectoratul coIar). insă scopul urmädt a fost unuI abuziv, respectiv obţinerea unor foloase disproporţionate
faţă de prejudiciul efectiv suferit de N. In cousecinţă. ne aĺlăm in faţa unei exercitări abuzive a unui drept, care, coroborată cu
fotosirea de ameninţări, dure Ia existenţa viciiiliii de r,nnsimţămánt aI violenţei, in temeiul art. 1217 C.civ Prin urmare, varianta
de răspuns de Ia Iitera A este corectă. R. putănd cere, pe cale de acţiune. anularea contractului de tranzacţie pentru vicierea
consimţämăntului prin violenţă.
ĺn aceIaitimp. R se i poate apära řmpotriva pretenţiilorcreditorului säu. invocând nulitatea relativă atranzacţiei, pe ca!e
de excepŰe. eI are această posibilitate nelimitat in tirnp. intrucăt potrivit art 124q atin (2> teza finală C civ partea căreia i
‚

se cere execuĺarea contractului poate opune oricánd nulitatea relativă a contractului, chiar şi după împlinirea termenului de
prescripţie a dreptului la acţiunea in anulare.
In consecinţă, şi varianta de räspuns de la litera C este corectă, faţă de motivele expuse mai sus.

I 139. Răspuns: C (primire in proťesie avocat detînitiv, august 2019)

—

Potrivit art. 2278 alin. (1) teza a II-a C.civ., tranzacţia constatată prin hotărăre judecätorească poate fi atacatä cu acţiune
revocatorie (pauliană) sau cu acţiunea in declararea simulaţiei. ĺntrucât prin incheierea tranzacţiei, X şi-a creat o stare de
insolvabilitate, Z, creditorul său chirografar va avea Ia indemănä acţiunea revocatorie, aI cărei efect este inopozabilitatea faţä
de eI a actului fraudulos [art. 1565 alin. (1) C.civ]. contractul dintre X şi Y nefiind desfiinţat, nici măcar in parte.
Asadar varianta corectă de răspuns este Ia Iitera C, celelalte două fiind greşite
 CAPITOLUL AL V-LEA. SUCCESIUNI

§1. Regufile generale ale moştenirii

1. Răspuns: C (admitere in magistraturä, iunie 2019)

Moştenitorul care, in baza Iegh sau a testamentului, cumulează mai multe vocaţii Ia moştenire are, pentru fiecare dintre
ele, un drept de opţiune distinct [art. 1102 alin. (1) C.civ.]. În aceIaşi sens, Iegatarul chemat Ia moştenire şi ca moştenitor Iegal,
işi va putea exercita opţiunea Tn oricare dintre aceste calitäţi.
Dacä, deşi nu a fost incälcatä rezerva, din testament rezultă că defunctul a dorit sä diminueze cota ce i s-ar fi cuvenit
Iegatarului ca moştenitor Iegal, acesta din urmă poate opta doar ca Iegatar [art. 1102 alin. (2) C.civ.J (Fíşe, 2019, p. 883).
Avănd Tn vedere cele de mai sus, este evident că variantele de răspuns A şi B sunt false, in timp ce singura variantä corectă
de răspuns este C
2. Răspuns: B (admitere INM şi in magistratură, 2017)
Tntrebarea urmäreşte verificarea cunoştinţelor referitoare Ia condiţiile generale ale nedemnităţii judiciare şi diferenţele faţă
de nedemnitatea de drept.
Astfel, nedemnitatea de drept poate fi constatată Ia cererea oricărei persoane interesate, persoană care nu trebuie să
deţinä ş calilatea de succesibil (spre exemplu. un creditor aI moştenirii), spre deosebire de nedemnitatea de judiciară, care
poate fi declarată numai Ia cererea unui succesibil, conform art. 959 alin (2) teza I C.civ, Pentru aceste considerente. varianta
de räspuns de Ia Iitera A este greşită.
Art. 959 alin. (1) C.civ. prevede Iimitativ persoanele ce pot fi declarate nedemne dea moşteni. Prin urmare, varianta de
räspuns de Ia Iitera B este corectä intrucăt are in vedere situaţia prevâzută de dispoziţiile art. 959 alin. (1) Iit. b) C.civ., respectiv,
poate fi declaratä nedemnă, persoana care cu rea-credinţă a alterat testamentul defunctului.
ĺn hne, ultima variantă este greşită, intrucăt dispoziţiile art. 959 alin. (2) teza finală Cciv. prevăd un termen de un an pentru
introducerea acţiunii de declarare a nedemnităţii, şi nu un termen de 3 ani, cum greşit este menţionat in varianta de răspuns
de Ia Iitera C.
3. Răspuns: B, C (primire in profesie avocat definitiv, 2014)
—

Nedemnitatea succesorală reprezintă decăderea succesibilului (Iegal sau testamentar) din dreptul de a culege o moştenire
determinală, intrucăt s-a făcut vinovat de o faptă gravă. Astfel, nedemnitatea succesorală este practic o sancţiune care poate
opera atăt in cazul unei moşteniri Iegale. cát şi in cazul unei moşteniri testamentare, precum in speţa de faţă (Fişe, 2019,
p. 830). Drept urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă.
Conform art. 961 atin. (1) C.civ.. efectele nedemnitäţii pot fi inläturate expres de ceI care Iasă moştenirea, fie prin testament
fie prin act autentic notarial, motiv pentru care varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă. Alineatul (2) aI aceluiaşi articol
prevede că efectele nedemnităţii nu pot fi inlăturate prin reabilitarea nedemnului, amnistie intervenită după condamnare, graţiere
sau prin prescripţia executării pedepsei penale. Asadar, varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită.

j 4. Răspuns: A, C (primire in profesie —avocat detinitiv, 2016)

Nedemnitatea succesoralä este o sancţiune Iegalä concretizată in decäderea moştenitorului Iegal sau testamentar din
dreptul dea culege moştenirea, in anumite condiţii prevăzute de tege. Efectele nedemnităţii pot fi inlăturate, conform art. 961
alin. (1) Cciv., prin declaraţia expresă a celui care Iasă moştenirea, fie prin testament, he prin act autentic notarial. Rezultă
astfel că Iegea impune condiţia de formă ad va(iditatem in cazul inlăturării efectelor nedemnitäţji, deci varianta de räspuns de
Ia Iitera A este corectă.
Iertarea nedemnului, dacă este făcută in forma cerutä de dispoziţiile Iegalein vigoare, operează indiferent de felul nedemnităţii,
de drept sau judiciare, conform art. 961 alin. (1) C.civ., deci varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşită.
Tn cele din urmă, varianta de räspuns de Ia Iitera C este corectä, conform art. 961 alin. (2) C.civ. care stabileşte că efectele
nedemnităţii nu pot fi inlăturate in caz de reabilitarea nedemnului, amnistie antecondamnatorie, graţiere sau prin prescripţia
executării pedepsei penale.

l 5. Răspuns: C (admitere in magistraturä, iunie 2019)

Nedemnitatea judiciară poate fi declaratá, printre altele. in cazul in care o persoană. cu rea-credinţä (nu din eroare sau
Ia solicitarea Iui de cuius). a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsiflcat testamentul defunctului [art. 959 alin. (1) Iít. b) C.civ.J
(Fişe. 2019, p. 832). Aşadar, varianta de răspuns A este falsă.
220 EXPLICAŢII DREPŢ C1VIL. V SUCCESIUNI

Şi vananta de răspuns B este talsă Repunerea in termenul de opţiune succesorală este aceI beneiiciu recunoscut de Iege
succesibilului. in temeiul căruia. in anumite condiţii, acesta işi poate exercita dreptul de opţiune succesorală, chiar dacă termenul
de opţiune succesoralä s-a implinit. Repunerea in termenul de opţiune succesoralä nu operează din oficiu (afarä de eventuale!e
cazuri expres şi Iimitativ prevăzute prin Iegi speciale), ci are caracter judiciar, fiind de competenţa instanţei Uudecátoha de Ia
Iocut deschiderii moşteniri): notarul public sau organele administraţiei publice nu pot soluţiona o astfel de cerere.
Inlroducerea acţiunii de declarare a iedeiiiiiităţii de către uii succesibil nu are dreptefect repunerea in termenul de opţiune
succesoralá, ci reprezintă un act de acceptare tacită a moştenirii de cätre succesibilul reclamant, potrivit art. 959 alin. (2) teza
finală C.civ. fn fine, efectele nedemnităţii nu potfi inläturate prín reabilitarea nedemnului, amnistie postcondamnatorie, graţiere
sau prescripţia executării pedepsei pcnatc [art. 961 alin. (2) C.civj, astfel că varianta de răspuns C este corectä.

6. Răspuns: B (admitere în magistraturä, mai 2018)

Intrebarea vizează cazurile de nedemnitate judiciară preväzute de art 959 alin. (1) Cciv
AslfeI, varianta de răspuns de la litera Aeste gresitä, intrucăt o persoană care, cu rea-credinţă, a ascuns, a alterat, a distrus
sau a falsificat testamentul defunctului poate fi declarată nedemnă, conform art. 959 alin. (1) Iit. b) Cciv. Totodată, şi varianta
de răspuns de Ia Iitera C este greşită deoarece se regăseşte printre cazurile menţionate Ia articolul de tege amintit mai sus,
respectiv Ia Iit. c).
Varianta de răspuns de la Iitera B este corectă deoarece situaţia reglementată prin dispoziţiite art. 959 alin. (1) Iit, a) C.civ are
in vedere cazul in care persoana condamnată a sávărşit cu intenţie, impotriva celui care tasä moştenirea, o serie de fapte grave
de violenţă, fizică sau morală, deci dispoziţiile amintite nu sunt incidente şi pentru cazul in care fapta este sävárşită din culpă.

7. Răspuns C (admitere INM şi în magistratură, 2014)

Variantele de räspuns A i B sunt greite, intrucât au in vedere nedemnitatea judiciarä i persoanele ce pot fi dectarate
nedemne ca urmare a aplicárii dispoziţńlor Iegale prevăzute de ad 959 alin (1) Iit. b) şi c) cciv
in ceea ce priveste vananta de räspuns de Ia Iitera c. ad. 958 alin. (1) Iit. a) C.civ. stabileste cä persoana condamnată penal
pentru săvărşirea unei infracţiuni cu ntenţia (directä sau ndirectä) de a-I ucide pe de cuius este nedemnä de drept. Aadar.
varianta de räspuns dea Itera c este corectä

§2. Moştenirea Iega)ă

I 8. Răspuns: A (adrnitoro in magistrQturä, iunîe 2019,)

Pentru a veni Ia moştenire, soţul supravieţuitor trebuie sä indeplinească, pe Iăngă condiţiiIe generale cerute de Iege pentru
a veni ia moşlenirea Iegaiă, respectiv capacitalea succesorala (sä fie in viaţa Ia data deschiderii motenirii) şi sa nu fie nedemn
faţă de defunct, o condiţie specială, prevăzută de ad. 970 Cciv., aceea dea nu exista o hotărâre definitivă de divorţ Ia data
deschiderii moştenirii Astfel, varianta de räspuns A este corectä.
Tn privinţa cotei din mostenire Ia care este indreptăţit acest succesibil, dacá vine in concurs cu sora tatătui defunctului —

mätuşa deĺunctului, rudä din clasa a patra de moştenitori, colateral ordinar, suţul supravieţuitor va primi trei sferturi din moştenire
[art. 972 atżn. (1) Iit. d) C.civ.], astfel că varianta de răspuns B este falsă.
Tot falsä este şi varianta de răspuns c. deoarece cotateralii ordinari nu pot veni Ia moştenire prin reprezenlare succesorală,
potrivit dispoziţiilor art. 966 alin. (1) Cciv,

9. Räspuns: A, B (admitere in magistratură, august 2013)

Condiţiile reprezentärii succesorale sunt reglementate de art 967 C.civ Asďel, poate fi reprezentată doar persoana Iipsită
de capacitatea dea moşteni (decedat) sau persoana nedemnă faţä de defunct, !a data deschiderfl moştenirii (art. 967 alin. (1)
c civ.J, iar reprezentantul trebuie să indeplineascä condiţiite generale pentru a-I moşteni pe defunct Iart. 967 alin. (2) cciv.). Mai
mult, art. 967 alin. (3) cciv. stabileşte faptul că reprezentarea opereazä chiar dacä reprezentantul este nedemn faţă de
reprezentat sau a renunţat Ia moştenirea Iăsată de reprezentat ori a fost dezmoştenit de reprezentat. In consecinţă, variantele
A şi B sunt corecte.
ceea ce priveşte varianta de răspuns de Ia Iitera c, aceasta are in vedere cazul in care reprezentantul este nedemn faţă
de ceI care Iasă moştenirea, or una dintre condiţiile pentru a putea veni Ia moştenire prin reprezentare succesorală este. după
cum am arätat mai sus, ca reprezentantul să indeplinească condiţii!e generale pentru a-I mosteni pe deĺunct, respectiv sä aibä
vocaţie concretă Ia moştenire, capacitate succesorală şi să nu fie nedemn, drept urmare in cazul de faţă. dacă reprezentantul
este nedemn faţă de defunct, nu poate opera reprezentarea succesorală, deci varianta de răspuns in discuţie este greşită.

I 10. Râspuns: A, c (primire în proťesîe avocat detinitiv, 2015)

—

Reprezentarea succesorală operează dacă reprezentantul indeptineşte condiţiile generale pentru a-I moşteni pe defunct
[ad. 967 alin. (2) c.civ.J. In consecinţă. reprezentantul trebuie să aibă capacitate succesorală, să aibă vocaţie succesornlă
TEONA ELENA RĂDULESCU, TUDOR-VLAO RĂOuLEScu EXPLICAŢII 221

generală proprie Ia moştenirea Iăşată de defunct şi să nu fie nedemn faţă de defunct, să nu fi renunţat Ia moştenirea defunctului
şi să nu fi fost dezmoştenit de către acesta. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşită, intrucăt, Tn situaţia in care
reprezentantul este nedemn faţă de ceI ce Iasă moştenirea, nu indeplineşte condiţiile generale pentru a veni Ia moştenire, deci
nu poate opera reprezentarea succesoralä.
Dispoziţflle art 967 alin. (3) C.civ. ştabilesc că reprezentarea operează chiar dacă reprezentantul este nedemn ĺaţă de
reprezentat a renunţat Ia moştenirea Iăsată de reprezentat sau a fost dezmoştenít de reprezentat. Practic, faţä de ceI reprezentat,
reprezentantul trebuie să indeplinească o singură condiţie, şi anume să fie descendentul ceI mai apropiat în grad aI acestuia. Drept
urmare, variantele de răspuns A şi C sunt corecte.

I 11. Răspuns: A (admitere INM şi în magistraturâ, 2014)

A se vedea explicaţüle formulate la intrebarea anterioară.

j 12. Răspuns: A, C (admitere în magistraturä, mai 2018)

intocmai cum am menţionat şi anterior, pot veni la moştenire prin reprezentare succesorală numai descendenţii copiilor
defunctului şi descendenţii fraţilor sau surorilor defunclului. deci clasa I de moştenitori, şi doar colateralii privilegiaţi din cadrul
clasei a II-a de moştenitoh. Aşadar, răspunsul de Ia Iitera B este greşit deoarece tatäl defunctului, fiind un ascendent priviiegiat.
nu poate fi reprezentat de fratele defunctului.
Variantele corecte de răspuns sunt A şi C (a se vedea expflca(iile oferite Ia intrebădle de mai sus).

I 13. Răspuns: c (primire in proťesie avoçat stagiar, martie 2019)

—

De reprezentarea succesorală pot beneficia numai descendenţii copiilor defunctului şi descendenţii fraţilor sau surorilor
defunctului [art. 966 alin. (1) Cciv.]. astfel că varianta de răspuns de Ia litera Aeste greşitä, fiul unchiului predecedat neputănd
veni Ia moştenirea defunctului prin reprezentare.
Varianta de răspuns de Ia Iitera B este, de asemenea, greşitä, intrucát, pentru a veni prin reprezentare succesorală Ia
moştenirea defunctului, reprezentantul lrebuie să indeplinească toate condiţiile generale, preväzute de art. 957-962 C.civ.,
pentru a-l moşteni pe acesta, fiind Iipsit de interes dacă reprezentantul a renunţat la moştenirea Iăsată de reprezentat. Deci,
varianta de răspuns de Ia Iitera B este incorectă.
ln cele din urmă. reprezentarea operează chiar şi in situaţia în care reprezentatul este in viaţă Ia data deschiderii moştenińi,
dar este nedemn faţă de defunct, astfel cum prevede in mod expres art. 967 alin. (3) C.civ., motiv pentru care varianta de
răspuns de Ia litera C este singura corectă

14. Răspuns: c (admîtere INM şi în magistraturâ, 2017)

Articolul 972 Cciv. reglementează cota succesoralá a soţului supravieţuitor in concurs cu clasele de moştenitori. Astfel.
cota soţului supravieţuitor esle de o pătńme dacă vine in concurs cu descendenţii defunctului, deci varianta de räspuns de Ia
Iitem A este gre&tă. conform dispoziţiilor Iegale menţionate anterior, soţul supravieţuitor primeşte jumătate din moştenire cănd
vine in concurs numai cu ascendenţii pńvilegiaţi, deci şi varianta de răspuns de Ia Iitera B este incorectă.
Varianta C este corectă, conĺorm art. 972 alin. (1) IiL d) Cciv.

I 15. Răspuns: B, C (admitere INM şi in magistratură, 2015)

Soţului supravieţuitor ii sunt recunoscute trei categorii de drepturi: (1) un drept de motenire (ordinar) atăt in concurs cu
clasele de moştenitori Iegali, căt şi in Iipsa rudelor din cele patru clase; (2) un drept spedal de moştenire asupra mobilierului
şi obiectelor de uz casnic şi (3) un drept temporar de abitaţie asupra Iocuinţei.
In ceea ce priveşte, dreptul de moştenire, in conformitate cu art 972 alin. (1) Iit. c) Cciv., cota soţului supravieţuitor este
de o jumătate din moştenire, dacă vine in concurs fie numai cu ascendenţii privilegiaţi, fie numai cu colateralii privilegiaţi ai
defunctului. Astfel, in mod evident varianta de răspuns da Ia Iitera B este corectä.
Pentru a putea beneficia de dreptul special de moştenire asupra mobilierului şi obiectelorde uz casnic, soţul supravieţuitor,
nu trebuie să vină in concurs cu clasa I de moştenitori, adică cu descendenţii defunctului, condiţie prevăzută de art 974
cciv. De asemenea, o altă condiţie este ca soţul decedat sä nu fi dispus de toată partea sa din aceste bunuri in mod expres
prin Iiberalităţi (donaţii sau legate), inţrucäl soţul supravieţuitor nu este moştenitor rezervatar cu privire Ia aceste bunuri, ci numai
in privinţa dreptului de moşlenire ordinar. Tn consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera c este corectă, intrucăt are in vedere
situaţia cănd soţul supravieţuitor vine Ia moşlenire atăt cu descendenţii căt şi cu colateralii privilegiaţi (după cum am menţionat
anterior, soţul supravieţuitor nu poate beneficia de acest drept special de moştenire dacă vine in concurs cu descendenţii).
Comisia de soluţionare a conteslaţiilor a reţinut cä: Susţinerile contestatorului referitoare Ia pretinsa controversä asupra
imposibilităţü de venire Ia moştenire în acelaşi timp a două clase de moştenitori nu pot N reţinute în condiţüle in care legiuiîorul
a prevăzut o asemenea posibihtate, Un exemplu fn acest sens este art 964 aIIn. (2) cciv., potrIvIt cărula ‚dacă în urma
dezmoşteniri4 rudele defunctului din clasa cea mai apropiată nu pot culege intreaga moştenire, atunci partea rămasă se atribuie
rudelor din clasa subsecventă cam indeplinesc condiîiile pentru a moşteni', în acest context, comisia apreciază că varianta c
222 EXFLICAŢII DREPT CIVIL. V 5UCCE5IUNI

de räspuns esie coreciă in raport de dispoziţiue legale care consacră posibilitatea venirü în acelaşi timp Ia moştenire a douä
clase de moştenitort Contestatorul expune, de asemenea, consideraţü ce depäşesc ipoteza cuprinsä in răspunsul prezentat,
referitoare ia titlul cu care ar urma să vină Ia moştenire alte rude ale defunctului ori posibilitatea ca, pentru partea de moştenire
ce depäşeşte rezerva, să fie instituite legate. Pentru aprecierea corectitudinü răspunsuluino era necesarä verificarea modalitäţü
de culegere a moştenirü, ci aplicarea principiilor generale din materia moştenirü legale.
Dreptul de abitaţie aI soţului supravieţuitor cste rccunoscut indiferent de mostenitorii cu care ar veni în concurs Ia mostonire.
Dispoziţiile ad. 973 alin, (3) Cciv. conferä posibilitatea oricăror moştenitori dea cere modificarea Iegalä a dreptului de abitaţie.
Astfel, moştenitorii pot cere e restrăngerea dreptului de abitaţie, dacä locuinţa nu este necesarä in intregime soţului supravieţuitor,
he schimbarea obiectului abitaţiei, dacă pun Ia dispoziţia soţului supravieţuitor o altă Iocuinţă corespunzătoare. Drept urmare,
situatia preväzută de varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşilă, intrucăt vizează cazul în care se urmăreşte restrăngerea
dreptului de abitaţie, dacă o parte a Iocuinţei ii este necesarä unuia dintre moştenitori, or dispoziUile Iegale menţionate anterior
conferă posibilitatea de restrângere a dreptului de abitaţie dacă ii prisoseşte soţului supravieţuitor intreaga Iocuinţă, şi nu prin
rapodare Ia nevoile celorlalţi moştenitori.
Comisia de soluţionare a contestaţulor a apreciat cä sunt corecte variantele de răspuns indicate de barem, astfel: varianta
A nu este corectă, intrucăt dispoziţiile art. 973 alin. (3) C.civ. prevăd ca şi condîţie de restrăngere a dreptului de abitaţia faptul
cä locuinţa nu ii este in intre gime necesară soţului supravieţuilor, iar nu cä ar fi necesarä unuia dintre moştenitori, aşa cum
menţioneazä această variantă de răspuns.
Apoi, varianta C este corectă pentru că existenţa descendenţilor care moştenesc este condiţia sulicientă prevăzută de ad. 974
C.civ. pentru inläturarea dreptului special de moştenire al soţului supravieţuítor; prin urmare, condiţia este indeplinitä şi atunci
când, pe lângä descendenţĄ existä şi alţi moştenitort Menţionarea unei alte categorii de moştenitori, atături de descendenţi,
nu are scopul de condiţionare pentru înlăturarea dreptului speciat de moştenire at soţului supravieţuitor esenvală în răspunsul
de la varianta C fiind precizarea categoriei descendenţílor defunctului ce vin la moştenire in concurs şi cu soţul supravieţuitor,

16. Răspuns: C (primire În proťesie avocat stagiar, 2018)

—

Soţului supravieţuitor ii sunt recunoscute trei categorii de drepturi, un drept de moştenire ordinar, un drept special de
moslenire asupra mobiłierului şi obiectelor de uz casnic şi un drept temporar de abitaţie asupra Iocuinţei.
De díeptul special de moştenire asupra mobilierului şi obiectelor de uz casnic soţul supravieţuitor beneíiciazä numai dacä
nu vine Ia succesiune in concurs cu descendenţii defunctului (art. 974 C.civ), astfel că varianta de răspuns de Ia Iitera B este
greşită.
In legătură cu dreptul special de abitaţie, soţul supravieţuitor va beneficia de acesta pânä Ia padaj, dar nu mai devreme de
un an de Ia data deschiderii moştenirii, cu excepţia cazului in care se recăsătoreşte, caz in care dreptul va inceta chiar inainte
de expirarea termenului de un an Drept urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera A este de asemenea, greşită
Tn fine, dacă acceptanţi ai moştenirii sunt şi nepotul de sorä predecedatä a defunctului, dezmoştenit de aceasta, şi vărul
primar at defunctului, soţul va culege 112 din moştenire, intrucăt va veni Ia succesiune impreună cu colaterali privilegiaţi ai
defunctului [art. 972 alin. (1) Iit. c) C.civ.]Astfel, vărul primaral defunctului (rudă din clasa a IV-a), va fi inlăturat de Ia moştenire
de nepotul de soră predecedată, mntrucăt acesta va veni Ia mostenirea defunctului prin reprezentare, fiind fără relevanţă cä a
fost dezmoştenit de reprezentat (sora defunctului), Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera C este singura corectä.

I 17. Räspuns: B (admiterc INM şi in magistratură, septcmbrio 2018)

Variantete de răspuns de Ia Iiterele A şi C sunt greşite, schimbarea obiectului abitaţiei ori restrăngerea dreplutui de abitaţie
putănd fi cerute de oricare dintre moştenitori, in primul caz fiind necesar doar să se pună Ia dispoziţia soţului supravieţuitor o
aILä Iocuinţă corespunzătoare, fiind färä relevanţä unde este situatä aceasta [art. 973 alin. (3) C.civ.].
Căt priveşte varianta de răspuns de Ia Iitera 8, aceasta este corectă, prin raportare Ia dispoziţiile exprese ale art. 973
alin. (5) C.civ.

I l. Răspuns: B, c (admitere INM şi in magistratură, 2015)

Întrebarea are in vedere o excepţie de Ia principiul egalităţii intre rudete din aceeaşi clasă şi de aceIaşi grad chemate Ia
moştenire, când împărţirea intre ei se face pe capete, adică in părţi egale [art. 964 alin. (4) C.civ.], respectiv situaţia in care
colateralii privilegiaţi sunt rude cu defunctul pe linH colaterale diferite, caz in care impărjirea moştenirii se face pe Iinii. Astfel
dacă Ia moştenire vin fraţi din categorii diferite (fraţi uterini, fraţi consangvini şi fraţi buni), moştenirea se va impărţi pe Iinii,
adicä moştenirea Iäsată de fratete decedat se impade in două părţi egale, 1/2 pentru Iinia paternä şi 1l2 pentru Iinia maternä,
conform art. 981 alin. (3) C.civ.
Înainte de a calcula pe linii, se va proceda Ia stabilirea cotei care i se cuvine ascendentului privilegiat, în speţa noastră
mama, care va culege 114 din moşlenire, Restul de 314, intrucăt Ia moş(enire vin colaterali privilegiaţi din căsătorii diferite, se
va impărţi intre jumătatea maternă (318) şi jumătatea paternă (318).
TEONA ELENA RĂDULE5CU, TUOOR-VLAD RĂOuLEScU EXPLICAŢII 223

Jumătalea maternä se va impărţi intre S., R şi N., acesta din urmă venind prin reprezentarea mamei sale predecedate
(sora uterină a defunctului). Prin urmare, fiecare va moşteni ?n cadrul acestei Iínü 1/3 din 3/8, respectiv 1/8.
Jumätatea paternă şe va impărţi intre S. şi N., acesta din urmă vine prin reprezentarea tatălui său predecedat. AstfeL
fiecare va moşteni 1/2 din 3/8, respectiv 3/16.
Prin urmare, F. va culege 1/8, S. va culege. graţie privilegiului dublei Iegături. 1/8 şi 3/16. respectiv 5/16. şi N., inlrucât
acesta vine Ia moştenire atăt prin reprezentarea mamei sale predecedate (sora uteńnä a defunctului), câl şi prin reprezentarea
tatälui său predecedat (fratele consangvin aI defunctului), 1/8 plus 3/16. respectiv 5/16.
Prin aducerea Ia aceIaşi numitor comun aI fracţiilor rezultä că moştenirea se va impărţi astfeL mamei defunctului (M.) ii va
reveni o cotă de 4/16, sorei bune, s, ii revine o cotă de 5/16, fratelui uterin ii revine o cotă de 2/16 din masa succesorală şi
nepotului N ii revine o cotă de 5/16. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera Aeste greşită şi, in mod evident. variantele
de răspuns de Ia Iiterele B şi C sunt corecte.

19. Răspuns: A (primire in profesie— avocat definitiv, 2016)

T.. unchiul defunctului, care face parte din clasa a IV-a de moştenitori. este inlăturat de Ia moştenire de către colateralii
privilegiaţi (Y. şi Z,) care fac parte din clasa a II-a de moştenitoń, conform principiului chemării Ia moştenire a rudelorin ordinea
claselor de moştenitori.
Astfel, având in vederecă b moştenirea defunctului X. vin traţi din categońi diferite (haţi consangvini şi fraţi buni), moştenirea
se va ímpărţi pe Iinii, adicä moştenirea Iásată de fratele decedat se imparte ĺn două părţi egale, 1/2 pentru Iinia paternă şi 1/2
pentru Iinia maternä, conform art, 981 alin. (3) C.civ. Prin urmare, jumătatea paternă se va impărţi intre Y. şi Z., acesta din urmä
venind prin reprezentarea tatălui său predecedai (fratele bun aI defunctului, F.). Aşadar, fiecare va moşteni in cadrul aceştei
Iinii 1/4. Jumätatea maternă i se cuvine doar Iui 2. Acesta va primi o cotă de 3/4 din moştenire, reprezentánd suma cotelor de
1/4 şi 1/2. graţie privilegiului dublei Iegături, iar Y, doar o cotă de 1/4. Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşită.
Atunci cänd, prin deschiderea unei succesiuni, moştenirea Iui de cuius este acceptatä de mai mulţi moştenitori, fiecare
dintre aceştia dobăndeşle o cotä-pade din dreptul de proprietate asupra patrimoniului succesoral, fiind deci coproprietari cu
privire Ia bunurile moştenite (Fişe, 2019, p. 351). In consecinţă se vor aplica regulile coproprietăţii obişnuite. Aşadar, in ceea ce
priveşte incheierea unui contract de Iocaţiune pe o perioadă de 3 ani, acesta este asimilat contractelor de administrare, potrivit
art. 641 alin, (1) coroborat cu art. 641 alin. (4) C.civ., act de administrare care poate fi încheiat cu acordul coproprietarilor care
deţin majoritatea cotelor părţi, După cum am arătat mai sus, Z, va deţine o cotă de 3/4 din moştenire, adică majoritatea cotelor
părţi şi, prin urmare, va putea incheia singur contractul de Iocaţiune pe o perioadă de 3 ani, färă acordul Iui Y, Deci varianta
de răspuns de Ia Iitera A este corectă.
Varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşitä, intrucât unchiul defunctului T, nu va putea incheia un contract de comodat
asupra unui bun din masa succesorală, T. fiind inlăturat de Ia moştenire de cei doi colaterali privilegiaţi, deci nu oricare dintre
moştenitori va pulea incheia un astfel de contract. Tn plus, contractul de comodat este un act de folosinţă cu titlu gratuit şi este
asimilat actelor de dispoziţie, potrivit art. 641 alin. (4) C.civ Prin urmare, pentru incheierea sa valabilă de către Y. sau Z., este
necesar acordul tuturor coproprietarilor, respectiv acordului Y. şi tui i

I 20. Răspuns: B (A a fost eliminat in urma admiterii contestaţiilor Ia barem) (admitere INM şi in magistraturá, 2016)
Comisia de soluţionare a contestaţiilor, in motivarea dată cu privire Ia varianta A, a reţinut că: potrivit arf. 965 coroborat cu
art 967 a/in. (I) C.civ, pot fi reprezentaţi succesorai: persoana i/psilă de capacita/ea de a moşteni şi nedemnu/. ch/ar dacă
acesta din urmă se află in viaţă la data deschideni moştenirii. Articolul 967 ahn. (1) C.civ instituie, aşadar un caz de excepţie
in care o persoanä aflată in viaţă poate fl reprezentată succesoral. Astfe/, cum este formulat enunţul de la litera A, conduce
ia conciuzia că regula in materie este cä poate f/ reprezentat, in toate cazuńle, descendentul de gradul / aflat în viaţă ia data
deschiderii moştenirit Însă, potrivit dispoziţiÜoriegale evocate, descendentu/de graduil afiat in viaţă ia data deschideňi
succesiunü poate fi reprezentat doar dacă este nedemn, nu chiar dacă este nedemn. Locuţiunea shiar dacă introdusă in
enunţ este de natură sä justifice conciuzia cä este extinsă sfera persoane/or aflate în viaţä la data deschideńi moştenidi care
ar putea fireprezentate, ceea ce nu este corect.
Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera A a fost dectarată greşitä in urma admiterii contestaţńlor, ca urmare a faptului
cä folosirea formulării chiar dacă este nedemn oferă interpretarea că descendentul de gradul I aflat in viaţă Ia dala deschiderii
succsiunii ar putea fi reprezentat Ia succesiunea defunctului, nu numai in situaţia in care ar fi nedemn faţă de acesla, ci şi
inlr-o altă ipotezä, ceea ce contravine dispoziţiilor ad. 967 alin. (1) C,civ.
Soţul supravieţuitor, deşi nu face parte din nicio clasă de moşlenitori Iegali, este chemat Ia moştenire in concurs cu oricare
dintre clasele de moştenitori Iegali [art. 971 alin. (1) C.civ.]. Partea soţului supmvieţuitor se impută asupra părţilor celorlalţi
moştenitori cu care efectiv vine in concurs, mai exact cota soţului supravieţuitor duce la micşorarea pärţílor ce se cuvin celorlalţi
moştenitori Iegali şi, prin urmare, se stabileşte mai intăi cota cuvenită acestuia, iar restul se imparte intre ceilalţi moştenitori
(Fişe, 2019. p. 847). Cota soţului supravieţuitor care vine in concurs cu moştenitori Iegali aparţinând unor clase diferite se
224 EXPLICAŢII DREPT CIVIL. V 5UCCE5IUN

stabileşte ca şi când ar fi venit in concurs numai cu cea mai apropiată dintre ele. potrivit art. 972 alin. (2) C civ. )n consecinţă,
varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă.
Varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită, intrucât efectele nedemnitäţii pot fi inlăturate numai expres de ceI care Iasă
motenirea. fie prin testamant, fie prin act autentic notaria; In tipsa unei declaraţii exprese privind iertarea nedeniuului, Iegatul
Iăsat nedemnului după săvărsirea ĺaptei nu inlătură nedemnitatea acestuia, potrivit art. 961 alin. (1) C.civ.

21. Răspuns: B (admitere INM, 2013)

Legea recunoaşte soţului supravieţuitor drepturi succesorale in concurs cu fiecare dintre clasele de moştenitori, clase pe
care prezenţa soţului supravieţuitor Tn răndul moştenitorilor nu ie inlătura de Ia moştenire şi de care acesta nu este inläturat.
Drept urmare, indiferent că soţul supravieţuitor vine in concurs Ia moştenire cu ascendenţii privilegiaţi sau cu ascendenţii ordinari,
nu va inlătura şi nici nu va fi inlăturat. Tn consecinţă, varianta de răspuns de ta Iitera A este greşită deoarece nu reprezintă o
deosebire intre cele douä clase de moştenitori.
Varianta de räspuns de Ia Iitera B este corectă, reprezentănd, in fapt. o veritabilä excepţie de Ia principiul proximitäţii
gradului de rudenie intre moştenitorii din aceeaşi clasă. Astfel, părinţii deĺunctului (ascendenţii privilegiaţi) nu inlătură de Ia
moştenire pe fraţii şi surorile defunctului (colateralii privilegiaţi), ci vin impreună Ia succesiune in cadrul clasei a II-a, in timp ce
ascendenţii ordinari (clasa a III-a de moştenitori) sunt inlăturaţi de ta succesiune de către colateralii privilegiaţi (clasa a II-a),
in considerarea principiului chemării Ia moştenire in ordinea claselor de moştenitori.
Atăt ascendenţii privilegiaţi, căt şi ascendenţii ordinari, când vin Ia moştenire impart intre ei moştenirea in mod egaL indiĺerent
de cota Ia care sunt indreptäţiţi impreună. Drept urmare, nu este corectă nici varianta de răspuns de Ia Iitera C, deoarece nu
conţine o diferenţă intre cele două categorii de mostenitori (pentru dezvoltäri referitoare Ia clasele de mostenitori Iegalí, a se
vedea Fişe. 2019, p. 845 & urm.).
b aceIaşi sens, a se vedea şi motivarea Comisiei de soluţionare a contestaţiilor: varianta C de räspuns nu poate fi corectă
ih nic;o sduaţio, intruc& !ntr& cele două categorii de inoşieiiilori vizate de Jntrebare nu există nicio deosebire din punclul de
vedore al modului de impărţire a mostenirü, in ambele situaţii moştenirea împärindu-se in mod egaL in funcťie de numărul
motenitordor şi, respoctiz proximitatea gradu!ui de ndenie [afl. 980 i afl 982 aiin. (5) C.cW].

22. Răspuns: C (admitere INM, 2O13

b conformitate cu art.
972 alin. (1> Iit. c) Cciv.. cota succesoralä a soţului supravieţuitor este de 1/2 atunci cănd vine in
concurs numai cu ascendenţii privilegiaţi (in cazul de faţă mama defunctului). drept urmare. răspunsul corect este C variantele
de räspuns A şi B fii9d. m:cd evident. gre;ie.
23 Răsptins A (admitere in magistratură, august 2013)
Conform ad. 972 alin. (1) Iit. a) Cciv, cota soţului supravieţuitor este de un sfert din moştenire, dacă vine in concurs cu
descendenţii defunctului, indiferent de numărul acestora din urmä, prin urmare, varianta de räspuns de Ia Iitera Aeste cea corectă.

24. Räspuns: A (admitere în magistraturä, aprilie 2017)

Varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă, intrucăt cota soţului supravieţuitor este de o treime atunci cănd vine in
concurs atât cu ascendenţi privilegiaţi, căt i colaterali privüegiaţi ai defunctului [ad. 972 a!in. (1) Iit. b) C.civ]. Drept urmare,
varianta de răspuns de Ia Iitera B este, in mod evident, greşită.
Varianta de räspuns de Ia Iitera C este, de asemenea, gresită, deoarece cota soţului supravieţuitor este de 112 alunci când
vine in concurs numai cu colateralii privilegiaţi ai defunctului, conĺorm art. 972 alin. (1) Iit. c) C.civ.

I 25. Răspuns: A, B (admitere în magistraturä, aprilie 2017)

Copilul ňului predecedat aI defunctului, respectiv nepotul defunctului, când vine Ia moştenire in concurs cu soţul supravieţuitor,
culege trei sferturi din moştenire. conĺorm art. 975 alin. (3) C.civ., deci varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă.
Varianta de răspuns de Ia Iitera B este, de asemenea, corectă, intrucăt copilul fiului predecedat aI defunctului face parte
din clasa I de moştenitori şi inläturä moştenitorii din celelalte clase, conĺorm principiuluí chemării Ia moştenire a rudelor in
ordinea claselor de motenitori, Aşadar, nepotul defunctului iI inlătură de Ia moştenire pe fratele defunctului care face parte
din clasa a lI-a de moştenitoń.
In ceea ce priveşte varianta de răspuns de Ia Iitera C. copilul fiului predecedat aI defunctului poate veni atât in nume
propriu Ia moştenire in calitate de descendent aI defunctului sau prin reprezentare succesoralä Ia moştenirea Iui de cuius,
inclusiv atunci cănd cei reprezentat in speţâ fiul defunctului, era nedemn faţă de ceI ce Iasă mostenirea Drept urmare, chiar
şi in aceste situaţii. oricum copilul fiului predecedat aI defunctului venind in nume propriu sau prin reprezentare succesorală
Ia moştenire, I-ar fi inlăturat pe tatăl Iui de cuius, ca urmare a aplicării principiului amintit mai sus. Prin urmare, varianta de
răspuns de la Iitera C este greşită.

1:
TEONĂ ELENĄ RĂDULESCU, TUDOR-VLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII 225

26. Răspuns; B (primire in proťesie avocat stagiar, 2013)

—

Legea recunoaşte soţului supravieţuitor drepturi succesorale in concurs cu Iiecare dintre clasele de moştenitori. ln speţa
de ĺaţă. soţul supravieţuitor vine Ia moştenire impreună cu clasa a II-a de moştenitori, respectiv cu un ascendent privilegiat
(T. taläl defunctului) şi un colateral pńvilegiat (A. strănepotul de frate).
— —

Partea soţului supravieţuitor se impută asupra părţilor celodalţi mostenitori, mai exact cota soţului supravieţuitor duce la
micşorarea păĄilorce se cuvin celodalţi moştenitori Iegali şi. prin urmare, se stabiIete maiintăi cota cuvenită acestuia. iar restul
(ce rămáne) se imparte intre ceilalţi.Astfel. art. 972 alin. (1) Iit. b) Cciv. stabileşte o cotă de o treime a soţului supravieţuitoratunci
cănd vine in concurs atăt cu ascendenţii privilegiaţi. cát şi cu colateralii privilegiaţi. Rezultä cä tatăl deíunctului (T.) impreună
cu strănepotul de frate (A.) vor avea impreună o cotă succesorală de douä treimi [art. 977 alin. (1) Cciv.]. In continuare. partea
din moştenire cuvenită tatălui defunctului şi strănepotului de frate, respectiv cota de două treimi, se imparte intre aceştia Tn
conformitate cu dispoziţiile art. 978 alin. (1) Iit. a) C,civ, astfel: tatăl va culege un sfert iar stränepotul de frate va culege trei
sferturi. Drept urmare, din cota de două treimi, tatăl va culege un sfert. respectiv 1/6! iar strănepotul de frale. trei sferturi din
cele două treimi. revenindu-i astfel o cotă de 1/2. ĺn concluzie, varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă

I 27. Răspuns; A, C (admitere INM şi in magistraturä. 2014)

Pentru Situaţia Tn care la moştenirea defunctului se prezinlă soţia supravieţuitoare in concurs cu clasa a II-a de moştenilori
Iegali, respectiv cu un ascendent pńvilegiat (mama defunctului) şi un colateral privilegiat (sora defunctului), conform art 972
alin. (1) Iit. b) C.civ.. coa soţului supravieţuitor este de 1/3 din moştenire, iar çonform art 977 alin. (1) C.civ., ascenđentului
privilegiat şi colateralului privilegiat Ie revine o cotă de două treimi.
In continuare, conform art 978 alin. (1) Iit. a) Cciv., partea din moştenire cuvenită ascendenţilor privilegiaţi şi colateralilor
privilegiaţi se imparte intre aceştia in funcţie de numărul ascendenţilor privilegiaţi care vin Ia moştenire. Drept urmare. coníorm
aceluiaşi text de Iege menţionat in cazul in care Ia moştenire vine un singur părin(e, acesta va culege un sĺert, iar colateralii
privilegiaţi, indiferent de numărul Ior, vorcu!ege trei sferturi. Aşadar. mama defunctului va culege un sfert din cota de douä treimi,
respectiv 1/6 din moştenire, deci varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă, iar sora defunctului (colateralul privilegiat) va
culege trei sferturi din cota de două treimi, respectiv 1/2 din moştenire, deci şi varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectä. Din
explicaţiile oferite reiese in mod evident cä varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşită.

I 28. Răspuns: A, C (admitere INM şi in magistraturä, septembrie 2018)

Dacă descendenţiî d/n fraţi şisurońvin Ia moştenire prin reprezentare succesorală, chiar dacä sunt de grad egal, moştenirea
se Tmparte pe tu/pini şi subtu(pini, principiul egalităţii intre rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad chemate Ia moştenire
aplicându-se numai Tntre ramurile din aceeaşi tulpină [art. 981 alin. (2) C.civ.] (Fişe, 2019, p. 855-856), astfel că varianta de
răspuns de Ia Iitera A este corectă.
În cazul in care Ia moştenire vin mama, fratele şi soţul supravieţuitor ai defunctului, acesta din urmä va avea o cotă de
1/3 din moştenire (intrucăt vine in concurs atăt cu colaterali privilegiaţi, fratele, căt şi cu ascendenţi privilegiaţi, mama), ceilalţi
impărţnd in mod egal succesiunea rămasă, avănd deci dreptul Ia 1/3 din succesiune fiecare; in consecinţă, varianta de răspuns
de Ia Iilera B este greşită.
Dacă Ia moştenire vin fratele bunicului defunctului (rudă din clasa a IV-a), copilul surorii mamei defunctului (rudă din clasa
a IV-a) şi soţul supravieţuitor aI defunctului, acesta din urmă va avea o cotă de 3/4 din moştenire, primii doi culegánd impreună
un sfert din moşlenire [art. 972 alin. (1) Iit. d) Ccivj, ceea ce face ca şi varianla de răspuns de Ia Iitera C să fie corectă.

I 29. Răspuns: A, C (admitere INM şi in magistratură, 2014)

Intrebarea are in vedere aplicarea principiului chemării Ia moşlenire a rudelor in ordinea claselor de moştenitori. Codul
civil. in art. 964 alin. (1) stabileşte patru clase de moştenitori cu ordinea Ior de prefednţä. Drept urmare, bunicul defunctului
care face parte din clasa a IIl-a de moştenitorí este inlătural de Ia moştenire de copilul fratelui defunctului care face parte din
clasa a II-a de moştenitori, de unde rezultă că varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectä.
Varianta de răspuns de la Iitera B este greşită. intrucăt fratele tatälui defunctului (unchiul defunctului) face parte din clasa
a IV-a de moştenitori şi este inlăturat de bunicul defunctului, respectiv de clasa a lIl-a de moştenitori.
In cele din urmă, varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă, deoarece soţul supravieţuitor. nu esle rudă cu defunctul.
motiv pentru care eI nu face parte din niciuna dintre cele patru clase de moştenitori Iegali şi Iegea ii recunoaşte acestuia
drepturi succesorale in concurs cu fiecare dintre clasele de moştenitori, clase pe care prezenţa soţului supravieţuitor in răndul
moştenitorilor nu Ie inlăturä şi de care acesta nu este inlăturat.

I 30. Răspuns: A (primire in profesie avocat stagiar, 2013)

—

Intrebarea are in vedere domeniul de aplicare a reprezentării succesorale. reglementat prin art 966 alin (1) C.civ. Astfel.
pot veni Ia moştenire prin reprezentare succesoralä numai descendenţii copiilor defunctului şi descendenţii fraţilor sau surorilor
defunctului. In consecinţă. doarvarianla de răspuns de Ia litera A este corectă, variantele de răspuns B şi c fiind greşite. Bunicii
 -

-——-—-_____
‘--rr

CXFLIÇAŢII DREPT CIVIL. V. 5UCCE5IUNI

deÍuŢiĘţUIUI (ascendenţii ordinari) fac parte din clasa a III-a de moştenitori. iar verii primań ai defunciului din clasa a IV-a, prin
urmare, aceştia nu pot veni prin reprezentare Ia moştenire şi nu pot fi reprezentaţL

J
31. Răspuns: C (admitere 1NM şi în magistnturä, 2015)
Şi prezenta grilă, precum cea anlerioarâ. urmäreşte să veriflce dorneniul de apiicare a reprezentării succesorale. AstfeL
in conformitate cu art 966 alin. (1) Cciv., pot veni Ia mostenire prin reprezenlare succesorală numai descendenţii copiilor
defunctului şi descendenţii din fraţi şi surori ai defunctului.
Spre deosebire de descendenţii copiilor defunctului care pot veni prin reprezenlare indiferent de grad, in cazul colateralilor
privilegiaţi poate opera reprezentarea numai pănä Ia gradul aI IV-Iea inclusiv Ceea ce inseamnă că numai un colateral
privilegiat de gradul aI IV-Iea poate veni Ia moştenire prin reprezentarea unui colateral privilegiat de gradul 111. Drept urmare.
varianta de răspuns de la Iitera A este greşitä. intrucăt are in vedere ipoleza in care colateralul privilegiat de gradut aI IV-Iea
este reprezentat, ceea ce ar insemna ca un coiateral de gradul aI V-Iea să vină Ia moştenire. Rezultă astfel că s-ar incälca
Iimita impusă de Iege prin dispoziţiile amintite mai sus.
De asemenea. in considerarea art. 966 alin (1) C.civ., nici varianta de răspuns de Ia Iitera B nu este corectă, deoarece
fratele mamei defunctului face parte din clasa a IV-a de moştenitori, cu privire Ia care Iegea nu recunoaşte dreptul dea veni
prin reprezentare succesorală Ia moştenire.
Varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă, intrucăt arĹ 967 alin. (1) Cciv, prevede că poate fi reprezentată doar
persoana Iipsită de capacitatea dea mosteni (decedată) sau persoana nedemnă faţă de defunct, Ia data deschiderH moştenirii
[art. 967 alin. (1) C.civ.J.

32. Răspuns: C (admitere INM i în magistratură, 2016)

Atăt unchiul defunctului, U2, cât şi vărul primar V,fac parte din clasa a IV-a de mnştenitori Iegali (colateralii ordinari) Colateralii
ordinari sunt chemaţi Ia moştenire potrivit principiului proximitäţii gradului de rudenie, adică in ordinea gradetor de rudenie. Astfel
unchiul (gradul aI III-Iea) inlătură de Ia moştenire pevărul primar (gradui ai IV-Iea), conform art 983 alin. (3)C.civ. Drept urmare,
avănd Tn vedere că unchiul U2 va culege intreaga moştenire, rezultă cä doar varianta de räspuns de Ia Iitera C este corectă.

I 33. Răspuns: C (admitere JNM şi în magistratură, 2016)

Varianta de räspuns de Ia IiteraAeste greită deoarece, conform art 966 alin. (1) C.civ., potveni la motenire prin reprezentare
succesora!ä numai descendenţii cophlordefunctului (clasa 1) şi descendenţii din fraţi şi surori ai defunctului (clasa a II-a), Aadar,
in cadrul clasei a II-a poate opera reprezentarea succesorală in privinţa nepoţi!or (gradul aI III-Iea) şi strănepoţilor de frate/soră
ai Iui do cuivs, deci numai până a gradut aI IV Iea.
Mai mult, avănd in vedere cele expuse mai sus putem concluziona şi cu privire Ia varianta de răspuns de Ia Iitera B, care
in mod evident este greşitä, intrucăt moştenitorii clasei a III-a nu pot veni la succesiune prin reprezentare, In ceea ce priveşte
modalitatea de impărţire, intre ascendenţii ordinari de grad egal se aplică principiul egalităţii, impărţirea moştenirii făcándu-se
pe capete [art. 982 alin. (5) C.civ].
In cele din urmă, varianta de räspuns de Ia Iitera C prezintä o excepţie de Ia princípiul egalităţii intre rudelo din aceeai c!asá
şi de aceIaşi grad cliemate Ia iioştenire, respectiv irupărjirea pe Iinii AstfeL dacă colateralii privilegiaţi care vin Ia moştenire
sunt rude cu defunctul pe Iinii colaterale diferite, fraţii şi surorile defunctului fiind din părinţi diferiţi. mostenirea sau partea din
mostenire care Ii se cuvine se imparte intre Iinia maternă şi Iinia paternä in mod egal [arl 581 alin (3) c.civ J (Fŕşe. 2019.
p. 855). Drept urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă

I 34. Răspuns: B (primire in profesie avocat sta giar, 2016)

—

Colateralii ordinari vin Ia moştenire dacä descendenţii, ascendenţń privilegiaţi, colateralfl pńvilegiaţi ş ascendenţii ordinari
nu indeplinesc condiţiile necesare pentru a moşteni sau nu pot culege intreaga moştenire [art. 983 alin. (2) Ccivţ
Tn speţa de faţä, Ia moştenirea defunctului P.. au vocaţie atât vărul primar 8., căt şi D.. mătuşa defunctuluí. ambii fäcánd
parte din clasa a IV-a de moştenitori, In această situaţie, pentru considerentele expuse Ia intrebarea anterioarä, varianta de
răspuns de Ia Iitera B este cea corectă.

I 35. Răspuns: c (primire in proťesie avocat stagiar, 2018)

—

Aplicănd principiile generale ale succesiunfl Iegale. in special principiul chemăhi Ia moştenire a rudelorin ordinea claselorde
moştenilori. putem afirrna că cei doi nepoţi de fiu predecedat. N1 şi N2, ce fac parte din clasa I de moştenitori, iI vor indepärta
de la moştenire pe F.. nepotul de frate predecedat aI deĺunctului, care face parte din clasa a doua de mostenitori. ĺn consecinţă,
varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşitä.
cát priveşte pe N1 şi N2, numai primul dintre ei va veni Ia succesiunea Iui 0, prin reprezentare, intrucăt N2 este nedemn
faţâ de 0. lmprejurarea că N1 este nedemn faţâ de tatăl său. fiului 0., predecedat, nu are relevanţă, condiţiile reprezentării
ímpunănd ca reprezentantul sä indeplinească condíţiíle generale dea moşleni faţä de defunct, şi nu faţă de reprezentat.
In consecinţă, varianla de răspuns de Ia Iitera B esle greşită, cea de Ia Iitera C fiind singura corectă.

M,I .
TEONA ELENĂ RĂDULESCU, TUDOR-VLAD RÄOULESCu EXPLICAŢiI 227

36. Răspuns: B, c (admitere 1NM, noiembrie 2019)

Fratele defunctului este mostenitor din clasa a doua de moştenitori. in timp ce fzul deíunctului face parte din clasa intăi de
moştenitoń. Astfel cä varianta de râspuns B este corectă. fiul defunctului inlăturănd de Ia moştenire pe tatäl defunctului. potrivit
principiului chernării Ia moştenire a rudelor in ordinea claselor de moştenitori, în timp ce fratele defunctului vine Ia moştenire
impreună cu tatăl acestuia, ambii făcând parte din clasa a doua de moştenitori.
Şi varianta de räspuns C este corectă, intrucât, potrivit art 1087 C.civ.. fiul defunctului, Tn calilate de descendent. este
moştenitor rezervatar, fratele acestuia neavând această calitate.
Varianta de răspunsAeste falsâ. Deşi, atát fiul defunctului. căt şi fratele acestuia pot fi reprezentaţi, totuşi, avănd in vedere
ipoteza dată, şi anume aceea potrivit câreia fiul a renunţat la moştenire, varianta este incorectă, având in vedere că instituţia
reprezentării nu se aplică in cazul reprezentatului renunţător

§3. Moşienirea testamentară, rezena succesorală şi cotitatea disponibilă

I 37. Răspuns; A (admitere INM, noiembrie 2019)

Potrivit art 1050 C,civ., un testament nut din cauza unui viciu de formă produce efecte dacă îndeptineşte condiiýe prevăzute
de iege pentru altă formă testamentară fde exemplu, testamentul autentic, nul ca atare pentru vicii de formă, este valabil ca
testament olograf, dacă indeplineşte condiţiile de formă prevâzute de Iege pentru acesta, respectiv să fie scris in intregime,
datat şi semnat de mâna testatorului (Fn. DEAK, R. PopEscu, Tratat de drept succesor&, vol. 11, Ed. Universul Juridic, Bucureşti.
2019, p. 69). Aşadar, varianta de räspuns A este corectá.
ln ceea ce priveşte testamentul intocmit in faţa medicului-şeĺ al instituţiei sanitare, căt timp dispunătorul este nternat Tn
această instituţie şi notarul public nu are acces, formă a testamentului privilegiat, potrivit art 1047 alin. (1) lit. d) C.civ., acesta
devine caduc dupä trecerea unui termen de 15 zile de Ia data cánd notarul public are acces Tn respectiva unitate sanitară,
cu excepţia dispoziţiei testamentare prin care se recunoaşte un copil [art. 1048 alin. (2) c.civ.]. Explicaţia este aceea cä
recunoaşlerea unui copil este un act irevocabil Iart. 416 alin. (3) C.civ.] şi produce efecte imediat nu la moartea testatorului,
—

căci calitatea de părinte nu poate fi recunoscută cu termen sau sub condiţie (FR. DEAK, R. PopEscu, op. cit,, 2019, vol. 11,
p. 100). Astfel, varianta de räspuns B este greşită.
Potrivit ad. 1039 alin. (3) C.civ., Iegatul în favoarea creditorului nu este prezumat a fi făcut in compensaţia creanţei safe.
Textul are în vedere situaţia in care debitorul face un legat Tn favoarea creditorului său şi se pune probtema de a şti dacă
debitorul a dorit să il gratifice pe creditor sau, dimpotrivä, intenţia lui a fost de a stinge, in tot sau in parte, datoria pe care o
are faţă de creditor, Regula adoptată de Codul civil in sensul cä Iegatul fäcut unui creditor urmează sä fie Iuat in considerare
—

ca atare ţca liberalitate), iar nu ca plată a datoriei se intemeiază pe regula generală a interpretării actutui juridic (legatul) in
—

sensul de a produce efectele specifice acestui act juridic, adică de a se face o liberalitate (FR. DEAK, R. PopEscu, op. cit.,
vol. 11, p. 39). Aşadar, varianta de răspuns c este falsä, testamentut prin care se instituie un legal in favoarea unui creditor
Iuăndu-se in considerare ca liberalitate.

I 38. Răspuns: c (primire in profesie avocat deťinitiv, 2014)

—

Intrebarea are in vedere persoanele care pot cere reducţiunea liberalităţilor excesive, precum şi căile prin care se poate
solicita reducţiunea.
In primul ránd, trebuie sä amintim că reducţiunea Iiberaliţăţilor excesive este sancţiunea civilä care se aplică dupä deschiderea
moştenidi, Ia cerere, in cazul in care liberalităţile făcute de cel care lasă moştenirea aduc atingere rezervei succesorale. in
sensul că depäşesc cotitatea disponibilă (art. 1092 C.civ.). Rezultä cä prin reducţiunea liberalităţilor excesive se urmărete
protejarea rezervei succesoraie şi, ca urmare, doar anumite persoane pot cere reducţiunea. Astfel, art 1093 C.civ. stabileşte
că reducţiunea poate fi cemtă numai de către moştenilorii rezervatari. de succesorii lor, precum şi de către creditorii chirografari
ai moştenitorilor rezervatari. Aşadar, varianta de răspuns de la litera B este greşită.
De asemenea, şi varianta de răspuns de la lilera A este greşită intrucăt exclude posibilitatea de realizarea a reducţiunii
ca urmare a invocării acesteia in faţa instanţei de judecatâ pe cale de excepţie. Or, dispoziţiile art 1094 alin. (2) C.civ. prevăd
expres cä. in Iipsa unei inţelegeri cu privire la liberalităţile excesive. între persoanele care pot cere reducţiunea şi donatari/
legatarii în favoarea cărora a dispus defunctul, reducţiunea poate fi invocată in faţa instanţei de judecată atăt pe cale de
excepţie, căt şi pe cale de acţiune.
Varianta de răspuns de la litera C este corectä, polrivitdispoziţiilorad. 1095 alin. (3) Cciv. care stabilesc imprescňptibilitatea
excepţiei de reducţiune.

I39. Răspuns: A, C (primim în pmfesie avocat stagiar, 2016)

—

Varianta de răspuns de Ia litera A este corectă, intrucăt art 1095 alin. (3) C.civ, stabileşte că excepţia de reducţiune este
imprescriptibilă extinctiv, deci poate fi oricănd invocată in raţa instanţei de judecată.
228 EXPLICAŢII DREPT CIVIL V. SUCCESIuNI

Varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşită intwcăt reducţiunea Iiberalităţilor excesive poate fi cerută de moştenitońi
rezervatari. de succesorii Ior, dar şi de creditorii chirografari ai moştenitorilor rezervatari (art. 1093 C.civ.)
ln ceea ce priveşte varianta de räspuns de Ia Iitera C, aceasta este corectă; art 1094 alin. (3) Ccív. prevede faptul că
rcducţiunea Iiberalităţilar excesve operează numai in Iimita cotei de rezervä cuvenite celui care a cewt-o şi prohtă numai acestuia

40. Räspuns: C (primire in profesie avocat sta gíar, august 2019)

—

Reducţiunea Iiberalităţilor excesive este sancţiunea civilă care se aplică dupä deschiderea mostenihi. Ia cerere, in cazul
în care Iiberalităţile făcute de ceI Care lasä mostenirea aduc atingere rezervei succesorale, în sensul Că depăşesc cotitatea
disponibilă (art 1092 Cciv.) (Fişe, 2019, p. 676). Potrivit art. 1093 Cciv. pot cere reducţiunea Iiberalităţilorexcesive moştenitorii
rezervatari. succesorii Ior, precum şi creditorii chirografari ai moştenitorilor rezervatari. Tn consecinţä, varianta de răspuns A
este inexactă.
Potrivit art 1097 alin. (2)C.civ.. întmgima rezewei, ca urmare a reducţiunhî, se reaflzează Ţn natură Prin excepţie. pentru
situaţiile arätate in alin. (3) at articolului menţionat. reducţiunea se realizează prin echivalenl. Deci, şi varianta de răspuns B
este ncorectă
ĺn fine, dacă reducţiunea se realizează pe cale judecätorească şi dacă obiectul Iiberalităţii supuse reducţiunii se atlâ in
posesia moştenitorilor rezervatari, realizarea dreptului Ia reducţiune se face prin excepţia de reducţiune (apărare de fond). care
este imprescriptibilă extinctiv [art. 1095 alin. (3)CcivJ(Fřşe, 2019, p. 677), astfelcă varianta de răspuns C este adeváratä.

41. Răspuns: A, C (primire in profesie avocat sta giar, 2013)

—

Varíania de räspuns de Ia IiteraAeste corectä, intrucăt art 1093 Cciv, prevede expres cä reducţiunea Iiberalităţilor excesive
poate fi cerută numaI de călre moştenitorii rezervatari, de succesoríi Ior, precum şi de creditorii chirografari ai moştenitorilor
rezervatari.
Varianta de răspuns de ta Iitera B este greşită, intrucät reducţiunea se poate realizain principal prin invoiata ceor interesaţi
şi, în subsidiar, in Iipsa unei înţelegeri intre aceştia, pe cale judecătoreascä [art. 1094 alin. (1) şi (2) Cciv].
In ceea ce priveste varianta de răspuns de ta Iitera C, aceasta este corectä având în vedere cä ordinea şi regulile reducţiunii
sunt expres reglcmentate prin art 1098 Cciv,, iar conĺorm dispoziţiilor alin (3) ale aceluiaşi articol, donaţiile se reduc succesiv,
in ordinea inversä a datei Ior, incepând cu csa mai nouă (Fise, 2n19, p R77) Areastă rpgIIIă are r.aranter imperativ, orice
clauzä contrarä fiind nulă (de cuius nu poate prestabili o altä ordine a reducţiunii).

I 42. Räspuns: B (primîre în profesie avocat stagiar, 2015)

—

Tn materia reducţiunii Iiberalitäţilor, excepţia de reducţiune este imprescriptibilă extinctiv, ccnform art 1095 alin. (3) Cciv.,
prin urmare, rezultă că varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită.
Tn ceea ce priveşte reducţiunea unor Iiberalităţi speciale. ad. 1098 Cciv., stabileste că in situaţia unei donaţii sau a unui
Iegat care are ca obiect un uzufruct, uz ori abitaţie sau o rentä ori o intreţinere viageră, cu condiţia ca defunctul să fi făcut o
singură Iiberalitate, moştenitorii rezervatari, dacă se inţeleg, au următoareie opţiuni. a) fie execută Iiberalitatea astfel cum a fost
stipulată; b) fie abandonează proprietatea cotilăţii disponibile in favoarea heneficiarjlli Iiheralităţii; sau c) fie sclicită reducţiunea
potrivit dreptului comun. Asadar, varianta de räspuns de Ia Iitera B este corectă In plus, in cazul unor Iiberatităti speciale,
neavănd caraçter imperativ, párţile pot conveni asupra unui aIt inod de reducţiune a liberaliiătii excssive (Fişe. 2019, p 879)
In cele din urmá, varianta de răspuns de Ia Iitera c este greşltă. intrucát donnţiile se reduc succesiv, in ordinea inversă
tor. incepănd cu cea mai nouă [art. 1096 alin. (3) C.civ.J, si nu cu cea mai veche. cum gresil este menţionat in răspunsul grilei

I 43. Räspuns: c (primire in profesie avocat deünitiv, 2017)

—

creditorii personali ai moştenitorilor au dreptul de a cere revocarea partajului, färä a fi obligaţi sä dovedeascä frauda
copärtaşilor, Însă numai dacă, deşi au cerut să fie prezenţi, padajul s.a realizat in Iipsa Ior şi fără să fi fost convocaţi. potrivit
art 1156 alin. (4) cciv. Prin urmare, varianta de räspuns de Ia Iitera c este corectă
Astfel, dacă creditorii moştenirii şi-au anunţat intenţia de a participa Ia incheierea partajului, dar acesta s-a realizat pe cale
amiabilä färă participarea lor art. 1156 alin. (4) cciv. Ie conferă dreptul de solicita revocarea, fără a fi ţinuţi să dovedească frauda.
deci varianta de răspuns de Ia Iitera A este gresitä. frauda copärtaşilor fiind prezumalä de lege prin dispoziţiile menţionate mai sus.
Dispoziţiile amintite creeazä un regim special de introducerea acţiunii revocatorii prin eliminarea uneia dintre condiţiile
ce trebuie indeplinite pentru exercitarea acesteia. respectiv, dovada fraudei, Prin urmare, creditorii mostenirii au deschisä şi
acţiunea revocatorie in condiţiile dreptului comun şi pentru alte situaţii in care copártaşii au acţionat in frauda Ior cu aplicarea
dispoziţiilor art 1562 Cciv dar fără a beneficia de regimul de favoare creat de prevederile art. 1156 alin, (4) teza I Cciv. ĺn
consecinţä, varianta de răspuns de Ia Iitera B esle greşită, intrucăt nu doar pentru situatja in care nu au participat la partaj
au dreptul de a introduce acţiune revocatorie, ci ori de căte ori sunt indeplinite condiţiile de drept comun pentru exercitarea
acesleia, potrivit dispoziţiilor legale.
TEONA ELENA RĂOULESCU, TUDOR-VLAO RÄDULESCU
EXPLICAŢII 229

44. Răspuns: B (primire in profesie avocat definitiv, martie 2019)

—

motenitori sunt copiii

De intreaga averea Iui D. va beneficia, in intregime. soţia supravieţuitoare, 5. Astfel, in clasa I de
tavoarea Iui 5. Deşi
Iui D., respectiv F1, F2 şi F3. F1 este renunţător, ín timp ce F2 şi F3 au renunţat expres Ia moştenire in
renunţarea Ia moştenire este un act pur abdicativ, adică impersonal şi cu titlu gratuit renunţarea lui F2 şi F3 reprezintä, in
realitate, un act de acceptare tacită a moştenirii urmatä de insträinarea drepturilor succesorale prin acte intre vii către 5. Deci,
drepturile succesorale ale lui F2 şi F3 ii vor reveni lui 5.
(colaleral
Acceptănd moştenirea. F2 şi F3 au inlăturat de Ia succesiune pe N., care face pańe din clasa a Ji-a de moşlenitori
privilegiat). astfel cä acesta nu va beneficia de pe urma averii Iui D.
alin. (1) Iit. b) C.civ.].
In f'ne, deşi S.a distrus testamentul lui D.. ne aflăm în faţa unui caz de nedemnilate judiciară [art. 959
[termen
pentru care este nevoie de formularea unei cereri adresale inslanţei judecăloreşti de călre oricare succesibil, inIr-un an
de decădere] de Ia data deschiderii succesiuni Iart. 959 alin. (2) C.civ.], acţiune ce nu a fost introdusä in termen.
Deci, varianta de răspuns de Ia Iitera B este singura corectă.

§4. Transmisiunea i partajul mo$enirii

I 45. Răspuns: B, C (primire in profesie avocat definitiv, 2016)

—

Termenul de opţiune succesoralä reprezintă aceI interval de timp, de un an, inăuntrul căruia succesibilul îşi poate exercita
dreptul de opţiune succesorală fie in sensul acceptării, fie in sensul renunţării Ia moştenire.
Adicolul 1112 alin. (2) C.civ. caliücä in mod expres termenul de opţiune succesoralä ca Iiind un termen de decădere. Rezultä,
termen de prescripţie
astfeL cä varianta de răspuns de Ia Iitera A, care califică termenul de opţiune succesoralä ca fiind un
extinctivă, este greşită.
Chiar dacă termenul de opţiune succesorală este un termen de decădere, acestuia i se aplică prevederile prescripţiei
Iitera
extinctive referitoare Ia suspendarea şi repunerea in termen (art. 1103 alin, (3) C.civ.J. Aşadar. varianta de răspuns de Ia
C este corectă.
interesate,
In ceea ce priveşte reducerea termenului de opţiune succesorală, Iegea prevede posibilitatea oricărei persoane
dea solicita instanţei de judecată reducerea Iermenului. AstfeL pentru motive temeinice, un succesibil poate obligat de instanţa
de judecală, sä işi exercite dreptul de opţiune succesorală inăuntrul unui ţermen ĺixat de autoritatea judecătorească, mai scurt
decăt termenul de un an preväzut de Iege. Succesibilul care nu optează in termenul slabilil de instanţă. esIe consideral cä a
renunţat Ia moştenire (art. 1113 C.civ.). In consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă.

46. Răspuns: A, C (primire in profesie avocat deflnitiv, 2018)

—

Dreptul de opţiune succesorală este dreptul subiectiv civil recunoscut titularilor săi, respectiv succesibililor, de Ia data
deschiderii succesiunii şi conferă acestora alegerea intre a accepta moştenirea sau a renunţa Ia ea, printr-un act unilateral
de voinţă sävărşit in lermenul prevăzut de Iege, cu consecinţa consolidării sau desfiinţärii titlului Ior de moştenitor, după caz
(Fişe, 2019, p. 881 ).Pe de altä pade, dreptul de opţiune succesorală este recunoscut şi creditorilor succesibilului (Iegal sau
testamentar). pe calea acţiunii oblice sau. dupä caz. a acţiunii revocatorii.
AstfeL potrivit art. 1107 C.civ., creditońi succesibüului pot accepta moştenirea, pe ca/e ob/icä. în /imita indestuiărü creanţei
Ior(pentru dezvoltări a se vedea Fíşe. 2019. p. 883). iar potrivit art 1122 alin. (1) C.civ.. creditorü succesibilu/ui care a renunat
de /a
/a moştenire in frauda Ior pot cere instanţei revocarea renunţării in ceea ce ii priveşte, insä numai ín termen de 3 iuni
data Ia cam au cunoscut renunţarea.
Aşadar, variantele de räspuns de Ia Iilerele A şi C sunt corecle.
Căt priveşte varianta de răspuns de Ia litera B, ea este greşită, deoarece art 1102 C.civ. recunoaşte vocaţia multiplă Ia
moştenire, statuánd cä moştenitorut care, in baza Iegü sau a Iestamentuĺuí. cumu(eazä ma( multe uocaä /a moştenire are.
pentru fiecare dintre ele, un drept de opţiune distinct.

47. Ráspuns: C (admitere în magňstraturä, żunie 2019)

I
Subiecţii dreptului de opţiune succesorală sunt: moştenitorii Iegali din cele patru clase de moştenitori şi soţul supravieţuitor,
Iegatarii universali, cu titlu universal sau cu titlu particular, dar şi creditorii succesibilului (Iegal sau testamentar). Creditorii
succesibilului (Iegali sau testamentari) pot, pe calea acţiunii oblice, să accepte moştenirea. in Iimita indestulării creanţei lor
(ad. 1107 C.civj. Prin urmare. varianla de răspuns A esle incorectă.
Şi varianta de ráspuns B este Iot falsă. intwcăt renunţarea Ia totalitatea drepturilor asupra unei moşteniri, chiar gratuitä.
in folosul unui moştenitor determinat, constituia nu un act de administrare deflnitivă, ci un act de dispoziţie. potrivit art. 1110
alin. (1) IiI. b) C.civ.
Spre deosebire de succesorii universali sau cu titlu universal, Iegatarii cu titlu particular, in principiu, nu contribuie Ia plata
pasivului succesoral [art. 1114 alin. (3) C.civ.]. Tn mod excepţional, Iegatarul cu titlu padicular va fi obligat să contribuie Ia plata
pasivului dacă Iegatul cu titlu particular are ca obiect o universalitate, cum ar fl o moştenire culeasă de testator şi nelichidată
 230 EXPLICAŢII DREPŢ CIVIL. V SUCCESIUNI

Încă sau părţi de interes dintr-o societate (FR. DEAK, R. PopEscu, op. ct, vol. 111, p. 131-132). Astfel, varíanta de răspuns C
este adevărată.

48. Räspuns: B, C (admitere INM, noiembrie 2019)

Drepiul de opţiune succesorală este dreptul subiectiv civil recunoscut titularilor säi, respectiv succesibililor, de Ia data
deschiderii moşteniri, care conferä acestora ategerea Între a accepta moştenirea sau a renunţa Ia ea, printr-un act unilateral
de voinţă săvărşit in termenul prevăzut de Iege, cu consecinţa consolidării sau desfiinţärii titlului Ior de moştenitor, după caz
(Fişe, 2019, p, 881). Sub sancţiunea nulităii absolute. opţiunea succesorală este indivízibilă şi nu poate ťi aťectatä de nicío
mcdalitate (art. 1101 C,civ), astfei că varianta de răspuns A este falsă.
Dreptul de opţiune succesorală se exercită in termen de un an de la data deschiderii moştenirii [art. 1103 alin. (1) C.civ],
termen care insä poate fi prorogat, in condiţhle art. 1104 alin. (1)C.civ., după cum poate fi şi redus. Pentru mativetemeinice, la
cererea oricărei persoane interesate, un succesibil poate li obligat, cu aplicarea procedurii preväzute de Iege pentru ordonanţa
preşedinţialä, să işi exercite dreptul de opţiune succesoralä inăunirul unui termen stabilit de instanţa judecătoreascá, mai scurt
decăl termenul de un an prevăzut de art. 1103 C.civ. Succesibilul care nu opteazä În termenul stabilit de instanţa judecătorească
este considerat că a renunţat Ia moştenire (art. 1113 C.civ.) (Fíşe, 2019! p, 895). Astfel, varianta de räspuns B este adevăratä.
Actul de opţiune succesorală, ca orice act juridic, este supus nulităţii, iar dacä ar fi vorba despre o nulitate relativä, dreptul
Ia acţiunea in anularea acceptării sau renunţärii a moştenire se prescrie in termen de 6 Iuni calculat, Tn caz de violenţă, de Ia
incetarea acesteia, iar in ceIelalte cazuri, din momentui in care titularul dreptuiui Ia acţiune a cunoscut cauza de nulitate relativă
(art, 1124 c.civ.) (Fişe, 2019, p. 196). ln consecinţă, şi varianta de răspuns C este adevărată.

I 49. Răspuns: B (primire in proťesie avocat stagiar. 2014)

—

Exercitarea dreptului de opţiune este recunoscuţă i creditorilor succesibilului, pe calea acţiunii oblice sau, după caz, a
acţiunii revocatcriL Astfcl, oxcrcitńnd acţilinea revocatorie. creditorii succesibilului care a renunţat Ia moştenire in frauďa Ior
pot cere instanţei revocarea renunţärü in ceea ce ii priveste. insă numai in termen de 3 Iuni de Ia data Ia care au cunoscut
renunţarea (art. 1122 alin. (1) C.civj. Admiterea actiunii in revocare produce eĺectele acceptării mostenirii de cätre succesibilul
debitor numai in privinţa creditorului reciamanl şi in Iimita creanţei acestuia farl. 1122 alin (2) C civ.]. Aşadar, varianta de
räspuns de Ia Iitera A esle gresitä,
Tn ceea ce priveşte acţiunea oblică, dispoziţiile art. 1107 C.civ. recunosc creditorilor succesibilului (Iegal sau testamentar)
exercitarea dreptului de opţiune pe calea acţiunii oblice, În Iimita indestulärii creanţei Ior, deci varianta de räspuns de Ia Iitera
C este, de asemenea, greşită
In cele din urmă, varianta de răspuns de Ia Iitera B este cea corectä, prezentănd cazul de acceptare forţată a motenirii
preväzut de art 1119 aIin. (1) C.civ. Acceptarea ĺorţală a riiuşteiiirii reprezintă practic o sancţiune civilá aplicatä moştenitorului
ce se face vinovat de săvărşirea cu rea-credinţä. a faptelor Iimitativ onumeraie in articolul de Iege menţionat mai sus şi care
constă in inlăturarea dreptului său dea opta În privinţa moştenirii respective, fiind considerat de drept acceptant, chiar dacă
anterior renunţase Ia moştenire (Fişe, 2019, p 905).

50. Räspuns: A, C (admitere INM şi in magistratură, septembrie 2018)

Acceptarea moştenirh este actul sau faptul juridic unilateral aI succesibiiului, prin care se consolidează calitatea de moştenitor
a acestuia, asIĺeI incăt se definitiveazä transmisiunea succesorală care, ope /egis, a operat provizoriu Ia data deschiderii
moştenirii. Acceptarea mostenirii este de douä feluri: (1) acceplare voluntarä, care, Ia răndril ei, poate fi expresă sau tacită şi
(2) acceptare ťorţată (Fise, 2019, p. 897).
Acceptarea forţată a moştenirii reprezintă o sancţiune civilă aplicatä moştenitorului (chiar renunţätor) care, cu rea-credinţă,
a sustras ori a ascuns bunuri din patrimoniul succesoral sau a ascuns o donaţie supusă raportului ori reducţiunii (art. 1119
alin. (1) C.civj şi care constă in inläturarea dreptului său dea opta in privinţa mostenirii, fiind considerat de drept acceptant
(Fişe, 2019, p. 905). In acest caz, motenitoruI va fi ţinut să plătească datoriile şi sarcinile moştenirii proporţional cu cota sa
din moştenire, inclusiv cu propriile sale bunuri [art. 1119 alin. (2) Cciv.J.
ĺn consecinţä, varianta de räspuns de Ia Iitera B este greşită. celelalte două fiind corecte.
51. Räspuns: S (primire in profesie avocat sta giar, august 2019)
—

Renunţarea Ia mostenire esle manifestarea de voinţă a succesibilului, săvărşilă in interiorul termenului de opţiune succesoralä,
materializată intr-un act juridic unilateral, solemn, expres şi indivizibil, prin care acesta afirmă că inţelege să repudieze moştenirea
Ia care avea vocaţie şi că nu işi Însuşeşte titlul de moştenitor (Fişe, 2019, p. 911).
Ca regulä, renunţarea Ia moştenire este un act expres (art. 1120 C.civ). De Ia principiul enunţat anterior, Iegiuitorul a
reglementat şi unele excepţii (in ipotez&e prevăzute Ia afl, 1112 şi afl, 1113 alin, (2) C,civ.], cănd operează prezumţia de
renunţare la moştenire (pentru dezvoltări, a se vedea Fişe. 2019, p. 912). Drept urmare, varianta de răspuns B este corectă.
Cetelalte două varianle de räspuns. care tratează problema (i)revocabilităţii renunţärii Ia moştenire, sunt ambele false.
pentru considerentele arătate mai jos.
TEONA ELENA RÄOULE5CU, TUDOR-VLAD RÄDuLEScU EXPLICAŢII 231

Cu toate că, in principiu, renunţarea Ia moştenire, ca şi acceptarea, este un act irevocabil, Tn intenţia dea evita vacanţa
succesoralä, Iegea permite revocarea renunţării, cu indeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 1123 C.civ. (FR. DEAK,
R. PopEscu, Tratat de drept succesor&, vol. 111, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2019, p. 119), respectiv sä nu se implinit
termenul de opţiune succesoralä şi moştenirea să nu fi fost acceptată de un alt succesibil. Aşadar, varianta de răspuns C este
falsä, renunţarea Ia moştenire nefiind irevocabilä din partea renunţătorului.
Cât priveşte posibilitatea creditorilor succesibilului renunţätor de a solicita instanţei revocarea renunţärH în ceea ce ii
priveşte, aceasta există, dar poate fi cerută nu in termenul general de prescripţie extinctivă, ci intr-un termen mult mai scurt,
de doar trei Iuni de Ia data Ia care au cunoscut renunţarea [art. 1122 alin. (1) C.civj. Astfel, şi varianta de răspunsA este falsä.

52. Răspuns; B (primire in profesie avocat definitiv, 2014)

—

Succesibilului ii este recunoscut dreptul de opţiune succesoralä, insă odată ce şi-a exercitat acest drept, nu mai poate reveni
asupra opţiunii exprimate, această manifestare fiind, ca regulă, irevocabilä. Dacä acceptarea moştenirii este irevocabilä in mod
absolut, in cazul renunţării Ia moştenire ii este recunoscut succesibilului dreptul de a revoca renunţarea făcută, cu condiţia ca
aceasta sä survină in termenul de opţiune succesoralä şi moştenirea să nu fi fost intre timp acceptată de alţi succesibili care
au vocaţie Ia partea care i-ar reveni [art. 1123 alin. (1) C.civ.]. ln consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă.
O altă situaţie in care poate fi revocată renunţarea este cea prevăzută de art. 1122 alin. (1) C.civ, când creditorii succesibilului
care a renunţat Ia moştenire in frauda Ior pot cere instanţei revocarea renunţării in ceea ce ii priveşie, insä numai in termen
de 3 Iuni de Ia data Ia care au cunoscut renunţarea. Rezultă astfel că varianta de răspuns de Ia IiteraAeste greşită, deoarece
menţionează un termen de 3 ani, şi nu de 3 Iuni.
In ceea ce priveşte varianta de räspuns de Ia Iitera C, şi aceasta este greşită, intrucăt, renunţarea Ia moştenire este, ca
regulă, expresă, conform art. 1120 alin. (1) C.civ., dar Iegiuitorul a reglementat şi unele excepţii cănd operează prezumţia de
renunţare Ia moştenire. Cu titlu de exemplu, se prezumă, pănă Ia proba conirară, cä a renunţat Ia moştenire succesibilul care,
deşi cunoştea deschiderea moştenirii şi calitatea Iui de succesibil, nu şi-a exercitat dreptul de opţiune succesorală in termenul
de un an de Ia data deschideri moştenirii [ad. 1112 alin. <1) C.civ.].

53. Răspuns: B (primire in profesie avocat stagiar, 2017)

—

Frin plata preţului apańamentului, i a efectuat o donaţie in favoarea Iui Y., ulterior donatorul (Z.) decedănd, Având in
vedere că in masa succesorală a defunctului au rămas doar o serie de obiecte vechi de mobilier, putem Iesne conchide că
donaţia făcută de Z. Iui Y. a adus atingere rezervei succesorale, in sensul că depăşeşte cotitatea disponibilä. Astfel, W.. flul
defunctului va avea dreptul dea cere reducţiunea Iiberalităţilor excesive, fiind un drept propriu aI moştenitorului rezervatar (W.)
care ia naştere Ia data deschiderii succesiunii, şi nu un drept dobândit pe cale succesorală de Ia de cuius (Fişe, 2019, p. 876).
Aşadar, varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă, Ca urmare a reducţiunii Iiberalităţilor excesive, donaţia va fi Iipsită de
eficacitate, deci desfiinţatä in mäsura necesară reintregirii rezervei.
In plus, intrucăt W. a däruit unor vecini, obiectele vechi de mobilier care aparţineau defunctului, in realitate, W. a acceptat
tacit moştenirea Iäsată de tatäl său. Astfel, W, şi-a manifestat in mod neechivoc intenţia de a accepta moştenirea. Or, dacä
opţiunea succesibilului se manifestă sub forma acceptării moştenirii, aceasta este irevocabilă in mod absolut, in sensul că
renunţarea ulterioară Ia moştenire nu va produce niciun efect juridic. In consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită.
Tn cele din urmă, şi varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită, intrucătZ. nu a devenit proprietarul imobilului, Banii daţi
doamnei Y, nu au fost plătiţi cu titlu de preţ aI unei vănzări, ci au fost daţi cu titlu de Iiberalitate pentru ca doamna Y, să devină
proprietara imobilului. Aa flind, in patrimoniul Iui i nu s-a transferat vreun drept de proprietate, pe care eI Ia răndul său, să-I
transmită moştenitorilor. In consecinţä, W, nu poate introduce o acţiune in revendicare, neavănd calitatea de proprietar aI imobilului.

I 54. Răspuns: C (primire in profesie avocat deťinitiv, august 2019)

—

Ca regulă, nimeni nu poate N obligat să accepte o moştenire ce i se cuvine (ad. 1106 C.civ.), astfel incăt succesibilul are
posibilitatea fie dea accepta moştenirea, fie dea o repudia, potrivit propriei voinţe, Se afirmă deci cä actul de opţiune succesoralä
este un act voluntar, Cu toate acestea, opţiunea succesorală incetează să mai fie un act juridic voluntar aI succesibilului, in
urmätoarele situaţii: a) in cazul introducerii de către creditorul succesibilului a acţiunii oblice (art. 1107 C.civ.) sau a acţiunii
pauliene (art. 1122 C.civ.); b) succesibilul care, cu rea-credinţă, a sustras ori a ascuns bunuri din patrimoniul succesoral sau a
ascuns o donaţie supusă rapodului ori reducţiunii este considerat că a acceptat moştenirea, chiar dacă anterior renunţase Ia
ea Iart. 1119 alin. (1) teza I C.civ.J; c) succesibilul care nu optează in termenul stabilit de instanţa de judecată, potrivit art. 1113
alin.(2) C.civ., va fi considerat că a renunţat Ia moştenire.
In acest caz, moştenitorul va fi ţinut sä plätească datoriile şi sarcinile moştenirii proporţional cu cota sa din moştenire,
inclusiv cu propriile bunuri [art. 1119 alin. (2) C.civ.].
In speţa datä, F, dupä ce a renunţat Ia moştenirea fratelui său, a sustras din biroul defunctului o statuetă valoroasä din
aur şi diamante, bunuri ce fäceau parte din moştenire, astfel că va fi considerat că a acceptat moştenirea, potrivit dispoziţiilor
redate anterior, In aceste condiţii, instanţa va admite acţiunea impotriva Iui F care va răspunde potrivit cotei sale de moştenire,
inclusiv cu bunurile sale proprii, astfel că singura varianta corectă de răspuns este Ia Iitera C.
 CAPITOLUŁ AL VI-LEA. FAMIŁIA

§1. Desfacerea căsătoriei

1. Răspuns: B (admitere INM şi in magistratură, 2017)

Desfacerea căsăloriei poate fi constatală de ofiţerul de stare civilă dacă soţii sunt de acord cu privire Ia divorţ şi Ia eĺectele
acestuia, nu au copii minori, există consimţămăntul Iiber i neviciat aI fiecărui soţ şi niciunul dintre soţi nu este pus sub
interdicţie. Astfel, dacä nu sunt îndeplinite condiţiile menţionate anterior, ofiţerul de stare civilä poate sä respingä cererea de
divorţ. Potrivit art. 378 alin. (2) C.civ,, împotriva refuzului oriţerului de stare civilă nu există cale de atac, dar soţii se pot adresa
cu cererea de divorţ ínstanţei de judecatä, pentru a dispune desfacerea căsătoriei prin acordul Ior sau in baza unui alt temei
prevăzut de Iege. Drept urmare, varianta de răspuns dea Iitera A este greşită, varianta de răspuns dea Iitera B üind, in mod
Iogic, coreclă.
Ădicolul 378 alin. (3) C.civ. statuează cä: pentru repararea prejudiciului prin refuzui abuziv al ofiţerului de stare civilă de
a constata des facerea cäsätoriei prin acordul soţuor şi de a emite certificatui de divorţ, oricare dintre soţi se poate adresa, pe
cale separată, instanei cornpetente. Refuzul are caracter abuziv dacă cererea de divorţ a fost respinsă, deşi erau indeplinite
condiţiile divorţului pe cale administrativă, In acest sens, varianta de räspuns de Ia Iitera C este greşită, íntrucăt are in vedere
doar una dintre condiţiile pentru desfacerea căsătoriei enunţate mai sus, respectiv situaţia cănd soţii nu se înţeleg asupra
numelui, deci nu sunt de acord cu privire Ia efectele divorţului (inclusiv cu privire la numele ce îI vor purta după desfacerea
căsătoriei), Drept urmare, nu constituie temei pentru formularea unei acţiuni in repararea prejudiciului dacă, spre exemplu,
ofiţerul de stare civilă refuză constatarea divorţului pentru considerentul că unuI din soţi este pus sub interdicţie,

I 2. Răspuns: C (admitere în magistraturä, iunie 2019)

In cazul divorţului pentru separaţie în fapt instanţa va pronunţa divorţul din culpa exclusivă a reclamantului, iar cănd soţul
părăt se declarä de acord cu divorţul, vorfi aplicabile prevederile art 931 CPC, instanţa pronunţănd divorţul färă a face menţiune
despre cutpa soţilor Ia desträmarea căsătoriei (Fişe, 2018, p, 847). Aadar, varianta de räspuns A oste incorectä.
ln privinţa divorţului prin acordul soţilor, Iegea iI permite dacă niciunul dintre ei nu este pus sub interdicţie [art. 374 alin. (2)
C.civ], astfel că varianta de răspuns 8 este falsä.
In fine, varianta de räspuns c este cea corectă, íntrucăt. dacă instanţa constată că, din cauza unor motive temeinice,
rapodurile dintre soţi sunt grav vätämate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, poate pronunţa divorţul din culpa
comună a soţilor, chiar dacä numai unu! dintre aceştia a formulat cerere de divorţ, dacă din probele administrate rezultă culpa
ambilor soţi [art, 379 alin, (1) teza a II-a C.civ.].

I 3. Răspuns: A (admitere INM şi in magistrawră, 2015)

Divorţul pe cale administrativä poate fi dispus de oĺiţerul de stare civilă dacă sunt indeplinite mai multe condiţii: (1) există
acordul soţilorcu privire Ia divorţ şi Ia efectele acestuia; (2) nu există copii minori, născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau
adoptaţi; (3) există consimţämăntul t'ber şi neviciat aI fiecärui soţ; (4) niciunul dintre soţi nu este pus sub interdicţie. Divorţu!
pe cale judiciară se poate realiza: a) prin acordul soţilor; sau b) din culpa unuia sau ambilor soţi; sau c) atunci când a existat
o separare in fapt care a durat ceI puţin doi ani; sau d) din cauza stării de sănătatea unui soţ, In toate aceste cazuri, instanţa
poate pronunţa divorţul, indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din cäsätorie. Astfel, spre deosebire de divorţul pe
cale administrativä, divorţul pe cale judiciară din cauza stării sănătăţii unui soţ poate fi pronunţat şi atunci cănd existä copii
minori născuţi din cäsätorie, deci varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectä.
Tn ceea ce priveşte varianta de răspuns de Ia Iitera 8, aceasta este greitä, intrucât potrivit art. 918 alin. (2) cc, soţul
pus sub interdicţiejudecätorească poate cere divorţul prin reprezentant Iegal sau personal în cazul in care face dovada că are
capacitatea de discernămănt neafectată. Deci, divorţul din cauza stării de sănătatea unui soţ poate fi admis dacă unuI dintre
soţi este pus sub interdicţie, spre deosebire de divorţul pe cale administrativă unde una din condiţii vorbeşte tocmai despre
imposibilitatea acordärii acestuia dacă unuI din soţi este Iipsit de capacitate de exerciţiu din cauza punerii sub interdicţie.
Varianta de răspuns de Ia Iitera c este, de asemenea, greşită, intrucăt nu prezintă o deosebire între cele două modalităţi de
desfacere a căsătoriei, ci o asemănare. In cazul divorţului pe cale administrativä, ofiţerul de stare civilă eliberează certiflcatul
de divorţ färä sä facă menţiune pe acesta despre culpa soţilor, potrivit art. 376 alin, (4) Cciv., Ia fel cum şi în cazul divorţului pe
cale judiciară din cauza stării de sänătate a unui soţ, dispoziţiile art. 933 cc stabilesc că instanţa nu va face nicio menţiune
in cuprinsul hotărării de divorţ cu privire Ia culpa pentru desfacerea căsätoriei.

4. Răspuns: C (admitere INM şi în magistraturä, 2017)

In considerarea ad. 400 cciv., in cazul exercitării autorităţii părinteşti în comun, instanţa de tutelă este cea care are obligaţia
de a stabili Iocuinţa minorului după divorţ în conformitate cu inţelegerea părinţilor, dacă aceasta respectă principiul interesului
TE0NA ELENA RĂDULESCU, TUOOR-VLAO RĂDULESCU EXPLICATII 233

superior al copilului, Dacă nu există inţelegerea părinţilor ori aceasta este contrară interesului superior aI copilului, instanţa Ti
va stabili locuinţa la unul dintre ei, pentru Cazul cănd pánă la divorţ copilul a locuit cu ambii părinţi [art. 400 alin. (2) C.civ.) sau
la părintele Ia care locuieşte in mod statornic, pentru cazul cănd a locuit doar cu unul dintre părinţi [art. 400 alin. (1) C.civ.]. In
cazul in care inştanţa dispune exercitarea autorităţii părinteşti doar de către unul dintre părinţi, locuinţa copilului va fi stabilită
Ia aceI părinte (Fişe, 2019, p. 936).
Orice schimbare a imprejurărilor care au determinat stabilirea Iocuinţei minorului, vor da dreptul unuia dintre părinţi să ceară
instanţei de tutelă. modificarea locuinţei după divorţ, in conformitate cu art. 403 Cciv, Drept urmare, in niciun caz un părinte
nu poate modifica locuinţa minorului după divorţ fără o hotärăre a instanţei de tutelă, chiar dacă ar avea acordul prealabil al
celuilalt părinte, deci variantele de răspuns A şi B sunt greşite.
Varianta de răspuns de Ia litera C este corectă, intrucât art. 400 alin. (3) C.civ. conferă posibilitatea instanţei de tutelă dea
stabili, in mod excepţional, locuinţa minorului la o inslituţie de ocrotire, dacă este in interesul superior al copilului.

5. Ráspuns: C (admitere în magistratură, august 2013)

Prestaţia compensatorie reprezintă acea compensaţie ce poate fi acordată unuia dintre soţi. in cazul în care desfacerea
căsătoriei prin divorţ ar produce un dezechilibru semniflcativ in condiţiile de viaţä ale acestuia. Prestaţia compensatorie este
distinctă de obligaţia de intreţinere şi nu poate fi cumulatä cu aceasta, in conformitate cu art. 390 alin. (3) C.civ. (Fişe. 2019,
p. 932). Drept urmare, varianta de răspuns de la Iitera B este greşitä.
Condiţiile de acordarea prestaţiei compensatorii sunt stabilite de dispoziţiile art. 390 şi art. 391 alin. (1) C.civ.. respectiv:
(1) divorţul să se pronunţe din culpa exclusivă a unuia dintre soţi: (2) divorţul să determine producerea unui dezechilibru
semnificativ in condiţiile de viaţă ale soţului solicitant; (3) căsätoria să fi durat cel puţin 20 de ani impliniţi in momentul in care
instanţa pronunţă hotărărea de divorţ; (4) soţul care solicită prestaţia compensatorie să nu poată cere pensie de intreţinere,
in temeiul art. 389 C.civ.: (5) soţul care solicită prestaţia compensatorie să nu se facă vinovat de desfacerea căsătoriei;
(6) prestaţia compensatode trebuie să fie solicitată odată cu desfacerea câsătohei. ĺn consecinţă, varianta de răspuns de la
litera C este corectă.
ln ceea ce priveşte forma prestaţiei compensatorii, art 392 alin. (1) C.civ, stabileşte că prestaţia poate să constea intr-o
sumă de bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, dar poate fi şi in natură, sub forma uzufructului asupra
unor bunuri mobile sau imobile care aparţin debitorului, prin urmare, rezultä cä varianta de răspuns de la Iitera A este greşită
deoarece exclude posibilitatea ca prestaţia compensatorie sä fie stabilită şi in natură.

I 6. Răspuns: A, B (admitere în magistratură, aprflie 2017)

Varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă, potrivit 390 alin. (3) C.civ. (a se vedea explica(üIe ťormulate Ia întrebarea de
mai sus). De asemenea, şi varianta de răspuns de Ia litera B este corectă, deoarece prestaţia compensatorie poate fi cumulată
cu dreptul la despăgubiri a soţului nevinovat. care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei (art. 388 C.civ.).
In ceea ce priveşte condiţiile de acordarea prestaţiei compensatorii, díspoziţiile art. 390 alin. (2) C.civ. stabilesc că această
compensaţie se poate acorda numai pentru cazul in care cäsătoria a durat cel puţin 20 de ani impliniţi in momentul in care
instanţa pronunţă hotărărea de divorţ. Aşadar, varianta de răspuns de la Iitera C, care prevede o duratä a căsniciei de cel puţin
15 ani. este greşită.

I 7. Răspuns; A (admitere in magistratură, maî 2018)

Prestaţia compensatorie poate fi stabilită intr-o sumă de bani, sub forma unei sume globale ori a unei rente viagere, dar
poate fi stabilită şi in natură, sub forma uzufructului asupra unor bunuri mobile ori imobile ce aparţin debitorului prestaţiei
compensalorii [art. 392 alin. (1) Cciv.J. Aşadar, varianta de răspuns de la litera A este corectă, In situaţia in care prestaţia este
stabilită sub forma uzufructului, aceasta se poate datora pe toatä durata vieţii celui care solicită prestaţia compensatorie sau
pentru o perioadă mai scurtă, care se stabileşte prin hotărărea de divorţ [art. 392 alin. (3) C.civ.].
Varianla de răspuns de la lilera B este greşită, intrucăt prestaţia compensatorie nu poate fi cumulată cu pensia de întreţinere,
potrivit art. 390 alin. (3) C.civ, Soluţia este firească, deoarece ambele au rolul dea compensa pe căt posibil dezechilibrul produs
de divorţ in condiţiile de viaţă ale persoanei care solicitä plata (G.C. FRENŢIu, in NouI Cod civil, vol. 1, p. 566).
ln ceea ce príveşte incetarea prestaţiei compensatorii, art 395 C.civ, stabileşte trei cazuri, respectiv: (1) in cazul decesului
unuia dintre soţi, fie eI creditor sau debitor al prestaţiei compensatorii; (2) recăsătorirea soţului creditor al prestaţiei; (3) cazul
in care soţul creditor obţine resurse de nalură să ii asigure condiţii de viaţä asemănătoare celor avute in timpul căsătoriei. Prin
urmare, varianta de răspuns de la Iitera C este greşitä, deoarece doar recăsătorirea soţului creditor reprezintă un caz de
incetare a prestaţiei, nu şi situaţia in care se recăsătoreşte soţul debitor

1.. ...—
e. %rt CA r Ll . li DREPT CIVIL. Vl. FAMILIA

cn r:I..i:..
1lIIaLla

8. Răspuns: C (admitere în magistraturä, mai 2018)

Conform art. 412 alin. (1) C.civ., timpul legal al concepţiunii este intervalul de timp cuprins intre a trei suta şi a o sutä
optzecea zi dinaintea naşterii copilului, Acest interval are o importanţă deosebită in materie de filiaţie, intrucăt dacă cel puţin
o zi din această periuadă se situează in timpul căsătoriei, copilului respectiv i se va aplica prezumţia de patemitate, prevăzută
de art 414 alin. (1) C.civ.
CalcuIul al acestui interval se face zi cu zi Lart. 412 alin. (1) teza finalä C.civI, aceasta însemnănd pe zile pline, şi nu pe
zile Iibere, intrănd Tn calcul prima şi ultima zi.
In flne, prezumţia timpului Iegal al concepţiunii copilului este o prezumţie relativä (spre deosebire de vechea reglementare
din Codul familiei, unde era văzutä ca o prezumţie Iegală absolută şi irefragabilă), care Tnsă poate b răsturnată numai prin
mijloace de probă ştiinţifîce, şi nu prin orice mijloc de probă.
Faţă de aceste considerente, singura variantă corectä esle la litera C,

I 9. Răspuns: B, c (admitere INM şi în magistraturä, 2015)

Acţiunea în tägada paterniläţii este acţiunea cu caracter personal, ce poate fi pornită de tatăl biologic al copilului, de soţul
mamei, de mamă, de copil sau de moştenitorii oricäreia dintre aceste persoane, In situaţia în care mama copilului decedeazä,
motenitorii ei vor putea: fie sä continue acţiunea pornitä de aceasta, tîe sä o introducä ei inşişi, dacä mama a murit färă a o porni.
ln ceea ce priveşte termenul în care poate fl introdusä acţiunea, facem distincţie in funcţie de titularul acesteia. AstfeL
acţiunea pornită de către mamă se prescrie intr-un termen de 3 ani de la data naşterii copilului [art. 431 alin. <1) C.civ.]. Tn
sclnirib, rnoştenitorii rnamei vor putea introduce acţiunea în termen de un an de la data decesuluĄ dacă mama a murit inainte de
împlinirea termenuiuideprescripţie de 3anĄ fărä a porni acţiunea [art. 431 alin. (2) coroborat cu art. 430 alin. (3) C.civ]. Astfel,
dreptul moştenitorilor mamei de introduce acţiunea Tn tägada paternitätii este condiţionat de douä aspecte: (1) ca mama sä fi
decedat in interiorul termenului de prescripţie de 3 ani de la data naşterii copilului fărä sä fî pornit acţiunea şi (2) moştenitorii
acesteia să formuleze cererea în termen de cel mult un an de la data decesului mamei, Prin urmare, moştenitorU mamei vor
putea formula cu succes o acţiune in tägada paternitäţii in cel mult 4 ani de la data naşterii copilului. In consecinţä, varianta
de răspuns de Ia Iitera A este qreşită.
Tn privinţa pretinsului tatä biologic, conform art. 432 alin. (2) C.civ., dreptul la acţiune in tăgada paternitäţii nu se prescrie
în timpul vieţii tatălui biologic. Aşadar, varianta de räspuns de Ia Iitera C este corectă.
Ăcţiunea in stabilirea filiaţiei ĺaţ-ă de mamă este acţiunea personală a copilului ori a mostenitorilor acestuia introdusä
împotriva mamei, cănd filiaţia acestuia faţă de mamă nu a pu(ut să Ue stabilită in condiţiile egH, Potrivit art 423 alin. (2) C.civ.,
motenitorii copilului pot porni acţiunea în stabilirea filiaţżci, dar o pot i continua, do unde rezultă că varianta de răspuns de
la Iitera B este, de asemenea, corectä.

I 10. Răspuns: A (admîtore INM şi în magistratură, 2017)

Recunoaşterea de filiaţie este actul juridic civil unilateral prin care o persoană declarä despre un copil cä acesta i-ar aparţine.
Ea poate fî făcută de către mamă, în condiţiile art. 415 alin, (1) C.civ, şi de către tată, in condiţiile art. 415 alin. (2) C.civ. Dacä
ceI care face recunoaterea este un minor necäsätorit, acesta il poate recunoate singur pe copilul său, dacă are discernămănt
la momentul recunoasterii. Aşadar, minorul necăsätorit nu trebuie reprezentat ori asistat, singura condiţie impusä de lege in
acest sens fiind aceea a existenţei discernămăntului (ad 417 C.civ) (Fişe, 2019, p. 943) In consecinţă, varianta de răspuns
de la litera A este corectä.
Recunoaşterea poate privi atăt un copiI in viaţă, cât şi un copil decedat, dar numai dacä a lăsat descendenţi Hreşti, astfel
cum prevede art. 415 alin. (3) C.civ. Prin urmare, varianta de räspuns de Ia Iitera C care condiţionează valabilitatea recunoaşterii
de aharea in viaţă a copilului la momentul încheierii actului unilateral este, in mod evident, incorectä.
Vorbind despre caracterele juridice ale recunoaşterii, din economia textelor legale, rezultă că este vorba despre un act
unilateral (exprimánd voinţa unei singure persoane, färä a fi nevoie şi de acordul celui recunoscut), un act nepatrimonial,
irevocabil, declarativ (produce efecte retroactive, de la momentul naşterii beneficiarului recunoaşterii), solemn şi personal.
Tn privinţa caracterului irevocabil aI recunoaşterii, intălnim o particularitate in această materie. Astfel, recunoaşterea poate
fi făcută, potrivit art 416 alin. (1) C.civ., prin declaraţie la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor, prin inscris
autentic sau prin testament. Testamentul, prin deflniţie este un act esenţialmente revocabil, insä, dacă conţine o recunoaştere
de filiaţie, această manifestare de voinţă, odată făcută, va produce efecte, chiar dacă actul in care este conţinută va b revocat
ulterior [art. 416 alin. (3) C.civ.]. Prin urmare, şi varianta de räspuns de la litera B este greşită.

I 11. Răspuns: A, B (admitere ín magistratură, august 2013)

A se vedea explicaţfle oferite Ia întrebarea anteńoară.
TEONA ELENA RÂOULESCU TUDOR-VLąO RĂOULEScU EXPLICAŢII 235

12. Răspuns: B (admitere în magistratură, mai 2018)

Nulitatea unei recunoaşteri de filiaţie presupune nerespectarea. Ia momentul incheierii actului, a unei condiţii de valabilitate,
de fond ori de formä, prevăzută de Iege.
Cazurile de nulitate absolută a recunoaşterii sunt expres prevăzute de lege. Astfel, potrivit art 418 C.civ.. recunoaşterea eşte
nulă dacä priveşte un copiI a cărui filiaţie, stabilită potrivit legii, nu a fost inlăturată, dacă a fost făcută după decesul copilului,
iar acesta nu a lăsat descendenţi fireşti ori dacă a fost făcută in alte forme decăt cele prevăzute de lege.
In situaţia in care recunoaşterea nu corespunde adevărului, efectele ei vor putea fi inlăturate prin introducerea unei acţiuni
in contestarea recunoaşterii, in condiţiile art 420 C.civ., şi nu prin anularea respectivei recunoaşteri.
Căt priveşte recunoaşterea de filiaţie făcută sub imperiul violenţei, aceasta este anulabilă, fiind vorba despre un viciu de
consimţămănt, care atrage nulitatea relativă Iart. 419 alin. (1) C.civ.].
Prin raportare la cele arätate, corectă este numai varianta de răspuns 8, celelalte două fiind, evident, greşite.

I 13. Răspuns: A (admitere INM şi in magistratură, septembrie 2018)

Recunoaşterea unui copil este un act juridic unilateral, ce poate fi anulat pentru aceleaşi cauze ca orice altă manifestare
unilateralä de voinţâ. ĺn consecinţă, recunoaşterea este anulabilă (lovitä de nuli(ate relativă) in caz de eroare. doI sau viotenţă,
neputănd insă fi desfiinţată pentru leziune. avănd in vedere specificul acestui viciu de consimţămănt ce presupune existenţa
unui act bilateral. In consecinţä, varianta de râspuns de la litera C este incorectă.
In cazul in care recunoaşterea a fost incheiată prin violenţă, prescripţia dreptului material la acţiune va incepe sä curgă de
la momentul incetărü violenţei [art. 419 alin. (2) Cciv.], astfel că varianta de răspuns de Ia litera A este corectă.
Cât priveşte varianta de räspuns de la litera B, aceasta este greşită. intrucât nerespectarea formei pe care trebuie să o
imbrace recunoaşterea copilului va atrage nulitalea absolută a actului [art. 418 Iit, c) C.civ.1 şi nicidecum pe cea relativä, la care
se face referire in enunţ. in acest sens, a se vedea şi motivarea Comisiei de soluţionare a conlestaţiilor: În ceea ce priveşte
contestaţííle impotriva intrebărü, acestea se întemeiază pe aspectul că formula poate fi anulatä" din enunţul grflei ar trebui
să includă şi constatarea nulităţü absolute. ĺn realitate, lectura comparativă a art 1247 alin. (1) şi 1248 alin. (1) C.civ, pe de
o pade, şi a art 418 şi 419 C.civ., pe de altă parte, demonstrează că anulabilitatea nu poate fi confundată cu şi nu include
nulitatea absolută nici in materia actului juridic, in general, nici în materia recunoaşterü copUului, in special.

I 14. Răspuns: C (admitere în magistratură, august 2013)

Acţiunea in stabilirea maternităţii este acţiunea personală a copilului ori a moştenitorilor acestuia, introdusă impotriva
mamei, când filiaţia acestuia faţă de mamă nu a putut să fie stabilită in condiţiile legh.
Calitate procesuală aclivă intr-o acţiune in slabilirea maternităţii au alát copilul, căt şi moştenitorii acestuia, care pot fie
porni, fie continua acţiunea in cazul decesului autorului lor, in cazul in care acţiunea este ťormulată de copil, iar acesta nu are
capacitate de exercĺí iu, cererea va fi formulată de către reprezentantul legal al acestuia, ceea ce face ca varianta de răspuns
de Ia Iitera C sä fie corectä.
Căt priveşte calitatea procesualä pasivă. art 423 alin. (1) şi (3) Cciv, prevede expres că in proces va sta ca părăt pretinsa
mamä a copilului, după moartea acesteia, acţiunea poate fi formulată şi impotriva moştenitorilorpretinsei mame (varianta de
răspuns de la litera B este, aşadar, greşită).
Cu privire la prescripţia acţiunii in stabilirea matemităţii. există diferenţe dupä cum acţiunea este pornită de copil (de titularul
acţiunii) ori de moşienitorii acestuia. AstfeL potrivit art 423 alin. (4) Cciv., dreptul la acţiunea in stabilirea maternităţii este
imprescdptibil, dacä este aceasta este formulată de copil; dacă insă cererea este introdusă de moştenilorii copilului (acesta
decedănd ĺără a fi investit instanţa cu aceastâ cauză rn timpul vieţii), acţiunea se va prescrie in termen de 1 en, care va curge
de la momentul decesului autorului Ior (art. 423 alin. (5) C.civ.], Varianta de răspuns de Ia litera Aeste, din aceste raţiuni, greşită.

15. Răspuns: A, C (admitere în magistratură, aprilie 2017)

I
Acţiunea in stabilirea filiaţiei faţă de mamä este acţiunea personală a copilului ori a moştenitorilor acestuia, introdusă
impotriva mamei, cănd filiaţia acestuia faţă de mamä nu a putut să fie stabilită in condiţiile legî.
Potrivit ad. 423 alin. (3) şi (4) C.civ., acţiunea poate fi pornită şi impotriva moştenitorilor pretinsei mame şi este imprescriptibilă
in timpul vieţii copilului. Aşadar, varianta de răspuns de la litera A este corectă, în timp ce varianta de räspuns de la litera B,
caro susţine cä acţiunea nu poate fi introdusă impotriva moştenitorilor pretinsei mame, este greşită.
Dacă minorul este in vărstă de 13 ani, atunci el nu are capacitate de exerciţiu, situaţie in care acţiunea va fi formulată, in
numele său, de reprezentantul său Iegal; deci, varianta de răspuns de la Iitera C este, la răndul eL corectă.
16. Răspuns: c (admitore în magistratură, iunie 2019)
Dintre cele trei afirmaţii. doar ultima corespunde adeväwlui.
Astfel, acţiunea in stabilirea paternitäţii din afara căsătoriei aparţine copilului Iafl. 425 alin. (1) Cciv.], dar poate fi pomită
sau, după caz, continuată şi de moştenitorii acestuia in condiţiile Iegii Iart 425 alin. (2) C.civ.], după cum poate fi pornită şi
impotriva moştenilorilor pretinsului tatä Iart. 425 alin. (3) C.civ.]. astfel cä varianta de răspuns A este falsă.
236 EXPLICAŢII DREPT CIVIL. VI. FAMILIA

Şi acţiunea in tăgada palernităţii poate fi formulată de moşlenitorii pretinsului tată biologic, dacä acesta a decedat, acţiunea
acestora insä putănd b inlrodusä in termen de un an dea data decesului [art. 432 alin. (2) C.civ.], moliv pentru care varianta
de räspuns B este falsä.
Tn flne, conform art 47 LPA, stabilirea flliaţiei, tăgäduirea paternitäţii sau orice altă acţiune privitoare Ia huiaţio oste supusă
dispoziţhlor Codului civil şi produce efectele preväzute de acesta numai in cazul copfllor născuţi după intrarea Iui in vigoare.
Cum copilul Ia care se face referire in ipoteza de Ia Iilera C s-a născut dupä intrarea in vigoare a Codului civil, la 01.10.2011,
acţiunea in contestaţia filiaţiei va fi supusă dispoziţiilor acestui cod, varŕanta de răspuns C flind corectă, cum am arätat mai sus.

17. Răspuns: 5, c (admitere in mayistraturâ, august 2014)

Acţiunea in stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei este acţiunea personalá a copilului ori a moştenitorilor acestuia
introdusă impotriva tatălui din afara căsätoriei, cánd acesta nu a recunoscut copilul astfel conceput şi náscut.
Acţiunea in stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine copilului şi se porneşte, in numele acestuia, de către mamă,
chiar dacă este minoră, ori de către alt reprezentant Iegal [art. 425 alin. (1) C.civ.] sau personal de către copilul cu capacitate
de exerciţiu restrănsă, cu asistarea ocrotitorului legal. De asemenea, acţiunea aparţine şi moştenitorilor copilului (art. 425
alin. (2) Cciv.). Drept urmare, varianta de răspuns de la litera A este gresită.
ľn ceea ce priveste calitatea procesualá pasivă a acţiunii, aceasta aparţine persoanei despre care se susţine că ar fi tatäl
copilului, dar şi moştenitorilor pretinsului tatä [art. 425 alin. (3) C.civ.], Asadar, varianta de răspuns de la litera B este coreclä.
În cele din urmă, varianta de räspuns de Ia litera C este, de asemenea, corectă, intrucăt in cazul in care acUunea este
introdusä de mamä, in numele copilului, ori de către reprezentantul legal al acestuia, atăt timp căt copilul este in viaţă, dreptul
la acţiune este imprescriptibil [art. 427 alin. (1) C.civ.], spre deosebire de cazul in care acţiunea este introdusă de moştenitorii
copilului, copilul decedănd fără a introduce acţiunea, caz in care acţiunea este prescriptibilă in termenul de prescripţie extinctivă
de un an de la data decesului copilului [art. 427 alin. (2) C.civ.].

Ş3. Autoritatea printească

18. Râspuns; 5, C (admitere INM şi in magistraturä, 2016)

Autoritatea părinteascä reprezintä ansamblul de drepturi şi indatoriri care privesc atăt persoana. cât si bunurile copilului şi
care aparţin in mod egal ambilor părinţi (arl 463 alin. (1) c.civ.).
Prevedeńle privind exercitarea drepturilor şi indatoririlor părinteŞti egate de ersoana copilului se aolicä si in cazul in care
părintele este minor, deci are capacitale de exerciţiu restrănsă. În această situaţie, exerciţiul autoritäţii părinteşti va fi scindat,
drepturile i indatoririle cu privire la h;InIIrile copilului revenind tutorelui sau, după caz, altei persoane (Fişe, 2019, p. 966). ln
consecinţă, varianta de răspuns de la litera A este greşitä, părintele minor care a implinit vărsta de 14 ani are drepturile şi
indatoririle pärinteşti numai cu privire Ia persoana, nu şi cu privire la bunurile copilului, conform art. 490 alin. (1) şi (2) C.civ.
In cazul copilului din afara căsătoriei a cärui flliaţie a fost stabilitä concomitent sau, după caz, succesiv faţă de ambii
pärinţi, autoritatea pärinteascä se exercitä in comun si in mod egal de către pärinţi, dacă aceştia convieţuiesc [art. 505 alin (1)
c civ.]. Dacä pärinţii nu convieţuiesc, competenţa de stabilirea modului de exercitare a autoritäţii pärintesti aparţine instanţei
de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile din materia divorţului [art. 505 alin. (2) C civ] lnstanţa sesizată cu o
cerere privind stabilirea filiaţiei este obligată să dispuna asupra modului de exercitare a autorităţii pärinteşti. fiind apiicabile
prin asemănam dispoziţide privitoare ía d:vod. conform ad. 505 alin. (3) C.civ, prin urmare, rezultă că varianta de räspuns de
la Iitera B este coreclă.
In situaţia desfacerii căsătoriei prin divorţ, regula este că autoritatea părintească va b exercitatä de ambii părinţi in comun
(art. 397 C.civ.), dar dacă existä motive intemeiate. avănd in vedere interesul superior al copilului, instanţa poate hotäri ca
autoritatea părintească sâ fie exercitată numai de către unul dintre pârinţi [art. 398 alin (1) C.civ] sau poate hotări plasamentul
copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimţămăntul acestora, ori intr-o instituţie de ocrotire. Acestea
exercită drepturile şi indatoririle care revin pärinţilor cu privire la persoana copilului [ad. 399 alin. (1) C.civj. Aşadar, şi varianta
de răspuns de la litera C este corectă.

19. Răspuns: A (admitere în magistratură, iunie 2019)

Prevederile privind exercitarea drepturilor si indeplinirea indatoririlor părinteşti legate de persoana copilului se aplicä şi ín
cazul in care părintele este minor (şi a implinit vársta de 14 ani) şi are, pe cale de consecinţä, capacitate de exerciţiu restrănsă
(in situaţia in care s-ar fi căsătorit ar b dobándit capacitate deplinä de exerciţiu). ĺn această situaţie insä, exerciţiul autorităţii
părinteşti va fi scindat, drepturile şi indatoririle cu privire Ia bunurile copilului revenind tulorelui sau, după caz, altei persoane
(Fişe, 2019. p. 966), astfel că varianta de räspuns A este adevărată.
Dmptunle şi indatoririle părinţUorcu privim Ia bunurie copÜu!ui sunt aceĺeai cu c&e a/e tutomţui. dispozi(üle cam mgiementează
tutela fündaplicabiie în mod comspunzätor[art. 502 alin (1) C.civ.]. Totuşi. alineatul următoral aceluiaşi articol prevede in mod
TEOŃA ELENA RĂDULESCU, TUDOR-vLAD RĂDULESCU EXPLICAŢII 237

expres că flU se intocmeşte inventarul bunurilor minorului in cazul in care copilul flU are alte bunuri decát cele de uz personaL
astfel că varianta de răspuns B este falsă.
Tot inexactă este şi varianta de răspuns de Ia Iitera C, decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti putând fi dispusă
exclusiv de către instanţa de tutelä, Ia cererea autorităţilor administraţiei publice cu atribuţii in domeniul protecţiei copilului
[art. 508 alin. (1) teza I C.civ.].
20. Răspuns: C (admitere INM, noiembrie 2019)
În toate cazurile, părintele Ia care copilul nu Iocuieşte in mod statornic are dreptul dea avea Iegături personale cu minorul,
Ia locuinţa copilului. Exerciţiul acestui drept va putea fi Iimitat doar de instanţa de tutelă, avánd în vedere interesul superior aI
copilului (ad. 496 alin. (5) C.civ.], astfel cä varianta de răspuns A este incorectä.
Una dintre indatońńle specifice păńnţilor este aceea dea coopera cu copilul, cu respectarea vieţii intime. privale şi a demnităţii
acestuia [art. 488 alin. (2) Iit. a) C.civ.J. În vederea atingerii acestui deziderat, părinţii sau reprezentanţii Iegali ai copiluluí pot să
impiedice corespondenţa şi Iegătuňle personale ale copilului in vărstä de pănă la 14 ani, numai in baza unor motive temeinice
(art. 494 Cciv.). ĺntwcât varianta de răspuns B priveşte un copiI de 15 ani. putem concluziona că ipDteza dată esie incorectă.
b fine, până Ia soluţionarea cererii de redare a exerciţiului autorităţii päńnteşti. avănd in vedere dreptul copilului de a fi
crescut de părinţii săi. instanţa poate ingădui părintelui sä aibă legături personaie cu copilul, dacă aceste Iegäturi suntin interesul
superior aI copilului [art. 512 alin. (2) C.civj. În consecinţă, varianta de răspuns C este singura corectä.

I 21. Răspums; B (admitere INM şi în magistratorá, septembrie 2018)

Autoritatea părintească reprezintă ansamblul de drepturi şi indatoriri cam privesc atăt persoana, cát ş/ bunurile copilului şi
care aparţin in mod egal ambilorpärinţi [art. 483 alin. (1) C.civ.], Noţiunea de autoritate părintească nu trebuie confundatä cu
drepturile şi indatoririle ce intră in componenţa acesteia, fiecare dintre ele fiind independente şi avănd un conţinut distinct. În
privinţa drepturilor şi indatoririlor pärinteşti nu se face distincţie după cum copilul provine din căsätorie, din afara căsătoriei
sau din adopţie (Fişe, 2019, p. 964).
Printre indatoririle specifice ale pärinţilor se numärä cooperarea cu copuul, bazată pe respectarea vieţ/i intime, private şi a
demnităţii acestuia [art. 488 alin. (2) Iit. a) C.civ.1, prezentarea, /nfonnarea şi Iămurirea copilului despre toate actele şi faptele
care l-ar putea afecta şi luarea [n considerare a opiniei acestuia [art. 488 alin. (2) Iit. b) C.civ.], luarea tuturor măsurilor necesare
pentru protejarea şi realizarea drepturüorcopflului [art. 488 alin. (2) Iit. c) C.civ.]. Măsurile disciplinare nu pot fi Iuate de părinţi
decăt cu respectarea demnităU copilului, fiind interzisă Iuarea acestor măsuri ori aplicarea unor pedepse fizice, de natură a
afecta dezvoltarea fizicä, psihică sau starea emoţională a copilului (art. 489 C.civ.).
In aceIaşi timp părinţii indrumä copilul, potrivit propriilor convingeri, in alegerea unei religü, in condiţiile Iegii, ţinând seama
de opinia, vărsta şi de gradul de maturitate ale acestuia, fără a-I putea obliga să adere Ia o anumită religie sau Ia un anumit
cult religios; copilul care a implinit vărsta de 14 ani are dreptul să işi aleagă Iiberconfesiunea religioasă [ad. 491 alin. (1) C.civ.]
Faţă de toate dispoziţiile Iegale redate mai sus, singura variantä corectă de răspuns este cea de Ia Iitera B, celelalte două
fiind greşite.

I 22. Răspuns: B (admitere INM şi în magistraturä, 2015)

Decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti reprezintă o sancţiune civilä ce constă in interzicerea exercitării drepturilor
şi pentru anumite situaţii, a indeplinirii indatoririlor ce decurg din autoritatea părintească, in situaţia in care părintele are un
comportament necorespunzâtor (aţâ de minor (F/şe. 2019. p. 971).
Întrebarea vizează efectele şi intinderea Ior, odată ce a fost aplicată această sancţiune prin hotărărea instanţei de tutelä.
Decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti este tolală şi aceasta se intinde asupra tuturor copiilor născuţi pănă Ia
pronunţarea hotărăńi [art. 509 alin. (1) C.civ.]. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită, intrucăt părintele nu
va fi decăzut din exerciţiul dreptuńlor părinteşti faţä de copiii ce se vor naşte ulterior pronunţării hotărării instanţei de tutelä.
Varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă. intrucăt art 510 C.civ. stabileşte câ părintele decâzut din exerciţiul drepturilor
pärinteşli nu va fi scutit de obligaţia sa de intreţinere faţă de copil.
În cele din urmă, şi varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită. Sanąiunea decăderii din exerciţiul drepturilor părinteşti
nu are un caracter permanent şi, chiar dacă se dispune pe o perioadä nedeterminată. instanţa va reda părintelui decăzut
exerciţiul drepturilor pärinteşti, dacă au incetatimprejurările care au dus Ia decäderea din exerciţiul acestora şi dacă părintele
nu mai pune in pericol viaţa, sănätatea şi dezvoltarea copilului [art. 512 alin. (1) C.civ.].

I 23. Răspuns: B (admitere in magistraturä, august 2014)

Decăderea din exerciţiul drepturilor pärinteşti se dispune de către instanţa de tutelă, Ia cererea autoritäţilor administraţiei
publice cu atribuţii in domeniul protectjei copilului Lart. 508 alin. (1)teza I C.civj. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia litera
A este greşită intwcăt părintele nu are calitate procesuală activă. Sancţiunea civilä a decäderii din drepturile părinteşti poate fi
dispusă numai Ia cererea: a) autoritäţii tutelare autoritatea Iutelară esle prevăzută in persoana primarului [art. 63 alin. (2) şi
—

art. 64 din Legea nr. 21512001], care are in sfera de competenţă atribuţii privind copiii comunităţii, cunoscănd ceI mai repede
233 EÄPLICAŢII DREPT CIVIL. VI. FAMLLIA

şi eBcient situaţia tetui caie cad sub iiitituiiea ţutelei, dai şi ţnubitatea piezuiiitivilor tutori, b) Direcţiei generale de asisĺenţá
socială şi prolecţia copilului calitate slabilită in mod expres de art 36 alin. (3) din Łegea nr. 272/2004: precum şi c) a procurorului,
care, potrivit art 45 alin. (1) CPC, poate porni acţiunea civilă ori de căle ori este necesar pentru apärarea drepturilor copilului
(M. PĂPuREANu, in Noul Cod civiÍ, vol. 1, p 749).
În ceea ce priveşte varianta de răspuns de Ia litera 8, aceasta este corectă (a se vedea expiicaţü/e oferite la intre barea
de mai sus).
În flne, varianta de räspuns de Ia litera C este greşitä, deoarece doar in siwaţia in care ambii pärinţi sunt decăzuţi din
exerciţiul drepturilor părinteşti sau doar unul este decăzut, iar celălalt se află intr-o situaţie care il pune in imposibilitate de a-şi
exercita drepturile părinleti, se va institui tutela, conform art 511 C civ Deci, decäderea din exerciţiul drepturilor părinteti nu
atrage in toate cazurile instituirea tutelei.

§4. Obligaţia legală de mntreţinere

24. Răspuns: A, c (admitere in magistraturä. auyust 2013)

Obligaţia de intretjnere există numai intre persoanele prevăzute de lege şi se datoreazâ numai dacă sunt intwnite conditjile
cerute de lege (ań. 513 Cciv). Este o obligaţie pură şi simplă, cu caracter personaL avijnd, in príncipiu, un singur debitor şi
un singur creditur
Credilor al obligaţiei de intreţinere este persoana care se află în nevoie, neputăndu-se intreţine din munca sau din bunurile
sale (art. 524 C.civ), Pe de altă parte insă, nu poate pretinde intreţinere acela care s-a fäcut vinovat faţä de cel obligat la
întreţinere de tapte grave, contrare legii sau bunelor moravuri, iar cel care se află in stare de nevoie din culpa sa poate cere
numai întreţinerea de strictă necesitate (art. 526 C.civ).
Debitor aI obligaţiei de intreţinere este cel care are mijloacele necesare pentru a o pläti sau are posibilitatea dea dobăndi
aceste mijloace [art 527 alin. (1) Cciv]. Raportat Ia aceste dispoziţń legale, varianta de răspuns de Ia litera A este corectă,
Întreţinerea se presteazä de bunăvoie sau, in caz contrar, ca urmare a pronunţării unei hotărări judecätoreşti. Dacä insă se
dovedete că întreţinerea prestatä de bunävoie sau ca urmare a unei hotărări judecătoreşti nu era datoratä, cel care a executat
obligaţia poate să cearä restituirea ei de la cel care a primit o sau de la cel care avea, în realitato, obligaţia sä o prcsteze, in
acest din urmä caz, pe temeiui imbogăţirii fără justä cauzä (ad. 534 c.civLAstfel, varianta de räspuns de Ia litera B este greşita
intrucât intreţinerea nedatorată este supusä restituirii.
In fîne, potrivit art. 532 a!in. (1) C.civ., pensia de intreţinere se datoreazä de Ia data cererii de chemare in judecată, acesta
fîind momentul de Ia care creditorul obligaţiei de intreţinere este prezumat a se atla in nevoie Dacä insă pensia de intreţinere 3
fost prestată pe parcursul procesului, ea va fi datoratä de la momentul rămănerii definitive a hotărării, Din aceste considerente,
varianta de răspuns de la litera C este, de asemenea, corectă.

25. Räspuns: c (admitere INM şi in magistratură, 2016)

Obligaţia de intreţinere reprezintă indatorirea Iegală de a asigura mijloacele de trai intre anumite categorii de persoane
determinate de lege, in anumite condiţii.Articolut 516 C.civ, stabileşte persoanele inĺre care existä obligaţia legalä de intreţinere,
respectiv, a) inlre soţ i soţie b) intre rudele in linie dreaplă atât cele din filiaţia flrească, căt şi cele din adopţie. respectiv in(re
părinţi şi copii. nepoţi şi bunci etc (rezuită că varianla de răspuns de Ia litera A este greşită): c) intre fraţi şi surori, atăt cei
din flliaţia fireascä. căt şi cei din adopţie. d) între foşti soţi, precum şi intre alte persoane pentru care legea instiluie obligaţia
de iiilreţiriere.
In ceea ce privete ordinea in care se datoreazä oblígaţia de intreţinere, art 519 C.civ, stabileşte următoarele reguli: a) soţii
şi foştii soţi işi datorează intreţinere inaintea celorlatţi obligaţi; b) descendentul este obligat la intreţinere inaintea ascendentului,
iar dacă sunt mai mulţi descendenţi sau mai mulţi ascendenţi, cel in grad mai apropiat inaintea celui mai indepădal: c) traţii şi
suroňle işi datorează intreţinere după părinţi. insă inaintea buniciior. Prin urmare, varianta de răspuns de la litera C este corectă.
Obligaţia de intreţinere este, in principiu, o obligaţie personală, care se stinge prin moartea debitorului sau a creditorului,
dacă prin lege nu se prevede altfel [art. 514 alin. (1) C.civ.], O excepţie de la caracterul personal al obligaţiei de intreţinere este
cea reglementată de dispoziţiile ad, 51 8 C.civ. AstfeĘ moştenitorii persoanei care a ĺost obligatä la întreţinerea unui minor sau
care i-a dat intreţinere färă a avea obligaţia legală sunt ţinuţi. in măsura valodi bunurilor moştenite, să continue intreţinerea. dacă
părinţii minorului au murit sunt dispăruţi sau sunt in nevoie, insă numai cât timp cel intreţinut este minor Prin urmare. varianta
de răspuns de Ia litera 8 este greşită, deoarece moştenitorii persoanei care a fost obligatä la intreţinerea unui minor nu sunt ţinuţi
de aceastä obligaţie in cazul in care părinţii minorului sunt in viaţă şi refuză in mod nejustificat prestarea intreţinerii minowlui.

j 26. Răspuns; C (admitere în magistratură, iunie 2019)

Ca regulă, pensia de intmţinem se dafomază de /a data cererii de chemare injudecafă [art. 532 alin. (1) C.civJ. Prin excepţie,
pensia de intreţinere poate fi acordată şi pentru o perioadă anterioară. dacă introducerea cererii de chemare in judecată a fost
intârziată din culpa debitorului [art. 532 alin. <2) C.civ.]. Deci, varianta de răspuns C este adevărată.
TEQNA ELENA RÂOULEScU, ÎUDOR-VLAD RÄOULESCu EXPLICAŢII 239

Potrivit art. 533 alin. (1) Cciv., pensia de intreţinere se va pläti in rate periodice, Ia termenele convenite de părţi, iar dacă
părţile nu se inţeleg cu privire Ia aceste lermene, ele vor fi stabilite de instanţä, prin hotăráre judecătorească. Totuşi, dacă
creditorul intreţinerii decedeazä in perioada ce corespunde unei rate, intreţinerea va Ii datorată pentru întreaga perioadă, fără
a fi redusä corespunzător [art 533 alin. (2) C.civ.}. Prin urmare, varianta de răspuns A este (alsă.
Pensia de intreţinere poate fi restituită atunci cănd se dovedeşte că intreţinerea asiguratä nu era datorată, indiferent că
aceasta a fost prestată de bunăvoie ori in temeiul unei hotărări judecătoreşti; cel care a prestat astfel intreţinerea va putea
(ad. 534 C.civ.): a) fie sä ceară restituirea acesteia de Ia ceI care a primit intreţinerea; b) fie să ceară restituirea de la ceI care
avea, in mod real, obligaţia de a o presta (pe temeiui imbogălirii fără justă cauză) (Fişe, 2019, p. 963). Aşadar, varianta de
răspuns B este greşitä.

27. Răspuns: A, C (admitere INM, noiembrie 2019)

Pentru a afla care din enunţurile redate mai sus corespund adevărului juridic, este necesar a avea in vedere, pa de o parte,
două decizii pronunţate de completul competent să judece recursuri in interesul legii aI Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar,
pe de altă parte, dispoziţiile art 517 Cciv.
Prin Decizia nr 21/2015 (M. Of. nr 943dm 21.12.2015), ICCJ a stabilit, cu putere obligatońe, următoarele: ĺninterpretama
şi aphcarea dispoziţiflor art 527 aiin. (2) şi art 529 alin. (1) şi (2) C.civ.. echivaíentui valoric al normei de hrană preväzute de
art 2 alin. (4) şi art 4 aiin. (4) din O.G. nr. 26/1994 privind drepturile de hrană in timp de pace, ale personalului din sectoml
de apărare naţionalä, ordine pubiică şi siguranţă naţională, republicată, cu modiNcärfle şi completădie ulterioare, nu se include
in totaiul veniturilor nete Iunare in rapod de care se stabileşte pensía de intreţinere datorată de către părinte copiiuíui, In acest
context, varianta de räspuns A este corectä
De asemenea, prin Decizia nr. 6/2019 (M. Of. nr. 197 din 12.03.2019), instanţa supremă a statuat că in interpretarea
şi aplicarea unitară a dispoziţiflor art 1616-1618 lit. c) raportal ia art 499, art 514 alin. (1) şi (3), art 515, art 525 alin. (1),
art 529-531 C.civ, şi art 729 alin. (3) şi (7) CPC, instanţa de tutelă va putea dispune compensaţia obhgaţälor de intreţinere
datorate de fiecare părinte copilului care nu locuieşte cu acesta, pánă ia limita ceiei mai mici dintre ele şi in măsura in care
cornpensaţia nu contravine interesului superior ai copiiuiui, astfel că şi varianta de räspuns C este corectä.
In privinţa variantei de răspuns B, dacá avem in vedere dispozi(hle art. 517 alin. (1) C.civ, conform cărora soţui care a
contribuitla intreţinerea copiiuluíceiuualt soţ este obhgatsă pmsteze intreţinere copiluiui căt timp acesta este minor, insă numai
dacă părinţii săi fire şti au mudt, sunt dispăruţi od sunt in nevoie. putem concluziona că aceasta este falsă.

28. Răspuns: B (admitere INM şi în magistratură, septembrie 2018)

Ca regulă, obhgaţia de intreţinere se execută in natură, prin asigurarea celornecesare traiuiui şi, după caz, a cheltuiehlor
pentru educare, invăţăturä şi pregătire profesională [art. 530 alin. (1) C.civ.1. Dacă obligaţia de intreţinere nu se executä de
bunăvoie, în natură, instanţa de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreUnere, stabilită in bani [art. 530
alin. (2) C.civj. Ca regulă, pensia de intreţinere se datorează de Ia data cererii de chemare in judecatä Iart. art. 532 alin. (1)
C.civ,}, prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera 8. este corectä.
Prin Decizia nr 6/2019 (M. 0ľ. nr 197 din 12.03.2019), ICCJ. Completul RIL, a admis recursul in interesul IegU promovat
de procurorul general aI Parchetului de pe Iăngă Tnalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a stabilit: „ln interpretarea şi aplicarea
unitară a dispoziţiílor art 1.616-1.618 Iit. c) raportat Ia art. 499, art. 514 alin. (1) şi (3). art 515, art. 525 alin. (1), art 529-531
C.civ. i art 729 aiin. (3) şi (7) CPC, instanţa de tutelă va putea dispune compensaţia obligaţiilor de întreţinere datorate de
fiecare părinte copilului care nu locuieşte cu acesta, pănă Ia Iimita celei mai mici dintre ele şi in măsura in care compensaţia
nu contravine interesului superior al copilului".
Dacä pensia de intreţinere a fost stabilitä Într-o sumă flxä, ea se va indexa trimestrial, de drept, şi nu ta cererea celui
interesat, in funcţie de rata inflaţiei, astfel că varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită.
In fine, pensia de intreţmnere care nu era datorată va fi supusă restituirii, această obligaţie revenind fie celui care a primit-o,
fie celui care avea obligaţia să o presteze (art. 534 Cciv), ceea ce face ca varianta de räspuns de Ia Iitera C sä fie greşită. ln
acest sens, a se vedea şi motivarea Comisiei de soluţionare a contestaţiilor: contestaţie pretinde că varianta C ar P corectă
intwcât pensia de întreţinere nedatorată prestată de bunăvoie ar atesta intenţia de a gratiflca a celui care o presteazä faţă de
beneficiarul acestei pensii. ln rea/itate, ca pdncipiu, ceea ce s-a prestat de bunävoie dar fără temei este suspus restituidi. Nu
orice prestare voiuntară a uneipensiide intrefinere nedatorate este prezumată a fifost săvărşită cu intenţia dea gratifica astfel
incăt să se refuze, ca regulă, restituirea sa.

L -
 11.
DREPT PROCESUAŁ CIVIL
 A. TESTE-GRIŁĂ
CAPITOLUL 1. DISPOZIŢII GENERALE
§1.. Pńncipiile ŕundamentale ale procesului civil
1. Constituie derogaro de ia pńncipiul disponibilităţii:
A. posibilitatea instanţei dea dispune, din oficiu, indrep
tarea erorii materiale privind numele unei părţi, strecurate
in cuprinsul unei hotărări:
B. posibilitatea instanţei de a introduce forţat în proces,
din oiciu. alte persoane, in cazurile şi condiţiile prevăzute
de iege
C. posibilitatea judecăţorului dea pune in discuţia părţilor,
din oficiu, necesitatea administrării altor probe şi de a Ie
ordona, chiar dacă părţile se impotrivesc.
(admitere INM şi în magistraturä, 2015)
2. Reprezintă o manifestare a dreptului de dispoziţie
aI părţilor in procesul civil:
A. renunţarea reclamantului Ia insuşi dreptul pretins;
R. pornirea unui proces, chiar şi după implinirea ter
menului de prescripţie a dreptului material Ia acţiune;
C. judecarea cererii de chemare in judecată färă
citarea părţilor, dacă reclamantul solicită Iimitarea aplicării
principiului contradictorialitäţii.
(admitere in magistratură, aprilie 2017)
3. Persoana care este terţ faţă de procesul civil:
A, nu se poate sustrage, färä un motiv Iegitim, obligaţiei
de a sprijini realizarea justiţiei;
B, poate refuza să aducă un inscris in instanţă, pentru
motivul că nu este parle in proces, chiar dacă instanţa i-a
pus in vedere o asemenea obligaţie;
C, poate fi constrănsă Ia executarea obligaţiei de a
sprijini realizarea justiţiei. sub sancţiunea pläţii unei amenzi
judiciare şi, dacă este cazuL a unor daune-interese.
(admitere INM şi in magistratură. 2017)
4. In ceea ce priveşte dreptul ia apărare:
A. părţile au dreptul, dar şi obligaţia, in tot cursul proce
sului, de a fi reprezentate ori asistate in condiţiile Iegii;
B. părţile pot să conducă procesul personaL in orice
fază a acestuia, fără să fie sancţionate, in niciun caz, dacă
nu sunt reprezentate ori asistate de către avocat;
C. instanţa poate să dispună infăţisarea personală a
părţilor, chiar atunci când acestea sunt reprezentate.
(primire in pmfesie avocat dcfŕnitiv, 2014)
— propriu faţă de atirmaţiile pärţii adverse cu privire Ia
5. Dreptul Ia apărare nu este incäicat:
A, dacă partea chemată Ia interogatoriu refuză sä
răspundă, fără motive temeinice, iar instanţa socoteşte
această imprejurare ca o mărturisire in favoarea celui care
a propus interogatohul;
B. dacă partea. nelegal citată, se prezintă Ia termenul
de judecată şi solicită amánarea cauzei. iar instanţa refuză
acordarea unui termen in acest scop;
C. dacă judecätorul dispune infăţişarea in persoană a
părţilor, chiar dacă acestea sunt reprezentate.
(primire in proťesie avocat sta giať, 2016)
—
6. Dreptul Ia apărare este incălcat ín ipoteza in care:
A. nstanţa dispune infăţişarea in persoană a părţilor,
chiar atunci cănd acestea sunt reprezentate;
6. judecătorul pune in discuţia părţilor calificarea juridică
exactă a actelor şi faptelor deduse judecäţii printr-o cerere
de chemare in judecată redactată şi semnată de avocat;
C. instanţa nu amănă judecarea procesului şi continuă
dezbaterile Ia aceIaşi termen de judecată Ia care I-a
indepărtat din sală pe apărătorul părătului pentru tulburarea
Iiniştei şedinţei.
(admitere 1NM şi in magistratură, 2018)
7. In procesul civil desfăşurat in faţa instanţeIor
romăne, un părăt, cetăţean străin, care nu inţeiege şi
nu vorbeşte Iimba romănă:
A, va putea intocmi intămpinarea in Iimba sa maiernă;
B. are dreptul să solicite verbal, prin traducător autorizat,
dacă legea nu prevede altfel, admiterea unei excepţii
procesuale:
C, nu poate fi chemat de către instanţă să se infăţişeze
in persoană in faţa acesteia, in sala de judecatä. dacă
este reprezentat de mandatar, cetăţean romăn, cu procură
generală.
(admitere in magistraturä, iunie 2019)
8. In virtutea principiului contradictorialităţii:
A. obiectul şi Iimitele procesului sunt stabilite prin ceredle
părţilor;
6. in condiţiile Iegii, partea poate recunoaşte pretenţiile
părţi adverse;
C. părţile au obligaţia dea expune un punct de vedere
împrejurări de fapt relevante in cauză.
(admitere INM, 2013)
244 GRILE
9, Potrivit principiului contradictorialitaţii:
A. părţile au dreptul de a discuta şi argumenta orice
chestiune de fapt sau de drept invocată in cursul procesului
de către orice participant Ia proces;
B. instanţa nu are obligaţia dea pune in discuţia părţilor
excepţiile de ordine privatä invocate de către părţi;
C instanţa nu are obligaţia, in materie contencioasä,
cănd raportul juridic dedusjudecăţii o impune, să punä in
discuţia pärţilor necesitatea introducerii n cauză a altor
persoane.
(primire în profesie avocat sta giar, 2014)
—
10,6 ceea ce priveşte principiul contradictorialităţii:
A, acesta este incălcat dacă partea chemată Ia intero
gatoriu nu se înfäţisează, indiferent de motive
B, acesta nu presupune că obiectul procesului este
stabilit prin cererile şi apărările pärţilor;
c, acesta nu guvernează etapa deliberării şi pronunţării
hotărării.
(primirc in proťesie avocat sta giar, martie 2019)
— prin dispozitivul hotărării asupra nulităţii absolute a actului
11. Principiul nemijlocirii:
A. presupune obIigaia părţilor dea se adresa judecä
torului in şedinţä pubtică. nefiind posibiiâ adresarea de
intrebări in mod diracl către cealallă pade;
B, presupune că probeIe se adminŕslrează, de regulá.
de catre instanţa care judecă procesul;
c permite ca proba cu expertiză să fle administrată Ia
o altâ instanţă, prin comisie rogatorie. caz in care numirea
experţdor şi stabWrea sume!or cuvenite vor fi Iăsate in sarcina
acestei din urmă instanţe.
(admitere in magistratură, mai 2018)
12. Reprezintă o excepţie de Ia aplicarea principiului
nemijlocirii:
A. cazul administrării probei cu expediza judiciară atunci
când aceasta presupune o Iucrare Ia ĺaţa Iocului;
B cazul administrării probelor prin comisie rogatorie,
C cazul administrării probelor direct in instanţa de apeL
(primire in profesie avocat definitiv, martie 2019)
—
13. Potrivit principiului continuităţii ce guvernează
procesul civil, judecătorul investit cu soluţionarea
cauzei:
A, nu poate fi inlocuit pe durata procesului decât pentru
motive temeinice, in condiţiile Iegií;
B, va respinge cererea de conexare ori de câte ori
soluţionarea ei ar conduce Ia judecarea cauzei de către
un alt complet;
c va continua să judece procesul chiar in Iipsa părţilor
Iegal citate dacă acestea nu au solicitat judecarea cauzei
in Iipsä.
(admitere ÍNM şi in magistratură. 2017)
DREPT PROCESUAL cIVIL. 1. DISPOZIŢII GENERALE
14. Judecătorul va incerca impăcarea párţilor, dăndu
le indrumăriie necesare, potrivit Iegii:
A, numai până Ia primul termen de judecată Ia care
părţile sunt Iegal citate;
B, chiar şi Ia termenul stabilit pentru administrarea
probatoriulu
C, in tot cursul procesului.
(admitere in magistratură, aprilie 2017)
15. In virtutea rolului judecätorului in aflarea
adevărului in procesul civil:
A. sub sancţiunea nulităţfl hotárării. judecătorul are
obligaţia să ordone din oficiu administrarea probelor pe
care Ie consideră necesare. chiar dacâ părţile se impotrivesc;
B. udecätoruI poate dispune introducerea în cauzä a
altor persoane, in condiţiile IegiL
c. intr-un Iiligiu avănd ca obiect executarea unui act
juridic incheiat cu nesocotirea unei norme juridice care
ocroteşte un interes general, judecătorul se va pronunţa
juridic, invocate din oficiu, chiar in Iipsa formulării de cätre
una dintre părţi a unei cereri in acest sens.
(admitere (NM i in magistraturâ, 2016)
16. In ceea ce priveşte solt4ionarea unui proces civil:
A. in cazul in care probele propuse de părţi nu sunt
indestulătoare pentru Iămurirea in intregime a procesului,
judecätorul este obligat, sub sancţiunea nulităţii hotărârii,
să administreze probe din oficiij. cu punerea prealabilă in
discuţia părţilor a acestui aspect,
B. judecătorul are dreptut dea invoca din oficiu incălcarea
oricăror norme de procedură care au Iegăturä cu procesul:
C. in cazurile expres prevăzute de Iege, precum şi in
procedura necontencioasä, judecătorul va dispune din oflciu
inlroducerea in cauză a aitor persoane, chiar dacä părţile
se impotrivesc
(primire in profesie avocat stagiat 2018)
—
§2. Aplicarea legii de procedură civilă
17. Potrivit dispoziţiilor Codului de procedurä
civilă din 2010, referitoare Ia aplicarea in timp a Iegii
de procedură civilă:
A. dispoziţiile Iegii noi de procedură se aplică de Ia
data intrării ei in vigoare şi proceselor in curs de judecală
incepute sub Iegea veche;
8. condiţiile de admisibilitate şi puterea doveditoare a
probelor preconstituite şi a prezumţiilor Iegale sunt guvernate
de Iegea in vigoare Ia data producerii Ior ori, după caz,
a săvârşirii faptelor juridice care fac obiectul probaţiunii;
c administrarea probelor se face potrivit Iegii in vigoare
Ia data adminislrării Ior.
(admitere INM şi in magistratură, 2016)
DREPT PROCESUĂL CIVIL 1. DISPOZIŢII GENERALE
18. Potrivit regulilor prevăzute de Codul de procedură
civilă, referitoare Ia aplicarea in timp a Iegii de procedură
civilă:
A. dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din
momentul intrării ei in vigoare, şi executărilor silite incepute
sub Iegea veche;
B, în caz de trimitere spre rejudecare, dispoziţiile Iegii
noi privitoare Ia Competenţă sunt pe deplin aplicabile;
C. in cazul in care instanţa investită este desfiinţată,
dosarele se vor trimite din oticiu instanţei competente potrivit
Iegii noi.
(admitere INM şi in magistratură, 2015)
19. PoWvit regulilor prevăzute de Codul de procedură
civilă, referitoare Ia aplicarea Iegii de procedură civilă:
A, hotărârile judecătoreşti sunt supuse căilor de atac,
motivelor şi termenelor prevăzute de Iegea Tn vigoare la
data pronunţării lor;
B. procesele in curs de judecată Ia data schimbärii
competenţei instanţetor Iegal investite vor continua să fie
judecate de acele instanţe, potriviţ Iegii sub care au inceput;
C. administrarea probelor preconstituite se face potrivit
Iegii în vigoare Ia data producerii Ior
(admitere INM şi în magistratură, 2014)
20. Constituie mijloc procesual care se include in
noţiunea de acţiune civilă:
A, cererea prin care reclamantul inlocuieşte o cerere
in constatarea dreptului său de proprietate cu o cerere in
revendicare:
B, excepţia autorităţii de Iucwjudecat. invocată de pârát,
însă numai in măsura in care acesta face dovada existenţei
identităţii de obiect, părţi şi cauză dintre procese;
C. apárarea părâtului prin care acesta invocä nulitatea
absolută a actului juridic a cărui executare este pretinsă
de către reclamant prin cererea de chemare în judecată.
(admitere INM şi in magistratură, 2016)
§3. Acţiunea civilă
21. Acţiunea civilă:
A, având ca obiect plata chiriei pentru un imobil închiriat
nu este o acţiune reală;
va fi respinsă fără a se analiza fondul Iitigiului, dacă
instanţa constată că dreptul subiectiv pretins de reclamant
nu există;
C, va fi respinsă fără a se analiza fondul dreptului,
dacă se admite excepţia Iipsei calităţii procesuale active.
(primire in profesíe avocat sta giar, 2018)
—
22. Sunt admisibile următoarele acţiuni in constatarc:
A. unuI dintre moştenltori solicită instanţel să constate
calitatea Iui de moştenitor şi compunerea masei succesorale,
GRILE 245
dacă intre moştenitori există neinţelegeri cu privire Ia aceste
aspecte;
8. reclamantul solicită instanţei să constate că nu are
nicio datorie faţă de pârăţi;
C. debitorul solicită instanţei să constate că a intervenit
prescripţia dreptului dea cere executarea silită, dacă exe
cutarea a fost declanşată.
(primire in prcfesie avocat deflnitiv, 2014)
—
23. Prin cererea tormulată şi depusă Ia Judecătoria
Iaşi, XX solicită instanţei a constata că trei dintre clau
zele cuprinse in contractul de creditîncheiat cu Banca
Z sunt abuzive şi, pe cale de consecinţă, nule, In aceste
condiţii:
A. interesul Iui XX nu este născut si actual câtă vreme
nu a intervenit un conf]ict intre acesta şi Bancă, ca urmare
a vreunui incident de plată;
8. succesorii pot continua acţiunea dacă xx decedează
pe parcursul procesului;
C, acţiunea este admisibilă numai dacă reclamantul
işi va preciza cererea pănä la primul termen de judecată,
prin solicitarea renegocierii contractului de credit. instanţa
nefiind autohzată a interveni in raportul dintre părţi.
(primire in profesie avocat definitiv, martie 2019)
—
24. Sunt cereri personale:
A, cererea prin care Iocatarul iI cheamä in judecată pe
Iocator, solicitând obligarea acestuia din urmă Ia predarea
imobilului ce formează obiectul contractului de locaţiune;
8. cererea prin care se solicită pronunţarea unei hotărări
care sä ţină Ioc de act autentic de vănzare a unui imobil;
C, cererea prin care se apărä un dezmembrământ aI
dreptului de proprietate cu privire Ia un imobil.
(primire in profesie avocat sta giar, 2016)
—
25. Nu este o cerere incidentală:
A. cererea reconvenţională:
8. cererea de intervenţie in interes propriu;
C. cererea reclamantei prin care solicită, in cadrul unui
proces de stabilirea paternităţii, şi stabilirea contribuţiei a
cheltuielile de creştere şi educare a minorului în sarcina
părătului.
(primire in profesie avocat stagiar, 2017)
—
26. n cazul transmisiunii, in condiţiile Iegii, a calităţii
procesuale:
A. dacă dreptul litigios este transmis prin acte intre vii
cu titlu particular, judecata va continua intre părţile Iitigante
iniţiale;
8. succesorul cu titlu particular nu este obligat să intervină
in cauză dacă are cunoştinţă de existenţa procesului;
C. hotărârea pronunţată contra insträinătorului sau
succesorului universal ori cu titlu universal aI acestuia nu
 -•

246 GRILE DREPI [kOCESUAL CIVIL. 1. DISPOZFJII UENEHALE

va produce de drept efecte i contra succesuiului cu titlu 31. ClieiiiaAA se adresează avocatuiui Xsohcităndu-i
particular. să formuleze acţiune avănd ca obiect: „să se constate că
(primire in profesie avocat definitiv 2014)
— AA este singura moştenitoare a defunctului D, decedat
Ia 10.11.2014, in calitate de nepoată". Intrebată flind,
27. in cazul transmisiunii calităţii procesuale prin
de cätre avocat, cine ar avea calitate de pärăt, clienta
acte între vii cu titlu particular:
a arătat câ este singura moştenitoare a defunctului şi
A. succesorul cu titlu particular este obligat să intervinä
nu are cu cine să se judece, in aceste condiţii;
in cauză, dacă are cunoştinţă de existenţa procesului, sau
A. avocatul va formula o cerere în procedură neconten
poate să fie introdus Tn cauzä, Ia cerere ori din oficiu;
cioasă, pentru a i se recunoaşte şi a i se consolida petentei
B judecata va continua, in toate cazurile, nurnai cu
dreptul obţínut prin succesiune;
succesorul cu tiţlu particular, care va fi introdus in cauză
8. avocatul nu va declansa o acţiune in justiţie, expli
Ia cerere sau din oficiu, instrăinătorul fiind scos din proces;
căndu-i clientei sale că orice cerere de chemare in judecată
C. hotărârea pronunţată contra instrăinätorului nu va
trebuie să cuprindă. printre altele. numele şi domiciliul păr
produce efecte şi contra succesorului cu titlu particular,
ţilor, sub sancţiunea nulităţii; in speţä, nu este determinat
dacă acesta din urmă nu a fost introdus in cauză, chiar
părătul şi, in Iipsa acestui element esenţial, o astfel de
dacă succesorul cu titlu particular a dobăndit dreptul cu
cerere ar fi declarată nulä;
rea-credinţá.
C. avocatul va putea formula o cerere in procedurä
(admitere ĺNľvl şi în magis(ratură. 2014)
contencioasă, in contradictoriu cu statul romăn, pentru a
28. Succesorul cu titlu particular ai unui drept Iitigios: i se recunoaşte şi a i se consolida reclamantei dreptul
A, nu este obligat să intervină in cauza înslrăinătorului, obţinut prin succesiune.
chiar dacă are cunoştinţä de existenţa procesului. hotărârea (primire în profesie avocat definitiv 2015)
—

ce se va pronunţa nefiindu-i opozabilă;

3. poate fi introdus in cauză, Ia cerere sau din oficiu;
C. care a fost introdus in cauză din oflciu, va putea invoca
nulitatea procedurii de citare a instrăinălorului pentru un
tenrien de judeca(ă ariterior, cliiar dacă avocatul acestuia
din urmä, prezent Ia aceI termen, nu a cerut amânarea
procesului pentru motivui nelegalei citări.
(admitere în magistraťurä, iunie 2019)
29. Este parte in procesul civil:
A. reclamantul minor cu capacitate de exerciţiu restrânsă,
chiar dacă nu are ocrotitor Iegal;
B. intervenientul accesoriu, de Ia data pronunţăńi in
cheierii prin care este admisă in principiu cererea sa de
intervenţie, chiar dacă este ťormulată intr-o contestaţie in
anulare:
C. curatorul speciaL citat Ia dezbateri pentru reprezen
tarea intereselor părătului. atunci cănd instanţa a incuviinţat
citarea acestuia din urmă prin publicitate•
(admitere INM şi in magistratură, 2016)
30. Calitatea procesuală activă;
A. pentru a fi stabilită, este necesar sâ se administreze
aceleaşi probe ca şi pentru soluţionarea ĺondului cauzei;
B. rezultă din identitatea dintre reclamant şi creditorul
raportului juridic Iitigios, astfel cum este dedus judecăţü;
C. poate aparţine, in cazurile şi condiţiile prevăzute
32. Se poate formula o cerere de chemare in judecată,
chiar dacă interesul dea acţiona nu este născut şi actual:
A. dacă scopul acesteia este dea preveni incăIcarea unui
drept subiectiv ameninţat sau dea preintămpina producerea
unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara
B, ori de câte ori reclamantul a comunicat párătului, inain
te de intrcducerea cererii, intenţia sa dea se adrcsajustiţiei:
C, ori de câte ori interesul este determinat, Iegitim şi
personal.
(admitere in magistraturä. aprilie 2017)
33. Reclamantul A introduce o cerere de chemare in
judocată in contradictoriu cu pârătul B avănd ca obiect
revendicarea unui bun imobil af]at Ia adresa X, După cei
de-aI treilea termen de judecată cu procedură completă,
in faţa primei instanţe, A vinde dreptul iitigios privitor
la acest proces iui C. In acest caz;
A. succesorul cu titlu particutar C este obligat sâ intervină
in cauză, dacă are cunoştinţă despre existenţa procesului,
sau poate să fie introdus in cauză, Ia cerere sau din oficiu;
8. pentru a interveni in proces, succesorul cu titlu
padicular C trebuie să formuleze o cerere de intervenţie
voluntară principală;
C, succesorul cu titlu particular C nu va putea invoca
excepţia necompetenţei materiale a instanţei.
(primire in profesie avocat sta giar, 2015)
—

exclusiv prin Iege, şi unor persoane, organizaţii, instituţii

34. Dacă in cursul procesuiui, dreptul Iitigios este
care, fără ajustifica un interes personal, acţionează pentru
transmis prin acte intre vii cu titlu particuiar:
apärarea drepturilor ori íntereselor Iegitime ale unor persoane
A. ca regulă, judecata va continua intre pärţile iniţiale;
aflate in situaţii speciale.
8. succesorul cu titlu particular nu este obligat să inter
primire in profesie avocat deťinitiv, 2016,) vină in cauză, dacă are cunoştinţă de existenţa procesului
-
 9
OREPT PROCESUAL CIVIL. 1. DISP0ZIŢII GENERALE
deoarece poate fi introdus Ia cererea părţii interesate sau
din oficiu;
C. dacă actul de transmitere este adus Ia cunoştinţa
instanţei de judecată, aceasta este obligată să scoată din
proces partea care a instrăinat dreptul Iitigios.
(primire în profesie avocat definitiv, 2017)
—
35. ĺn ceea ce privege capacitatea procesuală a
unei persoane:
A. Iipsa capacităţii procesuale de exerciţiu poate fi
invocată în orice starea procesului;
8. dacă partea are capacitate de exerciţiu restrănsă,
va fi în mod obligatoriu citată, dar nu poate sta personal
în proces;
C. excepţia Iipsei capacităţii procesuale de exerciţiu
poate Fi invocată numai de partea ale cărei interese sunt
ocrotite prin consacrarea sancţiunii anulärii actelor de pro
cedură indeplinite de ceI care nu are exerciţiul drepturilor
procedurale.
(primire in profesie avocat sta giar, 2015)
—
36. Cererea de chemare in judecată formulată de o
persoană fizică cu capacitate de exerciţiu restrănsă:
A. se anulează, dacă nu a fost confirmată pănă Ia
termenul acordat in acest sens;
B, este supusă verificărü şi regularizării doar in măsura
in care a fost confirmată;
C, nu se poate perima, chiar dacă a rămas in nelucrare
din motive imputabile părţii, timp dea luni.
(admitere în magistratură, iunie 2019)
§4. Participanţii la procesul civil
4.1. Incidente referitoare la compunerea şi
constituirea instanţei
37. Nu este incompatibil:
A. judecătorul căruia, intr-un proces de partaj, judecat
definitiv, ii este repartizată spre soluţionare contestaţia in
anulare declarată impotriva incheierii de admitere in principiu
pronunţată de acesta şi impotriva sentinţei pronunţate de
alt judecător in aceeaşi pricină, aI cărei motiv constä in
nelegala citare a contestatorului reclamant pe parcursul
intregului proces, Ia care nu a fost prezent;
8. judecătorul, fost avocat, care a reprezentat partea
doar Ia primul termen de judecată, in aceeaşi cauză, ce
i-a fost repadizată in prezent spre soluţionare;
C. judecătorul care a soluţionat anterior o cauză similară,
între alte părţi, in care s-a pus in discuţie aceeaşi problemä
de drept.
(admitere INM şi în magistratură, 2016)
GRILE 247
38. Este incompatibil să judece cauza:
A. judecătorul din apel, care a fost martorin acea cauză,
soluţionată in primă instanţä, doar dacă declaraţia sa a
fost esenţială pentru pronunţarea soluţiei atacate cu apel;
8. judecătorul, dacă intre el şi una dintre părţi există
un proces penal declanşat dupä formularea unei plăngeri
penale de către această parte in cursul procesului, chiar
dacă nu a fost pusă in mişcare acţiunea penală;
C. judecătorul căsătorit cu sora soţiei avocatului uneia
dintre părţi.
(admUere in magistratură, mai 2018)
39. Este incompatibil judecătorul care:
A. a pronunţat o incheiere interlocutorie Ia prima instanţă,
iar in prezent este membru in completul instanţei superioare
investite cu apelul declarat inclusiv impotriva acelei incheieri
interlocutorii;
B. a pus in discuţia părţilor chestiuni de fapt sau de
drept relevante pentru soluţionarea cauzei;
C. a fost membru in completul care a soluţionat recursul,
situaţie in care nu poate participa la judecarea contestaţiei
in anulare indreptate impotriva deciziei date in recurs.
(admitere ÍNM, noiembrie 2019)
40. Incompatibilitatea judecătorului:
A. impune obligaţia acestuia dea se abţine de Iajude
carea pricinii, numai dacă incompatibilitatea este absolutä;
B, poate fi invocată printr-o cerere de recuzare formulată
de un chemat in garanţie, caz in care recuzarea impiedică
efectuarea actelor de procedură pănă la soluţionarea sa,
cu excepţia celor urgente;
C, se poate invoca în ipoteza in care intre o parte şi
fratele judecătorului a existat un proces penal inceput in
urmă cu 3 ani inainte ca judecătorul să fie desemnat să
judece cauza.
(admitere in magistratură, iunie 2019)
41. ĺn cazul în care fostul soţ al judecătorului este
afin đe gradul II cu una dintre părţi:
A. partea interesată poate cere recuzarea judecătorului
inainte de inceperea oricărei dezbateri, dacä motivul i-a
fost cunoscut anterior acestui moment;
B. judecătorul nu poate participa Iajudecatä, chiardacă
nu s-a abţinut ori nu a fost recuzat;
C. judecătorul este incompatibil, fiind incident un caz
de incompatibilitate absolută.
(primire in proťesie avocat deflnitiv, martie 2019)
—
42. Declaraţia de abţinere ajudecătorului impotriva
căruia s-a formulat o cerere de recuzare, de către una
dintre päri, pentru acelaşi motiv de incompatibilitate:
A, se pune in discuţia contradictorie a părţilor;
B, se poate formula atăt în scris, căt şi verbal in şedinţă,
fiind consemnată in incheiere;
 I

248 GRILE DREPT PROCE5UAL CIVIL. 1. DISPOZIŢII GENERALE

C, se judecă după soluFonarea cererii de recuzare, 48. In ceea ce priveşte cererea de recuzare:
pentru a se putea cerceta dacă declaraţia de abţinere a A. a expertului, aceasta se judecă cu citarea părţilor
rămas sau nu fără obiect. şi a expedului;
(admitere ÍNM şi in magistratură. 20l6 6. incheierea de respingere a cererii de recuzare,
formulatä intr-o cerere de stabilire a fdiaţiei, pe motiv că
43. In caz de admitere a declaraţiei de abţinere a
unuI din judecätori este soţul procurorului care a participat
judecătorului;
Ia judecata cauzei in prima instanţă, este definitivă;
A, cererea de recuzare va fi respinsă ca neintemeiată:
C, aceasta se respinge ca rämasă färă obiect, dacă s-a
B, indiferent de motivul acesteřa, cererea de recuzare va
admis declaraţia de abţinere formulată de judecător, chiar
fi respinsă, prin aceeaşi incheiere, ca rămasă fără obiect;
dacă aceasta a fost intemeiată pe alt motiv, incheierea
C cererea de recuzare va fi respinsä ca rămasă fără
neriind supusă niciunei căi de atac.
obiect numai dacä motivele de recuzare sunt aceleaşi cu
(admitere INM, noiembrie 2019)
motivele de abţinere
(admitere INM şi in magistraturä, 2017) 49. In materia recuzării:
A. cererea sejudecă n camera de consiliu, cu ascultarea
44. Spre deosebire de abţinere, recuzarea:
părţilor. dacă instanţa apreciază că este necesa
A, se poate face verbal în şedinţa de judecată sau în
6. pănă la soluţionarea cererii de recuzare, nu se va
scris;
face niciun act de procedură in cauză;
B, se soluţionează prin incheiere care se pronunţă in
C, nu se admite interogatoriul, ca mijloc de probă a
şedinţă publică;
motivelor de recuzare.
C nu deterininä suspendarea judecăţü cauzei.
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
(primire in profesie avocat sta giar augüst 2019)
50, In materia recuzării;
45. In ceea ce priveşte cererea de recuzare a unui
A, cererea se solutioneazä de instanţa ierarhic supe
judecător
rioarä, atunci cănd, din pricina recuzării, nu se poate alcătui
A. instanţa va hotări de îndată, in camera de consiliu,
completul de judecatä pentru soluţionarea recuzärii Ia
Tn toate cazurile in prezenţa părţilor;
instanţa respectivă;
B. instanţa va hotări de indată, cu ascultarea obligatorie
8. incheierea de admitere a recuzărH va aräta in ce
a judecătorului recuzat;
măsură actele indeplinite de judecătorul recuzat urmeazä
C. instanţa va soluţiona cererea printr-o încheiere
să fie anulate;
pronunţată în cdinţă publică.
C. incheierea prin care s-a admis cererea de recuzare
(primire in profesie avocat stagiaĘ 2013)
poate fi atacatä odată cu hotärărea prin care s-a soluţionat
—

46. In ceea ce priveşte recuzarea: cauza

A, cererea se judecă in camera de consiliu, citarea (admitere INM şi in magisiratură. 2015)
părţilor ş a judecătorului recuzat fiind obligatorie;
51. ĺn ceea ce priveşte recuzarea;
B. formularea unei cereri de recuzare deierminá
A, cererea de recuzare va fi soluţionată de instanţă
suspendarea judecăţń.
de indatä, in camera de consiliu, fără prezenţa pärţilor. cu
C incheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi
ascultarea întotdeauna a judecătowlui recuzat;
atacală de călre padea interesatä cu recurs, Ia instanţa
8. formularea unei cereri de recuzare nu determină
ierarhic superioară. cánd hotărärea prin care s-a soluţionat
suspendarea judecăţii cauzei in care s-a formulat această
cauza este derinitivă.
cerere;
(primire in profesie avocat definitiv 2018)
—

C. incheierea prin care a fost admisă recuzarea va

47. Cererea de recuzare: arăta in ce măsură actele indeplinite de judecător urmează
A. este intemeiată dacä avocatul uneia dintre părţi este l a li păstrate.
afin de gradul II cu judecătorul membru aI completului de (pńmire in profesie avocat stagiar 2014)
—

judecată;
52, Cererea de recuzare ajudecătorului va f1 respinsă
8. se soluţionează in camera de consiliu, cu prezenţa
ca inadmisibilă atunci cănd:
obligatorie a părţilor;
A, din re(eratul intocmit de cätre grefierul de şedinţä,
C. determină suspendarea judecării cauzei in care a
inainte de pdrnul termen de judecată, rezultä că iudecätorul
fost formulală.
nu este incompatibil;
(primire in proťesie avocat sta giar, martie 2019)
6. partea nu arată probele de care înţelege să se folo
—

sească pentru dovedirea cazului de incompalibilitate;

DREPT PROCESUAL CIVIL. 1. DISPOZIŢII GENERALE
C. judecătorul recuzat a făcut cerere de abţinere pentru
aceIaşi motiv, iar cererea de abţinere a fost admisă.
(adnitere INM, 2013)
53. Cererea de recuzare a unui judecător din comple
tul de judecată investit cu soluţionarea cererii;
A. determină suspendareajudecăţii dacă se invocă un
motiv de incompatibilitate absolută;
B, se depune intr-un singur exemplar;
C, pentru motive de incompatibilitate cunoscute de
parte de Ia inceputul procesului nu poate fi formulată după
discutarea mijloacelor de probă, tardivitatea putând fi insă
constatată numai de către un complet din care nu face
parte judecătorul recuzat.
(primire in profesie avocat stagiar 2015)
—
54. Incheierea prin care s-a respins recuzarea:
A, nu este supusă niciunei căi de atac, indiferent de
motivul respingerü recuzärfl;
B, poate fi atacată odată cu hotärărea prin care s-a
soluţionat cauza, afară de cazul in care recuzarea a fost
respinsä ca rămasă fără obiect;
C. in cazul in care hotărărea prin care s-a soluţionat
cauza este definitivă, poate fi atacată cu recurs.
(admitere ín magistraturä, august 2013)
55. Încheierea prin care tribunalul a respins cererea
de recuzare:
A. poate fi atacatâ odată cu hotărârea prin care s-a
soluţionat cauza, cu excepţia situaţiei în care această din
urmă hotărăre este definitivă;
B, nu este supusă niciunei căi de atac, dacă hotărărea
prin care s-a soluţionat cauza este definitivă;
C, poate fi atacată cu recurs. Ia instanţa ierarhic supe
rioară, dacă hotărârea prin care s-a soluţionat cauza este
definitivä.
(admitere in magistratură. apriíie 2017)
56. Recuzarea expertului numit in cauză pentru
expertize:
efectuarea unei
A, poate fi cerută dacă fostul soţ aI expertului este wdă
de gradul aI treilea cu reclamantul;
B, se judecă cu citarea părţilorşi a expertului;
C. poate fi formulată şi de către instanţă.
(admitere În magistratură, aprilie 2017)
57. Reclamantul AA introduce o cerere de chemare
in judecată, in contradictoriu cu pârătul BB, având ca
obioct revendicarea unui bun imobil (casă de locuit şi
teren aferent). La termenul din 1O martie 2015, termen
de incuviinţare a probelor, instanţa de judecată, Ia
cererea reclamantului, incuviinţeazä o expediză tehnică
care avea ca obiective stabilirea datelor topometrice
ale terenului şi suprafaţa acestuia, respectiv valoarea
construcţiei revendicate, Pentru efectuarea expertizei
este desemnat expertul judiciar X. Pârâtul invederează
GRILE 249
instanţei că ştie că expertul X este rudă de gradul patru
cu avocatul reclamantului AA, dar că are incredere in
acesta, fiind un bun specialist in materie, sens in care
nu se opune acestei desemnări, Pentru efectuarea
expertizei şi depunerea raportului de expertizä se acordă
termen in data de 11 aprilie 2015, La acest termen, având
in vedere că raportul de expertiză nu a fost depus, deşi
onorariul expertului era achitat:
A. părâtul BB este in termen să-I recuze pe expertul
X pe motivul cä este rudă de gradul patru cu avocatul
reclamantului AA;
B. părătul BB nu-I va putea recuza pe expertul X pe motivul
că este rudă de gradul patru cu avocatul reclamantului AA.
deoarece o asemenea cerere ar fi inadmisibilă, recuzarea
expertului nefiind permisă de Codul de procedură civilă;
C. pârătul BB nu-I va putea recuza pe expertul X pe
motivul că este rudä de gradul patíu cu avocatul reclamantului
AA, deoarece este decăzut din acest drept.
(pńmirc În profesie avocat deflnitiv. 2015)
—
4.2. Părţile in procesu] civil
58. Remunerarea provizorie a curatorului special
numit de instanţa civilă:
A. se fixează de către baroul din care provine avocatul
desemnat in această calitate;
B, permite majorarea cuantumului acesteia numai dacă
situaţia materialä a părţii reprezentate corespunde unei
atare majorări;
C. se fixează de către instanţă. prin incheiere, stabilindu
se totodată şi modalitatea de plată.
(admitere /NM şi in magistratură, 2017)
59. Curatorul special in procesul civiL
A, poate fi numit fie de cätre instanţa care judecă proce
I sul, fie de către barou, dintre avocaţii anume desemnaţi
in acest scop;
B. poate solidta, odată cu incetarea calităţii sale, ţinăndu
I se seama de activitatea desfăşurată, majorarea remuneraţiei
provizorii, stabilite de barou;
C, va fi numit pentru reprezentarea intereselor părătului,
persoană fizică, odată cu incuviinţarea citärU acestuia din
urmă prin publicitate.
(admitere in magistraturä, iunie 2019)
60. Íncheierea prin care instanţa a admis in principiu
cererea de intervenţie voluntară principală:
A. conferă intervenientului calitatea de parte in proces;
se poate ataca separat in termen de 5 zile, care
curge de Ia pronunţare pentru partea prezentă, respectiv
de Ia comunicare, pentru partea Iipsă;
C se poate ataca doar cu recurs, indiferent dacă a fost
pronunţată in primä instanţă sau in apel.
(admitere În magistratură, mai 2018)
250 GRLE
61. In cazu interenţiei voluntare prjncjpale:
A. intervenientul voluntar principal poate să solicite
administrarea de probe, prin cererea de intervenţie sau
ceI mai târziu până Ia primul termen de judecată ulterior
admiterii cererii de intervenţie;
B, se va dispune disjungerea atunci când judecarea
cererii de intervenţie voluntare principale ar fi intärziată
de cererea principalä;
C, cererea de intervenţie voluntară principală este
inadmisibilă Tn cazul unui proces de divorţ, cu privire Ia
desfacerea căsätoriei.
(primire in pro(esie avocat deňnitiv, 2018)
—
62. Cererea de intervenţie voluntară principală:
A. este admisibilă in principiu, atunci cănd este formulată
verbal in etapa procesuală a apelului şi existâ acordul expres
aI părţilor;
6. depusă după inchiderea dezbaterilorin primă instanţă
asupra fondului cererii principale, va determina repunerea
cauzei pe roL din oficiu, in vederea discutării admisibilităţii
sale in phncipiu;
C, nu poate fi disjunsä de cererea principală pentru
a fi judecată separat atunci cănd intervenientul pretinde
pentru sine in parte, insuşi dreptul dedus judecăţii prin
cererea principala.
(admitere in magistraturä. iunie 2019)
63. In procedura contencioasä:
A. instanţa nu se va mai pronunţa, prin hotărâre, asupra
cererii de intervenţie voluntară accesorie, formulate de un terţ
in interesul părătului-reclamant i admise in prinripki dacă
cererea phncipalä a fost admisă, iar cererea reconvenţională
a fost respinsă ca rămasă fără obiect;
B. părâtul chiriaş chemat in judecată printr-o cerere
avănd ca obiect evacuarea sa dintr-un mobil nu are dreptul
să formuleze cerere de arătare a titulawlui dreptului real
asupra mobilului;
C. terţul introdus ťorţat in cauzä de către instanţä, din
oficiu, poate renunţa Ia dreptul subiectiv civil doar cu acordul
părătului.
(admitere in magistraturä, iunie 2019)
64. Incheierea prin care se dispune asupra admisi
bilităţii in principiu a cererii de intervenţie voluntară:
A, nu se poate ataca decăt odată cu fondul, in cazul
in care cererea de intervenţie a fost admisă in principiu:
0. poate fi atacată numai cu apeI in termen de 15 zile.
care curge de Ia pronunţare pentru partea prezentă, respectiv
de Ia comunicare pentru partea Iipsă, in cazul in care prima
instanţä respinge cererea de inlervenţie ca inadmisibilă;
C, poate fi atacată numai cu recurs Ia instanţa ierarhic
superioară, in cazul in care instanţa de apeI respinge cererea
de intervenţie ca inadmisibilă.
(admitere ÍNM şí in magistratură. 2014)
UkEŢ PHOcESuAL cIvIL. 1. DI5POZIŢIJ GENERALE
oa. ifl etaţia verl'Icarii aumIsIoIIIIaçII In principiu,
termenul de exercitare a apelului impotriva incheierii
date in primă instanţă de respingere ca inadmisibilă a
cererii de chemare in garanţie. pronunţate in data de 22
august 2016 (Iuni) şi comunicate in data de 23 august
2016 (marţi), se imptineşte la data de:
A, 26 august 2016 (vineri), pentru toate părţile;
B, 29 august 2016 (Iuni), pentru partea care a Iipsit;
C. 29 augusl 2016 (Iuni), pentru partea care a fost
prezentă.
(admUere INM şi in magistratură, 2016)
66. În ceea ce priveşte incheierea cu privire la ad
misibilitatea in principiu, in cazul intervenţiei voluntare
principale:
A, aceasta se atacă numai odată cu fonduL indiferent
de soluţia pronunţatä;
B dacă s-a respins cererea de intervenţie ca inadmisibilă,
aceasta poate fi atacatâ in termen de 5 zite de la comunicare;
C, aceasta se atacä. dacä s-a respins cererea de
intervenţie ca inadmisibilă, numai cu apeI dacä incheierea
a fost dată in primă instanţă, respectiv numai cu recurs Ia
instanţa ierarhic superioară, in ipoteza in care incheierea
a fost proniinţatâ n apeI
(primire in prnfesie avocat stagiar, 2014)
—
67. Ín cazul in care instanţa admite in principiu
cererea de intervenţie voluntară principală prin care
so pretinde un drept stráns Iegat de ceI din cereroa de
chemare in judecatä;
A. reclamantul poate formula o cerere de chemare in
i judecată a altei persoane care ar putea să pretindä aceleaşi
drepturi ca şi intervenientul pănă Ia terminarea cercetării
procesului inaintea primei instanţe;
6. intervenientul principal poate solicita administrarea
de probe cel mai tărziu pănă Ia primul Ĺermen de judecată
ulterior admiterii in principiu;
C dupä admiterea cererii, nstanţa dispune comunicarea
inscrisurilor de Ia dosar intervenientului principaL care este
in drept a formula o cerere de chemare in garanţie pănă
Ia terminarea cercetării procesului in faţa primei instanţe.
(admiere JNM, noiernbrie 2019)
68. ĺncheierea prin care se respinge ca inadmisibilă
cererea de intervenţie voluntară:
A, are caracter interlocutoriu, este motivată şi nu poate
fi atacatä decăt odatä cu fonduL
6. are caracler interlocutoriu, este motivată şi poate
fi atacată separat numai cu apeL atunci când cererea de
intervenţie s-a făcut in faţa primei instanţe;
C, nu este supusă niciunei cäi de atac.
(primire in pmťesie avocat definitiv, 2015)
—
DREPT PR0CE5UĄL CIVIL. 1. DISPOZIŢII GENERALE
69. ĺn cazul intervenţiei voluntare accesorii, spre
deosebire de cazul intervenţiei voluntare principale:
cererea de intervenţie accesorie poate fi fâcutâ, in
primä instanţă, până Ia inchiderea dezbaterilor;
B. intervenientul accesodu va putea solidta administrarea
de probe ceI mai tărziu până Ia primul termen de judecată
ulterior admiterii in principiu a cererii sale de intervenţie;
C, cererea de intervenţie accesorie poate fi fácută şi in
căile extraordinare de atac.
(admitere ÍNM şi in magistraturä, 2015)
70. ĺn cazul intervenţiei principale, spre deosebire
de cea accesorie:
A, cererea de inlervenţie pńncipală poate fi fäculâ chiar
şi în căile extraordinare de atac:
cererea de intervenţie principală nu poate fi disjunsă
de judecarea cererii principale, instanţa fiind obligatä sâ
se pronunţe asupra acesteia prin aceeaşi hotărâre, odată
cu fondul;
0. cererea de intervenţie principală poate fi (ăcutä numai
în faţa primei instanţe, înainte de inchiderea dezbaterilor in
fond, precum şi în instanţa de apel, însă numai cu acordul
expres aI părţilor.
(primire in profesie avocat stagiar 2016)
—
71. Intervenientul voluntar principaL
A. poate sä solicite, prin cererea de intervenţie sau ceI
mai târziu până Ia primul termen dejudecată ulterior admiterii
cererii de intervenţie, administrarea de probe;
B, devine parte in proces din momentul inregistrării
cererii sale in dosarul constituit pentru cererea de chemare
in judecată;
C, după admiterea in principiu a cererii de intervenţie,
are dreptul să-I recuze pe grefierul de şedinţă.
(adrnítere INM, 2013)
72, Nu se va putea dispune disjungerea:
A. cererii principale de cererea de intervenţie principală.
cánd judecarea cererii principale ar fi intărziată prin cererea
de intervenţie;
B. cererii principale dejudecarea cererii de chemare in
garanţie, când judecarea cererii principale ar fi intărziată
prin cererea de chemare in garanţie;
C, atunci când judecarea cererii de intervenţie pńncipală
ar fi intárziată de cererea principală.
(primire in profesie avocat deflnitiv. august 2019)
73, Nu se poate dispune disjungerea in cazul in care;
A. judecaia cererii principale este intârziatä de cererea
de intervenţie principală prin care se pretinde, in tot sau in
paŔe, insuşi dreptul dedus judecăţii;
B, judecata cererii principale ar fi întârziată de soluţio
narea cererii de chemare in garanţie;
C, anterior s-a dispus conexarea cererilor cu privire Ia
GRILE 251
care se ridică problema disjungerii, dacă numai una dintre
ele este in stare de judecată.
(admitere INM, noiembrie 2019)
74. Intervenientul voiuntar accesoriu in interesul
părătului:
A, poate să renunţe Ia judecata cererii de intervenţie.
după admiterea in principiu, doar cu acordul părâtului;
B, nu poate renunţa Ia judecata cererii de intervenţie,
după comunicarea acesteia către reclamant, decât cu
acordul acestuia;
C. poate invoca orice excepţii procesuale, chiardacă, in
caz de admitere. efectele acestora ar contraveni inleresului
părâtului.
(admitere in magistraturä, aprilie 2017)
75. In ceea ce priveşte chemarea în judecată altor
persoane:
A. terţul poate fi introdus in proces şi de intervenientul
principal, devenit parte, ca urmare admiterii in principiu a
cererii de intervenţie;
B, aceasta trebuie făcută de reclamant până Ia inchiderea
dezbaterilor, inaintea primei instanţe;
C. terţul chemat in judecată prin intermediul acestei
cereri de intervenţie dobândeşte poziţia procesuală de
pârăt, iar hotärârea işi va produce efectele şi în privinţa sa.
(primire in profesie avocat stagiar, august 2019)
—
76. A şi B au formulat o acţiune in revendicare im
potriva lui C, pentru o suprafaţă de teren, situată in
comuna Z. Pârâtul deţine terenul in baza unei procuri
de administrare dată de proprietarul terenului, persoana
D, In aceste condiţii:
A. părătul C are posibilitatea sä formuleze o cererea
tilularului dreptului cu privire Ia D, iar dacă reclamanţii nu
consimt Ia inlocuirea pârâtului, terţul D va dobândi calitatea
de inlervenient principal, chiar dacâ recunoaşte susţinerile
părătuui;
B. pârâtul C are posibilitatea sâ formuleze o cerere
a titularului dreptului, iar dacă Ĺerţul D va contesta cele
susţinute de părăt. procesul va continua numai intre recla
manţii A, B şi pârâtul c;
c. pârâtul are posibilitatea să invoce, prin intâmpinare,
excepţia Iipsei calităţii procesuale pasive in ceea ce iI
priveşte.
(primire in profesie avocat sta gíar 2014)
—
77. Dacă in cursul unui proces avánd ca obiect re
vendicare imobiliară, dreptul Iitigios constând in dreptul
de proprietate privată asupra imobilului este transmis
printr-un contract de vânzare incheiat de către pärât
cu un terţ
A. pârâtul este obligat sä formuleze cerere de intervenţie
forţatä de arătare a títularului dreptului pentru atragerea
terţului in proces;

252 GRILE
B. instanţa va repune in discuţie excepţüle procesuale
de ordine publică soluţionate până Ia momentul Ia care
terţul a iníervenit sau a fost introdus in cauzá;
C. dacă pârătul este scos din proces, judecata va
continua in(re reclamant i terţ. exislănd posibilitatea ca
terţul să fie obligat prin hotărărea judecătorească ce se va
pronunţa in cauzä, in mäsura in care pretenţńle reclamantului
se dovedesc a fi întemeiate.
(adrnitere INM şi în rnagistralură, 2016)
78. AA a chemat in judecată pe BB şi CC, solicitănd
constatarea nulităţii absolute a contractului de
vănzare-cumpărare cu privire Ia imobilul proprietatea
reclamantului. in cursui judecăţii in primă instanţă, DD
a formulat cerere de intervenţie accesorio, arătănd că
inţelege sä usţină apărarea părătului BB, cumpärätorul
imobilului. in motivarea cererii, DD a susţinut cä este
proprietarul apartamentului vecin celui in Iitigiu, situaţia
juridică a celor două Iocuinţe fiind similară, iar prin
hotärărejudecătorească definitivă s-a respins o cerere
a ace)uiaşi reciamant, cu obiect simiiar, formuiată
impotriva sa, In acest context:
A. instanţa nu va admite in principiu cererea de inter
venţie accesorie, DD neinvocând un interes propriu in
soluţionarea pricinii,
. ins[anţa va admite in principiu cererea de inteenţie
accesoňe deoarece aceasta are natura unei simple apărăń,
DD neĺiind obligat sä invoce un drept propriu;
C cererea de inten;enţie accesorie a Iui DD ar fi fost
admistilš dacă acesta arfi invocat un interes propriu raportat
Ia obiectul pricinii.
(prirnire in proťesie avocat definitiv, 2014)
— atunci părătul este indreptăţit sä declare cate de atac fie
79. Cererea de chemare in garanţie:
A, poate fi formulatä de reclamant sau de intervenientul
voluntar numai in faţa primei instanţe, pänă Ia inchiderea
dezbaterilor in fond;
B, nu poate fi disjunsă dejudecarea cererii principale;
C obligă instanţa sä se pronunţe asupra admisibilităţii
ei in principiu.
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
80. Spre deosebire de cererea de chemare in ga
ranţie, cererea de intervenţie voiuntarâ principală:
r condiţii, pârătul ar fi îndreptăţit să formuleze:
A, poate fI formulatä şi direct in apel, cu acordul expres
aI tuturor pärţilor;
B, va fi fäcută in forma prevăzutä pentru cererea de
chemare in judecatä;
C nu este supusä procedurii de regularizare.
(admítere 1NM. noiembrie 2019)
81. Ín cazul in care se dispune disjungerea de cererea
de chemare in judecată:
A, cererea de chemare în garanţie va fi soluţionată
I
DREPT PROCESUALCIVIL. 1. DISPOZIŢII GENERALE
de instanţa competentă din punct de vedere material şi
teritorial potrivit regulilor de drept comun;
6. cererea de chemare in garanţie va fi judecată de
instanţa care judecă cererea principaiä. operănd o prorogare
Iegalä de competenţá;
C, cererea de chemare in judecatä va ĺi soluţionaĺă de
instanţa competentă din punct de vedere material şi teritorial
potrivit regulilor de drept comun, dacă reclamantul renunţă
Ia judecarea cererii principale.
(primire in proťesie avocat delînitiv, 2014)
—
82. ĺn ceea ce priveşte caiea de atac impotriva unei
hotărări prin care s-a soluţionatatát cererea de chemare
in judecată principală, căt şi cererea de chemarea în
garanţie, sunt adevărate următoareie afirmaţii:
A. dacă pârâtul a formulat o cerere de chemare în
garanţie şi prima instanţă a admis atăt cererea de chemare
in judecată, cât şi chemarea in garanţie, atunci părătul este
indreptăţit că declare cale de atac impotriva reclamantului,
iar chematul in garanţie este indreptăţit să introducá cale
de atac impotriva pârátului, dar nu şi contra reclamantului;
B. dacă reclamantul a formulat o cerere de chemare în
garanţie şi prima instanţă a respins cererea de chemare
in judecată si a admis cercrea de chomare in garanţie.
i atunci reclamantul este indreptäţit să declare caIe de atac
impotdva pârăwiui, iar chematul in garanţie este indreptáţit
să declare cale de atac fie impotriva reclamantului, fie contra
I părătului, fie impotriva ambitoc
0. dacă părătul a formulat o cerere de chemare in
garanţie şi prima instanţä a admis cererea de chemare
in judecată şi a respins cererea de chemare in garanţie,
impotriva reclamantului, fie împotriva chematului in garanţie,
fie impotriva ambilor.
(primire in profesie avocat defínitiv. 2017)
83, Prin cererea de chemare în judecată, recla
mantul A., in calitate de motenitor aI defunctului D.,
solicitä obligarea părătului B, Ia restituirea unei sume
imprumutate de Ia defunctul D., ajunsă Ia scadenţă.
Părâtul 8. vă solicită o consultanţă juridicä, expiicând
că a incheiat contractui de imprumut nu cuD, ci cu
un alt moştenitor aI acestuia numitul C, In aceste
—
A, o cerere de arătare a titularului dreptului, indicănd
că adeväratul creditor este persoana 0.:
6. o cerere de chemare in judecată a altor persoane.
respectiv a terţului C., care trebuie depusá in termenul
prevăzut pentru formularea intămpinării:
C o cerere de chemare in garanţie a terţului 0., deoarece
pârătul 8. se află in raport obligaţional cu moştenitorul 0.
(primire in profesie avocat deťinitiv, madie 2019)
—
DREPT PROcESUAL CIVIL. 1. DISPOZIŢII GENERALE
84. Párătul iI va putea arăta pe aceIa in numele căruia
deţine Iucrul sau exercită dreptul:
A. dacă a fost chemat in judecată de o persoană care
pretinde un drept real asupra Iucrului;
B. pănä Ia primul termen de judecată, in toate cazurile;
C. dacă a fost chemat în judecată de o persoană care
pretinde un drept de creanţă asupra Iucrului.
(primire in proťesie avocat definitiv, 2016)
— (admiźere in magistratură, august 2013)
85. Cererea de arătare a titularului dreptului:
A, dacă este admisă in phncipiu, are ca efect dobândirea
de câtre cel arătat ca titular aI drepiului a calităţü de parte
in procesul respectiv;
B, nu trebuie să fie admisă in principiu, pentru ca terţul
să devină parte in proces;
C. se comunicä celui arätat ca titular aI dreptului dupä
admiterea in principiu a cererii.
(admitere INM, 2013)
86. Arătarea titularului dreptului, spre deosebire de
cererea de chemare in garanţie:
A. nu parcurge etapa admisibilităţii in principiu;
B, nu trebuie făcută in forma unei cereri de chemare
in judecată;
C, poate fi făcută doar de către părát.
(primire in proťesie avocat stagiar 2018)
—
87. In materia chemării înjudecatä a altei persoane,
părătul chemat in judecată pentru predarea folosinţei
unui bun:
A, va fi scos din proces dacă declară că va preda bunul
celui aI cărui drept va fi slabilit prin hotărăre judecătorească;
3. chiar dacä a fost scos din proces, iar judecata a
continuat numai intre reclamant şi terţul chemat in judecată.
are dreptul să-i fie comunicată hotârârea, aceasta hindu-i
opozabilă;
C, chiar dacă a fost scos din proces, iar judecata a
continuat numai intre reclamant şi terţul chemat in judecată,
nu are dreptul să-i fle comunicată hotărârea, eI neavănd
niciun interes să exercite căi de atac impotriva acesteia.
(admitere in magistratură, august 2013)
88. in cazui in care constată, cu ocazia deliberării, că
este necesară introducerea in cauzä a altor persoane,
instanţa, prin incheiere:
A, va respinge cererea fără a se pronunţa pe fond;
3. va repune cauza pe roL dispunând citarea părţilor;
C. va soluţiona cauza pe fond cu respectarea príncipiului
disponibilităţii.
(admuere 1NM şi in magistraturä. 2017)
89, În caz de introducere forţată in cauză, din oficiu,
a altor persoane:
A. terţul devine parte in proces numai după admiterea
in principiu a introducerü sale in proces;
GRILE 253
3. instanţa poate să dispună introducerea terţului in
proces prin incheiere, pănă Ia inchiderea dezbaterilor in
fond inaintea primei instanţe;
C. instanţa va stabili termenul pănă Ia care cei introdus
in proces ar putea invoca excepţii procesuale, termen care
nu va putea fi mai Iung decăt termenul de judecată acordat
in cauză.
90. Introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor
persoane:
4. in procedura contencioasă, va putea Ii dispusă chiar
in apel;
B. va fi dispusă, prin incheiere, pănă Ia terminarea
cercetării procesului inaintea primei inslanţe;
C, in procedura necontencioasă, implică in mod necesar
acordul părţilor iniţiale.
(admitere in magislratură, aprilie 2017)
4.3. Reprezentarca părţilor in judecată. Participarea
Ministerului Public în procesul civil
91. Lipsa dovezii calităţii de reprezentant:
A, poate fi invocată numai de partea care are interes, nu
şi de procuror, atunci când acesta participä Ia procesul dvil;
B, poate fi invocată şi de instanţa de judecatä, din oficiu:
C. inain(ea primei instanţe, nu poate li invocată direct
Tn căile de atac.
(admitere INM, noiembrie 2019)
92. Împuternicirea dea reprezenta o persoană fizică
dată mandatarului, care nu are calitatea de avocat
A, se dovedeşte numai prin inscris autentic;
3. poate fi datä şi prin declaraţie verbală, făcută in
instanţă şi consemnatä in incheierea de şedinţă, cu arătarea
Iimitelor şi a duratei reprezentării;
C, poate fi dată prin declaraţie verbală consemnată
de avocat in cuprinsul unui act certificat de către acesta.
(pnäi/re [n profesie avocat definiź/z 2016)
—
93. AB a depus Ia instanţă o cererea de chemare
în judecată prin care a solicitat evacuarea iui CD din
imobilul proprietatea sa, pentru că acesta a provocat
stricăciuni Iocuinţei, Cererea de chemare in judecată
a fost semnată in numele Iui AB de numitul EF care
a precizat, in scris, pe cerere, imediat sub semnătura
sa, faptul că este manđatarul lui AB. Primind cererea,
I
judecătowl a constatat că aceasta are Iipsud in Iegătură
cu reprezentarea Iui AB, sens in care va putea solicita,
in procedura regularizărü, ca aceasta să fie completatá
cu următoarele, in raport cu calitatea Iui EF:
A. in cazul mandatarului neavocat, să se depună procura
autentică a acestuia in original sau in copie Iegalizală;
254 GRILE
B. in cazul mandatarului avocat să se depună impu
ternicirea avocaţială, conform Iegii;
C. in cazul reprezentantului Iegal să se depună o copie
de pe inscrisul doveditor al calităţii sale, certirIcată ‚pentru
conformitate cu originalul".
(primire În profesie avocat sźagiar, 2014)
— să fie asistat de avocat, in cazul in care mandatarul este
94. De Ia regula potrivit căreia mandatarul neavocat
al persoanei fizice nu poate pune concluzii asupra
excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin
avocat sunt exceptaţi:
A. mandatarul neavocat, rudă până Ia gradul a! doilea
cu partea pe care o reprezintă, chiar dacä nu este licenţiat
in drept, dar numai dacă reprezentarea are Ioc in faţa
judecătoriei;
B. mandatarul neavocat, soţ cu partea pe care o
reprezintă, chiar dacă nu este Iicenţial in drept dar numai
dacă reprezentarea are loc in faţa instanţelor de fond;
C. mandatarul neavocat, rudă pănă Ia gradul al doilea
Cu partea pe care o reprezintă, dacă este Iicenţiat in drept.
chiar dacă reprezenlarea are Ioc in faţa instanţelor de control
judiciar.
(primire În profesie avocat stag/ar. 2017)
—
95. ĺn caz de reprczcntare convenţională a persoanei
juridice;
A. dreptul de reprezentare poate fi dat si prin declaraţie
verbală, făcută in instantä si consemnată in incheierea
de şedinţă;
B. reprezentarca prin consilierjuridic nu este admisibilă
in recurs;
C. mandatul poate fi restrăns, in mod expres, Ia anumite
acte.
(admitere În magistraturä, august 2013)
96. ĺn ceea ce priveşte reprezentarea pârţilor in
judecată:
A. in ipoteza in care mandantul nu are domiciliu şi nici
reşedinţă in ţară, mandatarul cu procurä generală poate
să-I reprezinte in judecată pe mandant, chiar dacă acest
drept nu i-a fost dat anume;
B. mandatul poaie fi restrăns, in mod expres. numai
in ceea ce priveste susţinerea concluziilor asupra unei
excepţii procesuale;
C. dreptul de reprezentare a unei persoane fizice acordat
mandatarului care nu are calitatea de avocat nu poate fi
dat in niciun caz, prin declaraţie verbală, făcută in instanţă.
(admitere Îfl magistratură, apri/ie 2017)
97. Ímputernicirea dea reprezenta, intr-un proces
civil, o persoană fizică, dată mandatarului:
A, care nu are calitatea de avocat, se dovedeşte prin
inscris sub semnäturä Iegalizată;
— — -‘1
DREPT PROCESUAL CIVIL I OISPOZIŢII GENERALE
B, care nu are calitatea de avocat poate fi dată şi
prin declaraţie verbală, făcută in instanţă şi consemnatä
in incheierea de şedinţă;
C, care nu are calitatea de avocat, dă dreptul acestuia
de a pune concluzii asupra excepţiilor procesuale. fără
rudă pănă Ia gradul aI treilea inclusiv cu partea pe care o
reprezintă, dacă este Iicenţiat in drept.
(pńmire În profesie avocat stagiar, 2018)
—
98. In cazul in care se invocă excepţia Iipsei dovezii
calităţii de reprezentant aI a celui care a acţionat in
numele reclamantului:
k instanţa va acorda un termen scurt pentru prezentarea
dovezii de reprezentare;
B, fiind o excepţie absolută ea poate fi invocată pentru
prima dată in calea de atac, chiar dacä nu a fost invocată
in faţa primei instanţe;
C. instanţa va respinge cererea de chemare in
judecată ca inadmisibilă dacă nu se face dovada caIităii
de reprezentant in condiţiile Iegii.
(primire in proŕesie avocat stagiar, 2016)
—
99. Mandatul judiciar incetează:
A, prin moartea celui care I-a dat:
B. dacă mandantul a devenit incapabil;
C, dacă este retras de către moştenitorii celui care l-a dat.
(admitere INM şi În magisťraturä. 2014)
100, Atunci când cererea de chemare in judecatä:
A. este ĺuIlIIuIată prin rnandalar, se va aiătura procura
in original sau in copie Iegalizată;
B este formulată prin reprezentantul persoanei juridice
de drept privat se va depune, in copie, un extras din registrul
pubiic in care este menţionată imputernicirea sa;
C. poartä o denumire greşitä, va putea fi anulată. nefiind
valabil făcută.
(admitere ĺn magistratură. rnai 2018)
101. Mandatul judiciar:
A, nu poate inceta prin revocare sau renunţare ín cursul
termenului pentru exercitarea căilor de atac;
B. conferit unui avocat pentru reprezentarea Ia prima
instanţă dă dreptul acestuia de a introduce orice cale de
atac impotriva hotărării pronunţale, aceasta netrebuind să
fie supusă ratificării de către partea insăşi;
C, in absenţa unei prevederi exprese, este presupus
a fi dat pentru tot procesul, iar nu numai pentru o anumită
etapă procesualä.
(primire În profesie avocat stag/a 2015)
—
102. Mandatarul neavocat al unei persoane Fizice:
A, poate pune concluzii in faţa oricărei instanţe. fărä a
fi asistat de avocat, dacä este rudă de gradul al treilea cu
partea şi este Iicenţiat in drept;
—1w._— ca
DREPT PROcESUAL CIVIL. 1. 0ISPOZIŢII GENERALE
B, poate reprezenta în judecată pe mandant in baza
unei procuri generale, atunci când procura este dată unui
prepus;
& poate sá işi justifice calitatea printr-o procură sub
forma unui inscris sub semnătură privată.
(admitere INM şi in magistratură, 2015)
103. Procurorul poate exercita căile de atac:
A. atunci cănd a participat Iajudecată, in condiţiile Iegii;
B, in orice proces civil, dacă apreciazá că este necesar
pentru apărarea ordínii de drept a drepturilor şi intereselor
cetăţenilor;
C. impotriva hotărăńlor pronunţate in acţiuni referitoare
Ia drepturile şi interesele Iegitime ale persoanelor puse
sub interdicţie şi ate dispăruţilor, chiar dacă nu a pornit eI
acţiunea civilă.
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
I
§5. Competenţa instanteĺor judecătoreşti
5.1. CompetenŁi generală. Competenia ma(erială.
Competenţa teritorială
104. Judecătoria este compotentă să soluţioneze:
A. cererile de impärţeală judiciară numai dacă valoarea
acestora este de pănă Ia 200000 de Iei inclusiv;
B, cereri de evacuare;
C. cererile evaluabile in bani, in valoare de pânä Ia
500000 de Iei inclusiv.
(prirnire in proťesie avocat stagiar, 2014)
—
105, Sunt de competenţa judecätoriei:
A. cererile neevaluabile in bani, indiferent de calitatea
părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, in afară de cele
date în competenţa altor instanţe;
B. cererile de evacuare, indiferent de valoarea obiectului
cereńi:
C. cereńle de impărţeală judiciară, indiferent de valoarea
obiectului cererii.
(admitere în magistratvrä, august 2013)
106. Judecătoria este competentă să soluţioneze:
A. căile de atac impotriva hotärârilor autorităţilor admi
nistraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor
organe cu astfel de activitate, in afarä de cazurile in care
Iegea prevede aItfeI;
B. cererile referitoare la inregistrările in registrele de
stare civilă, potrivit legii;
C. cereňle referitoare Ia orice servituţi sau afle Iimitări
ale dreptului de proprietate prevăzute de Iege, stabilite de
părţi ori instituite pe cale judecătorească.
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
GRILE 255
107. Cererile in justiţie privind obligaţiile dea face:
A, sunt de competenţa tribunalului, dacă sunt neeva
Iuabile řn bani:
B, sunt de competenţa judecätoriei, dacä sunt neeva
Iuabile in bani, indiferent de izvorul lor contractual sau
extracontractual;
C, sunt de competenţa tribunalului, dacă au valoare de
peste 200.000 de Iei.
(primire in proťesie avocat stagiar, 2016)
—
108, Cererea de chemare în judecată, formulată pe
cale principală, este de competenţa de soluţionare în
primă instanţă a tribunalului, dacă are ca unic obiect
A.
revendicarea unui bun imobil cu o valoare impozabilă
de 300000 de Iei, stabilită potrivit Iegislaţiei fiscale;
B. împărţealajudiciară a unui bun imobil, dacă valoarea
impozabilă a acestuia, stabilită potrivit Iegislaţiei flscale,
depăşeşte suma de 300.000 de Iei;
C. declararea judecătorească a morţii unei persoane.
[admiżere in magistratvră, aprilże 2017)
o cerere de che
Reclamantul XX formulează
mare în judecată a pârătului YY prin care solicitä a-i
acoperi prejudiciul in cuantum de 220.000 de Iei provocat
prin distrugerea intregii culturi de aluni de pe terenul
Iui XX, ca urmare a ruinării acoperişului casei Iui YY.
Competenţa va reveni in acest caz:
A. intotdeaunajudecătoríei de Ia Iocul situării imobilelor,
ľiind vorba despre rapoduri de vecinătate;
6. tribunalului;
c• judecătoriei, chiar dacă părâtul formuleazä o cerere
reconvenţională prin care solicită desfiinţarea plantaţiei
aflate in imediata vecinätate a construcţiei, intrucät nu sunt
respectate Iímitele impuse de Iegislaţia civilă.
(primire in profesie avocat definitív, martie 2019)
—
110, Este de competenţa materială de soluţionare
in primă instanţă a judecătoriei:
A. cererea principală privind constatarea masei succe
sorale, dar numai atunci cănd valoarea acesteia este de
pănă Ia 200.000 de Iei inclusiv;
8, cererea principală privind reducţiunea Iiberalităţilor
excesive, cănd valoarea rezervei succesorale incălcate
esţe de peste 200.000 de Iei;
C, cererea in vederea pronunţării unei hotărări prealabile
pentru dezlegarea unor probleme de drept dacă a fost
formulată in faţa acesteia.
(admitere in magistratură. iunie 2019)
111. Tribunalele judecă in primă instanţă:
A. cererile de impărţealá judiciară, indiferent de valoare;
6. acţiunea avănd ca obiect constatarea nulităţii absolute
a unui contract aI cărui obiect are o valoare de peste
256 GRILĘ
200000 dd I&, in çazul in cae nu s-a respectat forma
cerută ad va/iditatem;
C. cererile de declarare judecătorească a morţii unei
persoane.
(primire in profesie avocat stagiar. 2017)
—
112. Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie:
A. este competentă să sotuţioneze cererea de strämutare
intemeiată pe motiv de siguranţă publicä, Ia cererea
formulaĺă de procurorul general aI Parchetului de pe längă
Tnalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
B. este competentă să soluţioneze cererea de strâmutare
întemeiată pe motiv de bănuialä Iegitimä dacă instanţa de
Ia care se cere strămutarea este un tribunal;
C. va putea, Ia primirea cererii de strămutare, sä solicite
dosarul cauzei de Ia instanţa de Ia care se cere strămutarea.
(admitere INM şi in magístratură, 2017)
113. Competenţa materialä a instanţei judecătoreşti
in funcţie de valoarea obiectului cererii introductive
de instanţă:
A, se determină după valoarea obiectului cererii arătat
in capätul principal de cerere, Ia care se adaugä accesoriile
pretentiei principale, dacă acestea sunt scadente Ia data
esizárii instanţei;
B. se determină, in cererea privitoare Ia executarea
unui contract după valoarea obiectuiui acestui contract.
chiar dacä reclamantul deduce judecáţh numai o parte din
acest obiect:
C, se determină fărâ scăderea sarcinilor sau datoriilor
moştenirii, in cererüe in materie de moştenire, cu excepia
padajului succesoral.
(primire in profesie avocat sta giar, 2015)
— ţinăndu-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa
114, In privinţa stabilirii competenei materiale:
A. in cazul Tn care s-ar solicita desĺiinţarea contractului
şi restituirea bunului, pentru stabilirea competenţei instantEi
se va ţine seama de valoarea obiectului contractului;
B. in cazul cererilor având ca obiect rentn viageră.
pentru stabilirea competenţei instanţei se va ţine seama
de valoarea prestaţiei anuale datorate;
C. Tn cazul cererilor avănd ca obiect plata chiriei, atunci
cănd durata Iocaţiunii este de 5 ani, pentru stabilirea
competenţei instanţei se va ţine seama de valoarea preslaţiei
anuale datorate.
(primire in profesie avocat defínitiv, martie 2019)
— unei excepţii de necompetenţä materială şi teritorială
115, Prin cererea de chemare injudecată, reclamantul
AAsolicită, în contradictoriu cu pârâtul BB, constatarea
nulităţii unui contract incheiatîntre aceştia, pentru cauză
iiicită. in acest caz:
A. competenţa materială a instanţei se stabiIete Tn
funcţie de valoarea obiectului contractului, numai dacă se
solicită repunerea părţilor în situaţia anterioară;
CREPT PROCESUAL cIVIL. 1. DISPOZIŢII GENERALE
B. competenţa materială a nsianţei se stabileşte în
funcţie de valoarea obiectului contractului, chiar dacă nu
se solicită repunerea părţilor in situaţia anterioară;
C. reclamantul poate alege, din punci de vedere iehtorial,
intre instanţa de Ia domiciliul pârâtului şi cea a Iocului
prevăzut in contract pentru executarea, fie chiar in parte,
a obligaţiei conţractuale.
(primire in pro(esie avocat definitiv 2015)
—
116. Çererea de chemare in judecată prin care
reclamantul a solicitat rezoluţiunea unei promisiuni
de vănzare prin care părţile au convenit vănzarea in
viitor a unui bun imobil in schimbul preţului de 200.000
Iei, pe de-o parte, precum şi restituirea avansuiui plătit
in cuantum de 100.000 Iei, pe de attă parte, este de
competenţa in primă instanţă a:
A. tribunalului de Ia instanţa domiciliului părătului;
B. judecătoriei de Ia domiciliut pârătului;
C. judecătoriei de Ia locul situării imobilului.
(admitere INM şi in magistratură, 2018)
117. Cănd reclamantul a sesizat instanţa cu mai
muite capete principale de cerere intemeiate pe iapte
ori cauze diterite, färă o strănsă legätură intre ele:
A. competenţa materială se stabileste in raport cu
valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei
pretenţi mn parle:
6. dacă unuI din capetele de cerere este de competenţa
materiaiă a altei instanie. instanta sesizată nu poate
dispune disjungerea şi declinarea in mod corespunzător
a competenţci,
C. instanţa competentä să le soluţioneze se determinä
unei instanţe de grad mai inalt.
(admUere INM şi in niagisźraturä, 2016)
118, Prin cererea de chemare injudecată, reclamantul
a solicitat obliyarea pârătului Ia plata sumei de 247.000
do Iei, reprezentănd: debit principal (150.000 de lei),
penalităţi contractuale (90.000 de lei), cheltuieli do
judecată (7.000 de lei). Cererea a fost introdusă la
judecătoňa IocuIui prevăzut in contract pentru executarea
obligaţiei de plată (aItul decât domiciliui părătului). In
acest context vi se solicită o consultanţă juridică,
de către părât, in vedere invocării prin intămpinare a
in sensul că cererea de chemare in judecată trebuia
introdusă ia tribunalul de Ia domiciliul pârâtului. ln
acest caz:
A. sunt incidente regulile de competenţă teritorială alier
nativä şi nu se justiĺică invocarea excepţiei necompetenţei
teritoriale deoarece reclamantul are ategere intre mai multe
instanţe deopotrivă competente;
;..‘;1ýś
DREPT PROcESuAL cIVIL. 1. DISP0ZIŢII GENERALE
B. competenţa materială revinejudecătoriei, prin urmare,
nu sejustifică invocarea excepţiei necompetenţei materiale;
C. competenţa materialä revine tńbunalului. prin urmare.
se impune invocarea excepţiei necompetenţei materiale,
ceI târziu Ia primul termen Ia care pärţile sunt Iegal citate
în faţa primei instanţe.
(primire Ţn profesio avocat dotinitiv, 2014)
— Judecătoria Sibiu.
119. Competenţa după valoarea cererii de chemare
in judecată se va stabili după următoarele reguli:
A. in cererile care au ca obiect un drept Ia prestaţü
succesive, intotdeauna valoarea se va calcula după valoarea
prestaţiei anuale datorate;
B, in cererea avănd ca obiect un drept real asupra
unui imobil. valoarea se va determina intotdeauna după
valoarea impoiabilá;
C. in cererile in malerie de moştenire, valoarea se va
stabili fără scăderea sarcinilor sau datoriilor moştenirii.
(primire in proťesie avocat definitiv, 2014)
— partea pretinsă de reclamant ca fiind exigibilă.
120. Prin cererea de chemare in judecată, reclamantul
AAa solicitatin contradictoriu cu părătul BB, constatarea
nulităţii absolute a contractului de vănzarea unui utilaj
agricol şi repunerea părţilor in situaţia anterioară in
sensul restituirii de către părătul-vănzător a ratei din
preţ incasate, in valoare de 100.000 Iei. Avánd in vedere
că valoarea totală a contractului de vânzare este de
230.000 Iei:
A. competenţa matedală dea judeca cererea de chemare
in judecată va reveni tribunalului;
B. competenţa mateńală dea judeca cererea de chemare
in judecată va reveni judecătoriei deoarece suma efectiv
pretinsă este sub 200.000 Iei;
C. cele două capete de cerere vor fi disjunse deoarece
atrag competenţa materială a unor instanţe de grad diferit
(primire in proťesie avocat stagiar, august 2019)
— să cumuleze valoarea celor cinci comisioane de risc şi, pe
121. Pe roiul Juđecătoriei Sibiu, a fost inregistrată
cererea reclamantuluiAA, cu domiciliul in Sibiu, prin care
acesta a solicitat despăgubiri in sumă de 150.000 Iei, in
contradictoriu cu pârâta societate de asigurări XYZ, cu
sediul in Bucureşti şi cu pârâta societate BB, cu sediul
in Constanţa; reclamantul susţine că este beneficiarul
unei poliţe de asigurare pentru Iocuinţă Ia societatea XYZ
şi că apartamentul său situat in municipiul Constanţa
a fost avariat grav ca urmare a unui incendiu provocat
din neglijenţa vecinului BB un restaurant aflat Ia
— dintre pärăţi poate invoca necompetenţa Ia primul termen
paderul imobilului. Anterior producerii incidentului,
Ia cumpărarea apartamentului de către persoana AA
de Ia vánzătoarea BB, intre aceştia s-a incheiat şi o
convenţie prin care s-a stabilit că orice Iitigiu privind
eventualele despăgubiri provocate ca urmare a activităţii
restaurantuiui vecin, va fi de competenţa Tribunalului
Constanţa, In aceste condiţii:
GRiLE 257
A. Judecătoria Sibiu este competentä malerial şi teritorial
să judece cererea in despägubiri a reclamantului PA;
B. Tribunalul Constanţa este competent exclusiv să
judece cererea in despăgubiri a reclamantului AA;
C. reclamantul M este indreptăţit să aleagă intre in
stanţele deopotrivă competente: Tribunalul Constanţa şi
(primire in profesie avocat definitiv, august 2019)
—
122. Competenţa materială:
A. in cazul cererii avănd ca obiect un drept real asupra
unui bun imobil, se determină in funcţie de valoarea
impozabilă a imobilului, stabilitä potrivit Iegislaţiei fiscale;
B. in cazul cererii in materie de moştenire, se determină
in raport cu valoarea activului moştenirii, după scăderea
sarcinilor sau datorfllor moştenirii
C. in cazul unei cereri de plată parţială, se determină
in raport de valoarea pretenţiei, care se stabileşte după
(admitere in magistraturâ, mai 2018)
123. Instanţa a fost sesizată printr-o cerere de che
mare in judecată unică, cu constatarea caracterului
abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor privind comi
sionul de risc din cinci contracte de credit incheiate intre
părţi. Potrivit precizărilor depuse de reclamant, valoarea
comisionului de risc datorat este 150.000 de Iei pentru
fiecare dintre cele cinci contracte de credit. Cererea
de chemare in judecată a fost depusă Ia judecătorie. In
acest caz:
A. in stabilirea competenţei mateńale, judecătoria trebuie
să se raporteze Ia valoarea intregului contract de credit, iar
dacă valoarea unuia dintre contractele de credit depăşeşte
suma de 200.000 de Iei, se impune declinarea către tribunal;
B, in stabilirea competenţei materiale, judecătońa trebuia
cale de consecinţă, să decline competenţa către tribunal;
C. judecătoria esle competentä material să soluţioneze
cauza in primă instanţă.
(primire in profosie avocat deflnitiv. 2017)
—
124. Atunci când cererea de chemare in judecată
a fost formulată impotriva mai multor pâráţi persoane
fizice:
A. dacă unuI din pârăţi a fost chemat in judecată numai
in scopul sesizării instanţei competente pentru el. oricare
de judecată Ia care părţile sunt Iegal citate in faţa primei
instanţe;
B. dacă printre păräţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea
se poate introduce Ia instanţa competenlă pentru oricare
dintre debitorii principali sau accesorii:
C, dacă numai unuI dintre páráţi are domiciliul cunoscut,
iar celorlalţi párăţi nu Ii se cunoaşte nici domiciliul şi nici
 -
GRILE
rccdinţa, cererea poate fl introdusă numai Ia instanţa in
circumscripţia căreia se aflä domiciliul reclamantului.
(admitere INM şi in magistratură. 2016)
125. În cazul competenţci teritoriale alternative:
A. reclamantul are alegerea intre mai mulle instante
deopotrivä competente;
B. pârătul are alegerea intre mai multe instanţe deopo
trivă competente:
C instanţa va dispune declinarea competenţei in
ťavoarea altei ínstanţe deopotrivä competente. dacă părátul
solicitä acest lucru prin intâmpinare
(admitere INM şi in magistratură. 2017)
126. În cazul unei cereri de chemare in judecatä
indreptate impotriva unei persoane juridice de drept
privat care are un dezmembrământ fără personalitato
juridică:
A, competenţa teritorialä, in toate cazurile, aparţine
alternativ inslanţei de la sediul principal al persoanei juridice
sau instanţei locului unde ea are dezmembrămăntul fără
personalitale juridică;
B. competenţa teritorialä este ai(ernativä in cazul in
care cererea de chemare in judecată are ca obiect obli
gaţii care izvorăsc din acte incheiate prin reprezerilarilul
dezmembrămăntului ori din fapte sävărsíte de acesta,
C. competenţa teritorială aparţine, in toate cazurile,
exclusiv instanţei de la de la sediul principal al persoanei
rid ice
(primire in pro[esie avocat sta giar, august 2019)
—
127. Este competentä teritorial:
A, pentru cererile reale mobiliare, instanţa in a cărei
circumscripţie domiciliazä sau işi are sediul părătul, dacă
legea nu prevedc alt(el,
6. pentru cererile reale imobiliare, instanţa in a cărei
circumscripţie este situat imobilut
C pentru cererile personale imobiliare, exdusiv inslanţa
in a cărei circumscripţie este situat imobilui.
(primire in proťesie avocat sta giar. martie 2019)
—
128. Este de competenţa teritorială exclusivă a
instanţei locului situării imobilului:
A, cererea privind evacuarea din imobil, potrivit procedurii
de drept comun;
R cererea de revendicare a imobilului formulată de către
o persoană străină de succesiune impotriva moştenitorilor
defunctului. fost posesor al imobilului;
C cererea prin care se solicitä constatarea inexistenţei
dreptului de proprietate al părâtului asupra imobiluluř.
(admitere (NM şi in magistraturä, 2018)
ÜREH PkE5ALCIIL. L 015P021Ţ11 GENERALE
129. instanţa este iiwestită cu u cweie du predare
a unui imobil, ca urmare a expirárii termenului de loca
ţiune, In acest caz:
A. competenţa teritorialä aparţine numai instanţei in
circumscripţia căreia se aflä situat imobilul,
B. dacă pârătul esle un judecător care işi desfăşoarä
activitatea la instanţa competentä sä judece cauza.
reclamantul poate alege o altă instanţä de acelaşi grad
• aílaIă in circumscripţia oricărei curţi de apeI invecinate
curţii de apel in circumscripţia căreia se află instanţa care
ar fi rost competentă;
C. reclamantul poate alege intre instanţa de la domiciliul
părătului şi cea de Ia locul situáńi bunului.
(primire in profesie avocat sta giar 2016)
—
130. ĺn cazul cererii avănd ca obiect repararea pagu
belor produse consumatorului, poate fi sesizatä:
A. exclusiv instanţa de Ia domiciliul sau sediul profe
sionistului;
B. exclnsiv instanţa de la domiciliul consumatorului;
C. alternativ inslanţa de Ia domiciliul sau sediul profe
sionistului ori, după caz, instanţa de la domiciliul consu
matorului, la alegerea consumatorului.
(admitere INM, 2013)
131. Cererea avänd ca obiect plata daunelor-interese
in cuantum de 500.000 lei pentru incălcarea unei obHgaii
contractuale este şi de competenţa:
A. tribunalului domiciliului reclamantului, dacä acesla
are calitatea de consumalor, iar litigiul decurge dintr-un
contract incheiat de acesta cu părătul profesionist
B, tribunalului locului preväzut in contract pentru
executarea obligaţiei;
C judecătnriei de la domiciliul pârâtului.
(admitere INĄ4, noiembrie 2019)
132. Sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui
din urmă domiciliu al defunctului, până la ieşirea din
indiviziune:
A, cererile in anularea certificatului de mostenitor;
B. cererile prin care un moştenitor se indreaptă impotriva
unui lerţ debitor al defunctului;
C cererile prin care un moştenitor cheamä in judecatä
un creditor al defunctului pentru rezoluţiunea unui contract
incheiat de acesta cu defunctul.
(admitere in magistratură. august 2013)
133. Revine in competenţa exclusivă ajudecătoriei:
A. locului ultimului domiciliu al deťunctului, cererea
privind anularea certificatului de moştenitor, dacă anterior
introduceńi cererii de chemare in judecată nu s-a procedat
la ieşirea din indiviziune;
DREPT PROCESUAL CIVIL. 1. DISPOZIŢII GENERALE
B domiciliului reclamantului, cererea de stabilire a
paernităţü. formulată de copil, părinţii urmănd a fi citaţi
obligatoriu, chiar şi din oĺiciu;
C Iocului unde se situeazâ imobilul. contestatia Ia
executare impotriva unei urmähri silite imobiliare, atunci
când este formulatä de o terţä persoană care invocâ un
drept real asupra bunului urmărit.
(admitere INM, noiembrie 2019)
134, Sunt de competenţa exclusivă a instanţei de
Ia ultimul domiciliu aI defunctului:
A, cereri prin care mostenitorii valorifică drepturi culese
din succesiune împotriva terţilor;
B, orice cereri mobiliare sau imobiliare formulate de
terţi impotriva moştenitorilor;
C, cereri prin care creditorii personali ai defunctului.
in contradictoriu cu moştenitorii, valorifică drepturi din
contractele incheiate cu defunctul.
(primire în proľesie avocat sta giar. 2017)
—
135. ĺn cererile privitoare Ia stabilirea filiaţiei:
A, părţile nu pot conveni Tn scris sau, in cazul Iitigiilor
născute, şi prin declaraţie verbală in faţa instanţei, ca
acestea să fie judecate de alte instanţe decât acelea care,
potrivii Iegii, ar fi competente teritorial să Ie judece;
8. necompetenţa teritorialä poate fi invocată doar de
către părăt prin intămpinare sau, dacă intâmpinarea nu este
obligatorie, ceI mai tărziu Ia primul termen de judecată Ia
care pârţile sunt Iegal citate in faţa primei instanţe;
C, cererea poate fi introdusä şi Ia instanţa domiciliului
reclamantului.
(admítere INM şi in magistratură, 2014)
136. Prin cererea formulată, reclamanta A cheamă
in judecată pe pârâtul B şi solicită instanţoi să dispună:
stabilirea Iocuinţei fiului Ior minor Ia mama reclamantă
şi exercitarea autorităţii părinteşti in mod exclusiv de
către aceasta. In motivarea cererii, reclamanta a arătat
că minorul este in ingrijirea sa exclusivă, in prezent
Iocuind in comuna U., Iocalitate in raza teritorială a
Judecătorioi Cămpina, judeţul Prahova. Părătul, care
domiciliază in raza teritorială a Judecătoriei Tulcea,
depune intămpinare şi cerere reconvenţională, prin
care solicită stabilirea domiciliului minorului M Ia
tatâ şi obligarea reclamantei Ia plata unei pensii de
intreţinere in favoarea minorului, raportatä Ia veniturile
sale. Cererea reclamantei:
A, este de competenţa Judecătohei Tulcea, intrucăt in
pricinile privitoare Ia persoane pentru care Iegea nu prevede
expres instanţa competentă teritorial se aplicä dreptul
comun, caz in care competenţa teritorială este absolută;
8. este de competenţa Judecätoriei Cámpina, deoarece
cererile privind ocrotirea persoanei fizice, date de Codul
civil in competenţa instanţei de tutelă şi de familie, se
GRILE 259
soluţionează de instanţa in a cărei circumscripţie teritorială
işi are domiciliul sau resedinţa persoana ocroti(ă;
C reclamanta are aIeerea intre instanţa de Ia domiciliul
părătului (Judecätoha Tulcea) şi cea in a cârei circumscńpţie
domiciliază creditorul reclamant, in cererile referitoare Ia
obligaţia de intreţinere (Judecätoria Cămpina).
(primire în proťesie avocat detinitiv, 2016)
—
137. Cererea având ca obiect stabilirea compunerii
masei succesorale şi a cotelor succesorale, formulată
pe cale principală:
A, este de competenţa judecätoriei sau a tribunalului,
in funcţie de valoarea obiectului cererii:
8. nu poate fi primită atunci când partea poate cere
partajul;
C, este de competenţa instanţei celui din urmă domiciliu
aI defunctului.
(admitere INM şi în magistratură, 2015)
138. ln cazul Iitigiilor in materia protecţiei consu
matorilor:
A. cererile formulate de un consumator, având ca
obiect denunţarea unilaterală a contractului incheiat cu
un profesionist, se pot introduce şi Ia instanţa de Ia sediul
profesionistului;
8. cererile formulate de un profesionist impotriva consu
matorului se pot introduce numai Ia instanţa de Ia domiciliul
consumatorului, afarä de cazul in care părţile au incheiat in
mod valabil o convenţie de alegere de competenţă;
C. părţile pot conveni alegerea instanţei competente şi
inainte de naşterea dreptului Ia despăgubiri.
(admitero INM şi în magistratură, 2015)
139. In Iitigiileîn materia protecţiei consumatorilor:
A. părţile pot conveni ale9erea instanţei competente
numai dupä naşterea dreptului Ia despägubire;
8. părţile pot conveni ale9erea instanţei competente
atât din punct de vedere material. căt şi teritorial;
C. părţile nu pot conveni alegerea instanţei competente,
cererile fiind de competenţa exclusivă a instanţei de Ia
domiciliul consumatorului.
(primire in proťesie avocat deflnitiv, 2016)
—
140. In Iipsa unei alegeri de competenţă, excepţia de
necompetenţă teritorială, invocată de pärătul-Iocator in
faţa primei instanţe, privind soluţionarea unei cereri de
chemare in judecată, avânđ ca obiect predarea imobilului
dat in Iocaţiune, promovate de reclamantul-Iocatar:
A, nu este tardiv invocată Ia primul termen de judecatä
Ia care părţile sunt Iegal citate;
8. va fi respinsă dacă cererea a fost introdusă de
reclamant Ia instanţa Iocului unde se află imobilul;
C va fi respinsä dacä cererea a fost introdusă de
reclamant Ia instanţa domiciliului părâtului.
(admitere in magistraturä, aprilie 2017)
260 GRILE
5.2. lncidente procedurale privitoare Ia instanţa
sesizată
141. Conf]ictul de competenţă:
A, se judecă in camera de consiliu. cu citarea părţilor,
printr-o hotärăre detinitivă;
8. iVit Tntre douä instanţejudecătoreşti, se soluţionează
de instanţa imediat superioarä si comună instanţelor aflate
Tn conflict: -
C, nu se poate crea cu Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(admitere INM şi in nagistratură. 2014)
142. Conflictul de competenţă ivit între două secţii
specializate ale aceluiaşi tribunal:
A, se judecă de secţia curţii de apeI corespunzătoare
specializării secţiei inainlea cäreia s-a ivit conflictul;
B, se judecă cu ciĺarea pärţilor, conform normelorprivind
citarea Tn procesele urgente;
C. se soluţioneazä in camera de consiliu, printr-o
incheiere nesupusă vreunei cäi de atac.
(admitere in magistraturä, iunie 2019)
143. Prin cererea introdusă Ia Judecätoria Y, recla
mantul AA, cu domiciliul in Iocalitatea X, cheamä în
judecată pe părâtul 88, cu domiciliul în Iocalitatea Y,
solicitând instanţei obligarea pärâtului Ia plata unei
sume do bani reprezentănd despăgubiri rezultate din
săvărşirea de către párât a unei fapte ilicite pe teritoriui
Iocalităţii 7. La primul termen, verificăndu-i competenţa,
instanţa constată din oficiu că nu este competentă
teritoriai şi, după punerea in discuţia pärţiior a excepţiei
necompetenţei teritoriale, declină competenţa in
favoarea Judecătoriei Z, in a cărei circumscripţie s-a
săvârşit fapta ilicită, In acest caz, Judecătoria Y:
A. a procedat corect declinănd competenţa in favoarea
Judecătoriei Z, íntrucăt, potrivit regulilor competenţeŕ terito
riale, in acest caz, competenţa aparţine exclusiv instanţei
in a cărei circumscripţie s-a săvărşit fapta ilicită;
B. a procedat corect deoarece Ia primul termen de
judecată, in primă instanţă, la care părţile sunt Iegal citate.
judecătowl este obligat sä verifice, din ofîciu, competenţa
generală. materială şi teritorialä;
C. a procedat greşit, intrucât este un caz de competenţă
teritorială alternativă. iar reclamantul are alegerea intre
instanţele deopotrivă competente, instanţa neputănd. din
oflciu. să invoce excepţia de necompetenţă teritorială şi să
decline soluţionarea cauzei.
(primire in profesie avocat detinitiv. 2015)
—
144. Este adevärat că:
Ă. hotärárea prin care se admite excepţia de necom
petenţă şi se dispune trimiterea dosarului Ia instanţajudecă
torească competenlä esle supusä numai recursului Ia instan
ţa ierarhic superioarä;
DREPT PROCESUAL CIVIL L OISPOZIŢII GENERALE
8. cererea prin care asiguratul solicită despăgubiri de
la societatea de asigurare se va putea ĺace şi la instanţa
de Ia domiciliul sau sediul asiguratului;
C. dacă instanţa se declarä necompetentă şi respinge
cererea ca nefiind de competenţa instanţelor románe,
hotărărea este supusă numai recursului Ia instanţa ierarhic
supehoară.
(primire in profesie avocat sta giar. 2018)
—
145. in cazul conflictului negativ de competenţă:
A, acesta se rezolvă in camera de consiliu. ĺärä citarea
părţdor, printr-o hotărăre definitivă, care are autoritate de
Iucru judecat;
8. ivit intre două secţii ale unei instanţe, declinările de
competenţă între acestea s-au făcut prin incheieri care nu
sunt supuse niciunei căi de atac; -
C. ivit intre o curte de apeI şi Inalta Cude de Casaţie
şi Justiue, se rezolvă de către Completul de 5 judecători
aI instanţei supreme.
(primire in profesie avocat stagiar, 2015)
—
146 Conflictul de competenţă:
A. ivit intre două secţii ale Tnaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie se soluţionează de Completul de 5 judecători;
8. se poate vi intre secţia civilă a curţii de apel şi secţia
civilă a Inaltei Curţi de Casaţie i .Iustiţie caz in cam s
soluţionează de Completul de 5 judecători;
C. ivit intre două secţii civile ale aceleiaşi instanţe
se soluţionează de secţia civilă de a instanţa IlIediat
superioară,
(admitere in magistratură, august 2013)
147. Conexarea mai multor procese se poate dispune,
chiar dacă se inlătură aplicarea unor norme de:
A. competenţă materială;
8. competenţă generală;
C. competenţă teritorială de ordine privată
(admitere INM şi in magistraturä, 2016)
148. Conexarea mai multor procese civiie aflate pe
rolul unor instanţe de aceiaşi grad;
A, se va face, in toate cazurile. prin trímiterea dosarului
Ia instanţa mai intăi sesizată;
8. este posibilă, in primă instanţä, in cazul in care sunt
aceleaşi părţi sau chiar impreună cu alte părţi şi aI căror
obiect şi cauză au intre ele o strănsă Iegătură:
C, se va face prin trimiterea dosarului Ia instanţa
competentă exclusiv, dacă una dintre cereri este de
competenţa exclusivă a acestei instanţe.
(admitere INtvl şi în magistratură, 2017)
149. Pentru asigurarea unei bune judecăţi, in primă
instanţă, este posibilă conexarea mai multor procese
in care sunt accieaşi părţi sau chiar impreună cu alte
DREPT PRDCESUAL OVIL. 1. DISPOZIŢII GENERĄLE
părţi şi aI căror obiect şi cauză au între ele o strânsă
Iegătură:
A, Ia cererea părţii sau de către instanţa din oficiu, ceI
mai tărziu până Ia primul termen dejudecată;
B, Ia cererea părţii interesate, până Ia inchiderea
dezbaţerilor;
C, numai Ia cererea părţilor, În faţa instanţei ulterior
sesizate.
(primíre in proťesie avocat deŕŕnitiv, 2016)
—
150. Pentru a putea dispune conexarea a două cauze,
printre altele, este necesar ca:
A. cele două cauze ce urmează a fi conexate să se afle
Tn cursul judecăţii în phmä instanţă, pe rolu( unor instanţe
diťerite sau pe rolul aceleiaşi instanţe;
B, excepţia de conexitate să se invoce ceI mai târziu Ia
primul termen de judecată Tnaintea primei instanţe sesizate;
C. părţile să invoce excepţia de conexitate, instanţa
neputănd-o invoca din oficiu.
(pńmire in profesie avocat stagiar. martie 2019)
—
151. Spre deosebire de conexitate, in caz de Iitispen
denţă:
A. când instanţele sunt de aceIaşi grad, excepţia se
invocă in faţa instanţei sesizate ulterior;
B, excepţia poate fi invocată şi dacă una dintre pricini
se află pe rolul primei instanţe, iar cealaltă În apel;
C, excepţia poate fi invocată de pärţi sau de instanţă,
din oficiu.
(admitere INM şi in magistraturä, 2014)
152. Spre deosebire de Iitispendenţă, in caz de
conoxitate:
A, excepţia de conexitate poate fi invocată de părţi sau
de instanţă din oficiu, numai in faţa primei instanţe;
B, excepţia se invocă in toate cazuńle Înaintea instanţei
ulterior sesizate;
C, nu se pot reuni dosare aflate Ia instanţe de grad diferit.
(admitere INM, noiembrie 2019)
153. Litispendenţa şi conoxitatea se aseamănă prin
aceea că:
A. ambele sunt excepţii de procedurá, relative, dilatorii;
B. asupra Ior instanţa se pronunţă prin incheiere care
poate fi atacată numai odatä cu fondul;
C, pot fi invocate pe cale de excepţie numai in primâ
instanţă.
(primire in profesie avocat sta giar, 2015)
—
154. Spre deosebire do Iitispendenţă, in caz de
conexitate:
A. procesele reunite pot fi disjunse şi judecate separat
dacă numai unuI dintre ele este în stare de judecată;
GRILE 261
B, excepţia de conexitate poate fi invocată de părţi
sau de instanţä din oficiu, cel mai tărziu Ia primul termen
de judecată şi numai Tnaintea instanţei ulterior sesizate;
C, încheierea prin care s-a soluţionat excepţia poate fi
atacată numai odatä cu fonduL
(primire in profesie avocat sta giar, 2016)
—
155. n caz de Iitispendenţă:
A, atunci când instanţele sunt de grad diferit excepţia
se invocă inaintea instanţei de grad inferior;
B, în orice stare ajudecăţii, cererile reunite pot fi disjunse
şi judecate separat dacă numai una dintre ele este in stare
de judecatâ
0. incheierea prin care se respinge excepţia are un
caracter inierlocutoriu şi poate fi atacată numai odată cu
fonduL
(admitere 1NM şi in magistratură, 2015)
l 56. AB formulează o cerere de chemare injudecată a
părătului CD Ia Judecătoria Sector 1 Bucurefl. Cererea
este respinsă ca neintemeiată. Impotdva soluţiei, recla
mantul AB formulează apel, cauza primind termen de
judecată Ia Tribunalul Bucureşti, ca instanţă de apel.
Ulterior primului termen de judecată in instanţadeapel,
AB introduce, din nou, Ia Judecătoria Sector l Bucu
reşti aceeaşi cerere de chemare in judecată impotriva
párătului CD, cu aceeaşi cauză şi aceIaşi obiect ca
prima cerere, cauză care primeşte termen dejudecată. In
acest caz:
A. părâtul CD nu poate invoca excepţia de Iitispendenţă
deoarece cele două cauze identice se află pe rolul unor
instanţe de grad diferit;
B. părătul CD va invoca excepţia de Iitispendenţă in
faţa Tribunalului Bucureşti, iar in caz de admiterea acestei
excepţü, cauza de la Judecătoňa Sector 1 Bucureşti urmează
a fi tňmisä de indatä Ia Tribunalul Bucureşti;
C. Judecătoria Sector 1 Bucureşti poate invoca din
oficiu excepţia de Iitispendenţă, iar dacă excepţia se admite,
dosarul va fi trimis de indată către Tribunalul Bucureşti.
(primire in profesie avocat defînitiv, 2018)
—
157. Excepţia de Iitispendenţă;
A, poate fi invocată numai de către părţi, in orice stare
a procesului, in faţa instanţelor de fond;
B. se invocă in faţa primei instanţe sesizate, când
instanţele sunt de aceIaşi grad;
C. se invocă inaintea instanţei de grad inferior, când
instanţele sunt de grad diferit.
(primire in proťesie avocat definitiv, 2014)
—
158. Excepţia Iitispendenţei:
A, poate fi invocată in orice starea procesului, in faţa
instanţelor de fond, de către părţi sau de instanţă din oflciu;
 GRILE
B, va conduce la trimiterea dosarului primei nstanţe
investite. dacä inslanţele sunt de acelai grad şi dacă este
admisă, sau nu va fi soluţionată, cánd unuI dintre procese se
judecă in recurs, caz in care instanţa de fond este obligată
să suspende judecata pănä Ia soluţionarea recursului;
C. nu poate fi invocatä atunci cănd cererile de chemare
ín judecată formulate pentru aceeasi cauză, acelasi obiect
şi de către aceeaşi parte se aflä pe rolul aceleiaşi nstanţe,
deoarece in atare situaţie opereazä conexarea.
(admitere În magistratură, mai 2018)
159. Ín ceea ce priveşte excepţia de Iitispendenţă:
A. dacä instanţele sunt de aceIaşi grad, aceasta se
invocä înaintea primei instanţe sesizate
B. dacă instanţele sunt de grad diferit aceasta se invocă
înaintea instanţei de grad superior;
C, aceasta se va soluţiona printr-o incheiere care poate
U atacată numai odalä cu ĺondul.
(primire in proťesie avocat detiniiiv, 2015)
—
160. In materia strămutării:
A, până Ia soluţionarea cererii de strämutare, instanţa
poate dispune, dacä este caztjl, suspendarca judecăţfl
putănd obliga partea care solicită suspendarea Ia plata
unei cauţiuni in cuantumul fixat de instanţă;
B. in cazul in care instanţa de la care s-a dispus strămu
tarea a procedatintre timp la judecarea procesutui, hotärărea
pronunţatä este desfiinţatä de drept prin efectul admiterii
cererii de strămutare;
C. hotärárea prin care se respinge cererea de s[răiiiutaie
este definitivä.
(admitere iNfvl şi in magistraturä, 2015)
161. Cererea de strămutare pentru motiv de bănuialä
Iegitimă:
A, sc depune Ia nstanţa competentă să o soluţioneze;
B, este de competenţa curţü de apel invecinate curţii
de apel in a cărei circumscripţie se af]ä instanţa de Ia care
se cere strămutarea,
C, se judecă de urgenţă, in camera de consiliu. cu
citarea părţilor din proces.
(admitere INM, 2013)
l 62. Dacă procesula fost strămutat de Ia Judecătoria
AIba Iulia Ia Judecătoria Sibiu, pe motive de bănuială
Iegitimă:
A. apelul impotriva hotărârii pronunţate de Judecătoria
Sibiu va fi judecat de Tribunalul AIba;
B. apelul impoiriva hotärării pronunţate de Judecâtoria
Sibiu va Ii judecat de Tribunalul Sibiu;
C, in caz de admitere a apelului impotriva hotärării
pronunţate de Judecătońa Sibiu, Lrimiterea spre rejudecare,
atunci cănd legea o prevede, se va face Ia o instanţă din
circumscripţia Tribunalului Sibiu.
(primire În proťesie avocat deNnitiv, madíe 2019)
— (admitere INM şi în magistratură, 2017)
*.at
OREPT PROCESUAL CIVIL. 1. OI5POZIŢII GENERALE
163. Strámutarea procesului pentru motiv de
bănuialä Iegitimă se poate cere:
A, şi de către procuror, numai când participarea sa la
judecatä este obligatorie conťorm Iegii;
6. şi in recurs;
C. de catre partea interesată. cu darea unei cauţiuni in
cuantum de 1000 Iei.
(admitere in magistratură. ionie 2019)
164. Spre deosebire de strămutarea pentru motiv de
bănuialä Iegitimă, strâmutarea pe motiv de siguranţă
publică:
A, se poate cere in orice fazá a procesului;
6. este intotdeauna de competenţa fnalţei Curţi de
Casaţie şi Justiţie;
C, se judecă de urgenţă, in camera de consiliu, cu
cilarea pärţilor din proces.
(primire în profesie avocat deťinitív, ougust 2019)
165. Suspendareajudecării procesului a cărui stră
mutare se solicită:
A. se poate dispune de către instanţa competenlä sä
judece strămutarea;
6. se poate dispune de către instanţa de Ia care s-a
cerul strămutarea;
C, se poate dispune din oficiu de cätre instanţä, situaţie
in care nu mai este necesară consemnarea unei cauţiuni.
(admitere in magistratură, apri/ie 2017)
166. Strămutarea:
A, se poate dispune de cätre Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie atunci cănd, din cauza unor împrcjurări cxccpţionale,
instanţa competentă este impiedicată un timp indelungat
să ťuncţioneze;
6. poate fi ceąită din nou dacă noua cerere se intemeiazä
pe imprejurări necunoscute la data soluţionărü cererii
anterioare sau ivite după soluţionarea acesteia,
C, este de competenţa curtii de apeL dacă instanţa
de Ia care se solicitä strämutarea este in circumscripţia
acestei curţi, atunci cănd cererea se intemeiază pe motive
de siguranţă publică.
(admitere in magistratură. mai 2018)
167. Delegarea instanţei:
A, se va dispune de către Tnalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, la cererea pärţii interesate, cätre o altă instanţă de
aceIaşi grad cu instanţa competentă, care este impiedicatä
un timp mai indelungat să funcţioneze din cauza unor
imprejurári excepţionale;
6. se va dispune de preşedintele curt)i de apel in circum
scripţia căreia se atlä instanţa impiedicată să funcţioneze;
C, se va dispune de cátre instanţa sesizată atunci când,
din motive obiective, administrarea probelor nu se poate
ťace decát în afara Iocalităţii de reşedinţă a instanţei.
DREPT PROCESUAL CIVIL 1. DISPOZIŢII GENERALE
§6. Acte]e de procedură şi Iermenele procedurale
168. ĺn cazul deţinuţilor, părţi in procesul civil:
A. Iocul citării acestora este administraţia Iocului de
deţinere;
B, aceştia se citeazä Ia fiecare termen, cu excepţia
cazului când au termen În cunoştinţă;
C. În ipoteza divorţului din culpa soţilor, in faţa instanţelor
de fond, trebuie să se infăţişeze in persoanä.
(admitere INM şi în magistraturä, 2016)
169. ĺn ipoteza in care, in Iipsa cutiei poştale, agentul
a afişat inştiinţarea O Uşa Iocuinţei destinatarului Ia
data de 10.03.2017 (vineri), cu menţiunea că nu există
urgenţă, iar acesta nu s-a prezentat pentru a ridica
citaţia, termenul đe judecată pentru o cauză care nu este
urgentă şi pentru care nu există posibilitatea scurtării
termenului de inmănare a citaţiei, este Iegal fixat Ia
data de:
A. 20.03.2017;
3. 22.03.2017;
C. 23.03.2017.
(admiiere INM şi in magistratură, 2017)
170. ĺn procesul civil:
A. in Iipsa reclamantului, nelegal citat pentru primul
termen de judecată ca urmare a inserării in citaţie a unui
număr greşit de dosar, pârătul prezent poate invoca nere
gularitatea procedurii de cilare a reclamantului, insă numai
Ia aceI prim termen;
3. sancţiunea care poate interveni in cazul citaţiei in aI
cărei cuprins nu se menţionează dispoziţia judecătorului de
scurtare a termenului prevăzut de Iege pentru inmânarea
acesteia este nulitatea condiţionată de existenţa unei
vätämări prezumate de Iege;
C, În toate cazurile, instanţa poate hotări asupra
unei cereri numai dacä părţile au fost Iegal citate ori s-au
prezentat personal sau prin reprezentant.
(admitere in magistraturä, iunie 2019)
171. Citaţia pentru primul termen de judecată se
inmânează părătului:
A. cu 10 zile Tnaintea termenului de judecată stabilit
pentru soluţionarea unei cereri avănd ca obiect emiterea I citării nu ar putea fi invocată decăt de către ceI vătămat,
unei ordonanţe de platâ;
B. cu 3 zile inaintea termenului dejudecată stabilit pentru
soluţionarea in primă instanţá a unei cereri avănd ca obiect
instituirea măsurh sechesĺrului asigurător;
C. cu ceI puţin 10 zile inain(ea termenului de judecată
stabilit pentru soluţionarea in primä instanţä a unei çereri
de partaj judiciar, dacä reclamantul cere atribuirea bunului.
(admUere in magistraturä, iunie 2019)
GRILE 263
172. Termenul prevăzut de Codul de procedură civilă,
pentru inmănarea citaţiei către partE
k este de cel puţin 5 zile inaintea termenului dejudecatä.
sub sancţiunea nulitäţii, in caz de nerespectare;
B, poate fi scurtat de judecător in cazuri urgente;
C, nu poate fi scurtat dejudecător, În niciun caz, intrucát
este un termen Iegal şi, ca atare, are o durată fixă.
(admitere in magistratură, aprilie 2017)
173. ĺn ceea ce priveşte citarea şi comunicarea
actelor de procedură:
A, dacă partea a optat pentru comunicarea actelor de
procedură prin executor judecătoresc, acesta nu Ie poaLe
transmi(e prin poştă;
6. dacă citaţia a fost comunicată prin poştă electronicä,
procedura se socoteşte indeplinită Ia data cănd destinatarul
inapoiază instanţei formularul care i-a fost transmis odată
cu citaţia, completat de către destinatar cu data primirii,
numele În clar şi semnătura persoanei Însărcinate cu
primirea corespondenţei;
C. instanţa nu va dispune citarea prin publicitate
a părătului decât in cazul in care imobilul de Ia adresa
menţionată ca domiciliu in cartea sa de identitate a fost
demolat.
(admitere INM şi in magistraturä, 2017)
174. Vătămarea se prezumă in cazul în care procesUl
verbal incheiat de agentul Însărcinat cu înmănarea
actului de procedură nu cuprinde:
A. anuL Iuna, ziua şi ora când a fost incheiat;
6. numele celui care l-a incheiat;
C. arătarea motívelor pentru care a fost intocmit procesul
verbal.
(primire in profesie avocat stagiar 2014)
—
175. jn calitate de avocat vi se solicită o consultanţä
juridică in Iegătură cu următoarea situaţie; părătul nu
a fost Iegal citat şi nici prezent Ia primul termen de
judecată. Instanţa nu a sesizat această neregularitate şi
a incuviinţat probele solicitate de reclamant, acordănd
un nou termen in vederea administrării acestora. In
acest caz:
k instanţa a procedat corect, deoarece neregularitatea
În speţă párăĹul;
B. neregularitatea citärii putea ti invocată de instanţă
din oficiu şi de către reclamant. insă doar Ia termenul Ia
care s-a produs;
C párátul va putea invoca Ia termenul următor Ia care
este Iegal citat sau prezent neregularitatea cităńi sale Ia
termenul anterior.
(primire in profesie avocat definiĺiv. 2014)
—
I
 -r ---r .
264 GRILE DREPT PROCESUAL CIVIL 1. OISPOZIŢII GENERAŁE

176. Invocarea neregularităjilor privind procedura de destinatarul primeşte citaţia, dar reĺuză să semneze dovada
citare trebuie sä respecte următoarele condiţionalităţi de inmănare.
legaie: (primire în profesie avocat definitiv, 2018)
—

A. nvocarea neregularităţilor se poate ĺace, după caz,

180. AA in calitate de reclamant introduce o cerere de
de partea interesată şi de instanţä din oflciu, neflind posibilă
chemare in judecată in contradictoriu cu pârâtul 66. La
invocarea de către partea adversä;
primul termen de judecată se prezintă reclamantul AA,
8. Când partea se prezintă in instanţă prin mandatar
Iegal citat, şi párătul BB, cu toate că primise citaţia cu
avocat, deşi nu a primit citaţŕa Tn ţermenul stabilit de Iege,
2 zile inainte de termen, iar legea prevedea că procedura
neregularitatea se acoperă. partea nelegal citată neavând
de citare trebuia indeplinită cu cel puţin 5 zile inainte
dreptul să solicite acordarea unui nou termen de judecatä
de termenul de judecată. ln acest caz;
in vederea pregătirii apărăriL
A, indiferent de poziţia pârătului 66, instanţa este obligată
C. in Iipsa părţii nelegal citate, neregularitatea privind
să amăne cauza şi să dispunä refacerea procedurii de
procedura de citare a acesteia poate fi invocatä de instanţă
citare pentru asigurarea dreptului Ia apărare şi a pńncipiului
din oflciu, insä numai Ia termenul Ia care ea s-a produs.
contradictorialitäţh;
(brimire în profesie avocat deťinitiv, 2017)
—

8. părătul BB are dreptul sä solicite acordarea unui nou

177. AA, in calitate de reclamant, formuleazä o
cerere de chemare in judecată, in contradictoriu cu
pârătul 66. La primul termen de judecată se prezintă
reclamantul AA şi Iipseşte părătul 66. Din inscrisurile
aflate la dosarul cauzei rezultä că părătul 66 nu fusese
termen de judecată in vederea pregătirii apärärii:
C. instanţa poate amâna judecarea procesului, Ia
cererea expresă a părâtului 66, in raport cu obiectul şi
complexitatea cauzei.
(primire in profesie avocat definitiv, august 2019)
—

Iegal citat, In acest caz, in lipsa părátului 66.

181. Citarea prin publicitate presupune in mod
A. neregularitatea privind procedura de cilare a pârätului
obligatoriu şi:
BB poate fi invocată şi de reclamantlll AA, precum i de
A afişarea citaţiei Ia uşa instanţei;
instanţă din oficiu;
B. afişarea citaţiei pe portalul instanţei de udecatä
6. neregulantatea prMnd procedura de citare a párâului
competente;
66 poate íi invocată de instanţă din oflçiu, in orice stare
C. publicarea citaţiei in Monitorul Oficial aI Romăniei
a pricinii.
(admitere INM i în rnagistraturä, 2014)
C. neregularitatea privind procedura de citare a párâlulul
66 poate fi invocatä de reclamantul PA pâná ceI mai târziu 182. ĺn cazul citării părţii prin publicitatw
Ia termenul imediat următor primului termen de judecată. A. instanţa este obligată să incuviinţeze aceastä
(primire in profesie avocat stagiar. august 2019)
— modalitate de citare dacă reclamantul aflrmă, prin cererea
de chemare in judecatä că nu a reusit să afle domiciliul
178. Nelegala citare a unei părţi poate fi invocată Ia
pârâtului sau a!t Ioc unde ar putea fi citat potrivit Iegii:
termenul la care s-a săvărşit neregularitatea:
8. procedura se socoteşte indeplinitä in a 15-a zi de
A. din oficiu, precum şi de celelalte părţi, dar numai
Ia publicarea citaţieL
dacă partea nelegal citată Iipsete;
C. odaiă cu incuviinţarea citäńi prin publicitate, instanţa
6. de către partea nelegal citată, dacă aceasta este
poate numi un curator dintre avocaţii desemnaţi in acest
prezentä Ia termenul respectiv;
scop de barou.
C. din oficiu, precum şi de celelalte părţi, chiar dacä
(primire în proťesie avocat sta giar, 2015)
partea nelegal cilată esie prezentă la termenul respecliv —

(admiĺere INM, noiernbrie 2019) 183. Nulitatea nu este condiţionatä de existenţa

unei vătămări:
179. Comunicarea citaţiei:
A. in cazul incălcärii dispoziţiilor Iegale reĺeritoare Ia
A, se va face unei persoane majore din familie sau, in
reprezentarea procesuală;
Iipsă, oricărei persoane majore çare Iocuieşte cu destinalarul
8. in cazul incălcării dispoziţiilor Iegale referitoare Ia
ori care, in mod obişnuit, ii primeşte corespondenţa, dacä
capacitatea procesuală;
destinatarul refuză să primească citaţia;
C, in toate cazurile de nulităţi expres prevăzute de Iege.
6. se va face prin depunere in cutia poştalä, dacă
(admitere in magistratură, august 2013)
destinatarul refuză să primească citaţia;
C, se va face unei persoane majore din familie sau, în 184. Atunci când pentru efectuarea unei expeńize
Iipsă, oricărei persoane majore care Iocuieşle cu destinatarul judiciare, potrivit Codului de procedură civilă, este
ori care, in mod obişnuit, ii primeşte corespondenţa, dacä necesară citarea părţilor, iar citaţia nu a fost comunicată
 I
DREPT PROCESUAL CIVIL 1. DISPOZIŢII GENERALE
părătului cu ceI puţin 5 zile inainte de termenu) de
efectuarea a Iucrării:
A. citarea neregulată a pârâtului poate fi invocată ceI
mai târziu pănä Ia momentul inchiderii dezbaterilor În faţa
instanţei care judecă Iitigiul;
B. citarea neregulată poate fi invocată, de regulă, şi
direct in apel;
C. citarea neregulată poate fi invocată doar de către
(primire în profesie — avocat definitiv, 2017)
185. Partea Iezatâ de efectuarea unui act de proce
dură cu nerespectarea cerinţelor Iegale:
A, poate renunţa Ia dreptul dea invoca nulitatea relativă
sau absolută, acest drept fiind prevăzut expres de Codul
de procedură civilä;
8. poate renunţa, dar numai in mod expres, Ia dreptul
de a invoca nulitatea relativă;
C, poate renunţa tacit Ia dreptul de a invoca nulitatea
relativă.
(primire in proťesie avocat stagiar 2017)
— C, nu este condiţionată de vreo vătămare in cazul in
186. ĺn cazul in care intervine nulitatea unui act de
procedură:
A. desfiinţarea actului de procedură atrage intotdeauna
şi desfiinţarea actelor de procedură subsecvente actului
de procedură afectat de nulitate:
8. aceastä nulitate nu impiedicä faptul că acest act de
procedură afectat de nulitate sá producă alte efecte juridice
decăt cele care decurg din natura Iui proprie;
C. actul de procedură afectat de nulitate este desfiinţat
de Ia data constatării nulităţii de către instanţa de judecată.
(primire in proťesie avocat definitiv, 2015)
—
187. Spre deosebire de nulitatea relativă a actelor
de procedură, nulitatea absolută:
A, lipseşte de efecte actele de procedură efectuate cu
nerespectarea cerinţelor Iegale;
8. poate fi invocată chiar de ceI care a cauzat neregu
Iaritatea procedurală prin propria faptă;
C impiedică actele de procedură să producă alte efecte
juridice decât cele care decurg din natura Ior proprie.
(admitere INM şi in magistraturä, 2016)
188. Nulitatea este condiţionată de existenţa unei
vătămări În cazul incâlcării dispoziţiilor Iegale reteritoare
A, ordinea de acordare a cuvăntului părţilor Tn cadrul
dezbaterilor;
8. reprezentarea procesuală;
C compunerea sau constituirea instanţei.
(admitere INM şi in magísŕratură, 2015)
189. Este adevărat că:
A. toate nulităţile procesuale virtuale au caracter relativ;
GRILE 265
8. nulităţile exprese sunt condiţionate de dovedirea
unei vătămări procesuale;
C. in cazul nulităţilor exprese, vătămarea este prezumată,
partea interesată putănd face dovada contrară.
(primire in profesie avocat deňnitiv, 2016)
—
190. Nulitatea actului de procedură poate fi invocată:
Ă, in toate cazurile, de orice parte în proces, dejudecător
sau de procuror in orice stare a cauzei;
8. numaí de partea ćnteresată şi numai dacă neregu
Iaritatea nu a fost cauzată prin propria faptă, in cazul nulitäţii
relative;
C. dacă partea interesată nu a renunţat, expres sau
tacit, Ia dreptul de a invoca nulitatea relativă sau absolută.
(primire in profesie avocat stagiar, 2014)
—
191. Nulitatea actului de procedură:
A, poate fi invocată de orice parte din proces, indiferent
dacä este caz de nulitate absolută sau relativă;
8. are drept efect desfiinţarea actului in tot sau in parte
de Ia data constatării nulităţii;
care se incalcă dispoziţiile Iegale referitoare Ia constituirea
instanţei.
(primire in profesie avocat stagiar august 2019)
—
192. Dacă Iegea nu prevede altfel, nulitatea relativă
a actelor de procedură trebuie invocată:
A, la phmul termen dejudecatä. pentru neregularitäţile
săvârşite până Ia începerea judecăţü, dacă intămpinarea
nu este obligatorie;
8. pentru neregularităţile săvârşite în cursul judecăţii,
până Ia termenul imediat următor termenului Ia care s-a
săvârşit neregularitatea, dacă partea este prezentă;
C. pentru neregularităţile săvârşite in cursul judecăţii, Ia
termenul de judecată imediat următor şi inainte dea pune
concluzii pe fond, dacă partea nu este prezentă.
(primire in profesie avocat sta giar, 2018)
—
193. Nulitatea relativă a actelor de procedură poate
fi invocată:
A, numai de partea protejată prin dispoziţia Iegală
incălcată, chiar dacă neregularitatea a fost cauzatä prin
propria sa faptâ;
8. până Ia pńmul termen dejudecată, in toate cazurile,
când vizează neregularităţi săvărşite anterior inceperii
judecăţii;
C, direct in apeI atunci când cauza de nulitate s-a ivit
Ia ultimul termen de judecată, iar partea Iegal citată nu a
fost prezentă Ia aceI termen.
(primire in proťesie avocat sta giar. martie 2019)
—
194. Vătămarea va trebui dovedită de către partea
care invocă nu)itatea actuluä de procedură:
A, in situaţia in care incheierea intedocutorie a fost datä
de către un complet nelegal constituit;
266 GRILE
B. dacâ se invocä nuIitatea cererii de chemare in
judecatá intrucăt Iipseste semnătura părţii reclamante;
C. dacä se invocă nulitatea raportului de expertiză
intwcăt expedul a omis semnarea acestuia
(pńmire in profesie avocat d&înitk' rnaflíe 2019)
— (prímire in profesie avocat defüüÉiv, 2018)
195. În materia nuiităţii acteior de procedură:
A. actul de procedură nu va fi anulat dacă pănă Ia
momentuI pronunţării asupra excepţiei de nulitate a dispărut
cauza acesteia;
B. toate cauzele de nulitate a acteIor de procedură
deja efectuate trebuie invocate deodalä, sub sancţiunea
decäderii părţii din dreptul dea Ie mai invoca;
C, desfiinţarea unui act de procedurä atrage, in toate
cazurile, şi desfiinţarea actelor de procedură următoare.
(adrnitere ÍNM şí in magislraturä. 2018)
196. Termenul procedurai:
A. incepe sä curgă de Ia data comunicärd actului de
procedură, dacä tegea nu dispune aItfel;
B, care se socoţeste pe ani se imptineşte ta ora 24,00
a ultimei zile in Care SC poateindeplini actul de procedurä;
C. se suspendá cănd a intervenit moartea reprezentantului
uneia dintre părti in timpul procesului
(admiżere in magistratürä. auaust 2013)
197. Termenul procedural:
A. pentru exercitarea apelului incepe sá curgä i de ta
data ta care partea căreia nu i s-a comunicat hotärârea,
a introdus o cale de retractare impoiriva acelei hotărâri
B. nu iIILp& Să Luígâ, iaí dacä a inceput să curgä
mai inainte, se intrerupe faţă de cel Iipsit de capacitate
de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrănsă cât
timp nu a fost desemnată o persoană care sâ-l reprezinte
sau sä iI asiste;
C. sa suspendä cănd a intervenit moartea reprezentantului
pärţ, in acest caz făcându-se din nou o singură comunicare
părţi.
(primire in profesie avocat stagiar, 2015)
—
198. Termenele imperative:
A. sunt acele termene inăuntrul cärora este interzis să
se indeplinească un act de procedurä,
B, pot fi stabilite numai prin Iege;
C. Tn caz de nerespectare atrag. de regulă. sancţiunea
decăderii.
(admitere /NM si in magistratură, 2014)
199. Este adevărat că:
A. nerespectarea unui termen prohibitiv atrage, in toate
cazurile, nulitatea absolută a actului de procedură efectuat;
B, cererea de chemare in judecată formulată de un minDr
de 15 ani, care nu a fost confirmată de reprezentatul Iegal
al acestuia, atrage o nulitate necondiţionată a cererii, dacă
‘‘ ia
DREPT PROCESUAL CIVIL 1. DISPOZIŢII GENERALE
acest viciu de procedură nu a fost complinit in termenul
acordat de instanţă;
C. Iipsa obiectului cererii din cuprinsul citaţiei este
sancţionaiá cu nulíiatea expresă a acestui act de procedură.
—
200. Nerespectarea unui tcrmen prohibitiv:
A. dä dreptul părţii interesate să solicite anularea actului
de procedură fäcut inaintea implinirii termenului;
B, poate fi invocată de instanţă, din oficiu;
C. atrage decăderea din exercitarea dreptului procesual.
(primire in profesie avocat sta giar. martie 2019)
—
201. Comunicarea actului procedural s-a făcut ia data
dc 29 august 2014 (zi de vineri), cănd a fost inmănat
părţii. Exercitarea căii de atac este de 15 ziIe do Ia
comunicare, Care este ultima zi a termcnului pentru
introducerea căii de atac şi cum se calculează:
A. vineri, 12 septembrie 2014, cănd seîmplinesc l5ziie
libere;
B. luni, 15 septembrie 2014, pentru că ultima zi cade
inlr-o zi nelucrätoare,
C. se catculează pe zile libere (nu intră in calcul nici ziua
in care a inceput să c[lrgĂ, nici ziua când se implineşte) şi
se prelungeste pănă ta prima zi lucrătoare care urmează.
(primwe in profesie— avocat deflnitiv 2014)
202. Repunerea in termenul procedural se dispune:
A numai dacä se dovedete c& perderea termenului
procedural se datoreazä unor motive temeinic justiňcate:
B. de instanţa competentă să sotuţioneze cererea
privitoare la dreptul neexercitat in termen;
C, şi de instanţă, din oficiu, dacă din dosarul cauzei
rezultă molivul pierderii termenului.
(admitere JNM şi in magistratură, 2015)
203. Sancţiunea procedurală a decäderii nu intervine:
A. in cazurile in care termenui imperativ reglementat
de lege este prevăzut pentru un act ce trebuie efectuat de
către procuror;
B, atunci când legea permite părţii care putea invoca
decäderea să renunţe Ia acest drept;
C, atunci când aceasta priveşte pe una din pärţile legate
printr-un raport de solidaritate sau indivizibilitate, iar ceI
puţin una dintre celelaite pärli a efectuat actul de procedură
in termen.
(primire in profesie avocat deflnitiv, 2015)
—
204. Decáderea intervine:
k numai dacă legea o prevede expres;
B, in cazul nerespectării termenelor legale imperative,
in afara de cazul in care legea dispune altfeL
C, in cazul nerespectädi oricăror termene procedurale.
(pnmire in profesie avocat stagiar. 2016)
—
 I

DREPT PROCESUAL CIVIL. L DISPOZIŢII GENERALE

GRILE 267

205. Intervine decăderea:
A. reclamaniului din dreptul de a transforma cererea
de ordonanţă preşedinţială în cerere de drept comun, dacă
nu este formulatä pánä Ia terminarea cercetării procesului
în ĺaţa prÉmei instanţe;
B. în cazul nerespectărü termenului de exercitare a
apelului, atunci când partea şi-a schimbat domiciliul (Iocul
citării) anterior pronunţării hotărării, färă a incunoştinţa
instanţa despre aceasta, comunicarea hotărârii fiind făcută
Ia vechea adresă;
C. in cazul in care partea nu depune Iista martorilor
in termen de 5 zile de Ia incuviinţarea probei, atunci când
necesitatea probei reiese din cercetarea judecă(orească
şi partea nu o putea prevedea.
(admüere INM, noiembrie 2019)
 CAPITOLUL AL 1I-LEA. PROCEDURA
CONTENCIOASĂ

§t Judecata în íaţa prirnei instanţc C. anula cererea pentru Iipsa calităţii procesuale active
a reclamantului.
Ł1. Sesizarea instaniei de judecată (primire în proťesie avocat deŕînitív, 2017)
—

5. Intervine sancţiunea anulării cererii de chemare

1.1.1. CcIerL'a dc clwnzare în judecużíi
1. Sunt supuse procedurii regularizării:
A. cererea confesorie de servitute;
8. contestaUa Ia executare, atunci când executarea
silitä priveşte un titlu executoriu, altul decăt o hotărâre
judecătoreascä;
C, cererea de chemare in garanţie.
(primire in profesie avocat stagiar 2017)
—
in judecată, in procedura regularizării, dacä:
A. Iipsesc motivele de fapt ale cererii;
8. dacă reclamanţii nu şi-au indeplinit obligaţia de a
desemna un reprezentant comun, atunci când Iegea impune
o asemenea conduită;
C. dacă reclamantul nu face dovada indep!inirii procedurii
prealabile impuse de o normă imperalivă.
(primire in profesie avocat sta giar august 2019)
—

6. Impotńva incheieńi de anulare a cererii de chemare

2. In etapa regularizării cererii de chemare in jude
in judecată, pronunţate in etapa regu!arizării cererii:
cată;
A reclamantul va putea face numai cerere de reexa
A. impotriva incheierii de anulare a cererii de chemare
minare. care, în caz de admitere, va determina repańizarea
in judecată, rectamantul va putea formula numai cerere de
aleatorie a cauzei Ia un alt complet aI instanţei respective:
reexaminare, care se va soiuţiona in camcra de consiliu, cu
citarea părţilor, de către un aU complet aI instanţei respective 6. se poate formula cerere de reexaminare de către
partea interesată in termen de 15 7iI de Ia data pronunţării
8. prin adriri[erea cererii de reexaminare, asupra mäsurii
incheierii;
anulärh cererii de chemare in judecată se va putea reveni
cănd aceasta a fost dispusă eronat; C. părătul nu are Ia dispoziţie nicio cale de atac.
(admitcrc in rnagistratură, iunie 2019)
C, poate interveni anularea cererii de chemare în
jíidecatä pentru neindeplinirea procedurii prealabile impuse 7. La data de 4 iunie 2018, reclamantul AB dcpunc o
de o normä de ordine publică. cerere de chemare in judecată Ia Judecătońa X, La data
(admitere INM şi în magistratură, 2016) de 18 iunie 2018, i se comunică reclamantului AB, de către
instanţa dejudecată, o adresă de regularizare in sensul
3. in etapa regularizării cererii de chemare in
că, in termen de 10 de Ia primirea acesteia, sä indice,
judecată:
sub sancţiunca anulării cererii, numele şi prenume)e
A. impotriva incheierii de anulare a cererii de chemare
párătului, respectiv domiciliul acestuia. ReclamantulAB
in judecată, reclamantul va putea ťace numai cerere de
nu dă curs acestei solicitări şi Ia data de 9 iulie 2018
reexaminare, solicitănd motivat sä se revină asupra măsurii
i se comunică acestuia o incheiere, datä in camera
anutärii, aceasta urmând a ťi sotuţionată in camera de
de consiiiu, prin care se dispune anularea cererii de
consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet
chemare in judecată, În acest caz:
aI instanţei respective, desemnat aleatoriu;
A. reclamantul AB este indreptăţit să formuleze cerere
8. anularea cererii de chemare in judecatä nu poate
de reexaminare a incheierii prin care s-a anulat cererea
interveni pentru neindeplinirea procedurii prealabile impuse
de chemare in judecatä, indicánd prin aceasta numele.
de o normă de drept imperativä (de ordine publicä);
prenumele şi domiciliul párătului;
C, nu este posibilä trimiterea dosarului Ia o altă secţie
8. reclamantul AB are dreptul să formuleze apeI impo
specializată, aceasta urmănd a se discuta numai în
triva incheieriś de anulare a cererii de chemare in judecată
contradictoriu, Ia primul termen de judecată.
indicänd numele, prenumele şi domiciliul părâlului,
(primire in proťesie avocaź sta giar 2015)
—

C. reclamanlul AB poate să introducă, din nou, cererea

4. In procedura regularizärii cererii de chemare in de chemare in judecată, indicănd numele, prenumele şi
judecată, judecătorul poate: domiciliul pârâtului.
A. declina competenţa in favoarea unei alte instanţe; (primire in profesie avocat definitiv, 2018)
—

6. anula cererea pentru cä nu cuprinde motivele de fapt;

DREPT PR0CESUAL CIVIL. 1. PROCEDURA CONTENCIOASĂ
8. Neindicarea domiciliului părátului in cererea de
chemare in judecată;
A. atrage suspendarea judecăţii cererii;
B, determină restituirea cererii de chemare in judecată
către reclamant;
C, are drept consecinţă comunicarea către reclamant
a obligaţiei de a indica domiciliul părătului in termen de
ceI mult 10 zile de Ia primirea comunicării, sub sancţiunea
anulării cererii.
(admitere in magistratură, august 2013)
9. AA, in calitate de reclamant introduce prin
mandatar neavocat MM, in contradictoriu cu párâtul
BB, o cerere de chemare in judecată prin care solicitá
lăsarea in deplină proprietate şi paşnică folosinţá
imobilul situat Ia adresa Y, La cerere nu se anexeazä
şi inscrisul doveditor aI calităţii de mandatar neavocat
a lui MM, După comunicarea cererii de chemare in
judecată, pârătul BB:
A. este obligatoriu să invoce prin intámpinare excepţia
Iipsei dovezii calităţii de reprezentant pentru a evita
sancţiunea decăderii, excepţia fiind de ordine privată;
8. este in drept să invoce excepţia Iipsei dovezii calităţü
de reprezentant în tot cursul judecăţii în primă instanţă, căt
şi direct in calea de atac;
C, este in drept să invoce excepţia Iipsei dovezii calităţii
de reprezentant in tot cursul judecăţii in primă instanţă.
(primire in profesie avocat stagiar august 2019)
—
10. Referitor Ia procedura regularizării:
A, cererea de reexaminare se va soluţiona. prin in
cheiere definitivä, dată in camera de consiliu. cu citarea
reclamantului, de către aceIaşi complet;
3. regulile acesteia nu se aplicá incidentelor procedurale;
C. în cazul in care pricina nu este de competenţa
teritorială absolută a instanţei sesizate. completul cäruia
i-a fost repartizată cererea dispune, prin incheiere dată fără
citarea părţilor, trimiterea dosarului instanţei competente.
(admitere in magistratură, mai 2018)
11. Va fi admisă cererea de reexaminare formulată
impotriva incheierii de anulare a cererii de chemare
în judecată in procedura regularizării, în cazul in care:
A. anularea a fost dispusă pentru neindicarea motivelor
de drept şi a probelor;
3. odată cu cererea de reexaminare, reclamantul a
complinit lipsurile care au determinat anularea cererii;
C. reclamantul invocă excepţia necompetenţei materiale
a judecătoriei sesizate, in cazul in care cererea sa are ca
obiect plata sumei de 300000 Iei.
(admitere INM, noiembrie 2019)
GRILE 269
12. Cererea de reexaminare formulată impotriva
incheierii de anulare a cererii de chemare in judecată,
pronunţată in procedura regularizării:
A. se soluţionează prin incheiere ce are autoritate de
Iucru judecat, astfel încăt pârătul nu ar mai putea invoca
un motiv de nulitate a cererii de chemare in judecatä care
a fost analizat de instanţă in această procedură;
3. poate fi formulată in termen de 15 zile de Ia comu
nicarea incheierii de anulare;
C. se soluţionează cu citarea reclamantului, iar in caz de
admitere, completul de reexaminare va dispune comunicarea
către pârát a cererii de chemare in judecată, in vederea
formulării intămpinării.
(admitere ÍNM şi in magistratură, 2017)
13. mpotriva încheierii de anulare a cererii de
chemare in judecată pronunţată in procedura de
regularizare:
A. atăt reclamantul, căt şi părâtul vor putea face numai
cerere de reexaminare, solicitănd motivat să se revină
asupra măsurii anulárii;
B. reclamantul va putea face numai cerere de reexa
minare in termen de 15 zile de la data comunicării incheierii;
C. reclamantul va putea face numai cerere de reexa
minare, iar, in caz de admiterea acestei cereri, cauza se
va trimite Ia un alt complet decât cel iniţial investit
(primire in proťesie avocat sta giar, 2018)
—
14. AB a introdus o acţiune in revendicare, in
contradictoriu cu pârátul CD cu privire Ia imobilul (teren)
aflat in Iocalitatea X. La primul termon de judecată,
terţul fl formulează o cerere đe intervenţie voluntară
principală, in contradictoriu cu reclamantul şi pârătul,
invocănd un drept propriu de proprietate cu privire Ia
imobilul (teren) aflat in localitatea X, cerere care este
ađmisă in principiu. La aI doilea termen de judecată,
reclamantul AB işi modifică cererea de chemare in
judecată, in sensul că inţelege să formuleze o acţiunea
posesorie, in contradictoriu cu părătul CD, cu privire
Ia aceIaşi imobil. Părâtul CD işi dă acordul expres cu
privire Ia această modificare a cererii de chemare in
juđecată, iar intervenientul TT nu işi exprimă niciun
punct de vedere Ia această modificare făcută Ia al doilea
termen de judecată, In acest caz:
A. instanţa va Iua act de această modificare, neintervenind
sancţiunea decăderii reclamantului din dreptul dea modifica
cererea introductivă, având în vedere faptul că părâtul CD
şi-a dat acordul expres in acest sens;
3. modiflcarea cererii introductive poate fi fäcutä Ia aI
doilea termen de judecată doar cu acordul expres Ia tuturor
părţilor, inclusiv a ntervenientului fl, condiţie care nu este
indeplinită in prezenta speţă;
270 GRILE DREPT pRocEsuAL cIvIL. 11. pRocEDuRA c0NTENcI0A5Ă

C. instanţa va aplica sancţiunea decăderii reclamantului acţiune prin care a solicitat evacuarea lui BB pentru
AB din dreptul dea modifica cererea introductivă, urmând lipsa titlului locativ, invocănd íaptul că, in realitate,
ca procesul să se deruleze in cadrul procesual iniţial. acesta nu avea contract de inchiriere cu proprietarul
(prímire in profesie avocat deťinitiv, 2014)
— I apartamentului, In acest caz:
A. părătul se poate opune Ia primirea acestei „precizărľ,
15. Modificarea cererii de chemare injudecată:
motivănd că este o modificare a cererii de chemare in
A. poate fi ĺăcută, sub sancţiunea decăderii, numai
judecată, făcută peste termenul prevăzut de Iege;
până la primul termen Ia care reclamantul şi părâtul sunt
B,precizarea" de acţiunea reclamantului va fi primitä
legal citaţi;
de instanţă şi analizată, pentru cä nu reprezintă o modificare
B, in primă instanţă, nu poate fi făcută peste termenul
a acţiunii ale cärei elemente esenţiale rămân neschimbate
prevăzut de Iege, chiar dacă părţile Tşi dau acordul expres
(părţi, obiect, cauzä);
cu privire Ia depăşirea acestui termen;
C. instanţa va primi modificarea cererii de chemare in
C, nu se poate face direct in instanţa de apel, chiar
judecată peste termenul prevăzut de lege, dacă părătul işi
dacă există acordul expres aI părţilor.
exprimă acordul expres in acest sens.
(primire in profesie avocat stagíar 2017)
(prímire in profesie avocat deťinitiv, 2015)
—

16. In ipoteza in care reclamantul işi modifică cererea

19. Cererea prin care reclamantul măreşte cuantumul
introductivă de instanţă, avănd ca obiect revendicare
obiectului cererii de chemare injudecată, solicitănd şi
imobiliară, prin adăugarea unui nou capăt de cerere
ratele ajunse Ia termen după sesizarea instanţei:
privind despăgubiri materiale:
A, este o cerere adiţională,
A. intămpinarea Ia cererea modificatoare depusă Ia dosar
B, poate fi formulată numai pănä Ia primul termen Ia
de cätre părăt cu 15 zile inaintea termenului de judecatä
care toate părţile sunt legal citate;
fixat nu este formulatä cu respectarea termenului Iegal;
C. atrage declinarea competenţei dacä instanţa iniţial
B. cererea modificatoare depusă Ia dosar Ia ceI de
sesizatä nu mai este competentä potrivit dispoziţhlor Iegale
aI doilea termen de judecată este tardívă, chiar dacă
referitoare Ia competenţa dupä valoarea obiectului cererii.
reclamantul nu a fost Iegal citat pentru primul termen de
(admitere INM i in rnagisiraturä, 2015)
judecată;
C. părătul va putea formula cerere reconvenţională faţă 20. In cazul cererii de chemare in judecată:
de pretenţiile reclamanlului inserale in cererea mndWcalnare A comunicarea se va face de instanţä din oflciu. prin
urmánd ca aceasta să se depună a dosar ceI mai tărziu servicii de curierat rapid. atunci cánd comunicarea prin
pănä Ia termenul ce se va incuviinţa părătului in acest scop. agenţii procedurali ai instanţei nu este posibilä;
(admitere in magistratură, iunie 2010) B, aceasta nu poate fi comunicată prin afişare, chiar dacă
sunt indeplinite condiţiile citării părătului prin publicitate;
17. In cazul cererii in constatare:
C, Ia cererea părţii interesate şi pe cheltuiala sa,
A. pănă Ia inchiderea dezbaterilor, reclamantul poate
comunicarea se poate face in mod nemijlocit şi prin executorii
inlocui cererea Tn constatare printr-o cerere in realizare, fără
judecăLoreşti.
a se acorda termen dejudecatä pentru această inlocuire,
(admUere INM şi in magistraturä, 2015)
B. reclamantul nu poate transforma cererea în consta
tare intr-o cerere de realizare, pe baza declaraţiei sale 1.1.2. Îrrtâmpirmren şi cererca rLconvcnţionaiă
consemnate in incheierea de şedinţă;
C. dacä partea adversă invocă excepţia tardivităţii 21. In cazui judecäţii in primă instanţă:
modificării cererii in constatare intr-o cerere in realizare, A. dacä nu s-a depus răspuns Ia intâmpinare, judecătorul,
formulatä ulterior primului termen dejudecaLă, instanţa va in 3 zile de Ia expirarea termenului de 10 zile preväzut
admite excepţia. pentru depunerea räspunsului, va flxa prin rezoluţie primul
(primire in profesie avocat deflnitiv, 2016)
—
termen de judecată;
B. instanţa va da termen şi va dispune comunicarea
18. Prin cererea de chemare in judecată, reclamantul
cererii modificate părâtului, dacă Ia primul termen de
AA a solicitat evacuarea părătului BB, pentru neplata
judecatä reclamantul solicită contravaloarea obiectului
chiriei şi stricăciuni aduse locuinţei, proprietatea recla
cererii, pierit inainte de introducerea cererii de chemare
mantului. La aI doilea termen de judecată, pârâtul BB a
in judecatä;
achitat chiria restantă şi cheltuielile de intreţinere. La
C, pentru ca reclamantul, după primul termen dejude
acelaşi termen, reclamantul, observánd că din probele
catä, sä işi poată modifica cererea prin chemarea in judecată
administrate în cauză rezultă că pârátul a intreţinut
a unei alte persoane in calitate de părăt, este nevoie de
locuinţa in mod corespunzător, a depus o precizare de
DREPT PRDCESUAL CIVIL, 11, PROCEDURA CONTENCI0ASÄ
acordul expres atât aI acesteia din urmă, cât şi aI $rătului
in iţia 1.
(admitere INM şi in magistratură. 2017)
22. Intămpinarea:
A, se comunică intotdeauna reclamantului, odată cu
citaţia;
B in caz de nedepunere. atrage decăderea párătului din
dreptul dea mai propune probe şi dea invoca excepţii, in
aĺara celor de ordine publică, dacă Iegea nu prevede altfel;
C nu este obligatorie în cadrul procedurii ordonanţei
de plată, insă, in cazul nedepunerii intâmpinärii, instanţa
poate considera aceasta ca o recunoaştere a pretenţiilor
creditorului.
(admitere in magistratură, mai 2018)
23. ĺntămpinarea;
A, nu este obligatorie in procedura ordonanţei preşe
dinţiale şi nici in cea a partajului solicitat in cadml contestaţiei
Ia executare;
8. se depune Ia dosar cu ceI puţin 5 zile inainĺea pri
mului (ermen de judecată stabilit in cauza având ca obiect
revizuirea;
C trebuie să cuprindă domiciliul sau reşedinţa părătului,
persoană fizică chiar dacă aceste date au fost menţionate
şi de către reclamant in cererea de chemare in judecată.
(admitere in magistraturä, aprilie 2017)
24. Atunci când este obligatorie, nedepunerea intâm
pinării in termenul prevăzute de Iege:
A. atrage decăderea părătului din dreptul dea invoca
excepţia de necompetenţă teritorială de Drdine privată, dacă
Iegea nu prevede altfel;
3. atrage decäderea părătului din dreptul de a invoca
excepţia Iipsei dovezii calităţii de reprezentant;
C atrage decăderea părătului din dreptul dea propune
probe, dacă legea nu prevede altfel.
(primire în profesie avacat definitiv 2018)
—
25. ĺn cazul in care intämpinarea nu este depusä in
termenul prevăzut de Iege:
A. instanţa nu poate dispune decăderea pârátului din
dreptul de a propune probe, in Iipsa unei cereri exprese
in acest sens a reclamantului;
B. pârâtul nu are posibilitatea să formuleze o cerere
de repunere in termen:
0. pärătul nu este decăzut din dreptul de a invoca, in
cursul judecäţii in primă instanţă, excepţia Iipsei calităţü
sale procesuale pasive.
(admitere INM şi in magistratură, 2018)
26. Nedepunerea intâmpinării, atunci când aceasta
este abligatorie, atrage decăderea pârătului din dreptul
dea invoca:
A. Iipsa capacităţii procesuale de exerciţiu a reclamantului;
GRILE 271
B necompetenţa ieritorială exclusivä;
C necompetenţa teritorialä de ordine privată.
(primire in profesie avocat definitiv, 2016)
—
27. Nu este obligatorie intâmpinarea, potrivit legii,
in cazul:
A. ordonanţei preşedinţiale;
3. contestaţiei Ia executare şi revizuirii;
C. ordDnanţei de plată.
(primire in profesie avocat sta giar, 2016)
—
28. In ceea ce priveşte cererea reconvenţională:
A, aceasta este obligatorie dacă părátul are, in legătură
cu cererea de chemare in judecată a reclamantului, pretenţii
derivănd din aceIaşi raport juridic ca ceI dedusjudecăţii;
3. aceasta se depune cel mai tărziu Ia primul termen
de judecatâ, dacă pârâtul nu este obligat prin Iege Ia
intămpinare, sub sancţiunea decăderii;
C in cazul in care Iegea nu prevede altfel, instanţa
poate dispune judecarea separată a acesLeia, dacă numai
cererea principală este in stare dea fi judecată.
(primire in profesie avocat stagiaĘ 2017)
—
29. Cererea reconvenţională:
A, poate fi formulată ceI mai tărziu Ia primul termen
Ia care părţile sunt legal citate in procedura evacuărfl din
imobilele folosite ori ocupate fără drept;
B, in procedura divorţului, poate fi făcută pănă Ia ince
perea dezbaterilorin fond, pentru toate faptele anterioare
acestui moment, chiar anterioare sesizării instanţei;
C, poate fi formulată in termenul prevăzut de Iege pentru
depunerea intămpinărh în faţa primei instanţe, dacă Iegea
nu dispune altfel.
(admitere INM, noiembrie 2019)
30. In materia cererii reconvenţionale;
A. reclamantul nu poate formula cerere reconvenţională
Ia cererea reconvenţionalä a părátului iniţial;
3. in cazul in care pretenţiile formulate prin cererea
reconvenţională privesc şi aRe persoane decát reclamantul,
acestea vor putea fi chemate in judecată ca părăţi;
C. cererea reconvenţionalä se depune sub sancţiunea
nulităţii cu ceI puţin 5 zile inainte de primul termen dejude
cată.
(admitere in magistratură, august 2013)
31. Cererea reconvenţională:
A, nu poate fi disjunsä in procesele de divorţ;
3. se depune cu cel puţin 1O zile inaintea termenului
fixat, atunci cănd reclamantul şi-a modificat cererea de
chemare in judecată;
C, va putea fi soluţionată, chiar dacă reclamantul a
renunţat la dreptul subiectiv pretins.
(admilere in magistraturä, mai 2018)
272 GRILE
32. in cazul cererii reconvenţionale:
A. dacă pretenţiile ĺormulate de către părát privesc şi
aIIe persoane decăt reciamantul, acestea nu vor putea fi
chemate în judecată in çalilate de pârăţi;
B reclamantul nu poaie ĺormula cerere reconvenţionalä
Ia cererea reconvenţională a părătului iniţial;
C, aceasta se timbrează după regulile aplicabile cererii
de chemare în judecatä,
(primire În profesie avocat sta giar, 2016)
—
33. Dacă părâtul are, in Iegătură cu cererea recla
mantului, pretenţii derivănd din aceIaşi raport juridic
dedus judecăţii sau strâns Iegate de acesta:
A. intotdeauna, pentru a-şi valorifica aceste pretenţii,
este obligat să ĺormuleze cerere reconvenţională;
B poate formula o cerere reconvenţionalä care trebuie
depusă odată cu intămpinarea sau, dacä párátul nu este
obligat Ia intămpinare. ceI mai tărziu la primul termen de
judecată, sub sancţiunea judecării separate a acesteia;
C poate formula o cerere reconvenţionalä care se va
comunica reclamantului pentru a formula intâmpinare,
nefiind apticabilä procedura reguiarizării cererii de chemare
în judecatä.
(primire in profesie avocat sta giar, 2015,)
34. Nu este adevărat că:
A, prin cererea reconvenţională, părâtul poate chema in
judecată şi atte persoane pe Iăngă reclamantul din cererea
principală;
B în cazul modificärii cererii de chemare in judeca(ă,
Iegea prevede expres că intămpinarea trebuie ťormutată
in termen de 1O zile de Ia comunicarea cererii modificate;
C intámpinarea, faţă de cererea de chemare in judecată
moditicată, va fi cercetatä de reclamant Ia dosarul cauzei.
(primire În profesie avocat sta giar. 2018)
—
35. Constituie apărare procedurală:
A, excepţia de netimbrare a cererii reconvenţionale,
invocată de către reciamantul-pârăt;
B cererea de chemare in garanţie formulală de către
părăl;
C. compensaţia Iegală invocată de către pârát.
(admitere 1NM şi în magistratură, 2018)
36. Este inadmisibilä formularea unei cereri recon
venţionale in următoarele cazuri:
A. părătul-intimat, intr-o acţiune in revendicare, for
mulează cererea reconvenţională direct in apel, având i
acordul expres aI reclamantului-apelant;
6. părătul formulează cererea reconvenţionalä in cursul
rejudecării tondului după casarea cu reţinere:
c. părătul formulează o cerere reconvenţională in urma
admiterii contestaţiei in anulare dacă obiectul căii de atac
OREPT PROCESUAL CIVIL. 11. PROÇEDURA CONTENCIOASĂ
I-a constituit o hotärâre de primă instanţă, motivul admiterii
căii de atac fiind nelegala citare a pârátului.
(primire În profesie avocat detinitiv, 2017)
—
37. Cererea reconvenţională;
A, depusă Ia primul termen dejudecalä, intr-un proces in
care intămpinarea este obligatorie, va fi disjunsă şi judecată
separat;
6. este facultativă, in sensul că părătul işi poate valorifica
in toate cazurile pretenţiile pe cale separată, nefiind necesară
formularea unei cereri reconvenţionale in acest scop;
C poate fi formulatä de părăt impotriva intervenientului
principal.
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
38. Cererea reconvenţională;
A. poate fl formulată, in toate cazuhle, doar dacă părătul
are pretenţii derivănd din acetaşi raport juridic pe care se
intemeiază cererea reclamantutui,
B, poate determina exlinderea cadrului procesual prin
introducerea unor noi părăţi,
C poate fi depusă doar impreună cu intâmpinarea
(primire in profesie avocat definitiv, madíe 2019)
39. Íntr-un proces avănd ca obiect o acţiune in
revendicare mobiliară:
A. părătul poate formula, pe calea cererii reconvenţionale,
o acţiune confesorie de uzufruct privind bunul revendicat;
5. reclamantul poate formula. pe cale accesode o cerere
de sechestru asigurător pentru indisponibilizarea bunului
pänă a soluţionarea acţiunii in revendicare;
C părătul poate formula cerere reconvenţionalä doar
impotńva reclamantului, nu şi a unui alt coproprietar care
să fie obligat impreunä cu reclamantul Ia plata contravalorii
imbunătäţirilor aduse bunului.
(admitere INŤvÎ şi în rnagistratură. 2015)
40. Declaraţia verbală a reclamantului se va trece in
incheierea de şedinţă i instanţa nu va amâna judecarea
cauzei atunci cănd:
A. reclamantul işi micşoreazä cuantumul obiectului
cererii de chemare in judecată;
8. reclamantul indreaptă o greşeală materială din
cuprinsul cererii de chemare in judecată;
C. reclamantul işi completează cererea introductivă de
instanţă cu un nou capăt de cerere având un obiect distinct
de ceI iniţial formulat.
(admitere în magistratură, aprilie 2017)
41 Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul
-
a solicitat administrarea probei cu martori, fără insă a
indica numele şi domiciliul acestora. Prin intámpinare,
părâtul a arătat că proba nu poate fi incuviinţată de
DREPT PROCESUAL ÇIVIL. 11. PROCEDURA CONTENCIOASÄ
către instanţă, din cauza neindicării numelui martorilor
şi a domiciliului acestora. In cauză:
A. reClamantul nu era obligat sä indiCe numele şi
domiCiliul martorilor. putănd face această in termen de 5
zile după incuviinţarea probei de către instanţă;
B. proba cu martori era inadmisibilă;
C. indiarea in Chiar cererea de Chemare Îfl judeCată
a numelui şi domiCiliului martorilor propuşi reprezintă o
Condiţie formală de propunere a probei CU martori impusă
in mod expres de Codul de procedură civilă.
(primire în profesie avocat stagiar, 2014)
—
42. Reclamantul:
A. are dreptul de a solicita in scris judecarea cauzei
in Iipsă, ipoteză in care nu poate interveni, in niciun caz,
suspendarea voluntară a procesului:
8. are obligaţia indicării domiciliului procesual ales aI
părătului in cuprinsul cererii de chemare in judecatä;
C. are dreptul, cu incuviinţarea preşedintelui completului
de judecată, de a adresa direct intrebări pârâtului, dacä
instanţa a admis reclamantului proba cu interogatoriul
pârátului.
(admitere in magistratură, aprilie 2017)
1.2. Etapele cercetării procesului şi a dezbaterii in
fond a procesului
1.2.1. Şediuta de judecată. Încheierile
43. Preşedintele completului de judecată:
nu poate să Iimiteze in timp cuvântul reclamantului,
intrucát arincălca principiile contradictorialităţU şi oralilăţii,
dar ii poate atrage atenţia să se Iimiteze Ia obiectul cauzei;
B, Ia cererea părţii interesate, pentru motive temeinice,
poate schimba ordinea cauzelor de pe Iista de şedinţă;
va da cuvăntul reprezentantului Ministerului Public
după celelalte părţi, in cazul in care acesta a pornit acţiunea.
(admŕlere íNMşîîn magístraturâ, 2017)
44. In etapa de cercetarea procesului, instanţa;
A. dă, in toate cazurile, calificarea juridică a actelor
şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile au dat prin
convenţie o altă calificare;
8. va constata care din pretenţii sunt recunoscute şi
care contestate;
C. poate stabili pentru participanţii in proces obligaţii in
vederea efectuării in termen a expertizelor
(admitere în magistratură. mai 2018)
45. Instanţa va amâna, in mod obligatoriu, judecata
cauzei:
A. pentru Iipsă de apărare, dacă aceasta este temeinic
justihcată şi nu este imputabilă părá(ului sau reprezentantului
său;
GRiLE 273
B, in vederea comunicării către reclamantul care nu este
prezent in şedinţă a cererii de chemare in garanţie formulate
de către părăt Ia aceI termen de judecată şi depuse Ia dosar;
C. pentru a da posibilitatea reclamantului. Iegal citat
dar care nu este prezent in sedinţă Ia primul termen de
judecată, să-si pregătească apărarea in privinţa excepţiei
Iipsei calităţii procesuale active invocate verbal de pârât.
Ia aceI termen.
(admüere în magistraturä, aprilie 2017)
46. Amánarea judecăţii:
A, poate fi dispusă de către un singur judecător din
completul de judecată, când cauza nu este in stare de
judecată, iar cererea nu provoacă dezbateri:
6. pentru Iipsă de apărare, poate fi refuzată de către
instanţă, dar aceasta este obligată, Ia cererea părţfl, să
amăne pronunţarea în vederea depunedi de concluzü scńse;
C. poate fi dispusă doar Ia cererea unei părţi.
(admitere in magistratură, mai 2018)
47. Amânarea judecăţii:
A. nu intervine atunci cănd partea care a propus un
martor s-a obligat să iI prezinte Ia proces, iar acesta nu a
venit, fărä a fi citat, instanţa putănd păşi Ia judecata pricinii;
B. este obligatorie atunci cănd instanţa constată, Ia
termen, că nu este semnată contestaţia Ia executare, iar
contestatorul Iipseşte Ia aceI termen, deşi a fost Iegal citat;
C, dacă nu provoacă dezbateri, poate fi dispusă de
către un singur judecător Ia instanţele Ia care completul
este compus din mai mulţi judecători.
(admitere INM, noiembrie 2019)
48. Intervenientul voluntar accesoriu in interesul
părătuiui, a cărui cerere de intervenţie a fost ađmisă
in principiu, are termen in cunoştinţă:
A. in cazul reluării judecăţii, după cea fost suspendată,
numai dacă părătul a fost Iegal citat;
B. in cazul in care avocatul său, chiar neimputernicil
cu dreptul de a cunoaşte termenuL a fost prezent Ia un
termen de judecată;
C. pentru ternenul Ia care a fost chemat Ia interogatońu,
dacă a fost prezent in şedinţă Ia incuviinţarea probei
cu interogatoriu, cănd s-a stabilit şi termenul pentru
administrarea acestei probe.
(admitere in magistraturä, aprilie 2017)
49. Dacă Ia aI doilea termen de judecată se constată
că procedura de citare cu părătul nu a fost Iegal inde
plinită, instanţa va dispune:
A. citarea părătului, reclamantul nemaiflind citat dacă a
fost prezent Ia termenul anterior şi are termen in cunoştinţă;
6. citarea atâta părătului, cât şi a reclamantului. chiar
prezent Ia termenul anlerior, dacă reclamanžul este deţinut
274 GRILE
C acordarea unui nou lermen, ĺárä a ii necesara citarea
părţilor, dacă. potrivit Iegii, şedinţa se desfäoară in cameră
de consiliu.
(primire în profesie — avocat stagiar martie 2019)
50. În cazui in care partea a depus cererea de che
mare in judecată prin mandatar şi şi-a ales domiciiiui
Ia mandatarul său, arătându-I pe acesta ca persoană
ínsărcinată cu primirea acteior de procedură, iar
mandatarul a semnat de primirea citaţiei pentru un
termen dejudecată:
A, partea nu va mai fi citată in tot cursul judecäţii la
acea instanţă, chiar dacă nu se intăţişează Ia termenul
pentru care a fost citată, aĺarä de cazul in care prin Iege
se prevede aItfeI;
B, partea trebuie sä fie citatâ pentru termenele ulterioare
dacă nu se inĺăţişeazä Ia termenul pentru care a fost citată;
C partea care se înfăţişează inaintea inslanţei Ia
termenul pentru care a fost citată nu va mai fi citată in tot
cursul procesului, inclusiv in cäile de atac.
(primire in proťesie avocat sta giar, august 2019)
-
51. Are caracter interlocutoriu:
A. încheierea de admitere in principiu a unei cereri de
intervenţie;
B. incheierea prin care se dispune conexarea cauzelor;
C. incheierea prin care instanţa a respins o excepţie
procesuală.
(admitere in maqistraturä, mai 2018)
52. Au caracter interiocutoriu următoareie incheieri
premergätoare;
A. incheierea prin care se statuează asupra concludenţei
şi utilitäţii unei probe;
B. incheierea de estimare a duratei cercetării procesului,
C incheierea prin care se soluţionează o excepţie
procesuală sau o aItă chestiune Iitigioasă
(admitere INPLI noiembrie 2019)
53. Incheierea de şedinţä:
A. este intocmită de grefler pentru fiecare şedinţä de
judecată, inclusiv pentru termenul Ia care au avut Ioc dez
baterile, hotărărea pronunţăndu-se in aceeasi zi;
6. este semnatä numai de preşedintele completului de
judecatä, dacă judecata a avut Ioc in şedinţă publicä, fără
prezenţa publicului;
C, poate fi atacatá separat, in cazuhle anume preväzute
de Iege.
(admiťere lNtvt şi in magistraturä. 2014,)
1.2.2. Excepţük' proasuak
54. Excepţiile procesuale:
A, pot ti invocate, intotdeauna, de părţi, procuror sau
instanţă din oficiu;
•
DREPT PROCESUAL CIVIL. 11. PROCEDURA CONTENCIOASÄ
6. constituie apärăn de tond
C. tind Ia amánarea sau impiedicarea judecăţfl.
(primire in profesie— avocat sta giar, 2014)
55. Instanţa dejudecată, cu privire Ia excepţiile pro
cesuale invocate, poate pronunţa următoarele soluţii:
A. dacä excepţia procesuală invocată esle inlemeiată,
instanţa o va admite, pronunţând in toate cazurile, o
incheiere cu caracter interlocutoriu:
6. dacä excepţia procesuală invocată este neintemeiată,
instanţa o va respinge printr-o incheiere interIocutorie
C dacă excepţia procesuală invocată este intemeiatä,
instanţa o va admite, pronunţând o încheiere preparatohe
atunci cánd constată perimatâ cererea de chemare in
judecată.
(primire in profesie avocat stagiar, august 2019)
—
56. Fac parte din categoria excepţiilor de fond, abso
iute şi peremptorii:
A. excepţia prematurităţii, excepţia inadmisibilitäţii
acţiunii in constatare atunci când este deschisă calea
acţiunii in realizare, excepţia conexităţii,
B excepţia autorităţii de Iiicru judecat excepţia lipsei
calilăţii procesuale active, excepţia Iipsei de interes;
C excepţia Iitispendenţei, excepţia Iipsei capacitäţü
procesuale de exerciţiu, excepţia Iipsei calităţii procesuale
pasive.
(admitere INM şi in magistraturä, 2015,)
57. In cazul exceptiei procesuale:
A. incheierea de respingere a excepţiei poate fi atacată
numai odată cu fondul, dacă Iegea nu dispune altfcI,
8. aceasta este analizată înaintea apărărilor de fond,
chiar dacä excepţia procesuală a fost unită cu administrarea
probelnr, respecliv cu fondul cauzei;
C aceasta este analizatä inaintea apărărilor de fond,
numai dacă excepţia procesuaiă a fost unită cu administrarea
probelor, respectiv cu fondul cauzei.
(primire in profesie avocat sta giar, 2016)
—
58. În materia excepţiiior procesuale:
A. instanţa se pronunţä prin incheiere, cu excepţia ca
zului in care respinge excepţia de necompetenţâ;
6. excepţia necompetenţei materiale se soluţioneazä cu
prioritate faţă de excepţia nelegalei citări, deoarece numai
o instanţă competentâ poate verifica dacă procedura de
citare a fost Iegal indeplinită:
C dacä instanţa nu se poate pronunţa de indată asupra
excepţiei invocate, va acorda un termen scurt in vederea
soluţionärü acesteia.
(admitere JNM şi in magistratură, 2017)
59. Excepţia Upsei dovezii calităţii đe reprezentant a
avocatului semnatar aI cererii reconvenţionale formulate
ín primä instanţä:
A, poate fi invocatä numai de către reclamantul-părăt;
DREPT PROCESUAL CIVIL, IL PROCEDURA CONTENCIOASĂ
B, Constituie o excepţie de procedură;
C, se va admite dacă Iipsurile privind dovada calităţii
de reprezentant nu se acoperă în termenul de judecată
acordat de instanţă in acest sens şi se va anula cererea
reconvenţională.
(admitere INM şi in magistratură, 2018)
60. Excepţia Iipsei calităţii procesuale active:
A. in cazul in care este admisă, va conduce Ia respin
gerea cererii formulate de reclamant;
B in cazul in care este admisă, va conduce Ia nulitatea
sau, dupä caz, anularea cererh;
C, poate fi invocată de către pârăt prin intámpinare,
atunci cănd reclamantul nu face parte dintre subiectele
raportuiui juridic Iitigios.
(admitere in magístratură, mai 2018)
61. Asemănător excepţiei Iipsei capacităţii de exer
ciţiu a drepturiior procedurale, excepţia iipsei capacităţii
procesuale de folosinţă:
A. poate fÉ invocatä in orice starea procesului;
B, poate fi invocată şi de instanţă, din oficiu;
C dacă este admisă, actele de procedurä indeplinite
de ceI care nu are capacitate procesuală de folosinţă sunt
Iovite de nulitate absolută.
(primire in profesie avocat stagiar, 2017)
—
62. Prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat
ca pârâtul să fie obligat, prin hotărărejudecătorească,
să restituie suma de 10.000 de Iei, ce o datorează in
baza contractului de imprumut incheiat intre părţi. In
motivarea acţiunfl, reclamanta a arătat că intre părţi
s-a incheiat contractul de imprumut, autentificat Ia
BNP „D.C.", sub nr. 2/2012, prin care debitorul părăt
se obligă să restituie suma imprumutată Ia data de
01.11.2013. Deoarece debitorul nu şi-a indeplinit obii
gaţia Ia scadenţă, creditorul s-a adresat unui executor
judecătoresc, cu o cerere de executare silită. Văzănd că
procedura de executare silită nu dă rezultatele aşteptate,
in sensul că nu işi poate recupera banii, creditorul s-a
adresat instanţei dejudecată, prin prezenta acţiune in
pretenţii. Ín aceste condiţii:
A, poate fi invocatä excepţia Iipsei de interes cu privire
Ia cererea de chemare in judecată de către părăt sau de
către instanţă din oficiu;
8. excepţia Iipsei de interes invocată de părăt va fi
respinsă deoarece problema solvabilităţii debitorului nu
poate impiedica accesul Iiber Ia justiţie şi este o chestiune
care va avea relevanţä doarin faza executării silite a hotărărd
judecätoreşti;
C. in cazul in care se invocă excepţia Iipsei de interesa
acţiunh, instanţa va admite excepţia şi va respinge cererea
de chemare in judecatä ca Iipsită de interes.
(primire in profesie avocat definitiv, 2014)
— invoce prescripţia extinctivă;
GRILE 275
63. Poate fi invocată in orice stare a procesului, in
primă instanţă:
A, excepţia autorităţii de Iucru judecat;
8. excepţia necompetenţei teritoriale absolute;
C. excepţia conexităţii.
(admitere în magistratură, mai 2018)
64. Prin cererea de chemare in judecată, reclamanta
SC AA SA a solicitat in contradictoriu cu părăta BB
să se constate inexistenţa unui drept de creanţă in
cuantum de 30.000 de Iei pe care părăta iI pretinde
in baza unei convenţii. Creanţa fusese notificată
acţionarului reciamantei printr-o adresa scrisă prin care
ii solicitase acestuia să determine SC AA SA să achite
creanţa. Părăta BB a invocat excepţia Iipsei de interes
in promovarea acestei acţiuni motivat de faptul, pe de
o parte, că hotărărea ce urmează a se pronunţa nu este
titlu executoriu şi, pe de altă parte, părăta a notificat
acţionarului reclamantei numai existenţa creanţei,
nepornind efectiv nicio procedură de recuperare a
acesteia impotriva iui SC AA SA. De asemenea, părăta
BB a invocat şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii in
constatare pentru că reclamanta nu a indicat dreptui
său subiectiv recunoscut de Iege, In acest caz:
A. excepţia Iipsei de interes trebuie admisă deoarece
interesul reclamantei SC AA SA nu este actual, motivat de
faptul că părăta 88 nu a iniţiat nicio procedură efectivă de
recuperare a creanţei;
8. excepţia inadmisibilitäţii trebuie respinsă ca nein
temeiată;
C. excepţia Iipsei de interes trebuie admisă deoarece
hotărărea ce urmează a se pronunţa nu va fi titlu executoriu,
astfel că reclamanta sc AA SA nu are niciun folos practic
in promovarea unei asemenea acţiuni.
(primire in profesie avocat definitiv, 2017)
—
65. La data de 1 octombrie 2012, persoana A I-a
imprumutat pe unchiul său B cu suma de 1.000 de euro,
cu scadenţa ia 1 noiembrie 2012. La data de 3 noiembrie
2015, creditorul introduce o acţiune in justiţie, prin
care solicită restituirea sumei imprumutate. Instanţa
invocă din oficiu, Ia primul termen dejudecată, excepţia
prescripţiei extinctive. Părătul invederează instanţei că
are cunoştinţă că acţiunea este prescrisă, dar solicită ca
instanţa să se pronunţe asupra fondului cauzei. instanţa
admite excepţia şi respinge acţiunea ca prescrisă. Faţă
de această soluţie:
A. reclamantul va putea ataca hotärărea, motivănd că
doar părătul este indreptăţit să invoce excepţia prescripţiei
extinctive;
8. doar părătul are calitate procesuală şi interes de a
ataca hotărărea, motivat de admiterea excepţiei, deoarece
doar eI, nu şi reclamantul sau instanţa, este indreptăţit să
276 GRILE
C, nu este admisibilă o cale de atac, deoarece raportat Ia
situaţia de fapt enunţatä, normele privind prescripţia sunt de
ordine publică şi, atunci când constată incidenţa 1cr, instanţa
este obligată să facă aplicarea acestor norme imperative.
(primire în profesie avocat definitiv, 2016)
—
66. In ceea ce priveşte excepţia autorităţii de Iucru
judecat
A, aceasta poate fi invocata de instanţá din oficiu, in
orice starea procesului, chiar inaintea instanţei de recurs;
E aceasta nu poate fi invocată de parte direct inainlea
instanţei de recurs dacă partea nu a invocat-o Ia instanţa
de fond. fiindu-i respinsä;
C, ca efect al admiterii acestei excepţii, pärţii i se poate
crea in prDpria cale de atac o situaţie mai nefavorabilă
decăt cea din hotărărea atacată.
(prinure in profesie avocat d&ťinitiv, 2015)
—
67. După repunerea cauzei pe rol, suspendată pentru
Iipsa pärtilor, în primă instanţă, părătul PP invocä
excepţia perimării şi excepţia Iitispendenţei, De Ia
termenul Ia care s-a dispus suspendaroa cauzei din
vina pärţilor până Ia data repunerii pe rol au trecut mai
mult de 6 Iuni, färä ca termenul de perimare să fi fost
intrerupt sau suspendat, In acest interval reclamantui
RR a introdus o nouă cerere de chemare in judecată
impotriva părătului PP, având aceIaşi obiect şi aceeaşi
cauză, cerere care a fost soluţionată in primă instanţă
si se află in curs de judecată in apel. lnstanta in fata
căreia se invocä cele două excepţii;
A, va admite excepţia de itispendenţă, iar dosarul va
fi trimis instanţei de apel;
B, va constata perirnarea, insă dosarul va fi trimis
instanţei de apeI ca efect aI Iitispendenţei
& va constata pedmarea. pronunţănd o hotăráre in acest
sens, această excepţie trebuind examinatä cu prioritate
faţă de excepţia de Iitispendenţă.
(pńmire în profesie avocat definitiv, 2015)
—
1.2.3. Vroht'h
53. Părţile au obligaţia dea proba;
A. textele care nu sunt publicate in Monitorul Oficial
aI Romăniei sau intr-o altä modalilate anume prevăzută
de Iege;
B. dreptul internaţional cutumiar;
C. prin inscris autentic, orice act juridic, in toate cazurile
in care acesta este atacat pentru fraudă.
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
69. Dacă iegea nu dispune altfel, dovezile care nu
au fost cerute de către reclamant prin cererea do che
mare in judecată pot fi cerute şi incuviinţate in cursul
procesului dacă:
A. intâmpinarea nu este obligatorie;
DREPT PRDCESUAL CiVIL. 11. PRDCEDURA CONTENCIDASĂ
B. necesitatea probei rezultă din modificarea cererii;
C. există acordul expres sau tacit al tuturor părţilor.
(admitere in magistraturä, august 2013)
70. Căt priveşte regirnul administrării probelor:
A. ordinea administrărfl va fi stabilitä de către instanţa
de judecată;
6. dovada şi dovada contrară vor fi administrate, atunci
când este posibiL in aceeaşi şedinţă dejudecatâ;
C. instanţa de judecată nu va putea reveni asupra
probelor deja incuvünţate.
(primire in proťesie avocat definitiv. martie 2019)
—
71. In absenţa ipotezelor de excepţie prevăzute de
Iege, in care probele pot fi propuse şi peste termen,
probele se propun, sub sancţiunea decăderii:
A. de cätre părăt, in caz de campletare de către redamant
a obiectului cererii de chemare de judecatä avănd ca obiect
revendicare imobiliarä cu un capăt de cerere vizând pretenţii,
pănă la următorul termen de judecată ulterior completării,
B. de cätre intervenientul accesoriu, cel mai tărziu până
!a primul termen de judecată ulterior admiterii in principiu
a cererii de intervenţie;
C. de către debitor, in procedura ordonanţei de plată,
cu ceI puţin 3 zile inaintea primului termen de judecată.
(adrnitere !NM i in rnagistraturä, 2018)
72. Inscrisul autentic este:
A. doar inscrisul intocmit de către notarul oublic
E inscrisul sub semnätură privată care a fost prezentat
notaru1ui public spre a primi dată certă;
C. orice inscris emis de cätre autoritatea publică şi
căruia Iegea ii conferă acest caracter.
(primire in profesie avocat sta giar. 2016,)
—
73. in ceea ce priveşte ínscrisul autentic:
A, dacă este intociit ĺără respectarea forruelor Iegale, nu
poate avea in niciun caz valoare de inscris sub semnătură
privatä;
E dacă este intocmit de o persoană incompatibilă, atunci
este Iovit de nulitate absolutä, neputând fi folosit ca probă
in procesul civil, chiar dacă este semnat de părţi;
C. face deplină dovadă, faţä de orice persoană, până
la declararea ca fals cu privire Ia constatările personale
ale celui care I-a autentificat.
(primire in profesie avocat definitiv, 2014)
—
74. Formalitatea „bun şi aprobat":
A, presupune ca inscrisul sä fie scris in intregime cu
mâna celui care iI subscrie şi sä fie scris cu măna acestuia
bun şi aprobat", cu arătarea in litere a sumei sau a cantităţii
datorate;
B, nu este necesară in rapođurile dintre profesionişti;
C, nu este necesară in cazul inscrisului sub semnătură
privată, prin care o singură parte se obligă către o alta să ii
DREPT PROCESUAL CIVIL. 11. PROCEDURA CONTENCIOASÄ
plătească o sumä de bani, dacä părţile, de comun acord,
au depus singurul original Ia un terţ ales de ele.
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
75. În materia probelor:
A. Tnscrisul sub semnătură privată, dacă nu respectä
formalitatea multiplului exemplar, este Iovit de nulitate
relativä;
B. măńuhsirea extrajudiciară verbală poate fi invocată
in cazuhle in care proba Cu martori este admisibilă:
C. instanţa Ia care se face expertiza prin comisie rogatode
va numi expertul şi va stabili suma cuvenită acestuia.
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
76. Instanţa:
A. poate solicita trimiterea in original a testamentului
depus Ia o altă instanţă, pentru efectuarea expertizei
grafoscopice in Iabora(oarele de specialitate, dacă aceasta
nu se poate efectua Ia sediul arhivei acelei instanţe;
B. poate cita ca martor Un terţ in a cărui posesie se
află un inscris, necesar soluţionärii cauzei. punăndu-i in
vedere sä prezinte inscrisul;
C. poate solicita infăţişarea registrelor profesioniştilor
sau comunicarea Ior, chiar dacă se află in circumscripţia
altei instanţe, numai Ia cererea părţii interesate.
(admitere in magistratură, august 2013)
77. Denunţarea ca faIs a inscrisului:
A, de către una dintre părţi poate fi făcută cel mai tărziu r
Ia pńmul termen dejudecată dupä prezentarea respectivului
inscris in proces;
B, are ca efect suspendarea de drept a judecäţii pro
cesului civil şi inaintarea de indată a inscrisului denunţat
ca fais parchetului competent, dacă este indicat autorul
falsului sau complicele acestuia;
C, poate avea ca efect suspendarea judecăţii procesului
civil, dacă este indicat autorul falsului sau complicele
acestuia.
(primire in profesie avocat definitiv, 2017)
—
78. Începutul de dovadă scrisă:
A. pentru a fi valabil, trebuie datat;
B, este reprezentat şi de o copie Iegalizată a inscrisului
sub semnätură privată, atunci când ońginalul este imposibil
a fi prezentat
C, nu trebuie să fle semnat de partea căreia i se opune.
(admUere ÍNM, noiembrie 2019)
79. Poate constitui un inceput de dovadă scrisă:
A. un inscris care nu este semnat de către parte, dar
care provine de Ia aceasta;
6. un înscris sub semnătură privată, semnat de părţi; I vănzare-cumpărare a imobilului (casă şi teren), dobăndit
C. un (nscris sub semnătură privată, care nu ?ndeplineş(e
cerinţa multiplului exemplar
(primire in profesie avocat defínitiv, 2016)
—
GRILE 277
80. În ceea ce priveşte proba cu mańori:
A, aceasta este admisibilă impotriva unui inscris ce
constată un act juridic pentru dovedirea căruia Iegea cere
ťorma scrisä, atunci când părţile convin, fie şi tacit, să
folosească această probă, insă numai in privinţa drepturilor
de care ele pot să dispunä;
í B. dacă instanţa găse$e că intrebarea pusă de parte
martorului tinde a proba un fapt a cärui dovedire este oprită
de lege va trece, din oficiu. in incheierea de şedinţă atât
intrebarea formulatä, cât şi motivul pentru care aceasta
nu a fost incuviinţată;
C. in cazul in care proba se incuviinţează ca urmare
a faptului că nevoia administrärii acesteia a rezultat din
cercetarea judecătorească şi partea nu o putea prevedea,
Iista martorilor se depune in termen de 5 zile de Ia
incuviinţarea probei, sub sancţiunea decăderi.
(admitere /NM şi în magistratură. 2018)
81. Este admisibilă proba cu martori propusă đe
reclamant pentru dovedirea;
A. viciului de consimţământ aI erorii esenţiale asupra
calitäţilor substanţiale ale bunului văndul, indiferent de
valoarea acestuia;
B. imprejurării de fapta inmănării citaţiei către părăt la o
anumită dată, atunci cănd Iipseşte data din procesul-verbal
intocmit de agentul procedural privind refuzul părătului de
a semna dovada de inmânare;
C. unei vânzări a unui bun mobil cu o valoare mai mare
de 250 de Iei, dacă părătul este un profesionist şi a incheiat
actul in exerciţiul activităţii sale profesionale.
(admitere INM şi in magistraturä, 2015)
82. Nu pot Fi audiaţi ca martori:
A, cei care sunt Iipsiţi de discernămănt řn momentul
audierii, dacă sunt puşi sub interdicţie;
6. cei condamnaţi pentru mărturie mincinoasă, in pńcinile
referitoare la filiaţie;
C. minorü care nu au implinit vărsta de 14 ani.
(admitere in magistraturä, mai 2018)
83. Nu poate Fi ascultat ca martor:
A, persoana afectată de o boală psihică, atestată prin
act medicaL chiar dacă nu este pusă sub interdicţie jude
cătorească;
B, sora mamei redamantului, chiar dacä păijile consimt:
C. descendentul, in procesele privitoare la filiaţie.
(primire in profesie avocat sta giar şi definitiv, martie
—
2019)
84. Reclamanţii A şi B au solicitat instanţei să
pronunţe o hotăráre care să ţină Ioc de act autentic de
cu 18 ani in urmă de Ia părăţii C şi D. Reclamanţii
au susţinut că la momentul incheierii convenţiei au
278 GRILE
achitat integral preţul, intrând imediat şi în stăpănirea
imobilului. Părăţii au negat existenţa acestei convenţii,
explicănd că reclamanţii au fost toleraţi sä Iocuiască in
imobilul respectiv. Reclamanţii au solicitat admiterea
probei testimoniale, susţinând că existä martori care au
fost prezenţi Ia momentul incheierii inţelegerii şi cănd
părătuI D a incasat preţul. De asemenea, reclamanţii au
motivat Iipsa unui inscris ca mij!oc de probă prin aceea
cä reclamanta A este fiica pârâtei C şi sora părâtului
D, iar la momentul incheierii convenţiei, aceasta nu
şi-a putut imagina că vor exista discuţii cu privire Ia
înţelegerea făcutä, In aceste condiţii:
A. proba testimonială este admisibilă deoarece părţile
au fost in imposibiliĺate morală să preconstitUie un inscris
pentru dovedirea actului juridic;
8. cererea se taxează cu taxă de timbru fixă, deoarece
se cere doar conslatarea existenţei dreptului de proprietate
in patrimoniul reclamanţilor, nu şi realizarea acestuía;
C. proba testimonialä este admisibiIă doar dacă există un
început de dovadă scrisă reclamanţii dovedesc calitatea
relaţiilor cu părăţii, respectiv că acestea erau incompatibile
CU comportäri din care ar reieşi o Iipsă de incredere a
unora faţä d alţii
(primire în profesie avocćit definitiv, 2016)
-
85. Ín materia probelor in procesul civil;
A. prezumţiilejudiciare, care au greUtatea şi puterea de
a naste probabilitatea faptului pretins. pot ĺi primite atunci
cănd se cere Iămurirea clauzelor unui act juridżc incheiat
in forma scrisă prevăzută de Iege pentru dovedirea sa;
B. mărturisirea judiciară poate fi revocată numai in cazul
in care a fost urmarea unei erori cu privire Ia aplicarea
unui text Iegal;
C. dacă párătul a denunţat ca fals inscrisul prezentat
de reclamant in proces, indicăndu-I drept complice pe
reclamant, instanţa va suspenda oblioaloriu judecala
procesuluk
(admítere în magistraturá, iunie 201ü)
86. In cazul in care instanţa de judecată a dispus
efectuarea unei expertize Ia faţa Iocu!ui:
A. dacă una dintre părţi opune rezistenţă Ia efectuarea
Iucrării, instanţa va autoriza, in toate cazurile, folosirea
forţei publice, in scoput efectuării expertizei, prin incheiere
executorie:
8. cheltuielile efectuate cu expertiza pânä Ia data in care
una dintre părţi impiedică în orice mod efectuarea expertizei
vor fi supodate de partea care s-a opus efectuării expertizei;
C. expertiza nu poate fi făcută decăt după citarea părţilor,
de către instanţă, prin scrisoare recomandatä, cu coninut
declarat şi conĺirmare de primire.
(primire in proťesie avocat stagiar, martie 2019)
—
DREPT PROCESUAL CIVIL. 11. PROCEDURA CONTENCIOASÄ
87. Märturisirea judiciară;
A. poate fi obţinută numai prin interrnediul interogatońului;
8. poate fi divizatä impotriva autorului atunci cănd
cuprinde fapte distincte i care nu au Iegătură intre ele;
C. poate fi revocatä dacä se face dovada că a fost
urmarea unei erori de drept scuzabile.
(admitere ÍNM şi in magistraturä, 2016)
88. Măńurisirea judiciară:
A, poate fi divizată impothva autorului eL in cazurile in
care cuprinde fapte distincte i care au Iegătură intre ele:
B. este admisibilă pentru dovedirea motivelor de
recuzare;
C poate fi revocată, dacă se face dovada că a fost
urrnarea unei erori de Íapt scuzabile.
(admitere in magistratură, mai 2018)
89. Márturisirea judiciarä:
A, poate fi scindatä atunci când cuprinde fapte distincle
şi care nu au Iegăturä intre ele;
8. nu poate fi niciodată revocatä
C, poate fi revocată dacă se face dovada că a fost
urmarea unei erori de fapt scuzabile.
(primire in profesie avocat sta giar, 2015)
—
90. Märturisirea:
A, poate fi făcutä doarin cadrul procedurii interogatohului;
8. poate conduce Ia confruntarea părţilor in procesul
civil. când ambele pärti sunt de faţä la Iuarea interogatoriului:
C extrajudiciarä verbalä nu poate fi invocată in cazurile
in care proba cu martori nu este admisă.
(primire in profesie avocat sta giar. 2018)
—
91, Referitor Ia procedura administrării probelor dc
către avůcati:
A, aceasta poate avea Ioc in orice Iitigiu, dacă părţile
prezente personal sau reprezentate prin avocai convin
acest Iucru:
8. dacä s-a incuviinţat audierea ca martori a copiilor
care nu au implinit vărsta de 14 ani. aceasla se va face
numai de câlre instanţa judecătorească;
C. dacă s-a dispus cercetarea la faţa Iocului. aceasta
se va face numai de către instanţa judecătoreascá.
(primire in profesie avocat sta giar, 2016)
—
92. ln ceea ce priveşte administrarea probelor đe
către avocaţi:
A. consimţămăntul pentru administrarea probelor de
către avocaţi poate fi dat i de mandatarii părţilor dacă
aceştia au procură generală de reprezentare in instanţă;
8. pentru derularea acestei proceduri, fiecare parte are
obligaţia să-şi aleagă domici]iul Ia avocatul care o reprezintä;
C. pentru administrarea probelor, instanţa va stabili un
termen de pânâ ta 6 Iuni care nu poate fi prelungit.
(primire in proťesie avocat defínítiv, 2014)
—
DREPT PROCESUAL CIVIL. 11. PROCEDURA CONTENCIOASÄ
1.2.4. Asig:irarcn probelor
93, Cererea de asigurarea probelor:
A. se soluţionează in camera de consiliu;
B, este de competenţa judecătoriei, in cazul ifl Care
este formulată pe cale principală;
C. in cazul in care este respinsă, incheierea este
suspusă recursului in termen de 5 zile de Ia pronunţare,
dacă s-a dat cu citarea părţilor şi de Ia comunicare, dacă
s-a dat fără citarea Ior.
(primire in profesie avocat definiüv, 2014)
—
94. Cererea de asigurare a probelor:
A. făcută inainte de judecată, este de competenţa
judecătoriei, chiar dacă valoarea pretenţiei care ar urma
să fie dedusă judecăţii este de peste 200.000 lei;
B. se judecă fără citare, insă instanţa va putea dispune
şi citarea părţilor, in caz de pericol in intărziere;
C, nu poate avea ca obiect recunoaşterea Unui inscris,
intrucăt recunoaşterea inscrisului se poate face in procedura
interogatoriului sau a veriflcării de scripte.
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
95. În cazul procedurii de asigurarea probelor:
A. incheierea de admitere a cererii de asigurare este
executorie şi nu este supusă niciunei căi de atac;
B. incheierea de respingerea cererii de asigurare poate
fi atacată separat cu recurs;
C, încheierea prin care se constată administrarea
probelor asigurate nu este supusă niciunei căi de atac.
(primire în profesie avocat definitiv, 2015)
—
96. Încheierea de admitere a cererii de asigurare
de probe:
A, este supusă numai apelului;
B, poate fi atacată cu recurs in termen de 5 zile de
la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor şi de Ia
comunicare, dacă s-a dat fără citarea părţilor;
C. este executorie şi nu este supusă niciunei căi de atac.
(primire in profesie avocat stagiar, 2016)
—
1.2.5. Incidcutc procedurnic
97. Suspendarea voluntară a judecăţii:
A. se dispune, Ia cererea părătului, dacă reclamantul a
cerut judecarea in Iipsă, iar la strigarea cauzei a răspuns
doar părătul;
B, spre deosebire de suspendarea de drept, este Iăsată
Ia aprecierea instanţei;
C, se dispune de judecătorie printr-o incheiere care,
spre deosebire de incheierea prin care se admite cererea
de repunere pe rol, este supusă recursului pe cale separată.
(admitere INM şi în magistraturä, 2017)
GRILE 279
98. lntervine suspendarea de drept a judecăţii:
A. cănd amândouă părţile o cer;
B, cererii de chemare in garanţie pănă la soluţionarea
cererii principale, in cazul disjungerü cererii de chemare
in garanţie de cererea principală;
C, dacă o parte a denunţat ca fals un inscris prezentat
in proces şi este indicat autorul falsului sau complicele
acestuia.
(admUere INM şi în magistratură, 2018)
99. Nu intervine suspendarea de drept a judecăţii:
A. cănd s-a inregistrat o plăngere penală pentru o infrac
ţiune care ar avea o inrăurire hotărătoare asupra hotărării
ce urmează să se dea, dacă Iegea nu prevede altfel;
B. în cazul ivirii unui conflict de competenţă;
C, in cazul in care s-a formulat o cerere de strămutare
a procesului intemeiată pe motive de siguranţă publică.
(primire în proťesie avocat sta giar, martie 2019)
—
100. Procesul a fost suspendat prin incheierea dată
la termenul din 4 mai 2015, pentru lipsa părţilor Iegal
citate, iar una din părţi decedează la data de 4 octombrie
2015. ln aceste condiţii:
A, Ia termenul din 10 noiembrie 2015, in urma repunerii
pe rol, din oficiu, instanţa va constata că a intervenit
perimarea cererií de chemare în judecată;
B, la termenul din 10 noiembrie 2015, in urma repunerii
pe rol, instanţa va constata că cererea de chemare in
judecată nu s-a perimat;
C. cursul termenului de perimare, in acest caz, incepe
să curgă din nou de Ia data decesului părţii.
(primire in profesie avocat detinitiv, 2015)
—
101. Suspendarea judecăţii intervine in mod obli
gatoriu:
A, când s-a formulat o cerere de recuzare;
B, când s-a ivit conf]ictul de competenţă;
C. cănd s-a formulat o cerere de strămutare.
(admitere in magistratură, august 2013)
102. Suspendarea de drept a judecării cauzei nu
intervine in cazul;
A. contlictului negativ de competenţă;
6. formulării unei cereri de strămutare;
C. când dezlegarea cauzei depinde, in tot sau in pade,
de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul
unei alte judecăţi.
(primire in proťesie avocat sta giar, 2016)
—
103. Suspendarea este facultativă şi rămâne la apre
cierea instanţei judecătoreşti:
A, in caz de strămutare, dacă partea interesată solicitä
suspendarea procesului pentru care s-a formulat cererea
de strämutare;
2&) GRILE
8. În cazul În care după o amânare ajudecäţH in temeiul
invoielii păijilor, ele nu stäruie in judecată,
C in cazul in care pârśtul nu indeplineşte obligaţiile
stabilite in cursul judecäţii, potrivit legii.
(primire in proťesie avocat sta giar 2014)
— dintre acestea intr-o nouă cerere de chemare în judecată.
104. Suspendareajudecăţii este läsată Ia aprecierea
instanţei atunci cánd:
A. dezlegarea cauzei depinde in intregime de existenţa
sau inexistenţa Unui drept care formează obiectul Unei alte
judecăţi;
B, toate părţile o cer
C desťäşurarea normală a procesului este impiedicată.
din vina reclamantului, prin neindeplinirea obligaţiilor stabilite
in Cursul judecăţii, potrivit Iegii.
(admitere ÍNM şi in magistraturä, 2016)
105. Perimarea:
A. operează de drept chiar impotriva incapabililor, dacä
cererea de chemare in judecată a rămas in nelucrare din
motive ímputabite părţü, timp de 6 luni;
B poale interveni şi in privinţa cererii de reexaminare
a incheierii de anulare a cererii de chemare in judecată,
pronunţale in elapa regularizării acesteia;
C. se suspendă ca efect aI admiterii cererii de repunere
a cauzei pe rol fnrmiilateda partea care justifică un interes.
(admitere in magistratură, aprílie 2017)
106. Termenul de perimare:
A, poate fi intrerupt printr-o cerere de intervenţie prin
cipală formulată de un terţ care dorete să fie introdus
in cauză, dacă aceasta este egal timbrată şi intruneşte
condiţiile pentru a fi admisă in principiu;
B. nu curge dacă suspendarea judecäţii a intervenit
ca urmare a sesizării ĺnaltei Curţí de Casaţie şi Justiţie cu
pronunţarea unei holărâri prealabile pentru dezlegarea unei
chestiuni de drept chiar şi dupä pronunţarea acesteia;
C. nu curge impotriva incapabililor
(admitere INM, noiembrie 2019)
107. in ceea ce priveşte peńmarea cererii de chemare
in judecată:
A. perimarea poate fi invocată de instanţă din oficiu, in
orice fază a judecäţii, chiar direct in cäile de atac;
B, excepţia de perimare este o excepţie de fond, relativă
şi peremptorie:
C. perimarea poate fi invocatä şi pe cale de excepţie
in camera de consiliu sau in şedinţă publică.
(primire În proťesie avocat definitiv. 2018)
—
108. Perimarea cererii de chemare in judecată;
A, poate fi invocată pentru prima oară in instanţa de apel;
B, se constată la cererea pärţii interesate ori din oficiu,
DREPT PROCESUAL CIVIL. 11. PROCEDURA CONTENCIOASÄ
pńn hotărăre, pronunţată după citarea părţior, care se atacä
in termen de 5 zile de la pronunţare, numaŕ cu recurs;
C lipseşte de efecte toate actele de procedură făcule
in acea instanţă, părţi!e neputându-se folosi de niciunul
(admitere În magistratură, mai 2018)
109. Perimarea:
A, spre deosebire de nulitatea absolută a actului de
procedură, nu operează de drept
B. operează numai in legătură cu cererea principală,
iar nu şi cu cererea reconvenţională, atunci cănd. ulterior
suspendärii cauzei pentru Iipsa pärţilor, părătul-reclamant
a indeplinit un act de procedură in vederea judecării doar
a cererii reconvenţionale
C. nu operează in cazul uneí cereri de divorţ dacă, după
trecerea unui termen de 6 luni de la Iăsarea in nelucrare a
pricinü, intervine impăcarea pärţilor.
(admitere INM şi n magistratură, 2018)
110, Hotărârea prin care judecătoria constată peri
marea:
A, unei cereri de ordonanţä preşedinţială este supusă
căii de atac a apelului in termen de 5 zile de Ia pronunţare,
dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de Ia comunicare, dacă
s-a dat fără citarea lor
B, se dă fără motivare, deoarece grefierul este obligat
să intocmească un referat asupra actelor de procedurä in
Iegâttirä CU perimarea:
C lipseşte de efecte toate actele de procedura fäcute
in acea instanţă, însă probele pot fi folosite de părţi intr-un
nou proces, chiar dacă a intervenit o modificare legislativă a
competenţei materiale in favoarea tribunalului, in măsura in
care instanţa astfel investită socoteşte că nu este necesară
reíacerea lor
(admitere INM si În magistratură, 2015)
111, In ceea ce priveşte perimarea;
A. dacä ins!anţa cons[atä că perimarea nu a intervenit,
pronunţă o incheiere care este supusă separat recursului,
la instanţa ierarhic superioarä, in termen de 5 zile de Ia
pronunţare,
B. dacä instanţa constată că a intervenit perimarea,
pronunţă o hotărăre care este supusä recursului, Ia instanţa
ierarhic superioarä, in termen de 5 zile de Ia pronunţare.
cu excepţia cazului in care perimarea este constatată de
o secţie a lnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, caz in care
hotărărea de perimare este definitivă;
C. aceasta operează şi in cazul cererilor de competenţa
unor organe de jurisdicţie din afara sistemului instanţelor
judecătoreşti, in măsura in care nu există o normă specială
care să dispună altfeL
(primire in proťesie avocat sta giar, 2015)
—
DREPT PROCESUAL CIVIL. 11. PROCEDURA CONTENCIOASÄ
1.2.6. Actcle procesnnle de dispoziţie de pärţilor
112. ĺn cazul renunţării Ia insuşi dreptul pretins
judecăţii:
A. renunţarea se poate face numai prin inscris autentic;
B. instanţa pronunţă o hotărâre prin Care va respinge
cererea in fond;
C. efectele renunţării se produc fără a fi necesar acordul
părătului, indiferent de momentul procesual in care inteMne
renunţarea.
(primire in proťesie avocat sta giar, 2014)
—
113, Spre deosebire de renunţarea Ia judecată, in
cazul renunţării Ia dreptul pretins:
A, aceasta poate avea Ioc in căile de atac, fără a fi
necesar acordul părătului;
6. când renunţarea este făcută in căile extraordinare de
atac, vor fi anulate hotărările pronunţate in cauză;
C. hotărärea prin care se ia act de renunţare in faţa
unei secţii a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este supusă
recursului, care se judecă de Completul de 5 judecători.
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
114. Asemănător renunţării Ia judecată, in cazul
renunţării Ia dreptul subiectiv pretins:
A. instanţa va pronunţa o hotărăre care este supusă,
in toate cazurile recursului;
B. dacă renunţarea este făcută în instanţa de apeL
hotărărea primei instanţe va fi anulată în tot sau in parte,
in măsura renunţării, iar cererea se va respinge pe fond;
C, aceasta se poate face şi verbal in şedinţa dejudecatä.
(primire in profesie avocat sta giar, august 2019)
—
115. Renunţarea Ia dreptul pretins:
A, se poate face doar cu acordul expres sau tacit aI
celeilalte părţi, dacă reclamantul işi exprimă voinţa Ia primul
termen Ia care părţile sunt Iegal citate sau ulterior acestui
moment;
6. determină respingerea cererii de chemare in judecată
ca nefondată;
C, care are Ioc in faţa unei secţii a Tnaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, va determina pronunţarea unei hotărâri
care este supusă recursului ce va fi judecat de Completul
de 5 judecători.
(primire in profesie avocat definitiv, 2018)
—
116, in materia incidentelor procedurale:
A. atât renunţarea Ia judecată, căt şi renunţarea Ia dreptul
pretins se pot face verbal, in şedinţa de judecată;
6. cursul perimärii este întrerupt dacă una din părţi este
pusă sub curatelă;
C. recursul formulat împotriva încheierii prin care a fost
suspendată judecata este admisibil, chiar dacă hotărârea
ce urmează a se da asupra fondului este definitivă.
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
GRILE 281
117. Judecătoria Sfântu Gheorghe a soluţionat in
primă instanţă o cerere de partaj succesoral. Tribunalul
Covasna, investit cu judecarea căii de atac, a dispus prin
încheiere suspendarea judecăţii, apreciind că dezlegarea
cauzei depinde de existenţa ori inexistenţa unui drept
care face obiectul unei alte judecăţi. Impotriva acestei
încheieri:
A. partea interesată va putea formula recurs, care este
admisibil şi in cazul în care este exercitat impotriva incheierii
de suspendare ajudecăţii pronunţate de instanţa de apel,
chiar dacă in prezentul Iitigiu apelul este ultima cale de
atac de reformare;
B, se poate formula recurs in termen de 5 zile de Ia
comunicarea incheierii de suspendare a judecăţii;
C. recursul este inadmisibil deoarece hotărârea Tribu
nalului Covasna este, potrivit Iegii, definitivă.
(primire in proťesie avocat definitiv, 2017)
—
118. Există următoarele asemănări intre renunţarea
Ia judecată şi renunţarea Ia dreptul pretins:
A. ambele renunţări se fac numai prin inscris autentic;
6. dacă renunţarea intervine in instanţa de apeI sau in
câile extraordinare de atac, instanţa va Iua act de renunţare
şi va dispune şi anularea, in tot sau in parte, a hotărârii sau
după caz, a hotărărilor pronunţate in cauză;
C. hotărărea prin care instanţa ia act de renunţare este
supusă numai apelului.
(primire in profesíe avocat sta giar, 2016)
—
119. La primul termen de judecată in faţa primei
instanţe, cu procedura de citare Iegal îndeplinită, recla
mantul AA, prezent personal, renunţă Ia dreptul pretins
împotriva pârâtului BB, In această situaţie:
A. declaraţia sa de renunţare va fi Iuată in considerare
numai dacă este conţinută intr-un inscris autentic notarial;
6. hotărârea pronunţată de instanţa de judecată va
putea fi atacată cu apeI in termen de 5 zile de Ia pronunţare;
C. instanţa va pronunţa o hotărâre prin care va respinge
cererea în fond, fără a fi necesar acordul părătului.
(primire în profesie avocat sta giar, martie 2019)
—
120. Este necesar acordul părătului cu privire Ia:
A. proba cu martori propusă de reclamant, in termen şi
cu respectarea formelor prevăzute de Iege, pentru dovedirea
contractului de imprumut in valoare de 1Ú.000 Iei, incheiat
cu părătul, chiar dacă reclamantul face dovada că a pierdut
înscrisul constatator aI contractului din pricina unui caz de
forţă majoră;
B. renunţarea Ia judecata cererii de chemare in judecată,
Ia primul termen Ia care părjile sunt Iegal citate sau ulterior
acestuia;
C. modificarea cererii de chemare în judecată până la
pńmul termen de judecată Ia care reclamantul este Iegal citat.
(admitere 1NM, noiembrie 2019)
282 GRILE
121. Renunţarea Iajudecată:
A, făcută de unuI dintre reclamanţi, prin înscris autentic.
este opozabilă celorlalţi reclamanţi;
B, se poate face prin mandatar cu procură specială;
C, se poate face şi verbal in şedinţa dejudecată.
(admitere În magistratură, august 2013)
122. Renunţarea Ia judecata cererii rcconvenţionale;
A, poate fi ťăcută de către mandatarul cu procurä specială
aI $râtului-reclamant:
B, poate fi făcută şi verbal, in şedinţa dejudecată;
C, nu se poate face decăt cu acordul expres aI
reclamantului-părăt. dacă renunţarea are Ioc Ia primul
termen Ia care părţile sunt Iegal citate.
(admitere în magistratură, apritie 2017)
123. Renunţarea Ia judecată:
A, se poate face numai prin cerere scrisă;
8. făcutä de unuI din reclamanţi nu este opozabilă
celorlalţi reclamanţi, in caz de coparticipare procesuaiă
activă;
C, se poate face fără consimţămăntul părătului numai
pănă Ia comunicarea cererii de chemare ín judecată acestuia
(primire în proťesie auocat sta giar. 2015)
—
124. În ceea ce priveşte cheltuieliie de judecată:
A, efectuate de intervenienttii arresnriij acestea se
suportă de partea în apărarea căreia a intervenit. dacă
aceasta din urmă căstigă procesul;
8. dovada existenţei si intinderi Ior se depune numai
pănă Ia terminarea cercetării procesuluL
C, pe care Ie-a făcut părătul, acestea se suportă, Ia
cerere, de reclamantul care renunţă Ia judecată după
comunicarea cererii de chemare in judecată.
(admitere INM, noiembrie 2019)
125. fn cazul achiesării părâtului Ia pretenţiile
reclamantu I u 1;
A. hotärârea primei instanţe dată in baza recunoaşterii
părá(ului este executorie de drept de Ia data pronunţärii;
8. hotărărea primei instanţe dată in baza recunoaşterii
părătului poate fi atacată numai cu apeI Ia instanţa ierarhic
superioară;
C. când recunoaşterea pretenţUlor a fost făcutä inaintea
instanţei de apel, hotărărea primei instanţe va fi anulată în
măsura recunoaşterii, dispunăndu-se admiterea, in mod
corespunzător, a cererii.
(admitere INM şi în magistratură, 2016)
126. Achiesarea Ia hotărârea judecătorească pro
nunţată:
A, nu este revocabilä;
8. poate fi tacită. prin Iăsarea ţrecerii teçmenului. de
către partea care a pierdut procesul, fără să exercite calea
de atac impotriva hotärárii judecätoreşti;
OREPT peocEsuAL cIvIL. 11. pRocEDuRA c0NTENcI0AsÄ
U. poate b tacită, dedusă din executarea de bunăvoie
a hotărârii care nu este executorie, de către partea care
a pierdut procesul.
(primire în proťesie avocat sta giar, 2015)
—
127. Dacă, in cursul judccăţii, părţilo ajung Ia
tranzacţie:
A. instanţa va putea Iua act de tranzacţie numai dacă
aceasta este incheiatä în formă scrisă;
8. instanţa va putea Iua act de tranzacţie in şedinţa de
judecată, chiar dacä invoiala este prezentată doar verbal
in faţa instanţei,
C, cererea pentru darea hotärării de expedient va putea
fi primită chiar de un singurjudecător. in cazul in care părţile
se infäţişeazä in ziua stabilită pentru judecată.
(primire în profesie avoca( stagiar, 2017)
—
1.3. Etapa deliberării şi pronunţării hotărärii
judecătoreti
128. După inchiderea dezbaterilor in fond, atunci
când s-a amânat pronunţarea hotărârii:
A. părţile pot depune inscrisuri in dovedírea cheltuielilor
de judecată reprezentănd onorańul de avocat achitat ultehor
inchiderii dezbaleriior,
B in caz de admiterea unei cereri de strămutare inamLe
de pronunţarea hotărării, părţile vor pune din nou concluzii
in faţa instanţei Ia care s-a strămutat procesul, chiar dacă au
fosţ păstrate toaţe acţele iîideplinits nainte de stramulaíe,
C. procesul se va repune pe rol dacă judecätorul care
a Iuat parte Ia judecată a promovat Ia instanţa superioară
intre data inchiderii dezbaterilor şi data pentru care s-a
amănat pronunţarea, părţile fiind citate pentru a pune din
nou concluzii in faţa completului de judecată Iegal constituit
(admitere 1NM şi în magistraturä, 2015)
129. In cazul ivirii divcrgcnţei:
A. comp!etul de divergenţă va statua asupra chestiunilor
rămase in divergenţă exclusiv pe baza probelor aflate Ia
dosar, neavănd posibilitatea suplimentării probatoriului;
8. pentru reluarea dezbatedlorin completul de divergenţä
nu este necesarä in nicio situaţie citarea pärţilor, dacă
acestea au avut termen in cunoştśnţä pánă Ia data inchiderii
primeior dezbateri asupra fondului;
C. membrii completului de dívergenţă au dreptul de a
reveni asupra părerfl Ior care a provocat divergenţa.
(admitere INM, noiembrie 2019)
130. Termenul de graţie:
A, poate fi acordat Ia cererea creditorului sau debitorului,
neputănd Ii acordat din oficiu;
8. poate fi acordat de instanţa de apeL in cazul in care
judecă pricina in fond după anularea hotărăhi apelate;
DREPT PROCESUAL CIVIL. 11. PROCEDURA CONTENCIOASÂ
C, nu poate fi stabilit pe Calea ordonanţei preşedinţiale.
(primire in profesie avocat stagiar, martie 2019)
— hotărârii echivalează cu o nemotivare şi atrage nulitatea
131. După pronunţarea hotărării:
A. dacă se constată necesitatea introducerii in cauză a
altor persoane, instanţa va repune Cauza pe rol, dispUnănd
citarea părţilor;
6. instanţa nu poate reveni asupra părerii sale exprimate
prin soluţia astfel pronunţată;
C opinia separată a judecătorului rămas in minoritate se
redactează in termenul prevăzut de lege pentru redaCtarea
hotărării.
(admitere in magistratură, mai 2018)
132. Decesul reclamantului intervenit după inchiderea
dezbaterilor in fond a procesului, in intervalul de timp
aferent amănării pronunţării:
A. nu impiediCă pronunţarea hotărării;
6. impune obligaţia instanţei dea repune cauza pe rol in
vederea introducerii in cauză a moştenitorilor reclamantului,
dacă aceştia au fost indicaţi prin cerere scrisă, depusă prin
serviciul de registratură al instanţei, după reţinerea cauzei
in pronunţare;
C, impune obligaţia instanţei dea repune cauza pe rol,
citănd părţile, reclamantul Ia ultimul domiciliu, pe numele
moştenirii, fără a se indica numele şi calitatea fiecärui
moştenitor, in vederea declarării nulităţii cererii de chemare
in judecată pentru Iipsa capacităţii procesuale de folosinţă
a reclamantului.
(admitere in magistratură, iunie 2019)
1.4. Hotărârea judecătorească
i ce se cuvine fiecărui reclamant şi la ce este obligat fiecare
133. Hotărârea judecătorească:
A, are autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea
tranşată cănd soluţionează, in tot sau in parte, fondul
procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale
ori asupra oricărui alt incident;
B, are forţa probantă a unui inscris autentic;
C. este obligatorie şi produce aceleaşi efecte între părţi,
succesorii acestora şi terţi.
(primire in profesie avocat sta giar 2017)
—
134. În ceea ce priveşte conţinutul hotărăriijude
cătoreşti:
A. nerespectarea cerinţei ca dispozitivul hotărârii să
cuprindă menţiunea cu privire Ia faptul că aceasta s-a
pronunţat in şedinţă publică sau in altă modalitate prevăzută
de Iege este sancţionată cu nulitatea expresä a hotărării;
6. dacă există neconcordanţä intre data pronunţării
menţionată in minutä şi cea trecută in dispozitivul hotärârii,
minuta se reface in sensul menţionării datei din dispozitiv;
GRILE 283
C. neconcordanţa dintre dispozitiv şi considerentele
hotărării.
(primire în profesie avocat definitiv, august 2019)
—
135, Comunicarea hotărârii judecătoreşti;
A, nu se poate face prin servicii de curierat rapid, la
cererea părţii interesate şi pe cheltuiala acesteia;
6. se poate face direct intre avocaţi sau consilieri
juridici, dacă toate părţile sunt reprezentate prin avocat sau,
după caz, consilierjuridic, iar ceI care primeşte hotărârea
judecätorească atestă primirea pe un exemplar care se
depune ulterior la instanţă;
C se va face Ia căsuţa poştală, dacă partea a ales ca
toate actele de procedură să ii fie comunicate astfel.
(admitere INM şi în magistratură, 2018)
136. Hotărârea judecătorească pronunţată in primă
instanţă nu se socoteşte comunicată la momentul la
care partea căreia nu i s-a comunicat această hotărâre:
A. solicită comunicarea hotărărfl respective către ea
insăşi;
6. formulează o cerere de revizuire impotriva acestei
hotărări;
C. face apeI inainte de comunicarea hotărării.
(admitere INM şi în magistratură, 2018)
137. In ceea ce priveşte pronunţarea hotărârii jude
cătoreşti:
A, dacă hotărârea s-a dat in folosul mai multor reclamanţi
sau impotriva mai multor părăţi, dispozitivul va arăta ceea
părăt ori, când este cazul, dacă drepturile şi obligaţhle părţilor
sunt solidare sau indivizibile;
B. hotărărea se va pronunţa fie in şedinţă publică, fie
prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa
instanţei;
C, data hotărârii este data depunerii Ia dosar a hotărării
redactate integraL după ce aceasta a fost semnată de toţi
judecătorh.
(admitere INM, noiembrie 2019)
138. Nulitatea hotărârii judecătoreşti intervine dacă:
A. hotărărea a fost pronunţată inainte de data fixată
in acest scop;
B, in cuprinsul hotărării au fost indicate, greşit, calea
de atac şi termenul de exercitare a acesteia;
C minuta nu este semnată pe fiecare paginä de către
judecători şi, după caz, de magistratul-asistent.
(admitere 1NM şi in magistratură, 2014)
 r

284 GRILE DREPT PROCESUAL CIVIL. 11. PROCEDURA CONTENCIOASÄ

139. Intervine nulitatea hotărârii judecâtoreşti pro C, poate fi invocată in recurs, iar, ca efect aI admiterü
nunţate in cauză: excepţiei, recurentului i se poate crea o situaţie mai rea
A. in cazul in care pricina s-a judecat peste rând, dar decât aceea din hotârârea atacatâ.
partea a fost prezentä şi a pus concluzii; (admitere INM şi in magistraturä, 2016)
6. in cazul in care in procesul-verbal de îndeplinire
144. Nu existä autoritate de Iucru judecata primei
a procedurii de citare nu este indicată Iocuinţa părţii, dar
hotärâri judecătoreşti, faţă de a! doilea proces, in
partea a semnat personal de primirea citaţiei;
următoarele situaţii:
C. in cazul in care nu s-a intocmit incheierea de
A. in primul proces reclamantul AA, in contradictoriu
dezbateri, atunci când instanţa a amânat pronunţarea.
cu pärâtul 86, a invocat drept cauzâ a dreptului său de
(primire în profesie avocat definitiv, august 2019)
—

proprietate, cu privire Ia imobilul X, uzucapiunea, cererea

140. Autoritatea de Iucru judecat a unei hotărâri
judecătoreşti:
A, apare numai in cazul unei hotărâri prin care s-a
soluţionat, in tot sau in parte, fondul procesului;
B, nu poate privi considerentele hotărârii;
C. este provizorie in cazul in care hotărârea este supusâ
apelului sau recursului.
(primire in profesie avocat deťinitiv, 2014)
— definitiv pe fond; in aI doilea proces reclamantul AA, in
141. Autoritatea de Iucru judecat
A. este provizorie, când hotărârea este supusă ape!u!ui
sau recursului;
8. nu permite să i se creeze părţii in propria cale de
alac o situaţie mai rea decât aceea din holărärea atacată;
C priveşte şi considerentele pe care se sprijină
dispozitivul.
(admUere in magistratură, august 2013)
142. ĺn ceea ce priveşte autoritatea de Iucru judecat;
A. accasta sc poatc opunc atunci când intre două
procese există identitate de părţi, obiect şi cauză, chiar
fiind respinsă definitiv pe ťond; in aI doilea proces reclamantul
AA, in contradictoriu cu pârâtul BB, a promovat o acţiune
in Iegätură cu aceIaşi imobil X, pretinzând câ a dobândit
dreptul de proprietate pe calea moştenirii;
8. in primul proces reclamantul AA, in contradictoriu cu
pârâtul 88, a solicitat restituirea bunului Y, intemeindu-şi
pretenţia pe un contract de comodat, cererea fiind respinsă
contradictoriu cu pârâtul 88, a solicitat restituirea bunului Y,
intemeindu-şi pretenţia pe un contract de depozit;
C. in primul proces reclamantul AA, in contradictoriu cu
părătul BB, formulează o acţiune in revendicare cu privire Ia
irnobilul Z, susţinând, ca temei aI dreptului său, un contract
de vânzare-cumpärare, cererea fiind respinsă definitiv pe
fond deoarece nu sa fâcut dovada acestui contract; ĺn aI
doilea proces, reclamantulAA, in contradictoriu cu pârâtul
BB, formulează din nou acţiune in revendicare cu privire
Ia imobilul Z motivată de faptul că s-a procurat inscrisul
constatator al vânzării cumpărării.
(primire in profesie avocat deťinitiv, 2017)
—

dacă in aI doilea proces reclamantul din primul proces are

145. Reprezintă o trăsătură comună cererii de
calitatea de pârât;
indreptare a erorii materiale, cererii de Iămurire şi,
B, se poate reţine efectul pozitiv al acesteia atunci când
respectiv, cererii de completare a hotărării:
in primul proces s-a respins acţiunea prin care s-a solicitat
A. soluţionarea de urgenţă, in camera de consiliu,
restituirea unei creanţe pentru inexistenţa titlului, iar in aI
B soluţionarea printr-o incheiere supusă aceloraşi căi
doilea proces s-a solicitat, intre aceleasi părţi, dobânzi
de aiac ca şi hoiărârea in Iegătură cu care s-au formulal;
decurgănd din aceeaşi creanţä;
C. supońarea de către stat a cheltuielilor de judecatä
C. invocarea acesteia in recurs nu poate conduce Ia
făcute de parte, in cazul in care cererea respectivâ a fost
crearea unei situaţii mai grele pentru recurent decât aceea
admisă.
din hotărârea atacată.
(admitere INM şi in magistratură, 2015)
(primire în profesie avocat deflnitiv, martie 2019)
—

145. Spre deosebire de indreptarea hotârării jude

143. În procedură contencioasă, autoritatea de Iucru
cătoreşti, Iămurirea hotărârii judecătoreşti cu privire Ia
judecat
inţelesul, intinderea sau aplicarea dispozitivului:
A, priveşte şi incheierea premergătoare, rămasă
A, nu poate fi dispusă din oficiu de instanţa judecă
definitivä, prin care instanţa respinge ca neintemeiată
torească;
excepţia Iipsei calităţii procesuale active;
8. se dispune prin incheiere, dată in camera de consiliu;
6. nu există intre douâ procese cu identitate de păiji,
C, nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului.
obiect şi cauză, atunci când, in aI doilea proces, reclamantul
(primire in proťesie avocat definitiv, august 2019)
—

din primul proces are calitatea de pârât;

DREPT PROCE5UAL CIVIL 11. PROCEDURA CONTENCIOA5Ă
147. ĺn materie de indreptare, Iămurire şi completare
a hotărârii judecătoreşti:
A. omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra
cheltuielitor de judecată solicitate de părţi poate fi înlăturată
pe calea îndreptării hotărării;
B. procedura Iămuririi hotărării nu pDate fi folosită
pentru înlăturarea neconCordanţelor dintre considerente
şi dispozitiv;
C. dacă instanţa a admis in parte cererea de Chemare
in judecatá, se poate cere completarea hotărárii pentru
pretenţiile care au fost respinse.
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
148. ĺn situaţia in care, prin hotărârea pronunţată,
prima instanţă a obligat părătul Ia plata preţului pre
tins aI bunului, dar a omis să se pronunţe asupra do
bănzii solicitate prin cererea de chemare in judecată,
reclamantul poate formula, in vederea inlăturării acestei
nereg ula rităţi
A, numai cerere de completare a hotărării;
B cerere de revizuire;
C cerere de apeL
(admitere in magistratură, iunie 2019)
149. Łămurirea unei sentinţe:
A, nu poate ri cerută pe calea apelului sau recursului;
6. se soluţionează fără citarea pärţilor;
C. se soluţionează prin încheiere dată in şedinţă publică.
(admitere in magistratură, august 2013)
150. AB a introdus o cerere de chemare in judecată
in contradictoriu cu părătul CD solicitând instanţei de
judecată sä-I ohlíge pe acesta Ia plata sumei de 10.000
de Iei reprezentănd imprumut acordat şi nerestituit Ia
scadenţä, plata sumei de 1.000 de Iei constând in dobănzi
aferente imprumutului acordat şi acordarea cheltuielilor
de judecată ocazionate de acest proces. Instanţa de
judecată admite cererea de chemare in judecată a
reclamantului AB şi ii obligă pe părătul CD Ia plata sumei
de 10.000 de Iei (imprumutul nerestituit), omiţând să se
pronunţe pe capetele de cerere privitoare Ia dobăndă
şi cheltuieli de judecată, In acest caz, pentru ca AB să
obţină pronunţarea şi pe cele două capete de cerere
omise de instanţă, va putea:
A. să cearä completarea hotărării, in aceIaşi termen in
care se poate declara calea de atac impotriva respectivei
hotărârii;
6. introduce o cerere de chemare in judecată, pe cale
separată, in contradictoriu cu CD, prin care să solicite plata
dobănzii şi a cheltuielilor de judecată ocazionate de pńmul
proces;
C. introduce apeI impotriva hotărării prin care instanţa a
omis să se pronunţe cu privire Ia cele două capete de cerere.
(primire in profesie avocat sta giar. 2014)
—
GRILE 285
151. ReclamantulAformulează cerere de Iămurire
cu privire Ia aplicarea dispozitivului hotărării. Párátul B
solicită respingerea cererii ca neintemeiată, cu obligarea
reclamantului Ia plata cheltuielilor dejudecatä. lnstanţa
respinge cererea de Iămurire a dispozitivului ca neinte
meiată, iar cu privire Ia cheltuielile de judecata dispune:
A. obligarea reclamantului Ia plata cheltuielilor de
judecată aferente cererii de Iămuńre a dispozitivului;
B. suportarea de către stat a cheltuielilor de judecată,
indiferent de soluţia pronunţată în cererea de Iămurire a
dispozitivului hotărării;
C, respingerea cererii de acordarea cheltuielilordejude
cată ca inadmisibilă, intrucăt Iegea nu prevede in acest cai
(primire in proťesie avocat detinitiv, 2016)
—
152. Hotărărea judecătorească:
A, poate fi Iămurită cu privire Ia inţelesul, intinderea
sau aplicarea considerentelor hotărării ori dacă acestea
sunt contradictorh, Ia cererea părţilor, prin incheiere dată
în camera de consiliu, cu citarea părţilor;
8. se va intocmi in două exemplare originale;
C, se va comunica din oficiu părţilor, in copie, chiar
dacă este deflnitivă.
(primire in profesie avocat sta giar. 2018)
—
153. Hotărárea judecătorească:
A, se va pronunţa in şedinţă publică, sub sancţiunea
nulităţii exprese, in toate cazurile;
B. pronunţatä de judecătorie, prin care se consfinţeşte
tmnzacţia părţilor poate Ii atacatä. pentru motîve procedurale.
numai cu recurs Ia instanţa ierarhic superioară:
C prin care se constată perimarea, este supusă
recursului Ia instanţa ierarhic superioară, in termen de 30
de zile de la comunicare.
(primire in profesie avocat sta giar, martie 2019)
—
154. Este adevărat că:
A, hotărârea judecătorească se comunică din oficiu
părţilor, in original, chiar dacă este definitivă;
B, cererea de Iămurire a dispozitivului hotărării jude
cătoreşti se soluţionează cu citarea părţilor;
C. instanţa poate, chiar şi din oficiu, să micşoreze chel
tuielile de judecată reprezentănd taxa judiciarä de timbru,
atunci cănd aceasta este vădit disproporţionată cu valoarea
sau complexitatea cauzei.
(primire in profesie avocat definitiv, martie 2019)
—
155. Judecätoria X respinge ca neintemeiată cererea
de chemare in judecată formulată de reclamantul AA, in
contradictoriu cu părătul BB, prin care solicitä plata unei
sumei de 3.000 de Iei reprezentând imprumut acordat
şi nerestituit in termen, In urma comunicării hotărârii
I
judecătoreşti pronunţate. reclamantul AA sesizează că
există neconcordanţe intre considerente şi dispozitiv şi
 GR1LE
că hotârârea cuprinde I considerente conkadictorii. În
acest caz:
A. reclamantul AA este in drept să íormuleze o cerere
de Iămurire a hotărârii in vederea inläturărií neconcordanţei
Tntre considerente şi dispozitiv;
B. reclamantul AA este in drept să formuleze o cerere
de Iămurire a hotărării în vederea înlăturärii considerentelor
contradictorii;
C viciile hotärârii sesizate de către reclamantul AA pot fi
inlăturate doar prin intermediul cäilor de atac de reformare.
(primire în profesie avocat detinitiv, martie 2019)
—
156. Spre deosebire de contestaţia Ia titlu vizând un
titlu executoriu reprezentat de o hotäráre judecătorească,
cererea de Iămurire a unei hotărári judecătoreşti:
k poate fi îormulată şi cu privire Ia o hotărăre nesus
ceptibilă de executare silită;
B. se soluţioneazä potrivit regulilor procedurii necon
tencioase;
C. este supusă aceloraşi cäi de atac ca i hotärărea in
Iegătură cu care s-a solicilat ámurirea.
(admitere INM şi în magistraturä, 2014)
157. Reclamantul A iI dä in judecată pe părâtul B,
pentru ca instanţa să dispună obligarea acestuia Ia
plata sumei de 5.000 de Iei, Ia care se adaugă dobända
Iegalä. La pńmul termen de judecatâ. părâtul B recunoaste
suma de 5.000 de Iei şi solicită pronunţarea unei hotărâri
in acest sens. Reclamantul A solicită respingerea cererii
părătului, motivând că pretenţiile sale se referă i Ia plata
dobănzii Iegale aferente acestei sume. Instanţa dispune:
A, admiterea cererii párătului şi pronunţă o hotäráre
parţialä, care poate fi atacată numai cu recurs;
B respingerea cererii părătului cu privire Ia pronunţarea
unei hotărâri parţiale;
C admiterea cererii părătului şi pronunţarea unei hotarări
parţiale. in másum recunoasterii, care poate fi atacată numai
cu apel.
(primire in profesie avocat deťinitiv, 2016)
—
156. Hotärărea primei instanţe este executorie de
drept atunci când:
A, are ca obiect modul de exercitare a dreptului de a
avea Iegături personale cu minorul;
B. prin hotärăre se dispune radierea unui drept din
cartea funciară;
C are ca obiect cereri privitoare Ia posesie, numai în
ceea ce priveşte posesia.
(admitere 1NM şi in magistratură, 2014)
159. Hotárările primei instanţe sunt executorii de
drept cánd au ca obiect, printre alteie;
A. despăgubiri pentru accidente de muncă, numai dacă
s-au acordat sub formă de prestaţii băneşti periodice;
B reparaţii grabnice ale unui bun aflat în Iocaţiune;
DREPr PROCESUAL CIVL. 11. PROcEDURA CONTENCIOASĂ
C. pieteiiţü IeLui[aie dintr-un contract de mandat. dacă
mandatarul-debitor este insolvabil şi neexecutarea de indată
este vădit prejudiciabilă pentru mandantul-creditor.
(admUere INM şi in magistraturä, 2015)
160. Executarea provizorie judecătorească:
A, se poate dispune numai Ia hotărárile judecătoreşti
ce vizează bunuri;
B poate fi acordatä numai după plata unei cauţiuni;
C, poate fi dispusă şi de instanţă din oficiu.
(primire in profesie avocat sta giar 2014)
—
161. În ceea ce priveşte conţinutul unei hotărâri
judecâtoreşti:
A, in partea finală a dispozitivului se va indica şi instanţa
Ia care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac
3 revizuirii;
B. in cuprinsul considerentelor se vor arăta şi motivele
pentru care s-au inläturat cererile părţilor;
C. dacă aceasta s-a dat impotriva mai multor părăţi, se
va arăta. cănd este cazul. dacă obligaţiile acestora sunt
solidare sau indivizibiie.
(admitere in magistraturä, apri/ie 2017)
162. Hotărârea judecătorească nedefinitivă, pro
nunţată in procedură contencioasă, prin care prima
instantă a admis excepţia prescripţiei dreptului material
Ia acţiune şi a respins, pe cale de consecinţă, cererea
de chemare in judecată, ca prescrisă:
A, are autoritate provizorie de Iucru judecat
B, nu poate fi atacată cu apeI pentru unicul motiv aI
omisiunri primei instanţe dea acorda părâtului cheltuielile
de judecată solicitate:
C. poate fi executată silit de către reclamant, dacă cere
rea a avut ca obicct despăgubiri pentru accidente de muncä.
(admitere in magistratură, aprilie 2017)
163. Cheltuielile dejudecată:
k pot fi probate până Ia inchiderea dezbaleńlor asupra
ĺonđului,
B. privind onorariul avocaţial pot fi reduse de instanţă
numai Ia cererea părţii interesate;
C. asupra cărora prima instanţă a omis să se pronunţe
pot fi solicitate prin procedura completării hotărării.
(primire in profesie avocat stagiar 2016)
—
164. ReclamantulA., in contradictoriu cu pârătul B., a
formulat o acţiune prin care a solicitat obligarea părâtului
Ia plata sumei de 6.500 de Iei, reprezentánd cheltuieli
de judecatâ efectuate intr-un Iitigiu anterior, soluţionat
definitiv şi in care persoana B. a căzut in pretenţii. precum
şi obligarea părátului Ia plata cheltuielilorde judecată,
in sumă de 500 de Iei din actualul proces. Intr-un astfel
de caz:
A, dacă se admite cererea pńncipală, părătul va fi obligat
DREPT PROCESUAL CIvIL. 11. PROCEDURA CONTENCIOASĂ
Ia suportarea cheltuielilor de judecată generate şi de CeI
de-aI doilea proces;
B. redamantul nu esle indreptäţit Ia recuperarea cheituie
Iilor de judecată făcute in actualul proces, Chiar dacă se
admite cererea principală, deoareCe culpa declanşării celui
de-aI doilea proces nu aparţine pârătului, ci reclamantului
care avea posibiliĺatea de a cere cheltuielile în procesul
care Ie-a generat;
C. cererea reclamantului se va respinge ca inadmisibilă
pentru că acesta avea obligaţia să solicite acordarea
cheltuielilor de judecată în primul proces.
(primire în profesie avocat definitiv, 2018)
—
165. Cheltuielile dejuđecată:
A. reprezentănd taxele judiciare de timbru nu pot fi
micşorate de instanţa judecătorească;
B. reprezentănd onorariul de avocat pot fi reduse de
instanţajudecătorească, numai Ia cererea părţii interesate;
C, asupra cărora prima instanţă a omis să se pronunţe
pot fi obţinute pe calea apelului impotňva hotărăňi de pńmă
instanţă.
(primire in profesie avocat sta giar, 2018)
—
166. n ceea ce priveşte cheltuielile dejudecată;
A, dovada existenţei şi intinderH Ior trebuie efectuată
ceI mai tărziu Ia data inchiderii cercetării procesului;
6. in cazul in care cererea de Iămurire a hotărărfl a
fost admisă, cheltuielile făcute de parte in această cerere
vor fi suportate de stat, din fondul constituit potrivit Iegii;
C. dacă renunţarea la judecată s-a fäcut dupä comu
nicarea cererii de chemare injudecatâ, instanţa, Ia cererea
părălului, iI va obliga pe reclamant Ia supońarea chelluíelilor
de judecată pe care pârâtul Ie-a făcut.
(admitere INM şi în magistraturä. 2018)
§2, Judecata in căile de atac
167. Nu este supusă niciunei cäi de atac:
A. incheierea prin care s-a respins cererea de incuviinţare
a executării silite;
6. incheierea de admitere a cererii de asigurare a
probelor;
C, încheierea prin care s-a respins cererea de suspen
dare, pronunţată de către instanţa investitä cu cererea de
strămutare.
(admitere în magistraturä, mai 2018)
168. ĺntre cererea de sechestru asigurător, cererea
de ordonanţă preşedinţială şi cererea de asigurare a • comunicare;
probelor există următoare(e asemănări:
A, au caracter necontencios i se judecă în camera de
consiliu, de urgenţă şi cu precădere;
B. se soluţíonează întotdeauna prin hotărăre judecă
torească supusă numai apelului:
GRILE 287
C. hotărârea judecătorească de admitere a cererii este
executorie.
(admitere INM şi in magistratură, 2016)
169. in ceea ce priveşte termenul pentru exercitarea
căii de atac:
A, încheierea de respingere a cererii de asigurare a
probelor poate ťi atacată separat numai cu apeI in termen
I de 5 zile de Ia pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor
şi de Ia comunicare, dacă s-a dat fără citarea Ior;
6. incheierea prin care se admite ori se respinge cererea
de repunere pe rol este supusă recursului pe toată durata
suspendării;
C hotărârea dată in recurs de Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie prin care se ia ac( de renunţarea Ia judecată este
supusă recursului in termen de 30 de zile de Ia comunicare.
(admitere INM. noiembrie 2019)
21. Apelul
170, In materia căilor de atac đe reformare:
k decizia pronunţa(ä in apeI cu privire Ia un conflic( de
muncă este supusă recursului;
B. hotărărea primei instanţe asupra unei cereri in materie
de expropriere este supusă numai apelului;
C hotărărea primei instanţe cu privire Ia contestaţia Ia
executare prin care debitorul invocă Iipsa caracterului cert
Iichid şi exigibil aI creanţei este supusă numai apelului.
(admitere INM, noiembrie 2019)
171, Nu poate fi invocată pentru prima dată in apel:
A. necompeienţa generalä;
6. perimarea cererii de chemare in judecată;
C. Iipsa dovezii calitäţii de reprezentant inaintea primei
instanţe.
(admitere INM şi in magistratură, 2016)
172, Poate fi invocată direct in apel:
A. excepţia Iipsei calitäţü procesuale active a recla
mantului din faţa primei insianţe;
6. excepţia Iipsei dovezii calităţii de reprezen(ant a celui
care a acţionat in numele părţii inaintea primei instanţe;
C excepţia Iipsei capacităţii procesuale de exerciţiu.
(primire in proťesie avocat stagiar 2017)
—
173, Este adevărat că:
A. in cazul in care hotărárea s-a comunicat odată cu
încheierea de incuviinţare a executării silite, termenul de
apeI sau, după caz, de recurs, va curge de Ia această
B ipoteza in care partea căreia nu i s-a comunicat o
hotăráre, a introdus o cale de atac de retractare, este de
natură să determine inceputul cursului termenului de apel,
sau după caz, de recurs;
I
288 GRILE
C. imprejurarea că părătului care a câzut parţial in
pretenţii, i s-a comunicat cererea de apeI formulată de
reclamant, face sä curgă impotriva pârâtului termenul de
J tru declararea apelului incepe să curgă de la data Ia care:
apel, dacă acestuia nu i s-a comunicat valabil hotärărea
primei instanţei.
(primire ín pmfesie avocat deflnitiv, august 2019)
— căţre o aItă parte;
174. Nu reprezintá incălcări ale regulii potrivit cäreia
nu poi fi formulate pretenţii noi in apei următoareie;
A, in apei pot fi cerute dobănzi ivite după depunerea
cererii de chemare in judecată şi pănä ia inchiderea
dezbaterilor Ia instanţa de ĺond;
B in apeI poate fi invocată direct compensaţia Iegaiä;
C. in apeI poate fi formulată direct o cerere de chemare
in garanţie, cu acordul părţii adverse.
(primire in profesie avocat sta giac 2018)
—
175. Prin acţiunea formulatä, reclamanta AA, in
contradictoriu cu pârâtul BB, a solicitat obligarea pârâ
tului Ia plata sumei de 15.000 Iei, cu titlul de chirie,
datorată pentru folosirea unui spaţiu de depozitare.
Acţiunea a fost respinsă deoarece reclamanta nu a putut
dovedi existenţa unor raporturi de Iocaţiune cu părâtul.
Reclamanta AA a formulat apei, solicitând plata aceieiaşi
sume, insä cu titlul de despăgubiri pentru ocuparea fără
drcpt a spaţiului menţionat in aceste condiţii:
A. apelul este admisibil, deoarece reclamanta nu a
formulat o pretenţie nouă. ci solicită doar o reinterpretare
a stărü de fapt;
B apelui nu este admisibil. deoarece reclamanta a
modiiical, in caiea de atac, cauza acţiunii saie in justiţie;
C. cu acordui expres aI părătului-intimat BB, cererea
de apel, modificatoare a acţiunii iniţiale, va fi judecată pe
fond, de către instanţa de apeL
(primire în pmfesie avocat deťinitiv, august 2019)
—
176. Persoana A, in numele şi pentru persoana B,
a chemat in judecată pe C şi D, pentru partajarea unei
suprafeţe dc 10 ha de teren. Acţiunea a fost admisă
şi părăţii au formulat apel, Aceştia au arătat că, după
introducerea acţiunii, in timp ce cauza era pendinte
Ia judecátorie, mandantul B a incetat din viaţä, dar
persoanaA nu a adus acest fapt Ia cunoştinţa primei
instanţe, In aceste condiţii:
A. mandatarui Ava motiva că mandatui nu a incetat prin
moartea celui care i-a dat iar moştenitorii nu I-au retras;
prin urmare, apeiul va fi respins ca nefondat;
B hotärărea primei instanţe este nelegaiă, astfel
incát apelul va fi admis şi cauza rejudecaiă in fond. după
introducerea moştenitorilor mandantuiui iniţial;
C. apelul urmează a fi respins ca lipsit de interes, deoa
rece apelanţii critică o atitudine procesuală a mandatarului
A, i nu a mandantului B
(primire in profesie avocat definitiv 2016)
—
r-t, P
DREPT PROcESUAL cIvIL. IL PROEDURÂ c0NTENcI0A5Ä
177. Potrivit principiuiui echipolenţei, tentenul pen
A, hotărârea primei instanţe a fost comunicată odatä
cu incheierea de incuviinţare a executărü silite;
B partea a cerut comunicarea hotărării primei instanţe
C, o parte a formuiat cerere de indreptare a erorii
materiale slrecurate în dispozitivui hotărării primei instanţe
(adrnitere INM şi in rnagistratură, 2015)
178. Termenul de apel:
A. impolriva hotărärii prin care s-a soluţionat o contestaţie
Ia executare este de 5 zile de ia pronunţare, pentru partea
prezentă, respectiv de ia comunicare, pentru partea iipsă;
B. se întrerupe prin moartea părţii care are interes să
facă apeL
C. pentru procuror, curge de ia pronunţarea hotărării, în
afară de cazuriie in care procurorui a participat la judecarea
cauzei, când termenui de apei curge de Ia comunicarea
hotărării.
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
179, cu privire Ia efectul suspensiv aI termenului
de apel, este adevărat că:
A, termenul de apeI suspendă, in toate cazuriie,
executarea hotărării de primă instantă.
B termenul de apeI nu are efect suspensiv dacă hotă
rârea de primă instanţă a fost dată cu executare provizorie
dc drcpt;
& termenul de apeI are efect suspensiv dacă hotărârea
de prima instanţa a iost dată cu executare provizorie
judecătoreascä
(prímire in proťesie avocat sta giar, marlie 2019)
—
180. În cazul in care, intre data comunicării hotărării
primei instanţe prin care a fost admisä cererea de
chemare in judecată a reclamantului şi cea a expirării
termenului de apel, intervine decesul pârătului:
A. avocatui care i-a reprezeníat sau asistal pe pârât in
faţa primei instanţe poate să introducă, chiar fără mandat,
apei impotriva hotärărh prim ei instanţe;
B, termenul de apeI se intrerupe şi un nou termen va
incepe să curgă de Ia data noii comunicări a hotărârii făcute
ia uitimui domicihu aI părătuiui, pe numeie mostenirü, in
care se vor aráta numele şi caiitatea fiecărui moştenitor;
C. apeiui deciarat de moştenitorii părătuiui impolriva
hotărării primei instanţe constituie prin ei insuşi un act de
acceptarea motenirii.
(admitere ÍNM şi in magistraturä, 2016)
181. Cererea de repunere in termenul de apel:
A. se formuiează in termen de 30 de zile. dacă Iegea
nu prevede un termen speciai pentru exercitarea apeiului,
termen care curge de la incetarea impiedicării;
DREPÎ PROCESUAL CIVIL. 11. PROCEDURA CONTENcIOASĂ
B se poate formula şi verbal;
C. se solujionează de către instanţa a cărei hotărăre
este atacată cu apel.
(admitere in magistraturä, aprilie 2017)
182. În ceea ce priveşte apelul incident:
A, acesta poate fi formulat de apelantul principal sau
intimat şi este indreptat împotriva părţii cu interese contrare;
B, acesta se exercită după implinirea termenului de
apeI şi trebuie depus până la primul termen de judecată
in apelul principaL
C, prin acest apeI intimatuí trebuie să tindă Ia schimbarea
hotărârii primei instanţe.
(primire in profesie avocat stagiar, 2017)
—
183. Prin sentinţa civilă nr. X12017 a Judecătoriei
Sibiu1 s-a admis in parte acţiunea in răspundere civilă
delictuală formulată de reclamantul Ain contradictoriu
cu pârăţii B şi C, in sensul că doar părătul B a fost obligat
Ja plata despăgubirilor solicitate de reclamant. Pârátul
Ba formulat apel impotriva sentinţei, susţinând pe fond
că nu eI a săvărşit fapta ilicită, ci pârâtul C. ln această i că acţiunea in revendicare, evaluată Ia 500.000 de lei,
situaţie;
A. intimatul-pârăt C are interes să fomiuleze apeI incident
impotriva apelantului-părăt, pentru a evita riscul reformării
sentinţei in defavoarea sa;
B intimatul-reclamantA are interes să formuleze apel
provocat impotriva intimatului-părăt C, pentru ca acesta din
urmă să fie obligat să-i plătească suma pretinsă, singur sau
impreună cu B, dacă se admite apelul principal;
C. este inadmisibil un apel provocat promovat de către
intimatul-reclamant A.
(primire în proťes/e — avocat definitiv, 2017)
184, În ceea ce priveşte calea de atac a apelului:
A, aceasta are caracter devolutiv chiar şi atunci cănd se
solicită anularea hotârării de primă instanţă şi respingerea
cererii de chemare in judecată ca urmare a invocărh unei
excepţii peremptorii;
B, in apel va putea 19 invocată compensaţia Iegală;
C. apelaniului nu i se poate crea, in niciun caz, in propria
cale de atac, o situaţie mai rea decăt cea din hotärărea
atacată.
(primire in proťesie avocat definitiv, 2015)
—
185. Este adevărat că:
A. dacä prin cererea de chemare in judecată s-a solicitat
numai anularea unui contract in apeI nu se poate cere şi
repunerea părţilor in situaţia anterioarä incheieńi contractului
prin resžiluirea prestaţiilor execulate;
B nu se poate cere, in apel, obligarea părătului Ia plata
contravalorii fructelor culese de pe teren, in perioada solu
ţionării cauzei in primä instanţă, dacă s-a solicitat in primă
instanţă numai revendicarea terenului;
GRILE 289
C. cererea petitorie formulatä inaintea primei instanţe,
poate fi transformată, in apeL in cerere posesorie
(primire in proľesie avocat sta giar martie 2019)
—
186. Este adevăratcă;
A, dacă prin cererea de chemare in judecatâ s-a soli
citat anularea unui contract, in apel, se poate cere, pentru
prima oară, repunerea părţilor situaţia anterioară incheierii
contractului prin restituirea prestaţiilor executate;
B dacă párătul a fost obligat, prin hotărărea judecäto
rească de primâ instanţă, sâ plăteascä reclamantului o sumă
de bani, precum şi dobânda aferentă acesteia, apelul său
I referitor la inexistenţa obligaţiei de plată principală a sumei
de bani se va extinde şi in privinţa obligării la plata dobânzii;
c. reclamantul care a revendicat un imobil în calitate
de moştenitor are dreptul să susţină, direct in apel, că a
dobândit bunul in calitate de cumpărător.
(primire in proťesie avocat sta giar, august 2019)
—
187. Împotriva sentinţei civile nr. X1201 7 a Tńbunalului
Braşov, roclamanta a formulat apeí, nemulţumită fiind
i-a fost admisă doar în pańe, La primul termen de
juđecată, Curtea de apeI Braşov a invocat din oficiu
excepţia tardivităţii formulării apelului; in concret s-a
reţinut că sentinţa a fost comunicată in data de joi,
27.04.2017, iar apelul a fost inregistrat la data de marţi,
27.06.2017, cu depăşirea evidentă a termenului de 30 de
zile prevăzut de lege. ln acest context, apelanta a făcut
dovada că in 27.04.2017 sentinţa a fost comunicată pe
I
o stradă cu nume identic din municipiul Braşov, nu din
L
municipiul Săcele, unde işi are sediul. De asemenea,
apelanta invederează că şi pe durata procesului, in primă
instanţă, a fost citată Iegal la adresa din Săcele. Apoi,
in data dejoi, 22.06.2017, Ia cererea reclamantei, i s-a
cDmunicat acesteia, sub semnătură, copie după sentinţă,
Ia arhiva instanţei, In aceste condiţü:
A. apelanta va solicita repunerea in termenul de apel,
avănd in vedere că intârzierea s-a datorat unor motive
temeinic justificate;
8. prin raportare la data comunicării efective, apelul a fost
declarat in termen, nefiind necesarä repunerea in termen;
C, in mod greşit s-a exercitat calea de atac a apelului,
sentinţa fiind susceptibilă de recurs faţă de valoarea
obiectului cererii.
(primire in proťesie avocat deflnitiv, 2017)
—
2.2. Recursut
188. în cazul căii de atac a recursului, spre deosebire
de calea de atac a apelului:
A, în toate cazurile, recursul suspendă de drept exe
cutarea hotărării atacate;
 290 CRILE
B. recursul poate fi exercitat numai pentru motive de
nelegalitate;
C. in instanţa de recurs nu se pot produce noi probe,
CU excepţia inscrisurilor noi.
(pńmire in profesie avocat detinitiv 2017)
-
189. Potrivit Codului de procedurâ civilă, in cazul in
care competenţa de soluţionare a recursului aparţine;
A. curţii de apeI şi s-a casat hotărărea atacată. intot
deauna instanţa de recurs va reţine cauza şi va rejudeca
procesul pe fond;
8. tribunalului i s-a casat hotărârea atacată pentru
incälcarea competenţei teritoriale de ordine publică, instanţa
de recurs va trimite spre rejudecare, o singură datä, in
cursul procesului, Ia instanţa a cărei hotărâre este atacată
cu recurs;
C. Inaltei Curţi de CasaLie şi Justiţie şi casarea s-a făcut
pentru că instanţa a depäşit alribuţiile puterii judecăloreşti,
instanţa de recurs va reţine cauza şi va respinge cererea
ca inadmisibiiä.
(primire in profesie avocat definitiv, august 2019)
—
190. Dacă, din compunerea completului de recurs,
face parte soţul unuia dintre judecătorii care au pro
nuntat hotärărea recuratä, iac partea a formulat cerere
de recuzare pentru acest motiv:
A. in cazul in care instanţa de recurs respinge cererea
de recuzare. contestaţia in anulare prin care padea critică
incälcarea normelnr referitoare Ia alcătuirea instanţei, for
mulată impotriva deciziei pronunţate in recurs, va fi admisä:
B. ĺoiiriularea cererii de recuzare nu determină suspen
darea judecăţii;
C. impotriva incheierii de respingerea cererii de recuzare
partea poate formula recurs, Ia instanţa ierarhic superioară,
in termen de 5 vIe de la comunicarea acestei incheieri.
(admitere INM şi ín magistrah;rt, 2018)
191. Este supusä numai recursului:
A. hotăórea prin care phma instanţä a respins csreraa de
chemare in judecatâ. fârâ a se pronunţa pe fondul acesteia.
pentru considerentul cä părţile s-au opus introducerii in
cauză a terţului, iar judecätorul a apreciat că pricina nu
putea fi soluţionată ĺărâ participarea acestuia;
8. hotărărea prin care prima instanţă a respins cererea
de chemare in judecată ca inadmisibilă, intrucăt aceasta
era de compelenţa unui organ fărä activitate juhsdicţională;
C. hotârárea prin care prima instanţă a respins, pentru
Iipsa calităţii procesuale active, cererea de chemare in
judecată avănd ca obiect grăniţuire.
(admitere în rnagistraturä, iunie 2019)
192. Este susceptibilă de recurs:
A. incheierea de respingerea cererii de repunere pe rol
a cauzei, după suspendarea de către tribunal a judecäţii
_.
. -
DREPÎ PROCESUAL CIVIL. 11. PROCEDURA CONTENCIOASĂ
apelului declaral impotriva holărării pronunţate in procedura
ordonanţei preşedinţiale;
8. hotárărea prin care s-a dispus perimarea apelului
declarat impotńva hotärârii pronunţate asupra unei cereri
i de divoĄ din culpa părătului;
C. incheierea de admitere a cererii de suspendare
provizorie a executării hotărârii primei instanţe, cerere
I formulatâ Ia instanţa de apel, pe calea procedurii ordonanţei
preşedinţiale, inainte de sosirea dosarului.
(admitere INM si în magistratură. 2018)
193. Recursul impotriva incheierii;
k prin care a fost suspendată judecaţa este inadmisibil
dacä incheierea a fost pronunţată de instanţă1 alta decât
Inalia Curte de Casaţie şi Justiţie. intr-o cauză in care hotă
răroa ce urmează a se da asupra fondului este definitivă;
8. prin care a fost suspendată judecata este inadmisibil
dacă incheierea a fost pronunţată de naIta Curte de Casaţie
şi Justiţie;
C, prin care s-a respins cererea de repunere pe rol
a cauzei este admisibil, indiferent dacă incheierea a fost
pronunţatä de instanţá, alta decât Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie, intr-o cauzä in care hotărărea ce urmează a se
da asupra fondului este sau nu definitivä.
(primire în profesie avocat stagiar, 2017)
-
194. Nu sunt supuse recursului hotăräri!e pronunţate;
A, in materie de expropriere;
8. asupra unei cereri in grăniţuire, insă numai dacă va
Ioarea obiectului său este de pănă Ia 500.000 de lai incIusiv
C, asupra unei cereri posesorii.
(admitere INM şi in magistraturä, 2016)
195. ĺn ceca ce priveşte termenul de recurs;
A. ín cazul hotărârii prin care se constată perimarea,
acesta este de 5 zíle de Ia comunicare.
8. acesta nu se intrerupe prin moartea mandalarului
căruia i s-a fâcut comunicarea hotărärii. insă se va face o
nouă comunicare părţii. Ia domiciliul ei;
C. dacâ intimatul nu a invocat prin intămpinare sau din
dosar nu reiese că recursul a fost depus peste termen1
recursul sc va socoti in termen.
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
196. Motivui đe casare privitor Ia íaptul că instanţa
nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor Iegale:
A. vizeazâ ipoteza in care Ia judecată au participat mai
puţini judecători decăt prevede Iegea;
8. se referă Ia cazul in care Ia judecatä a participat un
judecător incompatibil, indiferent de cazul de incompatibilitate,
C, nu se referä Ia cazul in care Ia judecarea pricinii a
participat un grefier incompatibil.
(primire in profesie avocat deŕinitiv, 2018)
—
DREFT PROCESUALCIVIL. 11. PROCEDURA CONTENCIOASĂ
197. Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie va judeca in
Compietul de 5judecători;
A. recursul impotriva hotärârii date în revizuire, în cazul
în care revizuirea a fost soluţionată de una dintre secţiile
Inaltei Cut de Casaţie şi Justiţie, dacä revizuirea s-a cerut
pentru hotăräri potrivnice;
B. recursul impotriva incheieńi prin care se soluţioneazá
cererea in materie necontencioasă, când incheierea a fost
pronunţată de un complet al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie;
C. recursul impotriva hotărârii pdn care s-a constatat
renunţarea Ia judecată, cănd renunţarea a avut loc în ĺaţa
unei secţii a Tnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(primire in profesie avocat detînitiv, august 2019)
—
2.3. Conlestatia în anulare
198. ln conformitate cu dispozíţiile lega(e in materie,
poate fi atacată cu contestaţie in anulare;
A. hotărârea dată in recurs, dacä aceasta a fost pro
nunţată cu incălcarea normelor referitoare la alcâtuirea
instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare,
instanţa de recurs a respins-o;
6. hotărărea definitivä dată de prima instanţă dacă
aceasta a fost pronunţată de o instanţă necompetentă
absolut şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare,
prima instanţă a omis să se pronunţe asupra acesteia;
C, hotărârea dată in recurs, dacă instanţa de recurs
nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate
in cauză.
(primire in profesie avocat sta giar, 2015)
— I
199. Nu este susceptibilă a forma obiect ai contes
taţiei in anulare:
A. incheierea prin care soluţionarea unei cauze a fost
declinată de la o secţie a unei instanţe către o altă secţie
specializată a aceleiaşi instanţe;
B. hotărârea prin care lnalta Curte de Casaţie şi Justiţie
a luat act de renunţarea a judecata cererii de chemare in
judecată in etapa procesuală a recursului;
C. decizia instanţei de apel care, potrivit legii, nu poate
fi atacată cu recurs. atunci cănd instanţa de apeI nu s-a
pronunţat asupra unuia dintre apeluńle declarate in cauză
(admitere in magistratură, iunie 2019)
200. In ceea ce priveşte contestaţia in anulare:
A, aceasta este admisibilă numai impotriva hotărărilor
judecătoreşti pronunţate in recurs;
6. aceasta este admisibilă numai impotriva hotărărilor
judecătoreşti care sunt pronunţate asupra fondului sau care
evocä fondul;
GRILE 291
C, o hotărâre impotriva căreia s-a exercitat contestaţia
in anulare nu mai poate fi atacată cu o nouă contestaţie in
anulare, chiar dacă se invocă alte motive.
(primire in profesie avocat definitiv, 2018)
—
201. Contestaţia in anulare:
A. este admisibilă in cazul in care dezlegarea dată
recursului este rezultatul unei erori de judecată;
6. se introduce Ia instanţa ierarhic supehoarä instanţei
care a pronunţat hotărârea care se atacă:
C, nu poate fi formulatá de partea care a mai exercitat
anterior aceastä cale de atac, chiar dacă se invocâ alte
motive decăt cele invocate prin contestaţia in anulare
anterioară.
(admitere INM şi in magístratură, 2017)
202. Apelantul-reclamant AA nu a fost legal citat
la termenul in care a avut ioc judecata apelului, in
contradictoriu cu intimatul-părát BB, iar recursul
declarat de AA impotriva hotărârii instanţei de apel,
I a fost anuiat, din eroare, ca netimbrat, deşi la dosar
exista chitanţa de plată a taxei de timbru. AA formuleazá
contestaţie în anulare atăt impotriva hotărârii date in
apel, pe motiv că nu a fost legai citat in faţa instanţei
de apel, cM şi impotriva hotărârii date in recurs pe
motivul că dezlegarea data recursuiui este rezultatul
unei erori materiale, In acest context:
A. contestaţia in anulare, pe motiv că nu a fost Iegal citat
in faţa instanţei de apeL este de competenţa instanţei de apel:
8. contestaţia in anulare pe motiv că dezlegarea dată
recursului este rezultatul unei erori materiale este de
competenţa instanţei de recurs;
C. contestaţia in anulare, atăt pe motiv câ nu a fost Iegal
citat in faţa instanţei de apel, cât şi pe motiv că dezlegarea
dată recursului este rezultatul unei erori materiale este de
competenţa instanţei de recurs, operând o prorogare de
competenţă in favoarea acestei instanţe.
(primire in proťesie avocat defínitiv, martie 2019)
—
203. Poate fi exercitată contestaţie in anulare când
contestatorul nu a fost Iegal citat şi nici nu a fost prezent
Ia termenul când a avut loc judecata:
A. impoLriva hotărărilor date asupra strămutării;
B. impotriva hotărărilor prin care s-a desfăcut căsătoria,
in ce priveşte divorţul. dacă unuI dintre soţi s-a recăsătorit;
C impotriva hotărării deflnitive pronunţate de instanţa
de revizuire.
(admitere in magistratură, august 2013)
204. Poate fi atacată cu contestaţie in anulare:
A. hotărărea judecätorească definitivä, atunci cănd
contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent
la termenul cänd a avul Iocjudecata;
i
 292 UĘULE
6. hotărărea instanţci dc apcL prin care aceasta,
respingánd apelul, a omis să cerceteze unuI dintre motiveie
de nelegalitate invocate de apelant in termen;
C. hotărârea instanţei de apeL dacă a fost pronunţatä
de o instanţă necompetentă absolut, şi, deşi se invocase
oxcepţia de necompetenţă in termen. instanţa de apeI a
respins-o in mod nelegal.
(admiťere Ţn magistratură, aprilie 2017)
205. Contestaţia in anuiare:
A, poate avea ca obiecţ hotărărea instanţei de apeL
când aceasta nu s-a pronunţat asupra unuia dintre apelurile
declarate În cauză;
B. se motivează în termen de 15 zile de la dala comu
nicării hotărärii, sub sancţiunea decădeńi din dreptul dea
invoca noi motive de contestaţie În anulare;
C. poate Ii formulată Împotriva unei hotărári de declinare
a competenţei.
(admitere în magistratură, mai 2018)
206. Contestaţia in anulare pentru motivul cá nu a
fost Iegal citat contestatorul şi nici nu a fost prezent
Ia termenul cănd a avut loc judecata:
A. poate fi exercitată irnpotriva sentinţelor nesusceptibile
de apel. atacate cu recurs, prin care a fost invocat acest
motiv şi care a fost respins deoarece avea nevoie de verificări
de fapt sau, firä vina părţii. rccursul a fost respins fără a
fi cercelat Tn fond;
B poate fi exercitată impotriva hotärărilor suscep[ibile
de executare silitä, in termenul de exercltare a contestaţiei
Ia executare;
C. se soluţioneazä de instanţa a cărei hotârăre se atacă.
potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecâţii finalizate
cu hotärârea atacată.
(admitere INM & în magistratură. 2014)
207. Una dintre părţi a formulat contestaţie in anulare
impotriva hotărârii prin care s-a soiuţionat cererea de
strămutare, pe motiv că nu a fost Iegal citată şi nici
prezentă Ia termenul cănd a fost judecată această cerere.
in acest context vi se sDlicită o consuitanţă juridică
referitoare Ia admisibilitatea contestaţiei in anulare şi
instanţa competentă să o soluţioneze, in acest caz:
A. contestaţia Tn anulare este inadmisibilă, deoarece
hotărărea prin care s-a soluţionat cererea de strămutare
nu este supusă niciunei căi de atac;
6. contestaţia in anulare este de competenţa aceleiaşi
instanţe care a soluţionat cererea de slrămulare;
C. contestaţia in anulare este admisibilä, deoarece
hotărârea prin care s-a soluţionat cererea de strämulare
este definitivâ.
(primire în proťesie avocai deťinítiv, 2014
—
:j
DREPT PROCESUAL CIVIŁ. 11. PROCEDURA CONIENCIOASĂ
208. Este inadmisibilă contestaţia in anulare prin
care se invocă:
A. omisiunea instanţei de recurs dea se pronunţa asupra
excepţiei de perimare a cererii de recurs;
B faptul cä dezlegarea recursului este rezultatul unei
greşeli materiale constănd in reţinerea eronată a datei Ia
care s-a depus cererea de recurs;
C faptul că hotărărea instanţei de apeL nesusceptibilă
de recurs, a fost pronunţatâ cu incălcarea normelor
reĺeritoare la alcätuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia
I corespunzâtoare. instanţa de apela omis să se pronunţe
asupra acesteia.
(admitere INM şi în rnagistmturä. 2016)
209, Nu se poate admite o contestaţie in anulare;
A. în cazul in care dezlegarea datâ apeluluí sau, după
I caz, recursului este rezultatul unei vädite greşeli de judecată;
6. in cazul in care, anterior introducerii acesteia, o altă
partea formulat o contestaţie în anulare impotriva aceleiaşi
hotărâri;
C în cazul in care partea invocä faptul că inslanţa nu
s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere cu care a ĺosL
învestită.
(prirnire in profesie avocat definitiv. 2010)
—
210. ĺn cazu! in care se admite contestatia in
sunt posibile următoarele soluţii:
A dacă s-a reţinut că partea nu a fost Iegal citată şi nici
nu a fost prezentă la termenul când a avut locjudecata. se
va anula hotărărea atacatâ si se va proceda Ia rejudecarea
cauzei;
B, dacă s-a constatat necompetenţa absolută a instanţei
care a pronunţat hotärárea atacată, se va anula aceastä
hotărâre şi se va proceda la rejudecarea cauzei. evocându
se ĺondul;
C dacă hotärârea atacatâ este rezultalul unei greşeli
materiale, se anulează hotărârea pronunţatä in recurs şi
calea de atac se rejudecä.
(primire în profesie avocat sta giar, 2014)
—
211, Spre deosebire de revizuire, in cazul contestaţiei
in anulare:
A. intâmpinarea nu este obligatorie, intrucât contestaţia
in anulare se soluţionează de urgenţä şi cu precădere;
B, atunci când se invocă motive care atrag competenţe
diferite, nu operează prorogarea competenţei;
C, cererea se introduce in toate cazurile Ia instanţa a
cărei hotărâre se atacă.
(admitern INM şi în magistratură, 2015)
DREPT PROCESUAL CIVIL 11. PROCEDURA CONTENCIOASĂ
2.4. Revizuirea
212, Cererea de revizuire:
A, poate fi formulată În termen de 15 de zile de Ia data
comunicârii hotărârii, În cazul in care instanţa s-a pronunţat
asupra unor Iucruri care nu s-au cerut;
B se soluţionează de instanţa care a pronunţat hotărârea
a cărei revizuire se cere, În toate situaţiile;
C. se soluţionează prin sentinţâ sau decizie, după caz.
(primire in profesie avocat stagíaĘ 2014)
—
213. Revizuirea:
A. se aseamână cu contestaţia in anulare n privinţa
regimului juridic aI intămpinăńi;
B se deosebeşte de contestaţia în anulare prin aceea
că, in cazul in care se nvocă motive care atrag competenţe
diferite, nu operează prorogarea competenţei;
C. se aseamănâ cu contestaţia in anulare prin aceea
că termenul de exercitare curge de Ia momente diferite, in
funcţie de motivul invocat.
(admitere in magistraturá, iunie 2019)
214. Termenul de exercitare a revizuirii curge de Ia:
A. data rămânerii definitive a primei hotărâri atunci
cănd revizuirea se exercită pentru existenţa unor hotărâri
deflnitive potrivnice;
B. data pronunţârii hotărârii in cazul in care revizuirea
se exercită pentru motivul că instanţa s-a pronunţat asupra
unor Iucruri care nu s-au cerut;
C ceI din urmă act de executare când revizuirea a fost
cerutâ pentru motivul că obiectul pricinii nu se află in fiinţă.
(pdmire in profesie avocat stagiar, august 2019)
—
215. Revizuirea in temeiul art 509 alin. (1) pct 1 CPC, •
respectiv când instanţa s-a pronunţat asupra unui Iucru
care nu s-a corut (extra petita), este admisibilă:
A. când reclamantul revendicä un imobil, iar instanţa
respingându-i cererea în revendicare, stabileşte şi faptul că
eI nu are dreptul Ia fructele culese in calitate de posesor;
B. când reclamantul şi-a modificat cererea de chemare
in judecată după primul termen Ia care a ĺost Iegal citat
şi, deşi pârâtul nu şi-a exprimat in mod expres acordul cu
privire Ia această modificare, instanţa s-a pronunţat şi cu
privire Ia capătul de cerere formulat peste termen;
C. instanţa de apeI a primit şi a soluţionat o cerere
nouă, inadmisibilă in apel.
(primire in profesie avocat definitiv, august 2019)
—
216. Ín ceea ce priveşte cererea de revizuire a unei
hotărâri judecătoroşti:
A, aceasta este de competenţa instanţei mai mare in
grad faţă de instanţa care a dat hotărărea a cărei revizuire
se cere, indiferent de motivul invocat;
L fondul;
GRILE 293
6. in cazul in care revizuirea se cere pentru existenţa
unor hotârări definitive potrivnice, aceasta este in toate
cazurile de competenţa instanţei care a dat prima hotărâre;
C. În cazul in care se invocă prin cererea de revizuire
motive care atrag competenţe diferite, nu va opera
prorogarea competenţei.
(primire in profesie avocat definitiv, 2018)
—
217. Revizuirea pentru motivul Iegat de descoperirea
unor inscrisuri:
A, se poate Ęormula şi impotriva deciziei prin care
s-a respins recursul ca nefondat, dacă inscrisurile sunt
determinante pentru soluţionarea cauzei;
6. se poate formula şi motiva in termen de o Iună de
Ia descoperirea inscrisurilor ce se invocă;
C, nu poate fi admisă dacä inscrisul reprezentat de un
contract nu a existat Ia data pronunţării hotârării a cărei
revizuire se solicită.
(admitere INM, noiembrie 2019)
218. Cu privire Ia regulile apticabile sotuţionării
cererii de revizuire:
A. soluţionarea se va face, in toate cazurile, potrivit
dispoziţfllor procedurale aplicabile Ia judecata in primă
instanţă;
B, modificarea cererii de revizuire, sub aspectul motivelor,
poate avea Ioc până Ia primul termen de judecată Ia care
revizuentul este Iegal citat;
C. intâmpinarea este obligatorie, dar nu se comunicâ
revizuentului care va Iua Ia cunoştinţă de cuprinsul intâm
pinărfl de Ia dosarul cauzei.
(primíre in proťesie avocat sta giar, martie 2019)
—
219. ĺn cazul revizuirii pentru hotărâri potrivnice:
A, cererea se judecă de instanţa mai mare în grad faţă
de instanţa care a data doua hotărâre:
B, aceasta poate fi cerută i in cazul În care hotărârile
pohivnice au fost date de aceeaşi instanţă, in dosare diferite;
C, trebuie să se cearä anularea celei de-a doua hotărări.
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
220. În cazul revizuirii pentru hotărâri potrivnice:
A, cererea se judecă de instanţa mai mare in grad faţă
de instanţa care a dat a doua hotărăre;
B, aceasta nu poate fi cerutâ şi in cazul în care hotărârile
potrivnice au fost date de aceeaşi instanţă, in dosare diferite;
C, nu este obligatońu ca hotărârile potrivnice să fi evocat
fondul cauzei.
(primire in profesie avocat definitiv, 2017)
—
221. În cazul revizuirii pentru hotărári definitive
potrivnice:
A. revizuirea este inadmisibilă dacă hotărăń!e nu evocă
294 GRILE
B. termenu! de exercitare a revizuirii este de o Iună de
Ia data rămănerii definitive a ultimei hotărări;
C. competenţa de soluţionare a Cererii de revizuire
revine instanţei mai mare in grad faţă de cea care a dat
ultima hotărăre.
(admitere INM şi în magistratură, 2018)
222. Dacă există hotărări definitive potrivnice, date
de instanţe de aceIaşi grad sau de grade diferite, cu
incälcarea autorităţii de Iucru judecat:
A. se poate cere revizuirea celei de a doua hotărări,
chiar dacă aceasta nu evocă ťondul;
B. termenul de revizuire este de 30 de zile şi curge de
la data rămănerii detinitive a ultimei hotärâri;
C, cererea de revizuire este de competenţa instanţei
mai mare in grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre,
cu excepţia situaţiei în care una dintre instanţele de recurs
este Tnalta Curte de Casaţie şi Justiţie, caz in care cererea
de revizuire se va judeca de aceastä instanţă.
(primire în profesie avocat sta giar, 2016)
223. Revizuienţii AA şi BB au formulat o cerere de
revizuire, invocănd că decizia civilă definitivă nr. 11/201 8
a Curţii de apel Oradea este potrivnică soluţiei date prin
sentinţa civilă definitivă nr. 100/2017 a Judecătoriei
Oradca, Prin aceeaşi cerere, s-a solicitat şi schimbarea
deciziei Curţii de apeI Oradea, pe considerentul că
instanţa de recurs, judecănd cauza in fond, s-a pronunţat
asupra unor Iucruri care nu s-au cerut, In acest caz:
A. în cazul hotărărilor potrivnice, dacă instanţa incuvi
inţaază cererea de revizuire, ea va anula hotärärea instanţei
inferioare Tn grad, respectiv sentinţa definitivă nr. 100/2017
a Judecătoriei Oradea;
8. Curtea de apeI Oradea este competentă să judece
revizuirea pentru aI doilea motiv invocat referitor Ia faptul
că s-a pronunţat asupra unor Iucruri care nu s-au cerut;
C. instanţa competentä sä judece integral cererea de
revizuire este înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(prim/re in profesie avocat deflnitiv, august 2019)
—
224, Dacă se invocă motivul de revizuire Iegat de
răspunderea disciplinară a unui judecător:
A. instanţa de revizuire poate cerceta, pe cale incidentală,
existenţa faptei de exercitare a funcţiei cu rea-credinţä sau
gravă neglijenţă, dacă există impedimente Iegale pentru
exercitarea acţiunii disciplinare impotriva judecătorului;
B, fapta de exercitare a funcţiei cu rea-credinţă sau gravă
neglijenţă, pentru care a fost sancţionat definitiv judecătorul,
trebuie să fi influenţat soluţia pronunţată Tn cauză;
C. termenul de revizuire curge de Ia data rămânerii
definitive a hotărării de sancţionare disciplinară.
(admitere ín magistratur, mai 2018)
DREPŢ PROCESUAL CIVIL, IL PROCEDURA CONTEr4CIOAcĂ
225. In cazul in care partea intorosată a Iuat cunoç
tinţă Ia 01.05.2015 de hotărărea de condamnare, pentru o
infracţiune privitoare Ia pricină, a unui expeit care a Iuat
parte Ia judecată, condamnare definitivă Ia 02.02.2015,
cererea de revizuire formulată la 01.06.2015 impotriva
hotărârii pronunţate la 03.03.2014 este:
A. tardivă, deoarece a fost depăşit termenul maxim
de un an şi o Iunä de Ia data pronunţării hotărării alacate;
B. formulatä în termenul Iegal de decădere, de trei ani
de Ia data rămânerii deflnitive a hotărării de condamnare;
C. formulată in termen, dar inadmisibilă in cazul in care
hotărărea atacată nu evocă fondul.
(admitere INM şi in magistratură, 2015)
226. AA o introdus o cerere de chemare in judecată,
in contradictoriu cu părătul BB, prin care a solicitat
instanţei să-I oblige pe părăt numai la plata sumei de
3500 de lei reprezentănd imprumut acordat şi nerestituit
Ia scadenţă conform convenţiei incheiate intre părţile
Iitigante. Instanţa admite cererea de chemare in judecată
si obligä pe pârătul BB Ia plata sumei de 3500 de Iei
reprezentând imprumut nerestituit Ia scadenţă şi Ia
plata dobânzii Iegale in cuantum de X Iei aíerente
perioadei de Ia scadenţä până Ia momentul pronunţării
hotărârii. Această hotăráre este comunicată părţilor
in data de vineri 13 februarie 2015. Íntrucăt instanţa,
prin soluţia pronunţată, a dat mai mult decăt s-a cerut
(dobănda legală nu fuseso solicitată de AA), párátul
BB intenţionează să atace, pe acest motiv cu revizuire,
hotărărea pronunţată, In acest caz, revizuirea va putea
fi forrnulatä, sub sancţiunea decăderii:
A. ceI mai tărziu, Iuni, 16 martie 2015;
B. ceI mai târziu, Iuni, 2 martie 2015;
C. ceI mai tărziu, vineri, 13 martie 2015.
(prirnire in profesie
— avocat definitiv, 2015)
227. Dacă s-a solicitat revizuirea unei hotărări:
A, de primă instanţă ce a rămas deflnitivă prin neapelare,
hotärărea ce se va pronunţa in revizuire nu este susceptibilä
de apel;
B. a instanţei de apeI care era susceptibilă de recurs,
indiferent dacă recursul a fost exercitat sau nu, hoţărârea
ce se va pronunţa in revizuire poate fi atacatä pe calea
recursului;
C. pentru motivul referitor Ia existenţa unor hotărári
deflnitive potrivnice, hotărărea ce se va pronunţa in revizuire
este susceptibilă de apel dacă hotărărea a cărei anulare
se cere putea fi alacală cu apel, potrivit Iegii
(primire in profesie avocat sta giar, 2017)
—
228. Hotărărea asupra revizuirii:
A, este supusă, in toate cazurile, cäilor de atac prevăzute
de Iege pentru hotărărea revizuită;
DREPT PROCESUAL CIVIL 11. PROCEDURA CONTENCIOASĂ
8. este definitivă in cazul in care revizuirea a vizat
hotărărea unei instanţe de apel, dacă potrivit Iegii nu existá
recurs cu privire Ia hotárărea atacată;
C, este supusă recursului, dacă revizuirea s-a cerut
pentru hotărări potrivnice, cu excepţia situaţiei Tn care
revizuirea a fost soluţionatá de una din secţiile ĺnaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie, caz in care hotărărea din revizuire
este definitivă
(primire Ţn profesie avocat sta giar, 2015)
— (pńmire în profesie avocat stagiaĘ martie 2019)
53. Recursul în interesuí legii. Sesizarea Înaltei
Curţi de Casiđie şi Justąie în vederea pronunţării
unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor
chestiuni de drepl. Contestaţia privind tergiversarea
procesului
229. in ceea ce priveşte decizia pronunţată de Înalta
Culi de Casaţie şi Justiţie intr-un recurs in interesul
Iegii:
A, continuă să fie obligatorie şi după modificarea dispo
ziţiei Iegale care a ĺäcut obiectul interpretării, atâta timp
căt aceasta din urmă nu a fost abrogată sau declarată
neconstituţională;
8. are efecte şi asupra hotărărilorjudecătoreşti examinate
în cadrul recursului Tn interesul Iegii;
C. se adoptă cu ceI puţin două treimi din numărul
judecătorilor completului.
(primire în proťesie avocat definitiv, 2018)
—
230. Sesizarea ĺnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
in vederea pronunţării unei hotărări prealabiie pentru
dezlegarea unor chestiuni de drept se va face de către
completul de judecată sesizat, printr-o incheiere:
A. pronunţată n urma unor dezbateri contradictorii,
incheiere care poate fi atacată odatä cu fondul;
8. prin care se va suspenda obligatońu cauza in care
a fost admisă sesizarea, pănă Ia pronunţarea hotărării
prealabile;
C. prín care se pot suspenda cauze similare, aflate pe
rolul instanţelorjudecätoreşti, până Ia soluţionarea sesizăńi.
(primire în profesie avocat stagiar, 2017)
—
GRILE 295
231. Hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor
chestiuni de drept
A, se pronunţă de un complet format din judecători ai
Tnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie in termen de 6 Iuni de
Ia data învestirii;
B. este obligatorie de Ia data pronunţăńi deciziei pentru
instanţa care a solicitat dezlegarea;
C, se pronunţă cu citarea părţilor.
—
232. in ceea ce priveşte contestaţia privind tergi
versarea procesului:
A, aceasta se poate face in scris sau verbal în şedinţă
şi se depune Ia instanţa superioară instanţei investite
I cu soluţionarea procesului in Iegătură cu care se invocă
tergiversarea procesului;
3. aceasta se soluţionează de indată sau in termen de
ceI mult 5 zile, cu citarea părţilor;
C. cănd instanţa apreciază contestaţia ca fiind intemeiată,
va pronunţa o Tncheiere nesupusă nici unei căi de atac.
(primire in profesie avocat deťinitiv, 2015)
—
233. În ceea ce priveşte contestaţia privind tergiver
sarea procesului:
A. se formulează Tn scris şi se depune Ia instanţa
superioară instanţei investite cu soluţionarea procesului
Tn Iegătură cu care se invocä tergiversarea procesului;
8. depunerea contestaţiei nu determină suspendarea
soluţionárii cauzei;
C. dacá se apreciază că este intemeiată, instanţa va
pronunţa o incheiere care poate fi atacată odată cu fondul
şi prin care se iau, de indată, măsurile necesare inlăturării
situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii.
(primire ín profesie avocat definitiv, 2017)
—
234. Dacá instanţa apreciază că este intemeiată
contestaţia privind tergiversarea procesului:
& dosarul se repartizează unui altwmpletdejudecatä;
8. Tncheierea de admitere a contestaţiei este supusä
plăngerii în termen de 3 zile de Ia pronunţare;
C, se iau de îndată măsuri necesare inlăturării situaţiei
care a provocat tergiversarea cauzei.
(primire în profosie avocat deľinitiv, 2016)
—
1.
 -.
CAPITOLUL AL III-LEA. PROCEDURA
NECONTENCIOASĂ JUDICIARĂ
1. În cazul procedurii necontencioasejudiciaro:
A. dacă cererea necontencioasä, prin însuşi cuprinsul
eL prezintă caracter contencios, instanţa sesizată işi va
declina competenţa in favoarea instanţei competente potrivit
procedurii contencioase;
B. cererea necontencioasă se judecă in camera de
consiliu, cu citarea petentului şi a persoanelor arätate in
cerere, dacă Iegea o impune;
C. incheierile pronunţate în aceastä materie au auto
ritatea Iucrului judecat.
(primire în profesie avocat stagîaĘ 2014)
—
2. În materia procedurii necontencioase judiciare:
A. instanţa işi verifică din oficiu competenta, dar numai
dacä aceasta nu este de ordine privată;
B, incheierea prin care se respinge cererea este exe
cutorie;
C. instanţa se pronunţă prin incheiere, in raport cu toate
imprejurärile de fapt şi de drept ale cauzei, chiar dacă nu
au ťost invocate in cerere sau pe parcursul procedurii.
(adrnitere in rnagistratură, apriIic 2017)
3. În procedura necontencioasă:
A. incheierile pronunţate nu au autoritate de Iucru
judecat;
B. soluţionarea cererii se face intotdeauna cu citarea
Părţii!
C. insianţa se pronunţă in raport cu toate împrejurările
de fapt şi de drept ale cauzei, chiar dacă nu au fost invocate
in cerere sau pe parcursul procedurii.
(primire in profesie avocat sta giar, 2015)
—
7 - - —- -
4. În procedura necontencioasă judiciară, ca regulă:
A. incheierea prin care se incuviinţează cererea este
supusă numai recursului, cu excepţia celei pronunţate de
un complet aI ICCJ, care este definitivă;
8. incheierea prin care se incuviinţeazä cererea este
executorie numai după rămănerea definitivă a acesteia;
C. instanţa se pronunţă in raport cu toate imprejurările
de fapt şi de drept ale cauzei, chiar dacä nu au fost invocate
in cerere sau pe parcursul procedurii.
(primire in profesie avocat sta giar, august 2019)
—
5. În materia procedurii necontencioasejudiciare:
k judecătorul care soluţionează cauza nu poate fi
recuzat;
8. nu se poate ivi un confiict negativ de competenţă
intre o judecătorie şi un tribunal aflate in circumscripţia
aceleiaşi curţi de apeL
C. poate declara apeI împotriva incheierii de solutionare
a cererii pronunţate dejudecătorie orice persoană interesată,
chiar dacă nu a fost citatä în proces.
(admitere h? magístratură, íunie 2019)
6. Sunt incompatibile cu natura nccontencioasă a
unei coreri următoarele:
A. renunţarea Ia dreptul pretins;
8. renunţarea Ia judecată;
C. tranzacţia.
(admitere in rnagistratură, august 2013)
 CAPITOLUL AL IV-ŁEA. EXECUTAREA
SILITĂ
1. Nu sunt hotărări judecătoreşti executorii;
A. hotărările date in primă inslanţă, fără drept de apel,
ori cele in legătură cu care părţile au convenit sä exercite
direct recursul;
3. hotärârile date in primă instanţä, cu drept de apel,
pănă Ia data expirării termenului de exercitare a apelului;
C. hotărările date in apel, dacă prin Iege nu se prevede
altfel.
(primire in proťesie avocat stagiaĘ 2015)
— debitorului BB, motivat de faptul că pentru a se recunoaşte
2. In cadrul executării silite:
A, nu pot fi puse in executare hotărările arbitrale, dacă
au fost atacate cu acţiune in anulare;
3. in Iipsa originalului unui act autentificat de notarul
public, care constată o creanţă certă, Iichidă şi exigibilă,
duplicatut nu poate constitui titlu executoriu:
C. cambia constituie titlu executoriu, dacă indeplineşte
condiţiile prevăzute in legea specialá.
(primire in profesie avocat deflnitív, august 2019)
—
3. In ceea ce priveşte instanţa de executare;
A, aceasta este judecătoria in a cărei circumscripţie
se află, Ia data sesizăńi organului de executare. bunurile
ce urmeazä a fi executate silit, in afara cazurilor in care
Iegea dispune altfel;
8. dacă prin lege nu se dispune aitfel, aceasta se
pronunţă prin incheiere executorie, care poate fi atacată
cu recurs, în termen de 1O zile de Ia comunicare;
C. aceasta soluţionează cereri de incuvünţare a exe
cutării silite.
(primire în profesie avocat sta giar, 2018)
—
4. lnstanţa de executare:
A. soluţionează orice incidente apărute in cursul exe
cutării silite, cu excepţia celor date de Iege in competenţa
altor instanţe sau organe;
3, dacă prin Iege nu se dispune altfel, se pronunţă prin
încheiere executorie, care poate fi atacată numai cu apet,
in termen de 1O zile de Ia pronunţare;
C. va rämâne competeniă chiar dacă, după Tnceperea
executării silite, ar avea Ioc o schimbarea domiciliului sau
a sediului debitorului oń, după caz, al creditorului.
(admitere INM şi in magistratură, 2018)
5. Intre persoana AA, cu domiciliul in Craiova, in
calltate de credltor şi persoana BB, cu domiciliul in
Bucureşti, in calitate de debitor, s-a incheiat un contract
de imprumut sub semnătură privată pentru suma de
70.000 Iei care nu este titlu executoriu potrivit legii.
Ulterior, debitorul a constituit o ipotecă, prin contract
incheiat in formă autentică, asupra unui tablou depozitat
intr-o galerie de artă din Braşov, pentru a-i garanta
creditorului executarea obligaţiei, In caz de neplată,
Ia scadenţă, a sumei imprumutate:
A. executorul judecătoresc sesizat de creditorul AA,
va refuza deschiderea procedurii de executare impotriva
executorialitatea contractului de ipotecă, contractul principal
de imprumut trebuie să fie eI însuşi titlu executoriu potrivit
Iegii;
3. este posibilă executarea silită a creanţei garantate
prin contract de ipotecă valabil incheiat, chiar dacă dreptul
de creanţă însuşi nu este constatat printr-un inscris care
că constituie titlu executoriu;
C, cererea de executare silită este de competenţa
exclusivă a executorilor judecătoreşti din circumscripţia
Curţii de apeI Braov.
(primire in profesie avocat sta giar, august 2019)
—
6. Cererea de incuviinţare a executării silite;
A. se soluţionează de cätre instanţa de executare. prin
incheiere ce nu are autoritate de Iucru judecat;
3. nu poate fi respinsă dacă cererea de executare silită
este de competenţa altui organ de executare decât cel
sesizat;
C, nu este supusă regularizärii.
(admitere in magistratură, apri/ie 2017)
7. Cererea de incuviinţare a executării silite, adresate
instanţei de executare competente:
A, se poate face de executorul judecătoresc sau de
creditor, in cazul in care executorul judecătoresc refuză
nejustificat sesizarea instanţei de executare;
B. se soluţionează. prin incheiere, dată in camera de
consiliu, fără citarea părţilor;
C. se soluţionează prin incheiere care, in caz de res
pingere, poate fi atacată numai cu apel, de creditor sau de
executorul judecătoresc.
(pńmire in profesîe avocat stagiar, august 2019)
—
8. Prin hotărárea judecătorească definitivä nr. x12018,
pronunţată de Tribunalul Z, pârâtul BB a fost obligat
să plăteascá reclamantului AA suma de 250.000 de lei
reprezentănd imprumut acordat şi nerestituit la sca
denţă, Pentru efectuarea executării silite in temeiul
293 GRILE
iwtărârii judeGăioreşti deíinitive nr x12018, cererea
de incuviinţare a executärii silite;
A, este de competenţa Tribunalului Z care a soluţionat
cauza în primă instanţă;
B poate fi formulată numai de către executorul judecă
toresc,
C. se soluţionează in camera de consiliu, cu citarea
pärţilor.
(prinure în pwfesîe avoca definitiv, marłie 2019)
—
9, Cererea de incuviinţare a executării silite:
A, este de competenţa de soluţionare în primă instanţă a
judecătoriei in a cärei circumscripţie se află, Ia data sesizării
instanţei, domiciliul sau. dupä caz, sediul debitorului;
B se trimite instanţei de executare de câtre creditor
in termen de maximum 3 zile de Ia inregistrarea cererii Ia
executorul judecătoresc;
C, se respinge atunci cănd titlul esie reprezentat de o
hotärărejudecătorească, prin al cărei dispozitiv s-a constatat
exclusiv inexistenţa dreptului de proprietate aI părătului
asupra imobilului aflat in posesia reclamantului.
(admitere în magistratură, iunie 2019)
10. In materia executärii silite;
A. sancţiunea ce poate interveni in privinţa actelor de
executare efectuate de către un executor judecâtoresc
necompetent este nulitatea condiţionată de existenţa unei
vătămări produse debitorului;
B intămpinarea formulată de creditor impntriva con
testaţiei Ia executai e pioiîiovate ds debjtor vizând anularea
executării silite inseşi nu poate cuprinde excepţii procesuale;
C. incheierile executorului judecătoresc pot forma obiect
aI contestaţiei Ia executare, Tn cazurile in care acestea nu
sunt potrivit Iegii, definitive.
(admuere in magistraiurä, iunie 2019)
11, In ceea ce priveşte prescripţia dreptului dea
obţine executarea silitä:
A. organul de executare căruia i se prezintă un titlu
executoriu. dupa implinirea termenului de prescripţie, nu
este îndreptăţit să reĺuze punerea in executare a acestuia;
B instanţa de executare nu este indreptăţitä sä respingä
cererea de incuvünţare a executării silite pe motiv că s-a
implinit termenul de prescripţie;
C. implinirea termenului de prescripţie atrage, în toate
cazurile, pierderea caracterului executoriu aI inscrisului care
constituie titlu executoriu, fără a exista posibilitatea, pentru
creditor, dea obţine un nou titlu executoriu.
(prîmire in profesie avocat stagiar, 2017)
— de executare silită, in condiţiile Iegii.
12, In ceea ce priveşte prescripţia dreptului dea
obţine executarea silitá, este adevărat că:
A. ins(anţa de executare nu poate invoca, din oficiu,
prescripţia dreptului dea obţine executarea silitä, in cursul
derulärii acesteia;
OREPT PROcESuAL cIvIL. Iv ExEcuTAREÂ SILITĂ
8. aceasia se inirerupe dacä executarea sibta s-a penmat;
C. instanţa de executare compelentă va respinge cererea
de incuviinţare a executării silite dupä implinirea termenului
de prescripţie.
(primire in pmfesie avocat sta giar, august 2019)
—
13. Poate fi formulată:
A. contestaţie Ia executare impotriva incheierilor date
de executorul judecătoresc;
B contestaţie Ia executare cănd executowl judecătoresc
refuză să efectueze o executare silită;
C, de aceeaşi parte, o nouă contestaţie Ia executare,
chiar dacă motivele au existat şi Ia data formulării unei
prime contestaţii.
(admitere in magistraturä, august 2013)
14. Debitorul poate invoca in cadrul contestaţiei
Ia executare motive de fapt sau de drept privitoare Ia
fondul dreptului dacă:
A. executarea silită se face in temeiul unei hotărâri
judecätoreşti;
8. executarea silítă se face in temeiul unei hotărâri
arbitrale;
C. executarea silită se ĺace in temeiul unui aIt titlu
executoriu dccót o hotărăre judecălorească. numai dacă
legea nu prevede in Iegătură cu aceI titlu executoriu o cale
procesuală speciiicä pentru desfiinţarea Iui.
‘primire în profesie avocat sta giar, 2013)
—
15. Pc calea contestaţiei Ia exeçutare nu se poate
solicita:
A. anularea incheierh de investire cu formulă executońe;
B. anularea executării silite pentru motive de fapt şi de
drept privitoare Ia fondul dreptului cuprins in titlul executoriu
reprezentat de o hotărăre judecätorească, atunci când
acesie motive sunt anterioare pronunţării hotărării;
C. impărţeala bunurilor proprietate comună pe cote-părţi
sau in devălmăsie
(admitere INtvt si in magistratură. 2015)
16, Nu poate fi făcută contestaţie Ia executare:
A, de o terţă persoanä care pretinde un drept de
proprietate sau un alt drept real cu privire Ia bunul supus
procedurii urmăńrii silite;
8. de către aceeaşi parte pentru motive care au existat
Ia data primei conlestaţii Ia executare;
C. in cazul in care executorul judecătoresc refuză să
efectueze o executare silitä sau să indeplineascä un act
(primire in proťesie avocat sta giar, 2016)
—
17.6 cazul in care executarea silitä se face in temeiul
unei hotărări judecätoreşti, debitorul va putea invoca
pe cale de contestaţie Ia executare:
A. stingerea datoriei prin plată chiar dacă aceasta s-a
DREPT PROcESUAL CIVIL IV EXECUTAREA SILITĂ
realizat in timpul judecăţii in primä instanţă. iar debitorul
nu a invocat plata în acea fază a procesului;
B. prescripţia dreptului material Ia acţiune dacă acest
aspect nu a fost dezlegat în faza judecăţii procesului;
C. anularea formelor de executare, in cazul unei hotărâri
de evacuare, în temeiul unui act juridic intervenit uiterior
rămănerh definitive a hotărârii ce s-a pus in executare şi
prin care debitorul face dovada că a devenit coproprietar
aI apartamentului pe care iI ocupă şi din care se cere
eva c uarea.
(primire in profesie avocat definitiv, august 2019)
—
18. Contestaţia Ia executare poate fi exercitată:
A, de un terţ, numai dacă prelinde un drept de proprietate
sau un alt drept real cu privire Ia bunul ce formează obiectul
executării:
B, numai de debitor şi creditor;
C, de cei interesaţi sau vätămaţi prin executare.
(admitere in magistratură, august 2013)
19. ln ceea ce priveşte invocarea motivelor de
contestaţie Ia executare:
A. motivele existente şi de care partea interesată avea
cunoştinţă Ia data formulării contestaţiei Ia executare trebuie
invocate toate deodată, sub sancţiunea respingerii unei a
doua contestaţii ca inadmisibilă;
B. contestatorul işi poate modiĺica cererea iniţială
adăugând noi motive de contestaţie Ia executare, dacă
in privinţa acestora din urmă, este respectat termenul de
exercitare a contestaţiei Ia executare;
C. instanţa de executare este indreptăţită să invoce din
ofidu możivele de contestaţie la executare de ordine publicâ.
(primire in profesie avocat deflnitiv, martie 2019)
—
20. Creditorul A s-a adresat Birouiui executorului
judecătoresc ‚BB' pentru executarea unei hotărări
judecătoreşti definitive pronunţate in contradictoriu
cu debitoarea Agenţia Naţionale de Administrare
Fiscală. in cadrui executării silite, creditorui a solicitat
şi actualizarea cu rata inflaţiei a cheltuielilorde judecată
acordate de instanţă prin hotărárea pronunţată, insă
executorul a refuzat cererea, prin încheiere motivată. in
aceste condiţii:
A. cheltuielile dejudecată nu pot fi actualizate deoarece
au caracter accesoriu şi executorul poate actualiza doar
valoarea unei obligaţii principale stabilite in bani;
B, chiar dacă acordarea a cheltuielilor de judecată a
reprezentat o cerere accesorie in cadrul procesului principal,
atunci când hotărârea judecătorească este deflnitivă, va
conţine o creanţă de sine-stătătoare impotriva părţii care
a pierdut procesul şi care poate fi supusă actualizării în II stabilită
faza executâńi silite;
C. creditorul este indreptăţit să formuleze contestaţie
i admis acţiunea in revendicare şi grăniţuire formuiată de
Ia executare impotriva incheierii executorului judecătoresc.
GRILE 299
care se poate face oricănd inăuntwl termenului de preschpţie
a dreptului dea obţine executarea silită.
(primire în profesie avocat defînitiv 2018)
—
21. Contestaţia privind Iămurirea inţelesului,
intinderii sau aplicării titlului executoriu;
A, se poate face in termen de cet mult 15 zile de Ia data
cănd contestatorul a Iuat cuncştinţă de actul de executare
pe care iI contestă;
nu trebuie să imbrace forma cererii de chemare in
judecată şi nu este supusă procedurii regularizării;
C, este de competenţa instanţei care a pronunţat
hotărârea, atunci când titlul executoriu este o hotärăre
judecătorească.
(primire în profesie avocat sta giar. 2018)
—
22. In procedura contestaţiei Ia executare:
A, nu este obligatorie intămpinarea;
B. suspendarea executárii este obligatohe dacă debitorul
face dovada cu orice mijloc de probă cä a obţinut de Ia
creditor o amănare ori beneficiază de un termen de plată;
C. contestatorul işi poate modifica cererea iniţială
adăugănd motive noi de contestaţie dacä, in privinţa
acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare
a contestaţiei Ia executare.
(primire in profesie avocat sta giar, martie 2019)
—
23, In materia contestaţiei Ia executare:
A. sunt aplicabile in mod corespunzător dispoziţiile
Codului de procedurä civilä privind verificarea cererii şi
regularizarea acesteia;
8. in cazul predării silite a bunurilor imobile, contestaţia
se poate introduce şi Ia judecătoria de Ia Iocul situării
imobilului, dacă imobilul se află in circumscripţia altei curţi
de apeI decăt cea in care se aflä instanţa de executare;
C. contestatorul işi poate modifica cererea iniţială
adáugănd motive noi de contestaţie dacă, in privinţa
acestora din urmä, este respectat termenul de exercitare
a contestaţiei Ia executare.
(admitere ÍNM şi in magistratură, 2016)
24, Prin cererea inregistrată ia Judecătoria Mangalia,
contestatoarea A. a chemat in judecată intimaţii B. şi C.,
solicitánd instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa,
să dispună, pe calea contestaţiei Ia executare, anularea
somaţiei şi a executării silite începute in dosarul
execuţional nr. XX. In motivarea cererii, contestatoarea
A. a arătat că Ia cererea creditorului C., s-a format
dosarul de executare nr. XX (aI Biroului Executorului
Judecătoresc B.E.), că in cadrul acestui dosar soţul
său, intimatul B. a fost somat să fie prezent ia data
de executorin vederea punerii in executarea
sentinţei civile nr. YY prin care Judecătoria Mangaiia a
300 GRILE
reclamantul C. impotriva pârâtuiui B., acosta din urmä
fiind obligat să Iase in deplină proprietate o suprafaţä de
30 mp teren, totodată instanţa stabilind şi limitele dintre
proprietăţile părţilor. De asemenea, conLestatoarea A. a
motivat cererea prin faptul câ terenul care constituie
obiectul executării silite şi care a făcut obiectul judecäţii
este bun comun, aflat in coproprietatea sa şi a soţului
B., depunând in acest sens la dasar copia titlului
de proprietate-vontract de vánzare cumpărare care
atestă că în timpul căsătoriei cei doi soţi au dobándit
in proprietate terenul. Intimatul C., prin intămpinare, a
solicitat respingerca contestaţiei la executare invocând
Iipsa calităţii procesuale active a contestatoarei, care nu
a fost parte în procesul in care s-a pronunţat sentinţa
civilá care este titlul executoriu. Soluţia instanţei va fi;
A. admite excepţia Iipsei calităţii procesuale active
a contestatoarei şi dispune respingerea contestaţiei Ia
exeCutare ca fiind formulată de o persoană fără calitate
proCesualä activă;
B, Constată Că in Cauză Contestatoarea A. justificä
calitatea procesuală, fHnd un terţ vätämat prin exeCutarea
inceputâ, respinge excepţia invocatä şi admite contestaţia
dispunănd anularea tuturor formelor de executare.
C respinge conteslaţia la executare ca Iipsită de interes.
(primire în protesie avocat definitiv. 2017)
—
25. In ceea ce priveşte suspendarea executării silite,
in cadrul contestaţiei la executare;
A. de regulă, pentru a se dispune suspendarea execulării
silite, ceI care o solicilă ţrebuie să dea in prealabil o cauţiune;
B, asupra cererii de suspendare a executării silite,
instanţa, in toate cazurile, se va pronunţa prin sentinţă;
C suspendarea executării silite se soluţioneazä printr-o
incheiere care poate fi atacată numai cu apeI in mod separat,
in termen de 5 zile de Ia pronunţare pentru partea prezentă,
respectiv de la comunicare pentru cea Iipsă.
(primire in proťesie avocat deťinitiv, 2017)
—
26. Suspendarea executăńi silite până la soluţionarea
contestatiei Ia executare:
A, se dispune prin încheiere care poate fi atacată numai
cu apeL in mod separat, în termen de 5 zile, termen care
curge de Ia comunicarea încheierii, penţru partea prezentă;
B. este obligalorie, cauţiunea nefiind necesară, dacă
inscrisul care se execută a fost declarat fals printr-o hotărăre
judecătorească datä in primă instanţă;
C. se dispune, in caz de admitere, prin incheiere care se
comunică executorului judecätoresc, Ia cererea debitorului.
(prímire în profesie avocat stagiar, august 2019)
—
27. Contestaţia la executare poate Fi exercitată in
termen de 15 zile;
k de Ia data când debitorul care contestä executarea
insăşi a primit incheierea de incuviinţata a executărü sau
L
DREPT PROCESUAL CIVIL 1V EXECUTAREA SIUTĂ
somaţia ori de Ia data cănd a luat Ia cunoştinţă de primul
act de executare, in ipoteza in care nu a primit incheierea
de incuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea
se face fără soniaie,
8. de la data când o terţă persoanä care pretinde că
are un drept de proprietate sau un alĹ drept real asupra
bunului urmărit a Iuat cunoştinţă de primul act de executare;
C de Ia dala comunicării incheierilor executoruluijude
cătoresc. in cazul conteslaţiilor indreptate impotriva acestor
j incheieri.
(primire în proťesie avocat sta gia 2014)
—
28, In materia contestaţiei Ia executare:
A. hotärârea pronunţată de instanţa de executare este
executorie,
B. contestaţia prin care o terţă persoană prelinde că
are un drept de uzufruct asupra bunului urmärit poate fi
introdusă in tot cursul executărü silite, dar nu mai târziu de
15 zile de Ia momentul luării Ia cunostinţă de efectuarea
vănzării ori de data predărü silite a bunuiui;
C, hotărârea primei instanţe este deflnitivä, atunci când
se contestă actele de executare.
I (admitere in magistratură. mai 2018)
29. In procedura de judecată a contestaţiei Ia exe
cutare:
A. nstanţa este obligată să solicite relaţii şi explicaţii
scrise de la executoml judecătoresc
8. părtile nu se citează decăt dacă se apreciazä necçşar
de către instanţa de judecată;
C. instanţa va pune în vedere pärţii interesate să achite
cheltuielile ocazionale de eťectuarea copiilor certificate de
pe actele de executare contestate.
(admitere INM, 2013)
30. In cadrul contestaţiei Ia executare;
A, Ia cererea părţilor, instanţa este obligată că solicite
relaţii şi explicaţü scrise de Ia executorul judecătoresc;
B este aplicabilă procedura de veriücare i regulańzare
a cererii prevăzuiă de art. 200 NCPC:
c. instanţa va pune in vedere părţii interesate să achite
cheltuielile ocazionate de efectuarea cophlor certificate de
pe actele de execulare contestate
(primire ťn proĺesie avocat definitiv, 2018)
—
31. Hotărărea prin care se soluţionează contestaţia
la executare:
A, este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărărea
judecătorească ce se execută, in cazul hotărării prin care
s-a soluţionat contestaţia privind inţelesul, intinderea sau
aplicarea titlului executoriu;
B, este supusă recursului in cazul hotărării prin care
s-a soluţionat contestaţia împotriva executării siiite însăşi;
C este supusă numai apelului in cazul hotărârii prin
care s-a soluţionat contestaţia privind inţelesul, intinderea
DREPT PROCESUAL. CIVÍL. lV. EXECUTAREA SILITĂ
sau aplicarea titlului executoriu care nu constituie hotărâre
a unui organ de jurisdicţie.
(primire in proťesie avocat definitiv, 2014)
—
32. Intoarcerea executärii silite:
A, se poate dispune numai de cätre instanţa care a
dispus desfiinţarea titlului executońu sau a executärii silite
insăşi, neputánd fi solicitată pe cale separată;
6. se poate dispune Ia cererea părţii interesate sau a
executorului judecătoresc;
C. de regulă, implică restituirea bunurilor asupra cärora
s-a fâcut execularea celui îndreptăţit fâră însă a se aduce
atingere drepturilor definitiv dobândite de terţfl de bună
credinţă.
(primire in pmfesie avocat defînitiv, 2017)
—
33. AA, in calitate de creditor, a inceput executarea
silită impotriva debitorului BB, in baza hotărârii
judecătoreşti definitive nr. X12014, prin care dehitorul
fusese obligat Ia plata sumei de 3000 de Iei. După
efectuarea mai multor acte de executare silită prin
care fusese recuperată parţial suma de 1.500 de Iei
din cei 3.000 de Iei, executarea silită a fost desfiinţată
ca urmare a introducerii, de către debitorul 88, a unei
contestaţii la executare, In cadrul acestei contestaţii
Ia executare, debitorul BB nu a solicitat şi íntoarcerea
executării silite, In acest context, debitorul BB:
A, nu mai poate solicita, pe cale separată, intoarcerea
executărfl cu privire Ia suma de 1.500 de Iei deoarece
acest capăt de cerere trebuia introdus obligatoriu odată
cu contestaţia Ia executare;
B, va putea solicita, pe cale separată, intoarcerea
executării silite cu privire Ia suma de 1.500 de Iei, printr-o
cerere introdusä la instanţa competentă mateiial potrivit
criteriului valoric;
C, va putea solicita, pe cale separatâ, intoarcerea
execulării silite cu privire Ia suma de 1.500 de Iei. printr-o indisponibilizarea nu se va extinde asupra sumelor exigibile
cerere introdusă Ia instanţa de executare.
(primire în profesie avocat definitiv, 2015)
—
34. Contestaţia privind Iămurirea inţelesului, întin
derii sau aplicării titlului executoriu:
A. se inlroduce Ia instanţa care a pronunţat hotărârea
ce se executä, atunci cánd titlul executońu este o hotárâre • bunuńlor
a unui organ de jurisdicţie;
B, se poate face in termen de ceI mult 15 zile de Ia
data cănd conlestatarul a Iuat cunostinţä de primul act de
executare;
C, atunci când priveşte un titlu care nu constituie o
hotărârea unui organ dejurisdicţie, se soluţionează printr-o
hotărâre care nu este supusă nlciunei căi de atac.
(adrnitere INM şi in magistratură, 2015)
GRILE 301
35. In cazul executării hotärărilor judecătoreşti
referitoare Ia minori:
A. dacă debitorul nu se va conforma somaţiei execu
torului, acesta, Ia cererea creditorului, va sesiza instanţa de
executare pentru aplicarea de penalitâţi pe zi de intârziere,
pănä Ia executarea obligaţiei prevâzute in titlu executoriu;
8. executarea se va efectua, in toate cazurile, in mod
obligatoriu, in prezenţa unui reprezen(ant aI direc(iei generale
de asistenţă socială şi protecţia copilului şi a unui psiholog
desemnat de această direcţie;
C. executarea silită poate fi declanşată şi fără somaţie
prealabilă din partea executorului judecătoresc.
(primire in profesie avocat definitiv, 2018)
j —
36. ĺn materia incuviinţării executării silite:
A, cererea se soluţionează prin incheiere, datâ in camera
de consiliu. cu citarea creditorului;
8. încuviinţarea executâńi silite produce e(ecte pe intreg
teritoriul ţării;
C. instanţa respinge cererea de incuviinţare a executärii
silite a actului autentificat de notarul public, atunci când
actul constată o creanţâ certă şi Iichidă, dar neexigibilă.
(admitere JNM şi magistratură, septembrie 2013)
37. Cauţiunea nu este necesară pentru suspendarea
executării silite dacă:
A. inscrisul care se execută nu este, potrivit Iegii.
executońu;
B. biletul Ia ordin care se execută a fost declarat fals
printr-o hotărâre judecătorească dată in primă instanţă;
C. executorul judecătoresc care a efectuat executarea
silitä nu era competent, potrivit legii.
2018)
(admitere 1NM şi magistratură. septembrie
38. In ceea ce priveşte efectele ínfiinţării popririi
executorii, este adevărat că:
i
A. alunci când se popresc sume cu scadenţe succesive.
in viitor;
6. indisponibilizarea se extinde şi asupra fructelor civile
ale creanţei poprite;
C. pot fi opuse creditorului popritor actele de dispoziţie
făcute ulterior infiinţării popririi de debitorul poprit asupra
poprĺte,
(pdmire în profesie avocat definitiv. august 2019)
—

= —
CAPITOLUL AL V-LEA. PROCEDURI
SPECIAŁE
§1. Procedura divorwlui
1. Prin cererea de divorţ inregistratä Ia Judecätoria
Bacău, reclamantul A., cetăţean român cu reşedinţa
in Spania, cheamă in judecată pe soţia sa B., cetăţean
romăn care Iocuieşte in Israel, pentru ca instanţa de
judecată să dispună desfacerea cásătoriei dintre soţi,
din culpă comună. Reclamantul motivează cä soţii sunt
despărţiţi in fapt de peste 3 ani, dar au avut ultimul
domiciliu comun in Bacău. Prin intâmpínarea formulatä
în termen legal, părăta nu invocă excepţia necompetenţei
teritoriale a Judecătoriei Bacău, ci face doar apărări
de fond, In aceste condiţii:
A. judecâtoria Sacău este indreptăţită să invoce din ořlciu
excepţia necompetenţei teritoriale, in vederea declinărií
ccrnpelenţei in favoarea Judecătońoi Sectoruui 5 Bucureşti
B, este necesar ca acordul părţilor cu privire Ia aiegerea
instanţei care urmează a soluţiona acţiunea de divorţ sâ
fie exprimat expres fie in fornlä scrisă, anterior investirii
instanţei, fie verbal in fata ií rSIdI ‘ţei, b ituaţia b i care Iitigiul
este pendinte:
C. acordul părătei privind alegerea reclamantului ca
Iitigiul sá fie soluţionat de o anume instanţă va fi dedus din
conduita procesualä a persnaneř R CAre nu s-a opus expres
ca acţiunea de divorţ sä fie soluţionată de Judecătońa Bacău.
(primire în profesie avocat definitiv, 2017)
— A. asupra exercitării autorităţii pärinteşti, când soţii
2. Prin cererea formulată Ia Judcçătoria Sectorului 4
Bucureşti, AA a chemat in judecată pe BB solicitând
instanţei sä dispună dcsfacerca căsătoriei soţilor
din culpa exclusivä a lui BB & partajarea bunurilor
comune, La al doilea termen de judecatä, pârătul BB a
forrnulat cerere reconvenţională solicitând ca, pentru
aceleaşi fapte prezentate de reclamantă in cererea de
chemare in judecată, instanţa să dispunä desfacerea
căsătoriei din culpa exclusivă a Iui AA. Reclamanta a
invocat excepţia de tardivitate a cererii reconvenţionale,
arătănd că aceasta trebuia făcută ceI mai tărziu Ia primul
termen de judecată Ia care părătul a fost citat Iegal,
sub sancţiunea decăderii. De asemenea, in cauzä s-a
formulat o cerere de intervenţie voluntară principalä de
către CC. Intervenientul CC a solicitat să fie scos din
masa bunurilor de impărţit autoturismul care îi fusese
văndut printr-un act sub semnătură privată de către
AA. Reclamanta s-a opus Ia admiterea în principiu a
- —
-=
cererii de intervenţie motivänd cä pricina are un caracter
personal. ln acest context:
A, instana va respinge excepţia de tardivitate invocatä
de către reclamanta AA deoarece in procesul de divorţ, in
primă instanţă. cererea reconvenţională poate fi depusă
pănă Ia inceperea dezbaterilor asupra fondului;
B. insianţa va admite excepţia de tardivitate urmând a
respinge cererea reconvenţională în consecinţă;
C. instanţa va admite în principiu cererea de intervenţie
voluntară principală formulatâ de CC.
primire in profesie avocat definitiv 2014)
—
3. Ín cazul procesului de divorţ:
k dacă niciunul dintre soţi nu Iocuieşte in ţară. cererea
de divorţ este, în toate cazuhIe, de competenţa Judecäloriei
Sectorului 5 aI municipiului Bucuresti:
B, cererea de divorţ intemeiată pe separarea in fapta
soţilor pe o perioadă mai mare de 2 ani, prin care reclamantul
işi asumä esecul cäsătorŕei, dacä este acceptată de pârăt,
nu determinä desfacerea cäsätohei pe baza acordului soţilor;
C. dacă reclamantul decedează in cursul procesului
si cererea se inlemeiază pe culpa părătului. moştenitorii
reclamantului pot continua procesuL
(primire in profesie avocat stagiar, 2016
—
4. Instanţa de divorţ se pronunţă:
au copii minori, näscuţi inain(ea sau in timpul căsătohei
ori adoptaţi, chiar dacă acest Iucru nu a fost so!icitaţ prin
cererea de divorţ
0. din oficiu. asupra obIigaţiei de intreţinere sau prestaţiei
compensatońi intre fostii soţi;
C. Ia cerere, cu privire la despăgubirea pretinsă pen
tru prejudicii materiale sau morale su(erite ca urmare a
desfacerii căsătoriei.
(admitere INM, 2Ol3
5. In cazul decesului soţului reclamant in cursul
procesului de divorţ şi continuării acestuia de către
moştenitori, dacă instanţa găseşte acţiunea intemeiată,
cäsătoria se socoteşte desfăcută:
A, Ia data introducerii cererii de divorţ;
B, Ia data pronunţării hotärârii de divorţ;
C, Ia data decesului soţului reclamant.
(admitere in magistratură august 2013)
DREPT PROCESuAL CIvIL. V. PROCEDURI SPECIALE
6. Atunci când cererea de divorţ este intemeiată pe
culpa soţului pârät:
A. nstanţa va Iua act de incetarea căsätoriei şi va dis
pune, prin hotărâre supusă numai apelului. inchiderea
dosarului, dacă în timpul procesului de divorţ decedează
soţul pârât;
B. dacă soţul părăt recunoaşte faptele care au dus Ia
destrămarea vieţii conjugale, instanţa, dacă reclamantul
esle de acord, va pronunţa divorţul fărä a cerceża temeinicia
motivelor de divorţ şi fără a ĺace menţiune despre culpa
pentru desfacerea căsătońei;
C. in cazul in care, in faţa primei instanţe, niciuna dintre
păi Iegal citate, nu se infăţişează Ia strigarea cauzei şi nici
nu a cerut in scris judecarea in Iipsă, instanţa va respinge
cererea ca nesusţinută.
(admitere INM şi in magistratură, 2018)
7. Prin sentinţa nr. 9000115.1O.2015, Judecătoria
Braşov a admis acţiunea de divorţ dintreA şi B şi a dispus
desfacerea câsătoriei, din culpa comună a soţilor. La
data de 04.11.20151 soţul pârát Ba decedat. Hotărârea
de divorţ s-a comunicat părţilor in data de 07.12.2015
şi pentru că cei doi soţi nu au avut copii din căsătorie,
fraţii Iui B s-au prezentat la notar, în termenul de apel,
invocând că sunt singurii moştenitori ai defunctului. ln
aceste condiţii:
A. reclamanta are interes să formuleze apeI impothva
sentinţei de divorţ, solicitând anularea hotărârii şi ca instanţa
să ia act de incetarea căsätoriei, dispunănd inchiderea
dosarului de divorţ, prin hotărăre deflnitivă;
B. sentinţa de divorţ va fi lipsită de efecte juridice, chiar
dacă reclamanta nu formulează ape);
C. reclamanta nu va avea drepturi succesorale ca
soţie supravieţuitoare, indiferent dacă exercită sau nu apel
impotriva hotărării de fond, deoarece decesul soţului a
intervenit după pronunţarea hotărării de divoij.
(primire În profesie avocat definUiv, 2016)
— reclamantului AA din Iocuinţa familiei avănd in vedere
8. Hotărârea de divorţ rămasă detinitivă se trimite
din of,ciu serviciului de stare civilă de Ia Iocul:
A. încheierii căsătohei;
B. naşterii fiecărui soţ;
C. ultimului domiciliu comun aI soţflor.
(admitere in magistraturä, august 2013)
9. In procedura judiciară a divorţului:
A, cererea de divorţ poate fi semnată de un mandatar
comun, cu procură specialä autentică, atunci când este
intemeiată pe acordul părţilor;
B. atunci cănd niciunul dintre soţi nu are o Iocuinţă in
ţară, pärţile pot conveni să introducä cererea de divorţ Ia J
orice judecătorie din România;
C, cererea de dćvorţ intemeiată pe culpa soţului părăt
se judecă in camera de consiliu, fără citarea părţilor, dacă
303
soţul pârăt recunoaşte faptele care au dus Ia desträmarea
vieţii conjugale.
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
10. Soţul RR a introdus acţiune de divorţ, solicitând
desfacerea căsătoriei din culpa comună a soţilor. La
rándul său, soţia PP a formulat cerere reconvenţională
solicitând divorţul din culpa exclusivă a soţului. In apel,
soţul reclamant şi-a manifestat intenţia de a salva
căsătoria; in accste condiţii1 el are posibilitatea;
A, să se impace cu pârăta, dacă şi aceasta consimte
in acest caz. instanţa va Iua act de impăcare i va dispune.
prin hoiărăre definitivă, inchiderea dosarului;
B, să se impace cu pârăta, dacă şi aceasta consimte;
in acest caz, instanţa va Iua act de impăcare şi va dispune,
prin hotăräre definitivă, inchiderea dosarului, doar dacă au
fost plătite taxele de ţimbru;
C. să renunţe Ia judecată, chiar dacă părăta se impo
triveşte, dar renunţarea nu va avea niciun efect asupra
cererii reconvenţionale.
(primire in profesie avocat definitiv, 2014)
—
11.AA, in calitate de soţ, introduce o cerere de divoij
in contradictoriu cu soţia BB (divorţ fără copii minori) prin
care solicită desfacerea căsătoriei din culpă comună,
revenirea soţiei la numele purtat anterior căsătoriei şi
plata unei despăgubiri de 10.000 de lei de către soţia
părătă 88, reprezen(ánd despăgubire pentru prejudiciu
moral suferit ca urmare a desfacerii căsätoriei. Pâráta BB
depune, in termen Iegal, intămpinare prin care solicită
respingerea cererii de divorţ ca nefondată avănd in
vedere faptul că motivele de divorţ (neinţelegeri majore
in plan financiar şi ocupaţional) invocate nu sunt reale,
aspect ce urmează a fi dovedit prin probe, La primul
l termen dejudecatä formulează o cerere de intervenţie
principală CC mama părătei 88—, solicitănd evacuarea
—
faptul că cc este proprietara imobilului care reprezenta
locuinţa familiei şi că, odatä cu declanşarea procesului
de divorţ, nu mai este de acord ca AA să mai Iocuiască
in acest imobil. ln acest context:
A. AA va putea obţine despăgubirea de 10.000 de
Iei pentru prejudiciu moral suferit ca urmare a desfacerü
căsătoriei dacă va proba existenţa motivelor care să conducă
Ia desfacerea cäsătoriei din culpă comună şi existenţa,
respectiv intinderea prejudiciului moral;
8. dacă din probele incuviinţate şi administrate va rezulta
culpa exclusivä a reclamantului. atunci instanţa va pronunţa
divorţul din culpa exclusivă a soţului AA;
C. instanţa va respinge cererea de intervenţie formulată
I de CC ca inadmisibilă.
(primire in profesio avocat definitiv, 2015)
—
I
 304 GRILE
12. În procedura spedală a divűiţului, iIo(ärârea
judecătorească a primei instanţe:
A, este supusă apelului in toate cazurile;
B, nu se motivează dacä una dintre părţi solicită instanţei
aceasta;
C, va dispune desĺacerea căsătoriei in cazul de culpă
comună a soţilor, chiar dacă părătul nu a formulat cerere
reconvenţională, dacă din probele administrate reiese că
amândoi sunt vinovaţi de destrămarea căsätoriei.
(primire in profesie avocat sta gíar, 2013)
—
§2. Măsurile asigurătorii şi provizorii
13. Sechestrul asigurător:
A se poate institui şi asupra bunurilor imobile urmăribile
ale debitorului, aflate in posesia unui lerţ;
B, va fi hdicat, la cererea debitorului, in cazul nedepunerii
cautiunü in Ĺermenul fixai de instanţă:
C. asupra unui bun pe care debitorul Tl oĺeră pentru
Iiberarea sa, va putea fi Tnfiinţat, chiar fără a exista proces
asupra creanţei băneşti a creditoruluk
(adrnitere !NM şi in rnagistraturä, 20I4
14. Cererea de sechestru asigurător:
A va fi soluUonatä de urgenţä, in camera de consiliu.
ĺärä dtarea părţilor. prin incheiere executorie;
B, va fi soluţionată prin incheiere care se comunică
părţilor, de indatä, de către instanţă;
C se adresează instanţei care este competentă să
judece procesul in primă instanţă.
(primire în profesie avocat sagiw, 2O17
—
15. Cererea de sechestru asigurător:
A. poate fi incuviinţatä şi atunci cánd este formulată
de creditorul a cărui creantä nu este constatată in scris;
8. se soluţionează intotdeauna de instanţa de Ia Iocul
situării bunurilor ce urmează a fi sechestrate:
C se soluţionează printr-o incheiere care esie supusä
recurstJILri in toate cazurile in care competenţa de primă
instanţă aparţine tribunalului.
(primire în profesie avocat sta giar 2018)
—
16. Cererea de sechestru asigurător:
A, se judecă de urgenţă in camera de consiliu, cu citarea
pärţilor;
B. se soluţioneazä prin incheiere executorie ce se
comunică, de cätre instanţă, creditorului şi debitorului
C. se soluţionează prin incheiere care este supusă numai
apelului, in termen de 5 zile de la comunicare.
(primfre in profesie avocat stagiar, marťie 2019)
—
17. ĺn cazul sechestrului asigurător, spre deosebire
de sechestrui judiciar:
A. instanţa va decide de urgenţă in camera de consiliu,
fără citarea părţilor;
“
DREPT PROCESUAŁ CJVIL. v. PROÇEDURI SPECIALE
8. cu excepţia cazurilor in care legea prevede altfeL
inslanţa se pronunţă asupra cererii prin incheiere supusă
numai apelului;
C. mäsura se va putea incuviinţa, chiar fără a exista
proces, asupra unor bunuri mobile care alcătuiesc garanţia
creditorului. când acesta invederează insolvabilitatea
debitorului säu ori cănd are motive temeinice de bănuială
cä debitorul se va sustrage de Ia eventuala urmărire silită
ori să se teamă de sustrageri sau deteriorări.
(admítere INM si in magistratură, 2018)
18. Cererea de ridicare a sechestrului asigurător,
in cazul in care debitorul dă garanţie indestulătoare;
A. se soluţionează in camera de consiliu;
B se soluţoneazä de urgenţă, fără citarea părţilor;
C. se soluţioneazä prin incheiere supusă recursului, in
termen de 5 zile de la pronunţare.
‘prtmire în profesie avocat stagiar, 2014)
—
19. Cererea dn ridicarea sechestru)ui asigurätor:
A. se soluţionează in şedinţă publică, de urgenţă şi
cu citarea în termen scurt a părţilor, dacă debitorul a dat
garanţie indestulätoare,
8. se soluţionează prin incheiere supusă, în toate
cazurile. apelului in termen de 5 zile de la pronunţare;
C. se soluţionează prin incheiere defini[ivä, da[ă fără
citarea părţilor, dacă cererea principală in temeiul cäreia
a fost incuviinţat sechestrul asigurător a fost anulată prin
hotărăre definŁvä.
(primire in proťesie avocat definîtiv. 2015)
—
20. h cazul sechestrului judiciar:
A, cererea se judecă in toate cazurile in camera de
consiliu;
8, dacă se admite cererea, cauţiunea este obligatorie,
C, judecata se face de urgenţă. cu cilarea pärţilor
(primire in profesie avocat sta giar. 2014)
—
21. În cazul in care unui client ii sunt incălcatc
drepturile de proprietate intelectua)ä, dumneavoastră in
calitate de avocat aI acestuia, ii veţi comunica clientului
că, din punct de vedere Iegal, măsurile provizorii in
materia drepturilor de proprietate intelectuală:
A. se soluţionează de către instanţa dejudecatä potrivit
dispoziţiilor privitoare la ordonanţa preşedinţială, care se
aplicä în mod corespunzător;
B constau in posibilitatea instanţei dea dispune doar
I interzicerea incălcării drepturilor de proprietate intelectuală:
C, pot fi Iuate atăt anterior, căt si ulterior introducehi
acţiunii in justiţie pentru apărarea dreptului de proprietate
intelectuală.
(primíre in profesie avocat defînîtiv, 2018)
—
DREPT PROCESUAL CIVIL. V. PROCEDURI SPECIALE
22. AA introduce, Ia Judecătoria X, o cerere de partaj,
in contradictoriu cu 88 (fosta soţie), cu privire Ia două
bunuri imobile (terenuri) şi un bun mobil (autoturism),
bunuri comune dobăndite in timpul căsătoriei, In termen
Iegal, CC (tatăl părâtei BB) formulează o cerere de
intervenţie voluntară principală invocănd un drept
propriu de proprietate cu privire Ia autoturismul ce
face obiectul cererii de partaj, cerere care a fost admisă
in principiu, In acest context
A. reclamantul AA este !ndreptăţit să formuleze o
cerere de sechestru asigurător cu privire Ia autoturism,
dar numai dacă face dovada că există riscul ca acesta
să se deterioreze, fiind folosit in fapt, de către părăta BB;
8. reclamantul AA este Îndreptăţit să formuleze o cerere
de sechestm judiciar cu privire la autoturism, dacă face
dovada că măsura este necesară pentru conservarea
dreptului ce face obíectul judecăţii;
C. terţul intervenient CC nu este indreptăţit Să formuleze
o cerere de sechestru judiciar cu privire la auloturism. acest
drept aparţinănd numai reclamantului AA sau părătei BB.
(primire in profesie avocat definitiv martie 2019)
—
§3. Procedura partajului judiciar
23. ĺn materie de partaj judiciar:
A, dacă printre cei interesaţi se află şi dispăruţi, impăr
ţeala nu se poate face decăt prin vănzarea bunurilor Ia
licitaVe publicä, prin intermediul executorului judecătoresc;
B, nu se poate dispune judecarea separată a cererii
reconvenţionale prin care se solicită completarea masei
partajabile:
C. in cazul in care partajul nu se poate realiza in niciuna
dintre modalităţile prevăzute de lege, instanţa va anula
cererea de partaj.
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
l silitä de 1O ani.
24. Ín cadwl unui proces de partaj judiciar, instanţa
de judecată dispune in temeiul art. 991 Cpc, vânzarea
bunurilorsupuse partajului, prin executorjudecätoresc.
In acest caz;
A. incheierea poate fi atacată separat numai cu apel,
in termen de 15 zile de la pronunţare;
8. incheierea poate D atacată separat numai cu apeL
in termen de 15 zile de la comunicare;
C. incheierea nu poate fi atacată separat, urmănd a ü su
pusă apelului odată cu hotărărea asupra fondului procesului.
(primire in profesie avocat definitiv august 2019)
— predarea bunurilor impărţite, hotărărea de partaj este
25. Într-un proces având ca obiect incetarea stării
de coproprietate asupra unui bun:
A. procurorul nu poate să pună concluzii, chiar dacă
apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept,
a drepturilor şi intereselor cetăţenilor;
GRILE 305
8. este admisibilă cererea de arătare a titularului dreptului
formulată de pârătul care pretinde că deţine bunul pentru
altul;
C. instanţa va pune in discuţie necesitatea introducerii
in cauză a celorlalţi coproprietari, dacă aceştia nu au fost
chemaţi in judecată de către părţile iniţiale.
(admitere INM şi in magistratură, 2016)
26. ĺncheierea de admitere in principiu suplimentară
dată in padaj:
A, poate conţine dispoziţii de eliminare a unui bun care
a fost cuprins đin eroare în masa de impărţit, dacă există
consimţămăntul tuturor coproprietarilor;
B, poate fi atacată separat cu apel;
C, poate fi dată färă citarea părţilor dacă in Iegătură
cu bunurile omise sau coproprietarfl omişi nu s-au purlat
dezbateri contradictorii.
(admitere in magistratură, august 2013)
27. Hotărărea de partaj:
A. rămasă definitivă, constituie titlu executońu şi poate fi
pusä în executare chiar dacă nu s-a cewt predarea efectivä
a bunului;
8, nu este susceptibilă de executare silită cănd părţile
declară in mod expres că nu solicită predarea bunului;
C, poate fi pusă in executare cu privire la bunurile
împărţile in termenul de prescripţie de 3 ani.
(admitere ÍNM, 2013)
28. Hotărârea de partaj cu privire Ia un bun imobil:
A, de primă instanţä. constituie titlu executohu şi poate fi
pusă in executare chiar dacă nu s-a cerut predarea efectivă
a bunului;
8, nu este susceptibilă de executare silită cănd părţile
declară in mod expres că nu solicită predarea bunului;
C poate fi pusä in executare cu privire Ia bunul partajat
in termenul de prescňpţie a dreptului de o obţine executarea
(pńmire in profesie avocat deflnitiv, 2018)
—
29. În materie de partaj judiciar:
A, in cazul în care, după pronunţarea incheierii de
admitere in principiu a cererii de partaj, dar mai inainle
de pronunţarea hotärărh de impărţeală, instanţa care a
pronunţat incheierea constată că un bun a fost cuprins
din eroare în masa de impărţit nu poate dispune, in nicio
siluaţie, eliminarea acelui bun din masa partajabilă;
8. chiar dacă părţile declară in mod expres că nu solicită
susceptibilä de executare silită, in termenul de prescripţie
de 10 ani prevăzut de lege;
C, in cazul in care instanţa constată că padajul nu se
poate face in niciuna dintre modalităţile prevăzute de lege
va hotări inchiderea dosarului.
(admitere INM şi in magistraturâ, 2018)
305 SRILE
§4, Procedura ordonanţei preşedinţiaie
30. Se poate cere pe cale de ordonanţâ preşedinţială:
& constatarea de urgentă a stärii unor bunuri mobile
sau imobile, dacă este posibil ca proba să fie greu de
administrat in viitor
B Iuarea unei măsuri provizorii cu privire Ia incasarea
alocaţiei de stat pentru copiL in procedura divorţului;
C incuviinţarea provizorie a suspendárii executärii
provizorii de drept a unei hotărări.
(admitere 1NM şi în magistraturä, 2015)
31. Ordonanţa preşedinţială:
A. este executorie fără somaţie şi fără trecerea vreunui
termen, chiar dacä reclamantul nu a solicitat in mod expres
aceasta;
B. are, Tn anumite cazuri, autoritate de Iucru judecat
asupra cererii privind Íondul dreptu?ui;
C, poate fi transformată intr-o cerere de drept comun,
Ia solicjtarea reclamantului, pănă Ia închiderea dezbaterilor
Ia prima ŕnstanţă
(admitere in magistratură, august 2013)
32. Ordonanţa preşedinţială:
A are o natură contencioasă sau necontencioasă, după
caz, in funcţie de soluţionarea cererii cu citarea, respectiv
fără citarea părţilor;
B. se soluţioneazä in primă instanţă de judecătorie;
C va putea fi dată şi atunci când este in curs judecata
asupra furidului.
(admitere în magistratură, mai 2018)
33. Cererea de ordonanţă preşedinţială este, potrivit
Coduiui de procedură civilă, de competenţa:
A instanţei de apel, dacä Iitigiul pe fondul cauzei se
află in apeL
B. judecătoriei, în toate cazurile in care nu existä un
Iitigiu pendente, pe fondul cauzei;
C instanţei competenle să se pronunţe primä nstanţă
asupra fondului dreplului in cazu) in care Iitigiul, pe ĺondul
cauzei, se află in rejudecarea in fond. după casarea cu
reţinere.
(primire în profesie avocat sta giar, augvst 2019)
—
34. Ordonanţa preşedinţială:
A. este intotdeauna supusä numai apelului;
B. se soluţionează de instanţa judecătorească compe
tentă să se pronunţe in primă instanţă asupra fondului
dreptului;
C. este inadmisibilă cănd este in curs judecata asupra
fondului.
(primire în proťesie avocat sta giar 2018)
—
35. Este obligatorie;
A. citarea părţilor, in apeL in procedura ordonanţei
preşedinţiale;
DREPT pRocEsuAL CIVIL v PROCEDURI SPEcIALE
5. citarea persoanelor arätate in cerere, in prima
instanţă, in procedura necontencioasă;
C. cilarea părţilor, in prima instanţă, in procedura de
indreptare a hotărării judecătoreşti.
(primire în profesie avocat sta giar. martie 2019)
—
36. In ceea ce priveşte procedura ordonanţei preşe
dinţiale, potrivit Codului de procedură civilă:
A. ca regulă, părtjle vor fi citate conform normelor privind
citarea in procesele urgente, intămpinarea fiind obligatorie;
5. in cazul in care competenţa de primă instanţă aparţine
curţii de apel, ordonanţa este supusă recursului in termen
de 5 zile de Ia pronunţare, dacä s-a dat cu citarea părjilor;
C. ordonanţa preşedinţială va putea fi dată numai atunci
cănd este in curs judecata asupra fondului.
(primire în profesie avocat detinitiv, august 2019)
—
37. In procedura ordonanţei preşedinţiale:
A. ordonanţa preşedinţialä are autoritate de Iucw judecat
asupra cererii privind fondul drepîului;
5. reclamantul poate traiisíor:iia cererea de urduriariţă
preşedinţială intr-o cerere de drept comun pănă Ia inchiderea
dezbaterilor in primă instanţă;
C. apelul impotriva hotărării judecătoreşti se declară in
termen de 5 zile de Ia pronunţare, indiferent dacă judecata
s-a făcut cu sau färă citarea părţilor
(primim în prnťRsi avncat stagiar, 2016)
—
38. Reclamantul A. a íormulat o cerere pe cale de
ordonanţă preşedinţială impotriva pârătului B. In cursul
judecăţii, Ia aI doilea termen de judecată, reclamantul
A. a solicitat instanţei transformarea ordonanţei preşe
dinţiale într-o cerere de drept comun. Părâtul B. a soli
citat respingerea modificării acţiunii principale, întrucăt
I aceasta nu a íostfăcută in termen Iegal. instanţa dispune:
A, respingerea ca tardivä a cererii de modificarea acţiunii,
intrucăt nu a fost făcută pănă Ia primul termen dejudecatä;
B, admiterea cererii de modificarea acţiunii, deoarece
modificarea este posibilä pănä Ia inchiderea dezbaterilor;
C. respingerea cererii de modificarea acţiunü, deoarece
părătul nu a consimţit Ia această transformare.
(primire in pmfesie avocat deflnitiv. 2016)
—
39. Hotărărea judecătorească dată in procedura
ordonanţei preşedinţiale:
A. este supusä recursului, in Loate cazurile in care
competenţa de primă instanţä aparţine curţii de apeL
5. pronunţată de tribunal, este executorie de drept dar
executarea poate fi suspendată de instanţa de apeL insă
numai cu plata unei cauţiuni aI cărei cuantum se va stabili
de cätre aceasta;
C in niciun caz nu este susceptibilä de revizuire, pentru
hotărări definitive potrivnice, in raport cu o aItă hotărâre
dată in procedura ordonanţei preşedinţiale.
(pdmire in profesie avocat stagiar 2015)
—
DREPT PROCESUAL CIVIL. V. PROCEDURI SPECIALE
§5, Procedura ordonanţei de plată
40. ĺn materia procedurii ordonanţei de piată:
A, cererea de ordonanţă de plată este de competenţa
judecătoriei, indiťerent de valoarea obiectului cererii;
8. debitorul-pârăt este obligat să depună intămpinare
cu ceI puţin 3 zile înaintea termenului dejudecată;
C, dacă este cazuL instanţa va pronunţa o hotărâre
de expedient, supusă numai recursului, prin care ia act de
inţelegerea părţilor, in cazul in care creditorul şi debitorul
ajung la o inţelegere asupra plăţii.
(primire în profesie avocat stagiar, august 2019)
—
41. Cererea in anulare impotriva ordonanţei de plată:
A, nu se poate formula, fiind inadmisibilă, in cazul in
care instanţa de judecată a respins cererea de ordonanţă
de plată;
8. trebuie formulată de cätre debitor in termen de 1 0 zile
de Ia data inmănării sau comunicării ordonanţei de plată;
C. nu suspendă executarea, suspendarea putănd fi
incuviinţată Ia cererea debitorului, fără dare de cauţiune.
(primire in profesie avocat stagiar, 2017)
—
42. Hotărârea pronunţată in procedura ordonanţei
de plată:
A. este executorie, chiar dacă este atacată cu cerere
in anulare;
B. poate fi pusă in executare silită, dar debitorul este
in drept sä formuleze contestaţie Ia executare prin care
poate invoca orice apărări de fond cu privire Ia existenţa
creanţei certe, Iichide şi exigibile;
C. poate fi atacatä de creditor sau de debitor, cu cerere
in anulare, în cazul în care s-a admis în parte cererea
creditorului.
(primire in profesie avocat stagiar, martie 2019)
—
43, Hotărărea judecătorească de primă instanţă in
procedura ordonanţei de plată:
A, devine definitivă ca urmare a neintroducerii sau
respingerfl cererii in anulare;
8. poate fi pusă in executare silită, iarimpotriva executăńi
nu se poate face contestaţie Ia executare;
C, nu este executorie, dacă este atacată cu cerere in
a nu I are.
(primire in profesie avocat stagiar, 2016)
—
§6, Procedura cu privire la cererile de vatoare
redusă
44. Procedura cu privire Ia cereriie de valoare redusă
se aseamănă cu procedura ordonanţei de piată prin
aceea că:
A. hotărărea prin care s-a admis cererea poate fi pusă
in executare in timpul soluţionării căii de atac;
GRILE 307
8. calea de atac exercitată impotriva hotărării pronunţate
de judecătorie se judecă de tribunal, in complet format din
2 judecători;
C, cererea este respinsă dacă este nevoie de admi
nistrarea altor probe in afara inscrisurilor depuse Ia dosar
şi a explicaţiilor sau Iămuririlor date de părţi.
(admitere INM şi in magistraturä, 2017)
45. Spre deosebire de procedura ordonanţei de plată,
in procedura cu privire Ia cererile de valoare redusă:
A, poate fi incuviinţată proba cu expertiză, dacă admi
nistrarea acesteia nu necesită cheltuieli disproporţionate
in raport cu valoarea cererii de chemare in judecată sau
a cererii reconvenţionale;
8. introducerea căii de atac impotriva hotărărfl de
admiterea cererii nu suspendă de drept executarea acesteia;
C. incheierea prin care prima instanţă ia act de declaraţia
creditorului in sensul că a primit plata sumei datorate şi
dispune inchiderea dosarului este definitivă.
(admitere in magistratură, iunie 2019)
46. Reclamantul AA formulează in contradictoriu
cu părătul BB o cerere cu valoare redusă pentru re
cuperarea unei creanţe in cuantum de 8.000 de Iei.
Pârătui BB are, de asemenea, de recuperat, de Ia recla
mantul AA, o creanţă de 12.000 de Iei, derivată din
aceIaşi raport juridic dedus judecăţii, in acest caz:
A. părătul 88 este in drept să formuleze o cerere
reconvenţională cu privire Ia creanţa de 12.000 de Iei, in
contradictoriu cu reclamantul AA, cerere ce urmează a se
judeca impreună cu cererea principală;
8. părătul 88 este in drept să formuleze, pe cale
separată, o cerere cu valoare redusă cu privire Ia creanţa
de 12.000 de Iei, in contradictoriu cu AA;
C. dacă părătul 88 formulează o cerere reconvenţională,
cu privire Ia creanţa de 12.000 de Iei, in contradictoriu cu
reclamantul AA, aceasta va fi disjunsă şi judecată potrivit
dreptului comun.
(primire in profesie avocat definitiv, august 2019)
—
§7. Procedura evacuării din imobitele folosite
sau ocupate fără drept
47. În procedura specială a evacuării din imobilele
foiosite sau ocupate fără drept, potrivit Coduiui de
procedură civilă:
A, cererea de evacuare este de competenţa judecătoriei
din raza Iocalităţii de domiciliu a părătului;
8. cererea de evacuare este de competenţa judecătoriei
in circumscripţia căreia se află situat imobilul ocupat fără
drept ori, după caz, închiriat sau arendat, chiar dacă Iocatarul
a părăsit imobilul sau contractul a incetat;
 ELť&N
0
308 GRILE
C. pârâtul poate formula cerere reconvenţională doar
dacă cererea de evacuare se judecă Cu Citarea pärţlor.
(primire in profesie avocat stagiar, 2017)
— A, întâmpinarea nu are caracter obígatoriu nici în
48. in procedura evacuării din imobilele tolosite sau
ocupate fără drept:
A. părătul poate propune probele doar prin intămpinare;
5. părâtul poate formula contestaţie Ia executare
imputriva executării hotărârii de evacuare, in condiţiile legii;
C. suspendarea executării hotärârii de evacuare poate
fi dispusä in cazul evacuärii pentru neplata chiriei sau a
arenzii.
(admitere in magistratură. mai 2016)
49. in procedura specialá a evacuării din imobilele
folosite sau ocupate fără drept
A, spre deosebire de procedura ordonanţei preşedinţiale,
părţile se citeazä, Tn primă instanţă, in toale cazurile,
8. spre deosebire de procedura de drept comun a
evacuăńi, nu se permite părătului să formuleze intămpinare
şi cerere de chemare în garanţie;
C hotärárea primei instanţe prin care a fosi admisă
cererea de evacuare este executorie provizoríu de drept.
(admitere in magistraturä, iunie 2019)
50. Acţiunea in predarea Iocuinţei inchiriate in
temeiu unui contrac( de iucaţiuris.
A, este o acţiune personală imobiliară;
5. este de competenţa teritorialä exclusivă a instanţei
in a cărei circumscripţie este situat imobilul;
C este de competenţa materinlă a instanţei determinată
în funcţie de valoare impozabilă a imobílului.
(pńmire in proťesie avocaź deflnitiv, 2016)
—
51. In procedura de evacuare a imobilelor folosite
sau ccupate fără drept
A, cererea de evacuare se judecă färä citarea părţi!or in
cazul in care evacuarea imobilului pentru neplata chiriei se
solicitä in baza unui contract care constituie, pentru plata
acesteia, tillu executoriu, potrivit Iegii;
B. intâmpinarea nu este obligatorie;
C hotărârea de evacuare este executorie şi poate fi
atacată numai cu recurs.
(primire in profesie avocat stagiar, 2016)
—
52. Hotărârea judecătoreascä:
A. privind evacuarea din imobilele folosite sau ocupate
färă drept este executorie de drept şi nu poate fi suspendatä
in ceea ce priveşte evacuarea ocupantului;
5. va produce de drept efecte, in toa(e cazurile, contra
succesorului cu titlu particular aI uneia dintre $rţi, chiar
dacă acesta nu a fost introdus in cauză;
C. de expedient. pronunţatâ in procedura ordonanţei
de platä este definitivä şi constituie titlu executoriu.
(admitere INM, noiembrie 2019)
DREPT PROCESUAL CIVIL V. PROCEDURI SPECIALE
53. In procedura de evacuare din imobilele folosite
sau ocupate fárä drept:
ipoteza in care reclamantul formulează doar cerere de
evacuare, nici in cazul in care, in mod accesoriu la cererea
principalä, reclamantul solicită şi plata chiriei, arenzii sau
alte despägubiri, potrivit Iegii;
5. părătul poate formula, in termen legal, cerere de
chemare in judecată a altei persoane;
C. părâtul nu poate formula cerere reconvenţională.
(primire in proťesie avocat definitiv, martie 2019)
—
54, In cazul procedurii speciale a evacuării din
imobilele folosite sau ocupate fără drept
A. pârăiul nu poate formula cerere de chemare in
garanţie, pretenţiile sale urmănd a fi valoriśicate numai pe
cale separată;
5. procedura dejudecatä este scrisä şi se desfăşoară
in intregul ei in camera de consiliu, dar instanţa poate
dispune inťăţişarea pärţilor dacă apreciază acest fapt ca
fiind necesar sau Ia solicitarea uneia dintre părţi,
0. prin imobil se inţelege construcţia, terenul cu sau
fără construcţii, impreunä cu accesoriile acestora.
(admitere INM şi in magistraturä, 2018)
§8. Cauţiunea judiciară
55, In cazul cauţiunii judiciare:
A. cauţlunea poate fi urrriarita de credltorll depozitarului.
dacă aceasta a fost depusă in numerar,
B. nedepunerea cauţiunii in termenul legal atrage
desfiinţarea de drept a măsurilor in Iegătură cu care s-a
dispus stabilirea cauţiunii:
C. aceasla se stabileşte de căire instanţă printr-o
incheiere care poate fi atacată odată cu hotărârea prin
care s-a dispus asupra cauţiunii.
(primire in profesie avocat deňnitiv, 2016)
—
56. lnstanţa se pronunţä asupra cererii de restituire
a cauţiunii;
A. cu citarea pärţilor;
B. printr-o incheiere supusă numai recursului dacä
cererea este de competenţa tribunalului;
C. printr-o incheiere supusă recursului ce urmează a
fi soluţionat de completul de 5judecători de Ia ICCJ, dacä
cu privire la cererea de restituire a cauţiunii se pronunţă
una dintre secţiile ICCJ.
(primire in profesie avocat definitiv, 2015)
—
§9. Procedura ofertei de plată i consemnaţiunii
57. Procedura ofertei reale de plată:
A, se poate derula exclusiv prin mijlocirea unui executor
judecätoresc;
a — ‚s
PPT PROCESuAL CIVIL V. PROCEDuRI SPECIALE GRILE 309

B, poate privi doar primirea unei sume de bani de Către
creditorul, care refuză să o incaseze;
C. in caz de refuz din partea creditorul, poate fi urmată
de consemnarea fäcută de către debitor.
(primîre În profesíe avocat definitiv, 2018)
—
• funciară.
§10, Procedura privitoare 1a înscrierea dreptuńtor
dobândite în ĺemeiul uzucapiunii
8. procedura este contencioasă, urmând a se deruta,
in toate cazurile, intre reclamant şi ceI insCris in cartea
funCiarä, respectiV succesorii acestuia;
C, se poate formula opoziţie de către toţi Cei interesaţi,
chiar dacă persoanele respectiVe nu sunt inscrise in cartea
(prímire in profesie — avocat definitiv, august 2019)

58. in cazul procedurii privitoare Ia ínscrierea

drepturilor dobăndite in temeiul uzucapiunfl:
A, cererea de uzucapiune, dacă valoarea imobilului
este de 300000 de Iei, este de competenţa tribunalului in
CirCumscripţia căruia este situat imobilul;

_t_ —
 r

B. RĂSPUNSURI Şi EXPLICAŢII

CAPITOLUL 1. DISPOZIŢII GENERALE

§1. ľrincipiiłe fundamentaĺe ale procesului civil

1. Răspuns B (admitere INM şi în magistratură, 2015)

Varianta de răspunsAeste greşită, deoarece posibilitatea instanţei dea dispune, din oficiu, indreptarea erorii materiale privind
numele unei pärţi strecurate în cuprinsul unei hotärări nu constituie o derogare de Ia principiul disponibilitäţii, ci o posibililate
acordată judecätorului dea indrepta erorile strecurate in hotărâre, reglementată de art 442 CPC, in vederea pronunţärii unei
hotărări Iegale şi temeinice. neavănd nicio influenţă asupra principiului disponibilitáţii pärţilor in procesul civil.
Varianta de răspuns B este corectă. deoarece, potrivit art 9 CPC coroborat cu art 22 alin. (6) CPC. care regtementează
principiului disponibilităţi. părtile sunt cele care determină cadrul procesual, sub aspectul IimiteIor investirii (părţi. obect si cauză),
ceea ce inseamnă că introducerea ĺorţatä a altor persoane, din oficiu, ca Urmare a unor dispoziţii Iegale. adică modificarea.
sub aspectul părţilor. a cadrului procesual reprezintä o derogare de Ia principiul disponibilităţii.
Varianta de räspuns C este gresită. deoarece ordonarea de probe de cätre instanţä nu modiflcă in niciun fel cadrul procesual
sub aspcctul părţitor, aI cauzei sau aI obiectului, astfel cä nu se ciicunlscrie priricipiului disponibilitáţii. Mai mult decât atăt.
conform art 22 alin. (2) CPC, judecătorul poate să dispună din oflciu administrarea probelor pe care Ie consideră necesare
pentru aflarea adevărului în cauză şi pronunţarea unei hotărări Iemeinice şi Iegale, ordonarea de probe fiind o componentä a
principiului rolului activ aI judecätorului in cadrul procesului civil.

2. Räspuns: A, B (admiterc în nwgistraluťă, aprilie 2017)

Vananla da răspuns A este corectă. deoarece renunţarea Ia drept este un act de dispoziţie procesualä, fiind una dintre
potezeie dreptuiui de dispuziţie ai păiţiiui. aşa curn este deflniz acesta Ia an. 9 alin. (3) CR0, conlorm căruia. în condiţiile Iegü.
partea poate, după caz, renunţa Ia judecarea cereri de chemare în judecată sau Ia insuşi dreptul pretins, poate recunoaşte
pretenţiile părţii adverse, se poate invoi cu aceasta pentru a pune capät, in tot SaU in parte, procesului, poate renunţa Ia
exercarea cailor de atac orI a executarea unei hotarâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale in orice aIt
mDd permis de Iege,
Varianta de răspuns B este corectă, constituind tot o manifestare a principiului disponibilităţi. AstfeL conform art. 9 alin, (1) cc,
procesul civil poate ti pornit Ia cererea celui interesat sau, în cazurile anume prevăzute de Iege, Ia cererea attei persoane,
organizaţii ori a unei autorităţi sau instituţii publice ori de interes public, neavând nicio relevanţă o eventuală prescriptibititate
a acţiuni, Dacă dreptul material Ia acţiune este prescris, părâtul poate invoca până Ia primul termen de udecatä excepţia
prescripţiei (conform art. 2513 C.civ), caz in care. dacă esĺe intemeiată, insĺanţa va respinge acţiunea ca prescrisă.
Vahanla de răspuns C nu este corectă, deoarece. prin raportaro Ia prevederile art. 11 alin. (1) CPC, instanţa nu poate
hotări asupra unei cereri decăt dupä citarea sau infäţişarea părţilor. dacă Iegea nu prevede altfel Deci. regula este citarea.
iar excepţia este Iipsa de ciţare a părţilor. insâ această excepţie trebuie să fie prevăzutâ de Iege, şi nu să fie rezultatul voinţei
părţilor, cum in mod eronat se ment)onează in cuprinsul variantei de răspuns.

I 3. Răspuns: A, C (admitere INM şi in magistraturä, 2017)

Variantele de räspuns A şi C sunl corecle, prin raportare Ia dispoziţiile art. 11 CRC, care instituie obligaţia fiecărei persoane, in
condiţile Iegi, dea sprijini realizareajustiţiei. Potrivit aceluiaşi text, ceI care, fără motiv Iegitim, se sustrage de Ia indeplinirea acestei
obligaţi poate fi constrăns să o execute sub sancţiunea pläţii unei amenzi judiciare şi, dacă este cazuL a unor daune-interese.
Varianta de räspuns B este greşitâ, deoarece terţul, in măsura in care deţine un inscris privitor Ia pricinâ, are obligatja de
a-I prezenta instanţei, eI fiind scutit de aceastä obligaţie doar în măsura in care conţinutul respectivului inscris se referä Ia
chestiuni stric( personale privind demnitatea sau viaţa privată a unei persoane. depunerea inscrisului ar incătca indatorirea
Iegalä de păstrare a secretului, depunerea inscrisului ar atrage urmărirea penală a părţii. a soţului sau a unei rude ori afin
pănă la gradul aI treiIea inclusiv [art. 297 aIin (3) coroborat cu art 294 CPC], şi nu pentru că nu este parte in proces. AstfeL
conĺorm art 297 alin. (1) cpc, cănd se araĺă că un înscris necesar soluţionării procesului se afiă in posesia unui teĄ, acesta
va putea fi ciiat ca martor, punăndu-i-se in vedere să aducă inscrisul in inslanţâ, iar polrivit alin. (2) aI aceluiaşi articol, cănd
deţinätorul inscrisutui este o persoană juridică, reprezentanţii ei vor putea fi citaţi ca martori.

a -
MÄDÄLINA DINU EXPLICAŢII 311

4. Răspuns: C (şi B, potrivit modificări ior aduse prin Łegea nr 310/2018) (primire in proťesie— avocat detinitiv, 2014)
Varianta de răspuns A este greşită. întrucât reprezentarea sau asistarea părţilor in procesul civil constituie un drept al
acestora, iar nu o obligaţie. cum Tn mod eronat se menţioneazä in cuprinsul variantei de răspuns. AstfeL conform ad. 13
alin. (2) CPC, pärţite au dreptuf, in tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate in condiţiile legii (astťel
cum a fost modifical prin Legea nr 310/2018).
Varianta de răspuns B era indicatä in barem la data examenului ca fiind greşită.
NB! Prin modificarea adusă alin. (2) din art, 13 prin Legea nr. 310/2018, s-a acordat părţilor dreptul dea conduce procesul
personal, in orice fază a acestuia, fără să fie sancţionate.
Prin urmare, indiferent cä procesul se află in etapa judecăni in primă instanţă, in apel sau in recurs ori intr-o altä cale
extraordinară de atac decăt cea a recursului, reprezentarea convenţională este un drept, nu şi o obligaţie (N.-H. ŢIŢ, R. STANcIu,
Legea nr 310/2018 pentru modificarea şi complelarea Legii nr 134/2010 privind Codui de procedură civilä, Ed. Hamangiu,
2019, p. 1).
Avănd in vedere faptul că intrebarea a avut in vedere Iegislaţia in vigoare la data de 1 iunie 2014, iar modificările aduse
prin Legea nr 310/2018 sunt ulterioare aceslui moment varianta de răspuns B este, in prezent, corectă.
Varianta de răspuns C este corectă, deoarece, chiar dacâ părţile sunt reprezentate in procesul civil, instanţa are posibilitatea
dea dispune infăţişarea in persoană a acestora, ori de căte ori apreciază că se impune o astfel de mäsurä, conform art. 13
alin. (4) CPC.

I 5. Răspuns: A, C (primire in proťesie — avocat sta gíar, 2016)

Varianta de răspunsAeste corectă, intrucát, conform art. 358 CPC. dacă partea. färă molive temeinice, refuză să răspundă
la interogatoriu sau nu se infăţisează. instanţa poate socoti aceste imprejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un inceput
de dovadă in folosul aceluia care a propus interogatoriul. Prin urmare, in acest caz, se poate vorbi de o sancţiune legală
aplicabilă părţii care refuză să răspundă Ia interogatoriu fără a exista un motiv temeinic sau nu se prezintä la administrarea
acestui mijloc de probă, dreptul la apărare nefiind incălcat.
Varianta de răspuns B este greşită, intrucát. conform art. 222 alin. (1) CPC, amănarea judecă ţii pentru Iipsă de apärare
poate fi dispusă, la cererea părţii interesate, numai în mod excepţional, pentru motive temeinice şi care nu sunt imputabile
părţü sau reprezentantului ei; aşadar, in cazul nostru, instanţa poate refuza amănarea judecăţii pentru acest motiv, caz in care,
potrivit art 222 alin. (2) cpc, va amăna, la cererea pärţi, pronunţarea in vederea depunerii de concluzii scrise. Prin urmare,
nu se poate reţine o incălcare a dreptului de apărare al părţii in procesul civil.
Varianta de răspuns C este corectă, deoarece, conform art. 13 alin. (4) CPC, care reglementează dreptul la apărare al pärţilor
in cadrul procesului civil, instanţa poate dispune infăţişarea in persoană a părţilor, chiar atunci cănd acestea sunt reprezentate.

6. Răspuns: c (admitere INM şi in magistratură, 2016)

Varianla de răspunsAeste greşită. intrucăt, deşi partea are posibilitatea dea nu se prezenta personal in sala de judecată, ci
prin reprezentant, instanţa poate dispune înfăţişarea in persoană a părţilor, chiar şi atunci cănd acestea sunt reprezentate, cum
arfi. spre exemplu, in incercarea de impăcare a părţilor(G. BQR0I, M. STANcu, Drept procesualcivil, ed. a 4-a. Ed. Hamangiu,
Bucureşti, 2017, p. 29). Prin urmare, nu se poate pune in discuţie incälcarea dreptului la apărare al părţii in aceastä situaţia
Varianta de răspuns B este greşitä. Tn virtulea principiului allähi adevărului. reglementatin cuprinsul art. 22 CPC,judecătowl
dă sau mstabileşte caliťicarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţü, chiar dacă päqile le-au dat o altă denumire, caz
in carnjudecătorul este obligat să pună in discuţia părţilorcahflcareajuridicä exactă [art. 22 alin. (4) CPC]. Prin urmare, chiar
dacă cererea de chemare in judecatä este semnată de cätre avocat atunci cănd apreciază necesar, judecătoml va pune in
discuţia părţilor catificarea exactă a cererii.
Varianta de răspuns c este corectă, prin raportare la dispoziţiile art. 217 alin. (9) CPC, care stabilesc că, dacă cel care tulbură
Iiniştea şedinţei este insuşi apärätorul părţii, preşedintele iI va chema la ordine şi, dacă, din cauza atitudinii lui, continuarea
dezbaterilor nu mai esle cu putinţă, procesul se va amăna, aplicăndu-se amenda judiciară (...). Prin urmare, in ipoteza dată
in varianta de răspuns, in cazul în care apärătorul pärţü este înlăturat din sala de şedinţă, instanţa este obligată sä amáne
judecarea procesu/ui, iar continuarea procesului in absenţa apărătoruluipárâtului constituie o incälcare a prevederilor aM. 217
a/in. (9) CPC, şi, implicit, a dreptului /a apărare al părţü.

I
7. Răspuns: B (admitere in magistratură, iunie 2019)
Varianta de răspuns A este greşită, intrucăt, in procesul civil, cererile şi actele procedurale se intocmesc numai in timba
română (chiar dacă una dintre părţi este cetăţean străin). potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (4) CPC.
Varianta de răspuns B este corectă. Potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (3) cc, cetăţenii străin/ şi apatńzü cam nu inţeleg
sau nu vorbesc Iimba romănă au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosaw/ui, de a vorbi in instanţă şi de
a pune concluzii, prin traducător autor/zat, dacă legea nu prevede altfeL Prin urmare, părătul cetăţean străin poate solicita
—

verbal, prin intermediul traducătorului autorizat, admiterea unei excepţii procesuale, dacă legea nu prevede altĺeI.
 312 EXPLICATII DREPT FROCE5UAL CIVIL 1. OI5POZIŢII GENERĂLE

Varianta de răspuns C este greşită faţä de dispoziţiile art 13 aIin (4) CPC, in raport de care instanţa poate dispune infăţişarea
in persoană a părţilor, chiar atunci când acestea sunt reprezenlate. Prin urmare, avănd Tn vedere că textul nu conţine nicio
excepţie in ceea ce priveşte cetäţenU străini, dacă instanţa apreciazä că se impune, va putea dispune infăţişarea in persoana
a părătului-cetăţean sträin, chiar dacä acesta este reprezentat.
8. Răspuns: c (admitere INM, 2013)
I
Varianla de Ia Iitera A este greşitä, deoarece enunţul vizează principiul disponibilitäţii, şi nu aI contradictorialităţii. Astfel,
conform art. 9 alin. (2) CPC, care reglementează dreptul de dispoziţie aI pärţilor, obiectul şi Iimitele procesului sunt stabilite
prin cererile şi apărările pörţilor.
Varianta de Ia Iitera B este greşitä, pentru cä vizeazä tot principiul disponibililăţii, conform art. 9 alin, (3) cpc. in rapofl
de care partea poate. dupá caz, renunţa Ia judecarea cererii de chemare in judecatä sau Ia insuşi dreptul pretins. poate
recunoaşte pretenţiile pärţii adverse, se poate invoí cu aceasta pentru a pune capăt, in tot sau in parte, procesului, poate
renunţa Ia exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărări. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale in
orice alt mod permis de Iege.
Varianta de la Iitera C este corectă, intrucát, potrivit art 14 alin. (3) CPC, părţile au obligaţia dea expune situaa de fapt Ia
care se referă pretenţňle şi apärările Ior in mod corect şi complet, färä a denatura sau omite faptele care Ie sunt cunoscute; de
asemenea, părţile au obligaţia de a expune un punct de vedere propriu faţă de aĺirmaţiile pärţii adverse cu privire Ia imprejurări
de fapt relevante în cauzä.

l 9. Răspuns: A (primire in profesie avocat sta giar, 2014)

—

Varianta de Ia Iitera A este corectă, fiind o rnariifestare a principiului contradictorialităţii in procesul civil, reglementat de
art. 14 CPC. Astfel, potrivil principiuIuJenunţat păiUe au dreptulde a discuta şi argurnenta orice chestiune de fapt sau de drept
invocatä in cursul procesului de către orice paflicipant Ia proces, inclusiv de către instanţä din oflciu [art. 14 alin (4) cc
Varianta de Ia Iitera B este greşită. intrucăt, Ín virtutea principiului contradictorialităţii, instanţaeste obligatä, in orice proces.
să supună discuţiei părţilor toale cererile. excepţiite (indiferent dacá acestea sunt de ordine publică sau de ordine privată) si
imprejurările de fapt sau de drept invocate. potrivit art. 14 alin (5) CFC.
Varianta de Ia litera C este greitä, deoarece, potrivit principiului rolului activ aI judecătorului in aíiarea adevărului. reglementat
de dispoziţiile arĺ. 22 CPC, şi raportat Ia an. 78 alin. (2) teza I CPC, in materie contencioasă. cănd raportul juridic dedus
judecăţii o impune. judecătorul va pune in discuţia părţilor (fiind deci obligatorie. iar nu facultativă) necesitatea introducerii in
cauzä a alţor persoane

l 10. Răspuns: B, C (primire in proťesie avocat sta giar. martie 2019)

—

Varianta de răspunsAnu este corectă, in vederea respectării principiului contradictorialităţii, părţile trebuie să fie Iegal citate,
indiferent dacă acestea aleg să se prezinte sau nu Ia termenul de judecatä (personal sau prin reprezentant). Potrivit art. 14
cpc, principiul contradictorialităţii presupune faptul că instanţa nu poate hotări asupra unei cereri decăt după citarea părţilor
sau infäţişarea acestora, dacä Iegea nu prevede altĺel, ceea ce interesează in respectarea acestui principiu este ca pärtile sä
fie Iegal cilate, neavănd relevanţä dacă părţile au formulat cereri şi apärări in acest sens şi dacă s-au prezentat personal sau
prin mandatar (G. RÄ0ucAN, M. DINu, F;c de procedurä civiă pentru admitoreo in magistraturä şiavocatură, Ed. Hamangiu,
Bucureşti, 2019! p. 7, in continuare G. RĂDUcAN, M. DINu, 2019) In cazul administrjrii probei cu interogatoriul. este necesarca
partea sä fle Iegal citată cu menúunea .personal Ia interogatoriu. dacä nu a fost prezentä Ia incuviinţarea Iui, cănd s-a stabilit
şi termenul pentru Iuarea acestuia [art 229 alin (2) pct. 3 CPC), in această ultimă situaţie nemaifiind citată. În situaFa in care,
deşi Iegal citatä, partea nu se prezintă Ia administrarea probei fără a exista motive temeinice care sä justiňce neprezentarea,
instanţa poate socoti aceste imprejuräri ca o mărtuńsire deplină ori numai ca un inceput de dovadă in folosul aceluia care a
propus interogatoriul (art. 358 CPC Prin urmare, nu poate fi pusă in discuţie o incălcare a principiului contradictorialităţii atunci
cănd partea chemată Ia inlerogatoriu nu se infăţişează.
Varianta de răspuns B este corectă, intrucăt stabilirea obiectului procesului prin cererile şi apärärile părţilor constituie o
manifestare a principiului disponibilităţii, astfel cum este preväzut in art 9 alin. (2) CPC, iar nu a principiului contradictorialităţii.
Varianta de răspuns C este corectă. Deliberarea şi pronunţarea, ca etape ale procesului civiL nu presupun contradictorialitatea,
inlrucăt deliberarea are Ioc in secret, in camera de consiliu, participănd doar membrii completului dejudecată, iar hotärărea se
pronunţă, in principiu, in şedinţă publică, Ia Iocul unde s-au desfäşuratdezbaterile, de către preşedinte sau de către unjudecător,
membru aI completului de judecatä, care va citi minuta, indicănd şi calea de atac ce poate fi folosită impotriva hotărării, sau
se poate pune soluţia Ia díspoziţia părţilor de cätre grefa inslanţei (art. 402 CPC).
Răspuns: B, c (admitere ín magistraturâ, mai 2018)
Varianta de răspuns A nu este corectă, avănd in vedere conţinutul pňncipiului nemijlocirii. Astfel. potrivit art. 16 CPC,
nemijlocirea constä in faptul cä probele se administreazä de către instanţa care judecă procesul, cu excepţia cazurilorin care
MÄDÄLINADINU EXPLICAŢII 313

Iegea stabileşte altfeL in consecinţă, principiul invocat pune o problemă in materie de probe, şi nu de adresare a părţii către
judecätor, in sedinlă publicä sau in camera de consiliu, aspect care ţine de principiul publicitäţii, aşa cum prevede art 17 CPC.
Varianta de răspuns B este corectă, prin raportare Ia art 16 CPC, text Iegal care nstituie atăt regula (instanţa care judecă
procesul), căt şi excepţia (dacä Iegea stabileşte altfel).
Varianta de răspuns C este corectă. principiul nemijlociri permiţănd şi excepţii prevăzute de Iege. Astfel, potrivit art 261
alin. (4) cpc, instan(a insărcinată prin comisie rogatorie va proceda la administrarea probelor in prezenţa părlilor sau, chiar in
Iipsă, dacă au fost legal citate, avănd aceleaşi atribuţii ca instanţa sesizată, in ceea ce priveşte procedura de urmat. Pe cale
de consecinţă, numirea experţilor şi stabilírea sumelor cuvenite sunt aspecte de procedurä ce intră in competenţa instanţei
care administrează proba cu expediză prin comisie rogatorie, astĺel cum, de altfel, este stipulat in mod expres de dispoziţiile
art 340 cpc.
12. Răspuns: B (primire in profesie avocat deflnitiv, martie 2019)
—

Varianta de răspuns A nu esle corectă Principiul nemijlocirfl presupune că probele se administrează de către instanţa
care judecä procesul, cu excepţia cazurilor in care Iegea stabileşte aIlfeI. conform art. 16 cpc, ceea ce inseamnă că instanţa
cercelează toate elementele dosarului in mod nemijlocit (direct) (G. RĂDUcAN, M DINU. 2019, p. 6-9). Cu toate acestea. sunt
situaţii in care probele nu sunt administrate de către inslanţa care este investită cu soluţionarea pricinh, astfeL in cazul admiterii
cererii de strămutare, instanţa va arăta in ce măsurä actele indeplinite inainte de strămutare urmează a fi păstrate [art. 145
alin. (2) CPC], in cazul administrării probelor prin comisie rogatorie [art. 261 alin. (2)-(5) CPC], in cazul procedurii de asigurarea
dovezilor [ad. 360 alin. (1) CPCj elc, Deşi s-a apreciatin doctrină (G. BoRoI, M. STANcu, 2017, p. 529) că administrarea probei
cu expediză judiciară ar putea constitui o excepţie de Ia principiul nemijlocirii, in măsura in care ar fi necesară administrarea
acestei probe prin comisie rogatorie [fiind o aplicaţie a regulii generale privind administrarea probelor prin comisie rogatorie
inscrise Ia art. 261 alin. (2)-(5) CPC], intrucát ar presupune cercetäri intr-o Iocalitate mai indepărtată, art. 340 CPC prevăzănd
faptul că. intr-o astfel de situaţie, numirea experţilor şi stabilirea sumelor cuvenite acestora vor putea fi Iäsate in sarcina
respectivei inslanţe, enunţul varianlei A de răspuns nu face o astfel de distincţie, ci se referä generic Ia o expertiză judiciarä
care presupune o Iucrare Ia faţa Iocului. Or, neprecizănd locul in care este necesară expediza şi nici dacă acesta se află in
circumscripţia instanţei, nu putem considera ca fiind corect acest răspuns formulat ca un enunţ cu un caracter general valabil.
Varianta de răspuns B este corectă, prin raportare Ia explicaţia de Ia varianta A.
Varianta de räspuns C nu esle corectă, intrucăt, in virtutea efectului devolutiv al acestei căi de atac, care provoacă o nouă
judecată asupra fondului, in apeI pot fi administrate probe noi, de insăşi instanţa care soluţionează calea de atac, ceea ce
constituie o aplicare a principiului nemijlocirii, iar nu o excepţie de la acesta [art. 22 alin. (2) teza a II-a, art 479 alin. (2) CPC].

j 13. Răspuns; A (admitere INM şi in magistraturä, 2017)

Varianta de răspuns A este corectă, aceasta redănd in cupdnsul său dispoziţiile art. 19 cc. care reglementeazä principiul
continuităţii, in raport de care judecätorul investit cu soluţionarea cauzei nu poate fi inlocuit pe durata procesului decăt pentru
motive temeinice, in condiţiile Iegh.
Varianta de răspuns B este greşită, conexitatea fiind un caz de prorogare Iegalä a competenţei, independent de principiul
continuităţii, IegiuitDrul prevăzănd expres că, după admiterea excepţiei conexitäţi, dosarul va fi trimis instanţei mai intăi investite,
in afară de cazul in care reclamantul şi părătul cer trimiterea Iui Ia una dintre celelalte instanţe. Prin urmare, conexitatea va
putea fi respinsă pentru neindeplinirea condiţiilor prevăzute de art 139 alin. (1) şi alin. (2) cpc, şi nu pentru că soluţionarea
ei ar putea conduce Ia judecarea cauzei de către un aIĚ complet.
Varianta de răspuns C este greşită, judecătorul incälcănd principiul contradictorialităţii in ipoteza in care ar continua să judece
procesul chiarin Iipsa părţilor Iegal citate, dacă acestea nu au solicitat judecarea cauzei in Iipsă. )n aceastä situaţie judecătorul
va dispune suspendarea judecăţii in condiţiile art 411 alin.(1) pct. 2 teza I cpc, fiind un caz de suspendare voluntară. Prin
urmare, nici această variantă de răspuns nu este in Iegătură cu cerinţa din enunţ, care se referä Ia principiul continuităţii.
14. Räspuns: 8, C (admitere in magistratură, aprilie 2017)
Varianta de răspunsAnu este corectä, deoarece, in tot cursul procesului, judecătorul va incerca impăcarea părţilor, dăndu-Ie
Ţndrumările necesare, potrivit Iegii [art. 227 alin. (1) ccr AstfeL judecătorul are obliga(ia dea incerca o impăcare a părţilor nu
numai Ia primul termen de judecată Ia care părţile sunt Iegal citate, cum in mod eronat se menţionează in cupńnsul variantei
de răspuns, ci pe tot parcursul procesului.
Variantele de răspuns B şi c sunt corecte. intrucăt, prin raportare la art. 227 alin. (1) CPC. acestea cuprind momente
procesuale ce sunt incluse in sintagma Jn cursul procesului'.
15. Räspuns: B (admitere INM şi in magistratură, 2016)
Varianta de räspuns Aeste greşită, deoarecejudecătorul are dreptul (‚este in drept'), iar nu obligaţia dea dispune administrarea
probelor pe care Ie consideră necesare, chiar dacă părţile se impotrivesc [ad. 22 alin. (2) cPcj.
 314 EXPLICAŢII DREPT PR0CESuAL CIVIL L DISPOZIŢII GENERALE

Varianta de răspuns B este corectä, aceasta fiind in conformitate cu dispoziţiile art 22 alin. (3) Ieza I CPC, potrivit cărora
judecătorul poate dispune introducerea in cauză a altor persoane, în condiţiile legii, dispoziţie care consacră una dintre formele
de manifestare a rolului activ al judecătorului in aflarea adevărului.
Varianta de răspuns C este greită, deoarcce prin pronunţarea de cätre instanţä din oflciu asupra nutitáţii absolute a unui
act juridic, fără a fî sesizată cu o cerere in acest sens, incalcă principiul disponibilităţii. lntr-adevăr, conĺorm art 1247 alin. (3)
cciv,, judecätorul trebuie să invoce din oficiu nulitatea absolută, dispoziţie care trebuie înţeleasä Tn sensul cä instanţa va
invoca nulitatea absolută ori de căte ori a fost sesizată cu o cerere avănd ca obiect nulitatea (indiferent dacä este relativă sau
absolută). Prin urmare, in situaţia in care obiectul Iitigiului il constituie executarea unui act juridic incheiat cu nesocotirea unei
norme juridice care ocroteste un interes generat instanţa, chiar dacă ar aprecia incidentă o cauzä de nulitate absolută, nu
ar putea constata şi declara nul respectivul act in absenţa Unei cereri formulate de către una dintre părţi, intrucât ar schimba
obiectul cererii de chemare în judecatä, aspect nepermis de dispoziţiile art 9 alin. (2) cc, in raport de care obiectul şi Iimitele
procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor
De asemenea potrivit art 22 alin. (6) CFC. judecätorul trebuie să se pronunţe fárä a depăşi limitele cu care a fost investit
de către părţi. insă, in ipoteza enunţului. obiectul investirii se referă Ia executarea unui contract şi. prin urmare, varianta de
răspuns incalcă regula enunţatä

16. Răspuns; c (primire in profesie avocat stagiar, 2018)

—

Varianta de răspuns A nu este corectă, deoarece in cadrul procesului civil, judecätorul are cbligaţia dea stärui, prin toate
mijloacele legale. pentru a preveni orice greşealä privind atlarea adevărului in cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea
corectă a legii, in scopul pronunţării unei hotărări temeinice şi Iegale. scop in realizarea căruia judecätowl are posibilitatea (iar
nu obligaţia), printre altele, dea dispune administrarea probelor pe care le consideră necesare. conform dispoziţiilor art. 22
alin. (2) cpc. AstfeL in ipoteza in care probele propuse de către părţi nu sunt suflciente pentru lămurirea cauzei, judecătorul
poate, din oficiu, să punä in discuţia părţilor nccositatea administrärii altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se
impotrivesc [art. 254 alin (5) teza a Il-a CPc]. nsă, párţile nu pot invoca in căi!e de atac omisiunea instanţei dea ordona din
oficiu probe pe care ele nu le-au propus i administrat in cnndiţiile legii [ad. 254 alin (6) CPCi Prin urmare, având in vedere
că punerea in discuţia părţilor din oficiu de cätre insíanţă a necesitäţii administrärii anumitor probe este o facultale pentru
judecător, iar nu o obligaţie, omisiunea nstanţei dea dispune in acoct senc nu atragc nulitatca hotărârii astfel pronunţate.
Varianta de răspuns B nu este corectă, intrucăt. ca regulă, in procesul civil judecătorul are dreptul dea invoca din oflciu
incälcarea normelor de procedură care au legăturä cu procesuL insă doar normele de ordine publică, existănd şi norme care
au caracter de ordine prvalä, incălcarca accsora putăud fi illvuLatä duarde călre partea lezatä [spre exernplu, polrivit art, 130
alin (3) CPC, necompetenţa teritorialä alternativă, care vizeazä o normă de procedurä, poate fi invocatä doar de cätre părăt
prin intămpinare sau. daca intamplnarea nu este obllgatorie, cel mai tărziu ta primul termen de judecată la care părţile sunt
legaI citate in faţa primei instanţe şi pot pune concluzii]
Varianta de răspuns C este corectă. prin raportare la prevederile ad. 78 alin. (1) CPC, in raport de care, in cazuńle expres
prevăzute de lege, precum şi in procedura necontencioasä, judecätorul va dispune din oflciu introducerea in cauzä a altor
persoane, chiar dacă părţile se impotrivesc

§2, Aplicarea legii de procedură civilă

17. Räspuns: B, C (admitere !NM şi in mayistratură, 2016)

Varianta de răspuns A este greşită intrucăt, potrivil art 24 CPC, dispoziţile legii noi de procedură se aplică numai proceselor
şi executărilor silite incepute după intrarea acesteia in vigoare, iar nu şi proceselor in curs de judecatä incepute sub legea
veche, cum in mod eronat se menţionează în varianta de räspuns,
Varianta de răspuns B este corectă, potrivit art. 26 alin. (1) cpc, în raport de care legea care guvernează condiţiile de
admisibilitate şi puterea doveditoare a probelor preconstituite şi a prezumţiitor egale este cea in vigoare Ia data producerii ori,
după caz, a săvărşirii faptelor juridice care fac obiectul probaţiunfl.
Varianta de räspuns c este corectă, fiind in conformitate cu prevederile art. 26 alin. (2) cc, prin care se dispune că
administrarea probelor se face potrivit Iegii in vigoare la data administrării lor

I 18. Răspuns: c (admitere INM şi in magistraturä, 2015)

Varianta de răspuns A este greşită, deoarece, conform art 24 cpc. dispoziţiile legii noi de procedură se aplicä numai
proceselor si executărilor sllite incepute după intrarea acesteia in vigoare, deci executărilor silite incepute sub legea veche ii
sunt aplicabile regulile procedurale sub imperiul căreia aceasta a inceput,
Varianta de răspuns B este greită, intrucăt, potrivit art. 25 alin. (2) teza a lI-a cpc, in caz de trimitere spre rejudecare.
dispoziţiile legale privitoare la competenţă, in vigoare Ia data când a inceput procesuL rămăn aplicabile; prin urmare, acestora
MĂOĂLINA DINU EXPLICAŢII 315

nu Ie vor fi aplicabile dispoziţiile Iegii noi privitoare Ia competenţă, ci acestea vor fi continuate să fie judecate după instanţele
competente Ia momentul introducerii cererii de chemare Tn judecată.
Varianta de räspuns C este corectă, deoarece, în cazul în care instanţa investită este desfiinţată, dosarele se vor trimite
din oficiu instanţei competenle potrivit legii noi, conform art 25 alin. (3) CPC.
19. Răspuns: B (admitere INM şiîn magistratură, 2014)
Varianta de räspuns A este greşită. deoarece ad. 27 CPC stabileşže o altä regută de aplicare in timp, in sensul că hotărárfle
rămăn supuse căilor de atac. motivelor şi termenelorpmväzute de legea sub cam a inceput pracesul (a se vedea şi M. DINu,
Dmptprocesu&civii, Ed. Hamangiu. Bucureşti. 2020. p. 25).
Varianta de răspuns B este corectă, intrucăt. potrivit art. 25 alin. (2) CPC, procesele in curs dejudecatä Ia data schimbării
competenţei instanţetor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au inceput.
Varianta de răspuns C este greşită, prin raportare Ja art 26 alin. (2) cc, conform căruia adninistrarea probelor se face
potrivit legii in vigoare la data administrărü ior.

I 20. Răspuns: A, C (admitere INM şi în magistratură, 2016)

Acţiunea civilä, astfel cum este definită de art. 29 CPC, constituie ansamblul mijloacelorprocesuale prevăzute de lege pentru
protecţia dreptului subiectiv pretins de către una dintre pärţi sau a unei alte situaţii juridice, precum şi pentru asigurarea apărärfl
părţilor in proces. Avănd in vedere definiţia tegală, varianta de räspuns A este corectă, cererea prin care reclamantul inlocuieşte
o cerere in constatarea dreptului său de proprietate cu o cerere in revendicare constituind o formă de manifestare a acţiunii
civile. respectiv modalitatea prin care partea inţelege sä işi protejeze dreptul subiectiv civil, in speţă. dreptul de proprietate.
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece invocarea unei excepţii procesuale, respectiv autoritatea de Iucru judecat sau
orice attă excepţie, constituie o modalitate de manifestare a acţiunii civile. indiferent de soluţia pronunţată de instanţă asupra
acesteia. Prin urmare. invocarea excepţiei autorităţU de lucru judecat reprezintă o formä de manifestare a aąiunü civile. chiar
dacă părátul nu ar reuşi să facă dovada existenţei identităţii de obiect pări şi cauză dintre procese, iar instanţa ar respinge
ca neintemeiată excepţia invocată.
Varianta de răspuns C este corectă apărarea părătului, prin care acesta invocă nulitatea absolută a actului juridic a cărui
executare este pretinsä de către reclamant prin cererea de chemare in judecată reprezentănd o formă de manifestare a acţiunii
civile, deoarece acţiunea civilă cuprinde toate mijloacele procesuale pe care Iegea te pune Ia dispoziţie pentru protejarea
drepturilor subiective şi a altor situaţii juridice, respectiv pentru asigurarea apărăritor părţilor in proces, fiecare dintre aceste
mijloace procesuale reprezentănd forme de manifestare a acţiunii civile (cereri, apărări de fond, excepţii procesuale, cäi de
atac etc.) (G. BoRol. M. STANCu, 2017. p. 36). invocarea nulităţü constituind o formă de apărare (de fond) a părătului ?mpotriva
pretenţiilor reclamantului.

§3. Acţ unea civilă

I 21. Răspuns: A, C (primire in profesie avocat stagiar, 2018)

—

Varianta de räspunsAeste corectä, intrucăt cererea avănd ca obiect plata chiriei pentru un imobil inchiriat nu este o acţiune
reală, ci una personală, prin intermediul cäreia se urmăreşte valorificarea unui drept de creanţă, şi nu a unui drept real.
Varianta de räspuns B nu este corectă, Nu trebuie să se facă confuzie intre afirmarea unui drept (condiţie de exercitare a
acţiunii civile) şi existenţa dreptului, La momentul introducerii cererii de chemare in judecată (dar şi pe parcursul procesului),
reclamantul trebuie să afirme un drept subiectiv civillo situaţie juridică ocrotită de lege (spre exemplu, in cazul acţiunii în
revendicare. dreptul subiectiv civil afirmat este dreptul de proprietate), spre deosebire de existenţa dreptului care este analizată
de către instanţă pe parcursul cercetării procesului prin administrarea de probe (spre exemplu, dacă dreptul de proprietate
afirmat aparţine intr-adevăr reclamantului, părătul incălcănd acest drept). Altfel spus. dacă instanţa constată in faza deliberärii
că dreptul subiectiv afirmat de către reclamant nu existä, va respinge cererea de chemare in judecată ca neintemeiată (soluţie
pe fondul cauzei, susceptibilă dea intra in autoritate de lucru judecat).
Varianta de răspuns C este corectă. Calitatea procesuală activă reprezintă idenlitatea intre ceI care se consideră titularul
dreptului subiectiv civil şi cel care figurează ca reclamant in cererea de chemare in judecată. Dacă instanţa apreciazä că se
impune admiterea excepţiei Iipsei calităţii procesuale active a reclamantului, soluţia va fi aceea de respingere a cererii de
chemare in judecatä ca fiind promovatä de o persoanä färă calitate procesualä activă. Avănd in vedere că excepţia este una
peremptorie, efectul va fi aceIa de stingere a procesului, fărä ca instanţa să se mai pronunţe şi pe fondul cauzei.
22. Räspuns: A (primire in profesie avocat definitiv, 2014)
I —

Varianta de răspuns A este corectă, Prin acţiunile în constatam. reglementate de art. 35 cc, reclamanţul solicită instanţei
numai să constate existenţa unuidmptsubiectivalsäuońinexistenţa unuidmptsubiectivalpărătului impotriva sa, deci reclamantul
solicită constatarea existenţei sau inexistenţei unui raport juridic concret. Din dispoziţiile art. 35 cc rezultă că sunt avute in
 EXPLiGňŢii DREPÎ PROCESUAL ciVIL. 1. D1SPOZIflI GEnERALE

vedere toate m;jloaceJe de reaĺ/za,e d d;eylu)ui, iiiulusiv uuiileslaţia la executare, iar nu numai cererile in reaiizare de drept
comun (G. BoRoi, M. STANCU, 2017, p. 56-57). Prin urmare, este admisibilă acţiunea in constatare prin care intre mostenitori
există neinţelegeri cu privire Ia calitatea lor sau Ia compunerea masei succesorale, nefiind necesar ca aceştia să solicite pe
calea cererii Tn realizare ieşirea din indiviziune (V.M. CloBANu. in V.M. CI0BANu, M. NIcOLAE .A., Noul Codde procedură cívÎíä
comentatşiadnotat, VoL LAn. 1-526, ed. a 2-a, revizuită şi adăugită, Ed. Universul Juridic, 2016, p, 171, pct. 22), intrucăt, dacă
nimeni nu poate fi obligat să rămână in indiviziune, nu există niciun text egal caro să oblżge, de principiu, Ia sistarea indiviziunii
de indată ce calitatea de moştonitora ĺost stabilită (VM. CIocANu, in ‘JM. CiosANu, M. NIcoLAE ş.A., NůuI Coddeprucedurä
civiiă comentatş/adnotnt l/oj. L Art 1-526, ed. a 2-a, revizuită şi adăugită, Ed. Universul Juridic, 2016, p. 171, pct. 23).
Varianta de răspuns B este greşitä, deoarece in cazul cererii prin care reclamantul solicită instanţei să se constate că nu
are nicio datorie faţă de părát. reclamantul nu se referă la un drept determinat sau determinabil. astfel incât cererea sa esle
inadmisibilä (V.M. CIQBANu, in VM. CioBAwu, M. N'coLAES.A., NouiCoddeprocedurä civ//ă comentatşiednotat, Voi. I.M. 1-526.
ed. a 2-a, revizuită şi adäugită, Ed. Universul Juridic, 2016, p. 169, pct. 1).
Varianta de răspuns C este, de asemenea, greşită, deoarece, dacă debitorul solicită instanţei să constate că a intervenit
prescripţia dreptului de a cere executarea silitä, in condiţiile in care executarea a fost declanşată. corerea este inadmisibilă
in condiţiile art 35 cpc, in acest caz acesta avănd posibilitatea de a formula contesĺaţie la executare. Prin un'nare, dacă
debitorul, inainle de declanşarea executării silile, solicită să se constate cä a intervenit prescripţia dreptului creditorului dea
cere şi obţine executarea si!itä (o eventuală contestaţie la executare ar urma să fle respinsă ca prematură, deci debitorul nu are
la indemănă o cerere in realizare decăt după ce s-a declanşat executarea silită) (G. Boeoi, M. STANcU, 2017, p. 57), cererea
sa, doar in acest context, este admisibilä.

23. Răspuns: B (primire în proťesie avocat definith; martie 2019.)

—

Varianta de răspuns A nu este corectă lnteresul in promovarea unei acţiuni existä independent de existenţa sau nu 3 unui
incident de plată lnteresul reclamantului a apărut prin inserarea in cuprinsul contractului de credit a acelor clauze calificate
ca hind abuzive. lnteresul in promovarea cererii de chemare in judecatä trebuie să fie născut i actual, in sensul că partea
s-ar expune la un prejudiciu dacä nu ar recurge in aceI moment la acţiune, fiind evident că existenţa unei clauze abuzive ar
conduce la producerea unui prejudiciu ieciaiiiaiituiui
Varianta de räspuns B este coreclă. intmcât, in cazul persoanelorfizice, ca regulă, transmisiunea legală a calităţi procesuale
se realizeazä pe calea succes:unii. mostenitorn care acceptä succesiunea preluănd poziţia procesuală pe care o avea autorul loc
Varianta de räspuns C nu este corectä, reclamantul având posibilitatea dea formula cererea avănd ca obiect constatarea
clau2e!or abuzive din ccntractul de credit incheiat fărâ a fi condiţionat de solicitarea renegociedi contractului de credit. nerezuitând
din nicio dispoziţie legală necesitalea parcurgerii unei astfel de etape prealabile, cum este, de exemplu, situaţia ordonanţei de
platä in cazul căreia este necesară intăi adresarea unei somaţii de plată dehitoriiliji

24. Răspuns: A, B (primire în proťesie avocat stagiar, 2018)

—

Varianta de răspuns A este corectă. cererile personale sunt acelea prin care se incearcä valorihcaroa unui drept de creanţă
(drept personal), creditorul urmärind să obţinä, prin intermediul instanţei, concurcui debitorului, in vederea exercitării dreptului
de creanţä ce inträ in conţinutul raportului juridic dedus judccăţii, dreptul säu neputăndu-se realiza fără concursul acestuia
(M. DiNu, op. cît.. p. 68-69). Astfel, cererea prin care Iocatarul il cheamä in judecată pe Iocator, solicitând obligarea acestuia
din urmă la predarea imobílului ce formeazä obiectul contractului de locaţiune este o cerere personală imobiliară (imobiliară,
intrucât obiectul dreptului pretins il constituie un bun imobil)
Varianta de răspuns B este corecta, cererea prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri care să ţină Ioc de contract
de vănzare-cumpärare privind un bun imobil are caracterul unei acţiuni personale imobiliare (a se vedea Deciz/a nr. 8/2013,
pronunţatä de LC.C.J, Completu/ competent să judece recursul în inżeresuí leg/i, pub//cażä în M. Of. nr 581 d/n 12 septembrie
2013).
Varianta de räspuns C nu este corectä, intrucăt cererea prin care se apärä un dezmembrământ aI dreptului de proprietate
cu privire Ia un imobil este o cerere reală, dreptul valoriflcat prin formularea unei astfel de cereri fiind unul reaL Acest tip de
acţiuni (denumite confesorii) au drept obiect obligarea părătului să permită exercitarea deplină şi netulburată a dreptului real
principal, alLul decât ceI de proprietate Ipentru mai multe detalii, a se vedea G. BoRoi (coono.), Fíşe de drept civ/i, ed. a 4-a,
Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2019, p. 378 şi G. BoRoi, C.A,ANGHELE5cu, B. NAzpcr, Curs de dreptc/v//. Drepturile realeprincipate,
ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 128-129].

25. Räspuns: C (primire in profesie —avocat stagiar, 2017)

Enunţul are in vedere cererile introductive de instanţă care nu au caracter incidental, conform art 30 alin, (6) cc, cererile
incidentale sunt cele formulate in cadrul unui proces aflat in curs de desfäşurare Specific acestei categorii de cereri este faptul
că, deşi pot avea o existenţă de sine stătătoare (in sensul că sunt veritabile cereri de chemare in judecatä), ele sunt formulate
in cadrul unui proces in curs de desfăsurare.

—S
——.‘——— ‘--—— .;
MĂDÄLINA DINU EXPLICAŢII 317

Ca atare, varianta de răspuns A nu este corectă, întrucăt cererea reconvenţionalä este o cerere incidentală, avănd natura
juridică a Unei veritabile cereri de chemare in judecatä, însă ea este formulată de către părăt, in Iitigiul iniţiat de către reclamant,
atunci cänd acesta are pretenţii proprii impotriva reclamantului. Astfel, conform art 209 alin. (1) CPC, dacă părătul are, in
legäturä cu cererea reclamantului, pretenţii derivănd din aceiaşi raport juridic sau stráns legate de aceasta, poate să formuleze
cerere reconvenţionaiä, iar potrivit alin. (3) aI aceluiaşi articol, cererea trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru
cererea de chemare înjudecată.
Varianta de răspuns B nu este corectă, deoarece şi cererea de intervenţie în interes propriu este tot o cerere incidentală,
formulată de intervenientul voluntar care pretinde pentru sine in tot sau în parte dreptul dedus judecäţii sau un drept strâns
Iegat de acesta.
Intervenţia voluntară principală este o veritabilă cerere de chemare în judecată, indreptată impotriva pärţilor iniţiale, deci
atâta reclamantului, cât şi a părătului. Terţul intervenient poate sä işi formuleze pretenţia pe cale principală, declanşănd un
proces distinct, in care eI ar figura ca reclamant, iar părţile din celălalt proces ar fi părăte. Dacă insă terţul preferă să invoce
pretinsul său drept in Iitigiul pendinte, cererea sa dobăndeşte caracter incidental, devenind o cerere care se grefează pe
cererea principală, dar care poate fi soluţionată şi independent de aceasta (G. BoRoI, M. STANcU, 2017, p. 96). Conform
art. 62 alin. (1) CPC, cererea de intervenţie principală va fi făcută in forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată.
Varianta de răspuns C este corectă, deoarece cererea reclamantei, prin care solicită, in cadrul unui proces de stabilire a
paternităţi, şi stabilirea contribuţiei la cheltuielile de creştere şi educare a minorului in sarcina părătului, este o cerere accesorie
care va fi soluţionată in raport de soluţia dată capătului principal de cerere. Conform art 30 alin. (4) CPC, cererile accesorä
sunt acele cereri a căror soluţionare depinde de soluţia dată unui capăt de cerere principaL
Astfel, cererea de stabilire a paternităţii este cerere principală, iar in măsura in care aceasta va b admisă, instanţa va
stabili in sarcina părătului şi cuantumul contribuţiei Ia cheltuielile de creştere şi educare a minorului, aceasta din urmă fiind o
cerere accesorie.
26. Răspuns: A (primire în profesie avocat definitiv, 2014)
—

Varianta de răspunsAeste corectă, deoarece, conform art. 39 alin. (1)teza I CPC, dacă în cursul procesului dreptul htigios
este transmis prin acte intre vii cu titlu particular, judecata va continua între părţile iniţiale.
Varianta de räspuns B este greşită deoarece succesorul cu titlu particular este obligat să intervină in cauză dacă are
cunoştinţă de existenţa procesului, conform art 39 alin. (2) CPC.
Varianta de räspuns C este greşită, intrucăt, potrivit dispoziţiilorart. 39 alin. (3) CPC, hotărámapronunţată contra instrăinătomlui
sau succesorului universal ori cu titlu universal al acestuia, dupä caz, va produce de drept efecte şi contra succesorului cu titlu
particular şi va fi intotdea una opozabflă acestuia din urmă, cu excepţia cazurilor în care a dobăndit dreptul cu bună-credinţă
şi nu mai poate fi evins, potrivit legä, de către adevăratul titular.

I 27. Răspuns: A (admitere INM şi în magistratură, 2014)

Varianta de răspuns A este corectă, ipoteza fiind prevăzută de art. 39 alin. (2) CPC, in raport de care, in toate cazurile,
succesorul cu titlu particular este obligat să intervină in cauză, dacă are cunoştinţă de existenţa procesului, sau poate să fie
introdus in cauză, Ia cerere ori din ohciu.
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece art. 39 alin. (1) teza l CPC instituie o altă regulă, în sensul cä, dacä in cursul
procesului dreptul Iitigios este transmis prin acte intre vii cu titlu particular, judecata va continua intre părţile iniţiale, iar art. 39
alin. (2) CPC prevede că instanţa va decide, după imprejurări şi ţinănd seama de poziţia celorlalte păiji, dacă instrăinătorul
sau succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia va rămâne sau, după caz, va fi scos din proces.
Varianta de răspuns C este greşită, flind in contradicţie cu art 39 alin. (3) CPC, in raport de care hotărărea pronunţată
contra instrăinătorului sau succesorului universal ori cu titlu universal aI acestuia, după caz, va produce de drept efecte şi
contra succesorului cu titlu particular şi va fi intotdeauna opozabilă acestuia din urmă, cu excepţia cazurilor in care a dobăndit
dreptul cu bună-credinţă şi nu mai poate b evins, potrivit Iegii, de către adevăratul titular.

I 28. Răspuns: B (admitere in magistratură, iunie 2019)

Varianta de räspuns A este greşită. Potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (2) CPC, succesorul cu titlu particular este obligat să
interjinä in cauză, dacă are cunoştinţă de existenţa procesului, sau poate să he introdus in cauză, Ia cerere ori din oflciu. De
asemenea, in ceea ce priveşte opozabilitatea hotărării, dacă aceasta este pronunţată contra instrăinătorului sau succesorului
universal ori cu titlu universal aI acestuia, după caz, va produce de drept efecte şi contra succesorului cu titlu particular şi va
fi intotdeauna opozabflă acestuia din urmă, cu excepţia cazurilor in care a dobândit dreptul cu bună-credinţă şi nu mai poate
fi evins, potrivit Iegfl, de către adevăratul titular, conform prevederilor art 39 alin. (3) CPC.
Varianta de răspuns B este corectă, prin raportare Ia textul art 39 alin. (2) CPC şi la explicaUa de Ia varianta A.
Varianta de räspuns C este greşită. Conform dispoziţiilor art 160 alin. (1) CPC dacă partea prezentă în instanţă, personal
sau prin reprezentant, nu a primit citaţia sau a primit-o intr-un termen mai scurt decăt ceI prevăzut Ia art. 159 ori existä o altă
 — -

315 EXPLICAŢII OREPŢFROCESUALCIVJL 1. DISPOZIŢII GENERALE

cauzá de nuliiate privind citaţia sau procedura de inmanare a acesteia, procesul se amânä, Ia cererea părţii interesate. (2) Orice
neregularitate cu privire Ia citare nu va mai fi Iuatä in considerare în cazul in care, potrivit alin. (1), nu s-a cerut amánarea
procesului, precum şi in cazul in care partea Iipsă a termenul Ia care s-a produs neregularitatea nu a invocat-o Ia termenut
următor producerii ei, dacă Ia acest termen ea a fost prezentă sau Iegal citată. (3) În Iipsa pärţii nelegal citate, neregularitatea
privind procedura de citare a acesteia poate fi invocată şi de celelalte părţi ori din oliciu, insä numai Ia termenul Ia care ea s-a
produs. Prin urmaro, faţă do date?e speţei si textul art 160 CPC, ceI ntrodus din oficiu nu ar putea invoça iiulităţii procedurii
de citare a instrăinătorului pentru un termen de judecată anterior atăt timp cút avocatul acestuia din urmä, deşi prezent Ia aceI
termen de judecatä nu a invocat neregularitatea.

j 29. Răspuns: A, B (admitere INM şi în magistrawrä, 2016)

Varianta de răspuns A este corectă, deoarece, in cazul minorilor cu capacitate de exerciţiu restrănsă, aceştia vor fi asistaţi
in cadrul procesului civil de către părinţi sau tutore. fn cazul in care partea cu capacitate de exerciţiu restrănsă nu are ocrotitor
Iegal şi existä urgenţă, instanţa, Ia cererea celui interesat va numi un curator special [art. 58 alin (2) CPCJ. Prin urmare,
reclamantul minor cu capacitate de exerciţiu restrănsä, chiar dacă nu are ocrotitor legal. are calitalea de parte in procesul civil.
Varianta de răspuns B este corectä. intrucăt. potrivit dispoziţiilor art 63 alin. (2) CPC, cererea de intervenţie voluntară
accesorie poate fi formulatä in tot cursul judecăţii, chiar şi in căile extraordinare de atac (recurs, contesiaţie in anulare, revizuire),
ceea ce inseamnă că inlervenientul accesoriu (ca orice al terţ intervenienl, cu excepţia celui introdus din oficiu de către instanţă)
va deveni parte in proces după admiteíea in principiu a cererii sale de intervenţie
Varianta de răspuns C este greşitä, deoarece curatorul special nu este parte in proces, ci eI doar reprezintă interesele pärţii
care nu are domiciliul cunoscut. Potrivit art. 167 CPC. cănd reclamanlul invederează, motivat. cä, deşi a făcut tot ce i-a stat
in putinţâ. nu a rcuit sä afie domiciliul părătului sau un ah Ioc unde ar putea fi citat potrivit egü, instanţa va putea incuviiiiţa
citarea acestuia prin publicitate. Odată cu incuviinţarea citării prin publicitate, nstanţa va numi un curator dintre avccaţii anume
desemnati in acest scop de barou pentru fiecare instanţä jiidecătnrească, care va fi citat Ia dezbateri pentru reprezentarea
intereselor părătului.
Astĺel cum s-a arätat in doctrină (GH. FLOREA, in VM. C10BANu, M. NIcoLAE ş A., Nord Codde procedură civüă comentat
şi adnotat, VoI 1. Art 1-526. ed a 2-a, revizuitä si adaugita, Ed. Universul Jundic, 2016 p. 631 pct 3), judecata continuä
după incuvinţarea „citării prin publicitate" prin numirea unui „curator speciar avocat, care, Ia rândul säu, va fi citat in această
calitate pentru reprezentarea intereselor părătului. Este evident că reprezentarea este rezultatul unei ficţiuni egale", deoarece
hotărărea care s-ar da in contradictoriu cu ceI citat prin publicitate şi care nu se va infăţişa la proces nu poate lua in discuţie
decăt apărärile pur tehnice făcute prin avocatul-curalor. färä a se putea contrazice eficient apărările privind situaţia de fapt
propusă de partea potrivnică La data Ia care cel citat prin publicitate se infăţiçeazi personal, calitatea de curator special a
avocatiiliii desemnat de instanţă incetează, iar curatorul este ţiriut de obligaţia de ‚.dare a socoteti!or" către ceI reprezentat.

3°- Răspuns: B, C (pflmire în profesie avocat detmnitÎv, 2016)

—

Varianta de răspuns A este greşită deoarece nu este obligatorie administrarea de probe comune pentru soluţionarea
ĺoiidului cauzei. Pentru a soluţiona excepţia Iipsei calităţii procesuale active, se poate aplica art 243 alin (4) CPC, care
prevede că excepţüle vor putea fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei numai dacâ pentru judecarea
Ior este necesar sä se administreze aceleasi dovezi ca şi pentru f'nalizarea etapei cercetării procesului sau. după caz, pentru
soluţionarea fondului. Deci, această unire se impune numai cu respectarea condiţiei preväzute de art 243 cc şi nu este
necesarä/obligatohe ca regulă
Varianta de răspuns B este corectä, fiind in concordanţă cu art 36 CPC. conlorm căruia calitatea procesuală rezultă din
identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic Iitigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Prin urmare, in ceea ce
priveşte calitatea procesuală aclivă, aceasla implică idenlitatea dintre persoana reclamantului şi titularul dreptutui afirmat,
respectiv creditorul raportului juridic.
Varianta de räspuns C este corectä, in raport de dispoziţiile art. 37 CPC, conform cärora, în cazurile şi condiţiile prevăzute
exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula apărări şi de persoane, organizaţii, instituţii sau autorităţi, care,
fără a justifica un interes personal, acţioneazä pentru apărarea drepturilor ori intereselor Iegitime ale unor persoane aflate in
situaţii speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.

I 31. Râspuns: B (prîmire În profesie avocat definitiv, 2015)

—

Varianta de răspuns A este greşită, întrucăt. dacä se formulează o astfel de cerere in constatare, inseamnă cä existä ceI
puţin o persoanä care îi contestă Iui PA calitatea de moştenitoare a lui D. astfel incăt este necesar a exista un părát. procedura
fiind una contencioasă, iar nu necontencioasă, cum in mod eronat se menţiunează in cupdnsul variantei de räspuns. Dacă AA
are calitatea de unică moştenitoare a Iui D. fiind nepoata acestuia, nu este necesar a se formula o cerere in justiţie, dovada
calitäţii putăndu-se face cu actele de stare civilă şi urmănd a fi constatatä de către notarul public competent.

‚s ‚
MĂDĂLINA DINU EXPLICAŢII 319

Varianta de răspuns B este corectă. Cereńle in constatare sunt acelea prin care reclamantul solicită instanţei să so constate
existenţa unui drept aI säu sau inexistenţa unui drept aI părătului impotnva sa. Prin urmare. in cadwt acestor cereri, reclamantul
solicită constatarea existenţei sau inexistenţei unui raport juridic concret (G BoRoI, M. STANCU. 2017. p. 56), fapt ce determiná
caracterul conlencios aI aceslor cereri. AItfeI spus. pentru formularea valabilă a unei cereri in constatare, avănd ca obiect să se
constate că M este singura moştenitoare a defunctului D, este necesar ca aceasta sá śîe formulată in contradictoriu cu un părăt
Astfel, în acţiunea in constatare, ce se judecă după regulile apticabile procedurii contencioase, este necesarä. printre altele,
existenţa unui părăt, Tocmai de aceea, s-a decis cä, dacă reclamanta solicită instanţei să constate că este unica moştenitoare a
unei anumite persoane, fără insă a arăta cu cine inţelege să sejudece, cererea de chemare in judecată se va anula (G. B0ROI,
M. STANcu, nota 2, p. 56).
Varianta de răspuns C este greşită, deoarece cererea nu se poate formula in contradictoriu cu statut romăn, acesta din
urmă neputănd contesta calitatea de unică mostenitoare a Iui AA, Cererea se judecä in contradictoriu cu acest părăt in situaţiile
in care se pune in discuţie moştenirea vacantä, ceea ce nu este cazul in speţă, M íntenţionánd, in raport de datele speţeL
sä accepte moştenirea.

32. Ráspuns: A (admitere in magistraturä, apriIîe 2017)

Varianta de răspuns A este corectă, fiind o excepţie de Ia condiţia ca interesul reclamantului in promovarea acţiunii civile
să fie născut şi actual. AstfeL conform art. 33 CPC, interesuI trebuie să fie determinat, Iegitim, personal, născut şi actuaL Cu
toate acestea, chiar dacä interesul nu este născut şi aclual, se poate formula o cerere cu scopul dea preveni incălcarea unui
drept subiectiv ameninţat sau pentru a preintămpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara".
Varianta de răspuns B nu este corectă, deoarece această modalitate de comunicare de a se adresa justiţiei, formulată de
către reclamant, nu constituie o excepţie de Ia condiţia interesului (de a fi näscut şi actual), Singura excepţie este cea prevăzutä
de art, 33 teza finală CPC, respectiv dea preveni incălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preintămpina producerea
unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara dacă reclamantul nu ar introduce cererea de chemare in judecată. AstfeL
indiferent de existenţa unei astfel comunicäri din partea reclamantului (care, de altfel, nu are nicio valoare juridică, neflind o
punere in intărziere in inţelesul art. 1522 C.civ), cererea de chemare in judecată trebuie să indeplinească toate condiţiile de
exercitare a acţiunii civile.
Varianta de răspuns C nu este corectă, deoarece chiar dacă interesul este determinat, Iegitim şi personaL nu se poate
promova cu succes o acţiune decăt dacă, astfel cum prevede art, 33 teza I CPC, interesul indeplineşte, ca regulă, şi cerinţa de
a fi născut şi actual, cu excepţia situaţiei in care cererea este formulată in scopul dea preveni incălcarea unui drept subiectiv
ameninţal sau pentru a preintămpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara dacă reclamantul nu ar
introduce cererea de chemare in judecată. Or, ipoteza variantei de răspuns nu face trimitere şi Ia această excepţie instituită
de Iegiuitor in cuprinsul art 33 teza Hnalä CPC.

Răspuns: A, C (primire in profesie avocat sta giar, 2015)

—

Varianta de räspunsAese corectă, deoarece, conform art 39 alin. (2) teza I CPC, succesorul cu titlu particular(in speţă, C)
este obligat să intervină in cauză, dacă are cunoştinţă de existenţa procesului, sau poate sä fie introdus in cauză, Ia cerere
ori din oficiu.
Varianta de răspuns B este greşită, intmcát intervenţia subdobănditorului cu titlu padicular, potrivit art. 39 aIin. (2) CPC,
nu este o formä de intervenţie voluntară. in sensul dispoziţiilor art 61-67 cc. )n cazul transmiteńi calităţii procesuale prin
acte juridice cu titlu particular, intervenţia subdobănditorului este făcută in scopul de a se stabili dacă acesta iI va inlocui sau
nu in proces pe instrăinător sau, după caz. pe succesowt universal sau pe succesorii cu titlu universal ai acestuia (G. BoRol,
M. STANcU. nota 1, p. 47).
Varianta de răspuns C este corectă, deoarece excepţia necompetenţei materiale poate fi invocată de către părţi sau de către
instanţă numai pănă Ia primul termen de judecatá Ia care părţile sunt Iegal citate in faţa primei instanţe şi pot pune concluzii
[art. 130 alin. (2) CPCj. Or. transmiterea calităţii procesuale are Ioc după ceI de-aI treilea termen dejudecatä. succesorul preluănd
procesul in starea in care acesta se gäseşte Ia momentul Ia care a intervenit sau a fost introdus in cauză [art. 39 alin. (2) teza
flnală cpcj, ceea ce inseamnä că nu va putea invoca excepţiile aI căror termen de invocare a fost depăşit.

I 34. Răspuns: A (primire in profesie avocat deťinitiv, 2017)

—

Varianta de răspuns Aeste corectä, avănd in vedere că, in situaţia in care in cursul procesului dreptul Iitigios este transmis
prin acte intre vii cu titlu particular. ca regulä, judecata va continua intre părţile iniţiale [art. 39 alin. (1 )teza I CPC]. Prin excepţie,
in (eza a II-a a aceluiaşi articol se menţionează că, in ipoteza in care transferul este ĺăcut, in conditjile Iegii, prin acte cu titlu
particular pentru cauză de moarle, judecata va continua cu succesorul universal ori cu titlu universal aI autorului, după caz.
Varianla de răspuns B este greşită, intrucăt aceasta menţionează că succesorul cu titlu partlcular nu are obligaţia de a
interveni in cauză dacă are cunoştinţă de existenţa procesului, or, acesta este obligat să intervină in cauză, conform art 39
alin. (2) CPC, chiar dacă instanţa are posibilitatea de a-I introduce Ia cerere sau din oficiu.
320 EXPLICAŢII DREPT PROCE5UAL CIVIL L DI5POZIŢII GENERALE

Varianta de răspuns C este greşită, deoarece, dacă actul de transmitere este adus Ia cunoştinţa instanţei de judecată,
instanţa va decide, după imprejurări şi ţinănd seama de poziţia celorlalte pärţi, dacă insträinătorul sau succesorul universal ori
cu titlu universal aI acestuia va rămäne sau. după caz, va fi scos din proces Iart 39 alin, (2) teza a II-a CPC), din formularea
acestui text Iegal rczultând faptul că instanţa nu este ob!igată să dispună scoaterea din proces a pärţii care a insträinat dreptul
Iitigios, cum in mod eronat se menţionează in varianta de räspuns, ci doar are aceastä facultate.
35. Ráspuns; A (primire í,i profesie avocat sta giar, 2015)
—

Varianta de räspuns A este corectă, deoarece, conform art 57 alin. (3) CPC, lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor
procedurale poate fl invocată in orice stare a procesului, aceasta redând conţinutul acestui text Iegat, Fiind excepţie de fond,
absolutä şi mixtä, aceasta atrage incidenţa dispoziţiilor art. 247 alin. (1)teza I CPC, potrivit cärora excepţüIe procesuale pot
b invocate de parte sau de insianţă in orice stare a pricinii, dacă prin Iege nu se prevede aItfeI".
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece, in cazul părţii persoană fizică cu capacitate de exerciţiu restrănsă. aceasta
stă personal În proces, insă va fi asistată [art 57 alin. (2) CPC].
AstfeL asistarea intervine În cazul persoanelor cu capaciiate de exerciţiu restrănsă (minońi intre 14-18 ani). Aceşlia vor fi
dtaţi şi vor sla personal in proces, dar asistaţi, după caz, de părinţi sau tutore, care vor semna alătuń de minod cererile adresate
instanţei. iar, in acest scop, părinţii sau tutorele vor Irebui citaţi (G. B0R0I. M. STANcU. 2017, p 42)
Varianta de răspuns C este greşită, deoarece Iipsa capacităţii de exerciţiu poate fi invocatä prin intermediul excepţiei Iipsei
capacităţii de exerciţiu, excepţie de fond. absolută i mixtă, Fiind o excepţie absolută, inseamnă că aceasta poate fi invocatä de
orice parte interesatä, inclusiv de cătçe instanţă din oficiu, şi nu numai de partea ale cărei interese sunt ocrotite prin consacrarea
sancţiunii anulării actelor de procedură indeplinite de ceI care nu are exerciţiul drepturilor procedurale. cum in mod eronat se
menţionează in cuprinsul variantei de răspuns.

36. Răspuns: A (admitcre în magistraturä, iunie 2019)

Varianta de răspunsAeste corectă. Potrivit dispoziţúlor art 57 alin. (5) CPC, căndinstanţa constatä că actul de procedură
a fost indeplinit de o parle lipsi a de capacitate de exercifiu (sau cu capacitato de oxorci(iu restränsä potrivit alin. (6). va accrda
un termen pentru confirmarea luL Dacă actul nu este conťimlat, se va dispune anularea Iui.
Varianta de răspuns B este qresită, cererea de chemare in judecată este supusä verificării si reaularizärii de indată ce
aceasta este repartizată completului, potrivit dispoziţiilor art 200 alin. (1) CPC, Dacă aceasta este formulată de o persoană
fizică cu capacitate de exerciţiu restrănsă. instanţa va pune in vedere reprezentantului Iegal aI acestuia să confirme actul de
procedurá sub sancţiunea anulârii cererII Dacă neregularitalea este constatâ pe parrursuI procesu!ui nstanţa va acorda un
iermen de judecatä in vederea conĺirmării sub aceeaşi sancţiune.
Varianta de räspuns C cste grcitä. ir.twcăt. potrivtdispoziţjiIcr art 416 alin. (1) cnc, orice cerere de chemare înjudecatä,
contestaţie, apeL recurs, revizuire şi orice altă cerere de reíormare sau de retractare se peflmă de drept. chiar impotriva
incapabililor dacă a rămas in nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 Iuni. Prin urmare. pedmarea va interveni indiferent
de capacitatea de exerciţiu a părţilor

4. Farticipanţii Ia procesul civil

4.1. Incidente procedurale privind compunerea sau cons(ituirea ins(anţei

37. Răspuns: c (admitere INM şi în magistratură, 2016)

Varianla de răspuns A este greşită. deoarece, conform art. 41 alin. (1) CPC, judecătorul care a pronunţat o incheiere
interlocutorie sau o hotărăre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină in apel, recurs, contestaţie in
anulare sau revizuire şi nici dupä irimiterea spre rejudecare, cu excepţia cazului in care este chemat să se pronunţe asupra altor
chestiuni decât cele dezlegate de instanţa de apeI sau, după caz, de recurs. Prin urmare, in raport de textul Iegal, judecătorul
care a pronunţat incheierea de admitere În principiu in maleria padajului devine incompatibil să soluţioneze contestaţia În
anulare exercitată atăt Împotriva incheierii de admitere În principiu, cât şi a cauzei pe fond, chiar dacă nu a fost eI ceI care a
pronunţat hotärărea pe fondul cauzei, Încheierea de admitere in principiu in materia partajului avănd caracter interlocutoriu şi
intrând sub incidenţa textului art. 41 alin. (1) cc.
NBI Modificarea textului art 41 CPC. faţä de datele speţei, nu are consecinţe asupra variantei de răspuns, astfel incăt
aceasta, in continuare, rămáne greşită.
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece textul art 41 alin (2) CPC menţioneazä cazul de incompatibilitate aI judecătorului,
fost avocat in aceeaşi cauză, fără a avea imporlanţă faptul că acesta din urmä a reprezentat partea Ia un termen de judecată
sau pe intreaga durată a procesului.
Varianta de räspuns c este corectä, Înlrucăt, În accepţiunea atăt a doctrinei, căt şi a practicii judiciare, din modul de
redactare a cazului prevăzut de art 42 alin. (1) pct. 1 cpc, potrivit căruia judecătorul este incompatibil dea judeca atunci
MÂOĂUNA OINU ExPLIcAŢII 321

când şi-a exprimat anterior părerea cu privire Ia soluţie în cauza pe care a fost desemnat sä o judece, rezultä cu claritale că
judecătorul incompatibil poate fi recuzat pentru acest motiv numai dacă şi-a exprimat opinia in Iegătură cu pricina concretă
pe care o judecă, inainte dea se ajunge Ia deliberare şi pronunţare, nu insă şi atunci când a soluţionat anterior un alt Iitigiu
în care s-a pus in discuţie aceeaşi problemă de drept ca aceea din speţă (G. B0RQI, M. STANcu, 2017, p. 75; M. TĂBĂRcĂ,
in V.M. CI0BANu, M. NIcoE Ş.A., NouI Cod de procedurä civilă comentat şi adnotat, Vol. 1. Art. 1-526, ed. a 2-a, revizuită şi
adäugită, Ed. Universul Juridic, 2016, p. 203, pct. 3).

33. Răspuns: c (admitere în magistratură, mai 2018)

Varianta de răspuns A nu este corectă, conform art. 41 alin, (2) CPC. Astfel, nu poate Iua parte Ia judecată ceI audecătorul)
care a fost mador in aceeaşí cauză, Se poate observa că acest caz de incompatibilitale nu circumstanţiază, fiind suficientä
calitatea de martor in cauză (deci nu are relevanţa caracterul esenţial sau neesenţial aI declaraţiei de martor, astfel cum se
menţioneazä in varianta de răspuns). Astfel. tocmai utilizarea conjuncţiei Iimilative doar' face ca acest răspuns să fie greşit.
Varianta de răspuns B nu este corectă, având in vedere art 42 alin. (1) pct. 6 CPC, care prevede că este incompatibil
judecătowl care se află in situaţia in care intre eI şi una dintre părţi a existat un proces penal cu ceI mult 5 ani înainte dea fi
desemnat să judece pricina. Aşadar. textul Iegal prevede o situaţie prealabilă desemnării in cauză, şi nu ulteńoară inveslirii cu
soluţionarea Iitigiului. După decIanarea Iitigiului. art. 42 pct. 6 teza f'nală CPC oferă soluţia in sensul că. in cazul plângerilor
penale formulate de părţi in cursul procesului, judecătorul devine incompatibil numai in situaţia punerü in mişcarea acţiunii penate
impotriva sa, nu prin simpla ĺormulare a plăngerii penale, astfel cum in mod eronat se menţionează in varianta de răspuns.
Varianta de răspuns C este corectă, fiind o aplicare a cazului de incompatibilitate a judecătorului de Ia art. 42 alin. (1)
pct. 3 CPC, respectiv a situaţiei in care judecătorul este soţ, rudă sau afin până Ia gradul aI patrulea inclusiv cu avocatul ori
reprezentantul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori cu sora soţului uneia dintre aceste persoane.

I 39. Răspuns: A, c (admitere INM, noiembrio 2019)

Varianta de răspuns A este corectă, faţă de dispoziţüle art. 41 alin. (1) cc care dispun că judecätorul care a pronunţat
o încheiere interiocutorie (...) nu poate judeca aceeaşi pricină in apeI (...). Prin urmare, chiar dacă prima instanţă a pronunţat
doar o incheiere interlocutorie (fără a soluţiona şi cauza pe fond). judecătorul nu poate soluţiona apelul declarat atăt asupra
fondului, cát şi impotriva acelei incheieri. intrucăt. prin intermediul acesteia se soluţioneazä excepţii procesuale. incidente
procedurale ori alte chestiuni Iitigioase (art. 235 CPC). judecătowl neputănd exercita un control imparţial asupra propriei soluţii.
Varianta de răspuns B este greşită. ĺn virtutea rolului activ aI judecătorului, reglementat in cuprinsul art. 22 CPC. acesta
esle in drept să ceară părţilor să prezinte explicaţii. oral sau in scris. să punä in dezbaterea acestora orice imprejuräri de
fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate in cerere sau in intămpinare, sä dispună administrarea probelor pe care le
considerä necesare, precum şi aRe măsuri preväzute de Iege, chiar dacä părţile se impotrivesc. Faptul că judecătorul doar
pune in discuţia părţilor anumite chestiuni de fapt sau de drept fără a pronunţa o incheiere interlocutorie sau hotărărea pe fond,
nu determină incompatibilitatea judecătorului.
Varianta de răspuns C este corectă. AstfeL dacä judecătorul a făcut parte din completul care a soluţionat recursul, acesta
este incompatibil să soluţioneze contestaţia in anulare exercitată impotriva deciziei pronunţate in recurs, intrucăt aceasta
echivalează cu exercitarea unui control asupra propriei hotärări, in acest sens fiind şi dispoziţiile art. 41 alin. (1)CPC.

I 40. Răspuns: c (admitere în magistratură, iunie 2019)

Varianta de räspuns A este greşitä. Potrivit dispoziţiilor art. 43 alin. (2) cc, judecătorul cam ştie că există un motiv de
incompatibihtate în pdvinţa sa este obligat să se abţină de Ia judecarea pdcinü, Prin urmare. obligaţia judecătowlui de a se
abţine există atât in cazurile de incompatibilitate absolută. căt şi in cele de incompatibilitate relativă.
Varianta de răspuns B este greşită. Terţul chemat in garanţie, după ce devine parte in proces, poate formula. in condiţiile
Iegii, cerere de recuzare a judecătorului investit cu soluţionarea pricinii, In aceste condiţii. devin incidenle dispoziţiile art 49
alin. (2) cpc. potrivit cárora formularea unei cereri de recuzare nu determină suspendarea judecăţii. insă pronunţarea soluţiei
in cauză nu poate avea Ioc decát după soluţionarea cererii de recuzare. Prin urmare, indiferent de obiectul Iitigiului. cererea
de recuzare nu determină suspendarea judecării pricinii.
Varianta de răspuns C este corectă, intrucăt, prin raportare Ia dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 6 teza I cc, judecătorul
este incompatibil (relativ) dacă intre eI, soţul său ori rudele Ior pănă Ia gradul aI patrulea inclusiv sau afinii Ior, după caz, şi una
dintre părţi a existat un proces penal cu cel mult 5 ani inainte de a fi desemnat să judece pricina. Prin urmare, ipoteza in care
intre o parte şi fratele judecătorului a existat un proces penal inceput in urmă cu 3 ani inainte ca judecătorul sä fie desemnat
să judece cauza constituie un caz de incompatibilitate relativă.
41. Răspuns: A (primim în profesie — avocat definitiv, martie 2019)
I
Varianta de răspuns A este corectă, prin raportare Ia prevederile art. 44 CPC, conform cărora judecătorul aflat intr-o
situaţie de incompatibilitate poate fi recuzai de oricare dintre părţi inainţe de inceperea oricărei dezbateń, iar dacă motivele de
incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după inceperea dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea
 322 EÄFL)CAŢII DREPT PROCESUAL CIvIL. I DISPO2IŢII GENERALE

de indată ce acestea ií suçL cuiiuscule. TexIuI are in vedere motivele din cuprinsul an. 42 CPC care reglementează cazurile
de incompatibilitate relativă, nu şi pe cele de incompatibilitate absolutä <ań, 41 CPC), pentru acestea din urmă cererea de
recuzare putând fi formulatä Tn orice starea pricinfl (art 45 teza a II-a CPC).
Varianta de răspuns B nu este corectâ, intrucăt judecâtorul nu poate participa Ia judecatâ, chiar dacă nu s-a abţinut ori nu
a fost recuzat in ipoteza in care se află într-unul dintre ca2urile de incornpatibilitate absolutä [ad. 45 teza I CPCJ. Or, enunţul
grflei are in vedere un caz de incompatibilitafe relativâ Iart 42 alin. (1) pct. 4 CPCJ. situaa in care nu sunt inciden(e dispoziţiile
art 45 leza I CPC, ci cele ale alin (2) al art 44 CPC, citat in explicaţiile variantei A de răspuns.
Varianta de räspuns C nu este corectâ Motivul de incompatibilitate decurgând din faptul că fostul soţ aI judecätorului este
afin de gradul II cu una dintre părţi intră sub incidenţa art 42 alin. (1) pct 4 cc, in raport de care judecätorul este incompatibil
de a judeca pricina atunci cănd soţul sau fostul sau soţ este rudâ ori afin pânä la gradul al patrulea inclusiv cu vreuna dintre
pârţi. Acest motiv, alături de toate celelalte care se regäsesc în cuprinsul art. 42 cc, constituie motive de ncompatibililate
relativă iar nu absolutä cum în mod eronat se menţionează in cuprinsul variantei de răspuns, In cazul constatärii existenţei
Unui caz de incompatibilitate relativâ, părţile au facultatea de a opta dacă vor formula o cerere de recuzare a judecătorului sau
îşi vor exprima încrederea in impar(ialitatea acestuia.

42. Räspuns: B (admitcťe INM şi in magistratură, 2016)

Varianta de răspuns A este gresită, întrucât declaraţia de abţinere, la fel ca ‚ cererea de recuzare. conslituie un incident
procedural cu priviro Ia compunerea instanţei de judecată care nu este pus în discuţia contradictorie a părţilor, recuzarea
vizând exclusiv raportul dintre judecător şi partea care invocat cazul de incompatibilitate, Faptul că cererea de recuzare nu
este supusä comunicâri rezultă din cuprinsul art. 51 alin. (1) cc, care statueazä asupra faptului că instanţa hotărâşte asupra
cererii jn camera de consýjiu, färă prnzena päUor, inslanţa avănd posibilitatca dea asculta pärţite numai dacă apreciază ca
fiind necesar, ceea ce înseamnă că accastă procedură nu presupune contradictorialżtate, deci, in absenţa acestui element, nu
se impune nici comunicarea cererii de recuzare părţii adverse.
Varianta de răspuns B este corectä, intrucât redă conţinutul dispoziţiilor art 43 alin. (3) CPC, potrivit cărora declaraţia de
abţinere se face in scris de indatä ce judecătorul a cunoscut existenţa cazului de incompatibilitate sau verbal in şedinţă, fiind
consemnată in incheiere
Varianta de răspuns C cste gresită, deoarece declaraţia de abţinere, chiar dacă esle forrnulată ulterinr cererii de recuzare. se
soluţioneazä cu prioritate faţa de aceasta [potrivit art 48 alin. (1) CPC, judecătowl impotriva căruia este formulată o cerere de
recuzare poate declara că se abţine, iar potrivit alin. (2) aI aceluiaşi articol, declaraţia de abţinere se soluţionează cu priohtatej.

43. Răspuns: B (aďmiťere (P16! şi in niagistrawrá, 2017)

lncompatibilitatea constiluie un incident referitor la compunerea si constituírea instanţei de judecatä care poale fi invocat
pnn intermediul abţinerii (de cätrejudecător) sau a recuzärii (de către pärţi).
Varianta de răspuns A este greşită, deoarece, in cazul in care se formulează atăt declaraţie de abţinere, cât şi cerere de
recuzare, declaraţia de abţinere se va soluţiona cu prioritate [art. 46 alin, (2) CPC], iar dacă se admite declaraţia de abţinere,
cererea de recuzare se va respinge prin aceeaşi incheiere, ca rämasă fără obiect[ań. 43 alin. (3) CPC], iarnu ca neintemeiatä,
O respingere ca netemeinica a unei astfel de cereri ar presupune ca instanţa sâ evalueze ţemeinicia motivelor invocate in
cererea de recuzare. or. acest lucru nu se va mai petrece. cäci nu se mai justifică un astfel de demers dacá instanţa a admis
deja cererea de abţinere a aceluiaşi judecätor, in baza declaraţiei de abţinere.
Varianta de răspuns B este corectä. prin raportare la explicaţia de Ia varianta de räspuns de la litera A.
Varianta de răspuns C este greşitä. intrucât. indiĺerent daca abţinerea i recuzarea vizează aceleaşi motive sau motive
diferite, în măsura in care declaraţia de abţinere s-a admis (deci, judecălorul respectiv nu va mai face parte din completul de
judecată), cererea de recuzare se va respinge ca rämasă fără obiect.

44. Răspuns: C (primire În profcsie avocat sta giar, august 2019)

—

Varianta de răspunsAeste greşită, deoarece atât declaraţia de abţínere, cât şi cererea de recuzare se pot face fie verbal,
in şedinţa de judecată, fie in scris. AstfeL declaraţia de abţinere se face în scris. de indatä ce judecătorul a cunoscut existenţa
cazului de incompatibililate. sau vertal, in şedinţă, fiind consemnatä in incheiere [art. 43 alin. (3) CPC], iar cererea de recuzare
se poate face verbal in şedinţä sau in scris pentru fiecare judecător in parte [art. 47 alin. <1) CPCj Prin urmare, forma declaraţiei
de abţinere/a cererii de recuzare este un element de asemănare, iar nu de deosebire intre cele douä müloace de invocare a
incompatibilitäţii.
Varianta de răspuns B este greşilä, intrucát şi declaraţia de abţinere, şi cererea de recuzare se soluţioneazä prin incheiere
care se pronunţä in şedinţă publicâ [art. 51 alin. (5) CPC].
Varianta de răspuns c este singura corectâ, astfel, cererea de recuzare nu determină suspendarea judecăţii, ci, eventual.
amânarea pronunţärii soluţiei (dacä instanţa rămâne in pronunţare) până Ia soluţionarea cererii de recuzare, Spre deosebire

— t
—-—— J— —
MÄDÁLINA DINU EXPLICAŢII 323

de aceas(a, declaraţia de abţinere determină suspendarea de drept a cauzei pănä ce completul imediat Următor se va pronunţa
asupra acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 49 CPC.

45. Răspuns: C (primire in profesie avocat sta giar, 2013)

—

Variantele de răspuns A şi B sunt greşite, deoarece, potrivit art. 51 alin. (1) CPC, cererea de recuzare se soluţionează in
camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultăndu-I pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine, numai dacă
instanţa apreciază că este necesar In aceleaşi condiţii, doar in mäsura in care apreciază necesar, instanţa va putea asculta
şi părţile. Prin urmare, cererea de recuzare nu se soluţioneazä, ca regulă, in prezenţa părţilor şi nici a judecătorului recuzat,
instanţa putănd asculta atăt părţile, cât şi judecătorul doar in măsura in care apreciazä necesar, fiind o facultatea acesteia,
nu o obligaţie.
Varianta de răspuns C este corectă, intrucát pronunţarea incheierii prin care este soluţionatä cererea de recuzare se face
atát in şedinţă publicâ, căt şi prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de cätre grefa instanţei, conform art 402 cpc.

I 46. Răspuns: C (primire în proťesie avocat deflnitiv, 2018)

—

Varianta de räspuns A nu este coreclä, cererea de recuzare se soluţioneazä in camera de consiliu, fără prezenţa părţilor
şi ascultăndu-l pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine, numai dacă apreciază că este necesar, in aceleaşi
condiţii putând fi ascultate şi părţile (art. 51 alin. (1) CPCJ.
Varianta de răspuns B nu este corectă. Formularea unei cereri de recuzare nu determină suspendarea cauzei (spre
deosebire de declaraţia de abţinere, care produce un astfel de efect), ci doar amánarea pronunţärH soluţiei in cauză pănă la
soluţionarea recuzării [art. 49 alin. (2) CPCJ.
Varianta de răspuns C este corectă, intrucât, conform dispoziţiilor art. 53 alin. (1) cc, încheierea prin care s-a respins
recuzarea poate fi atacată numai de pärţi, odată cu hotărărea prin care s-a soluţionat cauza, iar cănd aceastä din urmă hotărăre
este definitivă, incheierea va putea fi atacatä cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, in termen de 5 zile de la comunicarea
acestei hotărări.

I 47. Răspuns: A (primire în profesic avocat sta giar, martie 2019)

—

Varianta de räspuns A este corectâ. Judecătorul este incompatibil (caz de incompatibilitate relativâ) când este soţ, rudă
sau afin pănă la gradul al patrulea inclusiv cu avocatul ori reprezentantul unei párţi sau dacä este cäsâtorit cu fratele ori cu
sora soţului uneia dintre aceste persoane [ad. 42 alin. (1) pct. 3 CPC]. Prin urmare. dacä judecătorul nu a formulat declaraţie
de abţinere (deşi este obligat la aceasta), părţile vor putea solicita recuzarea judecâtorului intemeiatä pe motivul de mai sus.
Varianta de răspuns B nu este corectă cererea de recuzare se soluţionează in camera de consiliu, fără prezenţa pălilor
şi ascultăndu-l pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine, numai dacă apreciază că este necesar, in aceleaşi
condiţii putănd fi ascultate şi părţile Lart 51 alin. (1) CPC].
Varianta de răspuns C nu este corectă. Formularea unei cereri de recuzare nu determină suspendarea cauzei (spre
deosebire de declaraţia de abţinere, care produce un astfel de efect) ci doar amănarea pronunţării soluţiei in cauză pănă la
sotuţionarea recuzärfl [art. 49 alin. (2) CPC].

I
48. Răspuns: A, C (admitere INM, noiembrie 2019)
Varianta de răspuns A este corectă Deşi experţíi pot fi recuzaţi pentru aceleaşi motive ca judecătorii, procedura de soluţionare
a cererii de recuzare a experlului este diferită faţă de soluţionarea cererii de recuzare ajudecătorului. AsżfeI. potrívit dispoziţiilor
art 332 alin. (3) CPC, cererile de recuzare se judecă cu citarea pärţilor şi a expertului.
Varianta de răspuns B este greşitä, intrucăt incheierea prin care se respinge cererea de recuzare (indiferent de motivul
ínvocat) poate fi atacată odată cu hotărărea prin care s-a soluţionat cauza, iar atunci cănd această din urmă hotăráre este
definitivă. incheierea va putea fi atacată cu recurs. la instanţa ierarhic superioară, in termen de 5 zile de la comunicare, potrivit
dispoziţiitorart. 53 alin. (1) CPC, Singura situaţie in care nu poate fi supusă niciunei căi de atac este atunci cănd se respinge ca
rămasă fără obiect, ca efect al admiterii declaraţiei de abţinere. lnsă, enunţul varianlei de răspuns menţionează că incheierea
este deflnitivă, iar cele două noţiuni sunt diferite. Dacă impotriva unei hotărâri deflnitive pot fl exercitate căile extraordinare
de atac (contestaţia in anulare şi revizuirea). impotriva unei hotärări care nu este supusâ niciunei căi de atac nu mai poale fi
exercitat niciun control prin intermediul vreunei cäi de atac.
Varianta de răspuns C este corectă, intrucăt, indiferent de motivul recuzării (chiar dacă este acelaşi sau diferit de cel al
abţinerii), in măsura in care declaraţia de abţinere se admite, cererea de recuzare se va respinge ca rämasă fără obiect. Aceasta,
intrucăt, prin admiterea declaraţiei de abţinere, judecătorul nu va mai face parte din completul de judecată investit cu sotuţionarea
pricinii. ĺncheierea prin care s-a incuviinţat sau s-a respins abţinerea, cea prin care sa incuviinţat recuzarea, precum şi
incheierea prin care s-a respins recuzarea ca rămasă fără obiecl nu sunt supuse nlclunei căi de atac. conform dispoziţiilor
art 53 alin. (2) CPC.
 324 EXPLICAŢII DREPT PR0CESUAL CIVIL 1. DISPOZIŢII GENERALE

I 49. Răspuns: A, c (admitere INM

$ in magistratură, 2O14
Varianta de răspuns A este corectä, prin rapodare Ia art 51 alin. (1) CPC, care prevede, printre altele, că instanţa hotărăşte
de indată, Tn camera de consiliu. färä prezenţa părţilor şi ascultándu-I pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine,
numai dacă apreciază că este necesar; in aceieaşi condiţii, instanţa va putea ascuita şi părţile. Prin urmare, atătjudecätorul,
căt si pärţile pot fi ascultate dacă instanţa apreciazä că acest Iucru ar fi necesar
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece enunţul grilei vizează ipoteza abţinerfl, şi nu a recuzărfl; astfel, art. 49
alin. (1) CPC prevede că. pánä Ia soluţionarea declaraţiei de abţinere, nu se va face niciun act de procedurä in cauză. ĺn cazul
recuzăhi, este aplicabil art 49 alin (2) CPC, care menţionează că formularea unei cereri de recuzare nu determină sLispendarea
judecäţii: cu toate acestea, pronunţarea soluţiei in cauză nu poate avea Ioc decât după soluţionarea cererii de recuzare. deci,
suntem in ipoteza unei suspendări a pronunţărh, nu a unei suspendäri a judecăţii cauzei.
Varianta de răspuns C este corectä. intrucăt, conform art 51 alin. (3) CPC, nu se admite interogatoriul ca mijloc de probă
a motivelor de recuzare.

50. Räspuns: A (admitere INM $ în magistraturä, 201W

Varianta de rëspuns A este corectă, deoarece, avănd in vedere faptul că abţinerea sau recuzarea se sotuţionează de un
alt complet aI aceleiaşi insianţe in faţa cäreia s-a formulat cererea de recuzare sau declaraţia de abţinere, Iegiuitorul a stipulat,
in art. 50 alin. (2) cpc, că, dacă din pricina abţinerh sau recuz-ärii, nu se poate alcătui completul de judecatä Ia acea instanţä,
cererea se judecă de instanţa ierarhic superioară.
Varianta de răspuns B este greşită, intrucăt incheierea de admiterea recuzării va arăta in ce mäsură actele indeplinite de
judecătorul recuzat sau a cărui declaraţie de abţinere a fost admisă urmează sä fie păstrate [art. 51 alin. (6) teza a II-a CPC].
iar nu anulate cum in mod eronat se menţionează in cuprinsul varian!ei de răspuns Tn măsura in care in incheiere nu se
menţioneazä nimic referitor Ia actele efecluate. aceslea urmează a fi refäcute in integralitate (G B0R0I. M STANcu. 2017, p. 85)
Varianta de răspuns C este greşitä. deoarece incheierea prin care s-a admIs cererea de recuzare nu este supusâ niciunei
căi de atac [art 53 alin (2) CPC], iar nu cum in mod eronat se menţioneazä in cuprinsul variantei de ráspuns, si anume că
poate fi atacată odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza.
51 Räsptins s, c (primire în profesie avocat stagia.' 2014)
—

Varianta de răspuns A este greşită, deoarece, conform art. 51 alin. (1) cpc, cererea de recuzare, ca şi declaraţia de
abţinere, se soluţioneazä de indatä, in camera de consiliu, fără prezenţa părţilor i ascultăndu-I pe judecătorul recuzat sau
caro a doc!arct cô se abţine, numai dacă instanţa aprcciază cä acesl Iucru este (Itcesar ţn aceleaşi condiţii, instariţa va putea
asculta şi párţile. Prin urmare. judecätorul, ca regulă, nu este ascultat in vederea soluţionärfl cererii de recuzare. ci doaratunci
când instanţa invesUlä cu soluţionarea acesteia apreciaza ca se impune
Varianta de räspuns B este corectă, deoarece formularea unei cereri de recuzare, spre deosebire de declaraţia de abţinere.
nu determină suspendarea judecăţii cauzei in care s-a formulat această cerere, ci doar amănarea pronunţării in cauză. in
situaţia in care cererea de recuzare nu este soluţinnată pănä Ia inchiderea dezbaterüor [art. 49 alin. (2) CPCJ.
Varianta de răspuns C este colectä, intrucăt, conĺorm art. 5 I aiin. (6) cpc. dacă insianţa admite cererea de recuzare, prin
aceeai incheiere va arăta in ce măsură aciele indeplinite de judecător urmează să fie păstrate, Pentru mai multe detalii a se
vedea explicaţia oferitä Ia varianta de răspuns B de Ia grila nr 48-

52. Răspuns: B (admitere INM, 2013)

I
Varianta de Ia Iitera A este greşiiă, deoarece referatul grefierului, intocmit potrivit art. 43 alin. (1) CPC, vizează eventualele
ipoteze de incompatibilitate absolută in care s-ar afia judecätorul, şi nu cazurile in care nu ar fi incompatibil. Mai mult decăt
atăt, acest reĺerat este consultativ pentru judecător şi nu obligă Ia o anumită soluţie. Totodată, judecătorul recuzat nu poate
respinoe et !nsuşi cererea de recuzare ca inadmisibilâ decăt in ipotezele prevăzute de art 47 alin. (2) şi (3) CPC, respectiv
atunci cánd se invocă alte motive decăt cele prevăzute Ia art 41 şi art 42 CPC. cănd cererea de recuzare esie formulatä
impotriva alior judecători decât cei preväzuţi Ia art 46 cpc, când cererea nu cuprinde probele de care partea inţelege să se
folosească in sprijinul motivului de recuzare, precum şi in cazul in care cererea este indreptată impotriva aceluiaşi judecător
pentru aceIaşi motiv de incompatibilitate.
Varianta de la litera B este corectă, necesitatea indicäńi probelor fiind impusä de art 47 alin. (1) CPC, conform căruia cererea
de recuzare se poate face verbal in şedinţä sau in scris pentru ĺiecare judecätor in pahe, arätându-se cazul de incompatibilitate
şi probele de care partea inţelege sä se foloseascä, text Iegal coroborat cu art. 47 alin. (4) cpc, in raport de care nerespectarea
condiţiilor prezentului articol atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. Tn acest caz, inadmisibilitatea se constată chiar de
completul in faţa căruia s-a formulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorului recuzat.
Varianta de Ia Iitera c este greşită, deoarece, in cazul in care judecätorut recuzat a fäcut cerere de abţinere pentru acelaşi
motiv, iar cererea de abţinere a fost admisă, cererea de recuzare rămăne fără obiect potrivit art 48 alin. (3) cpc, deci nu va
fi respinsä ca inadmisibilă, aşa cum se stipulează in enunţul variantei de răspuns.

- — ýs
-‚ - -&-‘wÉ -rj4 -
- -;
MĂDÄLINA DINU EXPLICAŢJI 325

53. Răspuns: 8, C (sau doar 8, in urma admiterii contestaţiilor) (primire în profesie avocat stagiar, 2015)
—

Varianta de răspuns A este greşită, deoarece cererea de recuzare, indiferent dacă motivul invocat este unuI de incompatibilitate
absolută sau relativă, nu determină suspendarea cauzei, ci doar amănarea pronunţării soluţiei flnale pană Ia soluţionarea
cererii de recuzare [ad. 49 alin. (2) CPC].
Varianta de răspuns B este corectă, deoarece recuzarea este un ncident referitor Ia compunerea sau constituirea instanţei de
judecată, astfel incät aceastä cerere nu este pusä in discuţia contradictorie a părţilor, conform ad. 14 cpc, pentru a fi necesară
depunerea sa in exemplare suficiente şi pentru comunicare, Iegiuitorul excepländ in procedura de judecată a recuzăhi. prin
art. 51 alin. (1) CPC, o excepţie de Ia contradictorialitate. De altĺel. intenţia Iegiuitorului dea excepta procedura de soluţionare
a abţinerii sau a recuzării de la principiul contradictorialitäţii rezultă şi din formularea art. 51 alin. (1) CPC, potrivit căruia
procedura se desfăşoară in camera de consiiiu, ťără prezenţa părţilor, iar ascultarea pärţilor se va face doar dacă instanţa va
aprecia ca fiind necesar acest Iucru.
Varianta de răspuns C este susceptibilä de interpretäri, astfel incăt, dacä in baremul iniţial afişat aceasta a fost indicată ca
fiind corectă, ulterior, in urma soluţionării contestaţiilor Ia barem, a fost admis ca răspuns corect şi doar B. Aceasta, intrucăt
cererea de recuzare a unui judecător din completul de judecată investit cu soluţionarea cererii pentru motive de incompatibilitate
cunoscute de parte de Ia inceputul procesului nu poate fi formulată după discutarea mijloacelor de probä doar dacă prin cererea
de recuzare se invocă un motiv de incompatibilitate relativă [conform art, 44 alin. (1) CPC, judecätorul aflat intr-o situaţie
de incompatibililate poate fi recuzat de oricare díntre păr(i înainte de inceperea oricärei dezbatenj, nu şi in situaţia in care
recuzarea vizează un caz de incompatibiliżate absolută. in acesž caz cererea de recuzare putând fi formulażă oricănd [arż. 45
teza a II-a cpcj. Or, in varianta de räspuns nu se menţionează dacä motivul de incompatibilitate este unuI relativ sau absolut,
varianta putănd fi corectă sau greşită in funcţie de cazul de incompatibilitate invocat.

I 54. Räspuns: 8, C (admitere în magîstraturä, august 2013)

Varianta deja IileraA este greşită deoarece. astfel cum prevede art 53 alin. (1) cc, incheierea prin care s-a respins
recuzarea poate fi atacatä numai de pärţí, cdată cu hotärâ rea prin care s-a soluţionat cauza Cănd această din urmä hotărâre
este definitivă, íncheierea va putea fi atacată cu recurs, la ínstanţa iera rhic superioară, în termen de 5 zile de ia comunicarea
acestei hotärări, Singura situaţie in care incheierea de respingere a cererii de recuzare nu poate fi atacată este, astfel cum
prevede art 52 alin. (2) cc, ceI prevăzut Ia art. 48 alin. (3), şi anume incheierea prin care instanţa constată ca rămasă
fără obiect cererea de recuzare, in cazul in care este admisă declaraţia de abţinere, Prin introducerea adverbului Iimitativ
„intotdeauna", varianta de räspuns A a devenit greşită.
Varianta de Ia Iitera B este corectă din perspectiva art. 53 alin. (2) CPC, care prevede că incheierea prin care s-a incuviinţai
sau s-a respins abţinerea, cea prin care s-a incuvünţat recuzarea, precum şi incheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul
prevăzut la art 48 ahn. (3) nu sunt supuse niciunei căi de atac, iar art 48 alin. (3) cc menţioneazä cä, in caz de admitere a
deciaraţiei de abţinere, cererea de recuzare, indiferent de motivui acesteia, va fí respinsä, prin aceeaşi încheiere. ca rämasä
fără obiect, Varianta de Ia Iitera C este corectä. prin raportare Ia art 53 alin. (1) CPC.

I 55. Räspuns: A, C (admitere in magistraturä, apriiie 2017)

Varianta de räspunsAeste corectă, prin raportare Ia dispoziţiile art. 53 alin. (1) CPC, conform cărora incheierea prin care
s-a respins recuzarea poate fi atacatä numai de părţi, odată cu hotărărea prin care s-a soluţionat cauza, iar cănd aceastä din
urmă hotărâre este definitivä, incheierea va putea fi atacată cu recurs, Ia instanţa ierarhic superioarä, in termen de 5 zile de Ia
comunicarea acestei hotărări. In concluzie, dacä hotărărea este definitivă, incheierea nu mai poate fi atacată odatä cu fondul,
ci se va formula separat ca!ea de atac a recursului.
Varianta de răspuns B nu este corectă, prin raportare Ia art. 53 alin. (1) CPC. astfel. dacă hotărärea prin care s-a soluţionat
cauza este definitivă. incheierea prin care tribunalul a respins cererea de recuzare este supusă recursutui, Ia instanţa ierarhic
supeńoară, in termen de 5 zile de Ia comunicarea acestei hotărări.
Aşadar varianta de räspuns c este corectă. prin raportare Ia explicaţiile oferite Ia varianta de räspuns de Ia Iitera B.

I 56. Räspuns: A, B (admitere în magistratură, aprilie 2017)

Varianta de răspunsAeste corectă având in vedere dispoziţńle art. 332 alin. (1) CPC conform cărora experţii pot fi recuzaţi
—

pentru aceleaşi motive ca şi judecätorii rapodat Ia art. 42 alin. (1) pct. 4 CPC, polrivit cäruia este motiv de incompatibilitate
—

situaţia in care soţul sau fostul său soţ (potrivit enunţului, aI expedului) este rudä ori afin pănă Ia gradul aI patrulea inclusiv cu
vreuna dintre pärţi.
Varianta de răspuns B este corectă avănd În vedere dispoziţiile art. 332 alin. (3) CPC, conform cărora recuzările se judecă
cu citarea părţilor şi a expertului.
Varianta de răspuns c nu este corectă in rapod cu dispoziţiile art 332 alin. (2) CPC. care prevăd că recuzarea trebuie să fie
cemtă in termen de 5 zile de Ia numirea expertului, dacă motivul ei există Ia această dată; in celelalte cazuri. termenul va curge de
Ia data când s-a ivit motivul de recuzare. Intrucát textul Iegal menţionează că .‚recuzarea trebuie cewlă', rezultă că este necesară
o cererea părţii in acest sens. neputănd fi invocatä de instanţă din oficiu [a se vedea, in aceIaşi sens. M. UR5UŢA. comentariu
 - I

326 EXPLICAŢI1 DREPT PROCESUAL CIVIL I DISPOZIŢiI GEIJERALE

Ia art 332 în V M CIDDANU M NICOLAE Ş A Nou/ Cod de procedura clvila comentat şi adnotat Vo/ I M 1-526 ed a 2-a
revizulta Si adaugita Ed Unlversul JurIdIc 2016 p 1023 pct 1 opinie preluata de Ia V DĂNĂILĂ comentariu Ia art 332 in
G Bonoi (cooRo )‘ Nou/ Cod de procedura civi/a Comentanu pe adicoíe voI 1, ed a 2-a Ed Hamanglu Bucureşti p 789]

l 7 Raspuns C (pnmrre în profes'e avQcat defrniüv, 2015)

—

VarIanta de răspuns A este greşita Iflt(uLâI caníorni arl 42 aliii (1) pct 3 CPC ulspozlţle care se aplică şi experţilor
conĺorm arţ 332 aIIn 1) CPC Iudecatorul (in speţă expertul) este de asemenea Incompatlbil dea judeca (de a efectua
expertlza) cand este soţ, rudă sau aĺin pana Ia gradul aI patrulea incjuslV CU avocatul orI reprezentantul uneI părţI sau daca este
casatorit cu fratele orI cu sora soţului uneia dintre aceste persoane cererea de recuzare potrIvIt art 332 alin (2) CPC poate fi
formulata In termen de 5 zile de Ia numirea expedului daca motlvul ei exista Ia aceasta data Or faţa de datele speţei pârâtul
incă de Ia momentul desemnăni expedului de catre instanţă respectIV 10 martie 2015 cunoştea motivul de incompatibilitate,
astfel încât recuzarea acestuia se putea face in maximum 5 zile de Ia aceI moment sub sancţiunea decăderii din dreptul de
a O mai formula ultenor Ca atare la termenul din 11 aprllle 2015 pârâtul nu ar mai putea sa iI recuze pe expert fiInd decazut
din acest drept termenul de 5 zile pentru formularea cererii de recuzare fiind un termen Iegal imperativ a căruI nerespectare
atrage decăderea şi nulitatea actului exercitat peste acest termen potrivit art 185 alin (1) CPC
Varianta de răspuns B este greşită aVand in vedere ca, potriVit art 332 alin (1) CPC experţi pot fi recuza(ipentru aceleaşi
motive ca şijudecatom iar conform art 42 alin (1) pct 3 CPC judecătoru/ este de asemenea incompahbil de ajudeca cand
este ( ) ruda ( ) pana Ia gradu/ ai patrulea inclusiv cu avocatui ( ) unei parţi (
In cele din urmă Varianta de raspuns C este corecta prin raportare Ia explicaţia de Ia vananta de răspuns de Ia Iitera A

42 ľăiiile m piocesul dvil

58 Raspuns c (adm;tere /NM ş, ín magisfraturâ, 2017)

Varianta de raspunsA este greşita deoarece conĺorm art 58 alin (4) teza I CPC remunemrea proVizorie a curatorului num
se fixeaza de instanţă prin încheere stabii,ndu-se totodat0 şi modaIitatea de píafä Prin urmare remuneraea se stabileşte
de catre instanţa care judeca prccesul nu de cate baroul din care provire avocatul desemnat in aceasta calitate cum in mod
eronat se menţioneaza ĺn varianta de raspuns
Varianta de raspuns B este greşită intrucăt majorarea se poate dispune indiferent oe situaţia matenala a parţn reprezentate
dispoziţu'e art 58 alin (41 teza a II-a CPC prevazand posibilitatea pentru instanţa dea majora remuneraţia curatnrului in funcţie
de activitatea desfasurata acosta din urma fiind singurul criteriu Imous de Ieniutor pentru a se disniine mainrarea
Var:ant3 de raspuns C cste corec:a acea3ta redănd dispaziiiIe art 58 ain (4) teza I CPC n raport de care remunerarea
pro'šizorie a curatoru'ui umit se fleazj de i'istana prn incheiee stabil ndL ce ‘otedata Ę: modalitatoa dc plata

j 59. Răspuns. C (admitere în mag,straturá, iunie 2019)

Varianta de raspuns A este greşită Curatorul special in procesul civit este desemnat de catre instanţa investita in soh4ionarea
pncinii atunci cand este incidenta una dintre ipotezeie prevazute in cupnnsui art 58 aM 167 aM 687 CPC (deci doar instanţa
numeşte curatorul nu şi baroul)
Varianta de raspuns B este greşita deoarece potnvit prevederilor art 58 alin (4) CPC remunerarea provizorie a curatorului
( ) se fixeaza de instanţa prin incheiere stabilindu se totodată şi modalitatea de platä La cererea curatorului odata cu
incetarea calitaţii sate ţinandu-se seama de activitatea desfaşurată remuneraţia va putea fi majorată Prin urmare onorariut
avocatului curator Va fi stabilit de catre instanţa de judecata nu de catre barou, aceasta putând dispune majorarea onoranului
in condiţiile de mai sus
Varianta de raspuns C este corectă Astfet conĺorm prevederilor aM 58 CPC curatela specială poate Ii instituită in 3 cazuri,
respectiv
1 atunci cand exista urgenţa In soluţionarea procesului şi persoana fizica ipsita de capacitate de exerciţiu parte in procesul
civil nu are reprezentant Iegal
2 in ipoteza existenţei unuI contlict de interese intre reprezentantul Iegal şi ceI reprezentat
3 in situaţia in care o persoana juridica ori o entitate dintre cele prevazute Ia art 56 alin (2) chemata sa stea in judecata
nu are reprezentant
Curatela speciala poate 0, de asemenea instituitâ atunci când instanţa dispune citarea părţii prin publicitate in condiţnle
art 167 ahn (1) CPC in raport de care atunci cand reclamantui invedereaza motivat că deşi a facut tot ce i a stat in putinţa
nu a reuşit sa afie domiciliui paratuiui sau un ait ioc unde ar putea fi citat potnvit Iegu instanţa va putea incuviinţa citarea
acestuia pnn pub/icitate iar conform alin (3) aI aceluiaşi articol odata cu incuvunţarea citani prin pubhcitate instanţa va numi
un curaťor dintre avocau bawu/ui potnvit art 58, care va fi citat Ia dezbaten pentru reprezentarea interese/orparatu/ui
Curatorul special este intalnit nu doar in faza judecăţn ci si a executani silite Iegiuitorul interzicand executarea conform
art 687 ahn (1) CPC daca debitowI moare inainte de sesizarea executowiuijudecatomsc iar daca moare dupa ce aceasta
a fost pomita ea nu poate /7 conhnuata cat timp mostenirea nu a fost acceptata de catre cei chemaţi Ia moştenire sau in

r
MÄDÂLINA DINU EXPLICAţII 327

hpsă. cât timp nu a fost numit. în condiţi/le Iegit un curator ai succesiunü oń după cai un curator special pentru executare,
în condiţiüe art 58 CPC.

60. Räspuns: A (admitere in magistratură, mai 2018)

Varianta de răspunsAeste corectă, prin raportare la art, 65 atin. (1) CPC, care prevede că in(ervenientul devine parte in
proces numai după admiterea în principiu a cererii sale, admitere care se face printr-o incheiere cu caracter interlocutoriu,
avánd in vedere că vizează soluţionarea Unui incident procedural.
Varianta de răspuns B nu este corectă, Potrivit art 64 alin. (4), modiflcat prin Legea nr 310/2018: în cazui admiterü căä
de atac exercitate ímpotriva încheierii prin care instanţa a respins ca inadmisibi/â cererea de intervenţie, hotäră rea pmnunţatä
este desfünţată de drept, iar cauza se va rejudeca de instanţa in faţa căreia s-a formuiat cererea de intervenţie de /a momentu/
discutării admisîbi/ită ţii in principiu a acesteia.
Astfel, este inlocuitä soluţia Iegislativă a atacări separate a incheierii prin care se respinge ca inadmisibilă cererea de
intervenţie cu cea de drept comun in privinţa atacării incheierilor premergătoare [posibilitatea atacărî acestora doar odată cu
fondul art. 466 alin. (4) CPCJ, reglemenlándu-se, in acelaşi timp, cu caracter special (derogalor), soluţia pe care instanţa
—

de control judiciar o va pronunţa in cazul admiterii căii de atac (trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa in faţa căreia
s-a ťormulaĺ cererea de intervenţie) şi efectele acesteia asupra judecärii cauzei (reluarea judecăţii de la momentul discutării
admisibilitäţii in principiu a cererii de intervenţie) (H. T'i. R. STANcIU. op. cit., p. 7 i urm.).
Varianta de răspuns C nu este corectă. deoarece incheierea prin care instanţa a admis in principiu cererea de intervenţie
voluntară principală se poate ataca numai odată cu fondul (deci, depinde de calea de atac prevăzută pentru hotärărea pronunţată
pe fondul cauzei), restricţia din varianta de răspuns. de a fi atacată doar cu recurs. fiind valabilä doar dacă hotărărea pe fondul
cauzei poate H atacată cu recurs, nu şi alunci cănd calea de atac pentru aceasta este apelul, caz in care şi incheierea va fi
atacată tot cu apeL
61. Răspuns: A, C (primire in profesie avocat definitiv, 2018)
—

Varianta de răspuns A este corectă. Potrivit dispoziţiilor art 65 alin. (2) cc, intervenientul voluntar va putea solicila
administrarea de probe prin cererea de intervenţie sau cel mai tărziu pánă la primul termen de judecată ulterior admiterii cererii
de intervenţie.
Varianta de răspuns B nu este corectă, intrucăt, doar dacă judecarea cererii principale ar fi intărziată prin cererea de
intervenţie, instanţa poate dispune disjungerea ei pentru a fi judecată separat tad 66 alin. (2> cpc, nu şi viceversa, cum in
mod eronat se menţioneazä in cuprinsul variantei de räspuns, Astfel cum s-a arätat in doctrină (G. BOROI, M. STANcu, 2017,
p. 120), soluţia sejustiflcă prin aceea că intervenientul a avut posibililatea dea introduce cererea intr-un proces separat, insă
a preferat intervenţia intr-un proces deja inceput.
Varianta de räspuns C este corectă, Având in vedere că, prin cererea de intervenţie voluntară principală, terţul intervenient
pretínde in tot sau in parte dreptul dedusjudecáţii sau un drept străns legat de acesta, formularea unei astfel de cereri in cazul
cererilor cu caracter strict personal este inadmisibilă, cererea de divorţ flind o astfel de cerere. lnadmisibilitatea intervenţiei
principale in astĺel de acţiuni se intemeiază pe motivul că un terţ nu poate formula pretenţii proprii in legătură cu obiectul
procesului respectiv ln plus. doctrina (G. B0R0I, M. STANcu. 2017, p. 107) a subliniatfaptul că această soluţiede inadmisibilitate
se justificä mai ales prin faptul că, pe de-o parte, dat fiind caracterul personal. in litigiile respective trebuie să participe numai
anumite persoane, iar pe de altă parte, nu ar exista o legäturä suficientă, care sä justifice intárzierea soluţionärii pricinii cu
caracter personaL între prelenţia formulată de terţ şi cererea introductivă de instanţä.

J 62. Răspuns: C (admitere în magistraturâ, iunie 2019)

Varianta de ráspunsAeste greşită. Potrivit dispoziţiilorart. 62 alin. (1> CPC, cererea de intervenţie principală va fi fâcută in
forma preväzută pentru cererea de chemare in judecată, iar conform art. 148 alin. (1) CPC, orice cerere adresată instanţelor
judecătoreşti trebuie să fie formulată in scris (...). Prin urmare, cererea de intervenţie voluntară principală trebuie formulată in
scris, iar nu verbal, cum in mod eronat se menţionează in cuprinsul variantei de răspuns.
Varianta de răspuns B este greşitä, intrucát, potrivit dispoziţiilor art 394 alin. (3) CPC, după inchiderea dezbaterilor, părţile
nu mai pot depune niciun inscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat in seamă. Prin urmare, dacă cererea de
intervenţie voluntarä principală este formulatä dupä închiderea dezbaterilor, instanţa nu o va mai lua in considerare.
Varianta de răspuns C este corectă, prin raportare la dispoziţiile art 66 alin. (2) teza l CPC, conform cărora, atunci cănd
judecarea cererii principale ar fi intárziată prin cererea de intervenţie, instanţa poate dispune disjungerea ei pentru a fi judecată
separat, in afară de cazul in care intenţenientul pretinde pentru sine, în tot sau in paMe, insuşi dreptuĺ dedusjudecäţü (in acest
din urmä caz, instana nu poate dispune mäsura disjungeriQ.
63. Răspuns: B (admitere în magistratură, iunie 2019)
Varianta de răspuns A este greşită, conform prevederilor art. 22 alin. (6) CPC. judecätorul trebuie să se pronunţe asupra
a tot ceea ce s-a cerut. adicä asupra tuturor cererilor cu care a fost învestit (principale, accesorii. incidentale, adiţionale) Prin
328 EXPLIGAflI DREPŢ PROCESUÂL CVIL. 1. DJSPOZIŢII GEnERALE

uiiuar, iiisiaiiţa se va piuiruriţa iriciusiv asupra cererii de intervenţie accesorie formulate de teqin sprijinul părălului-reclamant,
chiar dacä cererea reconvenţională a acestuia a fost respinsă ca rămasă fărä obiect.
Varianta de răspuns B este corectă. intrucăt cererea de arătare a titularului dreptului poate fi formulată doar de către părăt
şi doar in cadrul cererilor ce au ca obiect vatorificarea unui drept reaL condiţii ce rezultä din dispoziţiile art. 75 CPC. Cererea
în evacuare este o cerere personală, ceea ce inseamnă că nu este indeplinită una dintre cerinţele de mai sus. as(fel incăt
formularea unei astfel de cereri de către părât ar atrage rcspirgcrca accstcia ca inadrnisibiă, prin incheiere motivatä pronunţaiă
de către instanţă, in conditii!e art. 64 alin (2) CPC.
Varianta de räspuns C este greşitä. Potrivit dispoziţii!or art 22 aIin. (3) CPC, judecătorul poate dispune introducerea în
cauzä a altor persoane in condiţiile Iegii Persoanele astfel introduse Tn cauză vor avea posibilitatea, după caz, dea renunţa Ia
judecată sau Ia dreptul pretins, dea achiesa Ia pretenţiile reclamantului ori dea pune capăt procesului printr-o tranzacţie. Prin
urmare, terţul introdus forţat in cauză de către instanţă, din oficiu, poate efectua acte de dispoziţie (deci, are inclusiv dreptul
dea renunţa Ia dreptul subiectiv civil), fără a fi condiţionat de acordul niciuneia dintre părţi.

64. Räspuns: A, C (anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 31012018); doarA(după modificarea Iegislativä)
(admitere 1NM şi in magistratură, 2014)
Varianta de răspunsAeste corectä, potrivitart. 64 alin. (3) CPC, care prevede că incheierea de admitere in principiu, ca, de
altfel, orice altăincheiere privind admisibilitalea în principiu a unei cereri de intervenţie, nu se poate ataca decătodatä cu fonduL
Varianta de räspuns R este greşită, deoarece termenul in care poate fi atacatä această incheiere cu apel. in cazul in care
se respinge cererea de intervenţie ca inadmisibilă, nu este de 15 zile, ci de 30 zile Iart. 64 alin. (4) teza I CPC, astfel cum a
fost modificat prin Legea nr 310/20181.
‘Jarianta de răspuns C este corectă, raportat Ia dispoziţiile Icgalo cxistcnte anterior modificărilor Iegislative intervenite prin
Legea nr 310/2018, fiind conformă cu art 64 alin. (4) teza a It-a CPC, in raport de care calea de atac era numai apelul. dacă
incheierea a fost dată in prima instanţă, respectiv numai recursul Ia instanţa ierarhic supeńoară. în cazul in care incheierea
a ĺost pronunjatä in apel.
NBI Dupä modificările intervenite prin Legea nr 310/2018, potrivit art 64 alin, (3) CPC. incheierea prin care nstanţa se
pronunţă asupra adrTlisibilrtăţii in principIu a cerer,, de intervenţie (indiferent dacă este admisä sau respinsa ca nadmisibila;
poate fi atacată doar odată cu fondul cauzei Prin urmare, varianta C ar putea fi corectä doar in măsura in caĺe holärârea
drn apeI este susceptibilă de calea de atac a recursului. insä, in absenţa unei asemenea menţiuni, varianta C devine greşitä.

65. Răspuns: B, c (in urma modificărilor aduse prin Legea nr. 31012018, nicio variantä de räspuns nu mai este
corectă) (admitere INM şi in rnagistraiurä, 2016)
Varianta de räspunsAeste gresită. Potrivit modificărilor aduse art. 64 alin. (3) CPC prin Legea nr 310/2018. incheierea de
respingere se poate ataca odată cu ĺondul in termenul Iegal pentru declararea căü de atac (de drept comun 30 de zile). AstfeL
—

dacă inçheierea de respingere ca inadmisibilä a cererii de intervenţie a fost pronunţatä Ia data 22 august 2015 (Iuni), termenul
de exercitare a cäii de atac va curge de Ia data comunicärii hotărării pe fondul cauzei, fără a avea relevanţă dacä partea a
fost sau nu prezentă,
Varranţele de răspuns B şi C erau indicate in barem Ia data examenului ca fiind corecte.
NB! În urma modificärilor aduse prin Legea nr. 310/2018, acestea devin greşite, deoarece incheierea respingere ca
inadmisibilä a cererii de chemare in garanţie se exercitä in 30 de zile de Ia data comunicării hotărării pe fondul cauzei (sau de
Ia un alt termen, în mäsura in care existä o normă specială care sä stabileascä o altă duratä a termenului de apel), şi nu in 5
zile de Ia pronunţare, pentru partea prezentä, respectiv de Ia comunicare, pentru partea in Iipsä, cum prevedeau dispoziţiile
art. 64 alin. (3) CPC, anterior modificării Iegislative.

66. Râspuns: C (şi A, in urma modificăriloraduse prin Legea nr. 310/2018) (primire in profesie— avocat stagiať, 2014)
Varianta de räspuns A era indicată in barem Ia data examenului ca fiind greşită.
NB! In urma modificărilor aduse prin Legea nr 310/2018, aceasta devine corectă, deoarece incheierea cu privire Ia
admisibilitatea in principiu. in cazul intervenţiei voluntare principale se atacä numai odată cu fondul, indiferent dacä s-a admis
sau nu cererea, potrivit art 64 alin. (3) CPC.
Varianta de răspuns R este greşită. intrucăt, conform art. 64 alin. (3) CPC, incheierea de respingere se poate ataca odată
cu fondul in termenul Iegal pentru declararea căii de atac (care. de regulă, este de 30 de zile), si nu in 5 zile, cum in mod eronat
se menţioneazä in cuprinsul variantei de ráspuns.
Calea de atac este numai apelul. dacă incheierea a fost dată in primă instanţă, respectiv numai recursul la instanţa
ierarhic superioară. in cazul in care incheierea a fost pronunţatä in apel. Prin urmare. incheierea poate fi atacală cu recurs.
dacă intervenţia a fost fornulatä in apel, caiea de atac a apelului putăndu-se eercita doar atunci cănd cererea este formulatä
inaintea primei instanţe.
Varianta de răspuns C este corectă, prin raportare Ia explicaţia de Ia varianta de răspuns de Ia Iitera B.

I &y
MĂDĂLINA DINU EXPLICAŢII 329

67. Răspuns; B (admitere INM, noîembfle 2019)

Varianta de răspuns A este greşită. În ipoteza in care reclamantul (din cererea de chemare in judecată) formulează cerere
de chemare in judecată a allor persoane împotriva unei persoane care ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca intervenientul
voluntar pńncipal, acesta (reclamantul), devenit părât in cererea de intervenţie voluntară principală, poate formula cererea de
intervenţie forţată. conform dispoziţiilor art. 68 alin. (3) CPC, in termenul prevăzut pentru depunerea intămpinării înaintea primei
instanţe, iar dacă intámpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu Ia primul termen dejudecatä. Prin urmare. dacă reclamantul
devine părăt in cererea de intervenţie voluntară, iar cererea de chemare in judecată a altor persoane este formulată in legătură
cu aceasta, şi nu cu cererea de chemare in judecată, acestuia i se vor aplica dispoziţiile art 68 alin. (3). iar nu cele ale art 68
alin. (2) CPC.
Varianta de răspuns B este corectă. Potrivit dispoziţiilor art 65 alin. (2) CPC intervenientul voluntar principal va putea
solicita administrarea de probe prin cererea de intervenţie sau cel mai târziu pánă Ia primul termen de judecată ulterior admiterii
cererii de intervenţie.
Varianta de răspuns C este greşită, intrucăt, după admiterea cererii de intervenţie voluntară principală, instanţa nu dispune
comunicarea inscrisurilor de la dosar intervenientului principal, comunicarea acestor inscrisuri efectuăndu-se doar in cazul
intewenţiilor forţate, nu şi a celor voluntare; aceasta, deoarece, iritervenientul voluntar intervine in proces din propria iniţiativá,
prezumăndu-se că acesta are cunoştinţă de actele efectuate in cauză.

68. Răspuns: (A, în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018) (primire În profesie avocat deťinitiv, 2015)
—

Varianta de răspuns A era indicatä in barem la data examenului ca fiind greşită.

NB! Odată cu modiflcările aduse prin Legea nr 310/2018, varianta de la literaAdevine corectă, deoarece, in cazul respingerii
ca inadmisibile a cererii de intervenţie voluntară, incheierea poate fi cu apel sau recurs odată cu fondul (calea de atac fiind
diferită in funcţie de faza procesuală in care s-a formulat cererea de intervenţie, apelul exercităndu-se cănd intervenţia s-a
formulat in primä instanţă, recursul atunci cănd s-a formulat in faţa instanţei de apel) (ad. 64 alin. (4) CPCI.
La data examenului, varianta de răspuns B era indicată in barem ca fiind corectă.
NBI Prin modifîcările aduse de Legea nr 3101/2018, varianta de la litera B devine greşită, intrucăt, deşi incheierea cu privire
Ia admisibilitatea intervenţiei este motivată [art. 64 alin. (2) teza a II-a cPcj, aceasta poate fi atacată cu odatä cu fondul cu
apel dacă cererea de intervenţie s-a făcut in faţa primei instanţe [art. 64 alin. (3) CPC, astfel cum a fost modificat prin Legea
nr. 301/2018].
Prin raportare Ia explicaţia de la varianta de răspuns de Ia litera A, varianta de räspuns c este greşită.

j 69. Răspuns: C (admitere INM şi in magistratură, 2015)

Varianta de răspuns A este greşită, deoarece atât cererea de intervenţie voluntară principală, cât şi cea de intervenţie
accesorie pot fi formulate în primă instanţă pănä Ia inchiderea dezbaterilor Astfel, conform prevederilor art. 62 alin. (2) şi
(3) CPC, intervenţia voluntară principală poate b făcută numai in faţa primei instanţe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond,
iar cu acordul expres aI părţilor, se poate face şi in instanţa de apel, in timp ce intervenţia voluntară accesorie poate fi făcută
pănă ia inchiderea dezbaterilor, ín tot cursul judecăţü, chiar şi in căile extraordinare de atac [art. 63 alin. (2) CPCI. Prin urmare,
enunţul presupune identificarea elementelor de diĺerenţă dintre intervenţia voluntară principală şi cea accesorie, iar varianta
de răspuns nu conţine un element de distincţie, ci de asemănare intre cele două tipuri de intervenţie.
Varianta de răspuns B este greşită. deoarece, conform prevederilor art 65 alin. (2) cc, intervenientul (atăt voluntar, cât şi
cel accesoriu) va putea solicita administrarea de probe prin cererea de intervenţie sau ceI mai târziu pănă la primul termen de
judecată ulterior admiteńi cererii de intervenţie. Prin urmare, şi acest element este unul de asemănare intre cele două forme
de intervenţie voluntară, iar nu de diferenţiere.
Varianta de răspuns C este corectă, intervenţia voluntară principală putând fi formulată in apel doar cu acordul părţilor
(neputănd fi formulată in căile extraordinare de atac), in timp ce cea accesorie poate b făcutä şi in căile extraordinare de atac.
prin raportare la dispoziţiile art 62 alin. (3) şi ale art. 63 alin. (2) cc. Ca atare. momentul pănă la care cele două cereri de
intervenţie pot b formulate constituie un element de diferenţiere intre acestea.

j 70. Răspuns: C (primire in profesie avocat stagiar, 2016)

—

Varianta de răspuns A este greşită, intrucăt cererea de intervenţie principală poate fi formulată in faţa primei instanţe pănă
la inchiderea dezbaterilor, iar in instanţa de apel, cu acordul expres al părţilor [ad. 62 alin. (2) şi alin. (3) CPC], În ceea ce
priveşte cererea de intervenţie accesorie, aceasta poate fi formulată pană Ia inchiderea dezbaterilor în orice fază procesuală.
chiar şi in căile extraordinare de atac [art, 63 alin. (2) CPC]. Prin urmare, cererea de intervenţie accesorie poate fi formulată
şi in căile extraordinare de atac, iar nu cererea de intervenţie voluntară principală, cum in mod eronat se menţionează in
cuprinsul variantei de răspuns.
Varianta de răspuns B este greşită, intrucât cererea de intervenţie voluntară poate fi disjunsă de judecarea cererii principale,
nefiind interzisă această măsură, astfel cum in mod eronat se menţionează in cuprinsul variantei de räspuns. Astfel, conform
330 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL CIVIL. 1. DISPOZIŢJI GENERALE

art 66 aliri. (2) CFC, când judecarea cererii principale ar ii intârziatä prin cererea de intervenţie, instanţa poate dispune
disjungerea ei pentru a fi judecată separat. in afară de cazul în care intervenientul pretinde pentru sine, in tot sau in pade, insuşi
dreptul dedus judecăţii Spre deosebire insă de intervenţia principală, cea accesorie nu poate fi disjunsä de judecata cererii
principala Astfel. conform art. 67 alin. (1) CPC. judecarea cererii de intervenţie accesorie nu poate fi disjunsă de judecarea
cererii principale. iar instanţa este obligată să se pronunţe asupra acesteia prin aceeaşi hotărăre, odată cu fondul.
Prin rapodare a expticaţiile date mai sus Ia varianta A, observăm că varianta de răspuns C cste corcctă.

71. Räspuns: A, C (admitere INM, 2013)

Varianla de Ia litera A este corectă, fiind conformă art. 65 alin. (2) CPC, Ín raport de care intewenientul va pretua procedura in
starea in care se află in momentul admiterii intemenţiei, dar va putea solicita administrarea de probe prin cererea de intervenţie
sau cei mai târziu pânä ia primul termen de judecată ulterior admiterü cererii de intervenţie (...)‚ De reţinut este că terţul nu
va putea solicita repunerea in discuţie a excepţiilor procesuale sau a altor incidente deja soluţionate. a probelor administrate.
însă va putea propune probe pentru demonstrarea pretenţiilor sale prin cererea de intervenţie sau pănă Ia primul termen de
judecată ulterior admiterii cererii de intervenţie (M DINu, op. cit,, p. 99)
Varianta de la Iitera B este greşiiă deoarece intervenientul nu devine parte Ia momentul inregistrării cererii sale, ci după
admiterea in principiu a acesteia [art 65 alin. (1) CPC).
Varianta de Ia litera C este corectă deoarece, după admiterea in principiu, tertul intervenient devine parte în proces si va
putea exercita orice drepl specific acestei calitäţii, inclusiv dreptul dea recuza grefierul, potrivit art 54 cPc, în raport de care
dispoziţiile referitoare la incompatibilitate se aplică în mod corespunzător şi procurorilor. magistraţilor-asistenţi. asistenţilor
judiciari şi grefierilor

72. Räspuns: c (prîmire în profesie — avocat detînitiv, august 2019)

Varianta de räspuns A este greşită. Potrivit dispoziţiilor art. 66 alin. (2) teza I cpc, in situaţiile în carejudecarea cererii
principale arfi întârziatâ prin cere,ea de inteivenţie. istanţa poale dispune disjungerea eipwrtru a Pjudecażă separaż (...). Prin
urmare, in această poteză. disjungerea cererii de intervenţie de cererea de chemare in judecată poate fi dispusă.
Varianta de räspuns B este greçită. întrucăt, prin rapodare la prevederile art 74 a!in (4) teza a lI-a cc, dacă judecarea
cererii principale ar fi intărziata prin cererea de chemare in garanţie, instanţa poate dispune disjungerea ei pentru a o judeca
scparat. Ca atare. si în aceasä situaţie drsjungaraa este pcsibilă.
Varianta de răspuns C este corectă, având in vedere dispoziţiile art. 66 alin. (3) cc care nu permit disjungerea in ipoteza
în care judecarea cererii de intervenţie ar fi intárziată de cererea principală Regula in materie este aceea potrivit căreia cererea
de intervenţievoiuniară principală se soluţionează odată cu cerelea piiucipalä. Prin exceşĄie. dacă judecarea cerehi prirlcipaie ar
fi intărziatä prin cererea de intervenţie. instanţa poate dispune disjungerea ei pentru a fi judecată separat [arŁ 66 alin (2) ccj.
nu insä şi viceversa (dacă cererea de chemare in judecatá ar conduce la intărzierea soluţionării cererii de intervenţie). intrucăt
intervenientul a avut posibilitatea dea introduce cererea intr-un proces separat. insä a preferat intervenţia intr-un proces deja
inceput (G. BoRoI. M. STANcu. op. cit.. 2017, p. 120).

I 73. Răspuns: A (admitere INM, noiembrie 2019)

Varianta de räspuns A este corectă. Dacä intervenientul voluntar principal pretinde in tot sau în parte insui dreptul dedus
judecäţii. nstanţa nu poate dispune disjungerea cerchi de intervenţie de judecata cererii principale chiar dacă aceasta din urmä
ar b intărziată prin íormularea cererii din intervenţie, conform dispoziţiilor art. 66 alin (2) cc.
Varianta dc räspuns B cstc grcsitä, intrucăt, dacă judccata ccrerii principale ar fi intárziatä de soiuţicnarc-a cercrii de chemare
in garanţie, instanţa va putea dispune disjungerea ei pentru a o judeca separat, caz in care judecarea cererii de chemare in
garanţie va fi suspendată până Ia soluţionarea cererii principale, potrivit dispoziţiilor art. 74 alin. (4) cc.
Varianta de răspuns c este greşită. chiar dacä instanţa a dispus conexarea pricinitor, insă ulterior acestui moment doar una
dintre cereri este in stare de judecată, măsura disjungerii poate fi dispusä Astfel, potrżvit dispoziţiilor art. 139 alin. (5) cpc, in
orice sfam ajudecăţúpmcesele conexate pot li disjunse şijudecate separat, dacâ numai unul dintre ele este in stam dejudecatíl

I 74. Räspuns: A (admitere în magistraturä, aprilie 2017)

Varianta de răspuns A este corectă, in temeiul art 67 alin. (3) cpc, care prevede că, după admiterea in principiu, interveníentul
accesoriu poate să renunţe Ia judecarea cererii de intervenţie doar cu acordul părţii pentru care a intervenit.
Varianta de răspuns B nu este corectă, deoarece legea nu mpune acordul reclamantului, potrivit enunţului grilei, fiind o
intervenţiein interesul părătului. Astfel, părátul este ceI caretrebuie să işi dea acordul la renunţare, potrivitart. 67 alin. (3) CPC.
Varianta de răspuns C nu este corectă, deoarece intervenientul accesoriu are o poziţie procesualä subordonată părţii
pentru care a intervenit, aspect consacrat si de art 67 alin. (2) cc — intervenientul accesoriu poate sä sävârşească numai
actele de procedură care nu contravin interesului pärţii in favoarea cäreia a intervenit. Prin urmare, intervenientut accesoriu
nu ar putea invoca acele excepţii procesuale care, în caz de admitere, ar produce efecte care ar contraveni părţii pentru care
a intervenit (in speţä, párătului).

-. -
‘
flť,Ţ1 ‘“ - -

- ‚
MĂDĂLINA DINU EXPLICAŢII 331

75. Răspuns: A (primire in profesie —avocat stagiar, august 2019)

Varianta de räspuns A este corectä. Conform prevederilor art. 68 alin. (1) CPC, cererea de chemare Tn judecată a altor
persoane ca formă a intervenţiei forţate poate fi formulată de oricare dintre pärţi, deci inclusiv de terţul intervenient volunlar
principal, insă numai după momentul admiterii in principiu a cererii sale, avánd in vedere cä doar dupä acest moment, terţul
dobăndeşte calitatea de parte in proces.
Varianta de răspuns B este greşită, intrucăt reclamantul şi intervenientul voluntar principal pot formula cererea de chemare
Tn judecatä a altor persoane pănă Ia terminarea cerceĺării procesului in faţa primei instanţe, conform art. 66 alin. (2) CPC, iar nu
aI inchiderii dezbaterilor, cum in mod eronat se menţionează in cuprinsul variantei de răspuns. Momentul inchiderii dezbaterilor
se situează pe axul temporal ullerior terminării cercetării procesului,
Varianta de răspuns C este greşttă. Terţul chemat in judecată prin intermediul cererii de chemare in judecaţă a alţor persoane
dobăndeşte poziţia procesuală de reclamant, iar nu de părăt, cum in mod eronat se menţionează in cuprinsul variantei de răspuns.

76. Räspuns: A, C (primire în proťesie avocat sta giar, 2014)

—

Varianta de răspuns A este corectă, deoarece, potrivit art 75 CPC, pârátul care deţine un bun pentru aitui sau care exercitä
in numele aituia un drept asupra unui Iucw va put ea aräta pe aceia in num&e cämia deţine lucml sau exercită dreptuĺ, dacă
a fost chemat in judecată de o persoană care pretinde un drept reai asupra iucrului.
Din această dispoziţie legală rezultă că arătarea titutarului dreptului poale fi făcută numai de călre părăt şi numai in cazul
cererilor prin care se urmăreşte valorificarea unui drept reaL in mäsura in care intre părát şi terţul arătat ca titular al dreptului
real existä un raport juridic cu privire la lucrul ce formează obiectul cererii (G. BoRoI, M. STANcu. 2017. p. 154)! cum este şi
in cazul enunţului grilei, părătul deţinănd terenul in baza unei procuń de administrare date de proprietarul terenului. persoana
D, ceea ce determinä, pentru C, posibilitatea dea formula o cerere de arătare a titularului dreptului cu privire Ia D, care este
adevăratul proprietar aI terenului revendical de către A şi B
După formularea cererii de arălare a dreptului şi a incuviinţării in principiu a acesteia dacâ reclamanţii A şi B nu consimt la
inlocuirea părâtului C, terţul D va dobândi calitatea de intervenient principaL indiferent dacä recunoaşte sau conlestă susţinedle
părătului, conform art. 77 alin. (4) CPC.
Varianta B de răspuns este greşită ntăi, in ceea ce priveşte posibilitatea formulării cererii de arătare a titularului dreptutui
de către părătul C, a se vedea explicaţia de la varianta de răspuns de la litera A.
Sub aspectul procedurii dejudecatâ a cererii de arălare a títulawlui dreptului, varianta de räspuns B este greşită, intrucăt,
potrivit art 77 alin. (4) CPC, in situaţia in care terţul D, cel arătat ca titular al dreptului. contestă cele susţinute de părăt. acesta
va dobăndi calitatea de intervenient principal. fiind inirodus in proces. Prin urmare, judecata nu se va desfäşura doar intre
reclamanţiiA, B şi părătul C, cum in mod eronat se menţionează in cuprinsul variantei de răspuns, ci şi in contradictoriu cu
in calitate de intervenient principaL
Varianta de răspuns C este corectä, deoarece nu există identiiate intre persoana chematä in judecatä, părătul (conform
enunţului, acesta fiind C, cel care administreazâ bunul pentru proprietarul B) şi cel care este subiect pasiv in raportul dedus
judecăţii (D). Prin urmare. părătul C are posibilitatea fie dea invoca excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, fie dea formula
o cerere de arătare a titularului dreptului in persoana Iui 0.

I 77. Răspuns: C (admitere 1NM şi in magistraturä, 2016)

Varianta de răspuns A este greşită, deoarece cererea de arătare a titularului dreptului este lăsată Ia aprecierea părâtului.
acesta neíiind obligat să o formuleze (cum in mod eronat se menţionează in cuprinsul variantei de räspuns), ci doar are această
posibilitate, aspect care rezultä din modalitatea de formulare a art 75 CPC, in raport de care părătul care deţine un bun pentru
altul sau care exerclă in numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arăta pe acela in numele căruia deţine lucrul sau
exercită dreptul, dacă a fost chemat in judecată de o persoană care pretinde un drept real asupra lucru?ui.
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece, conform art 77 alin. (4) CPC raportat la art 65 alin. (2) CPC, terţul va prelua
procesul in starea in care se aĺlă la momentul in care a devenit parte in proces, ceea ce înseamnă că nu vor putea fi repuse
in discuţia părţilor excepţiile soluţionate până Ia acel moment, indiferent dacă aceslea sunt de ordine publicä sau privată.
Varianta de râspuns C este corectă, deoarece, conform art 77 alin. (3) cpc, dacă acela arătat ca titular al dreptului
recunoaşte susţinerile párätului şi reclamantul consimte, eI va lua locul părătului, care va fi scos din proces. Dobăndind calitatea
de pârăt, hotărărea judecătorească ii va fi opozabilâ, astfel incăt, in măsura in care pretenţiile reclamantului se dovedesc a Ii
intemeiate, el va pulea fi obligat prin hotărârea judecătoreascä astfel pronunţată.

j 76. Răspuns: A, c (primire în profesie avocat delînîtiv, 2014)

—

Pentru a formula o cerere, intervenientul accesoriu trebuie să justifice intotdeauna un interes propriu şi, chiar dacă nu
pretinde un drept propriu in cadrul procesului in care intervine, terţul trebuie să urmărească obţinerea unui folos pentru sine,
iar nu numai pentru partea a cărei poziţie o susţine. Intervenientul accesoriu are un interes personal, distinct de ceI ai părţii
pe care o apărä, iar aceasta se datorează faptului că drepturile sale ar putea să fie afectate prin pronunţarea unei hotărâri de
332 EXPLICAţII DREPT PROCE5UAL CIVIL. L DISPOZIŢII GENERALE

condamnare a părţii respective. AItfeI spus, susţinând pe una dintre părţile iniţiale, terţul urmăreşte sä preintămpine pronunţarea
unei hotärări care ar fi susceplibilă să creeze o situaţie de naturä a compromite proprhle sale drepturi. ln cazul intervenţiei
volun(are accesoriL este vorba de un interes actua/ pentru a preveni un prejudiciu eventual. Terţul va obţine un folos practic
direct şi imediat prin pronunţarea unei hotärări in favoarea părţii pe care o apără, deoarece hotărârea respectivä va stabili sau
va confirma o situaţie ce conĺeră intervenientului accesoriu certitudinea cä drepturile sale, conexe cu această situaţie juridică,
nu sunt cu nimic afectate ĺn concluzie, varianta de răspuns A este corectă.
Interesul intervenientului accesoriu poate să fie nu numai de ordin patrimonial, ci este suficient şi un interes mora/. ĺnsä,
atunci când terţul ar urmări doar respectarea unor prevederi Iegale in Iitigiul in care intervine, nu justificä, prin ele insele, o
cerere de intervenţie voluntarä accesone (G BoRol, M. STANcu, 2017, p. 123-124), cum esle cazul in enunţul intrebärii, terţul
urmärind prin formularea cererii de intervenţie accesorie să sprijine apărarea părătului, fărä a urmări Tnsă un interes propriu. Prin
urmare. instanţa va respinge ca inadmisibită cererea de intervenţie voluntarä accesorie.
Varianta de răspuns B este greşilă. deoarece terţul DD nu Irebuie, intr-adevăr, să invoce un drept propriu, fiind o cerere
de intervenţie accesorie, insa, pentru ca cererea sa sä indeplineascä condiţiite de admisibilitate. trebuie sá justiflce un interes
propńu. ceńnţă care nu este indeplinită. raportat Ia datele enunţuluk ln compIetare. a se vedea explicaţia de Ia varianta de
răspuns de Ia Iitera A.
Varianta de răspuns C este corectă. deoarece, in mod necesar terţul DD ar fi trebuit sä invoce un interes propriu pentru ca
cererea sa să fie admisä in principiu (a se vedea şi explicaţia de Ia varianta de räspuns de Ia Iitera A).

79. Răspuns: C (admitere 1NM şiîn magistraturâ, 2014)

Varianta de răspunsA este greşită. momentul finaI impus de art. 73 alin. (2) CPC pentru depunerea cererii fiind terminarea
cercetärii procesului inaintea primei instanţe În varianta de răspuns enunţată se specificâ momentul inchiderii dezbaterilor Tn
fond. care, din punct de vedere temporal. este dupä terminarea cercetärii procesului.
Varianta de răspuns B este greşită deoarece art 74 alin. (4)CPC pormite disjungorea dacä judec3roa cererii phncipale ar
fi intărziată prin cererea de chemare in garanţie, caz in care judecarea cererii de chemare in garanţie va fi suspendată (caz
de suspendare Iegală de drept) până Ia soluţionarea cererii principale.
Varianta de răspuns C este corecta, avănd in vedere faptul că art 74 aIin (2) CFC face trimitere Ia dispoziţiile art 64 şi
ad. 65 alin. (1) i (2) CPC, care se aplică in mod corespunzátor, instanţa având obligaţia dea se pronunţa asupra admsibiIitäţii
in principiu a tuturor formelor de intervenţie, cu excepţia introducerri din oficiu a terţului. in cazul căreia intervenţia este dispusă
de către instanţä.

j 80. Răspuns: A (admitere INM. noiembrie 201)

Varianta de räspuns Aeste ccrectă. Cererca de ntervenţie vcluntară pńncipală poato fi formulată pănä Ia inchidcroa dozbatcrilor
in fond inaintea primei instanţe, iar in faţa instanţei de apeI cu acordul expres aI pärţilor (pănă Ia inchiderea dezbaterilor in faţa
acestei instanţe), potrivit art, 62 alin. (2)-(3) CPC Spre deosebire de intervenţia voluntară, intervenţiile forţate (deci, şi cererea
de chemare in garanţie) nu pot fi formulate in faţa instanţei de apeL in cazul acestora aplicăndu-se regula instituită in cuprinsul
art 478 alin. (3) CPC. in apeI nepulăndu-se formula pretenţii noi, Faţă de dispoziţiile art. 73 a!in. (2}-(3) cc, in raport de care
cererea de chemare in garanţie formulaţă de reclamant sau de intewenientul principal se va depune ceI mai târziu până Ia
terminarea cercetärii procesului inaintea primei insanţe, iar cererea făcută de părăt se va depune in termenul prevăzut pentru
depunerea intămpinärii inaintea primei instanţe, iar dacă intămpinarea nu este obligatońe. ceI mai tárziu Ia primul termen de
jiidecată, este evident cä cererea de chemare in garanţie nu poate fi formulată in faţa instanţei de ape!
Varianta de răspuns B este greşită. intrucăt. atăt cererea de intervenţie voluntară pńncipală. căt şi cererea de chemare
in garanţie se formulează in forma prevăzută de Iege pentru cererea de chemare in judecată, acesta fiind un element de
asemănare intre cele două forme de intervenţie, iar nu de diferenţiere.
Varianta de räspuns C este greşită Deşi atât intervenţia voluntará principalá, cât şi cererea de chemare in garanţie trebuie
făcute in forma prevăzută de Iege pentru cererea de chemare in judecată, niciuna dintre acestea nu este supusă procedurii
regularizare, in conformitate cu dispoziţiile art art 121 LPA. Prin urmare, şi acesta este un element de asemănare, iar nu de
diferenţiere intre cele două forme de intervenţie.

j 81. Răspuns: B (primire în proťesie — avocat dcünitiv, 2014)

Varianta de răspuns A este greşitä, intrucăt cererea de chemare in garanţie este o cerere incidentalä, astfel incăt, in ceea
ce priveşte competenţa in soluţionarea acesteia, operează promgarea !ega/ä de compeienţă, in condiţiile art. 123 aIin. (1) cc,
potrivit căruia cererile incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa
materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute Ia art. 120 cpc (cereri privitoare Ia
insolvenţä sau Ia concordatul preventiv). Polrivit art 74 alin. (4) teza I cc, cererea de chemare in garanţie, se judecă odatä
cu cererea pdncipală, Cu toate acestea, dacă judecarea cererii principale ar fi intărziată prin cererea de chemare in garanţie,
teza a II-a a aceluiaşi articol şi alineat permite instanţei să dispună disjungerea ei pentru a o judeca separat, ipotezä in care se
MĂDĂLINA DINU EXPLICAŢII 333

va constitui un dosar distinct. Astfel cum rezultă din interpretarea coroboratä a art. 123 alin. (1) CPC şi art. 74 alin. (4) CPC, şi
cum s-a remarcat şi in doctrinä, efectul eventualei prorogări de competenţă in privinţa soluţionărfl cererii de chemare in garanţie
subzistă şi după ce s-a dispus disjungerea, astfel încát nu se poate declina competenţa (G. B0R0I, M. STANcU, 2017, p. 151).
Prin raportare Ia explicaţia de Ia varianta de răspuns de Ia Iitera A, putem observa uşor că varianta de răspuns B este coreciă.
Varianta de răspuns C este greşită, cererea de chemare in garanţie urmănd a Ii soluţionată tot de către instanţa sesizată
cu cererea principală, chiar dacă reclamantul renunţă Ia judecarea acesteia, ca efect aI prorogării de competenţă. A se vedea,
in completare, explicaţia de Ia varianta de răspuns de Ia Iitera A.

82. Răspuns: B, c (primire în profesie avocat definitiv, 2017)

—

Varianta de răspunsAeste greşitä, întrucăt, dacă părătul a formulat o cerere de chemare in garane şi prima instanţä a admis
atât cererea de chemare in judecată, cât şi chemarea in garanţie, părâtul poate formula cale de atac împotriva reclamantului
pentru soluţia datä in cererea de chemare in judecată, avănd in vedere că eI a pierdut procesul, iar chematul in garanţie poate
formula cale de atac, atăt impotriva soluţiei asupra cererii principale, deci impotriva reclamantului intrucăt, dacä in calea de
—

atac s-ar schimba soluţia primei instanţe, in sensul respingerii acesteia, cererea prin care eI a fost chemat in garanţie se va
respinge ca rămasă fără obiect cât şi impotriva soluţiei din cererea de chemare in garanţie, astfel incăt, chiar dacă soluţia
—‚

primei instanţe ar fi menţinută cu privire Ia cererea principală, eI să nu fie obligat faţă de părât.
Varianta de răspuns B este corectä, deoarece dacă reclamantul a formulat o cerere de chemare in garanţie şi prima instanţă
a respins cererea de chemare in judecaiă şi a admis cererea de chemare in garanţie, atunci reclamantul este indreptăţit să
declare cale de atac impotriva părâtului, intrucăt faţä de acesta eI a pierdut procesul, iar chematul in garanţie este indreptăţit
sä declare cale de atac atăt impotriva reclamantului, pentru a obţinere respingerea cererii de chemare in garanţie, căt şi contra
părătului, pentru ca, in ipoteza in care calea de atac s-ar admite şi cererea de chemare in judecată ar fi admisă, cererea de
chemare in garanţie ar fÍ respinsă ca rămasă fără obiect, fie impotriva ambilor pentru motivele anterior expuse.
Varianta de răspuns C este corectă, deoarece, dacă părătul a formulat o cerere de chemare in garanţie şi prima instanţă a
admis cererea de chemare in judecată şi a respins cererea de chemare in garanţie, atunci părătul este indreptăţit să declare cale
de atac fie impotriva reclamantului, urmărind admiterea căii de atac şi respingerea cererii de chemare in judecată a acestuia,
fie impotriva chematului in garanţie, pentru ca cererea de chemare in garanţie să fie admisă şi, astfel, eI să aibă impotriva cui
să se indrepte cu o cerere in garanţie sau despăgubiri, fie impotriva ambilor, pentru motivele anterior expuse.

I 83. Răspuns: B (primire in profesie avocat definitiv, martie 2019)

—

Varianta de răspuns A este greşită, intrucăt părătul nu ar putea formula o cerere de arătare a titularului dreptului, având
in vedere că nu sunt indeplinite condiţiile de admisibilitate pentru aceasta, cererea de arätare a titularului dreptului poate fi
formulatä doar de cätre părát (condiţie indeplinită) in cererile având ca obiect valorificarea unui drept real. Or, faţă de enunţul
grilei, dreptul pretins de reclamant, constănd in restituirea unui imprumut, este un drept de creanţă, iar nu unuI reaL
Varianta de răspuns B este corectä, deoarece B. (părăt) a incheiat contractul de imprumut cu un alt moştenitor aI defunctului,
C., care nu figureazä ca parte in proces, prin urmare, B, ar putea formula cerere de chemare in judecată a altor persoane
impotriva Iui C., intrucůt acesta ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul A. Alternativ, faţä de datele speţei, B. are
posibilitatea dea invoca excepţia Iipsei calităţi procesuale active a lui A. rapodat Ia faptul că nu există identitate intre titularul
dreptului aflrmat şi ceI care figureazä ca reclamant in Iitigiu, În ceea ce priveşte termenul de depunere, cererea de chemare
in judecată a altor persoane, ca formă a intervenţiei forţate, cănd este formulată de către părât, se va depune în termenul
prevăzut pentru depunerea intámpinärii înaintea primei instanţe, iar dacă intămpinarea nu este obligatorie, cel mai tó'ziu Ia
primul termen de judecată [art. 68 alin. (3) CPC].
Varianta de răspuns C este greşită, intrucăt, faţă de datele speţei, nu sunt indeplinite condiţiile pentru formularea unei cereri
de chemare in garanţie, B. flind debitorul Iui C. şi avănd obligaţia de a-i restitui acestuia suma de bani pe care a imprumutat-o.

I 84. Răspuns: A (primire in proťesie avocat definitiv, 2016)

—

Enunţul grilei trimite Ia instituţia cererii de arätare a titularului dreptului ca formă a intervenţiei forţate a terţilor in cadrul
procesului civil, reglementată de dispoziţiile art. 75-77 CPC.
Varianta de răspuns A este corectă, deoarece, conform art. 75 CPC, părătul care deţine un bun pentru altul sau care exercită
in numele altuia un drept asupra unui Iucru va putea arăta pe aceIa in numele căruia deţine Iucrul sau exercită dreptuL dacä a
fost chemat in judecată de o persoanä care pretinde un drept real asupra Iucrului. Prin urmare, cererea de arătare a dreptului
poate fi formulată doar in cazul cererilor prin care se pretindelse urmăreşte valorificarea unui drept reaL
Varianta de răspuns B este greşită, intrucăt părâtul poate formula cerere de arătare a titularului dreptului inaintea primei
instanţe in termenul preväzut de Iege pentru depunerea intâmpinârii, iar când intâmpinarea nu este obligatorie, pânä Ia primul
termen de judecată (art. 76 CPC). Prin urmare, pârâtul nu are poslbllltatea formuläril unei astfel de cereri in toate cazurile
pănă Ia primul termen de judecată, astfel cum este prevăzut in enunţul variantei de răspuns, ci doar atunci cănd intâmpinarea
nu este obligatorie.
334 EXPLICŢiI DREP1 PROCESuAL CIVIL. 1. OISPOZIŢII GENERALE

Varjanta de räspuns C este greitä, deoarece cererea de arătare a titularului dreptului poate íi formulată doar in cazul in
care, prin cererea principală se urmăreşte valorificarea sau apărarea unui drept real, nu şi a unui drept de creanţă, cum in mod
eronat se menţionează in varianla de răspuns, aspect ce rezultă din modul de redactare a art. 75 CPC, care menţionează cä
o astfel de cerere poate fi formulatä de cätre părât atunci când acesta este chemat in judecatä de o persoanä care pretinde
un drept real asupra Iucrului.

85. Răspuns: A (admitere (NM, 2013)

Varianta de Ia litera Aeste corectă, avănd in vedere dispoziţiile art. 77 alin. (2) CPC, in raport de care dispoziţiile art. 64 &
art. 65 CPC se aplică in mod corespunzător, şens in care devine aplicabilă regula menţionată Ia art. 65 alin. (1) CPC, conform
căreia intervenientul devine parte in proces numai după admiterea in principiu a cererii sale
Varianta de Ia Iitera B este greşită, intrucăi art 77 alin. <2) CPC trimite Ia procedura admiterii in principiu şi la efectele sale,
procedură prevăzută de art. 64 şi art. 65 CPC. aplicabită tuturor formelor de intervenţie cu excepţia introducerii forţate din oflciu
alerţilor Prin urmare. instanţa se va pronunţa asupra admisibilităţii in principiu şiin cazul cererii de arătare a titularului dreptului.
Varianta de Ia Iitera C este greşită. deoarece art 77 alin. (1) CPC prevede cá cererea de arătare a titularului dreptului
se comunică, inainte de admiterea in principiu (si nu ulterior, cum in mod eronat se menţionează in cuphnsul variantei de
răspuns). impreună cu inscrisurile care o insoţesc i o copie de pe cererea de chemare in judecată, de pe intâmpinare şi de
pe inscrisurile de la dosar celui arülat ca titular aI dreptului.

86. Răspuns: B, C (primirv in proťcsie avocat sta giar, 2018)

—

Varianta de răspuns A nu este corectă. Toate formele de intervenţie voluntare sau forlate (cu excepţia introducerii din oficiu
a terţului) parcurg etapa admisibilităţii in principiu Acest element constituie un element de asemänare intre cele douä forme
de intervenţie, iar nu de diferenţiere.
Varianta de räspuns B este corectă Părătul poate face arätarea titularului dreptului printr-o cerere motivată (a se vedea
G. BoRoI. M. STANcu. 2017. p 155). deci ccrcrea nu trebuie sń aibă forma cererii de chcmare injudecata. Astfe cum s-a arătat
in doctrină (M Tăbărcă, in VM CI0BANu, M. NIcoLAE ş A., NouI Codde procedură civflä comentatşiadnctat. VoL 1. Afl. 1-526.
ed. a 2-a, revizuitä i adăugitä, Ed Universul iijridic 2016, p 277), cererea trehuie să respecle dnar cerinţele cu caracter
general cuprinse in ad. 148 alin (1) CPC Spre deosebire de aceasta, cererea de chemare in garanţie, ca natură juridică. este
o veritabilä chemare in judecată, astfel incăt ea trebuie sä indeplinească toate ccrinţeie prcväzutc de egc pcntru ccrcrca dc
chemare in judecată. Astfel, potrivit art. 73 alin. (1) cc, cererea de chemare in paranţie se face cu respectarea condiţfllor de
formă stabilite de Iege pentru cererea de chemare in judecală.
Varianta de răspuns c este uoiectă Cweica de arătaie a Lituiarului dwp[uldi aíe duuă particulantăţi, putănd fi forrnuiată
doar de către părăt şi doar in cazul cererilor prin care se urmăreşte valorificarea unui drept real (art. 75 CPC), Spre deosebire
de aceasta, cererea de chemare in garanţie poate fi Iormulată atăt de către reclamant. cát şi de părăt sau de intervenientul
voluntar principal.

I 87. Ráspuns: A, B (admitere în magistratură, august 2013)

Varianta de Ia Iitera A este corectă. prin rapertare ta ďspoziţiile art 71 alin. (2) CPC, conform cărora părătul, chemat in
judecatä pentru predarea unui bun sau a ľolosinţei acestuia, va fi scos din proces dacă declară câ va preda bunul celui aI cărui
drept va fi stabilit prin hotarăre judecátorească.
Varianta de la Iitera B este corectă, intrucăt, in cazul formulării unei cereri de chemare in judecatä a attorpersoane, judecata
va continua numai intre reclamant şi terţul chematinjudecată, hetărărea fiind comunicatä ş părăhilui, căruia ii este opozabilă,
conform art 71 alin. (3) CPC.
Varianta de Ia Iitera C este gresitä, prin raportare la explicaţia de Ia varianta de răspuns de la Iitera B.

I 88. Răspuns: B (admitere INM şi în magistraturä, 2017)

Intrebarea are in vedere instituţia introducerii din oficiu a terţilorin procesul civil, reglementată de dispoziţíile art. 78-79 CPC.
Varianta de räspunsAeste greşită, intrucăt, in ipoteza in care constatä, cu ocazia deliberării, că este necesară introducerea
in cauză a altor persoane, instanţa. prin incheiere, va repune cauza pe rol, dispunănd citarea părţilor [art. 78 alin. (4) cpcj,
şi nu va respinge cererea fără a o cerceta pe fond, asttel cum se menţionează in varianta de räspuns, intrucát, in această
situaţie, ar incälca principiul contradictorialităţii, orice cerere adresată de părţi sau formulată de instanţă urmând a fi pusă in
discuţia contradictorie a părţilor. ĺn ipoteza in care, dupä repunerea cauzei pe rol şi citarea părţilor, va pune in discuţia acestora
necesitatea introducerii in cauză a terţului [instanţa apreciind că raportul dedus judecäţU impune introducerea acestuia ań. 78 —

alin. <2) CPC], iarniciuna dintre părţi nu solicitá introducerea terţului, cererea va fi respinsä färä a fi cercetată pe fond (M. DINu,
op. cit., p. 124).
Aşadar, prin raportare la explicaţia dată mai sus, varianta de răspuns B este corectă.
Varianta de räspuns c este greşită, intrucăt instanţa nu va putea soluţiona pricina dacă apreciază că se impune introducerea
in cauzä a unui terţ, ci va repune cauza pe rol, va dispune citarea päijilor şi va pune in discuţia părŞlor necesitatea introducerii

-
MĂDÄLINA DINU EXPLICAŢII 335

terţului [art. 78 alin. (4) CPC]. in această ipoteză, suntem in prezenţa unei excepţii de Ia principiul disponibilitäţii, in raport de care
pärţi)e sunt cete ce au dreptul dea determina cadrul procesual [art. 9 alin, (2) CPC}. instanţa având posibilitatea dea introduce
in cauză un terţ in procedura necontencioasá şi in procedura contencioasă. când Iegea prevede, fără a avea nevoie de acordul
părţilor, iar in celelalte situaţii. cănd raportul dedus judecâţii o impune, va pune in discuţia părţilor necesitatea introducerii in
cauză a terţului şi dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea acestuia, va respinge cererea fără a o cerceta pe fond.
89. Râspuns: C (admitere in magistraturâ, an gust 2013)
Varianta de Ia Iitera A este greşită, deoarece introducerea forţatä in proces a terţilor nu presupune procedura de admitere
in principiu, ci conform art 78 alin. (3) CPC, introducerea in cauză va fi dispusă, prin încheiere, pănä Ia terminarea cercetärií
procesului inaintea primei instanţe, nemaifiind justificată o astfel de analiză de către aceeaşi instanţă care anterior a apreciat
ca uiind necesară introducerea in proces a acestei părţi.
Varianta de Ia litera B este greşitä, având in vedere că, potrivit art 78 alin. (3) CPC, introducerea in cauză se poate face
până la terminarea cercetării procesului, şi nu până Ia inchiderea dezbaterilor.
Varianta de Ia litera C este corectă deoarece art 79 alin. (1) teza finală CPC prevede că prin citaţie i se va comunica
terţului şi termenul pănă la care va putea să arate excepţiile. dovezile şi celelalte mijloace de apărare de care inţelege să se
foloseascâ, ¶ermen care nu va putea fi mai Iung decât termenul de judecată acordat in cauză.

I 9. Răspuns: B (admitere in magistratură, aprÜie 2017)

Varianta de räspuns A nu este corectă deoarece introducerea forţală in cauză, din oficiu nu poate avea Ioc direct in apeL
intrucát ar veni in contradicţie cu dispoziţüle art 78 alin. (3) CPC. care prevăd că introducerea in cauză va ĺi dispusă, prin
incheiere, pănă la terminarea cercetäńi procesului inainťea primei instanţe.
Varianta de răspuns B este corectă, raportat Ia explicaţia de Ia varianta de răspuns de Ia Iitera A.
Varianta de răspuns C nu este corectă, deoarece, conform art. 78 alin. (1) CPC, in cazurile expres prevăzute de Iege, precum
şi in procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea in cauză a altor persoane, chiar dacă părţile se
impotrivesc. Deci, in procedura necontencioasă, precum şi in cea contencioasä, in cazurile prevăzute de Iege, nu este necesar
acordul părţitor iniţiale, instanţa putând dispune introducerea din oficiu a terţului chiar şi in situaţia in care pârţile s-ar impolrivi.

4.3. Reprezentarea părţilor în judecată. Parhciparea Ministerului Public în procesul civil

l 91. Räspuns: B, C (admitere 1NM, noiembrie 2019)

Varianta de răspunsAeste greşită, intrucăt excepţia tipsei dovezii calităţii de reprezentant este o excepţie absolută (reglementatä
de norme de ordine publică), ceea ce inseamnă că aceasta poate fi invocată de oricare dintre părţi, de inslanţă, din oficiu, sau
de procuror, in măsura in care acesta participă Ia judecata pricinii in care este incidentă excepţia.
Varianla de răspuns B este corectă, intrucăt Iipsa dovezii de reprezentant, fiind o excepţie absotută, poate fi invocată de
instanţă din ohciu.
Varianta de răspuns C este corectä. Deşi absolută, excepţia Iipsei dovezii calităţii de reprezentant incidentă in faţa primei
instanţe nu poate Ii invocată pentru prima dată in calea de atac (raportat Ia enunţ, in faţa instanţei de apel), conform dispoziţiilor
art 82 alin. (2) CPC. AceIaşi regim de invocare se intălneşte şi in cazul excepţiei de perimare (excepţie de procedură, absolută,
peremptorie) care nu poale fi invocată direct in faţa instanţei de apeL potrivit art 420 alin. (3) CPC.

I 92. Răspuns: B (primire in profesie avacat deflnitiv, 2016)

—

Varianta de räspuns A este gresită. deoarece, conform art. 85 alin. (1) CPC. imputernicirea dea reprezenta o persoană
fizică datä mandatarului care nu are calitatea de avocat se dovedeşte prin inscňs autentic. insă. conform alin. (2) aI aceluiaşi
articol, dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaraţie verbală, făcută in instanţä şi consemnată in incheierea de
şedinţă. cu arătarea Iimitelor şi a duratei reprezentării. Prin urmare. imputernicirea de a reprezenta o persoană fizică dată
mandatarului, care nu are calitatea de avocat, nu se dovedeşte doar prin inscris autentic, cum in mod eronat se menţionează
in varianta de räspuns, ci dreptul de reprezentare poate fi dat şi verbal, in condiţile art. 85 alin. (2) CPC.
Varianta de răspuns B este corectä, fiind in conformilate cu dispoziţiile art 85 alin. (2) CPC. care prevăd că. in cazul
mandatarului care nu are calitatea de avocat dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaraţie verbală, făcută in
instanţă şi consemnată in incheierea de şedinţă, cu arătarea Iimitelor şi a duratei reprezentării.
Varianta de răspuns C este gresită, dispoziţii!e art 85 CPC slatuănd in mod expres asupra formei pe care trebuie să o
imbrace mandatul dat unei alte persoane decât un avocat. respectiv inscris autentic, declaraţia verbată consemnatä de avocat
in cuprinsul unui act certificat de către acesta nefiind menţionatä de către legiuitor ca o astfel de opţiune.

93. Răspuns: A, B (priměre in proťesie avocat stagiai 2014)

—

Varianta de räspunsAeste corectă, intrucăt mandatarul neavocat poate face dovada calităţii sale de reprezentant al pärţii
prin inscris autentic [art. 85 alin. (1) CPC], ndiferent dacă acesta este depus in original sau in copie Iegalizată, deoarece.
336 EXPLICAŢII OREPT PROCE5UAL CIVIL 1. DISPOZIŢII GEIERÂLE

atunci cánd cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura in original sau in copie Iegalizatä (art. 151 CPC). Dacă
mandatarul părţii nu a depus Ia dosarul cauzei odată cu cererea de chemare in judecatä dovada calităţii sale, cererea fiind
semnalä de cätre acesta, instanţa va putea pune in vedere reclamantului AB sá facä dovada calitäţii de reprezenlant a Iui EF
in raport de dispoziţiile art 200 alin. (1) CPC. sub sancVunea anulării ccrcrii de chemare in judecatä.
Varianta de răspuns B este coreclä, deoarece, potrivit ad. 85 alin. (3) CPC. imputemicirea dea reprezenta o persoanä flzicä
sau persoanä juridicä dală unui avocat ori cnnsilierjuridic se dovedeşte prin inscris. potrivit Iegilorde organizare şi exercitare a
proĺesiei, iar imputernicirea avocaţialä emisá in baza contractului de asistenţă juridică incheiat între avocat şi ciient este actu$
prin care avocatul se Iegitimează în faţa instanţei in dosarul pentru care a fost emisă imputernicirea.
Varianta de râspuns C este gresită, deoarece, dacä instanţa constată Iipsa dovezii calitäţii de reprezenlant tegal aI pärţii
in procedura de regularizare, conform art 151 alin. (3) CPC, instanţa ii va pune in vedere să depună o copie Iegalizatä de
pe inscrisul doveditor al calităţii sale, iar nu o copie certificatä conform cu originalul", cum in mod eronat se menţionează in
cuprinsul variantei de räspuns.

94. Răspuns: c (primire în profesie avocat stagiar, 2017)

—

Intrebarea are in vedere excepţiile de Ia regula potrivit căreia, in procesul civil, persoanele flzice pot fi reprezentate atăt de
către un mandatar avocat, cât şi de un mandatar neavocat, indiferent de stadiul procesual in care se aüä pricina, cu Iimitările
impuse de dispoziţile art 83 alin. (1) teza a II-a CPC.
Pentru ipoteza in care mandatul este dat unei aIIe persoane decăt unui avocat art. 83 alin. (1) teza a II-a CPC stabileşte că
mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepţiilorpmcesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atăt in elapa cercetării
procesului, cât şi in etapa dezbaterilor Prin urmare, mandatarul care nu are calitatea de avocat poate să formuleze cereri in
faţa instanţei, să propunä probe, să indeplineascâ alte acte de procedură in numele şi în interesul părţii pe care o reprezintă,
insă nu are dreptul dea pune concluzii asupra excepţiitor procesuale şi asupra fondului, De Ia regula potrivit cáreia mandatarul
neavucat nu poate pune concluzii docăt prin avocat sunt exccptaţi liccnţiaţii in drepľ. care, dacă sunt mandalari in pricinie
soţului sau rudelor p-ănä Ia gradul aI doilea inclusiv, pot pune concluzh in faţa oricăror instanţe, inclusiv in recurs (G. BoRol,
M STANcu. 2017, p 164
Varianta de räspunsAnu este corectă dIn două puncte devedere, Pe de o parte, mandatarul ncavocat, rudă pănă Ia gradui
aI doilea cu partea pe care o reprezinta, trebuie să fie şi icenţiat in drept pentru a putea pune concIuzii asupra cxccpţiilor
procesuale şi asupra fondului. cele două condiţii impunăndu-se a fi indeplinite cumulativ Pe de attă parte. dacă cele două
condiţii sunt indeplinite cumulativ. mandalarul poate pune concluzii in faţa oricärei instanţe, nu doar inaintea judecătoriei.
Vananta de răspuns dea Iitcra 0. dc ascmcnea. cuprinde douä grcsclŁ AstfcI, mandaarui neavccat puate purle conciuzii
asupra excepţiilor procesuale şi asupra tondului dacă este soţul uneia dintre părţi. insä condiţionat de a fi Iicenţiat in drept
Totodată, daca cele douä condiţIi sunt indeplinile, reprezentarea poate avea Ioc chiar şi in recurs, nu doar in faţa inslanţelor
de fond (prima instanţä şi instanţa de apeI)
Varianta de răspuns c este corectă, intrucât mandatarul neavocat al persoanei fizice poate pune concluzii asupra excepţiilor
procesuale şi asupra fondului dacă este soţ sau rudă pănă ta gradul aI doilea cu partea pe care o reprezintă şi este Iicenţiat in
drept. Indiferelll de illstanţa illairltea căreia se aíIă pricina, primă instanţă sau instanţă de control judiciar (apel sau recurs). De
menţionat este faptul cä alin. (3) aI art. 83 a fost abrogat prin Legea nr. 31 0/2018. procedăndu-se la renumerolarea alineatelor,
inlrucăt prin Decizia Curţii Constituţionale nr 462 din 17 septembrie 2014 (M Of. nr 775 din 24 octombrie 2014), a fost declarat
neconstituţional art 83 alin. (3) CPC, care prevedea că, Ia redactarea cererii şi a motivelorde recurs, precum şi in exercitarea
şi susţinerea recursului, persoanete flzice vor fi asistate şi, după caz, reprezerltate, sub sancţiunea nulităţii, numai de cätre un
avocat, in condiţflle Iegii. Ca atare, reprezentarea persoanei fizice prin mandatar neavocat poate interveni atât in faţa primei
instanţe şi in apel, deci a instanţelor de fond, cât şi in recurs.

I 95. Răspuns: c (admitere în magistraturâ, august 2013)

Varianta de Ia Iitera A este gresitä deoarece art. 85 alin. (1) CPC prevede că ímputernicirea de a reprezenta o persoanä
fizicä daIä mandataruÍui care nu are calitatea de avocat se dovedeşte prin înscris autentic, iar alin. (2) din acelaşi text legal
menţioneazä câ, in cazwiie prevăzute Ia alin. (1), dreptul de reprezentare mai poate fi dat si prin declaraţie verhal&, făcută
Ţn instanţă şi consemnată in încheierea de şedinţä. cu arătarea Iimitelor şi a duratei repmzentădL Aşadar, din interpretarea
coroborată a acestor texte de lege rezultă că textul alin. (2) al art 85 CPC se aplică numai reprezentärii persoanei fizice
prin mandatar neavocat, si nu persoanei juridice ĺn cazul persoanei juridice. art. 84 alin. (1) CPC prevede că acestea pot fi
reprezentate convenţional in faţa instanţelor de judecatä numai prin consilier juridic sau avocat, in condiţiile legii. adicâ prin
imputernicire avocaţială sau delegaţie Iimputernicirea dea reprezenta o persoanä juridică dată unui avocat ori consilierjuridic
se dovedeşte prin inscris. potrivit Iegilor de organizare şi exercitare a proťesiei— art. 85 alin. (3) CPC].
Varianta de la litera B este greşită fiindcă art. 84 CPC nu limitează. pe fazejurisdicţionale. reprezentarea prin consilierjuridic.
Varianta de Ia litera C este coreclă deoarece art 87 alin (1) CPC prevede că mandatul este presupus dat pentru toate
actele pmcesuale índeplinite în faţa ace/eiaşi instanţe, putănd fi insä restrăns, in mod expres, la anumite acte.
MĂOĂLINAOINU EXPLICAŢII 337

96. Räspuns: A, B (sau A, după admitorea contestaţiilor) (admitere in magistraturä, aprilie 2017)
Varianta de răspuns Aeste corectă, fiind in concordanţă cu art 86 ultima tezä CPC. Astfel, mandatarul cu procurä generală
poate să reprezinte in judecată pe mandant, numai dacâ acest drept i-a fost dat anume. Dacă cel care a dat procură generală
nu are domiciliu şi nici reşedinţă în ţară sau dacä procura este dată unui prepus, dreptul de reprezentare in judecată se
presupune dat (art 85 CPC).
Varianta de răspuns B esle corectä, deoarece mandatul este presupus dat pentru toate actele procesuale îndeplinite in faţa
aceleiaşi instanţe, acesta putând fi insă restrăns, în mod expres, la anumite acte [art. 87 alin. (1) CPC]. În concluzie, poate fi
restrâns expres la susţinerea unei excepţii procesuale.
Întrebarea a fost contestatä sub aspectul clarităţii räspunsului de la litera B, in sensul că acesta este susceptibil de interpretare
având în vedere topica formulärii enunţului rapodat la folosirea sintagmei numai in ceea ce priveşte".
Comisia de solu)ionare a contestaţiilor a apreciat cä formularea vadantei de räspuns de Ia litera B este ambiguä din punct
de vedere semantic. in sensul că se poate in(elege atât faptuí că mandatul in general poate ti restrdns numai Ia susţinerea
concluzwor asupra unei excepţii pmcesuale [ceea ce este fals rapoflat Ia dispoziţüle aM. 87 alin. (1) CPC], dar şi că un anumit
mandat poate iI restráns numai Ia aceasta (ceea ce este adevämt rapodat Ia ace/eaşi dispoziţü), ambiguitate ce a fost generată
de (olosirea adverbu/u/ cu sens restrictiv numaF
Pentru aceste considerente, in baza ad. 18 alin. (4) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurare concursului de
admitere in magistratură, Comisia de soluţionare a contestaţiilor a admis contestaţia formulată de ceilalţi candidaţi in privinţa
intrebării, in sensul că räspunsul corect care se va puncta este atăt răspunsul de ta literele A şi 8, cât şi doar răspunsul de la
litera A.
Varianta de răspuns C nu este corectă, intrucăt imputernicirea de a repre2enta o persoană fizicä dată mandatarului care
nu are calitatea de avocat se dovedeşte prin inscńs autentic. însä dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaraţie
verbală făcută în instanţä şi consemnată in incheierea de şedinţă. cu arätarea limitelor şi a duratei reprezentării [art. 85 alin. (1)
şi (2) CPc].

I 97. Răspuns: B (primire in profesie avocat sta giar, 2018)

—

Varianta de răspuns A nu este corectă. Împuternicirea de a reprezenta o persoanä fizică dată mandatarului care nu are
calitatea de avocat se dovedeşte prin inscris autentic sau prin declaraţie verbalä, făcută in instanţä şi consemnată in incheierea
de şedinţă, cu arätarea limitelor şi a duratei reprezentării, conform dispoziţîlorad. 85 alin. (1) şi (2) cc, iar nu prin inscris sub
semnătură legalizată, cum in mod eronat se menţionează in cuprinsul variantei de răspuns.
Varianta de răspuns B este corectă. prin rapodare la explicaţia de la varianta A.
Varianta de răspuns c nu este corectă, intrucăt imputernicirea dea reprezenta. intr-un proces civil. o persoanä flzică, dată
mandatarului care nu are calitatea de avocat, dă dreptul acestuia dea pune concluzii asupra excepţfllor procesuale, in cazul
in care mandażarul esle rudă pănă la gradul al doilea inclusiv, iar nu al treilea, cum greit este menţionat cu partea pe care o
reprezintä, dacă este licenţiat in drept [art. 83 alin. (2) CPC].

I 98. Răspuns: A (primire in profesie avocat stagiar, 2016)

—

Varianta de răspuns A este corectă, deoarece, conform art. 82 alin. (1) CPC, in cazul invocării excepţiei lipsei dovezii
calitäţii de reprezentant. instanţa va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor, deci pentru a se face dovada reprezentării.
Varianta de răspuns B este gresită. intrucât. intr-adevăr, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant este o excepţie
absolută (in sensul cä poate fi invocată atăt de cätre părţi, cât şi de cätre instanţă din oliciu). insă din punct de vedere al
momentului procesual pănă la care poate fi invocată, dacă este incidentă in faţa primei instanţe, aceasta nu poate fi invocată
pentru prima dată in calea de atac. AstfeL conform art 62 alin. (2) cc, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant inaintea
primei instanţe nu poate fi invocatä pentru prima oară in calea de atac.
Varianta de räspuns C este greşitä, intrucăt, dacă nu se face dovada calitäţii de reprezentant, soluţia instanţei va fi aceea
de anularea cererii de chemare in judecatä [art. 82 alin. (1) teza a ll-a CPC], iar nu de respingere ca inadmisibilă, cum in mod
eronat se menţionează in cuprinsul varianlei de răspuns.
99. Räspuns: C (admitere JNM şi in magistratură, 2014)
I
Variantele de răspuns de la litera A şi litera B sunt greşite, deoarece. potrivit art. 88 teza l CPC, mandatul judiciar nu
înceteazä prin moadea celui care I-a dat şi nici dacă acesta a devenit incapabiL aceasta fiind o derogare, prevăzută expres
de lege, de la mandatut de drept substanţial [art. 2030 lit. c) Cciv).
ĺn cele din urmă, varianta de răspuns C este corectă, fiind in conformitate cu art. 88 teza a ll-a CPC, care prevede cä
mandatul dăinuieşte pănă Ia retragerea Iui de către moştenitori sau de cätm reprezentantul Iegal al incapabilului.
100. Răspuns: A, B (admitere in magistratură, mai 2018)
I
Varianta de räspuns A este corectă, fiind in concordanţä cu art 151 alin. (1) cpc, care prevede că atunci cănd cererea
este făcută prin mandatar, se va alătura procura in original sau in copie legalizată.
 I

338 EXPLICAŢII DREPŢ PROCESUAL CIVIL 1 DISPOZIŢII GENERALE

Varianla de răspuns B este corectä. prin raportare Ia art 151 alin. (4) CPC. care insUtuie obligaţia reprezentanţi!orpersoanelor
juridice de drept privat dea depune, in copie. un extras din registrul public ĺn care este menţionată imputemicirea Ior.
Varianta de răspuns C este gresită, deoarece, chiar dacă cererea de Chemare in judecatä poartä o denumire greşită. ea
este va!abil făcută, nefrind incidentă sancţiunoa nulităţii, conform art, 152 CPC.

101. Räspuns: B (primire în proiesie avocat stagiar, 2015)

—

Varianta de răspuns A este greşitä, deoarece doar mandatarul nu poate renunţa Ia mandat în cursul termenului de exercitare
a Căilor de atac [art. 89 alin. (2) teza a II-a CPCJ, mandantul putând revoca mandatul oricănd, deci inclusiv in termenul de
exercżtaro a căilor de atac.
Varianta de răspuns B este corectă, deoarece, conform ań. 87 alin. (2) teza a II-a cpc, avocatul care a reprezentat sau asistat
partea Ia judecarea procesului poate face, chiar fără mandat, orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen şi care
s-ar pierde prin neexercitarea Ior Ia timp şi poate, de asemenea, să introducä orice cale de atac impotriva hotărârii pronunţate.
Varianta de răspuns C este greşită, intrucăt, conform prevederilor art. 87 alin. (1) CPC, mandatul este presupus dat pentru
toate acţele procesuale indeplinite în faţa aceleiaşi instanţe, iar nu pentru ntreg procesul, prin proces inţelegăndu-se atät
judecata in primă instanţă. căt şi în căile de atac, inclusiv executarea silită, care constitu;e a doua fază a procesului civil.

Răspuns: B (admitere !NM şi in magistraturä, 2015)

Varianta de răspuns A este grerlă. deoarece, conform art. 83 alin. (2) CPC. mandatarul neavocat aI unei persoane fizice
poate pune concluzii in faţa oricärei instanţe. fărä a fi asistat de avocat, dacă este rudă de gradul aI doilea cu partea iar nu
—

aI treilea. cum in mod eronat se menţioneazä in cupnnsul variantei de räspuns şi este Iicenţiat in drept.
—

Varianta de răspuns B eşte corectă. intrucăt, conform art 86 teza finală cpc, daca procura este data unui prepus. dreptul
dc reprezentare in judecată se presupune dat.
Varianta de răspuns c este gresită, deoarece, conform art 85 alin (1) cc, mandatarul neavncat poate sä iijtrstiflce
calitatea de reprezentant aI párţii prin inscris aulentic iar nu sub semnătură privată, aşa cum in mod eronat se menţionează
—

in cuprinsul variantei de răspuns sau prin declaraţio verbalä, fäcutä in instanţă şi consemnatä în incheierea de sedinţä, cu
—

arătarea Iimitelor şi a duratei reprezentärii [art. 85 alin. (2) ccj.

j 103. Räspuns: Â, C (admítere INM şi in magístraturâ, 2014)

Varianta de räspuns A este corectă, deoarece art 92 alin. (4) crc prevede, printre altele, că procurorul poate să exercite
cäile de atac şi atunci cănd zi participat Ia judecată. in condiţiile Iegii.
Varianta de räspuns B este greşită fiind in contradicţie cu art 92 alin. (4) CPC, care defrneşte foarte clar şi imitativ ipotezele
in care procurorul poate exercita catea de atac: cazurile in care sunt vizate apărarea dreptrlrilor i intnrosnlnr egitime ale
minoriior, ale persoanelor puse sub Interdlcţie, precum şi in aIte cazuri prevăzute de Iege.
Varianta de răspuns C este corectă. intrucăt acest aspect rezultă prin coroborarea art 92 alin. (4) teza I CPC, conform
căruia procurorul poate să exercite căile de atac impotriva hotărărilor pronunţate in cazurile prevăzute a alin. (1). chiar dacă
nu a pornit acţiunea civilä, cu dispoziţiile art. 92 alin (1) cc. care prevăd că procurorui poale porni orice actiune civilá. ori
de câte ori este necesar pentru apärarea drepturilor şi intereselor Iegitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie
şi ale dispăruţitor, precum şi in alte cazuri expres prevâzute de cge.

§9. Cnmpeten(a instanţelor judecătoreşti

5.1. Competenţa generali Competenţa malerială. Competenta teritorialä

I 104. Răspuns: B (primire in profesie avocat stagiar, 2014)

—

Varianta de räspuns A este greşitä deoarece cererile de impărţeală judiciară sunt soluţionate in primă instanţä de către
judecätorie, indiferenl de valoarea acestora, conform art. 94 pct, 1 Iit. j) cc.
Varianta de răspuns B este corectă, judecătoria soluţionănd in primă instanţä cererile de evacuare. potrivit art. 94 pct. 1
Iit. d) cpc.
Varianta de räspuns c este greşitä, deoarece judecätoria soluţionează in primă instanţä cererile evaluabile in bani, in
valoare de pănă Ia 200.000 de Iei inclusiv, conťorm art. 94 pct. 1 Iit. k) cc, iar nu până in 500.000 de Iei inclusiv, cum in mod
eronat se menţionează in cuprinsul variantei de răspuns

I 105. Räspuns: B, c (admitere in magistratură, august 2013)

Varianta de răspuns Aeste greşită, intwcăt sunt de competenţa judecătoriei, conform art. 94 pct. 1 Iit. h) CPC cererile priVind
obligaţiile dea face sau dea nu face neevaluabile in bani (deci, nu orice cerere neevaluabilă in bani, ci doar acelea privind

L
MĂDĂLINA ONU EXPLICAŢII 339

obligaţiile de a face, cum in mod eronat se menţionează in cuprinsul variantei de răspuns). índiferent de izvorul Ior contractual
sau extracontrac(ual, cu excepţia celor date de lege ?n competenţa altor instanţe.
Variantele de răspuns B şi C sunt corecte prin raportare Ia prevederile art 94 pct. 1 Iii d) şi j) CPC, conform cărora judecätoria
judecă in primă instanţä cererile de evacuare şi cererile de impărţeală judiciarä, indiferent de valoarea obiectului cererii.

106. Răspuns: B, c (admitere INM şi în magistratură, 2014)

Varianta de räspuns A este greşită, deoarece art. 94 pct. 2 CPC prevede că judecătoriile judecă căile de atac Tmpotriva
hotärárilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţionatä şi ale altor organe cu astfel de activitate, in cazurile
prevăzute de lege deci nu in afară de cazurile in care legea prevede altfeL cum in mod eronat se menţionează in cuprinsul
varianţei de răspuns.
Varianta de räspuns B este corectá, judecătoria fiind instanţa competenlă să soluţioneze cererile referitoare Ia inregistrările
in registrele de stare civilă, date de lege in competenţa instanţelorjudecätoreşti, conform art. 94 pct. 1 lit. b) CPC (astfel cum
a fost modificat prin Legea nr. 310/2018).
Varianta de răspuns C este corectă, intrucăt. conform art 94 pct, 1 lit. e) cpc, judecätoria soluţionează in primă instanţă
cereńle referitoare Ia orice servituţi sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de pärţi ori instituile
pe cale judecâtorească.

I 107. Räspuns: C (B a fost eliminat in urma soluţionării contestaţiilor) (primire în profesie avocat stagiar, 2016)
—

Varianta de răspunsAeste greşită, deoarece, conform art 94 pct. 1 lit. h) cpc, cererile privind obligaţiile dea face sau de
a nu face neevaluabile in bani sunt date in competenţa de soluţionare in primă instanţă judecătoriei, iar nu tribunalului, cum
in mod eronat se menţionează în cuprinsul variantei de răspuns.
Varianta de răspuns B a fost indicată iniţial in barem ca fiind corectă, insă, ulterior, in urma sotuţionării contestaţiilor, a
fost eliminată. Aceasta, intrucăt, conform art 94 pct. 1 lit. 1,) CPC, sunt de competenţa judecätoriei cererile privind obligaţiile
de a face neeva/uabUe in bani, indiferenż de izvoru/ /or contra cfual sau extracontractua/, cu excepţia celor date de lege in
competenţa altor instanţe; prin urmare, nu intotdeauna astfel de cereri sunt soluţionate in primä instanţă de călre judecătorie,
existănd şi situaţii in care, prin legi speciale, se dispune ca anumite cereri neevaluabile in bani privind obligaţiile de a face sä
/ie soluţionate de către o altă instanţä (spre exemplu, in materia drepturilor de proprietate intetectualá, obligaţia dea nu folosi
o marcä este de competenţa in primă instanţă a tribunalului).
Varianta de răspuns C este corectă. inlrucăt. conform art 94 pct. 1 lit. h) cpc, doar cererile privind obligaţiile dea face
neevaluabile in bani sunt date in competenţa de soluţionare in primă instanţă judecătoriei, ceea ce inseamnä cä, in cazul
obligaţiilor de a face evaluabile in bani, se va aplica critehul valoric instituit de art. 94 pct. 1 lit. k) cc, astfel incăt. avănd in
vedere prevederile art 95 pct. 1 cc (potrivit cărora tribunalul judecă in primä instanţă toate cereń/e care nu sunt date pńn /ege
în competenţa altor instanţe), cererile privind obligaţiile dea face, dacă au o valoare de peste 200.000 de lei, sunt soluţionate
in primä instanţă de către tribunal.

I 108. Răspuns: A (admitere in magistratură, aprilie 2017)

Varianta de răspuns A este corectă, conform art. 95 pct. 1 cpc, care prevede că tribunalele judecă in primă instanţă
toate cererile care nu sunt date prin lege in competenţa altor instanţe, coroborat cu art. 94 pct. 1 lit, k) CPC, conform căruia
judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile in bani in valoare de pănä la 200000 de lei inclusiv, indiferent de calitatea
părţi/or, profesionişti sau neprofesionişti.
Varianta de răspuns B nu este corectă, deoarece art. 94 pci 1 lit j) cc prevede că judecătoha are competenţa exclusivă de
ajudeca in primä instanţă cererile de impárţeală judiciarä, indiferent de valoare. Astfel că, in materie de partaj judiciar. valoarea
obiectului cererii nu contează in stabilirea competenţei materiale, toate acest cereri, indiferent de valoare, fiind soluţionate de
judecătorie in primă instanţă, iar nu de tribunal, cum in mod eronat se menţionează in cuprinsul variantei de räspuns.
Varianta de räspuns C nu este corectă deoarece aceastä cerere este de competenţa materialä a judecătoriei. conform
art 94 pct. i it. D CPC.

109. Räspuns: B (primire in profesie avocat definitiv, martie 2019)

—

Varianta de răspuns Aeste greşită. Potrivit dispoziţiilor art. 94 pct. 1 lit. e) CPC, sunt de competenţa judecătoriei, cemńle
reĺeritoare /a zidurile şi şanţurile comune, distanţa construcţhior şi plantaţülor dreptul de trecere, precum şi la orice seMtuţi sau
alte limitări ale dreptului de proprietate pmväzute de /ege, stabilite de părţi ori instituite pe cale judecätorească. Prin urmare,
cererile la care se referă această dispoziţie Iegală privesc limitele legale, judiciare ori convenţionale ale dreptului de proprietate
imobiliară, in cadrul mpodurilor de vecinătate. Or, faţă de datele speţei, răspunderea care urmează a se angaja nu rezultä din
nerespectarea limitelor dreptului de proprietate, ci este una de/ictua/ä, competenţa urmänd a se stabi/i in funcţie de cdteriul
valoric, respectiv de valoarea prejudlclului pretins de reclamant.
Varianta de räspuns B este corectä, deoarece competen(a instanţei se va stabili prin raportare la criteriul valoric. Avănd
in vedere că reclamantul solicită obligarea părătului la plata sumei de 220.000 de lei reprezentănd contravaloarea culturii de
 I

340 EXFLICAŢ DREPT PROCE5UAL CIVIL L D:SPOZIŢn GErJERALE

aluni, competenţa de soluţionarea a cererii va aparţine tribunalului, judecăluiia judcâiid duai cuierile evaluabile in bani de
pánă la 200.000 de Iei Iad. 94 pct. 1 Iit. k) CPC].
Varianta de răspuns C este greşită, competenţa de soluţionare Tn primă inslanţă aparţinând tribunalului (a se vedea
explżcaţia de Ia varianta 8). Totodată, cererea reconvenţională. ca regulă, nu determinä schimbarea competenţei instanţei. Astfel,
dispoziţhle art. 123 alin. (1)CPC preväd cä cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale (cererea reconvenţională
fiind o ristfel de cerere) se judecä de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa matcrială
sau teritorială a altei instanţe judecăloreşti, cu excepţia cererilor prevăzute Ia art 120 CPC.

I 110. Răspuns: B (admitere in magistraturä, iunie 2019)

Varianta de ráspuns A este greşitá, Cererea având ca obiect constatarea masei succesorale este o cerere in materie de
j1) Legea nr. 310/2018), se soluţionează
mostenire care, potrivit dispoziţhlorarĹ 94 pct. 1 Iit.j)CPC (astfel cum a fost modificat prin
in primä instanţä de cätre judecätorie, Varianta de räspuns insá Iímitează competenţa de soluţionarea a unei astfel de cereri
de cätre judecätorie doar dacă valoarea masei succesorale esle pănä Ia 200.000 de Iei. Aceastä Iimitare nu se regăseşte in
cuprinsul textului legal mai sus invocat, ceea ce inseamnä că, indiferent de valoarea obiectului, judecăioria soluţionează in
primă instanţă cererile în materie de mostenire.
Varianta de răspuns B este corectă. Cererea avănd ca obiect reducţiunea IiberaHIäiIor excesive este o cerere în materia
moştenirii care este de competenţa judecătoriei in primă instanţă [art. 94 pct. 1 Iit. CPC], indiferent de cuantumul valorii
rezervei succesorale, deci, chiar i atunci când aceasta depăseşte ptafonul de 200000 de IeL
Varianta de räspuns C este greşită, prin raportare Ia prevederile art. 97 pct. 3 cpc, conform cărora, ĺnalta Curte de Casaţie şi
Justiţie judecä cererile in vederea pronunţării unei hotărâri prealabite pentru dezlegarea unor probleme de drept. De asemenea,
potrivit dispoziţfllor art 519 CPC, dacă, în cursul judecăţíi, un complet de judecată al ĺnaltei Curţ de Casaţe iJustiţie, aI curţi
de ape/ sau al tribunalului, investit cu soluţionarea cauzei in tdtimä instanţă, constatánd că o chestiune de drept, de a cărei
Iămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casa ţie si Justitie nu
a statuat şi nici nu face ob;ectul unui recurs în interesul tegiŕ în curs de soluţionare, va putea solicita Jnaitei Curţi de Casa ţie şi
Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care sä se dea rezolvare de principiu chesfiunü de drept cu care a fost sesizatú, Faţă de
dispoziţie art 97 pct 3 CPC. coroboratecu c&e ale art 519 CPC, se poate obswva ca doar Trialta Curle de Casaţie şi Justiţie
are competenţä in solutionarea unei astfel de ccrerL

I 111. Răspuns: B(primire în profesie—avocatstagiar, 2017)

ĺntrebarea are in vedere competenţa de soluţionare a unei cauze in materie civilă in primă instanţä de cätre tribunal
În rcgcmcnarea actuală, tribuiau cstc IIStaIIă d drept comun in ceea ce priv&te judecaia in prima instaiiţá, art. 95 pct. 1
CPC statuănd, cu valoare de principiu, că tribunalele judecă, in primä instanţă, toate cererile care nu sunt date prin Iege in
competenţa altor nstanţe ţS. BoRoi, M. STANCO, 2017, p. 230).
ĺn acest context, varianlele de Ia Iilerele A şi C nu sunt corecte, intrucit, potrivit art. 94 pct. 1 Iit. j) CPC, judecătoria judecă
in primă instanţă cererile de impärţea/ă judiciarä, indiferent de valoare, iar conform Iit. i), totin competenţa judecătoriei in primă
instanţă sunt dale spre soluţionare cererile de declarare judecätorească a morţii Unei persoane. Prin urmare, cererile de Ia
Iiterele A şi C sunt soiuţionate in primä instanţä de cätre judecătorie, iar nu de către tribunaL
Varianta de Ia Iitera 8 este corectä, in(rucât, conform art. 94 Iit. k) CPC, judecătoria judecă in primă instanţä orice alte cereri
evaluabilein bani, in valoarede pânâ Ia 200 000 de Iei inclusiv, indiferent de calitatea parţilor, profesionişti sau neprofesionisti Per
a contrario, cererile ce depäesc plafonul de 200000 de Iei nu vor fi soluţionate in primč instanţă de către judecătorie. ci, in
urma interpretării wruborale a dispoziţiilor de Ia Iit. k) şi a ceior privind declararea tribunalului drept instanţa de drepl comun,
de cätre tribunal.
Trebuie menţionat cä au caracter patrimonial atăt cererile care au ca obiect plata unei sume de bani ori obţinerea altei
valori economice, çăt si cererile care, desi nu tind in mod direct Ia obţinerea unei astfel de valori, decurg dintr-un raport juridic
cu caracter patrimonial (GaL. ZI0ARu. in V.M. CI0DANu, M. NICOLAE S.A Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat,
.

VoL 1. Afl. 1-526, ed. a 2-a, revizuită şi adăugită, Ed. Universul Juridic, 2015, p. 341).
Conform Deciziei nr. 3212008 (M. OL nr. 830 din 10 decembrie 2008), pronunţată de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite, cerere in materie civilă avănd ca obiecl constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial, constatarea
nulităţii [indiferent de motiv, deci inclusiv in cazul nerespectării formei ad validilatem, astfel cum este prevăzut in ipoteza de
Ia Iitera 8)], anularea, rezoluţiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale sunt evaluabile in bani, indiferent
dacă este formutat petitul accesoriu privind restabilirea situaţiei anterioare, soluţie cuprinsă in art 101 alin. (1) şi (2) CPC,
in raport de care: (1) ĺn cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenţei
instanţei se va ţine seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a pärţii din obiectul dedus judecäţü, (2)
Aceeaşi valoare va fi avută ín vedere şi in cererile privind constatarea nulitaţü absolute, anularea, rezotuţiunea sau rezilierea
actului juńdic, chiar dacă nu se solicitä şi repunerea pärţiÍor io situaţia anterioará, precum ş Ţn cererile privind constatarea
exislenţei sau inexistenţei unui drept.

L
MĂOÂLINA DINU EXPLICAŢII 341

112. Răspuns: A, c (admitere INM şi in magistratură, 2017)

Varianta de răspuns A este corectă. Tnalta Curte de Casaţie şi Justiţie fiind instanţa competentă să soluţioneze cererea
de strămutare intemeiată pe motiv de siguranţă publică [ad. 142 alin. (2) CPC), la cererea formulatä de procurorul general al
Parchetului de pe Iăngă Tnalta Curte de Casaţie i Justiţie [art. 141 alin. (2) CPC] legiuitorul confeńnd Iegitimitate doar acestuia
în formularea unei astfel de cereń.
Varianta de răspuns B este greşitä, intrucât, dacă strămutarea este íntemeiatä pe un motiv de bänuială legitimă şi se solicită
de Ia o judecâtorie sau tribunal, competenţa in soluţionarea acesteia va aparţine curţü de apel. Doarin măsura in care strămutarea
se solicită de la curtea de apel, competenţa va aparţine Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie [art. 142 alin. (1) CPC]. Prin urmare.
dacă se solicită strămutarea pe motiv de bänuială Iegitimä de la tribunal, curtea de apeI este cea care se va pronunţa asupra
strămutării, ar nu ĺnalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cum se menţionează in mod greşit in varianta de räspuns.
Varianta de răspuns C este corectă. intrucát, Ia primirea cererii de strămulare, instanţa competentă să o soluţioneze va
putea sä solicite dosarul cauzei iart. 142 alin. (3) CPCI de Ia instanţa de Ia care se solicitä strämutarea.

113. Răspuns: C (in urma modificărilor aduse prin Legea nr. 31012018, nicio variantă de răspuns nu este corectä)
(primire in profesie avocat sta giar, 2015)
—

Varianta de răspuns A este greşită, deoarece competenţa materială a instanţei judecătoreşti in funcţie de valoarea obiectului
cererii introductive de nstanţä se determină după valoarea obiectului cererii arätat in capátul principal de cerere, fără a se
adăuga accesoriile pretenţiei principale, indiferent de data scadenţei, conform art 98 alin. (2) CPC.
Şi varianta de răspuns B este greşită, deoarece in cererea privitoare la executarea unui contract, atunci cănd reclamantul
deduce judecăţii numai o parte din acesta, competenţa materială se va stabili după valoarea părţii din obiectul dedus judecăţii
(art. 101 alin. (1) CPCJ, iar nu prin raportare Ia valoarea intregului contract, Această din urmă valoare va ü avută in vedere in
ipoteza in care intregul contract face obiect al litigiului, iar nu doar o parle din acesta.
La data examenului, varianta de răspuns C era indicată in barem ca flind corectă, deoarece, conform art 105 CPC (in
prezent, abrogat), competenţa după valoare se determina fără scăderea sarcinilor sau datoriilor moştenirii.
NBI Varianta de răspuns C redă textul art 105 care a fost abrogat prin art l pct. 12 din Legea nr. 310/2018. Abrogarea
acestui text de lege (care reglementa modul de determinare a valorii obiectului cererii de chemare in judecată in vederea
stabilirii competenţei materiale) este generată de atribuirea către judecătorii a competenţei pentru judecata in primă instanţă
a cererilor in materie de moştenire, indiferent de valoare (H. ŢIŢ, R. STANcIu, op. ciL, p. 27).
Cu privire la varianta de răspuns de Ia litera C, menţionăm că, potrivit art 94 lit.j1) CPC (introdus prin Legea nr. 310/2018),
competenţa dea judeca cererile in materie de moştenire, indiferent de valoare, revine judecătoriei.

114. Răspuns; A, B (primire în profesie avocat definitiv, martie 2019)

—

Varianta de răspuns A este corectä. in cererile privitoare Ia executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea
competenţei instanţei se va tine seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a pärţü din obiectul dedus
judocăţii. Aceeaşi valoare va fi avutä in vedere şi in cererile privind constatarea nu/I?ă ţii absolute, anu/area, rezoluţiunea sau
rezilierea actuluijuridic, chiar dacâ nu se solicită şi repunerea pärţilorin situaţa anterioarä, precum şi in cemhle pdvind constatama
existenţei sau inexistenţei unui drept [art. 101 alin. (1) şi (2) CPC]. Prin urmare, la stabilirea competenţei cererii avănd ca obiect
desfiinţarea contractului şi restituirea bunului. va fi avută in vedere valoarea intregului contract a cärui desfiinţare se solicită.
Varianta de răspuns B este corectă, intnjcát dispoziţiile art. 103 CPC instituie o regulă specială de determinare a valorii
obiectului cererii introductive de instanţä in cazul cererilor privind prestaţäle succesive7 atunci când durnta existenţei dreptului
este nedeterminată. Astfel, in aceste situaţii, valoarea cererii se socoteşte dupä valoarea prestaţiei anuale datorate. intrănd
in această categorie cererile avănd ca obiect renta viageră, prestarea intreţineťü in temeiul unui contract de intre ţinere, plata
chiňei atunci când in contract nu a fost determinată durata locaţiunh etc.
Varianta de răspuns C este greşită, intrucăt. potrivit dispoziţiilor art 103 CPC, stabilirea competenţei instanţei se va face
prin raportare la creanţa pretinsă de reclamant, iar nu la valoarea prestaţiei anuale datorate, această din urmă valoare fiind
avută in vedere atunci când contractul de locaţiune este pe durată nedeterminatä; or, faţä de datele speţei, contractul este
incheiat pe durată de 5 ani. A se vedea, in completare. explicaţia de la varianta B.

j 115. Râspuns: B, c (pńmire în proťesie avocat deünitiv, 2015)

—

Varianta de răspunsAeste greşită. deoarece. conform art 101 alin. (1) şi (2) CPC, in cererile avănd ca obiect constatarea
nulităţii absolute. anularea. rezoluţiunea sau rezilierea unui act juhdic. compelenţa instanţei se va stabili după valoarea obiectului
acestuia sau. dupä caz, de aceea a párţii din obiectul dedus judecăţii. chiar dacă nu se solicitä si repunerea pärţilorin situaţia
anterioară, precum şi in cererile privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.
Aşadar, varianta de răspuns B este corectă, prln raportare la expllcaţia de la varianta de răspuns de la litera A.
Varianta de răspuns C este corectă, deoarece, prin raportare la datele enunţului, competenţa instanţei este una alternativă7
reclamantul avănd posibilitatea de a opta intre instanţa de la domiciliul părătutui [regula generală in materia competenţei
342 EXPLICAŢIi DREPT PROCE5UAL C1VIL. 1. DISPOZ1ŢII GENERALE

tertoriaţe, prevăzută de art 107 alin. (1)CPC. care poartă dllul1liiĘa iiaigiiială RguIa gneraIă) şi Çea a Iocului prevăzut
Tn contract pentru executarea, fle chiar in pade. a obligaţiei contractuale [ad. 113 alin. (1) pct 3 CPC, adicol care. de altfel.
poartă denumirea marginală de Competenţa teritorială oltemativY (sn)], in măsurain careeste prevăzută oastfel de instanţă.

116. Răspuns: B (admitere INM şi in magistratură, 2018)

Varianta de răspunsAeste greşită, Din punct de vedere mateńal, competenţa aparţine judecătoriei. intmcât. potrivit dispoziţńlor
art 94 pct. 1 lit k) CPC. judecătoria judecă in primă instanţä cereri evaluabile in bani in valoare de pănä Ia 200000 Iei inclusiv
Prin urmare. avănd in vedere că valoarea promisiunii a cärei rezoluţiune se solicitä este de 200.000 Iei, rezultă că judecätoria
este competentă in soluţionarea cereri. Menţionăm faptul că restituirea avansului în cuantum de 100.000 Iei constituie un capăt
accesoriu de cerere care nu este de natură a aduce modificări in planul competenţei instanţei nici in situaţia Tn care capătul
principal de cerere privind rezoluţiunea ar fi depäşit plafonul de 200.000 lei, caz in care competenţa ar fl aparţinut tribunalului.
Varianta de răspuns B este corectä, deoarece competenţa de soluţionare a cererii din punct de vedere material aparţine
judecătoriei (a se vedea explicaţia de Ia varianta A).
Din punct de vedere teritorial, cererea avănd ca obiect rezoluţiunea unei promisiuni de vánzare si restituirea avansului este
o cerere personală, astfel incăt competenţa de soluţionare a cererii aparţine inslanţei de Ia domiciliul părălului, potrivit reguliŕ
de drept comun in materia competenţei (art 107 alin. (1) CPC).
Varianta de răspuns C este greşită, intrucăt cererea are ca obiect rezoluţiunea unei promisiuni de vănzare, tiind o cerere
personalä. Penlru a fi realá, trebuia transmis dreptul reaL insä, in speţä, părţile au stabilit cain viitor să văndăĺsă cumpere bunul
imobíl — obiect aI promisiunii, ceea ce inseamnă că acesta nu s-a transmis. Ca atare, competenţa teritorialä de soluţionare a
cererii nu va aparţine instanţei deJa Iocul situării imobdului (art. 117 CPC), ci instanţei de Ia domiciliul părătutui. A se vedea, in
completare. explicaţia de Ia varianta B.

I 117. Răspuns: A (admitore INM şi in magistratură, 2016)

Varianta de rtispunsAeste corecta, deoarece redă conţinutul art 99 alin. (1) teza I CPC, potrivit căruia atunci cănd reclamantul
sesizează instanţa cu mai multe capete principale de cerere intemeiate pe fapte ori cauze diferite, fără o strănsă Iegătură intre
ele, cnmpetenţa materialä se stabileşte in raport cu valoarea sau, dupů caz, cu natura ori obiectul flecärei pretenţii Tn parte.
Varianta de räspuns B este grevită, deoarece, dacă reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere
intemeiate pe fapte ori cauze diferite, färä o strânsä Icgătură intro ele, ar unuI din capetele de cerere este de competenţa
materialä a altei instanţe, instanţa sesizatä va dispune disjungerea şi declinarea in mod corespunzător a competenţei. conform
art 99 alin. (1) Ieza a II-a CPC, şi nu, cum in mod eronat se mentioneazá in varianta de răspuns, că instanţa nu poate dispune
disjuiigerea şi deUiriar.a curnpeteriţei,
Varianta de räspuns C este greşită, prin rapodare Ia explicaţiile de la variantele de räspunsAşi 5, De asemenea, varian(a
de răspuns corespunde unei ipoteze diferite, şi anume aceleia in care mai multe capete principale de cerere, intemeiate pe
un titlu comun ori avănd aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate in strănsä iegătură, au fost deduse judecäţii printr-o
unică cerere de chemare in judecatä, caz in care instanţa competentă să Ie soluţioneze se determină tinăndu-se seama de
acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai inalt, conform art. 99 alin. <2) CPC.

I 11S. Răspuns: A, B (primire În profesie — avocat definitiv, 2014)

Varianta de raspuns A este corectă. intrucăt. potrivit enunţului. reclamantul fermuteazä o cerere in pretenţii. urmărind
valorilicarea unui drept de creanţă rezultat din neexecutarea ob!igaţie: contractua!e de către părăt. asflel incăl competenţa aparţine
fie inslanţei de la domiciliul!sediul půrâtului (ad. 107 CPC. regula generalä in materia competenţei tcntoriale), fie instanţei de
Ia Iocul preväzut in contract pentru executarea chiar in partea obligaţiei [art. 113 alin. (1) pcL 3 CPC], Fiind in prezenţa unui
caz de competenţă teritorialä alternativä. alegerea instanţei care urmeazä a soluţiona Iitigiul aparţine reclamantului. potrivit
art. 116 CPC, iar prin introducerea cererii de chemare in judecată Ia instanţa Iocului prevăzut in contract pentru executarea
obligaţiei de plată. părătul nu ar mai putea invoca necompetenţa teritorială alternativă a instanţei.
Varianta de răspuns B este corectä, intrucăt, potrivit art 94 pct. 1 Iit. k) CPC, judecätoria soluţionează in primă instanţä
cereri evaluabile in bani in valoare de pănă Ia 200.000 de Iei inclusiv, insä Ia slabilirea competenţei in raport de criteriul valoric
nu sunt avute in vedere accesoriĺĺe pretenţieipńncipale, precum dobânziie, penafităţile (...)‘ conform art. 98 alin. (2) CPC, ci,
potrivit art. 98 alin. (1) CPC, doar valoarea obiectului cererii arătată in capătul principal de cerere. Potrivit enunţului. valoarea
debitului principal solicitat de către reclamant este in cuantum de 150.000 de Iei, ceea ce determinä competenţa materialä a
judecätońei Prin urmare, nu se justiflcä invocarea de cätre părăt a necompetenţei mateńale a instanţei. avănd in vedere cä
judecătoria sesizată de câtre reclamant este instanţa competentă.
Varianta de răspuns C este greşită. prin rapodare la explicaţia oferilă la varianta de răspuns de Ia Iilera 8.
MÄDĂLINA DINU EXPLICAŢII 343

119. Räspuns; C (in urma modificärilor aduse prin Legea nr. 31012018, nicio variantá de räspuns nu este corectă)
(prîmire În proťesie avocat definitiv, 2014)
—

Varianta de răspuns A este greşită. deoarece, conform art. 103 CPC. in cererile care au ca obiect un drept Ia prestaţfl
succesive. valoarea Ior se socoteşte după valoarea prestaţiei anuale datorate, doar in mäsura in care durata existenţei dreptului
este nedeterminatä, deci nu .intotdeauna. cum in mod eronat se menţioneazä in cuprinsul variantei de räspuns
Varianta de răspuns B este oreşitä, intrucăt, conĺorm art. 104 CPC. in ceredle având ca obiect un drept de proprietaţe sau
alte drepturi reale asupra unui imobil. valoarea lor se determină in funcţie de valoarea impozabilă. stabilită potrivit Iegislaţiei
flscale, iar in cazul in care valoarea impozabilä nu este stabilită, sunt aplicabile prevederile art. 98 CPC, deci valoarea va fi
stabilită după inscrisurile prezentate şi explicaţflle date de părţk Prin urmare, nu intotdeauna" valoarea se va stabili după
valoarea impozabilä, cum in mod eronat se menţionează Tn cuprinsul variantei de răspuns.
La data concursului, varianta de răspuns C era indicată in barem ca flind corectă, prin raportare Ia dispoziţńle art. 105
CPC (in prezent, abrogate). conform cărora, in materie de moştenire. competenţa dupä valoare se determină fără scăderea
sarcinilor sau datoriilor mostenirii.
NB! Varianla de răspuns C redä textul art 105 care a fost abrogat prin art. I pct. 12 din Legea nr 31012013. Abrogarea
acestui text de lege (care reglementa modul de determinare a valorii obiectului cererii de chemare in judecată in vederea
stabilirii competenţei materiale) este generată de atribuirea către judecătorii a competenţei pentru judecata in primă instanţă
a cereölor in materie de moştenire, indiferent de valoare (H. Ţ'r. R STANcIu, op. cit, p. 27),
Potrivit art 94 Iit. f) CPc (introdus prin Legea nr. 31012018), competenţa dea judeca cererile in materie de moştenire,
indi(erent de valoare, revine judecătorieí.

120. Răspuns: A (primire in proťesie avocat stagiar, august 2019)

—

Varianta de răspuns A este corectă, intrucăt, chiar dacă rata din preţ este in cuantum de 100.000 Iei, potrivit art. 101 cPc,
competenţa materială se stabileşte in raport de valoarea contractului a cărui nulitate se solicită, respectiv suma de 230.000 lei,
aşadar. competent să judece in primă instanţă este tribunalul. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. (1) şi (2) CPC. in cererile
privind çonstatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic, pentru stabilirea competenţei instanţei
se va ţine seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părţii din obiectul dedus judecăţii, chiar dacă nu
se solicită şi repunerea părţilor Tn situaţia anterioară.
Varianta de räspuns B este greşită. cererea avănd ca obiect repunerea părţilorin situaţia anterioarä este o cerere accesorie
cererii privind constatarea nulitäţii absolute a contractului, competenţa urmănd a fi stabilită in raport de cererea principală
conform dispoziţiilor art. 123 alin. (1) cc. A se vedea, in completare, explicaţia de Ia varianta de răspuns A.
Varianla de räspuns c este greşită, intrucăt cererea accesorie (avănd ca obiect repunerea părţilor in situaţia anterioară) se
soluţionează de către instanţa competentă pentru soluţionarea cererii principale (ce are ca obiect constatarea nulitäţii absolute
a contractului in valoare de 230.000 Iei).

I 121. Răspuns: A (primire în profesie avocat definitiv, august 2019)

—

Varianta de răspuns A este corectă. Avănd in vedere valoarea pretenţiilor din cererea de chemare in judecală de 150.000 Iei.
prin raporlare Ia dispoziţiile art. 94 pct. 1 Iit. k) cc, instanţa competentă din punct de vedere material să soluţioneze pricina
estejudecătoria, ln ceea ce priveşte competenţa teritorialä, potrivit prevederilor art. 107 coroborate cu ale art 115 alin. (1) pct. 1
cpc, in materie de asigurare. cererea privitoare Ia despăgubiri se va putea face Ia instanţa de Ia domiciliullsediul părătului
sau Ia instanţa in circumscripţia căreia se află, domiciliul sau sediul asiguratului, fiind un caz de competenţă altemativă. chiar
dacă prin contractul de vănzare prin care reclamantul a dobăndit imobilul părţile contractante au ales competenţa in favoarea
Tńbunalului constanţa pentru orice Iitigiu privind eventualele despăgubiri provocate ca urmare a activităţii restaurantului vecin,
devin incidente prevederile art 115 alin. (2)CPC, o astfel de clauză fiind consideră nescrisä, intrucăt alegerea de competenţă este
ĺăcută inainte de naşterea dreptului Ia despăgubiri. Prin urmare, aceasta se inlocuieşte de drept cu dispoziţiile Iegale aplicabile,
competenţa aparţinănd instanţei de Ia domiciliul/sediul părătului sau instanţei de Ia domiciliul sau sediul asiguratului. Faţä de
datele speţei. reclamantul a ales Judecătoria Sibiu (instanţa de Ia domiciliul său, acesta avănd calitatea de asigurat). aceasta
devenind instanţa competentä să soluţioneze pricina.
Vahantele de răspuns B şi c sunt greşite, prin raportare Ia explicaţiile date Ia varianta de răspuns A.

I 122. Răspuns; A c (admitere in magistraturä, mai 2016)

Varianta de răspuns A este corectă, potrivit art 104 alin. (1) CPC. in cererile avănd ca obiect un drept de proprietate sau
alte drepturi reale asupra unui imobil. valoarea se determină in funcţie de cea impozabilă, stabilită potrivit Iegislaţiei fiscale.
La data concursului, varianta de răspuns B era indicatä in barem ca fiind greşită. intrucät era in contradicţie cu regula
ins;ituită de arl. 105 cpc, care prevedea că, in materie de moştenire. competenţa după valoare se determină fără scădorea
sarcinilor sau datoriilor moştenirii.
 344 EXPLICAŢIi DREPT PROCESUAL CIVIL. I OISPOzIŢII GENERALE

NBI Varíanta de räspuns B redă textul art 105 care a fost abrogat prin art I pct. 12 din Legea nr 310/2018, Cu privire
Ia această variantă de răspuns, menţionäm cä, potrivit art 94 lit. j) CPC (introdus prin Legea nr. 310/2018), competenţa de
a judeca cererile Tn materie de moştenire, indiferent de valoare, revine judecătoriei, Cu toate acestea, varianta de răspuns
continuă şi in prezenta reglementare să fle greşită.
Varianta de răspuns C este corectä, fiind in conformitate cu exigenţele impuse de art 102 CPC, in raport de care cănd
prin acţiune se cere plata unei pärţi dintr-o creanţä, valoarea cererii se socoteşte dupä partea pretinsă de reclamant ca flind
exigibilă, text legal preluat ca atare şi in conţinutul variantei de răspuns.

123. Răspuns: C (primireinproťesic avocatdcflnitiv. 2017)

Varianta de răspuns A este greşită. intrucăt, in stabilirea competenţei materiale. valoarea obiectului se stabileşte prin
raportare la pretenţia mai mare. in speţă fiind aplicabile dispoziţiile art. 99 alin. (2) CPC, conform cărora, in cazul in care mai
multe capete principale de aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite (in speţă cauzele fIind difeńte), dar aflate in stránsä egătură
(acelaşi comision de risc), au fost deduse judecăţii printr- o unică cerere de chemare in judecată, instanţa competentă să le
soluţioneze se determină ţinándu-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai inalt. Cr. in
speţa de faţă. fiecare dintre pretenţii are valoarea de 150.000 de tei ceea ce determină competenţa judecătoňei, raportat la
dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. k) CPC.
Varianta de răspuns B este, de asemenea, greşită, potrivit texlului legal menţionat la explicaţia de la varianta de răspuns
de la lilera A, competenţa stabilindu-se prin raportare la acea pretenţie care are o valoare mai mare, iar nu prin cumularea
valorii comisioanelor de risc, cum in mod eronat se menţionează in varianta de räspuns.
Varianta de răspuns C este corectă, prin raportare la explicaţiile de la varianta de la litera A.

124. Răspuns; A (adrniterc !NM şi in magistratură, 2016

Varianta de răspuns A este corectă, deoarece, conform art 112 alin. (2) CPC, dacă un părăt a fost chemat in judecată
numai in scopul sesizării instanţei competente pentru eL oricare dintre părăţi poate invoca necompetenţa la prímul termen de
judecată la care părţie sunl legai citate in faţa primei inslanţe si pot pune concluzń.
Varianta de raspuns B este gresitä. intrucăt. atunci cănd cererea de chemare in judecată a fost formulată impotriva mai
Illultor pârăţi persoane fizice, dacă printre părăţi sunt şi obligaţi accesońu, cererea se poate introduce Ia inslanţa competentă
pentru oricare dintre debitorii principali [art. 112 alin. (1) CPC), nu şi a debitoriloraccesohi, cum in mod eronat se menţioneazá
in cuprinsul variantei de răspuns.
Varianta de räspuns C este gresită. deoarcce cererea de chemare in judecata se introduce la instanţa in a cărei circumscripţie
reclamantul are domiciliul doar in situaţia in care niciunul dintre părăţi nu ar avea resedinţa cunoscută (implicit, nici domiciliul),
conform prevederilor art 108 CPC, nu insä şi in ipoteza variantei do răspuns in cuprinsul căreia se menţioneazä cä unul dintre
părăţi are domiciliul cunoscut, caz in care sunt incidente prevederile art 107 alin (1) CPC, cererea urmănd a fi introdusă Ia
instanţa a cărei circumscripţie domiciliază acesta.
125. Răspuns: A (admitere INM şi in magistraturä, 2017)
Varianta de răspuns A este corectă, potrivit art. 116 CPC, in raport de care, in cazul competenţei teritoriale allernative,
reclamantul are alegerea intre mai multe instanţe deopotrivă competente. AstfeL prin introduccrea cererii de chemare in
judecată, eI este cel care determină competenţa instanţei.
Varianta de räspuns B este gresită, aspect ce rezullă din inlerpretarea pera contrario a art 116 CPC Reclamantul flind
cel care sesLzează instanţa, este hresc ca Iui să ii aparţină alegerea de competenţă, iar nu părătului.
Varianta de răspuns C este greşită, părătul avănd posibilitatea de a invoca necompetenţa relativă prin intămpinare sau,
dacâ intămpinarea nu este obligatorie. pănä la primul termen de judecatä Ia care părţile sunt legal citate in faţa primei instanţe
şi pot pune concluzii [art. 130 alin (3) CPC], doar in măsura in care instanţa sesizatá de reclamant nu este una dintre cele
competente. Or, in varianta de răspuns se menţionează, in mod eronat, că instanţa va declina competenţa in favoarea altei
instanţe deopotrivă competente. Prin urmare, in varianta menţionată, instanţa va respinge excepţia de necompetenţă, alegerea
de competenţă aparţinănd reclamantului.

I 126. Răspuns: B (primire in profesie avocat stagiar, august 2019)

—

Varianta de răspuns A este greşită, intrucăt nu in toate situaţiile competenţa teritorială este alternativä atunci cănd cererea
de chemare in judecalä este indreptată impotriva unei persoane juridice de drept privat care are un dezmembrămănt fără
personalitate juridicä, ci doar dacă vizează obligaţii ce urmează a li execulate in acel loc (al dezmembrămăntului) sau care
izvorăsc din acte incheiate prin reprezentantul dezmembrämăntului ori din fapte sävârşite de acesta (art. 109 CPC). Pentru
celelalte situaţii se aplicá regula inscrisă in cuprinsul dispoziţiilcr art 107 CPC, competenţa aparţinănd instanţei de Ia sediul
unde persoana juridică işi are sediuL
Varianta de räspuns B este corectă, fiind incidente dispoziţiile art. 109 CPC, in raport de care. pe lăngă instanţa din
circumscripţia căreia işi are sediul párätul, cererea de chemare in judecatä impotriva unei persoane juridice de drept privat şe

d ‘ tn rwt
MÄDÄLINA DINU EXPLICAŢII 345

poate introduce şi Ia instanţa Iocului unde ea are un dezmembrămănt fără personalitate juridicä, pentru obligaţiile ce urmează
a fi executate ín aceI Ioc sau care izvorăsc din acte incheiate prin reprezentantul dezmembrămăntului ori din fapte săvárşite
de acesta, fIind un caz de competenţă teritorială alternativä.
Varianta de räspuns C este greşită, prin raportare Ia explicaţiile date Ia variantele de räspuns A şi B.

127. Räspuns: A, B (primire in profesie— avocat stagiar, martie 2019)

Varianta de răspuns A este corectă. Cererile reale sunt acelea prin care se urmăreşte vaiorificarea unui drept reai sau
apărarea posesiei unui bun şi se subclasiflcä in cereri reale mobiliare şi imobiliare. Cererile reale mobiliare sunt acelea care
au ca obiect un bun mobil şi care, de regulă, se soluţionează de instanţa in a cărei circumscripţie domiciliază sau işi are sediul
părătul, dacă Iegea nu prevede altfel, conform art. 107 alin. (1) CPC (G. BoRoI, M. STANcu, 2017, p. 255).
Varianta de räspuns B este corectă. Cererile reale imobiliare sunt acelea care au ca obiect un bun imobil sau posesia poartă
asupra unui imobil, Din punct de vedere aI competenţei, acestea se soluţionează de către instanţa in a cărei circumscripţie
este situat imobilul, conform art. 117 alin. (1) CPC.
Varianta de răspuns C este greşită. Cererile personale imobiliare se soluţionează de către instanţa de Ia domiciliul părătului
sau, potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. <1) pct. 3,4 şi 5 CPC, de către:
instanţa Iocului prevăzut in contract pentru executarea, fie chiar in parte, a obligaţiei, in cazul cererilor privind executarea,
—

anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract;

instanţa Iocului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de Iocaţiune a imobilului;
—

instanţa Iocului unde se află imobilul, pentru cererile in prestaţie tabulară, in justiticare tabulară sau in rectiňcare tabulară.
—

Prin urmare, competenţa de soluţionare a cererilor personale imobiliare, pentru niciuna dintre ipotezele de mai sus nu
aparţine exclusiv instanţei in a cărei circumscripţie este situat imobilul, cum in mod eronat se menţionează în cuprinsul variantei
de räspuns.

I 128. Răspuns: 8, C (admitere INM şi in magistratură, 2018)

Varianta de răspuns A este greşită, Cererea in evacuare este o cerere personală imobiliară, prin intermediul căreia se
urmăreşte valoriflcarea dreptului de creanţă corelativ obligaţiei detentorului precar dea restitui bunul Ia data incetării rapodului
juridic care ii conferea dreptul de folosinţä a imobilului (G. B0R0I, M. STANcu, 2017, p. 222). Prin urmare, competenţa de
soluţionare a cererii de evacuare intemeiată pe dispoziţiile dreptului comun se soluţionează în primă instanţä, conform dispoziţulor
art. 94 pct. 1 Iit. d) coroborat cu art 107 alin. (1) CPC, dejudecătoria de Ia domiciliul părătului.
Varianta de răspuns B este corectă, intrucăt cererea de revendicare a imobilului formulatä de către un terţ impotriva
moştenitorilor defunctului este o cerere reală imobiliară care se soluţionează de către instanţa de Ia Iocul situării imobilului,
potrivit dispoziţiilor art. 117 CPC, fiind un caz de competenţä teritorialä exclusivă.
Varianta de răspuns C este corectă, cererea prin care se solicită constatarea inexistenţei dreptului de proprietate aI
părătului asupra imobilului este o cerere in constatarea inexistenţei unui drept, care se soluţionează de instanţa competentă să
soluţioneze cererea in realizarea dreptului. Astfel, conform dispoziţfllor art. 125 CPC, in cererile pentru constatarea existenţei
sau inexistenţei unui drept, competenţa instanţei se determină după regulile prevăzute pentru cererile avănd ca obiect realizarea
dreptului. Avănd in vedere că cererea in realizarea dreptului ar fi cererea in revendicare imobiliară care este o cerere reală
imobiliară, competenţa de soluţionare a acesteia aparţine instanţei de Ia Iocul situärii imobilului.

I 129. Răspuns: B, c (primire in profesie avocat stagiar, 2016)

—

Varianta de räspuns A este greşită, deoarece, conform art 113 alin. (1) pct. 4 CPC, pe Iăngă instanţa de la domiciliul sau
sediul părătului, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de Iocaţiune a imobilului, competenţa aparţine şi instanţei Iocului
unde se aĺlă imobilul, alegerea instanţei competente aparţinănd reclamantului. Ca atare, competenţa este alternativă, iar
nu exclusivă, stabilită doar in favoarea instanţei în circumscripţia căreia se află situat imobilul, aşa cum in mod eronat se
menţionează in cuprinsul variantei de răspuns.
Varianta de răspuns B este corectă, deoarece, conform art 127 alin. (2) CPC (cu modiflcärile aduse prin Legea nr. 310/2018),
in cazui cererii introduse impotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei ia care acesta îşi desfăşoară activitatea
sau a unei instanţe inferioare acesteia, reciamantui poate sesiza una dintre instanţeie judecătoreşti de aceiaşi grad aflate in
circumscripţia ońcăreia dintre cuijiie de apei invecinate cu cutlea de apei in a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi
fost competentă, potrivit iegü.
Prin Decizia nr. 7/2016 (M. Of. nr. 461 din 22 iunie 2016), Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, CometuI competent säjudece
recursul in interesul Iegii, a admis recursul in interesul Iegii formulat de Colegiul de conducere aI Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art 127 alin. (1) şi (3) CPC şi a stabilit: 1. Sintagma «instanţa ia care işi
desfăşoarä activitatea» din cuprinsul art 127 ahn. (1) din Codul de procedură civiiă trebuie interpretată restrictiv, in sensui cä
se referă ia siluaţia in cam judecătorui işi desfäşoarä efectiv activitatea in cadrui instanţei competente sä se pronunfe asupra
cererii de chemare in judecată in primă instanţă.
 I

346 EXPLIcAŢII DREPT PROCE5UAL CIVIL 1. DISP0ZIŢII GENERALE

11. AM. 127 alin. (1) şi (3) CPC trebuie interpretat, sub aspectul nofiunň de «gref;er», în sensul că este aplicabil şi în cazul
reclarnanţilor care fac parte din personalui auxiliar de speciahtate (gre!ier) la parchetele de pe lângä instanelejudecătoreşti.
Varianta de răspuns C este corectă, prin raportare Ia epIicaţia dea varianta de räspuns de Ia IiteraA,

130. Răspuns; c (admitere INM, 2013)

Varianta de Ia IiteraAeste greçită, intrucăt cererea având ca obicct rcpararea pagubetor produse consumatorului constituie
un caz de competenţz teritorialä alternativä, potrivit art. 113 alin. (1) pct 8 CPC, în raport de care, in afarä de instanţele
prevăzute Ia art. 107-112 CPC, mai sunt competente şi instanţa domiciliului consumatorului, in cererile avănd ca obiect
exeCtltarea, constalarea nulităţii absolute. anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului incheiat cu
un profesionist sau in cererile avúnd ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor. Aşadar. prin raportare Ia explicaţia
oferitä. putem conchide cä şi varianta de răspuns B este greşitá
Varianta de Ia Iitera c este corectă, prin apliCarea art 113 alin. (1) pct. 8 CPC. deja citat. coroborat cu art 116 CPC, care
prevede că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivä competente, ceea ce înseamnă că reclamantul
(consumatorul) este ceI care face alegerea de competenţä. Toluşi, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, numai
după naşterea dreptului Ia despăgubire, orice convenţie contrară flind considerată nescňsä [art. 126 alin. (2) CPCj.

131. Răspuns; A, B (admitere INM. noiembrie 2019)

Varianta de răspuns A este corectă. Din punc de vedere material, competenţa de a judeca în primă instanţă aparţine
thbunalutui, valoarea obiectul cererii de chemare in judecată depäsind plafonul de 200.000 Iei pănă Ia care competenţa aparţine
judecătohei [art. 94 pct. 1 Iit k) CPC), Din punct de vedere teritorial. intrucăt ipoteza are in vedere cazul de competenţă teritorială
alternativă din cuprinsul art 113 atin. (1) pct. 8 CPC, competenţa aparţine atót instanţeż do a domiciliul părătului-profesionist.
căt i instanţei de Ia domiciliul reclamantutui
Varianta de răspuns B este corectá. prin raportare Ia prevederile art. 113 alin. (1) pCt 3 crc coroborate cu ale art 94
pct. 1 Iit. k) cPc.
Varianta de räspuns C este greşită. avănd in vedere valoarea obiectului cererii de chemare in judecată. A se vedea şi
explicatia de Ia varianta de Iaspulls A.
I 1)) D.-. -&đ'.....,;.-.-.
I",."
Varianta de räspunsA este corectă. intrucât, conform art 118 alin. (1) pct. 1 CPC, in materie de moştenire, pănä Ia ieşirea
din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei Celui din urmă domiciliu aI defunctuui cererile privitoare Ia validitatea
sau exeLutarea dispuzlĘiilor testwnentare, intrând in această categorie i cererea având ca obiect anularea certificatuiui de
moştenitor
Varianta de räspuns s nu este corectă, intrucăt art 118 alín (1) pct. 2 CPC prevede că. in materie de moştenire, pănä Ia
esirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţeí celui din urmă domiciliu aI defunctului cereňle privitoare la
motenire şi Ia sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare Ia pretenţiile pe care moştenitorii Ie-ar avea unuI impotriva altuia.
ar prin rapodare Ia acest text Iegal, acesta nu se aplicâ in cazul in Care moştenitodi valoriflcă drepturi culese din succesiune
irnpotriva tertilor debitori ai Iui de cuius. ci. inţr-o astfei de situaţie, competenţa teritorialä se stabileşte potrivit regulii de drept
comun sau. după caz. potrivit altor norme egale incidente (G. BOROI, M. STANcu. 2017, 269).
Varianta de răspuns C este. de asemenea. greşită. deoarece cazul de cornpelenţă teri[orialâ exclusivä. prevăzut in cuprinsui
art. 118 alin. (1) pct. 3 CPC, are in vedere ipoteza in Care cererile Iegatańlor sau ale creditodtor defunctului sunt indreptate
impotriva vreunuia dintre moştenitori sau impotriva executorului Iestamentar. PrirI urlllare. Lextui nu işi IIIai găseste aplicarea
dacă rnoştenitorii iI cheamä in judecaţă pe un creditor aI succesiunii (pentru rezoiuţiunea unui contract încheiat inţre creditor
şi defunct). in acest caz competenţa teritorială determinándu-se potrivit regulilor dreptului comun.

I 133. Räspuns: A (admitere INM, noiembrie 2019)

Varianta de răspuns A esle corectă. Potrivit dispoziţiilor art 118 alin. (1> pct. 1 cc, in materie de moştenire. pănă la
ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu aI defunctului cererile privitoare Ia
validitatea sau executarea dispoziţiilortestamentare Din analiza textului Iegal, rezultä că cererile privind validitatea dispoziţiilor
testamentare (cererea avănd ca obiect anularea certilicatului de moştenitor tiind o astfel de cerere) sunt de competenţa inslanţei
ultimului domiciliu aI defunctului in măsura în care aceasta este formulată pănä Ia ieşirea din indiviziune, După acest moment,
competenţa se stabi!eşte potrivit regulilor de drept comun.
Varianta de răspuns B este greşită, intrucăt, în cazul cererilor având ca obiect stabilirea paternităţii, competenţa teritorială
este alternativă, iar nu exclusivă. reclamantul avănd de ales intre instanţa de Ia domiciliul părătului şi instanţa de Ia domiciliul
säu, potrivit regulii instituite in cuprinsul art 113 alin, (1) pct. 1 CPC.
Varianta de räspuns C este greşită. Contestaţia se introduce Ia instanţa de executare, conform art. 714 alin. <1) CPC,
adică Ia judecătoria in a Cărei circumscripţie se aIlä, Ia data sesizărfl organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul
debitorului, in afara cazurilor in care Iegea dispune altfel [art. 651 alin. (1) CPC], şi nu Ia Iocul unde se situează imobilul.
MĂDĂLINA DINU EXPLICAŢII 347

j 134. Răspuns: c (primire in profesie — avocat stagiar, 2017)

Tntrebarea are in vedere cazurile de competenţă teritorială exclusivă a instanţei dea Iocul ultimului domiciliu aI defunctului
preväzute de art. 118 alin. (1) CPC, in raport de care: ĺn materie de moştenire, pănä Ia ieşirea din indiviziune, sunt de
competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu aI defunctului: 1. cererile privitoare Ia validitatea sau executarea
dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare Ia moştenire şi Ia sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare Ia pretenţiile pe
care moştenitorü le-ar avea unuI impotriva altuia; 3. cere rile Iegatarilor sau ale creditorUordefunctului împotriva vreunuia dintre
moştenitori sau împotriva executorului testamentar.
De menţionat este, pe de o parte, faptul că cererile Ia care se referă art. 118 CPC sunt date în competenţa instanţei ultimului
domiciliu aI defunctului pânä Ia ieşirea din indiviziune (deci, pănä Ia efectuarea padajului, inclusiv această cerere ílind soluţionată
totTn rapodde dispoziţiile art. 118 CPC, intrucăt doar după efectuarea partajului inceteazä starea de indiviziune), iar, pe de altă
parte, că nu intră sub incidenţa art. 118 CPC cererile pe care moştenitorii Ie au unuI împotriva celuilalt dacă aceste pretenţii nu
sunt in Iegäturä cu moştenirea, cererile prin care moştenitorii valoriflcä drepturi culese din succesiune impotriva terţilor-debitori
aI deĺunctului sau prin care moştenitorii formulează cereri fmpotriva unui creditor aI succesiunii.
b acest context, varianta de Ia IiteraA nu este corectă intrucăt nu intră sub incidenţa normei prevăzute de art 118 CPC cererile
prin care moştenitorH valoriflcä drepturi culese din succesiune impotriva terţilor (Gi-t.L. ZIOARU, in V.M. CIQBANu, M. NIcOŁAE
ş., NouI Codde procedură civilă comentatşi adnotat, VoI. 1. Art. 1-526, ed. a 2-a, revizuită şi adăugitä, Ed. Universul Juridic,
2016, p. 459), in acest caz, competenţa teritorială stabilindu-se potrivit regulii de drept comun sau, după caz, potrivit altor
norme Iegale incidente (G. B0R0I, M. STANcu, 2017, p. 246).
Varianta de răspuns B nu este corectä in considerarea celor mai sus expuse, avănd ĺn vedere că ipoteza priveşte orice
cereri mobiliare sau imobiliare formulate de terţi impotriva moştenitorilor, ceea ce inseamnă că inträ in aceastä categorie
inclusiv cererile formulate in Iegäturä cu pretenţii care nu decurg din moştenire şi astfel nu intră sub incidenţa art. 118 pct. 2
prima ipoteză CPC. De asemenea, o astfel de cerere nu se regăseşte nici in cuprinsul art. 118 pct. 2 teza a II-a CPC intrucăt
nu vizeazä cererile formulate de cätre moştenitori unii impotriva celorlalţi derivănd din pretenţii Iegate de moştenire.
Varianta de răspuns C este corectă deoarece cererile prin care creditorii personali ai defunctului valorifică drepturi din contracte
incheiate cu acesta din urmă inträ sub incidenţa art. 118 alin. (1) pct. 3 cc (GH.L. ZI0ARu, in V.M. CIOBANu, M. NIcOŁAE
ş.A., NouI Codde procedură civilă comentatşiadnotat, Vol. 1. Art. 1-526, ed. a 2-a, revizuită şi adăugită, Ed. Universul Juridic,
2016, p. 458).

135. Răspuns: A, c (admitere INM şi in magistraturä, 2014)

Varianta de răspuns A este corectă deoarece din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 126 alin. (1) cc rezultă
cä alegerea de competenţä nu este posibilä in cererile referitoare Ia persoane, ci numai in procesele privitoare Ia bunuri şi
Ia alte drepturi de care acestea pot să dispună. Prin urmare, părţile nu pot alege care instanţă este competentä sä judece o
cerere referitoare Ia filiaţie.
Varianta de răspuns B este greşită, intrucăt, ca regulă, in cazul incălcării competenţei teritoriale alternative, excepţia de
necompetenţă poate fî invocată doar de către părăt prin intămpinare sau, dacă intămpinarea nu este obligatorie, ceI mai tărziu Ia
primul termen de judecată Ia care părţile sunt Iegal citate in faţa primei instanţe şi pot pune concluzii [art. 130 alin. (3) cpcj. Cu
toate acestea, atunci cănd competenţa teritorială alternativă este de ordine publică, necompetenţa va putea fi invocată atăt
de reclamant, căt şi de instanţă din oficiu, precum şi de procuror în cazurile în care participă Ia judecată, Este vorba despre
procesele privitoare Ia persoane sau Ia alte drepturi de care pärţile nu pot să dispună, cum sunt cele vizate de prevederile
art. 113 alin. (1) pct. 1 (in cererile referitoare Ia flliaţie) sau art. 114 alin. (2) CPC. Tn aceste cazuri, dat flind obiectul acestor
cereri, chiar dacă este alternativă, competenţa este absolută, soluţie ce rezultă din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor
art. 126 alin. (1) CPC (0. B0R0I, M. STANcU, 2017, p. 266-267).
Varianta de răspuns c este corectă, flind conformä cu art 113 alin. (1) pct. 1 CPC, intrucăt, in ipoteza unei competenţe
teritoriale alternative, reclamantul are posibilitatea de a introduce cererea Ia instanţa competentă potrivit dreptului comun (de
Ia domiciliul părătului) sau Ia instanţa de Ia domiciliul său.

I 136. Răspuns: B (primire in profesie avocat detinitiv, 2016)

—

Varianta de răspuns A este greşitä, deoarece, intr-adevär, competenţa teritorială este exclusivă in cazul pricinilor referitoare
Ia persoane [aspect ce rezultä din interpretarea per a contrario a art. 126 alin. (1) cpc ori de căte ori nu există o altä
prevedere. Insă, conform art. 114 alin. (1) CPC, dacă Iegea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fIzice date de
codul civil in competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa in a cărei circumscripţie teritorialä îşi are
domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită. Prin urmare, cererea prin care se solicită slabilirea Iocuinţei minorului şi modalitatea
de exercltare a autorităţiI părinteştl Intră sub incldenţa art. 114 aIIn. (1) cc, urmând a fi soluţlonată de Instanţa ln raza căreIa
se află domiciliul persoanei ocrotite, respectiv Judecătoria cămpina.
Varianta de răspuns B este corectă, incidente in speţä fiind dispoziţiile art. 114 alin. (1) cc. A se vedea, in completare,
şi explicaţflle de Ia varianta de răspuns de Ia Iitera A.
348 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL CIVIL L DISPOZIŢII GENERALE

Varianta de răspuns C este greşitä. deoarece competenţa se stabileşte in raport de cererea principală (art. 123 CPC), ar
nu de cea reconvenţională, care este o cerere incidentală. AstfeL conform art. 123 alin. <1) cpc, cererile accesorii, adiţionale,
precum şi cele incidentale se judecă de inslanţa competentä pentru cererea prŕncipalä, chiar dacă ar fi de compelenţa materială

sau terilorială a altei instanţe judecäloreşti. iri speţă, cererea recoriveriţiorială va fi soluţionată de instanţa investilä cu soluţionarea
cererii principale. respectiv Judecătoria Cămpina.
Mai mult dccât atát, potrivit datelor speţei, reclamanta nu a sesizat instanţa cu o cerere avănd ca obiect obligarea părătului
Ia plata pensiei de intreţinere pentru a fi incidente prevederile art 113 alin. (1) pct. 2 CPC, care stabilesc o competenţă teritorială
alternativă intre instanţa de Ia domiciliul părătului şi cea a reclamantului, ci a solicitat stabilirea ocuinţei minorului şi modalitatea
de exercitare a autorităţii pärinteşti, competenţa aparţinánd din punct de vedere material şi teritorial Judecätoriei Cămpina,
conĺorm art. 114 alin. <1) CPC.

137. Räspuns: c (admitere 1NM şi în magistratură, 2015)

Varianta de răspuns A este greşită, deoarece cererea având ca obiect doar stabilirea masei succesorale şi a cotelor
succesorale este o acţiune in constatare, iar conform art 125 CPC, pentru acţiunea Tn constatare. competenţa instanţei se
determină după regulile preväzute pentru cereńle avănd ca obiect realizarea dreptului. Or, cererea specifică Tn realizare. in
maiehe de succesiune, este padajul, care. potrivit art. 94 alin. (1) ľt. j) cc, este de competenţa in primä instanţă ajudecăloriei,
indiferenl de valoarea obieclului cererii de chemare in judecalä.
Varianta de răspuns B este gresită. deoarece este admisibilä cererea in constatare avănd ca obiect stabilirea compunerii
masei succesorale şi a cotelor succesorale, având in vedere faptul că este posibil ca reclamantul sä nu dorească şi ieşirea
din indiviziune, Teza contrară ar conduce Ia concluzia. de neacceptat, a negärii stärii de indiviziune insei, fiindcä imediat
succesorii ar trebui sä cearä si partajul Dr, dacä nimeni nu poate fi obligat să rämănă in indiviziune nu există niciun text tegal
care să oblige. de principiu. Ia sistarea indiviziunii (VM. CIOBANu, iN VM. CIOBANu, M. NIcOLAE A., Noul Cod de procedură
civdä coruenżalşiaduotaL Vol. 1. Ah. 1526, ed. a 2-a, revizuită şi adäugilä, Ed. Universul Juridic. 2016, pct. 23 şi 24! p. 171).
Varianta de răspuns C este corectă, deoarece. conform art 118 alin. (1) CPC, cererile in materie de moştenire, până Ia
ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu aI defunctului. Prin urmare. cercrite Ia
care se referă art 118 cPc sunt date in competenţa instanţei ultimului domiciliu aI defunctului pânä Ia ieşirea din indiviziune
(deci, pânä Ia efectuarea partajuui. or cererea in conslalare avánd ca obiecl stabilicea cumpullelii Inaei succesuIaIe ŞI d
cotelor succesorale este o cerere anterioară formulărü partajului, astfel incăt competenţa in soluţionarea acesteia revine
instanţei de Ia ultimul domiciliu aI deĺunctului)

I 138. Răspuns; A, B (admitere INM şi În magîstratură, 2015)

Varianta de răspunsAeste corectă. deoarece. in cereriie prornovate de un consumatorimpotriva unui profesionist având ca
obiect denunţarea unilaterală a contractului incheiat intre cele două părţi, cererea poate fi introdusä atăt Ia instanţa de Ia sediul
pârátului (art. 107 CPC). căI şi Ia instanţa domiciliului consumatoruluí, conform art. 113 alin. (1) pct. 8 CPC, in cererile avănd
ca obiect executarea constatarea nulitătü absolute. anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denuntarea unilaterală a contractului
incheiat cu un proťesionist sau in cerere având ca obiect repararea pagubeor produse consumatoritor
Varianta de räspuns B cste corectă. intrucăt. prin raportare Ia dizpazţiiIe art 121 cc. cereńe formulate de un profesionist
impotriva unui consumator pot fi introduse numai Ia instanţa domiciliului consumatomlui. insă. după nasterea dreptului Ia
despügubiri, părţile pat conveni ca o altă instanţă să soluţioneze Iitigiul [art. 126 alin. (2) ccy
Varianta de răspuns C este greşită. deoarece dispczţiie art 126 alin. (2) cc preväd expres faptul cä, in Iitigiile din materia
protecţiei drepturilor consurnatorilor, precum şi Tn alte cazuri prevăzute de tege, pärtIe pot conveni alegerea instanţei competente,
in condiţiile prevăzute la alin (1) cc, numai dupä naşterea dreptului Ia despăgubire, orice convenţie contrară fiind considerată
nescrisă. Prin urmare. părţile pot alege in mod valabil o altä instanţă să soluţioneze Iiligiul dintre ele numai după naşterea
dreptului la despăgubiri, iar nu inaintea acestui moment cum in mod eronat se menţionează in cuprinsul variantei de răspuns

I 139. Răspun5: A (primîre în profesie avocat definitÎv, 2016)

—

Varianta de răspuns A este corectä, deoarece, conform art 126 alin. (1) cc, pärţile pot conveni in scris sau, in cazul
Iitigiilor născute, şi prin declaraţie verbală in faţa instanţei, ca procesele privitoare Ia bunuri şi Ia aIIe drepturi de care acestea
pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decăt acelea care, polrivit legii, ar fi competente teritorial să Ie judece, in afară
de cazul cănd această competenţă este exclusivä, iar conform alin. (2) aI aceluiaşi articol, in Iitigile din materia protecţiei
drepturilor consumatorilor, precum şi in alte cazuri prevăzute de Iege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, in
condiţiile preväzute Ia alin. (1)! numai după naşlerea dreptului Iadespägubire, oriceconvenţie contrarăflind considerată nescrisă.
Varianta de răspuns B este greşită. pärţile având posibilitatea alegerii de competenţă a instanţei doar din punct de vedere
teritorial, nu şi materiaL aspect care rezultă din sintagma ‚ar fi competente teritorial să Iejudece' folosită de tegiuitorin cuprinsul
art 126 alin. (1) CPC.
MĂDĂUNA DINU EXPLICAŢII 349

Varianta de răspuns C este greşitä. deoarece, deşi art. 121 CPC instituie un caz de competenţă teritorială exclusivá in
favoarea instanţei de Ia domiciliul consumalorului in cerehle formulate de către un profesionist impotriva consumatorului.
art 126 alin. (2) cpc instituie excepţia, părţile putând aiege o altă instanţă decát cea de Ia domiciliul consumatorului in vederea
soĺuţionärii cauzei, insă această alegere de competenţă nu poate avea Ioc decăt după naşterea dreptului Ia despăgubiri.
140. Răspuns: B, C (admitere în magistratură, apritie 2017)
Varianta de răspuns A nu este corectă, deoarece ne aflăm in cazul de competenţä teritorială de ordine privată, potrivit
art. 129 alin. (3) CPC, şi alternativă, conform art. 113 alin. (1) pct. 4 CPC. Aşadar, excepţia de necompetenţä teritorialä de
ordine privată trebuie invocată, potrivit art 130 alin. (3) cc, doar de către părăt prin intămpinare sau, dacă inlămpinarea nu
este obligatorie, ceI mai tărziu Ia primul termen de judecată Ia care părţile sunt Iegal citate in faţa primei instanţe şi pot pune
concluzii, O cerere de predare a imobilului dat in Iocaţiune este o cerere in care intămpinarea este obligatorie, deci invocarea
Ia primul termen de judecată este tardivă, excepţia trebuind să fie invocată de cätre pârát prin intámpinare.
Totodatä, in cazurile de competenţä teritorială alternativä, alegerea intre mai multe instanţe deopotrivă competente revine
reclamantului (art. 116 CPC), După cea făcut această alegere, reclamantul nu mai poate reveni asupra ei, deoarece instanţa
pe care a sesizat-o este competentä sä soluVoneze pricína, iar párátulnu ar putea cere dec/inarea competenţe/iniciinstanţa
nu ar putea să o dispună din oticiu (G. BoRoI, M. STANcu. 2017, p. 266).
Varianta de răspuns B este corectă. deoarece instanţa este competentă potrivit art. 113 alin. (1) pct. 4 CPC. conform căruia,
in afară de instanţele prevăzute Ia art. 107-112 CPC, mai este competentă instanţa Iocului unde se află imobilul. pentru cererile
ce izvorăsc dintr-un raport de Iocaţiune a imobilului. cererea avănd ca obiect predarea imobilului dat in Iocaţiune, promovate de
reclamantul-Iocatar, fiind o cerere ce atrage competenţa alternativä a instanţei, alegerea de competenţă aparţinând acestuia,
care are dreptul de a opta intre instanţa de Ia domiciliul sau sediul părătului şi instanţa Iocului unde se aflä imobilul.
Varianta de răspuns C este corectă pentru că reclamantul a ales in mod corect nstanţa de Ia domiciliul pârătului (art. 107 CPC),
aceasta fiind competentă alternativ cu instanţa de Ia Iocul unde se află imobilul, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 4 CPC.

5.2. Inciden(e procedurale privitoare Ia instanţa sesizată

I 141. Răspuns: B, C (admitere INM şi in magistraturâ, 2014)

Varianta de räspuns A este greşitä, deoarece, conform art. 135 alin. (4) cpc, instanţa competentă să judece conflictul va
hotări, in camera de consiliu, fără citarea pärţilor, printr-o hotărăre deflnitivă, deci fără citarea părţilor, cum se menţionează in
mod eronat in cuprinsul variantei de răspuns.
Varianta de răspuns B este corectä, conform art. 135 alin. (1) CPC, in raport de care conflictul de competenţă ivit inlre două
instanţe judecätoreşti se soluţionează de instanţa imediat superioară şi comunä instanţetor aflate in conf]ict.
Varianta de răspuns C este corectă. intrucăt, conform art 135 alin. (2) CPC, nu se poate crea conflict de competenţă cu
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ceea ce inseamnă că hotărărea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei
pronunţată de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere.

I 142. Râspuns: A (admitere in magistraturâ, iunie 2019)

Varianta de răspuns A este corectä. Conflictul de competenţä ivit intre două instanţe judecătoreşti se soluţionează de
cätre instanţa superioară şi comună celor aflate in conflict [art. 135 alin. (1) CPC]. Aceste dispoziţň se aplică şi in cazul in care
contlictul se iveşte intre două secţii specializate ale aceleiaşi instanţe, urmănd ca acesta sä fie soluţionat de secţia instanţei
corespunzátoare celei inaintea căreia s-a ivit conflictul (art. 136 alin. (2) CPC).
Varianta de răspuns B eşte greşită, intrucăt conflictul de competenţă, indiferent dacă este intre două instanţe, un organ
cu activitate jurisdicţională şi instanţă sau două secţii specializate ale aceleiaşi instanţe se soluţionează fără citarea părţilor,
potrivit art 136 alin. (1) coroborat cu art 135 alin. (4) CPC.
Varianta de räspuns C este greşită, intrucât instanţa se pronunţă asupra conflictului prin incheiere definitivă, iar nu prin
incheiere nesupusă vreunei căi de atac, conform art. 136 alin. (1) coroborat cu art 135 alin. (4) CPC.

I 143. Răspuns: c (primire in profesie avocat deünitiv, 2015)

—

Varianta de răspuns A este greşită, deoarece, in cazul cererilor privind obligaţiile izvoráte dintr-o faptă ilicită, reclamantul
are posibilitatea de a alege intre instanţa de Ia domiciliul părătului şi cea in a cărei circumscripţie s-a săvărşit fapta ilicitä sau
s-a produs prejudiciul [art. 113 alin. (1) pct. 9 CPC], fiind in prezenţa unui caz de competenţă teritorială alternativä, instanţa
neavănd posibilitatea dea invoca din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale alternative, aceasta putănd fi invocată doar de
către părăt prin intămpinare sau. in cazuL in care aceasla nu este obligatorie, Ia primul termen Ia care părţile sunt Iegal citate
Tn faţa primei instanţe şi pot pune concluzii [afl. 130 alin. (3) CPC].
Varianta de răspuns B este greşită. deoarece. conform art 131 aIin (1) CPC, Ia primul termen de judecatä Ia care părţite
sunt Iegal citate in faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecätowl este obligat, din oliciu, să verifice şi să stabilească
350 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL CIVIL L DISPOZIŢII GENERALE

dacă instanţa sesizată este competentă generaL material şi teritorial să judece pricina, însă verificarea competenţei teritoriale
se referă doar Ia cea exclusivä, intrucăt doar pe aceasia instanţa o poate invoca din oficiu, nu şi Ia competenţa teritorială
alternativä, care poate íi invocată doar de cätre párát in condiţflle art. 130 alin. (3) CPC. De men(ionat este că InaIta Curte
de Casaţie şi Jushţie, Cornplet RIL, prin Decizia n, 31 din 11 ioiernbrie 2019, a stabilit că inslanţa ülvestil& prin llutăräreu
de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesualä dacä instanţa cam si-a dechnat competenta în
favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă in tcrműnül logal, indifernnt dacă aceastä din urmä instanţä se declarase
sau nu competentă prin incheiere interlocutorie pronunţată, potrivit prevederüor afl. 131 alin. (1) CPC.
Varianta de räspuns C este corectă, prin raportare Ia explicaţia de Ia varianta de răspuns de Ia Iitera A.

144. Răspuns: B, C (primire in proťesie avocat stagiar, 2018)

—

Varianta de răspuns Ă este greşiiă, ntrucăt hotărărea prin care se admite excepţia de necompetenţă şi se dispune trimiterea
dosarului Ia instanţa judecătorească competentă nu este supusă niciunei căi de aiac. potrivit dispoziţiilorart. 132 alin. (3) CPC.
Varianta de răspuns B este coreclă, În materie de asigurare, cererea privitoare Ia despägubiri se va putea face şi Ia instanţa
ĺn circumscripţia căreia se află [art. 115 alin. (1) CPC]:
domiciliul sau sediul asźguratului;
2. bunurile asigurate;
3. Iocul unde s-a produs riscul asigurat.
Varianta de răspuns C este corectă. Polrivit dispoziţii!or art. 132 alin. (4) CPC, dacă instanţa se declarä necompetentă
i respinge cererea ca inadmisibilă, intrucăt est e de competenţa unui organ fără activitate jurisdicţionalä sau ca nefiind de
competenţa inslanţelor romăne. hotărärea este supusä numai recursului la instanta ierarhic supeńoarä

I145. Răspuns: A, B (primire în proťesie avocat stagiar, 2015)

—

Varianta de răspuns A este corectă. deoarece, conform art 135 alin (4) CPC, instanţa competentă sä judece conflictul va
hotärî. în camera de consüiu, fără cItarea părti/or printr-o botäräre definitivă Chiardacă este un incident procedural. hotărărea phn
care se soluţionează conflictul de competenţä are autorItate de Iucru judecat astfet incăt sotuţia este obligatorie pentru instanţa
in favoarea cäreia esle slabililă compctenţa, f&ră a se mai putea crea ulterior un nou conflict referitor la chestiunea tranşatä.
Varianta de räspuns B este corectä. deoarece conflictiil negativ de cnmpetenţâ apare ca urmare a invncârii şi admiterii de
către instanţe a excepţiei de necompetenţă ĺuncţionalá, incheierea de admiterea excepţiei nefiind supusă niciunei căi de atac.
conform art. 132 alin. (3) CPC raportat Ia art 136 alin. (1) cpc.
Varianta de räspuns C este greçiti. deoareco nu se pcate croa confl:ct dc ccmpcrenţa cu ĺnafla Curte do Casaţ/c i Justiţic
Iart. 135 alin. (2) teza I CPC]. hotärărea prin care această din urnlä instanţä işi declina competenţa constituind atât oeclinator.
cât şi regtilator de competenţă. astíei illcăt instariţa sĹabilitâ de Iiiaita Curte de Casaţie şi Justiţie. ua flind cornpelentă. este
obligată să soluţioneze pricina [art. 135 alin. (2) teza a II-a CPC].

I146. Răspuns: A, c (admitere în niagistratură, august 2013

- Varianta de răspuns Aeste corectă. deoarece. conform prevederilor art 136 alin. (3) CPC, conflictul dintre douä secţii ale
Inaltei Curţi de Casaţie i Justiţie se soluţionează de Completul de 5 judecători.
Varianta de räspuns B este gresită. řutrucăt, dacă secţia civilă a curtit de apei trimite cauza spre soluţionare Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, ca urmare a declinarii competenţei. iar Inalta Curte de Casatie şi Jusţiiie reirimite curţii de apel. hotărărea
de declinare a competentei sau de stabilire a competentei pronuntată de Inalta Curte de Casaţie si Justitie este obligatorie
pentru instanţa de trimitere [art. 135 alin. (2) teza a II-a CPCJ, aceasta fiind atăt declinator. căt şi regulator de competenţă,
nepulăndu-se deci crea conflict de competenţă intre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi o altă instanţă.
Varianta de răspuns C este corectă, intrucăl conflictul de competenţä ivit intre secţiile specializate ale aceleiaşi instanţe
judecătoresti se soluţionează de către instanţa superioară acesleia, sectia corespunzătoare celei inainlea căreia s-a ivit
conflictul. potrivit art 136 alin. (1) şi (2) CPC.

147. Răspuns: A, C (admitere INM şi in magistratură, 2016)

Varianta de răspuns A este corectä, deoarece conexarea este posibilă, chiar dacă se nesocotesc norme!e de competenţă
materială, insă prin conexare nu se pot eluda normele de competenţä teritorialä exclusivä. Astfet, art 139 alin. (3) teza
a II-a CPC stabileste că, dacă instanţele sunt de grad diferit conexarea dosarelor se va face Ia instanţa superioară in grad, iar
alin. (4) at aceluiaşi articol dispune că, atunci cănd una dintre cereri este de competenţa exclusivă a unei instanţe, conexarea
se face Ia acea instanţă. dispoziţiile art. 99 alin. (2) CPC fUnd aplicabile. Aşadar, dacă instanţele au o competenţä teritorială
exclusivä, conexarea nu poate avea Ioc (0. B0R0I, M. STANcu, 2017, p. 286).
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece conexarea presupune existenţa mai multor dosare pe rolul instanţelor
judecătoreşti, or, dacă s-ar accepta că se pot conexa dosare cu íncălcarea competenţei generale, atunci s-ar ajunge Ia situaţia
in care un dosar aflat pe rolul instanţelorjudecătoreşti să poată fi conexat cu un dosar, spre exemplu, aflat În curs de soluţionare
de Curtea de Arbitraj, aspect inadmisibil faţă de dispoziţiile Iegale in materie.
MĂDÄLINA DINU EXPLICAŢII 351

Varianţa de răspuns C este coreclă, intrucăt conform art 139 alin. (3) teza a II-a CPC, conexarea poate avea Ioc Tn másura
in care competenţa inslanţelor esle de ordine privată, Iimitarea aplicánd-se in cazul in care competenţa este Ieritorialä exclusivă
(a se vedea şi explicaţia de Ia varianta de răspuns de Ia Iitera A).
148. Răspuns: B, C (admitere INM şi in magistraturä, 2017)
Varianla de răspuns A este greşită, deoarece. ca regulă, conform art 139 alin. (3) CPC. în cazul conexităţii, dosarul va
fi trimis instanţei mai intăi investite, Cu toate acestea. aceIaşi adicol menţionează şi excepţia de Ia regulă. respectiv dacä
reclamantul şi părătul cer trimiterea Iui Ia una dintre celelalte instanţe. Prin urmare. menţiunea ‚in toate cazurile din cuprinsul
vańantei de răspuns determinä ca aceasta sä fie greşită. existănd şi situaţii de excepţie.
Varianta de răspuns B este corectă, prin raportare Ia dispoziţiile art. 139 alin. (1) CPC, conform cárora, pentru asigurarea
unei bune judecâţi, in primă instanţä este posibilă conexarea mai multor procese in care sunt aceleaşi părţi sau chiar impreună
cu alte părţi şi aI căror obiect şi cauză au intre ele o stránsă Iegătură.
Varianta de răspuns C este, de asemenea, corectă, intrucăt, atunci când una dintre cereri este de competenţa exclusivă
a unei instanţe, conexarea se face Ia acea instanţă [art. 139 alin. (4) CPCj.
j 149. Răspuns: A (primire in profesie — avocat definitiv, 2016)
Varianta de răspuns A este corectă, fiind in conformitate cu dispoziţiile art. 139 alin. (2) CPC, potrivit cărora excepa
conex/täţü poate fi invocată de pârţ sau din oficiu ceI mai tárziu Ia primul termen dejudecatä inaintea insżanei ulteriorsesizate,
care, prin incheiere, se va pronunţa asupra excepţiei.
Varianta de räspuns B este greşită, deoarece, pe de o parte, inclusiv instanţa, nu doar partea interesatâ are posibilitatea
dea invoca excepţia conexitäţii, conform art. 139 alin. (2) CPC, iar, pe de altă pade, momentul pănă Ia care se poate invoca
această excepţie este primul termen de judecatâ in faţa instanţei ulterior sesizate.
Varianta de răspuns C este greşită pentru motivele arătate in cuprinsul explicaţiei de Ia varianta de răspuns de Ia Iitera A.

I 150. Răspuns: A (primire în profesie — avocat sta giar, martie 2019)

Varianta de răspuns A este corectă. Potrivit dispoziţiilor ad. 139 alin. (1) CPC, pentru asigurarea unei bune judecăţi, în
primă instanţă este posibilä conexama mai multor procese în cam sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte pärţi şi al
cäror obiect şi cauzä au între ele o strănsă legăturä. Prin urmare, conexarea se poate dispune dacă pricinile se află in primă
instanţă, indiferent dacä instanţele sunt de aceIaşi grad sau de grad diferit.
Varianta de răspuns B este greşitä, intrucăt excepţia conexităţii se invocă ceI mai tărziu Ia primul termen de judecată inaintea
instanţei ulterior sesizate, conform art. 139 alin. (2) teza I CPC, iar nu a primei instanţe cum in mod eronat se menţionează
in cuprinsul variantei de răspuns.
Varianta de răspuns C este greşită intrucăt instanţa poate invoca din oficiu excepţia de conexitate. AstfeL potrivit art. 139
alin. (2) teza 1, excepţia conexităţh poate fi invocată de părţi sau din oficiu (.).

I 151. Răspuns; S (admitere INM şi în magistraturä, 2014)

Varianta de răspuns A este greşitä, deoarece regula anunţată este comună atăt Iitispendenţei, cât şi conexităţii. AstfeL
art 1 38 alin. (3) CPC prevede că, atunci cănd instanţele sunt de aceIaşi grad, excepţia Iitispendenţei se invocă inaintea instanţei
sesizate ulterior, iar art 139 alin. (2) CPC menţionează că excepţia conexităţií poate fi invocatä de pärţi sau din oficiu ceI mai
tárziu Ia primul termen de judecatä inaintea instanţei ulterior sesizate. care, prin incheiere, se va pronunţa asupra excepţiei.
Varianta de răspuns B este corectă, deoarece in cazul Iitispendenţei se prevede că excepţia Iitispendenţei poate fi invocatä
de părţi sau de instanţă din oficiu in orice stare a procesului in faţa instanţelor de fond (deci şi in faţa instanţei de apel), potrivit
art. 138 alin. (2) CPC, iarin cazul conexităţii. art. 139 alin. (1) CPC statuează că, pentru asigurarea unei bune judecăţi. înprimä
instanţä este posibilă conexarea mai multor procese in care sunt aceleaşi pärţi sau chiar impreună cu aIIe părţi şi aI cäror obiect
şi cauză au intre ele o strănsă Iegäturä, deci conexarea poate opera doar in faţa primei instanţe, nu şi in ipoieza in care dosarul/
dosarele ar fi in faţa instanţei de apeL Dacä in cazul conexităţii. prin ipoteză, este vorba despre procese difeńte, in care sunt
implicate uneori nu doar aceleaşi părţi, ci şi alte părţi, motiv pentru care admiterea acestei excepţii ar putea atrage incälcarea
dreptului Ia apărare, in cazul Iitispendenţei, fiind vorba despre identitatea dintre pärţile mai multor cereri, nu va exista o astfel
de situaţie dacă se permite judecarea impreunä a dosarelor
Varianta de răspuns C este greşitä, deoarece regula enunţată este comună atăt Iitispendenţei. căt şi conexităţií [aŔ. 138
alin. (2) şi art. 139 alin. (2) CPC]. ambele excepţii putănd fi invocate de cätre părţi sau de către instanţă din oficiu.

I 152. Răspuns: A, B (admitere INM, noiembrie 2019)

Varianta de răspuns A este cerectâ, Excepţia de Iitispendenţă poate fi invocată de pärţi sau de instanţă din oficiu in ipoteza
Tn care ambele cereri se află în faţa instanţetor de fond (phn instanţă de fond inţelegăndu.se atăt prima instanţă. cât şi instanţa
de apel). $pre deosebire de Iitispendenţá, excepţia de conexitate poate fi invocatâ de părţi sau de instanţă din ofîciu doar in
faţa primei instanţe, conform dispoziţiilor art 139 alin. (1) CPC.
352 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL CIVIL. 1. OISPOZIŢII GENERALE

Varianta de răspuns B este corectă, intrucât, potrivitdispoziţiilorart. 139 alin. (2) CPC, excepţia conexităţii poate fi invocată
(...)ceI mai Mrziu Ia primul termen de judecatä înainżea instanţei ullerior sesizate, Spre deosebire de aceasta, excepţia de
litispendenţă se invocă diferit, in funcţie de gradul instanţei. AstfeI, dacă instanţele sunt de aceIaşi grad, excepţia se invocă
înaintea instanţei sesizate ulterior. in timp ce, in situaţia in care ínstanţele sunt de grad diferit, excepţia se invocă inaintea
instanţei de grad inferior, potrivit dispoziţiilor art. 138 alin. (3)-(4) CPC.
Varianta de răspuns C este gresită, intrucât, atât în cazul excepţiei de itispendenţă, cät şi al conexitäţii, se pot reuni dosare
aflale la instanţe de grad diferit Dacă in cazul litispendenţei pricinile trebuie să se afle Tn faţa instanţelor de fond, in cazul
conexitäţii acestea trebuie să fie pe rolul primei instanţe (condiţia fiind indeplinită chiar dacă una dintre pricini este, de exemplu,
inregistrată pe rolul judecătoriei, iar cealaltă pe rolul tribunalului, atât timp cât ambele sunt in faza judecäţii în primä instanţä).

153. Răspuns: B (primire în proťesie — avocat stagiar, 2015)

Varianta de răspuns A este greşită. deoarece atăt litispendenţa, cât şi conexitatea sunt excepţii de procedură, dilatorii si
absolute, iar nu relative, cum se menţioneazä in mod eronat in varianta de răspuns. Astfel, conform art. 138 alin, (2) CPC,
excepţia Iítispenden(ei poate fi invocată de părţi sau de instanţă din oficiu in orice stare a pmcesului in faţa instanţe!orde fond.
iar potrivil art. 139 alin. (2) CPC. excep(ia conexiżăţii poate fi invocatä de pärţi sau din oficiu, texte legale din analiza cărora
rezultă faptul că atăl litispendenţa. căt şi conexitatea, prin faptul că pot fi invocate de câtre instanţă din oficiu, au caracter de
excepţii absolute [art. 247 alin. (1) CPCJ.
Varianta de räspuns B este corectă, deoarece atât conexitatea, căt i litispendenţa se soluţionează printr-o incheiere
interżocutorie, care nu poale fi atacată decât odatä cu fondul cauzei, aspect preväzut expres de dispoziţiile art 138 alin. (5) CPC,
respectiv art 139 alin. (2) teza a ll-a CPC.
Varianta de răspuns C este greşilă, deoarece excepţia de conexitate poa;e fi invocată doar in primă instanţă (ad. 139
alin. (1) CPC]. excepţia litispendenţei putând Ii invocatä oricând in faţa instanţelor de fond [art. 138 alin. (2) CPC], prin instanţă
de fond Tnţelegăndu-se atăt prima inslaniă. ót şi instanta de apel

154. Räspuns: A, B (primire În proťcsie — avocat stagiar, 2016)

Vaiiaiita de căspuns A este LureLlä, irilIuLât, iii Lazul litispenderiţei, prucesele reunite nu rnai pot fi disjunse Aceasta
intrucăt litispendenţa presupune acelaşi proces in egälură cu care s-au formulat mai multe cereri la aceeaşi instanţä sau la
instanţe diferite. dar deopotrivó competonte (G bonoi, M. STANcU, 2017, p. 286-287). Dacă se admite excepţia, ca efect. cele
douä cereri vor fi judecate impreună in cadrul aceluiai dosar, pronunţăndu-se o singură soluţie. Prin urmare, odată admisă
litispendenţa, disjungerea cererilor nu mai este posibilă, pentru că ar putea conduce la pronunţarea unor soluţii contradictorii.
fiind vorba de aceeaşi cerere formulată de mai multe ori. prin litispendenţă urmărindu-se evitarea tocmai acestei situaţii
Spre deosebire de litispendentă. Tn cazui conexităţń. disjunaerea este posibi!ä Astfel. conform dispozîtWcrad. 139 alin. (5)CPc.
in orice stare a judecăţii procesele conexate pot fi disjunse şi judecate separat, dacă numai unul dintre ele este in stare de
judecată.
Varianta de răspuns B este corectă. intrucât, conform art. 139 alin. (2) CPC, excepţia conexităţii poate fi invocatä de
pärţi sau de instanţä din oficiu, cel mai târziu la primul termen de judecată şi numai Tnaintea instanţei ulterior sesizale. Spre
deosebire de conexitate, excepţia litispendenţei esle invocată diferit in funcţie de gradul instanţei. Astfel. cănd instanţele sunt
de acelai grad. exccpţia se invocă inaintca inslanţoi sesizate ulterior [art 138 alin. (3) CPC). iar cănd instanţ&e sunt de grad
diferit, excepţia se invocä inaintea instanţei de grad iriferior ĺart. 138 alin. (4) CPC].
Varianta de räspuns C este greită, deoarece atăt litispendenţa, cât şi conexitatea se soluţioneazä printr-o incheiere care
nu poate fi atacalä decăt odată cu ĺondul cauzei. conform art. 138 alin. (3) CPC coroborat cu art. 139 alin. (2) teza a lI-a CPC,
acest element fiind de asemănare între cele două instituţü, iar nu de diferenţiere.

I 155. Răspuns: A, C (admitere INM şi in magistraturä, 2015,)

Varianta de răspuns A esle corectä, deoarece, potrivit art 138 alin. (4) CPC, atunci cănd instanţele sunt de grad diferit,
excepţía se invocă înaintea instanţei de grad inferior, urmánd ca in cazul in care admite excepţia invocată, să trimită dosarul
instanţei de fond mai inalte in grad.
Varianta de răspuns B esle greşită. deoarece, in caz de conexitate, iar nu de litispendenţă, cererile reunite pot fi disjunse şi
judecate separat in orice stare a judecăţii, dacă numai una dintre ele este in stare de judecatä, conform art. 139 alin. (5) cpc.
Varianta de răspuns C este corectă. intrucăt, conform art 138 alin. (5) CPC, incheierea prin care s-a soluţionat excepţia
litispendenţei poate fi atacată numai odată cu fonduL iar potrivit art. 235 leza a ll-a CPC, sunt incheieri interlocutorii acelea
prin care, färă a se hotări in totul asupra procesului, se soluţionează, printre altele, excepţii procesuale.

I Răspuns: c (primire in proťcsîo avocat dcťinitiv, 2018)

Varianta de räspunsAesle greşită, intrucăt excepţia de litispendenţă poate fi invocată, potrivitdispoziţiilorart. 138 alin, (2) cpc,
în orice starea procesului in faţa instanţelor de fond, prin instanţă de fond Tnţelegăndu-se atăt prima instanţă, cât şi instanţa
de apel.
MĂDĂLINĂ DINU EIPLICAŢIJ 353

Varianta de răspuns B este greşită, întrucăt. conform prevederilor art. 138 alin. (4) CPC, atunci cănd instanţele sunt de
grad diferit, excepţia de Iitispendenţă se invocă înaintea instanţei de grad inferior, Dacă excepţia se admite, dosarul va fi trimis
de îndată instanţei de fond mai înalte in grad. Prin urmare. faţä de datele speţei, excepţia de Iitispendenţă trebuie invocată
in faţa Judecâtoriei Sectorului 1 Bucureşti, iar dacă va fi admisă, cauza va fi trimisă spre soluţionare Tribunalului Bucureşti.
Varianta de răspuns C este singura corectă, Excepţia de Iitispendenţă este o excepţíe de procedură, dilatorie. absolută.
Caractewl absolut aI acesteia determină ca excepţia să poate fi invocată inclusiv de călre instanţă din oliciu. astfel cum se
menţionează expres şi în cuprinsul dispoziţiilor art. 138 alin. (2) CPC, Dacă excepţia invocatä in faţa judecătoriei va fi admisă,
dosarul se va trimite de îndată spre soluţionare tribunalului Bucureşti, conform art 138 alin. (4) teza a II-a CPC.

157. Răspuns: c (primire în proťesie avocat detînitiv, 2014)

—

Varianta de răspuns A este greşită, deoarece excepţia litispendenţei este o excepţie absolută, astfel incât aceasta poate
fi invocată şi de către instanţă din oficiu, nu doar de către părţi. Astfel, conform art. 138 alin. (2) CPC, excepţia litispendenţei
poate fi invocată de părţi sau de instanţă din oficiu 6)
Varianta de räspuns B este greşitä, intrucăt atunci cănd instanţele sunt de acelaşi grad, excepţia se invocă inaintea instanţei
sesizate ulterior [art. 138 alin. (3) teza I CPCj, iar nu in faţa primei instanţe sesizate, cum in mod eronat se menţionează in
cuprinsul variantei de răspuns.
Varianta de răspuns C este corectă, deoarece atunci cănd instanţele sunt de grad diferit, excepţia Iitispendenţei se invocă
inaintea instanţei de grad inferior, conform art. 138 alin. (4) CPC.

I l 58. Răspuns: A, B (admitere în magistraturä, mai 2018)

Varianta de răspuns A este corectă, excepţia litispendenţei fiind o excepţie de procedură de ordine publică, enunţul fiind
identic cu art 138 alin. (2) cpc.
Varianta de răspuns B este, de asemenea, corectä, având in vedere dispoziţiile art 138 alin. (3) CPC, care preväd că
atunci cănd instanţele sunt de aceIaşi grad, excepţia se invocă inaintea instanţei sesizate ulterior, iar dacă excepţia se admite,
dosarul va fi trimis de îndată primei instanţe învestite, respectiv art. 138 alin. (6) CPC, care menţionează că, atunci cănd unuI
dintre procese se judecă in recurs, iar celălatt inaintea instanţelor de fond, acestea din urmă sunt obligate să suspende judecata
pănă Ia soluţionarea recursului.
Varianta de răspuns Ba fost contestată. susţinăndu-se că aceasta nu este corectă. deoarece, potrivit art 138 alin. (6) CPC,
suspendarea judecăţii constituie o soluţie cu privire la excepţia litispendenţei; in plus, dupä reluarea judecăţii suspendate,
excepţia va fi soluţionată prin admitere sau respingere.
Comisia de contestaţii a apreciat că prin rapoflare ia afl. 138 alin. (6) CPC, alunci când unul dintre pmcese se judecă
in recurs, iar ceiălalt inaintea instanţelor de fond, acesfea din urmă sunt obligate sä suspende judecata $nă la soluţionarea
mcursului. Aşadar, instanţele de fond nu soluţionează excepţia htispendenţei fiind obhgate să dispună suspendamajudecäţiL De
asemenea, răspunsul de la varianta B nu solicită candidaţflor să anticípeze soluţia instanţei asupra excepţiei în cazul reluărë
judecä ţii după suspendare. Pe cale de consecinţă, contestaţia a fost respinsă ca neintemeiată.
Varianta de räspuns C este greşită, venind in contradicţie cu art. 138 alin. (7) CPC, care statuează că dispoziţńle procedurale
privind litispendenţa se aplică in mod corespunzător şi atunci cănd procesele identice se află pe rotul aceteiaşi instanţe.

I 159. Răspuns: C (primire în profesie avocat definitiv, 2015)

—

Varianta de răspuns A este greşită, deoarece, atunci cănd instanţele sunt de aceIaşi grad, excepţia se invocă inaintea
instanţei sesizate ulterior, iar nu inaintea primei instanţe sesizate, cum în mod eronat se menţionează in cuprinsul variantei de
răspuns, conform prevederilor art. 138 alin. (3) teza I CPC.
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece, conform art. 138 alin. (4) teza l CPC, atunci când instanţele sunt de grad
diferit, excepţia se invocă inaintea instanţei de grad inferior, iar nu de grad superior, cum in mod eronat se menţionează in
cuprinsul variantei de răspuns.
Varianta de răspuns C este corectă, deoarece, conform art. 138 alin. (5) CPC, încheierea prin care s-a soluţionat excepţia
poate fi atacată numai odată cu fondul.

I 160. Răspuns: B, c (admitere INM şi în magistratură, 2015)

Varianta de răspuns A este greşită, deoarece. potrivit art. 143 alin. (1) CPC. suspendarea judecăţii se poate face doar
cu plata unei cauţiuni in cuantum fix de 1,000 de Iei, instanţa neavănd drept de apreciere nici asupra stabilirii cauţiunii şi nici
asupra cuantumului ei. Or, potrivit variantei de răspuns, in mod eronat se menţionează că instanţa ar avea un asemenea drept
de apreciere (Jnstanţa poate dispune").
Varianta de răspuns B este corectă. prin raponare la dispoziţflle art. 145 atin. (2) teza a It-a CPC, conform cărora, in cazul
in care instanţa de la care s-a dispus slrămutarea a procedat intre timp Ia judecarea procesului. hotărârea pronunţatá este
desfiinţată de drepĺ prin efectul admiteńi cererii de strămutare.
354 EXPLICAŢII DREPŢ PROCESUAL CIVIL. 1. OISPOZIŢII GENERALE

Varianta de räspuns C este corectă, hotărârea prin care se respinge cererea de strămutare (ca şi cea prin care se admite)
fiind definitivă, conform art. 144 alin. (2) CPC.
NB! AIin. (2) aI art. 144 a fost modiflcat prin Legea nr 310/2018! astfel; Jncheierea asupra strămutărüse dă fără motivare
si este definítivä.
Textul de Iege clarifică denumirea pe care o poartă hotărârea de strâmutare, respectiv faptul că aceasta este o incheiere. Este
menţinutä dispoziţia referitoare Ia Iipsa motivärii in cazul acestei incheieri, care işi menţine şi caracterul deíinitiv (H. ŢIŢ,
R SrANcIu, op. cíL, p. 27).

161. Räspuns: A, C (admitere !NM, 2013)

Varianta de räspuns A este corectă, intrucât, potrivit art 142 alin. (1) teza Finalä CPC, cererea de strämutare se depune Ia
instanţa competentă să o soluţioneze, care va inştiinţa de îndată instanţa de Ia care s-a cerut strămutarea despre formularea
cererii de strämutare
Varianta de răspuns B este greşită. fiind Tn contradicţie cu art. 142 alin. (1) CPC. care stabileşte competenţa Tn această
materie. Astfel, cererea de strămutare intemeiată pe motiv de bănuialâ Iegitimă este de competenţa curţii de apel, dacă instanţa
de Ia care se cere strămutarea este o judecätorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia. Dacâ strămutarea se cere de Ia
curtea de apel, competenţa de soluţionare revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie In cazul cererilor de strämutare Tntemeiate
pe motivul de bănuială Iegitimă vizând calitatea părţii de judecător la o instanţă din circumscripţia curţH de apeI competente,
precum şi a celor vizănd calilatea de parte a unei instanţe din circumscripţia aceleiaşi curţi. compelenţa de soluţionare revine
lnaltei Curţi de CasaQe şi Justiţie, Astfel, in nicio situaţie, ipoteza datä in varianta de răspuns nu poate fi corectä.
Varianta de răspuns c este corectä, deoarece, potrivit art 144 alin. (1) CPC, cererea de strämutare se judecă de urgenţä,
în camera de consiliu, cu cilarea păr(ilor din proces.

I 162 Răspuns B, c (primire în profesie avacat definitiv, martie 2019)

—

Varianta de räspunsAeste greşită. Potrivit dispoziţîlor art 145 alin. (3) teza I CPC, apelulsau, după caz, recursul împotriva
hotärărü date de Jnstanţa la care s-a strämutat procesul sunt de competenţa instanţelor ierarhic superioare acesteia Având
în vedere că instanţa Ia care s-a strămutat cauza este Judecătoria Sibiu, apelul va fi soluţionat de către instanţa superioara
acesleia, respectiv Tribunalul Sibiu, iar nu de către instanţa superioară celei de Ia care s-a strâmutat, Tribunalul AIba.
Varianta de räspuns B este corectă, prin raportare Ia explicaţiile oĺerite Ia varianta A.
Varianta de räspuns c este corectä, intrucât, potrivit prevederilor art. 145 alin. (3) teza a II-a CPC, în caz de admitere a
apelului sau recursului. żrimiterea spre rejudecare, atunci cúnd lsgea o prevede, se va face la o instantü din circumscriptia
ceiei care a soiuţionat calea de atac. Prin urmare, dacä Tribunalul Sibiu admite calea de atac şi trimite cauza spre rejudecare,
aceasta se poate face Ia o instanţă din circumscripţia Tribunalului Sibiu,

I 163. Răspuns: B (admitere în magistratură, iunie 2019)

Varianta de răspuns A este greşită, intrucăt procurorul poate solicita strămutarea procesului pentru motive de bânuialâ
Iegitimä, ori de căte ori participă Ia judecarea pricinii in condiţiile art. 92 CPC, avănd in vedere cä normele care reglementeazâ
strămutarea sunt de ordine publicä.
Varianta de răspuns B este corectă. Strămutarea pentru motiv de bănuială Iegitimă sau de siguranţă publică se poate cere
in orice fază a procesului, conform dispoziţhlor art. 141 alin. (1) CPC, deci inclusiv in faţa instanţei de recurs
Varianta de räspuns C este greşilä, deoarece, potrivit art. 143 CPC, la solicitarea celui interesat, completul de judecatä
poate dispune, dacă este cazui, suspendarea judecării procesuluí, cu darea unei cauţiuni in cuantum de 1.000 Iei. Prin urmare,
textul condiţionează suspendarea procesului a cărui strămutare se solicită de plata unei cauţiuni in cuantum de 1000 Iei, şi
nu cererea de strämutare.

I 164. Răspuns: B (primire În profesie avocat definitiv, august 2019)

—

Varianta de răspuns A este greşită, intrucăt ipoteza ne oferă un element de asemänare intre cele douä motive ale strämutării,
iar nu de diferenţiere. Prin urmare, indiferent dacă temeiul strămutării iI constituie un motiv de bănuială Iegitimâ sau siguranţă
publică, cererea de strämutare poate fi formulatä in orice fază a procesului, conform dispoziţiilor art. 141 alin. (1) CPC.
Varianta de răspuns B este corectä, cererea de strämutare pe motiv de siguranţä publică se soluţioneazä intotdeauna de
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform dispoziţiilor art. 142 alin. (2) CPC, Spre deosebire de aceasta, cererea de strămutare
pe motiv de bänuialä Iegitimä este de competenţa curţii de apel, dacă instanţa de Ia care se cere strâmutarea este o judecătorie
sau un tribunal din circumscripţia acesteia. Dacä strămutarea se cere de Ia curtea de apel, competenţa de soluţionare revine
Tnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţia Tn cazul cererilor de strămutare intemeiale pe motivul de bănuială Iegilimä vizând calitatea
pärţii de judecätor Ia o instanţă din circumscripţia curţH de apel competente, precum şi a celor vizând calitatea de parte a
unei instanţe din circumscripţia aceleiaşi curţi, competenţa de soluţionare revine Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform
dispoziţiilorart. l42alin. (1)CPC.
MÄDĂLINĂ DINU EXPLICAŢII 355

Varianta de räspuns C este greşită, deoarece, indiferent de motivul de strămutare (siguranţă publică sau bănuială Iegitimă),
cererea de strămutare se soluţionează de urgenţä, in camera de consiliu, cu citarea părţilor din proces. potrivit dispoziţiilor
art 144 aIin <1) cpc.

165. Răspuns: A (admitere în magistraturä, aprilie 2017)

Varianta de răspunsAeste corectă, intrucăt, Ia solicitarea celui interesat completul de judecată poate dispune, dacă este
cazuL suspendarea judecárii procesului cu darea unei cauţiuni in cuanlum de 1000 de Iei (art. 143 CPC). Acest complet, care
are posibilitatea de a dispune suspendarea judecärii pricinii a cărei strămutare se solicitä, este ceI de Ia inslanţa care judecă
strămutarea (art. 142 CPC), măsura suspendării judecării procesului urmând a fi comunicată de urgenţă instanţei de Ia care
s-a cerut strămutarea [art. 143 alin. (3) CPCJ.
Varianta de răspuns B nu este corectă, prin raportare Ia explicaţia oferită la varianta de răspuns de Ia Iitera A.
Varianta de răspuns c nu este corectă deoarece suspendarea se poate dispune numai la cererea celui interesat, astfel
cum prevăd dispoziţile art 143 alin. (1) cc.

I 166. Răspuns: B (admitere in magistratură, mai 2018)

Varianta de răspuns A nu este corectä deoarece nu este vorba de un caz de strämutare, ci de delegare a instanţei, aşa
cum este definitä in art. 147 cpc, potrivit căruia, cănd, din cauza unor împrejurărí excepţionale, instanţa competentă este
impiedicată un timp mai indelungat să funcţioneze, ĺnalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ia cererea părţii interesate, va desemna
o altă instanţă de aceIaşi grad care să judece procesui.
Varianta de räspuns B este corectă, prin raportare Ia art. 146 CPC, care prevede că strămutarea procesului nu poate fi
cerută din nou, in afară de cazul in care noua cerere se intemeiază pe imprejuräri necunoscute Ia data soluţonării cererii
anterioare sau ivite dupä soluţionarea acesteia.
Varianta de räspuns C nu este corectă, având in vedere competenţa instanţei ce urmeazä a soluVona strămutarea. AstfeL
art. 142 alin. (2) CPC prevede cä cererea de strămutare intemeiatä pe motive de siguranţă publicá este de competenţa Inaltei
curţi de Casaţie şi Justiţie. Pe cale de conseçinţá, nu intră in competenţa curţii de apel, prin raportare Ia motivul invocat.

I 167. Răspuns: A (admitere INM şi în magistratură, 2017)

Varianta de räspuns A este corectă. prin raportare Ia textul art. 147 CPC, care reglementeazä instituţia delegării, in raport
de care atunci cănd, din cauza unorimprejurări excepţionale. instanţa competentä este impiedicată un timp mai indelungat să
funcţioneze, inalta curte de Casaţie şi Justiţie, Ia cererea pärţii ínteresate. va desemna o altă instanţä de aceIaşi grad care să
judece procesul (a se vedea şi M. DINu, op. ciL, p. 190-191).
Varianta de răspuns B nu este corectă. avănd in vedere explicaţia de Ia varianta de răspuns de Ia Iitera A. ĺnalta Curte de
Casaţie şi Justiţie fiind singura instanţă competentă sä dispunä delegarea, iar nu preşedintele curţii de apeI in circumscripţia
căreia se află instanţa impiedicată să funcţioneze.
Varianta de răspuns C nu este corectă, instituţia incidentă, in cazul in care, din motive obiective, administrarea probelor
nu se poate face decăt in afara Iocalităţii de reşedinţă a instanţei, fiind administrarea probelor prin comisie rogatorie [art. 261
alin. (2) CPC], iar nu delegarea instanţei.

§6, Actele de procedură şi (ermenele procedurale

I 168. Răspuns: A (admitere INM şi in mayistratură, 2016)

Varianta de räspuns Aeste corectă, deţinuţii, in cazul in care sunt părţi in procesul civiL fiind citaţi Ia administraţia Iocului
de deţinere. conform art 155 alin. (1) pct. 11 cc.
Varianta de răspuns B este greşitä, deoarece deţinuţii sunt citaţi pentru fiecare termen de judecată, aceştia fiind exceptaţi
de Ia aplicarea Iermenului in cunoştinţă, Este firesc să fie aşa, avănd in vedere că aceştia trebuie să tie aduşi de Ia Iocul de
deţinere de către personalul insărcinat cu aceasta. AstfeL conĺorm art 229 alin. (4) CPC, instituţia termenului in cunoştinţă nu
se aplică deţinuţilor, deoarece aceştia sunt citaţi Ia fiecare termen de judecată.
Varianta de räspuns c este greşită, deoarece, in cazul in care unuI dintre soţi, parte in cadwl procesului de divorţ. executá
o p&đeapsă privativă de Iibedate, nu este necesar a se prezenta personal in faţa instanţelor de fond. Iegiuitorul exceptănd
această categorie de persoane de Ia regula conform căreia, in faţa instanţelor de fond, părţile se vor infăţişa in persoaná. Astfel,
conform art 921 alin. (1) CPC, în faţa instanţelor de fond, părţfle se vor inťăţişa în persoană, afară numai dacă unul dintre
soţi execută o pedeapsă privativä de Iibeflate, este ímpiedicat de o boală gravă, este pus sub interdicţie judecătorească, are
reşedinţa in străinătate sau se află într-o altă asemenea situaţie, care îl impiedică să se prezinte personaL Tn astfel de cazuh.
ceI in cauză se va putea infăţişa prin avocat. mandatar sau, după caz. prin tutore ori curator
 r i

356 EXPLICAŢII OREPT PROCE5AL CIVIL. L DISPOZIŢII GENERALE

169. Räspuns: B, C (admitere INM şi în magistraturä, 2017)

Varianta de Iitera A este greşitä, intrucăt data Ia care citaţia se consideră comunicată este 16.03.2017, deoarece, potrivit
enunţului, înştiinţarea a fost afişatä Ia 10,03.2017, situaţie in raport de care citaţia se considerä comunicată Ia expirarea
termenului de 7 zi!e, care începe din chiar data afişării, potrivit art. 163 alin. (3) Iit. g) CPC, şi, spre deosebire de termenu! pe
zile de drept comun, se calculează zi cu zi, conform art. 163 alin. (4) CPC. Pentru a fi indeplinită in mod Iegal procedura de
citare, citaţia trebuie inmănată cu ceI puţin 5 zile inainlea termenuiui stabílit pentru judecatä, potrivit art. 159 CPC, termen
care se calculeazä pe zile Iibere, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 CPC, aşadar, nu se iau in calcul nici ziua in care incepe şi nici
ziua în care se implineşte termenul. Tn aceste condiţH, răspunsul de Ia varianta de răspuns A nu este corect, intrucăt, pentru
termenul din 20.03.2017, ar fi fost necesar ca citaţia să fie considerată comunicată Ia data de 14.03.2017, deci termenul nu
este Iegal stabilit. Tn schimb, termenele din 22.03.2017 şi 23.03.2017 sunt Iegal stabilite faţä de data de 16.03.2017 Ia care
citaţia se consideră comunicată. Prin urmare, variantele de la Iiterele B şi C sunt corecte prin raportare Ia explicaţiile de Ia
varianta de răspuns de Ia Iitera A.

170. Răspuns: A (admitere in magistratură, iunie 2019)

Varianta de räspuns A este corectă. Numärul de dosar constituie un element obligatoriu aI citaţiei, a cärui Iipsä sau indicare
greşită atrage nulitatea necondiţionată devătămare a procedurii de citare, conform art. 157 alin. (3) CPC. Nulitatea citärii pentru
acest motiv poate fi invocată de cätre părât, insă numai Ia termenul Ia care aceasta s-a produs, conform art. 160 alin. (3) CPC,
în aceleaşi condiţii putănd fi invocată şi de cätre instanţä din oficiu.
Varianta de răspuns B este greşită. conform art. 159 teza a II-a CPC, in cazuri urgente sau atunci cănd Iegea prevede in
mod expres, judecătorul poate dispune scudarea termenului de inmănare a citaţiei ori actului de procedură, despre aceasta
fäcăndu-se menţiune in citaţie sau în actul de procedură. Insä, prin rapodare Ia prevederile art. 157 alin. (3) CPC, unde sunt
preväzute expres cazurile in care operează nulitatea citării necondiţionată de existenţa unei vătămări, lipsa menţiunii referitoare
Ia scurtarea termenului pentru înnlănarea citaţiei nu se regăseşte printre acestea Rezultă că poate interveni nulitatea procedurii
de citare pentru acest motiv, insă este condiţionatä de existenţa unei vätämäri dovedite de ceI care invocä nulitatea procedurii
de citärii.
Varianta de räspuns C este greşită, întrucăt, potrivit principiului contradictorialităţu, instanţa nu poate hotări asupra unei
cereri decăt dupä citarea sau înfăţiarea părţiIor, dacä íegea nu prevede aItfeI [ad. 14 alin. (1)cPcJ.

I 171. Răspuns: A (admitere în magistraturâ, iunie 2019)

Varianta de räspuns A este corectä. prin rapodare Ia dispoziţiile art 1019 alin. (1) teza finalä CPC, in raport de care, in
materia ordonanţei de platä, citaţia va fi inmănatä părţii cu 10 zile inaintea termenului de judecatü.
Varianta de răspuns B este greşită, întrucăt cererea avănd ca obiect instituirea unui sechestru asigurător se soluţionează fără
citarea părţilor, astfel încăt, in Iipsa citării, nu există nicio obligaţie pentru părătde a formula intămpinare [ad. 954 alin. (2) CPCJ,
avănd in vedere că acesta nici nu ştie de existenţa procesului.
Varianta de räspuns c este greşitä. Dispoziţiile Iegale reĺeritoare Ia padajul judiciar nu conţin nicio prevedere specialä in
ceea ce priveşte citarea păąilor, astfel incăt se vor aplica prevederite dreptului comun, in raport de care cítaţia şi celelalte acte de
procedură, sub sancţiunea nulilăţii, vor fi înmănate părţii cu ceI puţin 5 zileinainteatermenului de judecată (art. 159 teza I cPc).

I 172. Răspuns: A, B (admitere în magistraturä, aprilie 2017)

Varianta de răspuns A este corectă, intrucăt citaţia si celelalte acte de procedură, sub sancţiunea nulităţii, ca regulă, vor fi
inmănate pärţii cu ceI puţin 5 zileinaintea termenului de judecată (art. 159 teza I PC).
Varianta de răspuns B este corectă, prin rapodare Ia art. 159 teza a II-a cc, conform căruia, in cazuri urgente sau atunci
cănd Iegea prevede in mod expres, judecätorul poate dispune scurtarea termenului de inmănare a citaţiei ori a actului de
procedură, despre aceasta făcăndu-se menţiune în citaţie sau in actul de procedură.
Varianta de räspuns c nu este corectă, rapodat Ia art 159 CPC, text Iegal menţionat Ia explicaţia de Ia Iitera B.

I l 73. Răspuns: A (admitere INM şi in magistratură, 2017)

Varianta de räspunsAeste corectä, intrucăt, dacă s-a optat pentru comunicarea prin executorjudecătoresc, comunicarea
se va putea face jn mod nemijlocit", ceea ce inseamnă că executorul nu poate apela Ia serviciile poştei sau Ia servicii de
curierat rapid, ci trebuie să se deplaseze personal Ia Iocul comunicării (M. TĂBĂRCÄ, Drept procesual civii. Voi. 11. Procedura
contencioasă în faţa primei instanţe. Procedura necontencioasä judiciarä, Ed. Solomon, Bucureşti, 2017, p. 183).
Menţionăm că, în ipoteza în care partea alege sä procedeze Ia comunicarea actelor de procedură prin executori judecătoreşti,
competenţa aparţine oricărui executorjudecătoresc care işi desfăşoară activitatea in circumscripţia curţii de apeI in raza căreia
seaflä domiciliul sau, după caz, sediul persoanei căreia urmează să i se facă comunicarea (G. Bonoi, M. STANcU, 2017, p. 323).
Varianta de räspuns B este greşitä, deoarece, dacä citaţia a fost comunicatä prin poştä electronică, potrivit art. 165 pct. 3 CPC
(cu modihcările aduse prin Legea nr 310/2018), procedura se socoteşte indeplinitä, in cazul citärii sau comunicärii altui act
de procedură efectuate potrivit prevederilor art. 154 alin. (6), Ia data arătată pe copia imprimată a expedierii, certificată de

d
MÄDÄLINA DINU EXPLICAŢII 357

grefierul care a fäcut transmisiunea, şi nu Ia data când destinatarul inapoiază instanţei formularul care i-a fost transmis odată
CU citaţia, astfel cum în mod eronat se menţionează în varianta de răspuns.
Varianta de răspuns C este greşită, citarea prin publicitate putăndu-se dispune, in condiţiile art. 167 CPC, ori de câte ori
reclamantul invedereazä instanţei cä, deşi a făcut tot ce i-a stat in putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul părătului, şi nu doar
atunci cănd imobilul de Ia adresa menţionată ca domiciliu în cartea sa de identitate a fost demolat, astfel Cum se menţionează
in varianta de räspuns. Pentru aceastä situaţie, cănd comunicarea actelor de procedură nu se poate face deoarece imobilul
a fost demolat, agentul va raporta cazul grefei instanţei spre a inştflnţa din timp partea care a cerut comunicarea despre
această imprejurare şi a-i pune in vedere sä facä demersuri pentru a obţine noua adresă unde urmează a se face comunicarea
(art. 166 CPC). În ipoteza in care partea care a cerut comunicarea invederează şi dovedeşte cä, deşi a fäcut demersuri in acest
sens, nu a reuşit să afle noua adresă a celui căruia trebuie sä i se comunice citaţia sau alt act de procedură, se apreciază că
se poate recurge Ia citare in condiţiile art. 167 CPC (G. Bonoi, M. STANcu, 2017, p. 328).

174. Răspuns: A (primire în profesie avocat stagiar, 2014)

—

Varianta de răspuns Aeste corectă, deoarece lipsa indicării in cuprinsul procesului-verbal a anului, Iunii, zilei şi orei cănd
a fost incheiat constituie o menţiune preväzută sub sancţiunea nulităţH, conform art 164 alin. (3) cc, ceea ce prezumă
existenţa unei vătămări procesuale.
Variantele de răspuns B şi c sunt greşite, deoarece vătămarea nu se prezumä in cazul in care procesul-verbal incheiat
de agentul insărcinat cu inmănarea actului de procedură nu cuprinde indicarea numelui celui care I-a întocmit sau a motivelor
pentru care a fost intocmit, aspect care rezultă din cuprinsul art. 164 alin. (3) cpc, care prevede expres care dintre elementele
citaţiei sau ale altui act de procedură, inclusiv a procesului-verbal, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii necondiţionate
de existenţa unei vătămări, numele agentului care I-a incheiat, precum şi motivele care au determinat încheierea sa nefiind
prevăzute printre acestea. Desigur, nulitatea privind Iipsa acestor elemente va putea interveni, insă numai in măsura in care
partea interesată face dovada vătămării ce i s-a cauzat prin faptul că in cuprinsul procesului-verbal nu a fost menţionat numele
persoanei care I-a incheiat sau motivele care au condus Ia intocmirea sa.
175. Räspuns: B, c (primire in profesie avocat definitiv, 2014)
—

Varianta de răspuns A este greşită, deoarece, in lipsa părţii nelegal citate, neregularitatea privind procedura de citare a
acesteia poate fi invocatä şi de celelalte părţi ori din oflciu, insă numai Ia termenul Ia care ea s-a produs, conform art. 160
alin. (3) cpc. Prin urmare, nelegala citare a unei dintre părţi poate fi invocată atM de instanţä din oficiu, cât şi de partea
adversă, insă doar Ia termenul la care aceasta s-a produs, şi nu doar de către cel vătămat, in speţă părătul, cum in mod eronat
se menţionează in cuprinsul variantei de răspuns.
Varianta de răspuns B este corectă, prin raportare la explicaţia dată Ia varianta de răspuns de Ia litera A.
Varianta de răspuns c este corectă, deoarece pârătul care a Iipsit Ia termenul Ia care s-a produs neregularitatea are posibilitatea
dea o invoca Ia termenul următor producerii ei, dacă Ia acest termen a fost prezent sau Iegal citat [art. 160 alin. (2) cPcj.

I 176. Răspuns: c (primire în profesie avocat defĺnitiv, 2017)

—

Varianta de răspuns A este greşită, deoarece invocarea neregularităţilor referitoare Ia citare se poate face, după caz, de
partea interesată, de oricare dintre celelalte părţi şi de instanţä, din oflciu, conform dispoziţilorart. 160 alin. (3)CPc, diferitflind
insă momentul procesual pănă Ia care acestea pot invoca neregularităţile, neexistănd niciun text Iegal care să Iimiteze invocarea
acestora doar de către partea interesată şi de instanţă, din oficiu, cum in mod eronat se menţionează in varianta de răspuns.
Varianta de răspuns B este, de asemenea, greşită, intrucăt, dacă partea prezentă in instanţă, personal sau prin reprezentant,
nu a primit citaţia sau a primit-o într-un termen mai scurt decât cel prevăzut la art. 159 cc ori existä o altă cauză de nulitate
privind citaţia sau procedura de înmănare a acesteia, procesul se amănă, Ia cererea pärţi interesate (art. 160 alin. (1) cpcj.
Faţă de textul Iegal evocat, menţiunea din cuprinsul variantei de răspuns că partea nelegal citată nu are dreptul să solicite
acordarea unui nou termen de judecată in vederea pregătirii apărärii este eronatä.
Varianta de răspuns c este corectă, fiind in deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 160 alin. (3) cc, conform cărora, in
Iipsa părţii nelegal citate, neregularitatea privind procedura de citare a acesteia poate fi invocată şi de celelalte părţi ori din
oflciu, insă numai Ia termenul Ia care ea s-a produs.

I 177. Răspuns: A (primire in profesie avocat stagiar, angust 2019)

—

Varianta de răspuns A este corectă, in raport de dispoziţiile art. 160 alin. (3) CPC, conform cărora, în Iipsa părţii nelegal
citate (părătul BB n.n.), neregularitatea privind procedura de citare a acesteia poate fl invocată şi de celelalte părţi (reclamantul
—

PA n.n.) ori din oficiu, insä numai Ia termenul Ia care ea s-a produs.
—

Varianta de răspuns B este greşită, întrucăt instanţa poate invoca netegala citare a pärţii doar Ia termenul Ia care aceasta
s-a produs, iar nu in orice starea pricinii, conform art. 160 alin. (3) CPC.
Varianta de răspuns c este greşită. În considerarea aceloraşi dispoziţii ale art. 160 alin. (3) CPC, reclamantul AA poate
invoca nelegala citare a părătului BB doar Ia termenul Ia care aceasta s-a produs, şi nu pănă ceI mai târziu la termenul imediat
358 EXPLICAŢII DREPT PROCE5UAL CIVIL. L DISPOZIŢII GENERALE

următor primului termen de judecată, cum în mod eronaţ se menţionează in cuprinsul variantei de räspuns, Doar parlea nelegal
citală. respectiv părătul BB poate invoca nelegala sa citare la termenul imediat urmätor pňmului termen de judecată, în măsura
in care la acest termen este egal citat.

178. Răspuns: A, B (admitere INM, noiembrie 2019)

Varianta de răspuns Aeste corectá. Nelegala citare a unei părţi poate fi invocată la termenul la care s-a sävărşit neregularita!ea
din oflciu, precum şi de cetelaite părţi, dar numai dacă partea nelegal cilată Iipseşte. Partea nelegal citată poate invoca excepţia
nelegalei citări fie Ia termenul la care aceasta s-a produs (dacă este prezentă) sau cel mai tärziu, Ia primul termen de judecatä
urmätor, în cazul in care Ia acesta este legal citată. potrivit dispozitUlor art. 160 alin. (2) si (3) CPC.
Varianta de räspuns B este corectä, prin raportare ta dispoziţüle art. 160 alin. (1)-(2) CPC. A se vedea, Tn completare,
explicaţia de la varianta de ráspuns A.
Varianta de răspuns C este greşită, Dacă partea nelegal citată este prezentă la acel termen de judecată, doar aceasta are
posibilitatea dea invoca nelegala sa citare. instanţa şi partea adversă neputănd invoca nelegala citare a pärţii prezente [per
a contranö. art 160 alin. (3) cpcj.

179. Râspuns: B (primire in proksie avocat deťinitiv, 2018)

—

Varianta de răspuns A esle greşită. Dacă destinatarul refuză să primească citaţia, agentul o va depune in culia potală,
potrivit dispoziţiiŕor art. 163 alin. (3) teza l CPC. Citaţia se va inmăna unei persoane majore din familie sau, in lipsá, oricărei alte
persoane majore care locuieşle cu destinatarul ori care, in mod obişnuit ii primeşte corespondenţa atunci când destinatarul
nu este găsil la domiciliu ori resedinţä sau, după caz, sediu [art. 163 alin. (6) CPC].
Varianta de răspuns B este corectä, prin raportare la explicaţia de Ia varianta A.
Varianta de răspuns C este greşită, intrucát, potrivit dispoziţiilor art 163 alin. (2) CPC, dacă destinatarul primeşte citaţia.
dar refuză să semneze dovada de inmănare ori, din motive intemeiate, nu o poate semna, agentul va intocmi un proces-verbal
in care va arăta aceste imprejurări.

j 180. Răspuns: B (primire in profesie avocat definitiv, august 2019)

—

Varianta de räspunsAeste greşită, deoarece amănarea judecäţii pentru neindeplinirea citării pärţii cu cel puţin 5 zile inainte
de termenul de judecată nu poate fi dispusă de cätre instanţä din oficiu dacă partea nelegal citată, prezentä la termenul de
judecată, nu solicitä luarea unei asemenea mäsuri, AstfeL potrivit dispoziţiilor art 160 alin. (1) CPC, dacä padea prezentă in
instanţă, personai sau prin reprezentant, nu a primit c!ta(ia sau a primü-o intr-un termen mai scurt decôt cei prevăzut ic cr1. 159
(cu cel puţin 5 zilc• inaintca termenului de judecată n.n.) ori există o aUJ cauzä de ‚iuliiaźe pdvhrd cilaia sau prucedu:a de
înm(nare a ocesteia, pmcesui se amánă, ia cererea päqü interesate.
Varianta de räspuns B este corecta, prin raportare la explicaţia de la vananta de răspuns A.
Varianla de răspuns c este greşitä, întrucât nu obiectul şi complexitatea cauzei sunt cele care determină amănarea cauzei,
ci nerespectarea termenului pentru citarea părţii cu cel puţin 5 zile inainte de termenul de judecată.

I 1l. Răspuns: A, B (admitere INM şi ín magistratură, 2014)

Varianta de răspunsAeste corectă, prin raportare la art 167 alin. (2) teza I CPC, conform căruia citarea prin publicitate se
tace afişăndu-se citaţia ta uşa instanţei. pe podalul inslanţei de judecatä competente i la ultimul domiciliu cunoscu! al celui
citat (M DINu. op. cit., p. 206)
Varianta de răspuns B este corectä, în conformitate cu acelaşi art 167 a!in. (2) teza l cpc, citat anterior.
Varianta de răspuns C este greşită pentru că art 167 alin. (2) teza a II-a CPC prevede că, în cazurile in care apreciazä
că esle necesar, instanţa va dispune şi publicarea citaţiei în Monitorul Oficial al Romăniei sau intr-un ziar central de Iargă
răspăndire. prin urmare, publicarea în Monitorul Oflcial este facultalivä.

182. Răspuns: B (primire in proťesie avocat stagiar, 2015)

—

Varianta de răspuns A este greşită, deoarece nu este suficient ca reclamantul doar sä afirme prin cererea de chemare in
judecală că nu a reuşit să afle domiciliul părătului sau alt Ioc unde ar pulea fi citat. potrivit legii. penlru ca instanţa să dispună
citarea acestuia prin publicítate, ci este necesar sä invedereze motivat (deci, să şi probeze) că, deşi a fäcut tot ce i-a stat in
putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul părătului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, context în care instanţa va putea
incuviinţa citarea acestuia prin publicitate [art. 167 alin. (1) cPcj, nefiind însă obligată la Iuarea acestei măsuri, cum in mod
eronat se menţiuneazä in cuprinsul variantei de räspuns.
Varianta de răspuns B este corectä, deoarece. conform art 167 alin. (4) cc, procedura se socoteşte indeplinitâ în a 15-a
zi de la publicarea citaţiei Ia uşa instanţei, pe portalul instanţei de judecatä competente şi Ia ultimul domiciliu cunoscut al celui
citat, iar în cazurile in care instanţa a dispus şi publicarea citaţiei în Monitorul Oficial aI României sau intr-un ziar central de
largă răspăndire, de la data publicärii acestora.
MÄDÄLINA DINU EXPLICAŢII 359

Varianta de răspuns C este greşită, intrucăt, odată cu incuviinţarea cităríi prin publicitate, instanţa va nUmi un curator
dintre avocaţii desemnaţi in acest scop de barou. conform art. 167 alin. (3) CPC, fiind obligatâ de textul Iegal Ia Iuarea acestei
másurk Prin urmare, numirea unui curator este obligatorie atunci când se dispune citarea prin publicitate, iar nu facullativä,
astfel cum se menţionează in mod eronat in cuprinsul variantei de răspuns.

183. Răspuns: A, B (admitere in magistratură, august 2013)

Variantele de Ia Iiterele A şi B sunt corecte prin raportare Ia prevederile art. 176 pct. 1 şi 2 cc, conform cărora nulitatea
nu este condiţionată de existenţa unei vătămări in cazul incălcărU dispoziţiilor Iegale referitoare Ia capacitatea procesuală
şi reprezentarea procesuală.
Varianta de räspuns C este greşită, Tntrucăt in cazul nulităţilor expres prevăzute de Iege, intervine nulitatea necondiţionată
de existenţa unei vătămări doar dacă Iegea nu dispune altfel, deci nu Tn toate cazuńle.

I 184. Răspuns: C (primire in profesie avocat deünitiv, 2017)

—

Variantele de răspuns de Ia A şi B nu sunt corecte, întrucât neci(ama sau citama nemguĺatä a părţilor Ia efectuarea raportului
de expertiză, atunci când se impune citarea acestora, trebuie invocată in condiţiile art. 178 atin. (3) Iit. b) cpc. adică pănă Ia
termenul de judecată imediat următor depunerii rapoiiului de expertiză şi inainte dea se pune concluzii pe fond, şi nu pănă Ia
pánä Ia momentul inchiderii dezbalerilor in faţa instanţei care judecă Iitigiul, cum in mod eronal se menţionează in varianta de
răspuns, o cerere formulatä Ia acest termen fiind tardiv formulată.
De asemenea, rezultă că această neregularitate procedurală nu poate fi invocatä direct in calea de atac (apel sau, după
caz, recurs), cu excepţia situaţiei Tn care rapodul de expertiză a fost depus cu mai puţin de 10 zile inainte de termenul fixat
de instanţä, iar partea interesată nu a fost prezentă la acest termen sau, fiind prezentă, a solicitat acordarea unui termen in
vederea studierii raportului de expediză respectív şi instanţa, în Ioc să dispunä amănarea, a trecut in mod greşit Ia judecată
(G. BoRoI, M. STANcu, 2017, p. 487).
Varianta de răspuns C este corectă, intrucăt, potrivit enunţului grilei, pârătul este ceI care nu a fost legal citat Ia efectuarea
expertizei, ceea ce inseamnă că doar eI are interes în invocarea neregularităţii, Pot exista situaţii in care, deşi nu este Iegal
citat Ia eĺectuarea expertizei, părâtul se prezintă Ia termenul de judecată Ia care ar putea invoca nelegala citare şi se declară
de acord cu concluziile raportului, caz in care orice neregularitate referitoare Ia citare se va acoperi, Ia fel ca şi in situaţia in
care nu ar invoca in termen neregularitatea.

I 185. Răspuns: C (primiro in proťesie avocat stagiar, 2017)

—

Întrebarea are in vedere situaţia in care partea Iezată de efectuarea unui act de procedurä cu nerespectarea cerinţelor
Iegale are posibilitatea dea renunţa Ia dreptul dea invoca nulitatea respectivă.
Varianta de răspuns A este greşită, intrucăt ađ. 178 alin. (4) cc prevede expres posibilitatea părţii Iezate de efectuarea unui
act de procedură cu nerespectarea cerinţelor Iegale dea renunţa Ia dreptul dea invoca nulitatea relativä, nu şi posibilitatea de
a renunţa Ia invocarea nulităţii absolute, o astfet de nulitale putănd fi oricum invocată şi din oficiu de către instanţa de judecată.
Varianla de răspuns B este greşită deoarece renunţarea Ia dreptul de a invoca nulitatea relativă poate fi expresä sau tacitä.
nu doar expresă, astfel cum este formulată varianta de răspuns. Renunţarea expresă presupune existenţa unei declaraţii in
acest sens făcute de partea interesată, care poate fi formulată in scris sau verbal, in faţa nslanţei dejudecată, in acest ultim
caz, actul de dispoziţie urmănd a b consemnat in incheierea de şedinţă de Ia acei Iermen dejudecatá. Renunţarea lacită Ia
dreptul dea invoca nulitatea relativä se deduce din imprejurările pricinii. atunci cănd conduita procesuală a părţii interesate să
invoce nulitatea relativă nu Iasă nicio indoialä asupra intenţiei acesteia de acoperirea nulităţii (G. BoRol. M. STANcU, 2017.
p. 344-345).
Varianta de răspuns C este corectă, partea Iezată prin efecluarea unui act de procedură cu nerespectarea cerinţelor Iegale
putánd renunţa tacit la dreptul dea invoca nulitatea relativă (a se vedea explicaţflle de Ia varianta de răspuns de Ia Iitera 8).

I 186. Răspuns: B (primire in profesie avocat deünitiv, 2015)

—

Varianta de răspuns A este greşită, deoarece desfiinţarea actului de procedură atrage intotdeauna şi desfiinţarea actelor de
procedură subsecvente actului de procedură afectat de nulitate, in măsura in care acestea din urmä nu pot avea o existenţă
de sine stătătoare [art. 179 alin. (3) cPcj. Pera contrario, dacă actele ulterioare actului nul sunt independente de acesta. nu
vor fi afectate de nulitate.
Varianta de răspuns B este corectä, prin raportare Ia art. 179 atin. (4) CPC. conform căruia nulitatea unui act de procedură
nu impiedică faptut ca aceasta să producă alte efecte juridice decăt cele care decurg din natura Iui proprie.
Varianta de răspuns c este gresitä. deoarece actul de procedură afectat de nulitate este desfiinţat de la data intocmirii sa!e.
iar nu de Ia data constatării nulităţh de către instanţa de judecată, cum in mod eronat se menţioneazá in cuprinsul vaňantei
de răspuns. Potrivit art. 179 alin. (1) CPC, actul de procedurä nul sau anulabil este desfiinţat, in tot sau in parte, de Ia data
indeplinirii Iui. Aşadar, eĺectul de invalidare a actului de procedură indeplinit cu nerespectarea prescripţiilor Iegale se produce
360 EXPLICATII OREPT PR0CESUAL CIVÍL L 015P0Z1Ţ11 GENERALE

din chiar momentul intocmirń Iui, ar nu din momentul declarării nulitäjî. Nulitatea opereazä retroactiv, indiferent de caracterul
de ordine publică sau de ordine privată aI normelorincălcate (G, B0R0I, M. STANcU, 2017. p.
346>.
187. Răspuns: B (admitere 11dM şi in magistraturâ, 2016)
Varianta de răspuns A este greşită, deoarece atăt in cazul nutităţii absolute, cât si în cazul nulităţii relative, actul de procedură
efectuat cu nerespectarea cerinţelor egale este lipsit de efecte. Astfel, conform art. 179 alin. (1) CPC, actul de procedurä nui
sau anulabÜ oste des fünţat, in tot sau in pafle, de la data indephnirü lui.
Varianta de răspuns B este corectă, intrucăt, conform art. 178 alin. (2) CPC, nulitatea relativă poate fi invocatä (...) numai
dacă neregularitatea nu a ťost cauzată prin propria faptă. Per a contrario, nulitatea absolută poate fi invocată chiar dacă
neregularitatea a fost cauzată prin propria faptă.
Varianta de răspuns C este greşită, deoarece nici nulitatea absolută, nici nulitatea relativă (avănd in vedere că textul de
Iege nu distinge intre cele douä tipuri de nulitate) nu impiedică actele de procedură să producä alte efecte uridice decăt cele
care decurg din natura Ior proprie [art. 179 alin. (4) CPCI.

188. Răspuns: A (admitere INM şi in magistratură, 2015)

Varianta de răspuns A este corectă, deoarece. in cazul in care nu este respectată ordinea de acordarea cuvântului părţilor
in cadrul dezbaterilor, sancţiunea nulitáţii ar putea interveni numai dacä există o vătămare care nu poate fi inlăturată altfel
[art 175 alin. (1) CPCi partca care invocä vătămarea justifică un interes.
Variantele de răspuns B şi C sunt greşite. deoarece nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vátămări in cazul
incălcării dispoziţiilor Iegale reĺeritoare la reprezentarea procesualä şi Ia compunerea sau constituirea instantei. conform
art 176 pct. 2 şi 4 CPC,

18. Răspuns: C (primire în profesie — avocat definitiv, 2016)

I
Varianta de räspuns A este gresitä deoarece există şi nulitäţi virtuale (care nu sunt expres menţionate de Iegiuitor, dar care
rozultă din incălcarea unei norme cu caracter de ordine publică sau privată) care au caracter absolut, cum este nulitatea care
se dosprinde din art. 15 CPC, in raport de care procesote se dezbat oral, cu excepţia cazului in care Iegea dispune altfel sau
cănd părtile solicitä expres instanţei ca judecata să se facă numai pe baza actelor depuse Ia dnsar
Varianta de răspuns B este greşitä deoarece există nulitäţi exprese care nu sunt condiţionate de dovedirea unei vätämări
procesuale — de exemplu, art. 56 alin. (3) CPC care prevede cä actele de procedurä indeplinite de ceI care nu are capacitate
de folosinţă sunt Iovite de niIitate ahsnlutä, aşadar, este o nulitate expresä i presupune existcnţa unçi vătömări în condiţiile
art. 176 pct. (1) CPC.
Variantaderäspuns Cestecorectă, in raportdedispoziţiileart. 175 alin.(2)CPC, cuIIíuirIlĘăruIa in cazulriuliläţilorexpres
preväzute de Iege. vătămarea este prezumată. padea interesată putănd face dovada contrară.
190. Räspuns: B (primire in profesie — avocat stagiar, 2014)
Varianta de răspunsAeste gresitä. deoarece enunţul nu face distinctie între nulitatea absolută şi nulitatea relativä Or, dnar
nulitatea absolutä a actului de procedurä, ca regulä, poate fi invocată de orice parte in proces, de judecător sau de procuror in
orice starea cauzei [art. 178 aIin <1) CPC]. nulitatea relativä putănd fi invocatä numai de partea interesată pentru neregularitäţils
sävărşite pănă Ia incepereajudecăţih prin intămpinare sau, dacä intâmpinarea nu este obligatohe, Ia primul termen dejudecată.
iar pentru neregularitäţile săvărşite in cursul judecăţii. Ia termenul Ia care s-a săvărsit neregularitatea sau, dacă partea nu
este prezentä, Ia termenul dejudecatä imediat urmätor i inainte dea pune concluzii pe fond, conform art 178 alin. (3) CPC.
Varianta de răspuns B este corectä, intrucăt, conform art 178 alin. (2) CPC, nulitatea relativä poate fi invocată numai de
partea interesată i numai dacä neregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptä.
Varianta de răspuns C este greşită, deoarece partea interesată poale renunţa, expres sau tacit, Ia dreplul dea invoca
nulitatea relativä, nu şi nulitatea absolutä, conform art 178 alin. (4) CPC. Astfel, partea nu poate renunţa Ia dreptul dea invoca
nulitatea absolută, intrucăt aceasta vizeazä nerespectarea unei norme cu caracter de ordine publică care dă dreptul inclusiv
instanţei de judecată dea o invoca din oficiu în Iipsa invocärii acesteia de către partea interesată,

I Räspuns: C (primire in proťesie — avocat stagiar, august 2019)

Varianta de răspuns A este gresită, deoarece doar nulitatea absolută poate fi invocatâ de oricare dintre părţile procesului
[art 178 alin. (1) CPCj, nulitatea relativă poate fi invocată numai de partea interesată şi numai dacä neregularitatea nu a fost
cauzată prin propria faptă [art 178 alin. (2) CPCj.
Varianta de răspuns B este greşită, întrucăt nulitatea. indiíerent dacă este absolutä sau relativă, produce efecte (deci. actul
de procedurä este desfiinţat) de Ia data incheerii actului, iar nu de Ia data constatârii nulitäţii, cum in mod eronat se menţionează
in cuprinsul variantei de răspuns Aaprecia în sens contrar, inseamnä cä pănă Ia data constatării nulităţii actul este valabil, iar
după acest moment este nul. Or, un act de procedură nu poate fi şi valabil, şi nuI
 EXPLICAŢII 361
IĂOĂLINA DINU

de existenţa
Varianta de răspuns C este corectä. Potrivit dispoziţiilor art 176 pct. 4 CPC, nulitatea nu este condiţionată
sau constituirea instanţei.
inei vătămări in cazul încälcârii dispoziţiilor Iegale referitoare Ia compunerea
192. Răspuns: A, c (primire În profesÎe avocat stagiar, 2018)
—

nuhtatea
Varianta de răspuns A este corectă. Potrivit dispoziţfllor art 178 alin. (3) Iit. a) cpc, dacă Iegea nu prevede altfel,
pentru neregularitá( iIe sävărşite pănä Ia începerea judecăii, prin întâmpinare sau, dacă întămpinarea
reiativă trebuie invocatä
nu este obiigatorie. Ia primu] iermen dejudecată.
pánă la
Varianta de räspuns B este greşită Pentru neregularităţile săvărşite in cursul judecäţii. nulitatea trebuie invocatä
dacă partea
termenul imediat următor termenului Ia care s-a săvărşit neregularitatea şi înainte dea se pune concluzii pe fond,
Iit. b) CPC].
nu este prezentä, in caz contrar, aceasta urmănd a fi invocală Ia termenul Ia care s-a produs [art. 178 alin. (3)
Varianta de răspuns c este corectă, prin raportare Ia explicaţia oferitä Ia varianta de răspuns de Ia Iitera 8.

I 193. Răspuns: C (primire in proťesie avocat stagiar, martie 2019)

—

numai
Varianta de răspuns A este greşită. Dispoziţiile art 178 alin. (2) cc prevăd că nulitatea relativă poate fi invocată
ea nu a fost cauzatâ prin propria faptă. Pera contrario, nu poate ri invocată
de partea interesată şi numai dacă neregularitat
nulitatea relativă cauzată din propria faptă, iar dacă totuşi partea o invocă, atunci instanţa o va respinge.
anterior
Varianta de răspuns B este greşită. Nulitatea relativă a actului de procedură atunci când vizează neregularităţi sävârşite
pănä Ia primul termen de judecată doar atunci când intămpinarea nu este obligatorie, Dacă
inceperii judecăţii poate ťi invocată
dreptul de a o
intâmpinarea este obligatorie, regularitatea va trebui invocată prin intámpinare, sub sancUunea decăderii din
mai putea invoca ulterior, potrivit dispoziţiilor art. 178 alin. (3) CPC.
iIe
Varianta de răspuns c este corectä, aspect care rezultă din cuprinsul art 178 alin. (3) Iit. b) cpc. AstfeL pentru neregularităţ
invocată ia tennenulia care s-a sävărş/tnereg uiar/tatea sau. dacă partea
săvárşite in cursu/judecă ţ'L nulitatea reĺativă trebuie
dacä partea nu
nu este prezentă, Ia termenul de judecată imediat următor şi inainte de a pune concluzü pe fond. Prin urmare,
devenit incident un caz de nulitate relativă, aceasta (nulitatea)
a fost Iegal citatä Ia ultimul termen dejudecată, termen Ia care a
direct in apel, avănd in vedere că partea nu a mai avut posibilitatea de a o invoca řn faţa primei instanţe.
va putea fi invocată

194. Răspuns: c (primire În profesie avocat definÎtÎv, martie 2019)

—

condiţionatä
Varianta de räspunsAeste greşită, intrucăt, prin raportare Ia prevederile art 176 pct. 4 cc, nulitatea nu este
de existenţa unei vătämăd în cazul incäIcäňidispoziţiilorlegale referitoare Ia compunerea sau constituirea instan(ei. Prin urmare,
(acesta
in situaţia in care incheierea interlocutorie a fost dată de către un complet nelegal constituit vătâmarea este prezumată
reprezentănd un caz de nulitate expresă), astfel incät ceI care o invocă este scutit de proba vătămării.
Varianta de răspuns B este greşită Potrivit dispoziţfllor art 196 alin. (1) CPC, cererea de chemare in judecată care nu
nulităţii este
cuprinde semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă. Prin urmare, avănd in vedere că sancţiunea
expres prevăzută de Iege, vätămarea este prezumatä [V.M. CI0BANu, M. NIcOLAE (cooRo), op. cit., p. 715]! partea nefiind
obligatä Ia dovada vălămării.
Varianta de räspuns C este corectă. Nulitatea raportului de expertiză pentru motivul că expertul a omis sâ iI semneze
poate interveni doar dacă partea care o invocä face dovada vătämäńi. Aceasta, intrucát. potrivit art 176 pct. 6 CPC. nulitatea
necondiţionatä de existenţa unei vătămări poate interveni şi pentru alte cazuri in afara celor menţionate expres de legiuitor
in cuprinsul art 176 doar dacă vizează cerinţe extrinseci ale actuiui de procedură şi Iegea nu prevede aIŰeI. Or. semnătura
expertului este o condiţie intrinsecă actului de procedurä, astfel incát nulitatea raportului de expertiză pentru acest motiv poate
interveni doar dacă partea interesată ĺace dovada vätămării.
195. Răspuns: A, B (admitere INM şi in magistratură, 2018)
I
Varîanta de răspuns A esże corectă Potrivit dkspoziţülor arż. 177 alin. (3) cpc, actui de pmcedurä nu va fi anulat dacă pănă
Ia momentui pronunţărü asupra excepţei de nulitate a dispărut cauza acesteia.
Varianta de răspuns B este corectä, fiind in conformitate cu prevederile art 178 alin (5) cc, in raport de care toate
cauzeie de nuiitate a acieiorde procedură deja efectuate trebuie invocate deodată. sub sancţiunea decăderii păiţi din dreptui
de a Ie mai invoca.
Varianta de räspuns C este greşitä, intrucăt nu inlotdeauna desfiinţarea unui act de procedurä atrage şi desfiinţarea actelor
de procedură următoare, ci doar in mäsura in care acestea din urmă nu pot avea o existenţă de sine stătătoare, conform
art 179 alin. (3) cpc.

196. Răspuns: A, B (admitere in magistratură. august 2013)

I
Varianta de răspuns A este corect& prin raportare Ia dispoziţiile art 184 alin. (1) cpc. conform cărora termenele incep să
curgä de Ia data comunicării actelorde procedură, dacă iegea nu dispune aítfeí.
Varianta de răspuns B este corectă, intrucăt, conform art 182 alin. (1) CPC, termenul care se socoteşte pe ziie, săptămăni,
Iuni sau ani se împlineşte Ia ora 24,00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.
 362 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL CIVIL 1. OISPOZIŢII GENERALE

Varianta de răspuns C este greşită, deoarece moartea reprezentantului uneia dintre pärţi în timpul procesului determină
întreruperea termenului procedural, iar nu suspendarea acestuia, conform art 184 alin. (4) pct. 2 cpc.

197. Răspuns: B (primire în proťesie avocat stagiar, 2015)

—

Varianta de räspuns A este greşită, intrucăt varianta de răspuns nu se regăseşte printre cazurile de echipolentă în care
termenul de apeI curge de Ia un alt moment decăt ceI aI comunicärii hotärării, reglementate de ad. 466 CPC, respectiv da
art 184 alin (2) CPC, exercitarea unei căi de retractare neavănd nicio influenţä asupra termenului de exercitare a apelului.
Varianta de räspuns B este corectă. deoarece, conform art. 184 alin (3) CPC. termenul procedural nu incepe să curgă,
iar dacă a inceput sä curgä mai inainte. se intrerupe faţă de ceI Iipsit de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu
restránsă, cât timp nu a fost desemnată o persoană care, dupä caz, sä iI reprezinte sau să iI asiste.
Varianta de räspuns C este greşită, deoarece, dacă a intervenit moartea reprezentantului părţii, suntem in ipoteza unui caz
de întrerupere a termenului procedural, iar nu de suspendare, astfel cum in mod eronat se menţionează în cuprinsul variantei de
răspuns. Astfel, conform art 184 alin. (4) pct. 2 cc, termenul procedural se întrerupe şi un nou termen incepe să curgă de Ia
data noii comunicäri cănd a intervenit moartea reprezentantului părţii, caz Tn care se va face din nou o singură comunicare părţii.

198. Räspuns: C (admitere INM şi in magistratnrä, 2014)

Varianta de răspuns A este greşită deoarece enunţul vizează un termen prnhibitiv. Astfel, in funcţie de caracterul Ior.
termenele pot fi imperative (peremptorii). adicä acele termene Tnäuntrul cărora trebue indeplinit un anumit act de procedură
[de exemplu, termenul pentru dec!ararea apelului sau a recursului art. 468 aIin. (1) şi art 485 aIin (1) ccj şi prohibitive
—

(dilatorii), adică acele termene inăunţrul cărora Iegea inter2ice să se efectueze actul de procedură Çde pildă, termenul de o zi
prevăzut de art 732 aiin. (1) cPc; termenul de 15 zile prevăzut de art 753 alin. (1) CPC] (G. Boeoi, M. STANcU, 2017, p. 348).
Varjanţa de räspuns B este greşită deoarece art 180 alin. (1) cpc permite ca stabilirea acestora să fie ĺăcută şi de cälre
instanţă,
Varianta de răspuns C este corectă, fiind conformä cu art. 185 alin. (1) CPC, in raport de care, atunci cănd un drept
procesual trebuie exercitat intr-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din oxercitaroa droptului, în afarâ
de cazul šn care Iegea dispune ttfeI

199. Răspuns: B (primire in profesie avocat detînitiv, 2018)

—

Varianta de răspuns A este greşită, întwcăt, ca regulä, nerespectarea unui termen prohibitiv atrage nulitatea relativă, iar
nu absolută a actului de procsdură efer.tiiat aspect care rezulta din formularea art 185 a!in (2) CPC, în raport de caro. in
cazul in caro Iegea oprote îndeplinirea unui act de procedură inăuntrul unui termen, actul făcut înaintea implinirii termenului
poate fi anulat Ia cererea celui nteresat.
Varianta de răspuns B este corectă, întrucăt nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămäri in cazul incätcärii
dispoziţiilor Iegale referitoare Ia capacitatea procesuală, potrivit dispoziţîlor art. 176 pct. 1 cpc. Actut de procedurä formulat
de un rninor de 15 ani poate fi confirmat de către reprezentantul Iegal aI minorului in termenul acordat de instanţă în acest
sens in ipoteza în care nu este confirmat, instanţa va dispune anularea Iui, prin rapodaro Ia provcderile art 57 alin. (5) CPC.
Varianta de räspuns C este greşitä. intrucăt atrage nulitatea expresä. Iipsa următoarelor menţiuni din citaţie. conform
art 157 aliri (3) CPC
—denumirea instanţei. sediul ei şi. cănd este cazuL att Ioc decăt sediul instanţei unde urmeazt să se desfăşoare judecarea
p ro ce s u I u i.
— numărul dosaruiui;
— anuL Iuna, ziua şi ora infäţişării;
— numele şi prenumele sau denumirea, după caz, aleĺa celui citat, precum şi Iocul unde se citează;
- stampila instanţei şi semnätura grefierului.
Oesigur, şi Iipsa oricărui alt element aI citaţiei, din cuprinsul art 157 alin. (1) CPC [deci, inclusiv Iipsa obiectului menţionată
in cuprinsul art 157 alin (1) Iit, g)], poate determina nulitatea procedurii de citare, insă este necesar ca partea care o invocă
să facă dovada vălămärii care i s-a cauzat prin neindicarea respectivei menţiunh

I 200. Răspuns: A (primire in proťesie avocat sta giar, martie 2019)

—

Varianta de räspuns A este corectă Termenu/prohibitiv este acela înăuntrul cäwia este inter2is efectuarea vreunui act de
pmcedură, sub sancţiunea nulitäţii actului astfel efectuat Prin urmare, nerespectarea acestuia, dă dreptul părţii interesate să
solicite anularea actului de procedură fäcut inaintea implinirii termenului, potrivit art 185 alin. (2) cc.
Varianta de răspuns B este greşită. Potrivit dispoziţiilor art 185 alin. (2) cc, in cazul in care Iegea opreşte indeplinirea unui
act de procedură inăuntrul unui termen, actul făcut inaintea implinirii termenului poate fi anulat Ia cererea celui interesat Prin
urmare, nulitatea actului de procedură efectuat cu nerespectarea unui termen prohibitiv poate fi invocată doar de partea
interesatä, nu şi de cätre instanţä din oficiu.

-I
MĂDĂLINA DINU EXPLICAŢII 363

Varianta de răspuns C este greşitä, intrucăt sancţiunea decăderii intervine, ca regulă, n cazul nerespectärii termenelor
Iegale imperative, iar in cazul nerespectării celor prohibilive. sancţiunea flind nulitatea.

j 201. Răspuns: B, C (primire în proťesic avocat detînitiv, 2014)

—

Varianta de răspunsAeste greşită, intrucăt termenul procedural se calculează conform art. 181 alin. (1) pct. 2 CPC, conform
căruia, când termenul se socoteşte pe zile, nu intră Tn calcul nici ziua de Ia care Începe să curgă termenul, nici ziua cănd
acesta se implineşte. Prin urmare, dacă actul procedural a fost comunicat párţii la data de 29 august 2014! ultima zi pentru
introducerea căii de atac este 15 septembrie 2014, intrucăt termenul se implineşte duminică, 14 septembrie 2014, insă, nefiind
o zi Iucrătoare, se prelungeşte pănă Ia sfărşitul primei zile Iucrătoare [art. 181 alin. (2) CPC], respectiv Iuni, 15 septembrie 2014.
Variantele de răspuns B şi c sunt corecte prin raportare Ia explicaţía de Ia varianta de răspuns de Ia Iitera A.

202. Răspuns: A, B (admitere INM şi în magistratură, 2015)

Varianta de răspuns A este corectä, intrucăt, conĺorm art. 186 alin. (1) cpc, partea care a pierdut un termen procedural va
fi repusă in termen numai dacă dovedeşte că intărzierea se datorează unor motive temeinic justiticate.
Varianta de răspuns B este corectă, deoarece repunerea Tn termenul procedural se dispune de către instanţa competentă
să soluţioneze cererea privitoare Ia dreptul neexercitat in termen, potrivit art. 186 alin. (3) CPC.
Varianta de răspuns C este greşită. deoarece repunerea În termenul de exercitare a unei cái de atac sau de indeplinire a
oricărui alt act de procedură nu poate fi acordată din oficiu de către instanţă, ci trebuie solicitată de partea interesată. Aceasta.
deoarece nu se poate deroga de Ia principiul disponibilităţii dacă nu există o dispoziţie Iegalä specială care să permitä o atare
derogare (0. B0R0I, M. STANcu. 2017, p. 359).

I 203. Răspuns: B, c (primire in profesie avocat detînitiv, 2015)

—

Varianta de räspuns A este greşitä. Prin ‚părţi În proces inţelegem şi procurorul, deoarece acesta are nu doar calitatea de
reprezentant aI in(ereselor statului, de apărător aI ordinii de drept şi aI intereselor cetăţenilor, ci şi pe aceea de parte in proces,
astfel cum este reglemenlată de prevederile art. 92 CPC (R Po, Decăderea in procesul civii, in Revista romănă de drept
privat nr. 4/2014, p. 171, În G. B0R0I, M. STANcu. 2017, nota 2, p, 356). Prin urmare, decăderea vizeazä exclusiv conduita
neglijentă a părţilor sau a procurorului (G. Bonoi, M. STANOU, 2017, p. 356), ceea ce inseamnă că, in cazurile in care termenul
imperativ reglementat de Iege este preväzut pentru un act ce trebuie efectuat de cätre procuror şi acesta nu este efectuat,
intervine sancţiunea decäderii din dreptul de a-I mai efectua ulterior.
Varianta de răspuns B este corectă, deoarece, conform art. 185 alin. (1) CPC, atunci cănd un drept procesual trebuie
exercitat Într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, in afarä de cazul in care
Iegea dispune altfel. Astfel, atunci cănd partea care putea invoca decăderea renunţă Ia acest drept, această sancţiune nu va
opera. Tnsă, pentru ca partea interesatä să poată renunţa Ia dreptul de a invoca decăderea, trebuie indeplinite următoarele
corinţe: termenul sä fie reglementat de norme de ordine privată, partea să aibă capacitate de exerciţiu deplină, renunţarea să
intervinä numai după ce termenul a expirat, renunţarea să fie strict personală şi expresă (G. B0ROI. M. STANcU, 2017, p. 356).
Varianta de ráspuns C este corectă, deoarece, potrivit art. 60 alin. (2) CPC, dacă prin natura raportului juridic sau in temeiul
unei dispoziţii a Iegii. efectele hotărării se intind asupra tuturor reclamanţilor ori părăţilor. actele de procedură indeplinite numai
de unii dintre ei sau termenele incuviinţate numai unora dintre ei pentru indeplinirea actelor de procedură profită şi celorlalţi.
Prin urmare, in cazul În care decăderea priveşte pe una dintre părţile Iegate printr-un raport de solidaritate sau indivizibilitate,
iar ceI puţin una dintre celelalte părţi a efectuat actul de procedură in termen, sancţiunea decăderii nu va opera.

204. Räspuns: B (primňre în profesie avocat stagiar 2016)

—

Varianta de răspuns A este greşită, intrucăt decăderea intervine ca urmare a nerespectärii unui termen imperativ, fără
a se impune a fi expres menţionată. Astfel, decäderea intervine nu numai atunci cănd Iegea stabileşte un termen fix pentru
indeplinirea unui anumit act de procedură, iar partea a Iäsat să expire aceI termen fărä a beneficia de eI, ci şi atunci cănd Iegea
prevede că exercitarea unui drept trebuie să se ĺacă Ia un anumit moment procesual sau intr-o anumită etapă a procesului,
iar partea nu a indeplinit actul de procedurä pănä Ia aceI moment sau in acea etapă procesuală, precum şi atunci cănd Iegea
stabileşte o anumită ordine in efectuarea actelor de procedură şi partea nu a respectat-o (0. BOROI, M. STANcU, 2017, p. 356).
Varianta de răspuns B este corectă, deoarece, in ceea ce priveşte termenele Iegale, pentru a opera sancţiunea decäderii
trebuie ca termenul Iegal sä aibä caracter imperativ (peremptoriu). In cazul nerespectărH termenelor Iegale prohibitive nu
intervine sancţiunea decăderii, ci nulitatea, potrivitart. 185 alin. (2) CPC. Desigur, potfl şi situaţii in care, deşi nu este respectat
un termen Iegal imperativ. Iegiuitorul a preväzut o altă sancţiune. Astfel, În cazul procedurii de regularizare a cererii de chemare
in judecată. dacă reclamantul nu complineşte Iipsurile cererii de chemare in judecată puse in vedere de instanţă în termenul
de 10 zile, cererea de chemare in judecată se va anula. conform art 200 alin. (4) CPC (prin urmare. sancţiunea este anularea,
iar nu decăderea). Aşadar, varianta de răspuns este corectă, avănd În vedere că decăderea intervine in cazul nerespectării
termenelor Iegale imperative, cu excepţia situaţiilor În care Iegea dispune altfel.
 --1

364 EXFLICAŢiI DREPT PROCESUAL cIVIL L DISP0ZIŢII GENERALE

Varianta de răspuns C este greşită, deoarece termenele pot fi Iegale, convenţionale sau judecătoreşti. iar conĺorm dispoziţiilor
art. 185 alin. (1) CPC. sancţiunea decäderfl poate interveni doar Tn cazul nerespectării termenelor Iegale şi judecätoreşti
(G. BOROI, M. STANCU 2017 p. 355) nu şi a cetor convenţionale. Or, in varianta de răspuns se menţionează în mod eronat
că decäderea intervine Tn cazul nerespectării oricăror termene procedurale.
205. Răspuns: B, c (admitere !NM, nokmbrie 2019)
Varianla de răspuns A este greşită, cererea de ordonanţă preşedinţialä poate fi transformată într-o cerere de drept comun
pănă Ia inchiderea dezbaterilor în faţa primei instanţe (art. 1001 CPC), iar nu pănă Ja terminarea cercetării procesului, cum în
mod eronat se menţionează în ipoteza variantei de răspuns Prin urmare, reclamantul este in termen să transforme cererea
de ordonanţă preşedinţialä intr-o cerere de drept comun Ia momentul terminării cercetärii procesului in faţa primei instanţe.
Varianta de răspuns B este corectă. Tn cazul in care pe parcursul procesului partea işi schimbă Iocul unde a fost citată, ea
este obligată sä incunoştinţeze instanţa, indicănd Iocul unde va fi citatä Ia termenete următoare, precum şi partea adversă prin
scrisoare recomandată. a cărei recipisă de predare se va depune Ia dosar odată cu cererea prin care se inştiinţeazä instanţa
despre schimbarea tocului citării. ĺn cazul in care partea nu face această incunoştinţare, procedura de citare pentru aceeaşi
instanţă este valabil îndeplinitá Ia vechiul Ioc de citare. Prin urmare, partea va fi decăzută din dreptul dea exercita calea de atac
a apelului (cu censecinţa respingerii acestei căi de atac ca tardiv formulată) dacă nu a respectat termenut pentru exercitarea
acestuia din cauza faptului că si-a schimbat pe parcursut procesuIu Iocul unde era citată şi nu a adus ta cunostinţa instanţei
aceastä modificare.
Varianla de răspuns C este corectä. Dacă proba cu martori nu a fost propusă prin cererea de chemare in judecaĺä (in
cazul reclamantului) sau prin intămpinare (in cazul părătului), partea poate propune proba dacă necesitatea acesteia rezultă
din cercetarea judecătorească şi nu o putea prevedea (an. 254 aiin. (2) pct. 2 cpcj, insä, in aceasta ipotezä, partea este
obligată, sub sancţiunea decäderii din drepţul dea administra pwba încuvinţată să depună Iista maflorllorîn termen de 5 zile
de Ia încuviinţarea probei [arl. 251 a?in (4) Iit. a) CPC)
 CAPITOLUL AL II-LEA. PROCEDURA
CONTENCIOASĂ

§ĺ, Judecata în faţa primei instanţe

1.1. Sesizarea instanţei de judecată

1.1.1. Cereren dc chcmare în jndecată

I 1. Răspuns:A(primireinproťesie—avocatstagiar, 2017)
Qrila are n vedere categorii de cereri care sunt supuse procedurii regularizării, impuse de dispoziţiile art. 200 CPC.
Regularizarea se aplicä, ca regulă, oricărei cereri de chemare in judecată, Cu toate acestea, potrivit art 121 din Legea
nr. 76/2012, dacă Iegea nu prevede altfel, dispoziţiile art. 200 CPC nu se aplică În cazul procedurilor speciale care nu sunt
compatibile cu aceste dispoziţii. De asemenea, potrivit aceleiaşi dispoziţii Iegate, procedura regularizării nu este aplicabilă
cererilor incidentale, deci cererilor de intervenţie (acelora care, deşi au natura juridică a unei cereri de chemare Tn judecată,
totuşi sunt exceptate de Ia procedura regularizării, dat fiind scopul acesteia, aceasta aplicăndu-se numai cererii introductive
de instanţă) şi nici cererilor reconvenţionale sau contesiaţiei Ia executare.
Varianta de răspuns A este corectä, întrucăt cererea confesorie de servitute este acea cerere introductivă de instanţă prin
care se apără un dezmembrămánt aI dreptului de proprietate, respectiv dreptul de servitute, Este o cerere de drept comun,
neexistănd nicio dispoziţie Iegală care să excepteze această cerere de Ia procedura regularizärii, prin urmare aceasta este
supusă procedurii instiluiie de art 200 alin. (1) CPC.
Varianta de răspuns B este greşită, intrucăt Iegiuitorul exceptează de Ia procedura regularizärii contestaţia la executare.
indiferent de forma acesteia (contestaţie Ia executare propriu-zisă. contestaţie Ia titlu sau contestaţie Împotriva refuzului
executorului judecătoresc dea îndeplini un act de executare). Astfel. conform art. 717 alin. (1) CPC. contestaţia Ia executare
se judecä cu procedura prevă2utä de prezentul cod pentru judecata in primă instanţă, cam se apUcă in mod corespunzător,
díspoziţiüe art 200 neť//nd aplicabi/e in acest cai
Varianta de răspuns C este greşită, intrucăt art 12' din Legea nr 76/2012 prevede că procedura regularizării nu se aplică
cererilor incidentale, Cererea de chemare in garanţie este o formă a intervenţiei forţate a terţilor În procesul civiL având
natura unei cereri de chemare Tn judecatä, Însă intenţia Iegiuitorului, confirmată de dispoziţiile art 121 din Legea nr. 7612012,
introdus prin Legea nr. 138/2014, a fost dea supune verihcării, sub aspectul regularităţii de fond şi de formă, numai actul de
sesizare a instanţei, pentru a se evita declanşarea procesului pe baza unei cereri informe, care ar avea potenţialul tergiversării
procesului, Acest scop nu se regăseşte insă şi in cazul cererilor cu natură juridică de cerere de chemare in judecată, dar
ĺormulate in cursul procesului (3, BoRol, M. STANcu, 2017. p. 393).

2. Răspuns: B (admitere INM şi în magistraturá, 2016)

Varianta de răspuns A este greşită, deoarece cererea de reexaminare exercitată impotriva Încheierii de anulare a cererii
de chemare Tn judecată În etapa regularizării acesteia se soluţionează doar cu citarea reclamantului, nu şi a celeilalte părţi,
respectiv a părătului fart. 200 alin. (7) CPC], cum în mod eronat se menţionează În cuprinsul variantei de răspuns.
Varianta de răspuns B este corectă, deoarece completul investit cu soluţionarea cererii de reexaminare poate reveni asupra
măsuńi anulădi dacă aceaşta a fost dispusä eronat [art. 200 alin. (7) CPC].
Varianta de răspuns C este greşită, deoarece instanţa nu poate dispune anularea cererii de chemare in judecată În etapa
regularizării acesteia pentru neindeplinirea de către reclamant a procedurii prealabile, indiferent de caracterul nomiei care impune
parcurgerea unei asemenea proceduri, dispoziţiile art. 200 alin. (1) CPC prevăzănd expres elementele cererii de chemare În
judecată a cäror nerespectare atrage anularea cererii in etapa regularizării, respectiv cerinţele prevăzute de art 194-197 CPC,
procedura prealabilă nefiind reţinută În cuprinsul acestora, aceasta fiind reglementată de dispoziţiile art. 193 CPC.

3. Răspuns: A, B (primire in profesie avocat sta giar, 2015)

—

Varianta de răspuns A este corectă, deoarece, conform dispoziţiilor art, 200 alin. (5) CPC, impotriva incheierii de anulare.
reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare. solicitănd motivat să se revină asupra măsurii anulării, iar potrivit
art 200 alin. (7) CPC, cererea de reexaminare se soluţioneazä prin incheiere definitivă dată in camera de consiliu. cu citarea
reclamantului, de către un alt complet aI instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra
3b6 EXPLICAŢII DREPT PROCE5UAL CIVIL 11- PROCEDURA CDNTENCIOASÄ

măsurli anulärii dacă aceasta a tost dispusă eronat sau dacă neregularitaţile au fost inlăturate in termenul acordat de catre
instanţă in etapa regularizärii cererii de chemare in judecatä.
Varianta de răspuns B este corectă, deoarece instanţa nu poate dispune anularea cererii de chemare in judecatä in etapa
regularizării acesteia pentru neindeplinirea de către reclamant a procedurii prealabile indiferent de caracterul normei care impune
parcurgerea unei asemenea proceduri, dispoziţiile art. 200 alin. (1) CPC prevăzănd expres elementele cererii de chemare in
judecată a cäror nerespectare atrage anularea cererii in etapa regularizării, respectiv cerinţele preväzute de art 194-197 CPC,
procedura prealabilă nefiind reţinută in cuprinsul acestora, aceasla riind reglementată de dispoziţiile art. 193 CPC
Varianla de räspuns C este greşită, deoarece, conform art. 200 alin. (1) CPC, care reglementează Verificarea Ş regularizarea
cererii de chemare in judecatä, completul căruia i s-a repadizat aleatoriu cauza Veriflcä, de indată, dacă cererea de chemare in
judecată este de competenţa sa (competenţa funcţionalä) şi dacă aceasta indeplineşte cerinţele preväzute Ia art 194-197 CPC,
iar potrivit art. 200 alin. (2) CPC, în cazul in care cauza nu este de competenţa sa, completu( căruia i-a fost repaMizatä cererea
dispune, prin incheiere datä färă citarea pătilor, trimiterea dosaruiui completului specializat competent sau, după caz, secţiei
specializate competente din cadrul instanţei sesizate (..j. Prin urmare, ca urmare a Veriflcärii competenţei funcţionale, secţia
specializată căreia i s-a repartizat dosarul, în măsura în care apreciazä că nu este competentă, Va putea trimite dosarul secţiei
specializate competente din cadrul aceleiaşi instanţe. De asemenea, Varianta de răspuns este greşită şi ca urmare a faptului
că, Ia primul termen de judecatä, completul işi Veriflcä competenţa din punct de Vedere general, material şi teritorial, nu şi
funcţionat această competenţă fiind Veriflcată de indată ce primeşte cererea de chemare in judecată.
4. Răspuns: B (primire în profesie avocat definitiv, 2017)
—

Tn procedura de regularizare a cererii de chemare in judecată, instanţa inVestită cu soluţionarea acesteia poate anula cererea
de chemare in judecatä pentru lipsa oricäror elemente preVäzute de Iegiuitor în cuprinsul art. 194-197 CPC, necompetenţa
inslanţei neîncadrăndu-se între acestea.
Prin ţlrmare, varianta de răspuns A nu este corectň, întrijc⣠indiferent de cazul de necompetenţă, instanţa nu poate
declina competenţa in favoarea unei alte instanţe in procedura de regularizare, acest lucru putăndu-se intămpla după ce va
pune în discuţia părţilor excepţia incidentä [la primul termen de judecatä cănd părţile sunt legale citate şi pot pune concluzii,
fie cănd îi verifică competenţa din punct de vedere generat material si teritorial În condiţhle art 131 CPC, fie ca urmare a
invocării excepţiei corespunzătoare de către partea interesată art. 130 alin, (2) şi (3) CPCj, in caz conlrarincălcând principiul
—

contradictorialitäţii, ceea ce poate verifica instanţa de indată ce primeşte cererea de chemare în judecată este competenţa
funcţionalä [ad. 200 alin. (1) CPC], şi anume dacă cererea este de competenţa secţiei sau completului specializat din cadrul
inslantei investite, însă i acest Iucru are loc in etapa veriflcärii cererii de cliernare in judecalä, i nu in procedura regularizării,
in caz de admitere, cererea fiind trimisä completului/cccţiei spocializate a instanţei rospectivo, iar nu altei instanţe, cum in
mod eronat se menţioneazä in varianta de răspuns, Dacă cererea este trimisă altei instanţei ca efect al declinării, înseamnä
că suntem in prezenţa unui caz de necompetenţă materială sau teritorială, iar nu funcţională
Varianta de răspuns B este corectä, intrucăt, dacä reclamantul nu işi indeplineşte obligaţia dea complini lipsa motivării in
fapta cererii de chemare in judecată in termenul de 10 zile acordat de instanţä, in acest sens, instanţa va anula cererea de
chemare în jiidecatä in procedura de regularizare, aspect ce rezultă din analiza dispoziţfllor art. 200 alin (3) CPC, in raport
de care atunci cănd cererea nu indeplineste cerinţele prevăzute Ia art. 194-197 [obligaţia motivării regăsindu-se in cuprinsul
arĺ. 194 lit. d) cPcl, reclamantului i se vor comunica în scris Iipsurile, cu menţiunea cä, în termen de cel mult 10 zile de la
primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificärile dispuse, sub sancţiunea anulării cererii
Varianta de răspuns C este gresită, cererea de chemare in judecată neputănduse anula în procedura de regularizare pentru
Iipsa calităţii procesuale active a reclamantului, Excepţia lipsei calităţii procesuale active este o excepţie de fond, absolută,
peremptorie, care, Ia fel ca oricare altă excepţie, trebuie să fie pusă in discuţia contradictorie a pärţilor, anterior ca instanţa să
se pronunţe asupra ei, pentru respectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apärare aI päijfl in procesul civil. Or,
excepţiile procesuale sunt puse in discuţia părţilorin etapa cercetării procesului, conform art 237 alin. (2) pct. 1 CPC, neputänd
fi soluţionate de către instanţă in procedura de regularizare.

I 5. Răspuns: A (primire in profesie avocat sta giar, august 2019)

—

Varianta de răspuns A este corectă, cererea de chemare in judecată poate fi anulatä in procedura de regularizare dacä
Iipsesc menţiunile din cuprinsul art. 194-197 CPC (iar reclamantul nu Ie complineşte in termenul acordat de instanţä in acest
sens), printre acestea regäsindu-se şi lipsa motivării in fapt a cererii de chemare in judecată [art. 200 alin. (3) CPCJ.
Varianta de răspuns B este greşitä, intrucăt obligaţia părţilor de a-şi desemna un reprezentant comun nu determină anularea
cererii de chemare in judecată in procedura regularizării, potrivit dispoziţiilor art 200 alin. (3) CPC,
Varianta de răspuns c este greşită. Potrivit dispoziţiilor art. 200 alin. (1) CPC, completul cäruia i s-a repartizat aleatoriu
cauza verifică, de indată, dacă cererea de chemare in judecatä este de competenţa sa şi dacă aceasta indeplineşte cerinţele
preväzute Ia ad. 194-197. Or, procedura prealabilă este reglementată in cuprinsul art. 193 CPC, ceea ceinseamnă că aceasta
nu inträ sub incidenţa procedurii de regularizare.
MĂDĂLINA DINU EXPLJCAŢII 367

6. Răspuns: c (admitere în magistraturâ, iunie 2019)

Varianta de răspunsAeste greşită, Prima partea enunţului este corectä. intrucát împotriva incheierii de anulare a cererii de
chemare în judecată pronunţate in etapa regularizării cererii. reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare [art 200
alin. (5) CPCJ. insă, in caz de admitere, cauza se retńmite completulu' iniţial investit, conform dispoziţulor art. 200 alin. (8) CPC.
Varianta de răspuns B este greşită, intrucát cererea de reexaminare poate fi formulată doar de către reclamant in termen
de 15 zile de Ia comunicarea incheieri de anulare, iar nu de Ia data pronunţärii acesteia [art. 200 alin. (6) CPC].
Varianta de răspuns C este corectă, intrucăt cererea de reexaminare (cale specifică de atac în această materie) poate
fi formulată doar de către reclamant, nu şi de către pârăt. conform dispoziţiilor art. 200 alin. (5) cc. Este firească soluţia,
avănd in vedere faptul câ, Ia momentul anuläri cererii de chemare in judecală in procedura regulahzărfl, părătul nici nu are
cunoştinţä de existenţa procesului.

7. Răspuns: C (primire în profesie avocat detinitiv, 2018)

—

Varianta de răspuns A este greşită, cererea de reexaminare poate fi formulată doar atunci cánd in mod eronat instanţa a
dispus măsura anulărh cererii de chemare in judecată, nu şi atunci cánd această cale specială de atac este exercită pentru
complinirea Iipsurilor pe care reclamantul nu Ie-a indeplinit in termenul de 1Ü zile acordat de instanţä in acest sens ar1. 200
alin. (5) CPC) in procedura de regularizare.
Varianta de răspuns B este greşitä. Impotriva incheierii prin care instanţa a dispus anularea cererii de chemare in judecatä,
reclamantul nu poate formula decât cerere de reexaminare, potrivit dispoziţiilor art 200 alin. (5) CPC.
Varianta de räspuns C este corectă, In procedura de regularizare, instanţa doar verifică dacă sunt indeplinite condiţiile
prevăzute de Iege pentru cererea de chemare in judecată, iar in măsura in care constată neregularităţi, va pune in vedere
reclamantului să complinească aceste Iipsuri. Tn situaţia in care acestea nu sunt complinite in termenul acordat, instanţa va
dispune anularea cererii de chemare in judecatä. Această incheiere de anulare nu are autoritate de Iucru judecat, astfel incăt
reclamantul are posibililatea dea formula o nouă cerere de chemare in judecată.

I .Răspuns: c (admítero in magistratură, august 2013)

Variantele de răspuns A şi B sunt greşite, intrucăt neindicarea domiciliului pârâtului in cererea de chemare in judecatä de
către reclamant are drept consecinţă, conform art. 200 alin. (3) cc, comunicarea către reclamant a obligaţiei de a indica
domiciliul părătului in termen de ceI mult 10 zile de Ia primirea comunicării, sub sancţiunea anulării cererii. Indicarea domiciliului
părătului in cererea de chemare in judecată este un element obligatoriu aI acesteia, conform art. 194 Iit. a) cpc, pe care
instanţa iI verifică alături de celelalte elemente ale cererii de chemare in judecată după verificarea competenţei funcţionale,
in condiţiile art 200 alin. (1) CPC, iar dacă instanţa constată Iipsa domiciliului părátului, ii va pune in vedere reclamantului şă
remedieze aceastä neregularitate in condiţiile art. 200 alin. (3) cpc.
NBI AIin. (4') aI art. 200, introdus prin Legea nr. 310/2018, dispune: Rec/amantuiui nu i se poate cere să completeze sau
să modiťice cererea de chemare în judecată cu date sau inťorma ţii de care acesta nu dispune personal şi pentru obţinerea
cărora este necesară intervenţia instanţei.
Prin urmare, varianta de răspuns c este síngura corectă, prin raportare Ia explicaţia de mai sus.

I 9. Răspuns: c (primire in profesie avocat sta giar, august 2019)

—

Varianta de răspuns A este greşită. intrucăt excepţia Iipsei dovezii calităţii de reprezentant este o excepţie de ordine
publicălabsolută şi poate fi invocată atât de către instanţă din ofIciu. căt şi de către părţi, pănä Ia inchiderea dezbaterilorin faţa
primei instanţe, prin rapohare Ia dispoziţiile art. 82 CPC. Prin urmare, dacä părătul nu invocă excepţia Iipsei dovezii calităţii de
reprezentant prin intămpinare, nu operează decăderea sa, ci are posibilitatea dea o invoca pănä Ia inchiderea dezbaterilor
in faţa primei instanţe.
Varianta de răspuns B este greşită, intmcăt părătul este in drept să invoce excepţia Iipsei dovezii calităţU de reprezentant
in tot cursut judecăţii in primă instanţä, nu insă şi direct in calea de atac. potrivit dispoziţiilor art. 82 alin. (2) CPC, in raport de
care excepţia Iipsei dovezii calitäţii de reprezentant inaintea primei instanţe nu poate fi invocatä pentru prima oară in calea de
atac (a se vedea G. B0R0I. M. STANcu, Drept pmcesuai civiL ed. a 5-a. Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2020, p. 188).
Varianta de răspuns c este corectă, prin rapodare Ia explicaţiile de Ia variantete de răspuns A şi B.

I 10. Răspuns: B (admitere in magistratură, mai 2018)

Varianta de răspuns A este greşită deoarece această cerere nu se soluţionează de către aceIai complet, ci de către un alt
complet aI instanţei respective, desemnat prin repartizare alealorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta
a fost dispusă eronat sau dacă neregularitäţite au fost inlăturate in termenul acordat [art. 200 alin. (7) CPCj.
Varianta de răspuns B este corectä, prin raportare ta art 1V din Legea nr. 76/2012, care prevede că art. 200 CPC nu se
aplícă. printre altele, in cazul incidentelor procedurale.
Varianta de răspuns c nu este corectä, deoarece, in etapa regularizării, nu poate fi Iuată in discuţie o eventuală necompetenţă
teritorială, ci numai necompetenţa completului specializat sau secţiei specializate (competenţă funcţională), in conformitate
368 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL CIVIL. 11. PROCEDURA CONTENCIOASĂ

cu art. 200 alin. (2> CPC, potrivit cäruia, În cazul in care cauza nu este de competenţa sa, completul Căruia i-a fost repartizată
cererea dispune, prin încheiere datä färă citarea pärţilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz,
secţiei specializate competente din Cadrul instanţei sesizate.

11. Räspuns: A (admitere JNM, noiembrie 2019)

Varianta de räspuns A este corectă. Anutarea cererii de chemare Tn judecată În procedura de regularizare nu se poate
realiza pentru neindicarea motivelor de drept si a probelor, potrivit dispoziţiilor ań. 200 alin. (4) CPC. Astfel, dacă în mod
eronat instanţa a anulat pentru astfel de motive cererea de chemare in judecată, cererea de reexaminare formulată impotriva
incheierii de anulare se va admite.
Varianta de räspuns B este greşitä, Cererea de reexaminare va fi admisă, instanţa revenind asupra măsurii anulării dacă
aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul (de i 0 zite) acordat de către instanţä
reclamantului in procedura de regularizare, potrivit dispoziţiilor art. 200 alin. (7) CPC. Prin urmare, cererea de reexaminare
nu se va admite dacä anularea cererii de chemare Tn judecatä s-a dispus corect de către instanţă, motivul anulării existůnd
la momentul Ia care instanţa se pronunţä asupra acesteia, chiar dacă reclamantul complineşte aceste lipsuri la momentul
soluţionării cererii de reexaminare
Varianta de räspuns C este greşitä, Cererea de reexaminare poate fi admisä doar dacä aceastä măsură a fost dispusă
eronat sau reclamantul a indeplinit obligaţiile de complinire a neregularităţitor cererii de chemare in judecată şi, cu toate acestea,
instanţa a dispus anularea cererii de chemare in judecatä. Prin urmare, invocarea excepţiei necompetenţei materiale de către
reclamant in procedura de reexaminare nu are nicio infiuenţă asupra soluţiei date in cererea de reexaminare.

12. Răspuns: B (admitere INM şiîn magistratură, 2017)

Cererea de reexaminare este calea de atac specificä a incheierii de anularea cererii de chemare in judecatä in procedura
de regularizare
Varianta de räspuns A este greşitä deoarece incheierea pronunţată în cererea de reexaminare nu are autoritate de lucru
judecat,
Orice neregularilate a cererii de chemare injudecală, indiferent dacă a fosl sau nu examinată in procedura de regularizare
si indiferent dacă instanta s-a pronunţat asupra cererii de reexaminare prin incheiere definitivä, va putea fi invocatä de câtre
părăt prin intămpinare, pe calea excepţiilor procesuale, urmând să fie examinatä şi soluţionată de către instanţă, Soluţia este
fireascä, avánd in vedere că doar astfel este asigurată părătului exercitarea dreptului la apărare (GH. FLOREA, in V.M. CI0BANu,
M NCQLAE ş A, Nou/Coddepmcedurä civflă comentatiadnoŕa VoI. 1. Arf 1-526, ed. a 2-a, revizuitä şi adäugitä, Ed Universul
Juridic, 2016, p. 743) Mai mult decăt atăt, pănă la momentul soluţionärî cererii de reexaminare (in sensul admiterii acesteia),
părătul nici nu are cunotinţä de existenţa procesului, astfel incăt pentru garantarea dreptului la apărare, prin acle de procedură
specifice (intămpinare), trebuie sä se asigure respectarea acestui drept, acesta putănd reitera pe calea excepţiilor procesuale
neregularităţile pe care Ie apreciază ca fiind incidente.
Varianta de răspuns B este corectă, termenul de exercilare de către reclamant a cererii de reexaminare impotriva incheierii
prin care instanţa a anulat, în procedura de regularizare, cererea de chemare in judecatä fiind de 15 zile de la data comunicării
incheierii, aspect care rezultă din dispoziţiile art. 200 alin. (6) CPC.
Varianta de răspuns C este greşită, intrucăt, intr-adevăr, cererea de reexaminare se soluţionează cu citarea reclamantului
[ad. 200 alin. (8) CPC], insä, in caz de admiterea acesteia, completul de reexaminare va retrimite cauza completului iniţial
investit (in scopul asigurärii respectării principiului continuităţii), care va dispune comunicarea către părăt a cererii de chomare
in judecată, in vederea formulării întămpinării, cererea nefiind comunicată de către completul care a soluţionat cererea de
reexaminare, astfel cum se menţionează in varianta de răspuns

I 13. Răspuns: B (primire În proťesie avocat stagiar, 2018)

—

Varianta de răspuns A este greşită, intrucăt, pănă la comunicarea cererii de chemare in judecatä, părătul nu are cunoştinţă
de existenţa procesului. De asemenea, nici nu ar avea interes in exercitarea cererii de reexaminare, interesul aparţinănd in
această situaţie doar reclamantului, Prin urmare, împotriva incheierii de anulare, doar reclamantul va putea formula cerere de
reexaminare, solicitănd motivat să se revină asupra măsurii anulării, conform dispoziţiilor art. 200 alin. (5) CPC.
Varianta de răspuns B este corectä, prin raportare la dispoziţule art 200 alin. (5) CPC şi ale art. 200 alin. (6) CPC, care
preväd cä termenul de exercitare al cererii in anulare este de 15 zile de Ia data comunicării incheierii de anulare a cererii de
chemare în judecată.
Varianta de răspuns C este greşită. Tntr-adevăr, impotriva incheierii de anulare a cererii de chemare in judecatä in procedura
de regularizare a acesteia, reclamantul va putea formula doar cerere de reexaminare, insä, in caz de admitere a acesteia,
cauza se retrimite completului iniţial investit [art. 200 alin, (8) CPC], iar nu altui complet, cum in mod eronat se menţionează
in cuprinsul variantei de răspuns.

tj
aa t-at
----
MĂDĂLINA DINU EXPLICAŢII 369

14. Räspuns: B, c (primirc in profesie avocat definitiv, 2014)

—

Varianta de răspunsA este greşită, deoarece, conform art. 204 alin. (3) CPC, modificarea cererii de chemare in judecată
peste primul termen Ia care reclamantul este Iegal citat in faţa primei instanţe poate avea Ioc numai cu acordul expres aI tuturor
părţilor, nefiind deci suficient doar acordul părâtului, ci este necesar şi acordul terţului intervenient, având Tn vedere cä, după
admiterea in principiu a cererii sale de intervenţie, acesta dobăndeşte calitatea de parte in proces. Singurele modificări ale
cererii care sunt permise fără a fi necesar acordul expres aI tuturor părţilor sunt cele prevăzute de art 204 alin. (2) CPC. Or,
cererea de inlocuire a Unei acţiuni în revendicare (acţiune in realizare) cu o acţiune posesorie (tot o acţiune Tn realizare) nu se
incadrează in vreuna dintre aceste ipoteze.
Prin urmare după primul termen de judecată, dacă toate părţile sunt de acord (părătul/păráţii şi eventualii terţi
intervenienţi índiferent de forma in care au fost atraşi in proces sau dacă au intervenit din proprie iniţiativă, precum şi
—

coparticipanţii in urma conexării), reclamantul poate să işi modifice cererea, Dat fiind faptul că Iegea solicită „acordul expres
aI tuturor păĄilor. rezultă că inţelegerea părţilor nu poate fi dedusă din lipsa unui răspuns aI acestora in acest sens şi nici din
neprezentarea Iorin faţa instanţei, deşi au fost citate cu menţiunea de a-şi preciza poziţia procesuală faţă de modificarea cererii
principale de către reclamant ((3. BoRol, M. STANcU. 2017, p. 433-434).
Varianta de räspuns B este corectä, prin raportare Ia explicaţia de Ia varianta de răspuns de Ia litera A.
Varianta de răspuns C este corectă. intrucáĺ Iipsa unui punct de vedere al intervenientului Tf faţä de modificarea cererii
reclamantului Ia aI doilea termen de judecatä nu echivaleazä cu un acord tacit aI acestuia Ia modificare, ceea ce determină
decăderea reclamantului din dreptul de a modifica cererea principală, având in vedere cä acesta nu a respectat un termen
Iegal imperativ. respectiv primul termen de judecată Ia care acesta a fost Iegal citat in faţa primei instanţe.

15. Răspuns: C (pflmire in pmfosie—avocatstagiar, 2017)

Grila are in vedere momentul procesual pănă Ia care se poate modifica cererea de chemare in judecată.
Varianta de răspuns A este gresită, deoarece textul art 204 alin. (1) CPC prevede că reclamantul poate să îşi modifice
cererea şi să propună noi dovezi. sub sancţiunea decăderh, numai pănă Ia primul termen Ia care acesta este Iegal citat. Prin
urmare, pentru ca modificarea să poată opera independent de indeplinirea unei aIte cerinţe este necesar ca reclamantul să
fie Iegal citat Ia primul termen de judecată, iar nu reclamantul şi părătul. astfel cum este formulatä varianta de räspuns. Pot
exista situaţii in care. Ia primul termen de judecatä, doar părătul este Iegal citat, caz in care, Ia cererea părătului sau din oficiu.
instanţa va dispune acordarea unui nou termen de judecatä in vederea refacerii procedurii de citare cu reclamantul. Astfel.
dacä Ia al doilea termen de judecatä reclamantul este Iegal citat, acesta este momentul pănă Ia care eI işi poate modifica
cererea de chemare in judecată independent de indeplinirea unei alte cerinţe, intrucăt. pentru eI, acesta este primul termen
de judecată Ia care este Iegal citat in faţa primei instanţe. O altă ipoteză ar fi aceea in care reclamanlul este Iegal citat in
faţa primei instanţe. iar părătul nu, caz in care, chiar dacä instanţa va acorda un nou termen de judecată pentru indeplinirea
procedurii de citare cu părătul, pentru reclamant acesta este momentul pănă Ia care işi poate modifica cererea de chemare in
judecatä färä a avea nevoie de acordul părătului.
Menţionăm că sintagma pănă Ia primul termen de judecată" trebuie inţeleasă inclusiv in sensul de primul termen de
judecală Ia care reclamantul este Iegal citat in faţa primei instanţe,
Varianta de răspuns B este gresită. intrucăt, conform art 2D4 alin. (3) CPC, modificarea cererii de chemare in judecată
după primul termen de judecată Ia care reclamantul este legal citat poate avea Ioc numai cu acordul expres aI tuturor părţilor
(pârátul/párăţii şi eventualii terţi intervenienţi, indiferent de forma in care au fost atraşi in proces sau dacă au intervenit din
proprie iniţiativă), or, in varianta de räspuns se menţionează că această modificare nu poate opera in faţa primei instanţe peste
termenul prevăzut de Iege (pńmul termen Ia care reclamantul este Iegal citat), chiar dacă părţile işi dau acordul expres cu privire
Ia depăşirea acestui termen, variantă de răspuns greşitä in raport de textul Iegal mai sus evocat.
Varianta de răspuns C este cea comctä, deoarece modificarea cererii de chemare in judecată, in sensul art 204 alin. (1) CPC.
nu poate avea Ioc decât in faţa primei insżanţe, aspect care rezullâ din faplul că, pe de o parte, dacă cererea ar pulea fi modificată
in faţa instanţei de apeL părţile ar fi Iipsite de un grad de jurisdicţie, iar pe de altă parte. in apeI nu se poate schimba calitatea
părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi, conform art 478 alin. (3) CPC.

I 16. Răspuns: c (admitere în mayistratvrá, iunic 2019)

Varianta de räspuns A este greşită, intrucăt intămpinarea Ia cererea modificatoare trebuie depusă Ia dosar de cätre părăt cu
ceI puţin 10 zile inaintea termenului de judecată fixat [art. 204 alin. (1) CPC]. Prin urmare, faţä de datele variantei de răspuns,
dacă intămpinarea este depusä cu mai mult de 10 2iIe, aceasta este formulată in termen.
Varianta de răspuns B este greşitä, intrucât cererea modificatoare poate fi formulată de către reclamant, fără a avea nevoie
de acordul celorlalte părţi, pănă la primul termen de judecată la care acesta este Iegal ciiat in faţa primei instanţe [art 204
atin. (1) CPCJ. ca atare, cererea modificatoare depusä ta dosar ta cet de-at doitea termen de judecată este formulată in termen,
dacă reclamantul nu a fost Iegal citat pentru primut termen de judecată. Menţionăm faptul că prin sintagma pănä Ia primul
370 EXPLICATII DREPT PROCESUAL CIVIL. 11. PROCEDURA CONTENCIOASÄ

termen dejudecată se inţelege inclusiv pńmul termen dejudecată, avánd în vedere dispoziţiile art 180 alin. (2) CPC, in raport
de care termenul este reprezentat de data Ia care se indeplineşte un anumit act de prccedurä.
Varianta de răspuns C este corectä, intwcăt, atunci cănd reclamantul şi-a modificat cererea de chemare Tn judecatä,
cererea reconvenţională se va depune ceI mai tărziu până Ia termenul ce se va incuviinţa pârâtului în acest scop. conform
art. 209 alin. (6) CPC

j 17. Ráspuns:A(primire in proťesie—avocatdefinitiv, 2016)

Varianta de răspuns A este corectä, intrucăt, conform art. 204 alin. (2) pct. 4 CPC, cererea nu se consideră modiücat& şi
nu se va da termen, ci se vor trece in incheierea de sedinţă declaraţńle verbale atunci cănd reclamantul inlocuieste cererea
in constatare printr-o Cerere în realizare, Având in vedere că, pentru situaţiile preväzute in cuprinsul art. 204 alin. (2) cc,
cererea de chemare in judecată nu se consideră modificatä. reclamantul nu este ţinut de primul termen de judecată Ia care
este Iegal citat în faţa primei instanţe (aplicabil cererii adiţionale), eI putánd formula cererea oricănd până Ia momentul inchiderii
dezbaterilor in ĺaţa primei instanţe.
Cu alte cuvinte. din analiza dispoziţiilor art. 204 alin. (2) CPC rezultă că modihcarea cererii de chemare in judecată in
condiţiile stabilite de acest text de Iege poate fi fäcutä oricănd in cursul judecaţii in primă instanţă, pănă Ia inchiderea dezbaterilor
(G. B0R0I, M. STANcu, 2017, p. 434).
Varianta de răspuns B este gresitá. deoarece, in cazul in care reclamantul inlncuieşte cererea in constatare printr-o cerere
in realizare, instanţa nu va acorda termen, ci se vor trece in încheierea de şedinţă declaraţiile verbale ale reclamantutui [arL 204
alin. (2) CPCJ, iar nu cum in mod eronat se menţionează in varianta de räspuns cä reclamantul nu poate transforma cererea
in constatare intr-o cerere de realizare, pe baza declaraţiei sale consemnate in incheierea de şedinţă.
Varianta de răspuns C este greşită, deoarece cererea in constalare poate fl transformată intr-o cerere in iealiza,e păiiă Ia
inchiderea dozbaterilor in faţa primei instanţe, astfel incăt, dacă partea adversă invocä excepţia tardivităţii modiflcării cererii in
constatare intr-n cerere in realizare, formulată ulterior primului termen dejudecată, soluţia instanţei va fi aceea de respingere
a excepţiei.

j 18. Răspuns: A. C (primirc řn proťesie avocat definitiv, 2015)

—

Varianta de răspuns A este corectă, deoarece reclamantul AAa formulat la aI doilea termen dejudecatä o cerere denumitä
precizar& prin care a sulicitat evacuarea pârătului 86 pentru lipsa titlului Iocativ, precizare care, in realitate, esie o modificare a
cererii de chemare in judecatä prin schimbarea cauzei. Or, cererea adiţională poate fi formulatä, färă a avea nevoie de acordul
părătului, pănă Ia primul termen de judecată Ia care reclamantul este Iegal citat în faţa primei instanţe. b speţá, modificarea
intervine la aI doilea termen de judecatâ, ipoteza in care părătul se poate opune Ia primirea acestei precizári, motivând că
este o modificarea cererii de chemare in judecată, fäcutä peste termenul prevăzut de Iege
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece solicitarea de a fi evacuat părătul pentru Iipsa titlului Iocativ constituie o
modificarea cauzei cererii de chemare in judecată, intrucăt, iniţial. reclamantul a solicitat evacuarea părătului BB pentru neplata
chiriei şi stricăciuni aduse Iocuinţei, iar Ia aI doilea termen de judecată a solicitat evacuarea Iui BB pentru Iipsa titlului Iocativ.
Varianta de ráspuns C este corectă, deoarece, conform art 204 alin. (3) CPC, modificarea cererii de chemare in judecată
după primul termen Ia care reclamantul este Iegal citat in faţa primei instanţe poate avea Ioc numai cu acordul expres aI tuturor
părţilor, in speţă. al părátului.

19. Răspuns; A (admitere INM şi in magîstratură, 2015)

Varianta de răspunsAeste corectă. deoarece. polrivit art. 30 aiin. (5) cpc, cererea adiţioiiaiä este aceea prin care o parte
modifică pretenţiile sale anterioare.
Varianta de ráspuns B este greşitá intwcăt cererea prin care reclamantul solicitä ratele ajunse la termen după sesizarea
instanţei poate fi formulată şi după primul termen de judecată. AstfeL potrivit dispoziţiilor an. 397 alin. (2) CPC. dacă cererea
are ca obiect alte sume datorate periodic. instanţa iI va obliga pe părăt, Ia cererea reclamantului, dupä achitarea taxelor de
timbru, potrivit Iegii, şi Ia plata sumelor devenite exigibile după introducerea cererii, iar conform art. 478 alin. (5) CPC, se vor
putea cere, de asemenea, dobánzi, rate, venituri ajunse Ia termen şi orice alte despägubiri ivite după darea hotărării primei
instanţe. Oin interpretarea a foflioria textelor Iegale sus-menţionate rezultä că, dacă se pot cere rate scadente şi Ia un moment
procesual mai indepădat faţă de primul termen Ia care toate pärţile sunt Iegal citate, cum este, de exemplu. momentul formuläńi
cererii de apeL cu atát mai mult ele se pot cere Ia un moment mai apropiat respectiv după pdmul termen Ia care toate păĄile
sunt Iegal citate in primá instanţă.
Varianta de răspuns C este gresitä, deoarece, potrivit art. 106 alin. (1) cpc, instanţa Iegal investitä potrivit dispoziţiilor
reĺeritoare Ia competenţă după valoarea obiectului cererii rămâne competentä sä judece chiar dacä. ulterior investińi, inteMn
modificări in ceea ce priveşte cuanlumul valorií aceluiaşi obiecL

—r r
MĂDÄLINA OINU EXPLICAŢII 371

20. Răspuns: c (admitere 1NM şi în magistratură, 2015)

Varianta de răspuns A este greşită, deoarece atunci cănd comunicarea cererfl de chemare in judecată prin agenţii procedurali
ai instanţei nu este posibilă, aceasta se va face prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, in plic inchis,
potrivit art. 154 alin. (4) CPC (astfel cum a fost modificat prin Legea nr 310/2018). De asemenea, instanţa nu poate dispune
din oficiu comunicarea cererii de chemare in judecată prin servicii de curierat rapid, ci doar Ia cererea părţii interesate [art. 154
alin. (5) CPC], intrucăt aceasta urmează a suporta cheltuielile Iegate de această procedură.
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece, dacă reclamantul invederează motivat că, deşi a ĺăcut tot ce i-a stat in
putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul părătului sau un alt Ioc unde ar putea fi citat potrivit Iegii, instanţa va putea incuvünţa
citarea acestuia prin publicitate [art. 167 alin. (1) CPC]. Prin urmare, cererea de chemare in judecată va putea fi comunicată
prin afişare dacă sunt indeplinite condiţiile citării pârâtului prin publicitate.
Varianta de răspuns C este corectă, prin raportare Ia dispoziţiile art. 154 alin. (5) CPC, conform cărora, Ia cererea părţii
interesate şi pe cheltuiala sa, comunicarea actelor de procedură se va putea face in mod nemijlocit prin executori judecătoreşti.

1.1.2. l;sfńinpinnren şi cereren ‚-econventio;xaĺă

I 21. Răspuns: B (admitere INM şi in magistraturä, 2017)

Varianta de răspunsAeste greşitä, deoarece reclamantul nu are obligaţia dea comunica răspuns Ia intâmpinare În termenul
de 10 zile de Ia comunicarea intămpinării ĺormulate de către părăt. Astfel, independent de răspunsul reclamantului Ia intămpinare,
care are caracter facultativ, dupä expirarea celor 25 de zile pentru depunerea intâmpinärii:
(1) dacă părătul a depus Întămpinare, in termen de 3 zile de Ia data depunerii intămpinării, judecătorul fixează prin rezoluţie
primul termen dejudecatä care va fi de ceI mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunănd citarea părţilor [art. 201 alin. (3) CPC,
cu modificările aduse prin Legea nr 310/2018];
(2) dacä pârâtul nu depune întămpinare, iar termenul s-a epuizat, judecătorul fixeazä prin rezoluţie primul termen de
judecată care va fi de ceI mult 60 de zile de Ia data rezoluţiei, dispunănd citarea părţilor [art. 201 alin. (4) CPC, cu modiíicările
aduse prin Legea nr 310/2018].
Varianta de răspuns B este corectă, intrucăt in ipoteza menţionată, cererea se consideră modificată, fiind aplicabile dispoziţule
art. 204 alin. (1) CPC. Raportat Ia varianta de răspuns, nu sunt aplicabile prevederile art. 204 alin. (2) pct. 3 CPC, in raport
de care cererea nu se consideră modificată şi nu se va da termen, ci se vor trece în incheierea de şedinţă declaraţiile verbale
făcute in instanţă când se solicitä contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit in cursul procesului. AstfeL ipoteza din
varianta de räspuns are in vedere pieirea bunului anterior introducerii cererii de chemare in judecată, astfel incăt, prin cererea
adiţională, se modifică obiectul cererii introductive.
Varianta de răspuns Ba fost contestatä, susţinăndu-se cä şi aceasta este greşitä, intrucât art. 204 alin. (2) CPC nu prevede
situaţia de excepţie a amănării judecăţii, în situaţia pieirii bunului inaintea introducerii acţiunii.
Comisia de soluţionare a contestaţhlor a constatat că varianta de Ia Iitera B este corectă: Raţiunea variantei de răspuns B
este de a dehmita ipoteza de la art 204 &in. (2) pct. 3 CPC de cea reg/ementată de art 204 aiîn. (1) CPC. Astfel, ín art 204
aiin. (2) pct. 3 cc se vorbeşte despre obiectui pierit în cursui procesului, în vreme ce varianta de ia litera B are in vedere
situaţia unui bun pierit inainte de introducerea cererii de chemare in judecată. ĺn a doua ipotezä, sunt aphcabile dispozi'ţüie
art 204 alin. (1) CPC, în sensui că se amănă judecata şi se comunică cererea modificată, Pentru aceste considerente,
contestaţia a fost respinsă.
Varianta de răspuns C este greşită, deoarece, dacä reclamantul doreşte sä işi modifice cererea de chemare injudecatä prin
introducerea in cauzä a unui nou părăt după primul termen de judecată, are nevoie doar de acordul tuturor celor care Ia data
modificării au calitatea de părţi in procesul civil, deci de acordul părătului iniţial, nu şi aI părătului care urmează a fi introdus În
cauză prin cererea adiţională, intrucăt acesta nu are, Ia momentul Ia care se cere acorduL calitatea de parte in proces [art. 204
alin. (3) CPC]. Astfel cum s-a statuat şi in doctrinä, in ipoteza in care modificarea vizeazä persoana părătului, partea care
trebuie sä-şi dea acordul cu privire Ia modificarea cererii este părătul iniţial, iar nu ceI chemat in judecată prin cererea adiţională,
care nu se poate opune chemării sale În judecată, procesul incepănd, din perspectiva sa, din momentul introducerii cererii
modificatoare (D.N. THEOHARI, În G. BoRoI ş.A., Noui Codde procedură civilä, vol. 1, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, 2016, p. 586).

I 22. Răspuns: B (admitere in magistratură, mai 2018)

Varianta de răspuns A nu este corectă, deoarece art. 206 alin. (1) CPC prevede că intămpinarea se comunică reclamantului,
dacă Iegea nu prevede altfel [de exemplu, in materia ordonanţei de platä, conform art. 1019 alin. (4) CPC, intămpinarea nu se
comunică reclamantului, care va Iua cunoştinţä de cuprinsul acesteia de Ia dosarul cauzei].
Varianta de răspuns B este corectä, fiind o reluare a dispoziţiilor art. 208 alin. (2) CPC, care menţionează că nedepunerea
intămpinärfl În termenul prevăzut de Iege atrage decăderea părătului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţfl,
in afara celor de ordine publică, dacă Iegea nu prevede aItfeI.
372 EXPLICAŢII OREPT PROCESUAŁ CIVIL 11. PROCEDURA CONTENCIOASĂ

Varianta de răspuns c nu este corectă. Tn materia ordonanţei de platä, intämpinarea este obligatorie, având Tn vedere faptul
că art. 1019 alin. (3) cc statueazä cä Tn Citaţie se va preciza cä debitorul este obligat să depună intămpinare Cu CeI puţin
3 zile inaintea termenului de judecată fäCăndu-se menţiune că, in Cazul nedepunerii intămpinärii, instanţa, faţă deimprejurärile
cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaştere a pretenţíilor creditoruui,

J 23. Räspuns: B, c (admitere în magistraturä, aprflîe 2017)

Varianta de răspuns A este greşitä, deoarece padajul formulat Tn cadrul unei contestaţfl Ia executare respectă regulile
specifice acestei cäi procedurale (contestaţie Ia executare), in care întămpinarea este obligatorie, potrivit art. 717 alin. (1) cpc,
care prevede că contestaţia Ia executare se judecă cu procedura prevăzutä de prezentul cod pentru judecata in primä instanţä,
care se aplică in mod corespunzător, coroborat cu art 208 alin. (1) CPC, care instituie obligativitatea depunerii intămpinării,
cu excepţia cazurilor in care Iegea prevede in mod expres altfel,
Varianta de răspuns B este corectă, in cazul revizuirii intămpinarea fiind obligatorie şi se depune Ia dosar cu ceI puţin 5 zile
inaintea primului termen de judecată, conform art 513 alin. (2) cc.
Varianta de räspuns C este corectă, flind in concordanţă cu art 205 alin. (2) Iit. a) cpc, conform căruia intămpinarea
va cuprinde: numeie şi prenumele, codui numeric personai, domici/iul sau reşedinţa pârătului ori, pentru persoanele juridice,
denumirea şi sediul, precum şi, după caz, codul unic de înregistrare sau codul de identilicare fiscală, număru! de înmatriculare
în registrul comerţuiui od de înscdere in registrui persoanelor juridice şi contui bancar, dacă reclamantul nu le-a menţionat in
cererea do chemare in judecată (...).
24. Răspuns: A, c (primire in proťesie avocat definitiv, 2018)
—

Varianta de räspuns A este corectä. Nedepunerea intămpinăru în termenul preväzut de Iege, daca Iegea nu prevede
aItĺeI, atrage decăderea pârătului din dreptul de a mai invoca probe şi de a invoca excepţii cu toate acestea, excepţiile
procesualo absolute pot fi nvocate pe tot parcursul procestllui dacă prin Iege nu se prevede attfel [art 208 alin (1) cc astfel
incât nedepunerea intămpinării atrage doar decăderea din dreptul de a invoca excepţii relative. Potrivit dispoziţiilor art 130
alin, (3) cpc, necompetenţa de ordine privată poate fi invocatä doar de către părăt prin intămpinare sau, dacă intămpinarea
nu este obligatorie, ceI mai tărziu la primul termen de judecată Ia care părţile sunt Iegal citate in faţa primei instanţe şi pot
pune concluzii. Prin urmare. nedepunerea intămpinării in termenui preväzut de Iege atrage decäderea părătului din dreptul de
a invoca excepţia de necompetenţă teritorială de ordine privatä, dacä Iegea nu prevede aItfeI.
Varianta de räspuns B este greşită, intrucăt excepţia Iipsei dovezii calităţii de reprezentant este o excepţie absolută care
poate fi invocatä oricănd in faja instanţei Singura Iimitare este impIsň de dispniţiiIe art 82 alin (2) cpc, in rapnd de care
excepţia Iipsei dovezii calităţii de reprezentant inainlea primei instanţe nu poate fi invocală pentru prima oară in calea de atac.
Varianta de räspuns c este corectă, prin raportare a prevederile art. 200 alin. (2) cpc, conform cärora nedepunerea
intămpinării in termenul preväzut de Iege atrage decäderea pärătului din dreptulde a mai propune probe şi dea invoca excepţii,
in afara celor de ordine publicä, dacă Iegea nu prevede altfel.

25. Răspuns: c (admiterc INM şi în magistratură, 2018)

Varianta de räspunsAeste greşitä, intrucăt instanţa va putea invoca din oflciu decăderea părătului din dreptul dea propune
probe, cu excepţia situaţiilor prevăzute de art 254 crc, şi dea invoca excepţii relative, avănd in vedere că termenul de formulare
este un termen Iegal imperativ, a cärui nerespectare poate fi invocat şi de cätre instanţä din oficiu (M. DINU, op, cit., p. 263).
Varianta de räspuns B este greşitä, intrucăt termenul de formulare a intămpinării este un termen legal imperativ, iar
nerespectarea acestuia atrage decăderea părătului din dreptul dea invoca excepţii (relative) şi dea propune probe [sub rezerva
dispoziţiilor art. 254 alin. (2) cpcj. Prin urmare, dacă părătul nu depune intămpinare in termenul prevăzut de Iege din motive
temeinicjustificate, acesta este indreptäţit sä formuleze cerere de repunere in termen in condiţiile art 186 CPC.
Varianta de răspuns C este corectä, intrucât excepţia Iipsei calităţii procesuale pasive este o excepţie absolută, care poate
fi invocată pe tot parcursul procesului. Decăderea prevăzută de art. 208 alin. (2) CPC are in vedere doar excepţiile relative şi
probele, nu şi excepţhle absolute.

I 26. Răspuns: C (primire în profesie avocat deünitiv, 2016)

—

ca regulă, nedepunerea intămpinärii, atunci cănd aceasta este obligatorie, atrage decăderea părătului din dreptul dea mai
propune probe şi dea invoca excepţii, in afara celor de ordine publică, dacă Iegea nu prevede altfel [art. 208 alin. (2) CPC]. cu
toate acestea, chiar dacă nu a formulat intămpinare, părătul mai poate propune probe in condiţiile art 254 CPC.
Varianta de răspuns A este greşitä, deoarece excepţia lipsei capacitäţii procesuale de exerciţiu a reclamantului este o
excepţie absolută, care poate fi invocatä pe tot parcursul procesului civil íart 247 alin. (1) CPC], chiar dacă părătul nu a
formulat intămpinare.
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece excepţia necompetenţei teritoriale exclusive poate fi invocată de cätre părţi
sau instanţä pănä Ia primul termen de judecatä in faţa primei inslanţe Ia care pärţile sunt Iegal citate in faţa primei instanţe şi
pot pune concluzii, conform art. 130 alin. (2) CPC, aceasta fiind reglementată de norme de ordine publică.

stj
MĂOÂLINA DINU EXPLICAŢII 373

Varianta de răspuns c este corectä, intrucăt, in cazul ĺn care părâtul nu formulează in termen intâmpinare, acesta va fi
decăzut din dreptul dea invoca necompetenţa teritorială de Drdine privată. AstfeL conform art 130 alin. (3) cc, necompetenţa
de ordine privată (deci, necompetenţa teritorială alternativă) pDate fi invocatä doar de către părăt prin intămpinare sau, dacă
întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai tárziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei
instanţe şi pot pune concluzii.

27. Răspuns: A (pńmire in profesie avocat sta giar. 2016)

—

Varianta de räspunsAeste corectă. intámpinarea nefiind obligatorie în cazul ordonanţei preşedinţiale [art. 999 alin. (1) CPC].
Varianta de räspuns B este greşită, intămpinarea fiind obligatorie aţăt in cazul revizuirii, cât şi in cazul contestaţiei la
executare. AstfeL in cazul revizuirii, conform art 513 alin. <2) cpc, intămpinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel
puţin 5 zile inaintea primului termen de judecatä, in timp ce, potrivit art. 716 alin. (3) CPC, in cazul contestaţiei Ia executare,
intămpinarea este obligatorie.
Varianta de răspuns c este greşitä, deoarece şi in cazul ordonanţei de plată intămpinarea este obligatorie. conform
prevederilor art. 1019 alin. (3) CPC. in citaţie se va preciza că debitorul este obligat să depună intămpinare cu cel puţin 3 zile
inaintea termenului de judecată. făcăndu-se menţiune că, in cazul nedepunerii intámpinärii, instanţa, faţă de imprejuráńle
cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaştere a pretenţiilor creditorului.

I 28. Räspuns: 8, C (prîmire in profesie avocat stagiar, 2017)

—

cererea reconvenţionalä este actul đe procedură prin care părátul formulează pretenţii proprii fa(ă de reclamant.
Varianta de răspuns A este greşită, deoarece dispoziţiile art 209 alin. (1) cc instituie facultatea, iar nu obligaţia (astfel
cum este menţionat in varianta de răspuns) pentru părăt dea formula cererea reconvenţionalä atunci cănd are, in legătură cu
cererea reclamantului, pretenţii derivănd din acelaşi raport juridic sau strâns legate de aceasta.
Varianta de räspuns B este corectä in raport de prevederile ad. 209 alin. (4) cc, conform cärora cererea reconvenţională
se depune, sub sancţiunea decäderii, odată cu intămpinarea sau, dacă părătul nu este obligat Ia intămpinare, cel mai tărziu
la primul termen de judecatä
Varianta de răspuns C este corectă. disjungerea cererii reconvenţionale de cererea de chemare in judecată fiind posibilă
dacă numai cererea principală este in stare dea fi judecată (art. 210 alin. (1) CPc]. condiţionat insă dea nu fi in prezenţa
unui caz in care legea să prevadă ca judecarea impreună a cererilor sau judecarea ambelor cereri să se impună pentru
soluţionarea unitară a procesului (spre exemplu, legea nu admite posibilitatea disjungerii cererii de chemare in judecată şi a
cererii reconvenţionale formulate in cadrul proceselor de divorţ ad. 917 alin. (2) cpcj.
—

I 29. Răspuns: C (admitere INM, noiemhrie 2019)

Varianta de răspuns A este greşitä, In procedura specială a evacuărH din imobilele folosite sau ocupate fărä drept, părătul
nu poate formula cerere reconvenţionalä potrivit dispoziţiilor art. 1043 alin. (1) cc.
Varianla de răspuns B este greşită. Tn cazul procedurii speciale a divorţului, legiuitorul a stabilit următoarele termene pentru
formularea cererii reconvenţionale:
—pănă la primul termen de judecatä la care părătul a fost citat in mod legal, pentru faptele petrecute inainte de această
dată [art. 917 alin. (1) teza I cPc];
—pentru faptele petrecute după primul termen de judecată la care părălul a fost citat in mod legaL acesta va putea formula
cerere reconvenţională pănă la inceperea dezbaterilor asupra fondului in cererea reclamantului [art. 917 alin. (1) teza a ll-a cpcl;
—in cazul in care motivele divorţului s-au ivit după inceperea dezbaterilor asupra fondului la prima instanţă şi in timp ce
judecata primeí cereri se află in apel, cererea părătului va putea li făcută direct Ia instanţa investită cu judecarea apelului
[art. 917 alin. (3) cPc].
Prin urmare, raportat la ipoteza dată in varianta de răspuns, in procedura divorţului, cererea reconvenţională poate fi
formulată de părăt cel mai tărziu pănä la primul termen de judecată la care a fost citat in mod Iegal, pentru faptele petrecute
inainte de această dată, şi nu pănă Ia inceperea dezbaterilor asupra fondului, cum in mod eronat se menţionează in cuprinsul
variantei de răspuns.
Varianta de răspuns C este corectă. intrucăt. ca regulä. cererea reconvenţională poale fi formulată in termenul prevăzut de
lege pentru depunerea intămpinării in faţa primei instanţe, dacă legea nu dispune altfeL conform dispoziţiilor art 209 alin. (4) CPC.
30. Răspuns: A, B (admitere În magistraturä, august 2013)
Varianta de räspuns A este corectă, interdicţia de formulare fiind preväzută expres de dispoziţiile art. 209 alin. (7) CPC,
conform cärora rec/amantu/ nu poate formu/a cerere reconvenionaiă /a cererea reconvenţionaiä a părâtu/ui inifial.
Varianta de răspuns B este, de asemenea, corectä, intrucăt, conform prevederilor art. 209 alin. (2) CPC, în cazu/ în care
pretenţiite formu/ale prin cerere reconvenfiona/ă privesc şi a/te persoane decăt recĺamantul, acestea vor putea fi chemate in
]udecatä ca párâţi.
 374 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL CIVIL. 11. PROcEOURA CONTENCIOASĂ

Varianta de răspuns C este greşitä. intnjcăt cererea recorn'enionaiă se depune, sub sancţiunea decă derii (iarnu a nuhtăţk
cum în mod eronat se menţionea2ă în cupńnsui vańanťeide răspuns), odată cu intámpinarea sau. dacä párátulnu este obiîgat
ta întâmpinare, ceĺ maŕ tätzíu ia primul termen de judecată, potrivit dispozilfllor art 209 alin. (4) cc.

31. Răspuns: A, C (admitere În magistratură, mai 2018)

Varianta de răspunsAeste corectă, prin raportare la art. 917 alin. (2) cPc, care prevede că, in materia divorţului, cererea
părâtului se va face la aceeai instanţä şi se va judeca impreună cu cererea reclamanlului, ceea ce inseamnă că, in această
materie, nu este posibilă disjungerea cererii reconvenţionale de cererea principală.
Varianta de răspuns B esle greşilă, deoarece termenul de depunere aI cererii reconvenţionate, in cazul modificärii cererii
principale, este reglementat de art. 209 atin. (6) CPC. fiind termenul de judecatä incuvinţat părătului in acest scop. ca atare,
in cazul modificării cererii de chemare in judecată nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 204 alin. (1> cc, in raport de care pârătul
esle ohligat să depunä intămpinare cu ceI puţin 10 zile inainte de termenul de judecată fixat de către instanţă, ci prevederile
art 209 alin. <6) CPC. conform cărora cererea reconvenţională se depune. sub sancţiunea decäderii, odatä cu intămpinarea
sau, dacâ părătul nu este obligat la intămpinare, cel mai tărziu Ia primul termen de judecată.
Varianta de răspuns c este corectă deDarece renunţarea reclamantului Ia dreptul subiectiv pretins nu ccnstituie un impediment
pentru soluţionarea cererii reconvenţionale. Aceasla, intrucăt cererea reconvenţionalä are natura juridică a unei cereri de
chemare injudecată, iar renunţarea Ia dreptul subiectiv civil nu aĺecteazä dreplul pretins de părătul-reclamant pe calea cererii
rcconvenţionale (in acelaşi sens. a se vedea şi motivarea comisiei de soluţionarea conteslaţiiior).

32. Răspuns: B, C (primire in profesie avocat sta giar, 2016)

I —

Vananta de răspunsAeste greşită deoarece. conĺorm dispozitiilorart. 209 alin. (2) CPC, in cazul in care pretenţiUe forrnulale
prin cerere reconvenţionalä privesc şi alte persoane decăl reclamantul, acestea vor putea fi chemate in judecată ca párăţi, Prin
nrmnre tegiuitonil permite intrnducerea in proces şi a attor persoane decă! reclamantul din cererea de chemare in judecată in
calitate de părăţi, neexislúnd o interdicţie in acesţ sens, cum in mDd eronat se menţionează in cuprinsul variantei de răspuns
Varianta de răspuns B este corectă, intrucăt formularea unei cereri reconvenţionale Ia cererea reconvenţională a párâtului
iniţial ar echivala cu o modiíicara a cererii iniţiale, aceasta din urmă putăndu-se formula doar in condiţiile art 204 CPC. De
asemenea. Iegiuitorul interzice in mod expres fnrmiilarea unei asemenea cereri in cuprinsul art 209 alin <7) CPC, conĺorm
cäruia reclamantul nu poate formula cerere reconvenţională Ia cererea reconvenţională a părátului iniţiaL
Varianta de răspuns c este corectă, cererea reconvenţionalä avănd natura uridică a unei cereri de chemare in judecată,
aceata fiind supusĂ tuturor condiţiilor de fond i de formä prevüzute pentru cererca ntrcductivă de instanţä, deci inclusiv
taxetorjudiciare de timbru. Astfel, conform art 34 alin. (3) din O,U.G. nr 80/2013, cerer//e reconvenţionaie (..) se taxează
după raguhía ap/icabUe obiectuiui ceteęIĄ dacä aceaild w ťi íosł exercita(ă pe ca/e principa(ä, deci Ia stabilirea taxei judiciare
de timbru va fi avut in vedere obiectul cererii reconvenţionale. dupä cum acesta este sau nu evaluabil pecuniar, urmănd să fie
o taxă Ia valoare. o taxă hxă, sau, dupä caz, să fie scutită de Ia plata taxelorjudiciare de timbw.

I 33. Răspuns: C (primire in profesie avocat stagiar, 2015)

—

Varianta de räspuns A este greşiiä, intrucăt. dacă părătul are. in Iegătură cu cererea reclamantului. pretenţii derivănd
din aceIaşi raport juridic dedus judecăţd sau străns Iegat de acesta. pentru a si valorifica aceste pretenţii are posihiiitatea fie
dea formula cerere reconvenţionalä [art 209 alin (1) CPCţ — deci formularea cererii reconvenţionale este facultativă, iar nu
obligatorie — fie dea promova un att ltigiu pe cale separată prin intrcduccrea unei cereri de chemare in jĹldncaIä
Varianta de răspuns B este greşilă, deoarece, dacä părătul are, in egăturä cu cererea reclamantutui, pretenţii derívănd
din aceIaşi raport juridic dedus judecăţh sau străns legate de acesta, poale formula o cerere reconvenţională care trebuie
depusä odată cu intămpinarea sau, dacă părătul nu este obligat Ia intămpinare, ceI mai tărziu Ia primul termen de judecatä,
sub sancţiunea decäderii părâtului din dreplul dea o mai ĺormula in cursul Iitigiului pendinte [ad 209 alin (4) CPCJ, iar nu sub
sancţiunea judecärii separate a acesteia, cum in mod eronat se menţionează in cuprinsul variantei de răspuns.
Varianta de răspuns c este corectä, intrucăt cererea reconvenţională, fiind o cerere incidentală, nu este supusă procedurii
verificärii şi regularizărflAstfel, polrivit art 121 din Legea nr. 76/2012, dacă Iegea nu prevede altfel, dispoziţiile art 200 CPC nu
se aplică in cazul procedurilor speciale care nu sunt compatibile cu aceste dispoziţii. De asemenea, potrivit aceleiaşi dispoziţi
Iegale, procedura regularizării nu este aplicabilă cererilor incidentale, deci cererilor de intervenVe (acelora care, deşi au natura
juridică a unei cereri de chemare in judecată, totui sunt exceptate de Ia procedura regularizării, dat fiind scopul acesteia,
aceasta aplicăndu-se numai cererii inţroduclive de instanţă) şi nici cererilor reconventjonale sau contestaţiei Ia executare.

I 34. Răspuns: B (primire in proťesie — avocat sta giar, 2018)

Varianta de răspuns A este greşită, intrucăt, potrivit art 209 alin. (2) CPC. in cazul in care pretenţiile formulate prin cerere
reconvenţionalä privesc şi alte persoane decăt reclamantul, acestea vor putea fi chemate in judecatä ca părăţi. Prin urmare, prin
intermediul cererii reconvenţionale. părătul poate chema in judecatä şi alte persoane pe Iăngä reclamantul din cererea pdncipală.

j:,
-Ľ __&___J-s__ - i
MĂOĂLINA DINU EXPLICAŢII 375

Varianta de räspuns B este corectă, intrucăt, dacä reclamantul modifică cererea de chemare in judecată, instanţa dispune
amánarea pńcinii şi comunicarea acesteia párâtului, in vederea formulähi intămpinării, care, sub sancţiunea decăderii, va fi
depusă cu ceI puţin 1O zile înaintea termenului fixat. Prin urmare, termenul este unuI regresiv, iar nu progresiv.
Varianta de răspuns C este greşitá, intrucăt intämpinarea formulată Ia cererea de chemare in judecată modificatä va fi
cercetată de reclamant la dosarul cauzei, conform dispoziţiilor art. 204 alin. (1) cpc.
35. Răspuns: A (admitere INM şi în magistratură, 2018)
Varianta de răspuns A este corectă. Potrivit dispoziţiilor art. 31 CPC, apărärile formuiate în justiţie pot fi de ťond sau
procedurale. ca naturä juridică, excepţiüe procesu&e sunt apărări procedurale, in sensul art. 31 cc şi, ca atare, ele nu se
confundă cu apărările de fond (0. B0R0I, M. STANcU, 2017, p. 446). Excepţiile procesuale sunt mijloace prin care se invocă
neregularităţi procedurale (...) (art. 245 teza I CPC), astfel, excepţia de netimbrare a cererii reconvenţionale, invocată de către
reclamantul-pârát, este o excepţie procesualä.
Varianta de răspuns B este greşită, intrucăt cererea de chemare in garanţie, indiferent dacä este formulată de către părăt
sau de către reclamant, este o cerere incidentală, iar nu o apärare procedurală.
Varianta de răspuns C este greşită. Apărárile de fond constituie mijloacele prin care părătul invocă obiecţiuni impotriva
pretenţiei reclamantului, urmărind respingerea cererii acestuia ca neintemeiată (ca nefondată). după examinarea fondului
pretenţiei respective (0. BoRoI, M. STANcu, 2017, p. 446). Prin urmare, inträ in această categorie compensaţia Iegală care
constituie o apărare de fond, iar nu o apărare procedură (excepţie procesuală).

I 36. Răspuns: A, B (primire în profesie avocat definitiv, 2017)

—

Varianta de räspuns A este corectă, intrucăt dispoziţiile Iegale nu permit ca părătul sä introducă o cerere reconvenţională
direct in apel, conform art. 478 alin. (3) cpc, potrivit căruia in apeI nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul
cererii de chemare in judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi. Prin urmare. formularea cererii reconvenţiona!e direct
in calea de atac a apelului atrage respingerea acesteia ca inadmisibilă chiar dacä există şi acordul expres aI celeilalte părţi,
cererea reconvenţională fiind o cerere nouä in apeI
Varianta de răspuns B este corectă, intrucât, in ceea ce priveşte posibilitatea formulării unei cereri reconvenţionale in cursul
rejudecărfl după casare, o astfel de cerere nu este admisibilă in cazul casării cu reţinere spre rejudecare (0. B0R0I, M. STANcu,
2017, p. 408). Aceasta deoarece, in calea de atac a recursului, ca şi in cazul căii de atac a apelului, nu se pot ťormula cereri noi,
or, cererea reconvenţionalä constituie o cerere nouä, inadmisibilă in cazul casärii cu reţinere spre rejudecare. Astfel, conform
art. 494 cpc, dispoziţiile de procedurä privind judecata in primä instanţä şi in apeI se aplicä şi in instanţa de recurs, in măsura
in care nu sunt potrivnice celor cuprinse in prezenta secţiune, iar conform art. 478 alin. (3)cPc, in apeI nu se poate schimba
calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecatä şi nici nu se pot formula pretenţii noi.
Varianta de räspuns c este greşită, deoarece. in cazul rejudecării fondului ca urmare a admiterii contestaţiei in anulare,
cererea reconvenţională ar putea fi admisă exclusiv in acele situaţii in care obiectul cäii exlraordinare de atac I-a constituit o
hotärăre pronunţată in primä instanţă, deci numai in cazul contestatjei in anulare de drept comun, şi doar atunci când nelegala
citare, care a constituit motivul de contestaţie in anulare, I-a privit pe părăţ(G. B0R0I. M. STANcu. 2017, p. 409). Prin urmare.
dacă părătul formulează o cerere reconvenţională in urma admiteńi contestaţiei in anulare, iar obiectul căii de atac I-a constituit
o hotärăre de primă instanţă. motivul admiterii căii de atac fiind nelegala citare a părătului, cererea reconvenţională astfel
formulată este admisibilă, şi nu inadmisibilă, cum in mod eronat se menţionează in varianta de răspuns.

I 37. Răspuns: C (admitere 11dM şi în magistratură, 2017)

Varianta de răspuns A este greşitá, inżrucăt cererea reconvenţionalä se formuleazä sub sancţiunea decâderii, oda$ă
cu intămpinarea sau, dacă părătul nu este obligat Ia intămpinare, ceI mai tărziu Ia primul termen de judecată (art. 209
alin. (4) cPCI. Termenul stabilit de Iege pentru depunerea cererii reconvenţionale este un termen procedural imperatív absolut,
astfel incăt nerespectarea acestuia este sancţionată cu decăderea părţii din dreptul dea formula cerere reconvenţională. Aşadar.
spre deosebire de reglementarea anterioarä, o cerere reconvenţională depusă peste termen va fi respinsă ca tardivă, iar nu
disjunsă şi judecatä separat (0. BoRoI, M. STANcU, 2017, p. 407). Apoi, disjungerea cererii reconvenţionale de cererea de
chemare in judecată poate interveni dacă numai cererea principală este in stare de a fi judecată, insă aceasta nu poate fi
dispusă in cazurile anume preväzute de Iege sau dacă judecarea ambelor cereri se impune pentru soluţionarea unitară a
procesului [ad. 210 alin. (2) CPCJ.
Varianta de räspuns B este greşită, intrucăt, ca regulă, şi nu in toate cazurile, astfel cum se menţioneazä in varianta de
răspuns, părătul işi poate valorifica pretenţiile pe cale separată, nefiind necesară formularea unei cereri reconvenţionale in acest
scop. AstfeI, există şi cazuri expres prevăzute de Čege fn care părătul este obligat să işi valorifice pretenţiile sale pe calea cererii
reconvenţionale. De exemplu, in procesut de divorţ, in cadrul căruia soţul pârât, dacă doreşte să obţină desfacerea căsătoriei
din vina exclusivä a soţului reclamant. este obligat să depună cerere reconvenţionalä pánă Ia primul termen de judecată Ia care
a fost citat in mod Iegal. pentru faptele petrecute inainte de acest moment. iar. pentru faptele petrecute după acest moment.
376 EXPLICAŢII DREPT PROcESUAL CiVIL, IL PROCEDURA CONTEŃCIOA5Ă

pănă ia inceperea dezbaterilor asupra fonduiui Îfl Cererea reclamanţuiui. in ipo;eza ĺfl Care motiveie dlvorţulul s-au ivit după
inceperea dezbaterilor asupra fondului ia prima instanţä şi în timp ce judecata primei cereri se află in apei, cererea pârâtului
va puiea ii făcută direct ia instanţa investitä cu judeCarea apeluluk Neintroducerea Cererii reconvenţionaie in termeneie arătate
atrage decäderea soţuiui părăt din dreptui de a cere divorţui pentru acele motive Dacă cererea reclamantuiui a fost respinsă.
soţui pârăt poate cere divorţui pentru motive vite uiterior [art. 917 ahn. <1). (3) şi (4) CPC] (G. Bonoi, M. SrANcu, 2017, p. 405).
Varianta dc räspuns B a fost contestată, candidatui susUnănd că este corectă şi varianta de răspuns B. intrucát cererea
reconven:onaiă este facuitativă ín toate cazuriie şi părătul poate să îşi vaiorifice pretenţiiie pe caie separată sau să aleagă
contrariuĘ procesui civii fiind ia dispoziţia părţitor imphcate.
Comisia de sotuţionare a contestaţiiior a constatat cä nu în toate situaiUe, aşa cum afirmă varianta de räspuns de Ia
litera B, párátul îşi poate va!orifica pretenţide separat. De exemplu, dacă părâtul dintr-o cerere de divorţ nu introduce cererea
reconvenţională în termenele arätate de art 917 alin. (1) şi (3) CPC, atunci el este decăzut din dreptul de a o formula, potrivit
aM. 917 alin. (4) CPC. Este adevärat că formularea reconvenţiona!ei este întotdeauna facultativă, însă neintroducerea ei poate
determina pierderea dreptului de a mai valorifica pretenţiile pe cale separatä, aşa cum este în cazul special al divorlului. Or,
această posibilitate este subliniată de varianta de Ia litera B cu formularea «îşi poate vatonfica în toate cazurÜe pretenţiile pe cale
separatä», aşadar nu era suficientä reţinerea doara elementului facuttativ al cererii reconvenţionale. Enunţul, care era formulat
generic, nu excludea cazul procedurü speciale a divorţului, mai ales că aceasta era inclusă in tematica de concurs. Trebuie
subliniat că denumima marginală a art 917 CPC este «cererea reconvenţională», nefändpermisă o altä calificare a cererii de
divorţ depuse de p&răt, iar alin. (2) dispune expres procedura ce tmbuîe urmatâ in cazul in care párâtul formulează şiel cerere
de divorţ astfel că nu este posibitä judecarea separatä a acestei cere ri. Chiar dacä in majoritatea cazuńlorneformulama cererii
reconvenţionale nu duce Ia imposibilitatea valorificärüpretenţiilorpe cale separată, existenţa fie şia unuisingurcontraexemplu,
cum este procedura specială a dsvorţulu'. invahdea2ă varianta de răspuns B din cau2a sintagmeifolosite de aceasta, respectiv
«ín toate cazurile,, Pentru aceste considerente, contestaţia a fost respinsa".
Variantn de räspuns C este rorectă, prin raporiare ia prevederUe art 209 alin (2) CPC, care stipuiează că, in cazui in care
pretenţiiie formuiate prin cerere reconvenţionaiä privesc si alte persoane decál reciamantui, acestea vor putea fi chemate in
judecată ca părăţi. Ca atare, párătul poate formuia cererea reconvenţionaiă şi împotriva aitor persoane pe iănqă reciamantui
din cererea principaiä, deci si impotriva intervenieniuiui principaL ipoteză in care acesta dobăndeşte, aiături de reclamant.
poziţia procesuaiă de părăt in cererea reconventionaiă.

38. Răspuns: B (primire în profesie avocat detinitiv, martăe 2019)

—

Varianta de răspuns A este greşită. intrucăt corerea reconvenţionaiă poate fi forrnulatä nu doar dacă părălui are pretentii
derivănd din aceiaşi raport juridic pe care se intemeiază cererea reciamantului, ci şi atunci când are pretenţii stráns iegate de
ce!e a!e recinmanhiiiii. cnnfnrm dispnziţiilcrad 209 ahn (1)CPC.
Varianta de răspuns B este corectä, Prin cererea reconvenţionaiă părătul poate chema in judecală si aite persoane pe iángä
reciamanlui din cererea principaiă atunci când pretenţiie sale vízează şi aceste persoane, care vor dobândi astfel caiżtatea de
părăţi, conform prevederiior art 209 afln. (2) CPC.
Varianla de răspuns C este gresitá, intrucăt cemma mconvenţionalä se depune, sub sancţiunea decädedi, odată cu intâmpinama
sau, dacä părćitulnu este obligat la intâmpinare, cel mai târziu la pńmultermen de judecată [ad. 209 ahn. (4) CPC). Prin urmare,
textui are Tn vedere termenui pănä ia poate fi formuiată cererea reconventionaiă, fărä a condiţiona depunerea acesteia de
formuiarea intâmpinărü.

I 39. Räspuns: A (admitere INM şi in magistraturä, 2015)

Varianta de răspuns A este corectä, intrucăt părătui poate fi tituiarui unui dezmembrămănt ai dreptuiui de proprietate, in
speţä, uzufructui, iar, în ipoteza in care se formuiează o acţiune in revendicare cu privire ia bunui asupra căruia este constituit
dezmembrâmántui, ei va putea să ii apere pe caiea acţiunii confesorii de uzufruct. AstfeL conform art 209 ahn. (1) CPC, dacă
părătul are, în legăturä cu cererea reclamantului, pretenţii derivănd din acelaşi raport juridic sau strâns legate de aceasta,
poate să (ormuleze cerere reconvenţională.
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece sechestrul asigurător nu poate fi soiicitat pe caie accesorie, ci doar pe caie
principaiă sau incidentaiă. Mai muitdecăt atát, potrivit dispozitjiiorart. 952 CPC, sechestrui asigurător constă in indisponibăizarea
bunurilor mobiie şilsau imobiie urmăribie aie debitoruiui atlate in posesia acestuia sau a unui terţ in scopui vaioriflcărü ior in
momentui in care creditorui unei sume de bani va obţine un titlui executoriu Prin urmare, in vederea indisponibiiizării bunului
ce formează obiectui iitigiului, partea avea la dispoziţie mäsura asiguratorie a sechestruiui judiciar (in aceiaşi sens, este şi
motivarea comisiei de soiuţionare a contestatjiior).
Varianta de răspuns C este gresită. deoarece, conform art. 209 ahn. (2) CPC. in cazui in care pretenţiile formulate prin
cererea reconvenţionaiă privesc şi alte persoane decât reclamantul, acestea vor putea fi chemate in judecată ca páráţi. Prin
urmare, dacă bunul revendicat se atlă in coproprietate, iar cererea in revendicare este formulată doar de unul dinlre coproprietari.
MĂDĂLINA DINU EXPLICAŢII 377

párátul poate solicita, pe cale reconvenţională. obligarea atâta reclamantului, cât şi a celuilalt copropńetar Ia plata contravalorii
imbunătăţihlor aduse bunului.

j 40. Răspuns: A, B (admitere in mayistmtură, aprilie 2017)

Vadantele de răspuns A şi B sunt corecte raportat Ia art 204 alin. (2> pct. 1 şi 2 CPC, conform căruia nu se va da termen,
ci se vor trece in incheierea de şedinţă declaraţule verbale făcute în instanţă cănd: 1. se indreaptä greşelfle materiaĺe dŕn
cuprînsul cererü; 2. reclamantuĺ măreşte sau mícşorează cuantumul obřectuluí cereMt
Varianta de răspuns C nu este corectă, deoarece suntem in ipoteza unei modificări a cererii de chemare in judecată iniţiale,
sens in care Urmează a se aplica art 204 alin. (1) CPC, care impune amănarea judecăţii şi comunicarea cererii modiflcate
părâtului. Astfel. conform textului Iegal evocat, reclamantul poate să işi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea
decăderfl. numai pănă Ia primul termen Ia care acesta este Iegal citat, In acest caz, instanţa dispune amănarea pricinii Şi
comunicarea cererii modiflcate părătului, in vederea formulării intămpinării. care, sub sancţiunea decäderi, va b depusă cu
ceI puţin 10 zile inaintea termenului ňxat, urmănd a fi cercetată de reclamant Ia dosarul caUzei.

I
41. Răspuns: C (primire in profesie avocat sta giar, 2014)
—

Varianta de răspuns A este greşită, întrucăt, conform art 194 Iit. e> teza finală CPC, reclamanlul are obligaţia dea indica
în cuprinsul cererii de chemare in judecală numele, prenumele şi adresa martorilor. Părţile lrebuie ca in termen de 5 zile de la
momentul incuviinţării probei cu martori să indice numele şi adresa acestora [art. 254 alin. (4) CPC] doar in situaţia in care proba
este propusă pe parcursul cercetării procesului, in condiţiile art 254 alin. (2) CPC, respectiv atunci cănd necesitatea probei
rezultă dín modificarea cererii, nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească şi partea nu o putea prevedea,
partea invederează instanţei că, din motive temeinic justiflcate, nu a putut propune in termen probele cerute, administrarea
probei nu duce Ia amânarea judecăţi sau există acordul expres aI tuturor părţilor.
Varianta de răspuns B este greşită, intrucăt nu se pune problema de admisibilitate a probei cu martori, ci de decădere a
reclamantului din proba cu martori prin raportare Ia prevederile art. 254 alin. (1> CPC, conform căruia probele se propun, sub
sancţiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare in judecată, iar de către pârât prin intămpinare, dacă Iegea
nu dispune altfet.
Varianta de răspuns c este corectă, deoarece indicarea in chiar cererea de chemare in judecată a numelui şi domiciliului
martorilor propuşi reprezintă o condiţie formală de propunerea probei cu martori impusă in mod expres de dispoziţiile art. 194
Iit. e) teza finală coroborat cu art. 148 alin. (1) teza a II-a CPC, in raport de care, atunci cănd se cere dovada cu martori,
reclamantul va indica numele de familie, prenumele şi adresa fiecărui martor in parte, precum şi, dacă este cazul, adresa
electronică sau alte coordonate, precum numărul de telefon, numărul de fax sau alte asemenea date de contact ale martorilor.

42. Răspuns: C (admitere in magistratură, aprilie 2017)

Varianta de răspuns A este greşitä avănd in vedere că, deşi solicitarea de a se judeca cauza in Iipsă este de natură să
evite suspendarea pentru Iipsa de prezenţă a părţilor Iegal citate in conformitate cu art 411 alin. (1> pct. 2 CPC cănd niciuna
—

dintre părţi, Iegal citate, nu se inĺăţişează Ia strigarea cauzei, chiar dacă s-a formulat această cerere este posibil să fle incident
cazul de suspendare voluntară de Ia art 411 alin. (1) pct. 1 CPC, ambele părţi putănd solicita suspendarea.
Varianta de răspuns B nu este corectă deoarece. potrivit art. 194 Iit. a) CPC reclamantul are obligaţia indicării domiciliului
părătului, şi nu a domiciliului procesual aI acestuia. Părătul este ceI care işi poate alege domiciliul procesual. in temeiul
art 158 cpc, conform căruia, in caz de alegere a domiciliului sau. după caz, a sediului. dacâ partea a arătat şi persoana
insărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face Ia acea persoană, iar in Iipsa unei asemenea
menţiuni, comunicarea se va face, după caz. potrivit art 155 sau art 156 CPC (adică potrivit regulilor generale privind Iocul
cităńi). Totodată, partea poate alege ca toate actele de procedură să ii fle comunicate Ia căsuţa poştală.
Varianta de răspuns C este corectă in conformitate cu art. 352 alin. (2) CPC, potrivit căruia, cu incuviinţarea preşedintelui.
fiecare dintre judecători, procurorul, cănd participă Ia judecată, precum şi partea adversă pot pune direct intrebări celui chemat
Ia interogatoriu.

1.2. Etapele cercetädi procesului şi a dezbaterii in fond a procesului

1.2.1. Şcdinţn dc judecatä. Íncheicrilc

I 43. Răspuns: B (admitere INM şi in magistntură, 2017)

Varianta de răspunsAeste greşitä, intrucăt, conform art 216 alin. (4) CPC, preşedintele completului de judecată poate să
Iimiteze in timp intervenUa fiecărei părţi (deci, inclusiv a reclamantului), dar va trebui să pună in vedere părţii, inainte de a-i da
cuvăntul, timpul pe care iI are Ia dispoziţie.
 -

318 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL CiVIL 1. PROCEDURA CONTENCIOASĂ

Variania de raspuns B esle corecta, fiind in contormitate cu prevedenle art. 215 alin, (4) CFC, in raport de care, Ia cererea
pärţfl interesate, pentru motive temeinice, judecätorul poate schimba ordinea de pe listä.
Varianta de răspuns C este greşitä. intrucát preşedintele completului de judecată acordă cuvăntul mai întâi reclamantului.
apoi părâtului, precum şi celorlalte pärţi din proces, în funcţie de poziţia Ior procesuală, Reprezentantul Ministerului Public
va vorbi ceI din urmä, ín afară de cazul cănd a pornit acţiunea [art. 216 alin. (2) CPCI, situaţie în care acesta va avea primul
cuvăntul, şi nu ultimul, astfel cum se menţioneazä in mod ernnat ín varianta de räspuns,

. Räspuns: 6, C (admitere în magistratură, mai 2018)

Varianta de răspuns A nu este corectă, deoarece instanţa de judecată nu poate să dea în toate cazurile (astfel cum se
menţionează in varianta de räspuns) calificarea juridică proprie a ceea ce s-a dedusjudecăţii. De exemplu. ĺn condiţiile art. 22
alin. (5) cpc. judecätorul nu poate schimba denumirea sau Iemeiul juridic in cazul in care părţile, in virtutea unui acord expres
privind drepturi de care, potńvit legii. pot dispune, au slabitit calificarea juridică şi motivele de drept asupra cărora au inţeles
să limiteze dezbaterile. dacă astĺel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora.
Varianta de răspuns B este corectâ, fîind in concordanţă cu art 237 alin. (2) pct. 4 CPC, care prevede că instanţa, printre
altele. in etapa de cercetarea procesului va constata care dinlre pretenţii sunt recunoscute l care sunt contestate.
Varianta de răspuns C este corectă. prin raponare la ad. 237 alin. (2) pct 10 cPc (care prevede că instanţa va îndeplini
orice alt act de procedură necesar soluţionării cauzei) si pct. 7 (in raport de care instanţa va încuvmnţa probele solicitaie de
pärţi pe care le găsete concludente. precum i pe cele pe care. din oflciu, Ie consideră necesare pentru judecarea procesului
şi le va administra in condiţiile Iegii), precum şi raporlat la art 241 alin, (4) CPC, conform căruia judecătorul poate stabili pentru
părţi, precum si pentru alţi participanţi in proces. indatoriri in ceea ce priveşte prezentarea dovezilor cu inscrisuri. relaţii scrise,
răspunsul scris la interogatoriul comuncat potrivit art 355 CPC, asistarea şi concursul la efectuarea in termen a expedizetor.
precum şi orice ate demersuri necesare soluţionärii cauzei.

I 45. Răspuns: B (admitere in magistratură, apťilie 2017)

Varianta de räspuns A nu este corectă. prin raportare la art 222 alin. (1) CPC, care prevede cä amănarea judecăţii pentru
lipsă de apărare poate fi dispusă. la ccrcrca părţii intcrcsate, numai in mod excopţional, pentru motive temeinice S care nu
sunt imputabile pärţii sau reprezentantului ei. Astfel că motivele nu trebuie să fie imputabile părţilor (deci limitarea din grilä nu
se ii ilpune) iai i iotivui Ii etjuie d fl ui iul exepţiui idl, i iu ui i iu[iv (si i isii iu justi flcat
Varianta de räspuns B este corectă avănd in vedere obligativitatea comunicärii cererii de chemare in garanţie in temeiul
art 74 alin (2) CFC raportat la art 64 alin (1) CPC, conform cäruia instanţa va comunica părţiior cererea de intervenţie şi
coph de pe inscrisurile care o insoţesc (soíuţie incidentä in cazui tuturor formelor de inten'entie forţată formulate din iniţiativa
uneia dintre pärţi).
Varianta de răspuns C nu este corectă, deoarece nu există temei legal pentru o asemenea amănare obligatorie a unei
eventuale pregătih a apărăriL O astfel de cerere de amănare s-ar impune numai in condiţiile art 222 cc. conform cărora
amânarea judecăţii pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părţii interesate, numai in mod excepţional. pentru
motive temeinice i care nu sunt imputabile părţii sau reprezentantului eL
Comisia de soluţionare a contestaţńlor. în motivarea dată cu privire la varianta contestatä, a constatat că räspunsul C nu este
corect Amănarea judecEirü caicei nu este chJigatene, nşa cum pmmisa întmbüńi stabiiete. în situaţia in cam părätul invocă
Iipsa caUtăţüprocesuale active Ia primui termen dojudocatä, iar rcclamantul. Iegal citaf, nu este prezent Iajudecat Amánama
judecării cauzei este, insă Ia Iatitudinea instanţei. cam, facultativ. poate amâna Iudecama cauzei pentru a da posibi/itatea
reclamantului să-şi pregătească apărama. In condiţiüe in cam reclamantul am obligaţia de a justiflca chiar Ţn cuprinsul cerehi
de chemam in]udecată calitatea procesuală atăt a sa, căf şi a părătului, potrivit art 32 aĺin. (1) cc, rec!amantui nu poate
pretinde că incidentul este unuI surprinzător.
(n plus. dispoziţifle art 113 CPC stabîfesc obligaţü clare ale päqilor in privinţa desfăşurării procesulut ĺn condiţüle in cam
mcfamantu/ a fost Iega( citat, Iipsind Ia teununul dejudecatä, elnu işi indeplineşte aceste obligaţü, asumăndu-şiastfel consecinţele
atitudíníi s&e procesuale, Există in mod evident obligaţia instanţei de a pune in discuţia pălilor asemenea incidente, insă
aceasfä obíígaţíe trebuie corelată cu principiul oralităţü şi aI Iegalei citări a părţlor.

I 46. Răspuns: A, B (admitere in magistraturä, mai 2018)

Varianta de răspuns A este corectă în temeiul art 220 CPC, care prevede că părţile pot cere instanţei, la inceputul şedinţei,
amânarea cauzelor care nu sunt in stare de judecatä, dacä aceste cereri nu provoacä dezbateri. Când comptetul de judecată
este atcätuit din mai mulţi judecători, această amânare se poate face şi de un singur judecător
Varianta de răspuns B este corectă, prin rapodare la art 222 alin. (2) CPC, conform căruia, alunci când instanţa reĺuză
amănarea judecăţii pentru acest motiv, va amána, la cererea păr(ii, pronunţarea in vederea depunerii de concluzii scrise.
Varianta de räspuns C nu este corectă. amănarea putând li solicitată de pärtj sau pusă in discuţie de instanţa de judecată
atunci când dispoziţiile legale in materie impun o asemenea măsură [de exemplu, conform art. 153 alin. (2) CPC, instanţa va
MÄDĂLINA DINU EXPLICAŢII 379

amána judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care Iipseşte nu a fost cilată cu respectarea
cerinţelor prevăzute de Iege, sub sancţiunea nulitäţHj. Prin urmare, amânarea judecăţii poate fi dispusă atát Ia cererea părţii,
căt şi ca urmare a punerii în discuţie de către instanţă din oficiu a motivului de amănare, şi nu doar Ia cererea unei părţi, cum
in mod eronat se menţionează in varianta de răspuns.
Varianta de răspuns Ca fost contestată, susţinándu-se că şi aceasta este corectă, făcándu-se referire Ia art 222 alin. (1) CPC,
care prevede că amânarea judecăţfl pentru Iipsă de apărare poate fi dispusă Ia cererea părţii interesate.
Prin raportare Ia contestaţia formulată, Comisia de soluţionare a contestaţiilor a apreciat că varianta C de răspuns nu este
corectă. deoarece amănareaJudecăśii poate fi dispusă Ia cererea unei părţ. in condiţiile art. 222 alin. (1) CPC, numai pentru
lipsă de apăram. ipoteză ce nu se regăseşte in enunţul acestei variante. Ín egală mäsură, amánama judecăfü poate fl dispusă
şi din oficiu de către instanţa de judecată ori prin invoiala părţilor, aşadar nu doar la cererea unei părţi.

47. Răspuns: B, C (admitere INM, noiembrie 2019)

Varianta de răspuns A este greşită. Astfel, dacă partea se ob/igă să prezinte martowl la termenul de judecată, fără a Ű citat
însă din motive imputabile aceasta nu îşi indeplineşte obliga ţia. instana va dispune citarea martorului pentru un nou termen
[art. 312 alin. (3) CPCJ, Pentru acest nou termen acordat instanţa poate emite un mandat de aducere, potrivit dispoziţiilor
art 312 alin. (3) teza a II-a şi ale art 313 CPC, iar dacă nici in această ipoteză madorul nu se infăţişează, instanţa poate trece
Ia judecată.
Varianta de răspuns B este corectă. Judecata contestaţiei Ia executare se face după regulile aplicabile judecăţii in primâ
instanţă, conform prevederilor art. 717 aIin. (1) CPC, ceea ce inseamnă că sunt pe deplin aplicabile prevederile art 196 alin. (2)
CPC; astfeL dacă se invocă Iipsa de semnătură, reclamantul care Iipseşte Ia aceI termen va trebui să semneze cererea ceI
mai Iărziu Ia termenul urmâtor, fiind inştiinţat in acest sens prin citaie, In cazul in care reclamantul este prezent in instanţă,
acesta va semna chiar in şedinţa in care a fost invocată nulitatea. Prin urmare, prin raportare Ia textele Iegale de mai sus,
amânarea judecäţii este obligaĺoríe atunci cánd instanţa constată. la termen, că nu este semnată contesĺaţia Ia executare, iar
contestatorul Iipseşte Ia aceI termen, deşi a fost Iegal citat.
Varianta de räspuns C este corectă, faţă de dispoziţiile art. 220 CPC, care dispun că pägi/e pot cere instanţei, /a inceputut
şedinţei, amánarea cauzeĺor care nu sunt in stare de judecatä, dacă aceste cereri nu provoacä dezbateri. Cănd completul de
judecată este a/cătuit din mai mulţijudecătofl, această amănare se poate face şi de un singurjudecător.

48. Râspuns: o, c (admitere in magistratură, aprilie 2017)

Varianta de răspuns A nu este corectă, deoarece in această situaţie nu este incident termenul in cunoştinţă, raportat Ia
art 229 alin. (2) pct. 1 CPC, conform căruia acesta nu se aplică in cazul reluärii judecăţii, după cea fost suspendată, indiferent
de modul in care anterior suspendârh părţile au fost citate.
Varianta de răspuns B este corectă, conform art 229 alin. (1) CPC, in raport de care partea care a fost prezentä Ia un
termen de judecatä, personal sau printr-un reprezentant Iegal ori convenţional, chiar neimputernicit cu dreptul dea cunoaşte
termenul, nu va fi citată in tot cursul judecării Ia acea instanţă, considerăndu-se că ea cunoaşte termenele de judecată ulterioare.
Varianta de răspuns C este corectă in conformitate cu art 229 alin. (2) pct. 3 CPC, potrivit căruia termenul in cunoştinţă
nu se aplică (şi, prin urmare, partea va fi citată) in cazul in care partea este chemată Ia interogatoriu, in afară de cazul in care
ea a fosţ prezentă Ia incuviinţarea Iui, cănd s-a stabilit şi termenul pentru Iuarea acestuia.

49. Râspuns: A, B (primire in profesie avocat sta giar, martie 2019)

—

Varianta de răspuns A este corectă. Potrivit dispoziţilor art. 229 alin. (1) teza I CPC, partea are termen in cunoştinţă şi nu
va mai fi citată pentru termenele ulterioare dacă a fost prezentă Ia un termen dejudecatá, personal sau printr-un reprezentant
Iegal od convenţional. chiar neimputemicit cu dreptul de a cunoaşte termenul. Prin urmare, dacă Ia aI doilea termen de judecată
se constată că procedura de cilare cu párătul nu a fost Iegal indeplinită, instanţa va dispune citarea párătului. Oacă reclamanlul
a fost prezent Ia termenul anterior, acesta nu va mai fi citat, aprecăndu-se că are termen in cunoştinţă.
Varianta de răspuns B este corectă. Termenul in cunoştinţă nu se aplică deţinuţilor şi militarilor incazarmaţi, aceştia fiind
citaţi pentru Iiecare termen dejudecată, conform art 229 alin. (3)-(4) CPC. Prin urmare, dacă reclamantul este deţinut acesta
va fi citat pentru fiecare termen de judecatä.
Varianta de răspuns C este greşită, Chiar dacă judecata se desfăşoarä in camera de consiliu, in măsura in care cererea
se soluţionează cu citarea părţilor, iar Ia aI doilea termen de judecată se constată că procedura de citare cu părătul nu a fost
Iegal indeplinită, instanţa va dispune amânarea judecăţii şi refacerea procedurii de citare cu părătul pentru Iermenul dejudecatä
acordat in acest sens.

50. Räspuns: A (primire in profesie avocat stagiar, august 2019)

—

Varianta de răspunsA este corectă. Potrivit dispoziţiilor art 229 alin. (1) CPC, părţii cäreia, personal ori prin reprezentant
Iegal sau convenţional ori prin funcţionarul sau persoana insärcinatâ cu primirea corespondenţei, i s-a inmănat citaţia pentru
un termen de judecatä, are termen in cunoştinţă, considerăndu-se că, in acest caz, ea cunoaşte şi termenele de judecată
380 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL CIVIL 11. PROCEDURA cONTENCIOASĂ

ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost inmănată. Prin urmare. faţă de ipoteza enunţată şi textul legal menţionat, partea
are termen in cunoştinţä chíar dacä nu se prezintă Ia termenul pentru care a fost citatä.
Varianta de râspuns B este greşită, faţă de explicaţiile oťerite la varianta de răspuns A,
Varianta de räspuns C este greşită, Partea care se infăţişeazä inaintea instanţei la terrnenul pentru care a fost citată nu
va mai fi citată Tn tot cursul procesului in faţa acelei instanţe. termenul in cunostinţä incident in faţa primei instanţe neavănd
aplicabilitate şi in căile de atac. Tn acest sens sunt dispoziţiile art 229 alin. (1) cpc, in raport de care. in ipoteze!e prevăzute,
partea nu va ťi cijată în tot cursul judecărü Ia acea instanţă. considerăndu-se că ea cunoaşte fermenelo de judecată ulteńoam.

51. Răspuns: A, C (admitere in magistraturá, mai 2018)

conform art. 235 cpc. incheierile premergătoare judecăţii sunt de douä feluń: preparatorii şi interlocutorii. Textul de Iege
menţionat detineste încheierile interlocutorii ca flind acelea prin care. fără a se hotäriin totul asupra procesului. se soluţioneazä
excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni Iitigioase, prevăzănd. totodată, că instanţa nu este Iegată de
incheierile premergätoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Tncheierea interlocutorie prezintă, aşadar,
două caracteristici: prejudecarea fondului şi faptul cä Ieagă instanţa, care nu va mai putea reveni asupra ei. urmănd ca. Ia
pronunţarea holärării sä ţină cont de problemele rezolvate prin această incheiere (0. BOR0I, M. STANCu, 2017. p. 438). cu
titlu de exemplu, au caracter interlocutoriu: încheierea de admitere in principiu a unei cereri de intervenţie. incheierea de
admitere in principiu Tn proceseie de partaj, incheierea prin care instanta s-a pronunţat asupra unei excepţii procesuale. in
sensul respingerii acesteia etc
Variantele de la IitereleAşi c sunt corecte, prin aceste incheieri flind dispuse măsuri care leagă instanţa. aceasta neputănd
reveni asupra măsurilor dispuse
Varianta de răspuns B nu este corectă, deoarece asupra conexării se poate reveni, aspect menţionat in cuprinsul art 139
alin. (5) CPC. conform căruia, in orice stare a judecăţii, procesele conexate pot fi disjunse şi judecate separat dacă numai
unuI dintre ele este Tn stare de judecatä.

I 52. Răspuns: C (admitere INM, noiembrie 2019)

Varianta de răspuns A este greşitä. Tncheierile premergätoare judecăţii pot fi interlocutorii (care Ieagă instanţa, aceasta
nemaiplltánd rRvRni asupra măsurii dispuse prin intermediul acesteia) si preparatorii (care nu Ieagă instanta. instanta putând
reveni asupra mäsurii). ln acest context, incheierea prin care instanţa statuează asupra concludenţei şi utilităţi unei probe are
caracter preparatoriu, aspect ce rezultă din analiza prevederilor art. 259 cpc, conform cărora instanţa poate reveni asupra
unor probe încuviinţato dacä dupä adrninistrarea aitorprobe, apreciazä c& administrarea vmlrneia nu mai este necesară, sub
condIţia dea pune in discuţia părţilor acest aspect in vederea respectării principiuiui con(radictorialitäţii şi a dreptului Ia apărare.
Variarita de räspurIs B este greşită, incheierea prin care nstanţa estimează durata procesului avănd caracter preparatoriu, iar
nu intorlocutoriu, aspect care rezultä din cuprinsul dispoziţiilor art. 238 alin. (2) cpc, Tn raport de care, pentru motive temeinice,
instanţa poate reveni asupra duratei procesului iniţial estimate.
Varianta de räspuns c este corectä. Astfel, potrivit dispoziţiilor art 235 cpc, sunt incheieri intertocljforü acelea prin care,
ťäră a se hotărî Jn totul asupra procesutui, se soluţoneazü exccpţi pmcesuale, incidento procodumle ori alto chcstíuni htigioaso.

I 53. Răspuns: C (admitere INM şi in magistraturä, 2014)

Varianta de răspuns A este greita, prin rapodare Ia art 233 alin, (3) cpc, conform căruia, in cazul in care hotărărea
se p[onuntă in ziua in care au avut Ioc dezbaterile, nu se intocmete incheíerea de edinţă, menţiunile cu privire Ia şedinţä
fäcăndu-se in partea introductivă a hotărárii.
Varianta de räspuns B este greşită, deoarece art. 233 alin. (1) lit. m) cc prevede că incheierea de şedinţă se va semna
de membrii completului si de către grefier, in toate cazurile.
Varianta de răspuns C este corectä, prin raportare Ia dispoziţiile art. 466 alin. (4) cpc, conform cărora Tmpotriva incheierilor
premergătoare nu se poate face apeI decât odată cu fondul, afară de cazul cănd Iegea dispune altfeL coroborat cu art 494 cc.
in raport de care dispoziţiile de procedură privind judecata in primă instanţă şi in apeI se aplică şi in instanţa de recurs. in
mäsura in care nu sunt potrivnice celor cuprinse in secţiunea privind recursul. Sunt astfel de incheieri, care pot fi atacate
separat: incheierea prin care instanţa dispune suspendarea cauzei sau respinge cererea de reluare ajudecăţii (art 414 cPc).
incheierea de respingerea cererii de asigurare poate fi atacată separat numai cu apeI [art. 361 alin. (2) ccj etc

1.2.2. Exccpţii(e procesnulc

I 54. Răspuns: c (primire în proťesie avocat sta yiar, 2014)

—

Varianta de răspunsAeste gresită, deoarece, in funcţie de caracterul normelor care Ie reglementeazä, excepţiile procesuale
se clasitjcă in excepţii absolute (reglementate de norme de ordine publică) şi relative (reglementate de norme de ordine privată);
insă doar excepţiile absolute pot fi invocate de pärţi, procuror (dacä participă la judecată) sau de către instanţă din oflciu,
MÄDĂLINA DINU EXPLICAŢII 381

excepţiile relative putănd fi invocate doar de către partea interesală. AstfeI, conform art 247 alin. (1) CPC, excepţiile absolute
pot fi invocate de parte sau de instanţă În orice starea procesului, dacă prin Iege nu se prevede altfel, in raport de enunţul
grilei, care face referire Ia excepţule procesuale. fărá a se menţiona distincţia intre cete absolute şi cele relative, varianta de
räspuns este greşilă, din categoria excepţiilor procesuale doar cele absolute putănd fi invocate de oricare dintre părţi. procuror
sau din oĺiciu de către instanţa de judecată.
Varianta de răspuns B este greită. excepţiile procesuale ňind diťerite de apărările de fond. Apărările de fond sunt acele mijloace
prin care părátul invocă obiecţiuni impotriva pretenţiei reclamanlului, urmărind respingerea cererii acestuia ca neintemeiată
(ca nefondată). după examinarea fondului pretenţiei respeclive. De exemplu, părătul chemat în judecată pentru a fi obligat să
restituie reclamantului o sumă de bani, cu privire Ia care reclamantul pretinde că i-a imprumutat-o, se poate apăra invocánd
faptul că nu a imprumutat nimic de Ia reclamant, că şi-a plătit datoria. cä a operat compensaţia Iegală etc. (G. B0R0I, M STANcu.
2017. p. 446-447).
Pe de altă parte. excepţia procesuală este mijlocul prin care. Tn condiţiile Iegii, partea interesală. procurorul sau instanţa
invocă, fără să pună în discuţie fondul dreptului, neregulańtăţi procedurale privitoare Ia compunerea completului sau constituirea
instanţei. competenţa instanţei ori Ia procedura de judecată sau Iipsuri referitoare Ia dreptul Ia acţiune urmărind. după caz.
declinarea competenţei, amănareajudecăţii, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii (art. 245 CPC).
Varianta de răspuns C este corectă, deoarece, in funcţie de efectul pe care iI produc in caz de admilere. except)ile procesuale
se clasifică in excepţii peremptorii (dirimante), care conduc Ia stingerea procesului, impiedicănd astfel judecarea pricinii şi
excepţii dilatorii, care amănă judecată.

l 5. Răspuns: B (primire in profesie — avocat sta giar, august 2019)

Varianta de räspuns A este greşită. Excepţia procesuală, în cazul in care se admite, se face prin nĺermediul unei incheieri
cu caracter interlocutoriu (spre exemplu, excepţia de Iitispendenţă excepţia de conexitate etc.) sau prin sentinţă ori decizie, in
funcţie de momentul procesual în care se invocă excepţia (in primă instanţă excepţia va fi admisă prin sentinţă, in apeI sau,
după caz, recurs prin decizie) şi de efectul acesteia (dacă produce sau nu un efect dirimantlperemptoriu).
Varianta de răspuns B este corectă, Dacă excepţia procesualä invocatä este neîntemeiată, instanţa o va respinge printr-o
încheiere interlocutorie intrucăt, prin respingerea excepţiei, instanţa va rămăne in continuare investită cu soluţionarea pricinii. De
asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 235 CPC, sunt incheieri interlocutorü acelea prin care, fără a se hożäri in totul asupra
procesulu se soluţioneazä excepţüprocesuale (...).
Varianta de răspuns C este greşită, intrucăt, in cazul in care se admite excepţia de perimare, instanţa va pronunţa o hotărăre.
iar nu o incheiere preparatorie, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 421 alin. (2) CPC prin folosirea sintagmei hotărărea care
constată perimarea (...)‘.

56. Răspuns: B (admitere INM şi in magistratură, 2015)

Varianta de răspuns A este greşită, deoarece, în raport de excepţiile procesuale enumerate, excepţia conexităţii este o
excepţie de procedurä, iar nu de fond, astfel cum se solicită prin enunţ. Excepţiile procesuale de procedură sunt acelea prin
intermediul cărora se invocă anumite neregularitäţi procedurale referiloare Ia compunerea, constituirea, competenţa instanţei
sau nereguli referitoare Ia judecată. Excepţiile procesuale de fond sunt acelea aflate intr-o strănsä Iegătură cu dreptul/pretenţia
dedusă judecăţii şi au ca obiect nereguli referitoare Ia condiţiile de exercitare a acţiunii civile, nereguli ale dreptului material Ia
acţiune sau nereguli ale Iimitărilor impuse de Iegiuitor pentru exercitarea conformă a dreptului Ia acţiune. (a se vedea M. DINu.
op. cit., p. 285-286).
Varianta de răspuns B este corectá, inĺrucăt excepţia Iipsei calităţii procesuale active si excepţia Iipsei de interes sunt
excepţii procesuale de fond ce vizează nereguli referitoare Ia acţiunea civilă, in timp ce excepţia autorităţii de Iucru judecat
este tot o excepţie de fond care priveşte insă nereguli referitoare Ia dreptul mateňal Ia acţiune.
Varianta de răspuns C este greşitä, deoarece excepţia Iitispendenţei este o excepţie procesuală de procedură, iar nu de
fond. astfel cum se solicită prin enunţ.
57. Răspuns: A, B (primire in proťesie avocat sta giar, 2016)
—

Varianta de räspuns Aeste corectă, întrucăt conform art 248 alin. (5) cc, incheierea prin care s-a respins excepţia poate
fi atacată numai odatä cu fondul. dacă Iegea nu dispune altfeL
Varianta de răspuns B este corectă, excepţiile procesuale soluţionăndu-se inaintea apärărilor de fond
Apărăńle de fond suntacele mi)oace prin care părătul invocă obiecţiuni impotriva pretenţiei reclamantului, urmărind respingerea
cererii acestuia ca neintemeiatä (ca nefondată), după examinarea fondului pretenVei respective (G. BOR0I. M STANcu, 2017.
p. 446). Prin urmare. apărärile de fond nu lrebuie confundate cu excepţiile procesuale, acestea din urmă fiind mijloacele prin
care, in condiţiile Iegii, partea interesată. procuroml sau instanţa invocă, fără să pună in discuţie fondul dreptului. neregularităţi
procedurale privitoare Ia compunerea comptetului sau constituirea instanţei. competenţa instanţei ori Ia procedura de judecată
sau Iipsuri referitoare Ia dreptul Ia acţiune, urmărind, după caz, declinarea competenţei, amănarea judecáţii, refacerea unor
362 EXPLICAŢII DREPT PROCE5UAL CIVIL. 11. PROCEDURĄ CDNTENCIOASÄ

acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii (art. 245 CPC). Ca atare, in timp ce excepţiile procesuale vizează nereguli
procedurale sau ale dreptului a acţiune. apărările de fond au ca scop respingerea pe fondul cauzei a pretenţiilor reclamanlului. Prin
raporlare Ia dispoziţia inscrisä în cuprinsul art 246 alin. (1) CPC, instanţa va soluţiona cu prioritate excepţüle de procedurä şi
apoi pe cele de fond care fac inutilä in tot sau in parte administrarea de probe sau cercetarea in fond a cauzei. apărärile de
fond ĺiind cercetate după soiuţionarea excepţńlor incidente
Variarita de räspuns C esle greşită, prin rapodare Ia explicaţiiie de la varianu de răspuns de Ia Iiţera B De asemenea.
excepţia procesuală nu este cercetata inaintea apărădlor de fond numai dacă exceptja procesuală a fost unită cu administrarea
probelor, respectiv cu fondul cauzei, in acest caz instanţa pronunţăndu-se prin aceeaşi hotărâre atât asupra excepţiei, cât şi pe
fond, Instanţa se pronunţă asupra excepţiei anterior soluţionării fondului cauzei ori de câte ori excepţia nu a ĺost unită cu fonduL
53. Răspuns: C (admitere INM şi in magistratură, 2017)
Varianta de răspuns A este greşită, deoarece in materia excepţilor procesuale, ca regulä, dacä excepţia procesuală invocată
este admisä de cätre instanţă, aceasta va pronunţa, după caz, o incheiere cu caracter interlocutoriu, atunci când decide
amănarea judecăţii, respectiv o hotärăre (sentinţă sau decizie), atunci când se dezinvesteşte de soluţionarea Iitigiului pe fond
prin respingerea, anularea sau perimarea cererii ori declinarea competenţei instanţei, Dacă excepţia procesuală invocată este
respinsă. instanţa va pronunţa o incheiere interlocutorie şi va continua soluţionarea cauzei pe fond.
Prin urmare, varianta de răspuns este greşitä, instanţa pronunţănd o incheiere atunci când respinge excepţia. or, in variantä
nu se face distincţie intre soluţia pronunţată de admitere sau de respingere actul de procedurä fiind diferit. De asemenea,
— —‚

in variantă se menţionează greşit faptul că instanţa se pronunţä prin incheiere, cu excepţia cazului in care respinge excepţia
de necompetenţá, formulare din care rezultă că, in cazul respingerU excepţiei de necompetenţă, actul de procedură ar fi altul
deçătiriçlieierea. Or, dacă iristanţ-a respinge excepţia de necompetenţä, va pronunţa o incheiere care are caracter interlocutoriu
şi care poate ü atacată numai odatä cu hotärârea pronunţatä pe fondul cauzei [ad. 132 alin (2) CPCj.
Varianta de răspuns B este gresilă, dsoarece excepţia neIega!e citări se va salutiona cu pńortate faţă de exccpUa necompetcntei
materiale. Aceasta, întrucât excepţia de necompetenţă materială trebuie pusă în discuţia contradictorie a părţilor, acestea din
urmă trebuind să fie Iegal citate. Prin urmare, instanţa va avea in vedere. in primul rând, Iegala citare a păiIor şi doar după ce
procedura de citare cu acestea este Iegal indeplinită. instanţa va putea da cuvăntul părţilor asupra excepţiei de necompetenţă
materiala
Varianta de räspuns B a fost contestata, susţinându-se cä este corectä. intrucát instanţa necompetentă se dezinvesteşte,
iar procedura de citare se reface in faţa aceleiaşi instanţe; ambele sunt excepţii de procedură, dar excepţia de necompelenţă
are prioritate faţä de excepţia neleaalei r.itjri
Comisia de soluţionare a contestaor a reţinut cä crdirea de soluśionare a excepţiÜorneconipeźeneimaťeriale şia nelegalei
citiri ostc dotcrminati de art 131 alin. (1) CPC ţvcrificarea compotcnţci se faco dcor dacă pärţde aunt iegaż cżtate) şi de
art 153 CPC, care impune ca orice cerere, deci inclusiv cea privitoare la competenţä, să ťie analizaťă doar dacă päqile au fost
citate ori s-au prezentat şistabUeşte că neîndeplinirea acestei condiţii duce la amtinareajudecăţii. Aşadar, instanţa soluţionează
intăi excepţia nelegalei citări şi abia apoi pe cea a necompetenţei materiale, ceea ce invalidează varianfa de ia Iitera B.
Penţru aceste considerente, Comisia de soluţionare a contestaţiilor a respins contestaţia ca neintemeiată
Varianta de răspuns C este corectă, fiind in conformitate cu prevederile ad 248 alin. (3) CPC, potrivit cărora, dacä instanţa
nu se poat e prcnunţa de îndată asupra excepiei invocate, va amăna]udecata şi va stabili un termen scurt în vederea soiuţionădi
excepţiei.

59. Răspuns: B, c (admitere 1NM şi în magistratură, 2018)

Varianta de räspuns A este greşită, intrucăt excepţia Iipsei dovezfl calităţii de reprezentant este o excepţie absolutä care
poate b invocatä oricănd de partea interesată, chiar şi de instanţä din oficiu, in faza procesuală in care este incidentă. Singura
Iimitare este impusă de dispoziţiile art. 82 alin. (2) CPC, in rapodde care excepţia Iipsei dovezii calitäţii de reprezentantinaintea
primei instanţe nu poate fi invocală pentru prima oară in catea de atac.
Varianta de răspuns B este corectă, excepţia Iipsei dovezii calităţii de reprezentant flind o excepţie procesuală de procedură,
absoluţâ. cu e(ect mixt, Nu ar putea fi o excepţie procesuatâ de fond, intrucăt Iipsa dovezii calităţii de reprezentant nu vizeazâ
nici condiţiile de exercitare &e acţiunii civi!e (dreptul sä fie născut şi actual, capacitatea de exerciţiu şi de folosinţă, calitatea
procesuală activă şi pasivă. interesul), nici condiţiile dreptului material Ia acţiune.
Varianta de răspuns C este corectä Potrivit dispoziţiilor art. 82 alin. (1) CPC, atunci când instanţa constată lipsa dovezU
calităţń de reprezentant a celui care a acţionat in numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. iar dacä
acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată

I60. Răspuns: A, c (admitere în magistratură, mai 2018)

Varianta de răspuns A este corectă, excepţia Iipsei calităţii procesuale active fiind o excepţie peremptorie care, in caz de
admitere, va conduce Ia respingerea cererii de chemare in judecatä ca fiind introdusă de o persoană ĺară cali(ate procesualä
MĂDĂLINA DINU EXPLICAŢII 383

activă, aspect care rezultă şi din cuprinsul art. 40 alin. (1) teza a II-a CPC, care slatuează cä, în cazullipseicalitäţüprocesuale 6.)
instanţa va respinge cererea ori apărarea formulatä ca fiind făcută de o persoană sau împotriva unei persoane fără calitate (...).
Varianta de räspuns B este greşită, deoarece, în caz de admitere, sancţiunea nu poate fi nulitalea cererii de chemare in
judecată, nefiind in ipoteza unui act de procedură realizat prin nerespectarea cerinţelor Iegale extrinseci sau intrinseci, sens in
care răspunsul de Ia Iitera B nu este corect prin rapodare şi Ia explicaţia de Ia varianta de răspuns de Ia Iitera A.
Varianta de răspuns C este corectă deoarece excepţia Iipsei calilăţii procesuale active esle o excepţie absolută care poate fi
invocată de instanţa de judecatä, de procuror sau de pärţi, deci implicit şi de părăt. prin actul procedural specific aI intămpinării,
atunci cánd există neconcordanţă cu privire Ia subiectele raportului juridic Iitigios, aspect consacrat de art. 36 CPC, care deflneşte
calitatea procesuală ca fiind identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic Iitigios, astfel cum acesta este dedusjudecăţii.

j 61. Răspuns: A, B (primire în profesie — avocat stagiar, 2017)

ĺntrebarea are in vedere asemănările dintre excepţia Iipsei capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale şi excepţia
Iipsei capacităţii procesuale de folosinţă.
Excepţia Iipsei capacitäţii de exerciţiu este o excepţie procesuală de fond, absolutä, mixtă, in timp ce excepţia Iipsei
capacităţii procesuale de folosinţă este c excepţie procesuală de fond, absolută şi peremptorie.
Variantele de răspuns A şi B sunt corecte. intrucát, fiind excepţii procesuale absolute. ambele pot fi invocate de oricare
dintre părţi, in orice moment procesual. inclusiv de către instanţâ din oficiu sau de către procuror, dacă participă.
Varianta de răspuns c nu este corectă. intrucăt, in cazul admiterii excepţiei Iipsei capacităţii de exerciţiu nu inteMne
nulitatea absolută a actelor de procedurä efectuate de către ceI fără capacitate de exerciţiu. ci anularea acestora (nulitatea
relativă), conform dispoziţiilor art 57 alin. (5) teza a II-a CPC, nulitatea abso(ută intervenínd in cazul in care instanţa constatä
Iipsa capacităţii de folosinţă a celui ce a efectuat actul de procedură, potrivit art. 56 alin. (3) teza a II-a CPC. Prin urmare.
răspunsul de Ia varianta de Ia Iitera C conţine un element de diferenţiere aI celor două excepţii, iar nu de asemănare, astfel
cum se cere prin enunţ.

62. Răspuns: A, C (primire in proťesie — avocat definitiv, 2014)

Variantele de räspuns A şi c sunt corecte, intrucăt, prin promovarea cererii de chemare in judecată de către reclamant.
acesta trebuie să urmărească obţinerea unui tittu executoriu pe care sä iI poată pună in executare impotriva debitorului in
măsura in care acesta din urmă nu execută de bunăvoie obligaţia statuată prin acesta conform art. 639 alin. (1) cc, actul
autentificat de notarul public care constatä o creanţä certá, Iichidă şi exigibilă constituie titlu executoriu. Prin urmare. potrivit
datelor din enunţ. reclamanta are un titlu executoriu impotriva pârătului, conslând in contractul de imprumut. autentificat Ia
BNP ‚.D.C.". sub nr. 2/2012, prin care debítorul părăt se obligă să restituie suma imprumutată Ia data de 01.11.2013. astfel
incăt nu are interes in promovarea unei cereri de chemare in judecatâ având aceIaşi obiect. Faptul că pârătul nu este solvabil
nu justiflcă promovarea unei cereri in justiţie avănd aceIaşi obiect cu ceI din titlul executoriu deţinut de reclamantä impotriva
părătului. o hotärăre judecătoreascä neputănd schimba starea de solvabilitate a părătului. Avănd in vedere că reclamanta nu
justifică un interes in promovarea cererii de chemare in judecatä, partea interesată (in speţă, părătul) sau instanţa, din oflciu.
vor putea invoca excepţia Iipsei de interes (avănd in vedere caracterul absolut aI acesteia). cu consecinţa, in caz de admitere.
a respingerii cererii de chemare in judecatä ca Iipsită de interes.
Varianta de răspuns B este greşită. intrucăt excepţia Iipsei de interes va fi admisă, ca urmare a faptului că reclamanta deţine
un tillu executoriu impotriva părătului, fără a avea relevanţă solvabilitatea sau insolvabilitatea acestuia.

I 63. Răspuns: A (admitere in magistratură, mai 2018)

Varianta de răspuns A este corectă, deoarece art. 432 cc prevede cä excepţia autorităţii de Iucru judecal poate li invocată
de instanţă sau de părţi in orice starea procesului. chiar inaintea instanţei de recurs (deci, implicit, oricănd, şi inaintea primei
instanţe).
Varianta de răspuns B nu este corectă, prin prisma art. 130 alin. (2) cc, care prevede că necompetenţa materialä şi
teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător Ia primul termen de judecată Ia care pärţile sunt
Iegal citate in faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.
Varianta de räspuns c nu este corectă, având in vedere Iimitarea invocării acesteia prin art. 139 alin. (2) CPC, conform
căruia excepţia conexităţii poate fi invocatä de părţi sau din oficiu ceI mai Iărziu Ia primul termen de judecată inaintea instanţei
ulterior sesizate.

I 64. Răspuns: B (primire in profesie avocat detinitiv, 2017)

—

Varianta de räspuns A este greşită, intrucăt reclamanta are interes in promovarea cererii, incercănd, prin obţinerea hotärării
judecătoreşti, să demonstreze inexistenţa dreptutui de creanţă aI părătului, in cuantum de 30000 de ei, pe care acesta iI pretinde
in baza unei convenţii, Nu are relevanţă faptul că părăta nu a iniţiat nicio procedură execuţională pentru recuperarea creanţei,
fiind suficient faptul că aceasta a fost notificată reclamantei. Cererea promovată de reclamantă este o cerere in constatare
384 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL CIVIL. 11. PROCEDURA CONTENCIOASÂ

admisibilä (neavând Ia aceI moment Ia dispoziţie o acţiune in realizare), prin care aceasta urmăreşte ca instanţa sä pronunţe
O hotärăre prin care să constate inexistenţa dreptului de creanţă in cuantum de 30.000 de Iei aI părătului.
Varianta de răspuns B este corectă, excepţia inadmisibihtăţii urmănd a fi respinsä ca neintemeiată de către instanţă,
deoarece, prin acţiunea in constatare, reclarnanta solicită instanţei coristatarea inexistenţei dreptului de creanţă in cuantum
de 30.000 de Iei aI pârátei impotriva sa, deci constatarea inexistentei unui raport juridic concret. Prin urmare, prin raportarela
obiectul cererii şi Ia faptul că cererea este una in cnnstatare, rectamanta nici nu pnate pretinde un drept subiectiv civil, ci doar
inexistenţa unui raport juridic intre pärţi.
Varianta de răspuns C este greită, excepţia Iipsei de interes urmănd a fi respinsă de către instanţä, deoarece. specific
cererilor in constatare este ĺaptul cä acestea nu constituie titluri execuĺorii, interesul reclamantei constănd in obţinerea unei
hotărări judecătoreşti care sä constate ínexistenţa raportului juridic dintre părţi, şi astfel, in eventualitatea in care părăta ar
solicita punerea Tn executarea convenţiei, să ii poatä opune hotärárea judecâtoreascâ astfel obţinută.

65. Răspuns; A (primire în profesie avocat deünitiv, 2016)

—

Varianta de răspuns A este corectă. deoarece. in reglementarea actualä, presaipţia extinctivă este de ordine phvată, aceasta
putănd fi invocată, raportat Ia datele speţei, doar de cätre părát. AstfeL conform art. 2512 alin. (1) c.civ.. prescriptĺa poate fi
opusä numai de cet in ťofosut căruia curge. personal sau prin reprezentant (...)‚ iar conform alin. (2). organul dejurisdicţe
competenf nu poate apUca prescrŕpţia din oficiu. Prin urmare, in mod eronat instanţa a invocat din oficiu excepţia prescripţiei
şi a admis-o respingănd acţiunea ca fiind prescrisă, această greşeală putănd fi inlăturată prin exercitarea de către reclamant
a cäfl de atac prevăzute de Iege pentru respectiva hotârăre.
Varianta de răspuns B este gresită, deoarece doar reclamantul este ceI care are calitate procesualä activă i interes in
promovarea cäfl de atac. o eventuală exercitare a căii de atac de către părăt urmánd a fi respinsä ca Iipsitä de interes Aceasta.
intrucât, prin admiterea excepţiei, s-a stins dreptul reclamantului dea mai solicita şi obţine condamnarea părătului Ia restituirea
respectivei sume de bani. astfel incăt nu s-ar justiíica prornovarea cäii de atac de către părăt.
Varianta de răspuns C este gresilă. deoarece normee care reglementeazä prescripţia extinctivä sunt de ordine privată. iar
nu de ordine publicä, cum in mod eronat se menţioneazä in varianta de räspuns, instanţa neavănd posibi!itatea do a invoca
prescripţia extinctivă din oficiii A se vedea, in completare. explicaţia de Ia varianta de răspuns de Ia Iitera A

I66. Răspuns: A C (prîmire În proíesie — avocat deünitiv, 2015)

Varianta de răspuns A este corectă, deoarece autoritatea de Iucru judecat poate fi invocatä, pe cale de excepţie, de instanţă
sau de prţi. in orica starc a procosului. chiar dircct inairitea instonţci do rccurs, ccnfcrm art 422 tsza cpc.
Varianta de räspuns B este greşita, prin raportare Ia explicaţia de ta varianta de răspuns de Ia Iitera A.
Va,iaiita de răspuns C ete cureçtă. deuarece. coriĺorni art. 432 teza flnală cpc, ca efect aI admiterii excepţiei. pärţii i se
poate crea in propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărărea atacată.

I 67. Räspuns: c (prirnire Îfl profesie avocat definitit 2015)

—

Varianta de răspuns A este greşitâ, deoarece atunci când sunt inljocate cnncnmitent atât excepţia perimärii. căt şi cea a
Iitispendenţei, se va soluţiona cu prioritate perimarea. intrucăt, in măsura in care aceasta s-ar admte. excepţia Iitispendenţei
ar rămăne färä obiect. avänd in vedere cä aceasta din urmă plesupurle aceeasi cerere ailată pe roiul ace!eiaşi instanţe sau a
unor instanţe diĺente, dar deopotrivă competente Prin admiterea excepţiei perimării procesul se va stinge, in faza in care se
aăseste. impreună cu toate actele de procedură efectuate in acea instantă. ca atare, nu ar mai exista un aI doilea dosar cu
tńplă identitate de pärţi, obiect şi cauzä pentru a se pune in discuţie excepţia Iitispendenţei.
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece, dacă se constată perimarea, excepţia Iitispendenţei va rămăne fără obiect
intrucăt Iitispendenţa nu poate opera intre o cerere perimatä şi una aflată pe rolul instanţei, fiind necesar ca ambele cereri sä
fie in curs de soluţionare (pe rol) in faţa instanţelor de fond,
Varianta de răspuns C este corectä, prin rapodare Ia expticaţia de Ia varianta de räspuns de Ia Iitera A.

7.2.3. Probelc

I 68. Răspuns: A, B (admitere NM şi in magistraturá, 2014)

Variantete de răspuns de Ia Iitera A şi Iitera B sunt corecte prżn rapodare Ia art 252 alin. (2) crc, conform căruia textele
care nu sunt pub/icate în Monitorut Oťíciai a( României sau intr-o altä modaÍitate anume prevăzutä de iege, convenţüle, tratatele
şi acordurile internaţíona!e apflcabUe în Rom&nia, care nu sunt integrate într-un text de Iege, precum şi dreptul internaionaI
cutumiar trebuie dovedite de partea interesată.
Varianta de räspuns C este greşită deoarece forma autenticä este cerutä adprobationem numai atunci cănd Iegea prevede
expres o asemenea formalitate (spre exemplu, contractul de tranzacţie, pentru a putea fi probat, trebuie incheiat in formă
scrisă potrivit dispoziţiilor art. 2272 C.civĄ.

a, :nC
MĂDĂLINA DINU EXPLICAŢII 385

69. Răspuns: B (admitere in magistratură, august 2013)

Varianta de răspunsAeste greşită, intrucăt, in ipoteza enunţului, probele care nu au fost solicitate de către reclamant prin
cererea de chemare Tn judecată vor putea fi cerute şi incuviinţate in cursul procesului doar in condiţiile art 254 alin. (2) CPC,
respectiv atunci când necesitatea probei rezultă din modificarea cererfl, nevoia administrării probei reiese din cercetarea
judecătorească şi partea nu o putea prevedea, partea invederează instanţei că, din motive temeinic justificate, nu a putut
propune in termen probele cerute, administrarea probei nu duce la amânarea judecăţii sau există acordul expres al tuturor
părţilor, situaţia in care probele s-ar putea propune de către reclamant atunci când intămpinarea nu este obligatorie, nefiind
menţionată de Iegiuitor.
Menţionăm că varianta de răspuns nu ar fi corectă nici in situaţia in care părătul ar fi acela care nu a propus probele,
intrucât, dacă intâmpinarea nu este obligatorie, pârâtul este obligat, sub sancţiunea decăderii, de a propune probe până la
primul termen de judecată in faţa primei instanţe, aspect care rezultă din cuprinsul art. 157 alin. (2) teza a II-a CPC., conform
căruia, in citaţia adresată pârâtului, se va menţiona că acesta are obligaţia de a-şi pregăti apărarea pentru primul termen de
judecată, propunănd probele de care inţelege să se folosească, sub sancţiunea decăderii.
Varianta de răspuns B este corectă, prin raportare la explicaţia de Ia varianta de răspuns A.
Varianta de răspuns C este greşită, intrucât acordul in vederea propunerh probelor de către părţi peste termenele stabilite
de Iegiuitor poate fÍ doar expres, nu şi tacit, cum in mod eronat se menţionează in cuprinsul variantei de răspuns.

I 70. Răspuns: A, B (primire în profesie avocat definitiv, martie 2019)

—

Varianta de răspuns A este corectă, intrucăt, potrivit dispoziţiilor art. 260 alin. (1) cc, administrarea probelorse va face
in ordinea stabilitä de instanţă.
Varianta de răspuns B este corectă, astfel, potrivit prevederilor art. 260 alin. (4) cpc, dovada şi dovada contrară vor fi
administrate, atunci cănd este posibil, in aceeaşi şedinţă.
Varianta de răspuns C este greşită. lnstanţa de judecată are posibilitatea de a reveni asupra probelor incuvflnţate, dacă,
după administrarea altor probe, apreciază că administrarea vreuneia nu mai este necesară, caz in care este obligată să pună
această imprejurare in discuţia părţilor, conform dispoziţiilor art. 259 CPC.
j 71. Răspuns: 8, C (admitere INM şi in magistratură, 2018)
Varianta de răspunsAeste greşită, intrucăt, in situaţia in care reclamantul işi modiflcă cererea de chemare in judecată prin
completarea acesteia cu un nou capăt de cerere, părătul este obligat să formuleze şi să depună intămpinare (in cuprinsul căreia
va menţiona şi probele de care inţelege să se folosească), sub sancţiunea decăderii, cu ceI puţin 10 zile inaintea termenului
fixat de către instanţă, potrivit dispoziţiilor art 204 alin. (1) CPC, iar nu până Ia următorul termen de judecată ulterior completării.
Varianta de răspuns B este corectă, intwcât intervenientul va prelua procedura in starea in care se află in momentul admiterii
intervenţiei, dar va putea solicita administrarea de probe prin cererea de intervenţie sau cel mai târziu pănă Ia primul termen
de judecată ulterior admiterii cererii de intervenţie, conform dispoziţiilor art. 65 alin. (2) teza I CPC.
Varianta de răspuns c este corectă. Tn procedura ordonanţei de plată, debitorul este obligat să depună intămpinare cu cel
puţin 3 zile inaintea primului termen de judecată, conform prevederilor art. 1019 alin. (3) cc.

I 72. Răspuns: C (primire in proťesie avocat stagiar, 2016)

—

Varianta de răspuns A este greşită, inscrisul intocmit de notarul public constituind o categorie a inscrisului autentic, insă nu
singura, astfel cum se limitează prin varianta de răspuns. Astfel, conform art. 269 alin. (1) cpc, inscrisul autentic este înscrisul
intocmit sau, după caz, primit şi autentiflcat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană investită de
stat cu autoritate publică, in forma şi condiţiile stabilite de Iege.
Varianta de răspuns B este greşită, inscrisul sub semnătură privată care a fost prezentat notarului public spre a primi
dată certă nu devine prin el insuşi autentic, data certă având ca scop opozabilitatea acesteia in rapođurife cu terţii, conform
art. 278 cpc.
Varianta de răspuns C este corectă, prin raportare la prevederile art. 269 alin. (2) cc, conform cărora este, de asemenea,
autentic orice alt inscris emis de către o autoritate publică şi căruia Iegea ii conferă acest caracter.

I 73. Răspuns: C (primire în profesie avocat definitiv, 2014)

—

Varianta de răspuns A este greşită, intrucăt, potrivit art 271 alin. (1) CPC, inscrisul autentic intocmit fără respectarea
formelor prevăzute pentru incheierea sa valabilă ori de o persoană incompatibilă, necompetentă sau cu depăşirea competenţei
este lovit de nulitate absolută, dacă Iegea nu dispune altfel, insă alin. (2) reglementează efectele juridice ale inscrisului nul ca
inscris autentic, efectele fiind diferite in funcţie de criteriul cerinţei formei autentice pentru insăşi validitatea sau nu a actului
juridic. Astfel, pentru situaţia in care forma nu era cerută ad vaiiditatem, art. 271 alin. (2) cc dispune că inscrisul care nu
poate ii autentic din cauza nerespectării formelor prevăzute pentru incheierea sa valabilă (de exemplu, lipseşte incheierea
de autentiflcare in cazul actelor notariale, nu sunt semnate ştersăturile, adăugirile şi rectiflcările, nu s-a trecut menţiunea că
inscrisul a fost semnat de părţi in faţa agentului instrumentator etc.) ori pentru că a fost intocmit de o persoană incompatibilă,
366 EXPLICAŢiI DREPT PROCESuAL clVIL. 11. PROCEDURA CONTENCIOASÄ

necompetentă sau cu depärea competenţei, face deplinä dovadä ca înscris sub semnătură pńvală. dacă este semnat de
părţi, ar dacä nu este semnat constituie. intre acestea, doar un inceput de dovadă scdsă. Dacă insă forma autentică era
cerutä ad vaflditatern, actul juridic este Iovit de nulitate absolută şi nu se mai pune problema probei (G. Boeot, M. STANcO,
2017, p. 483). Prin urmare, dacă inscrisul aulentic este intocmit fără respectarea formelor legale, poate avea, in cazul in care
sunt indeplinite cerinţele legale, valoare de înscris sub semnătură privată.
Varianta de răspuns B este greitä, deoarece din coroborarea textelor din cuprinsul art. 271 CPC, rezultă că înscrisul auĺentic
care este întocmit de o persoană incompatibilă face deplină dovadă ca inscris sub semnătură privată, dacă este semnat de
părţi, iar dacă nu este semnat, constituie, intre acestea, doar un inceput de dovadă scrisă.
Varianta de răspuns C este corectă, intrucăt, conĺorm art 270 alin. (1) CPC, înscrisul autentic face deplină dovadă, faţă de
orice persoană, pănä /a declara rea sa ca fals, cu privire Ia constatări/e făcute personal de către cel care a autentiň'cat înscrisul,
in condiţiile IegU.

74. Răspuns; B (admitere INM şi in magistraturâ, 2014)

Varianta de răspunsAeste greşilă, deoarece art 275 alin. (1) cc prevede două variante diferite de formalizare, şi nu două
condiţii cumulative, respectiv ca inscrisul sub semnătură privatä, prin care o singurä parte se obligă către o alta sä ii plătească
o sumä de bani sau o cantitate de bunuri fungibile, sä fle in intregime scris cu măna celui care iI subscrie sau cel puţin ca. in
afară de semnătură, să fie scris cu măna sa „bun şi aprobat pentru.... cu arătarea in litere a sumei sau a cantitäţii datorate.
Varianta de räspuns B este corectä, deoarece. polrivitart. 277 alin. (1)CPC, dispoziţiile art. 274 şi art 275 CPC, respectiv
formalitatea multiplului exemplar şi menţiunea bun şi aprobat" nu se aplică in raporturile dintre proĺesionişti.
Varianta de răspuns C este gresită. intrucăt aceasta este o excepţie de ln fnrmalitatea miiltipliiliii exemplar, nu de la
formalitatea ‚bun si aprobať. Astfel, conform art 274 alin (4) cPc pturalitatea exemplare!or originale nu este cerutä cănd
pârţile, de comun acord, au depus singurul original la un terţ ales de ele.

I
75. Răspuns: B, c (admitere INM şi in magistraturâ, 2017)
Potrivit art 274 alin (1) cPc, formalitatea multiplnlui exemplar se cere in cazul inscrisurilor sub semnăturä privată care
constată contracte sinalagmatice, acestea avănd putere doveditoare numai dacä au fost fácute in atâtea exemptare originale
căte pärţi cu interese r.nnlrare sijnt Varianta de räspunsAeste greită, intrucăt nerespectarea formalităţU multiplului exemplar
atrage nevalabilitatea inscrisului sub semnătură privată ca mijloc de probă cu acest titlu, färä insă a ĺÉ afectată valabilitatea
convenţiei, care va putea fi doveditä prin alte mijloace de probä, inclusiv martori sau prezumţii (6. Bonoi, M. STANcu, 2017,
p ‘187). Prin urmare, mcnţiunca în cuprinsul variantoi de răspuns că inscrisul sub semnătură privatâ, dacă nu respectä
formalitatea multiplului exemplar, este lovit de nulitate relativä, este gresitá. nerespectarea formalităţii atrăgănd nevalabilitatea
inscrisului sub seiiniătură privată ca rnijloc de probă cu acesĺ titlu.
Varianta de răspuns B este corectä in raport de prevedehle art 350 alin. (1) cc, conforrn cârora mârturisirea fäcută in aĺara
procesului este un fapt supus aprecierfl judecätorului. potrivit regulilor generale de probaţiune. iar mărtuhsirea extrajudiciară
verbalä nu poate fi invocatä in cazurile în care proba cu martori nu este admisä [art. 350 alin (2) cc Per a contra rio.
mărturisirea extrajudiciară verbală poate fi invocată in cazurile in care proba cu martori este adrnisibilă in litigiul respectiv.
Varianta de räspuns c este corectä, art. 340 CPC preväzănd cä. in poteza in care eÁpertiza se face la o altä instanţä. prin
comisie rogatorie. numirea expcrţilor şi stabilirea sumelor cuvenite vor fi lăsate in sarcina acestei din urmá instanţe.

76. Răspuns; A. B (admiterc in mauistratură, august 2013)

Varianta de la litera A esle corectă, prin rapodare la dispoziţiile art 299 alin. (3) cpc, conform cärora, când procedura
veriflcărilor inscrisurilor o impune, instanţa va putea ordona prezentarea testamentelor originale sau a altor inscrisuri originale,
depuse la instanţe, notari publici sau avocaţi, pentru efectuarea expertizei grafoscopice in Iaboratoarele de specialitate dacă
expertiza actului nu se poate eĺectua Ia sediul arhivei.
Varianta de la litera B este corectă, intrucăt, in situaţiile in care se invederează instanţei că un inscris necesar soluţionării
procesului se află in posesia unui terţ, aceasta va putea dispune ca terţul să fie citat in calitate de martor, punăndu-i-se in
vedere să aducä inscrisul in instanţä Iart. 297 alin. (1) cpcj.
Varianta de la litera c este greşitä, deoarece, conform art. 300 alin. (1) cpc, /a cererea uneia dintre păqi sau chiardin oficiu,
instanţa va putea ordona infăţişarea registre/or profesioniştilor sau comunicarea lor, insă, potrivit alin. (2), cănd inscrisuri/e
sau registre/e preväzute la alin. (1) ce urmează a fi cercetate se află in altä circumscripiejudecătorească, cercetarea /orse va
face prin comisie rogatorie; prin urmare. cercetarea inscrisurilor aflate in circumscripţia unei alte instanţe decát cea sesizată
se face prin comisie rogatorie, inslanţa neputănd solicita infäţişarea registrelor profesionitilor.

I 77. Râspuns: A, c (primire in profesie avocat detinitiv, 2017)

—

Varianta de răspuns A este corectä, denunţarea ca fals a inscrisului putăndu-se face cel mai tărziu la primul termen după
prezentarea unui inscris folosit in proces de una dintre pärţi, conform art. 304 alin. (1) CPC.

‚.
-‚:
IÄDÄLINA DINU EXPLICAŢJI 387

Varianta de răspuns B este greşită, intrucăt, dacă este indicat autorul falsului sau complicele acestuia, instanţa poate
uspenda judecata procesului, conťorm art 307 CPC, flind in prezenţa unei suspendäri facultative a judecäţii, iar nu a unei
uspendäri da drept, cum in mod eronat sa menţionează in varianta de răspuns.
Varianta de räspuns C este coractă, intrucát, conform art. 307 CPC, dacă partea care a prezentat inscrisul stăruie să se
oloseascä da acesta, deşi denunţarea ca fals a acestuia nu a fost retrasă, instanţa, dacă este indicat autorul falsului sau
omplicele acestuia, poate suspenda judecata procesului, inaintănd de indatä inscrisul denunţat ca fals parchetului competent,
)entru cercatarea falsului, impreună cu procesul-verbal ca se va inchaia in acest scop. Prin urmare, suspendaraa judecăţii
n acest caz este facultativă, fiind Iăsată Ia aprecierea instanţei de judecatä, dacă este indicat autorut sau complicele falsului.
78. Răspuns: 8, c (admitere 1NM, noiembrie 2019)
Varianta de răspunsAesta greşitä. n conformitate cu prevaderile art. 310 alin. (1) CPC. se consideră inceput de dovadă
crisä orice scriere, chiar nesemnată şi nedatată (.). Prin urmare, incaputul de dovadă scrisä nu trebuie sä fie nici semnat,
ici datat pentru a avea o astfel de valoare juridică.
Varianta de răspuns B este corectă. AstfeL potrivit dispoziţiilor art. 286 alin. (3) cc, dacă este imposibil să fie prezentat
...) originalul inscńsului sub semnătură privatä, copia Iegahzată de pe acestea constituie un început de dovadă scrisä.dovadă
Varianta de răspuns c este corectä, daoarece, prin raportare Ia prevaderile art, 31 0 alin. <1) CPC, inceputul de
crisă nu trebuie să fie semnat de partea căreia i se opune.
79. Răspuns: A, C (prîmire în profesie — avocat deünitiv, 2016)
Varianta de răspuns A este corectă. intrucât, conform art 310 alin. (1) CPC, se socoteşte început de dovadă scrisă orice
;cdere, chiar nesemnatä şi nedatatä, care provine de la o persoană căreia acea scriem i se opune ori de Ia cel al cărui succesor
n drepturi este acaa persoană, dacă scrierea face credibü faptui pratins. Prin urmara. un inscris care nu este semnat de către
)ada, dar care provine da Ia aceasta, poate constitui un inceput de dovadă scrisă.
Varianta de răspuns B este greşită, deoareca un inscris sub semnătură privată semnat de cätre părţi nu poate constitui un
ncaput de dovadă scrisă in sensut avut in vedere de Iegiuítor in cuprinsul art. 310 alin. (1) CPC, mai sus redat,
Varianta de răspuns C este corectă, prin raportare Ia dispoziţiile art 276 CPC. care prevăd că inscrisurile sub semnăturä
)rivată pentru cara nu s-au indeplinit cerinţele multiplului exemplar sau ale menţiunii bun şi aprobat" vor putea fi considarate
;a inceput de dovadä scrisă.

I 80. Răspuns; A, C (şi B, in urma modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018) (admitere INM şiin magistratură, 2018)
Varianta de răspunsA este corectă. Potrivit dispoziţiilor art 309 alin. (4) pct. 4 CPC, este inadmisibilă proba cu martori dacä
)entru dovedirea unui act juridic legea cera forma scrisä, în afară de cazurila in care pärţile convin, fie şi tacit, să folosească
rneastă probă. insă numai privitor Ia drepturile de care ele pot să dispună.
Varianta de răspuns B este greşită. Potrivit dispoziţiilor art 322 alin. (3) CPC (in vigoara la data examenului), dacă instanţa
jăseşta că intrebarea pusă de parte nu poate să ducă la dezlegarea procesului, esie jignitoare sau tinde a proba un fapta
:ărui dovedire e oprită de Iege, nu o va Tncuviinţa. lnstanţa, Ia cererea părţi, va trece in incheierea de şedinţä atät intrabaraa
brmulată, căt şi motivul pentru care nu a fost incuviinţată. Prin urmare, manţiunea in cuprinsul incheierii de şadinţă referitoare
a intrabare şi motivul care a determinat respingerea acesteia sa trecea doar la carerea pärţii, nu şi din oflciu.
NB! Prin modificările aduse codului de procadură civilă (Legea nr 31012018)! art 322 alin. (3) a fost abrogat, dispoziţflla
cestuia fiind preluate intr-o formä modiflcată de textul art 321 alin. (6) CPC, in raport de care, dacă instanţa găseşte cä
ntrebarea pusă de parte nu poate să ducä la dezlegarea pmcesului, este jignitoam sau tinde a proba un fapta cărui dovedire este
3prită de /ege, nu o va încuvîinfa. !n această situaţie instanţa va trece în încheierea de şedinţă atăt numele părţi şi întrebarea
brmulată, cât şi motivui pentru care nu a fosl incuvünţatä, Faţă de textul Iegal modificat. apreciem că, in prezent, instanţa va
•ace această menţiune in cuprinsul incheierii da şedinţă din oficiu. ca atare. in prazant, si varianta da răspuns B este corectă.
Varianta de răspuns C este corectă, aspect cara razultă din analiza art 254 alin. (4) Iit. a) CPC cara redă varianta de
ăspuns menţionată.
81. Räspuns: A, c (admitere INM şi în magistratură, 2015)
Varianta de răspuns A este corectä, deoarece viciile da consimţămănt (deci, şi viciul erorii) pot fi dovedite cu martori,
ndifarant de valoarea obiectului actului juridic incheiat. AstfeL conform art 309 alin. (4) pct. 5 CPC, aste inadmisibilă proba
u martori dacă pentru dovadirea unui act juridic Iagaa cere forma scrisă, in afară de cazurile in care actul juridic aste atacat
Dentru fraudă, eroare, dol, violenţă ori este Iovit da nulitate absolutä pantru cauză ilicitä sau imorală, dupä caz.
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece, conform art 164 alin. (4) CPC, menţiunile din procesul-verbal privitoara Ia
aptale constatate parsonal de cel care I-a intocmit nu pot fi combălute decăt prin procadura inscrierii in ĺals, iar nu prin proba
;u martori, cum in mod eronat se menţioneazä in cuprinsul variantei de răspuns.
Varianta de răspuns C esta corectă. deoarece intardicţia de a proba cu martori un act juridic a cărui valoare este mai mara
ie 250 de lei nu se aplică dacă una dintre părţi este profasionist, iar actul a fost intocmit in exerciţiul activităţii sale. AstfeL
 - fl

388 EXPLICAŢII OREPTPROCESUALCIVIL, 11. PR0CEOURACONTENCIOA5Ä

conform art 309 alin. (2) Ieza a II-a UPC, se poate iace dovada cu martori, contra unui profesionist, a oricărui act juridic,
indiferent de valoarea Iui, dacä a fosl fâcut de acesta în exerciţiul activităţii sale profesionale, in afarä de cazul in care Iegea
specială cere proba scrisă.

82. Răspuns: A, B (admitere în magistraturâ, mai 2018)

Varianta de răspuns A este corectă, fiind Tn concordanţă cu art. 315 alin (1) pct 4 CPC, conform căruia nu pot fi martori
persoanele puse sub interdicţie judecătoreascä Tolodată, textul trebuie coroborat cu dispoziţflle art. 320 CPC, in raport de
care copiii care nu au implinit vărsta de 14 ani şi cei care sunt Iipsiţi de discernámănt Tn momentul audierii, ĺără a fi puşi sub
interdicţie, pot fi ascultaţi, färä jurămănt, insă instanţa Ie va atrage atenţia să spună adevärul şi va ţine seama Ia aprecierea
depozíţiei Ior de situaţia Ior specială. Per a contrario, dacă cei care sunt ľpsiţi de discernământ în momentul audierii. fără a
fi puşi sub interdicţie, pot fi ascultaţi ca martori. inseamnă câ cei care sunt Iipsiţi de discernämánt în momentul audierii, dacă
sunt puşi sub interdicţie, nu pot avea calitatea de martor
Varianta de răspuns B este corectă, deoarece, conform art 315 alin. (1) pct. 5 CPC, nu pot fi ascultaţi ca martori cei
condamnaţi pentru mártude mincinoasă, indiferent de obiectul procesului, deci inclusiv in pricinile reĺeritoare Ia filiaţie.
Varianta de răspuns C nu este corectă, deoarece, conform art. 320 CPC, copiii care nu au implinit vărsta de 14 ani şi cei
care sunt Iipsiţi de discernământ in momentul audierii, fâră a fi puşi sub interdicţie, pot B ascultaţi, ĺărá jurămăni, insă instanţa
Ie va atrage atenţia sä spunä adevărul şi va ţine seama, Ia aprecierea depoziţiei Ior, de situaţia Ior specialä.

83. Räspuns: C (primire in profesie avocat stagíarşi detînitiv, maflio 2019)

—

Varianta de räspuns A este greşită, faţä de dispoziţiile art 315 alin. <1) pct. 4 CPC, care instituie interdicţia dea fi audiaţi
ca martori persoanele puse sub interdicţie judecätorească. Prin urmare, poate avea calitatea de martor şi ascultată in această
calitate persoana afeclată de o boală psihică atestatä prin act medical.
Varianta de räspuns B este greşilä, intrucât rudele şi afinii pănă în gradul aI III-Iea inclusiv nu pot avea calitatea de martor
in procesul civil [ad 315 alin (1) pct 4 cPc], cu excepţia situaţiei Tn care părţile convin expres sau tacit, sä fie ascultate ca
martori si aceste persoane (ad 315 alin (2) CPC Menţionămcă interdicţia referitoare Ia rude si afini nu se aplică in procesele
privitoare Ia filiaţie. divor si alte raporturi de familie. unde. cu excepţia descendonţilor aceşlia poi avea calitatea de martor
(art. 316 CPC).
Varianta de răspuns C este corectă. prin raportare Ia prevederile art 315 CPC, care, in Iitigiilp referitnare Ia filiaţie. divorţ
si aIie raporturi de familie. instituie interdrcţia expresä a descendenţilor dea avea calitatea de martori.
84. Räspuns: A (primire in proťesie avocat deťinitiv, 2016)
—

Varianta de răspuns A este corectă, deoarece, conform art 309 alin (4) pct 1 CPC, dacă partea s-a aĺlat în mposibilitate
maţerialä sau moralä de a-şi intocmi un inscris pentru dovedirea actului juridic, proba cu martori devine admisibilă
Imposibilitatea moralä de preconslituire a inscrisului poate rezulta din raporturile dintre soţi, rude apropiate, aĺini, din
raporturile de prielenie, de deferenţä a inferiorului faţă de superior etc. Totodată, pentru ca proba cu martori a actului juridic
sä devină admisibilă, este necesar ca, in prealabil, să fie dovedită imposibilitatea materială sau moralä de preconstituíre a
inscrisului, Fiind un fapt juridic stricto sensu, aceasta poate fi probatä cu orice mijloace de probă, inclusiv declaraţfl de martori
(G. BoRoI, M. STANcu, 2017, p. 516).
Varianta de răspuns B este greşitä, deoarece cererea prin care se solicită nstanţei sä pronunţe o hotărâre care să ţină Ioc
de act autentic de vánzare-cumpărare a imobílului este o cerere in realizare, iar nu in constatare, astfel cum în mod eronat se
menţionează in cuprinsul vadanei de răspuns Prin intermediul acestei cereń. reclamantul urmăreşte realizarea dreptului säu
de creanţă corelativ obligaţiei asumate de debilor de a incheia in viitor contractul de vănzare, Din punct de vedere aI dreptului
care se valorihcă prin acţiunea prin care se solicită pronunţarea unei hotărări care sä ţinä Ioc de coniract de vănzare. aceastä
acţiune este o acţiune personalä, In acest sens, prin Decizia nr 8/2013 (M. Of. nr. 581 din 12 septembrie 2013), pronunţată intr-un
recurs in interesul Iegii, TnaIla curte de casaţie şi Justiţie, completul competent să judece recursul in interesul Iegii. a stabilit
că acţiunea prin care se solicită pronunţarea unei hotărări judecâtoreşti care să ţină Ioc de act autentic de vănzare-cumpărare
a unui imobil are caraclerul unei acţiuni personale imobiliare (G. Bopoi, M. STANcu, 2017, p. 60).
De asemenea, cu privire la acţiunea având ca obiect pronunţarea unei holărări care să ţină Ioc de act de vânzare. mai
menţionăm că, prin Decizia nr 23/2017 (M. Of. nr. 365 din 17 mai 2017), Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru
dezlegarea unor probleme de drept, a decis că, pentru pronunţarea unei atare hotărări, nu este obligatorie forma autentică la
incheierea promisiunii de vânzarea unui bun imobil.
Din punct de vedere aI timbrajului, cererea prin care se solicită inslanţei pronunţarea unei hotărări care să ţină loc de
contract de vănzare-cumpärare se timbreazä cu o taxă de timbru Ia valoare, conform art. 3 alin. (2) Iit. b) din O.G. nr 80/2013
privind taxele judiciare de timbru, iar nu fixă, cum in mod eronat se menţionează in varianta de räspuns.
Varianta de răspuns c este greşită, deoarece, pentru a deveni adrnisibilä. Iegiuitorul nu cere existenţa unui inceput de
dovadă scrisă, ci doar probarea imposibilităţii morale sau materiale dea preconstitui un inscńs pentw dovedirea operaţiunii
juridice intervenite intre părţi. A se vedea, in completare. oxplicaţia de la varianta de răspuns de Ia Iitera A.
MÂDÄLINĂ DINU EXPLICAŢII 389

85. Răspuns: A (admitere in magistratură, iunio 2019)

Varianta de răspunsAeste corectă. Potrivit art. 329 CPC, Ţn cazuiprezumţiilorlăsate Ia Iuminile şi inţelepciuneajudecătorului,
acesta se poate intemeia pe ele numai dacă au greutate şi puterea de a naşte probabilitatea faptului pretins; ele, insă, pot
fi primite numai in cazurile in cam legea admite dovada cu madori. Prin rapodare Ia dispoziţiile art 309 alin. (4) pct. 6 CPC,
proba cu martori este admisibilä, chiar dacä pentru dovedirea unui act juridic legea cere forma scrisă, atunci cánd se cere
Iämudrea clauzelor actu/uijuridic.
Varianta de răspuns B este greşită. Tn conformitate cu prevederile art. 349 alin. (3) CPC, mărturisirea judiciară poate fi
revocată doar dacă se face dovada că a fost urmarea unei erori de fapt scuzabile. Prin urmare, doar eroarea de fapt poate
atrage revocarea mădurisiriĄ nu şi eroarea de drept.
Varianta de răspuns C este greşită, intrucăt, dacă părătul a denunţat ca fals inscrisul prezentat de reclamant în proces,
indicăndu-I drept complice pe reclamant, instanţa poate suspenda judecata procesului. Prin urmare, suspendarea este facultativă,
iar nu obligatorie, conform dispoziţiilor art 307 CPC.

j 86. Răspuns: B (primire in profesie avocat stagiar, martie 2019)

—

Varianta de răspuns A este greşită. conform dispoziţülor art 335 alin. (3) CPC, in cazul in care una dintre pärţi opune
mzistenţă sau impiedică în orice alt mod efectuarea /ucrärü, instanţa va putea socoti ca dovedite afirmaţme făcute de partea
adversă cu privim Ia imprejurarea de fapt ce face obiectul Iucrărü, in contextul administrărü tuturor celorla/te probe, iar potrivit
art 335 alin. (5) cpc, in mod excepţional, când aflarea adevărului in cauză este indisolubil legatä de efectuarea probei cu
expediză tehnică, instanta va autoriza folosirea foqei publice in scopul efectuădi expertizeĄ prin incheiem executode pronunţată
in camera de consiliu, dupä ascu/tarea părţilor.
Faţă de dispoziţiile Iegale de mai sus, cu titlu de excepţie, instanţa va autoriza folosirea forţei publice în scopul efectuării
expertizei, iar nu in toate cazurile in care partea opune rezistenţă, cum in mod eronat se menţionează in cuprinsul variantei
de răspuns.
Varianta de răspuns B este corectă, prin raportare Ia dispoziţiile ad. 335 alin. (4) CPC, conform cärora cheltuielile efectuate
cu expertiza pănă Ia data refuzului vor fi supoflate de partea care s-a opus efectuărň expertizei.
Varianta de răspuns C este greşită intrucât nu instanţa este cea care dispune citarea păijilor Ia faţa Iocului, prin scrisoare
recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, ci expertul desemnat in cauză, aspect care rezultă din analiza
dispoziţiilor art. 335 alin. (1) CPC.

j 87. Răspuns: B (admitere INM şi in magistratură, 2016)

Varianta de răspuns A este greşită deoarece mărturisirea judiciară poate interveni din propria iniţiativă a părţii sau in cadrul
procedurii interogatoriului. Astfel, conform prevederilor art. 348 alin. (1) CPC, constituie mădurisire recunoaşterea de către
una dintre părţi din proprie iniţiativă sau in cadrul procedurii interogatoriului, a unui fapt pe care partea adversä işi intemeiază
pretenţia sau, după caz, apărarea. Prin urmare, varianta de răspuns este greşită, interogatoriul fiind doar o modaliiate prin
care poate fi obţinută mărturisireajudiciară, nefiind însă singura, recunoaşterea putánd interveni şi din propria iniţiativă a pärţii
(M. DINU. op. cit., p337).
Varianta de răspuns B este corectă, deoarece, ca regulă, mărturisirea judiciară nu poate fi divizată impotriva autorului, cu
excepţia situaţilor in care cuprinde fapte distincte şi care nu au Iegăturä intre ele [ad. 349 alin. (2) CPC].
Varianta de răspuns c este greşită, deoarece, ca regulă, mărturisirea judiciară nu poate fi revocată, cu toate acestea, cu
titlu de excepţie, ea poate fi revocată atunci cănd este consecinţa unei erori de fapt scuzabile [art. 349 alin. (3) CPC], iar nu
de drept, cum in mod eronat se menţionează in cuprinsul variantei de răspuns.

I 8. Răspuns: C (admitere în magistratură, mai 2018)

Varianta de răspunsA nu este corectă, fiind in contradicţie cu dispoziţiile art. 349 alin. (2) CPC, conform cărora mărturisirea
judiciară nu poate fi divizată impotriva autorului decât in cazurile când cuprinde fapte distincte şi care nu au Iegătură intre
ele. Enunţul grilei vizează fapte care au Iegătură intre ele.
Varianta de răspuns B nu este corectă, prin raportare Ia art. 51 alin. (3) CPC, care prevede că nu se admite interogatoriul
ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.
Varianta de răspuns Ba fost contestată, susţinăndu-se că este corectă, deoarece mădurisirea judiciară poate fi şi spontană,
iar in procedura de ascultare ajudecătorului recuzat, acesta poate face un act de mădurisire spontană.
Prin raportare Ia motivul invocat prin contestaţie, comisia de soluţionare a contestaţiilor a apreciat că varianta de răspuns
B de răspuns nu este corectă, deoarece, conform art 348 alin. (1) cc, constituie mărturisire recunoaşterea de către una
dintre părţi a unui fapt pe care partea adversă işi intemeiază pretenţia sau apărarea. Judecătorul mcuzat nu are calitatea de
parte in proces, iar ascultarea acestuia in procedura de soluţionare a recuzăńi nu poate fi asimilatä unei mädurisiri şi nici nu
constituie o pmbăjudiciarä.
39Q EXPUCAŢII DREPT PROCESUAL CIVIL 11. PROCEDURA CONTENCIOASĂ

Varianla de raSpuflS C este corectä, pnn raportare Ia art 349 alin. (3) CPC, conĺorm căruia mădurisirea judiciară nu poate
fi revocatä, afară numai dacă se face dovada că a ĺost urmarea unei erori de fapt scuzabile

89. Răspuns: A, C (primire în profesie —avocat stagiar, 2015)

Varianta de răspunsA este corectă. deoarece, ca regulä, marturisirea judiciara nu poate fi divizată impotriva autorului. Cu
toate acestea, ea pnate fi divizatň în caztrrile când ctrprindefapte distincle şi care nu au Iegătură intreele Iart. 349 alin. (2) CPC].
Varianta de răspuns B este greşitä, deoarece, ca reguă. mărturisireajudiciarä nu poale fi revocată, prin excepţie, va putea
fi revocată dacă se face dovada cä a fost urmarea unei erori de ĺapt scuzabile [ad. 349 alin. (3) CPC).
Varianta de răspuns C este corectă, prin raportare Ia explicaţia de Ia varianta de räspuns de Ia Iitera B.

I
90. Räspuns: B, C (primire in profesie avocat sta giar, 2018)
—

Varianta de răspuns A este greşită. intrucăt mădurisirea poate fi făcutä spontan sau obţinută prin intermediul interogatoriului.
Astfel, mMurisima reprezintă recunoaşterea de către una dintre părţi, din proprie iniţiativă sau in cadrul proceduńi interogatoriului,
a unui fapl pe care partea adversä işi intemeiază pretenţia sau. după caz. apărarea. conform prevederilor art 348 alin. (1) CPC.
Varianta de răspuns B este corectă. deoarece, potrivit dispoziiIor ad. 352 alin. (5) CPC. atunci cănd ambele părţi sunt de
ťată la luarea interogatońului, ele pot ű confruntate.
Varianta de răspuns C este corectă, admisibilitatea mădurisirH extrajudiciare verbale fiind condiţionată de admisibilitatea
probei cu marlori in Iitigiul în care urmează a fi administratä. Astfel, potrivit dlspozlţiilor art 350 atin, (2) cpc, mtjrturisirea
extrajudiciarä verbalć nu poate fi invocatä in cazurile in care proba cu martori nu este admisü,

I 91. Răspuns: B, c (primire in profesie avocat stagiar, 2018)

—

Varianta de răspuns A este greşitä, întrucăt procedura administrärii probelor de către avocaţi sau consilieri juridici este
aplicabilă tuturor Iltigiilor, cu excepţia celor ce privesc starea civilă i capacitatea persoanelor, relaţiile de familie, precum şi
orice aI(e drepturi asupra cărora Iegea nu permite a se face tranzacţie, conform dispoziţiilor art 366 CPC,
Varianta de răspuns B este corectă, prŕn raportare Ia dispoziţiile art 376 alin. (2) coroborate cu ale art. 320 CPC, conform
cărora copiii care nu au împlinit vársta de 14 ani si cei care sunt Iipsiţi de discernămănt in momentul audierfl, färă a fi pIJi suh
interdicţie, vor fi ascultaţi numai de cätre instanţă (M. DINu, op. cit,, p. 349).
Varianta de răspuns C este corectă, întrucät, dacă s-a dispus o cercetare Ia faţa Iocului, aceasta se va face de către instanţă,
potrivit dispoziţiilor art 345-347 (art. 380 teza I CPc).

I 92. Răspuns: B (primire in prnfesie — avocat definitiv, 2014)

Varianta de räşpuns Aeste greşită, deoarece, conform art 360 alin. (2) CPC, consimţämăntul pentru administrarea probelor
de către avocaţi se va da de cätre părţi, personal sau prin mandatar cu imputernicire spccială (iar nu cu procurä generală, cum
în mod eronat se menţioneazä in cuprinsul variantei de răspuns), in faţa instanţei, Iuăndu-se act despre aceasta in incheiere
sau prin inscris intocmit in faţa avocatului, care este obligat să certifice consimţămăntul şi semnätura părţii pe care o asistă
ori o reprezintá, Dacă sunt mai multe părţi asistate de acelasi avocat consimţämăntul se va da de fiecare dintre ele separat.
Varianta de răspuns B es(e corectä, fiecare parte avănd obligaţia de a declara că pentru procedura de administrare a
probelor prin avocaţi işi alege domiciliul Ia avocatul care o reprezintă, con(orm art 368 alin (3) CPC.
Varianta de r-aspuns C este greşitá, deoarece pentru adrninistrarea probelor de catre avocaţi.. instanţa va stabilr un termen de
pănă Ia 6 Iuni, ţinând seama de volumul şi comptexitatea acestora, termen care va putea fi prelungit dacă in cursul administrării
prohelor este inridentä una dintre potezele prevăzule în cuprinsul art 371 atin. (2) CPC [dacä se invocä o excepţie sau un
incident procedural asupra căruia, potrivit legii. instanţa trebuie să se pronunţe, caz in care. termenul se prelungeşte cu timpul
necesarsoluţ;onüru excepţiei sau incidentului: dacä a incetat, din orice cauză. contra ctul de asistenţă juridică dintre una dintre
pärţi i avocatul său caz in care tem2enul se prelungeşte cu cel rnult o lunä pentru angajama altui avocat dacă una dintre părţi
a decedat. ipotezi în care termenul se prelungeşte cu timpul in care procesul este suspendat. potrivit aM. 412 alin. (1) pct. 1,
sau cu termenul acordat părţii interesate pentru introducerea in proces a moştenitorilor; de asemenea, termenul se poate
pmíungi cu perioada suspendării in orice alte cazuri in care legea prevede suspendarea procesului, insă dispoziţiile art 411
alin. (1) pct. 2 CPC nu sunt aplicabile).

Ł2.1. Asigura rcn ;trobclor

I 93. Răspuns: A, B (primire in profesie—avocat definiüv, 2014)

Vadanta de răspuns Aeste corectă. prin mportare Ia dispoziţiile art 360 alin. (4) CPC, conform cărora instanţa va soíuţiona
cererea de asigurare a probeior in camera de consifiu, prin incheiere.
Varianta de răspuns B este corectä, intrucăt, potrivit art 360 alin. (1) CPC, cererea de asiguram a pmbelorse va indrepta,
inainte de judecată, la judecătoria in circumscripţia căreia se află maflorul sau obiectul constatărü, iar in timpul judecăţü, Ia
instanja cam judecă procesul in prima instanţă.
MĂDĂLINA DINU EXPLICATII 391

Varianta de răspuns C este greşită, deoarece. în cazul Tn care este respinsä, încheierea este suspusă apelului, iar nu
recursului. cum Tn mod eronat se menţionează în cuphnsul vaňantei de răspuns, în termen de 5 zile de Ia pronunţare, dacă
s-a dat cu citarea părţilor, şi de Ia comunicare, dacă s-a dat fără citarea Ior [art. 361 alin. (2) CPC].

94. Răspuns: A (admitere INM şi in magistratură, 2017)

Varianta de răspuns A este corectă. intrucât aceasta are in vedere ipoteza in care se formulează cerere de asigurare a
probelor, iar cererea pe fondul cauzei incă nu a fost introdusä, aspect ce rezultă din sintagma vaIoarea pretenţiei care ar Urma
să fie dedusä judecăţiľ, iar potrivit dispoziţiilor art. 360 alin. (1) CPC. in această situaţie, competenţa aparţine judecătoriei in
circumscripţia căreia se află madorul sau obiectul constatării, indiferent de cuantumul pretenţiei deduse judecäţii.
In măsura in care cererea de asigurare a probelor este formulată in condiţiile existenţei un proces pe fondul cauzei,
competenţa de soluţionare a acesteia va aparţine instanţei care judecă procesul in primă instanţă. Prin urmare. dacă valoarea
pretenţiei deduşe judecăţii este de peste 200.000 Iei. competenţa de soluţionare atăt a cauzei pe fond. cát şi a cererii de
asigurarea probelor va aparţine Iribunalului.
Varianta de răspuns B nu este corectă, judecarea cererii făcăndu-se, de regulă, cu citarea părţilor [art. 360 alin. (3) CPC],
şi, ca excepein caz de pericotiMntărziere, instanţa, aprecHndmprejurăriIe, va putea incuviinţa cererea şi fărä citarea părţilor
[art. 350 alin. (5) CPC]. Prin urmare, din conţinutul variantei de räspuns rezuttă exact contrariul textelor Iegale de mai sus,
menţionăndu-se, in mod eronat, cä cererea de asigurarea probelor se judecä färä citare (ca regută), iar in caz de pericol de
intărziere, instanţa va putea dispune şi citarea părţilor (ca excepţie).
Varianta de răspuns C nu este corectă, Iegiuitorul prevăzănd expres posibilitatea persoanei interesate dea formula o cerere
de asigurarea probelor avănd ca obiect recunoaşterea unui inscris, astfet cum rezultă din cuprinsul art. 359 alin. (1) CPC, in
raport de care oricine are interes să obţină recunoaşterea unui inscris, dacă este pericol ca proba să dispară ori să fie greu de
administrat in viitor, va putea cere atăt inainte, cât şi in timpul procesului administrarea acesteia.

I 95. Răspuns: A, C (primire în profesie avocat detínitiv, 2015)

—

Varianta de răspuns Aeste corectă, deoarece, conform art. 361 atin. (1) CPC, incheierea de admiterea cererii de asigurare
este executorie şi nu este supusă niciunei căi de atac.
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece, conform dispoziţiilor art. 361 alin. (2) CPC, incheierea de respingerea cererii
de asigurare a probelor poate fi atacată separat numai cu apeI in termen de 5 zile de ta pronunţare, dacă s-a dat cu citarea
părţilor, şi de Ia comunicare, dacă s-a dat fără citarea Ior, iar nu cu recurs, cum in mod eronat se menţionează in cuprinsul
variantei de răspuns.
Varianta de răspuns C este corectă, intrucăt, conform art. 362 alin. (2) cpc, administrarea probelor asigurate se constată
printr-o incheiere, care nu este supusă niciunei căi de atac.

I 96. Răspuns: c (primirc in profesie avocat stagiar, 2016)

—

Varianta de răspuns A este greşită, incheierea de admiterea cererii de asigurarea probetor nefiind supusă niciunei căi de
atac [art. 361 alin, (1) cpc].
Varianta de răspuns B este greşită. prin rapodare Ia explicaţia de Ia varianta de răspuns de Ia Iitera A.
Varianta de răspuns C este coreclä, prin raportare Ia dispoziţiile art 361 alin. (1) CPC, conform cărora incheierea de
admilere a cererii de asigurare este executorie şi nu este supusă niciunei căi de atac.

1.2.5. Iucidcnfr prna'dnrnk'

I 97. Răspuns: C (admitere INM şi în magistratură, 2017)

Varianta de räspuns A este greşitä, deoarece pricina nu va fi suspendatä Ia cererea părătului dacă doar acesta răspunde, iar
reclamantula solicitat judecareain Iipsă,inaceastă ipoteză judecata continuănd,faţădedispoziţiileart411 alin. (1)pct. 2CPC,
care impun. pentru a opera suspendarea voluntară, ca niciuna dintre părţile Iegal citate să nu se infäţişeze Ia strigarea cauzei
(or, potrivit variantei de răspuns. părătul s-a infăţişat). iar reclamantul sau párătul sä nu fi solicitat in scris judecarea in Iipsă
(in varianta de răspuns menţionăndu-se cä reclamantul a solicitat judecata in Iipsă).
Varianta de răspuns B este greşitä. intrucăt nici suspendarea voluntarä, nici cea de drept nu sunt Iăsate Ia aprecierea
instanţei. AstfeL judecătorul este obligat să suspende judecata ori de căte ori suntem in prezenţa unui caz de suspendare
voluntarä sau de drept, aspect ce rezultä din imperativele ‚.va suspenda (art. 411 alin. (1) CPC] şi se suspendă [art. 412
aiin. (1) CPC]. Suspendarea voluntară intervine ca urmare a unor imprejurări voile de părţi, spre deosebire de suspendarea
de drept care inlervine ca o consecinţă a unor imprejurări independente de voinţa acestora.
Varianta de răspuns c esto corectă, intrucăt, atunci cănd suspendarea se dispune de cätrejudecătorie, aceasta pronunţă
o incheiere care poate fi atacată separat cu recurs pe toată durata suspendării (art. 414 cPc). Tncheierea prin care se admite
cererea de repunere pe rol a cauzei, spre deosebire de incheierea prin care s-a dispus suspendarea, poate fi atacată doar
odată cu fondul (0. BoRoI, M. STANcu, 2017, p. 573).
392 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL CIVIL 11. PROCEDURA CONTENCIOA5Ă

98. Räspuns: B (admitere INM şi în magistraturâ. 2018)

Varianta de răspunsAesie greşitä. Dacä ambele părţi soliCită suspendareajudecäţfl, avem dea faCe u un caz de suspendare
voluntară a judecäţii, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 1 CPC, şi nu cu un caz de suspendare de drept
Varianta de răspuns B este corectă. Potrivit dispoziţhlor art 74 alin. (4) CPC, daCă judeCarea cererii principale arfi intârziată
prin Cererea de Chemare în garanţie, instanţa poate dispune disjungerea ei pentru a o judeca separat ĺn acest din urmä caz,
judecarea cererii de chemare in garanţie va fi suspendată până Ia soluţionarea cererii principale. Prin urmare, această situaţie
reprezintă un caz de suspendare de drept a judecăţii.
Varianta de răspuns C este greşită Dacă partea care a prezentat inscrisul stăruie să se foloseascä de acesta, deşi
denunţarea ca fals a acestuia nu a fost retrasä, instanţa, dacă este indicat autorul falsului sau complicele acestuia, poate
suspenda judecata procesului, inaintănd de indată inscrisul denunţat ca fals parchetului compelent, pentru cercetarea falsului,
impreună cu procesul-verbal ce se va incheia în acest scop. Prin urmare, suspendarea in acest caz este facultativä, fiind Iäsatä
Ia aprecierea instanţei dejudecatä (art. 307 CPC).

I 99. Răspuns: A, C (primire in profesie avocat stagiar, martie 2019)

—

Varianta de răspuns A este corectă, intrucât simpla inregistrare a plăngerü penale reťeritoare Ia o infraCţiune care ar avea
o inrăurire hotărătoare asupra hotărării ce urmeazä să se dea nu determinä suspendarea de drept a judecäţii, ci, eventual,
suspendarea facultativä în mäsura in care s-ar fi inceput urmärirea penală conform art. 413 alin. (1) pct. 3 CPC.
Varianta de răspuns B este greşită Conflictul de competenţă determină suspendarea de drept a judecăţii pănă Ia soluţionarea
acestuia. Astfel, conform dispoziţiilor art. 134 CPC, instanţa inaintea căreia s-a ivit conflictul de competenţä va suspenda din
ofjciu judecata cauzei şi va inainta dosarul instanţei competente sä soluţioneze conflictul.
Varianta de răspuns c este corectă Simpla formulare a cererii de strămutare a cauzei nu determină suspendarea de drept
a judecăţii, Doar in măsura in care se formulează o astfel de cerere de către partea interesată şi sunt indeplinite condiţiile
art. 143 CPC, instanţa poate dispune suspendarea cauzei a cärei strämutare se solicitä până Ia soluţionarea strämutärii. Tnsä,
şi in această situaţie, suspendarea este facultativä, iar nu de drept

j 100. Răspuns: B (primire in profesie avocat deťinitiv, 2015)

—

Varianta de răspuns A este qresită. ĺntrebarea are in vedere cauza de suspendare a cursului perimărfl, prevăzută de
dispoziţiile art 418 alin, (2) CPC, in raport de Care in cazurile prevăzute Ia art. 412 (conform pct. 1, judecarea cauzelor se
suspendă de drept prin decesul uneia dintre părţi), cursul perimärii este suspendat timp de o lunä de Ia data când s-au petrecut
faptele care au determinat suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut in cele din urmă 3 Iuni ale termenului de
perimare. Prin raportare Ia Iexlele mai sus-menţionate în speţă, termenul de perimare de 6 Iuni începe să curgă Ia data de 4
mai 2015, cănd judecata a fost suspendată pentru Iipsa nejustiücată a pärţilor. În ultima zi din a cincea Iunä intervine cauza de
suspendare a cursului perimärî, respectiv decesul uneia dintre pärţi, fapt ce determinä suspendarea timp de o Iunä a cursului
perimărh, aceasta reluându-şi cursul la data de 5 noiembrie 2015 pentru incă o Iunä. Prin urmare, la data de 10 noiembrie
2015, termenul de perimare nu era implinit.
Varianta de răspuns B este corectă, prin raportare Ia explicaţia de Ia varianta de räspuns de Ia Iitera A.
Varianta de räspuns C este greşitä, deoareCe, de la data Ia care a intervenit decesul părţii, cursul perimärii este suspendat
timp de o lunä, conform art 418 alin. (2) CPC, nefiind in prezenţa unei cauze de intrerupere a cursului acesteia, pentru a
începe să curgă un nou termen

I 101. Răspuns: B (admitere in magistraturä, august 2013)

Varianta de Ia Iitera Aeste greşită, prin raportare la art. 49 alin. (2) cc, conform căruia formularea unei Cereri de recuzare
nu determină suspendarea judecăţî, cu toate acestea, pronunţarea soluţiei in cauzä nu poate avea Ioc decât dupä soluţionarea
cererii de recuzare. In consecinţä, se suspendä pronunţarea soluţiei, şi nu suspendarea judecäţii.
Varianta de la Iitera B este corectă, avănd in vedere dispoziţiile art 134 CPC, in raport de care instanţa inaintea căreia s-a
ivit conflictul de competenţä va suspenda din oficiu judecata cauzei şi va înainta dosarul instanţei competente să solufioneze
conflictul.
Varianta de Ia Iitera C este greşitä, deoarece, in cazul unei cereri de strămutare, nu intervine o suspendare obligatorie a
judeCăţii, Ci o suspendare facultativă, in condiţiile art. 143 alin. (1) CPC, conform căruia, Ia solicitarea celui interesat, completul
de judecată poate dispune, dacă este cazul, suspendama judecäńi procesului, cu darea unei cauţiuni in cuantum de l 000 Iei;
pentru motive temeinice, suspendarea poate U dispusä în aceleaşi condiţii, färä citarea pă,Üor chiarinainte de primul termen
dejudecată.

I102. Räspuns: B, c (primire in profesie avocat stagiar, 2016)

—

Varianta de răspuns A este greşită, intrucăt in cazul conflictului negativ de competenţă intervine suspendarea de drept a
cauzei. Ăstfel, conform art. 134 cpc, instanţa inaintea cäreia s-a ivit conHictul de competenţă va suspenda din oflciu judecata
cauzei şi va inainta dosarul instanţei competente sä soluţioneze conflictuL
MĂDĂLINĄ DINU EXPLICAŢII 393

Varianta de răspuns B este corectă, deoarece Tn cazul formulării unei cereri de strămutare nu intervine suspendarea de
drept a cauzei, instanţa investită cu soluţionarea incidentului având posibihtatea, iar nu obligaţia, de a suspenda judecarea
cauzei a cärei strămutare se solicitä. Astfel, conform art. 143 alin. (1) CPC, Ia solicitarea celui interesat completul de judecată
poate dispune, dacă este cazul, suspendarea judecării procesului. cu darea unei cauţiuni Tn cuanlum de 1.000 de Iei.
Varianta de răspuns C este corectă, deoarece, atunci când dezlegarea cauzei depinde, in tot sau in pade, de existenţa ori
inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, suntem în prezenţa unui caz de suspendare facultativä, iar nu de
drept. Astfel, conform art 413 alin. (1) pct. 1 CPC, instanţa poate suspenda judecata cănd dezlegarea cauzei depinde, în tot
sau in parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care ťace obiectul unei alte judecăi.

103. Răspuns: A (primire in profesie avocat stagiar, 2014)

—

Varianta de răspuns A este corectă, intrucăt, conform art 143 alin. (1) CPC, Ia solicitarea celui interesat, completul de
judecată (care urmează a soluţiona cererea de strămutare), poate dispune, dacă este cazul, suspendarea judecării procesului
(a cărui strămutare se solicită), cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1000 de Iei. Pentru motive temeinice, suspendarea
poate fi dispusă, in aceleaşi condiţii, fără citarea pärţilor, chiar inainte de primul lermen dejudecatä. Prin urmare, in acest caz,
suspendarea este facultativă.
Varianta de răspuns B este gresită. intrucát, conform art 221 alin. (1) cc, amănarea judecăţii în temeiul invoielii părţilor
nu se poate incuviinţa decât o singurä dată in cursul procesului, iar potrivit alin. (2). după o asemenea amănare, dacă părţile
nu stăruiesc in judecată, aceasta va fi suspendată. Prin urmare, acesta este un caz de suspendare Iegalä de drept, iar nu
facultativä, astfel cum se cere prin enunţ.
Varianta de răspuns C este gresită, deoarece in situaţia in care reclamantul, iar nu părătul, cum in mod eronat se menţionează
in cuprinsul variantei de räspuns. este ceI care nu indeplineşte obligaţiile stabilitein cursul judecăţii, potrivit egii. instanţa poate
dispune suspendarea judecăţii. conform art. 242 alin. (1) CPC.

I 104. Răspuns: A, C (admitere INM şi in magistraturá, 2016)

Varianta de răspuns A este corectä, situaţia in care dezlegarea cauzei depinde in intregime de existenţa sau inexistenţa
unui drept care formează obiectul unei alte judecăţi reprezentănd un caz de suspendare facultativă a judecăţii reglementat de
ad. 413 alin. (1) pct. 1 cc.
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece, atunci cănd toate părţile cer suspendarea judecăţii in condiţiile art. 411
alin. (1) pct. 1 cc. instanţa este obligată să dispună această măsură, flind un caz de suspendare voluntară ajudecăţii. iar
nu de suspendare facultativă.
Varianta de răspuns c este corectă, deoarece atunci cănd desfäşurarea normală a procesului este impiedicată din vina
reclamantului, prin neindeplinirea obligaţíilor stabilite in cursul judecăţii, potrivit Iegii, instanţa poate dispune suspendarea
judecăţii cauzei (art. 242 CPC) pănă Ia momentul a care reclamantul işi va indeplini obligaţiile care au condus Ia Iuarea acestei
măsuri. Deci, in această situaţie. măsura suspendării constituie o facultate pentru instanţă.

I 105. Răspuns: A, B (admitere in mayistraturâ, aprilie 2017)

Varianta de räspuns A este corectä, deoarece orice cerere de chemare in judecată, contestaţie. apel. recurs. revizuire şi
orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimä de drept. chiar impotriva incapabililor, dacă a rămas in nelucmre
din motive imputabile părţii, timp de 6 Iuni [art. 416 alin. (1) cPcl.
Varianta de răspuns B este corectä, deoarece art 416 alin, (1) cc se referă Ia faptul că orice cerere de reformare sau de
retractare este supusă perimării, iar cererea de reexaminare are natura unei căi de atac de retractare.
Varianta de răspuns C nu este corectă. deoarece cazurile de suspendare ale cursului peńmării sunt expres prevăzute Ia
art 418 CPC, ipoteza din anunţ neregăsindu-se printre acestea Mai mult decăt atăt. repunerea pe rol a cauzei, după ce aceasta
a fost suspendată şi a inceput să curgă perimarea, are ca efect intreruperea cursului perimării (art. 417 CPC). nicidecum
suspendarea acesţuia, cum in mod eronat se menţionează in varianta de răspuns.

I 106. Răspuns: B (admitere INM, noiembric 2019)

Varianta de räspuns A este greşită. Termenul de perimare se intrerupe prin indeplinirea unui act de procedură fäcut in
vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes (art. 417 CPC), iar nu şi de cätre terţul care nu a dobăndit
calitatea de parte; chiar dacă cererea acestuia indeplíneşte cerinţele de admisibilitate in principiu. Aşadar, atăt timp căt terţul
nu a devenit parte, cererea sa de intervenţie principalá, care nu a fost admisă in principiu, nu poate echivala cu un act de
intrerupere a termenului de perimare.
Varianta de răspuns B este corectă. Tn cazul in care Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie este sesizată in vederea pronunţärii
unei hotärâri prealabile, cauza va fi suspendată, fiind in ipoteza unei suspendări Iegale de drept. Avănd in vedere acest aspect,
termenul de perimare nu va curge pe durata suspendării şi nici după pronunţarea acesteia, intrucăt nu se poate reţine culpa
părţii (condiţie pentru a interveni perimarea), instanţa fiind cea căreia ii revine obligaţia dea dispune reluarea judecăţii după
pronunţarea Tnaltei curţi de casaţie şi Justiţie.
394 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAŁ CIVIL. 11. PROCEDURĂ CONTENCIOASĂ

Varianta de raspuns C este greşita. deoarece termenut de perrmare curge nclusiv impothva incapabitilor, potrivit dispoziţiitor
art 416 atin, (1) cpc

107. Răspuns: c (primire În proťcsie avocat deflnitiv, 2018)

—

Varianta de răspuns A este greşită. Caracterut absolut excepţiei de perimare determină ca aceasta sä poatä fi invocată
de către instantă din oficiu pe tot parcursut procesutui, insâ doar in faţa instanţei in care este incidentă Prin urmare. excepţia
perimärii cererii de chemare in judecată nu poate fi ridicată pentru prima oarä in instanţa de apet, conform dispoziţńtor art. 420
alin (3) CPC
Varianta de răspuns B este greşitä. Perimarea poate fi invocată pe parCursut procesutui prin intermediul excepţiei de perimare.
excepţie de procedură, absolutä şi peremptcrie, Excepţia de perimare nu este una de fond. intrucăt nu vizeazä nereguti referitoare
nici ta condiţiite de exercitare a acţiunii civite. nici ale dreptului materiat ta acţiune, ci referitoare ta judecată. De asemenea, nu
este o excepţie retativă, intrucăt este reglementatä de norme de ordine pubtică, putând fi invocatä şi de către instanţă din oíiciu.
Varianta de răspuns C este coreCtä, in raport de dispoziţiile art 420 alin. (2) cpc.. conform cärora perimarea poate fl
invocată şi pe caÍe de eťcep ţie in camera de consiliu sau in sedinţá publicä.

I 108. Răspuns: B (admitere in magistraturä, mai 2018)

Varianta de răspunsA nu este corectă, regimul acestui incidenl procedural fiind trasat de art 420 alin. (3) CPC, care prevede
expres că perimarea cererii de chemare in judecată nu poate fi ridicată pentru prima oarä în instanţa de apeL
Varianta de răspuns B este corectă, fiind incidenle dispoziţiile art 420 alin. (1) CPC (perimarea putănd Ii invocată din
oficiu sau ta cererea părţii), respectiv art, 421 alin. (2) CPC, care prevede că hotărârea care constată perimarea este supusă
recursului, Ia instanţa ierarhic superioară, in termen de 5 zile de ta pronunţare, iar când perimarea se constatä de o secţie a
ĺnaltei curţi de Casaţie şi Justiţie, renirsut se judecă de Comptetut de 5 judecätori.
Varianta de răspuns C nu este corectä deoarece etimină excepţia prevăzutä ta art. 422 alin. (2) cpc, in materie probatorie,
textut tegal menţionănd că atunci când se face o nouă Cerere de chemare in judecată, după ce a intervenit perimarea, pärlile pot
fotosi dovezite administrate in cursut judeCării cererii perimate, in măsura in care noua instanţä socoteşte cä nu este necesarä
refacerea tor Pe cale de consecinţä, probctc dintr-o Cauză perimată pot fi folosite, in anumite condiţii, in nout proces, şi nu
cum se menţionează in varianta de räspuns, şi anume că perimarea lipseşte de efecte toate actete de procedură făcute in
acea instanţä (deci imphcil, i peuleie adrrnr,istrate in uauzI perirrwtă), părţile rieputăndu-se fotosi de niciunui dintre acestea
intr-o nouä cerere de chemare in judecată.
Varianta de răspuns C este greşitä Räspunsul a fost contestat, susţinăndu-se cä şi aceastä variantä de răspuns este
corectä, deoarece nu poate fi pus semnut egatitäţh intre noţiunea de acte de procedura şi noţiunea de dovezr i, orrcum,
este ta aprecierea instanţei care judecă o nouă cerere dacă párţile se pot fotosi de dovezile administrate anterior, in Cererea
perimată. Prin rapońare ta contestaţia formutată, comisia de soluţionare a contestaţiitor a apreciat că varianta C de räspuns
contravine dispozíţhior art. 422 alin. (2) CPC, conform cărora părţle pot folosi dovezÜe administrate în cursul judecăţi cererii
perimate, in măsura in cam nnua instanţä socoteşte că nu este necesarä refacerea Ior incuvünarea şi administrarea dove2ilor
realizändu-se prin acte de procodură. Pe ca!e de consecinţä. contestaţüle au fost respinse ca neintemeiate

109. Răspuns: c (admitere JNM şi in magistraturä, 2018)

Varianta de răspunsAeste gresită. intrucát. pohivit dispozihilor art 416 alin. (1) CPC, orice cerere de chemare injudecată,
contestaţie, apet. recurs, revizuire şi oriCe attă cerere de reĺormare sau de retraclare se peńmă de drept. Prin urmare. perimarea
operează de drept instanţa doar constatănd incidenţa sa.
Varianta de răspuns B este greşită. Peńmarea produce efecte nu numai asupra cererii principate, ci se raportează la intreaga
activitate desfăşurată in instanţa sesizată, in acest sens art 422 atin. (1) CPC prevăzănd in mod expres că perimarea tipseşte
de efect toate actete de procedură făcute in acea instanţă (G. BoRoI. M. STANcu, 2017, p. 578). Prin urmare. perimarea va
opera şi asupra Cererii reconvenţionale, chiar dacă pârătul-rectaman; indeplineşle un act de procedură in vederea judecării
doar a Cererii reconvenţionate.
Varianta de răspuns c este corectă, intrucăt, pentru a opera perimarea, nu trebuie să existe o attä cauză de stingere a
procesutui care să aibä prioritate faţä de aceasta. Or, impăcarea părţitor constituie o astfel de Cauză. Potrivit dispoziţiitor art 420
alin. (1) cpc. perimarea opereazä de drept, dar trebuie să fie constatată de către instanţă. Prin urmare. dacă perimarea nu a
fost Constatată şi intervine impäcarea părţilor. instanţa va tua act de această cauză de stingere a procesului.

110. Răspuns: C (admitere INM şi in magistraturâ, 2015)

Varianta de răspuns A este gresită. deoareCe, conform art. 421 atin. <2) CPC, hotärárea care constată perimarea este
supusä recursutui la instanţa ierarhic superioarä in termen de 5 zite de ta pronunţare, indiferent dacă cererea de chemare in
judecată este una de drept comun sau este intemeiată pe dispoziţii ale unei proceduri speciate, cum este cazul ordonanţei
preşedinţiale. calea de atac este apelul şi poate fi exercitat in termen de 5 zile de ta pronunţare, dacä s-a dat cu citarea părţilor,
şi de Ia comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor, in ceea ce priveşte soluţia pronunţată in cererea de ordonanţă preşedinţială,
MĂDĂLINAOINU EXPLICAŢII 395

iar nu in cazul in care instanţa constată perimarea acesteia. ipotezä în care sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art 421
alin. (2) CPC care constituie dreptul comun in materia perimărfl.
Varianta de räspuns B este greşită, deoarece nu existä niciun text Iegal care sä excepleze de Ia motivare hotărărea prin
care instanţa constată perimarea, reĺeratul intocmit de către grefier in condiţiile art. 420 alin. (1) CPC neavănđ nicio influenţă
asupra existenţei motivării hotărării.
Varianta de ráspuns C este corectă in raport de dispoziţflle art. 422 alin. (1) CPC, conform cärora perimarea Iipseşte de
efect toate actele de procedură făcute in acea instanţă, iar potrivit alin. (2), dacă se ĺace o nouă cerere de chemare in judecată,
părţile pot folosi dovezile administrate in cursul judecării cererii perimale, în măsura in care noua instanţă socoteşte că nu
este necesară refacerea Ior, soluţia rămănănd aceiaşi şi in situaţia in care intre momentul constatäri perimării primei cereri de
către judecătorie şi ceI aI introducerii celei de-a doua Ia tribunal a intervenit o modificare Iegislativă a competenţei materiale
in favoarea tribunalului.
111. Răspuns: c (primire în profesie avocat stagiar, 2015)
—

Varianta de răspuns A este greşitä, deoarece, dacă instanţa constată că perimarea nu a intervenit, pronunţă o incheiere
care nu poate fi atacatä decât cu hotărărea datä pe ťondul cauzei [art. 421 alin. (1) CPCJ; instanţa pronunţă o incheiere care
este supusă separat recursului. Ia instanţa ierarhic superioară, in termen de 5 zile de Ia pronunţare, in cazul in care constală
că a intervenit perimarea [art. 421 alin. (2) (eza I CPCj.
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece, dacă instanţa constată câ a intervenit perimarea, pronunţă o hotäráre care
este supusă recursului, Ia instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zi!e de Ia pronunţare, iar in cazul in care peńmarea este
constatatä de o secţie a lnaltei cu-ţi de Casaţie şi Justiţie, hotărărea nu este deflnitivă, cum in mod eronat se menţionează
in cuprinsul variantei do răspuns. ci recursul va fi soluţionat de Completul de 5 judecätoń [art. 421 alin. (2) teza a II-a CPC).
Vańanta de răspuns C este coreclâ, întrucăt, conform art 416 alin. (1) CPC, orice cerere (..) se pedmă de drept deci
nu doar cele de investire a instanţei de judecată, iar dispoziţiile din Codul de procedură civită constituie procedura de drept
comun in materie civilă, precum şi în alte materii, in mäsura in care Iegile care Ie reglementează nu cuprind dispoziţii contrare
(art. 2 CPC). Prin urmare, din analiza textelor Iegale de mai sus rezultä că perimarea operează şi in cazul cererilor de competenţa
unor organe de jurisdicţie din afara sistemului instanţelorjudecătoreşti. in mäsura in care nu exiştă o normă specială care să
dispună altfel.

1.2.6. Actele prurcsunle de dispo:iţic de părjllor

112. Răspuns: B, c (primire în profesie avocat stagiar, 2014)

—

Varianta de răspunsAeste greşitä, deoarece renunţarea Ia dreptul subiectiv pretins se poate face atăt prin inscris autentic,
cât şö verbal in şedinţă. consemnăndu-se in Tncheiere. conform prevederilor art 408 alin. (3) CPC.
Varianta de răspuns B este coreclă, intrucăt dacă reclamantul renunţä Ia dreptul subiectiv, instanţa pronunţă o hotărăre
prin care va respinge cererea in fond, potrivit art. 408 alin. (2) CPC.
Varianta de răspuns C este corectă, deoarece. in cazul renunţării Ia dreptul pretinsjudecăţń, spre deosebire de renunţarea
Ia judecată, nu se cere consimţămántul părălului ta renunţare incepănd cu primul termen de judecată şi nici Ia un termen ulterior
acestuia, actul de dispoziţie putănd fi efectuat indiferent de poziţia procesuală a acestuia. Astfel, conform ad. 408 alin. (1) cpc,
reclamantul poate in lot cursul procesului să renunţe la insuşi dreptul pretins dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar
acordul părătutui.

I 113. Răspuns: A, C (admitere INM şi în magistratură, 2014)

Varianta de ráspuns A este corectă. Renunţarea Ia drept se poate face in condiţiile art 408 alin. (1) cpc, conform câruia
reclamantul poate, in tot cursul procesului, sâ renunţe Ia insuşi dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fărä a li necesar
acordul părătului, în timp ce renunţarea Ia judecatä trebuie să respecte condiţiile art, 406 alin. (4) CPC, in raport de care, dacă
reclamantul renunţă Ia judecatä Ia primul termen Ia care pärţile sunt Iegal citate sau ulterior acestui moment, aceasta nu se
poate face decăt cu acordul expres sau tacit aI celeilalte părţi.
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece regula enunţată este comună ambetor acte procesuale de dispoziţie. Astfel,
conform art. 406 alin. (5) CPC, atunci când renunţarea Ia judecată se face in apel sau in cäiie extraordinare de atac, instanţa va
lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, in Iot sau in pafle, a hotärării sau, după caz, a hotăráriforpronunţate in cauză,
iar potrivit art. 409 alin. (2) CFC, atunci cănd renunţarea est e ťăcută în căile extrao,dinare de atac, vor fi anulate hotărârile
pronunţate ifl cauză, dispoziţhie art. 408 aplícăndu-se în mod corespunzător
Varianta de răspuns C este corectă. intwcăt dispoziţiile art. 410 CPC prevád că, În situaţia in care renuntarea are Ioc Tn
faţa unei secţii a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă de Completul de Sjudecători, in timp ce, potrivit art 406
alin. (6) cpc, atunci cănd renunţarea are Ioc in faţa unei secţii a Inallei Curţi de Casaţie şi Jusiiţie, hotărărea este deflnitivă.
 —

396 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL CIVIL. 11. PROCEDURA CONTENCI0ASĂ

114. Râspuns: C (primire in profesie avocat stagiar, august 2019)

—

Varianta de răspuns Aeste greşitä. Indiferent dacă renunţarea Ia drept intervine in faţa primei instanţe sau in faţa instanţelor
de control judżciar, hDtärărea esle supusă recursului. conform dispoziţiilor art 410 CPC (chiar şi in ipoteza in tare intervine
în faţa Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărărea riind supusă recursului care se judecă de Completul de 5 Judecätori). in
cazul renunţărU Ia judecată, dacă renunţarea are Ioc in ĺaţa lnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea sste definitivä [art 406
alin. (6) CPC]. Prin urmare, nu in toate cazurile hotärârea prin care ia act de renunţarea Ia judecatä este supusă recursului.
Varianta de räspuns B este greşită, intrucăt ipoteza corespunde doar renunţării Ia dreptul subiectiv civil, conform Ia art. 409
alin, (1) CPC, nu şi renunţärii Ia judecatä. Astfel, in cazul renunţăriŕ Ia dreptul pretins, instanţa va respinge cererea pe fond,
hotărârea astfel pronunţată avănd autoritate de Iucru judecat, astfeL reclamantul nu va mai putea obţine valorificarea dreptutui
impotriva párătului prin introducerea unei noi cereri de chemare in judecatä. In cazul renunţării Ia judecatä, dacă aceasta are
Ioc in apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va Iua act de renunţare şi va dispune şi anularea, in tot sau în pade, a
hotärârii sau, dupä caz, a hotărărilor pronunţate in cauzä, reclamantul avănd posibilitatea dea formula ulterior o nouă cerere
de chemare in judecată impotriva părătului.
Varianta de răspuns C este corectă. intrucát atăt renunţarea Ia judecată, cât şi renunţarea Ia dreptul subiectiv civil sunt
acte de dispoziţie ale pärţilor care pot fi făcute şi verbal in şedinţä. conform prevederilor art 406 alin. (1) CPC coroborate cu
cele ale art. 408 alin. (3) cpc

115. Răspuns: a, c (primîro in proťesie avocat definitiv, 2018)

—

Varianta de răspuns A este greşită. Renunţarea Ia drept spre deosebire de renunţarea Ia judecată, se poate face pe
tot parcursul procesului, fărä ca reclamantul sä aibă nevoie de acordul părătului in acest sens, potrivit dispoziţiilor art 408
aIin (1) CPC.
Varianta de răspuns B este coreclă. fn situaţia renunţärü Ia drept, instanţa va respinge cererea ca nefondatä. Astfel, potrivit
art 400 alin. (2) CPC, in caz de renunţare la dreptul pretins, ins(anţa pronunţä o hotärâre prin care va respinge cererea in fond,
dispunănd si asupra cheltuielilor de judecatä.
Varianta de räspuns C este corectä, prin rapońare Ia dispoziţiile ań. 410 tcza a II-a CPC, care prcvăd că atunci cănd
renunţarea are Ioc in faţa unei secţii a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă de Completul de Sjudecätori.

I 116. Răspuns: A, c (admitere 1NM şi în magistratură, 2017)

Varianta de răspuns A este corectă, deoarece atăt renunţarea Ia judecată, căt şi renunţarea Ia dreptul pretins se pot face
verbal, in şedinţa de judecata. concluzie co rozultă din dispoziţtile art. -106 alin. (1) CPC, potrivit cărora rcc!amantul poate
sä renunţe oricând Ia judecatä, ín tot sau in parte. fie verbal in şedinţä de judecată, fie prin cerere scrisă, şi din cele ale
art 403 alin. <3) CPC, care egleiîierilează furrT,a ceriuriţärii Ia drept, în sensul că aceasta se poate face atât verbal in şedinţa,
consemnăndu-se in incheiere, cât şi prin inscňs autentic.
Varianta de răspuns B este greşită. deoarece cursul perimäńi se intrerupe prin indeplinirea unui act de procedurä fäcut in
vederea judecärii procesului de către partea care justificä un interes, conform art 4 17 cpc, şi nu prin punerea sub curatelă a
uneia dintre părţk Mai multdecătatát, conform art 416 alin. (1)CPC, Iermenut de perimare curge chiar irnputriva incapabililor.
persoana pusä sub curatelă putănd fi o persoană incapabilă. Astfel. conform articolului mai sus citat, orice cerere de chemare
in judecată, contestaţie. apcl. recurs, revizuire şi orice altâ cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept. chiar
impotriva incapabililor. dacă a rämas in neucrare din motive imputabiIe părţii, timp de 6 IunĹ
Varianta de răspuns C cste corcctă, conform art 414 alin. (1)CPC, asupra suspendäńijudecărüprocesului. insianţa se
va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recvrs, în mod separat, la instanţa iera rhic superioară. C&nd suspondama
o fost dispusă de Jnalta Cude de Casaţie şi Justíţie, hotüră rea este definiuívä. Totodatä, prin Decizia nr 2/2017 (M. Of. nr. 175
din 10 martie 2017), Inalta Cude de Casaţie şi Justiţie, Completul competent sa judece recursul in interesul Iegii, a admis
recursul in interesul Iegii formulat de Colegiul de conducere aI Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, in interpretarea şi aplicarea
unitară a dispoziţiilor art. 414 alin. (1) teza I cc, a stabilit că recursul formulat impotriva încheierii prin cam a fost suspendată
judecata, precum şi împotriva incheierä prin cam s-a respins cererea de mpunere pe rol a cauzeÍ este admisibi/, indiferent dacă
încheierea de suspendare a fost pronunţată de instanţä într-o cauză în cam hotărârea ce urmeazä a se da asupra fondu/ui
este sau nu definitivă.
Prin urmare, calea de atac a recursului formulată impotriva incheierń prin care instanţa a dispus suspendarea judecăţii cauzei
este admisibilă indiferent dacä hotärârea ce urmează a se da asupra fondului este sau nu definitivă, concluzie in conformitate
cu varianta de răspuns (a se vedea infra explicaţiile de Ia grila nr. 387).

j 117. Räspuns:A(primire in profesie—avocat deünitiv, 2017)

Varianta de răspuns A esle corectä, deoarece. deşi suspendarea judecăţii este dispusă de instanţa de apet, iar hotărârea
pe fondul cauzei este definitivă, incheierea prin care instanţa a dispus suspendarea este supusä recursului. Astfel, conform
art 414 alin. (1) cpc. asupra suspendărü judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiem, cam poate fi atacată

ŕ', ‚ “‘
MĂDÂLINA DINU EXPLICAŢII 397

cu recurs, in mod separat Ia instanţa ierarhic superioară Când suspendarea a fost dispusă de ĺn&ta Curte de Casaţie şi
Jnsti(ie, hotărârea este definitivâ. Totodatä, prin Decizia nr 2/2017 (M. 0!. nr 175 din 10 martie 2017). JnaIta Curte de Casaţie
şi Justiţie. Completul competent sä judece recursul in interesul Iegii. a admis recursul în interesul Iegň formulat de Colegiul de
conducere aI Tnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi. in interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţriorart. 414 alin. (1) teza I CPC,
a stabilit că mcursul formulat impotriva incheiedi prin care a fost suspendată judecata, precum şi impotriva Jncheierii prin care
s-a respins cererea de repunere pe mI a cauzei este admisibi/, indiferent dacă incheíerea de suspendere e fost pronunţetä de
instan(ă intr-o cauză în care hotärâ rea ce urmează a se da asupra fondului este sau nu definitivă.
Prin urmare, se poate formula recurs impotriva incheierii prin care instanţa a dispus suspendarea judecäţii cauzei, chiar
dacä hotărărea ce urmează a se pronunţa asupra fondului este definitivă.
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece, conform art. 414 alin, (2) CPC, recursul se poate declara căt timp durează
suspendarea cursului judecării procesului, aIât impotriva incheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi impotriva incheierii
prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului, Faţă de textul Iegal evocat, varianta de răspuns nu
este corectă, recursul putând li declarat pe toată durata suspendării, şi nu in termen de 5 zile.
Varianta de răspuns C este greşită. inlwcăt, deşi hotărărea pronunţată de tribunal pe fondul cauzei este defrnitivä, incheierea
prin care instanţa a dispus suspendarea este supusă căii de atac a recursului. A se vedea explicaţiile de Ia varianta de răspuns
de Ia Iiţera A.
118. Răspuns: B (primire in profesie avocat sta giar, 2016)
—

Varianta de răspuns Aeste greşită, deoarece doar pentru renunţarea Ia dreptul subiectiv civil pretins, Iegiuitorul impune ca
aceasta să se facă prin înscris autentic (sau verbal in şedinţă) [art. 408 alin. (3) CPCJ. renunţarea Iajudecatä putându-se face
atât verbal, cât şi prin cerere scrisă [art. 406 alin. (1) CPC].
Varianta de räspuns B este corectä, prin raportare Ia dispoziţflle art. 406 alin. (5) CPC, conform cärora atunci cănd renunţarea
Ia judecatä se face in apeI sau in căile extraordinare de atac. instanţa va Iua act de renunţare şi va dispune şi anularea, in tot
sau in parte, a hotárării sau, după caz, a hotărărilor pronunţale in cauză coroborat cu art 409 alin. (2) CPC, care prevede că
atunci cănd renunţarea este făcută in căile extraordinare de atac, vor fi anulate hotărările pronunţate in cauză. Prin urmare, in
cazul ambelor acte de dispoziţie intervine anularea hotărărilor pronunţate in cauzä (in tot sau in parte, in funcţie de obiectul
renunţärfl), in măsura in care acestea devin incidente in căile de atac.
Varianta de răspuns C este greşită, intrucát hotărărea prin care instanţa ia act de renunţare, indiferent dacă este vorba
de renunţarea Ia judecatä sau Ia dreptul subiectiv civil pretins, este supusä recursului [art. 406 alin. (6) CPC coroborat cu
art. 410 CPC], iar nu apelului, astfel cum in mod eronat se menţionează in varianta de răspuns.

I 119. Răspuns: C (primire řn profesie avocat stagiar, martie 2019)

—

Varianta de räspuns A este greşită intwcăt renunţarea Ia drept, potrivit art 408 alin. (3) CPC, se poate face atăt verbal in
şedinţă, consemnăndu-se in incheiere, căt şi prin inscris autentic.
Varianta de răspuns B este greşită. Hotărărea pronunţatä de instanţa de judecată ca urmare a renunţării Ia drept a
reclamantului va putea fi atacată cu recurs in termen de 30 de zile de Ia comunicare, potrivit art. 410 CPC. Deşi dispoziţhle
art 410 CPC nu preväd termenul de recurs, in absenţa unei dispoziţii exprese, se aplică dreptul comun, acesta fiind de 30 de
zile de Ia comunicare.
Varianta de răspuns C este corectă. intwcăt renunţarea Ia drept, spre deosebire de renunţarea Ia judecată, se poate face
pe tot parcursul procesului, fără ca reclamantul să aibă nevoie de acordul părătului in acest sens, potrivit dispoziţiilor art. 408
alin. (1) CPC. Totodatä, in situaţia renunţării Ia drept instanţa va respinge cererea ca nefondată. AstfeI, conform art 408
aIin. (2) CPC, in caz de renun(are la dreptul pretins, instanţa pronunţă o hotärăre prin care va respinge cererea în fond,
dispunând şi asupra cheituielilor de judecată

I 120. Răspuns: B (admiterelNM, noiembrie 2019)

Varianta de răspuns A este greşită. Proba cu martori este admisibilă in ipoteza variantei de räspuns, independent de
acordul părătului, avănd in vedere dispoziţiile art 309 alin. (4) pct. 3 CPC, in raport de care, deşi Iegea cere forma scrisă
pentru dovedirea unui act juridic, proba cu martori este admisibilä dacă partea s-a aflat in imposibilitate materialä sau morală
de a-şi intocmi un inscris pentru dovedirea actului juridic
Varianta de răspuns B este corectă. deoarece renunţarea Ia judecata cererii de chemare in judecată, Ia primul termen Ia
care părjile sunt Iegal citate sau ulterior acestuia, nu se poate realiza decât cu acordul párátului. conform dispoziţiilor art 406
alín. (4) teza I CPC.
Varianta de răspuns C este greşitä. Reclamantul poate să işi modifice cererea de chemare in judecatä pănä la primul
termen de judecată Ia care acesta este Iegal citat in faţa primei instanţe, potrivit dispoziţiilor art. 204 alin. (1) CPC, După acest
moment, modificarea poate fi făcută doar cu acordul expres aI tuturor pärţilor, conform alin. (3) aI aceluiaşi articol.
 398 EXPLICAŢII DREPŢ PR0CESUAL CIVIL. 11. PROÇEDURA CONTENCI0A5Ä

121. Răspuns: 8, c (admitere in magistratură, august 2013)

Varianta de răspunsAeste greşită, intrucăt. conform ań. 407 alin. (1) CPC, renunţarea Iajudecată a unuia dintre reclamanţi
(indiferenl dacä este formutată verbal în şedinţă, prin înscris sub semnătură privală sau prin înscris autenhic), nu este opozabită
cetortalţi rectamanţi.
Varianta de räspuns B este corectă, intrucăt cererea prin care reclamantijl renunţă Ia judecată se face personal sau prin
mandatar cu procură specialEi, conform art 406 alin. (2) CPC.
Varianta de răspuns C este corectă, intrucăt, potrivit art 406 atin. (1) CPC, reclamantul poate să renune oricăndlajudecată,
în tot sau in paMe, fie verbal în şedin(ă dejudecatä, fie prin cerere scrisä.

I
122. Răspuns; A, B (admitere in magistratură, aprilie 2017)
Varianta de răspunsAeste corectă, fiind in concordanţă cu art. 81 alin, (1) CPC, care prevede cä renunţarea Iajudecatä sau
la dreptul dedus judecăţii, achiesarea ta hotărârea pronunţalä, incheierea unei tranzacţii, precum şi orice alte acte procedurate
de dispoziţie nu se pot ľace de reprezentant decât in baza unui mandat speciat ori cu incuviinţarea preatabilă a instanţei sau
a autoritáţii administrative compelente. coroborat cu art 406 alin. (2) cpc. in raport de care cererea se face personal sau prin
mandatar cu procură speciată. Renunţarea Ia judecata cererii reconvenţionate esle, in reatitate, o renunţare Iajudecarea unei
cereri de chemare în judecalá, ceea ce impune pentru mandatar o procură speciată.
Varianta de răspuns B este corectă, tîind una dintre ipotezeie menţionate de art 406 atin. (1) cc, conĺorm cäruia rectamantut
poate să renunţe oricând Ia judecată, in tot sau in parte, fie verbat in sedinţă dejudecatä, fie prin cerere scrisă.
Varianta de räspuns C este greşită pentru că tegea prevede că acordul rectamantutui-pârăt poate fi atât expres, căt şi tacit,
pe cánd varianta de răspuns se referă numai ta acordut expres AstfeL potrivit al 406 alin (4) CPC. dacă reclamantulrnnunţă
Iajudecatâ /a pdmul termen Ia care pärţie sunt íegal citate sau u/feńor acestui mornent, renun(area nu se poale face decât cu
acordul expres sau tacit aI ce/efla/te păgt

I 123. Răspuns: B (primire in proťesie — avocat stagiar, 2015)

Varianta de räspuns A este greşită, deoarece renuntarea Ia judecată se poate face atăt prin cerere scrisă, cât şi verhat in
faţa instanţei de judecată, conform art 406 atin, (1) cpc
Varianta de räspl Ins B este corectä, intrucăt, potrivit art 407 a!in. (1) CPC, renunţarea la judecată a unuia dintre reclamanţi
nu este opozabflă celorlalţi reclamanţi.
Varianta de räspuns C este greşită, deoarece renunţarea Ia judecată se poate face färä a avea nevoie de consimţămăntut
pârâtului pónä ta primut tcrmcn ta care părţite sunt tegal citate in faţa primoi instanţc [art. 406 atin. (4) cpcj, şi nu numai păiiă
ta comunicarea cererii de chemare in judecatä părătutui, cum in mod eronat se menţionează in cuprinsut variantei de răspuns.

124. Răspuns: C (admitere INM, noiembrie 2019)

Varianta de răspuns A este greşită. Dacâ padea pentru care intervenientut a formulat cerere de intervenţie accesode căstigă
procesut inseamnă cä apărarea acesteia ia fost utilă, astfet incát, chettuietite de judecatä vor fi suportate de partea care pierde
procesul, conform art 453 atin (1) CPC
Varianta de răspuns B este greşitä. dovada cheltuielitor de judecată putănd fi fäcută până ta data inchiderii dezbateritor
asupra fondului cauzei (art 452 CPC). iar nu pânä Ia terminarea cercetärii procesutui, cum in mod eronat se menţionează in
cuprinsul variantei de răspuns
Varianta de räspuns C este corectâ Dacä rectamantut renunţă ta judecata cererii de chemare in judecatä după comunicarea
acesteia párâtutuí, Ia cererea acestuia din urmă, rectamantut va putea fi obtigat ta ptata chettuietilor de judecată, potrivil
dispoziţiitor art 406 atin. (3) cPc.

I
125. Răspuns: A, c (admitere !NM şi in magistratură, 2016)
Varianta de răspunsAeste corectă, intrucât, conform dispoziţiitorart. 448 atin (1) pct. 9 cc, hotärările primei instanţe sunt
executorii de drept cănd au ca obiect hotărările pronunţate in temeiut recunoaşterii de cätre părăt a pretenţiitor rectamantutui,
pronunţate in condiţiile art. 436 CPC.
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece hotărárea primei instanţe dată in baza recunoaşterii párătutui poate fi atacatä
numai cu recurs, iar nu cu apet, cum in mod eronat se menţionează in cuprinsut variantei de räspuns, ta instanţa ierarhic
superioară, conform dispoziţiilor art. 437 atin. (1) cpc.
Varianta de räspuns C este corectă, intrucăt. potrivit prevederitor art. 437 atin. (2) teza I cpc, atunci când recunoaşterea
pretenţiilor a fost fäcută inaintea instanţei de apet, hotărârea primei instanţe va fi anutatä în măsura recunoaşterii, dispunăndu-se
admiterea, in mod corespunzător, a cererik

I
126. Räspuns: A, c (primire in profesie avocat stagiar, 2016)
—

Varianta de răspuns A este corectă. deoarece achiesarea este un act unilateral (VM. CtoBANu. T.C. BRtctu, c.c. DINu,
Drept procesual civiL ed. a 2-a. Ed. Naţionat. Bucureşti. 2018, p. 396) şi, ca orice act de acestfet, este irevocabit. Articotul 463

- -—____

fl.4'L r
MĂOĂLINADłNU EXPLICAŢII 399

alin. (1) CPC defineşte achiesarea la hotărâre drept renunţarea unei päri la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a
exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitorsoluţü din respectiva hotărăre.
Varianta de räspuns B este greşită, deoarece nu poate fi considerată achiesare tacită Ia hotărârea pronunţalä in cauză
Iăsarea trecerii termenului fără a exercita calea de atac, in aceastä situaţie operănd decäderea din dreptul de a mai exercita
calea de atac respectivä, astfel incăt o eventualä exercitare a căii de atac după expirarea termenului prevăzut de Iege nu duce
Ia respingerea căii de atac respective ca inadmisibilä, intrucăt partea ar fi achiesat tacit Ia hotärărea atacată, ci Ia respingerea
ei ca tardiv introdusă (G. BoRoI, M. STANcU, 2017, p. 601).
Varianta de răspuns C este corectä, intrucăt achiesarea tacitä poate fi dedusä, potrivit art 464 alin. (3) CPC, numai din
acte sau fapte precise şi concordante care exprimă intenţia certă a părţii de a-şi da adeziunea Ia hotărăre, constituind, astfel,
achiesare tacită faptul că partea care a pierdut procesul executä de bunävoie hotärârea, prezumăndu-se că ea a renunţat Ia
atacarea hotărării respective <G. BoRoi, M. STANcu, 2017, p. 601).

127. Răspuns: A, c (primire in proťesie avocat sta giar, 2017)

—

Tranzacţia este contractul prin care părţile previn sau sting un Iitigiu, inclusiv in faza executării silite, prin concesii sau
renunţäri reciproce Ia drepturi ori prin transferul unor drepturi de Ia una Ia cealaltä (art. 2267 C.civ.), Pentru ca tranzacţia să
producă efecte in procesul civil, este necesar ca instanţa să ia act de ea, pronunţănd in acest sens o hotărăre de expedient.
Varianta de răspuns A este corectă intrucăt instanţa poate Iua act de tranzacţia intervenitä intre pärţi numai dacä aceasta
este incheiatä in formä scrisă, o inţelegere verbală nefiind suficientă. AstfeL conform art. 439 cpc, tranzacţia va fi incheiată in
formä scrisă şi va alcătui dispozitivul hotărării. cerinţa formei scrise este prevăzută şi în cuprinsul art. 2272 C.civ., care prevede
forma scrisä adprobationem pentru contractul de tranzacţie, indiferent de valoarea obiectului acestuia.
Varianta de răspuns B este greşită in considerarea argumentelor de Ia varianta de răspuns de Ia Iitera A.
Varianta de răspuns C este corectä, fiind in conformitate cu dispoziţflle art. 438 cPc, care reglementează condiţiile in care
se poate Iua act de tranzacţie, pärţile având posibilitatea de a se infăţişa oricănd în cursul judecăţii, chiar färä să fÍ fost citate,
pentru a cere să se dea o hotărăre care sä consfinţeascä tranzacţia Ior. Dacä părjile se infăţişează Ia ziua stabilită pentru
judecată, cererea pentru darea hotärării va putea fi primitä chiar de un singur judecător.

1.3. Etapa deliberării şi pronunţării hotărârii judecătoreşti

I 128. Räspuns: B (admitere INM şi in magistratură, 2015)

Varianta de răspuns A este greşitä, deoarece, conform art 394 alin. (3) CPC, după inchiderea dezbaterilor, părţile nu mai
pot depune niciun inscris Ia dosarul cauzei sub sancţiunea dea nu fi Iuat in seamă, raportat Ia dispoziţiile art 452 cc, potrivit
cărora partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facä, in condiţiile Iegii, dovada existenţei şi intinderfl Ior, ceI mai
tărziu Ia data inchiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Varianta de räspuns B este corectă, intrucăt, pentru a pronunţa soluţia ĺn cauză, completul de judecată trebuie să fie aceIaşi
cu ceI care a participat Ia dezbaterile in fond ale cauzei, in caz contrar, hotärărea pronunţatä fiind Iovitä de nulitate absolută,
aspect care rezultă din cuprinsul art 395 alin. (2) CPC, in raport de care Ia deliberare iau parte numai membrii completului in
faţa cärora au avut Ioc dezbaterile. Prin urmare, faţă de datele enunţului, chiar dacă cererea de strămutare a fost admisă intre
momentul inchiderii dezbaterilor şi ceI aI pronunţării, iar instanţa care a dispus strämutarea a hotărât menţinerea actelor de
procedură efectuate in cauzä, instanţa Ia care s-a strämutat este obligată să repună cauza pe rol şi să citeze din nou părţile
pentru ca acestea să punä concluzii pe fondul cauzei.
Varianta de răspuns C este greşită, deoarece judecätorul care a Iuat parte Ia judecată este ţinut să se pronunţe chiar dacă
nu mai este judecător aI instanţei respective, conform art. 395 alin. (3) CPC.

129. Răspuns: c (admitere INM, noiembrie 2019)

Varianta de răspuns A este greşită, intrucăt, in cazul judecărfl pricinii in complet de divergenţä, dezbaterile vor fi reluate
asupra chestiunilor rămase în divergenfä şi care se anunţä pärilorin şedinţă, instanţa fiind îndreptă ţită, atunci cănd apreciazä
că este necesar, sä administreze noi dovezi şi să ordone orice alte măsuri îngăduite de lege, conform dispoziţiilor art 399
alin. (2) CPC.
Varianta de răspuns B este greşită, avănd in vedere faptul că judecata in complet de divergenţä se face cu citarea părţilor
[art. 399 alin. (1) cpc]; chiardacă părţile au avut termen in cunoştinţä pănä Ia inchiderea dezbaterilor, acesta nu se mai aplicä
dacă dezbaterile sunt reluate in complet de divergenţä [art. 229 alin. (2) pct. 2 CPC].
Varianta de răspuns C este corectä, astfeL judecătorii au dreptul de a reveni asupra părerfl Ior care a provocat divergenţa,
potrivit dispoziţiilor art. 399 alin. (4) CPC.
4UU EXPLICAŢII OREPŢ PROCESUAL CIVIL 11. PROCEOURA CONTENCIOASĂ

j 130. Răspuns: s, c (primire in profesie— avocar sragiar, manie 2019)

Varianta de răspunsAeste gresitä, întrucât termenul de graţie poate fi acordat doar Ia cererea debitorului, nu şi a creditorului,
aspect care rezultă din formularea tezei a II-a a art 397 alin. (3) CPC, care statuează situaţiile în care debitorul nu poate
solicita termen de graţie.
Varianta de răspuns B este corectä, intrucât termenul de graţie poate fi acordat de prima nstanţă sau chiar de instanţa
de apeI ori de ins:anţa de racurs. în cazul in care rejudecă pricina în fond după anularca/casarca cu roţinorc (G. BORoI.
M. STANCU, 2017, p. 629-630).
Varianta de răspuns C este corectă. Termenul de graţie se acordä de către instanţa care soluţionează cauza pe fond
prin chiar dispozitivul hotärăńi linaIe, acest beneficiu neputánd fi stabilit printr-o altä ca!e. dupä pronunţarea hotärârfl asupra
fondului. Prin urmare, termenul de graţie nu ar putea fi stabilit pe calea ordonanţei preşedinţiale.

J 131. Räspuns: s, c (admitere in magistratură. mai 2018)

Varianta de răspuns A nu este corectă pentru câ repur.erea cauzei pe rol se poate realiza numai in condiţiile art. 400 CPC,
care prevede că. dacă. in timpul deliberării, instanţa găseste că sunt necesare probe sau Iămuriri noi, va dispune repunerea pe
rol a cauzei, cu citarea pärţi!or, deci in cursul deliberării, iar nu după pronunţarea hotärârii, cum in mod eronat se menţioneazä
in varianta de răspuns. De asc-menea, conform art 78 alin. (4) CPC, care reglementează introducerea forţată in cauză din
oficiu a altor persoane, când necesitatea introducerü f.) este constatafä cu ocazia deliberării. instan(a va repune cauza pe m/.
dispunäpd cItarea părţi/or Prin urmare, repunerea cauzei pe rol va putea avea Ioc pentru un motiv apărut in timpul deliberärii.
după pronunţarea hotărării, operănd dezinvestirea instanţei (ca etectal hotărării judecătoresti pronunţate), inslanţa nemaiputănd
face niciun act de prucedură in cauza respectivă.
Varianta de răspuns B este corectă avănd in vedere faptul că, după intocmżrea minutci, conform art. 401 CPC. judccätorul
nu mai poate reveni asupra soluUei. Singura variantă de schimbarea soluţiei pronunţate este prin intermediul căilor de atac
prevăzute de Iege sotuţie consacrată epres de art 405 CPC
Varianla de răspuns C este corectă, fiind in concordanţă cu art. 426 alin. (5) CPC (astfel cum a fost modificat prin Legea
nr 310/2018), care prevede cä hotărârea se va redacta şi se va semna in ceI mult 30 de zile de Ia pronunţare, urmând ca, in
cazun temeinic motivate acesttermen să fie prelungit cu câte 30 dezile, de ceI multdouä ori, iaropinia separată ajudecătorului
rărnas in uinori!ate, precuisi şi, cănd este cazul, opinia concurentă se redactează si se semneazä in aceIaşi termen

132. Răspuns: A (admitere în magistratură, iunie 2019)

Varianta de răspuns A este corectă. Conforrn dispoziţiilor art 412 alin (2) CPC, decesul uneia dintre părţi intervenil după
inchiderea dezbaterllor nu fmpledicä pronunţarea holarăni.
Varianta de räspuns B este greşită, prin rapodare Ia explicaţia de Ia varianta A.
Varianta de răspuns C este greşilä, avănd in vedere textul art 412 alin. (2) cpc. De asemenea, menţionăm că se poate
pune in discuţie Iipsa capacităţii de folosinţă a reclamantului dacă Ia momentul introducerii cererii de chemare in judecată
acesta era decedat, nu şi in situaţia in care decesul intervine pe parcursul soluţionării cauzei, In această din ultimă situaţie,
după caz, poate interveni suspendarea de drept a pricinii in condiţiilo art 412 alin. (1) pct. 1 sau nu va avea nicio infiuenţä
asupra procesului, dacä decesul intervine dupä inchiderea dezbaterilor.

1.3. Hotârârea judecătorească

( 133. Räspuns:A, B (primireinprofesie—avocarstagiar, 2017)

Grila se referă Ia efectele pe care Ie produce hotărărea judecătorească.
Varianta de răspuns A este corectă, intrucăt, conform art 430 atin. (1) cc, hotărărea judecătorească ce soluţionează.
in tot sau in parte. fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incldent are, de Ia
pronunţare, autoritate de Iucru judecat cu privire Ia chestiunea tranşatä.
Varianta de răspuns B este. de asemenea, corectă, hotărârea judecătorească avănd forţa probanlä a unui inscris autentic
(art. 434 CPC).
Varianta de räspuns C este greşitä, deoarece hotärărea judecătorească este obligatońe şi produce efecte numai intre pär(i
şi succesorii acestora [ad. 435 atin. (1) CPC], faţä de terţi efectul fiind doar aceIa de opozabilitate. atăt Iimp căt aceştia din urmă
nu fac, in condiţiile legii, dovada contrară [art 435 alin. (2) CPC], or in varianta de răspuns se menţionează in mod eronat
că hotărărea judecătorească este obligatorie şi produce aceleaşi efecte intre părţi, succesorii acestora. inclusiv faţă de terţi.

J 134, Răspuns: C (primire in profesie avocat definitiv, august 2019)

—

Varianta de răspuns A este groşitä. Ultima mcnţiune pe care dispozitivul hotărârii judecätoreşti trebuie să o cuprindä este
cea referitoare Ia data pronunţării şi faptul că aceasta s-a făcut in şedinţă publică sau intr-o altă modalitate prevăzută de
Jege. Aşadar, in concordanţă cu modalităţile de pronunţare reglementale de dispozi;iile art 402 şi art. 396 alin (2) CPC, potrivit

‘.. . - — -
MÂDĂLINA DINU EXPLICAŢII 401

art. 425 alin. (3) CPC, in dispozitivul hotărârii se va menţiona, după caz, faptul că pronunţarea a avut Iocin şedinţä publică sau
prin punerea soluţiei Ia dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, in ipoteza in care s-a dispus amănarea pronunţării,
iar instanţa a stabilit că pronunţarea se va face in această modalitate, Legea nu prevede expres sancţiunea nulităţii pentru
nerespectarea aces(ei formalităţi, Cu toate acestea, nu trebuie să ajungem la concluzia că Iegiuitorul a inţeles sä inlăture
sancţiunea nulitäţii, ci trebuie să ne raportăm Ia dispoziţiile dreptului comun in materia nulităţfl, deci partea interesată, spre a
obţine desfiinţarea hotărării ce nu a fost pronunţatä in şedinţă publică (prin intermediul apelului sau, dupä caz, al recursului),
va trebui să dovedeascä faptul că a suĺerit o vătămare ce nu poate fi inläturată altfel. Tn alte cuvinte, nu este vorba despre
o nulitate expresă (cu privire la care vätămarea s-ar presupune), ci despre o nulitate virtuală (G. BoRol, M. STANcU. op. cit,
2020. p. 679-680)
Varianta de răspuns B este greşitä. deoarece, dacă există neconcordanţă intre dala pronunţărh menţionată in minută şi cea
trecută in dispozitivul hotărării. dispozitivul se reface in sensul minutei, menţionându-se in dispozitiv data cuprinsă in minutä
(G. BoRoI, M. STANcU, op. cit.. 2020. p. 680).
Varianta de răspuns C este corectă. Neconcordanţa dintre dispozitiv şi considerente echivaleazä cu o nemotivare a sotuţiei.
deoarece. cătă vreme soluţia nu-şi găseşte sprijin şi explicaţie in considerente, nu se poate şti care au fost argumentele in
adoptarea acesteia. astfel incăt ea este. practic. nemotivatä (G. BoRoI, M. STĂNCU, op. cit., 2020. p. 680).

j 135. Räspuns: C (admitere INM şi in magistratură, 2018)

Varianta de răspuns A este greşită. intrucăt, potrivit dispoziţiilor ań. 154 alin. (5) CPC, Ia cererea pärjfl interesate şi pe
cheltuiala sa, comunicarea actelor de procedură (deci. inclusiv a hotărârii judecătoreşti) se va putea face in mod nemijlocit prin
executori judecätoreşti (...) sau prin servicii de curierat rapid.
Varianta de răspuns B este greşită. intr-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 169 CPC, dupä sesizarea instanţei. dacă pärţile au
avocat sau consilierjuridic, cererile. intămpinăńle ori alte acte se pot comunica direct între aceştia, caz in care cel care primeşte
cererea va atesta primirea pe insuşi exemplarul care urmează a li depus la instanţä sau, dupä caz, prin orice alte mijloace care
asigură îndeplinirea acestei proceduri, Cu toate acestea, hotărărea judecătorească nu poate fi comunicată direct intre părţi.
intrucăt nu este un act procedural care să emane de la acestea, ci este actul de procedurä aI instanţei. Prin urmare, comunicarea
hotărării judecătoreşti se va comunica părţlor de cátre instanţă, din oflciu, conform dispoziţiilor art. 427 alin. (1) CPC.
Varianta de răspuns C este corectă. intrucăt. potrivit dispoziţiilor art 158 alin. (2) CPC, partea poate alege ca toate actele
de procedură să îi fle comunicate la căsuţa poştală.

136. Răspuns: A, B (admitere INM şi în magistraturä, 2018)

Varianta de răspuns A este corectă. deoarece. conform dispoziţiílor art 184 alin. (2) CPC, se consideră că actul a fost
comunicat păqü şi in cazul în care aceasta a primit sub semnătură copie de pe act, precum şi in cazul în care ea a cerut
comunicarea actului unei alte părţi. Prin urmare, dacă partea solicită comunicarea hotărării respective către ea insăşi, aceasta
nu se socoteşte comunicată pănă la momentul la care o primeşte.
Varianta de răspuns B este corectă, Cazurile de echipolenţă sunt de strică interpretare şi nu pot fi extinse Ia alte situaţii
in afara celor expres prevăzute de lege, Ele se regăsesc in cuprinsul art. 184 alin. (2). art. 468 alin. (2)-(3) CPC. Prin urmare,
introducerea unei revizuiri impotriva unei hotărări pronunţate in primă instanţă care nu a fost comunicatä părţfl. in Iipsa unui
text expres de lege, nu echivalează cu comunicarea hotărării.
Varianta de răspuns C este greşită, intrucăt. potrivit dispoziţiilor art. 468 alin. (3) CPC, dacă o parte face apel inainte de
comunicarea hotärării, aceasta se socoteşte comunicată Ia data depunerii cererii de apel.

137. Răspuns: A, B (admitere INM, noiembrie 2019)

Varianta de răspuns A este corectă. Potrivit ad. 425 alin. (2) CPC, in ipoteza în cam hotărârea s-a dat în folosul maimultor
reclamanţi sau impotriva mai multor părăi, se va arăta ceea ce se cuvine fiecărui reclamant şi la ce este obligat fiecare părăt
ori, când este cazul, dacă drepturile şi obligaţiile pägilor sunt solidare sau indivizibile.
Varianta de răspuns B este corectă, pronunţarea hotărării putăndu-se face in şedinţă publică, la locul unde s-au desfăşurat
dezbaterile (...) sau se poate pronunţa prin punerea soluţiei Ia dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform prevederilor
art. 402 CPC.
Varianta de răspuns C este greşită. Data hotärârü este aceea Ia care minuta este pronunţată potrivit legii (art. 403 CPC),
iar nu data depunerii la dosar a hotărării redactate integral, după ce aceasta a fost semnată de toţi judecătorii, cum in mod
eronat se menţionează in cuprinsul variantei de răspuns.

I 138. Răspuns: A, c (admitere INM şi în magistraturä, 2014)

Varianta de răspuns A este corectă deoarece art. 396 alin. (3) CPC prevede cä, dacă pronunţarea a fost amănată, hotärărea
nu poate fi pronunţatä mai inainte de data fixată in acest scop, sancţiunea fiind nulitatea necondiţionată de existenţa unei
vătămări, potrivit ad. 176 pct. 6 CPC.
 - -

--p

4U2 EXPLICAŢII DREPT PROcESUAL CIViL 11. PROCEDURA CONTEŃCIOASÄ

Varianta de raspuns B este greşit Indicarea greşitä a căii de atac şi a termenului de exercitare nu atrage sancţiunea
nu!ităţii, ci, după caz, apticarea art 457 alin. (2) teza a It-a şi alin. (3) CPC. Asiĺet, dacä instanţa respinge ca inadmisibilä catea
de atac neprevăzută de tege. exercitatä de partea interesatä in considerarea menţiunii inexacte din cupńnsut hotărăríi cu privire
Ia calea de atac, hotărărea pronunţată de instanţa de controt judiciar va fi comunicatä. din oficiu, tuturor părţitor care au tuat
parte ta judecata in care s-a pronunţat hotărârea atacată, iar de Ia data comunicării. incepe sä curgä, dacă esle cazul. termenut
pentru exercitarea cäii de atac prevăzute de tege Indicarea in mod greit de către instariţä a ter;iieriutui pentru exercitarea căii
de atac constituie cauză de repunere in termen din oftciu a căii de atac exercita(e cu respectarea indicatjei greşite a instanţei
Varianta de răspuns C este coreclă in raport cu art, 401 atin. (2) CPC, conĺorm căruia minuta, sub sancţiunea nulitäţii
hotărärii, se va semna pe fiecare paginä de către judecätori i, dupä caz, de magistratul-asistent, după care se va consemna
intr-un registru speciat ţinut ta greĺa inslanţei.

j 139. Răspuns: C (prîmire în proĺesio avocat definitiv, august 2019)

—

Varianta de răspuns A este greşită. La cererea pärţii interesate, pentru motive temeinice, judecătorut poate schimba ordinea
judecärii procesetor de pe tista de şedinţä, În această situaţie, dacä părţite sunt prezente şi pun conctuzii, nu poate fi invocată
cu succes nutitatea hotărării pentru acest motiv, avănd in vedere că părţii nu i s-a cauzat nicio vätämare care ar putea atrage
nutitatea hotărării in condiţiite art. 175 atin. (1) CPC.
Varianta de răspuns B este greşită Nutitatea hotărării judecătoreşti nu intervine in cazut În care procesul-verbal de indeptinire
-

a procedurii de citare nu este indicatä tocuinţa păr(U, dar partea a semnat personat de primirea citaUei, ci, eventuat, nutitatea
procesutui-verbat de înmânare a citaţiei in condiţiite art. 164 atin. (3) CPC.
Varianta de răspuns c este corectă. ĺn cazul in care pronunţarea hotărării a fost amănată, aceste menţiuni se vor trece în
incheierea de dezbateri (care face corp comun cu hotărărea). Lipsa incheierii de dezbateri atrage riutitatea Iiutărárii, ca, de
attfet, i nesemnarea ei de către judecători, deoarece fac impoaibită exercitarea controtu(ui judiciar cu privire Ia compunerea
instanţei prezenţa pârţitor siisţinerite tor etc (G BOROI. M STANCU. op. cit.. 2020. p 672).

140. Räspuns c (pflmire în profesíe avocat deflnîtiv, 2014)

—

Vananta de răspuns A este grcsită. i;itrucăt autcritatea de iucru judecat nu este incidentä doar in situaţiHe in care prin
hotărărea pronunţatä instanţa a sotuţionat în tot sau în parte fondul procesului. Astfet, potrivit art 430 alżn (1) CPC, hotärărea
judeLâtureasuä ce sutuţioriează, iii [ot sau în pade, fondut procesului sau statueazä asupra unei excepţii procesuale ori asupra
oricărui att incident are, de ta pronunţare, autoritate de tucru judecat cu privire Ia chestiunea tranşată (G, Boeor, M. STANCU.
2017, p 638).
Varianta de raspuns B este gresita. deoarece, conform art 430 atin. (2) CPC. autontatea de lucru judecať pnvesie dispnzitivul
precum şi considemnteĺe pe care acesta se sprijină. inclusžv cele prin cam s-a rezolvat o chestiune Iitiqioasä.
Autoritatea de Iucru judecat nu este tegatä exclusiv de hotärârile def,nitive, ci, aşa cum prevede art 430 atin. (1) CPC, acest
eĺect se produce din momentut pronunţării holărării judecătoreşti, Cu toate acestea, în cazut în care hotărârea este supusä
apetului sau recursutui, autoritatea de tucru judecat este provizorie, urmănd a se consolida sau desfiinţa in funcţie de soluţia
eventuatului apel, respectiv recurs, aşadar, varianta de răspuns C este corectă.

I 141. Răspuns: A, C (admitere in magistratură, august 2013)

Varianta de răspuns A este corectă, intrucăt, conform art, 430 atin. (4) CPC, atunci cänd hotări rea este supusä apelului
sau recursului, autoritatea de Iucru judecat este provizoríe.
Varianta de răspuns B este greşită, părţii pulăndu-i-se crea in propria caie de atac o situaţie mai rea decăt aceea din
hotărărea atacatä, conform art. 432 teza a II-a cpc.
Varianta de răspuns c este corectă, deoarece, potrivit art. 430 atin. (2) CPC, autoritatea do lucru judecat priveşte dispozitivul,
precum şi considemntele pe cam acesta se spnjinä, inclusív cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasä.

I 142. Răspuns: A, B (primire in profesie avacat definitiv, martie 201)

—

Varianta de răspuns A este corectă. Uacă in cele două procese se dezbat drepturi care intră in conţinutut aceluiaşi raport
juridic, existá identitate de părţi. chiar dacă. in prîmut proces, o parte a figurat ca reclamantă şi cealattă ca părătă, iar in aI
doitea proces, aceste catităţi sunt inversate, atăta vreme căt părţite au stat in ambele procese, in aceeaşi catitate juridică
(G. Boeoi, M. SrANcu, 2017. p. 640).
Varianta de räspuns B este corectă. Aspeclul pozitiv priveşte partea care a câştigat procesut şi se referă Ia faptui cä aceasta
se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotărárea care se bucură de autoritate de tucru judecat intr-o nouă judecată, fără
ca partea adversä sau instanţa să mai poatá Iua in discuţie existenţa dreptutui (G BoRo,, M. STANcu, 2017, p. 640) Avănd în
vedere că cererea avănd ca obiect ptata unei creanţe a fost respinsă, ca efect at autoritäţH de tucru judecat at acestei hotärări,
nu se pot cere dobănzi decurgănd din aceeaşi creanţä.

fl
d.4L L .LL_ —. ‘.L .1
4
MÄDÄLINA DINU EXPLICAŢII 403

Varianta de răspuns C este greşită, intrucăt, potrivit dispoziţiilor art. 432 CPC, excepţia autoritäţfl de Iucru judecat poate fi
invocată de instanţă sau de pärţi in orice starea procesului, chiarinaintea instanţei de recurs, iarca efectal admiterii excepţiei,
pärţfl i se poate crea in propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată.

143. Răspuns: A, c (admitere INM şi în magistratură, 2016)

Varianta de răspuns A este corectă, deoarece au autoritate de ucru judecat in cadrul procesului civil atât hotărărea prin
care se tranşează in tot sau in parte fondul Iitigiului, căt şi cea prin care se soluţionează un alt incident procedural care Ieagä
instanţa. Ca atare, va avea autoritate de Iucru judecat şi incheierea premergătoare prin care se respinge o excepţie procesuală,
asupra dispoziţiei respective neputăndu-se reveni ulterior decăt in cadrul căilor de atac de reformare, in măsura in care instanţa
de control judiciar ajunge la o altă concluzie asupra incidentului procedural, respectiv caz in care se va da un conţinut Iucrului
judecat şi acestuia i se va ataşa autoritatea (G. BoRoI, M. STANcU, 2017, p. 638).
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece, dacă in cele două procese se dezbat drepturi care intră in conţinutul aceluiaşi
raport juridic, există identitate de părţi, chiar dacă, in primul proces, o partea figurat ca reclamantă şi ceataltă ca pârâtă, iarin
al doilea proces, aceste calitäţi sunt inversate, atâta vreme cât päijile au stat, in ambele procese, in aceeaşi calitate juridică
(G. BoRoI, M. STANcu, 2017, p. 640).
Varianta de răspuns C este corectă, deoarece, conform art 432 CPC, excepVa autorităţii de tucru judecat poate fi invocată
de instanţă sau de părţi in orice starea procesului, chiar inaintea instanţei de recurs. Ca efect aI admiterii excepţiei, părţii i se
poate crea in propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărărea atacată.

144. Răspuns: A, B (primire în proťesie avocat definitiv, 2017)

—

Varianta de răspuns A este corectă, deoarece, pentru a exista autoritate de lucru judecat, trebuie să existe triplä identitate:
de părţi, de obiect şi de cauză, În acest sens, art. 431 alin. (1) CPC prevede că nimeni nu poate fi chemat in judecată de două
ori in aceeaşi calitate, in temeiul aceleiaşi cauze şi pentru aceIaşi obiect, Prin cauza cererii de chemare în judecată trebuie
inţeleasă instituţia sau categoria juridicä ori principiul de drept substanţial pe care reclamantul işi intemeiazä pretenţia sa
(G. BoRoI, M. STANcU, 2017, p. 585).
Prin urmare, dacă in primul dosarPA a invocat drept cauză a dreptului său de proprietate uzucapiunea, in cel de-al doilea
proces a invocat moştenirea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate, existănd intre cele două procese doar identitate
de părţi şi obiect, cauza fiind insă diferită, aspect ce determină inexistenţa autorităţii de lucru judecat.
Varianta de răspuns B este, de asemenea, corectă avănd in vedere explicaţiile de la varianta de Ia litera A. Astfel, nici in
această situaţie cauza celor două procese nu este aceeaşi, in primul reclamantul solicitănd restituirea bunului in temeiul unui
contract de comodat intervenit intre părţi, in timp ce, in aI doilea proces, restituirea are drept cauză contractul de depozit.
Varianta de räspuns C este greşită, intrucăt in primul dosar hotärărea pronunţată a intrat in autoritatea de Iucru judecat,
existănd identitate de pärţi, obiect şi cauză intre cele două procese. AstfeL reclamantul nu este indreptăţit să formuleze o
nouă cerere de chemare in judecată care anterior a fost soluţionată definitiv, urmărind practic schimbarea primei hotärări prin
anexarea la dosarul cauzei a unui inscris care face dovada dreptului său de proprietate, a cărui lipsă a determinat respingerea
primei cereri de chemare in judecată ca neintemeiată.

I 145. Răspuns; C (admitere INM şi in magistratură, 2015)

Varianta de răspuns A este greşită, deoarece se soluţionează in camera de consiliu doar cererea de indreptare [art. 442
alin. (2) cpcj şi cea de Iămurire a hotărării [art. 443 alin. (2) CPC], cererea de completare soluţionăndu-se in şedinţă publică,
intrucăt, in ceea ce priveşte această din urmă cerere, legiuitorul nu face nicio menţiune referitoare la Iocul de soluţionare, ceea
ce inseamnă că se aplică dreptul comun, potrivit principiului publicităţii, aceasta urmând a fi soluţionată in şedinţă publică.
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece nu toate hotärările ce sunt pronunţate in procedurile reglementate de
art. 442-444 CPC sunt incheieri. Astfel, conform prevederilor art. 444 alin. (2) CPC, cererea de completare a hotärării se
soluOoneazä (...) prin hotărăre separată raportat la art. 446 CPC, care reglementeazä căile de atac in cazul celor trei proceduri
şi in cuprinsul cărora se menţionează că cererea de completare se soluţionează prin hotărăre.
Varianta de răspuns C este corectă, faţä de prevederile art 446 CPC, in raport de care incheierile pronunţate in temeiul
art. 442 şi art. 443 CPC, precum şi hotărărea pronunţată potrivit art 444 CPC sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărările
in egätură cu care s-au solicitat, după caz, indreptarea, lămurirea sau inlăturarea dispoziţfllor contradictorii ori completarea.

I 146. Răspuns: A (primire în profesie avocat definitiv, august 2019)

—

Varianta de răspuns A este corectă. Îndreptarea hotärării judecătoreşti poate fi dispusă la cerere sau din oficiu [art. 442
alin. (1) CPC], Spre deosebire de aceasta, lämurirea hotărării nu poate fi solicitată decât de pärţi [art. 443 alin. (1) CPCJ.
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece atât indreptarea hotărării, căt şi Iämurirea acesteia se soluţionează prin
incheiere dată in camera de consiliu, conform dispoziţiilor art. 442 alin. <2) şi alin. 443 alin. (2) CPC.
404 EXPLICAŢII DREPT PR0CESuAL CIVIL. 11. PROEDURA cONTENcIOASĂ

Varianta de răspuns c este greşită. fndreptarea, Iâmurirea şi completarea hotărârii nu pot fi cerute pe calea apelului sau
recursului, ci doar prin intermediul procedurilor prevăzule Tn cuprinsul art 442-444 cc (art. 445 cPc), Prin urmare, ipoteza
variantei de răspuns menţioneazä un e!ement de asemănare între îndreptare şi Iämurire, iar nu de diferenţiere

147. Răspuns: B (admitere INM şi in magistratură, 2017)

Varianta de răspunsAeste gresitâ, deoarece omisiunea instanţei dea se pronunţa asupra cheltuielilor de judecată solicitate
de pärţi poate fi inláturată pe calea completării hotärárii, iar nu a indreptării, astfel cum se menţionează în mod eronat in
varianta de răspuns. AstteI, dacă prin hotärâ rea dată, instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere phncip&
sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau íncidentale, se poate cere compÍetarea hotârádi (...) [art. 444 alin. (1) cPcj.
Varianta de răspuns B este corectă deoarece, in cazul existenţei unei neconcordanţe intre considerenţe şi dispozitiv.
aceasta poate fi inlăturată prin exercitarea căii de atac prevăzute de Iege pentru respectiva hotärăre, iar nu pe calea procedurii
Iămurii. aceasta putánd fi exercitată Fie in cazul in care sunt necesare Iămuriri cu privire Ia inţelesul. intinderea sau aplicarea
dispozitivului hotărârii, fie atunci când acesta (dispozitivul) cuprinde dispoziţii contradictorii [art. 443 alin. (1) ccj. AItfeI spus,
procedura Iămurini nu poate fi folositä pentru inlăturarea neconcordanţei dintre considerente şi dispozitiv şi nici atunci cánd
hotärârea cuprinde considerente contradictorii. Tn aceste cazuri, viciile de motivare ale hotărârii pot fi inlăturate doar prin
intermediul căilor de atac de reformare (G. BoRoI. M. STANcU, 2017, p. 651).
Varianta de răspuns c este greşitä, partea interesată neputănd solicita complelarea hotărârii pentru pretenţiile care
au fost respinse. intrucăt instanţa s-a pronunţat asupra Ior, intránd astfet in autoritatea de Iucru judecat (provizorie sau
definitivă) completarea hotărârii se poate cere atunci când instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capäl de cerere principal
sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale [art. 444 alin. (1) CPC] sau asupra cereritor martorilor, experţilor,
traducătorilor, interpreţilor sau apärătorilor, cu privire Ia drepturile Ior [art. 444 alin. (3) cPcj, nu şi atunci când instanţa s-a
pronunţat asupra cererilor in sensul respingerii acestora, In acest din urmä caz, partea interesatä are posibilitatea exercitării
căii de atac prevăzute de Iege penlru acele pretenţii care i-au ĺost respinse.

I 148. Răspuns: B (admitere în magistraturâ, iunie 2019)

Varianta de răspuns A este greşitä, intrucăt reclamantul poate opta intre completarea hotärârii şi exercitarea cäii de atac a
revizljirii, in r.nndiţiile art 5n9 prt 1 CPC Aslfet, r.nnfnrm art 444 alin (1)CPC, dacă prin hotärârea dată, instanţa a omis să
se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere
completarea hotărârii (...)‘ iar potrivit art 509 alin. (1) pct. 1 CPC, revizuirea unei hotârâri pronunţate asupra fondului sau care
evocä fondul poate fi cerutä dacä instanţa s a pronunţat asupra unor Iucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra
unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Prin urmare, partea are posibilitatea dea formula şi revizuire nu doar
ceieie de cuiiipletaie a tiotărârii, cuiTl in rnod eroriat se rTlenţioneazâ in cuprinsul variantei de râspuns.
Varianta de räspuns B este corectă faţä de explicaţia oferitä Ia varianta A, Se poate observa că, faţä de răspunsul de Ia
Iitera A, varianta B nu Iimiteazá partea doar Ia exercitarea revizuirii, ci doar se menţioneazä cä atunci când instanţa omite sä
se pronunţe asupra unui capát de cerere accesoriu această neregularitate poate fi inläturată pe calea revizuirii.
Varianta de räspuns C este greşită faţă de dispoziţiile art 445 cc, in raport de care indreptarea, ărnurirea, iiiläturarea
dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotăräri/ nu poate fi cerută pe calea apelului sau rocursului, ci numai în condiţifle
art. 442-444.

J 149. Räspuns: A (admitere în magistmtură, auyust 2013)

Varianta de răspuns A este corectă. intrucât Iâmurirea. la ĺel ca indreptarea şi completarea hotârâńi, nu pot fi solicitate pe
calea apelului sau recursului, ci doar prin intermediul acestor proceduri (ad. 445 CPC).
Variantele de răspuns B şi c sunt greite, intrucât cererea de Iămurire se soluţioneazä de urgenţä. prin incheiere dată in
camera de consiliu. cu citarea pärţilor, conform art 443 alin. (2) cpc.

J 150. Răspuns: A, B (primire in proťesie — avocat stagiar, 2014)

Varianta de răspuns A este corectă, intrucât in cazul in care instanţa a omis să se pronunţe asupra capetelor de cerere
accesorii privitoare Ia dobândă şi cheltuieli de judecată. reclamantul AB are posibilitatea dea formula o cerere de completare
a hotărării in condiţiile art 444 CPC. in termenul preväzut de Iege pentru exercitarea cäfl de atac impotriva hotărării prin
care instanţa a admis cererea de chemare in judecatâ, Astfel conform art 444 alin. (1) cc (astfel cum a rost modiflcat prin
Legea nr. 310/201 8), dacă prin hotărâ rea dată instanţa a omis să se pronun(e asupra unui capăt de cerem (...) accesor/u (..)‘
se poate cere completarea hotărârii in aceÍasi termen în cam se poate declara. după caz, apeÍ sau recurs impotriva acelei
hotărări, iar in cazul hotăráńlor date in cäíÍe extmordinare de atac sau in fond după casama cu mţinem, in termen de 15 zile
de la pronunţare. !n cazul hotärârilor definitive pronunţate in ape/ sau in recurs, completarea acestora se poate cere in termen
de 15 zile de la comunicare.
Varianta de răspuns B este corectá, deoarece prin dispoziţiiie art. 445 cc se instituie obligativitatea procedurii de completare
a hotărârii in condiţiile preväzute de art. 444 CPC, in sensul că partea nu mai poate opta intre a solicita completarea hotărârii

- - - - - - - -
MĂDĂLINA DINU EXPLJCAŢII 405

sau a declara apeI ori, după caz, recurs. Pentru omisiunea dea se pronunţa asupra unor cereri, hotărările definitive Ia care se
referă art. 509 CPC pot fi atacate şi pe calea revizuirii, conform art. 509 alin. (1) pct. 1 CPC, insă nimic nu se opune ca partea
să declanşeze un nou proces, supunănd judecăţii cererea pe care instanţa a omis să o soluţioneze Tn primul proces, insă
numai cu condiţia dea nu fi cerut anterior completarea hotărârü sau revizuirea acesteia (G. BOROI, M. STANcU, 2017, p. 653).
Varianta de răspuns C este greşită, deoarece completarea unei hotărări nu se poate solicita pe calea apelului sau recursului
conform art 445 cpc, ci doar in condiţiile art. 444 cpc. Cu toate acestea, dacă apelul, după caz recursul, sunt exercitate cu
incălcarea dispoziţfllor art 445 cc, acestea vor fi respinse ca inadmisibile.

151. Răspuns:A(primire in proťesie—avocatdefinitiv, 2016)

Varianta de răspuns Aeste corectă, intrucăt, dacă instanţa respinge cererea de Iămurire a dispozitivului formulată de către
reclamant, cheltuielile de judecată vor fi suportate potrivit dreptului comun, adică de partea care a pierdut procesuL in speţă.
de către reclamantul A. Astfel, conform art. 447 CPC, in cazul in care cererea de îndreptare, de lămurire sau de completarea
hotărării a fost admisă, cheltuielile făcute de parte in aceste cereri vor fi suportate de stat, din fondul constituit potrivit legii. Când
cererea a ťost respinsă, cheltuielile vor fi suportate de parte potrivit dreptului comun, iar conform art. 453 alin. (1) CPC, partea
care pierde procesul va fi obligată, Ia cererea părţii care a câştigat să ii plătească acesteia cheltuieli dejudecată.
Varianta de răspuns B este greşită, cheltuielile de judecată fiind suportate de către stat doar in situaţia in care cererea
de Iămurire a fost admisă, in situaţia in care aceasta a fost respinsă, chelluielile sunt suportate potrivit dreptului comun. A se
vedea şi explicaţia de la varianta de răspuns de la litera A.
Varianta de răspuns C este greşită, reglementarea cheltuielilor de judecată in cazul cererii de indreptare, completare,
Iămurire regăsindu-se in cuprinsul art. 447 cpc, astfel incât instanţa nu poate respinge cererea de acordare a cheltuielilor de
judecată ocazionate de aceste proceduri ca inadmisibilă.

152. Răspuns: B, C (primire in profesie avocat sta giar, 2018)

—

Varianta de răspuns A este greşită, intrucăt hotărârea judecătorească poate fi Iămurită in cazul in care sunt necesare
Iămuriri cu privire la inţelesul, intinderea sau aplicarea dispozIîivului hotărârii ori dacă aceasta cuprinde dispoziţî contradictorii,
conform art. 443 alin. (1) cpc. Prin urmare, lămurirea are ca obiect inţelesul, intinderea, aplicarea, contradicţia existente in
cuprinsul dispozitivului, iar nu al considerentelor.
Varianta de răspuns B este corectă, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 426 alin. (6) cpc, in raport de care hotărărea se va
intocmi in două exemplare originale, dintre care unul se ataşează la dosarul cauzei, iar celălalt se va depune spre conservare
Ia dosarul de hotărări aI instanţei.
Varianta de răspuns c este corectă. Potrivit dispoziţiilor art. 427 alin. (1) cpc, hotărărea judecătorească se va comunica
din oficiu părţilor, in copie, chiar dacă este deflnitivă.

I 153. Răspuns: B (primire in profesie avocat stagiar, martie 2019)

—

Varianta de räspunsAeste greşită, Hotărârea se poate pronunţa in şedinţă publică, la locul unde s-au desfăşurat dezbaterile,
de către preşedinte sau de către unjudecător, membru al completului dejudecată, care va citi minuta, indicând şi calea de atac
ce poate fi folosită împotriva hotărării sau se poate pronunţa prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei,
conform dispoziţiilor art 402 cpc. Partea interesată, spre a obţine desfiinţarea hotărării ce nu a fost pronunţată in şedinţă
publică (prin intermediul apelului sau, după caz, al recursului), va trebui să dovedească faptul că a suferit o vätämare ce nu
poate fi inlăturată altfel. Altfel spus, nu este vorba despre o nulitate expresă (cu privire la care vătămarea s-ar presupune), ci
despre o nulitate virtuală (M. STANcU, G. BonoI, op. cIL, p. 625).
Varianta de răspuns B este corectă, prin raportare la prevederile art 440 cc, conform cärora hotărârea care consfinţeşte
tranzacţia intervenită intre părţi poate fi atacată, pentru motive procedurale, numai cu recurs Ia instanţa ierarhic superioară.
Varianta de răspuns c este greşită, intrucăt hotărârea prin care instanţa constată perimarea este supusă recursului la
instanţa ierarhic superioară, in termen de 5 zile de la pronunţare, conform art. 421 alin. (2) teza I CPC.

I 154. Răspuns: B (primire în proťesie avocat definitiv, martie 2019)

—

Varianta de răspunsAeste greşită. Potrivit dispoziţhlorart. 427 alin. (1) CPC, hotärăreajudecătoreascä se va comunica din
oflciu pärţilor, in copie, chiar dacă este definitivă. Prin urmare, hotărărea se va comunica in copie iar nu in original.
Varianta de răspuns B este corectă, prin raportare la dispoziţiile art. 443 alin. (2) cc, conform cărora instanţa va soluţiona
cererea de lämurire de urgenţä, prin incheiere dată in camera de consiliu, cu citarea părţilor.
Varianta de răspuns c este greşitä, intrucăt instanţa de judecată nu poate micşora cheltuielile de judecată avănd ca obiect
plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, precum şi plata sumelor cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile
cauzate de necesitatea prezenţei Ia proces, cheltuielile de transport şi, dacä este cazul, de cazare, potrivit dispoziţiilor art 451
alin. (4) CPC. De asemenea, taxa judiciară de timbru nu poate fi disproporţionată cu valoarea cauzei, avănd in vedere că
aceasta este stabilită prin raportare la valoarea obiectului cererii de chemare in judecată.
 -i

406 EXPLICAŢII ORCPT PROCE5UAL CIVIL 11. PROCEDURA CONTENCIOASÄ

155. Räspuns c (primire în proiesie avocar deiinhiv, marúe 2Ü79

—

Varianta de răspunsAeste greită, intrucât avănd Tn vedere cä neconcordanţe!e suntintre dispozitiv şi considerente. aceastä
neregulańtate poate fi indreptatä doar prin intermediul căilor de atac preväzute de Iege pentru respectiva hotărăre, iar nu prin
intermediul procedurň Iămuririi hotärârii.Această procedură (Iămurirea hotärării judecătoreşti) poate fi utilizată atunci cánd există
contradicţii in cuprinsul dispozitivului. AstfeL Conform art. 443 alin. (1) CPC, in cazul in care sunt necesare Iärnuriri cu privire Ia
inţelesul. intindorca sau apiicarea dispozitivului hctărărfl orż dacă acesta (dispozitivufl cuprinde dispoziţii contradictorü. părţile
pot cere instanţei care a pronunţat hotärârea sä Iămurească dispozitivul sau să inläture dispoziţiile potrivnice
Varianta de răspuns B este greşită, prin raportare Ia explicaţia dată Ia varianta A.
Varianta de ráspuns C este corectă. prin rapońare Ia explicaţia oferită Ia varianta A. De asemenea. partea interesatä
poate exercita doar căile de atac de reformare (apel. după caz, recurs), in funcţie de calea de atac prevăzută de Iege pentru
hotărárea pronunţată.

156. Räspuns: A (admitere INM şî in magîstraturä, 2014)

Varianta de răspuns A este corectă, deoarece art 443 CPC nu distinge intre hotăráń susceptibile de executare silită şi
nesusceptibile de executare silită, in timp ce contestaţia Ia titlu se poate formula numai dupä inceperea executării silite, deci
numai pentru hotărári susceptibile de executare silitä.
Varianla de räspuns B este gresilă deoarece in ambele ipoteze este aplicabilă procedura contencioasă, aspect care rezultă
din cuprinsul ad. 443 alin. (2) CPC, conform cäruia instanţa va rezolva cererea de urgenţä, prin incheiere datä in camera de
consiliu, cu citarea pärţilor, respectiv din art 717 alin. (1) şi (3) CPC. in raport de care contestaţia Ia executare se judecă cu
procedura prevăzutä de prezentul cod pentru judecata in primá instanţă, care se aplică in mod corespunzätor. dispoziţiile art. 200
nefiind aplicabilc ĺn acest caz; părţile vor fi citate in termen scurt iar judecarea contestaţiei se face de urgenţă şi cu precădere.
Varianta de răspuns C este greşitä deoarece regula enunţată este simitară in cazul celor două proceduri. AslfcI, art 718
alin. (2) crc prevede că hotărărea prin care s-a snlutionat contestatia privind inţelesul, intinderea sau aplicarea titlului executoriu
este supusă aceloraşi cäi de atac ca hotărârea ce se execută, in timp ce, potrivit art. 446 CPC, incheierile pronunţate in temeiul
art. 442 si art. 443, precum i hotărărea pronunţatä potrivit art. 444 CPC sunt supuse aceloraşi cäi de atac ca hotărările in
legäturä cu care s-a solicitat, dupä caz, indreptarea, Iämurirea sau inlaturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea

157. Räspuns: D (primire in profesie— avocat definÎth' 2O1G

Varianta de răspunsAeste greşită, intrucât, dacă părătul recunoaşte pretenţiile reclamantului, instanţa, Ia cererea acestuia
din urmă, va pronunţa o hotärâre parţială in mäsura recunoaşterii (art 436 CPC) Prin urmare, cererea de pronunţare a unei
Iiotärări parţiale trebui sa fie ĺuriuulatä de caLre reclarnant, iar nu de catre pärät, cum in mod eronat se menionea2a in
cuprinsul variantei de răspuns.
Varianta de răspuns B este corectă, instanţa urmănd a respinge pronunţarea unei hotärări parţiale deoarece această cerere
provine de Ia părăt, iar nu de Ia reclamant, astfel cum impun dispozlţiile art. 436 CPC.
Varianta de răspuns C este greşitä pentru motivele arătate in explicaţia de Ia varianta de răspuns de Ia Iitera A In plus. inclusiv
partea a doua a variantei de răspuns este greşită, deoarece, in cazul pronunţării de către instanţä a unei hotärări parţiale, in
măsura recunoaşterii, aceasta poate fi atacatä cu recurs Ia instanţa ierarhic superioară (art, 437 alin. (1) CPCI, iar nu cu apel.

158. Räspuns: A, C (admitere INM şi in magistratuťá, 2014,)

Varianta de răspuns Aeste corectă. fiind in conformitate cu art 448 alin. (1) pct. 1 CPC, in raport de care hotărările primei
inslanţo sunt exccutorii de drept când au ca obiect stabHirea modului de exercitare a autoń;ăţii pärinteşti, stabitirea Iocuinţei
minorului, precum şi modul de exercitare a dreptului dea avea Iegături personale cu minorul.
Varianta de răspuns B este greşitä, aceasta nefiind printre cazurile preväzute de art. 448 CPC şi neexistând o prevedere
specificá cu privire Ia acest caz.
Varianta de răspuns C este corectă. deoarece, in conformitate cu art. 448 alin. (1) pct. 8 cc. hotărărea primei instanţe
este executorie de drept atunci cánd are ca obiect cereri privitoare Ia posesie, numai in ceea ce priveşte posesia
159. Răspuns: B (admitere INM şi în magistraturš, 2015)
Varianta de răspuns A este greşită, deoarece hotărările primei instanţe sunt executorii de drept când au ca obiect, printre
altele, despăgubiri pentru accidente de muncă, indiferent dacă acestea au ĺost acordate de câtre instanţă sub formă globală
sau sub formä de prestaţii băneşti periodice. textul art 448 alin. <1) pct. 3 CPC neinstituind nicio Iimitare in acest sens.
Varianta de răspuns B este corectä faţă de dispoziţiile art 448 aIin <1) pct. 6 CPC, care prevăd că hotărările primei instanţe
sunt executorii de drept când au ca obiect. printre altele. reparaţii grabnice (textul nu ĺace nicio distincţie, astfel incăt hotărărea
este executorie si dacă reparaţiile sunt pentru un bun aflat !n Iocaţiune).
Varianta de răspuns C este greşitä, deoarece ipoteza cuprinsä in aceasta nu se regäseşte printre hotărărite care sunt executoňi,
astfel cum sunt reglementate in cuprinsul art 448 CPC şi nu există niciun alt text Iegal care să instituie caracterul executoriu

c Z.!r• . 41.. (Ă
.. i.
-tt-t,w
MÄDĂLINA DINU EXPLICAŢII 407

din primă instanţă aI hotărárilor care au ca obiect pretenţii rezultate dintr-un contract de mandat, dacă mandatarul-debitor este
insolvabil şi neexecutarea de indată este vădit prejudiciabilă pentru mandantul-creditor.

160. Răspuns: A (primire in proťesie avocat stagiar, 2014)

—

Varianta de răspuns A este corectă, intrucât, potrivit art 449 alin. (1> CPC, executarea provizorie judecătorească se poate
încuviinţa doar in cazul hotărărilor privitoare la bunuri.
Varianta de răspuns B este greşitä, deoarece obligarea creditorului Ia plata unei cauţiuni constituie o facultate pentru
instanţă, aspect care rezultă din modalitatea de redactare a art. 449 alin. (1) teza a Il-a CPC, in raport de care instanfa il va
putea oblíga pe creditor Ia plata unei cauUuni; or, in varianta de räspuns, in mod eronat se menţionează că plata cauţiunii
constituie o condiţie necesară pentru ca instanţa sä dispună mäsura executării provizorii judecătoreşti.
Varianta de răspuns C este greşită, intrucăt executarea provizorie judecătorească poate fi solicitată doar de către partea
interesată, această măsură neputând fi dispusă de cätre instanţä din oflciu,

161. Răspuns: B, C (admňtere în magistraturä, aprilie 2017)

Varianta de răspuns A nu este carectă, prin raportare la dispoziţiile art. 425 alin. (3) CPC, care prevăd că in partea finalä a
dispozitivului se vor arăta dacă hotärărea este executorie, este supusá unei căi de atac ori este deflnitivă. data pronunţăhi ei.
menţiunea că s-a pronunţat in sedinţă publică sau într-o altă modalitate prevăzută de lege, precum şi semnăturile membrilor
completului dejudecată. Cănd hotärărea este supusă apelului sau recursului se va arăta şi instanţa la care se depune cererea
pentru exercitarea căh de atac. Deci instanţa unde se va depune calea de atac trebuie indicată numai in cazul apelului şi
recursului, nu şi al revizuirii, Legea are în vedere doar căile de atac de reformare, nu şi pe cele de retractare, intrucăt, la data
pronunţării. instanţa nu poate avea cunoştinţä de existenţa unor motive ce arjustiflca introducerea unei cäi de atac de retractare
(G. B0R0I, M. STANcu, 2017, p. 623).
Varianta de răspuns B este corectă. prin raportare la art. 425 alin. (1) Iit. b) cpc, care menţioneazä că in cuprinsul
considerentelor se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă
pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se intemeiază soluţia. arătăndu-se atăt motivele pentru
care s-au admis. căt şi cele pentru care s-au inlăturat cererile părţilor.
Varianta de răspuns c este corectă, prin raportare Ia art. 425 alin. (2) CPC. conform căruia. dacă hotărăma s-a dat in folosul
mai multor mclamanţi sau împotriva mai multor părâţi, se va arâta ceea ce se cuvine fiecărui reclamant şi Ia ce este obligat
fiecare părăt ori, când este cazul, dacă drepturile şi obligaţiile păliior sunt solidare sau indivizibile.

l 162. Răspuns: A, B (admitere in magistratură, apflhe 2017)

Varianta de räspuns A este corectă, autoritatea de lucru judecat provizorie existănd şi in cazul hotărărilor nedeflnitive. aşa
cum prevede art 430 alin. (4) cc, conform căruia, cănd hotărărea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de Iucru
judecat este provizorie, Fiind vorba de o hotărăre nedefinitivă, in procedura contencioasă aceasta este supusä cäilor de atac
preväzute de lege.
Varianta de răspuns B este corectă, deoarece pune in discuţie omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unui capăt
de cerere, situaţie care poate fi remediatä numai prin intermediul unei cereri de completarea hotărărfl, apelul fiind inadmisibil
potrivit art 445 CPC. conform căruia indreptarea, Iămurirea, inläturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărării nu
poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai in condiţiile art. 442-444 CPC.
Varianta de răspuns C nu este corectä deoarece este vorba de o hotärăre nesusceplibilă de executare silită pentw că s-a
respins cererea de chemare in judecată ca prescrisă, părătul nefiind astfel obligat la nimic.

163. Răspuns: A, c (pdmire in profesie avocat stagiar, 2016)

—

Varianta de răspuns A este corectă, parlea care pretinde cheltuieli de judecată ocazionate de proces trebuind să facă, in
condiţiile legii, dovada existenţei şi intinderii lor, cel mai târziu Ia data inchiderii dezbaterilor asupra ĺondului cauzei, conform
prevederii cuprinse in art 452 cpc.
Varianta de răspuns B este greşită, intrucăt instanţa are posibilitatea de a reduce cheltuielile de judecatä constând in
onorariul avocaţilor (dar şi al experţilor şi specialíştilor) chiar din oficiu, deci nu doar la cererea pârţii interesate, cum in mod
eronat se menţionează in varianta de răspuns, aceastä reducere realizăndu-se atunci cănd onorariul avocatului este vădit
disproporţionat in raport cu valoarea sau complexítatea cauzei sau cu activitatea desfăşurată de către avocat, aspect ce rezultă
din dispoziţia inscrisä in cuprinsul art 451 alin. (2) şi (3) CPC.
Varianta de răspuns C este corectä, intrucăt cheltuielile de judecată constituie o cerere accesorie, iar potrivit art. 444
alin. (1) cpc, dacă prin hotără rea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori
asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotârârii (...).
408 EXPLICAŢII DREPT PR0CESUAL CIVIL. 11. PROCEDURA CONTENCIOA5Ă

164. Räspuns: A (primire În proťesie avocat deUnitiv, 2018)

—

Varianta de răspuns Aeste coreclă, prin raportare Ia Decizia nr 59/2017 (M. Oí nr 871 din 6 noiembrie 2017) a Tnaltei Curţi
de Casaţie şi iustiţie, Completul pentru dezlegarea unor Chestiuni de drept care a admis sesizarea formulatä de Tribunalul
Bucureşti, Secţia a V-a civilă, privind pronunţarea unei hotărări prealabite şi a stabilit cä, in cauze/e avăndca ob/ect ob/igarea
pârátuiui Ia supoflarea preten(iei constând în cheltu;e/de de judecalá qenerate de un aU //tig/u sok4íonat deť/n/tiv. d/spoz/(/Üe
aM. 453 &in, (1) CPC râmân apl/cabfle, ceea ce mnseamna ca partea care pierde procesul va b obligatä, Ia cererea pärţii care
a ctigat, să ii plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Varianta de răspuns B este greşitä, prin raportare Ia explicaţia dată Ia varianta A.
Varianta de räspuns C este greşită, inţrucăt cheltuielile dejudecată pot fi cerute pe cale accesorie, Tn cadrul Iitigiului in care
sunt efectuate, sau pe cale principală, prin declanşarea unui nou proces având ca obiect plata acestora.

j 165. Răspuns; A (primiro în proťesie avocat stagiar, 2018)

—

Varianta de răspunsAeste corectă. Instanţa de judecată nu poale micşora cheltuielile de judecată având ca obiect plata Iaxei
judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, precum şi plata sumelor cuvenite martorilor pentru deplasare & pierderile cauzate de
necesitaţea prezenţei Ia proces. chelluielilede transportşi, dacă este cazul. de cazare, pothvitdispoziţiilorart. 451 alin. (4)CPC.
Varianta de răspuns B este greşită. intrucát instanţa poate să reducă şi din oficiu cheltuieliIe de judecatä reprezentănd
onorańul avocaţilor şi onorariul experţdorjudiciari şi a speciaistiIcr, conĺorm art 451 alin. (2:I—(3) crc.
Varianta de răspuns C este grcită cererea referitoarca Ia acordarea cheltuielilor de judecatä este o cerere accesorio.
astfel incăt. dacă instanţa a omis să se pronunţe asupra acesteia. partea interesatä poate formula cerere de completare a
hotärárfl, in condiţiile art 444 CPC, sau poate exercita calea de atac a revizuirii, conform art 509 alin. (1) pct. 1 cc. Faţă de
dispoziţiile art. 445 CPC, această cerere nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului.

I 166. Răspuns: a, c (admitcre /NM ŞIÎfl magistraturä, 2018)

Varianta de răspunsAeste greşită. întwcăt parlea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie sä facä. în condąiile Iegii. dovada
existenţei şi întinderii Ior, ceI mai tărziu la data inchiderń dezbaterilor asupra fondului cauzei, potrivit dispoziţiilor art 452 CPC.
Varianta de räspuns B este corectă, fiind in concordanţă cu dispoziţiile art. 447 teza I CPC, in raport de care, dacă cererea
de indreptare. de Iămurire sau de cornpletare a tiotărării a ĺost admisă. cheltuielile fäcute de parte in aceste cereri vorfi suportate
de stat, din fondul constituit potrivit Iegii.
Varianta de răspuns C este corectă Dacă renunţarea la judecată s-a fäcut dupä comunicarea cererii de chemare in judecatä.
recIamantul nu are nevnie de arordtil p:ráttI![,i. ‘ns. Ia cererea părătului. instanţa iI va obliga pe rec!ama9t Ia suportarea
cheltuielilor de judecată pe care părătul Ie-a iăcut. coníorm prevederiior art. 406 alin. (3) cpc.

§2, Judecata în căile de aiac

I 167. Räspuns: B, C (admitere in magisťraturä, mai 2018

Varianta de räspuns A nu este corectä, deoarece conform art. 666 alin (7) CPC. incheierea prin care se respinge cererea
de íncuviinţare a executării silite poate fi atacatä numai cu apeI oxclusiv de creďtor, in termen de 15 zile de Ia comunicare
Varianta de răspuns B este corectă prin raportare la art 361 alin. (1) CPC, conform căruia incheierea de admiterea cererii
de asigurare este executorie şi nu este supusă niciunei căi de atac
Varianta de räspuns C este corectă avănd in vedere dispoziţiile art 143 alin. (2) CPC, conform cărora incheierea pronunţată
asupra suspendării nu se motivează şi nu este supusă niciunei căi de atac.

I 168. Răspuns: C (admitere INM i in magistraturä, 2016)

Varianta de răspunsAeste greşită, intrucăt toate cele trei cereri au caracter contencios, iar nu necontencios, cum in mod
eronat se menţionează in cuprinsul variantei de răspuns.
ĺn ceea ce priveşte Iocul judecăţii, cererea de sechestru asigurätor şi cererea de asigurarea probelor se soluţionează in
camera de consiliu conform art 954 alin. (2) cpc, respectiv art 360 alin. (4) cpc, in timp ce cererea de ordonanţă preşedinţială
se soluţionează in şedinţă publică deoarece nu există nicio menţiune expresă a Iegiuitorului in acest sens, ceea ce inseamnă
că se aplică drepiul comun, respectiv judecata se va face in şedinţă publică, conform principiului publicitäţii reglementat de
art 17 cpc, in raport de care şedinţele dejudecatä sunt publice, in afarä de cazurile prevăzute de lege.
În ceea ce priveşte judecata, Iegiuitorul menţionează expres cä aceasta se face de urgenţă şi cu precădere in cazul cererii
de sechestru asigurător [art. 954 alin (2) CPCJ şi a cererii de ordonanţă preşedinţială [art. 999 alin. (3) CPC], nu insä şi in cazul
cererii de asigurarea probelor, intrucăt Iegea permite ca asigurarea să fie fäcutä chiar şi in situaţia in care nu există urgenţă,
dacă partea adversä işi dă acordul [art. 359 alin. (2) CPC].
Varianta de răspuns B este greşită, intrucăt doar incheierea prin care se soluţionează cererea de sechestru asigurător este
supusă apelului [art. 954 alin. (3) teza a lI-a CPC]. Ordonanţa preşedinţială este supusă apelului in mäsura in care competenţa

La—s'LJ
ÂĂOĂLINA DINU EXPLICAŢII 409

n primă instanţă aparţine judecátoriei sau tribunalului [art. 1000 alin. (1) CPC], iar in măsura in care cererea se soluţioneazä
n primă instanţă de către curtea de apeL calea de atac este recursut [ad. 1000 alin. (4) CPCJ, In ceea ce priveşte cererea de
sigurare a probelor. incheierea prin care aceasta este soluţionată se poate ataca diĺeritin funcţie de soluţia pronunţată. Astfel.
onform art 361 alin. (1) CPC, incheierea de admiterea cererii de asigurare este executorie şi nu este supusä niciunei căi de
jtac, in timp ce incheierea de respingere poate Ii atacată separat numai cu apeI in termen de 5 zile de Ia pronunţare, dacă s-a
lat cu citarea părţilor, şi de Ia comunicare, dacä s-a dat färă citarea Ior (art. 361 alin. (1) CPC}.
Varianta de răspuns C este corectă, deoarece atăt hotărărea judecătorească de admiterea cererii de sechestru asigurător,
tăt şi cea de admiterea ordonanţei preşedinţiale şi a cererii de asigurarea probelor sunt executorii. Astfel, conform art. 954
3Iin. (2) cpc, in ceea ce priveşte soluţionarea cererii de sechestru asigurător, incheierea de admitere a cererii de asigurare
aste executorie, apoi potrivit art 997 alin. (2) cc, ordonanţa preşedinţiatä este provizorie şi executorie, iar conform art 361
jtin. (1) CPC, Tncheierea de admiterea cererii de asigurare este executorie.
169. Răspuns: A (admitere INM, noiembrie 2019)
Varianta de răspuns A este corectă. Potrivit dispoziţiilor art. 361 alin. (2) CPC. incheíerea de respingere poate fi atacatä
separat numai cu apei in termen de 5 zHe de Ia pmnunţare, dacă s-a dat cu citarea pätilor, şi de Ia comunicare, dacă s-a dat
ŕără citarea Ior.
Varianta de răspuns B este greşită, intrucăt, in ipoteza in care cererea de repunere pe rol a cauzei este admisă, judecata va
continua, astfel incăt, aceasta nu ar putea fi atacată pe toată durata suspendării (acest incident incetánd odată cu repunerea pe
rol a cauzei). Tn acest sens sunt şi dispoziţiile art 414 alin. (2) cc, potrivit cärora recursul se poate declara căt timp durează
suspendarea cursului judecärii procesului, atăt impotriva incheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi impotriva incheierii
prin care s-a dispus respingerea (iar nu admiterea, cum in mod eronat se menFonează in cuprinsul variantei de răspuns) cererii
de repunere pe rol procesului.
Varianta de răspuns C este greşită. intrucăt hotărărea pronunţată in recurs de către Inalta curte de Casaţie şi Justive prin
care se ia act de renunţarea Ia judecatä esle definitivă [art. 406 alin. (6) teza a II-a ccj, iar nu supusă recursului in termen
de 30 de zile de Ia comunicare.

2.1. Apelul

j 170. Răspuns: B, C (admitere INM, noiembrie 2019)

Varianta de răspuns A este greşită. intrucát decizia pronunţată in apeI cu privire Ia un conflict de muncă este definitivă. Astĺel,
conform dispoziţiilor art 483 alin (2) cc (cu modificările aduse prin Legea nr 31 01201 8), nu sunt supuse recursuluihotărárile
pronunţate in cererile privind (...) conflictele de muncă şi de asigurări sociale.
Varianta de răspuns B este corectă, hotărărea primei instanţe pronunţate asupra unei cereri in materie de expropriere fiind
supusă numai apelului, potrivit prevederilor dispoziţiilor art. 483 alin. (2) cc (cu modificärile aduse prin Legea nr 310/201 8).
Varianta de răspuns C este corectă. Aspectul referitor Ia faptul că prin intermediul contestaţiei Ia executare debitorul invocă
Iipsa caracterului cert, Iichid şi exigibil aI creanţei pe care creditorul o are impotriva sa, inseamnă cä aceasta este o veritabilă
contestaţie Ia executare propriu-zisă, iar holärărea prin care instanţa se pronunţă in primă instanţă asupra acesteia este supusă
doar căii de atac a apelului. potrivit dispoziţiilor art. 71 B alin. (1) CPC.

I 171. Răspuns: 5, C (admitere INM şi în magistratură, 2016)

Varianta de räspuns A este greşitä, deoarece necompetenţa generală poate fi invocată pentru prima dată in faţa instanţei
de apel. Astfel, conform art 130 alin. (1) CPC. necompetenţa generală a instanţelor judecätoreşti poate fi invocată de părţi ori
de către judecător in orice starea pricinh.
Varianta de răspuns B este corectă, intrucăt, deşi este reglementată de norme de ordine publicä, perimarea cererii de
chemare in judecată nu poate fi invocatä pentru prima dată in faţa instanţei de apel, Iimitare prevăzută expres de către Iegiuitor
in cuprinsul art. 420 alin. (3) cc.
Varianta de răspuns C este corectă, deoarece, Ia fel ca şi in cazul perimării, deşi normele care o reglementeazä sunt de
ordine publicä. Iipsa dovezii calităţii de reprezentant inaintea primei instanţe nu poate fi invocată pentru prima dată in calea de
atac, in speţă in faţa instanţei de apel. conform dispoziţiilor art. 82 alin. (2) cpc.
172. Răspuns: A, c (primire in profesie — avocat stagiar, 2017)
Grila are in vedere excepţiile procesuale care pot fi invocate direct in calea de atac a apelului, chiar dacă nu au fost
invocate in faţa primei instanţe. ca regulă, excepţiile procesuale absolute pot fi invocate de oricare dintre pärţi, de procuror
dacä participă sau de către instanţă din oflciu in orice moment procesual, cu toate acestea, sunt şi excepţii absolute care pot
fi invocate numai pănă la un anumit moment in cursul procesului, cum sunt, spre exemplu, excepţia necompetenţei materiale
şi teritoriale absolute, care, deşi de ordine publică/absolute [ad. 129 alin. (1) pct. 2 şi pct. 3 CPCJ pot fi invocate doar de către
410 EXPLICAŢII DREPTPROCESUALCIVIL II PROCEDURĄCONTENCIOASA

parţi şi de instanţa pana ta primul termen de judecata Tn faţa primei mstanţe la care parţile sunt citate si pot pune conctuzii
[art 130 atin (2) CPC] excepţia lipsei dovezn calităţn de reprezentant care incidenta fiind in prima instanţă, nu poate fi invocată
pentru pnma dată in apet [art 82 alin (2) CPC], excepţia conexităţn, care poate fi invocată doar dacă pricinile sunt in primă
instanţă [art 13S alin (1) CPC] excepţia litispendenţei care poate fi invocată doar in faţa instanţetor de fond [prima instanţa şi
instanţa de apel art 138 alin (2) CPC] exceptia perimăni care incidentă fiind in primă inlanţă nu poale fi invocată pentru
—

prima daiă în apet [art 420 alin (3) CPC]

Prin urmare vananta de răspuns A este corecta excepţia lipsei calilaţu procesuate active a reclamantului fiind o excepţie de
ĺond absoluta şi peremptorie Potrivit art 40 alin (1) CPC daca instanţa constata lipsa calităţu procesuale active sau pasive
va respinge cererea ca fiind introdusă de o persoana făra calitate
Varianta de raspuns B este greşita deoarece deşi de ordine publica'absoluta excepţia lipsei dovezn calitaţii de reprezentant
nu poate fi invocata pentru pnma oară in calea de atac [art 82 alin (2) CPC]
Varianta de raspuns C este corecta excepţia Iipsei capacitaţu procesuate de exerciţiu fiind o excepţie de fond absoluta
[potrivit art 57 alin (3) cc lipsa capacitaţu de exerciţiu a drepturilor procedura'e poate fi invocată in orice starea procesului]
mixtă (conform art 57 alin (5) cpc cănd instanţa constată cä aclul de procedură a ĺost indeplinit de o parte lipsita de capacitate
de exerciţiu, va acorda un termen pentru confirmarea Iui iar daca actul nu este confirmat pana la termenul acordat se va
dispune anularea lui]

173 Răspuns A (prim,re în profesie — avocat defrn,t,v, august 2019)

Varianta de raspuns A este corecta lpoteza are in vedere unul dintre cazurile de echipolenţă cănd comunicarea actului de
procedura ca moment de la care incepe sa curga termenul procedural este inlocuita cu un alt act echivalent Astfel in situaţia
in care hotărărea s a comunicat odata cu incheierea de incuviinţare a executani silite termenul de apel sau dupa caz de
recurs curge de la aceaslă comunicare chiar dacă ea a avut un alt obiectiv [art 468 alin (2) şi art 485 alin (1) teza a ll-a CPCj
Variantele de răspuns B şi C sunl greşite Cazurite de echipolenţa sunt de siricta inlerpretare şi nu pot fi extinse prin
analogie Prin urmare imprejurarea că pahea căreia nu i s a comunicat hotararea a introdus o cale de atac de retraclare
nu esto dc natura si det2rm re inceputul cursulai termenului de apet sau dLpu caz de recurs parţi care a czut parţi& in
pretenţii i s a comunicat cererea de apel ĺormulat-i de adversar nu face sa curgă impotriva acesteia termenul de apel oaca
nu s-a comunicat alabil hotararea instanţei (G BoRoi M STMŃcU UJJ (41 P 383)

I 174 Raspuns B (pnm,re in proťesre avocat stag,ar, 2018)

—

de r3spunc P nu ectc coTct2 irtrccat đspo: ţ 2 art 478 a n (5) CPC r.L pomiit ca in faţa intaaţti & apLi SCI
íie cerute dobanzi ivite dupa depunerea cereni de chemare in judecata şi pana la inchiderea dezbaterilor la instanţa de fond
echivaland cu o cerere nouă taie nu pudle fi fuririulaĹă penlru prima dată in calea de atac Dobanzile ar putea fi solicitate pentru
prima data in apel conform textului legal doar daca au aparut după pronunţarea hotărării pnmei instanţe
Varianta de răspuns B este corectă prin raportare la prevederile art 478 alin (5) cpc care permit invocarea pentru prima
dată in faţa instanţei de apela compensaţiei legale aceasta constituind o apărare de fond
Vananta de raspuns C nu este corecta intrucat dispoziţiile art 73 alin (2)-(3) CPC linliteazd fuririularea cererii de chemare
in garanţie in faţa primei instanţe (panu la terminarea cercetarii judecatoresti daca este formulata de către reclamant sau
intervenientul principal in termenul prevazut pentru depunerea intampinaru inaintea primei instanţe iar daca intămpinarea nu
este obligatore cel mai tarziu la primul termen de judccata daca este íormulată de calre parat) chiar daca partea adversa
i ar da acordul la formularea ceroni do cbcmarc in garanţie aceasta a fi respinsă ca nadmisibila de către instanţd ĺaţă de
dispoziţiile art 478 alin (3) CPC care interzic formularea unei cereri noi pentru prima data in faţa instanţei de apel in absenţa
unei dispoziţii exprese a legii in acest sens

I 175 Răspuns 8 (pnmire în professe avocat detîn,t,v, august 2019)

—

Vananta de răspuns A este greşită Pnn cererea formulată in apel apelanta a schimbat cauza cereni de chemare in judecata
iar o astfel de cerere este inadmisibilă in apel, potrivit dispoziţiitor art 478 alin (3) cc Astfel este modificată cauza cererii
de chemare in judecată dacă la prima instanţa s-a pretins o anumită suma de bani cu titlu de chirie pentru folosirea unui spaţiu
de depozitare iar in apel se invoca despăgubin pentru ocuparea fără drept a respectivului spaţiu
Vananta de răspuns B este corectă A se vedea explicaţia data la varianta A
Vananta de răspuns C este greită Modificarea cererii de chemare in judecata poate avea loc cu acordul expres aI parţilor
după primul termen de judecată Ia care reclamantul este egal citat doar in faţa pnmei instanţe iar nu şi a instanţei de apel De
asemenea interdicţia formulării de pretenţii noi in apel este reglementata de norme de ordine publică astfel incât excepţiile
de la această interdicţie trebuie sa fie expres prevazute de lege iar parţite nu pot stabili pnn voinţa lor şi alte situaţii in care in
apel să se primească cereri (pretenţii) noi împotnva prescripţiilor art 478 alin (3) cpc (G BoRoi, M SnNcu op cd p 762)

la - -
MÄDĂLINADIľU EXPLICAŢII 411

176. Răspuns: B (primiro În proťesie avocat definitiv, 2016)

—

Varianta de răspunsAnu este corectä, deoarece motivarea mandataruluiA este greşită, Nu se punea problema că mandatul
nu a încetat prin moartea celui care I-a dat, iar moştenitorii nu I-au retras, ci trebuia invocat art. 62 alin. (2) CPC, care prevede
că excepţia lipsei dovezii calitäţii de reprezentant inaintea primei instanţe nu poate fi invocată pentru prima oară in calea de
atac. Apelaţii invocă o Iipsă a mandatului aferentä judecăţii in primă instanţă ca motiv de apel. aspect nepermis de art. 82
alin. (2) CPC.
Varianta de răspuns B este corectä, hotărárea în phmá instanţă s-a pronunţat in raport cu o parte decedată, situaţie care
ar fi impus aplicarea art. 412 alin. (1) pct. 1 CPC, ceea ce presupune o rejudecarea a cauzei, după admiterea apelului. cu
inlroducerea moştenitorilor Iui B.
Varianta de răspuns C este greşită, deoarece apelanţii au interes in promovarea apelului, acţiunea fiind admişă, aceştia
au pierdut procesul, astfel că se justifică folosul practic personal in a exercita calea de atac.

177. Räspuns: A, B (admitere INM şi în magistraturä, 2016)

Existä cazuri de echipolenţă (echivalenţă), expres şi Iimitativ prevăzute de Iege, in sensul cä un alt act de procedură
inlocuieşte comunicarea hotärării (moment de Ia care, de regulă. incepe să curgä termenul pentru exercitarea căii de atac a
apelului), ca moment de la care incepe să curgă termenul de apel.
AstfeL conform art. 468 alin. (2) CPC, termenul de apeI curge de Ia comunicarea hotärárii, chiar dacă aceasta a fost
comunicatä odată cu incheierea de încuviinţare a executării silite (G. BoRoI, M. STANcu, 2017. p. 684).
Un aI doilea caz de echipolenţă vizează situalia in care o parle face apeI inainle de comunicarea hotărării, ipoteză în care
aceasta se socoteşte comunicată Ia data depunerii cererii de apeI Iart. 468 alin. (3) CPCI.
De asemenea, sunt aplicabile termenului de apeI şi cazurile generale de echipolenţă preväzute de dispoziţiile art. 184
alin. (2) CPC, potrivit cărora se considerä că actul a fost comunicat părţii şi in cazul in care aceasta a primit sub semnătură
copie de pe act, precum şi atunci cănd partea a cerut comunicarea actului unei alte părţi.
Varianta de răspunsAeste corectä prin raportare Ia explicaţiile de mai sus, dacă hotărărea primei instanţe a rost comunicată
odată cu incheierea de încuvünţare a executării silile, termenul penlru declararea apelului incepe sá curgă de Ia aceastä datá,
conform art. 468 alin. (2) cpc.
Varianta de răspuns B este corectä prin raportare Ia explicaţiile de mai sus, aceasta fiind in concordanţä cu prevedeňle
art. 184 alin. (2) CPC.
Varianla de răspuns c este greşită, deoarece cazurile de echipolenţă sunt de strictă interpretare şi nu pot Ii exlinse şi
Ia alte imprejuräri. Prin urmare, chiar dacă s-ar dovedi in fapt că partea a cunoscut hotărărea, aceasta nu echivalează cu o
comunicare în vederea exercitării apelului (de exemplu, in ipoteza in care o parte a introdus o cerere de indreptare a unei
erori materiale din cuprinsul unei hotärări de primă instanţă, hotărăre care nu i-a fost comunicatä, aceasta nu face să înceapă
curgerea termenului de apel, fiind necesarä comunicarea, a se vedea, in acest sens, G. B0ROI, M. STANcu, 2017, p. 685).

I 178. Räspuns: B, C (admitere INM şi in magistratură, 2017)

Varianta de răspuns A este greşitä. in(rucăt, in privinţa cäilor de atac. art. 718 alin. (1) cpc stabileşte, ca regulă generală,
că hotärárea pronunţatä cu privire Ia contestaţia Ia executare poate fi atacată numai cu apel. Atunci cănd este datä de instanţa
de executare, incheierea este supusă termenului de apeI prevăzut de art. 651 alin. (4) CPC, respectiv de 10 zi!e. care curge
de Ia comunicare (G. Booi. M. STANcu, 2017, p. 1184), iar nu 5 zile de Ia pronunţare, pentru partea prezentă, respectiv de
Ia comunicare, pentru partea Iipsă, astfel cum in mod eronat se mentionează in varianta de răspuns.
Varianta de răspuns B este corectă, întrucát, potrivit art 669 alin. (1) teza I CPC, Iermenul de apeI se intrerupe prin moartea
părţii care are interes să facă apel.
Varianta de răspuns c este corectä prin raportare Ia dispoziţflle art 468 alin. (4) cc, conform cărora, pentru procuror,
lermenul de apeI curge de Ia pronunţarea hotărării, in afară de cazurile in care procurorul a participat Ia judecarea cauzei, cănd
termenul de apeI curge de Ia comunicarea hotärării.

I 179. Răspuns; B (primire În profesie avocat stagiar, martie 2019)

—

Varianta de räspuns A nu este corectă, intmcăt termenul de apeI nu suspendă, in toate cazurile, executarea hotărării de
primă instanţä. Astťel. dispoziţiile art 448 cc prevăd situaţiile in care o hotärăre judecătorească pronunţată in primă instanţä
poate fi pusă in executare silită chiar dacă împotriva acesteia a fost exercitată calea de atac a apelului. De asemenea. termenul
de apeI nu suspendă executarea nici in cazul pronunţării in primă instanţă a ordonanţei preşedinţiale [art. 997 alin. (2) teza
a II-a CPC], a evacuării din imobilele folosite färä dreptintemeiate pedispoziţiile procedurii speciale fart. 1045 alin. (1) cc etc.
Varianta de räspuns B este corectă, In cazul cererilor pronunţate in primă instanţă care se bucurä de executare provizorie
de drept, conform art 448 CPC. termenul de apeI nu are efect suspensiv de executare.
 412 EXPLICAŢII DREPT PR0CESUAL CIVIL. 11. PROCEDuRA CONTENCIOASĂ

Varianta de räspuns C nu este corectă, mntrucát, dacă hotărărea de primă nstanţä a fost datä cu execulare provizorie
judecătorească, termenul de apeI nu suspendă executarea hotärării, ci hotärárea judecătoreascä astfel pronunţată poate
constitui titlu pentru inceperea executării silite

180. Räspuns: A (admitere 1NM şi în magistraturâ, 2018)

Varianta de răspuns Aeste coreclă Polrívit dispoziţiilnrart. 88 CPC, rnandatul nu incetează prin moartea celui care j a dat
(‘..), ci däinuieşte pănă Ia retragerea Iui de către motenitori (..)‘ iar conform prevcderilor art. 87 alin. (2) CPC, avocatul care a
reprezental sau asistat partea Ia judecarea procesului poate, chiar fără mandat, (...) să introducă orice cale de atac impotriva
hotărării pronunţate, Faţă de aceste dispozíţh, rezultă că avocatul care I-a reprezentat sau asistat pe pârátin faţa primei instanţe
poate să introducă chiar fără mandat apeI impotriva hotärădi primei instanţe şi chiar dacă părătul a decedat Între momentul
pronunţării holărării primei instanţe şi ceI a expirării termenului pentru exercitarea căń de atac.
Varianta de răspuns B nu este corectă, intrucăt, potrivit dispoziţiilor art. 469 alin. (1 )-(2) CPC, termenul de apeI se intrerupe
prin moartea pärţii care are interes să facä apel, caz in care se face din nou o singurä comunicarea hotärârii, Ia ceI din urmă
domiciliu aI părţii, pe numele moştenirii, (ărä să se arate numele şicalitatea fiecärui moşteniżor. termenul de apeI incepănd din
nou să curgă de Ia data acestei din urmă comunicäri.
Varianta de răspuns C nu este corectă, deoarece, potriviţ dispoziţiilor art. 469 alin. (3) CPC, apelut nu constituie prin eI
insusi un act de acceptarea mostenirii.

181. Răspuns: A (admitere în magistratură, aprilie 2017)

Varianta de răspuns A este corectă, deoarece in vederea repunerii in termen, partea are obligaţia dea indeplini actul de
procedură in ceI mult 15 zile de Ia încelarea împiedicării, cerănd tutodatä repunerea sa în termen, In cazul exercitärii cäWor
de atac, aceastä durată este aceeasi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac [art. 186 a!in. (2) PC] Astfel că, in
cazul căilor de atac, cererea de repunere in termen se va depune intr-un termen egal cu ceI pentru calea de atac, respectiv
30 de zile, termen speciĺic apelului, conform art. 468 alin. (1) CPC, care dispune că Iermenul de apeI este de 30 de zile de Ia
comunicarea hotärârii, dacă Iegea nu dispune altfel.
Varianta de räcpunc B nu osto corectă. deoarece cerarea de repunere în termen trebuie íonriulatä in scrIs Astíel, conĺorm
dispoziţiilorart. 146 alinjl)CPC. oricecerereadresată instanţebrjudocatoresti (dcci, inclusivcerereade repunereîntermen),
trebuie să ne foimuiată in sLIiS
Varianta de räspuns C nu este corectä, deoarece această cerere nu este soluţionată de instanţa a cărei hotărâre este atacată
cu apel, ci de instanţa competentä să soluţioneze cererea privitoare Ia dreptul neexercitat in termen [art. 186 alin. (3) CPCJ,
deci de caţre Instança de apel.

I 182. Răspuns: C (primire in prořesie — avocat stagiar, 2017)

ApeIuI incident este apelul pe care iI formuteazä intimatul din apelul principal impotriva părţii cu interese contrare, respectiv
apelantul din apelul principal (G. Bonor, M. STANcu, 2017, p. 671).
Varianta de răspuns A este gresită, apelut incidenl putând ii formulat doar de către intimat, nu şi de cätre apelantul principat,
aspect care rezultă din art. 472 aliri. (1) CPC, care prevede că .‚intimatul este în drep(
Varianta de räspuns B este aresilă. apelul incident exercităndu-se după implinirea termenului de apel. insá trebuie depus
de către intimat odatä cu intámpinarea Ia apelul principal [art 474 alin (1) CPCj. adică, in termen de 10 zile de ta comunicarea
cererii de apeI principal [ad 47V alin. (4) CPC, astfel cum a fost modiĺicat prin Legea nr. 31012018], şi nu pânä Ia primul termen
de judecată in apeiul principal
Varianta de räspuns C este corectä, intimatul flind in drept, după implinirea termenutui de apet, să formuleze apeI in scris,
in cadrul procesului in care se judecă apelul făcut de partea potrivnicä, printr-o cerere proprie care sä tindă Ia schimbarea
hotărării primei instanţe [art. 472 alin. (1) CPC].

J 183. Răspuns: B (primirc în profesie — avocat defÎnitiv, 2017)

Varianta de răspuns A este gresitá, deoarece apelul incident se formuleazä, conform prevederilor art, 472 alin. (1) CPC,
numai de către inĺimatul din apeiu) principal şí este ndreptat impotriva părü cu interese contrare, care are poziţia de apetont
in apelul principal. Aşa fiind, rezultă că părţile cu aceleaşi interese nu pot formula apeI incident una impotriva celeilalte
(G. BoRoi. M. STANcu. 2017, p. 613-614), altfel spus, intimatul c care a avut calitatea de părăt in primă instanţä nu poate
iormula apel incident impotriva celuilalt părăt.
Varianta de răspuns B este corectă, intrucát, contorm art, 473 ţeza I CPC, in caz de coparticipare procesuală, precum şi
atunci când Ia prima instanţä au intervenit terţe persoane in proces, intimatul este in drept, după împlinirea termenului de apel,
să declare în scris apeI impotriva altui intimat sau a unei persoane care a figurat in primă instanţă çi care nu este parte in apelul
principal, dacă acesta din urmă ar fi de natură să producă consecinţe asupra situaţiei sale juridice in proces.
Prin urmare, dacă reclamantul a introdus o cerere in pretenţii impotriva a doi părăţi (in speţă, B şi c), pretinzănd cä aceştia
au săvărşit o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, iar prima instanţă admite cererea faţă de părătul B şi o respinge faţă de C,

;% w'*rfl
MĂDĂLINADINU EXPLICAţII 413

părătul B. care a cäzutin pretenţii şi care susţine că nu el a săvárşit fapta ilicită, ci celălalt părăt, sau că au săvárşit-oimpreună.
are interes să declare apel principal atăt impotriva reclamantului, cât şi a părátului 8. Nici reclamantul şi nici párâtul C nu
au interes să declare apel principai şi nici apelul incident, reglementat de art 472 cc, fiind suficient să se apere impotriva
apelantului B prin intâmpinare. Intimatul-reclamant A are însă interes să introducă apelul provocat prevăzut de art 473 CPC
impotriva intimatului-pârăt c, pentru ca acesta din urmă să-i plătească suma pretinsă prin cererea de chemare in judecată,
singur sau impreună cu apelanlui-părăt B, in eventualitalea admiterii apelului principal (8. BoRoi, M. STANCU, 2017, p. 615).
Varianta de răspuns C este greşită prin rapodare la explicaţiile de la varianta de răspuns de la litera B.

184. Răspuns: B (primire în profesie avocat definitiv, 2015)

—

Varianta de răspuns A este greşită, deoarece, potrivit art. 476 alin. (1) CPC, apelul exercitat in termen provoacă o nouă
judecată asupra fondului, instanţa de apel statuănd atăt in fapt, căt şi in drept, efectul devolutiv al apelului constănd in posibilitatea
pe care o au părţile de a supune judecării in apeI litigiul dintre ele in ansamblul său, cu toate problemele de fapt şi de drept ce
au fost ridicate in primă instanţă, Cu toate acestea, in mod excepţional, apelul poate sä nu aibă efect devolutiv, deci să nu se
solicite judecata in fond sau rejudecarea, şí anume atunci cánd, prin cererea de exercitare a căii de atac, se soticită anularea
hotărării de primă instanţă şi respingerea ori anularea cererii de chemare in judecatä ca urmare a invocăňi unei excepţii (de
exemplu, prin cererea de apel se invocă prescńpţia dreptului de a obţine condamnarea părătului, autoritatea de lucru judecat.
lipsa plăngerii prealabile intr-un litigiu de contencios administrativ, inadmisibilitatea cererii in constatare etc.) sau trimiterea
dosarului Ia instanţa competentă, conform art. 476 alin. (3) cpc (0. BoRoI. M. STANcu, 2017, p. 693-694).
Varianta de răspuns B este corectă, in apel putănd fi invocată compensaţia legală. conform art. 476 alin. (5) CPC.
Varianta de răspuns C este greşită, deoarece principiul non reformatio în peius nu este de ordine publică, apelantul avănd
posibilitatea dea renunţa Ia aplicarea lui, insă, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 481 CPC. consimţämăntul privind renunţarea
la aplicarea principiului non reformatio in peius trebuie să fie expres şí neechivoc. De asemenea, conĺorm art 481 teza
finală CPC, situaţia părţii se poate agrava in propria cale de atac şi in cazurile anume prevăzute de lege, constituie un astfel
de caz prevederile art 432 teza a lI-a CPC, potrivit cărora, ca efect aI admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat, părţii i se
poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decăt aceea din hotărârea atacată (8. Bonoi, M. STANcU, 2017, p. 714).

I 185. Răspuns: A, B (primire in profesie avocat sta giar, martie 2019)

—

Varianta de răspuns A este corectă, intrucăt, chiar dacă repunerea in situaţia anterŕoară este un efect al nulităţi, aceasta
trebuie solicitată de către reclamant prin cererea de chemare in judecată sau in condiţiile ad. 204 CPC, in virtutea principiului
disponibilităţii, Dacă nu a fost ĺormulată in condiţiile de mai sus, iar cererea de chemare in judecată având ca obiect anularea
unui contract se admite, repunerea părţilor in situaţia anterioară incheierii contractului prin restituirea prestaţiilor executate se
poate solicita pe calea unei cereri separate, O astfel de cerere nu ar putea ĺi formulată pentru prima dată in fata instanţei de
apel deoarece dispoziţiile art 478 alin. (3) CPC interzic formularea unei cereri noi pentru prima dată in faţa instanţei de apeL
in absenţa unei dispoziţii exprese a legii in acest sens.
Varianta de răspuns B este corectă, intrucăt dispoziţiile art 478 alin. (3) cc interzic formularea de cereri noi in faţa
instanţei de apel. Or, obligarea părătului la plata contravalorii fructelor culese de pe teren, in perioada soluţionării cauzei in
primă instanţă a cererii avănd ca obiect revendicarea, constituie o cerere nouă, care, după calea procedurală aleasă de parte.
este o cerere accesorie, ce nu poate fi formulată pentru prima dată in faţa instanţei care soluţionează calea de atac a apelului.
Varianta de răspuns C nu este corectă. cererea posesorie (pńn care se apără posesia ca stare de fapt). la fel ca şi cererea
petitorie (prin care se apără dreptul de proprietate sau alţ drept real imobiliar), sunt acţiuni ?n realizare, iar transformarea unei
cereri petitorii intr-una posesorie nu poate fi formulată pentru prima dată in faţa instanţei de apel, ci doar in condiţiile art 204
CPC referitoare la modificarea cererii de chemare in judecată.

j 186. Răspuns: B (primire în profesie avocat stagiar, august 2019)

—

Varianta de răspuns A este greşită, intrucăt cererea prin care se solicită repunerea părţilor în situaţia anterioară, in raport
de ipoteza dată in varianta de răspuns, este o cerere accesorie; această cerere are caracter de cerere nouä in apel, astfel
incăt devin incidente dispoziţile art 478 alin. (3) CPC, fiind inadmisibilă.
Varianta de răspuns B este corectă. Potrivit dispoziţiilor art. 477 alin. (1) cc, instanţa de apeI va proceda ia rejudecarea
fondului în limíteie stabilite, expres sau ímplicit, de cätre apelant, precum şi cu privire ia soluţüle care sunt dependente de partea
din hotărăm care a fost atacată, Prin urmare, devoluţiunea se intinde şi cu privire Ia soluţiile care sunt dependente de partea
din hotărăre care a fost atacată, ceea ce inseamnă că, şi in situaţia in care apelantul critică numai o problemă dezlegată prin
hotărărea primei instanţe, dacă de aceasta depinde şi soluţia datä unei alte probleme. devoluţiunea se va intinde şi cu privire
la problema dependentă de cea expres criticată (8. Bonoi. M. STANcu, op. cit.. p. 757). Astfel, cererea de plată a dobânzii este
o cerere accesorie cererii principale, astfel incăt. dacă apelantul-părăt critică soluţia instanţei susţinănd inexistenţa debitului
principal, apelul se va extinde şi asupra obligării sale la plata dobănzii, avănd in vedere că, in ipoteza contrară (deci, dacă
s-ar putea apela hotărărea doar asupra debitului principal), hotărărea primei instanţe ar rămăne definitivă cu privire Ia plata
414 EXPLICAŢIi UREPT PROCESUAL CIVIL. 1. PROCEDURA CONÍENCIOASĂ

accesoriilor, chiar dacä Tn apeI instanţa ar schimba souţia primei instanţe În sensul respingerii cererii de chemare in judecată;
or, debitorul nu poate datora dobănzi pentru o creanţä inexistentă.
Varianta de răspuns C este greşitä. Dacä in faţa primei instanţe reclamantul revendicä Un bun in calitate de moştenitor,
acesta nu poate invoca în apeI faptul că a dobândit bunul Tn calitate de cumpărător, intrucăt aceasta constituie o situaţie care
duce Ia schimbarea calitäţü procesuale a părţilor direct în calea de atac a apelului, Încălcändu-se astfel dispoziţiile art. 478
alin. (3) CPC.
187. Răspuns: B (primire în profesie avocat definitiv, 2017)
—

Varianta de räspunsAeste greşitä, deoarece nu instituţia repunerü În termen este incżdentă, nefiind in prezenţa unei comunicäri
Iegale a hotărârii judecătoreşti, aceasta fiind comunicată Ia o aIIă adresă decăt cea indicată de către reclamantă. Pentru a
se justiflca repunerea În termen, este necesar ca hotărărea să fÎe comunicată in mod Iegal, iar partea, din motive temeinic
justificate, să nu fi putut exercita in termen calea de atac, conform ad. 186 CPC. Prin urmare, pentru reclamantä termenul de
apeI a inceput sä curgä Ia momentul Ia care i s-a comunicat sub semnătură, copie dupä sentinţă, respectiv 22.06.2017. Astfel,
conform art, 184 alin, (2) CPC (care regtementează unuI dintre cazurile de echipolenţă), se consideră că actula fost comunicat
părţii şi in cazul in care aceasta a primit sub semnătură copie de pe act.
Varianta de räspuns B este corectä, prin rapodare Ia explicaţiile de la varianta de răspuns A şi având in vedere că cele 30
de zile pentru declararea căii de atac a apelului Încep să curgă de Ia data de 22.06.2017, apelul inregislrat pe rolul instanţei
Ia 27.06.2017 fiind formulat in termen.
Varianta de räspuns c este greşitä, fiind supuse recursului orice cereri evaluabile În bani, indiferent de cuantumul acestora,
În mäsura in care se Încadreazä in unuI dintre motivele de recurs preväzute de Iegiuitor in cuprinsul art. 488 alin, (1) CPC,
insă, pentru ca recursul să poată Ii exercitat, este necesar ca anterior partea să fi atacat hotărărea prin intermediul căii de
atac a apelului, neexistănd niciun element În conţinutul speţei care sä conducä Ia ideea cä ne aflăm in vreo ipotezä in care
aceastä cale de atac sä fle suprimatä,
NBI Prin Łegea nr 31 0/2018, alin, (2) aI art. 483 a fost moditicat astfel: Nu sunt supuse recursuiui hotärărfle pronunţate
în cere rUe prevăzute ia art. 94 pct. l /11, a)-), in ceie privind navigaţia civiiă şi activitatea in porturi, confflcteie de muncă şi de
asiguräri sociaie, în materie de exprnpnĹre, în cereríle pronunţate în materia pmtecţiei consumatorflof a asigură dtor, precum
si in cole ce decurg din apíicarea Legii nr 77/2016 privind darea in piatä a unor bunuri imobile în vederea stingerü obhgaţiiior
asumate prin credite, De asemenea nu sunt supuse recursu/ui hotärările dare de instanţele de apei in cazurüe in care Íegea
prevede cä hotärârile de primă instanţä sunt supuse numai apelului. Astfel, printre modificările aduse, raportat Ia textul variantei
de räspuns, tegiuitorul a renunţat Ia sinlagma „in alte cereri evaluabile in bani În valoare de pănä Ia 500 000 Iei incIusiv, ca
urmare a Deciziei nr 369/2017 (M. Of. nr 582 din 20 iulie 2017) pronunţate de curtea Constituţională, care a admis excepţia
de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma precum şi in atte cereri evaluabile in bani in valoare de pănă Ia 1.000-000 Iei
inclusiv' este neconstituţională.

22. Recursuţ

188. Răspuns: B, C (primire în profesie — avocat definitiv, 2017)

Varianta de räspuns A este greşită, deoarece, spre deosebire de apel, care este ca?e de atac suspensivă de executare,
ca regulä, recursul este nesuspensiv, şi nu cum se menţionează eronat În varianta de răspuns, şi anume cä, in toate cazurile,
recursul suspendă de drept executarea hotărârii atacate Recursul poate suspenda hotärârea atacatä, prin excepţie, in condiţflle
art. 484 alin. (1) cpc, conform căruia, recursul suspendă de drept executarea hotărârii in cauzele privitoare Ia desfiinţarea de
construcţii, plantaţi sau a oricăror Iucräri cu aşezare flxă, precum şi in cazurile anume prevăzute de Iege.
Varianta de răspuns B este corectä, fiind in conformitate cu prevederile ad. 486 alin. (1) cc care reglementeazä motivele
de recurs şi stabilesc că recursul se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Varianta de răspuns C este corectä, potrivit art. 492 cc, in instanţa de recurs neputăndu-se administra noi probe, cu
excepţia inscrisurilor noi, variantä conformä textului Iegal evocat.

I 189. Räspuns: C (primire in profesie — avocat definitiv, august 2019)

Varianta de răspunsAeste greşită. Prin rapodare Ia dispoziţiile ad. 497-498 CPC, in cazul În care competenţa de soluUonare
a recursului aparţine tribunalului sau cur(ii de apeI şi s-a casat hotărărea atacată, ca regulă, rejudecarea procesului in fond se
va face de către instanţa de recurs (...) cu toate acestea, tribunalele şi curţile de apeI vor casa cu trimitere, o singură dată in
cursul procesului, În cazul in care instanţa a cărei hotărăre este atacatä cu recurs a soluţionat procesul fără a intra in judecata
fondului sau judecata s-a făcut in Iipsa părţii care a fost nelegal citată, atăt Ia administrarea probelor, căt şi Ia dezbaterea fondului
(...). Folosirea adverbului „intotdeauna" in cuprinsul variantei de răspuns determină ca aceasta să fie incorectă.
MĂDĂLINA DINU EXPLICAŢII 415

Varianta de răspuns B este greşită. Tn situaţia Tn care instanţa care a pronunţat holărărea recurată nu era competentă. se
va casa cu trimitere spre rejudecare Ia inslanţa competentă sau Ia un alt organ cu activitate jurisdicţională competent potrivit
IegH, iar nu Ia instanţa a cărei hotăráre este atacatä cu recurs.
Varianta de răspuns C este corectă, intrucăt. potrivit dispoziţiilor art. 497 teza hnală CPC, în cazut în care Inalta Curte
de Casaţie şi Justiţie a casat hotără rea recuratä pentru că instanţa a cărei hotărâre a fost atacatä a depăşit atribuţüle puterii
judecătoreşti sau cănd s-a incălcat autoritatea de tucru judecat, cererea se respinge ca inadmisibilă.

190. Răspuns: B (admitere INM şi in magistratură, 2018)

Varianta de răspunsAeste greşită, contestaţia in anulare pentru acest motiv urmănd a fi respinsă ca inadmisibilă. Aceasta,
intrucât motivul de contestaţie prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 CPC se aplicä in ipoteza in care instanţa nu a fost alcătuită
potrivit dispoziţiilor IegaIe şi. deşi a fost invocatä in termen excepţia (de recuzare). instanţa de recurs/apel a omis să se pronunţe
asupra acesteia, nu şi atunci cănd instanţa a respins excepţia.
Varianta de răspuns B este corectă, prin raportare Ia dispoziţiile art. 49 alin, (2) cc, conform cärora formularea unei cereri
de recuzare nu determină suspendarea judecäţii. insă pronunţarea sotuţiei in cauză nu poate avea Ioc decăt după soluţionarea
Cererii de recuzare.
Varianta de răspuns C este greşitä, intrucât, potrivit dispoziţiilor art 53 alin. (1)teza a II-a CPC, incheierea prin care s-a
respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărărea prin care s-a soluţionat cauza, iar cănd această din
urmă hotărăre este deflnitivä, incheierea va putea fi atacată Cu recurs. Ia instanţa ierarhic superioară, in termen de 5 zile de Ia
Comunicarea acestei hotărări. Prin urmare, faţă de datele enunţului, avănd in vedere că cererea de recuzare vizează o situaţie
de incompatibilitate a judecätorului din recurs, incheierea prin care s-a respins recuzarea nu mai poate fi atacată odată cu
fondul, avănd in vedere că hotărărea pe fond e definitivă, ci poate fi atacată doar cu recurs in termen de 5 zile de la comunicarea
hotărării pronunţate de către instanţa de recurs (hotărărea finală, prin care instanţa se dezînvesteşte).

I 191. Räspuns: B (admitere în magistratură, iunie 2019)

Varianta de răspuns A este greşită, intrucăt hotărărea din ipoteza dată este supusä numai apelului, conform prevederilor
art 78 alin. (5) CPC.
Varianta de răspuns B este corectă prin raportare Ia dispoziţiile art 132 alin. (4) CPC, conform cärora, dacă instanţa se
declară necompetentă şi respinge cererea ca inadmisibilă intrucăt este de competenţa unui organ fără activitate jurisdicţională
sau ca nefiind de competenţa instanţelor romăne, hotäră rea este supusă numai recursului Ia instanţa ierarhic superioară.
Varianta de răspuns C este greşitä, intrucăt hotărărea prin care prima instanţä a respins, pentru Iipsa calităţii procesuale
active, cererea de chemare in judecată avănd ca obiect grăniţuirea este supusă numai apetutui, conform ad. 483 alin. (2) CPC,
in raport de care nu sunt supuse recursului hotärărite pronunţate in cererite prevăzute Ia art 94 pct. 1 Iit. a)-j3), deci, inclusiv
cererile avănd ca obiect gräniţuirea [art. 94 pct. 1 Iit. f) ccj. chiar dacä soluţia a fost pronunţată in temeiul unei excepţii
procesuale cu efect peremptoriu aceasta nu este in mâsurä a influenţa calea de atac, rămănănd in continuare aplicabile
dispoziţifle art 483 alin. (2) cc rapodate Ia art 94 pct. 1 Iit. f) cc.

192. Răspuns: A, B (admitere INM şi in magistraturâ, 2018)

Varianta de răspunsAeste corectă, intrucăt încheierea de respingerea cererii de repunere pe rola cauzei, după suspendare.
conform art 414 alin. (2) cpc, poate fi atacatä cu recurs, In acest sens este şi Decizia nr 2/2017 (M. Of. nr 175 din 10 martie
2017), pronunţată de Inalta Curte de Casaţie si Justiţie. Completul competent să judece recursul in interesul Iegii. care a
admis recursul in interesul Iegii formulat de Colegiul de conducere aI Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, in interpretarea şi
aplicarea unitară a dispoziţiilor ań. 414 alin. (1) teza I cc, a stabilit că recursul formu/at impothva încheierii prin care a fost
suspendată judecata, precum şi impotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe mt a cauzei este admisibfl,
indiferent dacă incheierea de suspendare a fost pmnunţată de instanţă intr-o cauză in cam hotärâ rea ce urmează a se da
asupra fondului este sau nu definitivă.
Varianta de răspuns B este corectă, avănd in vedere faptul că hotărărea prin care instanţa constată peńmarea este supusă
recursului ín termen de 5 zile de Ia pronunţarea acesteia, conform prevederilor art 421 alin. (2) CPC. Chiar dacä varianta de
răspuns se referă Ia procedura specială a divorţului, avănd in vedere că aceasta nu conţine dispoziţii speciate referitoare Ia
perimare. urmează a fi aplicate dispoziţiiIe dreptului comun in materie, respectiv textul art 421 alin. (2) CPC.
Varianta de răspuns c este greşită. intrucăt incheierea de admiterea cererii de suspendare provizorie a executăhi hotărârii
primei instanţe. cerere formulată Ia nstanţa de apel. pe calea procedurii ordonanţei preşedinţiale, înainte de sosirea dosarului,
nu este supusă niciunei căi de atac. Astfel, Prin Decizia nr. 8/2015 (M, or nr 539 din 20 iulie 2015), TnaIIa Curte de Casaţie
şi Justiţie, Completul competent să judece recursul in ínteresul Iegii, a admis recursul in interesul Iegii formulat de Colegiul de
conducere aI Curţii de ApeI Constanţa şi, in consecinţă, in interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 450 alin. (5) raportat Ia
art. 997 şi urm, şi art 719 atin. (7) CPC, a stabilit că cererea de suspendare provizorie sejudecä de un comptet format din doi
judecători, iar instanţa se pronunä asupra cererii prin încheiere care nu este supusă niciunei cäi de atac.
416 EXPLICAŢII OREPTPROcESuALCIVIL. 11, PR0CEDURACONTENCIOASĂ

193. Răspuns: B, c (primire in profesie — avncat stagiar, 2017)

Tntrebarea vizează admisibilitatea căii de atac a recursului impotriva incheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii
şi a celei prin care s-a respins cererea de repunere pe rola cauzei.
Varianta de räspuns A este greşită, intrucăt, conform art 414 alin. (1) CPC, asupra suspendärü judecärü procesuÍui
instanţa se va pronunţa prin incheiere, care poate fi atacată cu recurs, in mod separat, ía instanţa ierarhic superioară. Cănd
suspendarea a fost dispusă de !nalta Cufle de Casa ţie şi Justiţie, hotără rea este definitivă. Totodată, prin Decizia nr. 2/2017
(M. Of. nr 175 din 10 martie 201 7), ĺnalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursut in interesul Iegii,
a admis recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Inaltei Curţí de Casaţie şi Justiţie şi. in interpretarea şi
aplicarea unitară a dispoziţrilor art. 414 alin. (1) teza I CPC, a stabilit că mcursui ťormuiat împotriva încheierii prin care a fost
suspendată judecata, precum şi impotriva încheierii prin cam s-a respins cererea de repunere pe mI a cauzei este admisibil,
indiferent dacă incheierea de suspendare a fost pronunţatä de instanţä într-o cauză in cam hctără rea ce urmează a se da
asupra fondului este sau nu definitivă.
Prin urmare, calea de atac a recursului formulatá impotnva incheierii prin care instanţa a dispus suspendarea judecăţii cauzei
este admisibil indiferent dacă hotărărea ce urmează asupra fondului este sau nu definitivä. concluzte ce estein contradicţie cu
varianta de răspuns in care se menţionează că recursul ar fi inadmisibil dacă hotärărea ce urmează a se pronunţa pe fondul
cauzei este definitivă, cu excepţia celei pronunţate de Inalta Curte de Casaţie ş Justiţie.
Varianta de räspuns B este corectă avănd in vedere că, in ipoteza in care suspendarea este pronunţatä de Inatta Curte de
Casaţie si Justiţie. hotărărea este definitivă. Prin urmare, recursul declarat impotriva acesteia se va respinge ca inadmisibil.
Varianta de răspuns C este corectă in considerarea aceleiaşi Decizii nr 2/2017 pronunţate de Tnalta Curte de Casaţie şi
Justiţie. reciirsiil formiilat împotriva înrheiehi prin care s-a respins cererea de repunere pe mI a cauzeifënd admisibiI indiferenf
dacă încheierea de suspendare a fosf pronunţată de instanţă intr-o cauzä în cam hotără rea ce urmează a se da asupra fondului
este sau nu definitA,ä, cu excepţia celei pronunţate de ĺnalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care este definitivă şi. prin urmare,
recursul formulat impolriva acesteia va fi respins ca inadmisibil.

I 194. Răspuns: A, C (admitere INM si în magistratură, 2016)

Varianta de răspuns A este corectă, deoarece, conĺorm art. 483 alin. (2) CFC, nu sunt supuse recursu!uihotărărite pmnunţate
în (...) materie de expmpriere. in acesţ caz, hotârărea rămănănd definitivä in instanţa de apel.
Varianta de räspuns B este greşită intrucât nu sunt supuse recursului cererie in grăniţuire, indiferent de valoare. conform
art. 483 alin. (2) CPC raportat Ia ad 94 pct 1 Iit. fl CPC.
‘Żarianta dc räcpuns C c;te corcctä. dcoarcce. pctriv art. 433 alin. (2) CPC, nu sunt supuse çecursuiui hoärăriIe pronunţate
in cererile preväzute Ia art. 94 pct. 1 Iit. a)-j3) CPC, cereńle posesorii fiind preväzute in cuprinsut art. 94 pct. 1 Iit. g) CPC

I 195. Răspuns: C (admitere INM şi in magistraturâ, 2017)

Varianta de räspuns A este greşitä. lermenul pentru exercitarea cäii de atac impotriva hotărării prin care instanţa a constatat
perimarea fiind de 5 zile de Ia pronunţare, conform art. 421 alin. (2) CPC, iar nu 5 ziIe de Ia comunicare. astfel cum in mod
eronat se menţionează in varianta de răspuns.
Varianta de räspuns B este greşită. intrucăt şi termenul de recurs, la fel ca şi termenul de apel, se intrerupe şi prin moartea
mandatarului căruia i s-a făcut comunicarea, caz in care se va face o nouä comunicare pärţii. Ia domiciliul ei. iar termenul de
apeUrecurs va incepe să curgă din nou de la aceastá dată, aspect ce rezultă din cuprinsul art. 485 alin (1) CPC, in care se
menţionează că dispoziţiile art 469 CPC (care regíementează intreruperea termenului de apel) se aplică in mod corespunzător
ş temienului de recurs,
Varianta de răspuns C este corectă, aceasta redănd dispoziţiile art 485 alin. (2) CPC, conform cărora. dacă intimatul nu a
invocat prin intămpinare sau din dosar nu reiese cä recursul a fost depus peste termen, eI se va socoti in termen.

I 196. Răspun5: A, B (primire in profesie — avocat definitiv, 2018)

Varianta de răspuns A este corectă, Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 CPC se referă Ia
faptul cä instanţa nu a fost alcätuită potrivit dispoziţiilor Iegale, adică, cu incälcarea dispoziţilor tegale privind compunerea şi
constituirea instanţei Instanţa este greşit alcătuitä, in primul rănd, atunci când numärul de judecători este necorespunzător.
fie din cauza faptutui că la judecată au participat mai puţini judecători decât prevede legea, he că au participat mai mulţi, fie
atunci cănd la judecată a participat un judecător incompatibil sau instanţa nu a fost constituită şi cu participarea procurorului
sau a asistenţilorjudiciari, atunci cănd Iegea prevede obligativitatea participării acestora (pentru detalii, a se vedea, G. B0R0I,
M, STANcu, 2017, p. 728).
Varianta de räspuns B este corectă, incompatibilitatea, indiferent de ipoteza invocată, constituie motiv de recurs, insă diferă
modalitatea de invocare. Astfel, dacă motivul de incompatibilitate este unul absolut (art. 41 CPC), acesta poate fi invocat in
orice starea pricinii, deci şi în recurs, in măsura in care partea nu a avut posibilitatea invocärii acestuia in apeI sau deşi a fost
invocat in termen, a fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra sa, conform art. 488 alin. (2) CPC. Dacă motivul

‚-.. I__
.-.. — ._____
MĂDĂLINA DINU EXPLICAŢII 417

de incompatibilitate este insă unuI relativ (art. 42 CPC), faţă de dispoziţiile art. 44 CPC care impun ca motivul de recuzare să
fie invocat înainte de inceperea oricărei dezbateri, iar când acesta s-a ivit ori a fost cunoscute de parte doar după inceperea
dezbaterilor, de indată ce acestea ii este cunoscut motivul reĺeritor Ia incompatibilitatea relativă a judecătorului de fond va
putea fi invocată in faţa instanţei de recurs numai de partea care a formulat o cerere de recuzare in termen în faţa instanţei
de fond, dar aceasta a fost respinsă sau instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra ei potrivit art. 488 alin. (2) CPC, astfel
incăt ceI recuzat a participat Ia soluţionarea pricinii.
Varianta de răspuns C este greşită, intrucăt dispoziţiile referitoare Ia incompatibilitatea judecătorului, se aplică, in măsura
compatibilitäţii şi procurorilor, magistraţilor-asistenţi. asistenţilorjudiciari şi greflerílor, conform art. 54 CPC. Prin urmare, dacă
incompatibilitateajudecătorului poale constitui motiv de recurs, şi incompatibilitatea grefierului poate constitui un astfelde motiv.

197. Răspuns; A (primire in profesie avocat deťinitiv, august 2019)

—

Vańanla de răspuns Aeste corectă, intrucât. dacä revizuirea a fost soluţionată de una dintre secţiile Tnaltei CuĄi de Casaţie
şi Justiţie. recursul este de competenţa Completului de 5 judecätori, potrivit dispoziţiilor art 513 alin. (6) teza a II-a cpc.
Varianta de răspuns R este greşită. incheierea prin care se soluţionează cererea în materie necontencioasă pronunţată de
un complet aI naItei CuĄi de Casaţie şi Justiţie fiind deflnitivä, potrivit dispoziţiilor art. 534 alin. (2) CPC.
Varianta de răspuns C este greşită, astfel, dacă renunţarea Ia judecată a avut Ioc in faţa Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
hotărărea este definitivă [art. 406 alin. (6) leza a II-a CPC], iar nu supusă recursului cum in mod eronat se menţionează in
cupdnsul variantei de răspuns.

2.3. Contestatia in anulare

198. Răspuns: C (primire in proťesie avocat stagiar, 2015)

—

Varianta de răspuns Aeste greşită. deoarece hotărărea inslanţei de recurs poate fi atacată cu contestaţie in anulare atunci
cănd hotärá rea datä in recurs a fost pronunfată (...) cu incăicarea nonnelorreferitoam ĺa aicätuirea ínstanţei şi, deşi se invocase
excepţia corespunzătoare, instan(a de recurs a omis sä se pronunţe asupra acesteia [art. 503 alin. (2) pct. 1 CPC]. Prin urmare,
motivul de contestaţie in anulare are in vedere ipoteza in care instanţa a omis să se pronunţe asupra excepţiei greşitei alcătuiri
a instanţei, iar nu situaţia in care instanţa a respins-o, cum in mod eronat se menţionează in cuprinsul variantei de răspuns.
Varianta de răspuns R este greşită, deoarece are in vedere ipoteza in care hotărârea definitivă este pronunţată de prima
instanţă, or, pentru a se exercita contestaţia in anulare pentru motivul prevăzut Ia art. 503 alin. (2) pct. 1 cc (instanţa care a
pronunţat hotărărea a fot necompetentă absolut sau cu incălcarea normelor referitoare Ia alcătuirea instanţei). obiectul acesteia
trebuie să iI constituie o hotärăre a instanţei de recurs sau a nstanţei de apel, in mäsura in care hotărârea nu poate fi atacată
cu recurs [art. 503 alin. (3) CPC]. Or, in varianta de răspuns se menţionează că hotărârea impotriva căreia se exercită calea
de atac a contestaVei in anulare este o hotărăre definilivă pronunţată in primä instanţä.
NB! Prin Decizia nr. 26/2019 (M. Of. nr 755 din 17 septembrie 2019), in şedinţa din 3 iunie 2019. Tnalta Curte de Casaţie
şi Justiţie. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie civilă a stabilit: Situaţia in care hotărăma mdactată
de unui dintre membrU comp/etuiui de recurs este semnată doar de cätre judecătomi redactor, în timp ce, pentru ceilaiţi
membfl, este semnată de către preşedinteie completului sau de pmşedintele instanţei, in condiţiile aM. 426 ahn. (4) CPC, nu
se incadmază in ipoteza preväzută de dispoziţiHe ari. 503 ahn, (2) pct. 1 CPC.
Varianta de râspuns C este corectă prin raportare Ia prevederile art 503 alin. (1) pct 4 CPC, conform cărora hotărărea
instanţei de recurs poate fi atacatâ cu contestaţie in anulare atunci când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia
dintre recursurile declarate in cauză.

I 199. Răspuns: A (admitere in magistraturä, iunie 2019)

Varianta de räspuns A este corectă, intrucât, pe de o pade, incheierea prin care soluţionarea unei cauze a fost declinată
de Ia o secţie a unei instanţe către o altă secţie specializată a aceleiaşi instanţe nu este supusâ niciunei căi de atac [art. 136
alin. (1) coroborat cu art 132 alin. (3) CPCJ, iar, pe de altă parle, faţă de motivele contestaţiei in anulare prevăzute in cuprinsul
art 503 şi ad. 504 CPC, incheierea de declinare nu ar putea forma obiect aI niciunuia dintre acestea.
Varianta de răspuns B este greşită Hotărârea prin care Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a Iuat act de renunţarea Ia judecata
cererii de chemare in judecată in etapa procesualä a recursului este definitivă, conform art. 406 alin. (6) teza finală CPC. Prin
urmare, o astfel de incheiere condiţionată de incadrarea sa intr-unul dintre motivele prevăzute in cuprinsul art. 503-504 CPC
poate forma obiect aI contestaţiei in anulare.
Varianta de räspuns C este greşită. Conform dispoziţiilor art 503 alin. (2) pct. 4 CPC, hotărările instanţelor de recurs mai
pot H atacate cu contestaţie in anulare atunci când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate
in cauză, iar potrivit art. 503 alin. (3) CPC (astfel cum a fost modificat prin Legea nr 310/2018), dispoziţWe aiin. (2) se api/cä in
mod corespunzător hotärâri/or instanţeior de apei care, potrivit leg/i, nu pot fi atacate cu recurs. Prin urmare, decizia instanţei
 1

416 EXPLICAŢII DREPT PROCE5UAL C1VIL. 11. PROCEDURA CONTENCIOA5Ä

du apel, caie, puhivit Iegii, nu puate fi atacatä cu reçurs, aturici când instanţa de apei nu s-a pronunţat asupra unuia dintre
apelurile declarate in Cauzä, poate forma obiect aI contestaţiei in anulare.

200. Răspuns: C (primire în profesie avocat dcfinitiv, 2018)

—

Varianta de räspuns A nu este corectä, deoarece conteslaţia in anulare poate fi formulată şi impotriva hotărârior pronunţate
in apeI care, potrivit Iegii, nu pot fi atacate cu recurs, conform dispoziţulor ad. 503 alin. (3) CPC,
Varianta de räspuns B nu este corectä, Tntrucăt, revizuirea, ca regulä, este admisibilă doar dacă este exercitată impotriva
hotärărilor judecătoreşti care sunt pronunţate asupra fondului sau care evocă fonduL nu insă şi contestaţia in anulare. Potrivit
dispoziţHlor art 503 alin. (1) CPC, contestaţia in anulare poate fi exercitată Împotriva hotărărilor definitive, indiferent dacä
acestea evocă sau nu fondul, in măsura in care motivul invocat se incadrează Între cele prevăzute Iimitativ de Iegiuitor in
cuprinsul art, 503 alin. (2) CPC.
Varianta de răspuns C este corectă, intrucăt, potrivit dispoziţiilor art. 504 alin. (3) CPC, o hotărâre impotriva câreia s-a
exercitat contestaţia în anuiare nu mai poate fi atacată de aceeaşi parte cu o nouä contestaie în anuiare, chiar dacă se invocä
alte motive,

I 201. Răspuns: C (admitere INM şi in magistratură, 2017)

Varianta de räspuns A este greşită, deoarece, pentru a fi admisibilä conteslaţia În anulare pentru motivul prevăzut Ia art. 503
alin. (2) pct. 2 CPC, dezlegarea dată recursului trebuie să fie rezultatul unei erori materiale, şi nu a unei erori dejudecatä, astfel
cum, in mod eronat se menţioneazä Tn varianta de räspuns.
Varianta de răspuns B este greşită, intrucăt contestaţia in anulare este o cale de atac de retractare, ceea ce inseamnă că
se introduce Ia instanţa a cărei hotărăre se aLacă [art. 505 alin. (1)CPc], şi nu Ia instanţa ierarhic superioarä instanţei care a
pronunţat hotärărea care se atacä, astfel cum se menţioneazä in cuprinsul variantei de răspuns, aceastä din urmä instanţă
hind competentă sä soluţioneze căile de atac de reformare (apelul şi recursul).
Varianta de răspuns c este corectă, conform art 504 alin. (3) CPC, care prevede că o hotărăre impotriva căreia s-a exercitat
contestaţia in anulare nu mai poate fi atacată de aceeaşi parte cu o nouă contestaţie in anulare, chiar dacă se invocä alte motive.

202. Răspuns: A, B (primire în profesie avocat definitiv, martie 2019)

—

Variantele de räspuns A si B sunt corecte, intrucăt. Tn ipoteza in care contestatia in anulare este formulată pentru motive
diferite impotriva unor hotärări diferite (insă pronunţaie in aceIaşi dosar), aceasta se introduce Ia instanţa a cărei hotărăre
se atacä, iar in cazul in care se invocä motive care atrag competenţe diferite, nu operează prorogarea competenţei, conform
art 505 alin (1)-(2) CPC Prin urmare, faţä de datele speţei, contestaţia În anulare pentru motivul neegaIei citäri a pärţî Ia
termenul a care a avut Ioc judecata apelului se soluţioneazä de cätre instanţa de apel, În timp ce contestaţia in anulare pe
motiv că dezlegarea dalä recursului este rezultatul unei eroii materiale esle de competenţa instanţei de recurs.
Varianta de răspuns C nu este corectă, prin raportare Ia cuprinsul art. 505 alin, (2) cpc, ale cărui dispoziţii prevăd expres
că in cazul contestaţiei penlru motive ce ar atrage competenţa unor instanţe diferite nu operează prorogarea de competenţä.
A se vedea, in completare, explicaţia datä Ia variantele A şi 8.

I 203. Răspuns: A, c (admitere in magistratură, august 2013)

Varianta de Ia Iitera A este corectă, deoarece, conform art 144 alin. (1) cpc, cererea de strămutare se judecă cu citarea
pärţilor, iar potrivitalin. (2), incheierea asupra strämutärii se dä färä motivare şi este defÎnitivä, coroborat cu prevederile art. 503
alin, (1) cpc, care statueazä in sensul cä hotärările definitive pot fi atacate cu contestaţie În anulare atunci cănd contestatorul
nu a fost Iegal citat şi nici nu a fost prezent Ia termenul cănd a avut Ioc judecata Prin urmare, În măsura in care contestatorul
nu a fost Iegal citat şi nici prezent Ia termenul Ia care a avut Ioc judecata cererii de strămutare, poate exercita contestaţia in
anulare, in condiţiile art. 503 alin. (1) cpc, eI neputănd invoca acest motiv pe calea apelului sau recursului [condiţie impusä
de art. 504 alin. (1) cpc], intrucăt hotärărea este definitivä,
Varianta de Ia Iitera B este greşită prin raportare Ia art. 928 alin. (3) cpc, care prevede expres că, dacă unuI dintre soţi
s-a recăsătorit, hotărărea definitivă prin care s-a desfăcut căsătoria nu este supusă contestaţiei in anulare şi revizuirii in ce
priveşte divorţuF
Varianta de Ia Iitera C este corectä prin raportare Ia art 503 alin. (1) cpc, astfel incăt, in măsura in care există o hotărăre
in revizuire pronunţată fără ca părţile să fie Iegal citate Ia judecata cererii şi nici prezente (hotărărea fiind definitivă), poate fi
exercitată contestaţia in anulare pentru acest motiv,

I 204. Răspuns: A (şi B, in urma modificărilor aduse prin Legea nr 310/2018) (admitere in magîstratură, aprilie 2017)
Varianta de răspuns Aeste corectä şi este concordantä cu art 503 alin. (1) CPC, fiind in ipoteza unei contestaţii in anulare
de drept comun, hotărările definitive putănd fi atacate cu contestaţie in anulare atunci cănd contestatorul nu a fost Iegal citat
şi nici nu a fost prezent Ia termenul cănd a avut Iocjudecata.
MĂDÄLINA DINU EXPLICAŢII 419

La data concursului, varianta de răspuns B nu era corectă, deoarece se referea Ia contestaţia in anulare specială fundamentată
pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 CPC.
NBI In urma modiflcărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, varianta de răspuns B devine corectă, deoarece, spre deosebire
de reglementarea anterioară, alin. (3) modificat dispune că: dispoziţiÜe alin. (2) se aplicä în mod corespunzător hotärărilor
instanţelor de apel care, potrivit legü, nu pot fi atacate cu recurs. Astfel, noua redactare a ad. 503 alin. (3) CPC deschide
posibilitatea formulării contestaţiei in anulare speciale impotriva hotărărilor deflnitive pronunţate de instanţele de apeI şi pentru
motivul preväzut de art. 502 alin. (2) pct. 3 CPC, Acesta urmează a fi aplicat „in mod corespunzăior", prin urmare, partea
interesată va putea formula contestaţie in anulare împotriva deciziei deflnitive a instanţei de apeI în cazul Tn care aceasta,
respingând apelul sau admiţăndu-I în parte, a omis să cerceteze vreunuI dintre motivele de apel invocate de apelant in termen
(H. ŢIŢ, R. STANcIu, op. cit., p. 110).
Varianta de răspuns C nu este corectă, deoarece nu este respectatä condiţia specială impusă in cazul contestaţiei in
anulare de drept comun, condiţie prevăzută de art. 504 alin. (1) CPC, conform căruia contestaţia in anulare este inadmisibilă
dacă motivul prevăzut Ia art. 503 alin. (1) CPC putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului.

205. Răspuns: A (admitere in magistraturá, mai 2018)

Varianta de răspuns A este corectä prin rapodare Ia dispoziţiile art. 503 alin. (3) CPC, conform cărora dispoziţiile alin. (2)
se aplicä in mod corespunzător hotărărilor instanţelor de apeI care, potrivit Iegii, nu pot fi atacate cu recurs, deci in cazul in
care hoiărărea judecătorească este supusă numai apelului.
Varianta de răspuns B nu este corectă fiindcă depăşirea termenului de motivare nu atrage sancţiunea decäderii, ci a nulităţfl,
aşa cum prevede art. 506 alin. (2) CPC, conform căruia conlestaţia se motivează in termenul de 15 zile prevăzut Ia alin. (1),
sub sancţiunea nulităţii acesteia.
Varianta de răspuns C nu este corectă, deoarece vine în contradicţie cu prevederile art. 132 alin. (3) CPC, in raport de
care in situaţia in care instanţa se declară necompetentă, hotărărea nu este supusă niciunei cäi de atac, dosarul fűnd trimis de
indată instanţei judecätoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent. Deci, textul Iegal
exclude exercitarea vreunei căi de atac ordinare sau extraordinare impotriva hotärării de declinare a competenţei.

206. Răspuns: A, C (admitere INM şi in magistratură, 2014)

Varianta de răspuns A este corectă, condiţia de admisibilitate fiind prevăzută de art. 504 alin. (2> cpc, conform căruia
contestaţia poate n primită în cazul în care motivul referitor Ia faptul că nu a fost Iegal citat contestatorul şi nici nu a fost prezent
Ia termenul cănd a avut Ioc judecata a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanţa I-a respins pentru că avea nevoie de
verificări de fapt incompatibfle cu recursul sau dacă recursul, färă vina pärţü, a fost respins fără a fl cercetat in fond.
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece termenul de exercitare aI contestaţiei în anulare este ceI prevăzut de art. 506
alin. (1) CPC, respectiv 15 zile de Ia data comunicării hotărării, dar nu mai tărziu de un an de Ia data cănd hotărărea a rămas
deflnitivä, şi nu in termenul de contestaţie Ia executare preväzut Ia art. 715 cpc.
Varianta de răspuns C este corectă prin raportare Ia dispoziţiile art 505 CPC, conform cărora contestaţia în anulare se
introduce Ia instanţa a cärei hotărăre se atacă, respectiv art. 508 alin. (1) CPC, in raport de care contestaţia in anulare se
soluţionează de urgenţă şi cu precădere potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţfl flnalizate cu holărărea atacată.

207. Răspuns: B, c (primire in proťesie avocat definitiv, 2014)

—

Varianta de răspuns A este greşită, deoarece contestaţie in anulare impotriva hotărării prin care s-a soluţionat cererea de
strămutare, pe motiv că nu a fost Iegal citată şi nici prezentă Ia termenul cănd a fost judecată această cerere, este admisibilă
in condiţiile art. 503 alin. (1) cc raportat Ia art 504 alin. (1) CPC. Astfel, cererea de strămutare, potrivit art. 144 alin. (1) cc,
se soluţionează cu citarea pärţilor, iar conform alin. (2> aI aceluiaşi articol, hotărărea asupra strămutării este definitivă (iar nu
nesupusă niciunei căi de atac, cum in mod eronat se menţionează in cuprinsul variantei de räspuns), ceea ce inseamnă că
impotriva sa pot fi formulate contestaţie in anulare sau revizuire, in măsura in care sunt incidentele motivele din cuprinsul
art 503 cpc, respectiv art. 509 CPC. Prin urmare, dacä Ia soluţionarea cererii de strămutare, partea nu a fost legal citată
(citarea părţilor tiind obligatorie), avănd in vedere că impolriva acestei hotărări nu pot fi exercitate apelul sau recursul, hotărărea
flind definitivă, partea nelegal citată poate ataca hotărărea astfel pronunţată pe calea contestaţiei in anulare, intemeiată pe
dispoziţiile art art. 503 alin. (1) CPC.
Varianta de răspuns B este corectă, deoarece, conform art. 505 alin. (1) CPC, competenţa in soluţionarea contestaţiei
in anulare aparţine instanţei a cărei hotărăre se atacă, iar, raportat Ia obiectul contestaţiei, aceasta va fi soluţionată de către
instanţa care a soluţionat cererea de strămutare.
Varianta de răspuns c este corectä prin raportare Ia explicaţia de Ia varianta de răspuns de Ia Iitera A.
420 EXPLICAŢII DREPT PROCE5UAL CIVIL, IL PROCEDURA CONTENCIOA5Ă

208. Räspuns: A (admitere INM şi în magistratură, 2016)

Varianta de räspuns A este corectă, deoarece, conform art. 503 alin. (2) pct. 3 CPCI contestaţia in anulare este admisibilă
Tn situaţia Tn care instanţa de recurs, respingănd recursul sau admiţându-I Tn parte, a omis sä cerceteze vreunuI dintre motivele
de casare invocate de recurent în termen.
Prin urmare, contestaţia in anulare este inadmisibilä dacä se invocä nepronunţarea instanţei asupra Unei excepţii privitoare
Ia recurs, precum tardivitatea, perimarea, inadmisibilitatea etc., deoarece in aceste cazuri este vorba de omisiunea dea analiza
anumite incidente referitoare Ia recurs, iar nu a motivelor de casare pe care se fondează calea de atac (G. BoRoI, M. STANcU,
2017, p. 785).
Varianta de räspuns B este greşită, intrucăt vizeazä un caz in care contestaţia in anulare este admisibilă, conform art 503
alin. (2) pct. 2 CPC, soluţia pronunţată în recurs fiind rezultatul unei erori materiale. Astfel, cum s-a statuat in doctrină şi in
practica judiciară, constituie greşeală materială respingerea unui recurs ca tardiv, in raport de data inregistrărfl Ia instanţă, deşi
din plicul ataşat Ia dosar rezultă cä recursul a fost depus recomandat Ia oflciul poştal, inăuntrul termenului de recurs (G. BoRoI,
M. STANcU, 2017, p. 782).
Varianta de răspuns C este greşitä, deoarece, conform art 503 alin. (2) pct. 1 CPC, hotärările instanţelor de recurs mai
pot fi atacate cu contestaţie in anulare atunci cänd hotärărea dalä in recurs a ĺost pronunţată de o instanţă necompetentä
absolut sau cu încălcarea normelor referitoare Ia alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa
de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia, iar conform ad. 503 alin. (3) CPC, dispoziţia de mai sus se aplicä în mod
corespunzätor hotărârilor instanţelor de apeI care, potrivit Iegii, nu pot fi atacate cu recurs.

j 209. Răspuns: A, C (primire in profesie — avocat definitiv, 2016)

Varianta de răspuns A este corectă1 deoarece, conform art. 503 alin. (2) pct. 2 CPC, se poate formula contestaţie in
anulare specială in situaţia in care dezlegarea dată recursului (după caz, apelului, in situaţia in care hotărărea nu este supusă
recursului) este rezultatul unei erori maţeriale.
Acest motiv de contestaţie in anulare specială vizează greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecatä, respectiv de
aprcciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii Iegale sau de rezolvare a unui incident procedural (G, Bonoi, M. STANcu,
2017, p. 783).
n..;—.-.-.....--4-.1-..-..4-.--.--.ţ.--.4-.-..4
I II I Ui ii,urc, vaIIuI.LuucIuoUI,o 1aLc ‚ Ii ILI JLQL, ......4...
1lll
CI I J UIII.c1ICU a +
.
fll)_'$•-.

.J
‚1]'

hl. kt_)
-.4 nnnn .4-I._
recursului trebuie să fie rezultatul unei greşeli materiale, iar nu dejudecată, astfel că aceasta din urmä nu poate constitui motiv
pentru formularea contestaţiei in anulare,
Varianta de răspuns B este greşită, intrucăt, dacă anterior introducerii contestaţie in anulare, o altă parte a formulat o
contestaţie in anulare impotriva aceleiaşi hotärări, aceasta este admisibilä. Restricţia impusä de dispoziţiile art. 504 alin. (3) CPC
vizeazä ipoteza in care aceeaşi parte care a formulat iníţial o contestaţie în anulare nu mai poate formula impotriva aceleiaşi
hotărări o altă contestaţie in anulare, chiar dacă s-ar invoca alte motive.
Varianta de răspuns C este corectă deoarece contestaţia în anulare nu poate fi admisă, nefiind incidente motivele de Ia
art 503 alin. (2) pct. 3 şi 4 CPC, conform cărora instanţa de recurs, respingănd recursul sau admiţăndu-I in parte, a omis să
cerceteze vreunuI dintre motivele de casare invocate de recurent în termen sau instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra
unuia dintre recursurile declarate in cauză, ĺn cazul in care instanţa a omis să se pronunţe pe un capät de cerere, se poate
promova o cerere in completare (art. 444 CPC) sau revizuire [art. 509 alin. (1) pct. 1 CPC].

210. Răspuns: A, C (primire in profesie avocat stagiar, 2014)

—

Varianta de răspunsAeste corectä, deoarece1 conform art 508 alin. (3) CPC, dacä motivul de contestaţie este intemeiat,
instanţa va pronunţa o singură hotărăre prin care va anula hotärărea atacată şi va soluţiona cauza Dacä soluţionarea cauzei
Ia aceIaşi termen nu este posibilă, instanţa va pronunţa o hotărăre de anulare a hotărării atacate şi va lixa termen in vederea
soluţionării cauzei printr-o nouă hotărăre, caz in care vor exista două hotărări: cea de anulare a sentinţei sau deciziei atacate
cu contestaţia in anulare şi cea asupra fonduluí sau, după caz1 a recursului sau a apelului, Faţă de textul Iegal mai sus
menţionat1 in caz de admiterea contestaţiei in anulare pentru motivul reĺeritor Ia nelegala citare a părţii Ia termenul Ia care a
avut Iocjudecata, se anulează hotărărea pronunţată in urma unei proceduri neregulate şi se trece Ia judecata din noua pricinii
(G. BoRoI, M. STANcu, 2017, p. 794).
Varianta de räspuns B este greşilä, intrucăt, dacä s-a admis contestaţia in anulare specialä pe motivul necompetenţei
absolute a instanţei care a pronunţat hotărărea atacată, se va anula aceastä hotărăre şi se va pronunţa o hotärăre de declinare
a competenţei in favoarea instanţei competente sau a organului cu activitate jurisdicţională competent, potrivit Iegii. Dacă insă
cererea este de competenţa unui organ aI statului fără activitate jurisdicţională, atunci se va pronunţa o hotărăre de respingere
a cererii ca inadmisibilä, iar dacă se apreciază că este competent un organ de jurisdicţie dintr-un alt stat, cererea va fi respinsă
ca nefiind de competenţa instanţelor romăne (G. BoRoi, M, STANcu, 2017, p. 794).
Varianta de răspuns C este corectä, intrucăt, atunci cănd s-a invocat motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 CPC, in
sensul că dezlegarea datä recursului este rezultatul unei erori materiale, prin admiterea contestaţiei in anulare se anulează
MĂDĂLINA DINU EXPLICAŢII 421

hotărârea pronunţată în recurs [sau in apeL potrivit art. 503 alin. (3) CPC], iar calea de atac se rejudecă (G. Bonoi, M. STANcU,
2017, p. 794).

211. Răspuns: C (admitere 1NM şi în magistratură, 2015)

Varianta de răspuns A este greşitä, deoarece enunţul se referă Ia elementele de diferenţiere ale contestaţiei Tn anulare
faţă de revizuire, or, potrivit variantei de răspuns, în cazul ambelor căi extraordinare de atac, intămpinarea este obligatorie şi
se depune Ia dosarul cauzei cu ceI puţin 5 zile inainte de primul termen dejudecatä, conform art. 513 alin. (2) CPC, respectiv
ad. 508 alin. (2) CPC.
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece şi aceastä variantă conţine un element de asemănare intre contestaţia in
anulare şi revizuire, iar nu de diferenVere, in ambele cazuri, atunci când se invocă motive care atrag competenţe diferite, nu
operează prorogarea competenţei, conform art. 510 alin. (3) CPC, respectiv art. 505 alin. (2) CPC.
Varianta de răspuns C este corectă, deoarece, conform art. 505 alin. (1) CPC, contestaţia in anulare se introduce (in toate
cazurile) Ia instanţa a cărei hotărâre se atacă, in timp ce revizuirea se introduce Ia instanţa a cărei hotărâre se atacă in cazurile
in care revizuirea nu este exercitatä pentru existenţa unor hotărări potrivnice, ipoteză in care se va indrepta Ia instanţa mai
mare in grad faţă de instanţa care a dat prima hotârâre, iar dacă una dintre instanţele de recurs este Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de aceastä instanţä (art. 510 alin. (2) CPC].

2A. Revizuirea

212. Räspuns: c (primire în profesie avocat stagiar. 2014)

—

Varianta de răspunsAeste greşită, deoarece in cazul cererii de revizuire intemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1,
in sensul că instanţa s-a pronunţat asupra unor Iucruri care nu s-au cerut, aceasta poate fi formulată in termen de o Iună de
la data comunicării hotărârii a cărei revizuire se solicită [art. 511 alin. (1) pct. 1 CPC].
Varianta de räspuns B este greşită, deoarece, atunci când revizuirea se solicitä pentru existenţa unor hotărări definitive
potrivnice [art. 509 alin. (1) pct. 8 CPCJ, cererea de revizuire se va soluţiona de către instanţa mai mare in grad faţă de instanţa
care a dat prima hotärâre, iar dacă una dintre instanţele de recurs Ia care se referă aceste dispoziţii este Inalta curte de Casaţie
şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă [art, 51 0 alin. (2) CPC]. Prin urmare, deşi revizuirea pentru
ceielalte motive se soluţionează de către instanţa care a pronunţat hotărârea atacată [ad. 510 alin. (1) CPC], există motivul
prevăzut in cuprinsul art. 509 alin. (1) pct. 8 CPC, care atrage competenţa unei alte instanţe decăt cea menţionată in cuprinsul
variantei de răspuns.
Varianta de răspuns C este corectă, intrucät in situaţia in care cererea de revizuire este indreptată impotriva unei hotärâri
pronunţate in primă instanţă, atunci aceasta va fi soluţionată prin sentinţä, iar dacä este formulatä impotriva unei hotărâri din
apeI sau recurs, prin decizie.

I 213. Răspuns: A (admitere În magistratură, iunie 2019)

Varianta de răspuns A este corectă, intrucât atât in cazul contestaţiei in anulare, cát şi aI revizuirii, intămpinarea este
obligatorie şi se depune Ia dosarul cauzei cu ceI puţin 5 zile inainte de primul termen de judecată [art. 508 alin. (2) teza I
coroborat cu art. 513 alin. (2) teza I CPCI.
Varianta de răspuns B este greşită, Atât in cazul revizuirii, cât şi aI contestaţiei in anulare, in cazul in care se invocă motive
care atrag competenţe diferite, nu operează prorogarea de competenţă [art. 505 alin. (2) coroborat cu art, 51 0 alin. (3) CPC]. Prin
urmare, acesta constituie un element de asemănare intre cele două căi de atac, iar nu de diferenţiere.
Varianta de răspuns C este greşită. Termenul de revizuire, intr-adevăr, curge de Ia momente diferite, in funcţie de motivul
invocat, conform art 511 cpc, insă contestaţia in anulare poate fi introdusă in termen de 15 zile de Ia data comunicării hotărârii,
dar nu mai târziu de un an de Ia data când hotărárea a rămas definitivă, potrivit art 506 alin. (1) cpc, indiferent de motivul
invocat. Prin urmare, in cazul celor două căi extraordinare de atac, termenul de exercitare şi momentul de Ia care acesta curge
constituie un motiv de diferenţiere, iar nu de asemănare, intrucăt, in cazul contestaţiei in anulare, acesta este acelaşi, indiferent
de motivul invocat, in timp ce, in cazul revizuirii, acesta curge diferit, in funcţie de motiv.

I 214. Răspuns: C (prÎmÎre În profesie avocat stagiar, august 2019)

—

Varianta de räspuns Aeste greşită, intrucăt termenul de exercitare a revizuirh curge de Ia data rămănerii definitive a ultimei
hotärări (iar nu a primei hotärári), atunci când revizuirea se exercită pentru existenţa unor hotărâri definitive potrivnice [art. 511
alin. (1) pct. 8 CPC].
Varianta de răspuns B este greşită. Termenul de exercitare a revizuirii curge de la data comunicării hotărârii, iar nu de la
data pronunţării acesteia, in cazul in care revizuirea se exercită pentru motivul că instanţa s-a pronunţat asupra unor Iucruri
care nu s-au cerut [art. 511 alin. (1) pct. 1 CPC].
422 EXPLICAŢII DREPT PROCESUĂL CIVIL. 11. PROCEDURA CONTENCIOASĂ

Varianta de răspuns C este corectă, Atunci cánd calea de atac a revizuirii este exercitată pentru motivul prevăzut Tn
cuprinsul art. 509 alin. (1) pct. 2 CPC (obiectul pricinh nu se află Tn fiinţă), termenul de o Iună va curge de Ia ceI din urmă act
de executare [art. 511 alin. (1) pct. 2 CPC].

I 215. Răspuns: A (primire în profesie avocat definitîv, august 2019)

—

Varianta de răspuns A este corectă, Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 cPc constituie o aplicare a
principiului disponibilitäţfl, intrând sub incidenţa sa atât cererile principale, cât şi cererile accesorh asupra cărora instanţa s-a
pronunţat deşi nu a fost Tnvestitä in acest sens, Revizuirea este admisibilä şi in cazul in care capätul de cerere nesolicitat a
fost respins, deoarece este posibil ca partea să fie prejudiciată şi atunci când instanţa respinge o pretenţie nesolicitată, cum
este situaţia in care reclamantul revendicä un imobil, iar instanţa, respingăndu-i cererea, stabileşte şi faptul că eI nu are dreptul
Ia fructele culese de posesor. Soluţia se justifică pe considerentul că art. 509 alin. (1) pct. 1 cPc nu face nicio distincţie in
funcţie de modul in care s-a rezolvat pretenţia nesolicitată (G. BoRol, M. STANcU, op. cit., p. 876).
Variantele de răspuns B şi C sunt greşite. Revizuirea pe motiv că instanţa s-a pronunţat asupra unui Iucru care nu s-a cerut
(extra petita) nu este admisibilâ atunci când instanţa a comis o greşeală de judecatä, Intră in aceastä categorie atât situaţia
în care reclamantul şi-a modificat cererea de chemare in judecată după primul termen de judecată la care a fost Iegal citat şi,
deşi pârâtul nu şi-a exprimat in mod expres acordul Ia aceastä modificare, instanţa s-a pronunţat şi asupra capătului de cerere
formulat peste termen, cât şi situaUa când instanţa de apeI a primit şi soluţionat o cerere nouâ, inadmisibilä in apeI (G. BoRol,
M. STANcu, űp. cit., p. 876).

216. Răspuns: C (primire în profesie avocat detînitiv, 2018)

—

Varianta de räspuns A este gresitä, intrucât revizuirea, ca regulä, se soluţionează de către instanţa mai mare in grad faţă
de cea care a dat prima hotărâre, doar atunci când motivul căii de atac iI constituie existenţa unei hotärâri definitive potrivnice,
date de inslanţe de aceIaşi grad sau de grade diferite, care incalcâ autoritalea de Iucru judecata primei hotärâri, conform
art. 510 alin. <2) CPC. Pentru celelalte motive, revizuirea se soluţionează de instanţa a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 510
alżn, (1) cpc.
Varianta de răspuns B esle greşilä, întrucât, în caztil in care revizuirea se cere penlru existenţa unor hotärări definitive
poWvnice, aceasta, ca regulä, se soluţionează de către instanţa care a dat prima hotărâre. Prin excepie, dacă insă una dintre
instanţele de recurs Ia care se referă aceste dispoziţii este Înalta curte de casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca
de aceastä inslanţä.
Varianta de räspuns C este corecta, intrucât, potrivit dispoziţiilur art. 510 alin. (3) cc, in cazul in care se invocă inotive
care atrag competenţe diferite, nu va opera prorogarea competenţei,

I 217. Răspuns: B, c (admitw-e INM, noiembric 2019)

Varianta de răspunsAeste greşită, intrucât in cazul revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 cc, hotärărea
atacatä trebuie să evoce fondul, condiţie care nu este indeplinitä dacä recursul este respins ca nefondat.
Varianta de răspuns B este corectă, astfel, revizuirea se poate formula in termen de o Iună din ziua in care s-au descoperit
inscrisurile ce se invocă, potrivit dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 5 coroborate cu cele ale art. 509 alin. (4) cc.
Varżanta de răspuns c este corectă, întrucât inscrisul trebuie să fi existat Ia momentul pronunţării hotărării atacato cu
revizuire şi să nu fi putut fi infăţişat instanţei fie din cauza faptului că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o imprejurare
mai presus de voinţa pärţii,

I 218. Räspuns: C (primire in proťesie avocat stagiar, martie 2019)

—

Varianta de răspuns A este greşită, intrucât cererea de revizuíre se so/uţionează po(rivit dispoziţü/orprocedurale apiicabile
judecäţiifinaűzate cu hotărârea atacatä, conĺorm art. 503 alin. (1) CPC, deci poale b judecată după regulile din primă instanţă,
ale apelului sau, după caz, ale recursului, in funcţie de hotărărea atacată.
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece revizuirea se moUvează prin insăşi cererea de dectarare a cău de atac sau
inäuntru/termenuluide exemitare a acesteia, sub sancţiunea nulităţü, conform art. 511 alin. (4) cpc, nefiind aplicabile dispoziţflle
art. 204 cpc care sunt incidente in cazul judecăţii in primă instanţă,
Varianta de răspuns c este corectă. Tntâmpinarea este obligatorie şi se depune Ia dosar cu ceI puţin 5 zile inaintea primului
termen de judecată, revizuentul urmând să ia Ia cunoştinţă de conţinutul acesteia de Ia dosarul cauzei, conform art 513
alin. (2) CPC.

I 219. Răspuns: B, C (admitere INM şi în magistraturä, 2014)

Varianta de räspuns A este greşită, intrucât, potrivit art 510 alin. (2) cc, in cazul revizuirii intemeiate pe dispoziţiilor
art. 509 alin. (1) pct. 8 (pentru hotărâri potrivnice), cererea de revizuire se va indrepta Ia instanţa mai mare în grad faţă de
instanţa care a dat prima hotärăre, iar nu a doua hotäräre, cum in mod eronat se menţioneazä in cuprinsul variantei de răspuns.

a7:
MÄDÂLIŃA DINU EXPLICAŢII 423

Varianta de răspuns B este corectă, deoarece motivuf de revizuire pentru hotărări potrivnice, preväzut de art 509 alin. (1)
pct. 8 CPC, poate li exercitat chiar dacă hotărările au fost pronunţate de instanţe diĺerite sau instanţe de acelaşi grad, dacă
prin pronunţarea celei de-a doua hotărári se incalcă autoritatea de lucru judecata celei dintâi.
NBI Prin Decizia nr. 1712019 (M. Of. nr. 899 din 7 noiembrie 201 9), inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent
să judece recursul in interesul legii. a admis recursul in interesul legii şi, in interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor
art. 513 alin. (6) CPC. a stabilit: Recursuţformuiat impotnva hotärăńiphn care a fost soluţionată cererea de revizuire intemeŕată
pe motivui prevăzut de art 509 aţin. (1) pct, 8 din ac&aşícod este admísibü, indiferent dacă hotäră rea atacată cu revízuim are
sau nu caracter definitŕv.
Varianta de răspuns C este corectâ, prin raportare Ia dispoziţiile art. 513 alin. (4) CPC (astfel cum au fosi modificate prin
Legea nr. 310/2018), conform cärora, dacä instanţa admite cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau in parte, hotărărea
atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, dupä caz, va trimite cauza spre
rejudecare atunci cănd s-a incălcat efectul pozitiv al autorităţii de Iucru judecat

220. Răspuns; C (primire în proťesio avocat deťinitiv, 2017)

—

Varianta de răspuns Aeste greşitä, intrucăt, in cazul revizuiri pentru hotărâri potrivnice, cererea se judecä de instanţă mai
mare in grad faţă de instanţa care a data prima hotärâre, conform art. 510 alin. (2) CPC, iar nu a doua hotărăre, cum in mod
eronat se menţionează in varianta de räspuns.
Varianta de răspuns B este greşită, intrucât, pentru ca revizuirea să fie admisibilă in temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 CPC,
hotărârile trebuie să fie pronunţate in dosare diferite. Astĺel, revizuirea nu se poate cere pentru contrarietate de hotărâri
pronunţate in aceIaşi proces, spre exemplu, dacă, după casarea unei hotărări, rejudecăndu-se fondul sau declarându-se un
aI doilea recurs (impotriva hotărârii date in fond după casare) se revine asupra sotuţiei pronunţate in primul recurs (G. BoRoI,
M. STANCu, 2017, p. 740).
Or, in varianta de răspuns, in mod eronal se menţionează că revizuirea pentru hotărări potrivnice nu poate fi cerută şi in
cazul in care hotărârile pothvnice au fost date de aceeaşi instanţă, in dosare diferite, legiuitowl impunănd tocmai ca hotărările
a căror revizuire se solicită să fie pronunţate in dosare diferite.
Varianta de răspuns C este corectă, deoarece. conform art. 509 alin. (2) CPC, pentru motivul de revizuire din cuprinsul
art. 509 alin. <1) pct. 8 CPC nu este obligatoriu ca hotärările potńvnice să fi evocat (ondul cauzei.

I 221. Răspuns: B (admitere INM şi in magistraturá, 2018)

Varianta de răspunsAeste greşită, intrucăt, in cazul revizuirii pentru hotărâri deflnitive potrivnice, aceasta poate fi exercitată
chiar dacă hotárările nu evocă fondul, potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (2) CPC.
Varianta de răspuns B este corectä, in cazul revizuirii pentru hotărări definitive potrivnice, termenul de exercitare a acestei
căi de atac fiind de o Iună de la data rămănerii deflnitive a uitimei hotărări, conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 cc.
Varianta de răspuns C este greşitä, intrucăt cererea de revizuire se va indrepta la instanţa mai mare in grad faţă de instanţa
care a dat prima hotărăre, iar nu ultima hotărâre, cum in mod eronat se menţionează in cuprinsul variantei de răspuns. Dacă
una dintre instanţele de recurs la care se referă aceste dispoziţii este Tnalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire
se va judeca de aceastä instanţă, conform prevederilor art. 510 alin. (2) CPC.
222. Răspuns: A, C (primire în profesie avocat stagiar, 2016)
—

Varianta de răspuns Aeste corectă, intrucât revizuirea pentru motivul existenţei unor hotărări deflnitive potrivnice nu impune
ca cea de-a doua hotärâre a cărei revizuire se solicitä sä evoce fondul cauzei, conform art. 509 alin. (2) CPC.
Varianta de răspuns B este greşitä, intrucăt, conform art. 511 alin. (1) pct. 8 CPC, in cazul revizuirH pentru hotărâri definitive
potrivnice, termenul de exercitare aI revizuirii este de o lună, iar nu de 30 de zile, cum in mod eronat se menţionează in cuprinsul
variantei de räspuns şi curge de Ia data rămănerü deflnitive a ultimei hotărări.
Varianta de răspuns C este corectă, deoarece, conform art, 51 0 CPC, cererea de revizuire pentru motivul cä existä hotărâri
deflnitive potrivnice se va indrepta la instanţa mai mare in grad faţă de instanţa care a dat prima hotărăre, iar dacă una dintre
instanţele de recurs la care se referă aceste dispoziţii este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca
de către această instanţă.

I 223. Răspuns: B (primire in pmfesie avacat definitiv, august 2019)

—

Varianta de răspunsAeste greşită, intrucăt, in cazul hotărârilor potrivnice, dacă instanţa incuviinţează cererea de revizuire.
ea va anula hotărărea celei dea doua instanţe, iar nu hotărărea primei instanţe, Astfel, cea de-a doua hotărâre este pronunţată
cu incălcarea autorităţii de lucru judecata primei hotărăň [art. 509 alin. (1) pct. 8 CPC].
Varianta de răspuns B este corectă. Competenţa de a soluţiona cererea de revizuire intemeiatä pe motivul că instanţa
de recurs, judecänd cauza in fond, s-a pronunţat asupra unor Iucwri care nu s-au cerut aparţine instanţei a cărei hotărăre se
atacă. in speţă. a Curţii de apel Oradea.
424 EXPLICAŢII DREPT PROCE5UAL CIVIL. 11. PROCEDURÂC0UTENcIOASĂ

Varianta de răspuns C este gresită, Atunci când cererea de revizuire este intemeiatä pe motive care ar atrage competenţa
unor inslanţe diferite nu operează prorogarea de competenţă [art. 510 alin. (3) CPC], astfel incăt, primul motiv de revizuire
cerut pentru hotărâri potrivnice va ťi soluţionat de Tribunalul Bihor (aceasta fiind instanţa superioară celei care a pronunţat
prima hotărâre) conform art 510 alin. (2) CPC, respectiv Curtea de apeI Oradea pentru motivul referitor Ia faptul că instanţa
de recurs. judecánd cauza în fond, s-a pronunţat asupra unor Iucruri care nu s-au cewt.
224. Ráspuns: B (admitere in magistratură, rnai 2018)
Varianta de răspuns A nu este corectă, deoarece varianta cercetării aspectelor disciplinare, pe cale incidentalä, nu este
prevăzută de art. 509 alin (1) pct. 4 CPC. Această ipoteză a analizării pe ca!e incidentală este menţionată numai în cazu!
pcl. 3 aI art. 509 alin. (1) cpc.
Varianta de räspuns B este corectă prin rapodare Ia art 509 alin. (1) pct. 4 CPC, conform căruia revizuirea unei hotärări
se poale exercita dacă un judecător a fost sancţionat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravä
neglijenţä, dacă aceste imprejuräri au influenţat soluţia pronunţată în cauză.
Varianta de răspuns C nu este corectă, deoarece termenul de revizuire curge in condiţflle art 511 alin. (1) pct. 4 CPC pentru
cazul preväzut Ia art. 509 alin. (1) pct. 4 cc, şi anume din ziua in care partea a Iuat cunoştinţă de hotărărea prin care a fost
sancţionat disciplinar delinitivjudecätorul, dar nu mai tărziu de un an de Ia data rămănerii deflnitive a hotărării de sancţionare
disciplinará.

225. Răspuns: C (admitere JNM şi în magistratură, 2015)

Varianta de răspuns A este greşitä, intrucâl, conform art 511 alin. (1) pct. 3 Ĺeza I cpc, termenul de revizuire de o lună
se caiculcazä din ziua în care paflca a luat cunoştinţă de hotărá rea instanţei penale de condamnare a (...) expeflului (...)‘
dar nu mai tâc;u de un an de la data rămänerü definitive a hotärirü penale. Faţä de datele spcţei. data rămănerii definilive a
hotărării penale este 2.02.2015, partea interesatä a luat cunostinţă de aceasta Ia data de 1 05 2015, iar cererea de revizuire
este formulată Ia 1.06.2015, fiind deci formulată in ultima zi. termenul de o Iună pentru exercitarea căii de atac a revizuirii
incepănd să curgă de Ia data la care partea interesată a uat cunostinţă de hotărârea deflnitivâ de condamnare În ceea ce
priveşte modalitatea de calcul aI terrnenului de o Iunä. fat de dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 3 CPC. atunci cand termenul
se socoteşte pe (...) luni (...). el se împlüieşfe în ziua corespunzătoare din ulii,,,a (...) lunä. Prin urmare, Ia data de 1.05 2015 a
inceput sá curgă termenul de o lunä pentru exercitarea câii de atac a revizuirii pentru partea interesată. acesta implinindu-se
Ia data de 1.06.2015.
Varianta de răspuns B este greşită prin raportare Ia exolicaţia de la varianta de räspuns de Ia iitera A. De asemenea. fată
de date!e enunţului, nu sunt incidente prevederile art 511 alin. (1)pct. 3 teza flnalä cc. conform cärora. in Iipsa unei hotärâri
penae de c.nndnmnare (in speţă hotârărea de condamnarea expertului). termenul curgede Ia data cănd partea a Iuat cunotinţă
de imprejurările pentru care constatarea inĺracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărăre penală, dar nu mai târziu de 3 ani
de Ia data producerii acestora, intrucăt expertul a fost condamnat prin hotărăre rämasä deflnitivă.
Varianta de răspuns C este corectă prin raportare Ia explicaţia de Ia varianta de räspuns de Ia Iitera A. De asemenea, in
situaţia in care expertul este condamnat definitiv pentru o infracţiune pnviloare Ia pricină, pentru ca revizuirea sä fie admisihilă,
este necesar ca hotărărea a cărei revizuire se soticită să evoce fondul [art. 509 alin. (2) cpcj, aceastä cerinţä fiind inaplicabilă
doar in ipoteza in care ceI condamnat a fosl judecătorut cauzei.

226. Răspuns: C (primire ín profesie — avocat definîtiv, 2015)

Varianta de răspuns A este greşită, deoarece, in cazul in care prin hotărârea pronun(ată instanţa a acordat mai mult decât
s-a cerut, termenul de exercitare a cäii de atac a revizuirii este de o Iună şi curge de Ia comunicarea hotärării, potrivit art. 511
alin. (1) pct. 1 cpc, iar conform art. 181 alin. (1) pct. 3 cpc, atunci când ťermenul se socoteşte pe (...) luni(...), else implineşte
in ziua comspunzătoam din ultima (...) lună Dacă ultima lună nu are zi corespunzätoare celei in care termenul inceput să
curgä. termenul se implineşte in ultima zi a acestei luni. Prin urmare, dacä termenul pentru exercitarea căii de atac a revizuirii
pentru motivul că instanţa a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut a inceput să curgă Ia data de 13 februarie 2015, revizuirea
va putea fi formulată. sub sancţiunea decăderii, ceI rnai târziu, vineri, 13 martie 2015.
Aşadar. variantele de răspuns A şi B sunt greşite, iar varianta de răspuns c este corectă.

I 227. Răspuns: B (pńmire în proťesie — avocat sta giar, 2017)

Întrebarea are in vedere calea de atac impotriva hotărădi pronunţate in revizuire. conform art. 513 alin. (5) cpc, hotärârea
dată asupra revizuirii este supusä căilor de atac preväzute de Iege pentru hotărârea revizuită, text ce are in vedere calea de
atac pe care Iegea o permite să fie exercitatä impotriva hotärării a cărei revizuire se cere, färä a prezenta interes dacă ea a
fost exercitată sau nu (G. Boeoi, M. STANcu, 2017, p. 826).
Prin urmare, varianta de răspuns A este greşitâ, intrucăt. potrivit acesteia, hotărârea pronunţatä in revizuire exercitată
impotriva unei hotärări de primă instanţă rămasă definitivă prin neapelare, nu poate fi atacatä cu apel. Or. potrivit textului
MÄDĂLINA DINU EXPLICAŢII 425

legat hotărărea pronunţată în revizuire in această ipoteză este susceptibiiă de calea de atac a apelului. intrucát şi hotărârea
impotriva căreia s-a exercitat revizuirea putea fi atacată cu apeL chiar dacă, acesta nu a ĺost exercitat.
Varianta de răspuns B este corectă in considerarea cetor menţionate mai sus, hotărârea pronunţată in revizuire mpotriva
unei hotărări a instanţei de apel care era susceptibílă de recurs, indiferent dacă recursul a fost exercitat sau nu, poate li atacată
pe calea recursului.
Varianta de răspuns C este greşită, deoarece, conform art. 513 alin. (6) CPC. dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri
potrivnice, calea de atac este recursul, iar pentru ipoteza in care revizuirea a fost soluţionată de una dintre secţiile Inaltei Curţi
de casaţie şi Justiţie, recursul este de competenţa Completului de 5 judecători. Or, in varianta de răspuns se menţioneazä in
mod greşit calea de atac a apelului pentru motivul referitor la existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, pronunţate în revizuire,
dacă hotărărea a cărei anulare se cere putea fi atacată cu apel, potrivit legii.

228. Răspuns: B (primire în profesie avocat sta giar 2015)

—

Varianta de răspuns Aeste greşită, deoarece, ca regulă. conform dispoziţiilor art. 513 alin. (5) CPC, hotără rea datä asupra
revizuirü este supusă căilorde atac prevăzute de Iege pentru hotărăma revizuită. insă. dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri
potńvnice, calea de atac este recursul [art. 513 alin. (6) teza l CPCj.
Varianta de răspuns B este corectă prin raportare la prevederite art. 513 alin. (5) CPC. astfel incăt, dacă revizuirea are ca
obiect o hotărăre pronunţată de instanţa de apel pentru care nu este prevăzută calea de atac a recursului. atunci nici hotărârea
pronunţatä in revizuire nu va fi susceptibilă de recurs. fiind definitivä.
Varianta de räspuns C este greşită deoarece. dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărări potrivnice, calea de atac este recursul
[art. 513 alin. (6) teza l CPC], chiar dacă revizuirea a fost soluţionatä de una din secţiile Tnaltei Cur-ţi de casaţie şi Justiţie. caz
in care recursul va fi de competenţa Completului de 5 judecătoń (art. 513 alin. (5) teza a lI-a CPC.

§3. Recursul în interesu] legii. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie i Justiţie în vederea pronunţării unei
hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Contestaţia privind tergiversarea procesului

229. Räspuns: C (primiro in profesie avocat deťinitiv, 2018)

—

Varianta de răspuns A este greşită. Conform dispoziţiilor art. 518 cc, decizia in interesul legii işi incetează aplicabilitatea
Ia data modificării, abrogärii sau constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale care a făcut obiectul interpretării.
Varianta de räspuns B este greşită, intrucăt, potrivit dispoziţiilor ad. 517 alin. (2) CPC, decizia se pronunţă numai in interesul
legii şi nu are efecte asupra hotărărilorjudecätoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.
Varianta de răspuns C este corectă, conforn prevederilor art. 516 alin. (11) teza a lI-a CPC. !n raport de care soluţia se
adoptă cu cel puţin două treimi din numărul judecătorilor completului.

I 230. Răspuns: B (primire in profesie avocat stagiar, 2017)

—

Dacă, in cursul judecăţii, un complet de judecată al ĺnaltei curţi de casaţie şi Justiţie, aI curţii de apel sau al tribunalului,
învestit cu soluţionarea cauzei in ultimă instanţă. constatănd că o chestiune de drept, dea cărei lämurire depinde soluţionarea
pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia inalta curte de casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul
unui recurs in interesul Iegii in curs de soluţionare, va putea solicita Tnaltei Curţi de casae şi Justiţie să pronunţe o hotărăre
prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată (art. 519 CPC).
Varianta de răspuns A este greşitä, întrucăt sesizarea inaltei curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către completul de
judecată după dezbateri contradictorii, prin incheiere care nu este supusă niciunei căi de atac [art. 520 alin. (1)CPC]. Or, in
varianta de räspuns se menţionează eronat că incheierea poate fi atacată odată cu fondul.
Varianta de räspuns B este corectă faţă de dispoziţiile art 520 alin. (2) CPC, care prevăd că, prin incheierea prin care este
sesizată Tnalta Curte de casaţie şi Justiţie, cauza va fi suspendată pănă la pronunţarea hotărării prealabile pentru dezlegarea
chestiunii de drept.
Varianta de răspuns C este greşită, intrucăt din conţinutul enunţului şi a variantei de răspuns rezultă că instanţa care
sesizează Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie in vederea pronunţării unei hotărări prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni
de drept poate suspenda cauze similare, aflate pe rolul instanţelor judecätoreşti, pănă la soluţionarea sesizării. Or, acestea,
intr-adevăr pot fi suspendate pănă la soluţionarea sesizării, conform ad. 520 alin. (4) CPC, insă nu de către completul de
judecată care sesizeaz lnalta Curte de Casaţie şi Justiţie in vederea pronunţării unei hotărări prealabile pentru dezlegarea
unor chestiuni de drept, ci de către instanţele judecătoreşti pe rolul cărora se află.

J 231 Ráspuns: B (prĺmim in pmfesie avocat sta gîar, martie 2019)

- —

Varianta de răspunsA este greşită. intrucăt sesizarea se judecă fără citarea părţilor, in cel mult 3 luni de la data investirfl.
potrivit dispoziţiilor art 520 alin. (12) CPC.
426 EXPLICAŢII DREPŢPROCESUALCIVIL. 11. PROCEDURA CONTENCIOA5Ă

Varianta de răspuns B este corectă. Conform prevederilor art 521 alin. (3) CPC (cu modificärfle aduse prin Legea nr 310/201 B),
pentru instanţa Care 2 solicitat dezlegarea, decizia este obligatorie de Ia data pronunţärii acesteia, in timp ce pentru celelalte
instanţe, de Ia data publicärii deciziei Tn Monitorul Oflcial aI Romăniei, Partea L
Varianta de răspuns C este greşită, intrucăt, potrivit dispoziţiilor art 520 alin. (12) CPC, sesizarea se judecă fără citarea
pärţilor.

232. Răspuns: C (primire în profesio avocat dcfinitiv, 2015)

—

Varianta de räspuns A este greşită, intrucăt contestaţia privind tergiversarea procesului se depune Ia instanţa investitä cu
soluţionarea procesului în Iegătură cu care se invocă tergiversarea judecăţii, si nu Ia instanţa superioară acesteia, Cum Tn mod
eronat se menţionează in cuprinsul variantei de răspuns. Astfel, conform art. 524 alin. (1) CPC, contestaţia se formulează în scris
şi se depune Ia instanţa investită cu soluţionarea procesului in Iegäturä cu care se invocä tergiversarea judecăţii. Contestaţia se
poate face şi verbal in şedinţă, caz in care va fi consemnată, impreună cu motivele arătate de parte, in incheierea de şedinţä.
Varianta de răspuns B este gresită, deoarece, prin raportare Ia prevederile art. 524 alin. (3) CPC, contestaţia privind
tergiversarea procesului se soluţioneazä färä citarea pärţilor, şi nu cu citarea acestora, cum in mod eronat se menţionează in
cuprinsul variantei de răspuns.
Varianta de răspuns C este corectă, astfel incăt, atunci cănd apreciază contestaţia ca fiind intemeială, completul de judecată
pronunţä o încheiere nesupusă niciunei cäi de atac, prin care ia de indată măsurile necesare inläturärii situaţiei care a provocat
tergiversarea judecäţii, potrivit art 524 alin. (4) teza I CPC.

I 233. Răspuns: B (primire în profesic avocat definitiv, 2017)

—

Pe calea contestaţiei privind tergiversarea procesului, partea interesatä sau procurorul, in cazul in care padicipä Iajudecatä,
poate solicita instanţei sesizate cu soluţionarea cauzei constatarea incălcării dreptului la soluţionarea procesului intr-un termen
optim şi previzibil şi Iuarea mäsurilor Iegale pentru ca aceastä situaţie să fie inlăturată (G. BoRoI, M. STANcu, 2017, p. 764).
Varianta de răspuns A nu este corectä, intrucăt contestaţia se depune Ia instanţa investitä cu soluţionarea procesului in
Iegătură cu care se invocă tergiversarea judecăţii tart. 524 alin. (1) CPC], iar nu Ia instanţa superioară acesteia, cum în mod
eronat se menţionează in varianta de räspuns
Varianta do räspuns B oste corectä, deoarece, conform art. 524 alin. (2) CPC, formularoa contestaţiei nu suspcndä
soluţionarea cauzei.
Varianta de răspuns C nu este corectă, intrucăt, atunci cănd apreciază contestaţia ca fiind intemeiată, completul de judecatä
pronunţä o incheiere nesupusă niciunei cäi de atac [art 524 alin. (4) CPC], iar nu o incheiere care poate fi atacată odată cu
fondul, cum in mod greşit se menţioneazä in varianta de räspuns

I 234. Räspuns: C (primire în proťesie avocat definitiv, 2016)

—

Varianta de räspuns A este greşitä, deoarece contestaţia se soluţioneazä de către completul investit cu judecarea cauzei,
conform dispoziţiilor art. 524 alin. (3) CPC.
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece incheierea de admitere a contestaUei nu este supusă niciunei căi de atac
[ad. 524 alin. (4) CPC).
Varianta de räspuns C este coreclä, fiind in conformitate cu dispoziţflle art 524 alin. (4) CPC, in raport de care atunci când
apreciază contestaţia ca fiind întemeiată, completul de judecată pronunţă o încheiere nesupusă niciunei cäi de atac, prin care
ia de indatä măsurile necesare inläturärii situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii.
 CAPITOLUL AL III-LEA. PROCEDURA
NECONTENCIOASĂ

jl. Răspuns: B (pńmire in profesie — avocat stagiar, 2014)

Varianta de răspunsAeste greşită. intrucăt. dacä cererea formulată in procedura neconlencioasă, prin insuşi cuprinsul ei ori
prin obiecţüle ridicate de persoanele cítate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanţa o va respinge (ad. 531 CPC),
färä a avea posibilitatea de a-şi declina competenţa in favoarea instanţei competente potrivit procedurii contencioase, cum in
mod eronat se menţioneazä in cuprinsul variantei de răspuns.
Varianta de răspuns B este corectă, deoarece cererea in materie necontencioasă se judecă in camera de consiliu, cu
citarea petentului şi a persoanelor arătate in cerere, dacä Iegea o impune [art. 532 alin. (1) teza I CPC].
Varianta de răspuns C este greşită, deoarece incheierile pronunţate in procedura necontencioasă nu au autoritate de Iucru
judecat, conform art. 535 CPC, Prin această procedură nu se soluţionează un Iitigiu, instanţa avănd posibilitatea să revină
asupra incheierii pronunţate, Ia cererea celui interesat, in măsura in care situaţia avută in vedere Ia momentul respectiv s-a
schimbat (G. Bonoi, M. STANcU, 2017, p. 852).

2. Răspuns: C (admitore in magistraturä, aprflie 2017)

Varianta de răspuns A nu este corectă, deoarece art 529 CPC prevede cä instanţa işi verifică din oficiu competenţa, chiar
dacă este de ordine privată, putând cere părţii Iămuririle necesare, Tn consecinţă. instanţa işi verificâ competenţa atăiin cazul
in care aceasta este de ordine prĺvată. căt şi de ordine publică.
Varianta de răspuns B nu este corectă, fiind in contradicţie cu prevederile art 534 alin, (1) CPC, care dispun că incheierea
prin care se incuviinţează cererea este executorie. Deci, numai incheierea de incuviinţare este executorie, nu şi incheierea
de respingere
Varianta de răspuns C este corectä, fiind preluarea art 533 CPC, conform căruia instanţa se pronunţă prin incheiere, in
raport cu toate imprejurările de fapt şi de drept ale cauzei, chiar dacă nu au fost invocate in cerere sau pe parcursul procedurii.

3. Răspuns: A, c (primirc in profesie avocat sta giar, 2015)

—

Varianta de răspuns A este corectä. intrucăt, potrivit art. 535 CPC. incheierile pronunţate in procedura necontencioasă nu
au autorilate de Iucru judecat.
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece judecata în cadrul procedurii necontencioase se va face cu citarea părţilor
doar in mäsura in care Iegea o impune [art. 532 alin. (1) teza I CPCJ. in caz contrar, judecata putăndu-se face cu sau fără
citarea părţlor, Ia aprecierea instanţei investite cu soluţionarea cererii Lart. 532 alin. (1) teza a II-a CPCJ. Prin urmare, nu
intotdeauna soluţionarea cererii in cadrul procedurii necontencioase se va face cu citarea părţilor, cum in mod eronat se
prevede in cuprinsul variantei de răspuns.
Varianta de răspuns C este corectă, deoarece, conform art. 533 CPC, care reglementează soluţionarea cererii in cadrul
procedurii necontencioase, ínstanţa se pronunţă prin incheiere, in raport cu toate imprejurările de fapt şi de drept ale cauzei,
chiar dacä nu au fost invocate in cerere sau pe parcursul procedurii.

I 4. Răspuns: c (primire În profesie — avocat stagiar, august 2019)

Varianta de răspuns A este greşită, intrucăt este doar parţial adevărată. Tncheierea prin care se soluţionează cererea este
supusă numai apelului (iar nu recursului, cum in mod greşit se menţionează in cuprinsul variantei de răspuns), cu excepţia celei
pronunţate de un complet aI Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care este definitivă, conform dispoziţiilor art 534 alin. (2) cpc.
Varianta de răspuns B este greşită, intrucăt incheierea prin care se incuviinţează cererea in materie necontencioasă este
executorie incă din prima instanţâ, conform art 534 alin. (1) cpc.
Varianta de răspuns c este corectă. AsĺÍel. potrivit prevedeńlor art 533 CPC, instanţa se pronunţă prin incbeiere, in raport
cu toate imprejurările de fapt si de drept ale cauzei, chiar dacă nu au fost invocate in cerere sau pe parcursul procedurii.

j 5. Răspuns: C (admitere in magistratură, Îunie 2019)

Varianta de räspuns A este greşită. intrucăt judecarea cauzei de către instanţă trebuie să se realizeze cu obiectivitate şi in
conformitate cu dispoziţiile Iegale, indiferent dacă prin cererea de investire a instanţei se solicită stabilirea unui drept potrivnic
faţă de o aItă persoană sau investirea instanţei este o consecinţă a unei dispoziţii Iegale. färă a se urmäri stabilirea unui drept
potrivnic. Prin urmare, judecătorul poate fi recuzat atăt in materie contencioasă, căt şi in cea necontendoasă. pentru aceleaşi
motive preväzute in cupńnsul art 41 şi art. 42 CPC.
Varianta de răspuns B este greşită. Potrivit dispoziţiilor art. 529 CPC. instanţa işi verifică din oficiu competenţa. chiar dacă
este de ordine priva(ă (.)‘ iar dacă instanţa se declară neccmpetentă, va trimite dosarul instanţei competente. Prin urmare, ca
 —. r:

428 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL CIVIL. 111. PROCEDURA NECONTENCIOA5Ă

Urmare a invocării excepţiei de necompetenţä, se poate crea conflict negativ de compeienţă între două sau mai multe instanţe
care işi declinä reciproc competenţa, indiferent de gradul instanţei şi de circumscripţia in care se găsesc.
Varianta de răspuns C este corectă, intrucăt, potrivit dispoziţiilor ad. 534 alin. (4) CPC, !n materie necontencioasă, apelul
poate fi făcut de orice persoanä interesatä, chiar dacä nu a fost citatä Ia soluţionarea cererii, termenul de apel curgănd de la
data la care a h,at cunoştínţă de incheiere, dar nu mai tă,zü; de un an de la data pmnunţărň

6. Răspuns: A, c (admitere in magistraturä, august 2013)

Varianta de Ia Iitera A este corectă deoarece printr-o cerere necontencioasă nu se pune in discuţie un drept Iitigios (pentru
a se putea renunţa Ia eI), ci sunt avute Tn vedere ipotezele de Ia art. 527 CPC, in raport de care sunt supuse procedurii
necontencioase cererile pentru soluţionarea cărora este nevoie de intervenţia instanţei, ĺără insă a se urmări stabilirea unui
drept potrivnic faţă de o altă persoană, precum sunt cele privitoare Ia darea autorizaţiilorjudecătoreşti sau Ia Iuarea unor măsuri
Iegale de supraveghere, ocrotire ori asigurare. Prin urmare, nu se poate renunţa Ia dreptul pretins intr-o cerere cu caracler
necontencios, deoarece nu se pretinde un drept, acest act de dispoziţie fiind incompatibil cu procedura necontencioasă.
Varianta de la Iitera B este greşită, deoarece şi procedura necontencioasă presupune posibilitatea petentului dea renunţa
Ia judecarea cererii sale necontencioase, astfel incăt cererea de renunţare Ia judecatä poate fi formulatä şi Tn cadrul procedurii
necontencioase.
Varianta de Ia itera C este corectă deoarece tranzacţia presupune concesii reciproce ale părţilor in vederea stingerii unui
Iitigiu, or, cererea necontencioasä nu implicä un Iitigiu şi nici părţi adverse, ci numai un petent. Lipsa părătului in procedura
necontencioasä face ca dispoziţiile din procedura contencioasä relative Ia intămpinare şi cererea reconvenţională să nu fie
compatibile cu natura necontencioasă a cererii De asemenea, sunt incompatibile cu natura necontencioasä a unei cereri instituţii
precum renunţarea Ia dreptul pretins, tranzacţia, hotărărea de expedient etc. (D.M. GAVRIŞ in G. BoRoI, NouI Codde procedură
civilä, Comentaríupe artîcole. VoI. IL Afl. 527-1133, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2016, p. 272). Prin urmare, tranzacţia prin care
pärţile inţeleg sä stingä un Iitigiu prin concesii reciproce in íaza judecaţii are caracter contencios, fiind deci incompatibilă cu
natura necontencioasă a unei cereri.
 CAPITOLUL AL IV-LEA. EXECUTAREA
SILITĂ

I 1. Räspuns: B (primire în profesie avocat stagiar, 2015)

—

Varianta de răspuns A este greşită, deoarece, conform art 633 pct. 2 CPC, sunt hotärări executori hotărárite date in primä
instanţă, fără drept de apel, ori cele in Iegătură cu care párţile au convenit sä exercite direct recursul.
Varianta de räspuns B este corectă, deoarece apelul este o cale de atac suspensivă de executare [art. 468 alin. (5) CPC]
şi astfeL pănă Ia data expirării termenului de exercitare a apelului, hotărárite date in primä instanţă nu sunt executorii.
Varianta de răspuns C este greşită. deoarece. conform art 633 pct. 1 CPC, sunt hotărăh executorii hotărările date in apel.
dacă prin Iege nu se prevede altfel.
2. Răspuns; C (primire in proťesie — avocat dei7nitiv, august 2019)
Varianta de răspunsAeste 9reşită, intwcăt pot fi puse in executare hotärările arbitrale, chiar dacă sunt atacate cu acţiunea
in anulare, potrivit dispoziţiilor art 635 CPC.
Varianta de răspuns B esle greşită. Conform prevederilor art 639 alin. (1) cpc, actul autentificat de notarul public care
constată o creanţă cedă. Iichidá şi exigibilă constituie titlu executoriu, iar in Iipsa originalului, titlul executoriu iI poate constitui
duplicatul sau copia Iegalizată de pe exemplarul din arhiva notarului public.
Varianta de răspuns C este corectă, fiind in acord cu prevederile art 640 CPC. Astfel, cambia. bfletul Ia ordin şi cecul.
precum şi alte titluri de credit constituie tilluri executorii. dacä indeplinesc condiţile prevăzute in Iegea specială.

I 3. Răspuns: C (primire in profesie — avocat stagiar, 2018)

Varianta de răspuns A este greşită. intrucăt. polrivit art 651 alin. (1) CPC, instanţa de executare este judecătoria in a cărei
circumscripţie se află, Ia data sesizării organului de executare, domicüiul sau, după caz, sediul debitorului (...)‚ şi nu Iocul unde
se află bunurile.
Varianta de răspuns B este greşită. deoarece instanţa de executare se pronunţă prin incheiere executorie, care poate fi
atacată numai cu apel (deci nu cu recurs), in termen de 10 zile de Ia comunicare [art. 651 alin. (4) CPC].
Varianta de răspuns C este corectă, Potrivit art 651 alin, (3) cc, instanţa de executare soluţionează:
— cererile de încuvünţare a executăńi silile;
— contestaţiile Ia executare;
— orice aite incidente apărute in cursul executării silite (cu excepţia cetor date de ege in competenţa altor instanţe sau organe).
I 4. Răspuns: A, C (admitere INM şi in magistraturá, 2018)
Varianta de răspuns A este corectă, AstfeI, potrivit art 651 alin. (3) CPC, instanţa de executare soluţionează (...) orice alte
incidente apärute in cursul executării silite, cu excepţia celor date de Iege in competenţa attor instanţe sau organe.
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece instanţa de executare se pronunţă prin incheiere executorie, care poate fi
atacată numai cu apeL in termen de 10 zile de la comunicare, şi nu de Ia pronunţare [art. 651 alin. (4) cpc.
Varianta de răspuns C este corectă. Potrivit art. 651 alin. (3) CPC, schimbarea domiciliuluisausediuluidebitowluiorĄ după
caz al cmditowlui după inceperea executărü sihte nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare.

I 5. Răspuns: B (primire in proťesie — avoçat sta giar, august 2019)

Varianta de răspunsAeste greşită, Prin Decizia nr 6012017 (ICCJ, Completul DCD, M. 0f nr. 928 din 24 noiembrie 2017)
s-a admis sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti, Seąia a IV-a civilă, privind pronunţarea unei hotărări prealabile şi s-a
stabilit că in interpretarea dispoziţwor art. 2431 C.civ. rapoflat Ia arl. 632 CPC, este posibilä executarea silită a unei creanţe
garantate prinlr-un contract de ipotecă valabil incheiat, ce constituie titlu executoriu, chiar dacă dreptul de creanţă insuşi nu
este constatat príntr-un inscris cam sä constituie, potrivit dispoziţülor legale, titlu executoriu.
Varianta de răspuns B este corectă, prin rapodare Ia explicaţia de Ia varianta de răspuns A.
Varianta de răspuns C este greşită. Conform dispoziţiilorari. 652 alin. (1) Iit. b)teza I CPC, in cazul urmärirüsiiite a bunurilor
mobile şi ai executărüsilite directe mobiliare, compeżenla de eťectuam a executărüsilite apatţne executorului judecătoresc din
circumscripţia curU de apel unde se află domicitiul oń, după caz, sediul debitorului, sau din circumscripţia curţü de apeI unde
se aflä bunurÜe, ťünd in ipoteza unei competenţe teritoriale alternative.

I6. Răspuns: A, c (admitere in magistraturä, aprilie 2017)

Varianta de răspuns A este corectă, flind in concordanţă cu dispoziţiile art. 666 alin. (1) CPC, conform cărora, in termen
de maximum 3 zile de Ia inregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita incuvünţarea executării de către instanţa
de executam, Procedura de incuviinţare a executării silite este o procedură necontencioasă, iar incheierea de incuviinţare
430 EXPLICAŢIJ DREPT PROCESUAL CIVIL. IV EXECUTAREA SILITĂ

prevăzută de art. 666 alin. (3) CPC nu are autoritate de Iucru judecat in conformitate CU ad. 535 CPC, care statuează că
incheierile pronunţate in procedura necontencioasă nu au auloritatea Iucrului judecat.
Varianta de răspuns B nu este corectă, fiind in contradicţie CU art. 666 alin. (5) pct. 1 CPC, conform căruia instanţa poate
respinge cererea de incuviinţare a executärii silite numai dacă Cererea de executare silitä este de competenţa altui organ de
executare decăt ceI sesizat.
Varianta de răspuns C este corectă, soluţia űind impusä de art. 12T din Legea nr. 76/2012, conform cäruia, daca prin iege nu
se prevede altfel, dispoziţüle art 200 CPC privind vcriĺicarea cererii şi regularizarea acesteia nu se aplicä in cazul incidentelor
procedurale şi nici in procedurfle speciale care nu sunt compatibile cu aceste dispoziţii. Ca atare, procedura regularizării nu se
poate aplica cererii de incuviinţare a executăr sijite, avánd in vedere că această procedură nu este compatibilă cu termenul
de „maximum 7 ze', in care cererea de incuviinţare a executării silite trebuie soluţionată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 666
aIin. (2) CPC şi, astfel, nu se aplicä prezeniei proceduri speciale necontendoase, excepţia fiind preväzutä expres de Iege.

I 7. Răspuns: B (primire in profesie avocat sta giar, august 2019)

—

Varianta de răspuns A este greşită, intrucăt cererea de incuviinţare a executärii silite poate fi formulată doar de către
executorul judecătoresc, nu şi de creditor, conform dispoziţiilor art. 666 alin. (1) CPC.
Varianta de răspuns B este corectă, cererea de incuviinţare soluţionăndu-se prin incheiere datä in camera de consiliu. färă
citarea pärţilor, potrivit art 666 alin. (2) teza I CPC.
Varianta de răspuns C este greşită. intrucăt, in caz de respingere a cererii de incuviinţare a executării silite. incheierea
poate fi atacată numai cu apeI exclusiv de către creditor (nu şi de către executorul judecätoresc). conform art. 666 alin. (7) CPC.

8. Răspuns: B (primire În proťesie avocat dctinitiv, martie 2019)

—

Varianta derăspunsAestegroştă. Potrivilart. 666 alin. (1)CPC, executorul judecătorescva solicita incuviinţarea executării
de către instanţa de executare. aceasta flind judecâtoria in a cärei circumscdpţie se află. Ia data sesizădioroanuiuide executam.
domiciliul sau, dupä caz. sediul debiforului, in afara cazurilorin care Iegea dispune altfel [art. 651 alin. (1) CPC]. Prin urmare.
competenţa de soluţionare a cererii dc incuvňnţare aparţine judccätorieL si nu tribunalului.
Vaiiaiita ds IäspurIs B &ste corec(ă, deoarece, potrivit art 666 alin. (1) cc executorul judecătoresc solic,tă incuviinţarea
executärii
Vananta de răspuns C este greşită. intrucăt cererea de incuvnţare a executării silite se soluţionează prin incheiere datä
in camera de consiliu, fără citarea părţflor [a. 666 alin. (2) teza a II-a CPC].

I 9. Răspuns. C (adnitete Îfl niagiswawrä, iunie 2019)

Varianta de răspuns A este greşită. Instanţa de executare [care are competenţa dea soluţiona i cererile de incuviinţare a
executării silite, conform art. 651 aIin (3) cPc] este judecătoria in a cărei circumscńpţie se afiă, la data sesizărüorganuluide
executare. domiciliul sau. după caz, sediul debitorului, in afara cazurilorin care Iegea dispune altfel [art. 651 alin. (1) CPC]. Prin
urmare. pentru stabilirea competenţei este avut in vedere domiciliulĺsediul debitorului de Ia data sesizärii organului de executare,
iar nu de Ia data sesizării instanţei.
Varianta de răspuns 5 este gresită, íntrucăt corerea de incuviinţare a executărfl silite se trimite instanţei de executare
de rätre executon:1 judecăturesc, i nu de către creditor, in termen de maximum 3 zile de Ia inreaistrarea cererii. conform
dispoziţiiIor art. 666 alin. (1) CPC.
Varianta de răspuns C este corectä, intrucât, prin raportare Ia prevederile art 666 aIin (5) pct 2 cc. instanţa poate
respinge cererea de incuvsinţare a executani s:hte daca ho&iră rea sau, dupa caz, înscńsui nu constituie, potnvit legü, titlu
execuĺońu. Or, hotärărea prin care instanţa a conslatat inexistenţa dreptului de proprielaĺe aI pärätului asupra imobiiului aHat
in posesia rectamantului nu este o holărăre susceptibilă de a putea fi pusä in executare silită. Aceasta, intrucát hotărárile
pronunţate in materia cererilor prin care se urmăreşte constatarea existenţei unui drept aI reclamantului sau inexistenţa unui
drept aI párătului nu constituie titluri executorň.

I 10. Răspuns: C (admitere in magistraturâ, iunie 2019)

Varianta de răspuns A este greşită, intrucăt sancţiunea ce poate inlerveni in privinţa actelor de executare efectuate de
către un executor judecătoresc necompetent este nulitaiea necondiţionată de existenţa unei vătămări, conform dispoziţHlor
art. 652 alin. (5) cpc.
Varianta de răspuns B este greşită. Potrivit dispoziţiilor art 208 alin. (1) CPC, intâmpinarea este obligatorie, in afară de
cazurile in care Iegea prevede in mod expres altfel. Prin urmare, in absenţa unei dispoziţii contrare, intămpinarea este obligatorie
şi in cazul judecării contestaţiei Ia executare, aceasta urmănd să aibă conţinutul prevăzut in cuprinsul art. 205 alin. (2) CPC,
deci inclusiv excepţiile procesuale pe care creditorul Ie invocă faţă de contestaţia Ia executare formulată de cätre debitor
Varianta de răspuns c este corectă. Polrivit dispoziţiilor art. 657 alin. (3) cpc, dacä prin lege nu se dispune altfel, încheierile
pronunţate de cätre executorul judecătoresc se dau fără citarea părţÜor se comunică acestora, sunt executorü de drept şi pot
fiatacate numai cu contestaţie Ia executam, iar potrivit art. 712 alin. (1) cc, împotriva executärüsilite, a incheiedlor date de

m 3S. j... I
tWIÄDĂLINA DINU EXPLICAŢII 431

executomljudecätoresc, precum şi impotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau
vătămaţi prin executare (...).
11. Răspuns:A, B(primire în proťesie—avocatstagiar, 2017)
Prescripţia dreptului de a obţine executarea silită, Ia fel ca şi prescripţia dreptului material Ia acţiune, are caracter de ordine
privată, ceea ce inseamnă ca aceasta nu poate ťi invocată de către organul de executare din oficiu sau de către instanţa de
judecată, ci doar de către persoana interesată pe calea contestaţiei Ia executare
Ca atare, variantele de Ia A şi B sunt corecte, executorul judecătoresc căruia i se solicitä punerea Tn executare a unui
titlu executoriu după implinirea termenului de prescripţie nefiind indreptăţit sä refuze punerea Tn executare a acestuia, faţă
de dispoziţiile art 707 alin. (1) CPC, care preväd cä prescripţia nu operează de plin drept, ci numai Ia cererea persoanei
interesate. Astfel, instanţa nu poate respinge cererea de incuviinţare a executării silite in baza unui titlu faţă de care termenul
de prescripţie este implinit. Tn egală măsură, executorul nu poate respinge in faza inregistrării dosarului de executare o cerere
bazată pe un astfel de titlu, intrucăt ambele proceduri sunt necontencioase, iar prescripţia nu poate fi invocată decăt de aceIa
in favoarea căruia curge (M. DINu, R. SrANcIu, Executarea siiÜă în Codu/de procedură civ//ă. Comentarŕupe aflicote, ed. a 2-a,
Ed. Hamangiu. Bucureşti. 2019. p. 341).
Varianta de räspuns C este greşită. intwcát, din punct de vedere aI efectelor pe care Ie produce prescripţia implinitä, textul
art. 707 alin. (2) CPC prevede că stinge dreptui dea obţine executarea silită şi orice titlu executoriu işi pierde puterea executoťie,
ceea ce echivalează cu imposibilitatea pentru creditor de a-şi mai putea valorifica dreptul constatat prin titIuI executoriu a cärui
putere executorie s-a stins, Cu toate acestea. dacă titlul executoriu iI constituie o hotărâre judecätorească sau arbitrală, dacă
dreptul dea obţine obligarea părătului este imprescriptibil sau, după caz, nu s-a preşchs. creditorul poate obţine un nou titlu
execuţodu, pe calea unui nou proces, fărä a i se putea opune excepţia autorităţii de Iucru judecat. Prin urmare. se conferă
posibilitatea cmditomlui de a pomi un nou proces pentru a obţine un nou titlu executoriu impotnva debitowlui, condiţionat de
faptul ca dreptul säu sä fie impreschptibil sau, deşi prescriptibil, să fie încă inăuntrul termenului de prescdpţie a dreptului dea
obţine condamnarea părătului. fără a i se opune in această situaţie autoritatea de Iucru judecat in aspectul ei negativ (in sensul
că nu se poate soluţiona o nouä pricină avănd aceleaşi pärţi, obiect şi cauză) (M. DINu, R. STANcIu. Executarea sihtă in Codul
de procedură civdă, Comentariu pe aflico/e, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu. Bucureşti, 2019. p. 341-342).
Faţä de argumentele mai sus expuse, varianta de răspuns este greşită. menţionându-se in mod eronat că, in toate cazurile,
prin prescripţia dreptului dea obţine executarea silită se pierde caracterul executoriu aI inscrisului care constituie titlu executoriu,
fără a exista posibilitatea. pentru creditor, dea obţine un nou titlu executoriu.

12. Răspuns: A (pńmire in profesie — avocat stagiar, august 2019)

Varianta de răspuns A este corectă. instanţa neputănd invoca din oficiu prescńpţia extinctivă, conform prevederilor ad. 2512
alin. (2) Cciv. (care se aplică in mod corespunzător potrivit art 711 CPC), aceasta fiind reglementată de norme de ordine privată.
Varianta de răspuns B este greşitä, perimarea executării silite nu constituie o cauză de intrerupere a cursului prescripţiei
extinctive. Mai mult decăt atăt. dispoziţiile art. 709 alin. (3) CPC menţionează expres faptul că prescripţa nu este intreruptă
dacă executarea silitä a fost respinsä. anulatä sau dacă s-a perimat ori dacă cet care a făcut-o a renunţat la ea.
Varianta de räspuns C este greşitä, intrucât prescripţia este reglementală de norme de ordine privată, iar ínstanţa nu poate
respinge cererea de incuviinţare a executării silite pe acest considerent.

I 13. Răspuns: A, B (admitere în magistratură, angust 2013)

Varianta de Ia Iiterele A i B sunt corecte. deoarece contestaţia Ia executare se poate formula impotriva executărü silite. a
incheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi impotriva oricärui act de executare, de către cei interesaţi sau vătămaţi
prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie Ia executare şi in cazul in care executorul judecătoresc refuză să
efectueze o executare silitä sau să indeplineascä un act de executare silită in condiţiile Iegii [ad. 712 alin. (1) CPC].
Varianta de Ia litera C este greşită, deoarece nu se poate face o nouă contestaţie de către aceeaşi parte pentru motive care
au exislat Ia data primei contestaţii, conteslatorul avăndinsă posibilitatea de a-şi modifica cererea iniţială adăugănd motive noi
de contestaţie dacä, in privinţa acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare a contestaţiei Ia executare. potrivit
dispoziţiilor art. 713 alin. (3) CPC.

I 14. Răspuns: c (primire În profesie avocat stagiar, 2013)

—

Varianta de räspunsAeste greşită prin rapodare Ia prevederile art. 713 alin. <1) CPC, conťorm cărora, dacä executarea silită
se face in temeiul unei hotărări judecătoreşti sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt
sau de drept pe care Ie-ar fi putut opune in cursul judecăţii in primă instanţă sau intr-o cale de alac ce i-a fost deschisă. Prin
urmare, dacă executarea silită se face in temeiul unei hotărări judecătoreşti sau arbitrale, debitorul nu poate invoca in cadrul
contestaţiei Ia executare motive de fapt sau de drept privitoare Ia fondul dreptului, el având această posibilitate in cadrul
procesului in care s-a obţinut hotărărea pusă in executare.
432 EXPLICATII DREPT PROCE5UAL CIVIL IV. EXECUTAREA SILITĂ

Indiferent de felul contestaţiei Ia executare, pe această cale nu se poate modifica sau anula hotárárea judecătorească
ori arbitrală pusă in executare. Instanţa care soluţionează contestaţia Ia executare se Iimiteazä 5 Cerceteze dacă actele de
executare se realizează cu respectarea dispoziţiilor Iegale privind executarea silită sau, când este cazul, stabileşte intinderea,
inţelesul ori aplicarea dispozitivului hotărării ce se execulă.
În aceste cazuri, admisibilitatea unui mijloc de apărare este subordonată, n materie de contestaţie Ia executare, condiţiei
esenţiale de a nu ce aduce atingere autoritäţii de Iucru judecat a hotärăňi contestate şi, ca atare, ori de căte ori contestatorul,
prin motivul de contestaţie invocat, Iasă neatins fondul procesului definitiv judecat prin hotărărea ce se execută, contestaţia
este admisibilá, căci nu aduce atingere sus-menţionatului principiu (G. BOROI. M STANCu, 2017, p. 1166-1167).
Varianta de răspuns B este greşită prin raportare Ia explicaţia de Ia varianta A.
Varianta de răspuns C este corectä prin raportare Ia explicaţia de Ia Varianta A.
NB! Art. 713 alin. <2) s-a modificat pin Legea nr 310/2015 şi ĺn prezent are următorul cuprins: in cazul în care executarea
silítä se face în temeiul unui aIt titlu executoriu decât o hotărăre judecätoreascâ, se pot invoca in contestaţia Ia execulare şi
motive de íapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu, numai dacă Iegea nu prevede in Iegăturä
cu aceI titlu eXecutoriu o cale procesuală pentru desflinţarea Iui. inciosiv o acţ/une de drept comun".

15. Răspuns: B (admitere INM şi in magistratură, 2015)

Varianla de răspuns A este greşitä, deoarece pe calea conteslaţiei Ia execu(are se putea solicita anularea oricărui act de
executare siiită, deci inclusiv anularea Încheierii de ÎnVestire cu formulă executorie.
NBI Legiuitorul renunţă Ia sotuţia Iegislativă a menţionării formulei executorii in partea finalä a Încheierii de incuvinţare
a executării silite. abrogarea art. 666 alin. <8) cc marchează dispariţia formulei executorii din peisajul Iegislaţiei románe
Prin abrogarea dispoziţiilor referitoare Ia formula executorie, se incheie o tradiţie juridică ce datează ceI puţin de Ia momentut
intrării in Vigoare a Codului de procedură civilă din 1865, care, În forma sa iniţială, reglementa formula executorie la dispoziţiile
art, 373 şi, respectiv, art. 135 (H. ŢIŢ, R STAMcIU, up. ciL, p. 125-126).
Varianta de răspuns B este corectä, deoarece, conform art. 713 alin. (1) CPC, dacä executarea silită se face in temeiul unei
hotărâri judecätoreşti sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe ca!e de contestaţie motive do fapt sau de drcpt pe care
Ie-arfi putut opune În cursul judecăţii in primä instanţä sau intr-o cale de atac ce i-a fost deschisä. Prin urmare, invocarea unor
motive de fapt i de drept privitoare Ia fondul dreptului cuprins in titIuI execulo[iu reprezentat de o I,utărăw juduuäLuwiscă,
atunci când aceste motive sunt anterioare pronunţării hotărării, determinä inadmisibilitatea contestaţiei Ia executare in raport
de textul Iegal mai sus menţionat
Varianta de raspurls c este greşila, deoarece, pe calea contestaţlel Ia executare, se poate solicita ímpärţeala bunurilor
proprietate comună pe cote-părţi sau in devälmäsie. Astfel, conform art. 712 alin. (4) cPc, impärţirea bunurilor proprietate comunä
pe cote-părţi sau in deválmăşie poate fi hotărâtă, Ia cererea părţii interesate, şi in cadrul judecării contestaţiei Ia executare.

16. Răspuns: 8 (primire in profesie avocat stagiar, 2O16

—

Varianta de răspuns A este greşită, deoarece, potrivit dispoziţütor art 713 alin. (5) CPC, in cazul procedurii urmăririi silite
mobiliare sau imobiliare ori a predării silite a bunului imobil sau mobil, confestaţia Ia executare poate fi introdusä şi de o terţä
persoană, in măsura in care aceasta pretinde un drept de proprietate ori un alt drept real cu privire la bunul respectiv.
Varianta de răspuns B este corectă, fiind in conformitate cu prevederile ad 713 alin. (3) CPC, În raport de care nu se poate
face o noua contestaţie de către aceeasi parte pentru motive care au existat Ia data primei contestaţii.
Varianla Ue răspuns C es[e greşită. Întrucăt se poate formula contestaţie Ia executare şi in cazul in care executorul
judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să indeplineascä un act de executare silitä in condiţiile Iegii [art. 712
alin. (1) teza a II-a CPC].

I 17. Răspuns: c (pflmire in profesie avocat deflnitiv, august 2019)

—

Varianta de răspuns A este greşită. contestatorul. invocánd stingerea obligaţiei prin plata de bunăvoie, efectuată anterior
pronunţării hotärării care constituie titlu executoriu, şi cerănd incetarea executării silite cu aceastä motivare, repune În discuţie
o situaţie de fapt soluţionatä definitiv prin hotărărea judecătorească ce constituie titlu executoriu, intrată deci in autoritatea
Iucrului judecat; or, fondul soluţiei cuprinse in titlul executohu nu poate fi schimbat pe calea contestaţiei Ia executare. O plată
anterioarä pronunţării hotărării care constituie titlu executoriu. dar nedovedită in faţa instanţei ce a judecat fondul cauzei, putea
fi invocată şi dovedită În căile de alac. prin exercilarea acestora inăuntrul termenelor Iegale partea putând obţine reformarea
hotărârii ce o prejudiciazä (G. BOROI. M. STANcU, op. cIt., p. 1265. nota 1).
Varianta de răspuns B este greşită Prescripţia dreptului material Ia acţiune poate fi invocată doar de către părát in faţa
primei instanţe pänă Ia primul termen de judecatá, sub sancţiunea decăderii. Prescripţia, in actuala tegiferare, este reglementată
de norme de ordine privatä, iar neinvocarea acesteia in termenul preväzut atrage sancţiunea decăderíi debitorului dea o mai
invoca ulterior
MĂDÄLINA DINU EXPLICAŢII 433

Variania de räspuns C este corectä. Pe calea contestaţiei Ia executare debitorul poate invoca confuziunea. şens in care
poate solicita şi obţine pe calea contestaţiei Ia executare anularea formelor de executare in temeiul Unui act juridic ulterior
hotărárii ce s-a pus în executare şi prin care se face dovada că a devenit coproprietar aI apartamentului pe care il ocupă şi din
care se cere evacuarea (G. Bonoi, M. STANcU, op. ciL, p. 1257, nota 9).
18. Răspuns: A, C (admitereîn magistratură, august 2013)
Varianta de răspuns A este corectä, deoarece, in cazul procedurii urrnăririi silite mobiliare sau imobiliare ori a predării silite
a bunului imobil sau mobil. contestaţia Ia executare poate fi introdusă şi de o terţă persoană, insä numai dacă aceasta pretinde
un drept de proprietate ori un alt drept real cu privire la bunul respectiv [art. 713 alin. (5) CPC].
Varianta de răspuns B este greşită deoarece contestaţia la executare poate fi exercitatä impotriva executării silite, a
incheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi impolriva oricărui acl de executare de către cei ioteresaţi sau vătămaţi
prin execulare [art. 712 alin. (1) teza I CPCJ, deci nu doar de cätre debitor şi creditor, cum in mod eronat se menţionează in
cuprinsul variantei de răspuns.
Varianta de răspuns c este corectă prin raportare Ia explicaţia de la varianta B.

19. Răspuns: A, B (primire in profesie avocat definitiv, martie 2019)

—

Varianlele de răspuns A şi B sunt corecte. Astfel, potrivit art. 713 alin. (3) CPC, nu se poate face o nouă contestaţe de
către aceeaşi parte pentru motive care au existat Ia data primei contestaţü, Cu toate acestea, contestatorul îşi poate modifica
cererea iniţială adäugănd motive noi de contesta ţie dacă, in privinţa acestora din urmă, este respectat termenut de exewitam
a contestaţiei Ia executare.
Sub sancţiunea respingerii ca inadmisibilä, motivele existente la data formulării contestaţiei la executare trebuie invocate
toate deodată. Apreciem cä, deşi textul de lege menţionat face vorbire despre toate motivele existente la data formulärii primei
conteslaţii la executare, ar trebui admis cä esle vorba despre motive existente de care partea interesatä avea cunoştinţă
(G. BoRoI, M. STANcu, 2017, p. 1170).
Varianta de răspuns C este greşită deoarece impotriva executării silite, a incheierilor date de executorul judecătoresc,
precum şi impotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vätămaţi prin executare
Iart. 712 alin. (1) teza a ll-a CPCj.
I 20. Răspuns: B (primire in proťesie—avocat definitiv, 2018)
Varianta de răspuns A este greşită, Prin Decizia nr 34/2015 (M. Of. nr 945 din 21 decembrie 201 5). Tnalia Curte de Casaţie
şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit: cheituielile de jvdecată se circumscriu noţiunü de
obliga ţie principală în titlul executoriu şi pot fi supuse actualizării în cadwl executăńi sflite. Astfel, potrivit ad. 628 alin. (3) CPC,
executorul judecătoresc, la cererea creditorului. poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite in bani, indiferent de
izvorul ei, potrivit criteriilor cuprinse in titlul executoriu.
Vańanla de răspuns B este corectă, prin rapodare la explicaţia ofehtă la varianta de răspuns de la litera A.
Varianta de răspuns C este greşită, deoarece creditorul poate ĺormula contestaţie la executare impotriva incheierii executorului
judecătoresc în termen de 15 zile de Ia data cănd a luat cunoştinţă de primul act de executare (sau de refuzul executorului)
[art. 715 alin. (1) pct. 1 CPCI, şi nu oricănd inăuntrul termenului de prescripţie.

I 21- Răspuns; c (primire în profesie — avocat stagiar, 2018)

Varianta de răspunsAeste greşită, deoarece ipoteza din varianta de răspuns se referă Ia contestaţia privitoare la executarea
silită propriu-zisă, Potrivit art 715 alin. (3) CPC, creditorul poate formula contestaţie privind Iămurirea înţelesului, intinderä sau
aplicäńi titiului executoriu odcănd inăuntwi termenului de prescripţie (...).
Varianta de räspuns B este greşită, deoarece contestaţiűe se fac cu respectarea cerin ţelor de formă pťevăzute pentru
cererfle de chemare injudecatá [art. 716 alin. (1) CPC].
Varianta de răspuns C este corectă. Contestaţia privind lămurirea inţelesului. intinderii sau aplicării titlului executoriu se
introduce la nstanţa care a pronunţat hotărărea ce se execută, Dacă o asemenea contestaţie vizează un titlu executoriu ce
nu emană de Ia un organ de jurisdicţie, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare [art. 714 alin. (3) CPC].
Prin Decizia nr 18/2019 (M. Of. nr. 621 din 26 iulie 2019), ĺnalta curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să
judece recursul în interesul legh, a admis recursulîn interesul legii şi a stabilit: Secţüĺe civile ale tribunalelor sunt competente
funcţional sä soluţioneze apelurUe declarate impotriva hotărărflor pronunţate de judecätorü asupra contestaţiilor formulate
impotriva executärilor silite pornite în temeiul dispoziţülor arl. 260 din Legea nr 207/2015 privind Codul de procedurä fiscală,
cu modifică rile şí completările ulżerioare.
22. Răspuns: C (primire în proťesie — avocat sta giar, martie 2019)
Varianta de räspuns Aeste greşită. intrucăt potrivit art 716 alin. (1) raportat la art. 194 CPC. contestaţiile se fac cu respectarea
cerinţelor de formă preväzute pentru cererile de chemare in judecată.
434 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL CIVIL, IV EXECUTAREA 5ILITĂ

Varianta de răspuns B esle greşitä deoarece debilorul trebuie să facă dovada cu Tnscris autentic, şi nu cu Drice mijloc de
probă, că a obţinut de Ia creditor o amánare sau că benericiazä de un Iermen de plată [art. 719 afln. (4) pct 3 CPCJ.
Varianta de răspuns C este corectă, dispoziţiile art 713 alin. (3) teza a tI-a CPC stipulănd expres că poaźe modiflca cererea
inhlialä contestalorul care adäugä motive noi do contestaţie dacă, in privinţa acostora din urmă, este respectat tennenul de
exercitare a contesta(ieí la executare.

J
23. Räspuns: s, C (admîtere INM şi in magistratură, 2016)
Varianta de răspuns A este greşilă, deoarece, in cazul contestaţiei Ia executare, nu sunt aplicabile regulile referitoare Ia
verificarea şi regularizarea cererii de chemare in judecatä, aspect care rezultä din cuprinsul art. 717 alin. (1) CFC, in raport de
care contestaţia Ia executare se judecă cu procedura preväzutä de prezentul cod pentru judecata în primă instanţă, care se
aplică in mod corespunzätor, dispoziţiile art. 200 CPC nefiind aplicabile in acest caz.
Variania de răspuns B este corectă, intrucăt, potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (2) CPC, in cazul predărü silite a bunurilor
imoblie, dacä imobilul se aflâ in circumscripţia altei cu4i de apel decát cea in care se află instanţa de executare, contesta(ia
se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobUului.
Varianta de răspuns c este corectä. deoarece. potrivit prevederilor art 713 alin. (3) teza a ll-a CPC, conlestatowl işi poate
modifica cererea iniţială adăugând motive noi de contesta(ie dacă, in privinţa acestora din ufmä. es(e respecta f termenul de
exercitare a contestaţiei Ia executare.
24. Răspuns: B (primire în profesie avocat deünitiv, 2017)
—

Varianta de răspunsAnu este corectă. deoarece, conform art. 712 alin. (1) CPC, impotdva executărh silite, a incheiedlordate
de executorul judecătoresc, precum i impotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de côtrc cei interesaţi sau
vătămaţi prin executare, ceea ce inseamnă că Iegiuitorul conferă calitate procesuală activä oricărui terţ care este vätămat prin
executare. In speţá, inceperea executării silite impotriva debitorului peniru terenul afiat in coproprielatea contestatoarei A. si a
soţului säu debitor determina posibilitatea pentru A, care este terţ ĺn dosarul de executare, de a formula contestaţie Ia executare.
Varianta de răspuns B este corectä prin raportare Ia explicaţia de Ia varianta de räspuns de Ia Iitera k Totodată, ínceperea
executării silite impotriva unuia dintre soţi asupra unui bun aflat in copropriatate are drept consecinţă, in caz de adrnitere a
contestaţiei Ia executare, anularea actelorsăvărşite cu nerespectarea dispoziţiilorlegale in materie, in speţä anularea somaţiei
si a executärii silite.
Varianta de răspuns c este greşită, contestatoarea A. justiücând un interes in promovarea contestaţiei, respectiv păstrarea
bunului in patrimoniul său, din moment ce ea nu a ĺost parte in dosarul de revendicare in care s-a obţinut titlul pus in executare
silită.
25. Räspuns: A (priuure in piofesie avacal definiüv, 201?)
—

Varianta de răspuns Aeste corectă, intrucăt. potrivit pr&vededlor art 719 alin. (2) cc. pentru a se dispune suspendarea,
cel care o solicită trebuie să dea in prealabil o cauţiune. catculatä Ia valoarea obiectului contestaţiei. iar alin. (4) aI acetuiaşi
articol menţionează. cu titlu de excepţie situaţiile in care cauţiunea nu este necesară. Prin urmare. ca regulă, pentru a se
dispune suspendarea executärń silite, cet care o solicită trebuie să dea in prealabil o cauţiune, variantă de räspuns corectă
rapoflat Ia textele Iegale incidente.
Varianta de räspuns B este greşită. intrucăt, conform art 719 a!in. (6) CPC, asupra cererii de suspendare, instanţa. in toato
cazurile, se pronunţă prin incheiere, iar nu prin sentinţä, cum in mod eronat se m.enţionează in varianta de răspuns
Varianta de räsprlns C este susceptibilă de interpretâri, intwcát nu se rnenţioneazä dacă varIanta de răspuns are in vedere
incheierea prin care instanţa a dispus suspendarea executării silite in condiţiile art 719 alin. (6) cc sau incheierea prin care
instanţa a admis suspendarea provizorie a executării silite până Ia soluţionarea cererii de suspendare in condiţiile art. 719
alin (7) cpc, cete două incheieri fiind susceptibile de cäi de atac diferite, astfel incát, dacä in baremul iniţial a fost indicată
şi aceasta ca răspuns corect, in urma soluţionării contestaţiilor, aceasta a fost declarată greşitä, punctăndu-se doar varianta
de räspuns A a grilei.
Astfel, in cazul suspendării executărü silite, conform art. 719 alin. (6) teza a II-a cc, incheierea poate fi atacată, in mod
separat, numai cu apet sau, dacă este pronunţatä de curtea de apel, numai cu recurs, in termen de 5 zile de Ia pronunţare
pentru partea prezentă, respectiv de Ia comunicare pentru cea Iipsă. Tn ceea ce priveşte insă suspendarea provizorie pănă Ia
soluţionarea suspendării executärii silite, art 719 alin. (7)CPC stabileşte că incheierea nu este supusă niciunei căi de atac,

I 26. Răspuns: B (primire in profesie avocat stagîar august 2019)

—

Varianta de răspuns A este greşitä, intrucăt incheierea poate íi atacată, in mod separat, numai cu apeI sau, dacă este
pronunţată de curtea de apel, numai cu recurs, in termen de 5 zile de Ia pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de Ia
comunicare pentru cea Iipsä, potrivit art 719 alin, (6) teza a II-a cpc.
Varianta de răspuns B este corectă. AstfeL suspendarea executăńi silite pânä Ia soluţionarea contestaţiei Ia executare este
obligatorie, iar cauţiunea nu este necesară dacă inscrisul care se execută a fost declarat fals printr-o hotărăre judecătorească
dată in primä instanţä. potrivit dispoziţiilor art. 719 aIin (4) pct. 2 CPC.

-..i
L _fliţ S ._..
MĂDĂLINA DINU EXPLICAŢII 435

Varianta de răspuns C este greşilă. intrucăt incheierea prin care s-a dispus suspendarea executárii silite se comunică din
oflciu şi de indată executorului judecătoresc [art. 719 alin. (8) CPC]. Prin urmare, incheierea de admitere se comunică din
oflciu de către instanţă executorului judecätoresc, iar nu Ia cererea debitorului, cum in mod eronat se menţionează in cuprinsul
variantei de răspuns.

27. Răspuns: A (primire in profesie — avocat sta giar, 2014)

Varianta de răspunsAeste corectä prin rapodare la dispoziţiile art. 715 alin. (3) pct. 3 cc. conform cärora contestaţia Ia
executare se poate formula in termen de 15 zile de la data Ia care debitorul care conlestă executarea insăşi a primit încheierea
de incuviinţare a executădi sau soma(ia ori de Ia data cănd a Iuat cunoştinţă de primul act de executare, în cazuńle in care nu
a primit incheierea de incuvünţare a executărü şi nici somaţia, ori dacă executarea se face fără somaţie.
Varianta de răspuns B este greşită, intrucât, dacă prin Iege nu se prevede altfel, contestaţia prin care o terţă persoană
pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă in tot cursul executării
silite, dar nu mai tărziu de 15 zile de Ia efectuarea vânzării ori de Ia data predării silite a bunului [art. 715 alin. (4) CPC], iar nu
de Ia data cănd o terţă persoană care pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit a Iuat
cunoştinţă de primul act de executare, cum in mod eronat se menţionează in cuprinsul variantei de răspuns.
Varianta de răspuns c este greşitä, întrucât contestaţia Ia executare indreptată impotriva incheierilor executorului judecătoresc,
in cazurile in care acestea nu sunt, potrivit Iegii, deflnitive, se poate face in termen de 15 zile de Ia comunicare; or, în cuprinsul
variantei de răspuns nu se face distincţie intre incheierile definitive şi nedefinitive, rezultănd in mod eronat că, indiferent de
caracterul acestora, contestaţia poate fi formulată in termen de 15 zile de Ia comunicarea Ior.

I 28. Räspuns: A (admitere in magistratură, mai 2018)

Varianta de răspuns A este corectă prin raportare Ia art 651 alin. (4) CPC, care prevede că, in toate cazurile, instanţa de
executare se pronunţă prin incheiere executorie [prin hotărăre in cazul contestaţiei Ia executare, potrivit art 718 alin. (1) ccj.
Varianta de răspuns B nu este corectă prin prisma art 715 alin. (4) cc, in raport de care, dacă prin Iege nu se prevede
altfel, contestaţia prin care o terţă persoanä pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit
poate fi introdusă in tot cursul executării silite, dar nu mai tărziu de 15 zile de Ia efectuarea vănzädi ori de Ia data predării
silite a bunului. Enunţul grilei se referă Ia momentul Iuării Ia cunoştinţă de efectuarea vánzärh, iar textul Iegal menţionează de
efectuarea vănzării.
Varianta de Ia Iitera C nu este corectă. deoarece art. 718 alin. (1) cc prevede că hotărărea pronunţatä cu privire Ia
contestaţie poate n atacată numai cu apeL cu excepţia hotărărilor pronunţate in temeiul art 712 alin. (4) şi art. 715 alin. (4) cc,
care pot fi atacate in condiţiile dreptului comun.

I 29. Räspuns: C (admitere INM, 2013)

Varianta de la litera A este greşită deoarece nu este prevăzută o asemenea obligaţie pentru instanţă, insă, potrivit art 717
alin. (2) cpc, aceasta va solicita de îndată executowluijudecătoresc să ii transmită, în termenulfixat, copücedificate de acesta
de pe acte/e dosaru/ui de executare contestate, dispoziţüie art. 286 CPC fiind aphcabue in mod corespunzător (.).
Varianta de Ia Iitera B este greşitä, deoarece, in conformitate cu art 717 alin. (3) CPC, pătiIe vor ťicitate in termen scurt
iarjudecarea contestaţiei se face de urgenţă şi cu precădere.
Varianta de Ia Iitera c este corectă in raport cu art. 717 alin. (2) cc, conĺorm cäruia instanţa sesizată cu judecarea
contestaţiei Ia executare ii va pune in vedere părţii interesate să achite cheltuielile referitoare Ia copUle certificate de către
executorul judecătoresc de pe actele dosarului de executare contestate.

I 30. Răspuns: C (primire în profesie — avocat definitiv, 2018)

Varianta de răspuns A este greşită, intrucăt in ipoteza datä se instituie o obligaţie pentru instanţă, iar dispoziţiile art 717
alin. (4) cc prevăd că instanţa, Ia cererea părţilor sau atunci cănd apreciazä că este necesar, va putea solicita relaţii şi
explicaţii scrise de Ia executorul judecătoresc.
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece, potrivit art 717 alin. (1) cc, contestaţia Ia executare sejudecă cu procedura
prevăzută de prezentul cod pentru judecata in primă instanţă, care se aplicä in mod corespunzător, dispoziţiile art 200 nefiind
aplîcabile in acest cai
Varianta de răspuns C este cea corectă. Astfel, potrivit art. 717 alin. (2) teza a II-a CPC. instanţa sesizată va solicita de
indată executorului judecătoresc să ii transmită, in termenul flxat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare
contestate, (.) şi ii va pune in vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea.

I 31. Răspuns; A, C (primire in proťesie — avocat defînitiv, 2014)

Varianta de răspuns A este corectă. deoarece, conform art 718 aIin. (2) teza I CPC, hotărărea prin care s-a soluţionat
contestaţia privind inţelesul. intinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusä aceloraşi căi de atac ca şi hotărărea ce
se execută.
436 tĂPLICAIII DREPT PROCESUAL CIVIL IV, EXECUTAREA SILITA

Vwiaińa d ăspuiîs B asje grítă. întrucăt, potrivit art 718 aIin (1) CPC. hotărârea pmnunará cu privire Ia conieslaţie
poate fi atacată numai cu apei, (iar nu cu recurs, cum în mod eronat se menuoneazä in cuphnsul variantei de răspuns), cu
excepţia hotărärilorpronunţate în temeiul afl. 712 &in. (4) şiafl. 715 alin. (4) care pot l7 atacate în condiţiile dreptului comun.
Varianta de răspuns C este corectä prin raportare Ia prevederile art 718 alin. (2) teza a II-a CPC, conform cărora. dacă prin
contestaţie s-a cemt lămuńrea înţelesului. intindeńi ori aplicării unui titlu care nu constituie hotăräm a unui organ dejurisdicţie,
hotărâ rea prin cam s-a so!uţonat contestaţia va putoa fi alacatj numai cu apcl (...).

32. Răspuns: C (primire in profesie avocat deünitiv, 2017)

—

Varianta de răspuns A este greşitä. intrucăt, conform art 724 alin. (1) şi (2) cpc, dacă instanţa care a desfiinţat hotárărea
executată a dispus rejudecarea in fond a procesului şi nu a Iuat măsura restabilirii situaţiei anterioare executării, această
măsură se va putea dispune de instanţa care rejudecä fonduL ‚n cazul in care niciuna dintre cele douä instanţe nu a dispus
restabilirea siluaţiei anterioare executärfl. ceI indreptăţit va putea Cere acest Iucru, pe cale separată. instanţei de executare
Prin urmare, varianta de räspuns este greşită, intoarcerea executării silite putăndu-se dispune atăt de către instanţa care a
dispus rejudecarea in fond a procesului. căt si pe cale separată, iar nu cum se menţioneazä Tn cuprinsul varianlei de răspuns,
şi anume că măsura nu se poate solicita pe cale separată.
Varianta de răspuns B esĺe greşită deoarece intoarcerea executării siUte se dispune de instanţa iudecătorească care
a desflinţat tilIul executoriu sau însäsi executarea silită, Ia cererea celui interesat, prin aceeaşi holärăre Prin urmare, doar
persoana indreptăţită, conform art 724 alin. (3) CPC, poate cere inloarcerea executării silite, nu şi executorul judecătoresc,
cum in mod eronat se menţioneazä în varianta de răspuns.
Varianta de răspuns C este corectă, intrucăt, conform art 723 alin. (2) CPC, bunurile asupra cärora s-a făcut executarea
se vor restitui celui îndreptăţit, fără insă a se aduce atíngere dropturilor definitiv dobändite de terţii de bună-credinţă, varianta
de räspuns flind conformă textului egal evocat. Cu titlu de excepţie, in cazul in care executarea silită s-a făcut prin vănzarea
unor bunuri mobile. intoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vánzare, actualizată
in funcţie de rata inflaţiei, cu excepţia situaţiilor de Ia art. 777 cc. Prin urmare, de regulä, bunurile sunt restituite, iar cu titlu
de excepţie, in cazul mobilelor, întoarcerea executării se efectuează prin restituirea sumei rezultate din vănzare.
j 33. Räspuns: C (primire în profesie — avocat deťinitiv, 2015)
Varianta de răspuns A este gresitä, deoarece intoarcerea executärii silite se dispune de instanţa judecătorească cae a
desriinţat titlul executoriu sau insăşi executarea silită, Ia cererea celui interesat, prin aceeaşi hotărăre. Dacă instanţa care a
desfünţat hotărărea executatä a dispus rejudecarea in fond i procesului şi nu a Iuat mäsura restabilirii situaţiei anterioare
executării, aceaşlă räsură se va putea dispuiie de instariţa care rejudecá fondul. În cazul in care niciuna dintre cele două
instanţe Ia care ne-am referit mai sus nu a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării, ceI indreptăţit o va putea cere,
pe cale separată, instanţei de executare (G. BoRoI, M. STANCu, 2017, p. 1187-1188), conform art. 724 CPC. Prin urmare,
debitorul BB, deşi nu a solicitat odatä cu formularea contestaţia Ia executare şi intoarcerea executärii silite, va putea solicita, pe
cale separatä, intoarcerea executării silite cu privire Ia suma de 1500 de Iei, printr-o cerere introdusă Ia instanţa de executare
Varianta de răspuns B este greşitä, deoarece cererea va fi introdusă pe cale separată Ia instanţa de executare, iar nu Ia
instanţa competentă materiat potrivit criteriului valoric, Tn completare, a se vedea explicaţia de Ia varianta de răspuns de Ia Iitera A.
Varianta de răspuns C este corectă prin raportare Ia explicaţia de Ia varianta de răspuns de Ia Iitera A

I 34. Răspuns: A (admitere INM & în magistntură, 2015,)

Varianta do răspunsAesto corectä. dccarcce in cazul in care sunt necesare ámuriri cu privire Ia inţelesul, intinderea sau
aplicarea dispozitivului hotärării ori dacă acesta cuprinde dispoziţii contradictorii, părţile pot cere instanţei care a pronunţat
hotărărea să Iămurească dispozitivul sau săinlăture dispoziţiile potrivnice (art. 443 CPC). Prin urmare. contestaţia se introduce
Ia instanţa care a pronunţat hotărărea ce se execută. Faptul că se folosesc alternativ, termenii de instanţă" şi organ de
jurisdicţie in cuprinsul aceleiaşi variante de räspuns nu este de naturä a duce la concluzia că este vorba despre două entităţi
diferite, instanţa de judecată flind un organ de jurisdicţie.
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece contestaţia privind Iămurirea inţelesului, intinderii sau aplicării titlului executoriu
se poate formula oricănd. dispoziţiile art. 443 CPC neinstituind un termen de formulare.
Varianta de răspuns C este greşitä, deoarece atunci cănd contestaţia priveşte un titlu care nu constituie o hotărăre a unui
organ de jurisdicţie, aceasta se soluţionează printr-o hotărăre care este susceptibilă de aceleaşi căi de atac ca şi hotärărea
a cärei Iämurlre se solicita. textul art. 446 CPC neinstituind o normă derogatorie in sensul cä. Tn acest caz. hotärărea nu ar fi
supusă niciunei căi de atac, cum in mod eronat se menţionează in cuprinsul variantei de răspuns
35. Răspuns: A (primire în profesie— avocat deflnitiv, 2016)
Varianta de răspuns A este corectä, in acest sens, art 91 D alin. (3) CPC dispunănd că, dacă debitorul nu se va conforma
somaţiei executorului, acesta la cererea creditomlui, va sesiza instanţa de executare penlm a se ťace aplicarea prevederilor
ad. 906.

! ť
MĂDÄLINA DINU EXPLICAŢII 437

In cazul in care debitorul nu işi execută obligaţia care ii incumbä in termenul stabilit de executorul judecätoresc, acesta
din urmă, Ia cererea creditorului, va sesiza instanţa de executare, in vederea aplicării de penalităţi pe zi de intărziere, Dat fiind
caracterul neevaluabil in bani aI obligaţiei dea face care revine debitorului, se va aplica o penalitate de Ia 100 Iei Ia 1.000 Iei
pe zi de intârziere, conform art. 906 alin. (2) CPC (G. B0R0I, M. STANcU, 2017, p. 1354).
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece, deşi executarea se va efectua in prezenţa unui reprezentant aI direcţiei generale
de asistenţä socială şi protecţia copilului, patrivit art. 911 alin. (2) teza I CPC, participarea psihologului nu este necesară decât
dacă reprezentantul direcţiei apreciază altfel. Mai mult, prezenţa psihologului nu este necesară dacă reprezentantul direcţiei
are această califlcare, potrivit art. 911 alin. (2) teza a II-a CPC.
Varianta de răspuns C este greşită, art 910 alin. (2) teza I CPC dispunând expres că executorul judecătoresc va trimite
pärintelui sau persoanei la care se află minorul Jncheierea de încuvänţare a executărü impreună cu o somaţio in care ii va
comunica acesteia data Ia care sä se prezinte impreunä cu minorul Ia sediul säu ori in alt Ioc stabilit de executor (.).

36. Râspuns: B, C (admitere 1NM şi magistraturä, septembrie 2018)

Varianta de răspuns A este greşită. intwcăt cererea de incuviinţare a executärii silite se soluţionează prin incheiere dată
in camera de consiliu, fără citarea pärţilor [art. 666 alin. (2) teza a II-a CPC].
Varianta de răspuns B este corectă. incuvňnţarea executärii silite producánd efecte pe intreg teńtoriul ţädi, aşa cum dispune
art. 666 alin. (4) teza a II-a CPC.
Varianta de räspuns C este, de asemenea, corectä. Potrivit art. 666 alin. (5) pct. 4 CPC. instanţa poate respinge cererea
de incuviinţare a executării silite dacă creanţa nu este certă, Iichidă şi exigibÜä. Astfel, instanţa poate respinge cererea de
incuviinţare dacă una dintre condiţii nu este indeplinită. in cazul dat, Iipsa exigibilitäţii creanţei.

I 37. Răspuns: A, B (admitere INM şi magistraturä, septembrie 2018)

Varianta de răspuns A este corectă, intrucăt, potrivit art 719 alin. (4) pct. 1 CPC, suspendarea executării este obligatorie
şi cauţiunea nu este necesară dacă hotărârea sau inscrisul care se execută nu este, potrivit Iegii. executoriu.
Varianta de răspuns B este corectă. Astfel, art 719 alin. (4) pct. 1 cPc dispune că inscrisul care se executä (in speţä,
biletul Ia ordin) a fost declarat fals printr-o hotărăre judecătorească dată in prima instanţă.
Varianta de răspuns C este greşită deoarece ipoteza dată nu se regăseşte printre cele enumerate in mod Iimitativ in ad. 719
alin. (4) cc care prevede cazurile in care suspendarea executării este obligatorie şi cauţiunea nu este necesară.

I 38. Răspuns: B (primire in proťesie — avocat deünitiv, august 2019)

Varianta de răspunsAeste greşită. in ipoteza ín care se popresc sume cu scadenţe succesive. indisponibilizarea se intinde
nu numai asupra sumelor ajunse Ia scadenţă, ci şi asupra celor exigibile in viitor, conform dispoziţiilor art. 784 alin. (2) CPC.
Varianta de răspuns B este corectă, intrucăt, in cazul inflŕnţăńi popririi executorii, indisponibilizarea se intinde şi asupra
fwctelor civile ale creanţei poprite, precum şi asupra oricăror alte accesorii născute chiar după infiinţarea popririi. conform
dispoziţiilor art. 784 alin. (3) CPC.
Varianta de răspuns c este greşită, Ca efect aI infiinţárii popńńi executorü, nu pot fi opuse creditowlui popritor actele de
dispoziţie de orice fel făcute ulteriorinfiinţării popririi de debitorul poprit asupra bunurilorpophte [art. 784 alin. (4)teza a II-a CPC].
 CAPITOLUL AL V-LEA. PROCEDURI
SPECIALE

§1. ľrocedura divorţului

1. Räspuns: A, B (primire in profesie avocat definitiv, 2017)

—

Varianta de răspuns A este corectă, intrucât, in cazul proceselor de divorţ competenţa este exclusivă atăt din punct de
vedere material, aparţnănd judecătoriei, cât şi din punct de vedere terilońal, apaĄinánd, conform art. 914 CPC, judecătoriei in
circumscripţia cäreia se află cea din urmä locuinţä comunä a soţilor Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul
dintre soţi nu mai locuieşte in circumscripţia judecătoriei in care se at]ä cea din urmă locuinţă comunä, judecătoria competentă
este aceea in circumscripţia căreia işi are locuinţa părătul, iar cănd párătul nu are locuinţa in ţarä i instanţele romăne sunt
competente internaţional este competentä judecätoria in circumscripţia cäreia işi are locuinţa reclamantul.
Instanţele enumerate de art. 915 CPC nu sunt toate, deopotrivă, competente şi deci reclarnantul nu are posibilitatea de
opţiune, ci el trebuie să isi intenteze acţiunea Tn ordinea si condiţiile stabilite de lege. Din combínarea ad. 129 şi ari 126
alin (1> CFC, ultimul interpretatpera contrario, rezultă că, in materia divorţului, competenţa teritorială este exclusivă (G B0R0I,
M. STANcu, 2017, p. 783).
Prin urmare, Judecätoria Bacäu va putea invoca din oficiu necompetenţa, in condiţiile art 130 alin. (2) CPC, cu consecinţa
declinării compctenţoi cütro Judocătoria Sectorului 5 a municipiului Bucureşti, având in vedere cä niciuna dintre p&ţi nu mai
are domiciliul în Romania şi nu există un acord expres al părţilor privind a!egerea unei alte instanţe in vederea soluţionării
cererii de desfacere a căsătoriei.
Varianta de răspuns 8 este corectă, intrucăt, conform art 915 alin. (2) CPC (astfel cum a fost modificat prin Legea
nr. 310/2018), dacă nici reclamantul si nici părătul nu au locuinţa in ţară, părţile pot conveni expres să introducă cererea de
divorţ la orice judecätorie din Romănia Frin urmare, varianta de räspuns este corectä, fiind in conformitate cu textul legal
evocat şi decizia in recursul legii.
Varianta de răspuns C este greşitä, acordul părătei privind alegerea reclamantului ca litigiul să fie soluţionat de o anume
instanţä nu poate fi dedus din conduita procesuală a lui B., care nu s-a opus expres ca acţiunea de divorţ sä fie soluţionată de
Judecätoria Bacäu, intrucătpotrivitdeciziei expuse la varianta de räspuns de la litera 8, acordul trebuie să fle expres, iar nu tacit.

2. Răspuns: s, c (primire in profesie avocat definitiv, 2014)

—

Varianta de răspuns A este greşită, deoarece, conform art 917 alin. (1) CPC, soţui părăt poate să facă şi ei cerere de divo,ţ,
cel mai tărziu păna Ía primui termen dejudecatä la care a fost citat fn mod legal, pentru faptele petrecute înainte de această
dată, iar pentru faptele petrecute după această dată, părătul va putea face cerere pdnă la începerea dezbaterilor asupra
fondului in cererea reclarr:ariżului" In cazul in care motivele divorţului s-au ivit după inceperea dezbaterilor asupra fondului la
prima instanţă şi in timp ce judecata primei cereri se aflä in apel, cererea părătului va putea fi făcută direct la instanţa investită
cu judecarea apelului, conform art 917 alin. (3) CPC.
Varianta de ráspuns B este corectă. deoarece soţul părăt poate formula cerere reconvenţională prin care să solicite
desfacerea căsătoriei din culpa soţului reclamant. conform art 917 alin. (1) teza CPC. păná la primul lermen de judecatä
la care este legal citat, pentru faptele petrecute pănă Ia acel moment, cum este şi cazul în speţa prezentată. Neintroducerea
cererii reconvenţionale in acest termen atrage decăderea soţului părăt din dreptul de a cere divorţul pentru acele motive
[art. 917 alin. (4) teza l CPC]. Formulaíea ceĺerii reconvenţionale de călre 88 la al doilea termen de judecată la care era legal
citat pentru aceleaşi fapte, in raport de care şi reclamanta AA a solicitat desfacerea cäsätoriei, are drept consecinţă admiterea
excepţiei de tardivitate a cererii reconvenţionale
Varianta de răspuns C este corectă, intrucăt cererea de intervenţie voluntară principală nu se poate formula cu privire Ia
capătul de cerere privind desfacerea căsătoriei, insä. in mäsura in care există şi capete de cerere accesorii care nu au caracter
strict personal, cum este şi cererea de partaj, intervenţia voluntară este admisibilä. Prin urmare, cererea in interes propriu a
intervenientul cc, prin care a solicitat să Fie scos din masa bunurilor de impărţit autoturismul care ii fusese văndut printr-un act
sub semnätură privată de către AA este admisibilă. avănd in vedere câ, referitor la acest bun. CC invocă un drept propriu ca
atare, instanţa va admite in principiu cererea de intervenţie voluntară principală.

I Răspuns: c (primire in pťofesie avocat stagiar, 2016)

—

Varianla de răspuns A este greşitä, deoarece in cazul proceselor de divorţ competenţa este exclusivă, atăt din punct de
vedere material, aparţinând judecătoriei, cât şi din punct de vedere teritorial, aparţinând, conform art 915 CPC. judecătoriei in
círcumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor Dacă soţii nu au avut locuinţä comună sau dacă niciunul
dintre soţi nu mai locuieşte in circumscripţia judecătoriei in care se aflä cea din urmä locuinţă comună, judecătoria competentä
MĂDĂLINA DINU EXPLICAŢII 439

este aceea în circumscripţia căreia işi are Iocuinţa părătul, iar cănd părătul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt
competente internaţional, este competentă judecătoria in circumscripţia căreia işi are Iocuinţa reclamantul, Dacă nici reclamantul
şi nici părătul nu au Iocuinţa in ţarâ, pärţile pot conveni sä introducä cererea de divorţ Ia orice judecătorie din România. Tn Iipsa
unui asemenea acord expres, cererea de divorţ este de competenţa Judecâtoriei Sectorului 5 aI municipiului Bucureşti. Prin
urmare, dacă niciunul dintre soţi nu Iocuieşte in ţară, cererea de divorţ nu este, in toate cazurile, de competenţa Judecătoriei
Sectorului 5 al municipiului Bucureşti, astfel cum in mod eronat se menţionează in varianta de răspuns, ci doar in situaţia în
care părţile nu stabilesc printr-un acord expres judecătoria care urmează a soluţiona pricina.
Varianta de răspuns B este greşită, intrucăt, dacă cererea de divorţ întemeiată pe separarea in fapta soţilor pe o perioadă
mai mare de 2 ani, prin care reclamantul işi asumă eşecul căsătoriei, este acceptată de părăt, determină desfacerea căsătoriei
pe baza acordului soţilor. Astfel, conform art. 935 alin. (2) CPC, in cazul divorţului pentru separaţie in fapt indelungată, dacă
soţul párât se declarä de acord cu divorţul, se vor aplica in mod corespunzător dispoziţflle art 931 CRC, potrivit cărora instanţa
va dispune desfacerea căsâtoriei pe baza acordului părţilor.
Varianta de răspuns C este corectă deoarece, atunci cănd cererea de divorţ se intemeiază pe culpa părătului şi reclamantul
decedeazä in cursul procesului, lăsând moştenitori, aceştia vor putea continua acţiunea, pe care instanţa o va admite numai
dacă va constata culpa exclusivă a soţului părăt [art. 926 alin. (2) CPC].

4. Răspuns: A, c (admitere 1NM, 2013)

Varianta de la litera Aeste corectă, intrucăt, conform art. 919 alin. (2) CPC, atunci cănd soţüau copii minori, născuţi înaintea
sau în timpui căsătoriei ori adoptaţi, instanţa se va pronunţa asupra exercitărüautorităţüpărinteşti, precum şi asupra contribuţiei
părinţiior la cheltuiehle de creştere şi educare a copiüor, chiar dacä acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorţ.
Varianta de Ia litera B este greşitä, deoarece cererea referitoare la acordarea prestaţiei compensatorii nu se regâseşte
printre ipotezele reglementate de art. 919 alin. (2) şi (3) CPC, cereri asupra cărora instanţa se pronunţă din oticiu, deşi nu a
fost sesizatä in acest sens. Astfel, potrivit art. 919 alin. (1) lit. e) CR0, la cerere, instanţa de divorţ se pronunţă şi cu privire la
obligaţia de întreţinem sau prestaţia compensatorîe între foştii soţi.
Varianta de la litera c este corectă, conform art. 919 alin. (1) lit. d) CR0, potrivit cäruia la cerere, instanţa de divo%se
pronunţă şi cu privim Ia despăgubima pretinsă pentru pmjudicüle materiale sau morale suferite ca urmare a desfacedi căsătodei.

I 5. Răspuns: A (admitere în magistratură, august 2013)

Varianta de la litera A este corectă, intrucât, conform art. 926 alin. (4) CRC, in cazul in care acţiunea de divorţ este continuată
după decesul soţului reclamant de către moştenitorii acestuia, căsătoria se socoteşte desfăcută la data introducerii cererii de
divorţ, Ar putea exista o contradicţie intre textul art. 926 alin. (4) CPC şi dispoziţflle art. 382 alin. (2) C.civ., conform cărora,
pentru aceeaşi ipoteză, cäsătoria se socoteşte desfăcută la data decesului, Cu toate acestea, contradicţia este doar aparentă,
intrucăt, potrivit art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012 de punere in aplicarea Codului de procedură civilă, orice dispoziţie contrară
se abrogă, chiar dacă este cuprinsă in legi speciale, Codul civil constituind lege specialä in rapońde codul de procedură civilä,
conform art 2 alin. (1) CR0, in raport de care dispoziţflle Codului de procedură civilă constituie procedura de drept comun in
materie civilă. Prin urmare, pentru stabilirea momentului la care căsătoria se consideră desfăcută in situaţia decesului soţului
reclamant in cursul procesului de divorţ şi continuärfl acestuia de către moştenitori, dacä instanţa găseşte acţiunea intemeiată,
va fi avutä in vedere data introducerii cererii de divorţ.
Variantele de răspuns B şi C sunt greşite prin raportare la explicaţia dată Ia varianta A.

I 6. Răspuns: B (admitere INM şi în magistratură, 2018)

Varianta de răspuns A este greşită, intrucát, dacä pe parcursul procesului de divorţ intervine decesul părătului [sau al
reclamantului, insă nu sunt incidente dispoziţiile art. 926 alin. (2) CPC in privinţa continuării acţiunii de către moştenitori,
instanţa va Iua act de incetarea căsătoriei şi va dispune, prin hotărăre defînitivă, inchiderea dosarului, conform prevederilor
art. 926 alin. (1) CPC.
Varianta de răspuns B este corectă. Rotrivit dispoziţiilor ad. 932 alin. (1) CPC, atunci cănd cererea de divorţ este intemeiată
pe culpa soţului pârât, iar acesta recunoaşte faptele care au dus la destrămarea vieţii conjugale, instanţa, dacă reclamantul
este de acord, va pronunţa divorţul fără a cerceta temeinicia motivelor de divorţ şi fără a face menţiune despre culpa pentru
desfacerea căsătoriei.
Varianta de răspuns C este greşită, intrucăt, dacă in faţa primei instanţe, niciuna dintre părţi, legal citate, nu se infăţişează
Ia strigarea cauzei şi nici nu a cerut in scris judecarea in Iipsă, instanţa dispune suspendarea cauzei pentru lipsa nejustificată a
părţilor, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 CRC. Cererea de divorţ va respinge ca nesusţinută atunci când la termenul dejudecată,
in primă instanţă, reclamantul Iipseşte nejustiflcat şi se infäţişează numai părătul, conform prevederilor art. 922 CPC. Avănd
in vedere că din conţinutul variantei de răspuns rezultă că nici reclamantul şi nici părătul nu s-au prezentat in absenţa unei
norme speciale, instanţa va aplica dreptul comun, respectiv suspendarea judecăţii.
 I-

440 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL CIvlL. v. PROCEORI ŞPECIALE

j 7. Răspuns: A (primire în profesie — avocat definitiv, 2016)

Varianta de răspuns A este corectă. deoarece, polńvit art 926 alin. (1) CPC, dacă in timpul procesului de divorţ unuI dintre
soţi decedează. instanţa va Iua act de incetarea cäsâtohei şi va dispune, prin hotărâre definitívă. inchiderea dosarului. Interesul
reclamantei dea face apeI rezultă din data Ia care se consideră desfăculä cäsätoria. In cazul decesului, căsătoriainceteazá de
Ia data decesului, ceea ce are efecte in planul succesiunii deoarece soţul supravieţuitor are calitatea de mostenilor Ieqal, chiar
dacä pe rolul instanţei este inregistrat dosarul de divorţ. Dacä căsătoria s-ar desface prin divorţ, Ia data rämănerii deĎnitive a
acesteia căsătoria s-ar considera desfäcutä, ceea ce îI va exclude de Ia mostenire pe reclamant.
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece hotărărea va consfinţi o desfacerea a căsătoriei din culpă comună, cu toate
consecinţele de dgnare, inclusiv Tn plan succesoral, aşa cum s-a menţionat anterior
Varianta de răspuns C este greşită prin raportare Ia explicaţia de Ia varianta de răspuns de Ia Iitera A.

8. Räspuns: A (admitere în magistmtură, august 2013)

Varianta de răspuns A este corectă. intrucât, potrivit art 928 alin (4) cpc, üistanţa la care hotărá rea de divorţ a rärnas
definitivä o va trimite. din o(iciu, senńciului public com unitar local de evidenţă a persoanelor unde a fost incheiată căsătoda,
Registrului naţional al regimuńlor matrimoniale. prevăzut de Codui civiL şi. dacä unul dintrn soţia fost profesionist, registmlui
comerului.
Variantele de Ia Iiterele B şi c sunt greşite prin rapodare Ia explicaţia de Ia varianta A.

j 9. Răspuns: A, B (admitere INM şi în magistratură, 2014)

Varianla de răspunsAeste corectă, prin prisma art, 930 alin. (1) cc, care prevede că, in cazul Tn care cererea de divorţ se
intemeiazä. in condiţiile prevăzute de Codul civil, pe acordul părţilor, ea va fi semnată de ambii soţi sau de călre un mandatar
comun, cu procurá specialä autentică
Varianta dc răspuns B csto corectň prin prisma art 915 alin (2) cc (cu modificările aduse prin Legea nr 310/2018),
conform căruia, dacă nici reclamantul şi nici părătul nu au Iocuinţa in ţară, părţile pot conveni expres să introducă cererea de
divorţ Ia orice judecătorie din Romănia.
Varianta de răspuns C este greşită, deoarece cererea de divorţ se judecä cu cilarea părţilor, potrivit art 153 alin. (1) CPC,
iar in cazul divortuiui nu există dispozitii derogatorii in acest sens.

I 10. Răspuns: A, C (primire în profesie — avocat definitiv, 2014)

Varianta de răspuns A este corectă prin raportare Ia prevederile art. 925 alin, (1) cc, conform cärora soţii se pot impăca
in tot cursul judecäţiL chiar dacä nu au ťost plătite taxele de timbru, caz in care instanţa va lua act de împăcare şi va dispune,
prin hotărăre definitivä. inchidema dosnnjhji (
Varianta de răspuns B este greşită, intrucăt, in cadrul procesului de divorţ, instanţa poate Iua act de impäcarea soţilor chiar
dacä nu au fost açhitate taxele de timbru, conform art. 925 alin. (1) cpc.
Varianta de răspuns C este corectä, deoarece, conform art. 924 cc ‚reclamantu/ poate renunţa la judecată în tot cursul
judecäţiL chiar dacä pârâtui se impotriveste, insä renunţarea reclamantulu, nu are niciun efect asupra cererii de divorţ făcute
de párát"

I 11. Răspuns: C (primire în proťesie — avocat definŕtiv, 2015)

Varianta de răspuns A este greşitä, deoarece acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul suferit prin desfacerea căsătoriei
poate fi acordat doar in măsura În care nstanţa dispune desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a celuilalt soţ, iar nu din
culpa comună, cum in mod eronat se menţionează in cuprinsul varianlei de räspuns. Astfel. conform art. 388 teza I cciv, (. -)
soţui nevinovat, care suferă un prejudiciu prin des facerea căsătoriW, poate cere soţului vinovat să îl despăgubească
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece soţul reclamant a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa comună, soţul
părăt nu a formulat cerere reconvenţională, iar dacä instanţa va constata culpa exclusivă a soţului reclamant AA, instanţa va
dispune respingerea cererii de divorţ ca neîntemeială, conform art 934 aIin (3) cpc, instanţa neavând posibilitatea in aceastá
ipoteză de a pronunţa divorţul din culpa exclusivă a soţului Ak
Varianta de răspuns c este corectă deoarece in Iitigiile cu caracter strict personal (cum este şi cazul divorţului), intervenţia
voluntară accesorie este inadmisibilă. exceptănd situaţia in care o normă juridică specialä ar dispune în sens contrar precum
i în situaţia in care intervenţia ar privi o cerere accesorie sau incidentalä ce nu are un astfel de caracter (de exemplu. dacä
intr-un proces de divorţ s-a cerut şi partajarea bunurilor comune) (G. Booi, M. SrANcu, 2017. p. 123). Or, in speţă, nu a fost
formulatä o cerere care să permită formularea unei cereri de intervenţie accesohe constând in evacuarea pârătului, Mai mult
decăt atát, intervenţia accesorie trebuie sä vină in apärarea pärţii pentru care este formulatä, cererea de evacuare neavánd
nicio Iegătură cu cererea de desfacere a căsătoriek

JL
MĂDĂLINA DINU EXPLICAŢII 441

12. Răspuns: c (primire în profesie avocat stagiar, 2013)

—

Varianta de răspuns A este greşită, deoarece, ca regulă, hotărârea judecătorească a primei instanţe in materia divorţului
este supusä apelului, insă, in cazul divorţului prin acord, precum şi a celui pentru separarea in fapt indelungată, in condiţflle
art. 935 alin. (2) CPC, hotărârea este definitivă din primă instanţă [art. 931 alin. (4) CPC].
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece este necesar ca ambele părţi să solicite instanţei ca hotărărea de desfacere
a căsătoriei (art. 927 CPC) să nu se motiveze, nefiind sufIcient ca doar una dintre părţi să formuleze o cerere în acest sens.
Varianta de răspuns C este corectă, fiind in conĺormitate cu prevederile art. 934 alin. (2) CPC, potrivit cărora instanţa poate
să pronunţe divorţui din culpa ambÜorsoţi, chiar atunci cănd numai unui dintre ei a făcut cerere dacä din dovezile administrate
reiese că amăndoi sunt vinovaţi de destrămarea căsătoriei.

§2. Măsurile asigurătorii şi provizorii

I 13. Răspuns; A (admitere INM şi în magistratură, 2014)

Varianta de răspuns Aeste corectă, intrucăt, potrivit art. 952 CPC, sechestrui asigurător constă in indisponibilizarea bunurflor
mobile sau/şi imobile urmäribile aie debitorului aflate in posesia acestuia sau a unui terţ in scopul valoriflcărü lor in momentul
in care creditorul unei sume de bani va obţine un titlu executoriu.
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece sechestrul se ridică din oflciu, şi nu la cererea debitorului, cum in mod eronat se
menţionează in cuprinsul variantei de răspuns. Astfel, conform art 956 CPC, nedepunerea cauţiunî in termenul flxat de instanţă
atrage desfIinţarea de drept a sechestrului asigurător; aceasta se constată prin incheiere deflnitivă, dată fără citarea părţilor.
Varianta de răspuns c este greşită deoarece condiţia existenţei procesului este impusă pentru toate ipotezete, inclusiv
pentru cea enunţată in varianta de răspuns, prevăzute de art 953 CPC.

I 14. Răspuns: A, c (primire în profesie avocat sta giar, 2017)

—

Potrivit art. 952 CPC, sechestrul asigurător este mäsura asigurătorie care constă in indisponibilizarea bunurilor mobile
sauişi imobile urmăribile ale debitorului, aflate în posesia acestuia sau a unui terţ, in scopul va!oriflcării Ior in momentul in care
creditorul unei sume de bani va obţine un titlu executoriu.
Varianta de răspunsA este corectă faţă de prevederile art. 954 cc, în raport de care instanţa va decide asupra cererii de
inflinţare a sechestrului asigurător, de urgenţä in camera de consiliu, färä citarea pärţilor, prin incheiere executorie.
Varianta de răspuns B este greşită, intrucăt instanţa va comunica (doar) creditorului de indată incheierea prin care a
soluţionat cererea, debitorul fiind inştiinţat de aceasta de către executorul judecătoresc odată cu Iuarea măsurfl asigurătorii
[ań. 954 alin. (3) CPC]. Astfet, varianta de răspuns este greşită, incheierea nefIind comunicată de către instanţă ambelor părţi,
ci doar creditorutui.
Varianta de răspuns C este corectă, competenţa de soluţionare a cererii de sechestru asigurător aparţine instanţei care
soluţionează procesul in prima instanţă [art. 954 alin. (1) cPcj, Prin urmare, dacă cererea pe fondul cauzei a fost soluţionată
de judecătorie în primă instanţă şi se află Ia momentul formulării cererii de sechestru asigurător in apeI Ia tribunal, competenţa
de soluFonare a celei din urmă va aparţine judecätoriei.

I 15. Räspuns: A (primire in profesie avocat stagiar, 2018)

—

Varianta de răspuns A este corectă, intrucăt, inclusiv în situaţia in care creanţa nu este constatată in scris, cererea de
sechestru asigurător poate fi incuviinţatä dacä creditorul dovedeşte că a intentat acţiune şi depune, odată cu cererea de
sechestru, o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată, conform dispoziţHlor ad. 953 alin. (2) cc.
Varianta de răspuns B este greşită, intrucăt, potrivit dispoziţiilor art. 954 atin. (1) cc, cererea de sechestru asigurător
se adresează instanţei care este competentă să judece procesul in prima instanţă, iar nu celei de la locul situärii bunurilor ce
urmează a fi sechestrate.
Varianta de răspuns c este greşită. Tncheierea prin care se soluţionează cererea de sechestru este supusă numai apelului,
in termen de 5 zile de Ia comunicare, Ia instanţa ierarhic superioarä, conform art 954 alin. (3) teza a Il-a CPC, Doar in măsura
in care competenţa de soluţionare ar aparţine in primă instanţă curţii de apel, calea de atac ar b recursul, potrivit art. 959 CPC,
intrucăt lnalta curte de casaue şi Justiţie nu are competenţa de a soluţiona apeluri in materie civilă.

J l 6. Răspuns: c (primire în profesie avocat sta gÎar, martie 2019)

—

Varianta de răspunsAeste greşită, cererea de sechestru asigurător se soluţionează in camera de consiliu, insă fără citarea
părţilor, conform art. 954 alin. (2) CPC.
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece doar creditorului i se comunică de către instanţä de indată incheierea, nu şi
debltorulul. Astfet, conform prevederilor art. 954 alin. (3) teza t CPC, incheierea prin care se soluţionează cererea de sechestru
se comunică creditorului de indatä de către instanţä, iar debitorului de cätre executorul judecătoresc, odată cu Iuarea măsurfl.
442 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL CIVIL V, PROCEDRI SPECIALE

Varianta de răspuns C este corectä, intrucât, potrivit dispoziţiilor art. 954 alin. (3) teza a II•a CPC, incheierea prin care
se soluţioneazä cererea de sechestru este supusă numai apelului, in termen de 5 zile de Ia comunicare, Ia instanţa ierarhic
superioarä, Cu toate acestea, deşi aceasta este regula, trebuie avute in vedere şi prevederile art 959 CPC, conform cărora,
dacă in primă instanţă competenţa de soluţionare a cererii aparţine Curţî de Apel, calea de atac va fi recursul.

17. Răspuns: A (admitere INM şi în magistratură, 2O18

Varianta de räspunsAeste corectä, intrucăl cererea de sechestru asigurător se soluţionează fără citarea părţilor [art. 954
alin. (2) CPC], in timp ce sechestrul judiciar cu citarea părţilor [art. 975 alin. (1) CPC].
Varianta de răspuns B este gresită, intrucăt, atăt cererea de sechestru asigurător, cât i cea de sechestru judiciar se
soluţionează printr-o incheiere supusä apelului, dacä prin Iege nu se prevede altfel, conform dispoziţiilor art. 954 alin. (3) teza
a II-a coroborate cu cele ale art 975 alin, (4) cpc. Prin urmare, acesta este un element comun aI celor două cereri, iar nu de
diferenţiere, cum se cere prin enunţul grilei.
Varianta de răspuns C este greşitä, intrucăt cererea de sechestru judiciar (iar nu cea de sechestru asigurător, cum in mod
eronat se menţionează in cuprinsul variantei de răspuns) poate fi incuviinţată, chiar fără a exista proces, asupra unor bunuri
mobi/e care alcătuiesc garanţia creditcrului, când acesta învedereazä insolvabilitatea debitorului säu ori cänd are motive
temeinice de bănuialä cä debitorul se va sustrage de Ia eventuaia urmărire siiită ori să se Ieamă de sustrageri sau deteriorări,
conform dispoziţfllor ad. 973 alin. (2) Iit. c) CPC.

18. Räspuns: A (sau A, C dupä soluţionarea contestaţiilor) (primire în profesie avocat stagiar, 2014)
—

Varianta de räspuns A este corectă prin raportare Ia prevederile art 957 alin. (1) teza a II-a CPC, conform cärora cererea
de ridicarea sechestrului asigurător se soluţionează in camera de consiflu.
Varianta de räspuns B este greşită. deoarece pärţile sunt citate Ia soluţionarea cererii de ridicarea sechestrului asigurător,
conform art. 957 alin. (1) teza a II-a CPC.
Varianta de răspuns C nu este completă, astfel incät, deşi iniţial a fost indicat răspunsulAca fiind corect, ulterior, s-a admis
contestaţia Ia barem, punctăndu-se atăt candidaţii care au ales A şi C, căt şi cei care au indicat doar varianta de räspuns A ca
fiind corectă. Aceasta, intrucâtincheierea dată asupra cererii de ridicarea sechestrului asigurător, indiferent dacă este admisă
sau respinsü, oste supusä numai apelului, in termcn do 5 zilo de Ia pronunţare, conform art. 957 alin. (1) toza a II a CPC, insă,
potrivit art 959 CPC, în cazul in care competenţa de primä instanţä aparţine curţii de apel, calea de atac este recursul. Prin
urmare, cererea de ridicare a sechestrului asigurätor, in cazul in care debitorul dä garanţie indestulätoare, se soluţionează prin
incheiere supusă recursului, in termen de $ zile de Ia pronunţare doarin situaţiain care competenţa de primă instanţă aparţine
curţii de apel, pentru ipotezete in care competenţa de soluţionare in primă instanţă aparţine judecătoriei sau tribunalului calea
de atac este apelul.

I 1. Răspuns; C (primire în proťesie avocat definitiv, 2015)

—

Varianta de răspuns A este greşită, deoarece cererea de ridicare a sechestrului asigurätor se soluţioneazä in camera de
consiliu, conform art. 957 alin. (1)teza a lI-a cpc, iar nu in şedinţä publicä, cum in mod eronat se menUoneazä in cuprinsul
variantei de räspuns.
Varianta de răspuns B este gresită, intrucăt cererea de ridicarea sechesLrului asigurător se soluţionează (...) prin incheiere
supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la pronunţam, ia instanţa iera rhic superioarä, iar potrivit art 959 CPC, in toate
cazurile in care competenţa de primä instanţä aparţine curţii de apel, calea de atac este recursul. Prin urmare, nu intotdeauna
calea de atac impotriva incheierii prin care s-a soluţionat cererea de ridicarea sechestrului asigurător este apelul, calea de atac
putând fi şi recursul, in funcţie de instanţa competentă să soluţioneze cererea de instituire a mäsurii sechestrului asigurätor
in primă instanţă.
Varianta de räspuns c este corectă prin raportare la prevederile art. 957 alin. (2) cc. conform cärora, in cazul în care
cererea principală, in temeiul căreia a fost incuviinţată măsura asiguratorie, a fost anula(ă, respinsă sau perimată prin hotärăre
deflnitivă ori dacă ceI care a făcut-o a renunţat Ia judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea măsurii de către instanţa
care a incuviinţat.o, Asupra cererii instanţa se pronunţă prin incheiere dehnitivă, dată fără citarea părţilor.

j 20. Răspuns; C (primire in profesie avocat stagiar, 2014)

—

Varianta de răspuns A este greşită, deoarece nu există un text Iegal care prin care să se prevadă faptul că judecata se face
in camera de consiliu, ceea ce inseamná că aceasta va avea Ioc in şedinţä publicä, conform principiului publicitäţfl şedinţei de
judecatä consacrat de art 17 CPC, in raport de care şedinţele de judecată sunt publice, in afarä de cazurile prevăzute de Iege.
Varianta de răspuns B este greşită, intrucăt, in caz de admiterea cererii de sechestru judiciar, instanţa va putea să iI oblige
pe reclamant Ia darea unei cauţiuni, conform art. 975 alin. (2) CPC, aceasta flind facultativă, iar nu ob!igatorie, cum in mod
eronat se menţioneazä in cuprinsul variantei de răspuns.
Varianta de răspuns C este corectă, cererea de sechestru judiciar soluţionăndu-se de urgenţă, cu citarea părţilor, conform
art. 975 alin. (1) CPC.

.:.
 I

MÄDĂLINA DINU EXPLICAŢII 443

21. Răspuns: A, C (primire in profesie avocat definitiv, 2018)

—

Varianta de răspuns A este corectă, intrucát, potrivit dispoziţfllor art 979 aIin (4) CPC cu privire Ia măsurile provizorii
in materia drepturilor de proprietate intelectuală, instanţa soluţionează cererea potrivit dispoziţülor privitoare ĺa ordonanţa
preşedinţiaÍä, care se aplică în mod corespunzátor.
Varianta de răspuns B este greşitä, deoarece măsuríle provizorfl in materia drepturilor de proprietate intelectuală care pot
fi dispuse de către instanţă constau, ca regulă, conform prevederilor art 979 alin. (4) CPC, fie in interzicerea incälcării sau
incetarea acţiunüilicite. actuale sau iminente de călre cel ce exercită astfel de acţiuni, ťie în luarea măsurilor necesare pentru a
asigura conservarea probelor. Prin urmare, măsurile provizorfl nu constau doarin posibilitatea instanţei dea dispune interzicerea
incâlcárii drepturilor de proprietate intelectuală, cum in mod eronat limitează varianta de răspuns.
Varianta de răspuns C este corectă. Măsurile provizorii in materia drepturilor de proprietate intelectualá pot fi luale atăt
in anterior căt şi ulterior introducerii acţiunii in justiţie, aspect care rezultă din analiza dispoziţfllor art. 979 alin. (6) CPC. care
prevăd că, in situaţia in care măsura provizorie a ťost dispusă anterior introducerü acţiunii în justiţie pentru apărarea dreptului
încălcat, aceasta încetează de drept dacă reciamantul nu a sesizat instanţa in termenul fixat de aceasta, dar nu mai tărziu de
30 de zile de la luarea acestora.

I 22. Răspuns: B (primire în profesie avocat detínitiv, martie 2019)

—

Varianta de răspuns Aeste greşită, intrucăt, faţă de datele speţei, reclamantul AA este indreptăţit să formuleze o cerere de
sechestrujudiciar, iar nu de sechestru asigurätorcu privire la autoturism, avänd in vedere că acesta face obiect aI procesului
de partaj.
Varianta de răspuns B este corectä, reclamantul AA este indreptăţit să formuleze o cerere de sechestru judiciar cu privire
la autoturism, dacă face dovada că măsura este necesară pentru conservarea dreptului ce face obiectul judecăţii, in condiţiile
art. 973 CPC.
Vaüanta de răspuns C este greşită, intrucăt dreptul proprietate asupra autoturismului nu a fost stabilit de câtre instan(a de
judecatá in favoarea intervenientului principal cc. instanţa pronunţăndu-se doar asupra admisibilităţH in principiu a cererii de
intervenţie, iar nu pe fondul acesteia ca atare, pănă la pronunţarea unei hotărări judecätoreşti care să constate dreptul de
proprietate al Iui CC asupra autoturismului. doar reclamanta PA. după caz, părătul BB pot formula cerere de instituire a măsurii
asigurătorii a sechestrului judiciar.

§3. Procedura partajului judiciar

I 23. Răspuns: B (admitere INM şi în magistratură, 2014)

Varianta de răspuns A este greşitä. deoarece, indiferenl de faptul cä printre coproprietari se aflä si dispăruţi, padajul se
realizează in modalităţile prevăzute de art. 989-991 cpc, vănzarea la licitaţie publică [ăcăndu-se numai in condiţiile art 991
alin. (1) CPC, respectiv in cazul in care niciunul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, deşi acesta a fost atribuit
provizoriu, nu s-au consemnat, in termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari [in acest caz, instanţa, prin incheiere,
va dispune vănzarea bunului, stabilind totodată dacá vănzarea se va face de către părţi prin bună invoială ori de către executorul
judecătoresc].
Varianta de răspuns B este corectă, partajul urmănd a se soluţiona cu privire la întreaga masă partajabilă. cererea
reconvenţională se poate disjunge numai in condiţiile art, 21 O alin. (2) cc, in raport de care, dacă numai cererea principalä
este in stare dea fi judecată, instanţa poate dispune judecarea separată a cererii reconvenţionale, cu toate acestea, disjungerea
nu poate fi dispusă in cazurile anume preväzute de lege sau dacă judecarea ambelor cereri se impune pentru soluţionarea
unitară a procesului, aşadar cererea de completarea masei partajabile va fi judecată impreună cu cererea de partaj.
Varianta de räspuns c este greşită, intrucăt, conform art 994 alin. (3) cc, in cazul in care partajul nu se poate realiza in
niciuna dintre modalităţile prevăzute de lege, instanţa va hotări inchiderea dosarului.

I 24. Răspuns: A (primire in proťesie avocat deťinitiv, august 2019)

—

Varianta de răspuns A este corectă, astfel. variantele de răspuns B şi c sunt greşile. Potrivit dispoziţiilor art. 991 alin. (4)
cpc, incheierile prevăzute in prezentul articol (deci. şi incheierile prin care instanţa dispune vănzarea bunurilor in procedura
partajului) pot fi atacate separat numai cu apel, in termen de 15 zile de la pronunţare, Dacă nu au fost astfel atacate. aceste
incheieri nu mai pot fi supuse apelului odată cu hotărârea asupra fondului procesului.

I 25. Răspuns: B, C (admitere INM şi in magistratură, 2016)

Varianta de răspuns A este greşită, deoarece. conform art. 92 alin. (2) CPC, procurorul poate să pună concluzii în orice proces
civiL in oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept. a drepturilor şi intereselor
cetăţenilor deci inclusiv intr-un proces ce are ca obiect incetarea stării de coproprietate asupra unui bun.
444 EXPLICAŢii DREPT PROCESUAL civii v PRQcEDURI SPECIALE

Varianta de raspuns B este corectă deoarece cererea de aratare a titularutui dreptului poate fi formulata de catre părăt in
cererileprin care se urmareşte valorificarea unui drept reaL dreptul de proprietate fiind un asemenea drept astfel incát cererea
de intervenţie forţata sub forma cerem de aratare a titularului dreptului este admisibilă (art 75 CPC)
Varianta de raspuns C este corecta deoarece in cazul seSizarii instanţei de judecata cu o cerere avănd ca obiect incetarea
stării de copropretate asupra unui bun fara a fi ntroduşi toţi copropnetani instanţa poate pune în discutia partitor necesitatea
introduceri' in cauza a celorlalţi coproprietari in condiţnle art 78 a'n (2) cpc care regiementeaza ntroducorea din ofciu a terţiio

26. Raspuns: A (admitere în magistratura, auyust 2013)

Varianta de răspuns A este corecta deoarece in cazul in care după pronunţarea incheieru de admitere in principiu a
cererii de partaj dar mai inainte de pronunţarea hotarani de impărţeală se constata ca un buna fost inclus din eroare in masa
parta;abila instan(a poate cu consimţamantul tuturor coproprietarilor sa elimine aceI bun conform art 986 teza a II-a cc
Varianta de răspuns B este greşita incheierea de admitere in pnncipiu suplimentară pronunţată in partaj poate fi atacată
numai cu apeI odata cu fondul iar nu separat conform art 987 CPC
Vananta de raspuns C este greşita intrucat incheierea suplimentara se da cu citarea parţilor iar nu fara citarea Ior cum
in mod eronat se menţioneaza in cupnnsul variantei de răspuns, conform art 986 cc

27 Răspuns A, B (admitere !NM, 2013)

Vananta de Ia Iitera A este corectă fiind in conformitate cu dispoziţiile art 995 alin (2) crc in raport de care odata ramasa
definihva hotararea de partaj constituie tittu executonu şi poate fi pusa in executam chiar daca nu s-a cerut predarea efechva
a bunului ori instanţa nu a dispus in mod expres aceasta predare
Varianta de Ia Iitera B este corecla intrucat potriuit dispoziţnlor art 996 alin (1) CPC în cazul in care păąile declara in
rnod expres ca nu soiicita predarea bunurilor Iiotararea de parta) nu este suscepfibila de executare siiita
Varianta do a Iitera C este grc3ita dpoarnce nu se resperta termenul de prescripţie aI executarii siţite Astfel art 706
alin (1) CPC prevede ca dreptul dea obţine executarea silita se prescrie in termen de 3 ani daca Iegea nu prevede altfel iar
in cazul titlurilor emise in materia drepturilor reale termenul de prescripţie este de 1O ani Avănd in vedere ca hotararea de
partaj are efect constitutiv [art 995 aIn (1) CPC] in malerie de drepluri reale rezulta că termenul de prescnpţie este de 1 D ani
si nu de 3 ani asa cum se scecifica in mod eronat in vananta de rasouns

I 28 Raspuns. 6, C (pnmire în professe avocat definitiv, 2018)

—

Varianta de raspuns A este greşita intrucăt daar dLpa ramanerea defuntiva Iiotarărea de partaj constitu,e titlu executoriu
şi poate fi pusi in execuiare chiar dacă nu s a cerut predarea efectivă a bunului on instanţa nu a dispus in mod exprcs aceasta
predare conform dnpn7it)ilnr art 995 alin (2) ĆPC
Varianta de raspuns B este corecta intrucăt in cazul in care parţile declara in mod expres ca nu solicita predarea bunurilor
hotarărea de partaj nu este susceptibila de executare silită, potrivit prevederilor art 996 alin <1) cpc
Varianta de raspuns c este corectă Prin raportare Ia dispoziţnle art 995 alin (4) coroborate cu cele ale art 706 alin (1)
CPC in cazul titlurilor emise in materia dreptunlor reale executarea cu privire Ia bununle imparţite poate fi ceruta in termenul
de prescripţie de 10 ani

29 Raspuns. c (admitere INM şi în magistratura, 2018)

Varianta de raspuns A este greşita intrucat potrivit dispoziţnlor art 986 CPC in cazul in care dupa pmnunţarea încheierii
de admitere in pnncipiu dar mai inainte de pronunţarea hotarani de împărţeală, se constata ca există şi alţi copropnetan sau
că au ťost omise unele bunun care trebuiau supuse impageln, fără ca pnvitor Ia aceşti copropnetan sau Ia ace/e bunun sa fi
avut /oc o dezbatere contradictone, instanca va putea da, cu citarea parţlor o noua încheiere, care va cupnnde dupa caz, şi
copropnetaru sau bununle nmise tn aceleaşi condiţii instanţa poate, cu consimţămăntul tuturor copmpnetanlor, să ehmine un
bun care a fost cupnns din eroare in masa de imparţit
Vananta de raspuns B este greşită intrucat in ipoteza in care parţile declara in mod expres că nu solicita predarea bunurilor,
hotarărea de partaj nu este susceptibila de executare silită potrivit prevederilor art 996 alin (1) CPC
Vananta de raspuns C este corecta pnn raportare Ia dispoziţiile art 994 alin (3) teza I cpc conform carora in cazul in
care partajul nu se poate realiza în niciuna dintre modahtaţile prevazute de Iege instanţa va hotan inchiderea dosawlui

§4, Procedura ordonanţei preşedintiale

I 30 Raspuns. 6, C (admitere INM şi in magistratură, 2015)

Varianta de răspuns A este greşita deoarece, dacă partea solicita constatarea de urgenţă a stăm unor bunuri mobile sau
mobile dacă este posibil ca proba sa fie greu de administrat in viitor trebuie să formuleze o cerere de asigurarea probelor in
condiţiiIe art 359 şi urm CPC şi nu o cerere de ordonanţa preedinţiaIa aceasta din urma putănd fi dispusă pentru pastrarea
MĂDĂLINAOINu EXPLICAŢII 445

unui drept care s-ar pägubi prin întárziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi
pentru inlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, conform art. 997 alin. (1) CPC.
Varianta de răspuns B este corectă prin raportare Ia prevedeňle art 920 CPC, care instituie posibilitatea ca pe tot parcursul
procesului de divorţ instanţa să poată dispună măsuri provizorii cu privire Ia stabilirea Iocuinţei copiilor minori, Ia obligaţia de
întreţinere, Ia incasarea alocaţiei de stat pentru copii şi Ia folosirea Iocuinţei familiei.
Varianta de răspuns C este corectă ĺaţă de dispoziţiile art. 450 alin. (5) CPC, in raport de care, páná /a soluţionarea cereni
de suspendare [a executärü provizorii], aceasta va putea fi incuvünţată provizoriu, prin ordonanţă preşedinţiaiă (..).
31. Răspuns: C (admitere în mag!stratură, august 2013)
Varianta de Ia Iitera A este greşitä, intrucăt, într-adevär, ordonanţa preşedinţială este executorie [art. 997 alin. (2) CPCj,
insă doar Ia cererea reclamantului, instanţa va putea hotări ca executarea să se facă fără somaie sau fără trecerea unui
termen. potrivit art. 997 alin. (3) cpc.
Varianta de Ia Iitera B este greşită, deoarece. Tn nicio situaţie, ordonanţa preşedinţialä nu are autoritate de Iucru judecat
asupra cererii privind fondul dreptului, prin ordonanţă Iuăndu-se măsuri provizorii până a soluţíonarea cauzei pe fond. Avănd
in vedere cá Ia judecata ordonanţei instanţa doar »pipăie (ondul", este firesc ca aceasta să nu aibă autońtale de Iucru judecat
faţă de hotărărea prin care instanţa soluţionează Iitigiul pe fond.
Varianta de Ia Iitera C este corectă, deoarece reclamantul are posibilitatea de a solicita transformarea cererii de ordonanţă
preşedinţială intr-o cerere de drept comun pănă Ia inchiderea dezbaterilor Ia prima instanţă, conform art. 1001 CPC.

j 32. Răspuns: c (admitere in magistratură, mai 2018)

Varianta de răspuns A nu este corectă, deoarece in toate cazurile (indiferent dacä cererea se soluţionează cu sau fără
citare), procedura ordonanţei preşedinţiale este contencioasă pentru că presupune dezlegarea unui drept htigios.
Varianta de räspuns B nu este corectä deoarece art 998 cc prevede cä cererea de ordonanţă presedinţială se va introduce
Ia instanţa competentă să se pronunţe in primă instanţă asupra fondului dreptului (aceasta putând 11, după caz, judecătońe,
tribunal sau curte de apel).
Varianta de răspuns C este corectă in temeiul ad. 997 alin. (4) CPC, conform căruia ordonanţa va putea fi dată chiar şi
atunci cănd este in curs judecata asupra fondului.

I 33. Răspuns: C (primire in profesie avocat sta giar, august 2019)

—

Competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială aparţine instanţei competente să se pronunţe in primă
instanţă asupra fondului dreptului, conform prevederilor ad. 998 cc, indiferent dacă este sau nu înregistrat pe rolul instanţei
un Iitigiu cu privire Ia fondul dreptului. Prin urmare, competenţa nu este influenţată de faza procesuală in care se afÎă pricina pe
fond (primă instanţă. apel, recurs); astfeL chiardacă aceasta din urmă se aflä in căile de atac Ia o instanţă supehoarä, cererea
de ordonanţă preşedinţialä se va soluţiona de instanţa competentă să judece cererea pe fond in primă instanţă.
Prin raportare Ia explicaţia de mai sus, varianta de räspuns c este corectă, variantele de Ia Iiterele A şi B fiind greşite.

I 34. Răspuns: B (prîmire in profesie — avocat sta giar, 2018)

Varianta de räspuns A este greşitä, intrucăt ordonanţa este supusă numai apelului in termen de 5 zile de Ia pronunţare,
dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de Ia comunicare, dacă s-a dat fără citarea Ior(art. 1000 alin. (1) CPC}, iar in cazurile in care
competenţa de primă instanţă aparţine curţii de apel. calea de atac este recursul [ad. 1000 alin. (4) cPC].
Varianta de răspuns B este corectä. Potrivit dispoziţiilor art. 998 cPc, cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce
Ia instanţa competentă să se pronunţe in primă instanţă asupra fondului dreptului.
Varianta de răspuns C este greşită, cererea de ordonanţă preşedinţială putănd fi formu(ată atăt in situaţiile in care există
judecată asupra ĺondului, căt şi atunci cănd nu există, conform dispoziţiilor ad. 997 alin. (4) CPC.
35. Răspuns: A (primire in proťesie — avocat sta giar, martie 2019)
Varianta de răspuns A este corectä, Indiferent dacă in primă instanţă soluţionarea cererii de ordonanţă preşedinţială s-a
realizat cu sau fărä citarea päiIor. judecarea apelului se va face intotdeauna cu citarea pärţilor, conform dispoziţiitor art. 1000
alin. (3) teza I cc
Varianta de răspuns B nu este corectă prin raportare Ia dispoziţiilor art. 532 alin. (1) CPC, conform cărora cererea in
materie necontencioasă se judecä in camera de consiliu. cu citarea petentului şi a persoanelor arätate in cerere. dacă Iegea
o impune, In caz contrar, judecata se ĺace cu sau tărä citare, Ia aprecierea inslanţei. Prin urmare, in absenţa unei dispoziţii
exprese a legiuitorului, citarea părţilor in procedura necontencioasă rămăne Ia aprecierea instanţei.
Varianta de räspuns c este greşită, intrucăt, Ia soluţionarea cererii de indreptare a hotărării judecătoreşti, pärţile vor fi
citate numai dacä instanţa socoteşte că este necesar ca acestea să dea anumite Iămuriri [art. 442 alin. (2) teza a II-a CPC].
 - -- -.- -

446 EXPLICAŢII DREPT PR0CESUAL CIVIL V PROCEDuRI SPECIALE

36. Räspuns: B (primire in proťesie avocat defînitiv, august 2019)

—

Varianta de räspuns A este greşită. Astfel, este adevărat cä, in materia ordonanei preşedinţiale. părţile sunt Citate conform
normelor privind citarea in procese!e urgente, Tnsă intămpinarea nu este obligatorie, conform prevederilor art 999 alin.(1) CPC.
Varianta de răspuns B este corectă. Ca regulă, ordonanţa preşedinţială este supusă apelului in termen de 5 zile de la
pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, respectiv 5 zile de Ia comunicare, dacă s-a dat färä citarea areslora [ad 1000
alin. (1) CPC]. Prin excepţie, când compotenţa de soluuonare a ordonanţei in primä instanţă aparţine curţii de apeL calea de
atac este recursul (avănd in vedere faplul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu judecă apeluri in materie civilă), care poate
fi formulat in termen de 5 zile de Ia pronunţare, dacă s-a dat cu Citarea părţilor, respectiv 5 zile de Ia comunicare, dacä s-a dat
fără citarea acestora [art, 1000 alin. (4) CPC].
Varianta de răspuns C este greşită intrucăt ordonanţa preşedinţială poate fi pronunţată atăt in ipoteza in care există judecată
asupra fondului, căt şi atunci cănd nu este incä formulată o astfel de cerere, aspect ce rezultă din interpretarea dispoziţiitor
art. 997 alin.(4) CPC.

31. Räspuns: B (primire in proťesie — avocat stagiar, 2016)

Varianta de răspunsAeste greşită, intruót ordonanţa presedinţială nu are autoritate de Iucru judecat asupra cererii privind
fondul dreptului. conĺorm prevederilor art 1002 alin. (2) CPC.
Varianta de răspuns B este corectă, deoarece, a solicitarea reclamantului, pănä Iaincniderea dezbaterilor Ia prima instanţä,
cererea de ordonanţä preşedinţială va putea fi transformată intr-o cerere de drept comun, conĺorm normei inscrise in cuprinsul
art, 1001 CPC.
Varianta de răspuns C este qresită. intrucăt apelul impotriva hotărării judecätoresti pronLinţate in materia ordonanţei
presedinţiale se declară in termen de 5 ziie de Ia pronunţare doar in situaţia în care judecata s-a făcut cu citarea părţi!or, in
ipoteza in care judecata s-a făcut fără citarea acestora, termenul de 5 zile curge de Ia comunicarea ordonanţei [art. 1000
alin. (1) CPC].

38. Răspuns: B (prirníre in proťesie — avocat definitiv, 2016)

Varianta de răspuns A este greşitä, deoarece, in cazut cererii de ordonanţa preşedinţială, aceasta poate fi transĺormată
intr-o cerere de drept cnmnn pnÄ Ia închiderea dezbaterilorin primä instanţä (art. 1001 CPC). În speţä, reclamantulA. solicită
transformarea cererii de ordonanţă preşedinţială intr-o cerere de drept comun Ia aI doilea termen de judecată, aceasta fiind
formulată in termen
Varianta de räspuns B este ccrectä prin raportare Ia cxplicaţia de a varianta de răspuns de Ia itera A.
Varianta de răspuns C este greşită, deoarece dispozlţllle Iegale care reglementeazä ordonanţa preşedinţială nu impun acordut
pärătutui Ia Illudiíitdlea íăLu(ă de către reclamant. AstfeL dacă reclamantul işi modificä cererea de ordonanţă preşedinţiala
intr-o cerere de drept comun. părătul va fi incunotinţat şi citat in mod expres cu această menţiune (art. 1001 CPC).

I 39. Răspuns: A, B (prirnire în profesie avocat sta giar, 2015)

—

Varianta de räspuns A este corectä. deoarece, conform art 1000 alin. (4) CPC, in toate cazurile in care competenţa de
primä instanţă aparţine curţń de apeL calea de atac este recursul.
Varianta de răspuns B este corec(ă, deoarece Iioţărărea udecäloreascä datä in procedura ordonanţei preşedinţiate este
executohe din primă instanţă (indiferent dacä este pronunţată de către judecätorie. tribunal sau curte de apel), conform art 997
alin. (2) CPC. insă instanta de apeÍ poaie scspcnda executarca pänä Ia judecarea apehdui. dar nIImai cu plata unei cauţIuni
aI cämi cuantum se va stabili de cätre aceasta [art 1000 alin. (2) CPCJ.
Varianta de răspuns C este greşită, deoarece revizuirea pentru existenţa unor hotärări definitive potrivnice poate fi exercitată
chiar dacă hotărârea nu evocă fondul, cum este cazul ordonanţei preşedinţiale, aspect ce rezullă din cuprinsul art. 509
alin. (2) CPC, care exceptează de Ia reguia conform căreia, pentru admisibilitatea căii de atac a revizuirii, este necesar ca
hotärárea a cărei revizuire se solicită sä fie pronunţată asupra fondului sau să evoce fonduL motivele de revizuire prevăzute Ia
alin. (1) pct. 3, dar numai in ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11, ca urmare a Deciziei de neconstituţionalitate nr. 866/2015
(M. Of. nr. 69 din 1 februarie 2016).

§5, Procedura ordonanţei de plată

l 40. Răspuns: B (primire în profesie — avocat sta giar, august 2019)

Varianta de răspuns A este greşitä. întwcăt ordonanţa de platä se soluţionează de instanţa competentă să judece cauza
in primă instanţä (art. 1016 CPC) care, in funcţie de critehul valodc, poate fi judecätońa (dacă vatoarea pretinsă este pănă in
200.000 Iei) sau tribunalul (dacă valoarea este peste 200.000 Iei).

- —
-a.______ -
MÄDĂLINĄ DINU EXPLICAŢII 447

Varianta de râspuns B este corectă. Potrivit dispoziţiilor art. 1019 alin. (3) CPC, debitorul este obligat să depună Tntămpinare
cu ceI puţin 3zile înaintea termenului de judecalá, făcăndu-se menţiune in cuprinsul citaţiei cä, in cazul nedepunerii intămpinării,
instanţa, faţă de imprejurările cauzeŁ poate considera aceasta ca o recunoaşterea pretenţiilor creditorului.
Varianta de răspuns C este greşită. hotărárea de expedient in materia ordonanţei de plată fiind definitivă (iar nu supusä
recursului, cum in mod eronat se menţionează in cuprinsul variantei de răspuns) şi constituind titlu executońu, potrivit dispoziţiilor
art. 1020 aIin (2)-(3) cpc.
41. Răspuns: B (prĺmire in proťesie avocat stagiar, 2017)
—

cererea in anulare este calea de atac speciflcă procedurii ordonanţei de plată formulate de către debitor atunci cănd
s-a admis in tot sau in parte cererea creditorului, cererea poate fi exercitatä şi de creditor in trei sítuaţii, astfel: a) dacä se
respinge cererea de ordonanţă de platä ca urmare a imprejurării că instanţa a constatat, pe baza inscrisurilor afiate Ia dosar şi a
explicaţiilor şi Iămuriňlor părţilor. că apărările de fond ale debitorului sunt intemeiate; b) dacă se respinge cererea de ordonanţă
de plată ca urmare a imprejurärii că instanţa a constatat că apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor
probe decât inscrisuńle, explicaţiile şi Iămuririle pärţilor, iar acestea arfi admisibile. potrivit Iegii, in procedura de drept comun;
c) atunci când cererea de ordonanţä de platä este admisă Tn parte (G. B0R0I. M. STANcu, 2017, p. 962). Exercitarea de către
creditor a cererii de anulare a ordonanţei de plată pentru alte motive decát cele de mai sus (de exemplu, pentru că obiectul
cererii iI constilue obligaţia de a face). atrage inadmisibilitatea cererii in anulare astfel formulate.
În acest context, varianta de räspunsAeste greşită, intrucăt cererea in anutare este admisibilă dacă instanţa de judecată
a respins cererea de ordonanţă de plată, caz in care aceasta va íi formulată de cätre creditor.
Varianta de räspuns B este corectă, intrucăt, atunci cănd este formulată de către debitor, termenul de exercitare este de
10 zile de Ia data inmănării sau comunicärii acesteia [art. 1024 alin. (1) ccj.
Varianta de räspuns C este greşită, suspendarea ordonanţei de platä prin formularea cererii în anulare putând fi incuviinţată de
către instanţâ, Ia cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, aI cărei cuantum va fi fixat de instanţä (ań. 1024 alin. (5) CPCj.

I 42. Răspuns: A, C (primire in profesie avocat sta yiar, martie 2019)

—

Varianta de räspuns A este corectă, intrucăt formularea cererii Tn anulare nu suspendă executarea, conform dispoziţiilor
art 1024 alin. (5) CPC, iar potrivit art. 1025 alin. (1) cc, ordonanţa de plată este executorie, chiar dacă este atacată Cu
cerere în anulare.
Varianta de räspuns B este greşită. Impotriva executării silite a ordonanţei de platä, partea interesată poate face contestaţie
Ia executare, potrivit dreptului comun. ĺn cadru/ contestaţiei nu se pot invoca decăt neregu/arităţiprivínd procedura de executare,
precum şi cauze de stingere a obligaţieiivite ultedorrămănerŕidefinitive a ordonanţei de piatä, conform art. 1025 alin. (2) CPC,
iar nu orice apärări de fond cu privire Ia existenţa creanţei certe, Iichide şi exigibile, cum Tn mod eronat se menţionează în
cuprinsul variantei de răspuns.
Varianta de răspuns c este corectă, întrucăt, in cazul in care s-a admis in parte cererea creditorului de emitere a unei
ordonanţe de plată, hotärărea poate fi atacatä atât de debitor, cât şi de către creditor, potrivit dispoziţiilorart. 1024 alin. (1 )-(2) cc.

I 43, Răspuns: A (primire in profesie avocat sta giar, 2016)

—

Varianta de răspuns A este corectă, intrucât, potrivit dreptului comun, orice hotărăre devine definitivá Ia data expirării
termenului preväzut de Iege pentru exercitarea căii de atac corespunzătoare Lart. 634 alin. (2) CPC], deci si a holărării
judecătoreşti de primä instanţă pronunţale in procedura ordonanţei de plată, precum şi ca urmare a respingerii cererii in
anulare potrivit art. 1024 alin. (8) cc.
Varianta de răspuns B este greşită, deoarece, intr-adevăr, hotărărea judecătoreascä de primă instanţă pronunţată in
procedura ordonanţei de plată poate fi pusă in executare silitá, insă impothva executării silite a ordonanţei de plată partea
interesată poate face contestaţie Ia executare, potrivit dreptului comun. conform art. 1025 alin. (2) cpc.
Varianta de răspuns c este greşită, deoarece hotărárea judecătorească de primă instanţă pronunţată in procedura ordonanţei
de plată este executorie, indiferent dacă este sau nu atacată cu cerere in anulare, aspect care rezultă din analiza ad. 1024
alin. (5) cpc, conform cäruia cererea in anulare nu suspendă executarea, aceasta putănd fi insä incuviinţată, Ia cererea
debitorului, numai cu dare de cauţiune, aI cărei cuantum va fi fixat de instanţă.

§6, Procedura cu privire la cererile de valoare redus

I 44. Răspuns: A (admitere INM şi în magistraturä, 2017)

Intrebarea are in vedere elementele de asemănare intre procedura cu privire Ia cererile de valoare redusă şi procedura
ordonanţei de plată.
Varianta de răspuns A este coreclă, deoarece ambele proceduri sunt executorii încă din prima instanţë, chiar dacă sunt
atacate prin căile de atac prevăzute de ege. Astfel, con[orm art. 1031 alin. (3) cpc, hotărărea primei instanţe (prin care
443 EXPLiCAŢIi DHEPI PHOCESuALĘIvIL. v. PROĘEDURI SPEÇIALE

este sokiţioriată cererea cu valoare redusă) este executorie de drept inslanţa de apel avănd pusibilitatea ca, pentru inotive
temeinice, să suspende executarea silită, potrivit art. 1033 alin. (2) CPC, element de asemănare cu ordonanţa de plată, care,
conform art 1025 alin. (1) CPC este executorie, chiar dacă este atacată cu cerere Tn anulare [aceasta nefiind suspensivă de
executare art 1024 alin. (5) CPC] şi are autoritate de Iucru judecat provizorie până la soluţionarea cererii in anulare.
—

Varianta de răspuns B este greşită, deoarece hotărârea judecătoriei prin care este soluţionatä cererea cu valoare redusä
este supusä, potrivit art 1033 alin. (1) CPC, numai apelului la tribunal (care va soluţiona calea de atac în comp!et format din
2 judecätori), in timp ce cererea în anulare formulatä impotriva hotărării prin care instanţa a admis ordonanţa de plată se
soluţioneazä de cätre instanţa care a pronunţat ordonanţa de plată, în complet format din 2 judecători [ad. 1024 alin. (4) CPC]. Prin
urmare, ambele căi de atac se judecă in complet format de 2 judecätori, insä apelul in procedura specială a cererii cu valoare
redusă este de competenţa exclusivä a tribunalului, in timp ce cererea în anulare impotriva hotărârii de admiterea ordonanţei de
platä este soluţionată de instanţa care a pronunţat-o, putănd fijudecătorie, sau, dupä caz, tribunal, in funcţie de criteriul valoric,
Varianta de räspuns C este greşită, deoarece, doar in cazul ordonanţei de plată, cererea este respinsă dacă este nevoie
de administrarea alior probe in afara inscrisurilor depuse Ia dosar şi a explicaţiilor sau Iămuririlor date de pärţi Iad. 1021
alin. (2) CPCj, in timp ce, in cazul cererilor cu valoare redusä, instanţa are posibilitatea dea incuviinţa şi alte probe in afara
înscrisurilor depuse de pärţi, cu excepţia acelora a căror administrare necesită cheltuieli disproporţionate faţă de valoarea
cererii de chemare in judecată sau a cererii reconvenţionale [art. 1030 alin. (9) CPCJ.

45. Răspuns: A (admitere în magistraturâ, iunie 2019)

Variantade räspunsAeste corectä. Potrivitdispoziţiilorart, 1021 alin. (1) CPC, in materia ordonanţei de plată, dacä debitorul
contestă creanţa, instanţa verifică dacă contestaţia este intemeiată, in baza inscrisurílor afÍate Ia dosar şi a explicaţiüor şi
Iămuridlorpărţilor. ĺn cazul in care apärarea debitorului este intemeiată, instanţa va respinge cererea creditorului prin încheiere,
iar potrivit alin. (2), dacä apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decăt cele prevăzute la
alin. (1), iar acestea arfi admisibile, potrivit IegH, in procedura de drept comun, instanţa va respinge cererea creditorului privind
ordonanţa de platä prin incheiere. Prin urmare, faţä de dispoziţia Iegalä de mai sus, in cazul ordonanţei de plată, proba cu
expertiza este inadmisîbilă.
Tn materia cererii cu valoare redusă instanţa poate încuviinţa şi alte probe în afara inscrisurilor depuse de părţi, cu excepţia
acelor probe a cäror administrare necesită cheltuieli disproporţionate faţă de valoarea cererfl de chemare in judecată sau a
cererii reconvenţionale [art. 1030 alin. (9) CPCi. Prin urmare, în materia cererilor cu valoare redusă, instanţa ar putea incuviinţa
administrarea probei cu expertiza, in măsura in care costurile necesare efectuärii acesteia nu sunt disproporţionate faţă de
pretenţia din cererea de chemare în judecată sau cererea reconvenţionalä.
Varianta de răspuns B este qreşită, întrucăt, nici in materia ordonanţei de plată şi nici a cererilor cu valoare redusä,
exercitarea căfl de atac nu determinä suspendarea de drept a executării atacate. Astfel, in materia ordonanţei de plată, potrivit
dispoziţiilor art. 1024 alin. (5) CPC, cererea in anulare nu suspendă executarea, suspendarea putând fi insă incuviinţatä, Ia
cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al cărei cuantum va fi fixat de instanţä.
In ceea ce priveste cererile cu valoare redusä, conform art 1031 alin. (3) CPC, hotărărea primei instanţe este executorie
de drept, iar potrivit art. 1033 alin. (2) CPC, pentru motive temeinice, instanţa de apel poate să suspende executarea silitä,
insă numai dacă se conseinnează o cauţiune de 10% din valoarea conteslatä.
Varianta de răspuns c este greşită. Tn materia ordonanţei de plată, potrivit dispoziţiilor art. 1020 alin (1) CPC, in cazul
in care creditorul declară că a primit plata sumei datorate, instanţa ia act de această imprejurare printr-o incheiere defînitivä,
prin care se dispune inchiderea dosarului. Prin urmare, aceasta este o sotuţie specifică ordonanţei de plată, iar nu cererii cu
valoare redusă cum in mod eronat se menţionează in cuprinsul variantei de răspuns.

I 46. Răspuns: C (primire in proťesie avocat deťinitiv, august 2019)

—

Tn materia procedurii speciale cu privire la cererite de valoarea redusä, aceasta este admisibilă in măsura in care valoarea
cererii nu depăşeşte 10.000 lei la data sesizärii instanţei, fără a se Iua in considerare dobănzile, cheltuielile de judecată şi alte
venituri accesorii, conform prevederilor art, 1026 alin. (1) CPC. cererea reconvenţională este admisibilă in cadrul procedurii in
măsura in care valoarea pretinsă de pârât nu depäşeşte acelaşi plafon de 10.000 lei, in caz contrar, instanţa urmând a dispune
disjungerea şi judecarea separată a cererii reconvenţionale, potrivit dispoziţiilor dreptului comun [art. 1030 alin. (7) CPC]. Faţă
de dalele speţei, dacă părătul BB formulează o cerere reconvenţionalä, cu privire Ia creanţa de 12.000 de lei, in contradictoriu
cu reclamantul k4, aceasta va fi disjunsä şi judecată potrivit dreptului comun.
Prin urmare, variantele de răspuns A şi B sunt greite, varianta de răspuns C fiind corectă.
MÄOÄLINĄOINU EXPLICAŢII 449

§7. Procedura evacuăńi din imobilele folosite sau ocupate fără drepl

I
47. Răspuns: B (primire în profesie avocat stagiar, 2017)
—

Varianta de răspuns Aeste greşită, competenţa de soluţionare a cererii de evacuare din imobilele folosite sau ocupate fără
drept aparţinând. conform art 1036 CPC. judecătoriei Tn circumscripţia căreia se află situat imobilul ocupat fără drept oń, după
caz. inchiriat sau arendat, chiar dacă Iocatarul a păräsit imobilul sau contractula incetat, iar nu judecätohei din raza Iocalităţii
de domiciliu a părătului, astfel cum menţionează varianta de răspuns, In acest caz, Iegiuitorul a instituit un caz de competenţă
exclusivă atât din punct de vedere material, in favoarea judecătoriei. căt şi din punct de vedere teritorial, in favoarea instanţei
de Ia Iocul situării mobilului din care se solicită evacuarea. Prin urmare, nu sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun, pentru
ca cererea să fie adresată instanţei de Ia domiciliul părătului, ci dispoziţiile procedurii speciale.
Varianta de răspuns B este corectă avănd in vedere argumentele de Ia varianta de răspuns de Ia Iitera A.
Varianta de räspuns C este greşitä, deoarece indiferent dacă cererea se judecă cu sau fără citarea părţilor, cererea
reconvenţională este inadmisibilă. Astfel, conform art 1043 alin. (1) CPC, care nu distinge dacă judecata se face cu sau fără
citarea părţilor, părătul chemat ĺn judecată in procedura specială a evacuării nu poate formula cerere reconvenţională, de
chemare in judecată a altei persoane sau n garanţie, pretenţiite sale urmând a fi valorificate numai pe cale separată. Părătui
are posibilitatea de a invoca apäräri de fond privind temeinicia motivelor de fapt şi de drept ale cererii, inclusiv Iipsa titlului
reclamantului, conform art 1043 alin. (2) CPC.

I
4. Răspuns: B, C (admitere în magistratură, mai 2018)
Varianta de răspuns A nu este corectă, deoarece art 1042 alin. (3) CPC prevede că, in materia procedurii speciale a
evacuărfl din imobilele folosite sau ocupate fără drept, intâmpinarea nu este obligatorie. Pe cale de consecinţă, nu poate fi
Iimitată posibilitalea părătului de a propune probe printr-un act de procedură care nu este obligatoriu, eI putănd propune probe
pănă Ia primul termen de judecată cănd este Iegal citat in faţa primei instanţe.
Cu alte cuvinte, întâmpinarea neüind obligatorie, in citaţie se va menţiona obligaţia părâtului de a-şi pregăti apărarea pentru
primul termen de judecată, propunănd probele de care inţelege să se folosească, sub sancţiunea prevăzută de Iege, care va
fi indicată expres [art. 157 alin. (2) teza a tI-a CPC] (G. BoRol, M. STANcu, 2017, p. 980).
Varianta de răspuns B este corectă, impotriva executării hotărării de evacuare cei interesaţi avănd posibilitatea dea introduce
contestaţie Ia executare, in condiţiile Iegii (art. 1044 CPC).
Varianta de răspuns C este corectă, deoarece art 1045 alin. (1> CPC prevede că in cazul evacuării pentru neplata chiriei
sau a arenzii se va putea dispune suspendarea executärii hotărării in cadrul contestaţiei Ia executare sau a apelului exercitat
de către pârăt numai dacă acesta consemneazä in numerar, Ia dispoziţia creditorului, chiria sau arenda Ia care a fost obligat,
suma stabilită pentru asigurarea ratelor de chirie sau arendä datorate pănă Ia data cererii de suspendare, precum şi cea
aferentă ratelor de chirie sau arendă ce ar deveni exigibile in cursul judecăţii procesului.

49. Răspuns: C (admitere in magistraturâ, iunie 2019)

Varianta de răspuns A este greşită, intrucăt, in procedura specială a evacuărfl din imobilele folosite sau ocupate fără
drept, judecata nu se face in toate cazurile cu citarea părţilor. Astfel, conferm dispoziţülor art 1042 alin. (1) CPC, cererea de
evacuare se judecă cu citarea păilor in afară de cazu( în care evacuarea imobilului pentru neplata chiriei sau a arenzii se
solicilă in baia unui contract care ccnstituie. pentru plata acestora, ţitlu executoriu. potrivit Iegii. Prin urmare, in acest din ultim
caz, judecata se va face fără citarea pärţitor.
Varianta de răspuns B este greşită, intwcăt dispoziţiile art 1043 aIin (1) CPC, in procedura specială a evacuării interzic
părătului de a formula cerere de chemare in garanţie, nu şi intâmpinare. De asemenea, atăt in procedura de drept comun. căt
şi in procedura specială, o cerere de chemare in garanţie este inadmisibilä.
Varianta de răspuns C esle corectă. Dispoziţiile art 448 alin. (1) pct. 10 CPC prevăd că in cazurile prevăzute de Iege,
hotărărea primei instanţe este executorie, iar dispoziţiile art. 1042 alin. (5) CPC menţionează exact o asemenea siluaţie.
hotărărea de evacuare fiind executorie.

I 50. Răspuns: A (primire in profesie avocat definitiv, 2018)

—

Varianta de răspuns A este corectă, intrucăt ‚.predarea nu implică un drept real, ci unuI personaL Prin urmare, cererea
având ca obiect predarea unui bun imobil este o cerere personaiă imobiliară.
Varianta de răspuns B este greşitä, Având in vedere că cererea este personală. competenţa se va stabili prin rapodare Ia
dispoziţiile art. 107 CPC, competenţa aparţinănd instanţei de Ia domiciliullsediul părătului.
Varianta de răspuns C este greşitä, intrucăt obligaţia de „predare" este una „de a face" astfel incát competenţa va aparţine
judecătoriei, potrivit dispoziţiilor art. 94 pct. 1 Iit. h) CPC.

I
 — [.

450 EXPL1CApI DREPT PROCESUAL CIVIL. V. PROCEOURI SPECIAŁE

51. Răspuns: A, B (primire in proťesie avocat stagiar, 2018)

—

Varianta de răspuns A este corectă. Potrivit dispoziţiilor art 1042 alin. (1) CPC, cererea de evacuare se judecă cu citarea
părţilor, in afară de cazul in care evacuarea imobiluluipentru neplata chirieí sau a arenzü se solicită in baza unui contract care
constituie, pentru plata acestora. titlu executoriu, pożrivit legü. Din interpretarea par a contrario a tezei bnale, rezultă că cererea
de evacuare se judecä fără citarea pärţilor in cazul in care evacuarea imobilului pentru neplata chiriei se solicită în baza unui
curitract uare cor,stituie, peritru plata acesteia, litlu executoriu, potrivit Iegii.
Varianta de răspuns B este corectă. prin raportare Ia prevederile art 1042 alin. (3) CPC, conform carora, in procedura
specială a evacuärii, intámpinarea nu este obligatorie.
Varianta de răspuns C este greită, intrucăt hotärárea de evacuare este executorie şi poate ťi atacată numai cu apel in
termen de 5 zile de Ia pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, sau de Ia comunicare, cănd s-a dat fără citarea Ior, conform
art 1042 ahn. (5) CPC.

I 52. Răspuns: A, c (admitere INM, noíembrie 2019)

Varianta de răspuns  este corectă. ĺn materia procedurii speciale a evacuârh din imobilele folosite sau ocupate fárá drept.
hotărârea este executorie de drept. incă din faţa primei instanţe [art, 1042 alin. (5) CPCţ Raportat Ia ipoteza grilei, in ceea
ce priveşte suspendarea executării acesteia, executarea hotărării de evacuare nu va putea fi suspendatâ. potrivit dispoziţiilor
ad. 1045 aIin (1) CPC. Deşi, teza a Il-a a aceluiaşi alineat reglementeazä cu caracter de excepţie situaţiile in care se poate
dispune suspendarea executării, respectiv atunci când se solicită evacuarea pentru neplata chidei sau a arenzii. aceasta
priveşte exclusiv situaţia chiriaşului sau a arendaşului; or, varianta de răspuns A are in vedere persoana ocupantului. iar faţă
de acesta nu se poate dispune suspendarea executării.
Varianta de răspuns B este yreşită. Potrivil dispoziilor art. 39 alin. (3) CPC, hotărârea pronunţată con(ra instrăinătoruiui
sau succesorului universal ori cu titlu universal aI acestuia. după caz, va produce de drept efecte şi contra succesorului cu titlu
particular şi va b intotdeauna opozabilă acestuia din urmă, cu excepţia cazurilor in care a dobándit dreptul cu bună-credinţă
şi nu mai poate fi evins. potrivit Iegii, de către adevăratul titular
Varianta de răspuns C este corectă, intrucăt hotärărea de expedient in materia ordonanţei de platä este definitivă şi consttuie
tittu executoriu. potrivit dispoziţiilor art 1020 aIin (2)-(3) CPC.

53. Räspuns: A, C (primire in profesie avocat definiúv, manîe 2019,)

—

Varianta de răspuns Aeste corectă, intrucăt conform dispoziţiilor art. 1042 alin. (3) cc, Tn procedura specială a evacuării.
intâmpinama nu est e obligatorie. Astfel. prevederile menţionate nu conţin nicio dispoziţie derogaiorie care sä impunä caracterul
obligatoriu aI intámpinärii in cazul in care, în mod accesoriu Ia cererea principală reclamantul solicitä şi plata chiriei. arenzii
sau alte despäqubiri. potrivit eqiL cu alte cuvin!e, indiferent de solicitarea din capetele accesorii (in măsura Tn care acestea
sunt formulate), întâmpinarea nu este obligatońe
Varianta de räspuns B este greşită. Conform dispoziţiilor art 1043 alin. (1) CPC. pârátul chemat in judecată. potrivit
procedurii speciale a evacuării, nu poate formula cerere reconvenţională, de chemare in judecatä a altei persoane sau in
garanţie. pretenţiile sale urmănd a fi valoriflcate numai pe cale separată.
Varianta de răspuns C este corectă faţă de prevederile art. 1043 alin. (1) CPC care prevăd expres că. in cadrul procedurii
da evacuare din imobflele folosite sau ocupate fără drept, párátul nu poate formula cerere reconvenţionaă.

I 54. Răspuns: A, c (admitere INM şi in magistratură, 2018)

Varianta de răspuns A este corec(ă, intrucát, conform dispoziţiilor art 1043 alin. (1) CPC. párátul chemat in judecată.
potrivit procedurii speciale a evacuării, nu poate ťomiu(a cerere reconvenţională, de chemare in judecatä a altei persoane sau
in garanie, pretenţiile sale urmănd a fi valoriflcate numai pe cale separată.
Varianta de räspuns B este gresitä. Potrivit dispoziţiilor art 1042 alin. (1) CPC, cererea de evacuare sejudecä cu citarea
părţlor, in afară de cazul in care evacuarea imobilului pentru neplafa chiriei sau a arenzü se so/icitä in baza unui cuntract
care consfituie. pentru plata acestora titlu executoriu, potrivit legii. Prin urmare, nu Ia solicitarea unei dintre părţi instanţa
dispune ca judecata să se facă cu citarea párţilor, ci in situaţia prevăzută in cuprinsul art 1042 alin. (1)CPC. De asemenea,
dacă instanţa dispune citarea părţilor, cererea de evacuare se judecä de urgenţă, in camera de consiliu, cu dezbateri sumare,
conform art 1042 alin. (2) CPC.
Varianta de răspuns C este corectă, deoarece, conform art 1034 alin. (2) Iit. d) CPC, prin imobil se inţetege constwcia,
terenul cu sau fără construcţii, impreună cu accesoriÜe acestora.
MĂOĂLINA DINU EXPLICAŢII 451

§8. Cauţiunea judiciară

55. Răspuns: B, c (primiro in proťesie avocat definitiv, 2016)

—

Varianta de răspuns A este greşită, deoarece cauţiunea judiciară nu poate fi urmărită de creditorH depozitarului nici dacă
aceasta a fost depusă in numerar, nici în instrumente financiare, conform dispoziţiilor art. 1061 CPC.
Varianta de räspuns B este corectä, intrucát, potrivit dispoziţiilor art 1062 alin. (4) CPC, nedepunerea cauţiunii in termenul
prevăzut de către instanţă atrage desfiinţarea de drept a măsurilor in Iegătură cu care s-a dispus stabilirea cauţiunii.
Varianta de răspuns C este corectă, deoarece, conform ad. 1062 alin. (2) CPC, asupra cauţiunii judiciare, instanţa se
pronunţä printr-o incheiere care poate fi atacată odată cu hotărărea prin care s-a dispus asupra cauţiunii.

I 66. Răspuns: A, B (primire in profesie avocat definitiv, 2015)

—

Varianta de räspuns A este corectä, deoarece, conform art. 1064 alin. (3) CPC, instanţa se pronunţă asupra cererii de
restituire a cauţiunH cu citarea părţilor, printr-o incheiere supusă numai recursului Ia instanţa ierarhic superioară. Recursul este
suspensiv de executare. Incheierea pronunţată de una dintre secţiile Tnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este definitivă.
Varianta de räspuns B este corectä, prin raportare Ia prevederile art 1064 alin. (3) cc, care preväd că cererea de restituire
a cauţiunfl se soluţionează printr-o incheiere supusă numai recursului Ia instanţa ierarhic superioară, in măsura in care incheierea
nu este pronunţată de una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, caz în care incheierea este definitivă. Prin urmare,
instanţa se pronunţă asupra cererii de restituire a cauţiunii printr-o incheiere supusă numai recursului dacă cererea este de
competenţa tribunalului, aceeaşi fiind situaţia şi dacă cererea este soluţionată de către judecătorie sau curie de apel.
Varianta de răspuns C este greşită, deoarece, potrivit art. 1064 alin. (3) teza finală CPC, incheierea pronunţată de una
dintre secţiile Tnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie in cererea avănd ca obiect restituirea cauţiunii este definitivă, iar nu supusă
recursului ce urmează a fi soluţionat de Completul de 5judecători de Ia I.C.C.J., cum in mod eronat se menţionează in cuprinsul
variantei de răspuns.

§9. Procedura ofertei de plată şi consemnaţiuni

I 57. Răspuns: C (primire in proťesie avocat dcfinitiv, 2018)

—

Varianta de răspuns Aeste greşită, intrucăt oferta reală de plată se poate derula atăt prin intermediul executorului judecătoresc
[art. 1007 alin. (1) cPc], căt şi in faţa instanţei dejudecată [ad. 1011 alin. (1) CPCI.
Varianta de răspuns B este greşită, Oferta de plată se aplică tuturor obligaţiilor care au ca obiect remiterea unei sume de
bani sau, după caz, executarea unei prestaţii care constituie obiectul insuşi aI obligaţiei, indiferent de izvorul contractual sau
extracontractual aI acestora (art. 1013 cc şi art. 1469 C.civ.) (G. BoRoI, M. STANcU, 2017, p. 943), şi nu doar o sumă de
bani, cum in mod eronat se menţionează in cuprinsul variantei de răspuns.
Varianta de răspuns C este corectă. Tn situaţia in care creditorul nu se prezintä sau refuzä sä primeascä suma ori obiectul
oferit, debitorul, spre a se Iibera de datorie, va putea sä consemneze suma sau bunul oferit Ia CEC Bank S.A, sau Ia orice
—

altă instituţie de credit ori, după caz, Ia o unitate specializată, conform dispoziţiilor art. 1009 alin. (1)-(2) CPC.

§10, Procedura privitoare Ia înscrierea drepturilor dobândi[e în temeiul uzucapiunii

58. Răspuns: c (primire in proťesie avocat definitiv, august 2019)

—

Varianta de răspuns A este greşită, intrucăt cererea de uzucapiune este de competenţa judecătoriei in circumscripţia căreia
este situat imobilul, potrivit dispoziţiilor art. 1051 alin. (1) CPC, competenţa instanţei nefiind intluenţată de valoarea imobilului.
Varianta de răspuns B este greşitä. Dacä cei inscris in caMea funciară este decedat ori şi-a încetat existenţa jurídică sau a
renunţat Ia proprietate, înstanţa se va pronunţa in camera de consilíu, după ascultama reciamantului şi a martorilorşi veriŕîcarea
indepUnirii condiţiilor cerute de Iege pentru dobăndirea droptului reclamat in temeiui uzucapiunü, prin incheiere, conform
dispoziţiilor art 1052 alin. (5) CPC. Prin urmare, in această situaţie, procedura nu se va derula in contradictoriu şi cu părătul.
Varianta de răspuns C este corectă, intrucăt orice persoană care justifică un interes are posibilitatea dea formula opoziţie
Ia cererea de uzucapiune, potrivit dispoziţiilor art 1052 alin. (2) Iit. e) CPC.

-1 L....
•jjJ_____________________
 111.
DREPT PENAŁ
 A. TESTE-GRILĂ
CAPITOLUL I.PARTEA GENERALĂ
§1. Aplicarea Iegii penale în timp
1. Dispoziţiile privind Iogea ponală mai favorabilă
intervenită pănă Ia judecarea definitivă a cauzei:
A, nu pot fi aplicate ordonanţelor de urgenţă aprobate
de Parlament;
B, pot fi aplicate actelor normative declarate neconsti
tuţionale;
C, nu pot fi aplicate incriminărilor din Iegi speciale.
(primire in pmfesie avocat stagiar august 2019; primire
—
in profesie avocat definitiv, august 2019)
—
2. Sunt incidonte dispoziţiile privind aplicarea Iegii
penale mai favorabile pănă Ia judecarea definitivă a
cauzei, atunci cănd:
A. Iimita maximă a pedepsei prevăzute de Iegea nouă
pentru infracţiunea săvărşită este mai mică decât cuantumul
pedepsei pe care o execută condamnatul;
B. Iegea nouă nu mai incriminează fapta în modalitatea
concretă in care a fost comisă;
C. Iegea nouă prevede obligativitatea introducerii plăn
gerii prealabile drept condiţie pentru tragerea Ia răspundere
penală a persoanei care a săvărşit inťracţiunea sub imperiul
Iegii vechi.
(admitere INM şi în magistratură, septembrie 2018)
3. in situaţia in care inculpatul a săvărşit 3 infracţiuni
sub imperiul Codului penal de Ia 1969 şi două infracVuni
sub imperiul noului Cod penal:
A. instanţa va aplica Iegea penală mai favorabilă in mod
global, atăt cu privire Ia fiecare infracţiune, căt şi cu privire
la operaţiunea de contopire a pedepselor;
B. instanţa va determina Iegea mai favorabilă cu privire
Ia infracţiunile săvărşite sub Iegea veche şi cu privire Ia
operaţiunea de contopire a pedepselor, iar pentru infracţiunile
comise ulterior datei de 01.022014 va aplica noul Cod penal;
C. instanţa va determina legea mai favorabilă pentru
infracţiunile comise sub imperiul Iegii vechi (identificată
ca fiind Iegea nouă sau Iegea veche), in timp ce pentru
infracţlunile comIse după 01.02.2014 şi pentru operaţiunea
de contopire a pedepselor va aplica noul Cod penal.
(primire in profesie avocat definüiv, 2017)
—
4. In situaţia in care inculpatul a săvărşit 3 infracţiuni
sub imperiul Codului penai do Ia 1969 şi două infracţiuni
sub imperiul noului Cod penal:
A. instanţa va aplica Iegea mai favorabilă in mod global;
B. instanţa va aplica Iegea penală mai favorabilă
(identificată ca fiind Iegea veche sau Iegea nouă) pentru
infracţiunile săvărşite sub imperiul Iegii vechi;
C. instanţa va determina Iegea penală mai favorabilă
pentru contopirea pedepselor (identificată ca fiind Iegea
veche sau Iegea nouă).
(primire in profesie avocat stagiar, 2017)
—
5. in cazul aplicării Iegii penale mai favorabile:
A, nu este permisă combinarea prevederilor mai
favorabile din legi penale succesive;
6. pedepsele complementare se aplică potrivit legii
care a fost identificată ca fiind mai favorabilă in raport cu
infracţiunea comisă;
C. este posibilă aplicarea facultativă a Iegii penale mai
favorabile după judecarea definitivă a cauzei.
(primire in profesie avocat stagiar, 2017)
—
6. Dispoziţiile art. 5 CP privind aplicarea Iegii penale
mai favorabile:
A. sunt aplicabile şi in cazul unui act normativ declarat
neconstituţional, dacă in timpul cănd acesta s-a aflat in
vigoare a cuprins dispoziţfl penale mai favorabile;
6. sunt constituţionale in măsura in care nu permit
combinarea prevederilor din Iegi succesive in stabilirea şi
aplicarea Iegii penale mai favorabile;
C, sunt constituţionale in mäsura in care permit com
binarea prevederilor din Iegi succesive in stabilirea şi
aplicarea Iegii penale mai favorabile.
(primire in profesie avocat stagiaĘ 2015)
—
7. Inculpatul D.R. a fost trimis in judecată Ia data de
01.05.2014 pentru săvărşirea infracţiunii de inşelăciune
cu consecinţe deosebit de grave in dauna unui număr de
5 societăţi comerciale, fapta fiind săvărşită in intervalul
de timp mai-decembrie 2011, In acest caz, in raport
de aplicarea principiului Iegii penale mai favorabile,
corecta incađrare juridică este:
A. 5 infracţiuni de inşelăciune, in concurs, în condiţiile
noului Cod penal;
456 GRILE
B. o infracţiune de înşelăciune. in forrnä continuată, in
condiţiile vechiului Cod penal;
C. o infracţiune de inşelăciune, in formä continuată, in
condiţiile noului Çod penaL
(primire în profesie avocat dcflnitk 2016)
8. X a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani inchi
soare pentru comiterea, asupra unei victime majore, a
unei infracţiuni intenţionate pentru care Iegea prevedea
pedeapsa inchisońi de Ia unu la 5 ani. In cursul executării
a intrat in vigoare o Iege nouä, care prevede pentru
infracţiunea respectivă pedeapsa inchisorii de Ia 6 Iuni
Ia 3 ani sau amendă, In acest caz:
A, dacă pe Iängă pedeapsa aplicată s-a Iuat şi măsura
de siguranţă a confiscării exlinse, aceasta va fl inlăturată,
nemaifiind indeplinite condiţiile pentru dispunerea eL
B. pedeapsa aplicatä poate fi inlocuită cu amenda. dacă
instanţa apreciază că aceaslă pedeapsă este suficientă
pentru reeducarea condamnatului, ţinánd seama şi de
partea executată din pedeapsa inchisorii;
C. dacă Iegea nouă prevede cä fapta constituie infrac
ţiune doar dacă a fost comisă asupra unui minor, pedeapsa
de 3 ani aplicată nu mai poate constitui prim termen aI
unei recidive
(admitere INM şi in magistraturä, 2014)
9. In cazul in care, după judecata def]nitivă pentru
un concurs de infracţiuni, intervine o Iege penală nouă:
A. instanţa puate, in aplicarea art. 6 CP, sä reducä
potrivit noii Iegi una dintre pedepsele supuse contopirii,
dar să menţină pedeapsa rezultantă in cuantumul stabilit
in temeiul Iegii vechi;
B. atunci când observă că pedeapsa rezultantä potrivit
noii Iegi este mai mare decât cea aplicată potrivit Iegii vechi,
constată că nu poate face aplicarea art. & CP, nici pentru
pedepsele individuale.
C ia acl de faptul cä art. 6 CP se referă Ia pedepse
individuale şi nu poate fi aplicat pedepselor rezultante.
(admitere în magistratură. aprilie 2017)
10. Condamnarea inculpatului, printr-o hotărăre
rămasă definitivâ Ia 30 ianuarie 2014 Ia o pedeapsă i dintre ele a fost condamnat sub incidenţa vechiului
de 12 ani inchisoare, orientată spre mediul prevăzut
de Iege, pentru infracţiunea de tălhărie săvărşită in
timpul nopţii:
A. este nelegală, deoarece tălhăria săvărşită timpul
nopţii se pedepseşte cu inchisoare de Ia 3 la 1 O ani, conform
actualului Cod penal;
8. impune aplicarea dispoziţiilor Iegale privind aplicarea
• A. concursul de infracţiuni;
Iegii penale in timp, in ceea ce phveşte cuantumul pedepsei,
c. poate fi reexaminatä in calea ordinară de atac
exercitată impotriva hotărării de condamnare, astfel incăt
pedeapsa să fie redusă Ia 1O ani inchisoare.
(admitere in magistraturä, mai 2018)
1..ai wi
DREPT PENAL 1. PARTEA GENERALĂ
11. In aplicarea Iegii penale mai favorabile după
judecarea definitivă a cauzei, potrivit art. 6 CP:
A. in cazul tentativei, Iimita maximă a pedepsei ce trebuie
avută in vedere este maximul preväzut de Iege pentru ĺorma
tenlalä (maximul special aI pedepsei prevăzute de Iege
pentru infracţiunea consumată, redus sau inlocuit conform
dispoziţiilor privind tratamentul sancţionator aI tentativei);
8. Tn cazut tentativei, Iimita maximă a pedepsei ce
trebuie avută in vedere este maximut prevăzut de Iege
pentru forma consumatä (maximul special aI pedepsei
prevăzute de Iege pentru infracţiunea consumată, fără a
fi redus sau inlocuit conform dispoziţiilor privind tratamentul
sancţionator aI tentativei);
C. in cazul infracţiunilor continuate, prin sintagma
maxim special prevăzut de Iegea nouä pentru infracţiunea
săvärşită" se inţelege maximul special prevăzut de Iege
pentru infracţiune, fără Iuarea in considerare a cauzei
de majorare a pedepsei prevăzută pentru infracţiunea
continuată.
(primire in profesie avocat deňnitiv, 2015)
—
12. Inainte de intrarea in vigoare a noului Cod penal,
inculpaĹul a cornis douä inĺracţiuni, Pentru una dintre ele
a fost condamnat definitiv la detenţiune pe viaţă. Pentru
această faptă noul Cod prevede numai pedeapsa
inchisorii, Cu privire Ia cea dea doua faptă, judecată
după intrarea in vigoare a noului cod, so constatä că
limita minimă a pedepsei este mai micä in Iegea vechc,
dar Iimita maximä este aceeaşi, În această situaţie sunt
incidente dispoziţiile privind:
A. aplicarea Iegii penale de dezincriminare;
8. aplicarea egii penale mai favorabile până Ia judecarea
derinitivä a cauzei;
c. aplicarea Iegii penale rnai favovabile după judecarea
definitivă a cauzek
(primire in profosic ovocat dcf9itić 2014)
13. Inculpatul a comis două infracţiuni inainte de
intrarea in vigoare a noului Cod penal, Pentru una
Cod penal, Se constată că această infracţiune nu a
mai fost prevăzută de Iegea nouă. Cu prilejul judecării
cauzei, după intrarea in vigoare a noului Cod Penal,
pentru cea dea doua infracţiune, se constată că cele
două acte normative prevăd pedepse diferite, in acest
caz vor Fi incidente dispoziţiile privind;
5. aplicarea Iegii penale de dezincriminare;
• C. aplicarea Iegii penale mai favorabile până Iajudecarea
definitivä a cauzei,
(primire in profesie avocat sta giar 2014)
—
REPT PENAL, L PARTEA GENERALĂ
14. În cazul succesiunii de Iegi penale in timp inter
venită pánă Ia judecarea definitivă a cauzei;
A. pedepsele accesorii şi complementare se aplică
potrivit Iegii care a fost identificată ca lege penală mai
favorabilă in raport cu infracţiunea comisä;
B. tratamentul sancţionator al pluralităţii de inĺracţiuni
se aplică potrivit Iegii noi, indiferent dacă este sau nu mai
favorabilă, chiar dacă infracţiunile au fost comise toate sub
imperiul legii vechL
C. prevederile din Iegile succesive nu pot fi combinate
în scopul creării unei situaţii mai favorabile inculpatului.
(primire in profesie avocat detŕnitiv, martie 2019)
—
15. În situaţia succesiunii de Iegi penale:
A. dacă atăt Iegea nouă, căt şi Iegea veche prevăd ace
Ieaşi Iimite ale pedepsei inchisorii, se va aplica intotdeauna
Iegea veche sub imperiul căreia a fost sávârşită fapta:
B, este mai favorabilâ legea care prevede existenţa unor
condiţii Ia punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale;
C, este mai favorabilă Iegea care Iimitează sfera de
aplicare a unei cauze de nepedepsire.
(primire in profesie avocat definitiv, 2017)
—
16. Pot retroactiva:
A. Iegile penale de dezincriminare;
8. Iegile penale noi mai favorabile;
C. Iegile extrapenale cu dispoziţii penale.
(primire in proťesíe avocat stagiar, 2016)
—
17. Vom Fi in prezenţa unei Iegi de dezincriminare şi
atunci când fapta se regăseşte, sub aceeaşi denumire,
atăt in (egea veche, căt şí in Iegea nouă, dar legea nouă;
A. consacră o cauză de nepedepsire neprevăzută in
Iegea veche şi care este incidenţä in speţă:
8. coboară Iimita de vărstă a subiectului pasiv in raport I săvărşite in afara teritoriului ţării de un cetăţean romăn:
de care fapta constituie infracţiune, iar victima depăşise, Ia
momentul comiterii infracţiunii. respectiva Iimită;
C, prevede că fapla, care anterior se urmärea din oficiu,
va fi urmärită doar Ia plăngere prealabilă, iar persoana
vätămată declarä cä nu doreşte să formuleze o astfel de
plăngere.
(admitere INM şi în magistratură, 2015)
18. Dezincriminarea faptei:
A. in cazul în care inculpatul a fost condamnat prin
hotärăre definitivä, determină restituirea bunuňlor conflscate,
dacă acestea au fost confiscate din cauza naturii Ior;
8. se va reţine in ipoteza in care Iegea nouă instituie
o cauză de neimputabililale nepreväzutä de Iegea veche
şi incidentä in cazul inculpatului;
C. nu operează in situaţia in care fapta este incriminată
de o Iege nouă sub o altă denumire.
(primire in proťesie avocat sta giar martie 2019)
— a fost comisă contra unui cetăţean străin;
I
GRILE 457
§2. Aplicarea legii penale in spaţiu
19. Legea penalä romănă nu se aplică in baza
principiului teritorialităţii dacă:
A. infracţiunea a fost comisä Ia bordul unei nave comer
ciale sub pavilion străin care tranzitează marea teritorială
a Romăniei, ca regulă generală;
8. rezultatul infracţiunU s-a produs in totalitate in străi
nătate, dar actele de executare s-au comis pe teritoriul
Romăniei;
C. deşi infracţiunea a fost comisă pe teritoriul Romăniei,
se dispune altfel printr-un tratat internaţional Ia care Romănia
este parte.
(pńmŕre în profesže avocat stagżar martie 2019)
—
20. A.B., cetăţean romăn, este tras la răspundere
penalä de către Parchetul de pe Iăngă Tribunaiul Bihor
pentru săvărşirea pe teritoriul Republicii Ungare a
infracţiunii de omor (art. 188 CP român) in forma ten
tativei. Apărarea Iui &B, poate Fi considerată admisibilă
in următoarele situaţii:
A. fiind comisă in forma tentativei, pedeapsa prevăzută
de legea romănă pentru fapta săvărşită nu este inchisoarea
mai mare de 1O ani şi nu s-a veriĺicat indeplinirea condiţiei
dublei incriminări (incriminarea faptei şi de către Iegea
ungară);
8. punerea in mişcarea a acţiunii penale nu are auto
rizarea prealabilă a procurorului general competent, emisă
in timp util;
C competenţa de tragere a sa Ia răspundere penală
aparţine exclusiv autorităţilor judiciare maghiare, potrivit
principiului teritorialităţii legii penale.
(pdmire in profesie avocat definitiv, 2017)
—
21. Legea penală românä se aplică infracţiunilor
A, dacă pedeapsa prevăzută de Iegea romănă este
detenţiunea pe viaţä ori inchisoarea mai mare de 1O ani:
B. dacă, indiferent de pedeapsa din Iegea romănă,
existä o convenţie intre statul romăn şi statul in care a
fost săvărşitä inťracţiunea, pentru aplicarea Iegii romăne;
C dacă, indiferent de pedeapsa prevăzută de Iegea
romănă, ceI care a săvărşit fapta in afara ţării se af]ă de
bunăvoie in ţară Ia momentul judecăţii.
(primire in profesie avocat definitiv, 2014)
—
22. Legea penală română nu poate fi aplicată in
baza principiului realităţii:
A, dacă pedeapsa prevăzută de Iegea romănä pentru
infracţiunea săvărşită de un cetăţean romăn in afara
teritoriului ärii este inchisoarea mai mare de 1O ani sau
detenţiunea pe viaţă:
8. dacă infracţiunea săvârşită in afara teritoriului ţării
458 GRILE
C. dacă infracţiunea săvărşitä in afara teńtoriului ţării
a fost comisă de un cetăţean sträin sau färă cetăţenie, l culpă, dacä legea care inchminează fapta respectivä nu
impotriva unui celáţean român.
(primire in prcfesie avocat sta giar, 2018)
—
23. Un cetăţean somalez care este suspectat de sä
vârşirea infracţiunii de piratede in afara apolor teritoriale
ale Somaliei, in apele internaţionale din aproprierea
acestora, poate fi tras Ia räspundere penală in Romănia;
A, dacă fapta este săvârşită contra staiului român. contra sub 14 ani sâ sustragă bunuri dintr-o locuinţă, prin asigurarea
unui cetäţean român ori a unei persoane juridice române,
iar punerea in mişcare a acţiunii penale este autorizată
conform Iegii
8. dacă fapta esĺe incriminată i de Iegea penală
somaleză;
C, dacă se dispune astfel printr-un tratat internaţional
Ia care Romănia este parte.
(prímire în profesie avocat stagiar, 2017)
—
§3. lnfracţinnea
3.1. Dispoziţii generale
24. lnfracţiunea comisivă prin omisiune:
A. nu permite niciodată reţinerea cauzei de nepedepsire
a inipiedicăui pruduceíii iezultatului,
B. poate imbrăca forma infracţiunii complexe;
C. se comite cu intenţie depăşită (praeterintenţie) ori
de câte ori acţiunea anterioará, cea creat starea de pericol
care a înlesnit producerea rezultatiiliii, este intenţinnată
(admitere INM şi in magistratură, 2015)
25. in dreptul penal român infracţiunea comisivă
prin omisiune;
A, poate fi o inĺracţiune de pericol sau de rezultat;
B. se consumă la momentul la care ar fi trebuit comisä
acţiunea la care agentul era obligat.
C poate imbrăca forma unei infracţiuni progresive.
(admitere INM şi in magistraturä. 2016)
26. Infracţiunea comisivă prin omisiune:
A. exclude existenţa tentativei;
B. permite participaţia penală sub forma complicităţii:
C. are intotdeauna subiect activ calificat.
(admitere in magistratură, iuníe 2019)
27. Constituie infracţiune:
A. comiterea unei fapte constând intr-o acţiune, cu
intenţie, dacâ legea care incrimineazä fapta respeciivă
nu specifică in mod expres forma de vinovăţie cu care
Lrebuie comisâ fapta;
B. comiterea unei fapte constând intr-o acţiune, din
culpă, dacă legea care incrimineazâ fapta respectivă nu
specifică in mod expres forma de vinovâţie cu care trebuie
comisă fapta;
DREPT PENAL. 1. PARTEA GENERALĂ
C comiterea unei fapte constând într-o inacţiune, din
speciücä in mod expres forma de vinovăţie cu care trebuie
comisä fapta.
(primire in profesie avocat stagiar. august 2019)
—
28. Lipseşte una dintre trăsăturile esenţiale ale
infracţiunii, atunci când:
k persoana majorâ care I-a ajutat pe un minor cu vârsta
pazei locului, cunoştea vârsta acestuia;
B. persoana majorä a ajutat pe un minor cu vársta
sub 14 ani să scape de agresiunea unor adolescenţi, prin
aplicarea unei lovituri cu o rangă peste braţul celui care
se pregálea să-i aplice o lovitură cu cuţitul;
C. persoana majorä l-a închis mai mul[e ore inlr-un beci
pe un minor cu vârsta sub 14 ani, bolnav psihic, pentru a-i
verifica, la cererea acestuia, capacitatea de a se adapta
mediului in condiţii de frig, Iipsä de apă şi hranâ
(admitere în magistratură, mai 201W
29. Există culpă cu prevedere:
Ă, in cazul in care agentul comite fapta prevăzând pro
ducerea rezultatului, dar neacceptând producerea acestuia,
intrucât a socotit fără temei că acesta nu se va produce,
B. in cazulin caie agentul curiiite fapta al cărei rezuliat,
deşi prevăzut şi acceptat in mod indiferent, apare ca
inevitabil;
0. in cazul in care agenLul comite fapta, urmărind pro
ducerea unui rezultat, dar in fapt se produce un rezultat
mai grav, care, deşi a fost prevâzut de câtre acesta, nu a
fosl şi acceplat.
(primire in profesíe avocat sta giar, 2017)
—
30. Fapta se camite cu intenţie atunci când:
A. fäptuitorul prevede rezulţatul faptei sale i, desi nu-l
urmăreşte, acceptá posíbilitalea producerii lui:
R fâptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu il
acceptă, socotind färă temei că eI nu se va produce;
C. fâptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi acceptă
posibilitatea producerii lui, dar, in realitate, se produce un
rezultat mai grav.
(primire in profesie avocat stagiar, 2015)
—
31. Fapta so comite din culpă atunci când:
A. íâptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l
urmáreşte, acceptă posibilitatea producerii lui;
8. făpiuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu il
acceptâ, socotind fără temei că el nu se va produce;
0. fâptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi acceptá
posibilitatea producerii Iui, dar. in realitate, se produce un
rezultat mai grav.
(primire in profesie avocat deťinitiv, 2015)
—
jĹ -
DREPT PENAL. 1. PARTEA GENERALÄ
3.2. Cauzele justificative
32. În materia cauzei justificative a Iegitimei apărări:
A. atacul poate consta într-o faptă comisivă prin omisiune;
B, apărarea nu poate fi exercitată niciodată ulterior
consumării infracţiunii simple care constituie atacul;
C. atacul poate consta intr-o faptä care intră ea însăşi
sub incidenţa unei cauze justificative a Iegitimei apărări.
(admitere INM şi in magistratură, 2016)
33. Poate reprezenta o cauză justificativă:
A. consimţămăntul persoanei vătămate;
B. excesul neimputabil;
C. cazul fortuit.
(primire in profesie avocat sta giar, august 2019)
— B. violare de domiciliu;
34. Este justificată:
A. fapta persoanei care, după ce constată că i-a fost
sustras portofelul, iI imobilizeazä pe autorului furtului pentru
a-I impiedica să fugă;
B. fapta persoanei care sustrage căwţa unui vecin pentru
a-şi duce fiul Ia gară, afiat în real pericol de a pierde trenul
spre Iaşi şi de a nu ajunge Ia timp Ia examenul de drept
penal, partea generală;
C. fapta persoanei care, Ia cererea explicită, serioasă,
conştientă şi repetată a victimei, care suferea de o boală
incurabilă, cauzatoare de suferinţe greu de suportat, ii
administrează o substanţă Ietală.
(admitere in magistratură, aprilie 2017)
35. Ín cazul inculpatului care, fiind atacat cu coasa
de către victimă a apucat cu măinile de coada coasei
şi, în incercarea de a-i dezarma pe agresor, a provocat,
în timpui impingerii-tragerii şi răsucirii coasei rănirea
gravă a victimei cu Iama acelei coase:
A. fapta a fost sävărşitä in stare de Iegitimă apărare;
B. urmează a fi reţinută circumstanţa atenuantă Iegală
privind depăşirea Iegitimei apăräri;
C, nu poate fi reţinutä scuza provocärfl.
(primire in profesie avocat definitiv, 2018)
—
36. În cazui Iegitimei apărări prezumate:
A. prezumţia operează doar in favoarea autorului faptei
comise in apărare, nu şi in favoarea participanţilor;
B, nu se poate Iua faţă de autorul faptei comise in
apărare măsura de siguranţă a obligădi Ia tratament medicaL
chiar dacă s-a constatat că suferă de o boală care iI face
periculos pentru societate;
C. atacul poate consta şi in pătrunderea, in timpul nopţii,
in Iocuinţa altei persoane, profitând de faptul că aceasta a
uitat deschisä uşa de acces in Iocuinţä.
(admitom INM şi in magistmtură, 2014)
37. In situaţia în care este incidentă Iegitima apărare:
A. se inlătură răspunderea civilă;
GRILE 459
B, se poate aplica o măsură de siguranţă;
C, nu se poate aplica o pedeapsă.
(primire in profesie avocat definitiv, 2017)
—
38. In ipoteza cauzei justificative a Iegitimei apărări,
atacul poate consta:
A. doar intr-o infracţiune consumată;
B. şi intr-o tentativä neincriminată;
C. şi intr-o tentativă neidonee (absolut improprie).
(admitere INM, noiembrie 2019)
39. Consimţământul persoanei vătămate poate fi
reţinut ca şi cauză justificativă in cazul faptei de:
A. incest;
C, distrugere in forma de bază.
(admitere INM şi in magistratură, 2015)
40. Indicaţi răspunsul/răspunsurile corectle in
Iegătură cu cauza justificativă a consimţământului:
A, se produce efectul justificativ chiar dacă persoana
vătămată nu şi-a dat consimţämăntul anterior comiterfl faptei,
existând şi posibilitatea ratificării ulterioare a acţiunii sau
inacţiunh tipice a făptuitorului;
B. consimţământul produce efect justificativ in cazul
in care numitui X solicită unui minor de 4 ani să ii remită
o brăţară de aur in schimbul unei ciocolate, iar minorul
consimte acest Iucru;
C. consimţămăntul poate fi exprimat şi prin mijloace
tehnice de comunicare Ia distanţă.
(primire in profesie avocat sta giar, martie 2019)
—
41. Cauza justificativă a consimţămăntului persoanei
vătămate:
A, poate opera chiar dacă persoana vătămată nu
cunoaşte identitatea celui care va comite fapta prevăzută
de Iegea penală Ia care consimte;
B, nu poate opera niciodată in cazul in care persoana
vătămată este un minor cu vărsta sub 14 ani sau o persoană
majoră pusă sub interdicţie;
C, poate opera in cazul oricărei infracţiuni, cu excepţia
celor contra vieţii.
(admitere INM, noiembrie 2019)
42. Poate fi în Iegitimă apărare persoana care comite
fapta:
A. pentru a inlătura o ameninţare privind săvărşirea
unei infracţiuni contra unei alte persoane;
B. pentru a inlătura răspăndirea unor zvonuri ce ii
afectează dreptul Ia propria imagine;
C. pentru a inlätura violenţele ce sunt exercitate asupra
unei alte persoane in vederea sustragerii unui bun care nu
aparţine acesteia.
(primire in profesie avocat sta giar, 2015)
—

460 GRILE
43. Este in Iegitimă apärare sau se prezumă a fi in
Iegitimă apărare:
A. ceI care săvârşeşte fapta pentru a inlătura un atac
material, direct imediat si injust, care pune in pericol per
soana altuia, iar apărarea este proporţională cu gravitatea
atacului;
B. ceI care săvărşeşte fapta pentru a salva de Ia un
pericol imediat şi care nu putea fi înlăturat aILfeI, viaţa altei
persoane;
C. ceI care comite fapta pentru a respinge pătrunderea
unei persoane intr-o Iocuinţă, fără drept, in timpul nopţii.
(primire in proťesie avocat definitiv, 2014)
—
44, Un cetăţean străin comite pe teritoriul Romăniei,
impreună cu un minor care nu indeplineşte condiţiile
Iegale pentru a răspunde penal, o infracţiune pentru care
pedeapsa prevăzută de Iege este inchisoarea mai mare
de lO ani, Se constată că cetăţeanul sträin a acţionat
in condiţii de Iegitimă apărare, În cauză vor fi incidente
dispoziţiile privind:
A. cauzele justificative;
B cauzele de neimputabilitate;
C. personalitatea Iegii penale.
(primire in profesie avocat sta giar, 2014)
—
45. in cazul stärii de necesitate:
A. atacul trebuie să fie intotdeauna injust;
B, acţiunea de salvare trebuie să se indrepte impotriva
provocat
celui care a pericolul şi nu impotriva attei persoane
sau a bunurilor acesteia;
C, nu are ca efect inlăturarea räspunderii civite dacä,
pentru a salva viaţa unicului său fiu, autorul distruge un
perete aI casei fratelui său.
(admitere in magistratură, aprilie 2017)
46, Acţionează in condiţiile stării de necesitate:
A, mama care ameninţă medicul de Ia spital pentru că
acesta i-a Iovit copílul in timp ce îI examina;
B. turistul care, fiind atacatde un urs, intră prin efracţie
in cabana unui pădurar, in incercarea dea scäpa;
C. tatăl care comite furtul Ia care a fost obligat de ceI
care ii răpise copilul şi care ameninţa că va ucide copilul
dacă furtul nu va fi săvărşit.
(admilere in magistratură, iunie 2019)
3.3. Cauzele de neimpuiabilitate
47. Poate reprezenta cauză de neimputabilitate:
A, consimţämăntul persoanei vätămate de a-i fi excizate,
în scop estetic, mai multe făşii de piele pentru a dobândi
astfel un aspect dungat, rănile fiind colorate ulterior prin
impregnare cu o vopsea permanentă;
B. constrăngerea moralä în urma căreia făptuitorul a
sustras dintr-un magazin cu autoservire şi a consumat
I -
DREPÎ PENAL. 1, PARTEA GENERALĂ
pe Ioc o pâine caldă intrucăt era fiämând, iar mirosul era
deosebit de ispititor;
C, fapta prevăzută de Iegea penală a fost comisă
printr-o acţiune ce nu putea fi controlată din cauza intoxicării
involuntare acute a făptuitorului cu ciuperci halucinogene.
(primire in profesie avocat definitiv, 2017)
48. Depăşirea, din cauza tulburării sau a temerii,
a Iimitelor unei apărări proporţionale cu gravitatea
atacului constituie:
A. cauză justificativă;
B, cauză de neimputabilitate;
C. circumstanţă atenuantă Iegalä (obligatorie).
(primire in profesie avocat definitiv, 2016)
—
49. Soţul inculpatei a venit seara acasă în stare
avansată de ebrietate şi a ameninţat-o pe aceasta cä
a doua zi o va pedepsi, pentru că nu a făcut curăţenie
in casă, După ce soţul a adormit, inculpata i-a aplicat
acestuia mai multe Iovituri cu un corp contondent
I
provocându-i o infirmitate. In apărare, inculpata a
susţinut că se temea pentru viaţa ei deoarece victima
o agresase anteriorin repetate rânduri1 fiind o persoană
foarte violentă. In cauză:
A. sunt incidente dispoziţiile privind Iegitima apărare;
B. sunt incidente dispoziţiile privind excesul neimputabil;
C, nu sunt incidente nici dispoziţiile privind Iegitima
apărare, nici cele privind excesul neimputabil.
(primire in proťesie avocat definitiv, 2015)
—
50. Constrăngerea fizică se ascamănă cu starca de
necesitate prin aceea că:
A. inlătură aceeaşi trăsătură generală a infracţiunii;
B. ambele au aceeaşi sferă a cauzelor aflate Ia originea
Ior (fenomen naturaL acţíune umanä etc.);
C. ambele presupun o proporţionatitate intre urmaroa
produsă şi cea care s-ar fi produs in absenţa intervenţiei
a autorului faptei.
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
51. Starea de temere ce caracterizează cauza de
neimputabilitate a constrângerii morale:
A, trebuie să se menţină pe toată durata acţiunii sau
inacţiunii comise de ceI constrâns;
B, poate fi determinată de comportamentul spontan aI
unui animal sălbatic;
C, face ca fapta comisă sub imperiul ei sä fie săvârşitä
întotdeauna cu intenţie repentină (spontană).
(admilere INM, noiembrie 2019)
52. Fapta inculpatului care a săvărşit acte de compli
citate Ia infracţiunea de delapidare sub ameninţarea
autorului faptei că va dezvălui antecedentele sale penale
şi iI va indepărta din serviciu:
A, nu este infracţiune, fiind săvârşită in condiţiile
constrăngerii morale;
DREPT PENAL. 1, PARTEA GENERALĂ
B, nu este infracţiune, fiind săvârşită Tn condiţüle stării
de necesitate;
C. este infracţiune.
(primire în profesie avocat sta giar, 2018)
—
53. Iresponsabilitatea autorului Ia săvârşirea infrac
ţiunii de furt:
A. produce efecte şi cu privire Ia fratele său, care I-a
instigat să săvârşească fapta, ştiind că nu va putea fi tras
Ia răspundere penală;
B, nu poate fi reţinută, dacă s-a stabilit că acesta avea
discernământul diminuat Ia momentul săvärşirii faptei;
C. inlătură răspunderea penală, chiar dacă Iipsa
discernămăntului a survenit ulteńor săvârşirii faptei.
(admitere INM şi în magistraturä, septembrie 2018)
54. In măsura în care instanţa constată incidenţa
cauzei de neimputabilitate a intoxicaţiei:
A. va Iua act că aceasta produce efecte in rem şi va
dispune in consecinţă:
B, poate dispune obligarea făptuitorului Ia tratament
medical, chiar dacă acesta invederează că nu se considerä
bolnav;
C, nu poate aplica o pedeapsă, dar poate Iua oricare
dintre măsurile de siguranţă prevăzute de Iege.
(admitere in magistratură, apri/ie 2017)
55. Eroarea constituio o cauză de neimputabilitate
atunci cănđ:
A. făptuitorul, in momentul comiterii faptei, nu şi-a dat
seama că subiectul pasiv vizat de acţiunea sa nu este ceI
pe care dorea să-I vatăme;
B. necunoaşterea stării, situaţiei ori imprejurării
respective este ea insăşi rezultatul culpei făptuitorului;
C, fapta prevăzută de Iegea penală a fost săvărşită ca
urmare a necunoaştehi sau cunoaşterii greşite a caracterului
ilicit aI acesteia din cauza unei imprejurări care nu putea
fi in niciun fel evitată.
(primire în profesie avocat stagiar, 2017)
— impinge victima pe geamul apartamentului situat Ia
3.4. Formele infractiunü
56. Potrivit actualului Cod penal, actele preparatorii:
A, nu se sancţionează in nicio siiuaţie;
8. se sancţionează doar când sunt asimilate tentativei;
C se sancţionează când sunt incriminate ca infracţiuni
de sine stătătoare.
(admitere 1NM şi in magistratură, septembrie 2018)
57. Tentativa nu este posibilă Ia infracţiunile:
A, săvârşite din culpă cu prevedere;
8. de obicei;
C, care au obiect material.
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
GRILE 461
58. In cazul tentativei:
A. Iimitele speciale ale pedepsei complementare a
interzicerii unor drepturi se reduc Ia jumătate;
B, forma de vinovăţie poate fi diferită de cea care ar fi
caracterizat infracţiunea respectivă in formă consumată;
C. se reţin aceleaşi circumstanţe agravante legale
generale ce s-ar fi reţinut dacă infracţiunea s-ar fi consumat.
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
59. Tentativa constă in:
A, punerea in executare a hotărării infracţionale;
8. punerea in executare a intenţiei de a săvârşi infrac
ţiunea, executare care nu şi-a produs efectul sau a fost
intreruptă;
C, efectuarea de acte de pregătire in vederea comiterii
infracţiunii.
(pdmire in profesie avocat sta giar. 2016)
—
60. Infracţiunea se săvărşeşte în forma tentativei,
atunci cánd:
A. făptuitorul ţinteşte pieptul victimei cu o armă, dar
din cauza emoţiei nu o nimereşte in momentul in care
execută focul;
B. studentul promite unui profesor că ii va da o sumă de
bani pentru promovarea unui examen, dar ulteńor nu ii mai
remite banfl, considerănd că răspunsul dat Ia examinare
era suficient de argumentat pentru obţinerea unei note
de trecere;
C. făptuitorul ameninţă victima că o să o Iovească, dar
nu a mai reuşit, fiindcă victima a fugit.
(admitere INM şi in magistratură, septembrie 2018)
61.Indicaţi răspunsullrăspunsurile corectioin ceea
ce priveşte tentativa;
A. nu existâ posibilitatea desistării voluntare când
tentativa este peđectâ;
8. tentativa este imperfectă atunci când infractorul
etajul III aI unui bloc, cu intenţia dea o ucide, dar aceasta
nu decedează deoarece cade pe prelata unei terase;
C, tentativa se pedepseşte in cazul infracţiunii de
nedenun(are a(unci când a fost săvărşită de o persoană
care nu este membru de familie.
(primire in profesie avocat stagiaĘ martie 2019)
—
62. Tentativa proprie terminată:
A, există atunci cănd executarea a fost dusă până Ia
capät dar rezultatul nu s-a produs;
B. presupune mijloace care nu sunt apte să conducă
Ia producerea rezultatului;
C este posibilă numai la infracţiunile materiale.
(primire in proťesie avocat deťinitiv, 2018)
—
462 GRILE
63. Existä tentativă idonee:
A. când infracţorul ii toarnă victimei in paharul cu apâ
o substanţä Ietală iar lichidul se evaporä înainte de a fi
consumat;
B. când autorul pätrunde in sediul unei bänci, dar
constată că seiful acesteia ĺusese mutat Ín urmä cu 5 zile;
C când infractorul incurajează victima sâ meargâ cu
avionul, in speranţa că motorul acestuia se va defecta şi
avionul se va prăbusi.
(admitere in magistratură, aprilie 2017)
64. Nu existä tentativă atunci când:
A, intenţia de a săvârşi infracţiunea a fost pusă in
executare, dar consurnarea infracţiunii nu a avut loc;
B, intenţia de a săvârşi infracţiunea a fosl pusă in
executare, dar executarea a fost intreruptă de victimâ;
C, intenţia de a săvârşi infracţiunea a fost pusä in
executare, dar imposibilitatea de consumare a infracţiunii
a fost consecinţa modului cum a fost conceputä executarea.
(primire in profesie avocat sĺagiar 2014)
—
65. Desistarea:
A nu se poate realiza prin acţiune.
B, poate interveni oricănd din momentul începeńi actetor
de executare i până in momentul consumärii infracţiunü;
C nu este posibilä in cazul inĺracţiunii de Iuare de mitú.
(admitere INM şi in magistr3żurä, 2016)
66. Desistarea od impiedicarea produceńi rezultawlui
constituie cauze de nepedepsire dacă făpttiitorul
A. a acţionat din cuIpă
B. a acţionat mai inainte de descaparirea faptei;
C. a acţionat sub impeńul unei constrăngerĹ
(primire în profesie avocat sta giar. 2018)
—
3.5. Unitatea i pluralitatea dc infractiuni
67. Existä unitate legală de infracţiune, in cazul:
A. infracţiunii continue;
B. inrracţiunii complexe;
C. infracţiunii continuate.
(primire în proťesie avocat definitiv, 2016)
— persoane care a intervenit in sprijinul victimoi. In cauzä
68. inculpatul L.M. a pătruns prin escaladare şi
efracţie in Iocuinţa persoanei vătămate F.R., a adunat
mai multe bunuri, însă đin cauza volumului Ior mare,
Ie-a transportat in trei rânduri, fără pauze, Ia Iocuinţa
unchiului său. Corecta incadrare juridicä este:
A. o singurä de infracţiune de furt calificat;
B. trei infracţiuni de furt calificat aHate in concurs;
C. o inĺracţiune de furt calificat in formä continuatâ.
(primire în profesie avocat deťinítiv, 2016)
— inculpatui a Iuat hotărârea de a exercita violenţe asupra
69. Infracţiunea continuată:
A, este posibilâ in cazul infracţiunilor săvărsite atăt din
culpă, cât şi cu intenţie;
DREPT PENAL. 1. PARTEA GENERALÄ
B, nu este posibilă in cazul infracţiunilor săvârşite cu
intenţie indirectă;
C este posibilă in cazul infracţiunilor aşa-zise de pericoL
(admitere /NM şi în magistraturä, 2017)
70, Nu pot fi săvârşite în formă continuată;
A. inĺracţiuníle praeterintenţionate;
B. in(racţiunile săvârşite din culpă;
C infracţiunile săvărite impotriva unor subiecţi pasivi
diferiţi,
(primire în profesie avocat detinitiv, 2016)
—
71. ĺn cazul infracţiunii continuate:
A. data epuizärii este cea de Ia care curge termenul de
prescripţie a räspunderii penale;
B. este obligatoriu ca actele de executare sä fie comise
impotriva aceluiasi subiect pasiv;
C descoperirea ulterioară a altor acte de executare
atrage stabilirea unei pedepse corespunzătoare care poate
fi egală cu pedeapsa anterioară.
(primire in profesie avocat deflnitiv. martie 2019)
—
72. Infracţiunea complexă:
A. al cärei obiect juridic este alcătuit din douä valori so
ciale identice. are intotdeauna o pluralitate de subiecţi pasivi,
8. in structura căreia se regăsesc douä acte de exe
cutare, presupune intotdeauna o conexitate etiologică sau
consecvenţională intre acestea;
C, nu poate imbräca forma unei infracţiuni progresive.
adm,tere INM şi in magistraturä. 2015)
73. Reprezintă exeniplu de inĺracţiune complexă;
A. tălhăria care a avut ca urmare moartea victimei;
8. dezastrul (distrugerea calificată);
C. Iovirile sau vătämăhle cauzatoare de moarte.
(primire în profesie avocat sta giar, 2017)
—
74. Inculpatul a Iuat hotărărea de a Iovi victima
ori de căte ori o va intâlni. Astfel, timp de mai multe
zile, inculpatul a exercitat acte dc violcnţă asupra
victimei. UItima datá inculpatul a aplicat Iovituri şi altei
sunt incidente dispoziţiile privind;
A. infracţiunea complexă;
8. infracţiunea continuatä;
C. concursul de inťracţiuni.
(primire in profesie avocat sta giar, 2015)
—
75. Recent eliberat din penitenciar, după executarea
unei pedepse de trei ani inchisoare pentru ucidere din
culpă (in urma comiterii unui accident de circulaţie),
victimei (o rudă a persoanei decedate in accident) ori
de câte ori o va intălni. Astfel, inculpatul a Iovit victima
timp de trei zile consecutiv. Ultima dată1 inculpatul a
DREPT PENAL. 1. PARTEA GENERALĂ
exercitat violenţe şi asupra altei persoane care o insoţea
pe victimă, In cauză vor fi incidente dispoziţiile privind:
A. infracţiunea continuată;
B. concursul de infracţiuni;
C. recidiva.
(primire În proťesie avocat definitiv, 2015)
— 6. dacă infracţiunea mijloc este expres exceptată de Ia
76. Suntem în prezenţa infracţiunii continuate, atunci
când acteie materiale se săvărşesc in următoarele
circumstanţe:
A. Ia interval de căteva zile, inculpatul, şofer profesionist,
din cauza neacordării priorităţii Ia trecerea de pietoni a
produs două accidente de circulaţie, soldate cu vătămarea
a trei persoane (una in primul accident şi alte două in ceI
de-aI doilea accident);
B, in cursul aceleiaşi zile, inculpatul a pătruns şi a
sustras bunuri din două apartamente situate in blocuri de
pe aceeaşi stradă, după ce s-a asigurat că proprietarii nu
sunt acasă, dar nu a mai reuşit să ajungă Ia cea de-a treia
Iocuinţă vizată, deoarece, Ia părăsirea celui de-aI doilea
apartament a fost surprins de un vecin, care a reuşit să iI
imobilizeze, deşi inculpatul I-a lovit de mai multe ori pentru
a-şi asigura scăparea;
C. casiera unui magazin şi-a propus să sustragă din
casa de marcat Ia inchiderea magazinului, orice sumă de
bani care era in plus, ceea ce face timp de o săptămănă,
sustrăgănd de 4 ori sume de bani pănă cănd a fost surphnsă
de un alt angajat aI magazinului.
(admitere INM şi in magistratură, septembrie 2018)
77.6 cazul infracţiunii progresive:
A, forma de vinovăţie este întotdeauna intenţia depăşită
(praeterintenţia);
B, nu este posibil niciodată coautoratul;
C. elementul material poate consta şi intr-o omisiune.
(admitere INM şi in magistratură, 2015)
78. O infracţiune continuă:
A, nu poate fi comisă in coautorat;
B, poate fi omisivă;
C. consumată in termenul de reabilitare de drept pentru
o infracţiune anterioară şi epuizată ulteriorimplinirii acestui
termen, se poate afla in stare de recidivă in raport de
infracţiunea anterioară.
(admitere INM şi in magistratură, 2016)
79.6 cazul infracţiunii continue:
A. este posibil ca aceasta să imbrace forma unei
infracţiuni complexe;
B, aceasta poate face obiectul unei amnistii antecon
damnatorii dacă este consumată anterior inträrii in vigoare
a Iegü de amnistie, dar epuizată ulterior;
C. orice intrerupere va conduce in mod necesar Ia
apariţia unei pluralităţi de infracţiuni.
(admitere în magistratură, iunie 2019)
GRILE 463
80. În cazul unui concurs caracterizat cu conexitate
etiologică:
A, un act de procedură indeplinit cu privire Ia infracţiunea
scop intrerupe intotdeauna şi cursul prescripţiei răspunderii
penale in cazul infracţiunü mijloc;
aplicabilitatea unei Iegi de amnistie, Iegea respectivă nu va
putea fi aplicată nici in cazul infracţiunii scop;
C, nu se poate dispune renunţarea Ia aplicarea pedepsei
in cazul infracţiunh mijloc dacă infracţiunea scop, judecată
in aceeaşi cauză, nu indeplineşte condiţiile de aplicare a
renunţării.
(admitere INM şi in magístratură, 2016)
81. Există concurs de infracţiuni:
A. cănd o infracţiune a fost săvărşită pentru a ascunde
comiterea de către aceeaşi persoană a unei infracţiuni
săvărşite din culpă;
B. cănd o infracţiune de omor a fost săvărşită pentru a
inlesni comiterea unei infracţiuni de tălhărie;
C, când se săvârşesc mai multe acte de sustragere, Ia
scurte intervale de timp, cu aceeaşi ocazie, in realizarea
aceleiaşi hotărări infracţionale, din Iocuinţa comună a Iui
X şi Y.
(admitere ÍNM şi in magistratură, 2017)
82. Spre deosebire de concursul real de infracţiuni,
in cazul concursului formal:
A. toate infracţiunile din structura sa se consumă Ia
aceIaşi moment;
B. toate infracţiunile din structura sa se comit cu aceeaşi
formă de vinovăţie;
C. o infracţiune nu poate fi săvărşită pentru a ascunde
cealaltă infracţiune din structura concursului, deja comisă.
(admitere 1NM, noiembrie 2019)
83. Pentru a exista concurs ideal de infracţiuni este
necesar ca:
A. infracţiunile comise să fie săvărşite doar cu intenţie
sau doar din culpă;
B. infracţiunile să fie săvârşite de aceeaşi persoană,
chiar şi cu forme de vinovăţie diťerite;
C, să existe unitate de subiect pasiv secundar
(primire in profesie avocat sta giar, 2018)
—
84. ln structura unui concurs formal (ideal):
A, nu poate intra o tentativă şi o altă infracţiune in
formă consumată;
B, nu pot intra două infracţiuni progresive;
C, pot intra două infracţiuni, comise fiecare in formă
continuată.
(admitere tNM şi in magistratură, 2014)
85. In materia concursului de infracţiuni, noul Cod
penal consacră principiul:
A. sporului variabil şi facultativ;
464 GRILE
B. cumulului aritmetic;
C. sporului obligatoriu şi fix.
(primire in proťesie avocat deľinitiv, 2016)
— din Iocuinţa aceieiaşi persoane. In cauză:
86. In baza aceleiaşi rezoiuţii inťracţionale, timp de
o săptămână, in Fiecare noapte, inculpatul a sustras
diverse bunuri din Iocuinţa aceleiasi persoana Anterior
acestor fapte, inculpatul fusese condamnat definitiv
pentru o faptă comisă cu intenţie la pedeapsa de un
an inchisoare. In cauzä;
A, nu sunt incidente dispoziţule privind recidiva;
B sunt incidente dispoziţiile privind unitatea infracţiunii
continuate;
C. sunt incidente dispoziţiile privind concursul de
infracţiuni.
(pńmire in pmťesie avocat definitiv. 2014)
—
87. Pedeapsa rezultantă a unui concurs de infracţiuni
pentru care instanţa a stabilit doar pedepse cu inchi
soarea:
A. poate fi, in anumite condiţi. detenţiunea pe viaţă, chiar
dacă Iegea nu prevede pentru niciuna dintre infracţiiinile
concurente această pedeapsă;
B, poate ajunge până Ia totalul aritmetic aI pedepselor
stabilite pentru infracţiunile concurente;
C, poate face obiectul renunţarii Ia aplicarea pedepsei.
(admîtere INM şi in magistratură. 2014)
88. Dacä pentru două infracţiuni aflate in concurs,
żnstanţa a stabilit o pedeapsă cu inchisoarea şi o pe
deapsă cu amenda, pedeapsa ce se va aplica inculpatului
( pedeapsa rezultantă) va fi:
A, pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa cu
i nch i soare a;
B, pedeapsa cu inchisoarea, Ia care se adaugă c treime
din pedeapsa amenzii;
I
C, pedeapsa cu inchisoarea, Ia care se adaugă in
intregime pedeapsa amenzii.
pńmîre in profesie avccat stagiar. august 2019)
—
89. lnculpatu) a fost condamnat detinitiv pentru o
faptä comisă cu intenţie ia pedeapsa de un an inchi
soare. Inainte de executarea pedepsei, in baza unor
rezoluţii infracţionaie distincte, timp de o Iună, in zile
difeńte, inculpatul a sustras diverse bunuri din Iocuinţele
mai multor persoane. ln cauză;
A. sunt incidente dispoziţiile privind recidiva;
B. sunt incidente dispoziţiile privind unitatea infracţiunii
continuate;
C. sunt incidente dispoziţiiie privind pluralitatea
intermediară.
(primire în proťesie avocat stagiar, august 2019)
—
90. Inculpatul a fost condamnat definitiv pentru o
faptă comisă cu intenţie ia pedeapsa de un an inchisoare.
Ulterior, dar inainte dea avea Ioc reabilitarea, in baza
DREPT PENAL, L PARTEA GENERALĂ
aceleiaşi rezoluţii infracţionale, timp de o săptămănă,
in fiecare noapte, inculpatul a sustras diverse bunuri
A. sunt incidente dispoziţiile privind recidiva;
B. sunt íncidente dispoziţiie privind unitatea iiďracţiuriii
continuate;
C. sunt incidente dispoziţiile privind concursul de
infracţiuni.
(primire in profesie avocat deťinitiv, august 2019)
—
91. Dacă infractorul condamnat definitiv Ia pedeapsa
inchisorii este judecat ulterior pentru o infracţiune
concurentă, instanţa:
A, va deduce din durata pedepsei rezultante perioada
executată;
B, nu va putea aplica acestuia pedeapsa alternativă
a amenzü. intrucăt contopirea trebuie să vizeze pedepse
de aceIaşi fel;
C, nu va aplica obligatoriu un spor de pedeapsă. intrucât
infracţiunea anlerioară s-a judecat înainle de 01.022014
chiar dacä infracţiunea dedusä judecăţii a fost comisä după
această dată.
(admítere în magistratură, mai 2018)
92. Nu poate opera niciodată cumului aritmetic a
douä pedepse cu inchisoarea in caz de:
A. anulare a renunţării Ia aplicarea pedepsei:
B. comitere a unei noi infracţiuni in cursul termenului de
prescripţie a räspunderii penale pentru o altă inĺracţiune,
C. revocare a amânării aplicăhi pedepsei.
(admitere INM şi in magistratură, 2016)
93. Incuipatul X a comis trei infracţiuni aflate in
concurs, pentru care au fost stabilite: o pedeapsă cu
inchisoarea de 4 ani pentru prima infracţiune, o pedeapsă
cu inchisoarea de 2 ani pentru a doua infracţiune şi o
pedeapsă cu amenda pentru a treia infracţiune, In acest
caz, pedeapsa ce se va aplica inculpatului X (pedeapsa
rezultantä) va fi:
A, pedeapsa cu inchisoarea de 4 ani (cea mai grea) Ia
care se adaugă o treime din pedeapsa amenzii;
B, pedeapsa de 4 ani şi 8 Iuni, Ia care se adaugă o
treime din pedeapsa amenzii;
C, pedeapsa de 4 ani şi 8 Iuni, Ia care se adaugă in
intregime pedeapsa amenzii.
(primire în pmfesie avocat detinitiv, august 2019)
—
94, Sancţionarea unui concurs de infracţiuni pentru
care s-au aplicat pedepse de 2 ani, 3 ani şi, respectiv,
4 ani închisoare, se va face astfel:
A, se va aplica pedeapsa cea mai grea, de 4 ani
inchisoare, Ia care va adăuga 1/3 din pedeapsa de 3 ani
inchisoare, in total inculpatul urmând să execute 5 ani
inchisoare, atunci când pedeapsa de 2 ani inchisoare a
fost graţiată total;
— d
DREPT PENAL. J. PARTEA SENERALÄ
B, se va aplica pedeapsa cea mai grea, de 3 ani
inchisoare, Ia care va adăuga 1/3 din pedeapsa de 2 ani
inchisoare, in total inculpatul urmând să execute 3 ani şi 8
Iuni inchisoare, atunci când instanţa de apeI a Iuat act de
retragerea plângerii de către persoana vătămată, victimă
a infracţiunü de viol, pentru care instanţa de fond aplicase
pedeapsa de 4 ani inchisoare;
C, vor fi cumulate cele trei pedepse, urmând ca inculpatul
să execute pedeapsa de 9 ani inchisoare.
(admitere INM şi in magistratură, sep(embrie 2018)
95. in cazul recidivei;
A, se poate aplica pedeapsa detenţiunH pe viaţă, in cazul
persoanei flzice, chiar dacă pentru niciuna dintre infracţiunile
care constituie termenii recidivei postcondamnatorii nu este
prevăzută pedeapsa detenţiunii pe viaţä;
B, pedeapsa pentru infracţiunea comisä in stare de
recidivă de către persoana juridică poate depăşi maximul
general aI pedepsei amenzii, ca efect aI majorării Iimitelor
speciale de pedeapsă;
C, nu se mai poate agrava pedeapsa pentru infracţiunea
comisă in stare de recidivă, dacă primul termen constă într-o
pedeapsă cu inchisoarea pronunţată de o instanţă străină,
care a fost executată integral in străinătate, pentru o faptă
incriminată şi de Iegea penală romănă, dacă hotărârea
străină a fost recunoscută in România.
(primíre în profesíe avocat stagiar, martie 2019)
—
96. Cănd, aflat in executarea pedepsei închisorii
in cuantum de 7 ani pentru săvârşirea infracţiunii de
viol inculpatul a comis o nouă infracţiune intenţionată
pentru care Iegea prevede pedeapsa inchisorii de 3 ani,
nu ne aflăm in prezenţa:
A. recidivei postexecutorii;
B. pluralităţii intermediare;
C. recidivei postcondamnatorii.
(primîre in profesie avocat definitiv, martie 2019)
—
97. Primul termen aI recidivei poate consta intr-o:
A. condamnare definitivă Ia pedeapsa de 2 ani inchisoare
cu suspendarea executărh sub supraveghere pentru
infracţiunea de furt, dacă au trecut doi ani de Ia implinirea
termenului de supraveghere;
B, hotărâre definitivă prin care s-a amănat aplicarea
pedepsei de 2 ani închisoare stabilită pentru o infracţiune
săvărşită cu intenţie depăşită (praeterintenţie);
C, hotărâre definitivă prin care s-a dispus internarea
intr-un centru de detenţie pe o durată de 1 an şi 6 Iuni
pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
98. Potrivit noului Cod penal, constituie al doilea
termen al recidivei:
A. o infracţiune comisă cu intenţie pentru care Iegea
prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an;
GRILE 465
B. o infracţiune săvârşită cu intenţie sau cu intenţie
depăşită, pentru care Iegea prevede pedeapsa închisorii
mai mare de 6 Iuni;
C. o infracţiune săvărşită cu praeterintenţie pentru care
Iegea prevede pedeapsa inchisorü mai mare de un an.
(primire in profesie avocat sta giar, 2016)
—
99. Recidiva constituie:
A, o formă a pluralităţii de infracţiuni;
B, o formă a pluralităţii aparente de infracţiuni;
C, o cauză de agravare a răspunderh penale.
(prîmire in profesie avocat definitiv, 2016)
—
100. Este adevărat enunţul:
A. in cazul contopirU pedepselor pentru infracţiuni
concurente se ţine seama şi de pedepsele aplicate prin
orice hotărâre de condamnare pronunţată in străinătate
pentru infracţiuni concurente;
B. pentru stabilirea stării de recidivă se ţine seama şi
de hotărârea de condamnare pronunţată in străinătate,
pentru o faptă prevăzută şi de Iegea penală română, dacă
hotărărea de condamnare a fost recunoscută potrivit Iegü;
C. Ia stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de
hotărările de condamnare anterioare Ia pedepse care au
fost ulterior graţiate.
(prîmire in profesie avocat stagiaĘ 2017)
—
101, Săvârşirea unei infracţiuni în cursul termenului
de supraveghere al condamnării la pedeapsa de 1 an
inchisoare cu suspendarea executării pentru infracţiunea
de fuń, atrage după sine:
A. reţinerea stării de recidivă postcondamnatorie,
intrucăt noua faptă a fost comisă ca urmare a incendierii
autovehiculului victimei in scop de răzbunare, pentru că
aceasta ii ocupase Iocul de parcare şi sunt întrunite condiţiile
Iimitei de pedeapsă;
B. reţinerea stării de recidivă postexecutorie, intrucăt, in
cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei,
aceasta se consideră executată din momentul rămănerii
definitive a hotărârii de condamnare;
C. aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă.
(admitere in magistraturâ, mai 2018)
102. Inculpatul a fost condamnat definitiv Ia pe
deapsa inchisorii de 6 luni pontru o infracţiune inten
ţionată. ĺnainte de începerea executării pedepsei, acesta
săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată pentru care
Iegea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. ln
speţă, inculpatul a realizat:
A. condiţiile unei recidive postcondamnatorii;
B. condiţhle unei recidive postexecutorii;
C. condiţiile unei pluralităţi intermediare.
(primire in profesie avocat detînitiv, 2018)
—

466 GRILE
103. Q infracţiune intenţionată sancţionată de
Iege cu pedeapsa inchisorii de ia 6 Iuni Ia 2 ani sau
cu amendă, pentru care instanţa a stabiiit in concret
pedeapsa amenzii, determină apariţia unci piuralităţi
intermediare atunci cănd este comisă;
A. in termenul de supraveghere aI amănăńi apicáńi unei
pedepse de un an nchisoare stabilitä pentru o vătămare
corporală din culpă;
B. in termenul de prescripţie a executării unei pedepse
de un an închisoare aplicată pentru o infracţiune de furt;
C. in termenul de reabilitare pentru o condamnare de
3 ani închisoare aplicată pentru o vätămare corporală din
culpă.
(admitere INM şí in magistraturâ, 2016)
104. Primul termen aI recidivei poate consta intr-o
condamnare:
A, la o pedeapsă de 3 ani inchisoare pentru infracţiunea
de ucidere din culpă;
B, Ia o pedeapsă de i an inchisoare pentru iníracţiunea
de Iovire şi alte violenţe, a cärei executarea fost suspendată
sub supraveghere,
C, Ia o pedeapsä de 13 Iuni inchisoare pentru infracţiunea
de ins&ăciune, care s-a considerat executală prin deducerea
arestului preventiv.
(admitcrc INM i în maqistmtură. septembrie 2018)
105. O infracţiune nu se poate afia concomitent
in stare de recidivă postexecutorie şi de pluralitate
intermediarä:
A. cu excepţia cazului in care priiiiul ţerruen ai recidivei
este format dintr-un concurs de infracţiuni;
R niciodată;
C, dacă pedeapsa prevăzută de norma de incriminare
pentru această infracţiune este inchisoarea de Ia 3 Iuni Ia
lO Iuni şi infracţiunea a fost comisă in formä continuatä
(admitore INM, noiembrie 2019)
106, Există o pluralitato intermediarä de iníracţiuni
atunci cánd so săvârşeşte o infracţiune intenţionată
pentru care iegea prevede pedeapsa inchisorii de 3 ani:
A. in termenul de supraveghere aI suspendării executärii
unei pedepse de un an inchisuare stabilită pentru o
infracţiune de vätámare corporală din culpă;
8. după o condamnare Ia pedeapsa amenzü, neexecu(ată
incă, pentru o infracţiune intenţionată;
C. in termenul de prescripţie a executăňi unei pedepse
mai mare de un an inchisoare aplicată, pentru o infracţiune
de furt.
(primire in proťesie avocat definitiv. martie 2019)
—
107. X, in várstä de 17 ani, a comis impreună cu Y
şi Zo infracţiune praeterintenţionată pentru care Iegea
prevede pedeapsa inchisorii de 8 ani. Ştiind că Y a
1-
DREPT PENAL 1. PARTEA GENERALÂ
comis intracţiunea fiind in termenul de supraveghere
J aI graţierii condiţionate a unei pedepse cu incflisoarea
i de 5 ani pentru o infracţiune intenţionată, iar Z se află
in faza de judccată a apelului pentru o infracţiune din
culpă pentru care Iegea prevede pedeapsa inchisorii
de 3 ani, arătaţi care dintre enunţurile următoare sunt
adevărate:
A. inculpatul Z nu a comis noua infracjiune in stare de
pluralitate intermediară;
B. inculpatul Y nu a comis noua infracţiune în stare de
recidivă postcondamnatorie;
C, pentru noua infracţiune, faţă de Y şi Z nu se poate
reţine circumstanţa agravantä a comiterii faptei de 3 sau
mai multe persoane impreunä deoarece X este minor
(primire in profesie avocat stagiar, 2017)
—
108. Este adevărat următorul enunţ:
A. mäsurile de siguranţă de natură diferită sau chiar
de aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit, Iuate in cazul
infracţiunilor sävărşite in concurs, se cumuleaza;
R dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare
de aceeai naturä şi cu aceIai conţinut, in caz de concurs
de inĺracţiuni sau de pluralitate intermediară se aplică cea
mai grea dintre aceslea;
I
C. in cazul concursului de infracţiuni, dacă s-au Iuat
maI multe măsuri de siguranţă de aceeasi natură sI cu
aceIaşi conţinut dar pe durate diferite. se aplică măsura
de siguranţă cu durata cea mai mare Ia care se adaugä o
treime din totalul duratelor celorlalte másurl
(primire in profesie avocat detînitiv. 2017)
—
3.6. Aulorul si participanţii
109. X I-a convins pe Y sä îI ucidă pc 1, iar apoi i-a dat
un topor cu care să comită fapta. Douä zile mai tărziu, Y I-a
ucis pe Z, dar nu cu toporul primi ci Iovindu-I intenţionat
cu autoturismui pe care eI iI avea in proprietate, in timp
ce victima traversa strada, In acest caz:
A. dacă, după comiterea faptei, Y a inchiriat autotuńsmul
unei firme de taximetrie, se conflscă şi sumele de bani
incasate de Y din închiriere pănă Ia data rămănerii definitive
a hotărării de condamnare;
R remiterea toporului de către X este un act de
complicitate intelectuală (moralá), absorbit de instigare;
C. autotuňsmul Iui Y nu va fi supus conliscärii speciale.
intrucät autovehiculele implicate in accidente rutiere nu
se conflscă.
(admirere INM şi in magistratură, 2014)
110. Coautoratul nu este posibii in cazul:
A. tentativeí;
8. infracţiunilor sävărşite din culpă:
C infracţiunilor complexe.
(pńmire in pmfesie avocat sta giar 2016)
—
DREPT PENAL. 1. PARTEA GENERALĂ
111. Participaţia improprie:
A, nu există atunci când coautor Ia comiterea unei
infracţiuni de şantaj este un minor de 13 ani;
B, există atunci când o persoană Ia rugămintea unui
necunoscut care ii spune că se mută, ţine deschisă uşa
de Ia intrarea in bloc cât timp acesta transportă un frigider
şi un pian, cu scopul de a şi Ie însuşi pe nedrept;
C, presupune ca instigatorul să acţioneze cu intenţie.
(admitere in magistratură, aprilie 2017)
112. Participaţia improprie:
A. se reţine şi atunci când X major participă cu acte
de complicitate concomitentă Ia comiterea unei infracţiuni
intenţionate de către Y, minor Tn vârstă de 17 ani;
8. se poate reţine şi in cazul infracţiunilor caracterizate
de pluralitate naturală;
C, determină întotdeauna reţinerea agravantei generaie
a săvărşińi faptei de un major impreunä cu un minor.
(admitere INM şi în magistraturä. 2015)
113. Participaţia penală este improprie când:
A, toţi participanţii contribuie din culpä Ia săvârşirea
faptei prevăzute de Iegea penală;
B. autorul acţioneazä cu intenţie şi complicele ťäră
vinovăţie;
C. complicele acţionează cu intenţie, iar autorul fără
vinovăţie.
(primire în profesie avocat sta giar, 2018)
—
114. Numiţii Aşi B, in baza unei inţelegeri anterioare,
iI determină impreună pe C (minor in vărstă de 15 ani)
să sustragă impreună cu ei o sumă de bani din casa Iui
D, ştiind că D este plecat in concediu. In continuare, A
şi B stau de pază, iar C pătrunde prin forţarea incuietońi
in casa Iui D şi caută banii in Iocul indicat, dar nu
găseşte nimic, Este surprins de E, o amică aI Iui D,
care venise să ude floriie, pe care o Ioveşte pentru a
putea să scape. Numita Ea suferit doar Ieziuni uşoare
in urma Ioviturii primite. Indicaţi răspunsurile corecte:
A. numitul A va răspunde penal in calitate de coautor
aI infracţiunii de furt calificat in forma tentativei;
B. numitul B va râspunde penal in calitate de instigator
aI infracţiunii de ťurt calificat;
C. in speţă este incidentă participaţia improprie, dacă
C nu răspunde penal.
(primire in profesie avocat sta giar, martie 2019)
—
115. Fapta inculpatului care a strigat către alţi incui
paţi care Ioveau cu bâtele o persoană căzută Ia pămánt
că „aceasta trebuie omorătă", iar, in urma Iovituriior
primite, victima a incetat din viaţă constituie:
A, o contribuţie de instigator Ia infracţiunea de omor;
B, o contribuţie de complice Ia infracţiunea de omor;
C, o faptă fără semnificaţie penală.
(primire în profesie avocat sta giar 2018)
— A. se realizează doar cu intenţie;
GRILE 467
116. Compiicoie ia săvărşirea unei infracţiuni de
om o r:
A. se pedepseşte între Iimite de pedeapsă mai reduse
decât cele ale instigatorului, deoarece complicitatea este o
formă de padicipaţie mai puţin gravă in raport cu instigarea;
B, nu se pedepseşte, dacă se constată că X, căruia
i-a dat un pistol ca să işi ucidă vecinul nu a mai comis
fapta, deoarece X a pierdut pistolul inainte de a incepe
comiterea ei;
C, poate primi o pedeapsă mai mică decât autorul, chiar
şi în cazul in care complicele este şi recidivist.
(admitere INM şi în magistratură, septembrie 2018)
117. Inculpatul X a comis mai multe acte de inlesnire
a unor infracţiuni distincte, comise de autori diferiţi.
Inculpatul X va răspunde penal pentru;
A, un singur act de complicitate;
B. mai multe acte de complicitate continuată:
0. mai multe acte de complicitate comise in concurs.
(primire in proťesie avocat stagiar. 2017)
—
118. Este complice persoana care:
A. promite in timpul comiterii faptei că va tăinui bunurile
provenite din aceasta;
B. promite inainte de comiterea faptei că iI va favoriza
pe fäptuitor;
0. ajută cu intenţie in orice mod, pe făptuitor, după
comiterea faptei.
(primire în profesie avocat sta giar. 2015)
—
119. În cazul complicităţii intelectuale (morale):
A. Iegätura subiectivă dintre autor şi complice se poate
stabili şi ulterior consumăňi infracţiunii progresrve, darinainte
de epuizarea acesteia:
B. dacă autorul se desistă complicele nu va mai fi
sancţionat, afară de cazul in care actele indeplinite de autor
până în momentul desistării constituie o altă infracţiune;
0. dacă complicele impiedică consumarea inťracţiunii,
instigatorul va răspunde pentru o tentativă in măsura in
care aceasta este incriminată.
(admitere INM şi in magistratură, 2016)
120. ĺn cazul complicităţii intelectuale (morale);
A. contribuţia complicelui poate consta intr-o omisiune;
8. răspunderea complicelui este exclusă atunci cănd, cu
privire Ia autor, s-a reţinut excesul neimputabil in Iegitimă
apărare;
0. nu se poate dispune măsura de siguranţă a confiscärii
speciale a unor bunuri aparţinând complicelui, destinate a
fi folosite Ia comiterea faptei.
(admitere INM, noiembrie 2019)
121. Instigarea Ia comiterea unei fapte prevăzute
de Iegea penală:
468 GRILE
B, nu este condiţionată de o anumită conduită a autorului;
C, presupune o contribuţie a autorului ce realizează
ceI puţin o tentativä pedepsibilă.
(primire în profesie avocat definitív, 2015)
— paza, imediat după pătrunderea Iui X in magazin, Y s-a
122. Circumstanţele reaie:
A, spre deosebire de circumstanţele personale, se
răsfrăng atăt asupra autorului, căt şi asupra participanţilor,
numai dacă Ie-au cunoscut sau prevăzut
B, pot duce Ia o incadrare juridică pentru o infracţiune
mai gravă, atunci cănd sunt preväzute ca element constitutiv
aI acesteia;
C, nu au niciun efect, dacă puteau fÍ preväzute de către
făptuitor, dar acesta a ales să Ie ignore.
(primire în profesie avocat sta giar, 2018)
—
123. Circumstanţele reale se răsfrăng asupra auto
rului şi a participanţiior:
A, în toate situaţiile;
8. numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut;
C, numai in măsura in care aceştia Ie-au prevăzut.
(primire in profesie avocat deŕinitív, 2016)
—
124. X iI detcrmină pe Y să iI ucidă pe 7. Văzând
că Y nu reuşeşte, X iI torturează pe Z, iar V îi apiică o
Iovitură care provoacă dccesul victimci:
A, X este instigator Ia omor, iar Y autor;
B, x este coautor Ia omor
C. Y este coautor Ia omor.
(primire în profesie avocat definitiv. 2014)
—
125. X i-a inmănat o substanţă, despre care ştia că
este otrăvitoare, Iui Y, asigurând-uI că este un energizant
miraculos şi, determinănd-uI să i-o ofere unui prieten
comun care era interesat de astfei de energizante. Y,
convins că este vorba despre un energizant, i-a oferit
substanţa Iui Z, care a ingerat-o şi a decedat, In cauză
sunt incidente dispoziţiiie privind:
A. coautoratul;
6. participaţia improprie;
C infracţiunea de omor;
(primire în proťesie avocat stagiar, 2014)
126. In cazul in care un minorin vărstă de 13 ani iI
determină pe un major să comită un furt simplu, insă
acesta comite doar o tentativă de fuń simplu:
A. majorului nu i se poate reţine circumstanţa agravantă
a săvărşirii inĺracţiunii împreună cu un minor;
8. nu suntem in prezenţa unei forme de participaţie
improprie reglementate de Codul penal;
C. răspunderea penală a minorului va fi inlăturată
dacă intervine impăcarea între persoana vătămată şi
reprezentantul Iegal aI minorului.
(admitere INM, noiembrie 2019)
DREPT PENAL 1. PARTEA GENERALĂ
127. In urma unei inţelegeri anterioare, X şi Y
hotărăsc ca primul să pătrundă în sediul unui magazin
cu scopul dea sustrage mărfuri, iar aI doilea să asigure
speriat şi a părăsit Iocul de unde trebuia să asigure
paza, fapt sesizat de X doar dupä cea pärăsit Iocul cu
bunurile sustrase, In această situaţie Y:
A, nu va răspunde penal deoarece s-a desistat;
B, va răspunde pentru complicitate Ia tentativă Ia furt;
C, va răspunde pentru complicitate Ia infracţiunea
consumatä de furt,
(primire în proťesie avocat definitiv, 20 l 5)
—
§4. Pedepsele
4.1. Catcgoriile pedepselor
128. X a comis o infracţiune pentru care Iegea
prevede exclusiv pedeapsa inchisorii de Ia 1 Ia 5 ani
şi interzicerea unor drepturi, In acest caz:
A. instanţa nu este obligată să aplice pedeapsa
accesorie;
6, instanţa poate aplica pedeapsa amenzii dacä reţine
ĺaţă de X circumstanţe atenuante Iegale;
C instanţa este obligatä să apUce pedeapsa
complementarä a interzicerh unor drepturi.
(primire în profesie avocat stagiar 2017)
129. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă nu poate ti ap!icată
cclor caro:
A. au împlinit vărsta de 60 de ani Ia data pronunţării
hotărârii;
6. aveau vârsta de 65 de ani Ia data săvărşirii infracţiunii;
C, aveau vârsta de 70 de ani Ia data pronunţării hotărárii
de condamnare.
(adrniťere INM şi în magistratură, 2017)
130. In cazul pedepsei amenzii:
A. cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă
se stabileşte întotdeauna ţinând seama şi de situaţia
materială a condamnatului;
6. dacä prin infracţiune s-a urmărit obţinerea unui
folos patrimonial, Iimitele speciale ale zilelor-amendă se
majorează cu o treime;
C. amânarea aplicării pedepsei inchisorii conduce şi
Ia amănarea aplicărU pedepsei amenzii care o insoţeşte.
(admitere in magistratvrä, aprilie 2017)
131. Indicaţi răspunsui care conţine o aserţiune
adevărată:
A. in cazul unei infracţiuni pentru care inculpatul este
judecat in Romănia in baza principiului personalităţii Iegii
penale, durata măsurilor preventive executate in afara
teritoriului ţării pentru acea infracţiune comisă in străinătate
DREPT PENAL. 1. PARTEA GENERALĂ
de cetăţeanul romăn se scade din durata pedepsei aplicate
de instanţa română;
B. permisiunile de ieşire din penitenciar acordate
condamnatului conform Iegii de executare a pedepselor
nu intră in durata executării pedepsei aplicate de instanţă:
C. durata măsurilor preventive privative de Iibertate se
poate deduce fie din durata pedepsei inchisorii, fie din
amendă, in cazul in care instanţa aplică, pe Iăngă pedeapsa
închisorii şi pedeapsa amenzii.
(primire în proťesíe avocat deűnitiv, august 2019)
—
4.2. Pedepsele pńncipale
132. La stabilirea cuantumului unei zile-amendă ca
pedeapsă unică pentru persoana fizică se ţine seama de:
A. situaţia materială a condamnatului:
R obligaţiile Iegale ale condamnatului faţă de persoanele
aflate în intreţinerea sa;
C. valoarea folosului patrimonial obţinut sau urmárit.
(admitere INM şi în magistraturä, 2017)
133. Amenda care insoţeşte podeapsa inchisorii
A, nu poate fi executată prin muncă neremunerată in
folosul comunităţii;
B, se poate aplica chiar dacă folosul material obţinut
de inĺractor din comiterea faptei face obiectul confiscării
speciale dispuse prin aceeaşi hotăräre;
C, se prescrie into(deauna in (ermen de 3 ani de Ia data
rămănerh definitive a hotărărü de condamnare.
(admitere INM şi în magistratură, 2016)
134. Peđeapsa amenzii se in(ocuieşte cu inchisoarea
dacă persoana condamnată:
A, nu o execută cu rea-credinţă in tot sau in parte;
R nu indeplineşte cu rea-credinţă obligaţiile civile
stabilite prin hotărârea de condamnare;
C. săvărşeşte o nouă infracţiune cu intenţie, anterior
inceperh executăńi sau inainte de executarea în intregime
a acesteia.
(admitere INM şi în magislratură, 2017)
135. ĺnlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa
inchisorii are Ioc in cazul:
A. neexecutării pedepsei amenzii, in întregime;
R neexecutärii pedepsei amenzii, in tot sau doarin pańe;
C. neexecutării pedepsei amenzii, in tot sau în parte.
cu rea.credinţă.
(pńmire în proťesie avocat sta giar, 2016)
—
136. Oacă condamnatul nu execută cu rea-credinţă
pedeapsa amenzii:
se consideră că acesta are un antecedent penal, caz
in care dacă va mai săvărşi o faptă aceasta va fi comisă
in stare de recidivă;
GRILE 469
6. numărul zilelor amendă se inlocuieşte cu un numär
corespunzător de zile de inchisoare;
C. unei zile amendä ii corespunde o zi de inchisoare
doar dacă s-a dispus condamnarea Ia un minim de 15 de
zile-amendă.
(primire in profesie avocat deňnitiv, 2016)
—
137. Până Ia inlocuirea amenzii cu pedeapsa inchi
sorii in cazul condamnatului care cu rea-cređinţă nu
execută pedeapsa amenzii;
A. curge termenul prescripţiei răspunderii penale pentru
acea infracţiune;
6. se execută pedeapsa complementară a interzicerii
exercităhi unor dreptuh. dacă a fost aplicată prin hotărărea
de condamnare;
C comiterea unei noi infracţiuni conduce Ia reţinerea
stării de recidivă postcondamnatorie.
(admitere in magistratură, iunie 2019)
4.3. Pedeapsa accesońe şi pedepsele complementare
138. Interzicerea dreptului sträinului de a se afla
pe teritoriul Romăniei ca pedeapsä complementară:
A, nu se aplică dacă s-a dispus suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere;
6. se execută de Ia data rămânerii definitive a hotărârii
de çondamnare in toate cazurile;
C, nu se aplică pe Iângă pedeapsa inchisorii.
(primire în profesíe avocat sta giar, martie 2019)
—
139. Executarea pedepsei complementare a inter
zicerii exercitării unor drepturi inceteazä Ia:
A. implinirea termenului de supraveghere aI suspendărh
executärii pedepsei sub supraveghere, chiar dacä durata
ei nu se implinise Ia aceI moment;
6. implinirea termenului de prescripţie aI executării
pedepsei principale, chiar dacă durata ei nu se împlinise
Ia aceI moment;
C. momentul intervenirii reabilitähi de drept, chiar dacä
durata ei nu se implinise Ia aceI moment.
(admitere INM şi în magistratură, 2015)
140. Peđeapsa complementară a publicării hotărării
de condamnare:
A, se poate dispune de către instanţă numai in cazul in
care soluţia va fl aceea de suspendare a executării pedepsei
sub supraveghere;
6. se poate dispune de cätre instanţă numai dacă
aceasta apreciază că publicarea va contribui Ia prevenirea
săvârşirii altor asemenea infracţíuni;
C, se poate dispune de către instanţä şi in cazul aplicärii
pedepsei amenzii in orice cuantum stabilit potrivit Iimitelor
speciale prevăzute de către dispoziţiile Iegii penale.
(primire in proťesie avocat definitiv, martie 2019)
—
I

470 GRILE
141. Interzicerea ocupării Unei funcţii:
A, poate fi măsură de siguranţă care se poate Iua şi
in situaţia Tn care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă;
B, poate fi o pedeapsă complementară care se poate
aplica atunci cănd făptuitoru! a sävárşit fapta fo!osindu-se
de ĺuncţia respectivă:
C, poate fi pedeapsă accesorie care se executä după ce
pedeapsa principală privativă de Iibertate a fost executatä
sau consideratä ca executată.
(primire în profesie avocat detinUiv, martie 2019)
— (primire in profesie avocat deflnítiv, 2014)
142. Intenicerea exercitării dreptului de a se afla
in anumite Iocalităţi stabilite de instanţă constituie:
A. o măsurä educativă;
B, o pedeapsă complementară;
C. o mäsură de siguranţă.
(primire in proťesie avocat sta giar, 2016)
— B. dreptul de a pärăsi o anumită Iocalitate stabilitä de
143. ĺn cazui Unei infracţiuni consumate pentru care
Iegca prevede pedeapsa inchisorii de Ia unu ia 5 ani şi
interziçerca exercitărü unor drepturi este Iegal apticatä:
A pedeapsa complemenlară a interzicerii exercitärh
unor drepturi pe o durata de 9 Iuni, dacă instanţa a reţinut
circumstanţe atenuante generale;
B măsura educativă a inteniării intr-un centru educaliv.
dacĂ infrarţiiinaa a fnst c.omisă de ţin minor faţä de care
anterior s-a Iuat, pentru o aită infracţiune, prin hotărăre
definitivá, o mäsură educativă neprivativâ de Iibertate ce nu
ĺusese pusă in execuLare anterior tuiiiiteni noii inĺracLiuni,
C, o pedeapsă accesorie in conţinutul cäreia nu se
regăseşte dreptul sträinuluí dea se afla pe teritoriul ţării, deşi
această interdicţie a fost aplicatä de instanţă ca pedeapsă
complementară.
(admitere INM şi in magistraturä, 2016)
144. Pedeapsa accesorie a interzicorii unor drepturi
se execută:
A, din momentul inceperii executării pedepsei principale
privative de Iibertate;
B, de Ia data Ia care pedeapsa principală privativă de
Iibertate a fost executată sau este considerată ca executată;
C din momentul rămânerfl definitive a hotărării de
condamnare şi pănă cănd pedeapsa principală privativă
de Iibertale este executată sau considerată ca executată.
(primire in proťesie avocat definitiv, 2016)
—
145. Publicarea hotăráńi definitive de condamnare:
A, este o pedeapsă complementară ce poate fi aplicată
şi condamnatului persoană fizică;
B. se execută prin publicarea integrală a hotărării prin
intermediul presei scrise sau audiovizuale;
C, este o pedeapsă principală aplicabilă persoanei
juridice care poate răspunde din punct de vedere penal.
(primire in profesie avocat sta giar 2015)
—
i
DREPT PENAL 1. PARTEA GENERALą
146. Executarea pedepsei complementare a inter
zicerii exercitării unor drepturi íncepe;
A, de Ia rămănerea deflnitivä a hotărăńi de condamnare
Ia pedeapsa amenzii;
6. de !a rămănerea definitivă a hotărării de condamnare
prin care s-a dispus suspendarea executäńi pedepsei sub
supraveghere;
C, de Ia rămänerea definitivă a hotărării de condamnare
Ia pedeapsa inchisorii.
—
147. Pedeapsa compiementară a interzicerii exer
citării unor drepturi constă in interzicerea exercitării, pe
o perioada de Ia unu ia 5 ani, a unuia sau mai multora
dintre următoarele drepturi:
A. dreptul străinului dea se afla pe teritoriul Romăniei;
instanţă;
C. dreptul de a pärăsi teritoriul Romăniei.
(primire in profesie avocat sta giar. 2014)
—
1.1. Ca]culul duratei pedepse]or
148. Ínlocuirea pentru persoana fizică a pedepsei de
tenţiunii pe viaţä cu pedeapsa închisorii este obligatorie:
A. daci după rämânorea dcfinitivö a hotărârii dc
condamnare Ia pedeapsa detenţiunii pe viaţä şi pe parcursul
executării ei a intervenit o Iege care prevede pentru aceeasi
faptä numai pedeapsa inchisorii;
B. ín cazul in care condamnatul Ia pedeapsa detenţiunh
pe viaţă a implinit 65 de ani in timpul executării pedepsei,
a avut o bună conduită pe durata executării pedepsei, a
indeplinit ntegral obligaţiile civile stabilite prin hotărărea de
condamnare, afarä de cazul cănd dovedesle că nu a avut
nicio posibilitate să Ie indeplineascä şi a făcut progrese
conslante şi evidente in vederea reintegrärii sociale;
C in cazul in care condamnatul Ia pedeapsa detenţiunii
pe viaţă a executat efectiv 20 de ani de detenţiune.
(primire in profesie avocat stagiar martie 2019)
—
149. Perioada in care o persoană fizicâ a fostsupusă
măsurii preventive privative de Iibertate a reţinerii:
A, se scade din durata pedepsei rezultante a inchisorii
stabilite pentru infracţiunile concurente dintre care una este
cea care a deierminat Iuarea măsurii reţinerii;
B, se scade din durata pedepsei complementare a
interzicerii exercitädi unor drepturi;
C, se scade din pedeapsa amenzii prin inläturarea in
partea zilelor-amendă.
(primire in profesie avocat stagiar. martie 2019)
—
150. Durata măsurii preventive privative de iibertate
se deduce din:
A. durata pedepsei inchisorii pronunţate;
DREPT PENAL 1. PARTEA GENERALÄ
B. pedeapsa amenzii pronunţate ca pedeapsă unică;
C, se poate deduce la alegere, fie din durata pedepsei
inchisorii, fie din pedeapsa amenzii. Tn cazul amenzii care
insoţeşte pedeapsa inchisońi.
(primire În profesie avocat deűnítiv, 2017)
—
4.5. Individualizarea pedepselor
4.5.1. Circuinstantcle ntcnuaute
151. Constituie circumstanţe atenuante Iegale:
A. eforturile depuse de infractor pentru inlăturarea sau
diminuarea consecinţelor infracţiunii;
3. imprejurärile Iegate de ťapta comisă, care diminuează
gravitatea infracţiunii;
C. depăşirea Iimitelor stării de necesitate.
(primire in profesie avocat sta giar august 2019)
—
152. Circumstanţa atenuantă a depäşirii Iimitolor
Iegitimei apărări:
A, se va reţine şi în ipotezele in care ar fi operat Iegitima
apărare prezumatä, ori de către ori prezumia legală a fost
răsturnată de către organele de urmărire penală;
B, nu poate fi reţinută in favoarea făptuitorului concomitent
cu circumstanţa atenuantä a stării de provocare in cazul
infracţiunii simple;
C. exclude aplicarea concomitentä in cazul aceleiaşi
infracţiuni a circumstanţei agravante a comiteňi faptei in stare
de intoxicaţie provocată în vederea comiterii de infracţiuni.
(admitere INM şi in magistratură, 2015)
153. Următoareie imprejurări constituie circumstanţe
atenuante Iegale:
A. depăşirea Iimitelor legitimei apărări;
B. depăşirea Iimitelor stării de necesitate:
C. excesul neimputabil.
(primire in profesie avocat sta giar 2014)
—
154. Constituie circumstanţe atenuante Iegale urmă
toarele imprejuräri:
A. dolul repentin (provocarea);
3. depăşirea limitelor Iegitimei apărări;
C. excesul neimputabil.
(primire in proťesie avocat stagiaĘ 2016)
—
155. Circumstanţa săvărşirii infracţiunii de către un
infractor major, dacă aceasta a fost comisă impreună
cu un minor:
A, este o circumstanţă realä;
3. seva reţine şi in sarcina minorilor care răspund penaL
dacă aceştia au cunoscut sau au preväzut minDritatea altor
participanţi:
C, nu se reţine in cazul in care chiar minorul instigă
majorul sä comită infracţiunea.
(admitere in magistratură. iunie 2019) I art 396 alin. (10) CPP (reducerea Iimitelor de pedeapsä cu
GRILE 471
156. in cauză, instanţa constată că in Iegătură cu
infracţiunea comisă de inculpat există două circumstanţe
atenuante Iegale şi o circumstanţă atenuantä judiciarâ. In
acest caz:
A. Iimitele speciale ale pedepsei prevăzute de Iege
pentru infracţiunea comisă se reduc cu o treime;
6. Iimitele speciale ale pedepsei prevăzute de Iege
pentru infracţiunea comisă se reduc cu o treime ca efect
aI circumstanţelor atenuante Iegale şi cu incă o treime ca
efect aI circumstanţei atenuante judiciare;
C. Iimitele speciale ale pedepsei prevăzute de Iege
pentru infracţiunea comisă se reduc in mod succesiv cu
căte o treime, ca efect aI fiecărei circumstanţe atenuante,
fie ea legală ori judiciară.
(primire În profesie avocat definitiv, august 2019)
—
157. ĺn cazul in care in cauză sunt incidente două
circumstanţe atenuante, una Iegală şi coalaltăjudiciară:
A. maximul special aI pedepsei prevăzute de Iege pentru
infracţiunea săvărşită se reduce cu o treime;
6. Iimitele de pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită
se reduc cu o treime:
C Iimitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea
săvârşită se pot reduce cu căte o treime in mod succesiv,
ca efect aI fiecărei circumstanţe.
(primire in profesie avocat sta giar 2018)
—
158. In cazul circumstanţei atenuante a provocärii:
A. actul provocator este intotdeauna o faptă prevăzută
de Iegea penală;
3. infracţiunea provocată (riposta) poate fi comisä cu
orice formă de vinovăţie;
C dacă instanţa se opreşte asupra pedepsei amenzü,
circumstanţa nu produce efecte asupra sumei corespun
zătoare unei zile-amendă.
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
159, Când in cazul aceleiaşi infracţiuni sunt incidente
două sau mai multe dispoziţii care au ca efect ređucerea
pedepsei, iimitele speciale ale pedepsoi provăzute de
iege pentru infracţiunea săvâişită se reduc prin aplicarea
succesivă a dispoziţiilor Iegale in următoarea ordine:
A. circumstanţe atenuante, tentativă şi cazuri speciale
de reducerea pedepsei;
B. cazuri speciale de reducerea pedepsei, circumstanţe
atenuante şi tentativă;
C. tentativă, circumstanţe atenuante şi cazuri speciale
de reducerea pedepsei.
(primíre în profesie avocat sta giar, 2016)
—
160, In caz de concurs intre cauzele de atenuarc
şi de agravare, stabilirea limitelor pedepsei intre care
urmează a se realiza individualizarea judiciarä se face
apíicându-se, succesiv, dispoziţiile privitoare Ia:
k infracţiunea continuată, recidiva postexecutorie şi
472 GR1LE
1/3 in cazui pedepsei inchisorii, respectiv cu 1/4 in cazu)
pedepsei amenzii penale):
B circumstanţe atenuante, recidivă postcondamnatorie
si concurs de infractiuni;
C. tentativă, circumstanţe agravante şi recidivă post
condamnalorie.
(admitere în rnagistratură, mai 2018)
161. Eroarea cu privire ia caracterul i!icit ai faptei
preväzute de Iegea penalä:
A. inlăturá carac(erul nejustificat aI faptei;
B poate conduce la reţinerea unei circumstanţe
atenuante judiciare;
C produce aceleaşi efecte ca eroarea asupra ele
mentelor constitutive.
(admitere in magistraturâ, iunie 2019
4.5.2. Circunisinn ?cĺe ngruvn ii żc
162. Constituie circumstanţe agravante generale
săvárşirea infracţiunii:
A. in timpul nopţü;
B de două sau mai multe persoane impreunä;
C. prin cruzimi.
(admitere INM i in magistraturä, 2017)
153. Urmätoare!e împrejuräri constituie circurnstanţe
agravante:
A. săvârşirea infracţiunii prin cruzimi;
B. sävărşirea irifractiulli prin violenţe asupra mernbrilor
familiei;
C. săvărşirea infracţiunii pentru motive egate de
orientare sexuală.
(primire in profesie avocat definitiv, 2014)
164. ĺn cazul reţinerii circumstanţeior agravante;
A. limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru
infracţiunea comisä se majoreazä cu jumălate;
8. mita minimä a pedepsei prevăzute pentru infracţiunea
săvârşită nu se modificä;
C. Iimitele de pedeapsă prevăzute de Iege pentru
infracţiunea comisä se majoreazä cu o treime.
(admitere INM şi in magistraturä, 2017)
165. in cazul in care, cu privire Ia aceeaşi infracţiune
sunt incidente mai multe cauze de atenuare a pedepsei
şi mai multe cauze de agravare a pedepsei, iimitele
speciale aie pedepsei pentru infracţiunea respectivă;
A. se reduc cnnform dispoziţiilor privind cauzele de
atenuare, după care limitele de pedeapsă rezultate se
majorează conform dispoziţiilor privind cauzele de agravare
8. se majorează conform dispoziţiilor privind cauzele
de agravare, după care Iimilele de pedeapsă rezultate se
reduc conform dispoziţiilor privind cauzele de atenuare;
DREPT PENAL, I PARTEA GENERALÄ
Ľ. raman neschlmbate, deoarece cauzele de alenuare
şi cele de agravare a pedepsei se anihilează reciproc.
(primire in profesie avocat stagiar, 2015)
—
166. Inculpatul a comis o tentativă Ia infracţiunea
• de omor prin depăşirea Iimitelor stării de necesitate şi
se află in stare de recidivä. In cauză, Iimitele speciale
ale pedepsei pentru infracţiunea de omor;
A. se reduc prin aplicarea succesivă Tn ordine. a dispo
• ziţiilor privitoare la circumstanţele atenuante şi tentativâ,
l după care limitele rezultate se majorează prin aplicarea
dispoziţiilor privind pedeapsa in caz de recidivă;
8. se reduc prin aplicarea succesivă in ordine. a dispo
ziţiilor privitoare la tentativä şi circumstanţele atenuante,
I
după care Iimitele rezultate se majorează prin aplicarea
dispoziţülor privind pedeapsa in caz de recidivă;
C se majDrează prin aplicarea dispoziţiilor privind
pedeapsa in caz de recidivă, după care limitele rezultate
se reduc prin aplicarea succesivă in ordine, a dispoziuilor
privitoare la circumstanţele atenuante şi tenlalivă.
(primire in profesie avocat definitiv, 2015)
—
4.6. Renunţarea la aplicarea pedepsei
167. Renunarea Ia aplicarea pedepsei
A, nu permite luarea vreunei măsuri de siguranţă,
deoarece in acest caz instanţa nu individualizează nicio
sancţiune;
8. nu poate fi dispiisä dacä infractiunea comisă se aÍlä in
stare de recidvă postcondamnatorie, dar se poate dispune
atunci când ea se află in stare de recidivă postexecutorie;
C, se poate dispune cu privire la autorul unei infracţiuni,
chiar dacă instigatorului şi complicilor li s-au aplicat pedepse.
(admüere /NM şi in magistratură, 2015)
168. Renunţarea Ia aplicarea pedepsei nu se poate
dispune:
A. in cazul săvârşirii unui concurs de infracţiuni;
8. dacä inculpatu! a fost anterior condamnat la o
pedeapsä de 3 ani inchisoare pentru infracţiunea de fud
calificat, pentru care se implinise termenul de reabilitare
Ia data săvârşirii faptei,
C. dacă inculpatul fusese condamnat in urmâ cu doi
ani la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea
de ucidere din culpă.
(admítere INM şi in magistratură, 2017)
4.7. Amânarea aplicării pedepsei
169. Amânarea apiicärii pedepsei nu se poate
dispune niciodatä cu privire ia:
A. o pedeapsä principală pe Iângă care s-a stabilit şi
pedeapsa complementară a degradării mililare;
DREPT PENAL. 1. PARTEA GENERALÄ
B. pedeapsa amenzii pentru care s-a dispus executarea
prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comuniĺăţii;
C, o persoană care a mai fost anterior condamnatä
pentru o altă inťracţiune, comisă din culpă.
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
170. Amânarea aplicării pedepsei:
A, se poate dispune dacă pedeapsa stabilită este
amenda;
6. se poate dispune dacă pedeapsa rezultantă stabilitä
pentru infracţiuni concurente este închisoarea de ceI mult
2 ani;
C, se poate dispune chiar dacă infractorul a mai fost
condamnat anterior Ia pedeapsa inchisońi, pentru care nu
s-a implinit termenul de reabilitare.
(pńmim in profesie avocat definitiv, 2018)
—
171. În cazul amánării aplicării pedepsei:
A, este necesar ca pedeapsa prevăzută de Iege pentru
infracţiunea comisă dŕn culpă să nu depăşească 5 ani;
B, este necesar ca infractorul să-şi manifeste acordul
dea presta o muncă remunerată in folosul comunităţii;
C. instanţa poate impune infractowlui obligaţia de a nu
conduce anumite vehicule.
(admitere in magistratură, aprilie 2017)
172.Amănarea aplicării pedepsei:
A, nu poate fi dispusă niciodată in cazul pedepsei
amenzii;
B, nu va fi dispusă in cazul persoanei care comite
infracţiunea in timpul minorităţii, dar este judecată pentru
aceasta ulterior implinirii vărstei de 1 8 ani;
C. permite dispunerea măsurh de siguranţă a confiscării
extinse faţă de inculpat.
(admitere în magistratură. iunie 2019)
173. În termenul de supraveghere aI amánării
aplicării unei pedepse de 2 ani inchisoare, dispuse
pentru comiterea unei infracţiuni sancţionate de Iege
cu pedeapsa inchisorii de Ia unu Ia 5 ani, intervine o
Iege nouă care prevede, pentru acea faptă, podeapsa
inchisorii de Ia 3 Iuni Ia un an sau amenda. ln acest
caz, în aplicarea Iegii penale mai favorabile:
A, se poate stabili pedeapsa amenzii in Iocul pedepsei
inchisorii;
B. pedeapsa stabilită se va reduce in mod obligatoriu
Ia un an inchisoare;
C, vor fi incidente dispoziţiile referitoare Ia aplicarea Iegii
penale mai favorabile intervenite anteriorjudecării definitive.
(admitere INM, noiembrie 2019)
174. Amânarea aplicării pedepsei inchisorii:
A, nu se poate dispune niciodată, dacă pe Iângă pe
deapsa inchisorU s-a aplicat şi pedeapsa amenzii penale;
GRILE 473
B, se poate dispune, dacă inculpatul a mai fost con
damnat anterior Ia pedeapsa inchisorii pentru o infracţiune
amnistiată;
C, se poate dispune, dacă inculpatul a mai fost condamnat
anterior Ia pedeapsa inchisorii pentru o infracţiune din culpă.
(admitere ín magistratură, mai 2018)
175. Prin hotărárea prin care instanţa dispune amâ
narea aplicării pedepsei inchisorii stabilite pentru o
infracţiune:
A, nu poate dispune măsura de siguranţă a confiscării
extinse;
B, poate dispune renunţarea Ia aplicarea pedepsei pentru
o altă infracţiune, concurentă cu cea pentru care a dispus
amânarea aplicării pedepsei:
C. poate stabili şi pedeapsa complementară a degradării
militare pentw respectiva infracţiune.
(admitere INM, noiembrie 2019)
4.8. Suspendarea executärii pedepsei sub supra
veghere
176. Când se dispune condamnarea Ia amendă
penală:
A. instanţa poate decide amănarea aplicării acesteia,
dacă fapta a fost comisă din culpă:
8. soluţia de suspendare a executărfl acesteia sub
supraveghere este nelegală;
C. pedeapsa complementară dispusă se executä după
executarea pedepsei principale.
(admitere in magistratură. aprilie 2017)
l77, Cu respectarea tuturor celorlalte condiţii
prevăzute de Iege, suspendarea executării pedepsei
sub supraveghere poate fi dispusă dacâ:
A. pedeapsa aplicată inculpatului este numai amenda;
B. pedeapsa aplicată inculpatului este inchisoarea de
ceI mult trei ani, indiferent de Iimitele prevăzute de Iege
pentru infracţiunea comisă;
C. pedeapsa aplicatä inculpatului este inchisoarea de
ceI mult trei ani1 dar numai in condiţiile in care pedeapsa
prevăzută de Iege pentru fapta comisă este mai mică de
7 ani.
(primire in profesie avocat stagiar, august 2019)
—
178. Suspendarea executării pedepsei sub supra
voghero se poate dispune în cazul in unei hotărâri de
condamnare Ia podoapsa:
A. inchisorii de 3 ani;
B. amenzii;
C. inchisorii de 2 ani, insoţită de pedeapsa amenziL
(admüere INM şi in magistratură, 2017)
474 GRiLE
179. Revocarea suspendării executării pedepsei sub
supraveghere se dispune dacă:
A. pe parcursul termenului de supraveghere ceI
condamnat a comis o infracţiune pentru care s-a pronunţat
o condamnare, indiferent de pedeapsă;
B. pe parcursul termenului de supraveghere ceI con
damnat a comis o nouă infracţiune pentru care s-a pronunţat
o condamnare Ia pedeapsa inchisorii;
C. pe parcursul termenului de supraveghere se desco
peră că ceI condamnat mai comisese o infracţiune pănă
Ia rămănerea deĺinitivă a hotărârii prin care s-a dispus
suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa inchisorii.
(prîmire in profesie avocat defínitiv, august 2019)
—
180. În cazul in care executarea pedepsei a fost
suspendată sub supraveghere:
A. reabilitarea de drept se produce automat Ia implinirea
termenului de supraveghere dacä nu s-a dispus anularea
sau revocarea suspendării executării pedepsei sub supra
veghere;
B. este suspendată executarea măsurilor de siguranţä;
C. revocarea suspendării executării pedepsei sub
supraveghere este facultativă în cazul în care s-a comis o
inťracţiune din culpă in termenul de supraveghere.
(primire in profesie avocat deťinitiv, rnartie 2019)
- inchisorii sub supraveghere,
181. in cazul în care instanţa pronunţä o soluţie de
condamnare Ia pedeapsa inchisorii, a cărei executare
este suspendată sub supraveghere:
A. este obligatorie aplicarea unei pedepse accesorii;
B este obligatorie impunerea in sarcina inculpatului a
unor obligaţii dintre cele prevăzute de art. 93 alin. (2) CP;
C. pedepsele complementare urmează să fie executate
după implinirea termenului de supraveghere.
(primîre in profesie avocat stagiar 2018)
— între 2 şi 4 ani, care se calculează de Ia data cănd hotărârea
182. Revocarea suspendării sub supraveghere a
executării pedepsei este facultativă:
A dacă în Iermenul de supraveghere se săvârşeşte o
infracţiune intenţionată, descoperită in aceIaşi termen, pentru
care s-a pronunţat o condamnare definitivă Ia pedeapsa
amenzii;
B, dacă in termenul de supraveghere se săvârşeşte o
infracţiune din culpă, descoperită in aceIaşi termen, pentru
care s-a pronunţat o condamnare definitivă, indiferent de
natura pedepsei;
C. dacă infracţiunea săvârşită in termenul de supra
veghere este descoperită ulterior expirării acestuia.
(primire în profesie avocat stagíaĘ 2018)
— fost condamnat anterior Ia o pedeapsă de 1 an pentru o
183. X a fost condamnat pentru săvârşirea unei
infracţiuni Ia pedeapsa inchisorii de 2 ani, a cărei exe
cutare a fost suspendată sub supraveghere. In termenul
de supraveghere comite o infracţiune din culpă pentru
DREPT PENAL. 1. PARTEA GENERALÄ
care Iegea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani. În
acest caz:
A. noua infracţiune este comisă in stare de recidivă;
B este obligatorie revocarea suspendării sub supra
veghere;
C, nu poate fi dispusă anularea suspendărU sub
supraveghere in această situaţie.
(primire in proťesie avocat definitiv, 2017)
—
184. Prin sentinţa penală nr. 44112014 a Judecătoriei
B., rămasă definitivă prin neapelare in data de 25.04.2014,
inculpatul C.D. a fost condamnat Ia pedeapsa 1 an
inchisoare pentru săvârşirea infracţiunii de Iovire
sau alte violenţe, instanţa dispunänd suspendarea
executârii sub supraveghere. Pe parcursul termenului de
supraveghere s-a descoperit că persoana condamnată
mai sävárşise anterior condamnärii o infracţiune de
ameninţare pentru care i s-a aplicat, după impiinirea
termenului de supraveghere, pedeapsa de 6 Iuni inchi
soare. Sesizăndu-se din ořiciu, instanţa care a judecat
cea dea doua infracţiune va dispune:
A. menţinerea suspendärfl executării pedepsei inchisorii
sub supraveghere;
B anularea pedepsei suspendärii executării pedepseŕ
C revncarea iispendării pedepseiinchisnrfl sub
supraveghere
(primire în profesie avocat sta giar, 2016)
—
185. Suspendarea executării pedepsei sub supra
vcghere:
A, nu produce efecte asupra măsurilor de siguranţă şi
a obligaţiilor civile prevăzute in hotărârea judecătorească;
B are Ioc pe durata unui termen de supraveghere cuprins
prin care s-a pronunţat suspendarea executärii pedepsei
sub supraveghere a rámas deíinilivă,
C, se poate dispune indiferent de durata pedepsei
stabitite, dacă infractorul nu a mai fost condamnat anterior
Ia pedeapsa inchisorii.
(primire in profesie avocat sta giar, 2016)
—
186. Suspendarea executării pedepsei sub suprave
ghere:
A, poate fi dispusă şi in cazul unui infractor condamnat
anterior Ia o pedeapsă de 3 ani inchisoare pentru o
infracţiune de ucidere din culpă;
B nu poate fi dispusă in cazul unui infractor care a mai
infracţiune săvârşită cu intenţie;
C, poate fi revocată de instanţä chiar dacä pe parcursul
termenului de supraveghere condamnatul sävárşeşte o
infracţiune din culpă.
(primire in proťesie avocat sta giar, 2015)
—
DREPT PENAL 1. PARTEA GENERAŁÂ GRILE 475

187. Instanţa poate dispune suspenđarea executăńi
pedepsei sub supraveghere đacă sunt intrunite urmă
toarele condiţii:
A. pedeapsa aplicatä este inchisoarea de ceI mult trei ani;
8. pedeapsa aplicată este numai amenda;
C aplicarea pedepsei a fost iniţial amânatâ, dar ulterior
amănarea a fost revocată.
(primire în profesie avocat deflnitiv, 2014)
— 60 de ani şi care a prestat şi muncă pe parcursul executării,
188. Instanţa poate dispune suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite urmă
toarele condiţii:
A. infractorul şi-a manifestat acordul dea presta o muncă
neremunerată în folosul comunítăţü;
3. pedeapsa aplicată este numai amenda;
C. aplicarea pedepsei a fost iniţial amânată, dar ulterior
192. În cazul Iiberării condiţionate:
A. condiţiile pentru acordarea Iiberării condiţionate se
veriflcă de către instanţa de judecată raportat Ia momentul
introducerii cererii de Iiberare:
8. fracţiunea de pedeapsă necesară a li executatä efectiv
pentru a avea vocaţie Ia Iiberare este de jumătate din durata
pedepsei, in cazul condamnatului care a implinit vărsta de
dacă pedeapsa aplicată prin hotărărea de condamnare
este inchisoarea mai mare de 1 0 ani;
C. obligaţia de a urma un curs de caliřicare profesională
nu poate fi impusă de către instanţa de judecată dacă
persoana condamnată mai avea de executat Ia data Iiberării
condiţionate 1 an şi 6 Iuni de închisoare.
(primire !n profesie avocat sta giar, martie 2019)
—

amânarea a fost revocată. 193. Instanţa dispune revocarea Iiberării condiţionate

(primire in profesie avocat sta giar, 2014)
— in cazul in care pe durata termenului de supraveghere
persoana condamnatâ:
189. X a comis o infracţiune de ameninţare, pentru
A, nu respectă cu rea-credinţă măsurile de supraveghere
care Iegea prevede inchisoarea đe Ia 3 Iuni Ia un an
impuse;
sau amenđa, iar instanţa a aplicat pedeapsa amenzii.
3. nu executá obligaţiile civile impuse prin hotărărea
Cunoscănd că această infracţiune a rost săvărşită in
de condamnare, afară de cazul cănd dovedeşte că nu a
termenul;
avut nicio posibilitate să Ie indeplinească;
A, de supraveghere aI suspendării sub supraveghere a
C. a săvărşit o infracţiune de distrugere din culpä, des
executării unei pedepse, se va revoca suspendarea;
coperită in termenul de supraveghere, pentru care i s-a
B. prescripţiei răspunderii penale pentru o infracţiune
aplicat pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui
de ucidere din culpä, se va reţine pluralitatea intermediară;
termen.
C de supraveghere aI amănării aplicării unei pedepse,
(admitere în magistraturä, mai 2018)
amănarea se revocă numai dacă infracţiunea a fost
descoperită în termenul de supraveghere. 194. Revocarea Iiberării condiţionate din executarea
(admitere în magistratură, iunie 2019) pedepsei detenţiunii pe viaţă:
A, se dispune obligatoriu ori de câte ori infracţiunea
190. Munca neremunerată în folosul comunităťii nu
comisă şi descoperită in termenul de supraveghere este
se poate dispune:
intenţionatä;
A. ca modalitate de executarea pedepsei amenzii după
B, are ca efect aplicarea unei pedepse rezultante
ce condamnatul a plătit o parte din aceasta;
compusă din pedeapsa pentru infracţiunea ce a atras
3. ca obligaţie a condamnatului, pe durata termenului
revocarea Iiberării plus un rest de pedeapsă egal cu durata
de supraveghere aI Iiberării condiţionate;
termenului de supraveghere (10 ani);
C. ca obligaţie in conţinutul pedepsei complementare
C, nu se dispune chiar dacă persoana condamnată nu
a interzicerii unor drepturi.
a indeplinit, cu rea-credinţă, obligaţiile civile stabilite prin
(admitere INM, noiembrie 2019)
hotărârea de condamnare.
4.9. Liberarea conditionată (admUere INM şi in magistratură, 2016)
195. În cazul in care, fiind Iiberat condiţionat, X
191. La data Iiberăhi condiţionate, ceI condamnat:
comite o infracţiune in termenul de supraveghere aI
A, este supus unor mäsuń de supraveghere şi respectării
Iiberării condi;ionate:
unor obligaţri, dacă pedeapsa aplicată este de doi ani
A, se va dispune revocarea Iiberării condiţionate doar
inchisoare;
dacă noua infracţiune a fost descoperită in termenul de
8. este considerat că a executat pedeapsa principală;
supraveghere şi s-a pronunţat pedeapsa inchisorii pentru
C execută pedeapsa complementară a interzicerii
aceasta;
străinuluŕ de a se afla pe tehtoriul Romániei, aplicată prin
8. revocarea Iiberäńi condiţionate este ĺacultativä dacä
hotärărea de condamnare.
noua infracţiune este comisă din culpă;
(admitere INM şi in magistraturä, 2017)
476 GRILE
C. se anulează Iiberarea condiţionată, iar restul de
pedeapsă rămas neexecutat se cumulează aritmetic cu
pedeapsa pentru noua infracţiune,
(primire În profesie avocat defínitiv, martie 2019)
- o valoare vădit disproporţionată faţă de natura şi gravitatea
196. Reprezintă o măsură de individualizare a
pedepsei închisorii ori detenţiunii pe viaţă in faza
executării (post iudicium):
A. graţierea care are ca efect inlăturarea parţială a
executării pedepsei;
B. Iiberarea condiţionată;
C. reabilitarea judecătorească.
(primire în profesie avocat definitiv, august 2019)
—
§5. Măsurile de siguranţă
197. Măsura de siguranţă a confiscării speciale nu
poate fi dispusă:
A. prin echivalent in bani, cu privire Ia bunurile produse
prin săvărşirea faptei prevăzute de Iegea penală;
B. dacă terţul dobănditor de rea-credinţä aI bunului
dobândit prin săvărirea infracţiunii s-a constituit parte civilä
in procesul penal cu privire Ia suma plătită inculpatului;
C cu privire Ia bunurile a cäror deţinere este interzisä
de egea penală, dacä fapLa nu a fost sävărşită cu vinovăţia
prevăzută de iege.
(admitere în magistraturä, mai 2018)
193. Măsura do siguranţă a confiscării speciale
poate fi Iuatä:
A, doar dacă instanţa constatâ exístenţa unei stări de
pericol pentru făptuitor;
B, doar dacă fäptuitorului i se aplică o pedeapsă;
C, faţă de persoana care a comis o faptă prevăzută de
Iegea penală, nejustificată.
(primire În profesie avocat sta giar, august 2019)
-
199. Mäsura de siguranţă a interzicerii unei funcţii
sau a exercitării unei profesii:
A. poate íi revocată Ia cerere dupä ceI puţin un an;
6. se ia pe o durată cuprinsă intre 1 şi 5 ani;
C, nu reprezintă o sancţiune pentru ceI care s-a folosit
de funcţia sau profesia respectivä pentru a comite fapta
(primire in proťesie avocat defînitiv, 2018)
—
200. Sunt supuse confiscării speciale:
A. bunurile dobândite de persoana condamnată într-o
perioadă de 5 ani înaintea săvărşirii infracţiunii, dacä
valoarea Ior depăşeşte in mod vädit veniturile obţinute de
aceasta in mod licit;
8. bunurile a căror deţinere este interzisă de Iegea
penală;
C bunurile produse prin săvărşirea faptei prevăzute
de Iegea penală.
(primire in proťesie avocat definitiv, 2016)
—
aazz . .
DREPT PENAL L PARTEA GENERALĂ
201. Bunurile care au fost folosite Ia comiterea faptei
I prevăzute de Iegea penală:
A. se confiscă in parte, prin echivalent bănesc, dacă au
faptei;
8. se pot confisca şi in cazul faptelor săvărşite prin presă;
C se confiscă prin echivalent dacă nu pot fi găsite.
(primire în profesie avocat definitiv, 2015)
—
202. In ipoteza ín care un bun a fost modificat în
scopul comiterii unei infracţiuni:
A. bunul respectiv nu va putea fi confiscat dacă nu a
fost folosit efectiv Ia comiterea faptei;
B. dacă bunul aparţine unui terţ care nu a cunoscut
scopul folosirii, se va confisca de Ia făptuitor echivalentul
in bani aI bunului, fărä a interesa disproporţia väditä intre
valoarea sa şi natura şi gravitalea faptei;
C, acesta va face obiectul confiscärii doar dacă nu
serveşte Ia despăgubirea persoanei vătămate prin comiterea
faptei Ia care a fost folosit.
(admitere în magistratură, iunie 2019)
203. Confiscarea specială se poate dispune in parte,
prin echivalent, in cazul bunurilor:
A. folosite Ia săvărsirea unei infracţiuni prin presă;
8. a cäror deţinere este interzisä de Iegea penală;
C. aparţinănd unui complice, folosite imediat după
comiterea infracţiunii pentru a asigura scäparea autoruiui.
(admitere INM, noîembňe 2019)
§6. Minoritatea
204. Faţă de minorul care răspunde penal se poate
Iua una dintre următoarele măsuri educative neprivative
de Iibertate:
A. consemnarea Ia sfEirşit de săptămănă;
8. asistarea zilnică;
C. amenda.
(primire în profesie avocat sta giar, 2014)
—
205. Măsura educativă a consemnării Ia sfârşit de
săptămănă:
A, nu poate fi Iuată faţă de minorul care, anterior comiterii
infracţiunii pentru care este judecat in prezent, a comis o
altă infracţiune, pentru care s-a dispus măsura educativă
a stagiului de formare civicä, pe care a executat-o;
8. se poate executa intr-un penitenciar, dacă după dispu
nerea ei infractorul a devenit major şi are un comportament
necorespunzător;
C este absorbitä de pedeapsa amenzii stabilită pentru
o infracţiune concurentă comisă de infractorul devenit intre
timp major.
(admitere INM, noiembrie 2019)
-:
DREPT PENAL. 1. PARTEA GENERALĂ
206. Asistarea zilnică:
A, este o măsură educativă privativă de Iibertate şi
constă in obligaţia minorului de a respecta un program
stabilit de serviciul de probaţiune;
B, constituie o măsură preventivă ce se poate dispune
faţă de inculpatul minor;
C, poate fi inlocuită cu o măsură educativă privativă
de Iibertate, dacă minorul săvărşeşte o nouă infracţiune.
(primire în profesie avocat sta giar, 2016)
—
207. Măsura educativă a internării intr-un centru
educativ:
A, se poate dispune pe o perioadă de 3 ani;
3. se poate dispune atunci cănd pedeapsa prevăzută de
Iege pentru infracţiunea comisă este inchisoarea de 7 ani;
C. va fi in mod obligatoriu înlocuită cu măsura internării
intr-un centru de detenţie, dacă în perioada internărh în
centrul educativ minorul comite o nouă infracţiune.
(primire in profesie avocat sta giar, 2015)
—
208. Măsura internării intr-un centru de detenţie:
A, poate fi dispusă pe o perioadă de 15 ani in cazul
unui minor care a săvărşit o infracţiune de omor calificat;
B, se dispune in mod obligatoriu faţă de minorul care a
săvărşit o nouă infracţiune cu intenţie in perioada in care
se află internat intr-un centru educativ;
C, poate fi dispusă atunci cănd pedeapsa prevăzută de
Iege pentru infracţiunea comisă este de 7 ani.
(primire in profesie avocat deňnitiv, 2015)
—
209. Dacă se comite o infracţiune de ucidere din
cuipă in formă agravată pentru care Iegea prevede
pedeapsa inchisorii de Ia 2 Ia 7 ani:
A, de către un infractor major in timpul executării măsurii
internärii intr-un centru educativ se va reţine pluralitatea
intermediară;
3. de către un infractor minor, instanţa va putea Iua
măsura internărfl intr-un centru de detenţie pe o duratä
de ceI mult 5 ani;
C, pedeapsa de un an inchisoare aplicată de instanţa
sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei este
Iegală.
(admitere in magistratură. iunie 2019)
210. Inculpatul A.B. a săvárşit două infracţiuni in
concurs real, dintre care una in timpul minorităţii şi
una după majorat. Tratamentul sancţionator este ceI
corect atunci cănd:
A, dacă măsura educativă dispusă pentru infracţiunea
comisă in timpul minorităţii este neprivativä de Iibertate,
se execută numai pedeapsa aplicată infracţiunii comise
după majorat;
8. dacă măsura educativă este privativă de Iibertate, iar
pedeapsa este amenda, se execută măsura educativă, a
GRILE 477
cărei durată se majorează cu ceI mult 3 Iuni, fără a depăşi
maximul prevăzut de Iege pentru aceasta;
C, dacă măsura educativă este privativă de Iibertate, iar
pedeapsa este inchisoarea, se aplică pedeapsa inchisorh,
care se majorează cu o durată egală cu ceI puţin o treime din
durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din
aceasta Ia data săvărşirii infracţiunii comise după majorat,
scăzăndu-se din durata pedepsei aplicate ceea ce s-a
executat din momentul săvărşirii infracţiunii comise după
majorat pănă Ia data judecării, dar nu se poate dispune
suspendarea executării sub supraveghere.
(primire in profesie avocat definitiv, 2017)
—
§7. Răspunderea penală a persoanei juridice
211, Dacă o instituţie pubiică săvărşeşte o infracţiune:
A, nu răspunde niciodată penal, in măsura în care
respectiva instituţie publică poate desfăşura şi activităţi
care nu fac obiectul domeniului privat;
B nu este aplicabilă dispoziţia referitoare la majorarea
Iimitelor speciale ale zilelor-amendă in cazul in care instituţia
publică a urmărit obţinerea unui folos patrimonial;
C, nu i se pot aplica pedepse accesorii.
(admitere INM şi in magistraturä, 2014)
212. Persoana juridică răspunde penal pentru
infracţiunile săvârşite:
A, indiferent de activitatea desfăşurată;
8. in realizarea obiectului de activitate;
C. in interesul ori in numele persoanei juridice.
(primire in profesie avocat sta giar, 2016)
—
213. In cazul răspunderii penale a persoaneijuridice:
A. este posibil ca elementele constitutive ale infracţiunii
să fie intrunite in cazul acesteia, dar să nu fie intrunite in
cazul persoanei fizice (autorul material);
8. aceasta poate fi angajată şi in cazul autorităţilor
publice;
C, aceasta nu se aplică in niciun caz instituţiilor publice.
(primire in profesie avocat stagiaĘ august 2019)
—
214. Nu răspund ponal niciodată:
A. partidele politice;
8. autorităţile publice;
C. Guvernul Romăniei.
(primire in profesie avocat stagiar, 2017)
—
215. În cazul persoanei juridice:
A. este posibil ca in raport de aceIaşi rezultat prevăzut
de Iegea penală, să se reţină culpa in cazul persoanei fizice
şi intenţia în cazul persoanei juridice;
8. nu este posibilă angajarea răspunderii penale fără
tragerea Ia răspundere penală a vreunei persoane flzice;
478 GRiLE
C, o instituţie publică de invăţämânt superior nu poate
răspunde penal niciodată.
(admitere În magistratură, iunie 2019)
216. Pedepsele principale aplicabile persoaneí
juridice sunt:
A. dizolvarea persoanei juridice;
6. amenda
C. inchiderea unor puncte de Iucru ale persoanci juridice
pe o durată de Ia 3 Iuni Ia 3 ani.
(primire În profesie avocat stagiar, 2017)
—
217. Individuaiizarea pedepsei amenzii aplicate
pentru o infracţiune comisă de o persoană juridică se
realizează astfel:
A. numârul zilelor-amendă se stabileşte in funcţie de
cifra de afaceri sau valoarea activului patrimonial, in funcţie
de tipul persoanei juridice;
B. cuantumul unei zile-amendă se stabileşte in funcţie
de criterhle generale de individualizare a pedepsei;
C. instanţa poate dispune majorarea Iimitelor speciale ale
zilelor-amendă dacă, prin comiterea infracţiunii, persoana
juridică a urmărit obţinerea unui folos patrimonial.
(primire În proťesie avocat detinitiv, 2017)
—
218. În speţă, persoana juridicä nu a retras din
fo!osinţă un uti!aj care nu mai corespundea normelor
referitoare Ia securitatea muncii şi din aceastä cauză
s-a produs decesul unei persoane fizice, chiar dacă
salariatul care a manevrat utilajul l-a acţionat in mod
corect. In cauză:
A, va putea fi angajată răspunderea penală a persoanei
juridice şi a organului care a adoptat decizia de a nu retrage
din folosinţă utilajul, chiar dacă autorul material (salariatul)
nu a acţionat cu vinovätie;
6. nu va putea fi angajatä räspunderea penală a per
soaneijuridice, deoarece autorul material (salariatul) nu a
acţionat cu vinovăţie;
C, va putea fi angajată atât răspunderea pena!ä a per
soanei jurídice, cât şi cea a autorului material (salariatul),
chiar dacă acesta din urmă nu a acţionat cu vinovăţie,
(primire În profesie avocat definitiv, august 2019)
—
219. În data de 24.07.2014, ca urmare a neluării
măsurilor de protecţia muncii, victima T.A. angajată
—
in caiitate de electrician ia societatea Y şi aflată in
subord!nea maistrului RT. a fost electrocutată
—
mortal, In această situaÇie vor răspunde penal:
A. numai conducătorul echipei de Iucru (maistrul F.T.);
6. numai persoana juridică (societatea Y), întrucăt
räspunderea acesteia exclude răspunderea persoanei fizice;
C. persoana juridicä (societatea Y) şi persoana fizică
(maistrul ET.).
(primire În profesie avocat definitiv, 2016)
—
DREPT PENAL, L PARTEA GENERALÄ
220. Pedeapsa complementară a suspendării acti
vităţii persoanei juridice pe o duratä de Ia 3 Iuni ia 3 ani:
A, poate fi apIicată unei instituţii publice pentru săvârşirea
unei infracţiuni in exercilarea unei activiiăţi care face obiectul
domeniului public;
6. poate fi aplicată şi in cazul in care se angajează
doar räspunderea penalä a asociatului persoană fizicä fără
atribuţii de administrare, persoana juridică fiind achitată
pentru comiterea aceleiaşi fapte;
C, poate fi aplicatä doar dacă se aplică şi pedeapsa
principală.
(primire În profesie avocat deflnitiv, martie 2019)
—
221. Reprezintă pedeapsă compiementară care se
aplică persoanelorjuridice:
A. plasarea sub supraveghere judiciarä;
6. amenda;
C. dizolvarea persoanei juridice.
(primire în profesie avocat detînitiv, 2015)
—
§8. Cauzele care înlătură răspunderea penală
222. Amnistia antecondamnatorie intervenită in
cursuljudecäţii impiedică Iuarea:
A. mäsurii de siguranţä a confiscärii bunurilor produse
prin săvărşirea faptei prevăzute de Iegea penală,
B. măsurii de siguranţă a conflscării extinse,
C. măsurii educative a asistärii zilnice,
(admitere INM i în magistratură. 2015)
223. Amnistia:
A, nu are efecte asupra drepturilor persoanei vătămate;
8. are efecte asupra măsurilor de siguranţă;
C, conduce Ia restituirea amenzii incasate anterior.
(primire în profesie avocat deĺinitiv, 2014)
—
224. In cazul prescripţiei răspunderii penale:
A, aceasta poate interveni chiar dacă in cauză procurorul
nu şi-a insuşit declaraţia de retragerea plăngerii prealabile
făcută de persoana vätämatä minoră, in condiţüle Iegii;
6. aceasta poate curge in paralel cu prescripţia executărü
pedepsei inchisorii aplicate pentru acea faptă;
C. termenul de prescripţie in cazul unei infracţiuni de
viol curge de Ia data decesului persoanei vätämate minore,
dacă acesta intervine inainte de majorat.
(admitere Îfl magistratură, aprilie 2017)
225. Prescripţia răspunderii penale:
A. stinge acţiunea civilä;
6. incepe să curgă in cazul infracţiunilor continuate de
la data săvărşirii ultimei inacţiuni;
C. incepe să curgă in cazul infracţiunii de act sexual
cu un minor de Ia data decesului victimei, dacă aceasta a
decedat inainte de a implini vârsta de 1 8 ani.
(primire În profesie avocat sta giar, martie 2019)
-
DREPT PENAL. 1, PARTEA GENERALĂ
226. Prescripţia răspunderii penale:
A, este o cauză care inlätură răspunderea penală, pentru
toate infracţiunile, indiferent de forma de vinoväţie;
8. incepe să curgă de Ia data săvărşirii infracţiunii, iar
în cazul infracţiunii continuate de Ia data săvărşirii ultimei
acţiuni sau inacţiuni;
C. inlătură răspunderea penală, oricăte intreruperi ar
inteiveni, dacă termenul de prescripţie este depăşit cu încă
o dată.
(prímire in profesie avocat stagiar, 2016)
— mişcare din oficiu in condiţiile Iegii, iar retragerea plăngerii
227. Termenul de prescripţie a răspunderii penale:
A. se intrerupe prin depunerea plăngerii prealabile de
către victima unei infracţiuni de viol simplu:
6. nu mai poate Ii intrerupt. dacă a fosi depăşit cu incä
o dată de Ia data sävărşirii faptei de violare de domiciliu;
C. işi reia cursul din ziua in care a incetat cauza de
suspendare.
(admitere 1NM şimagistratură, septembrie 2018)
228. Retragerea plăngedi prealabile inlătură răspun
derea penală:
A. a persoanei cu privire Ia care a fost retrasă, in cazul
în care plăngerea a vizat mai mulţi participanţi Ia aceeaşi
infracţiune;
8. in cazul in care două persoane vătămate, din cele trei
care au formulat plăngerea impreună, şi-au retras plăngerea;
C, numai dacă a fost insuşită de procuror, in cazul
infracţiunilor pentru care punerea in mişcarea acţiunii penale
este condiţionată de introducerea plăngerii prealabile, dar
acţiunea penală a fost pusă in mişcare din oficiu.
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
229. Retragerea plăngerii prealabile inlătură răs
punderea penală, dacă aceasta;
A, este făcută personal de persoana vătămată care are
capacitate de exerciţiu restrănsă;
3. este făcută personal de persoana vătămată şi este
insuşită de procuror, atunci cănd acţiunea penală a fost
pusă in mişcare din ořiciu;
C, este făcută personal de persoana cu capacitate de
exerciţiu restrănsă cu incuviinţarea reprezentantului Iegal,
(pńmire in proľesie avocat stagiar, 2018)
—
230. Retragerea plángerii prealabile inlătură răspun
derea penală:
A, numai cu privire Ia persoana Ia care a fost retrasă;
8. numai dacă retragerea a intervenit pănă Ia pronunţarea
unei hotărări definitive;
C. a tuturor participanţilor.
(primire in profesie avocat sta giar. 2016)
—
231. Instanţa va lua act de retragerea plângerii preala
bile, dacă persoana vătămată şi-a manifestat intenţia
GRILE 479
in acest sens, in cazul in care s-a comis o infracţiune
pentru care:
A. Iegea prevede in mod expres că punerea in mişcare
a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei
plăngeri prealabile, iar retragerea plăngerii prealabile a
iniervenit pănă Ia pronunţarea unei hotărări definitive;
8. Iegea prevede in mod expres că punerea in mişcare
a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei
plăngeri prealabile, dar acţiunea penală a fost pusă in
a fost insuşită de către procuror;
C. Iegea prevede in mod expres că Iipsa plängerii preala
biIe înlătură răspunderea penală şi s(inge acţiunea civilă.
(pńmire in profesie avocat deflnitiv, martie 2019)
—
232, In data de 01.05.2014 pe raza Iocalităţii M. s-a
produs un accident de circulaţie in urma căruia a
rezultat vătămarea corporală a persoanelor vătămate
A.B., B.B. şi C.B. ln cursul cercetărilor efectuate de
organele de poliţie, persoana vătämată C.B. a formulat
plăngere prealabilă in data de 03.06.2014 impotriva
autorului accidentului pentru infracţiunea de vătămare
corporală din culpă. Persoana vătămată 8.8. nu a
formulat plăngere prealabilă, iar in data de 05.06.2015
persoana vătămată A.B. a declarat că solicită tragerea
Ia räspundere penală a conducătorului auto vinovat de
producerea accidentului, In această situaţie:
A. autorul nu va răspunde penal pentru vătămarea Iui
A.B., deoarece acesta nu a formulat plăngere prealabilă
in termen de 3 Iuni de Ia data săvărşirii faptei;
8. autorul nu va răspunde penal pentru vătămarea Iui
B.B., deoarece Iipseşte plăngerea prealabilä:
C. autorul va răspunde pentru vătămarea tuturor per
soanelor, întwcăt CB. a făcut plăngere prealabilă in termen.
(primire in profesie avocat deťiniżív, 2016)
—
233. În cazul infracţiunilor pentru care punerea in
mişcarea acţiunii penale este condiţionată de introdu
cerea unei plángeri prealabile:
A. acţiunea penală nu poate fi niciodată pusă in miscare
din oficiu;
8. acţiunea penală poate fi pusă in mişcare din oriciu
dacä persoana vătămată a decedat inainte de expirarea
termenului prevăzut de Iege pentru introducerea plăngerh;
C. dacá acţiunea penală a fost pusă in mişcare din
ohciu, reiragerea acesteia produce efecte numai dacă este
insuşiiă de procuror
(primire in profesie avocat definitiv, 2015)
—
234. Ímpăcarea părţilor nu este posibilă in cazul
infracţiunii de:
A. gestiune frauduloasă;
8. insuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la
făptuitor;
480 GRILE
C, abuz de incredere.
(admítere în magistratură, mai 2016)
235. ?mpăcarea inlătură răspunderea penală atunci
cănd:
A. acordul de voinţä aI inculpalului X i aI persoanei
vätămate Y se exprimä in faţa procurorului care cercetează
furtul telefonului Iui Y săvárşit de X in timp ce se afla in
vizită Ia persoana vätămaiä Y, invitat de aceasta Ia cină;
8. persoana vätámată a unei infracţiuni de distrugere
arată că nu mai are nicio pretenţie de Ia inculpat. deoarece
a despägubit-o pentru spargerea geamurilor casei sale;
C. inculpatul prezintă instanţei un inscris autentic din
care rezultä că eI şi partea civilă s-au impăcat atât pe Iatură
penată, căt şi pe iatură civitá, pentru intracţiunea de şantaj
pe care o comisese.
(admitere INM şi magistraturä, septembrie 2018)
236. Împăcarea:
A, poate interveni şi poate produce efecte Tn orice
moment aI procesului penal,
8. produce efecte numai dacă a fost insusită de către
procuror Tn situaţia în care infracţiunea a fost comisă de
reprezentantul persoanei juridice vätämate;
C poaíe inlerveni şi poate inlătura răspunderea penală
in cazul in care punerea in mişcarea acţiunii penale este
condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile.
(primire în pmťesie avocat sta giar 2015)
§9. Cauzele care înlă[ură sau modifică executarea
pedepsei
237. Graţierea:
A, are efecte asupra obligaţiei de a presta o muncä
neremunerată in folosul comunitáţii, impusă persoanei taţă
de care s-a dispus amânarea aplicăriś pedepsei,
B nu are efecte asupra măsurilor educative pńvative
de Iihedate, in afarä de cazul cánd se dispune altfel prin
actul de graţiere;
C nu are efect asupra pedepselor executate integraL
(admíĺere în magistratură, mai 2018)
238. Graţierea:
A. inlătură răspunderea penală;
B. inlătură. in totul sau in parte, executarea pedepsei;
C, are efect asupra drepturilor persoanei vătămate,
(primire în profesie avocat sta giar, 2014)
—
239. Termenul de prescripţie a executării peđepsei;
A. in cazul concursului de infracţiuni se calculeazä in
raport cu pedeapsa rezultantă;
8. curge de Ia data pronunţărń sentinţei de condamnare
Ia pedeapsa inchisorii, dacä aceasta nu a fost atacatâ cu
apeL
DREPT PENAL L PARTEA GENERALÄ
C. se calculează. in cazul graţierii parţiale, in raport cu
reslul de pedeapsä cea mai rämas de executat.
(admiiere în magistraturä. mai 2018)
240. Termenele de preschpţie a executării pedepsei
încep Să curgă:
A, de Ia data pronunţärii hotärâhi de revocare a sus
pendării executării pedepsei sub supraveghere, dacă iniţial
instanţa a aplicat persoanei o pedeapsă cu suspendarea
sub supraveghere şi in urma conduitei acesteia s-a impus
revocarea;
8. de ta data pronuntärii hotărării prin care s-a dispus
inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii, dacá,
fiind dispusă iniţial pedeapsa amenzii, condamnatul nu a
plătit-o cu rea-credinţă;
C de ta data rämánerii definitive a hotărării de revocare
a Iiberărt condiţionate, dacă instanţa a dispus iniţial Iiberarea
condiţionată, darin urma conduitei condamnatului, s-a impus
revocarea.
(primire in proťesie avocat detinitiv, august 2019)
—
241. Termenul de prescriptie a executării pedepsoi:
A. in cazul amenzi, se intrerupe prin inlocuirea obligaţiei
de plată cu prestarea unei munci neremunerate in folosul
comunităţii;
8. curge in paraleI cu termenul de reabilitare în cazul
pedepsei amenzii;
C in cazul unei pedepse graţiate cujumătate, antecon
damnatoriu şi necondiţionaĹ, se calculează in raport de
partea negraţiată din pedeapsă.
(admitere JNM, noiembrie 2019)
242. Dacă o pedeapsă de 2 ani inchisoare aplicatä
pentru o infracţiune de furt a fost graţiată condiţionat
cu 112 printr-o Iege intrată in vigoare ulterior rămänerii
definitive a hotărârii de condamnare, dar înainte de
inceperea executării:
A. pedeapsa respectivă nu mai poate constitui prim
termen al unei recidive;
8. in caz de sustragere de Ia executarea părţii negraţiate
din pedeapsa aplicată, termenul de prescripţie a executärh
pedepsei se va calcula in raport de durata acestei pärţi;
C. termenul de definitivare (incercare) aI graţierii
condiţionate incepe să curgă după executarea părţh
negraţiate din pedeapsä.
(admitere INM şi in magistraturä, 2014)
§10, Cauzele care inlătură consecinţele con
damnärii
243. Reabilitarea de drept;
A, poate interveni şi în cazul unei pedepse principale pe
Iăngă care s-a Iuat mäsura de siguranţă a conflscării extinse;
)REPT PENAL L PARTEA GENERALĂ
B. inteMne, in cazul unei pedepse de un an şi 6 Iuni
inchisoare pentru care s-a dispus amânarea aplicării pe
depsei, Ia 2 ani de Ia implinirea termenului de supraveghere
aI amănării;
C, poate opera şi in cazul unei condamnăń Ia o pedeapsă
de 4 ani inchisoare, pedeapsă care a fost insă graţiată
necondiţionat cu jumátate, prin efectul unei legi de graţiere.
(admitere INM şi in magistratură, 2016)
244. Reabilítarea de đrept:
A. poate interveni după expirarea termenului de
supraveghere a amânării aplicării pedepsei, dacă nu s-a
dispus anularea sau revocarea amânării aplicării pedepsei;
B, poate interveni in cazul condamnării (a pedeapsa
de 3 ani inchisoare a cărei executare a fost suspendată
sub supraveghere;
C nu poate interveni in cazul neachitării obligaţiilor civile
de către ceI condamnat Ia pedeapsa de 2 ani inchisoare.
(admitere in magistraturä, mai 2018)
245. Termenul de reabilitare de drept incepe să
curgă de Ia data:
A. rămănerü definitive a hotărării de condamnare Ia
pedeapsa inchisorii a cărei executare a fost suspendatä
sub supraveghere;
B. executării pedepsei de 1 an inchisoare pentru infrac
ţiunea de uz de fals;
C. (a care executarea pedepsei amenzü s-a prescris.
(admitere INM şi magistratură, septembrie 2018)
246. in cazul in care s-a dispus condamnarea pentru
un concurs de infracţiuni Ia o pedeapsă privativă de
Iibertate:
A. termenul de reabilitare va curge de Ia daia Iiberărü
condiţionate şi se va determina in funcie de pedeapsa
rezultantă:
B. termenul de reabilitare va curge de Ia data executäńi
sau considerărü ca executată a pedepsei rezultante şi se
va determina in funcţie de pedeapsa rezultantă;
C. termenul de reabilitare va curge de Ia data executării
sau considerării ca executatä a pedepsei rezultante şi se
va determina ťn funcţie de pedeapsa cea mai grea aplicată
oricăreia dintre infracţiunile concurente.
(pńmire in pmfesie avocat deňnitiv, 2017)
— ocular de rutină;
247. Termenul de reabilitare incepe să curgă de Ia
momentul:
A. rămănerii definitive a hotărârii de condamnare, dacă
pedeapsa cu executare aplicatä este egalä cu durata arestărń
preventive executate de inculpat anterior condamnârii;
B. implinirii termenului de incercare (definitivare) aI gra
ţierü lotale şi condiţionate, intervenite ulteńor condamnării;
GRILE 481
C. rămânerii deřinitive a hotărării prin care s-a dispus
inlocuirea pedepsei amenzii cu inchisoarea.
(admitere INM şi in magistratur, 2014)
248. Reabilitarea in cazul condamnării Ia pedeapsa
amenzii are Ioc:
A. de drept. Ia implinirea a 3 ani de Ia data cănd amenda
a fost achitată integral sau executarea ei s-a stins in orice
alt mod;
8. de drept Ia împlinirea a 3 ani de Ia data rămânerii
definitive a hotărării de condamnare Ia pedeapsa amenzii;
C, de drept Ia implinirea a 3 ani de Ia data săvârşirü
faptei, cănd Iegea prevede pentru infracţiunea săvărşitä
pedeapsa inchisorii care nu depăşeşte un an sau amenda.
(pdmire in profesie avocat sta giar, martie 2019)
—
249. Reabilitareajudecătorească:
A. se anulează doar dacă infracţiunea care atrage
anularea este descoperită in termenul de reabilitare;
8. poate fi acordatä şi celor condamnaţi Ia detenţiune
pe viaţă:
C. poate fi acordată şi post-modem, insă numai dacá cel
condamnat a trăit pănă Ia implinirea temienului de reabIitare.
(admitere /NM şi în magěstratură. 2015)
250. Reabilitarea judecătoreaşcă:
A, nu poate fi dispusă niciodatä in cazul condamnărfl
peniru o infracţiune intenţionată urmată de moartea victimei;
6. va fi anulată dacă in termenul reabilităńi se consumă
o infracţiune continuatä, descoperită şi epuizată ulterior
acordării reabilitării;
C. poate intervení in cazul concursutui formal din
infracţiuni pentru care s-au aplicat doar pedepse cu inchi
soarea, după implinirea unui termen de reabilitare calculat
in raport de durata pedepsei rezultante.
(admitem in magistraturá. iunie 2019)
§11. Înţelesul unor termeni sau expresii în legea
penală
251. ĺn sensul Iegii penale, are intotdeauna calitatea
de funcţionar public:
A. medicuL inclusiv cu ocazia realizării unui control
8. expedut tehnic judiciar chemat să realizeze un raport
de expertiză intr-o cauză civilă;
C. procurorul, necompetent teritohal, care realizează acte
de urmărire penală cu privire Ia comiterea unei infracţiuni
de abandon de familie.
(admitere in magistratură, apri/ie 2017)
—á. .
. k... ţ
 CAPITOLUL AL II-LEA. PARTEA
SPECIAŁĂ
§1. Infracţiuni contra persoanei
1.1. lnfractiuni contra vietii
1. Fapta dea aplica o Iovitură cu un cuţit in zona
gátuiui ce a avut drept consecinţä producerea unei
plăgi penetrante constituiet
A. infracuunea de lovire sau alte violenţe, dacä gravitatea
a fost evaluatä Ia 25 de zile de îngrijiri medicale;
B, tentativă Ia omor, chiar dacă gravitatea a fost evaluată
Ia 25 de zile de ingriri medicale;
C. vătămare corporală, dacă Ieziunile traumatice au
necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale, dar prin raportul
de expertiză medico-Iegală s-a constatat că fapta a pus in
pericol viaţa victimek
(admitere INM şi in magistratură, 2016)
2. Se va reţine săvărşirea unei infracţiuni de omor
în formă consumată:
A. in cazul in care un conducător auto a accidentat
din neatenţie victima, care se deplasa egal cu bicidela
pe carosabil. iar apoi, constatând că aceasta se află in
stare de inconştienţă in sanţ, a abandonat-o şi a părăsit
locul accidentului, raportul de expertizä arătănd că suferise
lezíuni incompatibile cu viata. iar decesul a survenit Ia câteva
minute după impact;
B. in cazul in care, dorind să facä o glumá, inculpatul.
care nu ştia să inoate. a impins victima in apa adăncă a
unui ráu, într-o zonă in care nu se aflau alte persoane, deşi
cunoştea cä nici aceasta nu ştie să inoaţe, dacă victima
a decedat prin inec;
C, in sarcina medicului care a prescris un tratament
medicamcntos victimei, peste doza de administrare normală,
dacă prospectul medicamentului nu prevedea reacţii severe
in caz de supradozaj, iar in trecut această modalitate de
tratament s-a dovedit eficientä, dacä victima a decedat
din această cauzä.
(admitere INM. noiembrte 2019)
3. Inculpatul LM. şi-a asmuţit căinele asupra victimei
M.R, şi ca urmare a multiplelor plăgi muşcate aceasta
a decedat.
A. ťapta reprezintă infracţiunea de ucidere din culpă,
intrucăt inculpatul nu a prevăzut rezultatul acţiunii sale;
B, fapta constituie infracţiunea de omor, fiind comisă
cu intenţie indirectă;
C, fapta reprezintă infracţiunea de loviri sau vătămări
cauzatoare de moarte, fiind săvârşítă cu intenţie depăşită.
(pńmire în profesie avocaĺ siagiar, 2016)
—
4. Omorul săvârşit cu premeditare:
A, se poate reţine si in cazul erorii asupra identităţii
persoanei;
B, nu se poate reţine in cazul devierh acţiunii;
C, nu se poate reţine atunci când făptuitorul a urmărit
un interes materiaL
(primire în proťesie avocat definiţiv, 2018)
—
5. X a fost condamnat definitiv pentru comiterea infrac
ţiunii de vioi care a avut ca urmare moartea victimei. La
scurtä vreme după ce X a fost reabilitat, acesta comite o
infracţiune de omor pentru care este judecat In cauză:
A, nu sunţ incidente dispoziţiile privind omorul calificat
preväzute de ad. 189 alin. (1) lit. e) CP (omorul comis de
către o persoanä care a mai comis anterior o infracţiune
de omor sau o tentativä la infracţiunea de omor);
B. sunt incidente dispoziţiile priuind omorul caliricat
prevăzute de art 189 alin. (1) lit. e) CP, dar nu şi cele
privind recidiva;
C. sunt incidente atăt dispoziíde privind omorul calificat
prevăzuto dc art 189 alin. (1) lit. e) CP, căt i cee privind
recidiva.
(primire în profesie avocat stagiar, august 2019)
—
a. x a fost condamnat definitiv pentru comiterea
infracţiunii de omor. La scurtä vreme după ce a íost
reabilitat, X comiteo nouă infracţiune de omor pentru
care este judecat. In cauză:
A, nu sunt incidente dispoziţiile privind omorul calificat
prevăzute de art. 189 alin. (1) lit. e) CP (omorul comis de
cätre o persoana care a mai comis anterior o infracţiune
de omor sau o tentativă Ia inťracţiunea de omor);
B. sunt inçidente dispoziţiile privind omorul calificat
preväzute de art. 189 alin. (1) Iit. e) CP, dar nu şi cele
privind recidiva;
C. sunt incidente atăt dispoziţiile privind omorul calificat
cât şi cele privind recidiva.
(primire în profesie avocat definitiv. august 2019)
—
7. Constituie infracţiunea de omor calificat de către o
persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor:
A. uciderea unei persoane de către X, condamnat
anterior definitiv pentru o infracţiune de tentalivă de omor
pentru care a ispăşit pedeapsa şi a intervenit reabilitarea;
B. uciderea unei persoane de către X care, in aceeaşi
imprejurare a mai ucis alte două persoane;
C. uciderea unei persoane de cätre X, care a comis in
trecut o infracţiune de ucidere din culpă in varianta agravată,
rezultând moartea a douä sau maí multe persoane.
(pdmire in proťesie avoçat definitiv martie 2019)
—
DREPT PENAL 11, PARTEA SPECIALĂ
8. Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpat
pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat [art. 188
raportat Ia art. 189 alin. (1) Iit. e) CP omorul săvărşit
— sau o tentativă Ia infracţiunea de omor.
de către o persoană care a mai comis anterior o
infracţiune de omor sau o tentativă Ia infracţiunea de
omor, cu aplicarea art. 43 alin. (5) CP privind starea de
recidivăj reţinăndu-se că acesta, după executarea unei
pedepse pentru tentativă de omor, şi-a Iovit violent
mama, cu pumnii şi cu picioarele, până ce aceasta a
decedat. lmpotriva hotărării a declarat apeI procurorul pe
motiv că incadrarea juridică a faptei este incorectă. Ce
va hotări instanţa de apel?
A, va respinge apelul parchetului şi va menţine sentinţa
apelată;
R va admite apelul parchetului şi va schimba Tncadrarea
juridică a faptei in omor califlcat [art. 188 raportat Ia art. l 89
alin. (1) Iit. e), cu aplicarea ari. 43 alin. (5) şi art. 199 CP—
privind violenţa în familie];
C, va admite apelul parchetului şi va schimba incadrarea
juridică a faptei in omor calificat [art. 188 raportat Ia art. l 89
alin. (1) Iit. e), cu aplicarea art 199 CP privind violenţa in
—
familie], fără a mai reţine art. 43 alin. (5) CR considerănd că
omorul califlcat in varianta de Ia art. l 89 alin. (1) Iit. e) CP
inlătură aplicarea regulilorde majorarea Iimitelor pedepsei
prevăzute de Iege in caz de recidivä postexecutorie.
(primire in profesie avocat stagiar, 2017)
—
9. Ce infracţiune se va reţine in sarcina făptuitorului
care ucide o femeie, având in vedere că acesta fusese
anterior condamnat definitiv pentru o infracţiune de
viol urmat de moartea victimei:
A. infracţiunea de omor;
B. infracţiunea de omor califlcat, comis pentru a ascunde
săvârşirea altei infracţiuni;
C infracţiunea de omor calificat, comis de către o
persoană care a mai comis anterior o inťracţiune de omor
sau o tentativă Ia infracţiunea de omor.
(primire in pmfesie avocat stagJar 2014)
—
10. Inculpatul AB a fost trimis injudecată reţinăndu-se
că in timp ce se afla in barul din Iocalitate şi consuma
băuturi alcoolice, a declanşat un conflict cu victima
AG căreia i-a reproşat că şi-a Iăsat intreaga avere unui
nepot, in timp ce soţiei Iui care ii este şi ea nepoată,
nu intenţionează să-i Iase nimic, După ce victima i-a
atras atenţia că nu este treaba Iui, inculpatul i-a aplicat
mai multe Iovituri de cuţit, iar Ia scurt timp victima
a decedat Din certificatul de cazier al inculpatului a
rezultat că acesta a fost anterior condamnat pentru
săvăişirea infracţiunii de Ioviri sau vătămări cauzatoare
de moarte, Faţă de starea de fapt inculpatul va răspunde:
A. pentru infracţiunea de omor;
B. pentru infracţiunea de omor calificat săvârşit din
interes material;
GRILE 483
C. pentru infracţiunea de omor calificat săvărşit de o
persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor
(prímire in profesie avocat deťinitiv, 2016)
—
11. Inculpatul A.B. a pătruns intr-o după-amiază,
prin efracţie, in Iocuinţa fostei concubine (C.D.), cu care
avea un copiI minor, şi a găsit-o pe aceasta dormind
impreună cu cei 3 copii minori, cu vărste cuprinse intre
1 şi 5 ani, dintre care doi copii pe care concubina ii avea
din relaţii anterioare. A.B. a turnat peste aşternuturile
cu care erau inveliţi cei 4, pe covorul şi mobilierul din
cameră conţinutul unei canistre de 20 I plină cu benzină
pe care şi-o procurase şi o ađusese special in acest
scop, aprinzând apoi focul şi părăsind in grabă Iocul
faptei. Trezită de focul izbucnit, C.D. a reuşit să scoată
copiii din cameră, suferind arsuri de gradele 2 şi 3
pe 20% din suprafaţa corporală şi intoxicaţie cu fum
(vătămări pentru care a avut nevoie de 60 de zile de
ingrijiri medicale), iar cei 3 copii au suferit intoxicaţii
cu fum (pentru care au avut nevoie de câte 3 zile de
ingrijiri medicale), vieţile celor 4 victime fiind puse in
pericol. Incadrări juridice corecte, chiar dacă incomplete,
sunt:
A. violare de domiciliu, tentativă de omor califlcat (cu
premeditare, asupra a două sau mai multor persoane, cu
cruzimi), Ioviri sau alte violenţe (asupra cophlor), vătămare
corporală (asupra Iui C.D., arsuńle suferite fiind nevindecabile
complet şi cauzănd un prejudiciu estetic grav şi permanent),
distrugere agravată, cu reţinerea următoarelor circumstanţe
agravante: săvârşirea infracţiunii prin cruzimi, prin metode
sau mijloace de natură să punä in pericol alte persoane
ori bunuri şi profltând de starea de vädită vulnerabilitate a
persoanei vătămate, datoratä vârstei, stärfl de sănătate,
inflrmităţii sau altor cauze;
8. violare de domiciliu, tentativä de omor calificat (cu
premeditare, asupra a douä sau mai multor persoane, cu
cruzimi, reţinăndu-se săvărşirea faptei asupra unui membru
de familie), distrugere agravată, cu reţinerea următoarelor
circumstanţe agravante: săvărşirea inťracţiunii prin metode
sau mijloace de natură să pună in pericol alte persoane
ori bunuri şi profitănd de starea de vădită vulnerabilitate a
persoanei vătămate, datorată vărstei, stării de sănătate,
infirmităţii sau altor cauze;
C. tentativä de omor calificat (asupra a două sau mai
multor persoane), Ioviri sau alte violenţe (asupra copiilor),
vătămare corporală (asupra Iui C.D., arsurile suferite fiind
nevindecabile complet şi cauzând un prejudiciu estetic grav
şi permanent), distrugere agravată, cu reţinerea următoarelor
circumstanţe agravante: săvârşirea infracţiunii prin cruzimi.
prin metode sau mijloace de natură să pună in pericol
alte persoane ori bunuri şi profltănd de starea de văditä
vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vărstei, stärii
484 GRILE
de sănătate, infirmitäţii sau altor cauze, de cäire un major
asupra unui minor.
(prímire in profesíe — avocat definitiv, 2017)
12. Tribunalul Neamţ a condamnat inculpatul B.I. Ia
15 ani inchisoare pentru comiterea infracţiunii de omor
calificat, prevăzută de art. 188 raportat Ia art. 189 alin. (1)
Íit. f) CP asupra a două sau mai multor persoane. S-a
—
reţinut că inculpatul, după ce a consumat băuturi
alcoolice impreună cu victimele M.A., M.V. şi BF. in
Iocuinţa acestuia din urmă, datorită unor neinţeiegeri
ce s-au ivit, I-a Iovit de mai multe ori pe MV, cu un
cuţit, provocăndu-i un „politraumatism cu multiple plăgi
abdominale şi hematorax", care i-au adus pe acesta L
in stare de inconştienţă. Inculpatul I-a tărăt pe MN. in
faţa porţii, unde I-a abandonat, fiind o seară caldă. La
intoarcerea in Iocuinţă, M.A. şi BF, i-au reproşat
incuipatului atitudinea sa violentă, motiv pentru care
acesta i-a Iuat Ia bătaie şi i-a iovit pe rănd cu un cuţit,
provocăndu-Ie mai multe plăgi toracice, secţionarea
unorcoaste şi piăgi ale coapselor, Ieziuni care au impus
internarea Ior de urgenţă in spitai, In dimineaţa zilei
următoare, victima M.V. a fost găsită moartă, in timp
ce pentru M.A. şi B.F, au fost necesare 15 Şi, respectiv
8 ziie de ingrijiri medicale pentru vindecare, raporturile
medico-Iegaie mentionând că viaţa nu Ie-a fost pusä
în pericoi. Incadrarea juridică a faptelor:
A. este corectä, făptuitorul acţionănd cu intenţia de a
ucidc mai multo pcmoane Ş reuind să suprims viaţa uneia
dintre victime, tentativa de omor calificat faţă de victimele
M.A. şi B.E fiind astfel absorbită în faptul consumat;
B. este greşită, fiind suprimată viaţa unei singure
persoane, nu s-a consumat inťracţiunea de omor calificat în
varianta comiterii ei asupra a două sau mai multor persoane,
astfel că trebuia reţinută infracţiunea de omor (art. 188 CP)
asupra Iui MV, in concurs cu infracţiunea de omor calificat
[art. 188 rapodat Ia art. 189 alin, (1) Iit, (01 in forma tentaüvei J sexual. Loviturile primite i-au produs victimei multiple
faţă de victimele MA, si B.F.;
C. este greşită, fflnd suprimatá viaţa unei singure
persoane, nu s-a consumat infracţiunea de omor calificat in
varianta comiterii ei asupra a două sau mai multor persoane,
ci doar infracţiunea de omor (art. 188 CP), astfel cä trebuia
reţinută infracţiunea de omor (art. 188 CP) asupra Iui MV. in
concurs cu două infracţiuní de Ioviri sau aILe violenţe [ad. 193
alin. (2) CP) faţä de victimele M.A. şi B.F., cărora, potrivit
rapoartelor medico-legale, nu Ii s-a pus in concret viaţa
in primejdie.
(primire in profesie avocat deťinüiv, 2017)
— alin. (4) CP].
13. In noaptea de 15116.05.2014, inculpatul B.C. a
intrat în incinta unui magazin, de unde a încercat să
sustragă suma de bani rezuitată din incasările zilei
respective, şi a ameninţat-o pe vânzätoare cu un cuţit.
DREPT PENAL. 11. PARTEA SPEC!ALÄ
intrucat vanzatoarea a reruzat sa-i aea nanii şi a inceput
să strige după ajutor, inculpatui i-a aplicat o Iovitură
de cuţit in zona gătuiui, după care a părăsit in grabă
magazinul, Iăsănd banii in sortarul casei de marcat Ca
urmare a Ieziunii suferite, victima a decedat. Inculpatul
a săvărşit:
A. infracţiunea de omor calificat şi tentativă Ia infracţiunea
de tălhărie;
B. infracţiunea de omor calificat;
C. infracţiunile de Ioviri sau vătămări cauzatoare de
moarte şi infracţiunea de tentativă Ia tălhărie.
(primire in profesie avocat definitiv, 2016)
—
14. După un plan bine stabilit, inculpaţii V.L., 5.1-1. şi
D.R. s-au înarmat in prealabil cu băte, au invitat-o pe
victimă intr-un Ioc izolat şi i-au aplicat muitiple Iovituri
in urma cărora aceasta a decedat. Faptele inculpaţilor
constituie:
A. infracţiunea de Iovituri sau vătămări cauzatoare de
moarte;
6. infracţiunea de omor;
C. infracţiunea de omor califlcat
(primire in proťesie avocat definitiv, 2016)
—
15. Infracţiunea de omor calificat:
A. se reţine întotdeauna cănd omorul a fost comis asupra
unui poliţist afiat in exercitarea atribuţiílor de serviciu;
B. imbracä intotdeauna forma unítäţfl naturale de
infracţiune;
C. in modalitatea săvârşirii pentru a inlesni comiterea
altei infracţiuni, se reţine indiferent dacă autorul respectivei
infracţiuni este chiar autorul omorului sau o altă persoană.
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
16. Pentru a obliga victima să-i cedeze, inculpatul
o Ioveşte de mai multe ori, cu putere, in zona capului,
cu o iopată, după caro intrcţine cu victima un raport
fracturi craniene in urma cărora aceasta a decedat ia
căteva săptămăni după agresiune. Fapta inculpatului
reprezintă:
A. infracţiunea de omor (ad. 188 CP), in concurs cu
infracţiunea de viol (art. 218 CP);
B. infracţiunea de omor calificat, comis pentru a inlesni
sau a ascunde săvărşirea unei alte infracţiuni (art. 189
alin. (1) Iit. d) CP] in concurs cu infracţiunea de viol (art. 218
CP);
C. infracţiunea de viol urmat de moartea victimei [art, 21 8
(primire in profesie avocat stagîar, 2015)
—
17. Infracţiunea de omor calificat:
A, se va reţine intotdeauna atunci cănd X administrează
o substanţä victimei pentru a o pune in imposibilitatea de a
Í
 DREPT PENAL 11, PARTEA SPECIALĂ
se apăra, in scopul realizării unui raport sexual cu aceasta,
iar viciima decedează din cauza unei reacţii alergice la
substanţa administrată;
3. se poate reţine in formă de tentativă in concurs cu
inťracţiunea de viol in formă consumată, chiar dacă cele
două infracVuni sunt Comise asupra aceluiaşi subiect pasiv
şi în aceeaşi imprejurare;
C, in varianta omorului Comis de o persoană care a mai
comis un omor, se reţine şi atunci cănd prima fapta Constă
intr-o tălhărie care a avut ca urmare moartea victimei.
(admitere NM şi in magistraturä, septembrie 2018)
18.1. a participat Ia o petrecere, unde1 profitând de
un moment de neatenţie, a sustras de pe o masă un
teleťon mobil aparţinând Iui V, După aproximativ două
ore, intre 1. şi V, s-a iscat un conflict determinat de faptul
că lui 1. nu i plăcea muzica pusă de V, In acest context
i a aplicat Iui V. o Iovitură cu o statuetă de bronz in
cap, iar acesta đin urmă a decedat. Incadrareajuridicä
exactă a faptelor ce se vor reţine in sarcina Iui 1. este:
A. infracţiunea de omor caliricat comisă pentru a inlesni
sau a ascunde săvărşirea altei infracţiuni;
B. infracţiunea de omor califlcat comisă pentru a inlesni
sau a ascunde săvărşirea altei infracţiuni in concurs cu
infracţiunea de furt;
C. infracţiunea de furt in concurs cu inťracţiunea de omor
(primire în profesie avocat definitiv, 2015)
—
i. X iI convinge pe Y, prin oferirea unoi sume de
bani, să ii ucidă soţia, pretinzând in mod neadevărat că
aceasta este insărcinată şi eI nu mai doreşte un copil. In
realitate X urmărea să incaseze poliţa de asigurare
a victimei. Pentru realizarea omorului x ii pune Ia
dispoziţie Iui Y o armă, iar acesta ucide victima. In speţă:
A. fapta Iui X va fi incadrată in complicitate Ia omor
calificat din interes
material;
B. ťapta Iui Y nu va fi incadrată in omor califiCat asupra
unei femei gravide
C. fapta Iui x va fi incadrată in instigare Ia omor calificat
din interes materiaL
(primire in profesie avocat defînitiv, 2014)
—
20. Săvărşeşte infracţiunea do omor calificat ceI care
ucide o persoană cu intenţie, anteriorflind condamnat
pentru o infracţiune de:
A. ultraj, in varianta uciderii unui funcţionar public;
8. Ioviri sau vătămări Cauzatoare de moarte;
C. ucidere Ia Cererea victimei.
(admitere INM şi în magistraturá, 2015)
21. x i-a smuls din mână Iui V telefonul mobil, in
timp ce acesta din urmă vorbea Ia telefon, Pentru că V
a inceput să ţipe după ajutor, X i-a aplicat o Iovitură de i lui A, B s-a aşezat pe pervazul ferestrei de Ia cameră,
cuţit in zona abdominală şi a fugit cu telefonul sustras. V
GRILE 485
a decedat Ia scurt timp din cauza hemoragiei masive. in
sarcina lui X se va reţine:
A, omor in concurs cu infracţiunea de furt, având n
vedere faptul că Ia momentul săvărşirii omorului infracţiunea
de furt era deja consumată;
6. omor calificat comis pentru a ascunde săvărşirea
unei infracţiuni in conCurs cu infracţiunea de furt;
C. omor calificat comis pentru a ascunde săvărşirea
unei infracţiuni in concurs cu infracţiunea de tâlhărie.
(admitere INM şi in magistratură, 2016)
22. Infracţiunea de omor calificat:
A, din interes material se va reţine in sarcina Iui X care,
pentru a-I determina pe ‘1 să ii dea motocicleta, iI Ioveşte pe
aCesta cu o bară de fier, Y decedând ca urmare a Ieziunilor
cauzate;
6. pentru a inlesni săvărşirea unei alte infracţiuni se
poate reţine în concurs cu tentativa la infracţiunea de
agresiune sexuală;
C. cu premeditare nu se poate reţine niciodată in concurs
cu infracţiunea de ucidere din culpă.
(admitere in magistratură, iunie 2019)
23. Infracţiunea de ucidere la cererea victimei:
A, se poate comite şi prin inacţiune;
B. este imprescriptibilă, fiind o formă atenuată de omor;
C. se comite intotdeauna cu intenţie repentină (spon
tană), caracterizată de starea de tulburare pricinuită autorului
de suferinţele victimei.
(admitere INM şi ín magistratură, 2015)
24. În urma unei altercaţii avute cu victima, inculpatil
a constrâns-o pe aceasta să se arunce din trenul aflat in
mişcare, In urma impactului cu solul, victirna a suferit
Ieziuni care i-au pus in primejdie viaţa, In sarcina
inculpatului se va reţine:
A. infracţiunea de determinare sau inlesnire a sinuddedi.
I in varianta atenuată cănd actele de determinare au fost
—
urmate de o incercare de sinucidere;
8. infracţiunea de vätämare corporală in varianta punehi
în primejdie a vieţii persoanei;
C, tentativă Ia infracţiunea de omor comisă prin folosirea
energiei fizice a victimei.
(primire in profesie avocat sta giar, august 2019)
—
25. În ziua de 10.03.2018, A şi B, in vârstă de 17 ani,
colegi de clasă, s-au intălnit Ia domiciliul celui din
urmă, unde au consumat alcool, B i-a mărturisit Iui
A cä vrea să se sinucidă, pentru că existenţa Iui i se
pare plictisitoare. A i-a spus că nu il crede, dar dacă
vrea să ii demonstreze că este in stare să işi ia viaţa,
atunci să se arunce de Ia etaj. Impulsionat de atitudinea
dar i s-a făcut frică şi a ezitat să sară. Văzănd aceasta,
‘+00 GRILE
A i-a împins şi B a căzuĹ de ia utajui 3 ai imoliiuiui,
suferind Ieziuni traumatice corporale ce au necesitat
80 de zile de ingrijiri medicale, fără să ii pună viaţa in
pericol. Fapta săvărşită de A constituie:
A. tentativä de omor
B. determinarea sau inlesnirea sinuciderii;
C. Iovire sau alte violenţe.
(admitere în magistratură, mai 2018)
26. ĺn cazul infracţiunii dc determinare sau iniesnire
a sinuciderii prevăzute de art. 191 CP:
A. lenlativa nu este posibilă;
B lentativa nu se pedepseşte;
C, forma de vinovăţie nu poate fi culpa cu prevedere.
(admitere in magístratură. aprÜie 2017)
27. Conducănd un autovehicul pe un drum public
cu depăşirea vitezei iegale. inculpatul a produs un
accident de circulaţie in urma căruia au fost ucise două
persoane. Prin experüză tehnicä s-a stabilit că accidentul
s-a produs din cauza vitezei excesive, neadaptatá Ia
carosabilul acoperit pe alocuri cu polei. In cauză:
A, se va reţine o singură infracţiune de ucidere din culpă
in variantă agravată;
Bse vor reţine douä infracţiuni de ucidere din culpă
aflate în concurs;
C, se va íeţine cauza de ieimputabIitate prevăzută de
art 31 CP (cazul fortuit).
(primire in proťesie avocat definitiv, august 2019)
28. Inculpatul, aflat Ia volanui autoturismuiui, a
condus cu vitezá excesiva, iar intr-o curbä a pätruns pe
contrasens şi a intrat in impactfrontai cu autoturismul
care circula din sens opus, In urma impactului a rezultat
decesul a două persoane şi vătămarea altor douä, dintre i violenţe în formă continuată;
care una a avut nevoie de peste 110 zile de ingrijiri
medicaie, ceaialtă a avut novoie de 50 de zile de ingrijiri
medicale, in această situaţie:
A. incupatuI va răspunde pentru o infracUune de ucidere
din culpă şi o infractiune de vătămare corporală din culpá;
B inculpatul va răspunde pentru două infracţiuni de
ucidere din culpă şi două infracţiuni de vătämare corporalä
din culpă;
C inculpatul va răspunde pentru douä iníracţiuni de
ucidere din culpă şi o inĺracţiune de vătămare corporalä
din culpă.
(primire in profesie avocat detiniliv, 2017)
—
29. Infracţiunea de ucidere din culpă:
A, se va reţine in formă agravată in sarcina medicului
X care, cu prilejul efectuärfl unei intervenţii chirurgicale, faptei, Va deccdat, In sarcina Iui X;
pentru a se räzbuna pe Y, fosta sa amantă, Iasă în corpul
acesteia un pansament, Y decedănd o săptămănă mai
tărziu ca urmare a infecţiei generate de pansament;
DREFI PENAL. II PARTEA SPEUALĂ
B. este imprescriptibilă, deoarece este o infracţiune
care are ca urmare moartea victimei;
C se poale reţine, chiar dacă victima a contribuit alături
de autor Ia producerea decesului său.
(admitere INM şi in magístratură, septembrie 2018)
30. Infracţiunea de ucidere din culpă:
A, nu se poate reţine Tn çonçurs formal cu o aILă
infracţiune de ucidere din culpä;
B, în forma de bază nu se poate reţine niciodată în
sarcina unei persoane care are calitatea de medic salariat
Ia un spitaL
C. comisă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor Iegale
ori măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei proĺesii
se reţine intotdeauna in concurs formal cu infracţiunea de
neglijenţă in serviciu.
(admitere in magistratură. iunie 2019)
1.2. tnfractiuni contra integrităţii corporate sau
sănălătii
31. In cazul infracţiunii de Iovire sau alte violenţe,
preväzută de art. 193 CP:
A subiect activ poate fi şi persoana ce asigură paza
unei instituţii, aflată in exercitarea atribuţiilor de sorviciu
8. subiectul activ nu este circumstanţiat (calificat).
C subiect pasiv poate fi şi fratele făptuitorului.
(admitere in magistratură, aprüie 2017)
32. După cea consumat băuturi alcooiice intr-un ba
ajungănd intr-o stare avansată de ebrietate, inculpatul
a intrat într-o aitercaţie cu două persoane cărora Ie-a
aplicat mai multe Iovituri cu pumnii. In cauză:
A, se va reţine o singură infracţiune de Iovire sau alte
B se vor reţine două infracţiuni de Iovire sau alte violenţe
in concurs.
C va fi incidentă cauza de neimputabilitate preväzutä
de art 29 CP (intoxicaţia), deoarece inculpatul a acţionat
din cauza intoxiçării cu alcool.
(primire in proťesie avocat sta giar. august 2019)
—
33. X a incercat să facă o glumă pentru a-şi distra
invitaţii Ia o petrecere şi i-a oferit unuia dintre ei un
scaun căruia ii slăbise in prealabil îmbinările, astfei
incât modificarea să nu Fie vizibilă, iar ceI care se aşeza
pe scaun să cadă. V, căruia X i-a oferit scaunul, s-a
răsturnat s-a Iovit cu capul de piciorul mesei şi a suferit
un traumatism cranio-cerebral uşor, Din cauza unor
complicaţii intervenite, Ia 3 săptămăni de Ia producerea
A, se va reţine infracţiunea de Ioviri sau vătămări
cauzatoare de moarte;
8. se va reţine infracţiunea de ucidere din culpă;
DREPT PENAL 11. PARTEA SPECIAŁÂ
C, nu se poate reţine nicio infracţiune, pentru că Iui V
Ti aparţine culpa de a nu fi verificat dacă scaunul era solid
sau şubred.
(admitere INM şi in magistratură, 2016)
34. Aflat intr-o stare conflictuală veche cu porsoana
vătămată A.I., inculpatui B.N. a pândit-o intr-un Ioc
dosnic şi i-a aplicat mai muite Iovituri cu un cuţit cu
intenţia de a o omorî. Cuprins đe milă şi remuşcare,
inculpatul a pus capăt acţiunii sale, i-a acordat persoa
nei vătămate primul ajutor şi a anunţat serviciul de
ambulanţă. Persoanei vătămate nu i s-a pus viaţa in
primejdie, Ieziunile suferite necesitănd 110-120 zile de
îngrijiri medicale. Fapta inculpatului B.N.:
A. constituie tentativă Ia infracţiunea de omor;
3. nu constituie infracţiune, intrucât a intervenit desis
tarea autorului;
C. constituie infracţiunea de vătămare corporală.
(primire in proťesie avocat deňnitiv, 2016)
—
35. Infracţiunea de vătămare corporală:
A, in oricare dintre formele sale, poate fi comisă şi prin
inacţiune;
B, poate fi reţinută in concurs formal (ideal) cu infrac
ţiunea de Ioviri sau vätămări cauzatoare de moarte comisă
asupra aceleiaşi victime;
C. săvârşită in modalitatea punerii in primejdie a vieţii
victimei, este o infracţiune continuă.
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
36. Fapta inculpatului de a-i aplica victimei o Iovitură
cu piciorul in zona abdominală, Iovitură ce i-a pus in
pericol viaţa şi care a produs leziuni ce au necesitat
10 zile de ingrijiri medicale, reprezintă:
A, tentativă Ia omor;
B. infracţiunea de Ioviri sau alte violenţe;
C. infracţiunea de vătămare corporalâ.
(primire in profesie avocat definitiv, 2014)
—
37. În data 01.05.2014, in urma unui conflict spontan,
inculpatul V.M. a lovit-o in zona feţei pe victima D.B., care
a incercat să părăsească Iocui altercaţiei şi a coborât
in fugă scările de Ia etajul 3 spre parter. Inculpatul a
ajuns-o pe victimă din urmă, a incercat să o imobiiizeze
şi a bruscat-o, iar victima a căzut pe scări, In urma
căderii, victima a suferit o Ieziune gravă Ia niveiul capu
Iui, in urrna căreia, Ia câteva zile, a intervenit decesul
acestaia, in această situaţie:
A. inculpatul a săvârşit infracţiunea de omor cu intenţie
indirectă;
B. inculpatul s-a afiat in Iegitimă apărare;
C. inculpatul a săvârşit infracţiunea de Ioviri sau vătămări
cauzatoare de moarte.
(primire in profesie avocat definitiv, 2016)
—
GRILE 487
38. X i-a apiicat cu intenţie o Iovitură de cuţit Iui Y
in braţul drept provocăndu-i o Ieziune ce a necesitat
iniţial pentru vindecare 12 zile de ingrijiri medicale. Din
cauza unor complicaţii generate de vătămare, victima a
decedat după 20 de zile, Fapta reprezintă infracţiunea de:
A. ucidere din culpă;
B. Iovirile sau vătâmările cauzatoare de moarte;
C. omor
(primire in profesie avocat detînitiv, 2015)
—
39. Infracţiunea de vătămare corporaiă din culpă este
fapta de Iovire sau alte violenţe, săvărşită din culpă,
dacă prin aceasta s-au produs leziuni traumatice a căror
gravitate a fost evaluată prin zile de ingrijiri medicaie:
A. intre 11 şi 90, indiferent de circumstanţele de săvârşire;
B, chiar sub l 0 zile, dacă fapta a fost săvârşită de către
o persoană aflată sub infiuenţa unei substanţe psihoactive;
C, de 90 de zile, indiferent de circumstanţele de săvărşire.
(admitere INM şi in magistratură, 2015)
40. Dacă in urma unui accident rutier se constată
că autorul a depăşit viteza Iegală, fără a i se reţine o
altă imprejurare imputabilă, iarvictima necesită pentru
vindecare 90 de ziie de ingrijiri medicale:
A, fapta reprezintă vătămarea corporală din culpă
(art. 196 CP);
B, fapta reprezintă lovirea sau alte violenţe (art. 193 CP);
C, fapta nu reprezintă infracţiune.
(primire in profesie avocat deflnitiv, 2015)
—
41. Dacă s-a provocat vătămarea corporală din culpă
a mai multor persoane, incadrarea juridică va fi:
A, o singură infracţiune de vătâmare corporală din culpă
in varianta tip;
B, o singură infracţiune de vătămare corporală din culpă
in varianta agravată;
C, un concurs de infracţiuni de vătămare corporală din
culpă (atătea infracţiuni câte persoane au fost vătămate).
(primire in profesie avocat stagiar, 2015)
—
42. Infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului:
A, se poate comite in coautorat şi atunci când fapta se
sävârşeşte prin inacţiune;
B. se reţine in forma tentativei pedepsibile in cazul in
care inculpatul incearcă să o violeze pe fiica sa minoră,
fugărind-o in acest scop prin casă, dacă aceasta reuşeşte
să se salveze ieşind pe geam;
C. se reţine in concurs formal cu infracţiunea de Iipsire
de Iibertate in mod ilegal, atunci când se comite de către
mamă asupra fiului său in vârstă de 8 ani, prin izolarea Iui
intr-o pivniţă intunecată timp de 5 zile, avănd Ia dispoziţie
hrană şi apă.
(admitere INM, noiembrie 2019)
488
43. În cazul infracţiunii de încäierare:
A, suntem în prezenţa unei pluralitâţi constituite de
infractori;
B, suntem în prezenţa unei pluralitäţi naturale de infrac
tori;
C, în situaţia in care Iui A, participant Ia săvârşirea
faptelor, i s-a cauzat o vătămare corporală constând Tntr-un
prejudiciu estetic grav şi permanent, fărä a se cunoaşte cine
a aplicat Iovitura, A nu răspunde penal pentru comiterea
infracţiunii de incăierare.
(admitere in magistraturä, aprilie 2017)
1.3. Infracţiuni sävârşite asupra unui rnembru de
íamilie
44. Pedepsirea in mod repetat prin Iovire şi privare
de hrană a copilului minor in vârstă de 5 ani, de către
părintele acestuia, pentru corectarea comportamentului
minorului, fapt ce i-a provocat atăt Ieziuni corporale
pentru a căror vindecare a avut nevoie de 5-6 zile de
îngrijiri medicale, cát şi stäri puternice de anxietate şi
agresivitate deosebită faţä de alţi copii de vărste mai
mici, constatate prin raportului psihologic depus Ia
dosar, constituie:
A. infracţiunea de rele tratarnente aplicate minorului,
8. infracţiunea de violenţä in familie in formă continuată şi
infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului, in concurs;
C inťracţuinea de violentä in familie in formă continuatä
(admilere în magistralură, mai 2018)
45. A, in calitate de soţ aI victimei B, pe fondul
consumului de alcool, o agresează pe aceasta cauzăndu-i
ieziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 20
de zile de ingrijiri medicale, In aceeaşi zi, după ce
consumă noi cantităţi de alcool, prin constrăngere
fizicä, A intreţine un raport sexual cu B. Calificarea
corectä a faptei este:
A. viol;
8. viol în concurs cu violenţa in familie;
C. numai infracţiunea de violenţă in familie.
(primire in profesie avocat definiuv, 2018)
— C, nu poate fi comisă sub forina participaţiei improprii.
46. În cazul infracţiunii de ucidere a nou-născutului
comisă de mamă:
A. instanţa trebuie să reţină şi circumstanţa agravantă a
comiterii faptei profitând de starea de vădită vulnerabilitate
a victimei;
8. starea de tulburare poate fi determinată de împre
jurarea că copilul s-a născut cu malĺormaţii fizice grave;
C. dacă actele de executare au Ioc în termenul de 24
de ore de Ia naştere, dar moartea nou-născutului intervine
după acest termen, se va reţine în sarcina mamei un omor
calificat.
(admitere INM şi in magistratură, 2015)
DREPT PENAL. IL PARTEA SPECIALĂ
47. Fapta inculpatei X care i-a aplicat fiului său Z,
in vărstă de 2 Iuni, Iovituri repetate pe toatä suprafaţa
corpului care au determinat contuzii cerebrale, hematom
epicranian, Ieziuni ischemice cerebrale şi au pus in
primejdie viaţa victimei, fiind necesare circa 80 de zile
de ingrijiri medicale, intruneşte elementele constitutive:
A. ale infracţiunii de vătămare corporală preväzute de
art. 194 alin. (1) Iit. e) CP (prin punerea in primejdie a
vieţii persoanei) rapodat Ia art. 199 alin. (1) CP (referitor Ia
comiterea faptei asupra unui membru de familie);
8. ale tentativei Ia infracţiunea de omor prevăzute de
art. 32 alin. (1) CP raportat Ia art. 188 CP, cu aplicarea
art. 199 alin, (1) CP (referitor Ia omorul comis asupra unui
membru de familie);
C. ale tentativei Ia infracţiunea de ucidere a nou-näscu
tului preväzute de art. 32 alin. (1) CP raportat Ia art 200
alin. (1) CR
(admitere INM şi in magistratură, 2O17
1.4. Infracţiuni con(ra libertăţii persoanci
48. Infracţiunea de Iipsire de Iibertate:
A, poate fi comisă in formä continuată de o persoană
juľidicä in calilate de aulor,
8. se va reţine în concurs cu infracţiunea de vătămare
corporală, în ipoteza in care, urmare a condiţiilorin care a
fost ţinută victima, viaţa acesteia este pusä in pericol, fără
a se prodnce si alte urmări:
C, nu se va putea absorbi in conţinutul infracţiunii de
tâlhărie, deoarece cele două infracţiuni protejeazä valori
sociale diferite.
(admüere INM şi in magistratură, sep(embrie 2018)
49. Lipsirea de Iibertate in mod ilegal:
A, nu este infracţiune complexă dacä persoanei vätămate
i-au fost cauzate Ieziuni ĺraumatice care au necesitat pentru
vindecare 95 de zile de ingrijiri medicale;
B, este mai gravä atunci când constă in răpirea unei
persoane afiate in imposibilitate de a-şi exprima voinţa ori
dea se apăra;
(admitere în magistratoră, aprilie 2017)
50. Inculpatul a fost trimis in judecată, reţinăndu
se că a Iuat „Ia ocazie" persoana vătămată, pe care a
transportat-o aproximativ 40 km. Fiind nemulţumit de
suma de 7 Iei oferitä Ia destinaţie de persoana vătămată,
inculpatul a blocat uşile autoturismului şi a transportat-o
impotriva voinţei sale incă aproximativ 30 km pănă in
satul unde domicilia inculpatul. Aici inculpatul a forţat
persoana vătămată căreia i-a aplicat mai multe lovituri cu
pumnii şi picioarele, să intre intr-o pivniţă, spunăndu-i
că in zilele următoare o să-i păzească oile, pănă o să
considere că şi-a plătit transportul. Dupä mai mult de
DREPT PENAŁ. 11. PARTEA SPECIALĂ
6 ore, persoana vătămată a fost eliberată prin intervenţia
organelor de poliţie, aleńate de vecinii care au auzit
strigătele de ajutor ale acesteia. Din certificatul medico
Iegal a rezultat că persoana vătămată a suferit Ieziuni
vindecabile in 30-35 zile de ingrijiri medicale, Faţă de
această stare de fapt, inculpatul va răspunde pentru:
A. infracţiunea de Iipsire de Iibertate Tn mod ilegal, şantaj
şi Iovire sau alte violenţe;
B inťracţiunea de Iipsire de Iibertate in mod ilegal şi
Iovire sau alte violenţe;
C. infracţiunea de Iipsire de Iibertate in mod ilegal in
forma agravată şi Iovire sau alte violenţe.
(primire În profesie avocat sta giar 2018)
—
51. In cursul unui conflict derulat in Iocuinţa sa,
inculpatul a aplicat mai multe Iovituri victimei C.D.,
prieten de mai mulţi ani, care s-a dezechilibrat şi a
căzut. In cădere CD. s-a Iovit Ia cap de muchia de Iemn
a patului şi a Ieşinat. Cănd şi-a revenit, I-a ameninţat
pe inculpat că-I va reclama Ia poliţie, iar inculpatul
a inchis victima în cameră pentru a o impiedica să-I
reclame. După 2 zile inculpatul a eliberat victima, care
i-a promis să nu-I reclame. La căteva zile după eliberare,
victima a decedat, decesul fiind consecinţa Ieziunii
craniene produse prin cădere, In această situaţie:
A. inculpatul va răspunde pentru Iipsire de Iibertate in
mod ilegal şi Ioviri sau vătămări cauzatoare de moarte;
B. inculpatul va răspunde pentru Iipsire de Iibertate in
mod ilegal urmată de moartea victimei;
C. inculpatul va răspunde pentru Iipsire de Iibertate in
mod ilegal şi ucidere din culpă.
(primire În profesie avocat stagiaĘ 2017)
—
52, Urmărind să obţină o răscumpărare, X I-a răpit pe
minorul Y şi I-a închis intr-un beci, deşi ştia că minorul
suferă de astm intr-o formă severă. Y a decedat după
trei zile de suferinţe, pe fondul unor complicaţii apărute
Ia nivelul aparatului respirator, nefiindu-i administrat
un medicament ce-I Iua in mod regulat. Care din
următoarele infracţiuni se vor reţine in sarcina Iui X:
A. infracţiunea de omor calificat;
8. infracţiunea de lipsire de Iibertate urmată de moartea
victimei;
C. infracţiunea de Iipsire de Iibertate.
(primiro in profesie avocat definitiv, 2014)
—
53. Inculpatul Ioveşte victima peste picioare, în
scopul imobilizării, insă victima cade Iovindu-se cu
capul de muchia unui dulap. Ulterior, inculpatul inchide
victima in cameră, timp de 2 zile, pentru a o impiedica
să participe Ia un concurs, La scurt timp după eliberare,
victima a decedat, din cauza Ieziunii craniene provocate
GRILE 489
prin căderea şi Iovirea de muchia dulapului. Ce incadrare
juridică se va reţine in sarcina inculpatului:
A. infracţiunea de omor in concurs cu infracţiunea de
Iipsire de Iibertate in mod ilegal;
8. infracţiunea de Ioviri sau vătămări cauzatoare de
moarte şi infracţiunea de Iipsire de Iibertate;
C. infracţiunea de Iipsire de Iibertate in mod ilegal urmată
de moartea victimei.
(primire În profesie avocat sta giar, 2014)
—
54. Fapta de a ţine victima sechestrată intr-un garaj
timp de 3 zile şi violarea acesteia in cea de a 4-a zi,
prilej cu care victimei i-au fost create Ieziuni ce necesită
7 zile de ingrijiri medicale, reprezintă:
A. infracţiunea de Iipsire de Iibertate in concurs cu cea
de viol;
B. doar infracţiunea de viol;
C. infracţiunea de Iipsire de Iibertate in concurs cu cea
de viol şi cu cea de Iovire sau alte violenţe.
(primire În profesie avocat sta giar, 2014)
—
55. Infracţiunea de Iipsire de Iibertate in mod ilegal:
A. se reţine in cazul inculpatei care pătrunde in sediul
unei maternităţi şi, fără drept, ia un nou-născut pe care iI
ascunde intr-o sacoşă şi părăseşte spitalul cu eI;
B. se reţine in formă agravată ori de căte ori a fost
comisă prin folosire de calităţi mincinoase;
C. se consumă in momentul in care victima işi redo
băndeşte Iibertatea.
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
56, Infracţiunea de Iipsire de Iibertate în mod ilegal:
A, se va reţine in concurs cu inťracţiunea de ultraj
judiciar atunci cănd X, din răzbunare pentru trimiterea sa
in judecată de către un procuror, I-a Iegat pe acesta de un
scaun, victima Fiind descoperită o oră mai tărziu;
8. se poate comite prin răpire chiar şi atunci când victima
are posibilitatea de a se deplasa singură;
C, nu se poate comite in coautorat dacä fapta se săvăr
şeşte de către o persoana inarmatä şi asupra unui minor.
(admitere În magistratură, iunie 2019)
57. Infracţiunea de Iipsire de Iibertate în mod ilegal
se va reţine in variantă agravată:
A. dacă făptuitorul răpeşte o victimă care se afla in
stare de somn profund, cauzată de consumul excesiv de
băuturi alcoolice;
8, in sarcina profesorului de sport care, pentru a pedepsi
mai mulţi elevi minori pentru că se stropeau cu apă, i-a
incuiat pe durata orei de sport in vestiar;
C. dacă făptuitorul avea in rucsac o bară metalică pe
care a Iuat-o pentru a se asigura că poate înfrănge rezistenţa
victimei, insă nu a folosit-o Ia săvărşirea infracţiunii.
(admitere INM, noiembrie 2019)
490
58. Inculpatul a sechestrat victima mai muIte zile,
într-un apartament situat Ia etajul 8 aI unui bloc, timp
in care a exercitat asupra acesteia violenţe fizice şi
psihice de mare intensitate. In uItima zi violenţele au
continuat, iar inculpatul a ameninţat-o cu moartea pe
victimă, imprejurare in caro aceasta a fost constrânsä
să se arunce de Ia etaj, suferind Ieziuni care i-au cauzat
decesui. In speţă, incadrarea juridică va fi:
A. infracţiunea de Iipsire de Iibertate Tn concurs cu
infracţiunea de determinarea sau inlesnirea sinuciderfl;
B infracţiunea de Iipsire de Iibertate in concurs cu
infracţiunea de omor
C. doar infracţiunea de omor (care va absorbi Iipsirea
de Iibertate).
(primire În profesie avocat detinitiv, august 2019)
—
59. Infracţiunea de Iipsire de Iibertate in mod ilegal:
A. se reţine in concurs cu infracţiunea de viol în varianta
agravată, dacă victima minoră a fost inchisă timp de mai
multe zi!e intr-un beci şi supusä unui act de penetrare anală
cu gătul unei sticle;
B, se poate comite şi sub forma răpirii unei persoane
aflate in imposibilitatea de a se apăra;
C, are întotdeauna ca subiect activ o persoană fizică.
(primire in proťesie avocat definitiv martie 2019)
—
Cfl I..-_..I._..b.
‚50. •I
I
a soaL tissss
._J_._._.4
Ia 1*. j isutj.as.a
cá a organizat o petrecere Ia domiciliul său, in timpul
căreia unuI dintre invitaţia trântit din greşeală televizorul
Ia pămănt. Inculpatul s-a enervat şi a poftit afară toţi
invitaţii, mai puţin ceI care a stricat televizorul, pe care
I-a obligat să intre într-o cameră unde I-a Iegat de măini
şi de picioare, spunăndu-i că iI va ţine până ii va face
rost de 3.000 Iei, contravaloarea televizorului, După mai
mult de 3 ore inculpatul s-a intors in cameră Ia persoana
vätămată in vărstă de 17 ani şi I-a pus să ia Iegătura
cu fratele său i să-i aducă banii. Persoana vătămată
a vorbit cu fratele său Ia telefonul pus Ia dispoziţie de
inculpat şi I-a rugat să vină cu banii, spunăndu-i ce
s-a intămplat, Organele de poliţie au intervenit in scurt
timp, eliberănd persoana vätămată, Faţă de această
stare de fapt, inculpatul va răspunde:
A. pentru săvârşirea infracţiunii de Iipsire de libertate
in mod ilegal in forma agravată, loviri sau alte violenţe şi
şantaj in formä agravată;
B. pentru săvărşirea infracţiunii de Iipsire de Iibertate in
mod ilegal in formă agravată şi şantaj in forma agravată;
C. pentru săvărşirea infracţiunii de Iipsire de Iibertate
in mod ilegal in formă agravată şi Ioviri sau alte violenţe.
(primire în profesie avocat definitiv 2018)
—
61. Infracţiunea de şantaj:
A, nu se poate reţine atunci când folosul a cărui obţinere
se urmăreşte era datorat autorului de către persoana
vătămată;
DREPT PENAL 11. PARTEA SPECIALĂ
B. se consumă in momentul in care subiectul pasiv
cedează constrăngeríi exercitate, autorul obţinând satis
facerea interesului urmärit;
C. se reţine in concurs cu infracţiunea de Iipsire de
Iibertate in mod ilegal cănd in schimbul eliberării victimei
se cere un folos palrimonial sau nepalrimonial
(admitere INM şi în magistraturä, 2015
62. Infracţiunea de şantaj:
A, se poate reţine in concurs cu infracţiunea de viol,
comisă asupra aceluiaşi subiect pasiv;
B, nu se poate reţine decât atunci când autorul urmäreşte
obţinerea in mod injust a unui folos patrimonial;
C. se consumă in momentul in care X ii trimite o scrisoare
Iui Y in care ii scrie că îi va ucide familia dacă nu renunţă Ia
acţiunea civilă indreptată impotriva sa, chiar dacă scrisoarea
nu mai ajunge Ia Y.
(admitere în magistraturä, iunie 2019)
63. Infracţiunea de hărţuire:
A, nu se poate reţine atunci când este comisă intre soţi;
B se poate reţine in concurs cu infracţiunea de violare
de domiciliu, cu privire Ia acelaşi subiect pasiv;
C, se poate reţine in sarcina făptuitorului, chiar şi atunci
cănd acţiunile sale sunt de natură a cauza o stare de temere
persoanei urmărite in mod repetat Iucru care nu s-a produs,
ti l I StJ
deoarece victima este o persoană care nu se teme de nimic.
(admitere INM şi in magistraturä, septembrie 2018)
1.5. lnfracHuni contra libcrtMü şi intcgrităţü sexuatc
64. Infracţiunea de viol:
A, se poate reţine in sarcina autorului, chiar şi atunci cănd
actul de penetrare vaginală nu s-a realizat prin constrăn
gerea victimei;
B, se va reţine intotdeauna in concurs cu infracţíunea
de şantaj, atunci cănd X o ameninţă pe victimä să intreţinä
un raport sexual firesc;
C se va reţine intotdeauna, atunci cănd consimţămäntul
victimei cu privire Ia raportul sexual este viciat din orice motiv.
(admitere INM şi în magistratură, septembrie 2018)
65. Prin constrángere fizică, inculpatul a intreţinut
un raport sexual cu victima, In urma violenţeloraplicate
victimei, in scopul intreţinerii raportului sexual, aceasta a
suferit Ieziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare
90 de zile de ingrijiri medicale, In cauză se va reţine:
A. o infracţiune de viol in varianta tip, preväzută de
art 218 alin. (1) CP, in concurs cu infracţiunea de lovire
sau alte violenţe prevăzută de art, 193 C.pen;
B. o infracţiune de viol in varianta agravată prevăzută de
art 218 alin. (3) Iit. e) CP (fapta a avut ca urmare vătămarea
corporală);
C. o infracţiune de viol in varianta tip prevăzută de
art. 218 alin. (1) CP.
(primire in pmfesie avocat sta giar, august 2019)
—
a
DREPT PENAL. 11. PARTEA SPECIALĂ
66. Prin constrângere fizică, inculpatul a intreţinut
un raport sexual cu victima, In urma violenţelor aplicate
victimei, in scopul intreţinerii raportului sexual, aceasta
a suferit pierderea unui ochi şi alte Ieziuni pentru
vindecarea cărora au fost necesare mai puţin de 90
de zile de ingrijiri medicale, In cauză se va reţine:
A. o infracţiune de viol in varianta tip, prevăzută de
art. 218 alin. (1) CP, Tn concurs cu infracţiunea de lovire
sau alte violenţe prevăzută de art. 193 C.pen;
B. o infracţiune de viol in variantä agravată preväzutä de
art, 21 8 alin. (3) Iit. e) CP (fapta a avut ca urmare vătămarea
corporală);
C. o infracţiune de viol in varianta tip prevăzută de
art. 218 alin. (1) CP, in concurs cu infracţiunea de vătămare
corporală (art. 194 CP).
(primire in profesie avocat definitiv, august 2019)
—
67. lnfracţiunea de viol se reţine in formă agravată
întotdeauna când:
A. autorul pretinde, in mod nereal, că este noul director
aI Iiceului şi că o va exmatricula pe victimă, elevă in vărstă
de 17 ani, dacă nu intreţine cu eI un raport sexual, victima
fiind astfel constrănsă să accepte cererea;
6. victima era insărcinatä, fapt cunoscut de autor, iar
comiterea violului a avut ca urmare pierderea sarcinii;
C, victima este un membru de familie aI autorului.
(admëere INM şi in magistratură, 2014)
68. X şi Y au văzut-o pe V pe stradă, au imobilizat-o
şi au dus-o Ia apartamentul Iui X. Numitul X a tărăt-o
pe V într-o cameră, unde a incercat să intreţină un act
sexual normal, dar nu a reuşit, Atunci l-a strigat pe
Y, neştiind ce să facă. Numitul Y i-a spus că ar fi mai
bine să inceapă cu un act sexual oral, Văzând că X nu
reuşeşte nici in acest mod, i-a strigat lui X să o ţină pe
V, că ii arată el cum se face. Apoi, sub ochii acestuia,
a intreţinut cu V un act sexual normal, văzând că V
sângerează puternic in zona vaginală, i-a spus lui X
că e cazul să pună capăt acţiunii. Au Iuat-o apoi pe
V şi au abandonat-o intr-o staţie de taxi, Ca urmare a
faptului că V era însărcinată in luna a lll-a, hemoragia
declanşată i-a fost fatală, în ciuda intervenţiei medicilor
A, X şi Y sunt coautori Ia infracţiunea de viol in variantă
agravată comis de două sau mai multe persoane impreună
şi urmat de moartea victimei, comisă in formă continuată;
B. Y nu este autor aI unei infracţiuni de viol in varianta material comun ambelor fapte prevăzute de legea penală;
agravatä comis de douä sau mai multe persoane impreunä,
in concurs cu infracţiunea de ucidere din culpă;
C. Y va răspunde pentru săvărşirea infracţiunii de viol in atunci când violul se săvârşeşte in modalitatea raportului
variantă agravată comis de două sau mai multe persoane I sexual cu o rudă in Iinie directă;
impreună şi urmat de moartea victimei.
(primire în profesie avocat stagiar, martie 2019)
— Iibertăţii şi integrităţii sexuale, intră in concurs formal cu
GRILE 491
69. lnculpaţii AB şi CD au determinat victima să-i
insoţească la apartamentul unuia dintre ei, după care
au intreţinut fiecare raporturi sexuale cu victima prin
constrăngere, in sensul că fiecare a imobilizat victima
pentru ca ceiălalt inculpat să întreţină raporturi sexuale
cu aceasta. ln această situaţie:
A. fiecare inculpat va răspunde pentru o infracţiune de
viol in forma agravată şi o infracţiune de complicitate Ia viol
in formă agravată;
B. fiecare inculpat va răspunde pentru o infracţiune de
viol in formă agravată;
C. fiecare inculpat va răspunde pentru o infracţiune de
viol in formă agravată şi lipsire de libertate in mod ilegal.
(primire în profesie avocat stagiar, 2018)
—
70. lnculpatul a determinat victima să-I insoţească
in apartamentul său, după care, prin constrăngere, a
intreţinut cu aceasta raporturi sexuale. Pentru a nu fi
reclamatla poliţie şi a ascunde fapta, inculpatul a ucis
victima. ln aceasta situaţie:
A. inculpatul va răspunde pentru infracţiunea de viol in
concurs cu cea de omor calificat;
6. inculpatul va răspunde pentru infracţiunea de viol
urmat de moartea victimei;
C. inculpatul va răspunde pentru infracţiunea de omor
calificat.
(primire in profesie avocat definitiv, 2017)
—
71. Tribunalul Bucureşti, Secţia l penală, a condamnat
inculpatul la 10 de ani inchisoare pentru săvărşirea
infracţiunii de viol [art. 218 alin. (3) CP lit. a) victima
—
se află in îngrijirea făptuitorului, b) asupra unei rude
—
in linie directă şi c) asupra unui minorj şi la 5 ani
— —
inchisoare pentru săvârşirea infracţiunii de incest
(art. 377 CP), urmând să execute pedeapsa de 11 ani şi
8 luni, intrucât inculpatul a intreţinut in repetate rânduri,
prin violenţă şi ameninţări, relaţii sexuale normale şi
anale cu fiica sa in vârstă de 13 ani, Curtea de apel
Bucureşti, Secţia I penală, a admis apelul declarat de
parchet şi a schimbat incadrarea juridică a faptelor
in viol [art. 218 alin. 3 lit. a), b) şi c) CPJ, Este corectă
această decizie?
A. da, infracţiunea de incest este absorbită in infracţiunea
de viol in varianta agravată prevăzută de art. 218 alin. (3)
Iit. b) CP atunci cănd se comite, cu aceIaşi prilej, elementul
6. da, infracţiunea de incest fiind absorbită in infracţiunea
de viol in varianta prevăzută de art. 218 alin. (3) Iit. b) CP
C. nu, infracţiunea de viol, fiind o infracţiune contra
infracţiunea de incest, care este o infracţiune contra familiei,

492 GRILE
cele două infracţiuni având obiect juridic diferit, astfel că
trebuia reţinut concursul de inťracţiuni, astfel cum a fost
fapta incadrată prin rechizitoriul parchetului şi inculpatul a
fost condamnat de tribunal.
(primiro in profcsic avocat stagior, 2017)
72. X o obligă pe Y, sora sa, să intreţină un raport
sexual ameninţánd-o cu cuţitul. X a comis infracţiunea
de:
A. viol in varianta agravatä;
6. viol in concurs cu incest;
C. incest,
(primire in profesie avocat sta giar, 2015)
— punerea Ia dispoziţia oricărui minorde materiale cu caracter
73. Fapta tatălui dea intreţine raporturi sexuale cu
tiica sa in vârstă de 5 ani reprezintă:
A. infracţiunea de viol in varianta agravată;
B. infracţíunea de act sexual cu un minor;
C. infracţiunea de viol în concurs cu infracţiunea de
incest.
(primire în profesie avocat definitiv, 2015)
— 79. infracţiunea de corupere sexuaiă a minorilor
74. X şi Y constrăng o tânärä să ii urmeze in
apartamentul unuia din ei şi in timp ce X imobilizează
victima, Y are cu aceasta un raport sexuaL In speţă:
A, se va reţine in sarcina Iui Y inĺracţiunea de viol in
varianta agravată, fapta fiind comisă de două sau mai multe
persoane împreunä;
B se va reţine in sarc.ina Iui X compbcitate Ia infracţiunea
de viol in varianta agravată, ĺapta flind cornisă de două sau
mai multe persoane impreună;
C, se va reţineîn sarcina ambilorfăptuitori infracţiunea
de viol, in forma coautoratului, in varianta agravată, fapta
fiind comisă de două sau mai mulie persoane impreună.
(prímire in profesíe avocat definitiv, 2014)
— C, are ca situaţie-premisă un raport de autoritate intre
75. Infracţiunea de viol se va reţine:
A, in varianta típ atunci când făptuitorul o violează pe
sora mamei sale, victima fiind rnajorä,
B in concurs cu infracţiunea de vătămare corporală,
atunci cănd făptuitorul, pentru a infrânge rezistenţa victimei,
în tirnpul raportului sexual, o crestează cu Iama unui cuţit
pe frunte şi pe obraji;
C, şi atunci cănd victima este constrănsă de inculpat să
săvărşească acte de penetrare orală cu un obiect.
(admitere 1NM, noiembrie 2019)
76. In cazul infracţiunii de act sexual cu un minor
nu este posibilă reţinerea:
A. circumstanţei agravante a comiterii inťracţiunii de un
major impreunä cu un minor;
B. tentativei perfecte;
C. participaţiei improprii.
(admitere 1NM şi in magistratură, 2015)
—
DREPT PENAL. 11, PARTEA 5PEcIAŁĂ
77. Fapta minoruluiAin vârstă de 16 ani dea intreţine
raport sexual cu prietena sa in vărstă de 14 ani:
A, nu se pedepseşte;
B. se pedepseşte ca infracţiunea de act sexual cu un
minor;
C. se pedepseşte ca infracţiunea de vioI in formä
caliíicată.
(admitere in magistratură, mai 2018)
78. In cazui infracţiunii de corupere sexuală a
minorilor:
A. elementul material aI infracţiunii poate consta şi in
pornografic;
B. pluralitatea de subiecţi pasivi atrage reţinerea unui
concurs de infracţiuni;
C. în niciuna dintre variante nu interesează mobilul sau
scopul săvărşirii infracţiunii.
(admitere in magistratură, mai 2018)
se poate roţine:
A, şi atunci cănd persoana vătămată a implinit vărsta
de 13 ani i făptuitorul are vârsta de 17 ani;
B, şi atunci cănd un major îI constrânge pe un minorin
vărstă de 13 ani să asiste L acte cu caracter exhibiţionist;
C, in concurs cu infracţiunea de racolare a minorilor
in scop sexuaL
(admitere INM şi in maqistratura, septembrie 2018)
80. Infracţiunea de hărţuire sexuală:
A, face parte dintre infracţiunile pentru care impäcarea
inlătură răspunderea penală;
B nu poate fi comisă în coautorat;
subiecţii infracţiunii.
(admitere in magistraturä, mai 2018)
1.6. Infracţiuni ce aduc atingere domiciliuíui şi
vieţii private
81. Infracţiunea de violare de domiciliu:
A, poate îmbrăca forma unei infracţiuni continue comise
in formă continuată;
B poate avea ca subiect activ chiar pe proprietarul
imobilului;
C. este intotdeauna absorbită de furtul calificat comis
prin efracţie.
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
82. La infracţiunea de violare de domiciliu:
A. elementul material se poate realiza prin pătrunderea
fără drept intr-o cameră dintr-un apartament Iocuit de mai
multe persoane;
„J
1 -
DREPT PENAL. 11. PARTEA SPEcIALÂ
6. obiecţul juridic este reprezentat de relaţiile sociale
privind patrimoniul unei persoane;
C. elementul material se poate realiza prin reĺuzul dea
păräsi o Iocuinţă, chiar dacä cererea de a părási Iocuinţa
nu este făcuta de proprietar, ci de o altă persoană care
Iocuieşte in Iocuinţa respectivă.
(primire în profesie avocat sta giar, 2014)
—
83. Infracţiunea de violare de domiciliu:
A. permite reţinerea circumstanţei agravante generale a
săvărşirh faptei de trei sau mai multe persoane Tmpreună;
B. se reţine şi in cazul pătninderii in domiciliu atunci când
are Ioc cu consimţámăntul persoanei care Iocuieşte acolo;
C. se reţine şi atunci cănd X pătrunde intr-o Iivadă Ia
intrarea căreia se găseşte un panou de atenţionare prin
care se interzice accesuL
(admitere in magistraturä, iunie 2019)
84. A i-a determinat pe B şi C sâ comită un furt
din casa victimei, profitánd de ahsenţa acesteia. S a
pătruns in curte, iar C a rămas de pază in stradă. Pe
când B incerca să deschidă uşa Iocuinţei, a fost
imobilizat de poliţie, chemată de C, care a fost cuprins
de remuşcări. ln acest caz:
A, B va răspunde penal doar pentru infracţiunea de
violare de domiciliu;
B, pentru C va fi incidentä cauza de nepedepsire a
impiedicării săvărşirii infracţiunii;
C, cauza de nepedepsire se va răsfränge şi asupra Iui
A, in măsura in care acesta a cunoscut-o sau a prevăzut-o.
(admitere în magistratură, iunie 2019)
§2. Infracţiuni contra patrimoniului
2.1. Furtul
I
85. X intră intr-un magazin de incălţăminte şi, sub
pretextul că vrea să cumpere o pereche do pantofi,
probează mai multe modele, La un moment dat, profitând
de neatenţia vânzătoarei, x a fugit din magazin cu
perechea de pantofi pe care o proba. In speţă se va reţine:
A. infracţiunea de abuz de incredere;
B. infracţiunea de inşelăciune;
c. infracţiunea de ĺurt.
(primire in profosie avocat stagiar, august 2019)
—
86. Infracţiunea de furt:
A. se reţine atunci când X. bijutier, dupä ce primeşte
de Ia Y o pereche de cercei din aur pentru a fi reparaţi, ii
restituie ulterior Iui Y o pereche de cercei aparent identici,
care însă erau doar placaU cu aur;
6. nu se poate reţine niciodată in sarcina unui funcţionar
bancar care sustrage bani din seiful bäncfl;
GRILE 493
C. se reţine atunci cănd clientul unui hotel pleacä acasă
cu 50 de sticluţe sigilate cu săpun Iichid pe care Ie ia din
magazia hotelului.
(admitere in magistraturä, iunie 2019)
87. lnculpatul EG. a hotărât impreună cu inculpatul
A.D. să sustragă o motocicletă, după care a păzit intrarea
in garaj pentru ca inculpatul A.D, să nu fie surprins
in timpul săvárşirii (aptei, iar ulterior a transformat
motocicleta sustrasă prin revopsirea ei şi schimbarea
unor piese, Fapta lui F.G. constituie:
A. infracçiunea de tăinuire;
B. complicitate Ia infracţiunea de furt;
C. infracţiunea de furt in concurs cu infracţiunea de
tăinuire.
(primire Jn profesie avocat stagiar 2016)
—
88. În cazul infracţiunii de furt calificat, săvârşit de
către o persoanä având asupra sa o armă:
A, aceasta trebuie să fie o armă propriu-zisă, nu şi o
armă asimilată;
B. arma nu trebuie să fie vizibilă, in caz contrar fiind in
prezenţa infracţiunii de tălhărie;
C, nu se poate reţine această variantă de sävărşire
dacă făptuitorul avea arma asupra sa intâmplător, fără vreo
Iegătură cu săvărşirea infracţiunií de furt.
(admitere INM şi in magistratură, 2015)
89. lnfracţiunea de furt calificat:
A, se va reţine in sarcina inculpatului care, observănd că
vecinul säu a uitat descuiată maşina in care ştia că acesta
dormea de o Iună de zile, de când rămäsese fără casă. in
urma unui incendiu, a pătruns in interiorul autoturismului,
de unde a sustras mai multe bunuri de valoare;
B, se va reine în sarcina inculpatului care, aflăndu-se
in sediul unei bănci Ia ora prănzului pentru o operaţiune
de schimb valutar, profltănd de neatenţia unui angajat aI
băncü, ii sustrage acestuia telefonul mobil aflat pe birou;
C, nu se va reţine in sarcina angajatului unui hotel care.
intr-o după-amiază, primin
d de Ia un client cheia maşinii acestuia pentru a o
parca, în timp ce conducea spre garaj, a sustras bunuri
din respectivul autoturism.
(admitere 1NM, noiembrie 2019)
90. constituie intotdeauna furt calificat:
A. iurtul care a produs o pagubă materialä mai mare
de 2.000000 de Iei:
B. fudul sävărşit de 3 persoane impreună;
C. furtul comis prin folosirea cheii pe care autorul a
sustras-o cu o zi inainte din buzunarul persoanei vătămate.
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
 __-
494 GRILE
i. X a sustras din curtea iui Y, unde a pătruns
färă drept, un alambic pentru făcut ţuică, po care I-a
ţinut două zile, cât timp a preparat ţuica, iar apoi i-a
dus inapoi, inainte ca proprietarul să observe Iipsa
acestuia, in acest caz, in sarcina Iui x se poate reţine:
A. infracţiunea de abuz de incredere, dacă cei doi erau
vecini şi intre ei exista o relaţie de încredere;
B. infracţiunea de furt in scop de folosinţă;
C. infracţiunea de furt calificat. • C, abuz de incredere in formă continuată.
(admitere INM şi in magistratură, 2016)
92. Inculpatui a pätruns tără drept intr-o iocuinţă, de •
unde a sustras mai multe bunuri, S-a constatat ulterior
cä unele bunuri aparţineau proprietarului Iocuinţei, iar
aitele unei aite persoane ce Iocuia acoio cu chirio. In
speţă, incadrarea corectă va fi:
A, o inťracţiune de furt calificat;
6. două infracţiuni de furt calificat;
C o iníracţiune de furt şi o infracţiune de violare de
domiciliu.
(pńmire in profesie avocat sta giar august 2019)
—
93. Luarea unui autovehicul văndut anterior. prin
toosirea celei de-a doua chei, neinstrăinate, de cätre
o persoană care fusese rugată de fostul proprietar să
o aducă din Iocul in care era parcat Ia Iocuinţa sa:
A, nu atrage nicio sancţiune penalä pentru persoana
care a condus autovehiculul până Ia Iocuinţa fostului
proprietar intrucât nu cunoştea că autovehiculul fusese
instrăinat anterior
6. atrage sancţionarea penalä a acesteia pentru
distrugerea maşinii. deoarece, pe dwmul de intoarcere. I momentul comiterii actelor de sustragere nu se desfăşura
a fost implicatä intr-un accident de circulaţie, intrănd cu I efectiv vreo activitate profesionalä.
maşina intr-un parapet de pe marginea drumului;
C atrage sancţionarea fostului proprietar intre aceleaşi
Iimite ale pedepsei, care i-ar fi fost aplicabile in cazul in
care ar fi deplasat eI insusi autovehiculul, chiar dacä în
aceI moment se afla in strâinătale,
(admitere ín magístratură, mai 2018)
94. Protitănd de faptul că victima ii Iăsase cheile de
Ia casă, pentru a face curăţenie, inculpatui s-a deplasat
cu un camion Ia Iocuinţa acesteia, đe unde a sustras mai
multe bunuri de valoare. Pentru incărcarea bunuriior,
inculpatul a fost nevoit să facă mai multe drumuri intre
casă şi camion. In speţă se va reţine:
A. o infracţiune de fud calificat (prin violare de domiciliu);
6. o infracţiune de furt în formă conlinualá,
C. o infracţiune de furt.
(prímire in profesie avocat definitiv, august 2019)
-
95. Fapta directorului unui magazin prin intermediul
căruia A.N.A.E valoriflcă in regim de consignaţie bunurile
confiscate sau intrate, potrivit Iegii, in proprietatea
—-
DREPT FENAL. 11. PARTEÂ SPECJALĂ
privată a statului, de a sustrage din cutia de vaiori a
magazinului alăturat, in mod repetat pe timp de noapte,
prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă şi
prin folosirea unor chei mincinoase pe care Ie deţine,
divcrne sumo do bani, intruneşta elementele constitutive
aie infracţiunii de:
A. ĺud calilîcat în formă continuatä;
6. delapidare in formă continuată;
(primire in profesie avocat stagiar, martie 2019)
—
96. La data de 04.12.2015, in intervalul orar 03.40
05.50, incuipatul X, avănd pe faţă o cagulă, s-a căţărat
pe acoperişul clădirii constituind sediul societăţii AIT
care se ocupä de producerea şi comercializarea de
produse electronice, apoi, pătrunzănd in clădire printr-o
• uşă uitată deschisă de pe acoperiş, a tăiat peretele
de rigips aI magazinului de prezentare aflat in incinta
clădirii. şi a pătruns in interiorul magazinuiui, de undc
a sustras aparatură electronică, Iaptop-uri şi telefoane
mobiie. Incadrarea juridică corectă a fapteior comise
de inculpat este:
A furt calificat comis de o persoanä mascatä, prin
efracţie şi escaladare si distrugere, in concurs,
L 6. fud calificat comis in Iimptil nopţfl, de o persoană
mascată, prin efracţie şi escaladare, prin violare de sediu
profesional;
C. ĺurt caliĺicat comis in tinipul nopţii, de o persoană
mascată. prin efracţie, fărä a se putea reţine şi varianta
I comiterii prin violarea sediului profesional, deoarece Ia
(pdmire în profesie — avocat sta giaî martie 2019)
97. Inculpatul AB a íost trimis injudecată, reţinăndu
se cä, in calitate de paznic Ia o societate avănd ca
obiect comerţul cu materiale de construcţie, a acceptat
oferta iui CD de a-i permite ca pe timp de noapte să
sustragă diferite materiale, urmănd să-i remită jumătate
din banii obţinuţi din valorificarea Ior. Urmare inţelegerü,
in noaptea următoare inculpatul i-a permis accesul Iui
CD in incinta societăţii cu o autoutilitară. Văzănd ca
durează prea mult timp şi fiindu-i frică să nu tie surpdnşi,
inculpatul I-a ajutat să incarce mai repede autoutilitara
cu diferite materiale, după care CD a părăsit incinta
j societäţii cu materialeie sustrase. In zileie următoare CD
a văndut materialele şi a remis inculpatului jumătate din
banii obţinuţi, Faţă de această stare de fapt, inculpatui
AB va răspunde:
A. pentru inĺracţiunea de complicitate Ia furt califlcat;
6. pentru infracţiunea de complicitate Ia furt calificat şi
Iuare de mită. aflate în concurs;
;. .nr ••.;4•ţ t&i4.L..áii
a...
DREPT PENAL. 11. PARTEA SPECIALĂ
C pentru infracţiunea de furt califlcat şi Iuare de mită,
aflate in concurs.
(primire în proťesie avocat deťinitiv, 2018)
—
98. Infracţiunea de furt calificat se săvârşeşte în
forma tentativei dacă:
A. X a pătruns prin efracţie in curtea Iui Y, a Iuat mai
multe bunuri de valoare din casä, apoi Ie-a ingropat in
curte in aşa fel incât să nu fie găsite de Y, cu intenţia dea
se întoarce după ele ulterior;
s. X a pătruns în Iocuinţa Iui Y cu intenţia de a sustrage
bunuri dar, intrucăt nu a găsit nimic de valoare, a plecat;
C X a pătruns in curtea unui depozit prin escaladare,
a sustras c bormaşină, dar. cănd incerca să sarä gardul
pentru a pleca, este cpńt de paznic şi predat autoritäţilor
(primire in profesie avocat detînitiv. 2017)
—
99. Incuipatui s-a deplasat Ia Iocuinţa persoanei
vătămate unde s-a prezentat ca fiind reprezentantul
firmei de distribuţie a gazelor naturale şi trebuie să
veriflce siguranţa instalaţiilor, După ce i s-a permis
accesul in Iocuinţă, a soiicitat un pahar cu apă şi,
profltánd de faptul că a rămas singur in incăpere, a
sustras un portmoneu cu bani aflat pe mobilier, iar
apoi a părăsit in fugă Iocuinţa persoanei vătămate. in
această situaţie, inculpatul:
A, va răspunde pentru fals privind identitatea, violare
de domiciliu şi furt calificat;
B, va răspunde pentru violare de domiciliu in formă
agravată şi furt simpIu
C, va răspunde pentru furt califlcat.
(primire în proťesie avocat deflnitiv, 2017)
—
100. Inculpatul A, cu sprijinul inculpatului B, care i-a
deschis uşa biocuiui prevăzutä cu interfon, a pătruns
fără drept impreună cu inculpatul C, prin distrugerea
sistemului de inchidere a uşii de acces, in apartamentul
Iui X şi a răvăşit bunurile Iui X impreună cu ceilalţi
doi incuipaţi, in vederea sustragerii unor obiecte
fără a sustrage
sau inscrisuri, părăsind insă imobiiul
niciun bun, negăsind niciun bun de vaioare. Fapta Iui
A constituie:
A. tentativă Ia infracţiunea de furt cali&at ccmisă prin
efracţie şi violare de domiciliu, de trei persoane impreună,
preväzutä de art. 32 alin. (1) CP raportat Ia art. 228 alin. (1)
CP art 229 alin. (1) Iit. d), alin. (2) Iit. b) CP, cu aplicarea
-
art 77 Iit. a) CP;
B tentativă Ia inťracţiunea de furt califlcat comisă prin
efracţie şi violare de domiciliu, de trei persoane Tmpreunä,
prevăzută de art 32 alin. (1) CP raportat Ia art. 228 alin. (1)
CP art. 229 alin. (1) Iit. d), alin. (2) Iit. b) CP, cu aplicarea l unui hotel din oraşul C pentru a sustrage un autovehicui
-
art 77 Iit. a) CP, in concurs cu infracţiunea distrugere comisă
de trei persoane impreună, prevăzută de art. 253 alin. (1)
CP, cu aplicarea ad. 77 Iit. a) CP;
GRILE 495
C doar infracuunea de distrugere, comisă de trei
persoane impreună, prevăzută de art. 253 alin. (1) CP, cu
aplicarea art 77 lit. a) CP, intrucăt făptuitorii s-au desistat,
nesustrăgănd niciun bun.
(admitere INM şi in magistraiurä, 2017)
101. Dacä X sustrage bunuri din domiciliul unui
vecin, unde a pătruns prin efracţie, profitând de faptui
că acesta era plecat in concediu, fiind ajutat de Y care
păzea intrarea in bioc, avănd asupra sa o armă despre
existenţa cäreia x nu ştia:
A, X este autor al infracţiunii de furt simplu;
8. X esle autor al infracţiunii de furt calificat
C. Y este complice ia iníracţiunea de furt calificat.
(pńmire în proťesie avocat sta giar 2015)
—
102, x şi Y se decid să sustragă bunuri dintr-un
autoturism. Ambii forţează incuietoarea portierei şi
reuşesc să o deschidă dar, văzănd că au fost reperaţi de
un echipaj de poliţie, cei doi fug de Ia Iocul faptei. Dupä
un timp, x se intoarce singur Ia autoturism, fără ca Y să
ştie1 reuşeşte să deschidă din nou portiera, sustrage
bunuri din interiorul autoturismului, dar este surprins
imediat, Iăngä maşină, cu bunurile asupra sa, de aceIaşi
echipaj de poiiţie. In speţă:
A, in sarcina Iui Y se va reţine c tentativä la infracţiunea
de furt:
B in sarcina Iui x se va reţine o tentativă Ia infracţiunea
de furt;
C, in sarcina lui X se va reţine o infracţiune de furt in
fcrmă consumată.
(primire în proťesie avocat deünitiv, 2014)
—
103. Inculpatul x I-a vizitat pe prietenul său A,
tinichigiu auto, pe care I-a rugat să iI transpońe Ia
discoteca din satul vecin. Intrucăt A I-a refuzat1 X
a sustras de pe o masă din garajul acestuia cheia
autoturismului ce aparţinea Iui 8, autoturism care ii
fusese incredinţat Iui A pentru a ti vopsit. La sfărşitul
vizitei, inculpatul x, folosind cheia sustrasă, s-a urcat
Ia voian şi a condus autoturismul Iui 8, pe care I-a
abandonat uiterior in faţa discotecii din satul vecin. x
a săvârşit:
A. infracţiunea de furt simplu şi infracţiunea de furt in
scop de fclosinţă, in ccncurs;
8. o singurá infracţiune de furt in scop de folosinţă;
C. infracţiunea de abuz de incredere.
(admitere în magistratură, mai 2018)
104. ĺn noaptea de 13114.05.2015, inculpatul K.M, aflat
sub influenţa băuturiior alcoolice, a intrat in parcarea
cu care să se deplaseze intr-o iocalitate inveclnată. A
forţat portiera faţă-stănga şi a incercat să pornească
autoturismul prin Iegätură directă, insă nu a reuşit Prin
 —
GRILE
urrnars, a depiasai autoturismui prin impingere pânä Ia
ieşirea din parcare, moment in care a fost surprins de
organele de poliţie. Fapta inculpatuluí K.M. constituie:
A. tentativä Ia infracţiunea de furt in scop de folosinţä:
B act de pregătire (preparator);
C infracţiunea de fud in sCQp de folosinţá.
(pdmire in profesie avocat definitiv, 2016)
— B inculpatul va răspunde pentru inťracţiunea de furt şi
105. Inculpaţii X şi Y au fost opriţi şi Iegitimaţi de
o patrulă de poliţie în jurul orelor 3.00 dimineaţa pe
o stradă din Timişoara, In timp ce işi cäuta cartea de
identitate, X a scăpat din mänă o sacoşă pe care o avea
asupra sa, din care au ieşit mai multe bare metalice şi
şurubelniţe. Chestionaţi in Iegătură cu aceste obiecte,
X şi Y au recunoscut că mergeau să comită o spargere
Ia un magazin de bijuterii af]at Ia circa 500 m pe aceeaşi
stradă, In acest caz:
A. in sarcina Iui X şi Y se va reţine o tentativä intreruptă
Ia in(racţiunea de furt califlcat;
B se va dispune conflscarea bunurilor aflate in sacoşă,
ca fiind bunuri destinate a fi folosite Ia săvârşirea unei íapte
prevăzute de Iegea oenală:
C instanţa nu va putea dispune pentru fapta comisă
de X şi Y renunţarea Ia aplicarea pedepsei.
(admitere ÍNM şí in magistratură. 2015)
106. Constituie iníracţiunea de iuń care se pedep
seşte Ia plăngerea prealabilă:
A. Iuarea prin ameninţarea unui autovehicul, in scopul
dea merge Ia o petrecere, de către minorul de 16 ani de
Ia Iutorele său
3. sustragerea de către gazdă a unui ceas de Ia un
student pe care iI găzduieşte temporar, pe perioada
examenelor de Ia facultate;
C sustragerea unor bijuterfl de către nepotul de frate
venit in vizită Ia mătuşa sa.
(primire in profesie avocat stagiar, martie 2019)
—
107. Sunt aplicabile dispoziţiile art. 231 alin. (1) CP
privind pedepsirea unor furturi Ia plăngerea prealabilă
in cazul in care subiectul activ este:
A, o persoană care Iocuieşte cu victima;
8. găzduitorul care săvărşeşte furtul in paguba celui
pe care il găzduieşte;
C. găzduitul care sustrage bunuri de Ia persoana care
iI găzduieşte.
(primire in profesie avocat sta giar, 2015)
—
105. Inculpatul a fost trimis in judecată, reţinăndu-se
că, in urma unei vizite Ia un văr primar, a aflat că acesta
venise recent din Italia, de unde şi-a adus mai multe
obiecte de îmbrăcăminte, pe care, de altfel, chiar i Ie-a
arătat. In zilele următoare, s-a dus din nou in vizită Ia
vărul său şi a intrat in casă pe uşa deschisă, constatănd
r
DREPT PENĄL II PARTEA SPECIAŁÂ
cä inäuntru nu se afla nimeni. Inculpatul a sustras blugi,
tricouri, 3 perechi de pantofi şi un telefon mobil, pe
care Ie-a dus Ia domiciliul său. Dându-şi seama că va
fi suspectat, inculpatul a aruncat toate bunurile in foc,
pentru a şterge orice urmă, Fată de această stare de fapt:
A. inculpatul va răspunde pentru infracţiunea de furt:
distrugere. aflate în concurs;
C, se va dispune incetarea procesului penal dacă Iipseşte
plängerea prealabilä necesară.
(primire in profesie avocat stagiar 2018)
—
2.2. Tä]hăńa şi pirateria
109, Nu se poate reţine comiterea infracţiunii de
tälhărie:
A, in privinţa fäptuitorului care ĺotoseşte violenţe pentru
a recupera un bun mobil proprietatea sa, sustras cu o zi
inainte de cätre persoana vătămată;
B atunci cănd făptuitorul intrebuinţeazá ameninţări, in
scopul dea dobândi un folos nepatrimonial injust;
C in condiţńle in care fäptuitowl Ioveste persoana vätä
mată pentru a intra in posesia unui auţoturism proprietatea
sa, bun pe care persoana vätămată iI deţinea in temeiul
unui contract de mnchiriere incheiat cu făptuitorul.
(admitere în magistraturä. aprÜie 2017)
iio, X şi Y se inţeleg să o deposcdeze pe victimă
de geanta pe care o ţinea in mănă, In acest sens, X
Încearcă că smulgä geanta victimei, dar1 nereuşind,
incepe să o Ioveascä pe aceasta cu pumnii, In urma
Ioviturilor primite victima scapă geanta din mńnä, iar
Y şi-o insuşeşte şi arnbii făptuitori părăsesc impreună,
in fuyă, Iocul faptei, In cauză se va reţine:
A. coautorat Ia infracţiunea de tâlhărie, in sarcina ambiIor
făptuitori;
B, tentativă Ia infracţiunea de tălhärie pentru X şi
infracţíunea de furt pentru Y;
C. infracţiunea de Iovire şi alte violenţe pentru X şi
infracţiunea de ĺurt pentru Y.
(primire in profesie avocat sta giar, august 2019)
—
111. Călătorind in aceIaşi compartiment de tren,
inculpatul intră in dialog cu victima câştigăndu-i acesteia
increderea, După un timp, inculpatul ii oferă victimei
o cană cu cafea, in care pusese un somnifer, După ce
victima a adormit, ca efect aI somniferului, inculpatul
i-a sustras acesteia valiza şi, Ia prima staţie, a coborăt
din tren. In speţă se va reţine:
A. infracţiunea de tălhărie califlcată;
8. infracţiunea de furt calificat:
C. infracţiunea de abuz de incredere.
(primire in profesie avocat definitiv, august 2019)
—
DREPT PENAL. 11. PARTEA SPECIALĂ
112. Infracţiunoa de tălhărie:
A, nu are in mod necesar două obiecte materiale;
B. este comisă in coautorat atunci când numitul X
distrage atenţia victimei cerându-i indicaţii cu privire Ia o
adresă, iar numitul Y imbrânceşte victima sustrăgăndu-i
telefonul mobil;
C, poate avea ca subiect pasiv principal aceeaşi
persoană care are şi calitatea de subiect pasiv secundar
(primire in profesie avocat sta giar, martie 2019)
— a două infracţiuni de tălhărie, intrucăt prin acţiunea
113, ln situaţia in care făptuitorul a aplicat mai multe
lovituri victimei in scopul de a-i sustrage o sumă de
bani, acţiune ce nu a reuşit ca urmare a intervenţiei
altor persoane, iar victima a incetat din viaţă in urma
Ioviturilor primite:
A. se reţine comiterea infracţiunii de tentativă de tălhărie
urmată de moartea victimei;
B. se reţine comiterea infracţiunfl de tălhărie urmată
de moartea victimei;
C. infracţiunea se sancţionează cu pedeapsa prevăzută
de lege pentru infracţiunea complexă consumată.
(admitere in magistratură, aprilie 2017)
I in concurs, şi-I condamnă pe inculpat.
114. Aflat intr-un loc public, inculpatul X a exercitat
ameninţări cu moartea asupra persoanelor vătămate
AA şi AB, soţ şi soţie, insuşindu-şi, asťel, ceasul de
la măna persoanei vătămate AA şi cerceii din urechile
persoanei vătămate AB, Faţă de X se vor reţine:
A. două infracţiuni de tălhärie, in concurs;
B, o singură infracţiune de tâlhărie, având în vedere
calitatea de soţia persoanelor vătămate AA şi AB;
C. două infracţiuni de tâlhărie caliticată, dacă X avea
asupra sa, in buzunar, un cuţit, chiar dacă AA şi AB nu au
cunoscut această imprejurare.
(admitere in magistratură, mai 2018)
115. lnculpatul a fost trimis injudecată, reţinănđu-se
că pe timp de noaptea pătruns fără dreptin apartamentul
lui X. ln timp ce sustrăgea bunuri pe care le punea intr-o
geantă, a fost surprins de X, pe care I-a ameninţat cu
un cuţit, reuşind asflel să fugă cu bunurile sustrase. Pe
casa scărilor urca Y, locatarin acelaşi imobil, care şi-a
dat seama că ceva nu este in regulă şi a încercat să-l
oprească pe inculpat, cerăndu-i explicaţii, context in
care inculpatul i-a aplicat Iui Y o lovitură cu pumnul
in faţä, acesta s-a dezechilibrat şi a căzut lovindu-se
Ia cap, apoi decedănd, Faţă de această stare de fapt
inculpatul va răspunde pentru:
A. o infracţiune de tălhărie agravată în concurs cu o
infracţiune de Ioviri sau vătămări cauzatoare de moarte;
B. o infracţiune de tălhărie in forma agravată;
C. două infracţiuni de tălhărie in forma agravată.
(primire în profesie avocat stagiar, 2018)
—
GRILE 497
116. Ín speţă, inculpatul a pătruns in locuinţa per
soanei vătămate, de unde a sustras diferite bunuri,
dar, fiind surprins de organele de poliţie, acesta a
incercat să-şi asigure scăparea lovind doi poliţişti. Prima
instanţă l-a condamnat pe inculpat pentru săvărşirea
a două infracţiuni de tâlhărie şi două infracţiuni đe
ultraj. lmpotriva soluţiei sus-menţionate, inculpatul a
declarat apel, susţinănd că s-a reţinut greşit săvârşirea
de sustragere a fost vizat un singur patrimoniu, dar şi
parchetul a declarat apel, intrucăt incadrarea juridică nu
este completă, Decizia corectă a instanţei de apeI va fi:
A. admite ambele apeluri, schimbă incadrarea juridicä a
faptelor in infracţiunile de: tălhărie califlcată [art. 234 alin. (1)
lit. f) CP prin violare de domiciliu), două infracţiuni de
—
ultraj [art. 257 alin. (1) şi (4) CP), toate in concurs, şi-I
condamnă pe inculpat;
B. respinge ambele apeluri şi menţine sentinţa apelată;
C, admite doar apelul inculpatului şi schimbă incadrarea
juridică a faptelor in infracţiunile de: tălhărie (art. 233 CP),
două infracţiuni de ultraj [art. 257 alin. (1) şi (4) CP], toate
(primire în profesie avocat stagiar, 2017)
—
117. Arătaţi care dintre următoarele imprejurări
califică atăt infracţiunea de furt calificat, căt şi pe cea
de tălhărie calificată:
A. simularea, de către făptuitor, a unor calităţi oficiale;
3. comiterea faptelor prin efracţie;
C. comiterea faptelor intr-un tramvai.
(primire in proťesie avocat stagiar, 2015)
—
118. lnfracţiunea de tălhărie:
A, se va reţine in sarcina Iui x care, după ce a furat un
fńgider, revine a doua zi şi şterge urmele infracţiunii de furt şi.
fiind surprins de persoana vătămată, o imbrănceşte şi fuge;
3. se va reţine in forma complicităţii in sarcina Iui X.
care ii aplică o lovitură lui Y, pentru a-I ajuta astfel pe Z să
ii sustragă Iui Y telefonul mobil;
C. sävărşită in modalitatea tălhăriei califlcate de către
o persoană travestită se poate reţine in formă continuată.
(admitere INM şi în magistratură, septembrie 2018)
119. Există infracţiunea de tălhărie in cazul in care:
A. furtul este urmat de intrebuinţarea de ameninţări
pentru păstrarea bunului furat;
B. furtul este săvârşit prin ameninţarea victimei cu o
armă anterior Iuării bunului;
C. furiul este săvârşit asupra unei persoane care se
afla in stare de inconştienţă.
(primire in profesie avocat definitiv, 2015)
—
120. In timp ce victima se afla in autoturismul sta
ţionat la semafor, X sparge brusc şi violent geamul de
49b GRILE
Ia portiera din taţa, de pe partea dreaptă, şi sustrage de
acolo o geantă de damă, in care se afla, printre altele,
un Iaptop. Ulterior, x îi vinde lui Y taptopul, împreună cu
geantä in care se află, contra unei sume derizorii, Din
cauza sumei solicitate şi a faptului că Iaptopul se aBa
într-o geantä de damă, Y a prevăzut că bunurije au o
provenienţă infracţională. In speţă:
A, in sarcina Iui X se va reţine doar infracţiunea de
tălhărie;
8. in sarcina Iui X se va reţine infracţiunea de tălhărie
in concurs cu cea de distrugere;
C, in sarcina Iui ‘1 se va reţine infracţiunea de täinuire.
(primire in profesie avocat definitiv, 2014)
—
121. Infracţiunea de tălhärie:
A, este o infracţiune complexä;
B. presupune ca, intotdeauna, violenţa sä fie antehoară
sustragerii unui bun;
C. absoarbe infracţiunea de Iovire sau alte violenţe.
(primire in profesie avocat sta gíar 2014)
—
122. X a sustras un telefon mobil de Ia Y, in scopul de
a eĺectua două convorbiri teleĺonice scuńe. Observând
actul de sustragere, Y I-a urmărit pe X căţiva metri şi a
inccrcat să işi ia inapoi telafonul mobil din buzunarul
Iui x. Acesta a ripostat cu o Iovitură de pumn in zona
feţei, moment in carc Y s-a dezechilíbrat, s-a Iovit Ia
cap şi a decedat, X va răspunde pentru:
A, un concurs intre infracţiunea de furt de folosin(ă si
infracţiunea de tălhărie urmatä de moartea victimei,
8. un concurs intre inĺracţiunes de furt de folosinţă Í
Iovituri sau vätämări cauzatoare de moade;
C. pentru infracţiunea de lălhăria urmată de moadea
victimei.
(admitere INM şi in magistraturä, septembrie 2018)
123. Infractiunea de tâlhärie:
A, se poate reţine in concurs formal cu infracţiunea de
ĺurt, cu privire la aceIai ohiect material;
B. se reţine in concurs cu infracţiunea de loviri şi alte
violenţe in sarcina Iui X care, gäsindu-I pe Y adormit, i-a
sustras telefonul din buzunar, iar când Z, afiat in apropiere,
a incercat să iI impiedice să plece cu telefonul, i-a aplicat
Iui Z un pumn;
C, se va reţine in formă calificată in sarcina Iui x, care
pätmnde färă drept in sediul unei persoanejuridice, de unde,
prin exercitarea de violenţe asupra paznicului, sustrage
mai multe bunuri.
(admitere în magistraturâ, iunie 2019)
124. Se va reţine in sarcina inculpatului infracţiunea
de tălhărie calificată:
A. atunci când, pretinzând câ este procuror şi prezentánd
o Iegitimaţie falsă, ii cere persoanei vătămate să-i predea
OREPT PENĄL. 11. PARTEA 5PECIALÄ
teleťonul mobil, spunăndu-i că ii este necesar soluţionärh
unei cauze iar aceasta remite imediat bunuL
B. atunci cănd, pretinzănd că este procuror, ii spune
unui vănzător din piaţä că, dacă nu ii dă pe Ioc o parte
din profitul obţinut in acea zi, va dispune impotriva sa
măsura preventivă a reţinerii, iar vánzătorul ii remite imediat
respectiva sumă de bani;
C. atunci cănd incu!patul este procuror şi ii cere persoanei
vătămate să ii dea o sumă de bani, spunăndu-i că altfel va
incepe urmărirea penală pentru o faptä pe care aceasta o
comisese, dacă suma de bani este remisä imediat.
(admitere INM, noiembrie 2019)
125. Inculpatul Ha pătruns intr-o clădire dezafectată,
Ioc in care ştia cä se află persoana vätămată F, şi a
incercat să intreţină raporturi sexuale cu aceasta
prin constrăngere, insă nereuşind, i-a smuls acesteia
telefonul din mănă, pentru a nu o Iăsa să anunţe organele
de poliţie, şi I-a aruncat pe geamul clädirii, telefonul
mobil spărgăndu-se, după care inculpatul a fugit de
Ia faţa iocului. n sarcina inculpatuiui se vor reţine in
concurs;
A, tentativă Ia infracţiunea de viol si infracţiunea de
tălkărie;
B, tentativă Ia infracţiunea de viol tentativă Ia
infracţiunea de tălhărie;
C, tentativă Ia infracţiunea de viol şi infracţiunea de
distrugere.
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
13. In&actiuni contrn patrirnoniului prin nesocotirea
increderii
126. In cazul infracţiunii de abuz de incredere:
k bunul rems in baza titlului poate proveni din comiterea
unei infracţiuni;
B. actul de executare poate consta in folosirea pe nedrept
a bunului mobiL
C. ĺorma de vinoväţie este intotdeauna intenţia directă,
datoritä scopului special.
(admitere fNM şi în magistratură, 2014)
127. Inculpatul a primit de Ia persoana vătămată
o sumă de bani pentru a o depune Ia bancă in contul
acesteia din urmä, Intrat în posesia banilor, inculpatul
şi-a cumpărat o serie de bunuri pentru propria
folosinţă. ĺn speţä, in sarcina inculpatului:
A, nu se poate reţine nicio infracţiune, fapta având
caracterul unui Iitigiu civiL
B, se poate reţine infracţiunea de abuz de incredere;
C, se poate reţine infracţiunea de inşeläciune.
(primire in proťesie avocat definiżiv, august 2019)
—
DREPT PENAL. 11. PARTEA SPECIALĂ
128. infracţiunea de abuz de incredere:
A, se va reţine in concurs cu infracţiunea de fals in
declaraţii in sarcina Iui X care, după cea vândut unui terţ
un autoturism pe care iI deţinea in baza unui contract de
Ieasing, a declarat in scris in ĺaţa societăţii de Ieasing cu
capital privat că autoturismul a fost, de fapt, furat;
B, se poate reţine in concurs ideal cu infracţiunea de
distrugere;
C, se va reţine intotdeauna in concurs cu intracţiunea de
inşeláciune, atunci când ĺapta este comisă in modalitatea
dispunerii pe nedrept de un bun mobil.
(admitere INM şi in magistraturá, septembrie 2018)
129. Inculpatul a fost trimis in judecată reţinándu
se că a purtat discuţii cu verişoara sa care i-a spus că
intenţionează să divorţeze deoarece soţul său consumă
alcool şi a inceput să vănđă bunuri din casă pentru ai
procura băutura, iar cu această ocazie inculpatul a fost
rugat să primească spre păstrare bijuteriile verişoarei
sale. Inculpatul a fost de acord, dar imediat cea primit
bijuteriile spre păstrare Ie-a vándut pentru a-şi pläti
un credit bancar, aceasta Fiindu-i intenţia incá de Ia
inceput, Faţă de starea đe fapt:
A. inculpatul va răspunde pentru infracţiunea de abuz
de incredere:
B, se va dispune incetarea procesului penal in situaţia
in care este retrasă plăngerea prealabilă;
C. inculpatul va răspunde pentru infracţiunea de gestiune
frauduloasă.
(primire in proťesie avocat defřnitiv, 2018)
—
130. Inculpatul a fost trimis in judecată, reţinăndu-se
că a incheiat cu persoana vătămatăAB un contract prin
care AB ii punea Ia dispoziţie sumele de bani necesare
achiziţionării Iunare aceI puţin 200 capete ovine de pe
tot cupdnsul ţării, inculpatul urmănd a fi plătit cu o sumă
fixă Iunară şi un comision in funcţie de realiüri. După 5
Iuni in care inculpatul şi-a indeplinit obligaţiile asumate
prin contractui đe prestări servicii, acesta a primit de
Ia AB suma de 50.000 Iei pentru achiziţiile preconizate,
bani pe care inculpatul şi i-a insuşit şi cheltuit in interes
personal, Faţă de această stare de fapt, inculpatul va
răspunde pentru;
A. infracţiunea de abuz de incredere;
B. infracţiunea de inşelăciune;
C. infracţiunea de delapidare.
(primire în profesio avocat stagiar, 2018)
—
131, Poate exista infracţiunea de abuz de incredere
(art. 238 CP) in cazul in care făptuitorul işi insuşeşte:
o sumă de bani pe care avea oblŕgaţia să o depună
Ia o instituţie bancară pe numele proprietarului;
L
B, o sumă de bani care ii fusese dată cu titlu de împmmut;
GRILE 499
C o sumă de bani care ii fusese inmânată pentru a
procura plătitorului anumite servicii (o excursie, un bilet Ia
spectacol etc).
(primire in profesie avocat sta giar, 2015)
—
132. X işi duce autoturismul Ia o spălătorie auto şi
iI incredinţează Iui Y, angajat al spălătoriei, pentru a fi
curăţat, urmánd ca X să revină după două ore pentru
a-I recupera, In acest timp, Y ia autoturismul şi se
đeplasează impreună cu pńetena sa intr-c localitate
aflată Ia 30 de km, iar cănd se intoarce ii spune Iui X
că maşina a stat tot timpul Ia spălătorie, dar nu a putut
fi spălată incă din cauza unei pene de curent, In acest
caz, Y poate răspunde pentru:
A. un furt de folosinţă;
B, un abuz de incredere;
C o inşeläciune.
(admitere INM şi in magistratură, 2015)
133. X i-a dat cu imprumut Iui Y un autoturism timp
de o săptămănă. La implinirea termenului, Y a refuzat
să-i restituie bunul lui X, deşi acesta I-a solicitat in
repetate rănduri. Fapta Iui Y reprezintă infracţiunea de:
A. furt;
B, abuz de incredere;
C. inşelăciune.
(primíre in profesie avocat definitiv, 2015)
—
134. Fapta inculpatului X, mecanic auto, care a primit
un motoscuter de Ia A, cu scopul de a-I repara, iar după
ce a efectuat reparaţia I-a inchiriat pentru o zi Iui B,
contra sumei de 100 de lei, plătită de către acesta din
urmă, restituindu-I apoi Iui A:
A, nu este prevăzută de Iegea penală;
8. constituie infracţiunea de abuz de incredere, intrucăt
motoscuterul a fost folosit fără acordul Iui A;
C. constituie infracţiunea de gestiune frauduloasă,
intrucăt X nu i-a inmânat Iui A suma de 100 de Iei obţinutä
din inchirierea motoscuţerului.
(admitere in magistratură, maí 2018)
l 35. Fapta mecanicului auto care, in perioada in care
autoturismul persoanei vătămate se afla in atelierul său
pentru reparaţie, s-a deplasat cu eI Ia munte intr-un
weekend, iar proprietarului i-a spus că reparaţia nu
este incă realizată, constituie infracţiunea de:
A. inşelăciune;
8. furt de folosinţă;
C, abuz de incredere.
(admitere INM, noiembrie 2019)
136. Spre deosebire de infracţiunea de abuz de
incredore, in cazul infracţiunii de insuşire a bunului
găsit sau ajuns din eroare Ia făptuitor:
A. făptuitorul nu are un titlu asupra bunului;
 r
500 GRILE
B. obiectul material poate fi numai un bun mobil;
C. acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.
(admitere in magistratură, apriĺie 2017)
137. A Iucrează in primărie ca femeie de serviciu şi a
aflat că Ba depus o cerere la primărie pentru eliberarea
unei autorizaţii de funcţionare, intenţionănd să-şi
deschidă un bar. Intrucát A a aflat de Ia func(ionarul
competent că autorizaţia Iui B fusese eliberată şi urma
să-i fie comunicată prin poştă, s-a deplasat Ia domiciliul
acestuia din urmă şi i-a spus că, dacă vrea să-I ajute să i
se elibereze autorizaţia de funcţionare, să-i dea ei suma
de 300 de Iei, pentru a interveni pe Iăngă funcţionarul
competent. Neştiind că autorizaţia sa a fost deja emisă,
B a acceptat să-i dea Iui A suma respectivă, insă i-a
spus că o să-i remită banii peste 3 zile, cánd va incasa
pensia, Cum in ziua următoare B a primit prin poştă
autorizaţia de funcţionare, acesta nu i-a mai dat Iui A
suma de 300 de lei. Fapta Iui A:
A, constituie tentativă Ia infracţiunea de inşelăciune;
B nu constituie nicio infracţiune;
C. constituie infracţiunea de traflc de influenţă.
(primire in profesie avocat stagiar, martie 2019)
138. Incutpata A a incheiat un contract de imprumut
cu partea civilă B, prin care inculpata A a tmprumutat
de Ia partea civilă B suma de 36.000 de Iei pentru un
an. La momentul incheierii contractului de imprumut,
inculpata A a prezentat pärţii civile B un contract de
vănzare-curnpărare ce atesta dreptul da proprietata aI
inculpatei A asupra unui imobil, care a constituit garanţia
contractului de imprumut, deşi, anterior momentului
incheierii contractului de imprumut şi aI constituirii
garanţiei, inculpataAtransmisese către un terţdreptul
de proprietate asupra imobilului printr-un alt contract
de vănzare-cumpärare. Fapta inculpatei A constituie:
A. inťracţiunea de inselăciune în varianta tip preväzutä
de art. 244 alin. (1) CF;
B. infracţiunea de inşelăciune comisă prin folosirea de
mijloace frauduloase, prevăzută de ad. 244 alin. (1) şi (2) CP;
C. infracţiunea de înşelăciune in varianta tip prevăzută
de art. 244 alin. (1) CP in concurs cu infracţiunea de uz de
fals prevăzută de art. 323CR
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
139. in cazul infracţiunii deinşelăciune:
A, nu este necesar ca prin fapta săvârşitä să se producă
un prejudiciu material;
B. retragerea plăngerii prealabileinlăturä răspunderea
penală;
C. impăcarea Tnlătură răspunderea penalä.
(primire in proťesie avocat sta giar, 2016)
—
DREPT PENAL. 11. PARTEA SPECIALĂ
140. Obiectul material aI infracţiunii deinşelăciune
poate fi reprezentat
A, de un bun imobil;
B, de un bun mobil;
C, numai de un bun mobil.
(primire in profesie avocat sta giar, 2014)
—
141. Avocatul X a virat prin transfer bancar in con
turile personale o sumă de bani transferată din greşeală
de către o societate in contul cabinetului de avocatură
aI avocatului X, unitatea bancară comunicănd acestuia
faptul că suma de bani a fost virată din eroare în contul
cabinetului de avocatură. Avocatul X nu a restituit suma
de bani, apreciind că este vorba despre un Iitigiu civil,
ce urmează a fi soluţionat de instanţa civilä, In sarcina
inculpatului (avocatul X):
A, se va reţine infracţiunea de insuşire a bunului gäsit,
prevăzutä de art 243 alin. (2) CP;
B, se va reţine infracţiunea de furt, prevăzută de art. 228
alin. (1) CP;
C, nu se poate reţine nicio infracţiune, fiind vorba despre
un Iitigiu civil avănd ca obiect o plată nedatoratä.
(admitere INM şi in magistratură, 2017
2.4, Distrugerea şi tulburarea de posesie
142. Infracţiunea de distrugere poate avea ca obiect
material:
A, doar un bun care aparţine altei persoane;
B, un bun ce aparţine făptuitorului, in anumite variante
normative;
C. un inscris sub semnătură privată.
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
143. Aruncarea de pe stradă cu tomate stricate in
curtea unei persoane, din răzbunare, fapt care a deter
minat murdărirea autoturismului şi a pavajului de beton:
A, constituie infracţiunea de distrugere Tn concurs cu
violare de domiciliu;
B, nu constituie infracţiune;
C. constituie infracţiunea de distrugere cu reţinerea
circumstanţei agravante generale a supunerii victimei Ia
tratamente degradante.
(primire în profesie avocat deňnitiv, martie 2019)
—
144. Tentativa Ia infracţiunea de distrugere:
A. este posibilä şi, după caz, incriminată;
B. este intotdeauna incriminată;
C, nu este posibilă.
(primire in proťesie avocat deťinitiv, 2018)
—
145. Infracţiunea de distrugere:
A, poate avea ca subiect activ şi pe proprietarul bunului
în anumite modalităţi normative;
1,,
DREPT PENAL. 11. PARTEA SPECIALÄ GRILE $01

B nu poate avea ca subiect activ o persoană juridică;
C, poate fi absorbită de o infracuune de furt in scop
de folosinţă.
(admitere INM şi in magistratură, 2015)
146. Inculpatul D, pe fondul unei dispute cu persoana
vătămată E, având ca obiect đreptul đe tolosinţă a unui
teren (niciuna dintre părţi neavând un titlu valabil cu
privire Ia dreptul de folosinţă a terenului), a executat
discuirea suprafeţei menţionate, distrugând in totalitato
cultura de floarea-soarelui infiinţată de persoana
vătămată E pe terenul respectiv, după care a semănat
aceeaşi suprafaţă cu porumb, invocánd Íaptul că in
zonă terenurile negrăniţuite sunt Iucrate in blocuri
compacte, conform inţelegerilor dintre persoane,
ignorându-se delimitările din titlurile de proprietate,
aspecte cunoscute atăt de către inculpat, cât şi de
către partea civilă. Raportat Ia situaţia prezentată, tapta
inculpatului D:
A. intruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de
distrugere in varianta tip, prevăzută de art. 253 alin. (1) CP:
B. intruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de
tulburare de posesie prevăzute de art. 256 alin. (1) CP;
C, nu constituie infracţiune. niciuna dintre párţi neavănd
titlu valabil cu privire Ia dreptul de folosinţä a lerenului.
(admitere INM şi in magistraturä, 2017)
147. Constituie infracţiunea de distrugere calificată:
A. incendierea unei Iocuinţe, eveniment ce a avut ca
urmare decesul a douä persoane;
B, distrugerea cea produs consecinţe deosebit de grave;
C. provocarea exploziei unui autotren, comisă de 4
persoane impreunä, eveniment ce a avut ca urmare vătă
marea corporală a unei persoane.
(admitere in magistratură, aprilie 2017)
B subiect activ aI infracţiunii poate fi coproprietarul nepo
sesor, dacă săvărşeşte fapta faţă de coproprietarul posesor;
C. elementul material poate consta şiin refuzul persoanei
care exercită o posesie nelegitimă de a pärăsi imobilul Ia
solicitarea expresă a proprietarului acestuia.
(admitere INM şi in magistratură, 2015)
150. Infracţiunea de tulburare de posesie:
A, poate h comisă de către ceI care deţine in fapt imobilul,
dar nu este proprietar;
B are ca obiect mateńal un bun mobil sau imobií;
C, poate fi reţinută in concurs cu infracţiunea de violare
de domiciliu şi atunci cănd este vorba despre aceeaşi
Io cu in ţă
(admitere INM şi in magistratură, 2016)
151. Infracţiunea de tulburare de posesie:
A, poate constitui o modalitate concretă de comitere a
infracţiunii de ultraj:
B se reţine in concurs cu infracţiunea de tălhărie
califlcată prin violare de domiciliu. atunci cănd X iI ameninţă
pe Y că, dacă nu ii plăteşte pe Ioc datoria, nu va mai pleca
de pe terenul agricol cultivat cu cartofi aI acestuia;
C, nu se poate reţine niciodată in concurs cu infracţiunea
de distrugere.
(admitere in magistratură, iunie 2019)
152. Infracţiunea de tulburare de posesie săvărşită
de o persoană fizică în dauna altei persoane fizice, nu
absoarbe în conţinutul ei;
A. infracţiunea de Iovire ori alte violenţe prevăzută de
art. W3 alin. (2) CP;
B infracţiunea de ameninţare prevăzutä de art 206 CP;
C. demolarea unui stălp de susţinere de Ia reţeaua
electrică aflat pe Iinia de hotar
(primire in proťesie avocat detinitiv. 2018)
—

148. Intr-o seară, înainte dea pleca acasá, un bucătar,

153. Constituie infracţiunea de tulburare de posesie:
angajat Ia un restaurant, a uitat să stingă toate focurile
A. ocuparea, in intregime, sau in parte, färä drept, a
in bucâtäria unde Iucra, deşi avea această obligaţie,
unui imobil aflat in posesia altuía;
iar fapta sa a avut drept consecinţă declanşarea unui
B. ocuparea, in intregime sau in parte, färă drept, prin
incendiu puternic, care a distrus restaurantul şi a condus
violenţă sau ameninţare, a unui imobil aflat in posesia altuia;
Ia decesul unei persoane, angajată a restaurantului
C. ocuparea, in intregime sau in pade, fără drept, prin
care se ocupa intotdeauna de curăţenie după ce pleca
desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui
bucătarul, In sarcina bucătarului se va reţine:
imobil aflat in posesia altuia.
A. infracţiunea de distrugere calificată;
(primire in profesie avocat definitiv, 2016)
B. infracţiunea de distrugere din culpá in varianta tip,
—

in concurs cu infracţiunea de ucidere din culpă;

C. infracţiunea de distrugere din culpă care a avut ca §3. Infracţiuni contra autorităţii
urmare un dezastru.
(admitere INM, noiembrie 2019) 154. Infracţiunea de ultraj:
A, se poate reţine in concurs formal (ideal) cu o infrac
149. !n cazul infracţiunü de tulburare de posesie; II ţiune de ultraj judiciar;
A, autor poate fi şi proprietarul bunului imobil, dacă B, se poate comite şi printr-o faptă cu efect vădit inti
acesta se aflä in posesia Iegitimă a altei persoane; midant care nu este prevăzută de Iegea penală;
502 GRILE
C. se reţine şi atunci cănd autorul exercită violenţe
asupra unei persoane ce nu are calitatea de funcţionar
public sau vreo Iegăturä cu acesta, pe care o confundă
însă cu funcţionarul pe care dorea să se răzbune.
(admitere INM şi in magistratură. 2014)
155. Inculpatul X a fost solicitat de cätre agentul
de poliţie A, aflat in exercitarea atribuţiilor de serviciu,
să participe în calitate de martor asistent Ia incheierea
unui proces-verbal de contravenţie. Intwcát X a refuzat,
agentul A i-a dat o palmă, pentru a se conforma solicităńi,
context in care inculpatul a adresat agentului de poliţie A
ameninţări cu moartea. Fapta inculpatului X constituie:
A. infracţiunea de ul(raj;
8. infractjunea de ultraj şi infracţiunea de ameninţare,
în concurs;
C. infracţiunea de ameninţare
(admitere in magistraturä, mai 2018)
156. inculpatul AB a fost trimis in judecată reţinăndu
se că a sustras un podmoneu din buzunarul de Ia spate
aI persoanei vătämate MN, pe care I-a ascuns rapid
sub haine. A fost insă observat de poliţistul RF aflat
în uniforma de serviciu, care I-a somat să se oprească
i să-i arate cea ascuns sub haine. Inculpatul insă I-a
lovit cu pumnul în faţă şi a incercat sä fugă, dar a fost
imobilizat de poliţist, Faţă de această stare de fapt,
inculpatul AB va răspunde:
A. pentru săvârsirea infracţiunilor de furt si ullraj aflale
in concurs,
8. pentru sävărirea infracţiunilorde furt calificat i ultraj,
aflate in concurs;
C. pentru săvărşirea nfracţiunilor de tălhărie şi ultraj,
aflate in concurs.
(prirnire in profesie avocat deflnitiv, 2018)
—
157. Lovirea, in aceteaşi imprejurări. a doi funcţionari
publici aflaţi in exerciţiul funcţiunii reprezintă:
A. o singurä infracţiune de ultraj in vańantä agravată.
B, două inťracţiuni de ullraj, aflate in concurs cu două
infracţiuni de Iovire sau alte violenţe;
C. două infracUuni de ulíraj aflate in concurs.
(primire în profesie avocat deűnitiv. 2018)
—
158, Spre deosebire de infracţiunea de ultraj, cea
de ultraj judiciar:
A, poate avea ca subiect pasiv un poliţist sau jandarm,
aflat in exerciţiul atribuţiilor de serviciu;
8. absoarbe inĺracţiunea de lovih sau alteviolenţe comisă
impotriva victimeí aflate in exerciţiul atribuţiilor de serviciu
sau in legäturä cu exercitarea acestor airibuţii,
C, poate fi çomisä împolriva unui avocat in leăLură cu
exercitarea profesiei.
(admUere INM şi în magisĺratură, 2017)
DREPT PENAL 11. PARTEA ŞPECIALĂ
159. Infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale:
A, poate fi comisă doar de un funcţionar;
B, nu se reţine in cazul avocatului care continuă să
acorde consultaţii juhdice, dei i-a fost suspendat dreptul
dea profesa;
C, este mai gravă dacă este comisă de un funcţionar
public.
(admitere în magistratură. aprilie 2017)
§4. Infracţiuni contra infăptuirii ustiţiei
160, Nu este posibilă tentativa Ia;
A. infracţiunea de omor comisă prin omisiune
a nfracţiunea de märtude mincinoasă comisă de mador
C. inĺracţiunea de nedenunţare a unor infracţiuni.
(primiro in profesie avocat sta giar, 2017)
—
161. Pentru existenţa infracţiunii de inducerein eroa
rea organelorjudiciare, sesizarea făcută prin denunţ
sau plăngere:
A, trebuie să se refere exclusiv Ia existenţa unei fapte
prevăzute de legea penală ori Ia săvărirea unei asemenea
fapte de către o anumită persoană;
8. se poate referi şi Ia comiterea unui delict civiL
C se poate referi şi la sävărşirea unei contravenţii
pdmire in profesie avocat sta rjiat, august 2019,)
—
162. La infracţiunea de inducere in eroare a organelor
judiciarc, una din cerinţele esonţia!e ale laturii obivctivo
se poate realiza şi atunci când invinuirea mincinoasä
se referă Ia:
A. o ĺaptă ce nu mai este prevăzută de Iegea penaiă;
5, o faptă penală rămasă in forma tentativei;
o faptă penală comisă de un alt parücipant, iar nu
de autorul propriu-zis.
(primire în profesie avocat sta giar, 2015)
—
163. Poate constitui infracţiunea de inducere in
eroare a organelorjudiciare:
A. formularea de către o persoană f'zică, indreplăţitä Ia
intreţinere ca urmare a unei hotărări judecătoreşli definitive
de stabilire a obligaţiei şi cuantumului pensiei de intreţinere, a
unei plângeri penale împotriva fostului soţ pentru săvărşirea
infracţiunii de abandon de familie, cu scopul de a-I determina
pe acesta să achite lunar o sumă de bani intr-un cuantum
sporit faţă de ceI stabilit prin hotărărea menţionată;
8. denunţul formulat de către creditorul persoană fizicá
cu privire la deţinerea de droguri de mare risc de către un
debitor rău-platnic in situaţia in care, in prealabil, in torpedoul
autotuńsmului persoanei denunţate denunţătorul a introdus
un flacon din plastic conţinând heroină;
c. formularea de către promitentul-cumpărăĺor al unui
autoturism a unei plăngeri penale pentru sávărşirea infrac
ţiunii de inşelăciune de către promitenlul-vănzător care a
DREPT PENAL. 11. PARTEA SPECIALÂ GRILE 503

dispärut cu avansul din preţ achitat şi nici nu se prezintä sä B. constituie infracţiunea de nedenunţare;
îi predea maşina Ia data convenită in antecontract. C. constituie infracţiunea de omisiunea sesizării.
(primire in profesie avocat definitiv, martie 2019)
— (primire in profesie avocat deűnitiv, martie 2019)
—

164. Infracţiunea de inducere in eroare a organelor
judiciare:
A. săvârşită Tn modalitatea ticluirii sau producerii de
probe nereale in scopul de a dovedi existenţa infracţiunii
pentru care inculpatul este cercetat, poate fi reţinută in sar
cina procurorului care efectuează urmărirea penală în cauză;
B, se va reţine in variantă agravată, dacă legea prevede
pentru infracţiunea Ia care se referă sesizarea, pedeapsa
168. In cazul infracţiunii de mărturie mincinoasă:
A, nu este posibil coautoratul in ceea ce ii priveşte pe
martori;
B, nu este posibil coautoratul în cazul experţilor ce
întocmesc impreunä un raport de expertiză;
C. vinovăţia poate exista şi sub forma culpei cu preve
dere.
(primire in profesie avocat definitiv, august 2019)
—

inchisorii mai mare de 20 de ani sau detenţiunea pe viaţă;

169. In cazul infracÇiunii de mărturie mincinoasă:
C, poate fi pedepsită chiar dacă faţă de persoana Ia
A. subiectul activ nu poate fi persoana care întocmeşte
care se referă sesizarea nu s-a dispus o măsură preventivă
un raport de expertiză;
sau punerea in mişcare a acţiunii penale.
B. coautoratul nu este posibil in ceea ce îi priveşte pe
(admitere INM, noiembrie 2019)
madori;
165. n sarcina inculpatului B.G, s-a reţinut că a C. vinovăţia poate avea şi forma culpei cu prevedere.
adresat o scrisoare primului ministru in care a arătat (primire in profesie avocat detinitiv, 2014)
—

mai multe fapte comise de numitul C.G., care, dacă ar

170.Autorul infracţiunii de mărturie mincinoasă nu
fi fost adevărate, ar fi intrat sub incidenţa prevederilor
se pedepseşte dacă işi retrage mărturia:
art. 297 CP (abuz in serviciu). ln acest memoriu,
A. in cauzele penale inainte de citirea actului de sesizare
inculpatul a prezentat date generale despre activitatea
a instanţei;
unui funcţionar public, dintre care unele au o tentă
B. in cauzele civile inainte de se fi pronunţat o hotărăre
penală, şi a solicitat in mod expres ca problematica
sau de a se fi dat o altă soluţie, ca urmare a mărturiei
invocată să fie verificată, indicând şi numele unei
mincinoase;
persoane care deţinea probe cu privire Ia faptele
C. in cauzele penale, inainte de reţinere, arestare sau de
sesizate, In această situaţie:
punerea in mişcare a acţiunii penale, ca urmare a măńuriei
A, fapta constituie infracţiunea de inducere in eroare
mincinoase.
a organelor judiciare [art. 268 alin. (1) CR1 şi autorul va
(primire in profesie avocat sta giar, 2016)
—

răspunde penal pentru ea;

B, fapta nu constituie infracţiune; 171. Infracţiunea de mărturie mincinoasă:
C, fapta este prevăzută de Iegea penală Iinducerea în A, se va reţine atunci cănd partea responsabilă civilmente
eroare a organelorjudiciare, art. 268, alin. (1) CR1, dar nu I refuzä sä dea o declaraţie intr-o cauză penală, cu scopul
este săvărşită cu forma de vinovăţie cerută de Iege. de a-I favoriza pe inculpat;
(primire in profesie avocat definitiv, 2017)
— B, se va reţine intotdeauna atunci cănd martorul, pentru
a nu se autoincrimina, refuză sä răspundă la una dintre
166. Infracţiunea de omisiune a sesizării:
intrebările adresate acestuia de către procuror;
A, are un subiect activ necircumstanţiat (genera;
C, se poate reţine in sarcina unui expert judiciar dintr-o
B, poate fi comisă doar de către o persoană care a Iuat
cauză civilă.
cunoştinţă de o faptă prevăzută de Iegea penală contra
(admitere in magistratură, iunie 2019)
vieţii sau care a avut ca urmare moariea unei persoane;
C, poate avea ca formă de vinovăţie intenţia sau culpa. 172. In cazul infracţiunii de favorizare a făptuitorului:
(admitere INM şi in magistratură, 2016) A, subiect activ nu poate fi avocatul suspectului sau
inculpatului;
167. Numitul A, inspector fiscaI, aflat in control Ia
B, este necesar ca ceI favorizat să fie tras Ia răspundere
societatea X, având ca asociat unic şi administrator
penală pentru infracţiunea sävărşitä;
pe B, fost coleg de şcoală, a constatat existenţa unor
C. ajutorul dat nu trebuie să fie urmarea unei înţelegeri
facturi false pentru achiziţii de bunuri şi servicii care nu
prealabile săvărşirii infracţiunii.
s-au Iivrat, respectiv prestat, in realitate. La rugăminţile
(admUere INM şi in magístratură, 2015)
Iui B, numitul A nu anunţă organul de urmărire penală
cu privire Ia cele constatate. Fapta Iui A:
A. constituie infracţiunea de tăinuire;
504 GRILE
173. Infracţiunea de favorizare a făptuitorului:
A, se poate reţine in concurs cu infracţiunea de omor
caliücat săvârşit in scopul sustragerii pe altul de Ia tragerea
Ia răspundere penalâ;
B, se poate comite cu intenţie depăşită;
C, nu se poate reţine niciodată in concurs cu o altă
infracţiune de favorizare a fäptuitorului, atunci când X
favorizează in repetate rânduri aceeaşi persoană.
(admitere INM şi in magistratură, septembrie 2018)
174. Inculpatul AB a fost trimis in judecată reţinăndu
se că, fiind arestat preventiv in altă cauză, a formulat
un autodenunţ în care afirmă că eI este autorul furtului I L.R. —in calitate de fiu aI Iui L.N. —a ascuns in buzunarele
dintr-o bijuterie, ştiind că acesta a fost săvârşit în
realitate de numitul PP care ii era rudă. Ulterior, a fost
audiat în calitate de suspect de către organele de poliţic,
ocazie cu care a recunoscut furtul bijuteriilor şi a descris
fapta, Datorită unor neconcordanţe evidente, organele
de poliţie şi-au dat seama că inculpatul nu declară
adevărul, Faţă de această stare de fapt1 inculpatul va
räspunde pentru;
A. íaIs in declaraţi şi ĺavorizarea inĺractorului, aflate
in concurs;
B. favorizarea inĺractorului i inducerea in eroare a
organelorjudiciare, aflate in concurs;
C. tavorizarea ntractorului.
(primire in proťesie avocat definitiv, 2018)
—
175. Victima infracţiunii, care, in calitate de persoană inĺracţiune de tâlhărie calificată.
vătämatä în procesul penal declanşat în urma sesizării
din oficiu a organelor de urmărire penală, face declaraţii
necorespunzătoare adevărului, in scopul exonerării de
răspundere a inculpatului, săvârşeşte infracţiunea de:
A. favorizare a făptuitorului;
B. mărturie mincinoasä;
C. inducere in eroare a organelorjudiciare.
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
176. Infracţiunea de favorizare a fäptuitorului:
A, poate fi comisâ de către participanţii Ia infracţiunea unui terţ.
principalä;
B se poate reţine in sarcina persoanei care sesizează
organele de urmärire penală afirmănd că este autorul unei
infracţiuni, pe care nu o comisese, cunoscând cine este
adevăratul autor
C, nu se pedepseşte atunci când favorizatorul are
calitatea de soţ sau rudă apropiată cu unuI dintre coautorii
infracţiunii principale.
(admitere INM şi in magistraturä, 2017)
177. Inculpatul a fost trimis în judecată reţinăndu-se
că în Iuna mai 2015 I-a primit în Iocuinţa sa, i-a oferit
găzduire şi I-a ascuns timp de peste o Iună pe KG,
cunoscănd că este autorul furtului de Ia un magazin
DREPT PENAL. 11. PARTEA SPECIALĂ
de bijuterii din Iocaiitate, pentru a nu fi depistat de
organele de poliţie, In această perioadă, inculpatul a
acceptat să valorifice o parte din bijuteriile sustrase,
banii obţinuţi Fiind impärţiţi. Faţä de aceastä stare de
fapt, inculpatul va räspunde:
A. pentru infracţiunea de favorizare a infractorului;
B pentru infracţiunea de tăinuire;
C. pentru infracţiunea de favorizare a infractorului in
concurs cu infracţiunea de tăinuire.
(primire in profesie avocat sta giar, 2018)
—
178. Cu ocazia efectuării unei percheziii domiciliare,
hainei sale bijuteriile care fuseseră sustrase de către
L.N, de Ia o vecină. Fapta numitului L.R. constituie:
A infracţiunea de täinuire;
B. complicitate Ia infracţiunea de furt;
C. infracţiunea de favorizarea fäptuitorului, insă
făptuitorul nu se pedepseşte fiind rudä cu L.N.
(primire in profesie avocat deflnitiv, 2016)
—
179. Infractiunea de nedenunţare:
A, se poate reţine in sarcina celui care nu denunţă o
infracţiune de ucidere Ia cererea victimei;
8. se va reţine intotdeauna in concurs ideal cu infrac
ţiunea de favońzare a ĺäptuitorului, intrucât orice nedenunţare
este un act de favorizare;
C, se poate reţine in sarcina celui care nu denunţă o
(admitere ÍNM .si in magistratură, septembrie 2018)
180. Infracţiunea de täinuire:
A, nu poate imbräca forma continuată de săvärşire,
dacă multiplele acţe de ajutor se referä Ia autori ai unor
inťracţiuni distincLe;
B, este o infracţiune autonomă faţä de infracţiunea din
care provin bunurile ce constituie obiectul său material;
C. este comisă in formă continuată atunci când täinuitorul
primeşte un autoturism furat, iI vopseşte şi îI înstrăineazä
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
181. Maria a primit de Ia soţul säu, Alexandru, un inel
de aur despre care acesta i-a spus că I-a Iuat din casa
fratelui său, pe care iI ajuta Ia zugrăvit, profitănd de faptul
că Ia un moment dat se afla singur in Iocuinţă. Maria
i-a spus să iI returneze, dar acesta nu a fost de acord,
afirmănd că bijuteria reprezintă echivalentul muncii
depuse, fiind sigur că fratele nu îi va da niciun ban. In
aceste condiţii, Maria a amanetat inelul, iar banii obţinuţi
i-a folosit pentru plata intreţinerii. Fapta Mariei:
A. se pedepseşte ca infracţiunea de tăinuire;
B. se pedepseşte ca infracţiunea de ĺavorizare a făp
tuitorului;
i M
)REPT PENAL 11. PARTEA SPECIALÂ
nu se pedepseşte.
(admitere în magisżraturá, mai 2018)
182. Situaţia premisă Ia inkacţiunea de tăinuire poate
fi realizată şi atunci cănd:
A. fapta anterioarä, din care provine bunul, a fost comisă
in condiţii de neimputabilitate (minoritate, iresponsabilitate);
B. fapta anterioară din care provine bunul nu este o
infracţiune contra patrimoniului;
C fapta anterioară, din care provine bunul a fost
dezincriminatä.
(primire in profesie avocat deflnitiv, 2015)
—
183, Este necesară o situaţie premisă constănd in
săvârşirea unei fapte prevăzute de Iegea penală pentru
existenţa:
A. infracţiunii de favorizarea infractorului;
B. infracţiunii de tăinuire;
C infracţiunii de abuz de incredere.
(pnmire in profesie avccat sta giar. 2014)
—
184. Fapta de a avea o inţelegere prealabilá cu
autorul unui furt de a-i depDzita bunurile sus&ase poate
constitui infracţiunea de:
A. tăinuire;
B complicitate Ia furt;
C. favorizarea infractorului.
(primire in proťesie avocat sta giar, 2014)
—
185. X, Y şi Z au avut o dispută verbală cu A. Peste
I
două zile, X şi Y, inarmaţi cu băte, I-au urmărit pe A
timp de două ore, fiind inţeleşi să ii aplice acestuia o
corecţie f]zică pentru insultele proferate, X I-a prins pe
A, I-a imobilizat, in timp ce Y i-a aplicat mai multe Iovituri
puternice cu bâta in zona toracelui, Iăsăndu-l in stare
de inconştienţă, Cei doi au plecat de Ia Iocul faptei şi
s-au intălnit intămplător cu 1, căruia i-au povestit cele
íntămplate. Z s-a deplasat pentru a verif]ca gravitatea
loviturilor, L-a găsit pe A in stare de inconştienţă şi,
pentru că a constatat că acesta avea bunuri asupra sa
(ceas, t&efon, poflofel), şi le-a insuşit, iar seara1 cănd
s-a intálnit cu X şi Y, Ie-a impărţit cu aceştia. Pentru
insănătoşire, X a necesitat 40 de zile de ingrijiri
medicale, ĺn acest caz;
A, in sarcina Iui Y se va reţine infracţiunea de tăinuire;
B, in sarcina Iui Z se va reţine infracţiunea de tălhărie;
C. in cazul Iui X, Y şi Z se va reţine circumstanţa agra
vantă a comiterü faptei de trei sau mai multe persoane
impreună.
(admitere INM şi in magistraturd, 2016)
186. X a pătruns noaptea intr-un depozit de materiale
de construcţii cu intenţia dea sustrage 3 cutii de faianţä
pentru a-şi renova bucătăria, După ce a pătruns in
interior, a realizat că i-ar fi utile şi alte materiale de
GRILE 505
construcţie (nisip, ciment, adeziv etc.), dar şi-a dat seama
că, dacă Ie-ar sustrage şi pe acestea, nu ar avea unde
sä le depoziteze. De aceea, I-a sunat pe prietenul său
P, i-a spus in ce situaţie se at]ă şi I-a intrebat dacă ar fi
de acord ca materialele sustrase să fie depozitate Ia eI,
pentru că altfel nu ar avea rost să Ie sustragă. P a fost
de acord să depoziteze bunurileîn garajul său pănă ce
X va avea nevoie de ele, După ce a descărcat bunurile
sustrase in garaj, x a fost prins de poliţie. In cauză:
A, nu se va putea reţine infracuunea de täinuire in
sarcina Iui P;
B in sarcina Iui X se va reţine inĺracţiunea de fud calikat
in concurs cu instigare Ia infracţiunea de tăinuire;
C, se va putea reţine infracţiunea de favorizare 3 făptui
toruíui in sarcina Iui P, dar nu se va putea reţine instigare
Ia favorizarea făptuitorului in sarcina Iui x.
(admitere INM şi in magistratură, 2016)
187. In cazul in care, cu prilejul intocmirii unui raport
de expeflizá judiciară, expertul inserează in cuprinsul
acestuia aspecte care nu corespund adevărului,
cu scopul de a determina achitarea inculpatului, Ia
rugămintea acestuia din urmă:
A, in sarcina expertului se va reţine infracţiunea de
mărturie mincinoasä;
6. in sarcina inculpatului se va reţine infracţiunea de
influenţare a declaraţiilor;
C Fn sarcina expertului se va reţine infracţiunea de
favorizarea făptuitorului in concurs cu nfracţiunea de fals
intelectual.
(admitere INM. noiembrie 2019)
188. Infracţiunea de influenţare a declaraţiilor:
A, are subiect activ special;
B nu se pedepseşte atunci cánd este comisă de un
membru de familie aI inculpatului;
C, nu se va reţine in sarcina Iui X care o ameninţă pe Y
că o va ucide dacă nu va spune adeväwl în faţa instanţei
atunci cănd va ĺi audiată in calitate de martor, X avănd
cunoştinţă de faptul cä Y fusese plătită cu două ore inainte
de către Z să dea o declaraţie mincinoasă in acea cauză.
(admüere in magistratură, iunie 2019)
189. Inculpatul A.B. a fost arestat preventiv pentru
săvârşirea infracţiunii de tálhărie calificată [art. 234
alin. (1) CPI, constatându-se că mai avea un rest ne
executat de 1.073 de zile de inchisoare dintr-o pedeapsă
anterioară. A.B. evadează din starea de arest preventiv
şi săvărşeşte o infracţiune de furt, fiind prins apoi Ia
scurt timp. Presupunănd că A.B, va fi găsit1 in faza de
judecată, vinovat atât pentru tălhărie, cât şi pentru
evadare şi furt, pedeapsa ce-i va putea fi aplicată va 11:
A, pedeapsa pentru infracţiunile concurente de tălhărie,
evadare şi fuń. ale căror limile speciale de pedeapsă au fost
506 GRILE
majorate cu jumätate, care se adaugă Ia restul neexecutat
de 1.073 zile de inchisoare;
B. pedeapsa rezultantă aplicată pentru infracţiunile
concurente de tălhărie, evadare şi furt, care se adaugă Ia
restul neexecutat de 1.073 zile de inchisoare;
C, pedeapsa rezultantă aplicatä pentru inťracţiunile
concurente de tălhärie şi furt, care se adaugă Ia restul
neexecutat de 1.073 zile de inchisoare din pedeapsa
anterioară şi apoi se adaugä pedeapsa pentru evadare.
(primire în profesie avocat definitiv, 2017)
—
190. Iníracţiunea de ultrajjudiciar:
A, se poate comite de către un magistrat;
B, nu se poate reţine niciodată atunci când victima este
un judecător care este Jovit in timp ce se afla in vacanţă
pe părtia de schi;
C. se sancţionează între aceleaşi Iimite de pedeapsă
indiferent dacă infracţiunea absorbită este omorul simplu
sau omorul calificat.
(admitere INM şi în magistratură, septembrie 2018)
191. Fapta procurorului dea ameninţa persoana care
are calitatea de suspect cu întocmirea unui nou dosar
penal, pentru o faptă necomisă de aceasta, pentru a o de
termina sá dea o declaraţie de recunoaştere, reprezintă:
A. santaj in concurs cu cercetare abuzivă;
B. cercetare abuzivă:
C. represiune nedreaptă.
(admitere INM si in maqistraturâ. 2016)
192. In cazui infracţiunii de cercetare abuzivă:
A, nu este posibilä tentativa;
B, se poate reţine forma continuată;
C. este posibilă reţinerea acestei infracţiuni in concurs
cu infracţiunea de favorizare a făptuitorului.
(admitere 1NM şi in magistratură, 2017)
193, Asemănător cu infracţiunea de represiune
nedreaptă, intracţiunea de cercetare abuzivă:
A, poate fi comisâ numai de către un organ de cercetare
penală, un procuror ori un judecător;
B, poate fi comisă doar în desfăşurarea unor cauze
penale;
C, presupune ca subiectul activ să ştie că persoana
urmäritä sau judecatä este nevinovată.
(admitere in magisiratură, aprilie 2017)
194. În cazul infracţiunii de represiune nedreaptă;
A. coautoratul este posibil;
B. acţiunea ilicitä poate consta şi in continuarea urmăririi
penale in personam, ştiind că persoana faţă de care s-a
inceput urmărirea penalä este nevinovată;
C. sub aspectul Iaturii subiective, există cerinţa ca fapta
sä fie săvărşită cu un anumit scop.
(admitere INM şi în magistratură, 2015)
r
DREPT PENAL 11. PARTEA SPEcIALÄ
§5. łnfracţiuni de corupţie şi de serviciu
5.1. Inŕracţiuni de corupie
195. Nu poate fi autoral infracţiunhi de Iuare de mită:
A. medicul angajat cu contract de muncă intr-o clinică
privată;
6. expertut tehnic judiciar:
C. avocatuL
(pńmire in profesie avocat stagiar, august 2019)
—
196. Are calitatea de funcţionar public in conformitate
cu dispoziţiile art. 175 CP şi, prin unnare, poatefi subiect
activ aI infracţiunii de Iuare de mită:
A. avocatuL
B. expertul tehnic judiciar;
C. medicul angajat cu contract de muncă intr-o unitate
spitaliceascä din sistemul public de sănătate.
(primire in proťesie avocat deťinitiv, 2015)
—
197. Infracţiunea de Iuare de mită:
A. so reţine in sarcina notarului public care soticitâ o
sumă de bani pentru a indeptini in regim de urgenţă un act
care intră in atribuţii!e sa!e;
B, poate avea ca subiect activ o persoană care nu are
cahtatea de funcţionar public:
C, presupune că inţelegerea intre mituitor i mituit trebuie
să intervină doar inainte de indeplinirea actului de către
funcţionarul public.
(admitere INM i in niagistraturä, 2014)
198. Inculpatul a fost trimis in judecată reţinăndu
se că in calitate de poliţist I-a oprit in trafic pe IM
pentru săvârşirea unei contravenţii. La rugăminţile şi
promisiunile Iui IM dea nu-i fi suspendat permisul de
conducere in schinibul unei sume de bani, inculpatul a
reţinut permisul de conducere dar nu a intocmit niciun
act i I-a invitat pe IM pentru a doua zi Ia biroul său. A
doua zi, inculpatul i-a restituit permisul de conducere
fără ca IM să-i fi remis vreo sumă de bani, dar acesta a
reluat promisiunile că in zilele următoare o să-l recom
penseze, Faţă de această stare de fapt:
A, inculpatul va räspunde pentru tuare de mită, iar IM
va răspunde pentru dare de mită;
B. inculpatul va răspunde pentru Iuare de mită şi abuz
in serviciu, iar IM nu va răspunde pentru nicio infracţiune,
dacă a denunţat faptele anterior sesizärii organelor de
urmărire penală;
C. inculpatul va răspunde pentru Iuare de mită şi abuz in
seMciu, iar IM nu va răspunde pentru nicio inťracţiune dacă
nu a avut intenţia dea remite o sumă de bani inculpatutui;
(pdmire in profesie avocat detinitiv, 2018)
—
DREPT PENAL IL PARTEA 5PECIALą
199. Inculpatul X., in caiitate de şef aI Poliţiei
Municipiului Y, s-a intălnit cu martorul-denunţător Z
intr-o parcare. Z. a urcat in autoturismul inculpatului
ađucăndu-i un costum de haine şi o sacoşă i'n care se
aflau 5 sticle de vin. Bunurile au fost pretinse şi primite
de inculpat ca să-şi incaice atribuţiiie de serviciu şi să
permită Iui Z., proxenet, să amplaseze două prostituate
care să presteze servicii sexuale remunerate ia marginea
pădurii din iocalitate. De asemenea, incuipatul urma
să-şi folosească influenţa pe care Iăsa sä se creadă că
ar avea-o asupra conducerii Penitcnciarului B, precum
şi a Comisiei de Iiberare condiţionatá, în scopul de a-I
transfera pe fratele Iui L in alt penitenciar, Care va fi
íncadrarea juridică a faptelor inculpatului X.?
A, abuz in serviciu (art. 297 CP), Iuare de mită
(art. 189 CP), trafic de influenţă (art. 291 CP);
B. Iuare de mită (art. 189 CP), trafic de influenţä
(art. 291 CP);
C. Iuare de mită (art. 189 CP), trafic de infiuenţă
(art. 291 CP), inşelăciune (art. 244 CP).
(primire în profesie avocat stagiar 2017)
—
200. Există infracţiunea de Iuare de mită (art. 289 CP)
şi atunci cănd;
A. bunurile au fost primite de funcţionarul public după
cea indepiinit un act în virtutea funcţiei sale, in baza unei
inţelegeri anterioare;
B. bunurile oferite de mituitor au fost refuzate de funcţio
narul public;
C. bunurile au fost primite de funcţionar după ce a
indeplinit un act în virtutea funcţiei sale, fáră o inţelegere
prealabilä.
(primire in profesie avocat sta giar 2015)
—
201. X, funcţionar Ia primărie, i-a solicitat Iui Y 5.000
de Iei, pontw eliberarea unei autorizaţii de construcţie.
Y a promis că ii va da banii, dar nu şi-a îndeplinit pro
I ca exped-parte ia efectuarea unei expertize in dosarui
misiunea, ci a denunţat imediat fapta organelor de
urmărire penală. in speţă:
A, va răspunde pentru tentativă Ia ínfracţiunea de Iuare
de mită;
B, X va răspunde pentru infracţiunea de Iuare de mită;
C, va răspunde pentru infracţiunea de dare de mită.
(primire in profesie avocat detinitiv, 2014)
—
202. Fiind oprit in trafic de un echipaj aI poliţiei
rutiere, X i-a solicitat poiiţistului Y să nu intocmească
proces-verbal de contravenţie cu privire Ia neregulile
constatate, promiţănd că ií va remite o sumă de bani
dacă va proceda in acest mod. Y a refuzat şi a intocmit •
procos-verbal de contravenţie, sancţionăndu-I pe X
507
pentrunereguliieconstatate.YnuainşUinţatnicioper
soanä cu privire ia cele intâmplate, In această situaţie:
A, in sarcina Iui X se va reţine comiterea infracţiunii de
dare de mită, iar in privinţa Iuî Y se va reţine cä ĺapta nu
este prevăzutä de Iegea penală;
B, in sarcina Iui x se va reţine comiterea infracţiunii de
tentativä Ia dare de mită, iar in privinţa Iui Y se va reţine că
fapta nu este prevăzută de Iegea penală;
C, in sarcina Iui x se va reţine comiterea infracţiunii
de dare de mită, iar in sarcina Iui Y se va reţine comiterea
infracţiunii de omisiune a sesizării.
(admitere in magistratură, aprüie 2017)
203. Inculpatul a fost trimis in judecată, reţinăndu
se că, fiind angajat ca şofer aI unei sociotăţi, a fost
trimis de patronul societăţii angajatoare ia primarul
Iocalităţii, urmănd să-i predea acestuia suma de
5.000 euro, pentru ca primarui să emită o autorizaţie
de construire conform unei inţelegeri prealabile intre
primar şi patronul societăţii. Din probele administrate a
i rezultat că documentaţia pentrn eliberarea autorizaţiei
nu era completă, dar primarul era dispus să treacă
cu vederea acest Iucru contra unor foloase, discuţiiie
fiind purtate in prezenţa incuipatului. inculpatul a remis
suma de bani, iar Ia intoarcere a fost reţinut de organele
de poiiţie care au supravegheat întreaga derulare a
faptelor, Faţă de această stare de fapt:
A. inculpatul va răspunde pentru infracţiunea de dare
de mită;
B. inculpatul va răspunde pentru infracţiunea de
compliciiate Ia dare de mitä;
& inculpatul nu va răspunde pentru nido infracţiune ňind
apâraî de cauza justiflcativă reglementată de art. 21 CR
(primire in profesie avocat sta giar. 2018)
—
204. Fapta persoanei care a dat unui expert tehnic
suma de 1.000 de euro pentru ca acesta să participe
in care a fost trimis in judecatä pentru infracţiunea de
ucidere din culpă, opinia favorabilă a acestuia fiind
ataşată Ia dosarul cauzoi:
A. constituie infracţiunea de dare de mită;
B, nu constituie nfracţiunea de dare de mită;
C. constituie inťracţiunea de complicitate Ia Iuare de mită.
(admítere in magistratură, mai 2018)
205. Fapta unei persoane dea oferi o sumă de bani
Ia trei funcţionari publici pentru ca aceştia din urmă să
intâizie acordarea unei autorizaţii de construcţie, sumă
de bani pe care funcţionarii nu au primit-o, sesizând
organelejudiciare, reprezintă:
A. o infracţiune de dare de mită;
 GRILE
B. Irei infracliuni de dare de mita aflate in concurs;
C tentativä Ia infracţrunea de dare de mită.
(pňmire in pmťesie avocat stagiar. 2014)
- B. autorul poate fi şi un funcţionar public;
206. ĺn cazul infracţiunii de dare de mită:
A. un funcţionar public poate fi autor;
B. bunurile promise de mituitor ĺuncţionarului public sunt
supuse confiscării speciale, prin echivalent, dacă acestea
nu se mai găsesc;
C constrăngerea mituitorului reprezintä o cauză de
nepedepsire şi atunci când este exercitată de un intemiediar
aI funcţionarului public autor aI infracţiunii de Iuare de mită.
(admitere INM, noiembrie 2019)
207. X, medic Ia un spital de stat, a efectuat asupra lui
Y o intervenţie chirurgicală, La scurt timp după această
intervenţie chirurgicală, X a ieşit Ia pensie, Pentru a-I
recompensa pentru modul in care I-a tratat ca pacient,
Y i-a remis Iui X suma de 1.000 de euro. X a primit suma
de 1.000 de euro şi i-a spus lui Y că o va dona spitalului
in care a lucrat fapt ce s-a şi íntâmplat ulterior, In aceste
condiţii, X:
A, nu va răspunde pentru inĺracţiunea de traĺic de
inĺluentă;
B ar putea răspunde pentru infracţiunea de Iuare de mită
in forma acceptării promisiunii, dacă intre X şi Y a existat o
inţelegere in acest sens, anterioară pensionärii sale;
C, va răspunde pentru infracţiunea de abuz Tn serviciu,
deoarece acesta a primit o sumă de bani in Iegätură cu
exercitarea atribuţiilor sale de serviciu.
(admitere INM i în magistratură, septembrie 2018)
208. Infracţiunea de trafic de influenţă;
A. se reţine in sarcina unui primar care cere o sumâ de
bani pentru a elibera mai repede o autorizaţie de construire;
B. se reţine chiar dacă autorul nu indicä explicit numele
funcţionarului asupra căruia urmeazä să isi traficheze
influenţa; i cheilor pe care Ie deţine in virtutea funcţiei sale, o sumă
C nu se reţine in sarcina Iui x, care ii spune Iui Y sä
transfere in contul amantei sale suma de bani pe care i-a
pretins-o pentru exercitarea influenţei asupra unui funcţionar.
(admitere în magístraturä, iunie 2019)
209. X i-a remis o sumă de bani Iui G, grefier, care
i-a promis că va interveni pe Iăngă judecător pentru
obţinerea unei soluţii favorabile in cauza in care X avea
calitatea de inculpat, In acest caz:
A, în sarcina Iui G se va reţine infracţiunea de complicitate
Ia dare de mită;
B. fapta Iui X nu reprezintă infracţiune. dacä acesta
denunţä fapta mai inainte ca or9anul de urmărire penală
să fi fost sesizat cu aceasla;
C, in sarcina Iui G se va reţine infracţiunea de trafic
de influenţă.
(admitere 1NM şi în magistratură, 2016)
DREPT PENAL. 11. PARTEA SPECJALÄ
210. La intracţiunea de cumpărare de intluenţă:
A. autorul este totdeauna un funcţionar public:
C. elementul material poate consla in pretinderea,
primirea ori acceptarea promisiuni de bani sau alte foloase
pentru altul.
(admitere INM şi în magistratură, 2016)
211. Infracţiunea de cumpărare de influenţă se
săvárşeşte atunci cănd:
A, o persoană oferă ori dă bani unui funcţionar public,
pentru a-I determina pe acesta să indeplinească ori să nu
indeplinească un act ce intră in indatoririle sale de serviciu;
B, o persoană pretinde bani ori foloase, lăsănd să se
creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public;
C. o persoanä oferă bani ori alte foloase, direct ori
indirect, unei persoane care Iasä să se creadä că are
influenţă asupra unui funcţionar public pentru a-I determina
pe acesta să indeplineascä ori să nu îndeplinească un act
ce intră in indatoririle sae de serviciu.
(pńmire în proťesie avocat stagiar, 2016)
—
5.2. Infracliuni de serviciu
212. Elementul maĺerial aI infraciunii de delapidare
constă in:
A. bunurile mobile corporale aflate in gestiunea sau
administrarea făptuilorului;
B. insusirea, íolosirea sau tralicarea bunurilorgestionate
sau administrate,
0. primirea, folosirea sau traflcarea bunurilor gestionate
sau administrate
(primire în proťesie avocat deflnitiv, august 2019)
—
213. Fapta trezorierului unei sucursale bancare dea
sustrage din trezoreria respectivei unităţi, prin scoaterea
din funcţiune a sistemului de alarmă şi prin folosirea
de bani pe care ulterior o remite unei rude aBată intr-o
perioadă de dificultăţi financiare, intruneşte elementele
constitutive ale infracţiunii de;
A, furt calificat;
B delapidare;
C, abuz de incredere.
(primire in profesie avocat definitiv, madie 2019)
—
214. Inculpatul M.T. a avut calitatea de gestionar
aI depozitului de piese de schimb din cadrul Regiei
autonome de transport B, În perioada decembrie
2014-iunie 2015, impreună cu fratele säu MV., neincadrat
in muncă, a sustras un număr de 25 de anvelope de
autobuz şi 15 baterii auto din depozitul regiei autonome
menţionate. Faptele constituie:
infracţiunea de delapidare in formă continuată pentru
A.
I inculpatul MT;
DREPT PENAL. 11. PARTEA SPECIAL4
B. infracţiunea de complicitate Ia delapidare in formă
continuată pentru inculpatul M.V;
C. infracţiunea de furt in formă continuată pentru
inculpatul M.V.
(primire in profesíe avocat definitiv, 2016)
— purtare abuzivă in concurs ideal cu infracţiunea de Iovire
215. În cazul infracţiunii de delapidare:
A, se va reţine cauza de nepedepsire a impiedicărü
producerii rezultatului dacă inculpatul, funcţionar bancar
ce indeplineşte funcţia de casier, sustrage o sumă de bani
din casierie, pe care o restituie cănd incasează salariul,
înainte ca fapta să fie descoperită;
B. elementul material aI Iaturii obiective nu poate să
constea, potrivit Iegii, in înlesnirea valorificării unui bun;
C. autorul răspunde şi atunci când bunul este traflcat
in interesul unui coleg de serviciu, care nu este funcţionar
public.
(admitere INM, noiembrie 2019)
216. Infracţiunea de purtare abuzivă săvârşită de
un poliţist:
A, este o infracţiune complexă, care poate absorbi
infracţiunea de vătămare corporală;
B, se va reVne şi atunci cănd X, supărat pe un coleg, Y,
care refuzase să ii restituie bicicleta imprumutată, intocmeşte
in fals un inscris care conţine expresU jignitoare Ia adresa
Iui ‘1, iI semnează cu numele şefului Iui Y şi apoi iI pune pe
biroul acestuia din urmă ca să iI poată citi;
C, se poate reţine în concurs cu infracţiunea de
complicitate Ia inşelăciune.
(admitere INM şi în magístratură, septembrie 2018)
217. în cazul infracţiunii de purtare abuzivă:
A. este posibilă participaţia sub forma coautoratului;
B. Iegătura de cauzalitate trebuie dovedită in toate
cazurile;
C. suntem intotdeauna in prezenţa unei infracţiuni
complexe.
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
218. Infracţiunea de purtare abuzivă
A. se reţine in concurs cu vătămarea corporală dacă
s-a produs vreuna din urmările prevăzute de textul de Iege
care defineşte infracţiunea de vătămare corporală;
B, este variantă de specie faţă de infracţiunea de
cercetare abuzivă;
C, nu poate fi reţinută in sarcina femeii de serviciu care,
in urma observaţiilor care i se fac privind modul cum işi
indeplineşte sarcinile, loveşte persoana care a angajat-o.
(primire in proľesie avocat stagiar, martie 2019)
—
219. A este funcţionar public in cadruI consiliului
juđeţean V. Numitul O (un cetăţean venit cu o petie care
aşteptase prea mult Ia coadä) a inceput să ameninţe că
o să meargă să-I reclame pe A pentru că acesta nu-şi
GRILE 509
indeplineşte atribuţiile de serviciu. În aceI moment, A a
i inceput să îI Iovească pe 0, provocăndu-i ieziuni care
au necesitat 8 de zile de ingrijiri medicale. In cauză:
A. A va răspunde in calitate de autor aI infracţiunii de
sau alte violenţe;
B. A va răspunde in calitate de autor aI infracţiunii de
lovire sau alte violenţe;
C. A va răspunde in calitate de autor aI infracţiunii de
purtare abuzivă.
(primire in profesie avocat deňnitiv, martie 2019)
—
220. Inculpaţii A.B. şi C.D., angajaţi ai primăriei, in
timpul programului de muncă, s-au certat cu victima
G.H., care incerca să depună o reciamaţie ia serviciul
de registratură, dar funcţionara de Ia ghişeu Iipsea. La
acuzeie victimei că funcţionara de Ia ghişeu incearcă, de
fapt, să se ascundă, deoarece a mai inregistrat reclamaţii
rămase fără răspuns privind faptul că primarui este
corupt, inculpaţii A.B. şi C.D. au injurat victima şi i-au
cerut să iasă afară, iar Ia refuzul acesteia inculpatul
A.B. i-a aplicat o Iovitură peste faţă. Victima G.H. s-a
dezechilibrat, a căzut şi s-a Iovit Ia cap, decedând ia
scurt timp, In această situaţie:
A. inculpaţH A.B. şi C.D, vor răspunde pentru săvărşirea
infracţiunii de purtare abuzivă;
B. inculpaţii A.B. şi C.D, vor răspunde pentru săvărşirea
infracţiunii de Iovituri cauzatoare de moarte, pńmul in calitate
de autor, al doilea in calitate de complice;
C. inculpatul A.B, va răspunde pentru infracţiunile de
purtare abuzivă şi Iovituri cauzatoare de moarte, in timp ce
inculpatul C.D, va răspunde doar pentru purtare abuzivă.
(primire in profesie avocat stagiar, 2017)
—
221. Lovirea de către organul de cercetare penaiă a
unei persoane chemate să spună ceea ce ştie despre
furtul comis in noaptea precedentă Ia vecinul său
constituie:
A. infracţiunea de cercetare abuzivă1 intrucăt martorul
a refuzat să dea declaraţfl pentru a evita ca poliţistul să
afle că şi eI participase Ia furtul respectiv;
B. infracţiunea de purtare abuzivă, intrucăt Iucrătorul
de poliţie avea in Iucru dosarul respectiv;
C. infracţiunea de influenţare a declaraţiilor, intrucăt
martorul avea obligaţia să declare tot ce ştie in Iegătură cu
faptele şi imprejurările despre care a fost intrebat.
(admitere in magistratură, mai 2018)
222. Infracţiunea de neglijenţă in serviciu:
A, poate fi săvărşită numai din culpă cu prevedere sau
fără prevedere;
8. poate fi săvărşită in formă continuată;
C. actele de pregătire şi tentativa nu sunt posibile.
(primire in proťesie avocat sta giar, 2016)
—
510 GRILE
§6. Infracţiuni de faIs
223. Acţiunea de falsificare a unui inscris prin con
trafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea
Iui in orice mod se regăseşte in Iatura obiectivä a in
fracţiunii de:
A. faIs material in inscnsuri of ciale;
B. fals intelectual;
C. fals în înscrisuri sub semnătură privată.
(primire in profesie avocat sta giar 2015)
—
224, Pentru existenţa infracţiunii de fals material
in inscrisuri oficiale:
A, nu este necesar ca subiectul activ să fie un funcţionar;
B, este necesar ca inscrisul falsificat să fi produs
consecinţe juridice
C, nu este necesar ca inscrisul să fie folosit.
(primire în proťesíe avocat sta giai 2014)
—
225. Pe parcursul Iunii februarie 2018, inculpatul
X, prin acte materiale distincte, dar in baza aceIeiai
rezoluţii, a intocmit in fals facturi fiscale şi chitanţe
in baza cărora a vândut drujbe către numiţii A, B şi
C, Aceştia au declarat că nu se constituie parte civilă,
intrucăt nu Ii s-a produs vreo payubă, fiind mulţumiţi de
calitatea obiectelor pe care Ie-au achiziţionat, pe care
Ie folosesc şi in prezent Fapta comisá de inculpatul
X constituie:
A. inĺractiunile de fals intcIeçtual, uz de faIs si inselăciune.
toate comise in concurs reaL
8. infracţiunca do faLs materiaL in inscrisuri sub
semnăturä privatä comisă in ťormă continuatä
C trei infracţiuni de fals material in inscrisuri sub
semnătură privată, in concurs reaL
(prirnire in profesie avocat sta giar august 2019)
—
226. Fapta inculpatului dea depune Ia instanţa de
judecată, Ia mai multe termene ce au avut loc in cadrul
unui proces, 4 chitanţe falsificate care atestă, in mod
nereal, plata unor sume de bani cu titlu de onorariu
avocat, in scopul obligării părţii adverse de către
instanţă Ia plata cheltuielilor dejudecatä, rezultat care
nu s-a produs din cauza pierderii procesului, constituie:
A, tentativă la ínfracţiunea de inşelăciune comisă prin
ťolosirea de mijloace frauduloase, prevăzutä de art. 32 CP
raportat Ia art. 244 alin. (1) şi (2) CP;
B. infracţiunea de fals in inschsuń sub semnäturä privatä
in formă continuată, prevăzută de art 322 alin. (1) CR cu
I
aplicarea art. 35 alin. (1) CP;
C infracţiunea de fals in inscrisuh sub semnăturä privată,
prevăzută de art. 322 alin. (1) CP,
(admitere INM şí in magistratură, 2017)
DREPT PENAL IL PARTEA SPECIAL
227. Parchetul a dispus trimiterea in judecată a
inculpatului B, avocat in cadrul Baroului A, reţinănd
că in anul 2017, Ba atestat in mod nereal, in vederea
producerii unor consecinţe juridice, pe un numär de
j două chitanţe, faptul că ar fi incasat suma totală de
2.000 Iei, cu titfu de onorahu, depunănd aceste chitanţe
la instanţa de judecată, în scopul obligării pârMului de
către instanţele judecätoreşti, intr-un dosar civil, Ia plata
cheltuielilor de judecată, respectivul proces fiind insă
pierdut. Faptele inculpatului constituie;
A, tentativă la infracţiunea de inşelăciune in formă
continuată (2 acte matedale), in concurs ideal cu infracţiunea
de fals in inscrisuri sub semnătură pdvatä in formä continuată
(2 acte materiale);
B, tentativă Ia infracţiunea de inşelăciune in formă
continuată (2 acte materiale);
C nfracţiunea de fals in inscrisuh sub semnătură privată
in formă continuată (2 acte materiale).
(primire in profesie avocat detinitîv. martie 2019)
—
228. Inculpatut a fost trimis in judecată reţinăndu
se că, avănd aceIaşi nume şi prenume cu tatăl său
care era proprietarul unei garsoniere şi avănd nevoie
de bani, a scos Ia vănzare această yarsonieră. După
ce s-a inţeles asupra preţužui cu cumpărătorii EF i
EG, s-au deplasat Ia notar undc inculpatul profîtănd de
identitatea de nume şi-a prezentat cartea de identitate şi
s-a prezentat ca fiind proprietarul garsonierei. Notarul
a intocmit contractul de vănzare-cumparare in formă
autentică fărá să observe vreo neregulă. iar inculpatul a
incasat preţul, Faţă de această stare de fapt, inculpatul
va răspunde pentru:
A. inşelăciune, fals privind identitatea. fals in declaraţii
şi fals intelectual in forma participaţiei improprii;
B. inşelăciune, fals in declaraţii şi fals inlelectual in
forma participaţiei improprii;
C. inşelăciune, fals in declaraţii şi instigare Ia fals
intelectual.
(primire in profesie avocat definitiv, 2018)
—
229. lnculpatul AB a fost trimis in judecată reţinăndu
se că in cursul lunii mai 2016, in calitate de expert
desemnat de instanţa de judecată să efectueze o
expertiză de evaluare a preţului de circulaţie a unui
imobil, a intocmit un raport de expertiză conţinănd
date nereale, in scopul favorizării reclamantului, raport
depus Ia dosarul cauzei. Instanţa civilă nu a ţinut cont
Ia soluţionarea cauzei de acest raport datorită faptului
că a fost incuviinţată o nouă expertiză, efectuatä de
un alt expert, Faţă de această stare de fapt, inculpatul
va răspunde:
A. pentru sävârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasä;
DREPT PENAL. 11. PARTEA SPECIALĂ
B, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă,
faIs intelectual şi uz de fals, aflate in concurs;
C. pentru sävárşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă,
fals în inscrisuri sub semnătură privatä şi uz de fals, aflate
in concurs.
(primire in profesie avocat definitiv, 2018)
— (admitere INM şi in magistratură, 2014)
230. Fapta inculpatului, şofer aI unei societăţi
private, care, insărcinatfiind cu ridicarea unei cantităţi
de marfă, a intocmit şi a prozentat documente false cu
ajutorul cărora a ridicat o cantitate mai mare de marfă,
iar diferenţa şi-a insuşit-o, constituie:
A. fals in inscrisuri sub semnătură privată in concurs
cu infracţiunea de delapidare;
3. fals in inscrisuri sub semnătură privată, uz de fals
şi inşelăciune;
C. fals in inscrisuri sub semnătură privată şi inşelăciune.
(primire în profesie avocat stagiar, 2017)
— Iui x se va reţine:
231. Fapta şoferului angajat Ia o persoană juridică,
insărcinat să transporte marfă, dea prezenta documente
false cu ajutorul cărora a ridicat de Ia un furnizor o
cantitate mai mare de marfă, folosind o parte din ea
în interes propriu reprezintă:
A. infracţiunea de fals in inscrisuri sub semnătură privată
in concurs cu infracţiunea de inşelăciune;
B. infracţiunea de fals in inscrisuri sub semnäturä privată
in concurs cu infracţiunea de gestiune frauduloasă;
C. inťracţiunea de fals in inscrisuri sub semnătură privată
in concurs cu infracţiunea de delapidare.
(primire in profesie avocat definitiv, 2015)
— de fapt inculpatul va răspunde:
232. ĺn cazul infracÇiunii de fals intelectual:
A. falsificarea poate fi concomitentă sau ulterioară
intocmirii unui inscris;
B. subiectul activ poate fi un medic angajat cu contract
de muncă intr-o unitate spitalicească din sistemul public
de sănătate;
C. utilizarea ulterioară a inscrisului de către o persoană
care cunoaşte că este fals realizează condiţiile de tipicitate
ale infracţiunii de uz de fals.
(admitere INM şi în magistratură, 2016)
233. FaIsuI intelectual:
A, nu are incriminată tentativa, fiind o infracţiune de
pericol;
B, se poate reţine in concurs cu infracţiunea de dela
pidare, atunci cănd este comis de un angajat aI unei bănci
cu capital privat;
C. absoarbe intotdeauna infracţiunea de uz de fals.
(admUem in magistratură, iunie 2019)
234. Infracţiunea de uz de fals:
A, poate fi comisă de o persoană juridică;
GRILE 511
3. este absorbită in infracţiunea de fals material in inscri
suri oficiale, atunci când este săvârşită de autorul falsului;
C. este absorbită in infracţiunea de fals in inscrisuri sub
I semnătură privatä, atunci când este săvărşită de autorul
ĺalsului.
235. X a formulat o cerere de chemare in judecată, in
cuprinsul cäreia a arătat, necorespunzătoradevărului, că
a dobăndit un imobil prin uzucapiune. X a depus Ia dosar
un certificat, aparent eliberat de către administraţia
financiară, cunoscând că acesta este falsificat, in
cuprinsul căruia se menţiona neconform cu realitatea
că X a plătit impozit pentru imobilul Iitigios incepând
cu anul 1985. x s-a prezentat in faţa instanţei civile şi
a susţinut cererea de chemare in judecată, formulănd
concluzii in sensul că a uzucapat imobilul, In sarcina
A. săvârşirea infracţiunii de uz de fals;
3. săvârşirea infracţiunfl de fals in declaraţU şi a
infracţiunii de uz de fals;
C. săvârşirea infracţiunii de uz de fals şi a inĺracţiunh
de inducere in eroare a organelorjudiciare.
(admitere in magistratură, aprilie 2017)
236. Inculpatul a fost trimis in judecată, reţinăndu-se
că şi-a incredinţat cartea de identitate unui prieten care
avea o fizionomie asemănătoare, in vederea folosirii
acesteia in faţa poliţiei Iocale, pentru intocmirea unui
proces-verbal de contravenţie, Faţă de această stare
A. pentru instigare Ia fals privind identitatea;
3. pentru fals privind identitatea;
C. pentru complicitate Ia fals privind identitatea.
(primire in proťesie avocat stagiar, 2018)
—
237, S-a reţinut că în noaptea de 15116.12.2016,
inculpatul s-a intălnit in oraş cu numiţii U.G. şi T.D.,
hotărănd să participe Ia discoteca organizată in
Iocalitatea E., jud. C. După miezul nopţii s-au intors
in Iocalitatea de domiciliu şi, pe când se deplasau pe
strada X, au fost opriţi de o patrulă a jandarmeriei care
a solicitat însoţitorilor inculpatului date referitoare Ia
provenienţa bunurilor aflate asupra Ior, De precizat că
U.G. şi T,D, au fost trimişi ulterior in judecată pentru
comiterea infracţiunii de furt, In acest context, inculpatul
şi-a declinat o identitate nereală, declarănd că so
numeşte U.G., cu data naşterii şi adresa domiciliului
fictive, date inserate de jandarmi in procesul-verbal de
đepistare. Declaraţllle numlvlor U.G. şI tD., precum
şi inscrisul amintit susţin situaţia de fapt prezentată
prin actul de inculpare. Inculpatul a recunoscut fapta
motivănd comiterea ei pe considerentul că s-a pierdut
 - HH
512 GRILE
faţă de „bălbăielile" prietenilor chestionaţi cu privire
Ia provenienţa bunurilor şi că intărziase acasă fără
acordul päńnţilor, dar că nu a intenţionat altceva decât să
ascundă situaţia in faţa părinţilor. Ce incadrareiuridică
a faptei inculpatului va fi reţinută:
A. fals privind identitatea (art. 327 CP);
B. fals în declaraţii (art. 326 CP);
C. complicitate Ia fals intelectual (art. 321 CP), comis În
participaţie improprie (jandarmii acţionänd fără vinovăţie).
(primire in proťesie avocat definitiv, 2017)
—
238. Fapta dea Iipi pe un paşaport emis pe numele
altei persoane propria fotografie şi de a se prezenta Ia
graniţă cu un asemenea act reprezintä:
A, doar un fals privind identitatea;
B. un fals material in Înscrisuri oficiale în concurs cu
uz de ĺaIs
C. un fals material în Înscrisuri oflciale În concurs cu
íaIs pńvind identitatea;
(primire in profesie avocat definitîv. 2014)
—
239. X, care s-a prezentat in faţa procurorului,
afirmând, in mod nereal, că este Y, persoana citată in
calitate de martorin cauza instrumentati de procuror,
şi a fost audiat in această calitate comite o infracţiune
de fals privind dentitatea:
A. dacä a prezentat actul de identitate al Iui Y;
B, şi o infracţiune de mărturie mincinoasă:
C, i o infracţiune de inducere in eroare a organelor
judiciare.
(admitere INM şi în magistratură, 2015)
240. Constituie infracţiunea de fals in declaraţii:
A. declararea necorespunzätoare adevărului in privinţa
propriei identităţi prin folosirea unui act falsificat de identitate,
declarare fäcută de către o persoană in faţa avocatului, în
vederea producerii unor consecinţe juridice pentru altul;
B declararea necorespunzătoare adevărului În privinţa
existenţei unei relaţii de rudenie cu privire a care nu existä
acte doveditoare, declarare făcută de către o persoanä În
faţa notarului public în vederea producerii de consecinţe
juridice pentru altul;
C. declararea necorespunzătoare adevărului in privinţa
unei stări de fapt, declarare íäcută de către martoră În
faţa instanţei civile, in vederea producerii unor consecinţe
juridice pentru sine.
(primire in profesie avocat stagiar, mad/e 2019)
—
§7. Infracţiuni con&a siguranţei publice
241. Constituie infracţiunea de părăsire a Iocului acci
dentului ori modificarea sau ştergerea urmeloracestuia:
A. păräsirea Iocului accidentului, färä Încuviinţarea poliţiei
sau a procurorului care eĺecĺuează cercetarea locului Íaptei,
DREPT PENAL 11. PARTEA SPECIALÂ
de către conducătorul vehiculului, dacă in urma accidentului
s-au produs doar pagube materiale;
B. modificarea de către autorul accidentului a stării
locului unde s-a produs accidentului de circulaţie din care
a rezultat uciderea sau vătämarea integritäţii corporale od
a sănätăţii unei persoane, fărä acordul echipei de cercetare
la faţa IoculuL
C. pârásirea locului accidentului, fără incuvńnţarea poliţiei
sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei,
de către conducătorul vehiculului, dacä victima părăseşte
locul faptei, iar conducătorul de vehicul anunţă imediat
evenimentul la cea mai apropiatä unitate de poliţie.
(primire în proťesie avocat definitiv, august 2019)
—
242. La data de 03.O&2018, in jurul orei 03.25 a.m.,
X, care consumase in prealabil un pahar de here,
se afIa Ia volanul autoturismului marca O pe care iI
conducea cu viteza de 100 km/h in Iocalitatea B Deşi
organele de poliţie din cadrul I.P.J. F, aflăndu-se in
exercštarea atribuţšilor de serviciu, au efectuat semnalul
regulamentar de oprire a conducătorului autoturismului,
acesta nu a oprit. Organele de poliţie au plecat in
urmărirea autovehiculului reusind opńrea acestuia, după
ce conducătorul X a pierdut controlul volanului si a intrat
cu mainair. sanţfárăa o avada. Xs-a dat jos din maină
şi, văzănd poliţiştii, a incercat să fugă de la faţa locului,
dar a fost oprit In urma verWcărilor, s-a stabilit că X era
- posesor de permis de conducere, insă avea dreptul de
- a conduce suspendat din data de 08.012018. Intrucát
X emana miros de alcool, i s-a solicitat să se supună
testării cu aparatul alcooltest, insă a refuzat, după
care a fost condus la Spitalul Orăşenesc B, unde a
refuzat recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii
alcoolemiei cu motivarea că ‚Ji e frică de ace". Realizaţi
incadrarea juridică a faptelor comise de X:
A. infracţiunea de conducere a unui autovehicui färä
perrnis de conducere, inĺracţiunea de refuz sau sustragere de
la prelevarea de mostre biologice, infracţiunea de conducere
a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe şi
infracţiunea de păräsire a locului accidentului ori modiücarea
sau ştergerea urmelor acestuia, În concurs;
B infracţiunea de conducere a unui autovehicul fărä
permis de conducere, infracţiunea de refuz sau sustragere
de la prelevarea de mostre biologice şi infracţiunea de
conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor
subslanţe. in concurs;
C. infracţiunea de conducere a unui autovehicul fără
permis de conducere şi infracţiunea de refuz sau sustragere
de la prelevarea de mostre biologice. În concurs.
(primire în pmťesie avocat definitiv, martie 2019)
—
DREPT PENAL 11, PARTEA SPECIALĂ
§8. Infracţiuni care aduc atingere unor relaţii
privind convieuirea socială
243. Infracţiunea de tulburare a ordinii şi Iiniştii
publice:
A, nu se poate reţine dacă actete de violenţă sau ame
ninţare au fost îndreptate impotriva unei singure persoane;
6. nu absoarbe infracţiunea de Iovire sau alte violenţe;
C, se poate reţine şi atunci când o persoană, Tn timpul
zilei, se dezbracă complet in piaţa publică din faţa primăriei,
in semn de protest faţă de activitatea primarului.
(admUere INM şi in magístratură, 2016)
244. Infracţiunea de tulburare a ordinii şi Iiniştii
publice:
A. se reţine doar atunci când violenţele, ameninţările
sau atingerile grave aduse demnitäţii, realizate in public,
sunt indreptate impotriva a două sau mai multor persoane;
6. se reţine, chiar dacă ameninţările sau atingerile
grave aduse demnităţii, realizate in public, sunt indreptate
împotriva unei singure persoane;
C. absoarbe intotdeauna infracţiunea de ultraj contra
bunelor moravuri, atunci cănd faptele sunt Comise in aceeaşi
imprejurare.
(admitere în magistratură, aprilie 2017)
245. In cazul infracţiunii de incest:
A, nu este posibilă padicipaţia penală;
3. forma de vinovăţie poate fi şi culpa;
C, sunt realizate elementele de tipicitate şi in cazul in
care subiecţii activi sunt numai fraţi consangvini (după tată).
(admitere JNM şi în magîstratură, 2017)
246. lnculpatul X, recidivist, a fost trimis in judecată
pentru comiterea infracţiunii de abandon de familie
prevăzute de afl. 378 alin. (1) lit. c) CP, reţinăndu-se
că nu a plătit cu rea-credinţă, timp đe 3 Iuni, pensia de
intreţinere stabilită pe cale judecătorească in favoarea
fiuiui său minor. inainte de terminarea cercetării jude
cătoreşti1 incuípatul a achitat in intregime pensia de
intreţinere restantă, In această situaţie:
A. fapta inculpatului nu se pedepseşte;
B. instanţa nu poate dispune amănarea aplicării
pedepsei;
C. instanţa poate dispune suspendarea executärfl
pedepsei sub supraveghere.
(admitere in magistratură, aprilie 2017)
247. In cazul in care s-a comis o infracţiune de aban
don de familie:
A. instanţa nu poate dispune amânarea aplicähi pedepsei
dacă nu sunt indeplinite condiţiile preväzute de Iege pentru
aceasta, chiar dacă inculpatul işi indeplineşte obligaţiile
până la rămânerea definitivă a hotărării de condamnare;
GRILE 513
6. fapta nu se pedepseşte dacă inculpatul işi indeplineşte
obligaţiile de întreţinere restante pănă Ia primul termen de
judacată;
C, fapta nu se pedepseşte dacă inculpatul işi indeplineşte
obligaţiile de intreţinere restante până la terminarea urmăririi
penate.
(primire in profesie avocat stagiar, august 2019)
—
248. lnculpatui a fost trimis în judecată, reţinându-se
că impotriva acestuia a formulat plăngere penală fosta
soţie pentru abandon de familie, deoarece in perioađa
mai-august 2016, pe parcursul a 4 luni, acesta nu a
achitat pensia de intreţinere stabilită prin hotärâre
judecătorească in favoaroa celor doi copii minori ai
inculpatului, in vărstă de 11, respectiv 12 ani. lnculpatul a
arătat şi s-a dovedit că in cele 4 luni copiii au fost in grija
sa, mama lor fiind plecată la muncă în străinătate. Faţă
de această stare de fapt:
A. inculpatul răspunde pentru o singură infracţiune de
abandon de familie in forma continuä;
6. inculpatul răspunde pentru două infracţiuni de
abandon de familie;
C. inculpatul ar putea fi achitat pentru că fapta nu a fost
săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.
(primire în profesie avocat sta giar, 2018)
—
§9. Infracţiuni prevăzute în ĺegi speciale
249. lnculpatul a fost surprins de Iucrători din
cadrul B.C.C.O, in timp ce vindea unui consumator
ţigări ce conţineau droguri de risc, precum şi pliculeţe
ce conţineau droguri de mare risc. ln cauză, inculpatul
va râspunde penal pentru:
A. două infracţiuni de traflc de droguri aflate in concurs
[art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 şi art 2 alin. (2) din
aceeaşi lege, cu aplicarea art 38 CP];
B. o infracţiune de traflc de droguri in formä continuatä
[art. 2 alin. (1) si (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea
art 35 alin. (1) CR3;
C. o infracţiune simplă, ca formă a unităţii naturale de
infracţiune [art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000].
(primire în profesie avocat definitiv, august 2019)
—
250. Eliberarea de droguri de risc, pe baza unei
reţete prescrise de către medic, fără ca aceasta să fie
necesară din punct de vedere medical, situaţie cunos
cută autorului:
A, constituie o infracţiune ce poate fi săvărşită numai
de un subiect activ califlcat (persoane autorizate in baza
Iegii să elibereze medicamente pe bază de reţetâ);
B nu constituie infracţiune;
C constituie infracţiunea de trafic de droguri de risc.
(primire in proťesie avocat deflnUiv, martie 2019)
—
 B. RĂSPUNSURI I EXPLICAŢII

r A PITflT
‚_-ni i i
TTŢ
%_‚1t)1
T
1.1
DA vmv A
flfli Ifl
rJ2T%Tr?p /* T
1i'1,,1'fl1-fl
X

§ĺ. Aplicarea Iegii penale în timp

I 1 Räspuns: B (primire in profesie— avocat stagiar, august 2019; primire in profesie— avocat definitiv, august 2019)
Aplicarea legii penale mai favorabile presupune intrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: (i) succesiunea de legi penale
sä intervinä intre momentul comiterii faptei şi momentul judecärii definitive a infractorului, (1;) toate legi!e succesive să incrimineze
fapta comisă de inculpat; (//:) legile succesive să incrimineze sau să sancţioneze diferit fapta comisă (F. STRETENu, D. NIŢu,
Oreptpenal. Partea generalä, vol. 1, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014, p. 131-133).
Prima condiţie este indeplinitä dacä actul normativ care a cuprins dispoziţii penale mai favorabíle aflat in vigoare intre cele
douä momente a fost declaral neconstituţional sau, in cazul parlicular al ordonanţelor de urgenţă, dacă au fost aprobate de
către Parlament cu modificări sau completări ori au fost respinse, Faţă de cele arătate, observăm că varianta de la litera A este
eronată, iar varianta de la litera B este corectă.
Varianta de la litera C este eronatä, intrucăt pentru aplicarea legii mai favorabile nu interesează dacă legea nouă modibcä
dispoziţiile Codului penal ori a dispoziţHlor din egi speciale.

2. Răspuns: C (admitere INM şi ín magistraturâ, septembrie 2018)

Răspunsul de la litera A este greşit, deoarece, in acest caz, suntem in prezenţa aplicärii legii penale mai favorabile pedepselor
definitivo, in temoiul arl. 6 CP, iar nu in prezenţa aplicärii legii penale mai favorabile pănă Ia udecarea definitivă a cauzei.
In cazut in care legea nouă nu mai incriminează fapta in modalitatea concretă in care a fost comisă suntem in prezenţa
unei legi de dezincriminare, potrivit art. 4 CP, iar nu a aplicárii Iegii penale mai favorabile, Din acest motiv, răspunsul de la
litera B este greşit.
In cazul in care legea nn,u prevede cnnditia introducerii plângerii prealabile pentru tragerea la räspundere penalä a fäptuitorului
aceasta constituie o lege penală mai favorabilä dacä persoana vătămată nu ar dori sä introducă o ptăngere prealabilă. ĺn acest
caz, nofiind introdusă plzngcrea prcalabilă, va fi ncidentă o cauzä carc inläturä räspunderea penalä, caz in care legea nouä va
fi mai favorabilă pentru inculpat, Dacă persoana vătămată ar introduce plăngerea prealabilă, legea nouă poate să nu conştituie
o lege penalä mai iavorabilă, deoarece Ia stabilirea acesteia se vor lua in considerare alte criterii (cuantumul pedepsei etc.).
Comisia de soluţionare a contestaţilor a reţinut că varianta de räspuns de la litera B nu este comctä, întrucât aceasta are
in vedere ipcfeza unei legi de dezincriminare ín concreto, caz in care se apĺicä dispoziţüle afl. 4 CR ş/ nu cele reťenżoare la
legea maifavorabilâ (ad 3 din Legea nr 187/2012).

3. Răspuns: c ţprimire in profesie avocat deťinitiv, 2017)

—

Potrivit Deciziei nr 265/2014 (M Of nr 372 din 20 mai 2014), Curtea Constituţională a constatat că dispozi(üIe art. 5
CP sunt constituionaIe in măsura în cam nu permit combinarea pmvedeńlor din Iegi succes/ve in stabilirea ş/ aplicarea legii
penale mai favorabile.
ln aceste condiţii. aphcarea legii mai favombile in cauză se va realiza prin aplicarea dispoziţiilor unei singure legi. făcăndu-se
abstracţie de cealaltă lege. În concret, acest lucru nu este intotdeauna posibil, pentru că in cazul in care faptele pentru care
s-a dispus lrimiterea in judecatä au fost săvărşite atăt sub imperiul legii, anteňor, căt şi ulterior acestui moment, sub legea
nouä, legea nouă trebuie aplicată in mod obligaloriu pentru acestea din urmă şi pentru operaţiunea de contopire a pedepselor
aplicate. Aşadar, cum pentru faptele sävărşite sub legea nouă va fi aplicată in mod obligatoriu această lege, şi tratamentul
sancţionator al pluralitäţii de infracţiuni va fi stabilit tot in baza legii noi (ad. 10 din Legea nr. 187/2012), intrucăt apÍicarea in
mod global a Iegü ar incălca principiul neretroactivităţii legii noi rapodat la faptele săvărşite sub vechea lege.
Pentru aceste motive apreciem cä räspunsul corect este cel de la litera C. AstfeL pentru faptele sävărite sub vechea legea
va fi stabilită legea mai favombilă, pentru faptele săvărşite sub legea nouă va h aplicatä legea nouä, iar tratamentul sancţionator
al concursului va ii tot cel prevăzut de legea nouă. intrucăt pluralitatea de inĺracţiuni s-a desăvărşit sub această lege.

Răspuns: B (primire in profesie avocat stagiar, 2017)

‘ —

Dată fiind asemănarea acestei intrebări cu precedenta, ne vom rezuma a arăta punctual care elemente ale variantelor de
răspuns determină validitatea sau nu a răspunsutui.

7 . __7••.7. 77
IOAN-PAuL cHlS, CRISTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 515

Varianta de Ia Iitera A este eronată, intrucát regula aplicärii globale a Iegii contravine principiului neretroactivităţii Iegii in
cazul concret analizat. Aşadar, cu toate că regula aplicării in mod global a Iegii este corectä, aceasta nu se aplică in speţă.
Varjanta de Ia Iitera B este corectă, intrucăt descńe intocmai cum trebuie să procedeze instanţa in cazul dat. Pentru [aptele
săvărşite sub Iegea veche se va stabili care este Iegea mai favorabilä, Iegea veche sau Iegea nouă, iar pentru faptele noi se
va aplica in mod obligatoriu Iegea nouă.
Varjanta de Ia Iitera C este eronată, intrucăt tratamentul sancţionator aI pluralitáţii de infracţiuni va fi stabilit in mod necesar
potrivit Iegii noi, Iegea sub care pluralitatea s-a desăvărşit (art. 10 din Legea nr 187/2012).
5. Räspuns: A, B (primire in profesic avocat stagiar, 2017)
—

Regula aplicării in mod global a Iegií exclude posibilitatea combinärfl prevederilor mai favorabile din Iegile succesive Aşadar,
in cazul in care toate infracţiunile au fost săvărşite sub codul anterior, in cau2ă va fi aplicat fie codul vechi, sub toate aspectele,
fie codul nou, sub toate aspectele. Aşadar, va fi interzisă aplicarea Iegii noi pentru o inĺracţiune, a Iegii vechi pentru alta etc. Faţă
de cele arătate, variantele de răspuns de Ia Iiterele A şi B sunt corecte.
Varianta de Ia Iitera C este eronată, regula aplicärfl facultative a Iegii penale mai favorabile nefiind prevăzută de actuala
Iege penală, Aceasta era prevăzutä sub Iegea veche şi era aplicabilă in condiţiile intervenirii unei Iegi mai favorabile după
rămănerea definitivä a hotărârii.
6. Răspuns: A, B (primiro În proťesie avocat sta giar, 2015)
—

Prin Decizia nr. 265/2014 (M. Qf, nr, 372 din 20 mai 2014), Curtea Constituţională a stabilit regula aplicării legii mai favorabile
in mod global, regulă care nu permite combinarea prevederilor din Iegi succesive in stabilirea şi aplicarea Iegii penale mai
favorabile.
De asemenea, potrivit art 5 alin. (2) CP, Ia aplicarea IegH mai favorabile va fi avut in vedere şi actul normativ declarat
neconstituţional, dacă s-a aflat in vigoare oricănd intre momentul săvărşirii faptei şi pronunţarea hotärării delinitive in cauzä şi
dacă a cuprins dispoziţii penale mai ĺavorabile.
Prin urmare, variantele corecte de räspuns sunt cele Ia Iiterele A şi B.

I 7. Răspuns: A (NB: in prezent, C) (primire in profesie avocat detinitiv, 2016)

—

Prezenta intrebare se referă tot Ia aplicarea Iegii penale mai favorabile intervenite anterior rămănerii definitive a hotärării,
aplicarea Iegii mai favorabile producănd efecte cu privire Ia caracterizarea infracţiunü.
Pentru rezolvarea prezentei intrebări trebuie să se cunoască faptul că inşelăciunea care a produs consecinţe deosebit de
grave era pedepsită sub Iegea veche cu inchisoarea de Ia 10 Ia 20 de ani. Actualul Cod penal sancţionează fapta de inşelăciune
cu pedeapsa inchisońi de Ia 6 Iuni Ia 3 ani, pentru forma tip, respectiv de Ia un an Ia 5 ani, pentru forma agravată (art. 244 CP;
varianta agravată prevăzutä la art 2561 nu se aplicä faptelor sävărsite anterior intrării in vigoare a O.U.G. nr 18J2016). De
asemenea, trebuie să se aibä in vedere faptul cä Ia data examenului sintagma „şi impotriva aceluiaşi subiect pasiv din cuprinsul
dispoziţiitorart. 35 alin. (1)CP nu fusesedeclarată neconstituţională (Decizia CCR nr. 368/2017, M. Of. nr. 566dm 17 iuIie2Ol7).
Pornind de Ia cele arătate, reţinem că, dat fiind faptul cä infracţiunea de inşelăciune a fost sävărşită sub Iegea veche, aplicarea
Iegii mai !avorabile anterior rämănerU definitive a hotărării presupune aplicarea in mod global a unei Iegi fie a Iegii vechi, fie a
—

Iegii noi. In prezent, constatăndu-se unitatea de rezoluţie infracţională, inculpatul va fi trimis in judecată pentru săvărşirea unei
singure infracţiuni, comisä in formă continuată (5 acle materiale), Iegea nouă fiind mai blăndă, faţă de Iimitele de pedeapsă
amintite. De aceea, de /ege Iata, avăndu-se în vedere şi decizia Curţii Constituţionale, răspunsul corect este ceI de Ia Iitera C.

j 8. Răspuns: C (admitore INM şi in magistratură, 2014)

Speţa ridică problema aplicării dispoziţiilor art 5 CP, in cazul unei condamnări deflnitive Ia pedeapsa inchisorii de 3 ani,
dacă Iegea nouă ar prevedea pentru infřacţiunea respectivă un maxim special chiar de 3 ani, insă ar prevedea şi pedeapsa
alternativä cu amenda.
Potrivit art 6 alin. (1> CP, cänd după rămânerea deťinitivä a hotărârü de condamnare şipănä Ia executarea comp!etă a
pedepsei închisorii sau amenzü a inteivenit o Iege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea ap/icată, dacă depăşeşf e
maximut speciaţ prevăzut de Iegea nouä pentru inĺracŕunea săvărşitä, se reduce /a acest maxím. Aşadar, aplicarea Iegń penale
mai favorabile pedepselor definitive permite doar reducerea pedepsei aplicate Ia maximul special prevăzut de Iegea nouă pentru
infracţiunea respectivă, Nu este posibilă schimbarea naturii pedepsei aplicate, chiar dacă Iegea nouă ar prevedea alternativ
cu pedeapsa inchisońi şi pedeapsa amenzii. Aceasta, deoarece s-ar incălca autoritatea de Iucru judecat, nefiind posibilă in
acest caz o nouă individualizare a pedepsei aplicate, Din acest motiv, răspunsul de Ia Iitera B care face referire Ia inlocuirea
—

pedepsei inchisońi cu pedeapsa amenzii dacă instanţa apreciază cä aceastä pedeapsă este suficientă pentru reeducarea
—

condamnatului, este un răspuns graşit.

Răspunsul de Ia Iitera A este. de asemenea, greşit, deoarece apariţia unei Iegi noi care modifică maximul special aI pedepsei
nu mai poate avea vreun efect asupra mäsurilor de siguranţă executate deja. Intr-adevăr. Iegea nouă prevede un maxim
speciat de 3 ani inchisoare, iar pentru Iuarea măsurii de siguranţă a confiscării extinse, art 112 CP prevede condiţia ca Iegea
516 EXPLICAŢII DREPT PENAL, L PARTEA GENERALÄ

sä prevadă pentru infracţiunea sävărşită pedeapsa inchisohi de 4 ani sau mai mare. Măsurile de siguranţă se execută insă Ia
rămănerea definitivä a hotărării prin care acestea au fost Iuate, iar Ia momentul executärii Ior Iegea prevedea pentru infracţiunea
săvărsitä pedeapsa mai mare de 4 ani Reducerea ulterioară a maximului special la 3 ani nu are ca efect restituirea bunurilor
conăscate. ci singurul efect preväzut de Iege in acest caz este reducerea maximului special aI pedepsei principaie aplicale
condamnatului. Aceastä concluzie este susţinutá de rolul pe care iI joacă pedeapsa închisorii in economia dispunerii măsudi
de siguranţä a confiscärii extinse. aceasta constituind o condiţie de admisibilitate a ei, care se veňücă numai Ia momentul
dispunerii. raportul de drept execuţional nefiind aĺectat in vreun fel de modiflcările uiterioare a acestor condiţii.
In cazul in care Iegea nouä ar prevedea o condiţie specialä a subiectului pasiv aI infracţiunfl, condiQe ce nu ar mai fi indeplinită
in speţă, inseamnă cä a operat o dezincriminare in concreto a faptei săvărşite. Dacä Iegea nouă prevede că infracţiunea există
dDar atunci când subiectul pasiv este un minor, iar in speţá subiectul pasiv era un major, rezultä că fapta concretă nu mai
este prevăzută de Iegea penalä, fiind dezincriminată. Or, avănd in vedere această dezincriminare a faptei, aceasta nu va mai
putea prDduce efecte pe viitor, nemaiputănd constitui nici primul termen aI recidivei, Astfel, potrivit art. 42 Iit. a) CP, la stabilirea
stării de mcidivă nu se ţine seama de hotărările de condamnare privitoare la: a) ťaptele care nu mai sunt prevăzute de legea
penală, Din acest motiv, räspunsul de Ia Iitera C este corect.

9. Răspuns: A (admitere in magistratură, aprUie 2017)

Aplicarea Iegii penale mai favorabile, in cazul condamnării unei persoane pentru comiterea mai multor infracţiuni, in concurs,
se face, prin poteză, in mod global, intrucăt scopul principal aI aplicärii art. 6CP este aceIa aI respectärii principiului Iegalităţii
sancţiunilor impuse potrivit IegH vechi (aplicatä, evident, in mod global) raportat Ia noua reglementare, flind inlăturate in tot sau
in parte acele sancţiuni care nu mai au susţinere in noua lege.
Aşa (iind, apreciem corectă opinia comisiei de soluţionare a contestatiilor conform căreia, Decizia nr 26512014 a Curţi
Constituţonale, la care face reťerire candidatuĄ nu este incidentă, întrucăt vizează art 5 CP iar nu art 6 CP care este avut in
vedere de enunţul intrebănr
ĺn cazul infracţiunilor definitiv judecate. aplicarea Iegii penale mai favorabile in temeiul art 6 cP se va face in mod gIobal.
însä ţinándu-se cont de fiecare inĺracţiune in parte i de regimul de sancţionarea concursului de infracţiuni Astfe!, dacă se
reduce o podeapsă aplicată pentru o infraciune in concurs, care ar fl mai mare decát maximul special prevázut de Iegea nouă
pcntru infracţiunca rcspcctivă, se va calcula pedeapsa rezultantă L care s-ar ajunge prin aptcarea tuturor dispoziţiilor noului
Cod penal (inclusiv cele privind sancţionarea concursului de infracţiuni), iar dacă rezultanta Ia care s-ar ajunge ar fi mai redusă
decăt pedeapsa rezultantă pe care o execută condamnatul, atunci se va face aplicarea art 6 CP şi se va reduce această
pedeapsă rezullantă. Este posibil ca in urma apcärii globale a noii Iegi peiiale să se ajuuyă au pedeapsa rezultanta mai mare
decăt cea pe care o execută condamnatul, chiar dacá s-ar fi redus pedeapsa aplicatä pentru o infracţiune din concurs ĺn acest
caz, se va reduce pedeapsa pentru una din infracţiunile aflate n concurs, care ar depăşi maximul special preväzut de noua
Iege penală, dar se va menţine pedeapsa rezultantă, Din acest motiv, räspunsul de Ia Iitera A este ceI corect
Răspunsul de Ia Iitera B este gresit, deoarece practica judiciară a statuat că se va face aplicarea art 6 CP chiar dacä se
va reduce doar una din pedepsele aplicate pentru infracţiunile aflate in concurs şi se va menţine pedeapsa rezultantä. Este
adevărat cä persoana condamnatä va executa in final aceeaşi pedeapsă, însă aplicarea Iegii penale mai favorabile doar pentru
una din infracţiunile aflate in concurs, pentru care a fost condamnat in baza Iegii vechi, poate avea relevanţă în aplicarea altor
instituţii de drept penal (de exemplu, graţierea pedepselor de pânä Ia un anumit cuantum). De aceea, practica judiciarä a statuat
că se va face aplicarea art 6 CP chiar dacă se va menţine pedeapsa rezultantă aplicatä pentru pluralitatea de infracţiuni.
Răspunsul de Ia Iitera C este greşit, deoarece nu existä nicio prevedere potrivit cäreia art 6 CP s-ar aplica doar pedepselor
individuale, nu şi pedepselor definitive. Dimpotrivă, Iegea penalä mai favorabilä se va aplica, in temeiul ad. 6 CP. tuturor instituţiilor
care au un efect asupra pedepsei rezultante.

I 10. Ráspuns: B (admitere in mogistraturi, mai 2018)

Potrivit ad. 6 CP, cănd după rămánerea deflnitivă a hotărărü de condamnare şi pănä la executarea completă a pedepsei
înclusorü sau arnenzü a intervenit o /ege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul
specia/ preväzuż de legea nouă penfw infracţunea săvărşitä, se reduce la acest maxim. Aşadar, legea instituie un remediu pentru
a aduce in acord cu prevederie noului cod penal pedepsele aplicate sub imperiul vechiului Cod penaL care depăşesc maximul
special prevăzut de Iegea nouă pentru infracţiunea respectivă, Din acest motiv. răspunsul de Ia Iitera B esie corect, având in
vedere cä in acest caz suntem in prezenţa unui caz de aplicare a Iegii penale mai ĺavorabile după ;udecarea definitivă a cauzei.
Răspunsul de Ia Iitera A este greşit, deoarece pedeapsa nu este nelegală, fiind aplicatä potrivit dispozí jiilor Iegale in vigoare
Ia momentul rămănerii definitive a hotărării de condamnare.
Răspunsul de Ia litera C este greşit deoarcce, din punct de vedere procedural, pentru aplicarea Iegii penale mai favorabile
după judecarea deflnitivä a cauzei nu se recurge Ia formularea unei cäi extraordinare de atac, ci este prevăzută o cale distinctă.
reglementată in art 595 CPR
I0AN-PAULCHI, CRISTINELGHIGHECI EXPLICAŢII 517

j 11. Răspuns: A, C (primire în profesie avocat deflnitiv, 2015)

—

Prin prezenta intrebare se pun in evidenţă interpretările date de inslanţa supremă a dispoziţulor art 187 CP, respectiv
a sintagmei pedeapsä prevăzută de Iege. Potrivit textului amintit, prin pedeapsă prevăzută de lege se inţelege pedeapsa
prevăzută in textul de lege care incriminează fapta săvărşitä in forma consumată, färä Iuarea in considerare a cauzeior de
reducere sau de majorare a pedepsei.
Astĺel, relevante rezolvării prezentei intrebări sunt:
a) Decizia nr 7/2014 (M. Oí nr. 471 din 26 iunie 2014) prin care Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că in aplicarea
legii penale mai favorabiÍe, potrivit art. 6 CP, în cazul infracţiunilorcontinuate, prin sintagma „maxim special prevăzut de legea
nouă pentru infracţiunea sävărşită se înţelege maximul special prevăzut de Íege pentru infracţiune, fără Iuarea in considerare
a cauzei de majorare a pedepsei prevăzută pentru infracţiunea continuată;
b) Decizŕa nr 6/2014 (M. OĹ nr 471 din 26 iunie 2014) prin care Inatta Curte de Casaţie şi Justi(ie a stabilit că in ap//carea
legii penale mai favorabUe după judecarea deflnitivă a cauzei, potrivit art. 6 alin. (1) CP in cazul tentativei, limita maximă a
pedepsei ce trebuie avută in vedere este maximul prevăzut de Íege pentru forma tentată (maximul special aÍpedepseiprevăzute
de lege pentru infracţiunea consumatä, redus sau inlocuit conform dispoziţmor privind tratamentul sancţionator al tentativei).
Faţă de toate acestea, observăm că variantele de la Iiterele A şi C sunt corecte.

12. Răspuns; B, c (primire in profesie avocat detînitiv, 2014)

—

Intrebarea atinge atât aspecte referitoare Ia aplicarea Iegii penale pănă Ia judecarea definitivă a cauzei, căt şi aspecte
reĺeritoare Ia aplicarea IegH penale după judecarea definitivă a cauzei, variantele de Ia Iiterele B şi C fiind corecte. Astfel, esle
incident art 5 CP referitor Ia aplicarea Iegü mai íavorabile pănă Ia judecarea dehnitivă a cauzei cu privire Ia a doua faptă. Nu
interesează, în economia discuţiei, ĺaptul că Iimitele de pedeapsä sunt asimetńce căt timp prin ipotezä nu se aratä dacă instanţa
va aplica pedeapsa indreptată spre minimul ori spre maximul special, Cu privire Ia condamnarea Ia pedeapsa detenţiunb pe viaţă
devin incidente dispoziţiile art 6 CP referitoare Ia aplicarea Iegii penale mai favorabile după judecarea definitivä a cauzei. In
concret instanţa va íntocui pedeapsa aplicată sub Iegea veche cu maximul ŕnchisorii prevăzut pentru acea infracţiune de Iegea
nouă (art. 6 alin. (2) CP].
Varianta de Ia Iitera A este eronată, intrucât ipoteza nu tratează vreun caz de dezincriminare a infracţiunitor, Iegea nouă
prevăzând in continuare ca infracţiuni faptele săvârşite.

j 13. Răspuns: s, c (primire în profesie avocat

—
stagia, 2014)
ĺn aceastä speţă sunt incidente dispoziţiile privind aplicarea Iegii penale de dezincńminare şi aplicarea Ieii penale mai
favorabile pănă la judecarea dehnitivă a cauzei, In această ordine, reţinem că infracţiunea se consideră dezincriminală atunci
când nu mai este prevăzută de Iegea nouă. Totodată, vom fi in prezenţa unei dezincriminări atunci cănd Iegea nouă modifică
elementeleconstitutive ale mnfracţiunii, inclusiv a formei de vinoväţie, iar fapta săvărşită nu mai întruneşte noile condiţii. Aşadar,
varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă, intrucăt Ia data intrării in vigoare a Iegii de dezincriminare executarea pedepsei
pronunţate in baza vechiului Cod penal a incetat.
Suntem in prezenţa aplicării Iegii penale mai favorabile Tn cauzele pendinte atunci cănd prin noua Iege s-au modificat
Iimitele de pedeapsă. Tn baza acestui principiu, dacă Iegea veche este Iegea mai favorabilă, aceasta va ultraactiva aşadar, —

va fi aplicată, cu toate că nu se mai află in vigoare —‚ iar dacă Iegea nouă este Iegea mai favorabilă, aceasta va retroactiva —

fiind aplicală în cauză, cu toate că a intrat in vigoare ulterior săvărşirii infracţiunii.

Varianta de Ia Iitera A este eronată, intrucăt ipoteza nu fumizează suficiente elemente care să conducă Ia existenţa unui
concurs de infracţiuni, Nu este suficient pentru a face o justä caracterizare a pluratitäţii de infracţiuni informaţia cä ambele
infrac(iuni au (ost săvărşite inainte de intrarea in vigoare a noului Cod penal, chiar şi in această ipoteză ne putem afla in
prezenţa unui concurs de infracţiuni, la fel de bine cum ne-am putea afla in prezenţa unei recidive ori pluralitäţi intermediare.
j 14. Răspuns: A, c (primire în profesie avocat definitiv, martie 2019)
—

Potrivit art. 6 alin, (5) CP, atunci cănd Iegea nouă este mai favorabilă sub aspectul pedepsei pńncipale, pedepsele complementare
neexecutate (şi, implicit, pedepsele accesorii) care au corespondent in Iegea nouă se execută in conţinutul şi Iimitele prevăzute
de aceasta, Aşa cum am arătat anterior (nr 3), combinarea prevederilor din Iegile succesive nu este permisă. potrivit Deciziei
CCR nr 265/201&
Varianta de räspuns de Ia Iitera B este eronată. intrucăt contravine principiului aplicării globale a Iegii penale mai favorabile
şi a principiului neretroactivităţH Iegii.

j 15. Răspuns: B (primire in profesie avocat definîtiv, 2017)

—

Aceaslă intrebare se referă tot Ia aplicarea Iegii penate mai favorabite până Ia judecarea definitivä a cauzei.
Raportat Ia variantele de răspuns, cea de Ia IiteraAeste eronată, intrucăt Iegea veche care nu mai este in vigoare nu poate
ultraactiva decăt atunci cănd conţine dispoziţii mai favorabile.
518 EXPLICAŢII DREPT PENAL. 1. PARTEA GENERALÁ

Varianta de Ia litera B este corectă, legea care prevede existenţa unor condiţii suplimentare Ia punerea în mişcare sau
Ia exercitarea acţiunii penale fiind mai favorabilä acuzatului de vreme ce răspunderea penală poate fi inlăturată dacă noile
condiţii nu sunt respectate.
Varianta de la litera C este eronată, intrucât limitarea sferei de aplicarea cauzelor de nepedepsire echivaiează cu inaplicarea
unor cauze de inlăturare a räspunderii penale dacă, potrivit leqii vechi, puteau fi incidente. AstfeL Iegea care Iimiteazä sfera
de aplicarea unei cauze de nepedepsire nu poate fi mai favorabiiä.

(
16. Räspuns:A, B(primire în profesîe—avocatstagiar, 2016)
De principiu. potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie, Iegea dispune numai pentru viitor. Prin excepţie, legea penală nouä poate
dispune pentw trecut, aşadar. poate retroactiva, atunci când este mai favorabilă. O altä excepţie deJa principiul neretroactivităţii
legii penale o constituie şi legile penale de dezincńminare, astfel, potrivit art, 4 teza I CP, íegea penalä nu se aplică faptelor
sävărşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.
ln aceste condiţii. observăm că variantele de răspuns A şi B sunt corecte.
Varianta de Ia Iitera C este eronată, intrucât este in contradicţie cu ceIe arătate mai sus. De pildă, in ipoteza intrării in vigoare
a unei Iegi de modificare a Codului vamal, o !ege extrapenală care conţine dispo2itji penale. Iegea va retroactiva numai in
condiţiile arătate anterior, respectiv numai dacă această Iege este mai favorabilă situaţiei persoanei care a săvărşit o infracţiune.
17. Răspuns: B (admitere INM şi în magistratură, 2015)
Potrivit art. 4 CP, /egea penalä nu se ap/icä fapte/orsävărşite sub legea veche, dacă nu mai sunt pruvăzute de legea nouä. ln
acest caz, executarea pedepselor, a mäsuriĺor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi
toate consecinţele ponalo alo hotärórilorjudecătoreşti privitoare la aceste fapte incetează prin intrarea în vigoaw a legii nui.
Dezincriminarea unei fapte prevăzute de egea penală nu trebuie văzută doarin abstracto, adică atunci când fapta respectivă
nu mai este preväzută deloc ca infractiune, ci si in concreto, adică atunci cánd fapta abstractă continuă să fie incriminată
de legea penală, dar fapta concretä săvârşită de o persoană urmărită penal sau judecată pentru aceasta nu mai intruneşte
elernent&e constitutive ale infracţiunii, aşa cum este aceasta reglementată in Iegea penală nouă
In consecinţä, dacä Iegea veche prevede că iap[a este iii[racţiune doar daçá persoana vătämată are o anumita vărsta
(de exemplu. este infracţiune doar dacă pnrsoana vătămată are sub 16 ani), iar legea nouă coboară această limită mininlă de
vărstä (de exemplu. este inîracţiune doar dacă persoana vatamată are sub 15 anl), intr-o speţă concretă persoana vătămată
având 15 ani şi jumatate, rezultä că, deşi fapta era infracţiune sub imperiul legii vechi, odată cu intrarea in vigoare a legii noi
aceasta nu mai constituie nfracţiune In acest caz a intervenit o dezincriminare a faptei comise. chiar dacă, in abstracto, fapta
continuâ să Vie incriminata de Iegea penala, Fata de aceste aspecte, ráspunsul indicat la Iitera B este corect
Instituirea unei cauze de nepedepsire care ar fi incidentă intr-o cauză nu reprezintă o dezincriminare a faptei, Cauzele
de nepedepsire au altä natură juridică. in cazul lor fapta continuă să fie incriminată, însâ, din considerente de politică penală,
tegiuitorul a ales să nu le pedepsească. Temeiul soluţiei de ctasare sau de încetare a procesului penal este altul decât ceI
incident in cazul in care fapta a fost dezincriminată Din acest motiv, răspunsul de la Iitera A este greşit.
La fel, în cazul in care o faptă va fi urmârită doar la plángerea prealabilä, potrivit legii noi, iar persoana vätämată nu
íormulează plângere prealabilă, nu inseamnä că fapta penalá a fost dezincriminată, ci că este incidentá o cauză care inlâturä
räspunderea penalä Temeiul solutiei de clasare sau de incetare a procesului penal este diferit şi in acest caz, Pe aceste
considerente, răspunsul de Ia Iitera C este greşit

I ls. Răspuns; C (primire în proťcsic avocat stagiar, maflîe 2019)

-

Dezincriminarea faptei operează, de lege lata. fie atunci cănd infracţiunea nu mai este prevăzută de noua lege penală. fie
atunci când modificările elementelor constitutive aduse infracţiunii face ca aceasta să nu mai poată fi reţinută, Nu suntem in
prezenţa unei legi de dezincriminare atunci cánd fapta este incriminarä de Iegea penalä nouă insă sub o altä denumire (de
pildä. infracţiunea de primire de foloase necuvenite este preväzută in actualul Cod penal ca infracţiune de Iuare de mită), prin
urmare, varianta de räspuns C este corectă.
Varianta de răspuns A este eronată, intrucăt dezincriminarea faptei nu produce efecte cu privire Ia pedepsele, măsurile
educative ori măsurile de siguranţä deja executate. In ipoteza in care confiscarea bunului nu ar fi fost executatâ Ia data intrării
in vigoare a Iegii de dezincriminare, măsura de siguranţă nu ar mai fi fost executatä.
Varianta de răspuns B este, de asemenea, eronată, intrucăt dezincriminarea faptei se raportează in mod exclusiv Ia primele
două trăsături esenţiale ale infracţiunii, prevederea de Iegea penală şi săvărşirea faptei cu vinovăţia prevăzutä de Iege.

§2, Aplicarea legii penale în spaţiu

I 19. Răspuns: A, C (primire in proťesîe avocat stagiar, maflie 2019)

—

Prezenta intrebare pune in discuţie principiul teritorialităţii Iegii penale, Potrivit acestui principiu, Iegea penală romănă se
aplicä infracţiunilor săvârşite pe teritoriul Romániei, respectiv oriunde peîntinderea de pămánt, marea teritorialä, apele cu solul,
I0AN-PAuLCHIS, CRISTIMELGHIGHEcI EXPLICAŢII 519

subsolul şi spaţiul aerian cuprinse intre frontierele de stat. Aşadar, infracţiunea comisă Ia bordul unei nave comerciale sub
pavilion străin in timpul tranzitării mării teritoriale a Romániei este o inťracţiune săvărşită pe teritoriul României, Potrivit art 26
din Legea nr. 17/1990 (M. Of. nr 252 din 8 aprilie 2014),jurisdicţia penalä a Romănieise aphcä cu privim la orice infracţiune
săvărşită pe teritoriul román de către persoane imbarcate Ia bordul navelor străine (olosite in scopuri comercia/e, precum şi cu
privire /a orice infracţiune sävărşită Ia bordul unei asemenea nave, pe timpul cănd aceasta se aflä în pońurile románe şti sau în
apele maritime interioare. De aceea, apreciem noi, varianta de răspuns de la litera A este emnată, Iegea română aplicăndu-se
in baza principiului teritorialităţi in ipoteza descrisă de varianta de răspuns.
Varianta de räspuns B este eronată, intrucât principiul teritorialităţii se aplică şi atunci când s-a efectuat un act de execulare,
de instigare sau de complicitate ori s-a produs, chiar in parte, rezultatul infracţiunii.
Varianta de ráspuns C este corectă, faţă de dispoziţiile art. 12CR, care prevăd, prinłre altele. că principiul teritorialităţü Iegü
penale romăne se aplică numai dacă nu se dispune altfel printr-un tratat intemaţional Ia care Románia este parte.

20. Răspuns: B (primire În proťesie avocat detínitiv, 2017)

—

Personalitatea Iegh penale române este prima excepţie de Ia regula teritorialităţii, Iegea penală romănă aplicăndu-se şi
infracţiunilorsävărşitein afara ieritoriului ţähi de către un cetăţean român sau de o persoanâ juńdicä română. Infracţiunea trebuie
sä aibă o anumită gravitate, respectiv să fie pedepsită de Iegea penală română cu detenţiunea pe viaţä ori inchisoarea mai
mare de 10 ani sau să fie indeplinită condiţia dublei incriminâri in celelalte cazuri [art. 9 alin. <1) şi <2) CPj. Evident, problema
dublei incriminâri nu se va pune atunci când fapta a fost comisă intr-un Ioc care nu este supus jurisdicUei niciunui stat.
Rapodat a variantele de răspuns, răspunsul de Ia Iitera A este eronat, intrucăt in acest caz, prin pedeapsä prevăzută de
Iege se înţelege pedeapsa preväzutä in textul de Iege care incriminează fapta săvârşită in forma consumatâ, fără Iuarea in
considerare a cauzelor de reducere sau de majorarea pedepsei (ań. 187 CP).
Varianta de răspuns B este corectă, faţă de dispoziţflle art. 9 alin. (3) CP care prevăd o condiţie de procedibilitate, in speţă,
punerea in mişcare a acţiunii penale putăndu-se realiza numai cu autorizarea prealabilă a procurorului general aI Parchetului de
pe Iăngä Curtea de apeI Oradea Aşadar, această apărarea inculpatului va fi analizată de către organelejudiciare competente,
de procuror, in faza urmărirh penale, sau de judecător in cursul procedurii de cameră preliminară.
Varianta de răspuns C este eronată, faţă de principiul personalităţii Iegh penale amintit. Desigur, urmârirea unei persoane
de jurisdicţiile unor douâ state membre diferite contravine pńncipiul ne bis in idem prevăzut de ad. 50 din Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene, care dispune că nimeni nu poate fi judecat sau condamnat pentru o infracţiune pentru care
a ťost deja achitat sau condamnat in cadrul Uniunü. prin hotärărejudecătomască definitivă, in conformitate cu Iegea.

21. Răspuns: A (prîmire în profesie avocat deflnitiv, 2014)

—

Aşa cum am arătat, principiul personalităţii Iegii penate este incident atunci cănd infracţiunea a ĺost sävărşitä in afara
teritoriului ţării de un cetäţean romăn sau de o persoană juridică romănä şi este sancţionatä cu pedeapsa detenţiunH pe viaţä
ori cu inchisoarea mai mare de 10 ani. În celelalte cazuri, atunci cănd obiectiv este posibil, trebuie să se verifice regula dublei
incriminări, Faţă de cele arătate, varianta de răspuns A este corectă, iar variantele de Ia Iiterele B şi C sunt eronate (aplicarea
regulii personalităţii Iegii penale nu este condiţionată de existenţa unui tratat internaţional ori de prezenţa acuzatului pe teritoriul
ţării).

I 22. Răspuns: A, B (primire in profesie avocat stagiar, 2016)

—

Atunci când principiile teritońalităţii şi personalităţii legii penale nu sunt incidente. organele judiciare române au competenţa
de a urmări şi judeca infracţiunile săvărşite in aĺara teritoriului ţării impotriva statului romăn, contra unui cetăţean român ori
a unei persoane juridice romăne, in baza principiului realităţii Iegń penale <ad. 10 CP) Aşadar spre deosebire de principiul
personalitâţii unde cetăţenia subiectului acliv trebuie să fie romănă, in cazul pńncipiului realităţii ceea ce interesează este
cetăţenia subiectu/ui pasiv.
Faţă de cele arätate, variantele de Ia Iiterele A şi B sunt corecte. intrucăt prima se referă Ia subiectul activ cetäţean romăn,
—

iar cea de-a doua pentru că se referă Ia subiectul pasiv cetăţean străin.
—

Varianta de räspuns C este eronatä, intrucát elementele descrise de varianta de răspuns atrag incidenţa principiului realităţii
Iegii penale [art. 10 alin. (1) CPI.

j 23. Räspuns: A, C (primire in profesie —avocat stagiar, 2017)

Ipoteza limitează posibilităţile de răspuns strict prin raportare Ia principiile realităţii şi universalităţii Iegii penale. Tntr-adevăr.
prin săvârşirea unei infracţiuni de către un cetăţean străin pe o ambarcaţiune sub pavilion sträin in Iimp ce se află in afara
apelor teritoriale ale Romăniei. principiile teritorialităţii şi personalităţii legii penale sunt automat excluse.
Aşadar, varianta de răspuns A este corectă, intrucăt descrie condiţiile principiului realităţii Iegii penale (arl. 10 CP), fapta
fiind săvărsită impotńva subiectului pasiv acolo amintit
520 EXPLICAŢI1 DREPT PENAL L PARTEA GENERALÂ

Vaiiariia ds räspuns ö este eronatä, intrucât principiul dublei incriminäri poate ti incident numai in cazul in care fapta ar fi
fost săvárşitä in afara ţării. insä pe teńtoriul altui staŁ
Varianta de răspuns C eşte corectă faţá de dispoziţiile art. 12 CP, potrivit cärora Iegea penalä romănă nu se aplică dacă
se dispune altfel printr-un tratat internaţional Ia care Romănia este parle.

§3. Infractiunea

3.1. Dispoziţii generale

24. Răspuns: B (admitere INM şi în magistraturä, 2015)

Infracţiunea comisivă prin omisiune este definită in art. 17 CP, astfel, ínfracţiunea comisivă care presupune producerea
unui re2ultat se consideră sävárşită şiprín omisiune. când: a) există o obliga ţie legală sau contractuală de a acţiona; b) autorul
omisiunü, printr-o acţiune sau inacţiune interioară, a creal pentru valoarea socială protejată o stare de pericol care a înlesnit
producerea rezuitafului,
Cauza de nepedepsire a impiedicârii producerii rezultatului, reglemenlată Tn art 34 CP, constă in aceea cä autorul infmcţiunii
Ţnainte de descopedrea faptei, s-a desistat ori a incunoştinţat autorităţile de comiterea acesteia. astfel incăt consumarea să
poażă 6 Tmpiedicată. sau a îinpied!cat el însusi consumarea infrncţiunii.
Infracţiunea comisivă prin omisiune este o infracţiune cu durată in timp, pentru cä ea nu se consumä. de regulă, dintr-o
dată De asemenea. de regulä. infracţiunile comisive prin omisiune sunt infracţiuni de rezultat. apte să conducă Ia o modificare
perceptibilă fizic in Iumea inconjurătoare.
Fiind o infracţiune de rezultaĺ, susceptibilă dea se intinde pe o durată de timp, infracţiunea comisivâ prin omisiune este
susceptibilö de tentativă. De pildă, atunci când D mamä incearcă să-şi ucidă copilul nou-născut prin infometare, acţiunea
açesteia este susceptibilă de intrerupere, actfel incăt ca poate rămăne in faza de tentativâ dacä este inlreruptä independent de
voinţa autoarei, Fiind o infracţiune susceptibilä de Ienlativă, ea este susceptibilä şi de desistare sau de impiedicarea producerii
rezullatului. Astfel, dacă in exemplul anterior autoarea ar impiedica prndiicorea rezullatului morţii nounăscutului, ducăndu-l
Ia spitaL va opera cauza de nepedepsire prevăzută de art. 34 alin. (1) CP, Din acest motiv, răspunsul de Ia IiteraAeste greşit.
Infracţiunea complexă este o infracţiune care absoarbe in conţinutul său o altă infracţiunc, flc ca cIcmcnt constitutiv, fie
ca element circumstanţial agravant. De pildä, ultrajul este o infracţiune complexă, pentru că absoarbe ín conţinutul său, ca
element constitutiv, o infracţiune de Iovire sau alte violenţe, o infracţiune de vătămare corporală etc,
CeI maż uşor oxemplu dc infracţiuno comisiă prin omisiune es(e ceI aI infracţiunilur contra integrită(íi corporale sau
sănătăţii. De pildă, un medic ce are obligaţia să intervină pentru a salva integritatea corporală a unei persoane, nu intervine, in
mod intenţionat, pentru cä vrea sa-i produca acesteia o vätâmare a integntăţü corporale, Dacă în acest caz persoana vătămată
ar fi un funcţionar public care indepIinete o funcţie ce implică exerciţiul auloíităţii de stat. iar fapta medicului ar fi comisă in
Iegătură cu exercitarea acestor atribuţii, suntem in prezenţa unei infracţiuni complexe de ultraj. Aşadar, infracţiunea comisivă
prin omisiune poate imbräca forma unei infracţiuni complexe, Din acest motiv. răspunsul de Ia Iitera B este corect.
Răspunsul de ia Iitera C este greşit, deoarece nu orice infracţiune comisivă prin omisiune se comite cu intenţie depaşitá
(praeterintenţie) ori de câte ori acţiunea anlerioară. ce a creat starea de pericol care a inlesnit producerea rezul(atuluk ar fi
intenţionată, Forma de vinovăţie a praetedntenuei se va reţine ori de căte od peste o acţiune intenţionată se suprapune o urmare
mai gravă, care ii este imputabilă autorului şi pentru care se poate reţine culpa acestuia Aceasta caracterizeazä forma de
vinouáţie, adicä Iatura subiectivá. Inĺracjiunea uoiiiisivă prin omisiune se reĺeră Ia elemenlul material, adica Ia tatura obiectivá a
infracţiunii. Prin urmare, cele douä aspecte, respectiv forma de vinovăţie şi elementul material, nu au, de regulă, Iegătură unuI
cu celălalt, Poate exista o infracţiune intenţionată. comisă prin omisiune, Ia care elementul culpă să nu fie incident, urmarea
imediată a infracţiunii să nu cunoască o ampliflcare a conţinutului säu obiectiv, caz in care agentul va fi tras Ia răspundere
pentru sävărşirea inĺracţiunii cu intenţie (directă sau indirectă), Din acest moLiv, răspunsul de Ia Iitera C este greşit.

J 25. Răspuns: C (admitere INM şi în magistratură, 2016)

Infracţiunea comisivă prin omisiune este definită in mod Iegal in art. 17 CP, care se referă in mod explicit doar Ia infracţiunea
comisivă care presupune pmducerea unui rezultat (.. j, Din această menţiune s-ar putea trage concluzia cä pot fi infracţiuni
comisive prin omisiune doar inĺracţiunile de rezultat, nu şi cele de pericoL Cu toate acestea, Iucrurile nu sunt atât de clare in
aceastä privinţă, deoarece in doctrină s-au exprimat rezerve asupra punctului de vedere potrivit căruia doar infracţiunile de
rezultat ar putea fi comise prin omisiune. Astfel, s-a arătat că, din cele de mai sus s-ar putea desprinde şi o aItă concluzie.
anume că numai infracţiunile comisive sunt şi de rezultat şi ca atare pot fi comise prin omisiune (nu şi infracţiunile de simplă
acţiune care n-ar putea fi de rezultat). Această teză este discutabilă; in doctrina romănä se recunoaşte posibilitatea ca, in
mod excepţional. infracţiunile formale, de asemenea, sá producă un rezultat (sä producă o Ieziune) (V. D0NG0R0Z. Tratat.
1939, p. 221) chiar dacă acest rezullat nu este valorificat in norma de incriminarW' (G. ANTONIU. in & ANTONIu ş.A., Explicaţii
preliminare ale noului Codpenal. vol. 1. Ed. Universul Juridic. Bucureşti, 2010, p. 170).
IOAN-PAUL CHIS, CRISTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 521

Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reşpins insă ca nefondate contestaţiile formulate împotriva acestei intrebări,
argumentând că varianta A de răspuns nu este corectă. Potrivit aM. 17 alin. (1) CP, infracţiunea comisivă care presupune
producerea unui rezultat se consideră săvărşită şi prin omisiune, dacă (j. Prin urmare, prevederile ań. 17 CP au în vedere
doar infracţiunile comisive prin omisiune care presupun producerea unui rezultat, condiţie ce este inserată in chiar cuprinsul
reglementărü. !ntr-o ipoteză contrarä, adică dacă legiuitorul ar fi dorit să fie vizate şi infracţiuni/e de pericol, inserarea in text
a menţiunü „presupune producerea unui rezultat nu şi-ar mai găsi just,uicarea, Varianta B de răspuns este greşită. Fiind o
infracţiune de rezultat, chiar dacă a fost comisă prin omisiune, consumarea are Ioc nu la momentul la care ar fi trebuit comisă
acţíunea (ipoteza exclusivistă din enunţul variantei B de răspuns) ci la momentul la care se produce rezultatul, care poate fi
ulterior momentului acţiunii (inacţiunü).
Răspunsurile de Ia lilerele A şi B au fost considerate greşite de Comisia de examen şi de Comisia de soluţionare a
contestaţilor. ele fiind Iegate unuI de celălalt. Mergăndu-se pe teza că infracţiunile comisive prin omisiune pot fi doar infracţiuni
de rezultat, nu şi de peńcol, atunci răspunsul de Ia Iitera B, care face referire Ia momentul consumärî ca fiind ceI Ia care ar fi
trebuit comisă acţiunea Ia care agentul era obligat, este greşit. Infracţiunile de rezultat nu se consumă Ia momentul acţiunii
sau inacţiunii, ci Ia momentul producerii rezultatului.
Răspunsul de Ia Iitera C, potrivit căruia infracţiunea comisivă prin omisiune poate imbrăca forma unei infracţiuni progresive,
este corect. Infracţiunea progresivă este cea Ia care rezultatul se ampliflcă progresiv, fără intervenţia autorului. AstfeL rezultatul
unei infracţiuni de Iovire sau alte violenţe, prevăzutä de art 193 CP se poate agrava. astfel incăt să se producă o vătămare
mai gravä sau chiar moartea persoanei vătămate. Or, din moment ce infracţiunea de Iovire sau alte violenţe poate fi comisă
atât printr-o acţiune, căt şi printr-o inacţiune, rezultă că şi consecinţele produse de această infracţiune se pot agrava progresiv.
fără o altă intervenţie a autorului, chiar dacă ea a fost săvârşită printr-o acţiune sau printr-o inacţiune.

26. Răspuns: B (admitere in magistratură, iunie 2019)

Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că varianta de räspuns A nu este corectă, intwcăt în materia infracţiunilor
comisive prin omisiune (infracţiuni omisive impropńi) tentativa este posibilă. Spre exemplu, comite o tentativă de omor mama
care ia hotărârea de a suprima viaţa nou-născutului prin neacordare de hrană, dar copilul este descoperit de un terţ inainte de
a deceda şi este salvat. Tot astfel, va exista tentativă de distrugere in cazul angajatului cäflor ferate care nu schimbă macazul,
în scopul dea se produce un accident de cale ferată, dar mecanicul de locomotivă reuşeşte in extremis să oprească garnitura
înainte de impact. Ca atare, va exista tentativă din momentul in care inacţiunea creează un pericol real şi dire ct pentru valoarea
socială ocmtită sau determină o creştere a pericoluluipreexistent. Aşadar prin raponare la aceste exemple, se poate conchide
că in materia infracţiunilor comisive prin omisiune (infracţiuni omisive improprh) nu este exclusă existenţa tentativei.
Rapońat Ia aceleaşi exemple, se constată că Ia infracţiunile omisive improprii participaţia nu este exclusă. atât sub forma
ccmplicităţii. căt şi sub forma instigărń. Coautoratul este posibil numai in ipoteza in care aceeasi obligaţie incumbä ambilor
(sau tuturor) agenţi, iar aceştia, in baza unei inţelegeri, aleg să o incalce.
Varianta de răspuns C este, de asemenea, eronată, intrucăt infracţiunile omisive improprii au ca fundament funcţia de
garant care nu presupune in mod necesar ca agentul să aibă o anumitä calitate (obligaţia poate fi asumată printr-un contract
de intreţinere).

I 27. Râspuns: A (primire in proťesie avocat stagiar, august 2019)

—

Potrivit art 16 alin. (6) CP, fapta constând intr-o acţiune sau inacţiune constituie infmcţiune când este săvârşită cu intenţie,
iar fapta comisă din culpă constituie infracţiune numai când legea o prevede in mod expres.
Faţá de această regulă, se constată că varianta de răspuns A este singura corectă.

I 28. Răspuns; B (admitere in magistratură, mai 2018)

Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, sunt, potrivit art 15 CP: tipicitatea, antijuridicitatea, imputabilitatea şi vinovăţia. Lipsa
oricăreia din aceste trăsături atrage inexistenţa infracţiunii.
Tipicitatea constituie conformitatea faptei concrete comise de autor cu cea descrisă in norma Iegală, antijuridicitatea
constituie Iipsa oricărei justificări Iegale a faptei respective, adicä Iipsa unui text Iegal care să permită comiterea faptei respective,
reproşabilitatea constituie Iegătura dintre fapta comisă şi făptuitor, iar vinovăţia constituie imputabilitatea psihică a faptei.
In cazul în care o persoana majoră I-a ajutat pe un minor cu vârsta sub 14 ani sä sustragä bunuri dintr-o Iocuinţă, prin
asigurarea pazei Iocului, cunoscănd vârsta acestuia, persoana majorä räspunde pentru padicipaţie improprie Ia inĺracţiunea
de furt, chiar dacă autorul minor nu răspunde penaL În consecinţă nu s-ar putea susţine că in acest caz ar Iipsi o trăsătură
esenţială a infracţiunii. Minoritatea făptuitorului este o cauză care inlătură imputabilitatea doar pentru minorul cu vărsta sub
14 ani nu şi pentru complicii majori ai acestuia. Cauzele care inlătură imputabilitatea operează in personam, nu se răsfrăng
asupra padicipanţilor, Din acest motiv, răspunsul de Ia Iitera A este greşit.
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a respins ca neintemeiată contestaţia formulatä impotriva acestei intrebăń pentru
următoarele considerente: Varianta A de räspuns nu este corectă. Potrivit dispoziţiilor aM. 15 CP infracţiunea este fapta
prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinoväţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a sävărşit-o. De asemenea,
 -

522 EXFLICAŢII DREPT PENAL 1. FARTEACENERALÂ

potnvit afl. b2 ahn. (3) W- 4etermmarea, în!esnirea sau ajutarea în odce mod cu intenjie. la sävărşirea unei fapte prevăzute
de Iegea penată, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de
Iege pentru acea infracţiun&. Din datele speţei mzuită că persoana majoră I-a ajutat, cu intenţie, pe minorul cu vărsta sub 14
ani— acesta fiind absotvit de răspundere penalä, conform art 113 CP—. să sustragă bunuri dintr-o locuinţä. cunoscănd vămta
acestuia Majorul va răspunde pentru panicipaţe impropäe Ia infracţiunea de furl, ajutorui său fiind circumscds unor acte de
compficđatc. Cunoscind vôrsta minomtui si asiourându-i acestuia paza, nu poate fi reţinutä. în beneflciui persoanei majore,
nicio cauzâ de neimputabititate.
in cazul in care o persoană majoră a ajutat pe un minor cu vărsta sub 14 ani să scape de agresiunea Unor adolescenţi,
prin aplicarea unei Iovituri cu o rangä peste braţul celui care se pregätea să-i aplice o lovitură cu cuţitul, suntem in prezenţa
unei fapte comisă in Iegitimă apărare. Legitima apärare este o cauzä justiĺicativä, care inlăturä antijuridicitatea. ca trăsáturá
esenţială a infracţiunii, Spre deosebire de cauzele de neimputabilitale, care produc efecte in personam. cauzele justiricative
produc efecte in rem, adică asupra tuturor participanţilor Ia inĺracţiunea respectivă, Din acest motiv, in speţâ va beneficia de
cauza justificativă a Iegitimei apăräri atát minorul cu vărsta de pănă in 14 ani care a acţionat in stare de Iegitimă apárare
(in mäsura in care şi minorul a săvârşit o faptä preväzutä de Iegea penală pentru a inlätura pericolul in care se afla). cát şi
majorul care I-a ajutat să se apere. Iovind braţul celui care voia să-I atace cu un cuţit. Un alt aspect care mai poate H semnalat
!n speţă este aceIa cä, deşi minorii sub 14 ani nu răspund penal, in cazul tor operănd şi o cauză de neimputabilitate, aceasta
nu inseamnă că ei nu pot acţiona in stare de Iegítimă apărare Cum aceasta din urmă Ie este mai favorabilä, inlăturând orice
formă de răspundere (atăt penală, cât şi civilă), se va reţine cu prioritate cauza justiflcativă a Iegitimei apäräri, ĺaţä de cauza
de neimputabilitate a minorităţii. AstfeL răspunsul de Ia Iitera B este corect deoarece, in acest caz, operează o cauză care
inlătură trăsătura esenţialä a antijuridicitäţii.
n cazul in care o persoană majoră l-a inchis mai multe ore intr-un beci pe un minor cu vărsta sub 14 ani, bolnav psihic,
pentru a-i voriĺica, la cererea acestuia, capacitatea de a se adapta mediului in condiţii de frig, Iipsă de apă i hranä, nu va
opera nicio cauză care să inläture träsäturile esentiale ale infractiunii de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută de
art 197CR Potrivit acestui text de tege, punerea în primejdie grava, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvottărü
fizice intefectuate sau morate a minorutui, de cätre pärinţi sau de orice persoanä in gnja căreia se află minorul, se pedepseşte
cu închisoarea de ia 3 Ia 7 ani siinte,zice,ea exercitärii unoę drepturi Or acţiunea najorului descrisă Ia răspunsul de Ia litera
C esto una aptä să pună in perżcol dezvoltarca lizică, intelectuală moralä a minorului, nejustiflcatä şi imputabilä autorului.
Argumentui că majorul ar ü comis fapta in condiţiile unei cauze justificative, reţinem ca un minor bolnav ps:htc nu-i poate
da in mod valabil consimţämântul pentru săvărşirea asupra Iui a faptei respective, astfel incât nu se poate susţine că in speţä
ar opera cauza preväzută de art. 22 CP, respectiv consimţämăntul persoanei vătämate.

I 29. Răspuns: A (primŕre in profesie avocat sta yiar. 2017)

—

Culpa cu prevedere se reţine atunci cănd fäptuitorui prevede rezuitatul faptei sale, dar nu-I acceptă, socotind fară temei
că eI nu se va produce fart. 16 alin. (4) Iit. a)], Se poate afla in această situaţie agentul care conduce autovehiculul cu viteză
ridicală, conştientizează conduita sa periculoasă şi rezultalul acesteia, pe care nu iI acceptä, socotind neintemeiat că rezultatul
nu se va produce, insă acesta se produce. Aşa fiind, varianta de Ia Iitera A este corectă, iar variantele de räspuns B i C sunt
eronate, intrucăt prima se referă la intenţia directă (urmarea este inevitabilă, nu acceptată), iar a doua ia iiitenţia depăşită.

j 30. Räspuns; A (prirnire in proksie avocat stagiar, 2015)

—

lntenţia. ca formä a vinoväţiei, presupune atât un element ntelectiv (ĺăpluitorul prevede rezultatul său, conştientizează
elementele ce ţin de tipicitatea obiectivă a faptei sale). cát si un element volitiv (făptuitorul urmâreste producerea rezullatului
sau iI acceptă prin comiterea faptei), Faţă de toate acestea, varianta de räspuns A este corectă, aceasta descriind deniţia
intenţiei eventuale (indirecte).
Varianta de răspuns B este eronată. intrucăt ipoteza nu descrie o formă a intenţiei, ci o formă a culpei (cu prevedere), iar
varianta de răspuns C descńe intenţia depăşită.

31. Răspuns: B (primire in proťesie avocat definitiv, 2015)

—

Culpa sub forma neglijenţei sau a impwdenţei este definită Ia art. 16 alin. (4) CR Fapta este săvârşită din culpă atunci
cănd făptuilorul prevedere rezultatul faptei sale, dar nu-I acceptă. socotind fărä temei cä el nu se va produce ori nu prevede
rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea sä iI prevadă. Astfel, varianta de răspuns B este corectă.
Varianta de răspuns A descrie forma indirectă a intenţiei, deci este eronată, iar varianta de răspuns C de asemenea.
—

eronală descrie intenţia depáşită.

—

3.2. Cauzele justiŕica(ive

Răspuns: A (admitere INM şi În magistraturä, 2016)

Cauzele justificative sunt in numär de patru, respectiv legitima apărare (arl. 19 CP), starea de necesitate (art. 20 CP),
exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obligaţii (art. 21 CP) şi consimţămăntul persoanei vătămate (art 21 CP). Fiecare

n,n.
OAN-PAUL CHIS, CRISTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 523

cauză justificativă trebuie să indeplinească condiîüle generale de aplicare [Le. fapta săvărşită să intrunească condiţiile de
tipicitate ale normei de incriminare (elementul obiectiv) şi autorul faptei să prevadä şi sä dorească sä acţioneze Tn aceste
condiţii (elemenlul subiectiv)] şi condiţiile speciale caracteristice fiecărei cauze justificative in parte.
În cazul particular aI Iegitimei apăräri se vor avea in vedere condiţiile privind atacul (acţiune ori inacţiune), care trebuie să
fie matedal, direcl, imediat, injust şi indreptat fmpotriva celui cam se apărä, impotriva altei persoane, a drepturilor acestora
od a unui interes general, şi condiţiile privind apărarea, care trebuie să fie necesarä pentru respingerea atacatului, indreptată
împotriva agresorului, să fie precedată de atac şi proporţională cu acesta. Legitima apărare prezumată are condiţii speciale
proprii de existenţă „atacul" putănd fi comis numai printr-o acţiune care constä in pătrunderea [ori chiar numai de încercare
de pătrundere (M. Uonoru, Drept penal. Partea generalä, ed. a 4-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2017, p. 123] prin violenţă.
vicłenie, efrac ţie sau prin afte asemenea modafităţi ifegale. dacä aceasta se execută pe timpui zile, sau prin orice mjIoace sau
modalităţi, când acţiunea de pătwndere am loc în timpul nopţü, intr-o locuinţă, incăpem. dependinţä sau joc imprejmuit ţinând
de acesta, apărarea trebuie să He necesară pentru respingerea atacului şi proporţională cu aceasta
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că varianta de räspuns de la litera A este cea comctă, întrucăt atacul poate
consta intr-o faptă comisivă prin omisiune, dacă autorul se află in poziia de garant cu privim la valoarea socialä pusă in pericol
(un tei cam ia copilul nou-născut ca să-i asigure hrana, dacä observă că mama sa refuză să-l hrânească: fapta mamei constituie
un atac la sänătatea sau viaţa nou-născutuluQ, Varianta B de răspuns nu este corectă, întwcăt enunţul intrebării foloseşte
sintagma Jn materia legitimei apărăd", care se referä implicit şi la legüima apărare prezumată [art. 19 ahn. (3) CP]. Or, in acest
caz. este posibil ca apărarea să fie exercitată după consumarea atacului, atunci cănd atacul a constat într-o pătrundere prin
viclenie intr-o locuinţă. pentru a determina pe atacatorsă o părăsească, Varianta C de răspuns nu este comctä, intrucăt. astfel
cum este formulat enunţut ‚.atacur comis sub incidenţa legifimei apäräd reprezintă de fapt componenta ‚.apărare a acestei
cauze justificative, astfel că nu poate fl valabilă această variantă de răspuns.
Pentru motivele arätate mai sus, răspunsul de la litera A este cel corect iar cele de Ia Iiterele B şi C sunt greşite.

33. Răspuns: A (primíre in proťesie avocat sta giar, august 2019)

—

Cauzele justificative sunt legitima apărare, starea de necesitate, exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obligaţii şi
consimţämăntul persoanei vătâmate. Caracterul antijuridic al faptei prevăzute de Iegea penală presupune ca aceasta are un
caracter ilicit, Fapta prevăzută de Iegea penală este considerată Iicită cănd agentul acţioneazä in condiţiile oricărei cauze
justificative dintre cele menţionate.
Astfel, rezultă că singurul răspuns corect este cel de Ia litera A.

j 34. Räspuns: A (admitere in magistratură, apdhie 2017)

Varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă, intrucăt se referă la exercitarea dreptului oricărei persoane de a-I prinde,
imobiliza şi preda de indată organelor de urmărire penală pe făptuitor (art, 31 0 CPP), Acest drept aparţine ohcärei persoane,
inciusiv persoanei vătămate, săvárşirea faptei prevăzute de Iegea penală fiind legitimată prin Iege. Tn cazul padicular al acestei
inťracţiuni. Le. Iipsirea de Iibedate in mod ilegal (art. 205 CP) se poate pune in mod serios intrebarea dacă suntem in prezenţa
acestei cauze justiflcative ori in ne aflăm in situaţia neintrunirii tipicităţii obiective a infracţiunH. elementul Iipsä fiind Jn mod ilegar.
Varianta de răspuns de la litera B este eronată, inlrucăt nu se poate afirma că absentarea de Ia un examen aduce atingere
unui interes general (referitor Ia condiţia stării de necesitate privind intensitatea pericolului) ori că inlăturarea acestuia nu se
putea face pe aIlă cale (reíeritor la condiţia stării de necesitate privind mijloacele de inlăturare a stärii de pericol).
În fine, varianta de Ia Iitera C este eronată, consimţămănĺul persoanei vătămate neproducănd efecte in cazul inĺracţiunilor
contra vieţii [arl. 22 alin. (2) CPJ, uciderea la cererea victimei fiind prevăzută ca o variantă atenuată a infracţiunii de omor
(art. 90 CP).

I 35. Răspuns; A, C (primire in profesie avocat deünitiv, 2018)

—

Fapla descrisă in ipoteză este săvârşită in Iegitimă apărare, in contextul inläturärii unui atac material, direct, imediat şi
injust, care pune Tn pericol persoana sa [ad. 19 alin. (2) CP]. Reţinerea circumstanţelor atenuante presupune intr-o primă
etapă reţinerea unei infracţiuni, răspunderea pentru acea faptă fiind astfel atenuată. Evident, nu pot fi reţinute circumstanţele
atenuanle in prezenţa cazurilor justificative, cum este cazul Iegitimei apărări.
Fentru toate acestea, variantele de răspuns A şi C sunt corecte.

I 36. Răspuns: B, C (admitere INM şi in magistratură, 2014)

Atacul in cazul Iegitimei apărări prezumaie, in timpul nopţii, poate consta in pătrunderea ori incercarea de pătrundere, fără
drept, intr-o locuinţă, incăpere, dependinţă sau ocimprejmuit ţinând de acesta indiferent de modul ori mijloacele folosite. Aşa
üind, agresorul poate folosi pentru a pătrunde ori pentru a incerca să pătrundă in Iocul prevăzut de Iege, fără drept, o cheie
adevärată, poate folosi o cheie mincinoasă ori pur şi simplu poate profita de orice imprejurare care ii facilitează pătrunderea,
cum ar fi lăsarea neasigurată a uşii de intrare, Din acest motiv, răspunsul de Ia Iitera C este corect.
 524 EXPLICAŢII OREPT PENAL 1. PARTEA GENERALÂ

Efectele Iegitimei apäräri comune ori prezumate sunt aceleaşi, acestea producăndu-se in rem, cu privire Ia faptă, astfel cä
de această imprejurare vor profita toţi participanţii [art. 1 8 alin. (2) CP], motiv pentru care răspunsul de Ia Iitera A este greşit.
Varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă, deoarece Iuarea oricăror măsuri asigurătorii este exclusä [ad, 107 alin. (2) CPJ,
reacţia agentului fiind justificată de atacul agrcsorului şi permis de Iege.

j 37. Răspuns: A, c (primire in profesîe avocat doünitiv, 2017)

—

Fapta sävărşitä in conditjile unei cauze justificative devine o faptă Iicită, din punct de vedere penal, insä poate, in unele
ipoteze, sä antreneze răspunderea civilă delictuală a agentului. Astfel, de pildă, in cazul stärii de necesitate, sacrificarea
unui bun aI Unei terţe persoane pentru ca agentul să iI salveze pe aI Iui poate atrage räspunderea civilă in íaţa respectivei
persoane. In cazul Iegitimei apărări, răspunderea civilă este ínlăturată in totalitate, faţă de dispoziţiile art. 1360 C.civ. care aratä
că nu datorează despägubire ce( care, fiind în fegitimă apărare, a cauzat agresoruiuí un preJudiciu. Aşadar. Iegitima apărare
exclude posibilitatea aplicării unei pedepse şi obligarea a plata despăgubirilor in favoarea agresorului.
Cauzele justiflcative exclud şi posibilitatea aplicärii unor măsuri de siguranţä, faţă de dispoziţiile art 107 alin. (2) CP.
Prin urmare. variantele de räspuns A şi C sunt corecte.

38. Răspuns: B (admitere INM, noiembrie 2019,)

Prezenta intrebare a fost contestată de mai mulţi candidati. cu tnate cä această chestiunea fost transată in Iileralura de
specialitate Astfel, se arată că nu este necesar ca atacul să se materializeze intotdeauna intr-o infracţiune (de pildă, tentativa
Ia violare de domiciliu nu este incriminată) (M. UoRoIu, Drepĺ penaL Partea generalä, ed. a 6-a. Ed. C.H. Beck. Bucureşti, 2019,
p. 144). Desigur, condiţia ca atacatul să fie injusl conduce de regulä Ia ideea sävárşirii unei fapte prevăzute de Iegea penală
(NB: nu ín mod necesar o inĺracţiune), insä aceasta nu constituie o condiţie de existenţä a iegitimei apăräri, atacul fiind injust
şi atunci cănd constă intr-o Ienlalivă neincriminală (R STRETEANu. D. NIŢu, op. cit., vol. 1. p 361)
Comisia de solutionare a contestatiilor a arătat că. plecănd de la premisa cunoasterii continutuiui cnnceptului de tentativă
neidonee (absoiut improprie), comisia de contesta ţii ia barem reţine că manifestarea unei persoane, prin adoptarea unei
conduite inapte sů produca un rezultat infmcQonal (cu intenQa de pmducere a acestuia) ca urmare a modului absurd în care a
fost concepută executarea, poate genera din stafl probleme in ceea ce priveşte caflficarea sa drept atac (cu atât mai mult atac
material sau direct, imediat ori iniust, care să punä in pericoi o persoanä sau drepturile acesieia ori un interes generafl. asa
cum legea solicitä in caz de iegitimä apărare !n uneie exemple imaginate de cätre candidaţii contestatari hpseşte íntr-adevär
caracterui infracţional al faptei, dar nu ca efect ai reţinerü legitimei apărări faţă de o tentativă neidonee (absolut improprie), ci
ca efect al reţinerü unei alte cauze cu efect exhnctiv asupra infracţiunü (cauză de neimputabih'tntei de &tfel rapodal la unele
exemple, se poate nega insäşi ilustrarea unei veritabde tentative neidonee (dacă persoana agresorulu( dorea numai să
glumească inseamna că nu avca în vedere sâ cornita. afectv prin fapta camisä, o mfmcţiune, deci nu a pus in executare o
intenţie infracfională care, insă. din motivui pianificäfli absurde, nu putea conduce ia consumare). Astfei (pentru a ne rapońa
punctual Ia un exempiu formulat in incercarea de a susţine corectítudinea variantei C), dacă cei atacať' de cätre persoana
care doreste ..sä-l omoare prin găddare in talpa picioruiuî', fiind surprins de această acţiune şi (pdn urmare) ..îi toveşte cu
piciorul peste mină. provocându-isufertnţe Uzice conform art 193 ahn. (1) CP", nu există o lc-gitimä apărare fa(ă de o tentativă
neidonee, Dincolo de ditîcultatea obiectivă de calificam a acestei conduite drept atac care să maii intmnească toate condiţiile
legiÝmei aparari. se sugerează chiar de către contestatar câ lovirea prin surpriză a pretinsuiui agresor poate să ĺi fost un act
mtlex al unei persoane sens/bile ia acţiunea de gădiiare; or un asemenea scenariu urmeazä a conduce ia mţinerea cauzei
de neimputabilitate a constringerü fizice (acteie ;eflexe pot fi considerate ‚nwufestäńinterne irezistibŁe), acesta reprezentánd
motivul pentru care fapta de lovire comisă nu se ua mţine drept inĺracţiune (nu se pune aici pmblema unei fapte comiso din
cuipă, aşa cum se indică in contestaţie; oricum, problema comiterü din culpă a unei fapte incriminate faă de care să se poatä
reţine legitima apăram constituie, intr-adevăr, un subiect cont roversat in Iiteratura de specialitate). ĺn ceea ce priveşte un alt
exemplu formulat de către un contestatar, in cam făptuitorul crede cä este atacat, deşi pmtinsul agmsor glumeşte, folosind un
pistol pe care iI cunoaşte a fi descăxat, aceasta nu reprezintă o ipoteză de tentativă neidonee (pretinsul agresor nu inceamă
in mod absurd să ucidă victima, acesta ştie că nu poate ucide victima), ci o ipoteză de legitimä apărare putativă (o persoanä
crede cä este atacată şi se apără, apreciind in mod greşit că actionează in prezenţa unei legitime apäräri care, obiectiv, nu
existä). ĺntr-o asemenea situaţie, soluţia corectă este tot reťinerea unei cauze de neimputabilitate, de această dată emarea
asupra antjuridicităţä[art. 30 alin. (5) CP], făptuitorulacţionând in eroare cu privire Ia existenţa unei cauze justificative care este
obiectiv absentä (eroare asupra caracteruiui iicit ai faptei comise) prin urmare, nu se va reţine iegitima apärare drept cauzá
—

O'ustificativă) de exciudere a infracţiunü. Practic, aceeaşi ipotezä este invocatä şi de contestatarui care, fărä a oferi exemple.
invocă existenţa unor „circumstanţe ce afectează percepţia subiectivä a fäptuitoruiui".

I 39. Räspuns: C (admitere INM şi în magistratură, 2015)

In doctrină se face in mod just distincţia intre funcţia de cauzä justificativä a consimţămăntul victimei şi alte funcţii pe care
acesta se indeplineşte. Astfel, s-a arătat că in unele situaţii consimţămăntul indeplineşte funcţia de element constitutiv aI infracţiuni

L1 ń -
 I

IOAN-PAUL CHIS, CRISTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 525

(absenţa acestuia, formulată expres sau implicit infracţiunile de furt, violare de domiciliu, viol etc.), Iipsa acestuia inlăturând
—

tipicitatea infracţiunii, ori este c cauză de atenuare a räspunderii penale forma atenuată de omor, respectiv infracţiunea de
—

ucidere Ia cererea victimei (G. BODORONcEA Ş.A., Codul penaL Comentariu pe articole, ed. a 2-a, Fd. C.H. Beck, Bucureşti,
2016, p. 115).
Tn aceste condiţii, in cazul infracţiunii de incest, consimţămăntul exprimat de către părţi reprezintă un element constitutiv
aI infracţiunü, Iipsa acestuia făcând ca fapta să nu intrunească elementele constitutive ale acestei infracţiuni (art. 377 CP), ci
aceea de viol [art. 218 alin. (3) lit. b) CP], prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită.
Tot astfel, varianta de răspuns de Ia Iitera B este eronată intrucăt, aşa cum a arätat şi Comisia de soluţionare a contestaţiilor,
in cazul infracţiunii de vioĺare de domiciliu, existenţa consimţämóntuluipäťţü vätămate conduce Ia inlătura rea răspunderüpenale
a făptuitorului pentru inexistenţa elementelor constitutive ale infracţiunü, şi nu Ia inlăturarea räspunderü pena!e a acestuia ca
urmare a incidenţei cauzei justificative prevăzute de art 22 CP !n prima ipotezä (Iipsa elementelorconstitutive ale infracţiunü),
soluţia ce se pronunţă este aceea de achitare in conformitate cu dispoziţwe art 396 alin. (5) rapoMat Ia art. l6 aíin. (1) Iit. b)
teza a II-a CPP ĺn cea de-a doua ipoteză (existenţa cauzei justificative prevăzute de art 22 CP), soluţa ce se pronunţă este
aceea de achitare in conformitate cu dispoziţiňe art 396 alin. (5) raportat Ia art. 16 alin. (1) Iit. d) CPP.
In fine, varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă, drepturile patrimoniale flind disponibile, cu excepţflle prevăzute de
Iege [e.g., ađ. 253 alin. (5) CP distrugerea bunului propriu atunci cănd face parte din patrimoniul cultural sau este săvărşită
—

prin incendiere, explozie sau alt asemenea mijloc de natură să pună in pericol aIIe persoane sau bunuri etc.].
40. Răspuns: C (primire în proťesie avocat sta giar, martie 2019)
—

Tn doctrină s-au stabilit condiUile de valabilitate ale consimţämántului persoanei vătămate; astfel consimţămăntul trebuie: a)
să fie valabil exprimat, b) să fie actual, c) să provină de Ia titularul valorii sociale ocrotite, d) să fie determinat (F. STRETEANu,
D. NIŢu, op. cit., vol. L p. 397-403).
Faţă de aceste considerente de ordin teoretic, se constată că varianta de răspuns Aeste eronată, intrucăt ipoteza nu descrie
un consimţămănt actual, ci consimţämăntul dat ulterior acţiunii sau inacţiunh tipice.
Varianta de răspuns de Ia Iitera B este eronată, intrucăt minorul de 4 ani nu poate da un consimţămănt valabil.
Varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă, intrucăt nu interesează modalitatea ĺn care este exprimat consimţămăntul,
atăta timp cât sunt respectate condiţiile de valabilitate.
41. Răspuns: A (admitere INM, noiembrie 2019)
Faţă de considerentele reţinute de cätre Comisia de soluţionare a contestaţiilor nu se impun explicaţfl suplimentare. AstfeL
Comisia a reţinut că: Varianta de răspuns A este corectă în condiţiile în cam Iegea nu distinge în acest sens. De exemp!u, o
persoanä, proprietarä a unui imobU pe care doreşte să iI distrugă în curănd pentru a reclădi aítceva pe terenul in cauzä, face
publică permisiunea de vandalizare a locului mspectiv; dacä diverse persoane vor comite, ulteńor, fapte de distrugere (spărgănd
unele geamuri de pildă), consimţămăntulpersoanei vătămate vajustifica săvărşima fapteiincriminate, deşi persoana vătămată
nu cunoştea identitatea celor care au comis fapta, Doar in măsura in care consimţämăntul este dat intuitu personae (ceea ce
reiese expres sau din context intr-o anume situaţie dată) se poate analiza măsura in care comiterea faptei incdminate de către
orice altä persoană nu va putea produce efectul cauzei justificative avute aici in vedere.
Varianta de räspuns B este incorectä, ca efect aI absolutizărü sale prin intrebuinţarea termenului niciodatä, Separat de
discuţme doctrinare privind necesitatea intrunirü tuturor condiţü!or de validitate din dmptul civil pentru ca un consimţămănt să
repmzinte in penal cauzä justificativă, chiar şiadoptănd varianta cea mai restrictivä (necesitatea dea respecta intocmaimgulüe
consimţămăntului valid din dreptul civiQ, totuşi, potrivit dmptului privat, nu toate persoaneíe lipsite de capacitate de exerciţiu
(minori sub 14 ani şi persoane puse sub interdicţie) se găsesc intotdeauna in situaţii in cam nu pot emite un consimţămănt
valid. De pildă, pentru acte de dispoziţie de mică valoare, cam au caracter curent şi cam se execută Ia momentul incheierü
Ior se admite, ca regulă, posibilitatea ca şi asemenea persoane să emitä un consimţämănt valabil, trebuind, desigur, să se
efectueze o apmciere particularizată la specificul fiecărui caz in parte [a se vedea, in acest sens, dispoziţüle art 43 alin. (3)
C.civ.]; de principiu, acest aspect inläturä posibilitatea de a se afirma, in mod corect, că niciodatä o asemenea persoanä nu
va putea emite un consimţămănt care sä inlăture antijuridicitatea unei fapte incriminate, oricare arfi aceea. De pildă, dacä un
minor de 13 ani işi dă consimţămăntul pentru ca un coleg mai mare să ii arunce un obiect de valoam redusă, pentru a vedea
căt de departe ajunge acesta (şi a căştiga astfel un pariu referitor Ia distanţa Ia care poate fi eI aruncat), nu există motive
pentru a nu se reţine cauza justificativă a consimţămăntuluipersoanei vătămate in vederea inlăturărä caracterului nejustificat
al distrugerü astfel comise.
Varianta de răspuns C este incorectă pentru că există şi alte infracţiuni decăt acelea indreptate contra vieţii care nu
permit incidenţa, cu efect justificativ, a consimţämăntuluipersoanei vätămate [de pUdä, faptele incriminate potrivit dispoziţülor
art 210 şi 211 CP in ambele cazuri, potrivit alin. (3) CPJ in plus, există şi incriminări in cuprinsul cărora consimţămăntul este
reglementat cu titlu de element constitutiv, aşadar poate opera drept cauză de atipicitate, iar nu drept cauză justificativă (de
exemplu, acesta este cazul violării de domiciliu).
526 EXPLICAŢII DREPT PENAL 1. PARTEA GENERALĂ

j42. Răspuiis: c (primire în proíesie avacat stagiar, 20151

—

Pentru a fi ín prezenţa legitimei apäräri. atacul. condiţie sine qua non, trebuie să fie material, direct, imediat şi injust şi sä
pună în pericol valorile sociale menţionale de legiuitor
Din aceasta rezultă cu evidenţă că variantele de la literele A şi B sunt eronate, intrucăt ipotezele date nu descriu un atac
material.

I43. Räspuns; A, c (primire În profesie avocat defînitiv, 2014)

—

Faţă de cele arătate anterior. variantele de răspuns A şi C sunt corecte, intrucăt descriu fidel condiţiile legitimei apärări
preväzute la art. 19 CP.
Varianta de răspuns B esle eronată, intrucát descrie condiţiile stării de necesitate (a se vedea art 20 CP)

44. Räspuns: A, B íprimire în profesie avocat sta giar, 2014)

—

Prezenta intrebarea ridică o problemă de principiu: dacă incidenţa unei cauze justificative exclude posibilitatea reţinehi a
unei cauze de neimputabilitate, in raport de aceeaşi faptă şi acelaşi fäpluitor.
NB! Tn opinia noastră. cauza justiĺicativä a legitimei apärăń se extinde şi asupra participantului minor. astfel că fapta la
care a participat devine o faptă licită Tn aceşte condiţii, faptul că ar fi incidentă i o cauză de neimputabilitale in ceea ce il
priveste. nu interesează.
cu privire la varianta de räspuns C, reţinem cäin cazui sävărşirü unei ĺapte pe teritoriul ţării este incident principiul
terĺtorialităţii egii penale.

I 45. Räspuns: C (admÎtere în magistraturâ, apriiie 2017)

Starea de necesitate (art. 20 CP). a doua cauzá justiĺicativá prevăzută de iegea penală. a fost definită in docthnä ca fiind
acea stare in care o persoană sävărşeşte o faptă preväzutä de legea penalä pentru a salva de la un pericol imediat şi care
nu putea fi inlähjrat altfcl viaţa inleghtatea cnrporală sau sänätatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al
altei persoane sau un interes generaL fără ca prin aceasta sä pricinuiască. cu stiinţă, urmări vădit mai grave decát cele care
s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era inlăturat (t. PAscu, T. DMA, C. PĂuN, M GonuNEscu. V DoBniNoiu, A M. HOTcA,
l -P Cuis. M. DoBRINoIu, Noul Codpenal comentat. Parlea gerierală, ed a 3-a, reväzutä şi adăugitä. Ed. Universul iuridic.
Bucuresti. 2016. p. 170).
Din această definiţie se pot desprinde cu uşurinţä condiţiile speciale care trebuie intrunite pentru a fi in prezenţa stării
de necesitate, condiţii privind pericolul, respectiv sä existe un pericol imediat sau actual care să ameninţe viaţa, integdtatea
corpom/ä sau snâtatea une;persclnne, un bun important & acesteia ori un inreres gener& şi care sä nu poată fiîniaturataltfcl
decât prin sävârşirea faplei prev&zute de Iegea penalä, şi condiţii privind acţiunea de salvare, respectiv fapta sä fie necesará
pentru salvarea de Ia pericoi a valoriioroc:utite de Iege. sâ fie pmpogionalâ cu acesta şisâ nu üe invocată de căbe o petsoană
care avea ob/igafia de a inťrunta pedcolui. pentru a se salva pe sine.
Tn aceste condiţii, in materia stării de necesitate nu se poate vorbi despre un atac (just ori injust), ci despre existenţa unei
stári de pericol care poate fi generat fie řn urma unei acţiuni umane (intenţionate ori neintenţionate) fie de fenomene naturale
ori de un animal, astfel că varianta de răspuns de la litera A este eronată.
Totodată. avănd ĺn vedere íaptul că agentul nu trebui să răspundä unei acţiuni precise, unui atac mateńal, ci unei stări de
pericol, este evident cä salvarea nu trebuie să se indrepte impotriva unei pernoane. ci sä üe aptä sä infmnto pericolul astfel
generat, Comisia de soluţionarea contestaţiilor a arătat cä varianta de râspuns de Ia Iitera B nu este corect.i. întruc& ad. 20
&in. (2) CP nu instituio condiţia ca acţiunca de salvarc sä sc îndrcpto împotriva cclui care a prnvocat pcňcolul.
Existenţa stärii de necesitate nu ínlătură răspunderea delictuală (fundamentatä pe imbogăţirea färă just temei) a persoanei
care, salvăndu-se pe sine de la pericol ori un bun ce ii aparţine, a produs prejudicii materiale unei terţe persoane (art. 1361
Cciv.) şi nici răspunderea persoanei in favoarea căreia s-a realizat acţiunea de salvare de către un terţ (art. 1362 Cciv.)
(M. UoRoJu, Qrcpt penal. Partea specială, Ed. C.H. Beck, Bucureti, 2017, p. 129), motiv pentru care varianta de răspuns de
la litera C este coreciă.

I 46. Răspuns: B (admitere in magistraturâ, iunie 2019)

Starea de necesitate se invecinează cu alte cauze justificative sau de neimputabititate ori cu circumstanţe atenuante
legale, existănd intre acestea elemente comune. Astfel, de pildä, unele asemänäri existä intre starea de necesitate şi legitima
apärare, starea de necesitale i constrăngerca, starea de nocesitate şi circumstanţa provocării etc., insă acestea nu sunt de
naturä a crea confuzie intre acesle instiluţik
Varianta de răspuns A este eronată. inlrucât fapta medicului dea lovi copilul in timp ce il examina (presupunem că examinarea
medicală s-a reatizatin prezenţa mamei) reprezintă un act de provocare, in sensul art 75 alin. (1) lit, a) cp. Asadar, cum riposta
mamei a succedat momentului la care fapta medicului s-a consumat, nu poate fi luată in discuţie ipoteza unei cauze justificative.
Varianta de răspuns B este corectă, inlrucát agentul acţionează sävărşind o faptă de violare de domiciliu, fiind pus in faţa
unui pericol imediat şi care nu putea fi inlăturat altfeL Evident, fiind pusă in primejdie viaţa ori sănătatea agentului, este clar

a
I0AN-FAUL CHIS, CRI5TINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 527

că valoarea salvată este superioară valorilor Iezate, respectiv inviolabilitatea domiciliului şi dreptul de proprietate. Comisia
de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că varianta de răspuns B este corectă, expresia cabana unui pădurar desemnánd
incăperea in care persoana aflată in stare de necesitate pätrunde färä drept şi evidenţiind, astfel, un element de conţinut
propriu faptei justificate comise.
Varianta de răspuns C este eronată, intrucăt tatăl săvârşeşte o faptă penalä sub imperiul constrăngeríí. conformăndu-se
cerinţelor celui care il ameninţă cu un räu, De observat este cä in cazul constrăngerii fizice sau morale. Tn ipoteza in care
forţa care constrănge este generată de acţiunea unei persoane, săvărşirea faptei de către agent nu este per se de naturä a-I
elibera de sub imperiul constrăngerii.
comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut, în acelaşi sens, că varianta de răspuns C nu este corectă, deoarece situaţia
in care acţionează tatăl, autor al furtului, se circumscrie cauzei de neimputabilitate a constrăngedi morale, prevăzutä de art. 25
CR iar nv cauzei justificative a stării de necesitate, la care se reťerä enunţul.

3.3. Cauzele de neimputabilitate

47. Răspuns: C (primire in proťesie avocat defînitiv, 2017)

—

cauzele de neimpulabilitate sunt constrángerea fizică. constrăngerea moralä, excesul neimputabil. minoritatea fäptuitorului,
iresponsabilitatea, intoxicaţia. eroarea i cazul fortuit. Potrivit concepţiei normative, imputabilitatea reprezintă un reproş social
fondat pe ideea cä autorul a acţionat altfel decăt i-ar fi cewt-o ordinea juridică (F. STRETEANU, Tratat de drept penaL Partea
generală. vol. L Ed. C.H. Beck. Bucureşti, 2008. p. 547).
Varianta de răspuns A este eronată, intrucăt fapta a fost săvârşită cu consimţămăntul persoanei vătămate. aşadar, suntem
in prezenţa unei cauze justificative, şi nu a unei cauze de neimputabilitate.
Varianta de răspuns B este. de asemenea. eronată, intrucăt doar se aflrmă incidenţa constrăngeňi, elementele acesteia
lipsind rapodatla descrierea imprejurärilorin care fapta a fost sävărşită; astfel, mirosul ademenitoral păinii nu poate fi echivalat
cu o constrăngere căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.
ĺn fine, varianta de răspuns c este cea corectă. intrucăt persoanei atlate in stare de intoxicaţie completă (potrivit ipotezei
date, acţiunea nu a putut fi controlată de către agent) şi involuntară nu i se poate reproşa săvărşirea faptei. intrucăt agentul
aflat in starea respectivă nu are aptitudinea de a adopta o conduită conformă cu exigenţele ordinii juridice.

48. Răspuns: B (primire in profesie avocat detinitiv, 2016)

—

Excesul neimputabil reprezintä, in esenţă, fapta săvărşită in condiţiile legitimei apărări ori a stării de necesitate care depăşeste
din motive neimputabile agentului limitele unei apărári proporţionale cu gravitatea atacului, respectiv care pńcinuieşte urmări
vădit mai grave decăt cete care s-ar fi putut produce dacä pericolul nu era inlălurat. ĺn ipoteza in care aceste limite nu ar fi fost
depăşite, fapta ar fi fost una licită. justificatä.
Prin urmare, doar varianta de răspuns de la litera B este corectä.

I 49. Räspuns: C (pńmire in profesie avocat detinitîv, 2015)

—

De esenţa cauzelorjustificative i de neimputabilitate este existenţa unui pericol. a unei stări de temere etc. in momentul
săvărşirii faptei, element care determină agentul sä reacţioneze. De pildä, in cazul legitimei apărări, atacul trebuie să fie actual.
in cazul stării de necesitate pericolul trebuie să fie iminent. consimţämănlul persoanei vătămate trebuie să fie. de asemenea.
actual eic. Tot astfeL pentru a fi incidente cauzele de neimputabititate se cere ca premisele acestora să fie. de asemenea.
actuale, contemporane săvăririi faptei penale.
De aceea, în circumstanţele ipotezei nu se poate reţine incidenţa unei cauze juslificative ori de neimputabilitate, de vreme
ce incutpata a acţionat impotriva unei persoane care dormea, aflată intr-o stare in care nu putea dezlănţui un atac ori crea o
altă stare de pericol.
Prin urmare, singura variantă de răspuns corectă este cea de la litera C,

I 50. Räspuns; B (admitere INM şi in magistraturâ, 2014)

Referitor la träsäturile generale ate infracţiunii, reţinerea stării de necesilate va inlătura caracterul nejustificat aI infracţiunii, in
timp ce reţinerea constrăngerfl fizice va inlătura caracterul imputabil aI acesteia comisia de soluţionarea contestaţiilor a apreciat
in acelasi sens, reţinănd că starea de necesitate reprezintă o cauzâ justificativâ, in timp ce constrăngerea fizică este o cauză
de neimputabuitate. lncidenţa uneia sau alteia dintre aceste cauze inlâturä träsături distincte ale infracţiunü (antijuridicitatea, in
cazul stării de necesitate, respectiv imputabüitatea, in cazul constrăngerü fizice), iar nu aceeaşi trăsătură, cum este menţionat
in varianta de răspuns greşită (varianta de räspuns de la ítera A, nn).
Referitor la varianta de räspuns de la litera B, reţinem că doctrina este constantă in a afirma că, atát starea de necesitate,
căt şi constrăngerea fizicä pot avea la origini un fenomen natural sau o acţiune umană (a se vedea F. STRETEANU, op. cit.,
p. 514; C. MITRAcHE, Curs de drept penat, Ed. Universul Juridic, 2014, p. 183), iardin modul in care a fost formulatä varianta
B de răspuns nu rezultä vreo excepţie de la această regulă.
528 EXPLICAŢII DREPT PENAL. 1. PARTEA GENERALÁ

Tn flne, cu privire la varianta de răspuns de Ia litera C. Comisia de soluţionare a contestaţiilor a stabilit că este eronatä,
deoarece consträngerea flzică nu presupune proporţionahtatea între urmarea produsă şi cea cam s-ar fi produs in absenţa
inten,enţiei autorWui fapter, cum este menţionat în griiă, deoarece, în siluaţia în care făptuitowi ar avea posibiktatea să facă
astfel de aprvcieri, cauza de ncimputabihtate nu armaifiincŕdeniă. în(mcâtnu armaifiintrunită condiţia caracteruluürezistibUal
constrăngerii. Poaţe fiavutä în vedem necesitaiea întnjníńi unei asemenea condi(ünumaiîn cazulconstrângeriimorale. Enun(ui
grilei nu avea insä în vedere aceastä cauzä de neimputabiktale. astf& cä varianťa de răspuns nu era corectä.

51. Răspuns: A (admitere 1NM, noiembrie 2019)

Suntem în prezenţa unei constrăngeri morale atunci cánd agentul sävărşeşte ĺapta penaiă sub o presiune exlerioarä
exercitată impotriva psihicului acestuia, Această stare iI determină să se conformeze săvârşind fapta penală pentru a se elibera
presiunii Ia care a fosl supus. ĺn aceste condiţii, este evident faptul că starea de temere care genereazä presiune psihică asupra
agentului trebuie sä se menţină pe toată durata acţiunii ori inacţiunii comise de agent, altminteri, in lipsa acesteia. agenlul
săvărşeşte ori continuă săvârşirea faptei in lipsa unui asemenea stimulent, Faţă de aceste considerente. rezultâ câ varianta
de răspuns A este corectâ.
Varianta de răspuns B este eronaiă, intrucăt in cazul constrăngerń morale cauza este determinată intotdeauna de o acţiune
a unei persoane.
Varianta de räspuns C este, de asemenea, eronatä, intrucăt săvârşirea faptei penale dupä un moment de chibzuinţă a
agentului nu este incompatibilä cu reţinerea constrăngerii morale, presiunea asupra psihicului persoanei fiind augmentatä, de
regulă, in timp, în baza mai multor procese psihologice.

I 52. Răspuns; C (primire in profesie —avocat stagiar, 2018)

Pentru a ne alla în prezenţa constrângerii morale este necesar ca pericolul cu care este ameninţatä persoana să fie grav,
iminent, inevitabil 5i njust (F. STRETEAMu, D. NIŢU, opcit., vol. p 453) In descrierea ipotezei rezultă că răul Cu care esta
ameninţată persoana nu este injust, ci este conform cu adevărul.
Prin urmare, singura variantä de räspuns corectä este cea de Ia litera C.

I 53. Răspuns: 8 (admitere INM şi în magistratură, septernbrie 2018)

responsabilitatea este starea de incapacitate psiho-fizicä a unei persoane care nu poate să-şi dea seama de semnificaţia
socială a acţiunilor sau inacţiunilor sale ori nu poale Ii stăpănă pe ele, putăndu-se manifesta, aşadar, atât sub raport intelectiv,
cât şi sub aspect volitiv lresponsabilitatea este o cauzä de neimputabihtate cu caracter personal, numai persoana Tn cauză
beneflcmnd de starea in care s-a aflat Ia momentul săvârşirii infracţiunii (nu intereseazä, din acest unghi, momentele anterioare
ori ulterioare săvărsirii infracţiunH, ceea ce interesează fiind mnmenhil săvăririi acţiunii nri inacţiiinii cu relevanţă penală)
cauza de neimputabilitate opereazä numai in cazul unui discernămănt abolit, in cazul in care acesta este diminuat,
răspunderea pulănd fi antrenatá ţinăndu-se cont, desigur, de starea specială in care s-a allat agentuL
Persoanele care au determinat sau au ajutat un iresponsabil să săvărşeascá o faptä penală vor răspunde penal ca şi când
respectiva faptă ar fi fost săvărşită cu intenţie, reţinăndu-se modalitatea participaţiei improprii [art. 52 alin. (3) CPJ.
Din aceste motive, doar räspunsul de la litera B este corect răspunsurite de la Iiterele A şi C fiind greşite.

I 54. Răspuns: 8 (admitere in magistraturô, aprilie 2017)

Intoxicaţia este o stare fizicä si psihică anormalä determinatä de consumul unor substanţe care alterează capacitatea de
a inţelege şi a vol, cauza de neimputabilitate impunănd întrunirea stnctä şi cumulativă a următoarelor condiţii: intoxicaţia să
fie involuntarä (accidentală), cu excluderea voinţei autorului in provocarea acestei stări, să fie completă, caracter ce rezultă
din condiţia impusă de lege ca autorul sä nu fi putut sä-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale, ori să nu fi putul să le
controleze, şi să exîsle în momentul săvärşîdi faptei, iar in cazul infracţiunilor cu durată de consumare, trebuie să se menţină
pe toate durata de săvărşire (G. B000RoNcEA ş.a., op. cit., p. 130).
Efectele cauzei de neimputabilitate se vor produce in personam, de ea profitănd numai agentul aflat in această stare de
intoxicaţie completă şi involuntarä, restul fiind traşi la räspundere penală potrivit vinovăţiei lor. astfel cä varianta de răspuns
de la Iitera A este greşită
Reţinerea unei cauze de neimputabilitate inlătură răspunderea penală, insä nu şi posibilitatea aplicării unor măsuri de
siguranţă, cu excepţia măsurii de siguranţă a confiscării extinse, Din aceste motive, răspunsul de Ia Iitera B este corect. iar
cel de Ia litera C este eronat.

I 55. Răspuns: C (primire în proŕesie avocat sta giar, 2017)

—

Eroarea reprezintă o cauză de neimputabilitale constănd in necunoaşterea sau cunoaşterea greşitä a realităţii sau a unei
prevederi legale de călre o persoană responsabilă (M. UoRolu, op. cit,, 2019, p. 190), Eroarea asupra persoanei (ermrin
personam) nu este o cauză de neimputabilitate, răspunderea agentului fiind antrenată in raport cu persoana pe care efectiv a
vătămat-o. Atunci cánd necunoaşterea unei stäri, situaţii ori imprejurări este insăşi rezultatul culpei făptuitorului nu va opera
OAN-PAUL CHIS, CRISTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 529

cauza de neimputabilitate, Fn această ipoteză modiľ'căndu-se atitudinea subiectivă faţă de faptä, aceasta fiind considerată câ
a fost sävărşită din culpă, şi nu cu intenţie. De pildä, tragerea unui foc de armă asupra unui tufiş unde agentul credea că se
al]ă ascuns un urs, vătämănd ori ucigănd prin această acţiune o persoană, nu va fi considerată vätämare corporală ori, după
caz, omor, ci vătămare corporală din culpä, respectiv ucidere din culpă.
Eroarea invincibilă reprezintă o cauză de neimputabilitate inclusiv atunci când eroarea cade asupra caracterului ilicit al
faptei, asupra antijuridicităţii. De pildă, agentul apreciazä greşit că persoana vătămată şi-a exprimat consimţămăntul.
Din aceste motive, doar răspunsul de la Iitera C este ceI corect

3.4. Formele infractiunii

56. Răspuns: C (admitere INM şi în magistratură, septemhrie 2018)

Distincţia dintre aclele preparatorii şi tentativă a făcut obiectul unor numeroase discuţH, fiind avansate diferite sisteme şi
criterii (criteriul subiectiv, respectiv reprezentarea autorului despre faptă şi criteriul obiectiv, respectiv începerea executärii
nemijlocite a faptei descrise in norma de incriminare) care să răspundä acestei probleme. Tn zilele noastre tot mai multe
sisteme au adoptat un sistem mixt care imbină cele două teorii, apreciindu-se că aceasta este varianta care nu lasă în afara
protecţiei legii penale anumite fapte, conduite care reprezintă un pericol pentru societate in general. De aceea, s-a propus ca,
plecănd de la teoriile formale care dau prioritate modului in care norma de incriminare descrie acţiunea tipicä, sä se extindă
conceptul de act de executare in raport şi cu celelalte teorii: teoria echivocităţii, a cauzalitäţü inerte, a apropierii de momentul
consumărń etc. (pentru o expunere pe larg a problematicii, a se vedea G. ANT0NIu, Tentativa, Ed. Societăţii Tempus, Bucureşti,
1996, p. 58-95).
Actele care rămăn in sfera celor preparatorii nu sunt, de regulă, sancţionate de legea penală, mai puţin in acele situaţii
în care legea Ie asimilează tentativei [de pildă, art. 412 alin. (2) CP] sau sunt incriminate ca infracţiuni de sine stătătoare
(art. 314 CP), aşadar, doar varianta de räspuns de la litera c este cel corect.
comisia de soluţionare a contestaţiilor a arătat că vańanta de răspunsA nu este comctá, inlnicăt există ipoteze de sancţîonam
a acteĺor preparatońi, atunci când acestea sunt aşimüate de /egiuitor tentativei sau sunt Jncňminate ca infmcţiuni distincte.
57. Răspuns: A, B (admitere INM şi în magistratură, 2017)
Tentativa nu este posibilă in cazul infracţiunilor omisive proprń. infracţiunilor de obicei sau de simplă repetare. infracţiunilor
de executare promptă săvârşită prin viu grai. infracţiunilor de consumare anticipată (e.g.. asocierea in vederea săvărşirii de
infracţiuni). infracţiunilor sävărşite din culpä sau infracţiunilor simple comise cu praeterintenţie (M. UDRoIu, Partea speciată.
op. cit,, 2017, p. 180). Aşadar, variantele de ráspuns A şi B sunt corecte.
Varianta de răspuns de la Iitera C este eronată, infracţiunea fapt tentat putănd exista indiferent dacă infracţiunea din care
derivä are (e.g., furtul) sau nu are obiect material (e.g., evadarea forma tip), adică indiferent dacă infracţiunea la care valoarea
socialâ ocrotită constălse exprimă (sau nu) intr-o entitate materială.
58. Răspuns: c (admitere INM şi in magistratură, 2014)
Tentativa este caracterizată ca o formă derivată de infracţiune, deoarece ea provine din forma tip de infracţiune, imprumutănd
o parte din elementele infracţiunii fapt consumat. Astfel, cu privire la latura obiectivă, tentativa intruneşte elementul material şi
o urmare imediată, limita inferioară a acestei forme de infracţiune constituind-o inceperea executării elementului material, iar
limita superioară, actul de intrerupere sau neizbutire a consumării faptei, Din punct de vedere subiectiv, tentativa presupune
aceiaşi factori intelectiv şi volitiv care sunt specifici infracţiunii consumate (1. PAscu Ş.A.. op. cit., p. 244). Avănd in vedere
— —

opiniile exprimate in doctrină şi redate mai sus, varianta de răspuns de a litera B este eronată, iar varianta de răspuns de la
litera C este corectä, cu privire la aceasta din urmă, imprejurarea că fapta a rămas in forma tentativei neavând relevanţă cu
privire Ia reţinerea circumstanţelor reale sau personale de agravare sau uşurare a răspunderii penale.
Referitor la varianta de răspuns de la litera A. reţinem câ sistemul nostru de drept sancţionează tentativa potrivit sistemului
diversificării pedepsei, ceea ce presupune că sancţionarea tentativei se va realiza intre limite mai scăzute de pedeapsă decăt
limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată, De menţionat cä sistemul diversificärii are in vedere numai pedepsele
principale, niciodată limitele pedepselor complementare ori accesorii.

59. Răspuns: B (primire în proťesie avocat stagiar, 2016)

—

Tentativa constä in punerea in executare a intenţiei de a sävărşi infracţiunea, executare care a fost intreruptä sau nu şi-a
produs efectul [ad. 32 alin. (1) CR1. Aşadar, imediat ce intenţia agentului este exteriorizată prin activitäţi materiale idonee şi
neechivoce, elementele de factură obiectivä fiind apte sä reliefeze rezoluţia infracţională a agentului, suntem în prezenţa unei
tentative. Rentm aceste motive, varianta de răspuns de la Iitera B este corectä.
Varianla de räspuns de la litera A este eronată. intrucăt răspunsul nu esże complet. faţă de dispozitiile art 32 alín. (1) teza l
CR care dispun câ tentativa constă in punerea Tn executam a intenţiei de a săvârşi inťracţiunea. NBI Trebuie menţionat insă
că varianta descrie definiţia tentativei prevăzute de vechiul Cod penal, iar in opinia noastră. diferenţa termenilor folosiţi in cele
 L

530 EXPLICAŢII DREPT PENAL L PARTEA OENERALÄ

două coduri care s-au succedat nu ii corespunde o diferenţă de conţinut. prin hotărárea infracţională neputăndu-se inţelege
decât intenţia infracţionalä a agentului.
Varianta de răspuns de la Iitera C este eronată, intrucăt se referä Ia actele preparatodi. exterioare executării hotărârii
infracţionale.

60. Răspuns: A (admitere INM şi in magistraturä, septembrie 2018)

Din cele arătate anterior, relevant rezolvării prezentei intrebări este faptul cä forma tentatä nu poate fi reţinută in cazul
infracţiunilor de consumare anticipatä (darea sau Iuarea de mită) şi in cazul infracţiunilor de executare promptă săvârşite prin
viu grai (ameninţarea)
Relativ Ia variantele eronate de răspuns. respectiv cele de Ia Iiterele B şi C, se constată că in realitate faptele de dare
de mită (varianta B) ori de ameninţare (varianta C) sunt fapte consumate, şi nu forme ale tentativei, cu privire Ia varianta de
räspuns de Ia Iitera C. mai observäm că nu poate fi vorba despre comiterea unei tentative Ia infracţiunea de Iovire deoarece
fäptuitorul nu a inceput execuţarea acestei infracţiuni prin vreo incercare dea Iovi persoana vătămată.
Din aceste motive, doar varianta de räspuns de Ia Iitera A este corectă.

j 61. Răspuns: A (primire in pro(esie avocat stagiar, martie 2019)

—

În íuncţie de stadiul de realizare a activităţii infracţionale. distingem între tentativa perfectă şi tentativa imporfectä.
Suntem În prezenţa tentativei perfecte sau terminalc atunci cănd executarea acţiunii infracţionale a tost complet efectuatä
insă urmarea imediată nu s-a produs, din cauze care depind ori nu depind de voinţa agentului. De regulă, tentativa perfectă
este posibilă Ia infracţiunile de rezultat, De pildă, agenlul efectueazä un foc de armă spre adversarul său Însă proiectilul nu
atinge ţinta, Pornind de Ia aceIaşi exemplu, proiectilul atinge victima insă agentuL copleşit de remuşcări, ia măsuri pentru ca
decesul sä nu se producă, salvănd viaţa vżctimei (impiedicarea producerii rezultatului).
Suntem in prezenţa tentażivei irnpeđccto sau notorminatc cănd executaroa activitäţii infracţională este intrerupta voluntar
sau din motive independente de voinţa agentului. De pildă, dorind să sustragă bunuri din Iocuinţa persoanei vătämate, agentul
pătrunde in imobilul i este surprins de proprietar În cazul tentativei imperfecte este posibilă desislarea, de pildá, pornind de Ia
exemplul dat agentul renunţă be.ievol Ia intenţia dea sustrage bunuri din imobilul respectiv şi se retrage fără să sustragü nimic.
Faţă de cele arătate, varianta de räspuns A este corectă, varianta de räspuns B este eronatä (ipoteza descrie o tcntativă
perfectă).
Tentativa trebuie sä fie posibilă şi prevăzută de Iege pentru a fi pedepsită, condiţii care nu sunt intrunite in cazul inĺracţiuni
de nedenunţarc (/ e., tentativa nu este posibilä in cazu infracţiunilor omisive proprii), prin urmare, varianta de răspuns de Ia
Iitera C este greşitä.

I62. Răspuns: A, C (primire în profesie avocat detînitiv, 2018)

—

Raportat Ia explicaţiile anterioare, Ia care facem trimitere, variantele corecte de răspuns sunt A şi C.
Varianta de răspuns B este eronată, intrucát tentativa idonee presupune întotdeauna folosirea unor mijloace apte sâ
conducă Ia producerea rezultatului.

63. Răspuns: A, B (admitere in magistratură, aprflie 201fl

Distincţia dintre tentativa idonee i tentativa neidonee este dată de aptitudinea acţiunii agentului de a pune in pericol valoarea
socială ocrotită. Atunci cănd, datorită modului cum a fost concepută executarea, nu se poate pune problema creării unei stări
de pericol pentru valoarea sociată ocrotită, fiind evident pentru orice observator de factură medie că acţiunea comisă nu are
nicio şansă să producâ rezultatul, tentativa nu este una periculoasă (G. B000R0NcEA ş.a., op. cit. p. 149).
In cazul variantei de răspuns de Ia Iitera A, apare evident că suntem in prezenţa unei tentative (perfecte) Ia omor atunci
când agentul toarnă in paharul cu apä a victimei substanţa IetaIă. rezultatul neproducăndu-se din motive independente. Iichidul
evaporându-se datorită volatilitâţii substanţei folosite.
NBI Varianta de räspuns de Ia Iitera B este una incompletă. intrucăt nu rezultă din conţinutul său care este valoarea socialä
cäreia i s-a adus atingere prin simpla pätrundere a unei persoane in sediul unei bänci, ocazie cu care aceasta observá Iipsa
seifului, Dacă intenţia acesteia fusese aceea de a sustrage valorile depozitate in respectivul seif (imprejurarea care insä nu
rezultă din varianta de râspuns), Iipsa obiectului material de Ia Iocul unde credea că se află nu este de natură să inlăture
caracterul idoneu aI faptei tentate.
Varianta de Ia Iitera c este un caz de scoalä de tentativă absurdă, tarmecele, găndurile negative etc. neputănd fi con5iderate
drept fapte penale.
Comisia de soluţionare a contestaţilor a reţinut că varianta de /a /itera B este corectă, íntwcăt deşi nu este prevăzut expres
in enunţ, din date/e existente rezu/tă în mod clar că pătrunderea in sediu/ băncii s-a realizat in scopul de a sustrage bani sau
a/te valori af/ate in seif.

‚— --.—a .

p
IOAN-PAULCHIS, CRISTINELGHIGHECI EXPLICAţII 531

64. Răspuns; C (primire în profesie avocat sta giar, 2014)

—

Faţä de cele arătate anterior, numai varianta de răspuns C este corectă, întrucát descrie (entativa neidonee, tentalivă care
nu există din perspectiva Iegii penale [art. 32 alin. (2) CP].
Variantele de răspuns  şi B sunt greşite, intrucât prima ipotezä descrie condiţiile tentativei perfecte, iar cea de a doua
descrie condiţiile tentativei imperfecte.

I 55. Răspuns: C (admitere INM şi în magistratură, 2016)

Desistarea poate fi realizată atăt printr-o acţiune (in cazul infracţiunilor omisive improprfl), cât şi prin inacţiune (în cazul
infracţiunilor comisive), motiv pentru care varianta de răspuns A nu este corectä.
Cu privire Ia celelalte variante de răspuns, Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că legea [aM. 34 aiin. (1) CP)
arată cä desistarea nu poate interveni oňcándpănä ia momentut consumăńi infracţiunü (cum se menVona in enunţu( vadantei
de răspuns). ci doar.,inainte de descoperirea faptei' fără distincţie intre tentativa imperfectä şi tentativa pedectä.
infracţiunea de Iuare de mită este o infracţiune cu consumare anticipată, astfei că tentativa in cazui ei nu este posibilă,
orice acţiune în acest sens fiind asimiiată de Iegiuitor faptei consumate. în exemplu! indicat in contestaţie, dacä fäptuitoruĺ ar
fi acceptat primirea de bani sau aite foioase. iuarea de mitä s-ar fi consumat ia momentul acceptăńi, nefiind retevant cei a!
primidi; dacă primirea nu a fost pmcedată de o acceptare, ea se consumă Ia momentui primifli (direct sau prin intermediar);
ceea ce nu s-a intâmplat anterior nu are semnificaţie penaiă.

I 66. Răspuns: B (primire in profesie avocat sta giar, 2018)

—
-

Impiedicarea producerii rezultatului şi desistarea sunt cauze de nepedepsire a tentativei. In esenţă, ambele cauze presupun
din partea agentului o conduitä conştientă şi voluntară, opusă cetei infracţionale, de natură a opri evoluFa activităţii infracţionale
Ia stadiul de tentativă.
Faţä de cele arătale, variantele de răspuns A şi C sunt eronate.
Varianta de răspuns 8 esle corectă, intrucăt caracterul voluntar aI desistării ori aI impiedicării producerii rezultatului presupune
inexistenţa vreunui motiv exterior care să determine agentul să renunţe Ia activitatea infracţionalä. De aceea, cele douä cauze
de nepedepsire a tentativei vor fl incidente numai atunci cănd desistarea ori impiedicarea producerii rezultatului a avut Ioc
anterior descoperirii faptei.

3.5. Unitatea şi pluralitatea de infraciuni

I 67. Răspuns: B, c (primire in profesie avocat definitîv, 2016)

—

Unitatea de infracţiune este Iegală când suntem in prezenţa unei inĺracţiuni unice prin voinţa Iegiuitorului in această categorie
se gäseşte infracţiunea continuată (a se vedea nr 89), infracţiunea complexă (a se vedea nr. 72), infracţiunea progresivă şi
inĺracţiunea de obicei.
Faţă de cele arätate, varianta de răspuns A este singura incorectă, infracţiunea continuă făcând parte din categoria unităţii
naturale de infracţiune.

I 58. Răspuns: A (primire in proťesie avocat definitiv, 2016)

—

Enunţul pune in evidenţă ipoteza infracţiunii unice colective. Diferenţa faţä de infracţiunea continuatá constä in aceea că
in cazul infracţiunii unice colective procesul execuţional este unic. reţinăndu-se o singură acţiune ori inacţiune infracţională şi
mai multe acte de executare. De aceea, varianta de răspuns A este corectä. in cauză urmănd a se reţine o singură inĺracţiune
de furt calificat.

j 69. Räspuns: c (admitere INM şi in magistraturä, 2017)

Inĺracţiunea continuată este definită in art. 35 alin. (1) CP in Iumina Deciziei CCR nr 368/2017, care prevede că infracţiunea
este continuată căndopersoanä sävărşeşte Ia diferite intewaie de timp, dar in reahzarea aceleiaşi rezoiuţä acţiuni sau inacţiuni
cam prezintă, ňecare in pade, conVnutul acele/aşi infracţiun/.
Relevantă pentru răspunsul Ia această intrebare este condiţia unităţii de rezoluţie infracţională, cu care trebuie comise toate
actele materiale ce compun infracţiunea continuatä. Existenţa acestei condiţii conduce oare Ia concluzia că infracţiunea continuată
nu poate fi comisă decăt cu intenţie directă? Este oare posibilă indeplinirea acestei condiţii in cazul infracţiunilor din culpă?
Unitatea de rezoluţie infracţionalä presupune ca autorul infracţiunii continuate sä aibă o viziune de ansamblu asupra tuturor
actelor materiale, fără să fie insă nevoie ca fiecare act material in parte să fie conceput de Ia inceput, in toate detaliile sale. De
pildă, dacă autorul işi propune de Ia inceput să sustragă o cantitate de obiecte dintr-o incäpere, in mai multe zile diĺerite, el
poate să nu ştie de la inceput de căte zile va avea nevoie pentru a sustrage intreaga cantitate. Este suficientă, pentru existenţa
infracţiunn continuate ca autorul să işi propună să sustragă prin mai multe acte materiale aceste bunuri.
Totuşi. avănd in vedere că pentru inťracţiunea continuată este nevoie de existenţa aceste rezotuţii inĺracţionale cu privire
Ia ansamblul actelor materiale, nu se poate vorbi de infracţiunea continuată in cazul infracţiunilor comise din culpă. Culpa,
 532 EXPLÍĹAIII DREPT PENAL. 1, PARTEA GENERALĂ

prn defiruţie, pwsupuiie ca au[urul sä nu prevadă ori să nu accepte producerea rezuitaiului periculos. ur, in acest caz, nu se
poate vorbi de existen(a unei rezoluţii infracţionale unice, care presupune ca autorul să prevadä şi să urmărească producerea
rezultatului periculos. ori ceI puţin să accepte această posibilitate. Răspunsul de Ia IiteraA, prin urmare, este greşit deoarece
menţionează posibilitatea comiterii din culpä a infracţiunilor continuate,
Deşi aceastä chestiune este destuI de clară, intrebarea a fost contestată, considerăndu-se că este posibilă comiterea din cutpă
a intracţiunitor continuate, Comisia de sotuţionare a contestaţiilor a arătat că varianta A de räspuns nu este corectă. lnfracţiunea
conżinuată se caracterizează printr-o pluralitate de act e materiale (două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni), legate intre ele
printr-o triplă unitate: personală (acelaşi subiect activ), psihică (aceeaşi rezohĄie infracţionala) şijuridicä (acelaşi conţinut de
infracţiune).
Sintagma „rezoluţie infracţională'trebuie înţeleasă ca semnificănd voinţa fäptuitorului de a săvárşi, în mod repetat, acţiunile
şi inacţiunile ce vor cara ctehza activitatea sa infracţionalä (factorul volitiv), precum şiprevederea de ansamblu a acestei activitäţi
si a urmă rdor ei (factorul intelectiv). Realizarea concretâ a fiecărei acţiuni sau inacţiuni implică aceiasi factoťi, volitiv şi intelectiv.
astfel că activitatea infracţion&ä si urmările ei se contureazä, atăt iniţial, în momentul luärii hotărării, dar mai ales ultedor in
procesele psihíce care preced fiecare acţiune şi inac(iune in parte. ĺn raport cu aceste caracteristic( ale noţiunii de sezoluţie
infracţională unică'. rezultă cu evidenţă că aceasta condiţie de realizare a infracţiunä continuate este incompatibilă cu forma
de vinovăţie a culpei in comiterea actelor matedale, infracţiunea continuatä neputând Ű săvârşită decât cu intenţie. Decizia
indicatä in susţinerea contestaţiei este izolatä, in contextul jurisprndenţeiconstante vizând situaţia invocatâ
Posibilitatea ca infracţiunile comise cu intenţie indirectă să fie compalibile cu forma continuată depinde de modul in care
este soluţionată probJema existenţei unei hotărăriin cazul infracţiunilorindirecte. Aexistat in trecut discuţia dacă putem discuta
despre existenţa unei hotărâriin cazul infracţiunitor comise cu intenţie indirectă, sau despre aceasta se poate discuta doar in
cazul intracţiunilor comise cu intenţie directä. ĺn prezent, doctrina şi practica judiciară sunt unanime in a considera că despre
existenţa unei holärán dea savărşi o inĺracţiune se poate discuta atăt in cazul infracţiunilor comise cu ntenţie directa, cät şi
in cazul celor comise cu intentie indirectă. Aceasta cKplică i faplul că este [lnanimä opinia că lentativa esle posibilä atăt in
cazul inĺracţiunilor comise cu intenţie directä, cát şi in cazul celor comise cu intenţie indirectă, Or, din moment ce este unanimă
opinia că se poate discuta despre existenţa unei hotărări de sävărsire a infracţiunii si in cazul infracţiunilor comise cu intenţie
indirectă, rezultä că se poale discuta şi despre posibilitatea comiterii acestor infracţiuni in formă continuată Este astfel posibil
ca autorul sä nu urmărească producerea unui rezultat aI actelur materiale ce compun infracţiunea continuată, ci dnar să accepte
producerea acestui rezultat periculos, caz in care inťracţiunea continuată va fi comisă cu intenţie indirectă, Din acest motiv,
răspunsul de la Iitera B este greşit.
Impărţirea iníracţiunilor in infracţiuni de rezultat i de perirnl nu are drept rriteriu forma de vinoväţic, ci un acpcct cc ţinc
de Iatua obiectivä a infracţiunii, respectiv urmarea imediată a acesleia, Din acest motiv, existenţa unei rezoluţii infracţionale
unicc nu cstc incompatibilä nici cu infracţiunUe de rezultat, nici cu ntracţiunile de paricol Autorul poate sä curiiilă, Ia diíerite
intervale de timp, avănd o rezoluţie infracţională unică, atât acte materiale ate unor infracţiuni de pedcol. căt acte materiale
ale unor infracţiuni de rezultat Din acest motiv, răspunsul de Ia Iitera C este corect.

70. Răspuns: A, C (grilă anulată) (primire řn profesie — avocat detinitiv. 2016)

Suplimentar celor arătate anterior, reţinem cä stabilirea elementelor in baza cărora să se facă diferenţa intre concursul de
ir.fracţiuni infracţiunea continuată a ridicat probteme dintotdeauna.
AsĺfeI, prof. Vintilä Dongoroz a arătat că din punct de vedere teoretic nu existä un criteriu intailibil pentru a distinge
intracţiunea continuată de concursul de infracţiuni, fiindcă, dacă este uşor a vedea dacă o serie de acte sau acţiuni vioează
aceeasi dispoziţie de Iege, este foade anevoios a preconiza o regulă după care să se poate şti cănd existä şi cănd nu există
unitate de rezoluţiune deuctuoasä. Se recomandă de către doctrinä că trebuie sä se ţină seamă de unitatea scopului urmărit
de infractor, de indivizibilitatea activitäţii delictuoase, raportată Ia acest scop unic, de succesiunea quasi automată a actelor
sau acţiunilor, in fine de neintervenirea vreunei piedici extinse care să fi reclamat Iuarea unei noi rezolulii sau adoptarea unor
noi mijloace care prin ele insăşi ar constitui o infracţiune, Se mai spune in doctrină că unitatea de Ioc, de timp şi de persoană
nu este indispensabilă pentru existenţa infracţiunii continuate. In schimb, atunci cănd aceste unităţi existä va fi mai multă
certitudine cä infracţiunea este continuată. !n special unitatea de persoane concurentă cu unitatea rapoflului juridic viotat, in
inťracţiunile care presupun un atare rapofl, sunt un indiciu indiscutabu de continuitate.
Avăndu-se in vedere această realitate, actualul Iegiuitor a preväzut expres ŕaptul cä infracţiunea continuată nu poate fi
săvârşită decătimpotriva aceleiaşi persoane vătămate Pctrivit acestei optici, in vigoare Ia data examenului, varianta de răspuns
de Ia Iitera C este corectă. Reamintim insă că, de lege lata, conditja unitäţii subiectutui activ a fost inlăturată.
Infracţiunea centinuată nu este posibilă nici in cazul infracţiunilor din culpă, de obicei si cu rezultat ireversibil ĺn dnctrinä
s-a reţinut totodată că infracţiunea continuatä nu poate fi comisă cu praeterintenţie (M. UoRolu. Partea generală, op. cit.. 2019,
p. 246). Opinia trebuie reţinută cu rezerve, intrucăt infracţiunii săvărşite cu intenţie depăşită ii Iipseşte prin ipoteză previzibilitatea
rezultatului augmentat. insă acţiunea iniţială este prevăzută, doritä sau acceptată de agent, Pornind de Ia aceastä premisă,
credem că poate fi reţinută in formă continuatä infracţiunea de vätämare corporală sävărşită Ia diferite intewale de timp impotriva

É
IOAN-PAUL cHI$, CRISTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 533

aceluiaşi subiect pasiv, Tn scopul de a-i aplica o corecţie, urmările faptei depăşind ceea ce agentul a urmărit ori acceptat prin
faptele sale (F STRETEANU, D. NIŢu, opcit., vol. 11, p. 56).
71 Răspuns: A, C (primire în profesie avocat definitiv, martie 2019)
- —

lnfracţiunea continuată cunoaşte un moment al consumării, care coincide cu săvârşirea celui de-aI doilea act material,
şi un moment al epuizării, care coincide cu săvârşirea ultimului act material al infracţiunh continuate, Stabilirea momentului
epuizărfl infracţiunfl prezintă importanţă, de pildă, pentru calcularea termenului de prescripţie a răspunderii penale. Raţiunea
acestei reguli, stabilite prin art. 154 alin. (2) CP, constă Tn aceea că o faptă nu poate fl uitată de societate căt timp incă se află
in plinä desfăşurare.
Varianta de răspuns 8 este eronată, având in vedere Decizia CCR nr. 368/2017 (M. 0Ł nr. 566 din 17 iulie 2017), care
constată că sintagma „şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv" din cuprinsul dispoziţülorart. 35 alin. (1) CP este neconstituţională.
Varianta de răspuns C este corectă, cu menţiunea că în actualul context normativ modificarea pedepsei poate fi realizată
numai ulterior rămănerii definitive a hotărărilor de condamnare pentru actele materiale care aparţin aceleiaşi infracţiuni continuate
(ad. 585 CPP).

72. Răspuns: A (admitere INM şi in magistratură, 2015)

lnfracţiunea complexă este deflnită in art 35 alin. (2) CP, potrivit căruia infracţiunea este complexă când în conţinutul său
intră, ca element constitutiv sau ca element circumstanţial agravant, o acţiune sau o inacţiune care constituie prin ea insäşi o
faptă prevăzută de Iegea penală.
Un exemplu de infracţiune complexă al cărei obiect juridic este alcătuit din două valori sociale identice este ceI de la art. 189
lit. f) cp, respectiv omorul comis asupra a două sau mai multe persoane. ln acest caz, legiuitorul a reunit intr-o singură infracţiune
complexă, două sau mai multe infracţiuni de omor distincte care, in lipsa unui text explicit, ar fl fost reţinute in concurs. Alte
exemple de astfel de infracţiuni sunt reglementate in art. 192 alin. (3) CP şi in art. 196 alin. (4) CP, respectiv uciderea din culpă
a două sau mai multor persoane şi vătămarea corporală din culpă a două sau mai multor persoane. Tn aceste cazuri, legiuitorul
a reunit intr-o singură infracţiune două sau mai multe infracţiuni distincte de ucidere din culpă sau de vătămare corporală din
culpă, care, in lipsa unui text explicit, ar fi fost sancţionate distinct, potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni, Aşa cum se
poate observa, in toate aceste cazuri este vorba de infracţiuni comise împotriva unor subiecţi pasivi diferiţi. In consecinţă,
răspunsul de la litera A este corect.
Este posibil ca, in cazul in care in structura unei infracţiuni complexe se regăsesc două acte de executare, acestea să fle
intr-o relaţie de conexitate etiologică sau consecvenţională. De pildă, in cazul unei infracţiuni de tâlhărie, de regulă, actele de
lovire se comit in scopul săvărşirii actului de sustragere, fiind, aşadar, intr-o relaţie de conexitate etiologică cu acestea. lnsă acest
lucru nu este adevărat in toate cazurile de săvârşire a unor infracţiuni complexe in care sunt incluse două acte de executare.
De pildă, in cazul infracţiunii complexe de omor asupra a două sau mai multor persoane, prevăzută de art. 169 lit. f) CR nu
este necesară existenţa vreunei relaţii de conexitate etiologică sau consecvenţională între cele două sau mai multe acţiuni
de omor, Din acest motiv, răspunsul de la litera B este greşit, pentru că el nu se adevereşte in toate cazurile de infracţiune
complexă alcătuită din mai multe acţiuni.
lnfracţiunea complexă poate fi şi progresivă, in cazul in care un rezultat mai grav s-ar produce la o anumită perioadă
de timp de la comiterea acţiunii sau inacţiunii, fără intervenţia autorului. Exemplul tipic este cel al infracţiunilor intenţionate
complexe care au ca urmare moartea victimei [infracţiunea de tălhărie care a avut ca urmare moartea victimei, preväzutä de
ad. 236 CP, infracţiunea de viol care a avut ca urmare moartea victimei, prevăzută de art 21 8 alin. (4) CPI. Tn aceste din urmă
cazuri, moartea victimei se poate produce la un anumit timp de la comiterea acţiunii sau inacţiunii, fără intervenţia autorului,
fapt care implică calificarea infracţiunii complexe ca tiind una progresivă, Din acest motiv, răspunsul de la litera C este greşit.
Contestaţiile formulate de candidaţi impotriva acestei intrebări au fost respinse pentru următoarele considerente: Varianta
de răspuns corectă este cea de la litera A. Exemplele indicate în contestaţü (fud prin efracţie, şantaj urmat de distrugere etc.)
au in vedere, fle un obiect juridic cu o singură valoare socială lezatä, fie un obiect juridic cu valori sociale diferite; prin urmare,
nu se referă la ipoteza din enunţ. Variantele de răspuns de Ia literele B şi C nu sunt corecte, întrucât infracţiunea complexă nu
presupune întotdeauna o conexitate etiologică, in sensul că una dintre infracţiuni constituie mijlocul pentru să vă rşirea celeilalte
şi nicio conexitate consecvenţională, in sensul cä una dintre infracţiuni a fost săvărşită pentru a ascunde pe cealaltă, dupä cum
poate imbräca şi forma unei infracţiuni progresive. Exemplele invocate in contestaţü (infracţiunile de ameninţare, de tálhărie
urmată de moartea victimei şi de viol urmat de moartea victimei) nu pot fi circumscrise celor trei variante de räspuns intrucăt,
fie au Tn vedem o singură valoarea socială lezată, fie două obiecte juridice diferite cu valori sociale diferite (relaţiile sociale
referitoare la libertatea unei persoane respectiv, relaţiile sociale referitoare la viaţa, integritatea fizică sau psihică a persoanei),
ipoteze care nu justifică reţinerea ca fiind corecte a variantelor de răspuns de Ia literele B şi C.
534 EXPLICAŢII DREPT PENAL L PARTEA GENERALĂ

73. Răspuns: A, B (primire in profesie avocat sta giar, 2017)

—

Potrivit deflniţiei legale, infracţiunea este complexă cănd in conţinutul säu inträ, ca element constitutiv sau ca eiement
circumstanţial agravant. o acţiune sau o inacţiune care constituie pńn ea insăşi o faptă prevăzută de legea penală [art. 35
alin. (2) CPP], Pornind de Ia aceste prevederi se conslată că infracţiunea de tălhărie este Tn sine o infracţiune complexă, iar
dacă are ca urmare moartea victimei, caracterul complex al infracţiunh de tälhărie se menţine. Prin urmare, varianta de răspuns
A este corectă.
Varianta de răspuns B este, de asemenea, corectä, întrucăt distrugerea calificatä este infracţiune complexä care ia nastere
prin alăturarea infracţiunii de distrugere şi a infracţiunii indreptate împotriva vieţii a douä sau mai multe persoane (ad. 254 CPP).
In tino, varianta de răspuns C este eronată, întrucăt nu descrie o infracţiune complexă (există, totuşi, o aşanumită complexitate
naturală" care presupune în cazul infracţiunii in discuţie că absoarbe in mod natural infracţiunile-stadiu de lovire şi atte violenţe
şi vătămare corporalä etc).

I
74. Răspuns: B, c (primire in profesie— avocat stagiar, 2015)
Tn ipoteza descrisâ se va reţine. inainte de toate, concursul real de infracţiuni. intrucât prin ipotezä agentul a exercitat acte
de violenţă asupra două persoane difeńte.
NBt In continuare, rămăne de analizat dacă hotărărea dea comite o infracţiune ori de căte ori agentul i se iveşte ocazia
reprezintă o rezoluţie infracţionalá conturată, aşa cum cerdispoziţiile arŁ 35 a!in. (1) CP referitoare la nfractiunea continuată. lnstanţa
supremă a apreciat cä luarea unei hotărări generice de săvărşire a unei infracţiuni, ori de căte ori i se iveşle agentului ocazia.
fără a avea reprezentarea concretä a acestora. nu evidenţiazä elementul uniĺicator al acţiuniior care reprezintă conţinutul unei
inĺracţiuni continuate (ICCJ. s pen., dec. nr. 85Ol2O12) Aşadar. este discutabil dacá se poate reţine comterea unei infracţiuni
continuate în speţă.

I
75. Răspuns: A, B (primire in profesie avocat delînitiv, 2015)
—

NBI Aşa cum am arălat anterior, avem rezerve cä împrejurarea sävârşirii unei inĺracţiuni ori de cäte ori agentui va avea
ocazia este în măsură să pună in evidenţä o rezoluţie infracţională stabilitä în mod generic.

76. Răspuns: c (admitcrc INM şi în magistratură, septembrie 2018)

In cazul in care la interval de câteva zile, inculpatul, çofcr profcsionist, din cauza neaccrdärii priorităţii la trecerea de pietoni
a produs două accidente de circulaţie, soldate cu vătămarea a trei persoane (una in primul accident şi alte două in cel de-al
doilea accident) nu suntem in prezenţa unei infracţiuni continuate deoarece este vorba de o infracţiune din culpa. Or in cazul
infracţunílor din culpă nu poate exista cond4ia exiteriţei aceleiaşi rezoluţii nfracţionale. Din acest motiv, răspunsul de la litera
Aeste graşit
in cazul in care in cursul aceleiaşi zile, incutpatul a pátruns şi a sustras bunuri din două apartamente situate in blocuri de
pe aceeaşi stradă, după ce s-a asigurat că proprietarii nu sunt acasă, dar nu a mai reuşit să ajungä la cea de-a treia locuinţä
vizată, deoarece. Ia părăsirea celui de-al doilea apartament, a fost surprins de un vecin, care a reusit să îl imobilizeze. desi
inculpatul l-a lovit de mai multe ori pentru a-şi asigura scăparea, nu vor fi in prezenţa unei infracţiuni continuate deoarece
nu este intrunită condiţia unităţii de infracţiune Nu este intrunitä aceasta condiţie, deoarece făptuitorul a săvârşit infracţiuni
diferite în primul caz fiind vorba de furt. iar in ultimul caz. cănd acesta a utilizat vioienţe pentru a-si asigura scäparea. suntem
in prezenţa nĺracţiuriii de lâlhârie, Din acest motiv. raspunsul de la litera B este greşit.
In cazul in care casiera unui magazin şi-a propus sâ suslragä din casa de marcat la închiderea magazinuluL orice sumă
de barii care era n plus, ceea ce face hmp de o săptămănă, susirägánd de 4 ori sume de bani pănä cănd a fosl surprinsa de
un alt angajat al magazinului suntem in prezenţa unei inĺracţiuni continuale. Este intrunită atăt condiţia unitäţii de infracţiune,
căt şi condiţia unitäţii de rezoluţie infracţionalä, avănd in vedere că fäptuitoarea şi-a propus de Ia început sä sustragă aceste
sume de bani. Aşadar räspunsul de la litera c este corect.
Comisia de soluţionarea contestaţiilor a reţinut cä varianta de răspuns B nu este comctä, întrucăt in speţó nu este indeplinită
condilia omogenitäţüjuridice (un fufl şi o tălhärie), astfel că nu so poate reţine o infracţiune continuatä, Varianta de răspuns C
este corectă, fiind vorba in speţä de o infracţiune în formă continuată, nu de una continuă, dat fiind că nu este vorba de un act
de executare care se prelungeşťe in mod natural in timp, ci de o pluralitate de acţiuni instantanee comise pe parcursul unei
săptămăni în baza aceleiaşi re2olu ţii infracUonale.

I 77. Răspuns: c (admitere 1NM şi in magistraturâ, 2015)

lnfracţiunea progresivă este o Ęormă a unităţii de śnfracţiune, deoarece ea se caracterizează prin faptul că se produce.
după un anumit timp de la săvărirea acţiunii sau inacţiunii. un rezultat mai grav decât ceI care s-a produs iniţial. fărä vreo
altă intervenţie a autorului, Este o unitate Iegală de infracţiune deoarece s-au produs ceI puţin două rezultate periculoase,
prevăzute de două texte de lege diferite, dar se va reţine doar o singurä infracţiune, respectiv cea mai gravä. De pildä. in
urma Iovirii unei persoane se poate produce o simplä suferinţä, caz in care vom fi in prezenţa infracţiunii de lovire sau atte
violenţe preväzutä de art, 193 alin. (1)CP, se pot produce leziuni ce au necesitatpănă in 9O de zile de ingrijiri medicale. caz
IOAN-PAuLCHl, CRISTINELGHIGHECI EXPLICAŢII 535

in care vom fi Tn prezenţa infracţiunii de Iovire sau alte violenţe în varianta agravată, prevăzută de art. 193 alin. (2) CP, se pot
produce Ieziuni ce au necesitat peste 90 de zile de îngrijiri medicale sau o infirmitate sau alte consecinţe ce atrag incadrarea
in infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art 194 CR sau se poate produce chiar moartea victimei, caz in care
vom fi in prezenţa infracţiunii de Ioviri sau vätămäri cauzatoare de moarte, prevăzută de art 195 CP, Toate aceste consecinţe
nu se vor produce, de cele mai multe ori, imediat după săvărşirea acţiunii de Iovire, ci ele se pot produce şi la un anumit timp
de Ia comiterea acestei acţiuni.
Nu este obligatoriu insă ca autorul să acţioneze intotdeauna cu forma de vinovăţie a praeterintenţiei, adică rezultatul mai
grav să-i fie imputabil cu titlu de culpă. Este posibil ca in cazul infracţiunii progresive rezultatul mai grav, care se produce Ia un
anumit timp de la momentul acţiunii sau inacţiunii, să fie prevăzut şi acceptat de autor, adică să nu fie imputat cu titlu de culpă
acestuia, ci cu titlu de intenţie. De pildă, in exemplul de mai sus, in cazul in care decesul victimei nu a fost prevăzut sau nu a
fost acceptat de autor, eI s-a produs din culpa acestuia şi vom fi in prezenţa infracţiunh de Ioviri sau vătămări cauzatoare de
moarte, dar in cazul in care acesta a prevăzut sau a acceptat moartea victimei, chiar dacă aceasta s-a produs la un anumit
timp de Ia data acţiunii de Iovire, vom fi in prezenţa infracţiunii de omor. Tot astfel, poate fi concepută infracţiunea progresivă
săvărşită din culpă, cănd urmările iniţiale se amplifică ulterior, fără vreo intervenţie a agentului. Aşadar, in cazul infracţiunii
progresive nu intotdeauna forma de vinovăţie este praeterintenţia, răspunsul de Ia Iitera A fiind greşit.
Coautoratul se va reţine atunci cănd acţiunea sau inacţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii a fost săvărşită
de mai multe persoane impreună, Nu are relevanţă momentul Ia care se produce rezultatul, deoarece chiar dacă acesta se
va agrava Ia un anumit timp de Ia data săvărşirii acţiunii sau inacţiunii, eI va fi imputabil tuturor coautorilor. Aşadar, infracţiunile
progresive pot fi comise in coautorat, atunci cănd acţiunea a fost comisă de mai multe persoane impreună, iar rezultatul se
agravează după un anumit timp, fără o nouă intervenţie a vreunuia dintre coautori, Din acest motiv, răspunsul de Ia Iitera B
este greşit.
Deşi, de cele mai multe ori, infracţiunea de Iovire sau alte violenţe se comite printr-o acţiune, nu este exclusă nici in practică
şi nici in doctrinä, posibilitatea ca aceasta să fie comisă şi printr-o inacţiune. De pildă, in cazul in care cineva avea obligaţia
să intervină pentru a salva o altă persoană de Ia producerea unor consecinţe vătămătoare pentru integritatea corporală
sau sănätatea acesteia şi nu o face, in mod intenţionat, pentru a-i produce această vătămare, vom fi in prezenţa infracţiunii
prevăzute de art 193 CP sau chiar a unei infracţiuni mai grave, dacä rezultatul se agravează ulterior, fără o nouă intervenţie a
autorului. Astfel, Ia o infracţiune progresivă elementul material poate consta şi intr-o inacţiune, răspunsul de la Iitera C fiind corect.

78. Răspuns: B, c (admitere INM şi în magistratură, 2016)

Infracţiunea continuă este definită, in general, in doctrină ca fiind infracţiunea care durează in timp in mod flresc, prin
insăşi natura acţiunii sau inacţiunfl. De pildă, infracţiunea de lipsire de libertate in mod ilegal, presupune o minimă durată in
timp pentru a putea fi reţinutä.
Tn cazul in care mai mulţi autori acţioneazä pentru Iipsirea de Iibertate a unei persoane, aceştia comit infracţiunea continuă
in coautorat. De aceea, răspunsul de la Iitera A, potrivit căruia o infracţiune continuă nu poate fi comisă in coautorat, este un
räspuns greşit.
Tn ceea ce priveşte posibilitatea de a comite prin inacţiune o infracţiune continuä, adicä posibilitatea unei infracţiuni omisive
dea imbrăca forma unei infracţiuni continue, aceasta este acceptată in doctrină, Aşa cum s-a arătat in doctrină, după modul de
manifestare tipic al elementului material (corespunzător tipului de normă imperativă prin care se incriminează fapta in cauză),
infracţiunea continuă se poate înfăţişa fie ca infracţiune comisivă (prevăzută de o normă penalä prohibitivä) după caz; comisivä
—

proprie ori comisivă-omisivă fie ca infracţiune omisivă (prevăzută de o nonnă penală onerativă)" (M.I. MĂRcuLEscu-MIcHINIcI,
—‚

M. DuNEA, Drept penal. Partea generalä, Curs teoretic in domeniul hcenţei (1), Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2017, p. 706). Din
acest motiv, răspunsul de Ia Iitera B este corect.
lnfracţiunea continuă se consumă la momentul Ia care sunt intrunite toate elementele constitutive descrise in norma de
incriminare, insă, avănd in vedere că acţiunea sau inacţiunea se prelungesc in mod firesc in timp, ea este susceptibilă şi
de un moment al epuizării. Pentru aplicarea unor instituţii de drept infracţiunii continue, se va lua in considerare momentul
consumării, iar pentru aplicarea altor instituţii de drept se va Iua în considerare momentul epuizării, La care instituţii va fi Iuat în
considerare momentul consumărh infracţiunii şi Ia care se va lua in considerare momentul epuizării, s-a stabilit printr-o decizie
de indrumare a fostului Tribunal Suprem, care a rămas una normativă in acest domeniu, pănă in prezent. Astfel, potrivit deciziei
de indrumare nr. 1/1987 a fostului Tribunal Suprem, in cazul infracţiunilorcontinue data săvărşirň este aceea a încetărä acţiunii
sau inacţiunü, iar în cazul infracţiunilor continuate, acesta este data comiterü ultimei acVuni sau inacţiuni. !n rapod cu această
dată se pmduc consecinţele juridice referitoare la aplicarea legii penale in spaţiu şi in timp, minoritate, prescripţia răspunderii
penale, amnistie şi graţiere, precum şi orice alte consecinţe cam sunt condiţionate de epuizarea activităţii infracţionale. Celelalte
consecinţe ale infracţiunilor continue şi continuate, cum sunt ce/e referitoare la stabilirea stării de recidivä, revocarea liberării
condiţionate, a suspendării condiţionate a executărü pedepsei, a obligărü /a muncă corecţională, la înlăturarea beneficiului
graţierii, la intmruperea cu,suluiprescripţiei şi a termenului de reabilitare, se produc din momentu/ în cam elementele constitutive
ale infracţiunü sunt intrunite, potrivit legü, ťăptuitoru/poate fi tras la răspundere penală. Vom reţine actualitatea acestei decizii
 =—a
1

536 EXPLICAŢII DREPT PENAL, L PARTEA GERERALA

de indrumare raportat Ia noile condiţii impune de actuala Iege penală, de pildă, in cazul Iiberării condiţicnate şi a suspendării
executării pedepsei sub supraveghere, revocarea beneflciului acordat urmând a fi condiţionatä nu numai de săvârşirea unei
infracţiuni in interiorul termenului de incercare, ci şi de descoperirea respectivei fapte in acest termen şi de soluţía pe care
instanţa o va pronunţa, care, spre acest sĺârşit. nu poate Ii decât de condarnnare la pedeapsa inchisorii [art. 104 aiin. (2) CP.
art. 96 alin (4) CPJ. Dacă aceste din urmă condiţii nu sunt intrunite. fie că infracţiunea săvársită in interiorul Iermeníiliji de
supraveghere nu s-a descoperit in acest termen, fie cä pentru săvárşirea respectivei infracţiuni instanţa nu a pronunţat souţia
condamnării Ia pedeapsa inchisorii, revocarea beneficiului Iiberärii condiţionate ori a suspendării executării pedepsei sub
supraveghere nu va fi dispusă.
Faţă de aceste aspecte, în cazul in care momentul consumärii infracţiunii continue se situeazä in interiorul termenului de
reabilitare, se va reţine recidiva, chiar dacă momentul epuizării ar fi situat după implinirea acestui termen, Nu se poate Iua in
considerare, ca moment aI săvârşirii infracţiunii continue, doar momentul epuizărfl, deoarece ar rămâne fără efect activitatea
infracţionalä comisă Între momentul consumärii şi momentul epuizärii, Din acest motiv, răspunsul de Ia Iitera C este corect.
Contestaţia formulată impotriva acestei intrebări a fost respinsä ca nefondată pentru urmätoarele considerente: Varianta C
de răspuns este corectă, Printre alte condiţü, aM. 155 CP stipulează că reabihtarea de drept intewine dacä în decurs de 3 ani
condamnatul nu a săvărşit o aitä infracţiune, iar potrivit afl. 167 alin. (1) CP termenul de reabilitare se socoteşte de la data
cănd a iuat sfărşit executarea pedepsei principale sau de ia data cănd aceasta s-a prescris. lpoteza din vananla de räspuns
C indică faptul cä infracţiunea s-a consumat in cursvl termenului reabilitărü de drept, astfel că acesta nu-şi va mai produce
efectele, indiferent de momentui epuizărüinfracţiunii. ln consecinţă, comiterea unei infracţiuni pănă ia reabilitare sau impiinirea
temienuiui de reabihtare din condamnarea anterioară poate atrage starea de recidivă postexecutorie (dacă sunt indephnite şi
ceielalte condiţü ale recidivcí) in raport cu acoasta (nd. 41 CP,).

j 79. Răspuns: A (admitere in magistratură, iunie 2019)

comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinul cä varianża de räspu,isA este corectü, lnfraąiunea complexă, astfel cum este
definită do ad. 35 alin. (2) CP poate imbrăca forma unei infracţiuni continue in al cărei conţinut intră, ca element coůstitutiv, o
ücţiune sau macţiune care ccnstituie pni ea in&ii o faptă prevăzută de legca pcnală, un excmplu în accst sons regăsiudu-se
in capitolui Titiul Xi al Părţii speciate a Coduliń penai
Var;anta de răspuns C nu este corectă, deoarece, in cazul infracţiunü coninwe, feclulirit,ett:perüuulivÝăüüiíraciunaie esie
fie acela al epuizärü infracţiunü (in cazul infracţiunior continue pennanente. a căror caracteństicä este desfăşurarea activităţii
infracţionale tară întrerupere), fie aceia ai mcnţinerü unitä ţii infracţiunii continue (in cazul infracţiunior continue succesive.
susceptibüe de hiuerup&ri çare ţin de ;iatura act;vitapi infracţionaie). Pnn urmare, o ptumflrate de infracçiuni poate lua natere
nu ca urmare necesarä a intreruperü infracţiunü continua ci numai ca o consecinţă a reluärü activitä ţii infracţionaie epuizate
prin intrerupere şi doar in cazul inťracţiuniior cnntinue permanente.
Varianta de räspuns B este eronatä, intrucăt incidenţa unei Iegi de amnistie este evaluatä rapodat Ia momentul epuizării
infracţiunii continue, nu anterior A considera aIIfeI, aşa cum propune varianta de răspuns, ar insemna ca agentul să continue
sine die activitatea infracţionalä, cunuscănd că nu va răspunde penal raportat la actul de amnistie intrat in vigoare anterior.

80. Räspuns: C (admitero iNM şi in magistratură, 2016)

La concursul de infracţiuni caracterizat cu conexitate etiologicä există două infracţiuni diferite, fiecare hind supusă regulitor
distincte referitoare Ia termenul de prescripţie, momentul de Ia care curge acesta şi cauzele de întrerupera Nu există nicio
Iegăturä intro infracţiunilo ce inträ in structura concursului caracterizat cu conexitate etiologicä, din acest punct de vedere. Astfel,
pentru fiecare infracţiune din concurs, termenul de prescripţie va curge de Ia data săvărşirii infracţiunii, iar in cazul in care
organele judiciare ar li sesizate doar cu privire Ia una din infracţiuni şi ar face acte de procedură doar cu privire Ia aceasta, nu
s-ar putea susţine că ele ar intrerupe prescripţia răspunderii penale şi cu privire Ia cealaltă infracţiune comisă in concurs. Din
acest motiv, răspunsul de Ia Iitera A este gresit.
De asemenea, tot distinct vor opera pentru fiecare infracţiune şi celelalte cauze de intäturare a răspunderii penale. Astfel,
dacă se adoptä un act normativ prin care este amnistiatä una din infracţiunile aflate in concurs, eI nu va avea niciun eĺect cu
privire Ia cealaltălcelelatte infracţiuni şi viceversa dacă este exceptată de Ia amnistie una dintre infracţiuni (infracţiunea mijloc
sau infracţiunea scop), nu s-ar putea deduce de aici că ar fi exceptatä i cealaltă infracţiune din concurs, Din acest motiv.
räspunsul de Ia Iitera B este greşít.
Referitor Ia posibilitatea de a se dispune renunţarea Ia aplicarea pedepsei doar cu privire Ia una din infracţiunile incluse in
concursul caracterizat cu conexitate etiologică, reţinem că soluţia este aceeaşi indiferent de natura concursului de inťracţiuni,
neexistând reguli speciale cu privire Ia acest aspect in cazul concursului caracterizat cu conexitate etiologică faţä de alte tipuri
de concurs de ínfracţíuni.
Potrivit art 80 alin. (3) CR in caz de concurs de infracţiuni. renunţarea Ia aplicarea pedepsei se poate dispune dacă pentru
fiecare infracţiune concurentă sunt indeplinite condiţiile prevăzute in alin, (1) şi (2). Doctrina majodtarä a interpretat acest textin
sensul că in cazul unui concurs de infracţiuni nu este posibilă renunţarea la aplicarea pedepsei doar pentru una din infracţiunile

i v*.••
IOAN-PAUL CHIS, CRI5TINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 537

aflate Tn concurs şi adoptarea unei alte soluţii cu privire Ia celelalte. cu alte cuvinte, fie se va dispune renunţarea pentru toate
infracţiunile concurente, fie dacä pentru ceI puţin una legea nu permite sau instanţa considerä că nu este oportun se va
—
—

stabili câte o pedeapsä pentru fiecare infracţiune in parte, ele urmănd a ti apoi contopite conform sistemului sancţionator specific
concursului (F. STRETEANu. D. NIŢu, Drept penal. Padea generală. vol. 11. Ed. Universuljuridic. Bucureşti. 2018, p. 466)

81. Ráspuns: A, B (admitere INM şi în magistratură, 2017)

ĺn doctrina şi practica judiciară mai veche au fost discuţii dacă am fi in prezenţa unui concurs de infracţiuni in cazul in care
o infracţiune ar fi comisă pentru a inlesni sau pentru a ascunde sävárşirea unei alte infracţiuni, A fost dezvoltat anterior acest
subiect, arătându-se că Čegiuitowl a tranşat această problemă prin introducerea in vechiul Cod penal a unui text similar celui
din art. 38 alin. (1> teza a lI-a CP, potrivit căruia, exislă concurs maI de infracţiuni şi atunci când una dintre infracţiuni a fost
comisă pentru săvárşirea sau ascunderea altei infracţiuni.
Cum in răspunsul de la litera A se face vorbire de o infracţiune care a fost săvârşită pentru a ascunde comiterea de
către aceeaşi persoană a unei alte infracţiuni, suntem in prezenţa unui concurs de infracţiuni caracterizat, cu conexitate
consecvenţională, Nu are nicio relevanţă faptul că infracţiunea a cărei ascundere se urmăreşte a fost comisä din culpă. Din
acest motiv, răspunsul de Ia Iitera A este corect.
De asemenea, Ia răspunsul de Ia Iitera B se face vorbire de săvărşirea unei infracţiuni de omor, pentru a inlesni comiterea
unei infracţiuni de tălhărie, fiind in prezenţa unui concurs de infracţiuni caracterizat, cu conexitate etiologică, Nu are nicio
relevanţä faptul că s-a comis o infracţiune mai gravă, de omor, pentru a inlesni săvârşirea unei alte infracţiuni mai uşoare, de
tălhărie. Astfel, răspunsul de Ia Iitera B este corect.
La fel a reţinut şi Comisia de soluţionare a conlestaţiilor in acest caz, respingănd contestaţiile formulate şi arătänd că,
varianta B de răspuns este corectä, Fapta de săvărşire a unei infracţiuni de omor pentru a inlesni comiterea unei infracţiuni de
tălhărie realizează elementele constitutive ate infracţiunü de omor calificat, prevăzută de art. 188, ad. 189 Iit. d) CP in concurs
cu infracţiunea de tălhăne comísă, iar nu o infracţiune complexă unică de omor calificat. Caracterul agravat al infracţiunii da
omor calificat, prevăzută de ad. 189 alin. (1) Iit. d) CP este dat de scopul in care este săvárşit omowl, constánd ín inlesnirea
sau ascunderea altei infracţiuni. !n cazul săvárşirii omomlui in vederea inlesnińi comiterii altei infracţiuni, nu interesează dacă
făptuiiorul urmează sau nu să paflicipe Ia acea infracţiune, iar dacă urmează să participe nu interesează calitatea pe care o
va avea (autor, instigator sau complice). De asemenea, nu interesează dacă omowl se comite anterior sau concomitent cu
respectiva infracţiune, după cum este indiferent dacă infracţiunea a cărei inlesnire a fost urmädtă s-a consumat sau a rămas în
forma tentativei, Textul nu face nicio diferenţiere, astfel că infracţiunea a cărei inlesnire se urmăreşte prin sävărşirea omowlui
poate U orice infracţiune, prin urmare şi cea de tălhărie. Dacă infracţiunea a cărei inlesnire s-a urmărit Un speţă, tălhăria) a
fost săvărşită de autorul omo.rului, se aplică regulile concursului de infracţiuni, doctrina şijurispmdenţa fiind constante cu
privire la acest lucru, acţiunileünacţiunile prin care fapta de omor calificat este realizată neabsorbind in conţinutul infracţiunű
acjiunea de sustragem (consumată sau rămasă in faza tentativei,), care caracteńzează infracţiunea de tălhărie, Fapta de
omor, săvărşită in aceste circumstanţe, este doar mai gravä, fiind lezate, adiacent, şi valori sociale distincte, cu alte cuvinte,
ne aflăm in prezenţa unui obiect juridic adiacent. Elementul circumstanţial include in fapt, două ipoteze distincte şi, ca atare,
sfera protecţiei adiacente este diferită.
Răspunsul de Ia Iitera C este greşit, deoarece, in cazul in care o persoană sustrage din aceIaşi Ioc, cu aceeaşi ocazie,
mai multe bunuri pe care Ie transpońä fäcănd mai multe drumuri de Ia Iocul faptei, suntem in prezenţa unei unităţi naturale de
infracţiune, Nu are nicio relevanţă faptul că aceste bunuri ar apaijine mai multor persoane, din moment ce ele au fost sustrase
de Ia Iocuinţa comună a acestora, Poate fi vorba de bunuri aparţinănd a doi soţi sau de bunuri aparţinănd a două persoane
care Iocuiesc impreună, fără să aibă vreo relaţie de rudenie, deoarece autorul infracţiunfl nu putea face vreo distincţie intre
aceste bunuri care se găseau in aceeaşi Iocuinţä Din acest motiv, răspunsul de Ia Iitera C este greşit, deoarece in acest caz
nu suntem in prezenţa unui concurs de infracţiuni.
De asemenea, Comisia de soluţionare a conteslaţiilor a reţinut că varianta de răspuns C nu este corectă. lpotezele avute
in vedere sunt diferite, cea de la Iitera C referindu-se la acte de sustragere, săvărşite la scurte intervale de timp, cu aceeaşi
ocazie, in realizarea aceleiaşi hotärări infracţionale, din locuinţa comunä a Iui X şi Y situaţie in care suntem in prezenţa unei
unităţi naturale de infracţiune, iar nu a unui concurs de infracţiuni.
82. Râspuns: c (admitere INM, noiembrie 2019)
Faţă de considerenlele reţinute de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor nu se impun explicaţii suplimentare. AstfeI.
Comisia a reţinut că răspunsulA este emnat, deoarece, potrivit ad. 38 alin. (2) CP, elementul care oferă concursului de infmcţiuni
caracterul formal (spre deosebire de cel real) este reprezentat de unicitatea acţiunii sau inacţiunű. Legiuitorul nu impune ca
şi consumarea infracţiunilor care intră in concurs sä se realizeze in aceIaşi timp. lnfracţiunile pot avea momente diferite de
consumare. De exemplu, dacä infmcţiunile de pericol se consumă la momentul realizării integmle a acţiunilor sau inacţiunílor
care formeazä elementul material, odată cu apariţia stării de pericoL infracţiunile de rezultat pot cunoaşte o consumare la un
moment ullerior
53 EXPLICAŢII DREPT PENAL 1. PARTEA GERERALÂ

De asemenea, există posibilitatea ca acţiuni prelungite în timp să realizeze conţinutul conshtutiv a două inťracţiuni distincte,
dar aflate în forme diferite ale unitäţü de infracţune, respectiv una dintre ele să aibă forma continuată, motiv pentru care se
va consuma la un moment anterior celui al epuizärii. De exemplu. făptuitorul, părinte, in baza aceleiaşi rezoluţü infracţionale.
aplică Ia intervale de timp lovituri cam fiecare. in pafle, realizează conţinutul infracţiunü de loviri sau alte violenţe victimei. copilul
său minor, In această situaţie, totalitatea acţiunilor vor realiza in acelaşi timp conţinutul infncţiunü de loviń sau alte violenţe
in ťomiă continuată, consumatä cu ocazia primei acţiuni vioţenle şi epuizată cu ocazia ultimei acţiuni, precum şi confinutui
infracţiunü de rele tratamente aplicate minorului, consumată la momentul creăńi stării de pericol pentru dezvoltaťea minomlui
(moment care nu trebuie să fie imediat următor primei acţiuni violente, tocmai caracterul repeta t al wolenţelor fiind cel care dă
naştere acestci stări de pericol).
Un alt exemplu este oferit de ipoteza concursului formal între infracţiunea de conducere a unui vehicul fârä permis de
conducere şi infracţiunea de ucidere din culpă. Dacä prima infracţiune se consumă chiar la momentul realizării elementului
material, infracţiunea de ucidere din culpä se consumä la momentul producerü rezultatului, respectiv decesul victimei, acesta
putând interveni la un interval de timp de la momentul accidentului de circulaţie.
Răspunsul B este emnat deoarece in definiţia concursului formal de infracţiuni, citată mai sus, nu se impune şi existenţa
aceleiaşi ŕorme de vinovăţie. Dimpotrivä, s-a subliniat constant in literatura de specialitate cä ‚sub aspectul laturii subiective,
infracţiunile care intră in structura concursului ideal se pot comite cu oricare dintre formele vinovăţiei. AstfeL este posibil ca
toate faptele să fie sävârşite cu intenţie djrectă, unele cu intenţie directä, iar alżele cu intenţie eventualä ori din culpä, sau, in
ťine, este posibil ca toate infracţiunüe să fie comise din culpă" (F STRETEANu, D. Nĺru, Drept penal. Partea Generală, vol. 1,
p. 103; in acelaşi sens, de exemplu, C MITRAcHE, CR. MITRAcHE, Drept penaL Partea Generală, p. 331).
Mi se pot folosí două exemple de concurs formal de infracţiuni oferite in doctrină şi citate de candidat care, incidental,
evocă infracţiuni care au aceeaşi formă de vinovăţie, pentru a induce un pretins principiu general.
Varianta de răspuns C este coreclä. intrucát. dacă infracţiunite componente ate concursului real de infracţiuni se pDt afla
inlr-o relaţie de conexi!ate, in cazul concursuiui formal de infracţiuni o asomonea reiaţie osto imposibil de imaginat, do vreme
ce ambele infracţiuni sunt comise prin aceeaşi acţiune.

83. Răspuns: B (prîmîro în profesie avocat stagiar, 2018)

—

5-a arätat anterior cä infracţiunile componente ale concursului formal de infracţiuni pot fi sávărite cu forme diferite de
vinovăţie. De pildă. agentul urmäreşte vălămarea corporală a Unei persoane, insă, folosind in mod neindemănatic obiectul
contondent, prin aceeaşi lovitură vatämă. cu inlenţie, persoana vizată, şi din culpă, o persoană aflată in apropiere De aceea
apreciem cä singura variantă corectă este cea de la Iitera B
Varianta de răspuns de la itera C este eronată, infracţiunie componenle ale concursului format de infracţiuni pulănd avea
aceiaşi subiect pasiv sau mai mulţi subiecţi pacivi principali ori sccundari (de pildă, in(rac;iurea de uitraj)

I 4. Răspuns: C (admitere INM şi în magistraturâ, 2014)

Legea nu prevede in cazul concursuluí ideal de infracţiuni vreo condiţie cu privire la natura infracţiunilor comise sau cu
privire la forma acestora. De aceea, orice limiíare s-ar impune in acest sens ar îi una care excedeazä cadrului legal.
Răspunsul de la litera A, potrivit căruia în structura unui concurs ideal de infracţiuni nu ar putea intra o tentativă şi o altă
infracţiune în formă consumată, este greşit, S-ar putea imagina situaţii do fapt in care, printr-o singură acţiune sau inacţiune,
făptuitorul să comită o infracţiune consumală şi o infracţiune rämasă în fază de tentativä. De pildä, dacă autorul ar da foc unei
Iocuinţe in care se aflä o persoană pe care vrea să o ucidă in acest mod, insă decesul acesteia nu s-ar produce din motive
independente de voinţa autorului, suntem in prezenţa unui concurs ideal de infracUuni, in structura căruia intră o infracţiune
consumată de distrugere şi o tentativă la infracţiunea de omor. Aceste infracţiuni au fost comise prin aceeaşi acţiune, ceea ce
caraclerizeazä concursul ideal de infracţiuni.
Räspunsul de Ia Iitera 8, potrivit cäruia in structura unui concurs ideal de infracţiuni nu ar putea intra două inĺracţiuni
progresive, este, de asemenea, greşit, Se pot imagina situaţii in care printr-o singură acţiune sau inacţiune autorul să loveascä
două sau mai multe persoane, iar rezullatul produs integrităţii corporale sau sănătăţii acestora să se agraveze ulterior, ĺără
intervenţia autoruluL De pildă, autorul conduce un autoturism şi loveşte, cu intenţia dea le vătăma. douä sau mai multe persoane
aflate pe trotuar, iar rezultatul vătămător s-ar agrava pentru toate persoanele vătămate, färă vreo altă intervenţie a autorului.
Răspunsul de la litera C este corect, deoarece in structura unui concurs ideal de infracţiuni pot intra două infracţiuni. comise
fiecare in formä continuată Dacă fiecare act material ce intră in componenţa infracţiunii continuate constituie act material a
două inĺracţiuni aflate in concurs ideal, iar toate actele materiale au fost comise in baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, vom fi in
prezenţa a douä infracţiuni continuate, aflate in concurs ideaL De pildă, un autor comite, in baza aceleiaşi rezoluţii inĺracţionale,
mai multe acte materiale de conducerea unui autovehicul neinmatńculat şi fără a avea permis de conducere, vom fi in prezenţa
a două infracţiuni continuate de conducerea unui vehicul neinmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) CP, şi de conducerea
unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) CR aflate in concurs ideaL Fiecare din actele mateńale ce
intră in compunerea acestei infracţiuni va îi comis prin aceeaşi acţiune, de conducere a vehiculului respectiv pe drumul public.
IOAN-PAULcHI, CRISTINELGHIGHECI EXPLICAŢII 539

85. Răspuns: c (primire în profesie avocat definiüv, 2016)

—

Tn materia concursului de infracţiuni, actualul Cod penal consacră: sistemul sporului obligatoriu şi fix. atăt atunci cănd
toate pedepsele aplicate sunt cu inchisoarea, cât şi atunci cănd toate pedepsele aplicate sunt cu amendâ: sistemul cumulului
antmetic atunci când s-a stabilit o pedeapsă cu inchisoarea şi o pedeapsă cu amenda; sistemul absorbţei când s-a aplicat o
pedeapsă cu detenţiunea pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoarea ori amenda penalä.
NB! În aceste condiţii, apreciem cä este imprecis răspunsul stabilit de Comisia de elaborarea subiectelor.

I 86. Răspuns: A, B (primire în proťesie avocat detinitiv, 2014)

—

Enunţul relevă o pluralitate de infracţiuni, care poate fi una numită (pluralitatea intermediară) ori nenumită (in funcţie de
data săvărşirii noii infracţiuni raportat la data la care a fost executată ori se consideră executată pedeapsa anterioară) şi care
constä in infracţiunea pentru care inculpatul fusese definitiv condamnat, precum şi noua infracţiune.
Aşadar, nu vor fi incidente dispoziţhle privind recidiva postcondamnatorie, dupä caz, poslexecutorie, faţă de cuantumul
pedepsei aplicate care nu veriflcă condiţia primului termen al recidivei, prin urmare, varianta de räspuns A este corectă, Nu va
fi incident nici concursul de infracţiuni, intrucát intre cele două infracţiuni s-a intercalat o hotärăre de definitivă de condamnare
pen(w una dintre ele, deci varianta de răspuns C este gresită.
Raportându-ne la noua infracţiune, se constată rezoluţiunea infracţională unicâ a agenlului, element propriu şi esenţial al
infracţiunii continuate. aşadar, varianta de răspuns B este corectä.

I 87. Răspuns: A (admitere INM şi în magistratură, 2014)

Răspunsul de la litera A este corect, deoarece legea prevede in mod explicit un caz in care ar fi posibilă aplicarea detenţiunii
pe viaţă in cazul unui concurs de infracţiuni, deşi pentru niciuna din infracţiunile din concurs nu s-a aplicat pedeapsa detenţiunfl
pe viaţă, Este vorba de dispoziţiile art 39 alin. (2) CP, potrivit cărora atunci cánd s-au stabilit mai multe pedepse cu inchisoarea,
dacă prin adăugare Ia pedeapsa cea mai mare a sporuIui de o treime din totaíul celorlalte pedepse cu inchísoarea stabilite s-ar
depäşi cu 10 ani sau mai mult maximul generai aI pedepsei inchisońi, iar pentru cel puţin una dintre infracţiuniie concurente
pedeapsa prevăzutâ de lege este inchisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detenţiunüpe viaíă.
Răspunsul de la litera B este greşit deoarece modul de calcul al pedepsei rezultante in cazul concursului de infracţiuni
este strict prevăzut de lege şi nu permite posibilitatea ajungerii la o pedeapsă egală cu totalul aritmetic al pedepselor aplicate
pentru infracţiunile comise in concurs. Aceasta, deoarece potrivit art. 39 atin. (1) CP: a) cănd s-au stabilit o pedeapsă cu
detenţiune pe viaţä şi una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detenţiunü pe viaţä;
b) cănd s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplicä pedeapsa cea mai grea, Ia care se adaugä un spor de o treime
din totalul celorIalże pedepse stabihte: c) cănd s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, Ia
care se adaugä un spor de o treime din totaIul celorlaite pedepse stabilite; d) cănd s-au stabiht o pedeapsä cu închisoare şi o
pedeapsă cu amendă, se apiícä pedeapsa închisorii, ia care se adaugă in intmgime pedeapsa amenzií; e) cănd s-au stabilit
mai multe pedepse cu inchisoare şi mai muite pedepse cu amendă se aplică pedeapsa inchisoňi conťonn ht. b), ia care se
adaugă in intregime pedeapsa amenzü conform hî c), Singurul caz in care ar fi in discuţie posibihtatea reţinerii ca corectă a
vaňantei de răspunś de la litera 8, ar fi cea de la art 39 alin. (1) lit. d) CP, potrivit căreia atunci cănd s-au stabilit o pedeapsă
cu inchisoare şi o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa inchisorii, ta care se adaugă in intregime pedeapsa amenzii. In
acest caz, insă, nu ar fi vorba de un total aritmetic al pedepselor stabilite, ci de o aiăturare a pedepselor de naturá diferită
stabilite de instanţă pentru infracţiunile din concurs.
Răspunsul de la litera C este greşit deoarece, potrivit art 80 alin. (3) CP, in caz de concurs de inťracţiuni. renunţarea la
ap/icarea pedepsei se poate dispune dacă pentru fiecare infracćiune concurentâ sunt indeplinite condiţWe preväzule in alin. (1)
şi (2). Din acest text de lege rezultä cä renunţarea la aplicarea pedepsei nu se dispune in cazul săvărşirii mai multor infracţiuni
aflate in concurs cu privire la pedeapsa rezultanlă, ci cu privire la pedeapsa ce ar putea fi stabilitä pentru fiecare infracţiune
in parte, Se impune a fi evaluată fiecare infracţiune in pade, iar in cazul in care toate infracţiunile in concurs ar fi susceptibile
de renunţarea la aplicarea pedepsei, instanţa ar trebui să adopte această soluţie cu privire la fiecare dintre acestea (renunţarea
la aplicarea pedepsei flind, din punct de vedere procesual, o soluţie prin care se stinge acţiunea penală).
8• Răspuns: c (primire in profesie avocat sta giar, august 2019)
I —

ln materia concursului de infracţiuni, actualul Cod penal a adoptat: sistemul sporuiui obIigatoriu şi fix, atât atunci cănd
toate pedepsele aplicate sunt cu inchisoarea, cât şi atunci când toate pedepsele aplicate sunt cu amendă; sistemul cumulului
aritmetic atunci cánd s-a stabilit o pedeapsă cu inchisoarea şi o pedeapsă cu amendă; sistemul absorbţiei când s-a aplicat o
pedeapsä cu detenţiunea pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu inchisoarea ori amenda penaiă.
Aşa flind, potrivit sistemului cumulului aritmetic, in situaţia din enunţ, la pedeapsa inchisorii va fi adăugată in intregime
pedeapsa amenzii. prin urmare, singura variantă corectă este cea de la litera C.
540 EXPLICAŢII DREPT PENAL. 1. PARTEA GENERALÁ

89. Râspuns: C (primire in profesie avocat sta giar, august 2019)

—

Condamnarea Ia pedeapsa inchisorii de un an, chiar şi pentru o infracţiune comisă cu intenţie. nu constituie in prezent prim
termen Ia recidivei, de lege lata, primul termen putänd fi ĺormat dintr-o pedeapsă mai mare de un an aplicatä pentru comiterea
cu intenţie a unei infracţiuni. ĺn aceste condiţii, având in vedere că al doilea termen al pluralităţii de iníracţiuni constă intr-o
pturalitate de faple săvârşite anterior executării pedepsei aplicate anterior ipoteza reţinerii recidivei postcondamnatorii este
exclusă şi, aşa cum am arătat, În cauză se va reţine pluralitatea intermediară,
Varianta de räspuns B este eronatä, intrucăt pentru a fi in prezenţa unei infracţiuni continuate este necesar sä se veribce,
printre altele, condiţia rezoluţiei infracţionale unice, ceea ce nu este cazul in speţă, Pluralitatea de infracţiuni comise care
formează termenul al doilea al pluralităţii de infracţiuni amintite ia forma concursului real de infracţiuni.

I
90. Răspuns: B (primire in profesie avocat deťinitiv, august 2019)
—

Aşa cum am arătat, o pedeapsä de un an inchisoare nu satisface condiţia primului termen al recidivei, Spre deosebire
de speţa anterioarä, agentul a acţionat in baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale. comiţănd Ia diferite intervale de timp fapte de
Íurt n aceste condiţii, se va rejine unitatea legalä de infracţiune, şí nu o pluralitate de infracţiuni.
Astfel, singura variantă corectă de räspuns este cea de la litera B.

I
91. Răspuns: A (admitvre in magistraturä, mai 2018)
Räspunsul de Ia litera A este corect, deoarece deducerea pedepsei aplicate pentru o infracţiune concurentă. executată
anterior este prevăzutä in mod explicit de lege. Astfel, potrivit art. 40 alin. (2) şi (3) CP, (2) Dispoziţüle arl. .39 se aphcä şi în
cazul in care. dupä ce o hotărăre de condamnare a rămas definitivä. se constată că cei condamnat mai suferise o condamnare
definitiuá pentru o infrac(iune concurenra. (3) Dacă inĺractoml a executat integral sau parţial pedeapsa aplicată prin hotărá rea
anterioară, ceea ce s-a executaĺ se scade din durata pedepsei aplicale pentru infracţiunile concurente, Aşadar, În cazul in
care o perccană este judecată sepnmt pentru mai mulle infracţiuni afiate in concurs, pedeapsa se va stabili tot potrivit regulilor
prevăzute in ad. 39 CP pentru stabilirea pedepsei rezultante in cazul concursului de infracţiuni. Dacă făptuitorul a executat
deja una sau o parte dintr-o pedeapsă aplicată pentru una din inĺracţiunile concurente, care a fost judecată anterior atunci din
pedeapsa rezultantă se va deduce ceea ce s-a execubl. Este normalä această soluţie, deoarece pedeapsa executată a fost
inclusă in pedeapsa rezultantă i nu ar fi just ca făptuitorul să execute de două ori această pedeapsä
Pentru infracţiunile concurente judecate ulterior este posibilä aplicarea oricărei pedepse din cele prevázute de lege, Ar fi
absurd sä se considere că pentru infracţiunea concurentă judecată ulterior nu ar fi posibilă aplicarea pedepsei amenzii, deoarece
aceasta ar insemna ca individualiarea pedepsei să nu fie ficută potrivit criteriTlor generale de individualizare a pcdcpse!or, ci
potrivit altor criterii. ĺn pius, legea prevede in mod explicit un caz in care din pedeapsa amenzii se deduce perioada in care o
perauana s-a aâat În arest prevantiv, menţionăndu-se in art. 72 alin, (2) CP că periuada in care u persoană a ťost supusă unei
măsuri pmventive pdvative de libertate se scade şi in caz de condamnare ia pedeapsa amenzü. prin îniătumrea in tot sau în
partea züelor-amendă, Din aceste motive, răspunsul de la litera B este greşit.
Aolicarea regimului sancţionator al concursului de inĺracţiuni, in cazul in care una sau unele din infracţiuni au fost comise
anterior intrării in vigoare a noului Cod pcnal, iar alta sau altele au fost cornise sub imperiul nouui Cod penaL este preväzută
in art. 10 din Legea nr 187/2012 pentru punerea in aplicare a noului Cod penal (M. Of. nr 757 din 12 noiembrie 2012). unde
se prevede că: tratamentul sancţionator al plurahtăţü de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci cănd cei puţin una dintre
inťracţiunÜe din stmctura plurabtăţü a fost comisă sub iegea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracśiuni pedeapsa a ĺost
stabilită potrivit legii veçhi, rnai (avombi(j. n consecinţă, in accst caz se vor aphca in mod obligatcriu dtspcziţiite art. 39 CP.
care prevede obligativitatea aplicării unui spor flx de pedeapsá in cazul săvărşirii mai multor infracţiuni În concurs, Din acest
motiv, răspunsul de la litera C este greşit.

I 92. Răspuns: B, c (admitere INM şi În magistraturä, 2016)

Cumulul aritmetic a două pedepse cu inchisoarea poate opera in cazul in care una din pedepse ar fi fost aplicatä pentru
o infracţiune sävărşită in stare de recidivä postcondamnatorie, potrivit art. 43 alin, (1) CP.
Rämăne de stabilit acum in care din cele trei situaţii menţionate in răspunsuri se poate ajunge la starea de recidivä
postcondamnatorie, pentru a se putea aplica acest regim sancţionator al cumulului aritmetic a douä pedepse cu inchisoarea.
b cazul anulărü renunţării la aplicarea pedepsei se poate ajunge la starea de recidivä postcondamnatorie. dacä pentru
infracţiunea care a generat anularea renunţării la aplicarea pedepsei se dispusese condamnarea definitivă a făptuitorului
mai inainte de săvărşirea infracţiunii pentru care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei. Tn acest caz, fiind indeplinite
condiţiile pentru a se dispune anularea renunţăhi la aplicarea pedepsei. sunt aplicabile dispoziţiile art 82 alin. (3) CP potrivit
cărora, dacă în termen de 2 ani de ia rămănema definitivä a hotărăńi prin care s-a dispus mnunţarea la aplicarea pedepsei se
descoperă că persoana faţă de cam s-a /uat această măsurä săvărşise antedorrămänerii deűnitive a hotărării o altă infracţiune,
pentru cam i s-a stabilit o pedeapsă chiar dupä expirarea acestui termen. renunţarea /a aplicarea pedepsei se anuleazä şi
se stabileşte pedeapsa pentru infracţiunea cam a atras iniţial renunţama la apÍicarea pedepsei. aplicăndu-se apoi, dupä caz,

mnc rçflfl-a
IOAN-PAUL CHIS, CRISTINEL QHIGHEcI EXPLICAŢII 541

dispoziiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluraktate intermediarä. Din acest motiv, varianta de räspuns de
la Iitera A este greşită.
În celelalte două cazuri menţionate Ia răspunsurile de Ia literele B şi C nu se poate ajunge niciodată Ia starea de recidivă
postcondamnatorie, deoarece in aceste cazuri sunt aplicabile dispoziţiile Iegale privind concursul de infracţiuni.
AstfeL in cazul săvárşirii unei infracţiuni in cursul termenului de prescripţie a räspunderii penale pentru o altă infracţiune vor
fi aplicabile dispoziţiite privind concursul de infracţiuni, deoarece nu s-a dispus condamnarea deľinitivä a făptuitorului pentru
vreuna dintre infracţiuni. De subliniat că nu este vorba despre sävárşirea unei infracţiuni in cursul termenului de prescripţie a
executării pedepsei, caz in care s-ar fi putut ajunge la starea de recidivă postcondamnatorie, ci de săvârşirea unei noi inĺracţiuni
in cursul termenului de prescripţie a răspunderii penale.
De asemenea, in cazul revocării amânării pedepsei nu se poate ajunge niciodată Ia starea e recidivă postcondamnatorie
pentru că potrivit art 88 atin. (3) CR in acest caz vom fi in prezenţa unui concurs de infracţiuni. Astfel, in acest text de lege se
arată că, dacä după amănama aplicării pedepsei persoana supmvegheată a săvărşit o nouă infracţiune, cu intenţie sau intenţie
depăşită. descoperită în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronunţat o condamnare chiar după expirarea acestui
termen, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şí executarea pedepsei. Pedeapsa aplicată ca urmare a revocării
amânârü şi pedeapsa pentru noua infracţiune se calcuĺează conform dispoziţälorpnvitoare la concurs ul de infracţiuni. Aşadar,
vor fi aplicabile dispoziiIe legale care reglementeazä concursul de infracţiuni, când nu se poate ajunge niciodată la cumulul
aritmetic al pedepsei cu inchisoarea.
Contestaţia formulatä impotriva acestei intrebări a fost respinsä ca nefondată pentru următoarele considerente: Varianta
B de răspuns este corectă. Comiterea unei noi infracţiuni în cursul termenului de prescripie a räspunderii penale pentru o
altă infracţ(une atrage reţinerea concursuluî ca formâ a plura/itâţü de infrac(iun/ în raport cu acea infracţiune (nu a intervenit
o hotărăm de condamnare definitivă), Potrivit art 39 ahn. (2) CP in caz de concurs de infracţiuni, când s-au stabilit numai
pedepse cu închisoarea se aplică cea mai grea, la care adaugă un spor de treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. ln
consecinţä, lîind vorba de inťracţiuni concurente. mecanismul de sancţionare constă în cumulul juridic al pedepselor, cu spor
obligatoriu, iar nu cumulul ańtmetic.
93. Räspuns: c (primire in proťesie avocat deünitiv, august 2019)
—

Tratamentul sancţionalor aI concursului de inĺracţiuni este stabilit diĺerit, in funcţie de specia pedepselor aplicate. Astfel, in
cazul in care una dintre pedepse este detenţiunea pe viaţă, celelalte pedepse aplicate vor fi absorbite in aceasiă pedeapsă. Dacă
s-au stabilit mai multe pedepse cu inchisoarea ori mai multe pedepse cu amenda, este incidenl sistemul aplicărH unui spor
fix de pedeapsă. În fine, dacă s-au aplicat o pedeapsă cu inchisoarea şi o pedeapsă cu amenda, sistemul folosit este ceI al
cumulului aritmetic.
Rapodat Ia elementele speţei. pedepsele cu inchisoarea se vor contopi potrivit dispoziţhlor ad. 39 alin. (1) lit. b) cp, Ia
pedeapsa de 4 ani adăugăndu-se sporul fix de 8 Iuni (0 treime din pedeapsa de 2 ani). Alăturat pedepsei de 4 ani şi 8 Iuni se
va executa pedeapsa amenzii [art. 39 alin. (1) Iit. e) CP]. prin urmare, varianta de Ia Iitera C este corectă.
94. Räspuns: A, B (admitere 1NM şi in magistraturä, septembrie 2016)
Sancţionarea concursului de infracţiuni in care s-au aplicat doar pedepse cu inchisoarea este reglementatä in art 39
alin. (1) Iit. b) cP care prevede că, atunci cănd s-au stabilit numai pedepse cu inchisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea,
la cam se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
In cazul in care una din pedepse este graţiată, aceasta nu mai poate fi inclusă in concurs, deoarece pedeapsa nu este
executabílă. In consecinţă, răspunsul de la Iitera A este corect. avănd in vedere că sancţionarea unui concurs de infracţiuni
pentru care s-au aplicat pedepse de 2 ani, 3 ani şi, respectiv, 4 ani inchisoare, se va face aplicánd pedeapsa cea mai grea,
de 4 ani inchisoare, Ia care va adăuga o treime din pedeapsa de 3 ani inchisoare, in total inculpatul urmánd să execute 5 ani
inchisoare, atunci cănd pedeapsa de 2 ani inchisoare a fost graţiată totaL
De asemenea, in cazul in care pentru una din infracţiuni s-a incetat procesul penal ca urmare a retragerii plângerfl prealabite,
nemaifiind aplicată o pedeapsă, aceasta nu mai poate fi inclusă in contopire, Chiar dacă făptuitorul ar fi fost condamnat in
primä instanţă pentru aceastä infracţiune, persoana vătămată işi poate retrage plängerea prealabilă in apeL caz in care se va
dispune in apeI incetarea procesului penal pentru această infracţiune. dispunăndu-se contopirea doar a celorlalte două pedepse
incluse in contopire. In consecinţă, este corect şi răspunsul de Ia Iitera B, potrivit căruia in cazul unui concurs de infracţiuni
pentru care s-au aplicat pedepse de 2 ani, 3 ani şi. respectiv, 4 ani inchisoare, se va aplica pedeapsa cea mai grea, de 3 ani
inchisoare, la care va adăuga o treime din pedeapsa de 2 ani inchisoare, in total inculpatul urmánd să execute 3 ani şi 8 Iuni
inchisoare, atunci cănd instanţa de apeI a luat act de retragerea plăngerii de către persoana vătămată, victimă a infracţiunii de
viol, pentru care instanţa de fond aplicase pedeapsa de 4 ani inchisoare,
Răspunsul de la litera C este greşit, deoarece regimul sancţionator aI concursului de infracţiuni prevede sistemul cumulului
juridic cu spor obligatoriu şi fix, iar nu sistemul cumulului aritmetic.
 542 EXPLICAŢII DREPT PENAL 1. PARTEA GENERALÄ

Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că varianta de răspunsA este corectă, intmcät ipożeza am în vedem o gmţiem
totală, caz Ţn care pedeapsa gmţiażă nu mai intră in structura contopirü, Varianta de răspuns B este comctă, întrucăt, in mäsura
în care enun{ul precizează că instana a luat act de retragerea plăngerü, soluţa trebuia dată avônd in vedem acest aspect.

• Räspuns: A (primire în profesie avocat sta giar, martie 2019)

—

Potrivit actualului Cod penaL recidiva a devenit o veritabilă cauză de agravare a răspunderii penale. ĺn prezent, tratamentul
sancţionalor aI recidivei postcondamnatorii este stabilit potrivit sistemului cumulului aritmetic, pentru infracţiunile pedepsite cu
nchisoare ori amendă, iar in cazul recidivei postexecutorii, tratamentul sancţionator este stabilit potrivit sistemului majorării
obligatorii a Iimilelor de pedeapsă. La stabilirea stärii de recidivä se ţine cont şi de hotărârea de condamnare pronunţată in
străinätate pentru o ťaptä prevăzută de Iegea penală romănă, dacă hotărărea de condamnarea ĺost recunoscută de instanţele
naţionale [art 41 alin. (3) CP].
Tratamentul sancţionator aI recidivei este Iimital Ia maximul general prevăzut de ege pentru respectiva pedeapsă. Cum
acest maxim nu poate Ii depăşit, in mod excepţional, Iegea permile aplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă in cazul recidivei
postcondamnatorii dacă in urma cumulării pedepselor rezultanta ar depăşi, ipoletic, cu ceI puţin 10 ani maximul general aI
pedepsei inchisorii şi dacă ceI puţin pentru una dintre infracţiunile săvărşite pedeapsa prevăzulă de lege este inchisoarea de
20 de ani sau mai mare. AstfeL varianta de răspuns A este singura corectă.

I 96. Răspuns: A, B (primire în profesie avocat definitiv, martie 2019)

—

Variantele de räspuns A şi B sunt corecte pentru urmätoarele argumente ce vor fi expuse mai jos.
Săvârşirea unei noi infracţiuni in timpul executării unei pedepse aplicate anterior exclude posibilitatea reţinerii recidivei
postexecutoru in raport de aceasta, In acest caz, se va reţine recidiva postcondamnatońe. dacă condiţiile celor doi termeni se
veriflcă. altfel, se va reţine pluralitatea intermediară.
Având in vedere că. prin ipotezä, arnbe!e inrracţiuni au fost săvărşite de un rnajor(acesta se aüă in exccutarea unei pedepse
cu inchisoare), că ambele infracţiuni sunt intenţionate iar pedepsele depăşesc pragul prevăzut pentru termenii recidivei,
conchidem cä pluralitatea de infracţiuni incidentâ esle recidiva postcondamnatorie.

I 97. Räspuns: A (admitere INM şi în magistratură, 2017)

Aşa cum s-a arătat Ia intrebarea precedentă, pentru a putea fi indeplinită condiţia de existenţă a primului termen aI recidivei
este necesar sä se dispună o soluţie de condamnare, Nu are relevanţă dacă soluţia de condamnare presupune executarea
pedepsei in regim de detenţie sau suspendarea sub supraveghere a execulärii acesleia Tn ambele cazuri este vorba de
o hotärâre de condamnare. iar dacä sunt indeptinite şi celelalte condiţii ale recidivei, pedepsele aplicate pot constitui prim
termen aI recidivei In cazul condamnärii cu suspendarea sub supraveghere 3 cxecutärii pcdcpsci, pctrivit art 0$ alin. (1) CP,
in cazul in care condamnatul nu a sävărsit o nouă infracţiune descopeňtă pănă la expimma temienului de supraveghem, nu
s-a dispus revocarea suspendărü execużării pedepsei sub supraveghere şi nu s-a descoperit o cauză de anulare, pedeapsa se
consideră executatä, Pedeapsa fiind considerată executalä Ia implinirea termenului de supraveghere. înseamnă câ săvărsirea
unei nfracţiuni după implinirea Iermenijlui de supraveghere şi inainte de implinirea termenului de reabi!itare pentru această
pedeapsă va fi săvârsitá in stare de recidivă postexecutorie in cazul in care ar fi îndeplinite şi celelalte condiţii ale recidivei.
Din acest motiv, räspunsul de Ia Iitera A esle curscl
Nu ar putea constitui prim Iermen aI recidivei o hotărăre prin care s-a dispus amănarea aplicării pedepsei, deoarece aceasta
nu este o solulie de condamnare. De aceea, dispozżţiile art 88 alin (3) CP prevăd că in cazul sävârşirii unei noi infracţiuni in
termenul de incercare aI amănării aplicării pedepsei pedeapsa aplicată ca urmare a revocării amânärii şi pedeapsa pentru
noua infracţiune se calculeazä conform dispoziţiilor privitoare Ia concursul de iníracţiuni, Din acest motiv, răspunsul de Ia litera
B este greşit.
De asernenea, nu poate constitui prim termen aI recidivei o mäsurä educativä aplicală pentru o infracţiune săvărită in
minorat, chiar dacă ar fi vorba de măsuri educative privative de Iibertate, deoarece acestea nu constitWe pedepse, Din acest
motiv, răspunsul de Ia Iitera C este greşit, avănd in vedere că hotărărea definitivă prin care s-a dispus internarea intr-un centru
de detenţie pe o duratä de 1 an şi 6 Iuni pentru săvărşirea infracţiunii de fud calificat nu poate constitui prim termen aI recidivei.

98. Răspuns: A, c (primire în profesie avocat sta giar, 2016)

—

Constituie primul termen aI recidivei condamnarea definitivă la pedeapsa inchisorii mai mare de un an pentru o faptă
săvărşită cu intenţie sau praeterintenţie. Constituie aI doilea termen aI recidivei săvărşirea cu intenţie sau cu praeterintenţie
a unei infracţiuni pentru care lçgea prevede pedeapsa inchisorii de un an sau mai mare (art. 41 alin. (1) CPJ. Variantele de
răspuns A şi C verificä condiţiile celui de-aI doilea termen aI recidivei. Reţinem cä pedeapsa preväzută de Iege pentru noua
infracVune poate fi de cel mult un an, condiţia flind indeplinită şi in aceste condiţii
IOAN-PAUL CHIS, CRJSTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 543

Răspuns: A, C (primire În profesie avocat definitiv, 2016)

—

Varianta de răspunsAeste corectă, intrucăt recidiva constituie, alături de concursul de infracţiuni şi pluralitatea intermediară,
o formă a pluralităţü de infracţiuni. Totodată, recidiva constituie şi o cauză de agravare a răspunderfl penale (tratamentul
sancţionator impune în cazul recidivei postcondamnatorfl executarea alăturată a pedepselor aplicate, iar in cazul recidivei
postexecutorii o pedeapsă intre Iimitele speciale ale pedepsei prevăzute de Iege pentru noua infracţiune. majorate cujumătate).
deci şi varianta de răspuns C este corectă.
Varianta de răspuns B este eronată, întrucât pot fi considerate pluralítăţi aparente de infracţiuni comiterea de către agent
a mai muitor activităţi infracUonale, dar care. în realitale. constituie o singură infracţiune (de pildä, infracţiunea continuată).

I 100. Răspuns: B (primire în profcsie avocat stagiar, 2017)

—

Varianta de räspuns A este eronată, intrucăt pentru a fi contopită o pedeapsă aplicată printr-o hotărâre pronunţată in
străinätate este neceşară recunoaşterea prealabilä a respectivei hotărâri [art. 40 alin. (5) CR9. Aşadar, concursul de infracţiuni
poate exista chiar şi în ipoteza aplicării pedepselor în mod separat de mai multe instanţe naţiona!e ori internaţionale, in cazul
acestora din urmă fiind necesară recunoaşterea hotărării, in condiţule Iegii.
Varianta de răspuns B este corectă, faţă de dispoziţiile art. 41 alin. (3) CP.
Varianta de răspuns C este eronată, intrucăt numai hotărările de condamnare privitoare Ia faptele care nu mai sunt prevăzute
de egea penală, infracţiunite amnistiate ori infracţiunile sävârşite din culpă nu atrag starea de recidivă. De altfel, graţierea
inlătură executarea pedepsei, şi nu răspunderea penală.

I 101. Răspuns: c (admitere in magistratură, mai 2018)

Art. 41 alin. (1) CR defineşte recidiva in general. fără a face vreo distincţie între recidiva postcondamnatorie şi recidiva
postexecutorie, şi exprimă doar caracteristicile comune ambelor forme ale recidivei, Diferenţa intre recidiva postcondamnatorie
şi recidiva postexeculorie o face momentul sävârşirii infracţiunii ce constituie cel de-al doilea termen al recidivei, respectiv
inainte de executarea sau consíderarea ca executată a pedepsei ori după acest moment.
Aşa cum se poate constata din textul menţionat anterior. in ambele tipuri de recidivă este necesar ca pedeapsa aplicată
pentru infracţiunea ce constituie prim termen al recidivei să fie mai mare de 1 an inchisoare, Or in enunţul grilei se face
vorbire de săvărşirea unei infracţiuni in cursul termenului de supraveghere al condamnării la pedeapsa de 1 an inchisoam cu
suspendarea executărfl, cum pedeapsa de 1 an inchisoare nu indeplineşte condiţia legală de a fi o pedeapsä mai mare de l
an închisoare, rezultă cä räspunsurile de la literele A şi B care fac referire la existenţa stării de recidivá sunt greşite.
Nu poate fi vorba de recidivă postcondamnatorie, aşa cum se face referire la răspunsul de la litera A, deoarece nu este
indeplinită condiţia primului termen al recidivei postcondamnatorii.
Nu poate li vorba nici de recidivä postexecutorie, aşa cum se face referire la răspunsul de la litera B, deoarece nu este
indeplinitä condiţia primului termen al recidivei postexecutorii. În plus, in acest caz este greşită şi afirmaţia căin cazul suspendăhi
sub supraveghere a executării pedepsei pedeapsa s-ar considera executată din momentul rämânerii definitive a hotărării de
condamnare, deoarece in acest caz pedeapsa se consideră executatä dupä expirarea termenului de supraveghere.
Răspunsul de la litera C este corect deoarece, in acest caz se va aplica un spor de pedeapsă ca urmare a aplicării dispoziţiitor
art. 44 CR, privind pluralitatea intermediară de infracţiuni. Nefiind indeplinite condiţiile recidivei postcondamnatorii, pentru motivul
că pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei nu este mai mare de 1 an inchisoare, atunci, potrivit ad. 44 alin. (1) CR,
suntem in prezenţa unei pluralităţii intermediare de infracţiuni. Or, potrivit alin. (1) al aceluiaşi ariicol, in cazul pluralităţii de
infracţiuni pedeapsa pentru infracţiunea anterioară şi pedeapsa pentru infracţiunea ulterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor
de la concursul de infracţiuni, in timp ce, potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) CP, cănd s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se
aplicä pedeapsa cea mai grea, la care se adaugä un spor de o treime din totaiul celorlalte pedepse stabihte.
Aşadar, in cazul in care pentru inťracţiunea ce constituie cel de-al doilea termen al pluralităţii intermediare de infracţiuni
s-ar aplica tot o pedeapsă cu inchisoarea, se va aplica in mod obligatoriu un spor de pedeapsă, Răspunsul de la litera C nu
conţine precizarea că pentru noua infracţiune sävărşită se aplică tot pedeapsa inchisorii, Hind necesară această subliniere,
deoarece doar in acest cal vorbim de aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă Tn cazul in care pentru noua infracţiune
s-ar aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa amenzii nu se mai poate vorbi de aplicarea obligatorie a unui spor de
pedeapsă, Se menţionează insă in cadrul räspunsul de la litera A că noua infracţiune constă in incendierea autovehiculului
victimei in scop de răzbunare, pentru că aceasta ii ocupase locul de parcare. Luănd in considerare aceastä inĺracţiune, ca fiind
infracţiunea ce constituie cel de-aI doilea termen al pluralitäţii intermediare, se conslată că ea se incadrează in prevederile
art. 253 alin. (4) CP, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorfl de la 2 la 7 ani, Nefiind posibilă aplicarea pentru aceastä
infracţiune a pedepsei detenţiunií pe viaţä sau a pedepsei amenzii, rezultă că in mod obligatoriu se va aplica un spor de
pedeapsă in acest caz.

I
544 EXPLICAŢII DREPT PENAL 1. PARTEA GENERALĂ

102. Räspuns: c (primire în profesie avocat dcfinitiv, 2018)

—

Faţă de cele arătate anterior, cu privire Ia condiţüle termenilor recidivei, se constată cä singura variantä corectä este cea
de Ia Iitera 0.
Tn plus, recidiva postexecutorie nu poate exista prin raportare Ia o pedeapsă care nu a fost executatä ori nu este consideratä
ca executată.

I 103. Răspuns; B (admitere INM şi în magistratură, 2016)

Potrivit art 44 alin. (1) CP, pentru a putea vorbi de o pluralitate intermediară de infracţiuni, este necesar să existe mai intăi
o hotärăre definitivă de condamnare, după care sä fie comisä o altă infracţiune, Dacă pentru prima infracţiune nu s-a pronunţat
o hotärăre definitivă de condamnare, ci s-a pronunţat o hotărăre prin care s-a dispus amănarea aplicării pedepsei, nu poate
fi vorba de pluralitatea intermediară de infracţiuni, ci de un concurs de infracţiuni, deoarece amânarea aplicării pedepsei nu
reprezintă o hotărâre de condamnare, Din acest motiv, răspunsul de Ia Iitera A este greşit, Fiind vorba de o infracţiune comisă in
termenul de supraveghere aI amănärfl aplicärii unei pedepse de un an inchisoare, cele douä infracţiuni vor fi comise in concurs.
Răspunsul de Ia Iitera B este corect deoarece fiind vorba de curgerea termenului de prescripţie a executărä pedepsei
inseamnă că suntem in prezenţa unei hotărări de condamnare. De asemenea, fiind vorba de condamnarea Ia o pedeapsă de
1 an inchisoare, nu sunt întrunite condiţiite pentru a se reţine recidiva postcondamnatorie, deoarece, potrivit art 41 alin. (1) CP,
există recidivă doar atunci când s-a comis o nouă infracţiune după condamnarea la o pedeapsă mai mare de un an inchisoare.
Pluralitatea intermediarä existä doar in cazul in care nu sunt intrunite condiţiile pentru a se reţine recidiva
postcondamnatorie. Aceasta, deoarece, potrivit art 44 alin. (1) CP, există pluralitate intermediarä doar atunci cănd noua
infracţiune va fi comisä după rămănerea definitivă a unei hotărări de condamnare şi pánă la data la care pedeapsa este
executată sau consideratä ca executată, Dacă această nfracţiune va fi comisă după ce pedeapsa anterioarä a fost executată
sau consideratä ca executatä, nu vom fi in prezenţa unei pluralităţi intermediare şi nici in prezenţa unei recidivo postexecutorii,
dacă nu vor fi indeplinite condiţflle acesteia din urmă, Va fi o situaţie nereglementată expres in care nu se vor aplica nici regulile
de Ia concursul de infracţiuni şi nici regulile de Ia recidivă, Din acest motiv, răspunsul de Ia Iitera C este greşit.

I 104. Răspuns: C (admitere INM şi în magistratură, scptcmbrîo 2018

Potrivit art 42 alin (1) Iit c) cP, Ia stabilirea stării de recidivă nu se ťine seama de hotăránle de condamnare privitoare la:
c, infracţiuniie săvărsite din culpä. În consecinţä, räspunsul dea itera A nu este corect, deoarece nu sunt inlrunite cündiţiile
pentru existenţa primului termen aI recidivei, fiind vorba de o condamnare pentru o infracţiune din culpă.
Potrivit definiţiei recidivei, potrivit art 41 alin. (1) CP, nu suntintrunite condiţiile pentru existenţa primului termen aI recidivei
in cazui raspurisului de Ia Iitera B, deuareçe nu este voiba de o condamnare Ia pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an, ci Ia o
pedeapsä egală cu 1 an,
Räspunsul de Ia Iitera 0 este corect deoarece nu are nicio importanţă faptul că pedeapsa de 13 Iuni inchisoare a fost
consideratä ca executată ca urmare a deducerii arestului preventiv. Relevantä pentru starea de recidivă este soluţia de
condamnare Ia pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an, condiţie indeplinită in acest caz.

I 105. Răspuns: C (admitoro INM, noiembrie 2019)

O explicaţie necesarä rezolvării aceste intrebări este aceea că noua infracţiune care constituie aI doilea termen aI pluralităţii de
infracţiuni poate fi raportatä Ia termeni diferiţi, ca prim termen aI pluralităţii de infracţiuni, din antecedenţa penală a agentului Prin
raportare Ia unuI şi acelaşi prim termen, pluralitatea nu poate fi calificată decăt intrun singur mod.
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că varianta A este eronatä deoarece existä şi alte situaţii (decăt ace/ea in
care primul termen al recidivei constă intr-un concurs de infracţiuni) Ţn care o infracţiune se poate afla concomitent in stare de
recidivă postexecutońe şi de piuralitate intermediară de infracţiuni (după cum vom exemphhca in legätură cu varianta B). De
a/tfel, configuraţia primului tormen in acest caz (pedeapsă unicä, pentru o unitate infracUonalä, sau pedeapsä rezultantä
a unei pluralitäţi de infracţiuni inclusiv sub forma concursului de infracţiuní) este complet irelevantä pentru chestiunea in
—

discuţie. Contrarce/or sugerate de unul dintre contestatari, dacä unele dintre infracţiunile concurente din stmclura pluralităţü
de infracţiuni din termenul I al recidivei nu intrunesc condiţiile recidivei (fiind comise din culpă, saupedepsite cu amenda oricu
inchisoarea mai mică sau egală cu un an), acest aspect este irelevant pentru existenţa recidivei, contăndpedeapsa rezultantă
a respectivuiui concurs de infracţiuni (inchisoare mai mare de un an) şi existenţa in structura sa a cel puţin unei infracţiuni
care sä fi putut genera síngură starea de recidivă, Nu se pot disocia din structura concursuiui unele infracţiuni şi din structura
pedepsei rezullante unele pedepse, pentru a se aprecia cä prin comiterea unei noi infracţiuni, ullerioarä hotărárü definitive
pentru acestea s-arnaşte faţă de uneie dintre ele recidiva, iar faţä de aiteie pluralitatea intermediară. Concursui de infracţiuni
şi pedeapsa sa rezultantă din termenul I reprezintä o unitate indisolubflä, care ori va reprezenta in ansamblui său primul
termen a/ unei recidive, fie nu (caz in care va putea reprezenta primul termen al unei pluralităţi intermediare). A se vedea in
doctrinä, in acest sens printre alte surse: M 1. MÄRcuLEscu-MIcHlNlcI, M. DuNEĂ, Drept penai. Padea generalä. Curs teoretic
in domeniul lícenţei (l), Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2017, p. 804: F STRETEANu, D. NITu, Drept penaL Padea generală, vol. lI,
Ed. UniversulJuridic, Bucureşti, 2018, p. 147.
IOĂN-PAUL CHIS, CRISTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 545

Varianta B este eronatä deoarece situaţia este posibilă. Ne rapoflăm la urmätorul exemplu: ultedorexecutădi sau consideră rii
ca executate a unei pedepse care întruneşte condiţifle primului termen al unei recidive, dar inainte de reabilitare sau implinirea
termenului de reabilitare, o persoană comite o nouă infracţiune, din culpă, Nu va exista, astfel, recidivă postexecutorie, ci o
formă aparte de pluralitate infracţională, nereglementată de lege, denumită de o parte a doctrineí pluralitate nenumită de
infracţiuni, Dacă in cursul executărň pedepsei aplicate pentru această infracţiune din culpă ceI condamnat comite o nouă
infracţiune, care intruneşte condiţiile termenului aI doilea aI recidivei, se va naşte deopotrivă o recidívă postexecutorie (in
raport de prima infracţiune şi de prima pedeapsă, deja executată/considerată ca executatä), cât şi o pluralitate intermediară
de infracţiuni (in raport de a doua pedeapsä, in curs de executare, pentru infracţiunea din culpă).
Varianta de răspuns C este corectă, in acest caz neputănd exista recidivă postexecutorie, ci doar pluralitate intermediară
de infracţiuni. Astťel, dacä pentru infracţiunea nou comisă, pedeapsa preväzută de lege este de maximum 1O luni inchisoare
(aşadar, mai mică de un an), nu este intrunită o condiţie de bază a existenţei recidivei. !mprejurarea cä infracţiunea astfel
comisä este săvárşitä in formă continuată (caz in care se poate aplica un spor de pedeapsä peste maximul speciat prevăzut de
lege) este irelevant, in lumina prevederilor din art 187 CF care obligă Ia ignora rea efectului cauzelor de agravam a pedepseí
atunci când Iegea condiţioneazä existenţa unor instittgiijuńdice (precum starea de recidivă) de o anumită gravitate abstractă
a infracţiunü comise (retlectată in pedeapsa prevăzută de lege pentru aceasta).

106. Răspuns: A, B (primire in pmfesie avacat deŕinitiv, martie 2019)

—

Pluralitatea intermediară este plumlitatea de infracţiuni poziţionată intre concursul de infracţiuni, de Ia care preia tratamentul
sancţionator, şi recidiva postcondamnatode, de Ia care preia condiţia intercalărń unei hotărâri definitive intre termenii pluralităţii.
Avănd in vedere câ termenul aI doilea Ia care se referă ipoteza, săvârşirea unei infracţiuni intenţionate pentru care Iegea
prevede pedeapsa inchisorii de 3 ani. indeplineşte condiţiile termenului aI doilea aI recidivei, pentru a fi in prezenţa unei
pluralităţi intermediare este necesar ca phmul termen aI pluralităţii de infracţiuni să nu satisfacă condiţiile primului termen
aI recidivei. Variantele de răspuns A şi B descriu tocmai asemenea situaţii, infracţiunea din culpä şi o pedeapsă cu amenda
neputănd atrage in nicio situaţie starea de recidivă
Varianta de răspuns C. in combinaţie cu enunţul. descrie o recidivă postcondamnatorie, astfel că nu este corectă.

I 107. Răspuns: A (primire în proťesie avocat stagiar, 2017)

—

Varianta de räspunsAeste corectă. intrucât, pentru Z, noua infracţiunea se aflä in concurs cu infracţiunea care face obiectul
judecăţii in apeI (intre cele două infracţiuni nefiind intercalată o hotărăre definitivă).
Varianta de răspuns B este eronatä, intrucăt Y a săvárşit fapta in stare de recidivă postcondamnatorie. efectele specífice
graţierii fiind amănate pănă Ia expirarea termenului condiţie stabilit.
Varianta de răspuns C este. de asemenea, eronată, intrucăt circumstanţa agravantă poate fi reţinută ori de căte ori fapta
a fost săvârşitä in coautorat ori participanţii au fost complici concomitenţi.

J 108. Răspuns: A, B (primire in profesie—avocat deflnitiv, 2017)

Mecanismul contopihi pedepselor complementare. a pedepselor accesorii şi a măsurilor de siguranţă in caz de pluralitate
de infracţiuni este prevăzut Ia art. 45CR
Raportat Ia dispoziţiile Iegale menţionate, numai variantele de răspuns A şi B sunt corecte. AstfeI, in ordinea ipotezelor Ia
care se face referire, dacă s-a dispus măsura de siguranţä a internării medicale, determinată de săvărşirea unei infracţiuni,
şi măsura de siguranţă a confiscării speciale, determinată de săvărşirea altei nfracţiuni, cele două se cumulează. Tot astfel,
dacă se dispun mai multe măsuri de conflscare, acestea se vor cumula. În cazul pedepselor complementare, dacă se dispune
interzicerea dreptuńlor păńnteşti pentru o perioadä de 2 ani şi, tolodată, prin raportare la o altă infracţiune concurentă se
stabileşte interzicerea drepturilor pärinteşti pentru o duratä de 3 ani, se va aplica cea mai grea dintre acestea.

3.6. Au(orul şi participanţii

J 109. Răspuns: B (admitere INM şi in magistraturâ, 2014)

Remiterea sau nu a unui corp contondent, in enunţul dat, nu are relevanţä sub aspectul reţinerii padicipaţiei Ia săvărşirea
infracţiunii de omor sub forma instigării, intrucătY a fost determinat precis să săvărşească această faptă, să-I ucidă pe i In acest
context, mijloacele folosite de către Y sunt Iipsite de relevanţă atăta vreme căt rezultatul dorit de X, uciderea Iui Z, s-a produs.
Pe de attă parte, remiterea toporului reprezintă un act de complicitate materială care devine complicitate imaterială (morală
sau intelectuală) in măsura in care respectivul bun nu a fost folosit, in concret Ia săvărşirea infracţiunii. Complicitatea reprezintă
o formă secundară de padicipaţie in raport cu instigarea aceasta din urmă absorbind activităţile de ajutor (material sau moral)
ori inlesnire, Din acest motiv, răspunsul de Ia Iitera B este ceI corect,
Conbscarea specială este măsură de siguranţă care se dispune, printre altele, asupra bunurilor folosite, in orice mod, Ia
săvărşirea unei fapte prevăzute de Iegea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinănd altei persoane, aceasta a
 546 EXPLICAŢII DREPT PENAL 1, PARTEA GENERALĂ

cunoscut scopul fotosirii Iar Ĺađ. 112 alin. (1) Iit. b) CPJ. Vorli supuse. potrivit dispoziţiilor art. 112 alin. (6) CP, şi bunuńle i banii
obţinuţi din exploatarea bunurilor supuse confiscării, precum şi bunurile produse de acesta, cu excepţia bunurilor prevăzute
in alin. (1) íit b) şi c),
ln acest context de date, autoturismul aHat în proprietatea lui Y, autorul omorului comis impotriva Iui Z, este supus confiscării
speciale, însă nu şi sumele obţinute ulterior din exploatarea prin inchiriere a bunului, aşadar, räspunsurile de la literele A şi C
sunt eronate.
110. Răspuns: (grilä anulată) (primire in profesie — avocat stagiar, 2016)
Coautorii sunt persoanete care săvărşesc nemijlocit aceeaşi faptă prevăzutä de Iegea penală. Coautoratul nu este posibil
in cazul infracţiunilor cu autor exclusiv, aI căror element material constä intr-o acţiune sau nacţiune ce nu poate fi sävărşitä
in mod nemijlocit decât de o singură persoanä (uciderea nou-näscutului, mărturia mincinoasä săvărşită de un martor etc); În
cazul infracţiunilor omisive proprii (nedenunţare etcj; in cazul pluralităţii naturale sau constituite (M. Uonoiu, Partea generaiă.
op. cit., 2017, p. 277-278). Este intens discutată in doctrină posibilitatea reţinerii coautoratului in cazul nfracţiunilor săvărsite
din culpă, ceea cea determinat probabiL anularea acestei intrebäri, S-ar putea aprecia cä este stabilită Iegätura subiectivă
intre coautori şi in cazul infracţiunilor din culpă când, de pildă, fiind antrenaţi in aceeaşi activitate, manipulează împreună in
mod defectuos un obiect periculos care, in miscare. loveşte un terţ. Tn acest caz, dacă agenţii nu au prevăzut rezultatul faptei
lor, s-ar putea afirma existenţa coautoratului.
Variantele de răspuns A şi C sunt eronale, intrucăt. de pildä, tentativa (A) la tălhärie (C) este o infracţiune care poate fi
săvărită in coautorat.

I
111. Räspuns: C (admitere in magistraturä, aprüie 2017)
Padicipaţia impropre există. in genere, atunci când nu toţi participanţii acţionează cu aceeai vinovăţie, unii acţionánd cu
intenţie in timp ce alţii din culpă sau färă vinoväţie.
Ajustatä corespunzätor vinoväţżei care poate b reţinutá in sarcina autorilor, complicilor şi instigatorilor. variantele participaţiei
improprii prevăzute de ege sunt 1) modalitatea intenţie şi culpă, atunci cănd faptele sunt incriminate şi atunci când sunt comise
din culpă i 1!) modalitatca intcnţio si Iipsä de vinoväţio ori lipsă de imputabilitate, putând fi reţinutä numai în cazul în care autorul
(sau coautorul) este ceI care săvărşeşte fapta preväzută de Iegea penală cu o altä formä de vinoväţie, in cazul instigatorului
sau conplicetui fiind inlutduauria Ţ'eçesară reţinerea intenţiei.
Aşa fiind, răspunsul de Ia IiteraAeste eronat, intrucătvaríanta descrie o formä de participaţie improprie (intenţie-neimputabilitate),
iar varianta de la Iitera B este de asemenea eronatä. intrucăt ceI care sävărşeşte fapta fără vinovăţio ori din eroare este
compIicee (persoană care a ajutat la savárşirea infracţiunii de furt) i nu autorul, cum ar Ii impus tiparul normativ
Varianta de Ia Jitera C este corectä, participaţia improprie presupune că atăt instiqatorul, cât şi complicele acţioneazä cu
intenţia
comisia de soluţionare a contestaţiilor a arătat că varianta de ia htera B nu este corectă. intwcät din enunţ rezultă faptui
că in acest caz comphceie acţionează din emare. Or. potrivit afl. 52 alin. (2) CR pentru existenţa pwlicipaţiei impropńi este
necesar ca padicípantui (cornplice sau instigatoii sä accioneze cu intenţia

I 112. Räspuns: B (admitere 1NM şi in magîstraturâ, 2015)

Am arătat anterior modalităţile si cazurile participaţiei improprii, motiv pentru care facem lrimitere Ia aceste explicaţik
Faţă de cele reţinute anterior, varianta de răspuns de Ia Iitera A este eronată, intrucăt minorul Y (autorul faptei) cu vărsta
de 17 ani răspunde penal in Iipsa unor date din care să rezulte aIţe iinprejurări decâţ minoritatea care s-ar putea consţiţui in
cauze de neimputabilitate (Iipsa discernämăntului, eroarea etcĄ.
Varianta de räspuns de Ia Iitera C este, de asemenea, eronată intrucăt participaţia improprie nu presupune, în mod necesar,
participarea unui minor, persoana care săvărşeşte tapta din culpă, fărä vinovăţia cerutä de Iege ori în condiţii neimputabile ei
putănd fi o persoană majoră.
Varianta corectă este cea de Ia Iitera B, pluralitatea naturală neexcluzănd pluralitatea ocazională (participaţia), in cadrul
acesteia putăndu-se reţine varianta atipicä intenţie-Iipsă vinovăţie ori imputabilitate in raport de unul dintre autori (instigatorul
determină un minor cu vărsta de 13 ani să intreţină un raport sexual cu sora sa in vărstă de 15 ani).

I 113. Räspuns: C (primire in profesie avocat sta giar, 2018)

—

Padicipaa este impmprie cănd unii participanţi acţionează cu inlenţie, iar alţii din culpä sau färä vinoväţie. Legea penalä
stabileşte următoarele modalitâţi ale padicipaiei improprii: (1) modalitatea intenţie şi culpă Ia (aptele care sunl incriminate
şi atunci când sunt comise din culpä; (2) modalitatea intenţże şi Iipsä de vinovăţie. Participaţia improprie asigură tragerea Ia
răspundere penală a padicipanţilor chiar şi în contextul in care automl a săvărşit fapta din culpä ori fărä vinovăţie. Aşadar. poate
fi antrenată răspunderea penală a participanţilor chiar in contextul in care autorul nu a săvărşit o infracţiune (lipsă vinovăţie.
cauzä de neimputabilitate) ori a săvárşit o inĺracţiune mai puţin gravă.

L
IOAN-PAUL CHJS, cRISTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 547

Participaţia improprie există in cazul coautoratului când unuI dintre autori săvârşeşte fapta cu intenţie, iar celălalt din culpă
sau ťără vinovâţie. De asemenea, participaţia este improprie când complicele ori nstigatorul participă Ia săvârşirea din culpă
sau fără vinoväţie a unei fapte prevăzute de Iegea penală.
Faţă de cele arătate numai varianta de Ia Iitera C este corectâ.
Varianta de Ia Iitera B este eronată, deoarece complicitatea din culpă ori fără vinovăţie nu are relevanţă penală.

114. Răspuns: B, C (primire în profesie avocat stagiar, martie 2019)

—

Participanţii Ia săvârşirea infracţiunii de către minorul c vor răspunde pentru instigare Ia infracţiunea de furt califîcat. Ce
s-a intămplat în casă, fără caAşi B să prevadă posibilitatea surprinderii Iui C de către E, constituie o circumstanţă reală care
nu se răsfrănge asupra participanţilor atăta vrem căt aceştia nu au cunoscut-o.
Desigur, dacä se dovedeşte că minorul nu a avut discernămănt Ia momentul săvărşirii infracţiunfl, participaţia va ii improprie,
instigatorii urmând să răspundă pentru fapta Ia care au instigat, aşa cum am arătat anterior.
Prin urmare, variantele de räspuns B şi C sunt corecte.

l l 5. Răspuns: B (primire in profesie avocat sta giar, 2018)

—

In principiu, in Iipsa unor elemente suplimentare, fapta inculpatului reprezintă complicitate Ia infracţiunea de omor, prin
acţiunea sa intărind rezoluţia infracţională a coautorilor. Desigur, dacă Ia momentul Ia care victima deja decedase ori primise
Iovitura care s-a stabilit că a fost incompatibilä cu viaţa, contribuţia sa nu mai intră in nexul cauzal.
AstfeL singura variantă corectă de răspuns este cea de Ia Iitera B.

I 116. Răspuns: B, c (admitere INM şi in magistraturä, septembrie 2018)

Complicele, instigatorul, autorul şi coautorii sunt pedepsiţi, în cazul participaţiei proprü, potrivit principiului parificării pedepselor,
asta insemnând între aceleaşi Iimite de pedeapsă. Desigur, aceasta nu inseamnă că tuturor participanţilor instanţa Ie va stabili/
aplica aceeaşi pedeapsă, in funcţie de circumstanţele personale şi de contribuţia lîecäruia Ia săvărşirea infracţiunii acestea
putănd fi in aceIaşi cuantum ori in cuantum diferit.
Aşa fiind, cu toate că doctrina a ierarhizat formele de participaţie, complicitatea fiind inferioară instigării care, Ia răndul ei,
este inferioară coautoratului, in concreto, avănd in vedere circumstanţele personale ale participanţilor şi contribuţia efectivă
a acestora este evident că complicelui i se poate aplica o pedeapsă mai mare decât instigatorului ori decăt autorului ori
coautorilor. La fel de bine pedeapsa aplicată complicelui ori instigatorului, chiar recidivist, poate fi foarte bine mai micä decât
cea aplicată autorului (infractor primar), dozarea pedepsei realizăndu-se in principal in funcţie de contribuţia fiecăruia Ia
sävârşirea infracţiunii (art. 49 CP).
Cu privire Ia varianta de răspuns de Ia Iitera A, in aceIaşi sens cu argumentele reţinute de către Comisia de soluţionare a
contestaţiilor, arătăm că în Iipsa unoracte de executare comise de cätm autor nu se poate vorbi de pedepsirea compticeiut Mai
muit, enunţul nu face referire Ia incidenţa unei cauze de nepedepsire în cazul compticeĺui, ci Ia faptul că acesta nu va fipedepsit.
De asemenea, Tn această ipotezä nu sunt incidente dispoziţiile ad. 370 CP în condiţüle [n care din enunţ nu rezultă efectuarea
de către acesta a unor acte de instigare.

I 117. Răspuns: C (primireinprofesie—avocatstagiar, 2017)

Intrebarea pune in evidenţă o problemă de principiu: poate exista o pluralitate de acte de complicitate in mod independent
de caracterizarea pluralităţii actelor săvârşite către autor? Cu alte cuvinte, poate exista o complicitate in formă continuată Ia
săvărşirea unui concurs de infracţiuni? Răspunsul este negativ, evident, astfel, varianta de răspuns B este greşită.
Căt priveşte ipoteza dată de varianta de Ia Iitera C, aceasta este corectă, deoarece, raportat Ia datele enunţului, X va
räspunde pentru tot atâtea acte de complicitate câte infracţiuni Ia care a participat prin înlesnire au fost reţinute, Nu poate fi
primită teza unei rezoluţii infracţionale unice a Iui X in contextul padicipării Ia mai multe infracţiuni reţinute sub forma pluralităţii
de infracţiuni (concursul de infracţiuni), Faţă de cele arătate, varianta de răspuns A este, evident, greşitä.

118. Răspuns: A, B (primire in profesie avocat stagiar, 2015)

—

Variantele de răspuns A şi B sunt corecte, deoarece actele complicilor trebuie să fle anterioare ori concomitente acţiunii
ori inacţiunii autorului, niciodată ulterioare, altminteri, fapta fiind deja săvărşită, este evident că determinarea, inlesnirea sau
ajutarea ex post nu poate fi considerată activitate care a contribuit in vreun fel Ia săvârşirea faptei, Aceste activităţi ulterioare
săvârşirii faptei pot fi considerate infracţiuni distincte, de pildă, de favorizare a făptuitorului ori de tăinuire, de aceea, varianta
de Ia Iitera C este greşitä.
Aşadar, favorizarea făptuitorului şi tăinuirea nu pot exista anterior sävárşirii infracţiunii Ia care se raporteazä, acesta fiind
motivul pentru care Iegea Ie consideră acte de complicitate [art. 48 alin. (2) CP].
548 EXPLICAŢII DREPT PENAL, L PARTEA GENERALĂ

119. Răspuns: c (admitere INM şi în magistraturä, 2016)

Complicitatea morală constă in activitatea de ajutare sau sprijinire ce intervine pe Iinia cauzalităţii psihice, putând exista
oricând páná Ia săvărşirea infracţiunii,
In ipoteza in care autorul se desistă (cauzä personală de nepedepsire aplicabilă numai autorului) participanţii urmeazä
să fie traşi la räspundere penală pen(ru fapta efectiv săvârsită. dacä aceasta este sancţonatä de Iege inclusiv in forma
tentativei Atunci când participantul impiedică consumarea infmcţiunii (cauză de nepedepsire aplicabilă numai participanţilor.
respectiv coautoritor, instigatorilor şi complicilor) ceilatţi participanţi vor räspunde pentru sävărşirea faptei efecliv comise,
respectiv tentativa Ia infracţiunea vizată, dacă, de asemenea, aceasta este incriminată.
Pentru aceste motive, doar varianta de răspuns de Ia Iitera C este valabilă.

j 120. Răspuns; A (admitere INM, noiembrie 2019)

Complicitatea morală presupune un ajutor sau sprijin care vizează Iatura psihică a faptei săvărşite de autor şi constă in actul
de natură să intărească moralul acestuia Ia comiterea ĺaple (IcCJ, Completul de Sjudecători, dec. pen. nr. 7412015, wwwscj.ro).
Varianta de räspuns A este corectä, intrucăt complicitatea moralä poate exista şi atunci când omisiunea complicelui dea
interveni intäreşte, sporeşte increderea autorului in reaiizarea activităţii infracţionale.
Varianta de răspuns B este eronată, inlrucât cauzele de neimputabilitate nu se răsfrăng asupra participanţilor, cu excepţia
cazului foduit
Varianta de răspuns C este, de asemenea, eronatä, intrucăt confiscarea bunurilor poate fi dispusă cu privire Ia bunurile oricărei
persoane, indiferent dacä a padicipal sau nu Ia săvărşirea infracţiunii. iar dacă a participat, indiferent de ĺorma participaţiei.

j 121. Ráspuns: A, c (primire în proťesie—avocatdefinitív, 2015)

Instigatorul este persoana care, cu intenţie, determină o atta persoanä sä săvărşească o taptă prevăzutä de Iegea penală
(ad 47 CP) Aadar, instigatorul nu poate acţiona decát cu iritenţie, atăt faţă de dspoziţia Iegală expresă, cât şi íaţä de íaptul
că actul de determinare presupune ca instigatorul să prevadă, să urmărească ori ceI puţin să accepte că instigatut va adopla
rezoluţia infracţională. prin urmare. ipoteza dată in varianta de răspuns A este corectă.
Asa cum am arătat in cazul participaţiei sub forma complicităţii. instigarea nu există in mod autonom. in iipsa acţiunii ori
inactiunii autorului faotei. afarä de situaţia in care actele de instigare çiint inrriminate in mod autonom. Aadar, ş! varianta
de răspuns c este corectă, instigarea fiind condiţionatä de conduita infracţională a autorului instigat, astfel, acesta trebuie să
realizeze ceI puţin o tentativä pedepsibilă

j 122. Răspuns: A, B (primire in proťesic — avocat stagiar, 2018)

Circiimstanţele reale sunt circumstanţele atenuante ori agravante pdvitoere la faptä. Circumstanţele persona!e sunt
circumstanţele atenuante ori agravante prív'toare la persoană, Dacă in cazul acestora din urmă, circumstanţele nu se räsfrâng
asupra padicipanţilor, circumstanţele reale agravante se răsfrăng asupra participanţilor numai in măsura in care aceştia Ie-au
cunoscut sau Ie-au prevăzut.
Varianta de räspunsAeste corectä. circumstanţele reale se pot răsfränge in anumite cazuri asupra participanţilor, in timp ce
circumstanţele personale nu au niciodată aptitudinea aceasta. Se reţine totuşi că circumstanţele reale atenuante nu trebuie să fie
cunoscute pentru a profita Iuturor participanţilor. De pildă, instigatorul va răspunde pentru deterrninarea sävărşirii infracţiunh de
fud dacă autorul s-a rezumat numai Ia sustragerea bunului, indiferent dacă instigatorul I-a determinat să săvârşească o tălhărie
Varianta de răspuns B este, de asemenea, corectä, circumstantele reale agravanle pot conduce Ia reţinerea unei infrar.ţiijni
mai grave (de pildä, tentativă Ia omor in Ioc de vătämare corporală) ori Ia reţinerea formei calificate a unei infracţiuni.
Varianta de răspuns c este eronată, faţă de cele arătate, circumstanţele reale agravante odată cunoscute de participanţi
se räsfrăng asupra acestora.

j 123. Răspuns: B, c (primire în profesie —avocat definitiv, 2016)

Variantele de räspuns B şi C sunt cele corecte, Aşa cum am arătat anterior, circumstanţele reale se räsfrăng asupra
participanIor numai atunci cánd aceştia Ie-au cunoscut sau Ie-au prevăzut (ad. 50 alin. (2) cPl. Eroarea cu privire Ia circumstanţa
agravantă in care se găseşte participantul ii profită şi, astfel. starea, situaţia ori imprejurarea pe care acesta nu a cunoscut-o
Ia momentul săvărşirii faptei nu poate fi reţinută in sarcina Iui [art. 30 alin. (3) cPj. A contrwio. circumstanţele reale atenuante
prof'tă tuturor padicipanţilor.
124. Răspuns: s, c (primire in profesie avocat detinitiv, 2014)
—

X şi Y sunt coautori Ia infracţiunea de omor, acţionănd in mod nemijlocit prin acte de violenţă asupra victimei. Aşadar, prin
impărţirea rolurilor de acţiune asupra victimei (unul a imobilizat victima, ceIăIaIt a aplicat Iovitura fatală), cei doi devin coautori.
AIte formele de padicipaţie. precum instigarea. complicitatea sunt absorbite in mod natural de activitatea principală Prin urmare,
variantele de räspuns B şi C sunt corecta

-
I0AN-PAULCHI, RISTINELGHIGHECI EXPLICAŢII 549

125. Răspuns: B, C (primire în profesie avocat stagiar, 2014)

—

Omorul constä in uciderea cu intenţie a Unei persoane. Din enunţ se conslată cä X I-a determinat pe Y să ii inmăneze
victimei spre consum substanţa otrăvitoare, Y s-a conťormat, iar victima a consumat respectiva substanţă, decedănd ca urmare
a ingerării. Tn aceste condiţii, X este autorul moral aI infracţiunii de omor, fiind reţinută forma de participaţie a instigärfl. Y, fiind
indus in eroare de cätre X cä respectiva substanţă este, de fapt un energizant, substanţä care in sine nu este dăunătoare
sănătăţii, a săvărşit fapta de omor fără vinovăţie.
În concluzie, se va reţine săvărşirea infracţiunh de omor in modalitatea participaţiei improprii (intenţie-fără vinovăţie), prin
urmare, variantele de răspuns B şi C sunt corecte.

I 126. Răspuns: B (admitere INM, noiembrie 2019)

Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut, cu privire Ia varianta de Ia Iitera A că este eronală, deoarece doctrina índică
in mod constant că raţiunea pre vederii acestei imprejurări drept circumstanţă gen erată agravantä este reprezentată de pericolul
sociat sporit pe care il manifestă majorul care ştie că se asociază (indiferent de calitate) in comiterea unei fapte incriminate,
cu un minor (indiferent de imprejurarea cä acesta este sau nu răspunzător penal tegea nu distinge), implicándu-l, aşadar.
—

pe acesta in activităţi ilicite penale. afectănd dezvoltarea sa viitoare (aspect ualabü chiar şi in ipoteza in care minorul il instigă
pe major. căci. dacä majowl nu ar trece la executare, nu ar da curs instigărü, nu ar exista o faptă preväzută de legea penală
de a cărei comitere să fie legat minowl respectiv) a se vedea, spre exemplu: C. MITRAcHE, Cn. MITRAcHE, Drept penal
—

mmăn. Partea generdă, Ed. Universuliuridic. Bucumşti. 2014. p. 456. ĺn acest context, se apreciază că este irelevantä cahtatea
de pe poziţiile cäreia contribuie majonĂ şi minoml la comiterea faptei, respectiv dacă minowl a fost sau nu prezent. concomitent
săvărşirii ťapteiincriminate. la Iocul comiteriiacesteia. Practic, controversa din docthnă, referitoare la restrăngerea participaţiei
penale doar la acte de coautomt sau de complicitate concomitentă, pentru reţinerea circumstanţei agravante prevăzute de
art 77 lit. a) CP (săvărsirea faptei de către trei sau mai multe persoane impreună), controversă apreciată de o parte a doctrinei
ca decurgănd din intrebuinţarea de către legiuitor a termenului impreună in respectiva formulare, nu este aplicabilä. mutatis
mutandis, şi cu privire Ia circumstanţa agravantä reglementată potnvit art 77 Iit. d) CP (aici avută in vedere). Aceasta, deoarece
raţiunea agravantei de Ia lit. a) a art 77 CP tinde să dispară dacă actele de padicipaţie nu sunt concomitente săvărşirii faptei
incriminate, ceea ce nu se poate aprecia cu referire la motivul agravantei prevăzute de Iit. d) a aceluiaşi text legaL Pentru
aprecieri doctrinare in acest sens, a se vedea, spre exemplu: F STRETEANu. D. N:Ţu. Drept penal. Partea genemlă, vol. 11.
Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2018. p. 429.
Varianta de răspuns de la Iitera B este corectă deoarece, potrivit art 52 CP, dintre formele posibile de pahicipafie impmprie.
Iegiuitorul romăn a reglementat expres doar formele/variantele: intenţie-culpă, respectiv intenţie-lipsă de vinovăţie. Jn aceste
constmcţü, in caz de participaţie secundarä, referirea la intenţie este intotdea una atribuită fomiei de vinovăţie a panicipantului—
instigator şi/sau complice care nu poate comite fapta incriminată, cu reţinerea formală a acestei calităţi (instigator/complice)
—

decătcu intenţie [aM. 47 şi48 alin. (1) CP], automl flind cel care poate să vă rşi fapta din culpă sau fără vinovăţie intr-o paflicipaţie
improprie (cu privire la modalităţile normativ reglementate de participa(ie improprie, a se vedea, spre exemplu. in doctňnä:
M-I. MĂRcuLEscu-MlcHIwIcI, M. DuNEA, Drept penal. Partea generalä, Curs teoretic in domeniul licenţei 1, Ed. Hamangiu,
Bucureşti. 2017, p. 899 şi urm.). Formele culpä-intenţie, respectiv (ca in cazul prezent) lipsă de vinovăţie-intenţie nu au fost
reglementate de Iegiuitowl penal mmăn. ĺn acest context, este de precizat şi că referirea la situaia minowlui nerăspunzätor
penal ca reprezentănd un caz de iresponsabilitate (cum s-a int&nit in unele contestaţü cu privire Ia acest subiect) este incorectă,
iresponsabilitatea reprezentăndo cauzä de neimputabilitate disżinctä faţă de minoritatea făptuitorutui.
Varianta de răspuns C este eronată. intrucăt minowl in vărstä de 13 ani nu răspunde penal, fiind incidentă minoritatea drept
cauză de neimputabilitate. Tn aceste condiţii, este indiferent dacă minorul se impacă sau nu cu persoana vătămată.

I 127. Räspuns: c (primire în profesie avocat detinitiv, 2015)

—

Aceaslă intrebare surprinde o ipotezä de şcoalä cu privire Ia incidenţa desistărií in ceea ce ii priveşte pe parlicipanţi. Aşa
cum am văzut autorul se poate desista in cazul unor infracţiuni, in mod voluntar, fapta comisă până Ia momentul ďesistării
reprezentănd o tentativă nepedepsită Ia respectiva infracţiune incepută, Această instituţie nu se poate aplica şi in cazul
participanţilor, intrucăt această manifestare de voinţä nu are aplitudinea de a opri activitatea infracţională inainte ca infracţiunea
să se consume.
In aceste condiţii, Y va răspunde pentru complicitate Ia infracţiunea consumatá de ĺud, complicitate care poate Ii reţinută ceI
puţin sub forma complicităţii morale, x fiind incredinţat că Y se află Ia Iocul unde au convenit şi iI anunţä in cazul vreunui pericol.
Prin urmare, varianta de Ia Iitera C este singura corectă.
550 EXPL;cAp; DREPT PENAL, L PARTEA GENERALÄ

‚Ą fl_-J _--__I_
s_t. 1 tutpatit

4.1. Categoriile pedepselor

128. Ráspuns: C (primíre În prcfesÎe avocat stagiar, 2017)

—

L egalitatea pedepsei este principiul care impune aplicarea unei pedepse numai in limitele prevăzute de lege, regulâ care
acţionează in ambele direcţü, atât in sensul inaplicării unor pedepse neprevăzute de legea penală ori in afara limitelor acestora,
căt şi Tn sensul aplicärii, in condiţiile legń, a pedepselor pe care legea le prevede.
Aşa fiind, raportal la enunţ, apreciind că soluţia ta care s-a oprit instanta este condamnarea, reţinem că iristanta nu poale
aplica decăt o pedeapsă cu inchisoarea. pedeapsa detenţiunii pe viaţă ori a amenzií fiind exclusâ. De asemenea, sintagma
.interzicerea unor drepturi" impune in acest caz interzicerea unor drepturi dintre cete prevăzute ta art 66 alin (1) CP ca pedeapsă
complementarâ şi. in principiu, interzicerea aceloraşi drepturi ca pedeapsă accesorie [art. 65 alin. (1) CPJ.
Revenind insă la enunţ, din perspectiva legii penale, limita maximă de pedeapsä nu impune Tn mod necesar si soluţia
condamnării, in condiţiile legii putăndu-se dispune renunţarea la aplicarea pedepsei. Or, in acest caz, nefiind stabilită pedeapsa
principală. instanţa nu va putea aplica nici pedepsele complementare ori accesoriL
Presupunând însă că renunţarea la aplicarea pedepsei este o soluţie pe care nu a avut-o in vedere Comisia de elaborare
a subiectelor apreciem că variantele de răspuns A şi B sunt eronate, iar varianta de răspuns de la litera C este corectă. faţă
de cele arätate mai sus.

I 129. Răspuns: B C (admitere NM şí in magÎstraturâ, 2017,)

Pedeapsa defineşte mijloacele de constrăngere şi rorţă, precum şi motivaţia aplicării formelor supreme de sancţionare,
exercitate de stat in favoarea reparării prejudicii!or cauzate cetăţenitor şUori persoanelorjuridica consecinţă a comiterii infracţiunilor
şi necesitäţh restabilirii ordinii penale de drept, prin avertizarea celor predispuşi sä incalce normele penale i pentru ofedrea
posibilitaţilor organizaţionale de stat pentru resocializarea persoanelor sancţionate penal, care să trăiască respectând valorile
şi principiile fundamentale ale convieţuirii inlr-o societate democratică (1. PAscu şA., op. cit., p. 390).
Codul penat prevede ca pcdcpse principale detenţiunea pe viaţă, inchisoarea şi amenda (art 53 CP)
Detenţiunea pe viaţä constă in lipsirea de libertate pe duratä nedeterminată o condomnatului (art. 56 CP) i poate fi aplicatä
numai atunci cănd este preväzutä expres de norma de sancţionare şi cănd, avănd in vedere pluratitatea de infracţiuni (concursul
de infracţiuni şi recidiva). pedeapsa inchisoni se arată a fi neindestulătoare.
Aceastä pedeapsä este cea mai severä. intimidantä pe care o prevede legislaţia noastrâ. nefiind apticabilâ atunci când
la data pronunţárii hotărârii de condamnare inculpalul a imptinit vărsta de 65 de ani Prin hotărârea de condamnare la care
trebuie raportală vărsta inculpalului inţeleqem atât senlinţa penatâ. căt şi decizia, ori de căte ori inculpatul a implinit vârsta de
65 de ani în procesul de individualizare a pedepsei fiind exctusă pedeapsa detenţiunii pe viaţä (de pildä, dacä prin sentinţa
penală pronunţată anterior implinirii de către inculpat a vărstei de 65 de ani a fost aplicatä detenţiunea pe viaţă, iar condamnatul
implineşte vársta in etapa apelului. instanţa de apel va fi obtigat-a sä reformeze sentinţa in sensul schimbării speciei pedepsei.
atunci când constată vinovăţia inculpatului)
Aşa hind. faţă de dispoziţhle art 57 CP. variantele corecte de răspuns sunt cele de la Iiterele B si C, şi intr-un caz, şi in
celälalt, acuzatut avănd imp!inită vărsta limită preväzută de tcgo.

130. Räspuns: A, C (admüere in magÎstraturä, apťiłie 2017,)

Airieiida este o pedeapsă priiicipală cu caracĺer pecuniar. Micşorarea patrimoniutui condamnatului este de naturâ să
!ndeplinească constrângerea acestuia in sensul tipsirii de unete mijloace ünanciare de care se bucura la data condamnärii sau
pe viilor, pănă când amenda va fi plătitâ (1. PAscu O., op. cit., p. 418).
Amenda constä in suma de bani pe care condamnatul este obligat sä o ptâteascä statului [art. 61 alin. (1) CPJ şi este
calculată potrivit sistemului zilelor-amendă, instanţa urmând să slabitească, pe de o parte, numărul zilelor-amendă. iar, pe de
altă parte. cuantumul unei zile-amendâ, Cu privire ta acesta din urmă, ţinándu-se seama de situaţia materialâ a condamnatului
şi de obligaţiile legale ale acestuia faţâ de persoanele aflate in intreţinerea sa [art. 61 atin. (3) teza a ll a CP], sau, in ipoteza
in care se pune problema alăturării pedepsei inchisorii pedeapsa amenzii, de valoarea folosului patrimonial obţinut sau urmărit
[art. 62 alin. (3) CPJ.
Numärul ziletor-amendă se stabileşte potrivit criteriilor generate de individualizare a pedepsei, intre Iimitele prevăzute expres
de art, 61 alin. (4) CP, limite care se pot majora cu o treime atunci cănd prin infracţiunea săvărşită s-a urmărit obţinerea unui
folos patrimonial [ad. 61 alin. (5) CPJ.
La stabilirea cuantumului unei zile-amendă, in cazut persoanei üzice, instanţa va avea in vedere limitele generale ale
acesteia, de la 10 lei la 500 lei, situaţia materiatä a condamnatului şi obligaţiile legale pe care acesta le are faţă de persoanele
aflate in intreţinerea sa, sau, atunci când prin sävârşirea faptei s-a obţinut sau urmărit obţinerea unui folos patrimonial, se va ţine
seama de cuantumul acesteia. ln cazul persoanei juridice, potrivit dispoziţiilor art 137 alin. (3) şi (5) teza finală CP, cuantumul
IDAN-PAUL cHlS, CRISTINEL GHIGHECI EXPLICAţII 551

sumei corespunzătoare unei zile-amendä se determină ţinănd seama de cifra de afaceri, in cazul persoanei juridice cu scop
lucrativ, respectiv de valoarea activului patrimoniat in cazul altor persoane juridice, precum şi de ceietalte obiigaţii pe care Ie
are persoana juridică, sau, atunci cănd este cazuL de valoarea folosului patńmonial obţinut sau urmărit.
ĺn ordinea variantelor de răspuns. apreciem că cea de Ia Iitera A este corectă numai in acele cazuri în care pedeapsa amenzii
nu insoţeşte pedeapsa închísorii şi numai in ceea ce o priveşte pe persoana fizică (pentru persoana juridică cteńile fiind altele),
cu toate că ceňnţa enunţului nu Iimitează răspunsul numai la aceasta. Aşadar, in cazul persoanei fizice, in genere. la stabilirea
cuantumului unei zile-amendä instanţa va avea in vedere situaţia materială a condamnatului, Situaţia de excepţie este aceea
in care instanţa doreşte aplicarea pedepsei amenzii alâturat pedepsei inchisorii, caz in care criteriile de individualizare sunt
altele, cele prevăzute de art. 62 CP, în cazul cuantumului zilelor-amendă avăndu-se in vedere, prin voinţa Iegii, numai valoarea
folosului patrimonial obţinut sau urmärit.
Cu privire Ia varianta de la Iitera 8, faţă de dispoziţiile art 61 alin. (5) CR in cazul in care prin infracţiune s-a urmărit
obţinerea unui folos patrimonial, Iimitele speciale ale zilelor-amendä pot fi majorate (facultativ) cu o treime şi nu se majorează
(obligatoriu) cu o treime.
In tine, varianta de Ia Iitera C este corectä, faţä de dispoziţiile art 83 alin. (3) CP. amânarea aplicării pedepsei inchisorii
atrage şi amănarea aplicădi amenzii care o insoţeşte.
Caracterul imprecis aI acestei intrebări rezultă şi din faptul că in cadrul comisiei de soluţionare a contestaţiilor nu s-a ajuns
Ia o opinie unitară.
Opinia majoritară: Varianta de la htera A este corectă, art 137 ahn. (3) CP care se referă ia stabilirea amenzü penaie
—

pentru persoana juridică nefiind incident. Astfei, enunţui din griiă raportat ia variantele de räspuns se re(eră strict ia situaţia
—

materială a condamnatului (persoană fizică), şi nu ia ciťra de afaceri sau vaioarea activuiui patrimoniai, criterii stabihte de
iegiuitordoar pentru persoana juridică. De asemenea, dispoziţiiie art 62ahn. (3) CPnu instituie un criteriu exciusiv de stabiiire
a cuantumuiuisumei corespunzätoare unei ziie-amendă in situaţia in care prin infracţiunea săv&şită s-a urmărit obţinerea unui
foios patrimoniai, ci acest criteriu este unui supiimentar care se completeazä cu ceie generale [prevăzute de art 61 ahn. (3) CP
respectiv situaţia materiaiä a condamnatului şi obhgaţiiie Iegaie aie condamnatului faţă de persoanele afiate in intreţinerea sa].
Opinie minoritară: Apmciez intemeiate contestaţüie fonnuiate cu privim ia aceastä intmbam, pentru următoarele considemnte,
care, de altfei, au fost invocate de către candidaţi:
Mai intăi, varianta de răspuns de ia iiteraA, indicată in barem ca fiind comctä nu exprimă in toate cazuriie un adevärabsoiut,
astfel cum apare ca necesar din conţinutui său (prin folosima sintagmei intotdeauna'), in Iipsa oricărei precizări in enunţui
intrebării, trebuie avute in vedere toate dispoziţüie Codului penal referitoare ia pedeapsa amenzü, deci inciusiv cele referitoare
ia amenda aplicabiiă persoaneijuridice. Ca atare, varianta de răspuns de Ia htera A poate fl considerată corectă ceI muit printr-o
raportare exciusivä Ia persoana fizică, dar ea nu mai poate fi considerată corectă prin raporiam atăt ia persoana fizică căt şi
ia cea jurfdică, in cazul acesteia din urmä instanţa urmănd a ţine seama de cifra de afaceri a incuipatuiui persoană juridică,
iar nu de situaţia materiaiă a acestuia, ca in cazui persoaneior ťizice. Prin urmare, nu intotdeauna (adică in toate cazuńie) va
ţine instanţa cont şi de situaţia materiaiă a condamnatuiui.
Mai mult, rapodat exciusiv Ia persoana fizicä, se pune pmbiema raportuiui dintre dispoziţiiie art 62 ahn. (3) CP şi ceie aie
art 61 ahn. (3) teza a ii-a CP mai precis dacă „vaioama ťoiosuiui patdmoniai obţinut sau urmărit reprezintă un criteriu exclusív
de stabihre a cuantumuiui sumei corespunzătoare unei ziie-amendă in situaţia in care prin infracţiunea sävărşită s-a urmărit
obţinerea unui foios patdmoniai sau dacă acest criteriu este unui suphmentar, care se compietează cu ceie generale (situaţía
matenaĺă a condamnatului şi obĺigaţwe Iegale ale condamnatului ťaţă de persoanele aflate in intre ţinerea sa), in ĺiteratura de
speciahtate, autorii care s-au aplecat asupra acestei chestiuni au exprimat opinii divergente. Astfei. a fost susţinută atăt teza
criteriuiui suphmentar (B.N. BuMJ, comentariu in & ANTON!U, T TOĂDER (coordj, Exphcaţhie nouiui codpenai. Ed. Universul
Juridic. Bucure ştĄ 2015, p. 38). căt şi teza crileriuiui exciusiv (L. LEFTERĂcHE, comentariu in 0. B000RoNcaą Ş.Ą., Codul
Penai. Gomentariu pe articoie, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2016, p. 256; M. UDR0Iu, Drept PenaL Partea Generaiă.
ed. a S-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti. 2016, p. 264). Dincoio de comclitudineajuridicä a uneia sau aiteia dintre ceie douä opinüşi
in hpsa unei practici judiciam cristalizate intr-un anume sens, chestiunea in discuţie este, in aceste condiţü, una controversală,
ceea ce contravine dispoziţiiiorart. 10 pct. 1 ht. g) din Reguiamentui privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitem
in magistratură. Prin unnam, apmciez că trebuiau admise contestaţüie. anuiată intmbarea şi acordat punctajul tuturor candidaţiior.
131. Râspuns: A (primire în profesie— avocat definitiv, august 2019)
ca regulă, Iegea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite pe tedtoriul Romăniei. Prin excepţie, Iegea penală romănă
se aplică şi infracţiunilor săvârsite in afara teritoriului Romăniei, atunci când se verifică condiţiile principiilor personalităţii,
realităţü ori universalítăţii Iegii penale.
Astfel. potrivit princJpiului personalităţii Iegii penale, Iegea penală română se aplică şi infracţiunilor săvărşite in afara
teritoriului ţării de către un cetăţean român sau o persoană )uridică romănă dacă infracţiunea are o anumită gravilale ori dacă
regula dublei incriminări se veriflcă, In acest caz, dacă inculpatul fusese reţinut şi/sau arestat pe teriloriul statului străin pentru
552 EXPLICAŢII DREPT PENAL L PARTEA GENERALĂ

săvărşirea infracţiunii dedusejudecăţü instanţelor române, se vor aplica dispoziţiile art. 73 CP referitoare Ia computarea mäsurilor
preventive eecutate in aĺara ţärii. ĺn aceste condiţii, varianla de răspuns A este corectă.
Varianta de räspuns B este eronatá faţä de dispoziţiile art 71 alin. (4) CP care prevăd că permisiunile de ieşire din penitenciar,
acordate condamnatului potrivit Iegii de oxecutare a pcdepselor, intră in durata executärii pedepsei, Logica acestei prevederi
este aceea că simpla permisiune dea părăsi penitenciarul nu echivalează cu eliberarea deUnutului, condamnatul aflăndu-se
in continuare sub imperiul unor constrăngeri in perioada permisiei.
Varianta de räspuns C este eronatä, faţă de dispoziţiile art 72 alin. (3) CP, potrivit cărora computarea duratei măsurilor
privative de Iibertate se realizeazä din pedeapsa privativä de Iibertate, şi nu din pedeapsa amenzii, în ipoteza unei pedepse
unice ori rezultante compuse atât din pedeapsa inchisorii, căt şi din pedeapsa amenzii.

42. ľedepsele principale

132. Răspuns: A, B (admitere INM şiin magistraturä, 2017)

Aşa cum am arătat anterior. Ia stabilirea cuantumului unei zile-amendă ca pedeapsä unică pentru persoana fizicä se ţine
seama întotdeauna de situaţia materială a condamnatului şi de obligaţiile Iegale ale acestuia ťaţă de persoanele aflate in
întreţinerea sa [ań. 61 alin. (3) CP].
ĺn consecinţá, variantele de räspuns de Ia Iiterele A şi B sunt corecte, intrucăt se aplicä in toate cazurile in care instanţa
stabileşte cuantumul unei zile-amendâ ca pedeapsă unica pentru persoana fizică, iar varianta de räspuns de Ia Iitera C este
eronată, deoarece acest crileriu de individualizare se aplică numai atunci cănd prin săvărşirea infracţiunii agentul a obţinut sau
urmărit obţinerea unui folos patrimonial.

I
133. Räspuns: B (admitere 1NM şi in magistraturä, 2O16
n cazut in care pedeapsa amenzii nu poate íi executată in tot sau in parte din motive ncżmputabile persoanei condamnate,
cu consimţämăntul acesteia, instanţa inlocuieşte obligaţia de plată a amenzii neexecutate cu obligaţia de a presta o muncă
neremunerată in folosul comiinitäţii. afară de cazul in care, din cauza stării de sänätate, persoana nu poate presta ar.eastă
muncä, Dacă pedeapsa amenzii insoţeşte pedeapsa inchisorii obligaţia de muncă in folosul comunităţii se execută dupä
nxeniitarp.a pedepsei inchisorii [art. 64 alin. (1) i (2) CPJ. Aa flind, varianta de răspuns de Ia Iitera A este eronată.
Varianta de Ia Iitera B este corectă, amenda penală putănd fi aplicată in considerarea unui folos material supus confiscării
speciale. De altfel, potrivit dispoziţiilor art 112 alin. (1) Iit. e) cp, bunurile dobăndite prin săvărşirea ĺaptei prevăzute de
Icgea pcnală sunt supuse confiscării specia!e dacă nu sunt restituite persoanei vătämate si in măsura in care nu servesc Ia
despägubirea acesteia Reglementarea este Iogicä. intrucăt altminteri s-ar ajunge ca plata amenzii penale să se realizeze
Locrriai din banii obţinuţi in urma sávărşirii iniracţiunii, caracrerui de sancţiune a masurii ĺiind puternic diminuat, patrimoniul
acuzatului neincercănd, in concret, vreo reducere.
Varianta de la Iitera C este eronată, in cazul unei pedepse compuse din pedeapsa inchisorii i pedeapsa amenzii, prescripţia
executării pedepsei se va calcula in raport cu pedeapsa inchiserfl. termenul fiind fie ceI prevăzut de ad. 162 aIin (1) Iit. a) CP,
fle ceI prevăzut de art 162 alin. (1) Iit. b) cR

I 134. Răspuns: A (admitere INM şi în magistraturá, 2017)

Dispoziţiile art 63 alin (1) CP şi art 64 aIin (5) CP prevád cazurile de inlocuire a pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii
Polrivil dispozitjilor Iegale amintite, dacä persoana cnndamnată. cu rea-credinţă, nu executä pedeapsa amenzii, in tot sau
in parle, numărul zilelor-amendă neexecutate se inlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu inchisoarea, o zi-amendă
echivalănd cu o zi de inchisoare (art. 63 CP).
Dacä executarea pedepsei amenzii prin plată a fost inlocuită cu obugaţia de a presta o muncă in folosul comunităţh, iar
persoana nu execută această obligaţie in condiţiile stabitite de instanţă ori săvârşeşte in acest timp o nouä infracţiune, descoperită
inainte de executarea integrală a obligaţiei de muncă in folosul comunităţi, instanţa inlocuieşte zilele-amendă neexecutate cu
un număr corespunzător de zile cu inchisoarea [ań. 64 alin. (5) CP].
Aşa fiind, singurul răspuns corect este ceI de Ia Iitera A, Varianta de răspuns de Ia Iitera C este eronată, intrucăt nu se
veriflcă in cazurile in care executarea pedepsei nu a fost inlocuită, aşa cum am arătat anterior, cu obligaţia de a presta o muncă
neremunerată in folosul comunităţii, in condiţiile ad. 64 CP.

I 135. Răspuns: C (primire ínprofesie—avocatstagiať, 2016)

lnlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii poate avea loc dacă sunt indeplinite, in mod cumulativ. următoarele
două condiţii: (:) persoana condamnatä nu execută, in tot sau in parte. pedeapsa amenzfl ş (h] persoana condamnatä are
posibilitatea executării pedepsei amenzii.
ĺn aceste condiţii, este evident că variantele de răspuns de Ia Iiterele A şi B se referă numai Ia prima condiţie, insuflcientă
pentru a dispune inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisońi.

r - L.S-
.a..
IOAN-PAUL CHIS, CRISTINEL GHIGHEcI EXPLICAŢII 553

136. Răspuns; B (primire în profesie avocat definitiv, 2018)

—

De lege /ata, inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii nu presupune utilizarea vreunei formule de calcul, in condiţiite
in care pedeapsa amenzii a fost stabilită aprioric potrivit sistemului zilelor-amendä. Aşadar, Tn cazul inlocuirii pedepsei amenzii
penale cu inchisoarea. unei ziíe-amendă ii corespunde o zi de inchisoare. prin urmare, varianta de răspuns B este corectă.
Varianta de răspuns A este eronată, intrucât condamnarea Ia pedeapsa amenzii constituie in sine un antecedent penal. Nu
va constitui prim termen al recidivei pedeapsa inchisorii cu care a fost inlocuită pedeapsa amenzü chiar dacă cuantumul
acesteia dep$e$e un an.

I 137. Räspuns: B (admitere in magistratură, iunie 2019)

Varianta de răspuns A este eronată, intrucăt se referă la prescripţia răspunderii penale prin raportare Ia o infracţiune pentru
care se dispusese deja, in mod definitiv, condamnarea la pedeapsa amenzii, Dacă am raporta enunţul la instituţia prescripţiei
executări pedepsei, rezolvarea ar fi următoarea: termenul de 3 ani [ad. 162 alin. (1) lit, c) CR1 curge de Ia data când hotărârea
de condamnare a rămas definitivă şi pănă la momentul rămânerii detinitive a hotărârii de inlocuire a amenzii cu pedeapsa
inchisorii, Din acest moment curge termenul de prescripţie calculat in raport cu durata pedepsei inchisorii, potrivit art 162
alin. (5) CP.
Varianta de răspuns B este corectă, faţä de dispoziţiile art. 68 alin. (1) lit. a) CP, potrivit cărora pedeapsa complementară
aplicată se execută începănd cu data rämánerii deünitive a hotärării de condamnare la pedeapsa amenzü. Tnlocuirea amenzii
cu inchisoarea exclude posibilitatea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, asadar. condamnatul va executa
pedeapsa inchisorii, ceea ce presupune cä executarea pedepselor complementare va fi reluatä după executarea pedepsei
[art. 68 alin. (1) lit. c) CR1.
Cu privire la varianta de räspuns C, Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că aceasta nu este corectă, deoarece,
conform art 41 alin. (1) şi (2) CP, numai o condamnare la pedeapsa închisorii sau a detenţiunü pe viaţă poate constitui pńmul
termen al pluralităţü de infracţiuni sub forma recidivei postcondamnatorü, nu şi o condamnare la pedeapsa amenzü, cum este
cazul in speţä.

4.3. Pedeapsa accesońe şi pedepsele complemen(are

I 138. Răspuns: A (primire În pmfesie avocat stagiar, martie 2019)

—

Ca regulă pedeapsa accesorie constă in interzicerea exercităríí drepturilor a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă
complementară, Această regulă nu cunoaşte nicio excepţie atunci cánd pedeapsa principală aplicatä este detenţiunea pe
viaţă. Tn cazul pedepsei inchisorii, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului străinului dea se afla pe teritoriul Romăniei
nu va avea un corespondent similar ca pedeapsă accesorie.
lnterzicerea dreptului in discuţie nu va fi posibilă nici in ipoteza in care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a
pedepsei aplicate [art. 67 alin. (3) CP] sau atunci cănd există motive intemeiate dea crede că viaţa persoanei expulzate este
pusă in pericol ori că persoana va fi supusă la tortură sau alte tratamente inumane ori degradante in statul in care urmează
sá íie expulzată [ad. 66 alin. (4) CR1.
Interzicerea dreptului străinului dea se afla pe teritoriul Romăniei dispusă ca pedeapsă complemenlarä se pune in executare
Ia data rămăneńi deflnitive a hotărării de condamnare la pedeapsa amenzń ori după ce condamnatul a fost eliberat din penitenciar
[art. 68 alin, (2) CR1.
Faţă de cele arătate, se observă că doarAeste varianta corectă de răspuns.

139. Râspuns: C (admitere INM şi in magistraturä, 2015)

I
Executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi incepe la momente diferite, in funcţie de interdicţia civilă
dispusä, de pedeapsa principală pronunţată de către instanţä şi de modul de execulare aI pedepsei principale stabilit.
Astfel. pedeapsa complementarä in dkscuţie va fi pusă in executare ta momentul rämănerii dehnitive a hotărăńi penale de
condamnare atăt in cazul in care aceasta insoţeşte pedeapsa amenzii (ad. 68 alin. (1) lit. a) CP]. căt şi atunci cănd instanţa a
dispus suspendarea condiţionată sub supraveghere a pedepsei inchisorii [art. 68 alin. (1) lit. b) CP].
Tn cazul condamnăńi la pedeapsa inchisorii. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi va fi pusă in discuţie după
executarea pedepsei inchisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă. dupä implinirea termenului de prescripţie a
executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate [art. 68 alin. (1) lit. c) CR1.
lntermediar, interzicerea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul Romăniei nu va fi pusä in executare nici Ia data
rămănerii definitive a hotărârii de condamnare, nici Ia data executării ori considerării ca executate a pedepsei inchisorii, ci la
data liberării condiţionate a condamnatului [art. 68 alin. (2) CPJ.
Redeapsa complementară a interzicerii unor drepturi va inceta, va fi considerată executată, fie la momentul expirärii perioadei
pentru care a fost dispusă (cuprinsă intre 1 an şi 5 ani), fie la momentul intervenirii reabilitării de drept ori judecătoreşti. faţă
 - —
- I_____________

554 EXPLICAŢII DREPT PENAL 1. PARTEA GENERALÂ

de efectele acestei instituţii asupra ĺuturor decădeňlor şi interdicţiilor, precum şi a incapacităţilor care rezultă din condamnare
[art. 169 alin. (1) CP].
ĺn raport cu toate acestea. singurul răspuns corect este ceI de Ia Iitera C.
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a arätat că în conformitate cu dispoziţüle art 161 alin. (1) CP prescnoţia inlătură
executarea pedepseipńndnale, Norma de drept penal suhstanţial nu se mťerä şi la pedepsefe comptementare asupra cărora
preschp ţin executáňi pedepsei nu am niciun efect, Executarea pedepsei complementare a interzicerä exercilărë unor drepturi
va incepe după implinirea lem,enultude prescripţie a executăríí pedepsei prncipale. lncapaciżăţue care decurg din condamnare
nu se prescriu deoarece aceste incapacitäţi sunt o urmare a cundamnădi, a săvârşirü ťaptei pen(ru cam s-a aplicat pedeapsa,
iar nu a pedepsei insăşi. ĺnterdicţiile se sting doar prin reabilitare.
Nu este corect nici răspunsul de la litera A. ĺmplinirea termenului de supraveghere aI suspendării executărü pedepsei sub
supraveghere nu conduce în mod obligatoriu şi Ia incetama executäńi pedepselor complementare avánd in vedem pe de o
pade, dispoziţiile art 92 CP potrivit cărora durata maximä a termenului de supraveghere este de 4 ani, iar pe de altă parte,
dispoziţiile art 66 alin. (1) CP cam pmvăd că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi se dispune pe o
perioada de la 1 an la 5 ani, Dispoziţue aM. 98 alin. (1) CP la care se face mferire în contestaţü vizeazä pedeapsa principală
aplicată pentru săvărşirea unei infracţiuni şi nu pedeapsa complementară.

140. Răspuns: B, c (primire în profesie avocat detinitiv, martie 2019)

—

Pedepsele complementare care pot fi aplicate sunt interzicerea unor drepturi, degradarea militară şi publicarea hotärării
definilive de condamnare, Această din urmă pedeapsă poate fi dispusă atunci când se apreciază că, ţinăndu-se seama de
natura si gravitatea infracţiunii, fmprejurările catlzei şi persoana condamnatului, se apreciazä că publicarea hotărării definitive
va contribui Ia prevenirea săvârşirii altor asemenea infracţiuni [arŁ 70 alin. (1) CPJ. Prin urmare, se observă că varianta de
răspuns B este corectă
Varianta de răspuns C esle, de asemenea corectä, intmcăl pedeapsa compiementara poate fi dispusä numaI în ipoteza
pronunţării soluţiei condamnării. fiind Iipsit de relevanţă care esle pedeapsa Ia care s-a oprit instanţa.

141. Ráspuns: A, B (primire in proťesie avocat definiüv, maflie 2019)

—

nlerzicerea ocupăr unei funcţii poate fi dispusă ca măsurä comp!ementară atunci ónd se apreciazä că nfractorul a devenit
nedemn să ocupe pentru o perioadä fixă de timp funcţia respectivă, fiind indiferent dacä a ocupat anterior respectiva funcţie
sau nu. De pildă, unui adrninistrator de ĺapt aI unei societăţi comerciale (adminístratorul real insă, nu ceI care este menţionat
ţn actele sccetăţii) i se va ntezice ccupnrea unui funcţi de car.ducerc ĺn cndrul unei peraoanejurdice de drept privat dacă a
fost găsit vinovat de sävărşirea unei infracţiuni de evaziune fiscalá.
Interzicerea ocupării unei funcţii, ca másura de siguranţä, va fi dispusa atunci cáno agentut a sävarşit Iapta din cauza
ncapacitáţii, nepregätirii sau attor cauze care iI fac inapt pentru ocuparea respectivei funcţii. Tn acest caz, interzicerea ocupării
funcţiei se dispune sine die, fiind ridicată in momenlul incetării slării de pericol care a justificat-o,
Faţă de cele arătate, varianta de răspuns A este corectă, intrucât măsurilo do siguranţă pot fi dispuse, de reguă, şi faţă de
fäptuilorul care a comis o faptä prevăzută de tegea penală, nejustificată; varianta de răspuns B este corectä, intrucăt interzicerea
ocupărń unei funcţii poate fi dispusä independent dacä fäptuitorul a ocupat sau nu funcţia respectivă.
Varianta de răspuns C este eronată. intrucât pedeps&e accesorii se execută din momentul rămănerii definiĺive a hotărârii
de condamnare şi pănă cănd pedeapsa principală privativă de Iibertale a fost executată sau considerată ca executatä.

142. Răspuns: B (primire in profesie avocat stagiar, 2016)

—

Potrivit actualului Cod penal, interzicerea exercitărfl dreptului de a se afla in anumite Iocalitäţi constituie o pedeapsă
complementară Iart. 66 alin. (1) Iit. 1) CP] Interzicerea dreptului are ca scop indepădarea persoanei condamnate din anumite
Iocuri care ar putea favoriza recidiva ori in care s-ar putea intălni cu victima infracţiunii comise (M. UDROIU, Partea generală,
op. cit., 2019, p. 418). Astfel, se observä că doar B este varianta corectă de răspuns.
143. Räspuns: c (admitere INM şi in magistratură, 2016)
Alăturat pedepsei pńncipale cu inchisoarea, instanţa va stabili, atunci cánd apreciază necesar ori cánd o impune Iegea.
pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, pe o perioadă de Ia 1 Ia 5 ani. Perioada menţionată nu va suferi modificäd
ca urmare a reţinerii unor cauze de agravare ori de atenuare, drept urmare, varianta de Ia Iitera A nu este corectă.
Instanţa va aplica şi pedeapsa accesorie avănd ca şi conţinut interzicerea exercitării drepturilor interzise de instanţă ca
pedeapsă complementară, mai puţin interzicerea dreptului străinului dea se afla pe teritoriul Romăniei [art 65 alin. (1) cu
referire Ia art 66 alin. (1) Iit. c) CP], Din acest motiv. răspunsul de Ia Iitera C esle ceI corect.
ĺn cazul minorilor care răspund penal şi s-a stabilit că au săvărşit inĺracţiuni instanţa se va orienta spre aplicarea mäsurilor
educative, Pornind de Ia datele enunţului şi a variantei B de răspuns, se constată că, faţă de dispoziţiile art 114 alin. (2) CP.
mäsurile educative privative de Iibertate sunt excluse in cazul dat, nefiind incidente niciuna din cele două ipoteze expres
prevăzute (Le. cánd minorului i-a mai fost aplicatä o mäsurä educativä cea fostexecutatä ort a cărei executarea inceput inainte
IOAN-PAUL CHIS, CRISTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 555

de comiterea infracţiunii pentru care este judecat Dn când minorul a săvârşit o infracţiune sancţionalä de Iege cu inchisoarea
de 7 ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă).

144. Răspuns: c (primire in profesie avocat definitiv, 2016)

—

Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării Unor drepturi se executä din momentul rämănerii dehnitive a hotărârii de
condamnare şi pânâ când pedeapsa principalâ privativă de Iibertate a fost executatä sau consideratä ca executată [art. 65
alin. (3) CP], De Ia această regulă se abate pedeapsa accesorie a interzicerfl dreptului sträinului de a se aha pe teritoriul
Rornăniei aplicată pe Iângă pedeapsa detenţiunii pe viaţă care se pune in executare Ia data Iiberării condiţionate sau după ce
pedeapsa a fost considerată ca executalä.
Aşa hind, varianta de răspuns B este eronată, iar varianta de răspuns C este corectă.
Varianta de răspuns A esle eronată, intwcât executarea pedepsei accesorii nu este condiţionată de incarcerarea condamnatului,
aceasta fiind executată şi in perioada in care acesta se sustrage de Ia executarea pedepsei aplicate prin hotărâre deflnitivä.

145. Räspuns: A (primire in profesie avocat sta giar, 2015)

—

Publicarea hoiărâńi deflnitive de condamnare este o pedeapsă complementară care poate ťi dispusä atât faţă de condamnatul
persoană fizică (art. 70 CP), cât şi faţă de condamnatul persoană juridică [ad. 136 alin. (3) Iit. fl CP]. Executarea pedepsei
complementare se realizează prin puhlicarea hotărării in extras, in forma stabilitâ de instanţă, intr-un cotidian Iocal sau nalional,
o singură dată
Prin urmare, varianta de räspuns de Ia Iitera A este cea corectă

I 146. Răspuns: A, B (primire in profesie avocat definitiv, 2014)

—

Executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi incepe: a) de Ia rămánema deflnitivă a hotäră,ii de condamnare
la pedeapsa amenzii; b) de Ia rămănerea definitivă a hotärării de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executărü
pedepsei sub supraveghere; c) după executaree pedepsei inchisorii, după graţierea totalä ori a restului de pedeapsă, după
implănírea termenului de pmscdpţe a executăńi pedepsei sau după expimrea termenului de supraveghere a Iiberăríicondiţionate
Ţart. 68 alin. (1) CP}.
Tn cazul in care s-a dispus liberarea condiţionatä. interzicerea dreptului străinului de a se afla pe Leritoriul României se
execută Ia data liberârii [art, 68 alin. (2) CP].
Aşa flind, varianta de răspuns C este eronatä, iar variantele de räspuns A şi B sunt corecte.

I 147. Răspuns: A, C (primire in profesie avocat stagiar, 2014)

—

Interzicerea unor drepturi poate fi dispusâ pe o perioadä de Ia unu la 5 ani, Atunci când instanţa interzice ca pedeapsâ
complementară mai multe drepturi dintre cele preväzute Ia art. 66 alin. <1) CP, acestea vor fi executate in para(el, incepând cu
momentul prevăzu( Ia ad. 68 CR Astfel, variantele de räspuns A şi C sunt corecte.
Varianta de räspuns B este eronată, intrucât aceasta nu descrie un drept care poate fi interzis prin intermediul pedepselor
complementare, ci, eventual, ca măsură preventivă (controlul judiciar). Potrivit art. 66 alin. (1) Iit. 1) CP, instanţa are dreptul de
a interzice, ca pedeapsă complementarâ aplicată, dreptul de a se afla in anumite localităţi stabilite de instanţă, şi nu dreptul
dea părăsi o anumită Iocalitate stabilitä de instanţă, aşa cum se prevede in ipoteza de Ia litera C.

4.4. CalcuIul duratei pedepselor

I 146. Räspuns: A (primire in profesie avocat stagiar. martie 2019)

—

Detenţiunea pe viaţă constă in privarea de Iibertate pe duralâ nedeterminată şi se executâ potrivit Iegii prin executarea
pedepselor (art. 56 CP). Pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi inlocuită cu pedeapsa inchisoňi pe timp de 30 de ani şi pedeapsa
interzicerii unor drepturi pe durata ei maximă. dacă condamnatul a avut o conduită bună pe toate durata executării pedepsei,
a indeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. afarä de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio
posibilitate să Ie indeplinească. şi a făcut progrese constante şi evidente 7n vederea reintegrârü sociale. Măsura inlocuirii
pedepsei detenţíunii pe viaţă cu pedeapsa inchisorU nu este impusă de lege, ope legis, in contextul indeplinirii unei condiţii
Iegale, ci este läsată Ia aprecierea judecătorului, prin urmare, varianta de räspuns B nu este corectă.
Oetenţiunea pe viaţâ este inlocuitâ in mod obligatoriu cu pedeapsa inchisorii in contextul aplicării Iegii penale mai favorabile,
dacă noua Iege nu mai prevede pentru infracţiunea care a atras condamnarea pedeapsa detenţiunii pe viaţä, ori in contextul
aplicärii unei legi de graţiere care prevede comutarea pedepsei aplicate cu alta mai uşoarä.
Faţä de cele arătate, numai varianta de răspuns A este corectä.
Varianta de räspuns C este eronată, intrucăt mäsura inlocuirii pedepsei detenţiunii pe viaţă cu inchisoarea nu presupune
indeplinirea unei asemenea condiţii. Dupâ executarea a 20 de ani de detenţiune condamnatul are vocaţie să fie Iiberat
condiţionat, in condiţiile Iegii.
555 EXPLiCAŢII DREPT PENAL L PARTEA GENERALÄ

j 149. Räspuns: A, C (primire in profesie— avocat stagiar, martie 207Y)

Perioada in care o persoanä a fost supusă unei mäsuri preventive privative de Iibedate se scade din durata pedepsei
inchisorii pronunţate Dacä instanţa aplică pedeapsa amenzii prin mecanismul computärii duratei măsurilor preventive privative
de Iibertale va fi înlăturată in tot sau in parte amenda aplicată
Aşa uiind, variantele de răspuns A şi C sunt corecte, Cu privire Ia varianta de Ia Iitera A. reţinem că mecanismul computădi
va opcra si atunci când pentru iniracţiunea cara a determinat uarea măsurii preventive privative de ibertate procurorul a dispus
dasarea, iar instanţa achitarea ori incetarea procesului penal Ce este mportan( să se verifice in acest caz este ca nfracţiunea
care a determinat Iuarea măsurii prevenlive să fie (ori să fi fost) concurentă cu cele care au atras condarnnarea Ia pedeapsa
din care se dispune computarea.

150. Răspuns: A, B (primirc in profesie avocat definitiv, 2017)

—

Aşa cum am arătat, computarea duratei măsurilor preventive privative de Iibertate se poate dispune numai din pedeapsa
inchisorii, prin scăderea duratei măsurii preventive din durata pedepsei inchisorii, ori din pedeapsa amenzń, prin inläturarea
in tot sau în partea acesteia, Atunci când amenda însoţeşte pedeapsa închisorii, computarea va opera prin scäderea duratei
măsurii preventive din durata pedepsei inchisorii [ad. 72 alin. (3) CP]. Prin urmare, variantele corecte de răspuns sunt cele
de Ia Iiterele A şi B.

4.5. Individualizarea pedepselor

4.5.1 Circu,nstnrrfele atcnuante

151. Răspuns: C (primire ín profesie avocat stagiar, august 2019)

—

Circumstanţele atenuate Iega!e sunt expres prevăzute Ia art 75 alin. (1) CP.
Varianta de räspunsAeste eronală. intrucăt descrie circumstanţa alenuantä judiciară prevăzută Ia art 75 alin. (2) Iit. a) CP.
conduiţa inculpalului fiind anatizată de către instanţa de judecatä prin raporlare Ia infracţiunea reţinută in sarcina sa
Varianta de răspuns B este eronată. intrucătdescrie circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută Ia art 75 alin (2) Iit. b) CP
Varianta de räspuns C este corecta, depáşirea Iimitelor stării de necesitate de către aqentul care şi-a dat seama că
pricinuieşte urmäri vädit mai grave decăt cele care s-ar fi putut produce dace pericolul nu era inlăturat constituie o circumstanţă
atenuantá Iegală [art. 75 atin. (1) Iit. c) CPI.

j 152. Răspuns: B (admitere INM şi in magistraturä, 2015)

Faţá de considerente!e reţinute de cätre Comisia de solutionare a contestaţiilor nu se mpun explicatii suplimentareAstíeI.
s-a reţinut ca variantä de răspuns corectă cea de Ia Iitera 8, intrucăt, cele două circumstanţe atenuante nu pot fi reţinute
concomdent in cazul infracţiuníi simpla Elementul comun al celor două circumstanţe este acela că oricare dintre ele va fi
incidentă ca urmare a comportamentului victimei (al unui atac al acesteia). in schimb, dacă în cazul după şirii legitimei apărări
săvărşirea fapteinu se datorează tulburăr,i sau temerü în care se află celce face apăra rea, in cazul pmvocărü, actul atacatorului
trebuie să determine o puternică tulburare sau emoţie sub imperiul căreia făptuüorul acţionează Examinănd acesle condiţii de
oxistcnţä ale celor două circumstanţe, se poate conciuziona că unui şi acelaşi act săvârşit de atacator nu poato in acolaşi timp
să detennine o stare de tuiburare sau emoţie, dar acţiunea celui cam se apärä sä nu fie cauzată de vreo stare de tulburare
sau Iemem. Enunţul variantei de răspuns în discuţie avea in vedere această situaţie, iar nu săvćbşirea succesivă de acte cam
puteau îmbräca atăt forma unor acţiuni de provocare, căt şi elementele unui atac căruia i se räspunde prin depăşirea limitelor
legitimei apărărt
Varianta de răspuns de la litera C de răspuns nu este corectä. Circumstanţa atenuantă a legitimei apărări nu exclude
aplicarea concomitentă a circumstanţei agravante a comiterü faptei in stare de intoxica ţie provocată in vederea comiterä
de infracţiuni, Situaţiile cam atrag incidenţa celor două circumstanţe se examinează distinct in raport cu momentul comiterü
ťaptei. pentru dovedirea stärň de intoxica ţie vor fi avute in vedere impmjurările anterioare săvărşirň infracţiunü, tmbuind să se
dovedeascătegăturadintreconsumutdeatcootşimzotuţíainfracţională, intimpcepentmverificarea intwnirücondiţütordepäşítíí
legitimeiapărări, vor fi examinate imprejuräńle existente în momentul comiterii faptei. tmbuindsă se stabilească legătura dintm
acţiunea făptuitorului şi atacul pnvenit din paflea victimei.
Varianta de răspuns de la literaA de răspuns nu este comctä. Enunţul gdlei se mferea la circumstanţa atenuată a depăşin7
limitelorlegitimei apărări in timp ce răspunsul corespunzător acestei variante avea in vedere condiţiile in cam poale fl mţinută
cauza justificativä constănd in legitima apärare (oride căte ori prezumţia legală a fost rästumată de cătm organele de urmärire
penală). Cu alte cuvinte. adăugăm noi. dacă răspunsul privind existenţa circumstanţei atenuante trebuie concentrat pe ripostă,
pe actut agentului care invocä circumstanţa atenuantă (intmcM. prin ipoteză, condiţiile atacului sunt indeplinite), varianta de
răspuns vizează tocmai condiţiile atacului (care se prezumă in cazul dat)

- -
OAN-PAUL CHIS CRISTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 557

153. Răspuns: A, B (primîre În proťesie avocat stagiar, 2014)

—

Faţă de dispoziţiile art 75 alin. (1> CP. observăm că variantele de răspuns A şi B sunt corecte. Vaňanla de răspuns C este
eronată intrucât ipoleza datä descrie cazul de neimputabilitate prevăzut Ia art. 26 CR

154. Răspuns: A, B (pdmire in profesie avocat stagiar, 2016)

—

Circumstanţa atenuantá legalä a scuzei provocării se reţine atunci cănd infracţiunea a fost sävărşită sub stăpânirea unei
putemice tulburăh sau emoţii, determinată de o provocam din partea persoanei vătămate, pmdusă prin violenfă, printr-o atingere
gravă a demnităţii sau printr-o altä acţiune ilicită gravă [art. 75 alin. (1) Iit. a) CP], Atunci când premisa provocării constă in
acte de violenţă. provocarea se deosebeşte de egitima apärare ori de excesul neimputabil prin aceea că atacul persoanei
vătămate nu mai este unuI actual. ci unul consumat. Oepăşirea Iimitelor Iegitimei apăräri, circumstanţă atenuantă Iegală, se
deosebeşte de excesul neimputabil prin aceea cä, pus in faţa unui atac direct. matehal, imediat şi ínjust. agentul depäşeşte in
mod conştient Iimitele unui apărări proporţionale cu gravitatea atacului.
Prin urmare, doar varianta de răspuns C este eronată. ťntrucăt se referă Ia o cauză de neimputabilitate.

I 155. Răspuns: A (admitere in magistratură, iunie 2019)

Varianta de răspuns A esle corectă. Sävârşirea infracţiunii de un infractor major cu un infractor minor este o circumstanţă
reală, intrucât se referă Ia modul de comitere a infracţiunii. Circumstanţa nu trebuie confundată cu cauza (starea) personală
subiectivă a minorităţii. intrucăt ipoteza nu se referă Ia răspunderea minorului, ci Ia faptul obiectiv constând in participarea unui
minor Ia comiterea unei infracţiuni, impreună cu un major.
Varianta de răspuns C nu este corectă, intrucăt nu are relevanţă forma de padicipaţie a minorului, aceasta putănd imbrăca
oricare dintre formele reglementate de Iege. Ca atare, va fi incidenţă circumstanţa şi dacă minorul este cel care a avut iniţialiva
infracţională (fiind instigator), deoarece infractorii majori sunt Ia fel de responsabili in acest caz prin menţinerea minorului in
activitatea infracţională. Tot astfel, situaţia reglementatä in art. 77 lit. d) CP nu trebuie confundată cu cea de Ia circumstanţa
agravantă a comiterii faptei de trei sau mai multe persoane impreună. preväzutä de art 77 alin. (1) CP, unde se cere condiţia
concomitenţei padicipanţilor.

I 156. Răspuns: A (primire în profesie avocat definitiv, august 2019)

—

Intr-o cauză pot fi reţinute mai multe circumstanţe atenuante, aşa cum pot fi reţinute mai multe circumstanţe agravante ori
atăt circumstanţe atenuante, căt şi circumstanţe agravante, Această realitate este juridicizată, reglementată expres de legiuitor,
alăturat soluţiei care se impunea fi aplicată. AstfeL indiferent de numărul circumstanţelor atenuante reţinute, reducerea limitelor
speciale ale pedepsei se face o singură dată [art. 76 alin. (3) CP], prin urmare, doar varianta de Ia litera A este corectă. Aceeaşi
soluţie o intălnim şi in cazul reţinerii mai multor circumstanţe agravante. majorarea limitelor speciale ale pedepsei realizăndu-se
o singură dată.

I 157. Răspuns: B (primire in profesie avocat stagiar, 2018)

—

Aşa cum am arătat anterior, reţinerea mai multor circumstanţe atenuante are drept efect reducerea o singură dată a limitelor
specială ale podepsei, Efectul substanţial al reţinerii unei circumstanţe atenuante esle, in cazul pedepsei cu inchisoare ori cu
amenda. reducerea obligatorie a limitelor speciale ale pedepsei cu o treime. În cazut detenţiunii pe viaţä, efectul reţinerii unei
circumstanţe atenuante constä in inlocuirea pedepsei cu inchisoarea de la 1 D Ia 20 de ani. Faţä de cele arătate, observăm că
doar varianta de răspuns B este corectă.

I 158. Răspuns: C (admitere INM şi in magistratură, 2014)

Circumstanţele sunt situaţii. insuşiri, calităţi, implicănd totdeauna o relaţie de Ia faptă Ia realitatea in care aceasta a fost
comisă sau de Ia făptuitor la datele sale personale, relevănd grade de pericol social sau de peňculozitate mai reduse ori mai
mari ale acestora (G. B000R0NcEA Ş.A., op. ciL, p. 283).
Circumstanţa atenuantă a provocärii constă in săvârşirea infracţiunii sub stăpănirea unei puternice tulburări sau emoţii
determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei
sau printr-o altă acţiune ilicită gravă [art. 75 alin. (1) lit. a) CP], nefiind necesar ca provocarea să imbrace forma unei fapte
prevăzute de legea penală, motiv pentru care, räspunsul de la litera A este greşit.
Sub aspectul laturii subiective sävărşíte de către agentul provocat. infracţiunea săvărşită trebuie să fi fost una intenţionată
ori praeterintenţionată, circumstanţa provocăńi neputănd subzista in cazul infracţiunilor din culpä. intrucăt riposta la un act de
provocare trebuie să fie conştientă şi voită, astfel varianla de răspuns de la litera B este greşită.
Circumstanţele atenuante şi agravante produc efecte asupra pedepselor principale, in cazul amenzii acestea vizănd Iimitele
speciale ale zilelor-amendă, şi nu cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă [art. 61 alin. (6) CPJ. Din acest motiv.
varianta de răspuns de Ia litera C este corectă.
 1

558 EXPLICAŢII OREPTPENAL. 1. PARTEA GENERALÄ

j i59. Räspuns: C (primire in profesie awocat stagiar, 2016,)

—

Concursul intre cauzele de atenuare se rezolvă in următoarea ordine Iegală, Iimitele de pedeapsä reducându-se succesiv
prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare Ia: tentativá, circumstanţe atenuante şi cazuri specialede reducerea pedepsek
Astfel, in ipoteza in care agentul este trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă Ia omor, reţinăndu-se
totodată circumstanţa atenuantä a depäşirii Iimitelor Iegitimei apărâri, in procedura simplilicată, imitele de pedeapsă ale inĺracţiunii
de omor do Ia 10 ani la 20 de ani inchisoare vor fi reduse astfel (/) in baza art 33 alin. (2) CP, prin aplicarea dispoziţiilor
privitoare la tentativă, Iimilele speciale vor fi reduse la 5-1 O ani inchisoare, (ií) în baza art 76 alin (1) CP referitoare Ia eĺectele
circumstanţelor atenuante, limitele de pedeapsă vor fi reduse Ia 3 ani şi 4 luni 6 ani şi 8 Iuni inchisoare; (/1,) in baza art. 396
—

alin. (10) CPP referitoare la efectul substanţial al judecăţii simplificate, Iimite!e de pedeapsă vor fi reduse Ia 2 ani, 2 Iuni şi 20
de zile 4 ani 5 Iuni şi 10 zile, Faţă de cele arátate, observâm cä doar varianta de Ia lítera C este corectä.
—

160. Răspuns: C (admitere in magistraturä, mai 2018)

Principiul Iegalităţii pedepsei impune prevederea expresă in Iegea penalä a ordinii aplicärii efectelor cauzelor de modificare
a răspunderii penale in cazul reţinerii unui concurs de cauze in aceeaşi cauză. intrucât, in unele cazuri, ordinea aplicării acestor
dispoziţii poate inlluenţa, in mod considerabil. stabilirea Iimitelor de pedeapsă in cauză.
Tn acest sens. prin dispoziţflle art 79 CP. legiuitorul a stabilit ordinea in cazul în care aceeasi infracţiune a tost sávărşită
in imprejurărl. situaţii, släri care constituie cauze de atenuare sau de agravare. Regula generală care se desprinde din textul
Iegal este aceea că Iimitele speciale ale pedepsei prevăzute de ege pentru infracţiunea sávárşitä mai intăi vor fi reduse, iar
apoi majorate, cu alte cuvinte vor avea intăietate cauzele de atenuare celor de agravare [art. 79 alin. (3) CPj. ln cadrul aceleiaşi
categorii de cauze Iegiuitorul a prevăzut că, in sensul atenuärii răspunderii, cauzele vor fi aplicate succesiv, in această ordine.
mai intăi dispoziIe privitoare Ia ţentativă. circumslanţe atenuante şi cazuri speciale de reducerea pedepsei [art. 79 alin. (1)CP].
iar în sensul majorării se vor avea in vedere dispoziiIe privitoare Ia circumstanţele agravante. infracţiunca continuată. concurs
sau recidivă ĺart 79 alin (2) CP)
Referitor la cauzele de agravare, Iegiuitowl nu a prevăzut expres că acestea vor fi aplicate „in ordine sau ‚in aceastä ordine'
intrucât prin forţa ori natura Iucrurilor cauiele de agravare urmează sâ fie aplicate cu respectarea acestei ordini Astfel, se vor
avea in vedere mai intăi cauzele care caracterizeaza fiecare act material in parte (circumstanţele agravante putänd fi reţinute
numai in raport cu unul sau o parte din acestea), iar apoi tralamentul sancţionator aplicabil unităţii Iegale de infracţiune. Tn
continuare. se constatä că tratamentul sancţionator aI pluralităţii de infracţiuni nu poate fi aplicat căt timp pedepsele principale
nu au fost stabilite.
cu toate acestea. reţinem că recidiva va fi apiicată ultima numai dacă este vorba despre recidiva postcondamnatorie.
prin adăugarea restului rămas neexecutat Ia pedeapsa aplicată termenului aI doilea, insä nu şi atunci cănd forma de recidivă
reţinută este cea pnstexectitorie Tn acest cai apreciem că recidiva postexecutorie va fi aplicată inaintea tuturor ceiorlatte
cauza de agravare a răspunderii penaie prevăzute de art 79 alin. (2) CP, intrucât efectele acesteia se răsfrăng asupra limitelor
de pedeapsă la care vor fi raportate toate celelalte cauze de agravare.
Referitor la variantele de răspuns. se constatä că varianta de la Iitera A nu respectă ordinea prevăzutä de art 79 alin. (3) CP,
respectiv cauza de atenuare a procedurii simplificate este ulteńoară aplicării cauzelor de agravare, iar varianta de Ia Iitera S
contravine dispoziţiilor art. 79 alin. (2) CP. recidiva postcondamnatorie fiind aplicatä anterior concursului de infracţiuni.
Varianta de răspuns dela Iitera C este corectă, fiind in acord cu dispozitiiie art. 79 alin. (1) CP.

I 161. Räspuns: B (sau C, după admiterea cantestatülor) (admitere in magistraturâ, iunie 2019)
comisia de soluţionarea contestaţiilor a reţinut că, ín lipsa altor precizäri in intrebarea fonnuÍatä. referirea la noţíunea
de efecte ne conduce la ideea efectelor juridice pe care le produce o astfel de imprejurare. Or, potrivit dispoziţülor art 23
CP, ‚.nu constítuie infraciune fapta prevăzut ă de legea penală, dacă a fost comisă in condiţiile vreuneia dintre cauzeíe de
neimputabilitate', Aşadar cum atăt eroarea asupra elementelor constitutive ale infraciunii, căt şí eroarea asupra caracteruÍui
ilicit al fapteí prevâzute de legea penală sunt mglementate În cuprinsul aceluiaşi articol (aM. 30 CP), ambele ťiind considerate
de legiuitor ca ťúnd cauze de neimputabilitate, incidenfa o6cămia dintre acestea va produce aceleaşi efecte juridíce, respectiv
fapta prevăzută de legea penală să vă rşitä nu va fi considerată infracţiune.
NBI In opinia noastră, legea face o distincţie netă intre eroarea care cade asupra elementelor constitutive ale infracţiunii
[art, 30 alin. (1) CP care prevede că nu constfluie infracţiune fapta (.. j], caz in care efectul erorii este inlăturarea elementului
vinovăţie, şi eroarea asupra caracterului ilicit al faplei cănd efectul erorii care asupra elementului imputabilitate aI infracţiuníi
[ad. 30 alin, (5) CP care prevede cä nu este imputabiíă fapta (.. j), Este evident că ne afläm in prezenţa a douä tipuri de erori,
care produc două categorii de efecte. Rapońat Ia elementele intrebärii, eroarea care cade asupra tipicităţii inĺracţiunii nu este
o cauză de neimputabilitate, ci o cauză care inlätură elementul vinovăţie, culpă ori intenţie. Astfel, de pildă, eroarea agentului
cu privire Ia vârsta minorei inlătură elementul intenţie din conţinutul constitutiv al infracţiunii de act sexual cu un minor, intrucăt
agentul a fost convins că persoana cu care a intreţinut un act sexual nu are vărsta menţionatä in textul legal, In acest caz,
soluţia organelorjudiciare va fi fundamentată pe dispoziţflle art 16 alin. (1> Iit. b) teza a IIa CPR cu totul altfel se pune problema
IOAN-PAUL CHIS, CRISTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 559

in cazul erorii asupra anturidicităţii, asupra caracterului ilicit aI faptei. ipoteză in care agentul acţioneazä in condiţiile unei
veritabile cauze de neimputabilitate. De pildä, săvărşirea unei infract)uni in contextul în care agentul era convins că acordul
persoanei vălămate a fost în mod valabil exprimat, in acest caz, soluţia organelorjudiciare va fi fundamentată pe dispoziţiile
art 16 alin. (1) Iit. d) Ieza a II-a CPP.

4.5.2- Circu,nsta;,tele ngravnntc

162. Răspuns: c (admîtere 1NM şi în magistratură, 2017)

Circumstanţele agravante generale au fost grupate de către Iegiuitor într-un singur articol, respectiv in art. 77CR. Dintr-o
simplă Iectură a textului Iegal se poate observa cä dintre cele trei variante de răspuns numai cea Ia Iitera C conţine o astfel
de circumsĺanţă agravantä, potrivit art. 77 Iit. b) CP, săvârşirea infracţiunii prin cruzimi sau supunerea victimei Ia tratamente
degradante constituind o imprejurare care evidenţiază un grad de pericol ridicat.
Circumstanţa analizată presupune existenţa unor mijloace şi procedee sälbatice, nerniloase. Elementele necesare reţinerii
agravanlei generale rezultă din insuşi modul feroce in care este comisă fapta. fiind consecinţa directă a acţiunilor (prin care
victimei i s-au provocat suferinţe grele şi prelungite) şi a unor imprejuräd care excedează latura obiectivă a faptei (0. B000R0NcEA
Ş.A.. op cít., p. 290).
Cu privire Ia celelalte variante de răspuns, reţinem că in cazul circumstanţei agravante prevăzută de ań. 77 Iit a) CR, este
necesar ca trei sau mai multe persoane sä sävârşească Tmpreună infracţiunea, iar imprejurarea că fapta se comite in timpul
nopţii nu este o circumstanţä agravantă generală insă se regăseşte printre cele speciale ale unor infracţiuni (eg., furtul calificat
prevăzut de art. 229 alin. (1) lit. b) CR1.

J 163. Răspuns: A, c(primire in profesie—avocatdeünitiv, 2014)

Circumstanţele agravante nu pot fi decăt Iegale, actualul Cod penal renunţănd Ia circumstanţele agravante judiciare care
prin Iipsa Ior de previzibilitate puteau interfera cu principiul Iegalităţii incriminării, şi sunt preväzute Ia art. 77 CP, precum şi in
Iegi speciale.
Rapodat Ia variantele de răspuns, săvărşirea infracţiunii prin cruzimi [art. 77 Iit. b) CR1 şi săvărşirea infracţiunii pentru
motive Iegate de orientare sexuală [art. 77 Iit. h) CR1 reprezintă circumstanţe agravante legale, deci variantele de răspuns A
şi c sunt corecte.
Varianta de răspuns B nu este corectă, deoarece săvărşirea infracţiunii prin violenţe asupra membrilor familiei atrage
răspunderea penală pentru inĺracţiunile sävârşite impotriva membrilor de familie (art. 199-200 CP).

164. Ráspuns: B (admitere INM şi in magistratură, 2017)

Efectele circumstanţelor agravante operează in sens invers faţă de efectele circumstanţelor atenuante insä elemente de
diferenţiere a celor două ipoteze de modificare a răspunderň penale nu se rezumă numai Ia aceasta.
Legea penalä prevede un efect unitar aI circumstanţelor atenuante, indiferent dacă acestea sunt Iegale ori judiciare.
odată reţinute efectul atenuant fiind obligatoriu şi operănd numai asupra pedepselor principale. pedepsele complementare şi
accesorii rămănănd neafectate, atál cu privire Ia conţinut, căt şi cu privire Ia intindere (in cazul pedepselor complementare a
interzicerii unor drepturi).
Rotrivit dispoziţiilor art 76 CR, efectele circumstanţelor atenuante se produc o singură dată, indiferent dacă in cauză au fost
reţinute o aslfel de circumstanţă ori mai multe, iar acestea constau in reducerea Iimilelor speciale ale pedepsei prevăzute de
Iege penlru infracţiunea săvărşită cu o treime, in cazul podepsei inchisorii ori amenzii penale, iar in cazul detenţiunii pe viaţă,
efectele constau in inlocuirea acestei pedepse cu pedeapsa inchisorii de Ia 10 Ia 20 de ani.
Dacä in cazul reţinerii circumstanţelor atenuante efectul este unuI obligatoriu şi operează, in cazul pedepselor cu amenda şi
inchisoarea, atăt asupra minimului special, cât şi asupra maximului special, in cazul reţinerii circumstanţelor agravante efectul
este unuI facultativ şi operează numai asupra maximului speciaL acestuia putăndu-se adäuga un spor de pănă Ia 2 ani, care
să nu depăşească o treime din acesta (din maxim), in cazul inchisorh, iar in cazul amenzii putăndu-se aplica un spor de ceI
mult o treime din maximul special.
Totodată, spre deosebire de efectele circumstanţelor atenuante, in cazul circumslanţelor agravante nu se va pune problema
inlocuirii naturii (speciei) pedepsei principale.

J 165. Räspuns A (primire in proĺesie avocat stagiar, 2015)

—

Am arătat mai sus (nr 159) ordinea in care se rezolvă concursul intre cauzele de atenuare a răspunderii penale. Concursul
intre cauzele de agravare se rezolvă, de regulă, in următoarea ordine. aplicăndu-se succesiv a dispoziţiilor privitoare Ia:
circumstanţe agravante. infracţiune continuată, concurs sau recidivă [art. 79 alin. (2) CR1.
Atunci când sunt incidente una sau mai multe cauze de reducerea pedepsei şi una sau mai multe cauze de majorarea
pedepsei, Iimitele speciale ale pedepsei prevăzute de Iege pentru infracţiunea săvărşită se reduc conform regulilor privind
 — I

560 EXPLICAŢII DREPT PENAL. 1. PARTEA GENERALĂ

cauzele de atenuare, după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează potrivit regulilor privind circumstanţe agravante
[art. 79 alin, (1) CP].
Faţă de cele arătale, observăm că doar varianta de răspuns A este corectä.

166. Răspuns: B (primire în profesie avocat definitiv, 2015)

—

Aşa cum am arätat anterior, concursul intre cauzele de atenuare sau de agravare a räspunderii se rezolvä dăndu se
intăietate cauzelor de reducerea pedepsei, in ordinea tentativä-circumstanţe atenuante-cauze speciale de reducerea pedepsei,
apoi cauzelor de majorarea pedepsei, de regulä, in ordinea circumstanţe agravante-infracţiune continuată-concurs-recidivă.
Faţă de cele arätate, observăm că doar varianta de răspuns B este corectä

4.6. Renuntarea la aplicarea pedepsei

I 167. Răspuns; C (admitere INM şi în magistratură, 2015)

Renunţarea la aplicarea pedepsei este una dintre mäsurile de individualizare a pedepselor şi constă in dreptul recunoscut
instanţei de judecată dea renunţa definitiv la stabilirea şi aplicarea unei pedepse pentru o persoană gäsitä vinovată de sävărşirea
unei infracţiuni, pentru resocializarea căreia, ţinănd seama de gravitalea infracţiunii, de persoana infractorului şi de conduita
avută de acesta anterior şi ulterior comiterii faptei, este suflcientä aplicarea unui avertisment, deoarece stabilirea, aplicarea
sau executarea unei pedepse este considerată inoportunä din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei sale
(1. PAScU Ş.A., op. cit., p. 514).
Renunţarea la aplicarea pedepsei (sau, mai riguros, renunţarea la stabilirea pedepsei) trebuie privită conform definiţiei
amintite numai din perspectiva substanţială a instituţiei, din perspectivä procesualä aceasta fiind una dintre soiuţiile in merü
pe care le poate pronunţa instanţa penală (alături de amănarea aplicării pedepsei, condamnare şi achitare).
Pentru a fi dispusä aceastä soluţie de cätre instanţa de judecată in cauză trebuie indeplinite un set de condiţii pozitive
şi negative, Printre cele negative o amintim pe cea referitoare la trecutul infracţional al persoanei in cauzä, soluţia renunţării
aplicării pedepsei fiind exclusä nu numai in cazul recidiviştilor, ci şi in cazul persoaneler care au suferit anterior o condamnare
pentru sävärşirea unei infracţiuni din culpă [art. 80 alin (2) lit. a) CP], dacă faţă de aceasta nu a ntervenit reabilitarea ori s-a
împlinit termenul de reabilitare.
Luarea măsurilor de siguranţă nu este exclusä in cazul dispunerii renunţärî la aplicarea pedepsei, fapta fiind prin ipoteză una
nejustiflcatä [art. 107 alin. (2)CP], cu excepţia măsurii de siguranţă a confîscärii extinse care are ca premisä soluţia condamnärii.
Reľeritor la răspunsul de la ţilera C, care esle cel corect, arătăm că penlni dispiinerea renuntärii la aplicarea pedepsei instanţa
nu va avea in vedere soluţiile pronunţate faţă de restul participanţilor la săvărşirea aceleiaşi fapte, fiind lipsit de relevanţă dacă,
în raport de contribuţia persoana ficcürui padicipant, instanţa dispune difcrite soluţii (de condamnarc, amănaroa aplicării
pedepsei ori chiar achitare)

I 168. Răspuns: c (admitcre INM şi in magistratură, 2017)

Dacä instanţa se va orienta către soluţia renunţării la aplicarea pedepsei va aplica infractorului un singur avertisment indiferent
de numărul infracţiunilor reţinute in sarcina sa (art. 81 CP), o infracţiune sau o pluralitate de infracţiuni sub forma concursului,
Nu se va putea dispune aceastä se!uţie dacă infractorul a mai suferit anterior o condamnare faţă de care nu s-a implinit
termenul de reabilitare, indiferent dacă condamnarea anterioarä a fost dispusă pentru o faptă intenţionată ori din culpă. Din
acest mntiv, varianta de răspuns de la litera C este cea corectă.

4.7. Amânarea aplicäńi pedepsei

I 169. Răspuns: A, B (admitere INM şi în magistratură, 2014)

Potrivit dispoziţiilor ad. 83 CP, amănarea aplicării pedepsei sub un termen de supraveghere de ceI mult 2 ani poate fi
dispusă dacă: (1) pedeapsa prevăzutä de lege pentru infracţiunea săvărşită este inchisoarea mai mică de 7 ani; (ii) pedeapsa
stabilită, inclusiv in cazul concursului de infracţiuni, este numai amenda, numai inchisoarea de ceI mult 2 ani ori amenda şi
pedeapsa inchisorii de ceI mult 2 ani (in acest caz nu interesează dacă pedeapsa a fost stabilitä prin aplicarea tratamentului
sancţionator al concursului de infracţiuni sau dacă pedeapsa amenzii a rost alăturată pedepsei închisorii in condiţiile art. 62 CP);
(ňi) infractorul nu a mai fost condamnat anterior Ia o pedeapsă privativă de libertate (inchisoare sau detenţiunea pe viaţă),
cu excepţia cazurilor in care a operat dezincriminarea faptei, amnistierea infracţiunii sau pentru care s-a implinit termenul de
reabilitare de drept sau judecătorească, (iv) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremuneratä in folosul
comunităţii; (v) infractorul a avut o conduită procesuală corectă, respectiv nu s-a sustras de Ia urmärirea penalä ori de lajudecatä,
nu a incercat zădărnicirea atlării adevärului ori a identiflcärii şi tragerî la răspundere penală a autorului sau a participanţilor;
(vi) se apreciază că in raport de persoana infractorului, de conduita avutä anterior săvărşirii infracţiunii, de eforturile depuse de
IOAN-PAUL CHIS, cR5TINEL GHIOHEI EXPLICAŢII 561

acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de indreptare, că aplicarea
imediată a unei pedepse nu este necesară.
ln raport de toate acestea se constată că amánarea aplicării pedepsei poate fi dispusă faţă de o persoanä cu trecut infracţional
dacä condamnarealcondamnările anterioare au fost Ia pedeapsa amenzii [art. 83 alin (1) Iit. b) CP se referă numai Ia pedeapsa
inchisorii şi, a fortiorL Ia pedeapsa detenţiunii pe viaţă] ori dacă faptele au fost dezincriminare. infracţiunea amnistiată ori s-a
implinit termenul de reabilitare, Pentru aceste motive, varianta de răspuns de Ia Iitera C este eronată.
Vańantele de răspuns de Ia Iitere!eAşi B sunt corecte, întrucât se referă Ia soluţia condamnării, şi nu Ia cea a amănärii. Astĺel,
faţă de dispoziţiile art 69 CP se constată că pedeapsa degradării militare se aplicä condamnaţilor militari (varianta de răspuns
de Ia Iitera A), iar executarea amenzii es(e incompatibilă cu amánarea apticării ei <varianta de răspuns de Ia Iitera 8).

170. Răspuns: A, B (grilă anulată) (primire in profesie avocat definitiv, 2018)

—

Tntrebarea a fost anulată, intrucăt toaĺe variantele de răspuns sunt corecte.

Astfet, amânarea aplicării pedepsei poate fi dispusă atunci cănd pedeapsa stabilită. inclusivîn cazul concursului de inĺracţiuni,
este amenda sau inchisoarea de ceI mult 2 ani (variantele de răspuns de Ia Iiterele A şi B), iar infractorul nu a fost condamnat
anterior Ia pedeapsa inchisorii, cu excepţia cazurilor in care a operat dezincńminarea ori amnistia (varianta de răspuns de la
litera C) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a implinit termenul de reabilitare.

I 171. Răspuns: C (admitere în magistraturä, aprilie 2017)

Amănarea aplicării pedepsei este o măsură de individualizare a pedepsei pe care o poate dispune instanţa constănd Tn
amănarea temporară a aplicării pedepsei Tnchisorii de ceI mult 2 ani sau a pedepsei amenzii stabilite cu privire Ia inculpatul
persoană fizică major care a comis o infracţiune, cănd instanţa apreciază, ţinănd seama de persoana infractorului şi de cDnduita
avută de acesta inainte şi după comiterea infracţiunii, că, in raport cu situaţia personală a inculpatului, aplicarea imediată a
unei pedepse nu este necesarä, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru un termen de supraveghere de üx 2 ani
(M. UoRotu, Paflea genera/ă. op. cit, 2017, p. 386).
Referitor la variantele de räspuns. Iegea prevede ca pedeapsa preväzută de Iege pentru infracţiunea sävărşitâ să nu fle
de 7 ani inchisoare sau mai mare [art. 83 alin. (2) CP] şi că inťractorul trebuie să-şi manifeste acardul dea presta o muncä
neremunerată in folosul comunităţii [art. 83 alin. (1) Iit. c) CP].
Varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă faţă de dispoziţiile art 85 alin. (2) Iit. g) CR
comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că varianta de ia lilera B nu este corectă. intrucăt textul art. 83 alin. (1)
lit. c) CP face reťerire la acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţü, iar nu o muncă remunerată, cum
apare in enunţul de ia htera 8.

I 172. Răspuns: B (admîtem în magistraturä, iunie 2019)

Am arătat anterior că amănarea aplicärii pedepsei, spre deosebire de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere,
poate fi dispusă şi Tn cazul Tn care pedeapsa stabilită este amenda, prin urmare, varianta de răspuns A nu este corectă.
Varianta de răspuns B este corectă, inĺrucăt în cazul infracţiunilor sávărşite in minorat nu se stabilesc pedepse cu amenda
ori inchisoarea, ci Tn mod exclusiv măsuri educative, astfeL instituţia amânării aplicării pedepsei este exclusá.
Varianta de răspuns de Ia Iitera C nu este corectă, intrucăt confiscarea extinsä este singura măsură de siguranţă care
presupune Tndeplinirea unei condiţii referitoare Ia soluţia pronunţată de către instanţă, comisia de soluţionare a contestaţiilor
a arătat că varianta de răspuns C nu este corectä, Spre deosebire de măsurile de siguranţă prevăzute de art 108 lit. a)-d)
CP care se pot iua indiferent dacă făptuitorului i se aplică sau nu o pedeapsă, confiscarea extinsä poate fi dispusă, conform
art 1121 alin. (1) Ci9 numai în situaVa in care instanţa pronunţă o soluţie de condamnare pentru comiterea uneia din infracţiuniie
prevăzute de text, De esenţa condamnărü este apiicarea unei pedepse, pe cănd proprie instituţiei amănărü aplicării pedepsei
este stabilirea unei pedepse, nu şi aplicarea ei.
Dispoziţüie art 90 alin. (2) CF invocate de unul din candidaţi, nu susţin, prin ele insele, varianta de răspuns propusă,
deoarece ele trebuie interpretate coroborat nu doar cu norma generală inserată in art 107 CP ci şi cu prevederile speciale
cuprinse in art 112' CP aplicabue in ipoteza cuprinsă in enunţ.

173. Räspuns: B (admitereiNM, noiembrie 2019)

Faţă de considerentele reţinute de către comisia de soluţionare a contes(aţülor nu se impun explicaţii suplimenlare. comisia
a arătat că varianta A este eronată deoarece, potrivit art 6 ahn. (3) CR pedeapsa amenzü urmează a se dispune in iocul
pedepsei inchisorü (stabihte deflnitiv in baza legii vechi). in considerama aplicării principiului legii penale mai favorabiie uitedor
judecăńi deünitive a cauzeĄ doardacä legea nouä prevede in iocul inchisodi numai amenda, Dacă legea veche prevedea pentru
infracţiunea comisă doarpedeapsa cu inchisoarea, iar legea nouă prevede o pedeapsă aiternativă, reprezentată de inchisoam
sau amendă (ca in ipoteza gdlei analizate), atunci esle incident alin. (1) al art 6 CP in măsura in care maxlmul special al
pedepsei inchisodi este mai redus decăt pedeapsa concret stabilită in hotărăre, in baza legii vechi (pedeapsa concretă se
bliZ EXFLiCAŢIŠ DREPT PENAL. 1. PARTEÂ GENERALA

reduce la noul maxim speciai). ĺntr-o asem&nea ipoteză nu esťe pusibilä nici stabäirea pedepsei cu amenda (aitemariva nou
prevăzută la pedeapsa inchisorü este in acest caz inaplicabiiä), nici reducerea pedepsei sub noul maxim special.
Varianta de răspuns de la litera B este corectă deşi, într-adevâr, dispoziţiüe din alineatele art. 6 CPfac referim propriu-zisă
(explicit sau imphcít) la ipoteza in care legea penală nouă intervine după momentul rămănerií definitive a unei hotărâri de
condamnare, care, potrivit dispoziţülor cuprinse în art. 396 CPP este un tip distinct de hotärăre penală faţă de hotărârea de
aminare a aplicării pedepsei, Cu toate acestea, sunt de avut în vedere următoarele aspoctc:
—prin inżerpretare analogicä extensivü in bona partem (a cärei posibilitate este general admisă, spre deosebire de cazurile
de interpretare analogicä in mala paflem, care sunt, de principiu, interzise), se poate aprecia cä pedeapsa stabilită pentru
infractor urmează a fi redusä si in acest caz, potrivit dispoz,iÜor din art 6 alin (1) CR deoarece situaţia este in avantajul
acestuia (nu existä un interes legitim pentru a se invoca interdicf ia interpretărü analogice extensive a textului legai) în acest —

sens s-a pronunţat şi parte din doctrina de specialitate (a se vedea, de exemplu: F STRETEANu, D. NIŢu, Drept penal. Partea
generală. voi. 1, Ed. UniversulJuridic, Bucureşti, 2015. p. 147);
— nu există nicio raţiune şi niciun ímpediment logic care să justifice reducerea ;neipedepse stabilite, dar neaplicate, atunci
cănd aceasta depăşeşte maximul prevăzut de legea nouă pentru in(racţiunea cornisâ, pe fond. situaţiite fUnd (din acest punct
de vedero) similare;
— intr-un asemenea context, se poate admite ca legiuüowl a recurs la o exprimare generică (in mod regretabfl inexactä)
atunci când in cuprinsul prevederilor afl. 6 CP s-a referit (explicit sau implicit) la hotärâd de condamnare, iar nu si la hotărâri
de amânare a aplicării pedepsei (sens în care este de sesizat. de pildă. cä denumirea marginalä a art. 6 CP este generică.
rapodăndu-se lajudecarea definiivă a cauzei, färü a fixa tipul hotärăriipronunţate. ca fiind doar de condamnare);
— cu litlu de exemplu, se pot aminti şi alte situaţii în care se admite că legiuitoml a folosit termeni care, in context. trebuie
interpietaţi extensiv (de exerriplu, nu se contestă faptul cä atunci cănd se reglementează o cauza de nepedepsire cu această —

denumire legală expresă in realitate, Iegiuitoml are in vedere o cauzä de impunitate, eĺectui acesteia producăndu-se deopotrivä
-

asupra pedepsei, dar şi asupra mäsurii educatíve, în cazul in care infractorul cste minor);
— legiuitorul penal a intre buinţat şi în alte ocazü, in mod inexact, chiar terminologia referitoare la cele două tipuri de hotărări
penale formal distincte (spre exemplu, chiar in materia reglementüriia;nânäriiapbcăriipedepsei, se face În mod necorespunzător
referire la existenţa unei hotăräri de condamnare a se vedea prevederfle cuprinse in art. 06 alin. (3) CR3;
—

grila nu precizeazä momentul la care urmează a se efectua opera (iunea menţionatä, chiar admitănd că reducerea nu ar
opera atăt timp căt se menţine amânarea aplicării pedepsei, este de constatat că, dacă apare un motiv de anulare sau revocare
a amănării aplicării pedepsei, odată cu această opera(iune instanţa va dispune condamnarea şi va aplica pedeapsa; or, cel
mai tăciu la acest moment riara a inten,enit o situatie precum cea avutä in vedere in grilä pedeapsa iniţinl stahUită (cea in
raport de care s-a pronunţat soluţia iniUalä de amänare a aplicärii) se va reduce, intr-adevăr, în mod obligatoriu la noul maxim
special (ceca ce evidcnţiazâ caractcrul adcvärat al afirma ţici cuprinse in varianta de răspuns de la litera D a gnlei).
Ţinănd cont de toate aceste considerente, Comisia de contestaţh apreciază că se poate susţine, in modjustdicatşirezonab;L
valoarea de adevăr a variantei B de la grila contestată (in sensul că mferirile explicite sau implicite din textul legal, la hotărărea
de condamnare, perrnit. în context. a se avea in vedere şi ipoteza unei hotărâri de amănare a aplicăríí pedepsei)
Varianta de răspuns de la litera C este ernnată, deoarece intre dispoziţüle cuprinse in art. 5 CP şicelc din aM. 6 CPexistă o
deosebire clară, premisa aplicării lor fiind diferită (după cum se indică in chiar denumirea marginalä a acestora): afl. 5 CPeste
incidentdacäsuccesiunealegilorpenaleintenťinepănalamomentulrămănerüdefinihvea unei hotärâdainstanţei penale. aM. 6
CP este aplicabil numai atunci cănd apare o nouâ logc penală după judecarea deflnitivä a cauzef (n ipoteza grilci, ponoana
infmctnn;h;i aflându-se la data apariţiei legii noi in termenul de supraveghere al anlâi?ärü aphcării pedepsoi, rezulti in mod
clarc& succesiunea legilor penale a operat, in privinţa sa. după rămănerea definitivă a hotärârüinstanţeiponale, aşadar, este
imposibilă reţinerea aplicării art 5 CP.

174. Răspuns: B (admitere în magistraturä, mai 2018)

Aşa cum am arätat anterior, condiţia prevăzută de art 83 alin. (1) Iit. a) CP este indeplinitä ori de câte ori pedeapsa stabilită,
inclusiv in cazul concursului de infracţiuni, este pedeapsa amenzii penale (indiferent de numărul de zile-amendă stabilite), este
pedeapsa inchisorii de ceI mult 2 ani ori este o pedeapsä compusă din pedeapsa amenzń şi pedeapsa Tnchisorii de ceI muIt 2 ani.
Cu privire Ia condiţia trecutului infracţional, reţinem că amânarea aplicării pedepsei nu este exclusă dacă faptele anterioare
au fost dezincriminare [art. 83 alin. (1) Iit. b) raportat Ia art. 42 Iit. a) CP], infracţiunile amnistiate [art. 83 alin. (1) Iit. b) raportat
Ia art. 42 Iit. b) CP] ori pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitaro. Motiv pontru care, răspunsut
de Ia Iitera B este ceI corect,
Comisia de soluţionare a contestaţfllor a reţinut că. potrivit dispoziţiilor arĹ 83 alin, (1) lit. a) CR una dintre condiţiile
pentru care instanţa poate dispune amănarea executării pedepsei este ca pedeapsa stabilită, inclusiv in cazul concursului
de infracţiuni, sä fle amenda sau inchisoama de cel mult 2 anĄ in situaţia in care instanţa aplicä pedeapsa amenzü alături de
pedeapsa inchisorii, in cazurile prevăzute de lege, amânarea aplicării pedepsei inchisorii atrage şiamănarea aplicäriipedepsei
amenzü. Dacă instanţa aplică pedeapsa inchisorii de un an la care se adaugă in intre gime amenda penală, conform art 39

[1i&Ĺ%i$S ‚*mt :t& .t4n4

ťŕ j1*% n
IOAN-PAuL CHI• CRISTJNEL GHIGHECI EXPLICAŢJI 563

afln. (1) lit. d) CP se va putea aplica amänarea executărü pedepsei în condiţiile art 83 CP Prin urmare, sintagma ‚niciodată'
genemază varianta A de răspuns ca flind greşită.

J
175. Râspuns: A (admitere INM, noiembrie 2019)
Varianta de răspuns A esie corectä şi, astfel, varianta de Ia Iitera C este eronată, înĺrucât atât pentru incidenţa confiscării
extinse, cât şi pentru incidenţa pedepsei complementare a degradării militare este necesar ca instanţa să fi pronunţat soluţŕa
condamnării.
Varianta de răspuns B este eronală. intrucăt renunţarea Ia aplicarea pedepsei nu poate fi dispusă, in aceeaşi cauzâ,
alăturat amânării aplicării pedepsei, întrucât nu se poate aprecia Tn raport cu aceIaşi inculpat atât că aplicarea unei pedepse
ar fi inopodună din cauza consecinţelor pe care Ie-ar avea asupra persoanei acestuia, dar, in egală mäsurä, că inoportunitatea
stabilirh unei pedepse nu se verifică in raport cu o altă infracţiune dedusăjudecăţii.
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că, din ipoteza grflei reiese în mod clar imprejurarea că se are in vedere
situaţia in care două infracţiuni concurente sunt judecate împreună, deodatä, de către una şi aceeaşi instanţă, iar nu separat,
de către instanţe diferite, Ia momente diferite (doarintr-o atare ipoteză, indicată subsecvent, arfiintr-adevărposibilca o instanţă
să pronunţe pentru o infracţune concurentă renunţarea Ia aplicarea pedepsei, iar altă instanţă să pronunţe pentru cealaltă
infracţiune concurentă amănarea Ia aplicarea pedepsei). 0r in considerarea acestei premise, potrivit art. 80 alin. (3) CP, se
impune soluţia că instanţa nu poate dispune pentru o infracţiune concurentă renunţarea Ia aplicarea pedepsei, iar pentru altä
infracţiune concurentă o altă soluţie (fie aceasta amânarea aplicării pedepsei sau condamnarea). !n acest sens se indică (fără
echivoc) şi în Iiteratura de specialitate în materie (a se vedea, spre exemplu: F STRETEANu, D. Niu, Drept penal. Partea
generală, vol. 11, Ed. UníversulJuridic, Bucure şti, 2018, p. 466).

4.8. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

176. Răspuns: B (admitere în magistratură, apri!ie 2017)

In sistemul nostru de drept alăturarea sintagmelor condamnarea la pedeapsa" şi amănarea aplicăriipedepsei" constituie o
contradicţie de termeni motiv pentru care varianta de răspuns de Ia IiteraAeste eronată, Comisia de soluţionare a contestaţńlor
a apreciat Tn aceIaşi sens arätánd că varianta de la Iitera A nu este comctă, intwcăt ipoteza vizată de text este cea ín care
instanţa pronunţă o soluţie de condamnare, ceea ce presupune aplicarea pedepsei amenziipenale, nu doar stabilirea acesteia,
astfel incăt nu mai este posibÜä soluţia amănării aplicärii pedepsei, Condamnarea şi amănama aplicării pedepsei reprezintă
soluţii pmcesuale distincte, cam nu pot tY pmnunţate in aceIaşi timp.
Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei amenzii este exclusâ prin voinţa Iegiuitorutui [art. 91 alin. (3) Iit. a) CP
şi art 91 alin. (1) Iit. a) CP, pedeapsa aplicată (...) este inchisoarea de cel mult 3 ans], pedeapsa amenzii urmând a fi executată
chíar şi in ipoleza in care aceasta este aplicatä alăturat pedepsei amenzii [ad. 91 alin. (2) CP], drept urmare, varianta de
răspuns de la Iitera B este cea corectă.
Pedepsele complementare se pun Tn executare, de regulä, Ia rămânerea definitivă a hotärării penale, excepţia făcănd-o
interzicerea unor drepturi care vor fi executate, în cazul pedepsei inchisorfl executate in regim penitenciar, numai după
executarea integrală ori considerarea ca executată a acestei pedepse [art. 68 alin. (1) lit. c) CR1. Interzicerea unor drepturi
dispuse ca pedeapsă complementară alăturat pedepsei amenzii va fi pusă in executare şi executată Ia rămănerea definitivă
a hotărârii de condamnare [art. 68 alin. (1) Iit. a) CR].

I 177. Răspuns: 8 (primire în profesie avocat sta giar. august 2019)

—

Spre deosebire de renunţarea Ia aplicarea pedepsei şi amânarea aplicării pedepsei, ca modalităţi de individualizare a
pedepsei, condiţia referitoare Ia pericolul social abstract aI infracţiunii nu se numără printre condiţiile suspendării executării
pedepsei sub supraveghere.
Varianta de răspuns B este singura corectă, astfel, va putea fi suspendată sub supraveghere numai executarea pedepsei
închisorii şi numai dacă cuantumul pedepsei aplicate nu este mai mare de 3 ani închisoare Iart. 91 alin. (1) Iit. a) CP], Nu se
poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei amenzii, indiferent dacă pedeapsa a ĺost aplicată
ca pedeapsă unică [art. 91 alin. (3) Iit. a)J ori alăturat pedepsei inchisońi (ICCJ, Complet RIL, dec. nr 412020, M. Of. nr. 211
din 16 martie 2020).

I 178. Räspuns: A, C (admitere 1NM şî in magistratură, 2017)

Pentw a putea fi dispusă măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei inchisorii. Iegea impune ca pedeapsa
aplicată de çătre instanţă să nu fie mai mare de 3 ani. fiind Iipsit de relevanţă care sunt Jimitele spedale de pedeapsă1 dacă
Ia această pedeapsă s-a ajuns prin aplicarea dispoziţiilor referitoare Ia tentativă. circumstanţele atenuante ori la alte cauze de
reducerea pedepsei.
 —1--

564 EXLICAŢII DREPT PENAL 1. PARTEA GENERALĂ

Nu interesează dacă alăturat pedepsei inchisorii, chiar în cuantum maxim, de 3 ani. s-a aplicat pedeapsa amenzii, fie
Tn condiţiile art 62 CP (cazul in care prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial). fie in condiţiile
art 39 alin. (1) Iit. d) sau e) CP (cazul concursutui de infracţiuni), pedeapsa închisorii va putea fi suspendată sub supraveghere.
pedeapsa amenzń urmănd a fi executatä, această pedeapsä fiind exceptată de Ia suspendare [art. 91 alin. (2) (3) ľL a) CP]
Pentru aceste motive. variantele de răspuns corecte sunt cele de Ia Iiterele A şi C.

179. Räspuns: B (primire în profesîe avocat definitiv, august 2019)

—

Revocarea beneficiului suspendärii executării pedepsei sub supraveghere se dispune atunci cănd condamnatul trădeazä
increderea instanţei de judecatä prin (i) nerespectarea, cu rea-credinţă, a másurilor de supraveghere stabiite, (h neexecutarea,
cu rea-credinţä, a obligaţiilor impuse, (iü) neindeplinirea integrală, cu rea-credinţâ, a obligaţiilor civile stabilite prin hotărăre,
(ii') prin săvărşirea unei noi infracţiuni intenţionate descoperite pănă Ia ímplinirea termenului de supraveghere dacä pentru
aceasta s-a pronunţat condamnarea Ia pedeapsa inchisorii, chiar după expirarea termenului. Revocarea poate fi dispusă şi
atunci când infracţiunea ulterioară este săvărşită din culpă [art. 96 alin. (6) CP].
Faţä de toate acestea, varianta de răspuns B este singura corectă, cu menţiunea cä revocarea nu se va dispune in mod
obligatoriu ori de căte ori instanţa pronunţă condamnarea la pedeapsa inchisorii, ci numai atunci când noua infracţiune a fost
săvârşită cu intenţie. Tn cazul condamnärii pentru o infracţiune săvărşită din culpä, instanţa va putea menjine suspendarea
sub supraveghere dispusă anterior.
180. Räspuns: C (primire în profesie avocat definitiv, martie 2019)
—

Aşa cum am arătat anterior, revocarea beneficiului suspendärii executării pedepsei sub supraveghere nu este obligatorie
atunci când s-a pronunţat condamnarea pentru o infracţiune sävărşitä din culpă in interiorul termenuiui de supraveghere şi
descoperitä pănă Ia implinirea termenului [art. 96 alin. (6) CPJ. Aşadar, varianta de räspuns C este corectä.
Suspendarea siih supraveghere a pedepsci principale are ca efect suspendaroa pedopselor accesoríi (accesoriurn sequítur
principale), nu i a pedepselor complementare ori a măsuńlor de siguranţă. deci, varianĺa de răspuns B este incorectă.
Varianta de räspuns A este incorectă. intrucât efectul implinihi termenului de supraveghere fâră ca beneficiul suspendärii
să fic revocat este aceIa că pedeapsa se consderă executată, cu toate consecinţele care decurg de aici (din acest moment
curge Iermenul reabiiitării).

I 181. Râspuns; A, B (sau doar B după admiterea contestaţiilor) (primire in profesie— avocat stagiar, 2018)
condamnarea în sine Ia pedeapsa inchisorii nu presupune aplicarea pedepselor complementare şi accesorii. şi, din
aceastä perspectivă, varianta de răspuns A este eronată Reţinem insă cä, atunci cănd instanţa aplică complementar pedepsei
principate intprzirprpa iinnr drepturi dintre cale prevňzute la art 66 alin. (1) CP. aplicarea consecutivă a pedepsetor accesorii
este obligatorie, faţă de dispoziţiile art 65 alin. (1) CP, indiĺerentdacä executarea pedepsei pňncipale se realizează prin detenţíe
ori este suspendată sub supraveghere. Intr-adevăr, se poate pune problema care ar mai fi raţiunea aplicării acestor pedepse
accesoriiatáta vreme căt, pe durata termenului de supraveghere se executä pedepsele complementare.
NB! In cpinia noasträ. dincolo de dispoziţiile Iegale care impun aplicarea pedepsei accesorii atunci când pedeapsa
comptementară a interzicerii unor drepturi a fost dispusä, raţiunea aplicării pedepsei accesorii s-ar putea verifica în cazul
revocării suspendärii executärii pedepsei sub supraveghere, caz in care aplicarea altor pedepse decât cele iniţial stabiIte fiind
de naturä a incälca autoritatea de Iucru judecată a hotărârii definitive,
Individualizarea judiciară a executăńi pedepsei prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere presupune impunerea
măsurilor de supraveghere prevăzute Ia art, 93 alin. (1) CP care trebuie respectate de cätre condamnat, a uneiiunor obligaţU
dintre cele prevăzute Ia art. 93 alin. (2) CP şi a obligaţiei dea presta o muncă neremuneratä in folosul comunităţii, dacă starea
de sănătatea inculpatului permite acest Iucru.

I 182. Răspuns: B (primire in profesie avocat stagiar, 2018)

—

Prezenta intrebare pune în evidenţă distincţia care trebuie făcută intre situaţia in care beneficiul suspendărü sub supraveghere
a executării pedepseí nu este obligatoriu să fie revocat şi situaţia in care nu poate fi revocal. Astfel, revocarea nu este obligatorie
atunci când in interiorul termenului de incercare este săvârşită o infracţiune din culpä, descoperitä in interżorul termenului de
incercare, pentru care se dispune condamnarea Ia pedeapsa inchisorii, Nu poate fi revocat insâ beneficiul suspendării atunci
cănd instanţa a pronunţat pentru noua infracţiune condamnarea Ia pedeapsa amenzii ori atunci cănd noua infracţiune a fost
descoperitä ulterior expiräri termenului de supraveghere.
Prin urmare, singura variantă de ráspuns este cea de Ia Iitem B
183. Răspuns: C (primire in proťesie avocat definitîv, 2017)
—

Spre deosebire de revocarea suspendärii executării pedepsei sub supraveghere, cauza anulärii beneficiului suspendărfl este
intotdeauna anterioarä momentului rămănerii definitive a hotărârii de condamnare Aşadar, cum prin ipoteză cauza săvárşirii
 EXPLJCAŢII 565
)AN-PAUŁ CHÍŞ. cRI5TÍNEL GHÍGHECÍ

sub supraveghere nu
inei infracţiuni intervine in cursul termenului de supraveghere, este evident că anularea suspendării
oate fi incidentä, prin urmare, varianta de räspuns C este corectă.
recidivă, atât atunci când constituie
Varianta de răspuns A este eronată, întrucăt infracţiunile din culpă nu atrag starea de
remisa primului termen aI reádivei. cât şi atunci când se referă Ia aI doilea termen al recidivei.
culpă care constituie aI doilea termen
Varianta de răspuns B este, de asemenea, eronată, intwcăt Tn cazul infracţiunilor din
suspendarea sub supraveghere a executärfl pedepsei aplicate anterior poate fi menţinută Iart. 96
I pluralităţii de infracţiuni.
ilin. (6) CPj
184. Răspuns: B (primire în profesie avocat sta giar, 2016)
—

descoperă că persoana condamnată

Anularea suspendării execulării pedepsei sub supraveghere intervine atunci când se
rămánerea definitivă a hotărárh prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat
nai sävărşise o infracţiune pănă Ia
)edeapsa inchisoríi chiar dupä expirarea acestui termen.
sâvărşise anterior o
Raportat Ia enunţ, se constatä că varianta de răspuns B este corectă, ?ntwcăt persoana condamnatä
pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 6 luni inchisoare, In acest caz, devine incidentă instituţia anulărh suspendării
nfracţiune
de infracţiuni.
xecutării pedepsei sub supraveghere, instanţa urmând să aplice dispoziţiile privitoare Ia concursul

I 185. Răspuns: A, B (prÎmire in profesie avocat sta giar, 2016)

—

de denumirea instituţiei
Aşa cum am arătat, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere produce efectul sugerat
—

privim la pedeapsa principală şi pedeapsa accesorie. Aşadar, referitor Ia varianta corectă de răspuns de Ia litera
suspendarea, cu
ą, suspendarea nu va produce aceIaşi efect cu privire Ia pedepsele complementa re, măsurile de siguranţă şi obligaţiile civile.
de asemenea, corectă; potrivit art. 92 alin. (1) CP, durata suspendărü executărü pedepsei sub
Varianta de răspuns B este,
cuprinsă între 2 şi 4 ani, fără a putea fi însä mai
supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat şi este
mică decât durata pedepsei ap/icate.
executării
Varianta de răspuns C este eronată, faţă de dispoziţiile art. 91 alin. (1) lit. a) CP, potrivit cărora suspendarea
numaí dacă pedeapsa aplicată, inclusiv in caz de concurs de infracţiuni, este
pedepsei sub supraveghere poate fi dispusä
inchisoarea de cel mult 3 ani.

186. Răspuns: A, C (primire in profesie avocat sta giar, 2015)

—

art 91 alin. (1) Ii!. b) CP care

Varianta de răspuns Aeste corectă, iar varianta de răspuns B este eronată, íaţă de dispoziţiile
starea de recidivă nu constituie un impediment in acordarea beneficiului
dispun că pedeapsa aplicată anterior care nu atrage
suspendării executăńi pedepsei.
dacă menţine
Varianta de răspuns C este corectă, faţă de dispoziţiile art. 96 alin. (6) CP care di5pun că instanţa va aprecia
a executării pedepsei sau, din conträ, dacă revocă beneficiul suspendärH şi procedează Ia contopirea
beneflciul suspendării
pedepselor potrivit regulilor concursului de infracţiuni ori pluralităţii intermediare.
187. Răspuns: A (primire in profcsie avocat deflnitiv, 2014)
I —

de räspuns B este
Faţă de cele arätate anterior, varianta de răspuns A este corectă [art. 91 alin. (1) Iit. a) CPJ, iar varianta
eronatä (art. 91 alin. (3) tit. a) cpj.
a aplicärü pedepsei,
Varianta de răspuns C este eronată, revocarea amânării aplicării pedepsei are consecinţa firească
supremä prin Decizia nr. 24/2017 (ICJ, Complet DcO, M. Of. nr. 860 din 1 noiembrie 2017),
soluţie Ia care s-a oprit şi instanţa
b) cpJ.
iar pedeapsa aplicată in aceste condiţii nu va putea fi suspendată sub supraveghere [91 alin. (3) Iit.
188. Răspuns: A (primire in profesie avocat sta giar, 2014)
—

räspuns B şi C
Faţă de dispoziţüle Iegale, varianta de răspuns A este corectä [art. 91 alin. (1) Iit. c) CPJ. iar varianlele de
sunt eronate [art. 91 alin. (3) lit. a) c.pen, ad. 91 alin. (3) Iit. b) cPI.

189. Răspuns: C (admitere in magistratură, iunie 2019)

comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că var/anta de răspuns A nu este coreclă. Sävárşirea unei noi /nfracţiunL
CP pedeapsa
in cursu/ termenului de supraveghere, atrage mvocama suspendării numai atunci cănd, potrivit art 96 alin. (4)
noua infracţiune săvărvită în cursul acestui termen este inchisoarea, nu şi in situaţia in care instanja ap/ică
aplicată pentw
pedeapsa amenzü, cum este cazul in speţă.
sugerează
Varianta de răspuns B este eronată, intrucůt menţiunea privitoare Ia termenul de prescripţie räspunderii penale
instituţia
faptul că nu s-a pronunţat o hotărăre definitivă cu privire la infracţiunea de ucidere din culpă, astfel că este incidentă
concursului de inĺracQuni, iar nu pluralitatea intermediară .
atunci cănd
Varianta de răspuns c este corectă, instituţia revocării amănăńi aplicării pedepsei poate fi incidentă numai
noua infracţiune a fost descoperită in termenul de supraveghere [art. 88 alin. (3) cpj.
 i

556 EXPLICAŢII DREPT PENAL. 1. PARTEA GENERAL.ă

190. Răspuns: o, c (admitere INM, noiembrie 2019)

(
Printre obligaţiile-conţinut ale măsurilor de individualizare a pedepsei, respectiv de individualizare a executării pedepsei.
se numäră şi prestarea muncii in folosul comunităţii. De asemenea, prestarea Unei munci neremunerate in folosul comunităţii
poate fi dispusá şi ca o modalilate de executarea pedepsei amenzii, De reţinut este faptul cä, în ciuda faptului că unele obligaţü
pot coincide in conţinutul lor cu unele drepturi care poi fi inţerzise ca pedeapsă complementarä (de pildő, dreptul de a pärăsi
teritoriul Romănioi), aceste măsuri rămăn distincte, nu se conĺundă. De asemenea, se constată cä pedeapsa complementară
Ia care se referä art. 66 alin. (1) CP se rezumä Ia interzicerea unor drepturi, nu Ia impunerea unei obligaţii (cum ar b aceea de
prestare a muncii neremunerate in folosul comunităţii).
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut referitor Ia varianta B de răspuns, că potrivit dispoziţülor cuprinse in art 1013
alin. (2) CP legea nu prevede printre obligaţiile care se pot impune condamnatului pe durata termenului de supraveghere
instituií in caz de hberare condiţionată şi pe aceea a prestădi unei munci nemmunerate in folosul comunităţü; oţ inánd
cont
de nega ţia inserată in ipoteza gńiei şi de cuprinsul variantei 2, reiese. tocmai, că aceasta este corectă (aläturi de varianta C),
după cum in mod just s-a indicat in baremut comunicat iniţiat.

4.9. Liberarea conditionată

191. Răspuns: c (admitere INM şi În magistratură, 2017)

Liberarea condiţionatä este o modalitate de individualizare a executării deienţiunii pe viaţă şi a pedepsei inchisorii. tără
Iipsire de libertate acordată prin hotărărea definitivă a instanţei de judecată, urmare a Tndeplinirii condiţiilor impuse conduitei
condamnatului pe timpul executärii duratei obligatorii din pedeapsă, precum i sub rezerva Tndepflnirii inlegrale. sub controlul
serviciului de probaţiune, pe durata tormenului de supraveghere a mäsudlor şi cbligaţiilor (1. PAscu şA.. op. cit., p. 586).
Beneficiul Iiberării condiţionate este acordat condamnatilor care Ia Iocul de deţinere au dovedit prin comportament bun, prin
prestare de muncă şi în genere, prin încercarea inlăturării tuluror consecinţelor faptelor penale care Ie-au atras condamnarea
că scopul pedepsei a fost atins cu un moment moi devreme i că nu mai este necesară prelungirea stării de deţinere intrucăt
sunt pregătiţi pentru a fi redati i reintegraţi iii ucieIate
Una dintre conditiile acordórii Iibcrării condiţtonate este executarea unei fracţii din pedeapsa aplicată. odatö acordat acest
beneficiu, restul de pedeapsă urmánd a fi executat în Iibedate, in funcţie de cuantumul acestuia, mai mare sau mai mic de
2 ani Iart 101 alin (1) CP]. sub supravegherea sau nu a serviciului de probaţiune.
Aşa fiind, varianta de răspuns de Ia Iitera B este eronată, a data Iiberării condiţionate pedeapsa nefiind prin ipoteză
executatä ori considerata ca executată, condamnatul urmând să continue execulare nu in mediul penilenciar, ci in Iibertate.
Fronată este şi varianta de Ia Iitera A, Tntrucát măsurile de supraveghere i ohligaţiiln prevăzute de ege vor fi impuse
numai dacă restul rămas de executat este de 2 ani sau mai mare, şi nu dacă pedeapsa aplicată este de 2 ani sau mai mare.
Tn flne, varianta de răspuns de Ia litera C este corectă, pedeapsa complementară a interzicerii străinului dea se afla pe
teriţoriul Romániei fiind pusä in executare Ia data Iiberării condiţionate [art, 68 alin. (2) CP).

I 192. Răspuns: B, C (primire in profesie avocat stagiar, martie 2019)

—

Varianta de räspuns de Ia Iitera Aeste eronată, Prin Decizia nr LXVII (67)12007 (M, Of nr 537 din 16 iulie 2008). instanţa
supremä a stabilit cä cererea de Iiberare condiţionalä va fi examŕnată de instanţă, sub aspectul indeplinirii tuturor condiţiilor
Iegale, Ia momentui judecării acesteia, şi nu Ia momentul inlroducerii eL
Varianta de räspuns B este corectă, faţä de dispoziLiile art. 100 alin, (2) şi (4) CP, iar varianta de räspuns de Ia litera C este,
de asemenea, corectă, faţă de dispoziţiile art. 101 alin. (1) CP, potrivit cărora pot fi impuse respectarea anumitor obligaţii de
către instanţă doar dacă restul rämas de executal este de 2 ani sau mai mare.

( 193. Răspuns: A, c (admitere in magistraturä, mai 2018)

Revocarea Iiberărfl condiţionate este fundamentată exclusiv pe factori ulterioń hotărârii definitive prin care s-a dispus
această măsurä.
Potrivit dispoziţiilor art. 104 CP, liberarea condiţionată va fi revocată în cazul in care pe durata supravegherii persoana
condamnată (i) cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere stabilite; (0) cu rea-credinţă, nu execută obligaţiile
impuse; (iii) comite o nouă infracţiune, indiferent de forma de vinovăţie, care a fost descoperită în termenul de supraveghere
şi pentru care s-a pronunţat o condamnare Ia pedeapsa inchisorii, chiar dupä expirarea acestui termen.
Pentru aceste considerente. variantele de răspuns de Ia Iiterele A şi C sunt corecte.
Varianta de Ia Iilera B este eronată, intrucât executarea obligaţiilor civile, atunci când este cazul, constituie o condiţie a
acordărü Iiberării condiţionate [art. 101 alin. (1) Iit. c) CPI, anterioarä díspunerii acestui beneficiu.
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a arâtatcä, potrivit dispoziśülorart. 104 alin. (2) CR dacä după acordarea liberării,
cel condamnat a săvărşit o nouă infracţiune, instanţa revocä liberarea şi dispune executarea restului de pedeapsă. Textul
indicat anterior nu distinge după cum noua infraciune a fost sävărşită cu forma de vinoväUe a intenţiei sau culpei, revocarea
liberärü condiţonate fänd, aşadar, obligatorie şi in ipoteza să vă rşidi unei infracţiuni din culpă. Dispoziţüle art g6 alin. (6) CP
IOAN-PAuL CHI, CRISTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 567

nu sunt aphcabile in ipoteza dată de varianta de răspuns intrucât reglementeazä instituţia revocärii suspendării executărü
pedepsei sub supraveghere.

194. Răspuns: C (admitere INM şi in magistraturä, 2016)

in sistemul nostru de drept poate fi dispusă (iberarea condiţionatá din pedeapsa deten(iunii pe viaţă dacă ceI condamnat
a executat efectiv 20 de ani de detenţiune, a avut o conduită bună pe toată durata executării pedepsei, a indeplinit integral
obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilítate să Ie
indeplinească şi dacă a format instanţei convingerea că s-a indreptat şi se poate reintegrain societate [art. 99 alin. (1) Iit. a) CP].
Cazurile de revocare a beneficiului Iiberării condiţionate sunt aceleaşi, indiferent de natura pedepsei privative de Iibertate
din care condamnatul s-a Iiberat, Tnchisoare sau detenţiune pe viaţă (art. 104 CP).
Raportăndu-ne Ia acestea se constatä că varianta de răspuns de Ia Iitera A este eronată, intrucât, potrivit dispoziţiilor
art 104 alin. (2) CP, nu interesează forma de vinovăţie cu care a fost săvărşită infracţiunea in termenul de supraveghere şi
descoperitä in acest termen, ci interesează pedeapsa aplicată de către instanţä pentru aceastá nouă infracţiune, în ipoteza
condamnării (renunţarea Ia aplicarea pedepsei [art. BOaIin. (2) Iit. a) CP] şi amănarea aplicării pedepsei [art, 83 alin. (1) Iit. b) CPJ
fiind excluse) Ia pedeapsa detenţiunii pe viaţă ori a inchisorii revocarea fiind incidentă şi obligatorie, in cazul condamnärii la
pedeapsa amenzii penale revocarea beneticiului Iiberării condiţionate fiind exclusă.
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a arătat cä revocarea Iiberăńi condiţionate din executarea pedepsei detenţiunü pe
viaţă nu se dispune chiar dacă persoana condamnată nu a indeplinit, cu rea-credinţâ, obligaţiile civile stabilite prin hotärâ rea
de condamnare. Potrivit art 104 ahn. (1) Cp revocarea liberării condiţionate se poate dispune, printre altele, dacă persoana
condamnată nu execută obligaţüle impuse. Aceste obligaţü sunt cele enumerate de art 101 ahn. (2) CP iar printre acestea
nu se mgăseşte şi cea privind neexecutarea obliga ţiilor civiĺe stabilite prin hotârâ rea de condamnare, in schimb, aceasta este
una dintre condiţiile pentru acordarea Iiberärü cundiţionate, ce trebuie vedťicatâ anterior luäńi acestei mäsuri [afl. 99 aiin. (1)
11Ł c) CPJ, cu care s-a făcut, probabil, confuzie.

195. Răspuns: A (primire in proťesie —avocat definitiv, martie 2019)

Beneficiul Iiberärii condiţionate poate fi menţinut, revocat sau anulat, Se va dispune revocarea, de pildă, atunci când
condamnatul a săvârşit o nouă infracţiune, care a fost descoperită in termenul de supraveghere şi pentru care s-a pronunţat o
condamnare Ia pedeapsa tnchisorfl, chiar după expirarea acestui termen. Aşadar, in acest caz revocarea Iiberării condiţionate
devine obligatorie indiferent dacă noua infracţiune a fost săvârşită cu intenţie sau din culpă.
Anularea beneficiului Iiberärii condiţionate este incident atunci cănd se descoperă pe parcursul termenului de supraveghere
cä persoana condamnată mai sävârşise o infracţiune pănä Ia acordarea Iiberării, pentru care i s-a aplicat pedeapsa inchisorii
chiar după expirarea acestui termen, Prin Decizia nr. 10/2020 (nepublicată in Monitorul Oficial Ia data tipäririi), InaIta Curte
de Casaţie şi Justiţie a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţWor art 105 alin. (1) CP sintagma „dacă pé parcursul
termenului de supravughere se descoperâ că persoana condamnatâ mai săvărşise o infracţiune pănă la acordarea hberärii
vizează atât situaţia infracţiunüor săvârşite anterior liberădi condiţionate şi descopedte după acordarea liberăńicondiţionate.
până la implinirea termenului de supraveghere, cât şi situaţia infmcţiunilorsävárşite anterior hbe rärii condiţionate şidescoperite
anterior liberării condiţionate.
Astfel, doar varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă.

I 196. Răspuns: B (primire in profesie avocat detinitiv, august 2019)

—

In realitate, väzănd varianta de răspuns corectă credem că enunţul intrebăhi se reĺeră la o măsură de individualizare a
executăhipedepsei inchisońi ori detenţiunii pe viaţă. intrucăt in faza de executare, aşadar. după rämănerea definitivă a hotärării
de condamnare, individualizarea judiciară a pedepsei aplicate contravine autoritäţii de Iucru judecat.
Varianta de răspuns A este eronată, intrucăt graţierea reprezintă o cauză care inlătură executarea pedepsei sau o comută
in alta mai uşoară.
Varianta de räspuns C este eronată, intrucăt reabilitarea reprezintă o cauză care inlătură consecinţele condamnärii.

§5. Măsurile de siguranţă

I 197. Răspuns A (admitere în magistraturá, mai 2018)

Crime doesnt pay', deziderat de cele mai multe ori greu de atins, se referă Ia faptul că săvărşirea unei infracţiuni nu trebuie
să-i procure agentului niciun avantaj patrimonial ori de altă natură.
Jn aces( sens, Iegea prevede bunurile care, aflăndu-se in Iegäturâ cu comiterea unei fapte prevăzu(e de legea penală de
către agent, sunt supuse confiscăńi speciale. In continuare, dacă aceste bunuri nu sunt găsite. Tn urele cazuri, poate fi dispusă
conliscarea prin echivalent, Aceasta este situaţia variantei de Ia itera A. insä ĺn ipoteza vizată conĺiscarea prin echivalent fiind
exclusă potrivit dispoziţiilor art. 112 alin. (5) CP.
 -w Ik.';
- Wr

555 EXPLIcAŢII DREPT PENAL. L PĂRTEA GEERALÁ

Buiiul dubăiidit prin săvărşirea infracţiunii este urmäritin măinile oricui s-ar afla, apreciem noi. chiar dacă a ajuns Ia un terţ
de bună-credinţă (a fodioń, de rea-credinţă), confiscarea specială a bunului in aceste condiţii deschizăndu-i acestuia calea unui
proces civil, Credem că acţiunea civilă in ipoteza expusä nu ar putea fi alăturatá acţiunii penale in procesul penal, intrucăt in
acest cadru pot fi solicitate despăgubiri civite fundamentate pe răspunderea civilă delictuală i nu pe un alt tip de raport civil.
Măsura confiscării speciale poate fi dispusă ori de căte ori a fost săvărşită în mod nejustificat o faptă prevăzută de Iegea
penală. fiind suficientă reţinerea trăsăturii infracţiunii vizănd tpictatea obicctivă anturidicitatea. prin urmare, răspunsul de
Ia Iitera C este eronat,

198. Răspuns: C (primire in proťesie avocat stagiar, august 2019)

—

Potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (2) CP, mäsurile de siguranţă se iau faţă de persoana care a comis o faptă prevăzutä de
/egea penală, nejustificată. Prin excepţie, măsura confiscării extinse poate fi dispusă numai in cazul in care instanţa pronunţă
soluţia condamnării, Pentru aceste motive, varianta de răspuns B este eronatä, iar varianta de räspuns C este corectă.
Varianta de răspuns Aeste eronată, intrucăt măsura de confiscare specialä presupune existenţa unei stări de pericol pentru
societate care justifică luarea măsurii, şi nu pentru făptuitor

I 199. Răspuns: (grilă anuiată) (primire in proťesie avocat definitiv, 2018)

—

n prezent este dominantä opinia că măsurile de siguranţä sunt sancţiuni de drept penal, diferenţa dintre această categorie
şi pedepsele veritabile făcănd-o natura şi funcţflle Ior Această concluzie rezultä din dispoziţiile art, 2 alin. (1) CP, care cuprinde
sub denumirea de sancţiune de drept penal, alâturat pedepselor propriu-zise, măsurile de siguranţă. De asemenea, caracterul
de sancţiune de drept penal rezultä şi din dispoziţiile ad. 6 alin. (6) CP, care reglementează aplicarea legii mai favorabile in
cazul măsurilor de siguranţä.
Măsura interzicerii unei funcţii sau profesii se ia atunci cănd făptuitorul a săvárşit fapta din cauza incapacitáţii, nepregătirii
sau altor cauze care il fac inapt pentru ocuparea unei anumite funcţii, pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru
desĺăurarea unei alte activităţi, Măsura de sigurană se ia pe termen nedeierminat, pănä ia data cănd se constată că temeiurile
care au impus Iuarea acesteia au încetat. Revocarea mäsuňi poate fi dispusä Ia cererea persoanei in cauză [arl. 573 alin. (3)
CPPJ, după trecerea unui termen de ceI puţin un an.
Faţă de toate aceslea, apreciem că varianta de la IiteraAeste singura coreclă, Referitor la aceasta, reţinem că in doctrină
s-a arätat că măsura de siguranţă se dispune pe o perioadä nedeterrninată i dureazä pănä Ia încetarea inaptitudi,ni celui căiuia
i s-a inlerzis exerciiarea unei funcţii sau proĺesíi, dar nu mai puţin de l an(M. Uonoiu, op. cit., 2019. p, 636).
200 Răspuns: 8, C (primire in profcsic avocat dofinitiv, 2016)
Bunurile care sunt supuse ori exceptate categoric de Ia confiscarea specială sunt prevăzute Ia art, 112 CP.
Varianta de Ia Iitera Aeste eiuivaţä, intiucăţ se ieÇeră Ia buuurile care pot ĺace obiectul confiscării extinse
Varianta de Ia litera B este corectă, faţă de dispoziţiile art. 112 alin. (1) Iit. f) CP, potrivit cărora sunt supuse conliscării
speciale bunurfle a cămr deţinere este interzisä de legea penală, De menţionat este faptul că măsura de siguranţă a conhscării
speciale va fi dispusă in cadrul unui proces penal care va avea ca obiect săvărşirea unei fapte prevăzute de Iegea penală aflată
in Iegătură cu respeclivele bunuri. De pildă, se va conflsca arma deţinută in mod nelegal intr-o cauză in care se fac cercetări
sub aspectul săvărşirii infracţiunii de nerespectare a regimului armelorşi muniţiilor(art. 342 CP). De asemenea, se vor conhsca
drogurile intr•-o cauzä in care se fac cercetäri sub aspectul sävărşirii unei nfracţiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000.
Varianta de Ia Iitera C este corectă, faţă de dispoziţüle art 112 alin. (1) lit. a) CP. Prin bunuri produse prin săvărşirea unei
fapte prevăzute de Iegea penală inţelegem acele bunuri care nu au avut o existenţä anterioarä infracţiunii şi care au fost
create prin efectuarea acţiunii care formează elementul material aI faptei săvărşite (monede false, titluri de credit ĺalsihcate
etc,) AcleIe de producere" (de substanţe toxice, de materiale explozibile), ‚confecţionare" (de arme), falsiflcare' (de alimente
ori alte produse), contrafacere" (unor inregistrări tehnice), confecţionare' (de monedä aulentică) eLc. au aptitudinea producerii
unor bunuri supuse conflscării speciale (1. PAScu, V. DoBRINoIu. Noul codpenai comentat, Partea generală, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2016, p. 647).

201. Răspuns: A, C (primire in proťesie avocat definitiv, 2015)

—

Variantele de răspuns A şi C sunt corecte. pentru motivele expuse in continuare.

BunuriÍe care au fost foiosiîe, in or/ce mod, sau destinate a fl fo/osite la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea pena/ă.
dacă sunt ale fäptuitomlui sau dacä, aparţinánd altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirü lor, sunl supuse confiscărü
speciale [art. 112 alin. (1) Iit. b) CPJ, Măsura de siguranţä nu se aplică faptelor săvărşite prin presä. Atunci cánd bunurile nu
pot fi confiscale, intrucăt nu aparţin făptuitorului, iar persoana cäreia ii aparţin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va confisca
echivalentul in bani aI acestora. Totodatä. atunci cănd bunurile nu se găsesc, in locul Ior se conflscă bani şi bunuri pánă la
concurenţa valorii acestom. Dacä valoarea bunurilor supuse conflscării esle vădit disproporţională faţä de natura şi gravitatea
faptei, se dispune conflscarea in parte. prin echivalent bănesc. ţinănd seama de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce
şi de contribuţia bunului la aceslea.

M . --
IOAN-PAUL CHI$, CRI5TINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 569

De pildă. pentru aplicarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale se cer intrunite unele condiţii, şi anume: autovehiculul
să fi ĺost fotosit pentru comiterea infracţiunh şi nu după consumarea acesteia, să existe o stare de pericol social dovedită, şi
nu prezumată şi, de asemenea, rapodatä Ia pedeapsa aplicată, mäsura confiscării speciale să nu fie mai gravă decát aceasta.
(Trib. Bihor, dec. nr 454/1991). Folosirea unui autovehicul nu va atrage sancţiunea confiscărfl ori de căte ori a ĺost fotosit de
către infractori. De pitdă, in cazul infracţiunii de traflc de droguri, aplicarea măsurii confiscării speciale a autoturismului se face
ori de cáte ori se dovedeşte că acesta a constituit un mijloc propriu de realizare a activităţii infracţionale impus de natura şi
specificul actului de conduită exprimat de verbum regens afectaţia obiectivă precum şi in situaţiile in care, chiar dacă nu
— —‚

s-a ivit in practică necesitatea de a fi folosit, acesta este parte componentă a modului in care infractorul a conceput activitatea
infracţională afectaţia subiectivă (ICCJ, SU, dec. nr 18/2005).
—

202. Räspuns: B (admitere in magistratură, iunie 2019)

Varianta de răspuns A este eronată, intrucăt bunul este supus confiscării şi in cazul in care a fost modificat in scopul
comiterU unei infracţiuni, fără ca aceasta sâ se fi comis efectiv. Desigur, şi de această dată trebuie să se constate că făptuitorul
a comis o faptă prevăzută de Iegea penală pentru a putea fi dispusă măsura confiscăńi speciate. însă agentul nu s-a folosit
in concret de respectivul bun.
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut in mod corect că varianta de răspuns B este corectă, Săvârşirea unei
fapte prevăzute de legea penală prin folosirea unui bun modificat anume în acest scop atrage luama măsurü de siguranţă
a conflscării speciale a bunului respectiv, in înlregime (dacä el aparţine făptuitowluQ sau a echivalentului său in bani (dacä
bunul aparţine unui terţ cam nu a cunoscut scopul folosirii), fărä a mai avea relevanţă euentuala dispmporţie dintre valoama
bunului şi natura şi gmvitatea faptei.
Soluţia este prevăzută expres de dispoziţiile art 112 alin. (2) teza a It-a coroborat cu art 112 alin. (3) CP şi am ca raţiune
inlătura rea stăni de pericol ce mzultă din simpla deţinem a unui bun ale cărui paMicularităţi structurale au fost modificate sau
adaptate in scopul comiteríi de infracţiuni. lpoteza speţei reflectă, aşadar o premisă distinctă de cea pmvăzută de art 112
alin. (2) teza l CR în cam bunul nu este supus unor opera ţiuni de modificare sau adaptare, numai in cazul acestuia din urmă
avănd mlevanţă eventuala disproporţie dintre valoarea sa şi natura ori gravitatea faptei.
Un bun modificat in scopul săvârşirü unei fapte penale nu se confundă cu un bun a cärui deţinere este interzisă de lege. in
primul caz, urmare a modificărilor aduse, bunul supus confiscărň nu îşi mai păstrează caracteristicfle structurale, iar interdicţia
de a-l deţine am ca scop pmintămpinama stării de pericol astfel cmate, pe cănd, in cel din urmă caz, bunul îşi păstrează intacte
natura şi pariicularităţue, interdicţia de a-l deţine derivănd din lege, in considerarea regimului său speciaL
Varianta de räspuns C nu este corectă, deoarece un bun modificat şi folosil (ca mijloc) la săvărşirea faptei prevăzute de
legea penală nu poate serui la despăgubima persoanei vätămale, dispoziţiUe art 112 alin. (1) lit. e) CP mglementánd o atare
posibilitate intr-o situaţie diferită de cea a speţei, şi anume pentru bunui dobăndit (obţinuż) prin comitema activităţii üicite.

I 203. Răspuns: C (admiterc INM, noiembrie 2019)

Unele cazuri de confiscare specială permit dispunerea confiscării prin echivalent a bunurilor, fie atunci cănd valoarea
bunurilor supuse confiscării este vădit disproporţionată faţä de natura şi gravitatea faptei, fie atunci cănd bunurile nu pot fi
confiscate. intrucăt nu sunt ale infractowlui, iar persoana căreia ii aparţin nu a cunoscut scopul folosirii Ior, fie atunci când
bunurile supuse confiscării nu se gäsesc.
Rapodat Ia justificarea fiecărui caz de confiscare specială, este evident că măsura nu poate fi dispusă prin echivalent
in toate cazurile, Aşa se intămp)ă in cazul bunurilor produse prin săvărşirea faptei prevăzute de Iegea penală. b acest caz,
raţiunea confiscării este inlăturarea unei stări de pericol prin Iăsarea bunului produs in circuitul civil. Tn aceeaşi termeni se pune
problema bunurilor a căror deţinere este interzisă de Iegea penalä.
Varianta de răspuns C este corectă, confiscarea prin echivalent in acest caz putând fi justificată de valoarea disproporţională
a bunului supus confiscării faţă de natura şi gravitatea faptei, precum şi de contribuţia bunului Ia aceasta.

§6. Minoritatea

204. Răspuns: A, R (primire in proťesie avocat stagiar, 2014)

—

Minorul care a Tmplinit vârsta de 14 ani răspunde penal dacă se constată ori se prezumă că a sävărşit o faptă prevăzută de
Iegea penală cu discernămănt. Sancţiunile penale aplicabile minorului sunt exclusiv măsurile educative, pedepsele fiind exctuse.
Măsurile educative sunt de două feluri, neprivative de Iibertate şi pńvative de Iibertate. Regula este Iuarea unei măsuri
educative neprivativă de Iibertate faţă de minowl infractor primar, măsuńle privative de Iibertate putănd fi Iuate numai in cazul
săvărşirii unor infracţiuni grave Potrivit art. 115 alin. (1) pct. 1 CP, mäsurile neprivative de Iibedate sunt stagiul de formare
civică, supravegherea, consemnarea Ia sfârşit de săptămână şi asistarea zilnică.
Prin urmare, corecte sunt variantele de răspuns de Ia Iiterete A şi B.
570 EXPLICAŢII DREPT PENAL. 1. PARTEA GENERALÄ

205. Räspuns: C (admitere INM, noiembrie 2019)

Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că varianta A este incorectă. Consemnarea ia sfărşit de säptämănä este
o mäsură educativä neprivativä de libertate distinctă de aceea a sta giului de formare civicä şi este, ca gravitate, superioară
acesteia, fiind chiar logic a se putea dispune faţă de un minor care a mai fost deja sancţionat penal definitiv (färä a se putea
afirma, dincolo de orice discuţie, că ipoteza inversă este imposibilä, depinzănd şi de tipul infracţiunü comise, de gravitatea
acesteia, de forma de vinovăţie nianifestatä etcj.
Varianta B este incorectä deoarece această măsură educativă este una neprivativä de hbertate, fiind indicatä potrivit
art 115 alin. (1) pct. 1 lit, c) CP iar nu privativă de hbeflate— art. 115 alin. (1) pct. 2 CP prin urmare, nu se executä în instituţii
privative de liberlate, Conform art 110 CP aceastä mäsurä educativä se executä ia iocuinţa infractorului, in ziieie de sămbătă
şi duminică Doar mäsurfle educative pdvative de hbertate se pot executa, în anumite condiţü, în penitenciar, dacă infractorul
a devenit major în momentul executărä[ad. 126 şi art 134 alin. (2) CP).
Varianta de răspuns C este comctă, potrivit prevederilor legale exprese din art 129 alin. (2) lit. a) CP care, pdn claritate,
nu lasă loc controverselor.

206. Răspuns: C (primire in profesie avocat stagiar, 2016)

—

Mäsura educativä a asistärii zilnice constă Tn obligaţia minorului de a respecta un program stabilit de serviciul de probaţiune,
care conţine orarul şi condiţiile de desfăşurare a activităţilor, precum şi interdŕcţiile impuse minorului Asistarea zilnicä este cea mai
severă măsură educativă neprivativă de Iibedate aplicabilä infractorului minor, deci variantele de răspuns A şi B sunt incorecte.
Ca orice măsura educativä neprivativă de Iibertate. asistarea zilnică va putea fi inlocuită cu o măsurä educativä privativä de
Iibedatein cazul săvărşirii unei noi inĺracţiuni de către infractorul minor(art. 123 CP), astfeL varianta de Ia Iitera C este corectă.

I 207. Răspuns: A, B (primire in profesie avocat stagiar, 2015)

—

Măsurile educative privative de libertate sunt internarea intr-un centru educativ şi internarea Tntr-un centru de detenţie. Măsurile
privative de iibertate pot fi dispuse atunci când minorul a săvârşit o infracţiune pentru care Iegea prevede inchisoarea de 7 ani sau
mai mare ori detenţiunea pe viaţä. De asemenea, mäsurile privative de Iibertate pot fi dispuse in caz de reiterare infracţionalä.
Măsura educativă a intcrnării intr-un centru educativ poate fi dispusä pe o perioadă cuprinsä între unu şi 3 ani şi constä
ín internarea minorului intr-o instituţie specializatâÎn recuperarea minorului, unde va urma un program de progätire coIarä si
formare profesională potrivit aptitudinilor sale, precum şi programe de reintegrare socialä,
Faţä de cele arătate, variantele de räspuns A şi B sunt corecte, Varianta de răspuns C este eronată, intrucăt În ipoteza
sävărşirii unei noi infracţiuni În perioada internärh, instanţa care judecä noua infracţiuneva avea posibilitatea menţinerii mäsurii
internării într-un centru educativ, prelungind mäsura acesteia, sau va înlocui măsura iniţială cu măsura internării intr-un centru
de detenţie [art. 124 alin (3) CPJ

208. Răspuns: A, c (primire în proťesie avocat deünitiv, 2015)

—

Măsura internării intr-un centru de detenţie poate fi dispusä pe o perioadä cuprinsä intre 2 şi 5 ani, respectiv 5 şi 15 ani, in
funcţie de gravitatea abstractä a infracţiunii comise, şi constä in internarea minorului intr-o instituţie specializată in recuperarea
minorilor, cu regim de pazä şi supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare socială, precum şi programe de
pregătire şcolară şi ĺormare profesională potriviL aptitudinilor sale,
Aşa cum am arălat anterior, reiterarea inĺracţională esle per se suficienlä pentru a se dispune luarea măsurii educative
a internärii intr-un centru de detenţie, instanţa urmănd sä aprecieze dacä menţinerea mäsurii educative nu este suficientă
pentru recuperarea minorului. De aserneĺiea, am arătat că rnăsurile educative privalive de libertaţe ptít fi Iuate ĺaţä de minorul
infractor primar numai atunci cănd pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvärşitä este inchisoarea de 7 ani sau
mai mare ori detenţiunea pe viaţä.
Prin urmare, variantele de răspuns A şi C sunt corecte.

I 209. Răspuns: B (admitere in magistratură, iunie 2019)

Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că varianta de răspunsA nu este comctä. Potrivit dispoziţülorart, 44 alin. (1)
CP există plurahtate intermediară de infracţiuni cănd, după rămănema definitivă a unei hotărări de condamnare şi pănă ia
data ia care pedeapsa este executatä sau consideratä ca executată, condamnatul sävărşeşte din nou o infracţiune şi nu sunt
întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă. Din interpretarea literală a textului de lege menţionat rezultä,
printre altele, că pot constitui prim iermen al pluralităţiiinterrnediare, exclusiv hutärărÜe prin care s-a dispus condamnarea. Prin
urmare, aplicarea mäsudi educative a internärü într-un centru educatk pentru sävărşirea unei infracţiuni comise in timpul
minońtäţü, nu poate constitui prim termen al pluralităţü intermediare, nefiind îndeplinită condiţia impusă de dispoziţifle legale
anterior menţionate.
Varianta de răspuns C nu este comctă. lpoteza speţei reüectä o premisä diferită de cea invocatä de unul dintre candidaţi. !n
concret, ipoteza cuprinsä in enunţ nu am in vedem existenţa vreunor circumstanţe atenuante care să conducä la reducerea

-
IOAN-PAUL CHIS, CRISTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 571

hmitelorspecía/e ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţîunea săvârşită, astfel cum s-a invocat. Ca atare, pedeapsa de un
an inchisoare menţionată în varianta de răspuns C, rapodat Ia Iimitele de pedeapsä menţionate în enunţ, apare ca fiind nelegaiä.
Intr-adevăr, pedeapsa minimä care poate fi pronunţată in procedura acordului de recunoaşterea vinovăţiei pentru săvărşirea
infracţiunH Ia care se face referire in enunţul intrebării este de un an şi 4 Iuni, in Iipsa reţinerii altor cauze de reducere a pedepsei
(de pildă, circumstanţe atenuante).

210. Răspuns: A (primire în proťesie avacat definîtiv, 2017)

—

Săvârşirea unei pluralităţi de infracţiuni de către o persoană atât in timpul minorităţii, căt şi ulterior Tmplinirii vărstei de 18
ani impune stabilirea unui tratament sancţionator speciaL inlrucăt prin ipotezâ pentru infracţiunea comisă Tn timpul minorităţii
nu pot fi Iuate decât măsuri educative (chiar dacă infractorul a devenit major), iar pentru infracţiunea comisă după majorat nu
pot fi pronunţate decăt pedepse.
Pornind de Ia datele enunţului, in cazul concursului de infracţiuni, dintre care una săvărşităin timpul minorităţii. iar alta după
majorat instanţa va Iua o măsură educativă, respectiv o pedeapsă, după care: (i) dacä măsura educativă este neprivatívă de
libertate. se execută numai pedeapsa: (1/) dacă măsura educativä este privaüvă de (ibertate, iar pedeapsa este inchisoarea,
se aplică pedeapsa inchisodi, care se majorează cu o durată egală cu o pătrime din durata măsurii educative ori din restul
rămas neexeçutat din aceasta Ia data săvărşirii infracţiunii comise dupä majorat (Decizia CCR nr 601/2018, M. Of. nr. 1057
din 13 decembrie 2018); (/1;) dacă pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvârşită după majorat este detenţiunea pe viaţă, se
executä numai această pedeapsă; (1.4 dacă măsura educativă este privativă de Iibertate, iar pedeapsa este amenda. se execută
măsura educativă. a cărei durată se majorează cu ceI mult 6 Iuni, fără a depăşi maximul prevăzut de Iege pentru aceasta.
Faţă de toate acestea, numai varianta de răspuns A descrie un mecanism corect de aplicare a tratamentului sancţionator
Tn cazul expus.
Varianta de răspuns C este eronată. in primul rănd, pentru că se referă Ia un spor o treime, şi nu Ia sporul de o pătńme
menţionat in textul Iegal, iar, in aI doilea rănd. sintagma ceI puţin" a fost inlăturată ca fiind neconstituţională de către instanţa
de contencios constituţional (Decizia CCR nr 601/2018, M. Of. nr. 1057 din 13 decembrie 2018).

§7. Răspunderea penală a persoanei juridice

211. Răspuns: C (admitere INM şi în magistratură, 2014)

Persoana juridică, cu excepţia statului şi a autorităţilor publice, răspunde penal pentru infracţiunile săvărşite in realizarea
obiectului e activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice, in exerdtarea unei activităţi care face obiectului domeniului
privat [ad. 135 alin. (1) şi (2) CP]. Aşa flind, nu interesează dacă persoana juridică este de drept public sau de drept privat.
instituţiile publice de pildă beneficiind de imunitate penalä numai dacä fapla a fost săvărşită in exercitarea unei activităţi care
nu poate face obiectul domeniului privat, Din acest motiv. răspunsul de Ia Iitera A esle eronat.
Persoanei juridice i se pot aplica numai pedeapsa principală (amenda penală) şi pedepse complementare, pedepsele
accesorii fiind excluse prin natura Iucrurilor (persoanei juridice nu i se pot aplica pedepse privative de Iibertate), aşadar
răspunsul de Ia Iitera C este corect.
Cuantumul amenzii penale se stabileşte potrivit sistemului zilelor-amendă. numărul zilelor-amendă stabilindu-se ţinăndu-se
cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, intre Iimitele Iegale prevăzută de art 137 alin. (4) CP, Iimite care pot
fi majorate cu o treime dacă prin infracţiunea săvărşită persoana juridică a urmărit obţinerea unui folos patrimonial [art. 137
alin. (5) CF1, Din acest motiv. răspunsul de Ia Iitera B este eronat.
212. Răspuns: B, c (pflmire în profesie avocat stagiar, 2016)
—

Potrivit definiţiei Iegale. räspunderea persoanei juridice pcate fi anlrenalä pentru inĺracţiunile săvărşite in realizarea obieclului
de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice, Nu răspund penal statul şi autorităţile publice, indiferent care
este infracţiunea săvărşită, precum şi instituţiile publice pentru inĺracţiunile săvărşitein exercitarea unei activitäţi care nu poate
face obiectul domeniului penaL
AstfeL variantele de răspuns B şi C sunt corecte.

I 23. Răspuns:A(primire în proťesie—avocatstagiar. august 2019)

Faţă de cele arătate anterior, variantele de răspuns B şi C sunt eronate.
Astfel, varianta de răspuns A este corectă, intrucăt răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală
a persoanei fizice care a contribuit Ia săvârşirea aceleiaşi fapte, insă nici nu o presupune in mod automat,

I214. Răspuns: B, C (primire în profesie— avocat stayiar, 2017)

Partidele politice sunt persoane juridice de drept public, aşadar pot răspunde penal. Aulorităţile publice, inclusiv Guvernul
Romăniei, nu răspund niciodată penal, deci variantele de răspuns B şi C sunt corecte.
572 EXPLICAŢII DREPT PENAL 1. PARTEA GENERALĂ

215. Răspuns: A (admitere în magistratură, iunie 2019)

Am arătat anterior faptul că răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penalä a persoanei fizice care
a contribuit a săvărşirea aceleiaşi fapte, insă nici nu o presupune, Este evident faptul că persoana juridică nu poate sávărşi
infracţiuni (inclusiv cele omisive proprii) decăt prin intermediul unei persoanei tizice, însă nu mai puţin adevärat este ĺaptui că
persoana fizică implicată în activitatea care constituie infracţiune poate acţiona din culpä ori färă vinovăţie.
Faţă de cele arătate, varianta de Ia Iitera A este corectä, iar varianta de a Iitera B este eronată.
Varianta de Ia Iitera C este, de asemenea, eronată, întrucăt activitatea instituţiei publice de inväţämânt superior poate face
obiectul domeniului privat,

216. Răspuns; B (primire în profesie avocat stagiar, 2017)

—

Persoanei juridice i se pot aplica, ca pedeapsă principală, exclusiv amenda (ad. 136 alin. (2)] şi una sau mai multe pedepse
complementare (cu excepţia situaţiei cănd se dispune ca pedeapsă complementară dizolvarea persoanei juridice), prin urmare,
doar varianta de räspuns de Ia litera B este corectă.

I
217. Răspuns: C (prímire În profesie avocat definitiv, 2017)
—

Amenda constă in suma de bani pe care persoana juridică este condamnatä să o plătească statului si care este stabilitä prin
sistemul zilelor-amendä Cuantumul amenzii se calculează prin inrnulţirea sumei corespunzätnare unei zile-amendä. cuprinsă
intre 100 şi 5000 Iei, cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins Tntre 30 de zile şi 600 de zile
Numärul züelor-amendä se stabileste tinănd cont de criterflle generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei
corespunzătoare unei zile-amendă se determină ţinând seama de cifra de aťaceri, in cazul persoanei juridice cu scop Iucrativ.
respectiv de valoarea activului patrimonial in cazul altor persoane juridice, precum şi de celelalte obligaţii ale persoanei juhdice.
Când prin infracţiunea săvărşită persoanajuridică a umărit obţinerea unui folos patrimonial, Iimitete speciale ale zilelor-amendă
prevăzute de lege pentru infracţiunoa comisă se pot majora nu o treime. fără a se depăşi maximut general al amenzii. La
stabilirea amenzii se va ţine seama de valoarea folosului patrimonial obţinut sau urmărit.
Faţá de cele arätate, obsçrväm că doar varianta de räspuns de Ia Iitera c este corectä.

j 218. Răspuns: A (primire în profesie avocat deťinitiv, august 2019)

—

ĺn speţă se va reţine in sarcina persoanei juridice o infracţiune indreptată impotriva vieţii persoanei. AstfeI, de pildă, se
va reţine infracţiunea de ucidere din culpă, intrucăt prin utilizarea unui utilaj despre care persoana juridică avea cunoştinţä
cä nu mai corespunde normelor referitoare Ia securitatea muncii a preväzut rezultatul faptei sate, nu I-a acceptat, socotind in
mod neintemeiat că acesta nu se va produce. Poate fi reţinută in sarcina persoanei juridice infracţiunea de omor săvărşit cu
intentie indirectă dacă a dispus folosirea aceluiai utilaj (despre nare avea cunotinţă că este mpropriu) deasupra unei treceri
pietonale aglomerate.
Persoana fizică nu răspunde penal dacă se dovedeşte că a acţionat utilajul in mod corect neavănd cunoştinţă despre viciul
utilajului Dacă, din contră. salariatul care a manevrat utilajul cunoştea viciul şi faptul că utilajul va ceda sub o anumitä sarcină
(inĺedoarä celei maxime autorizate), vinovăţia sa existä.
Faţä de cele arătate, singura variantă corectă este Ia literaA. răspunderea persoanei juridice putănd fi angajată independent
dc răspunderea persoanei fizice care a contribuit ta săvärirea fapteL

219. Răspuns: C (primire în profesie avocat definitiv, 2016)

—

In funcţie de atribuţiile pe care maistrul FT, te avea stabilite prin fişa postului i se poate sau nu reţine vinovăţia in săvärşirea
acestei infracţiuni,Apreciem in acest sens, Tntrucăt suntem in prezenţa unei inĺractjuni omisive improprii. räspunderea in acest
caz putând fi antrenată numai dacä persoana avea obligaţia Iegală sau contractuală de a acţiona ori dacä autorul omisiunii,
printr-o acţiunea sau inacţiune anterioară, a creat pentru valoarea socială protejatä o stare de pericol care a inlesnit producerea
rezultatului.
Aşadar, in măsura Tn care aceste condiţii se veriflcă, va răspunde penal atăt persoana juridică, căt şi maistrul FT.

J 220. Răspuns: c (primire În profesie avocat definitiv, martie 2019)

—

Pedepsele complementare pot fi aplicate persoanei juridice numai dacă aceasta räspunde penal şi dacă a săvărşit o
infracţiune pentru care a fost condamnată, astfeL varianta corectă de răspuns este Ia Iitera C

I 221. Râspuns: A, C (primîre in profesie avocat deünîtiv, 2015)

—

Variantele de răspuns A şi C sunt corecte. intrucát fac referire Ia pedepsele complementare prevăzute la art. 136 alin. (3)
CP, Varianta de räspuns B este eronatä, intrucăt amenda este o pedeapsă principală, şi nu o pedeapsă complementară.

p . ...-a -. -
IOAN-PAUL CHIS, CRISTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 573

§8. Cauzele care înlătură răspunderea penală

222. Răspuns: B, C (admitere INM şi în magistratură, 2015)

Potrivit art. 152 alin. (1) teza I CP, amnistia înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvărşită. Dacă intervine după
condamnare, ea înlătură şi executarea pedepsei prnnunţate, precum şi celelalte consecinţe ale condamnării.
În alin. (2) al aceluiaşi articol se precizează că amnistia nu are efecte asupra mäsurflor de siguranţă şi asupra drepturilor
persoanei vătămate. Confiscarea specială este o măsură de siguranţă, astfel incăt, amnistia nu produce, in general, eťecte
asupra acesteia. În consecinţă, amnistia antecondamnatorie intervenitä in cursul judecăţii nu poate impiedica luarea măsurfl de
siguranţă a confiscării speciale, deoarece aceastä măsură poate fi dispusă chiar dacă nu se dispune condamnarea inculpatului. Din
acest motiv, răspunsul de la litera A este greşit.
Tn cazul confiscării extinse, lucrurile stau diferit, deoarece in reglementarea acestei măsuri de siguranţă legiuitorul a prevăzut
in mod explicit că ea nu poate fi dispusă decăt in cazul in care se dispune condamnarea inculpatului. Astfel, potrivit art 1121
alin. (1) CR sunt supuse confiscării şi alte bunuri decăt cele menţionate Ia art 112, în cazul în care persoana este condamnatä
pentru comiterea uneia dintre următoarele infracţiuni. Tn consecinţă, răspunsul de la litera B este corect, avănd in vedere că
amnistia antecondamnatorie intervenitä in cursul judecăţfl impiedică luarea măsurii de siguranţă a confiscărH extinse.
Aşa cum se poate observa, măsurile educative nu sunt exceptate de la amnistie, deoarece nu se poate face o discriminare
intre inculpaţii majori şi inculpaţii minori din acest punct de vedere. Raţiunea amnistiei este diferită de cea a graţierii şi de
aceea nu se putea prevedea şi in cazul amnistiei o excepţie similară cu cea din art. 160 alin. (2) CP, potrivit căruia graţierea
nu are efecte asupra (...) măsurilor educative neprivative de libertate, in afarä de cazul cănd se dispune altfel prin actul de
graţiere. Răspunsul de Ia Iitera C este corect, avănd in vedere că amnistia antecondamnatorie intervenită in cursul judecăţii
impiedică luarea măsurii de siguranţă a măsurii educative a asistării zilnice.
Această intrebare a fost contestată, insă contestaţia a fost respinsă pentru următoarele considerente: Este corectä şi
varianta de răspuns de la litera B. Amnistia antecondamnatorie este o cauzä de incetare a procesului penal care intervine in
cursul judecăţü, principalul efect fiind acela de inlăturare a răspunderň penale a făptuitorului pentru infracţiunea sävărşitä. ln
cauzele în care amnistia a intervenit inainte dea se fipronunţat o hotärăm definitivă (cum este situaţia expusă in enunţ) aceasta
impiedicä luarea măsurü de siguranţă a confiscădi extinse. Potrivit dispoziţülor art 112' CP, sunt supuse confiscärü extinse şi
alte bunuri (...) in cazul in cam persoana este condamnatä pentru comiterea unora dintre infracţiunile enumerate limitativ in
textul menţionat, Spre deosebire de celelalte măsuri de siguranţä asupra cărora amnistia nu are efecte, măsura de siguranţä
a confiscärü extinse obligă la existenţa unei hotärări de condamnare pentru una dintre faptele enumerate in text şi sancţionate
de lege cu pedeapsa inchisorü de 4 ani sau mai mare.

I 223. Răspuns: A (primire în profesie — avocat definitiv, 2014)

Amnistia inlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită. Dacă inteMne după condamnare, ea inlătură şi executarea
pedepsei, precum şi celelalte consecinţe ale condamnării. Amenda penală neexecutată nu se va mai executa, insă amenda
incasată anterior amnistiei nu se restituie.
Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi nici asupra drepturilor persoanei vătămate, In aceste condiţii,
singura variantă corectă este cea de Ia Iitera A.
224. Räspuns: A, c (admitere în magistratură, aprilie 2017)
Prescripţia răspunderii penale este o cauză de inlăturare a răspunderii penale diferită de retragerea plăngerfl prealabile.
Tn cazul retragerfl plăngerii prealabile legea reglementează o situaţie specială in cazul infracţiunilor săvărşite asupra unor
persoane vătămate minore, prevăzănd in art. 158 alin. (4) cP că, in cazul infracţiunilor pentru care punerea in mişcarea
acţiunüpenale este condiţionată de introducerea unei plăngeri prealabÜe, dar acţiunea penală a fost pusă in mişcare din oűciu
in condiţiile legii, retragerea plăngerü produce efecte numai dacă este insuşită de procuror. În aceastä situaţie nu se poate
ajunge la stingerea acţiunii penale ca urmare a retragerii plăngerii prealabile, deoarece procurorul nu şi-a insuşit declaraţia de
retragerea plăngerii prealabile făcută de persoana vätämată minoră, in condiţiile legii, Aceasta nu inseamnă că pentru această
infracţiune nu poate opera prescripţia răspunderh penale, deoarece cele două cauze de inlăturare a răspunderii penale sunt
distincte şi operează independent una de cealaltă, Din acest motiv, răspunsul de la litera A este corect.
Prescripţia răspunderii penale poate interveni doar inainte de condamnarea definitivă a inculpatului pentru infracţiunea
săvărşită, în timp ce prescripţia executării pedepsei poate interveni doar după condamnarea definitivă a acestuia pentru
infracţiunea comisă, Una este o cauză care inlătură răspunderea penală, iar cealaltă este o cauză care inlătură executarea
pedepsei, Din acest motiv, cele douä tipuri de prescripţie se exclud reciproc. Dacă intervine prescripţia răspunderii penale se
stinge acţiunea penală şi, drept urmare, nu se mai ajunge la o soluţie de condamnare şi nici la aplicarea unei pedepse. Dacă
s-a aplicat o pedeapsă a cărei executare s-a prescris, inseamnä că nculpatul a fost judecat inainte de implinirea termenului de
prescripţie a răspunderii penale. De aceea, răspunsul de la litera B, potrivit căruia prescripţia răspunderii penale poate curge
paralel cu prescripţia executării pedepsei, pentru aceeaşi faptă, este greşit.
 1— I_-

574 EXCLILAJII DREPT PENAL, L PARTEA GENERALA

ce piiveş[e uuiiieiitui de Ia care iiicepe să cuigä terrnenul de prescńpţie a ráspunderii penale pentru inĺracţiuniie săvărşite
faţă de minori, in art. 154 alin. (4) CP se prevede cä, in cazul infracţiunilor contra Iibeflăţü şi integdtăţii sexuale, săvárşite
faţä de un minor, termenul de prescripţie începe să curgă de Ia data Ia care acesta a devenit major. Dacă minorul a decedat
inainte de implinirea majoratului. termenul de prescdpţie incepe să cwpă de Ia data decesului, Aşadar in cazul sävărşirii Unei
infracţiuni de viol asupra unei persoane vátămate minore, in general termenul de preschpţie a răspunderii penale curge de
Ia data Ia care aceasta a devenit majorä. ĺn cazul in care persoana vătämată a dcccdat inainte dea dcvoni majoră, termenu
de prescripţie a răspundeńi penale curge de la data intervenirii acestui deces. In consecinţă, răspunsul de Ia Iitera 0, potrivit
cäruia termenul de prescripţie in cazul unei infracţiuni de viol curge de Ia data decesului persoanei vătămate minore, dacä
acesta intervine inainte de majorat, este corect
Comisia de soluţionare a contestaţiitor a reţinut că, varianta de la Iitera C este corectă avănd in vedere dispoziţäle art 154
alin. (4) CP care preväd urmätoarele: !n cazul infracţunUor contra Iibedăţü şi integrităţü sexuale, aI celorde trafic şi exploatare
a persoanelor vulnerabfle, precum şi aI infracţiunü de pornogra fie infantilă, săvărşiźe faţă de un minor, termenul de prescripţie
incepe să curgă de Ia data Ia care acesta a devenit major Dacä minonjl a decedat inainte de implinirea majoratului, termenul
de prescdpţie incepe sä curgä de Ia data decesului.

225. Răspuns: B, C (primire in profesie avocat sta giar, martie 2019)

—

Prescripţia räspunderii penale este o cauzá care inlăturä räspunderea penală. instanţa de judecată in faţa căreia se constatä
incidenţa prescripţiei fiind obligatä sä soluţioneze acţiunea civilä. Aşadar, incidenţa prescripţiei răspunderî penale nu numai că
nu are vreun efect asupra substanţei dreptului părţii civile, dar nu produce niciun efect nici sub aspectul procedurii cu privire
Ia Iatura civilá a procesului, astfel, varianta de ráspuns A este incorectă.
Varianta de râspuns B este corectâ, intrucát, in cazul infracţiunii continuate, prescripUa răspunderii penalc curge de la data
săvărşirh ultimei acţiuní sau inacţiuni (art 154 alin (2) CPI
Varianta de räspuns C este. de asemenea. corectä, intrucăt. în cazul particular aI infracţiunilor contra Iibedătii si inteqritătii
sexuale, aI celor de trafic ş exploatare a persoanelor vulnerabile, precum si aI infracţiunii de pornografle infantilă. săvârşite
faţă de un minor, termenul de prescripţie incepe să curgă de ta data Ia care acaasta a devenit major Dacá minorul a decedat
inainte de iiiiplirnrea najuratului. terrneiiul de prescripţie începe să curgä de Ia data decesului [ad. 154 aiin (4) CP]

I 225. Räspuns: s, C (primire in pmŕesic avocat sta giai' 2016)

—

Varianla de răspuns A este eronală. intrucât pentru infracţiunile de genocid, contra umanităţii şi de război, de omor şi a
infractiunior intenţionate urmate de moartea victimei prescripţia nu inlătură răspunderea penală
Varianta răspuns B este corectă. aşa cum am aratat anterior. in tazul iiĺiacţiuriii curitiiiuate lerrrieriul oe prescripţie a
räspunderii penale curge de Ia data săvărsirh ultimei acţiuni sau inacţiuni, Cu privire la inĺracţiunile simple. termenul curge de
Ia data sävărşirii infracţiunii. cu menţiunea că, in cazul infracţiunilor simple a cáror tatură obiectivă implicä producerea unei
pagube ori realizarea unui folos necuvenit pe o perioadă de timp termenul de prescripţie incepe să curgă din momentul apariţiei
primei pagube ori al obţinerii primului folos necuvenit (ICCJ, Decizia RIŁ nr 5/2019, M. 0Ł nr. 334 din 2 mai 2019)
Varianta räspuns C este, de asemenea, corectă, prescripţia specială operănd oricăteintreruperi ar interveni, dacă termenul
de prescripţie este depäşit cu încă o datä, De reţinut in cazul prescripţiei speciale a răspunderii penale este faptul că aceasta
nu va opera in mod necesar numai Ia implinirea a dublului termenuiui prescripţiei răspunderii penale, ci chiar mai devreme,
dacă, de pildă, între diferitefe actele care presupun incunoştinţarea acuzatului s-a împlinit termenul generat al prescripţiei,
Aşadar, prin sintagma „incă o dată", Iegiuitorul nu a stabilit decât limita maximă pânä Ia care prescripţia räspunderii penale
se poate intinde, şi nicidecum faptul că aceasta opereazä numai atunci în eventualitatea efectuării unui act procedural dintre
cele menţionate de textul legal.

I 227. Râspuns: B, C (admitere INM şî magistratură, septembrie 2018)

Cauzele de intrerupere a termenului de prescripţie a răspunderii penale sunt prevăzute in art. 155 alin. (1) CP, potrivit cäruia
cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea oricărui act de procedură in cauză.
Tntrucăt acest motiv de intrerupere a prescripţiei räspunderii penale a fost considerat prea general, imprevizibil, prin Decizia
nr 297 din 26 aprilie 2018, Curtea Constituţionalä a Romăntei a statuat cä soluţia legislativâ cam prevede intrewpema cursului
termenului prescripţiei răspundeńi penale prin indeplinima «ońcăwi act de procedură in cauză», din cupdnsul dispoziţälor
art 155 alin. (1) CP este neconstítuionaIä".
Cum formularea plángerii prealabile nu constituie un motiv de intrerupere a cursului termenului de prescripţie a râspunderii
penale, răspunsul de la litera A nu poate fi corect.
Potrivit art. 155 aIin (4) CP, tennenele prevăzute Ia art 154, dacä au fost depăşite cu incă o dată, vor fisocotite indeplinite
oricáte intrewpeń arinterveni. Aşadar. in cazul in care s-a indeplinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale nu
se mai poate discuta de intreruperea prescdpţiei, pentru că aceasta şi-a produs deja efectul, Din acest motiv, răspunsul de la
litera B este corect

- ‚ i
IOAN-PAUL CHIS, CRISTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 575

Faţă de dispoziţhle art 156 alin. (2) CP, răspunsul de Ia Iitera C esie corect avănd in vedere că termenul de prescripţie a
răspunderii penale işi reia cursul din ziua in care a incetat cauza de suspendare.
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că varianta de răspuns A nu este corectă, întrucăt termenul de prescrip ţie a
răspunderii penale nu se intrerupe prin depunerea plăngerii pmalabile, intreruperÜe determinate de actele de urmărire penală
efectuate în urma depunerii plăngerii nu reprezintä un efect direct al plăngerü prealabfle, Varianta de răspuns B este corectă,
intrucăt, dacă termenul de prescripţie a fost depăşit cu încă o dată, răspunderea penală este înlăturată ca efect al prescripţiei
speciale, astfel că in cazul actelor de procedurä efectuate ulterior acestui moment, pănä Ia soluţionarea cauzei, nu se mai
poate pune problema unei între ruperi a termenului de prescripţie.

228. Răspuns: A, C (admitere INM şi in magistratură, 2017)

In noul Cod penal, spre deosebire de vechiul Cod penal, retragerea plăngerii prealabile produce efecte in personam, iar
nu efecte in rem. Aceasta inseamnă că persoana vătămată işi poate retrage plăngerea prealabilă doar cu privire Ia unii din
participanţii Ia săvărşirea infracţiunii şi işi poate menţine această plângere cu privire Ia restul padicipanţilor. Această regulă
rezultă din dispoziţiile art. 158 alin. (2) CP, potrivit cărora retragerea plăngeriiprealabile inlătură răspunderea penală a persoanei
cu privim Ia care plăngerea a fost retrasä, Din acest motiv, răspunsul de Ia Iitera A este corect.
Această regulă nu mai este valabilă in cazul formulării plăngerii prealabile, unde efectele se produc in mm, iar nu in personam,
potrivit art. 157 alin. (3) CP. De asemenea, formularea sau menţinerea plăngerii prealabile produce efecte chiar dacă a fost
făcută doar de una din persoanele vătămate, aşa cum rezultä din prevederile art 157 alin. (2) CP, potrivit cărora fapta cam a
adus o vătămam mai multor persoane atrage răspunderea penală, chiar dacă plăngerea prealabilă s-a făcut numai de către
una dintre ele. Textul menţionat nu vorbeşte şi de menţinerea plăngerii prealabile de cätre una din persoanele vătămate, insä
in cazul in care plăngerea prealabilă a fost formulată de toate persoanele vătămate printr-o infracţiune, dar una sau unele
dintre acestea şi-au retras ulterior plângerea prealabilă, este aplicabil aceIaşi principiu aI indivizibilităţii plângerii prealabile,
menţionat in art. 157 alin. (2) CP, Din acest motiv, răspunsul de Ia Iitera B este greşit.
Potrivit art. 157 alin. (4) CP, in cazul în care ceI vătămat este o persoană Iipsită de capacitate de exerciţiu ori cu capacitatea
de exerciţiu restrănsă sau o persoană juridică ce este reprezentată de făptuitor, acţiunea penală se poate pune in mişcare
şi din oficiu, S-a pus problema dacä in aceste cazuri, in care acţiunea penală s-a pus in mişcare din oficiu, ar mai fi posibilä
retragerea plängerii prealabile? Infracţiunile respective sunt urmărite Ia plăngerea prealabilă, dar acţiunea penală a fost pusă
in mişcare din oficiu, avănd in vedere situaţia specialä a persoanelor vătămate. Or, din moment ce acţiunea penalä nu a fost
pusä in mişcare Ia plăngerea prealabilă ar mai fi posibilă o retragerea plăngerü prealabile? Pentru a nu dezavantaja aceste
persoane, faţă de cele Ia care acţiunea penală a fost pusă in mişcare Ia plăngerea prealabilă, Iegiuitorul a prevăzut şi in acest
caz posibilitatea retragerii plăngerü prealabile. Acesta a condiţionat insă producerea consecinţelor retragerfl plăngerH prealabile
de insuşirea ei de către procuror Astfel, in art. 158 alin. (4) CP se prevede că, in cazul infracţiunuor pentru care punerea în
mişcarea acţiunüpenale este condiţionată de introducerea unei plăngeri prealabile, dar acţiunea penală a fost pusä in mişcare
din oficiu in condiţiile Iegii, retragerea plăngerü produce efecte numai dacă este însuşită de procuror Faţă de acest text de
Iege, räspunsul de Ia Iitera C este corect
Prin adăugarea unor ipoteze neavute in vedere in prezenta grilä, s-a ajuns Ia contestarea ei de către candidaţi. Contestaţflle
au fost insă respinse ca nefondate pentru următoarele considerente: Varianta C de răspuns este corectă. Din enunţul grilei
rezultă cu evidenţă că varianta de răspuns de la Iitera C se referă intocmai la ipoteza prevăzutä in art 158 alin. (4) CP, care
am in vedere strict situaţiile preväzute de art 157 alin. (4) CP, iar nu toate infracţiunÜe pentru care acţiunea penală se pune in
mişcare din oficiu. Critica formulată cu privim la chemarea persoanei vătämate pentru a o intreba dacă işi insuşeşte plăngema
prealabdă are in vedere o cu totul altă ipoteză, respectiv cea reglementatä de art 297 CPP, Aceasta se referă Ia obligaţia
organului de urmärire penalä care desfăşoară cercetări intr-o cauză în care acţiunea penală se pune in mişcare din oficiu (nu
la plăngerea prealabilă) de a chema persoana vătămată şi a o întreba dacă formulează plăngem prealabflă, atunci cănd din
cercetări rezultă că infracţiunea săvărşită este alta decăt cea pentru cam s-au desfäşurat pănä in acel moment cercetările,
iar pentru aceasta este necesară plăngerea prealabUä (de exemplu, s-au efectuat din oficiu cercetări pentru infracţiunea de
omor, dar din probele administrate rezultă că s-a comis doar cea de loviri sau alte violenţe; in această situaţie se va proceda
la schimbarea incadrărüjuridice, după care persoana vătămată va fi chemată pentru a fi intrebată dacă depune plăngere
prealabilă pentru infracţiunea de loviri şi alte violenţe).

I 229. Răspuns: B, C (primire in profesie avocat stagiar, 2018)

—

Retragerea plăngerii prealabile poate interveni numai in cazul infracţiunilor pentru care punerea in mişcare a acţiunii penale
este condiţionatä de introducerea unei plăngeri prealabile. Plăngerea poate fi retrasă personal de către persoana vătämatä
ori prin mandatar cu procură specială. Tn cazul persoanelor Iipsite de capacitate de exerciţiu, retragerea plăngerii prealabile se
face numai de reprezentanţii Ior Iegali. in cazul persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă, retragerea plăngerii prealabile
se face cu incuviinţarea persoanelor prevăzute de Iege. Atunci cănd procurorul a pus in mişcare acţiunea penală din oficiu,
576 EXPLICATII DREPT PENAL, L PARTEA GENERALĂ

în condiţiile art. 157 alin. (4)CP, retragerea plăngerii prealabile de cätre persoana vătămată produce eĺecte numai dacä este
insuşitä de către procuror.
Faţă de cele arătate, observăm că variantele räspuns B şi C sunt corecte.

230. Răspuns; A, B (primire în profesîe avocat sta giar, 2016)

—

Aşa cum am arátat anterior retragerea plângerii prealabile produce. potrivit actualului Cod penaL efecte in personam numai
cu privire Ia persoana Ia care plăngerea a rost retrasă, in consecinţă, varianta de räspuns C este greşită, iar varianta de răspuns
Aeste corectă, Aşadar dacă indivizibilitatea acţiunii penale face ca formularea plăngerii prealabile să aibă eíecte in rem, [aţă
de toţi participanţii Ia săvărşirea infracţiunii. retragerea plăngerii prealabile produce eíecte in personam.
Varianta de răspuns B este corectä. íntwcăt, pentru a produce efecte, plăngerea prealabílă trebuie retrasă pănă la pronunţarea
unei hotărári definitive (art. 158 alin. (1) teza I CP]. Ulterioracestui moment acţiunea penală fiind stinsă prin soluţia pronunţată,
retragerea plăngerii prealabile nu mai poate inlătura răspunderea penală.

I 231. Răspuns: A, B (primire În proťesie avocat deünitiv, martie 2019)

—

Potrivit art 158 alin. (1) CP, retragerea ptângerüpreatabile poate infewenípänä Ia pmnunţama unei hotăriń definitive, in
cazutínfmcţiunitorpentw care punerea ĺn mişcarea aciunŕŕ penale este condiionatä de introducerea uneíplängeripmalabile. In
esenţă, este de reţinut că relragerea plăngerii prealabile este posibilă numai în cazul infracţiunilor pentru care punerea in
mişcare a acţiunii penale este condiţională de formularea unei plăngeri prealabite, indiferent dacă procesul penal a început ca
urmare a formulării unei astfel de plăngeri ori din oficiu. Aşa fiind, variantele de räspuns A şi B sunt corecte. In cazul punerii
în mişcarea acţiunii penale de către procuror in condiţiile art 157 alin. (4) CP, retragerea plăngerii prealabile produce efecte
numai dacă este însuşită de către procuror
Varianta de răspuns C este eronată, întrucăt ceea ce prevedere expres Iegea este faptul că !.acţiunea penală se pune in
micare Ia plăngema prealahilă a persnanei vătámate", şi nu sintagma folosită in varianta de răspuns Tn plus. retragerea plăngerU
prealabile nu produce vreun efect asupra substanţei dreptului de a solicita obligarea inculpatului Ia plata unor despägubiri civile,

232. Răspuns: C (prirnirc in proťcsie avocaf daiinitiv, 2016)

—

Fapla care a adus o vătămare a mai multor persoane atrage räspunderea penalä, chiar dacă plăngerea prealabilä s-a
íăuut rlurnai de către uria dintre ele. Aşa flind, varianta de räspuns c este corectă, intrucăt C.B. a formulat plăngere prealabilă
in termen. autorul va fi tras ta räspundere pentru vätämarea tuturor persoanelor fiind indiferent că A.B. a formulat plăngerea
cu neobservarea termenului de 3 Iuni, iar B.B nu a inţeles să formueze ptăngere preatabilă.

I 233. Răspuns: B, C (primire in profesie avocat definitîv, 2015)

—

Aşa cum am arätat. procurorui poate pune in mişcare acţiunea penala din oticiu inctusiv in cazul infracţiunitor pentru care
punerea in mişcarea acţiunii penae este condiţionată de formularea unei plăngeri prealabile dacă constatä indeplinirea condiţiitor
preväzute Ia art 157 alin. (4)şi (5)CP. respectiv cănd: (i)celvätämat este o persoanä Iipsitä de capacitate de exerciţiu ori cu
capacitate de exerciţiu restrănsă. (ü) persoana vătămată este o persoană juridică ce este reprezentată de făptuitor; (iü) persoana
vätămatä a decedat sau in cazul persoanei juridice aceasta a íost Iicliidată, inainte de expirarea termenului prevăzut de Iege
pentru introducerea plăngerii.
În cazul iníracţiunilor pentru care punerea in mişcare a acţiunii penale este condiţionatä de introducerea unei plăngeri
prealabile, dar acţiunea penală a fost pusă in mişcare din ouiciu in condiţiile Iegii, retragerea plăngerii produce eĺecte numai
dacă este insuitä de procuror [art, 158 alin. (4) cpj.
Faţă de cele arătate, este evident că variantele corecte de răspuns sunt ta titerele B şi C

234. Räspuns: A, C (admitere in magistraturä, mai 2018)

Infracţiunile pentru care impăcarea pärţilor inläturä ráspunderea penală sunt preväzute expres in Iege. În Iipsa unei menţiuni
explicite care să prevadă această cauză de inlăturare a răspunderii penale nu este posibilă inlăturarea răspunderii penale
prin impăcare,
NouI cod penal a făcut D distincţie netă inlre infracţiunile Ia care este posibilă impăcarea şi infracţiunile Ia care este posíbilă
retragerea plăngerii prealabile, făcănd in principiu distincţia intre acesta astfel incăt sä nu se mai suprapunä cele două cauze
care inläturä räspunderea penală. În generaL infracţiunile ta care acţiunea penalä se pune in mişcare Ia plăngerea prealabită
singura cauză de inlăturare a răspunderii penale rămăne retragerea plăngerii prealabile, iar Ia infracţiunile Ia care acţiunea
penală se pune in mişcare din oflciu, tegiuitorul a prevăzut doar posibilitatea impăcării, acolo unde a dorit să-i dea persoanei
vătămate posibilitatea de a decide asupra continuärii acţiunii penale,
Astfel, Ia infracţiunea de gestiune frauduloasă, Codul penal prevede Ia art. 242 alin. (4) că acţiunea penală se pune in
mişcare Ia plăngerea prealabită. La infracţiunea de abuz de incredere, Codul penal prevede Ia art. 238 alin. (2) că acţíunea
penală se pune in mişcare Ia plăngerea prealabitä a persoanei vätămate. Or, in aceste cazuri, prevăzăndu-se ca modalitate
IOAN-PAUL CHIS, CRISTINEL GHIGHECI EXPLICATII 577

de stingere a acţiunii penale retragerea plângerii prealabile, potrivit art. 158 CP, nu s-a mai prevăzut şi posibilitatea stingerfl
acestei acţiuni prin impăcare. Astfel, răspunsurile de Ia Iiterele A şi C sunt corecte, prin raportare Ia enunţ.
Răspunsul de Ia litera B este incorect, prin raportare Ia enunţ, deoarece, potrivit art 243 alin. (3) CP in cazul infracţiunii de
insuşire a bunului găsit impâcarea părţilor inlătură răspunderea penală.
235. Ráspuns: A (admitere INM şi magistratură, septembrie 2018)
In cazul inĺracţiunii de furt este posibilă stingerea acţiunii penale prin impăcarea părţilor, deoarece art. 231 alin, (2) CP
prevede expiicit această posibilitate.
Tmpăcarea dintre inculpat şi persoana vătămatä se poate realiza fie printr-un înscris autentic, fie in ĺaţa organului judiciar
Ia care este cauza, Cum din răspunsul de Ia litera A rezultă cä este vorba de o cauzä aflată în curs de cercetare Ia procuror,
impăcarea se poate realiza in mod valabil in faţa acestuia. Prin urmare, räspunsul de Ia Iitera A este corect.
Intrucât in cazul infracţiunii de distrugere prevăzută Ia art. 253 alin. (1) CP, acţiunea penală se pune in mişcare Ia plăngerea
prealabilă, stingerea acţiunii penale se poate realiza doar prin retragerea plăngerii prealabile. In consecinţă, in cazul acestei
infracţiuni împăcarea nu este posibílä, motiv pentru care răspunsul de Ia litera B este greşit.
ĺn cazul infracţiunii de şantaj nu este posibilă stingerea acţiunii penale nici prin impăcare, nici prin retragerea plăngerii
prealabile, rezullă cä nu este posibilă stingerea acţiunii penale prin impăcarea inculpatului şi persoanei vătămate. Din acest
motiv, răspunsul de Ia Iitera C este greşit
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că varianta de răspuns 4 este corectă, intwcât acordul de voinţă in sensui
impăcädi poate interveni în cursul urmăririi penale, íar infracţiunea comisă este susceptibiiă de impăcare, in plus, in ipoteza
vizatä nu suntem in prezenţa unui fuM cam se urmăreşte Ia plángerea prealabiiă, autorui nefiind găzduit de persoana vătämată,
fiind invitat de aceasta doar ia cină, Varianta de răspuns B nu este comctă, intrucăt declaraţia persoanei vătămate care aratä
că incuipatui a mparat prejudiciui şi că nu mai are pretenţii faţă de acesta nu echivaleazä cu o impăcare, Varianta de răspuns
C nu este corectă, intrucăt in cazul infracţiuníí de şantaj impăcarea nu iniătură răspunderea penaiă.

236. Răspuns: B (primire in profosie avocat stagiar, 2015)

—

lmpăcarea reprezintă cauza care inlătură räspunderea penalä in cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penalä se pune in
mişcare din oficiu şi care prevăd expres posibilitatea impăcării, constănd intr-un acord intre părţile raportului penal de conflict.
persoana vătämată şi făptuitor, prin care conflictul născut prin săvărsirea infracţiunii este stins. Tmpäcarea poate interveni numai
pănă la citirea actului de sesizare a instanţei [art. 159 alin. (3) CPJ.
In cazul in care infracţíunea este săvârşitä de reprezentantul persoanei juridice vătămate, impăcarea produce efecte numai
dacă este insuşită de procuror, aşadar, doar varianta de răspuns B este corectă.

§9. Cauzele care înlătură sau modifică executarea pedep5ei

237. Răspuns: C (admitere in magistratură, mai 2018)

Potrivit art 160 alin. (1) CP. graţiema are ca efect inlăturama, in totui sau in parte. a executărü pedepsei od comutarea
acesteia in aita mai uşoară, Din acest text se deduce că pentru a fi incidentă graţierea trebuie să existe o pedeapsă aplicată
de instanţă printr-o hotärăre dehnitivä, pentru că doar în cazul acesteia se poate vorbi de executare. ln cazul amănării aplicării
pedepsei nu se aplică o pedeapsă, ci aceasta doar este stabilită de instanţa dejudecată, aplicarea ei fiind amănatä. ln consecinţă,
nu se poate vorbi de o graţiere a unei pedepse a cărei aplicare a rost amănată de ínstanţa de judecată. De aceea, graţierea
nu poate avea vreun efect asupra obligaţiei dea presta o muncä neremuneratä in folosul comunităţii, impusă persoanei faţä
de care s-a dispus amănarea aplicărü pedepsei. Prin urmare, răspunsul de Ia Iitera A este greşit.
Potrivit art 150 alin. (2) CR graţiema nu are efecte asupra pedepselor complementam şi mäsuńlor educative neprivative
de libertate in afară de cazul cănd se dispune altfel prin actul de gra(iem, Cum se poate constata, Iegea nu include în aceastä
excepţie şi măsurile educative privative de Iibertate, referindu-se doar Ia măsurile educative neprivative de Iibertate. Cum
excepţiile sunt de stńctă interpretare, iar in penal este interzisă analogia in defavoarea inculpatului sau condamnatului. rezultă
că măsurile educative phvative de Iibertate urmează regimul pedepselor privative de Iibedate in ceea ce priveşte graţierea. Prin
urmare. răspunsul de Ia Iitera 8, potrivit căruia graţierea nu ar avea efecte asupra măsurilor educative privative de Iiberlate. in
afară de cazul cănd se dispune altfel prin aclul de graţiere, este un räspuns greşit,
ĺn ce priveşte pedepsele executate integraL avănd in vedere că prin graţiere se inlătură doar executarea pedepsei principale,
fără niciun alt eĺect, înseamnă că o graţiere nu ar putea avea vreun efect asupra unei pedepse principale executate integral. Prin
urmare, răspunsul de Ia Iitera C este corect.

J238. Răspuns: B (primire in proťesie avocat sta giar, 2014)

—

Graţierea este măsura de ctemenţă acordată individuaL prin decret aI Preşedintelui Romăniei, sau colectiv. de cätre
Padament, prin Iege organică, ce constă in înlăturarea, in total sau in parte, a executărü pedepsei aplicate de instanţă ori in
578 EXPLICAŢII DREPT PENAL 1, PARTEA GENERALĂ

comutarea acesteia in una mai uşoară (art. 1 şi art. 2 din Legea nr 546/2002) De aceea, putem afirma că varianta de răspuns
A este greşitä, iar varianta de răspuns B este corectă.
Varianta de răspuns C este greşită, intrucát graţierea nu are efect asupra măsuritor de siguranţă şi asupra drepturilor
persoanei vătămată [art. 1C0 alin. (3) CP]. De asemenea, graţierea nu are eĺecte asupra pedepselor a cäror executare este
suspendată sub supraveghere, in afarä de cazul in care se dispune altfel prin actul de graţiere [art. 160 alin (4) CPj

239. Răspuns: A, C (admitere în magistratură, mai 2018)

ln cazut prescripţiei executării pedepsei vorbim de o pedeapsă aplicatä printr-o sentinţă definitivă de condamnare. Aşadar,
dacă inculpalul a fost judecat penlru mai multe infracţiuni săvárşite in concurs şi a fost cDndamnat pentru Ioate, instanţa a făcut
aplicarea dispoziţilor art 39 CP privind stabilirea pedepsei in caz de concurs de infracţiuni, stabilind o pedeapsă rezultantă. Doar
executarea acestei pedepse rezultante se poate prescrie, nu fiecare pedeapsä aplicată pentru fiecare infracţiune in parte. Spre
deosebire de prescripţia executării pedepsei, care poate să privească doar pedeapsa rezultantă, prescripţia răspunderii penale,
in cazul săvárşirii unui concurs de infracţiuni, poate să privească fiecare infracţiune in parte, Din acest motiv, räspunsul de Ia
Iitera A este corect,
Räspunsul de Ia Iitera B este greit. deoarece termen&e de prescripţie a executähi pedepsei, potrivit art 162 aIin (2) CP.
se socożesc de Ia data cănd hotărći rea de condamnare a rămas definitivă Or, hotărărea primei instanţe nu rămăne definitivă
la data pronunţării, chiar dacă nu este atacată cu apel, ci Ia data expirării termenului de declarare a apelului pentru procuror,
pentru pärţi şi pentru persoana vătămatä, Din acest motiv, răspunsul de Ia Iitera B este greşit.
Potrivit art. 162 alin. (7) CP, prin pedeapsa ce se executä se îneIege pedeapsa stabi/ită de instanţä. ţinändu-se cont de
cauzele ulteńoare de modiťicare a acesteia. Asadar. Ia calcularea termenului de prescripţie a executării pedepsei se ia in
consderare pedeapsa stabilită de instantă, dar se ţine cont şi de cauzele ulterioare de modificarea pedepsei Cum graţierea
este o cauză ulterioarä de modificare a pedepsei, se tine seama şi de aceasta Ia calcularea termenului de prescripţie a
executăni pedepsei. De aceea, este corect räspunsul de Ia Iilera C, potrivit căruia termenul de prescripţie a executärii pedepsei
se calculează, in cazul graţierii parţiale, in raport cu restul de pedeapsă cea mai rämas de executat [art. 162 alin. (7) CP].

I 240. Răspuns; C (primiro în proťesic avocat dofinitiv, august 2019)

—

Prescriptia executării pedepsei este cauza care inlätiirä execrilarea pedepsei principale i, implicit, a pedepsei accesorii
(accesoríum sequiturprincipa!e), insă nu are efect şi asupra pedeps&or complementare aplicate persoanei fizice şi asupra
mäsurilor de siguranţă [art. 162 alin. (6) CP]. Pentru a opera prescripţia executării pedepsei este necesară curgerea unui anumit
termen, expres determinat de Iege, in nteriorul cäruia condamnatul sä nu fi incoput executarea pedepcei oń să nu fi săvůrit
o nouă infracţiune, Ca orice alt termen, termenul prescripţiei executärii pedepsei are două momente, dies a quo, momentut de
debutal curgerU termenului, şi dies adquwn, rriuiiirituiIa care termenul se implineşte.
Ca regu!ă generală, termenul de prescńpţie a executării pedopsei curge de Ia data cánd hotărărea de condamnarea rămas
definitivă [art. 162 alin. (2) CPJ. Se constatä, astfel, că numai pedepsele executabile se prescdu, nu şi pedepsele care nu au
fost date spre executare (de pildä, cele a căror executarea fost suspendată sub supraveghere), in aceste cazuri termenul de
prescripţio a executării pedepsei incepănd să curgă de Ia data rămănerii definitive a hotărării prin care a fosl anulat ori revocat
beneficiul amănării aplicării pedepsei sau suspendărň executărżi pedepsei sub supraveghere. iar pedcapsa a fost datä spre
executare, Faţă de cele arătate, varianta de răspuns de Ia Iitera A este eronaiä, intrucât termenul de prescripţie incepe să
curgă incepănd cu data rămănerii definitive a hotărărń de revocare a suspendării executăńi pedepsei sub supraveghere, şi nu
din momentui dispunerii occstei măsud in primä instunţä.
ľn cazul inlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii, termenul de prescripţie curge de Ia data cănd hotărărea de
inlocuire a rämas definitivă şi se calculează in raport cu durata pedepsei inchisorii, Aşa cum am arătat anterior şi in cazul
variantei de răspuns B găsim aceeaşi omisiune referitoare Ia caracterul definitiv aI hotärării.
Varianta de răspuns C este corectă, in cazul revocärii Iiberării condiţionatc termenul de prescripţie a executării pedepsei
incepe să curgă de Ia data cănd hotărărea de revocare a rămas deflnitivă.

I 241. Răspuns: A, C (admitere INM, noiembrio 2019)

Termenul prescripţiei executării pedepsei se calculează in raport cu pedeapsa care urmează să fie executată, stabilită de
instanţă. Durata termenului poate suferi modificări pe parcursul curgerii termenului, atunci cănd operează cauze ulterioare de
modificarea pedepsei De pildă, in cazul graţierU parţiale a pedepsei aplicate. termenul de prescripţie se va calcula raportat
Ia pedeapsa dată efectiv spre executare.
Termenul de prescripţie a executärh pedepsei amenzii curge de Ia data cănd hotărârea de condamnare a rămas
definitivă. Termenul este inlrerupt prin inceoerea executării pedepsei (efectuarea unei pläţi parţiate din suma Ia care condamnatul
a fost obligat să o achite). prin săvărşirea de către condamnat a unei noi infracţiuni sau prin inlocuirea modului de executare a
pedepsei, din achitarea sumei Ia care condamnatul a fost obligat in prestarea unei munci neremunerate in folosul comunitäţii.
Pentru aceste motive. variantele de räspuns A şi C sunt corecte.

.
..

.
Yr. .
IOĄN-PAUL CHIS, CRISTINEL GHIGHEcI EXPLICAţII 579

Varianta de räspuns B este eronată, faţă de dispoziţiile art 167 alin. (1) CP, potrivit cărora termenul de reabüitare incepe
să curgă de la data cănd a luat sfárşit executarea pedepseiprincipale sau de la data când aceasta s-a prescris.

242. Răspuns: B (admitere INM şi in mayistraturâ, 2014)

Potrivit art 41 alín. (1) CR existä recidivă cánd. după rămănerea definit(vă a unei hotärăn de condamnare la pedeapsa
inchisodi mai mare de un an şi până la reabihtare sau implinirea tennenului de reabüitare, condamnatul săvârşeşte din nou
o infracţiune cu intenţie sau cu intenVe depăşitä, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorü de un an sau mai mare. Din
acest text de Iege rezultă că, la stabilirea stării de recidivă, se ia in considerare pedeapsa definitivă aplicată de instanţă. färă a
se lua in considerare cauzele ulterioare care modifică executarea pedepselor, cum este şi graţierea, De aici se poate deduce
că graţierea parţială a unei pedepse definitive aplicate de instanţă nu ar putea avea vreun eĺect asupra recidivei, dacă aceasta
din urmă intrunea toate condiţiile pentru a fi reţinută starea de recidivă. b consecinţä, răspunsul de Ia Iitera A este greşit.
Spre deosebire de stabilirea stării de recidivă, Ia calcularea termenului de prescripţie a executărfl pedepsei se va ţine
cont de efectele produse de actul de graţiere, respectiv de cuantumul redus aI pedepsek Aceasta inseamnă că termenul de
prescripţie a executărh pedepsei se va calcula in raport de pedeapsa redusä in urma aplicării actului de graţiere parţială 3
pedepsei. Acest Iucru rezultä din art 162 alin. (7) CP, potrivit căruia prin pedeapsa ce se execută se inţelege pedeapsa stabüită
de instanţă, ţinăndu-se cont de cauzele ulledoare de moditîcare a acesteia Aşadar. Ia calcularea termenului e prescripţie a
executării pedepsei se ia in considerare pedeapsa stabilită de instanţă, dar se ţine cont şi de cauzele ulterioare de modificare a
pedepsei. Cum graţierea este o cauzá ulterioară de modificare a pedepsei, se ţine seama şi de aceasta Ia calcularea termenului
de prescńpţie a executării pedepsei, De aceea este corect răspunsul de la Iitera B.
Răspunsul de Ia Iitera C este greşit, deoarece termenul de definitivare incepe să curgă de Ia data adoptärii actului de
graţiere, iar nu de Ia executarea părţii din pedeapsä negraţiată.

§ 10. Cauzele care înlătură consecintele condamnării

I 243. Răspuns: A (admitere INM şi in magistraturâ, 2016)
Reabilitarea este mijlocul Iegal prin care fostul condamnat este deplin integrat. pe plan juridic, in societate (C MITRĂcHE,
CR. MITRAcHE, op. cit.. p. 442) Reabilitarea este cunoscută sub douä forme: de drept (ope iegis) şijudecätoreascâ (opejudicis).
Reabilitarea de drept, potrivit dispoziţiilor art. 165 CP, are Ioc in cazul condamnărü a pedeapsa amenzü, la pedeapsa
inchisorü care nu depäşeşte 2 ani sau la pedeapsa inchisorü a cär& executare a fost suspendată sub supraveghere, dacă in
decurs de 3 ani condamnatul nu a săvărşit o altă infracţiune.
Aşa Iiind, se poate spune cä se exclud domeniului de aplicare aI reabilitărh de drept
in funcUe de soluţia pronunţată: i) soluţiile de renunţare Ia aplicarea pedepsei; ü) soluţflle de amănare a aplicării pedepsei;
—

in funcţie de natura şicuantumulpedepsei: i) condamnările Ia detenţiunea pe viaţă; ii) condamnärile Ia pedeapsa inchisorii
—

mai mare de 2 ani sau 3 ani, in funcţie de modalitate de individualizare a executării pedepsei (cu sau fără suspendarea sub
supraveghere a executăńi pedepsei) şi
in funcţie de antecedentele condamnatului: acesta să nu fi suferit anterior o condamnare nereabilitată.
—

Faţă de aceste considerente, se constatä cä varianta de răspuns de Ia Iitera C este eronată, pedeapsa aplicatä în acest
caz fiind supeńoarä pedepsei de 2 ani inchisoare. ori, după distincţia făcută anterior, 3 ani inchisoare, Varianta de Ia Iitera B
este, de asemenea, eronată, o pedeapsă a cărei aplicare a ťost amănată nefiind susceptibilă de reabititare.
Varianta de Ia Iitera A este corectă, măsura de siguranţä a conflscării extinse poate Ii dispusă indiferent de cuantumul
pedepsei principale Ia care a ĺost condamnat inculpatul.
244. Răspuns: B (admitere în magistraturä, mai 2018)
I
Reabilitarea de drept intervine ope legis dacă condiţiile privind soluţia pronunţatä, natura ori cuantumul pedepsei aplicate,
antecedentele penale ale condamnatului sunt intrunite, in acest sens nu vor interesa indeplinire altor condiţii raportate Ia dispoziţiile
hotärárii de condamnare (e.g.. plata cheltuielilor de judecată. achitarea despăgubiritor civile), acestea excedănd textului Iegal.
Varianta de răspuns de Ia Iitera A este eronată, iar cea de Ia Iitera B este corectă, intrucăt, aşa cum am arătat, reabilitarea
de drept operează numai dacă soluţia pronunţată de cätre instanţă este condamnarea (nu renunţarea ori amánarea aplicării
pedepsei) şi numai dacâ cuantumul pedepsei inchisohi nu este mai mare de 2 ani. sau, dacä s-a dispus suspendarea sub
supraveghere a executării pedepsei, 3 ani.
245. Răspuns: B, C (admitere INM şi magistraturä, septembrie 2018)
I
Referindu-ne Ia variantele de räspuns, constatäm că varianta de Ia Iitera A este eronată deoarece termenul care curge de
Ia data rämănerii deflnitive a hotărării de condamnare cu suspendarea sub supraveghere a executärii pedepsei este termenul
de supraveghere [art. 92 alin. (2) CP], şi nu termenul reabilitării [art. 167 alín. (1) CPI.
 -
...—r&,
I fl

530 EXPLiCAŢii ORĹPT PENAL. 1. PARTEA GENERALÄ

Varżanta de răspuns de la itera B esle cuwclă, iedepseIe de I an inchisoare intrănd sub incżdenţa reabilitáni de drept,
termenul de 3 ani incepând să curgä de Ia data executării pedepsei dispuse [art. 167 alin, (1) CPJ, indiferent care este infracţiunea
care a atras condamnarea (uz de fals, furt, Ioviri sau alte violenţe etcj.
Varianta de răspuns de Ia Iitera C este, de asemenea, corectä, termenul reabilitării incepând să curgä de Ia data când
prescripţia execulärii pedepsei amenzii a operat. De pildä, in cazul in care s-a dispus condamnarea Ia pedeapsa amenzii prin
hotărârea penală rămasă definitivă Ia data de 05.03.2014, termenul do prescripţie de 3 ani [arĹ 162 alin. (1) Iit c) CP]. care
nu a suferit suspendări sau intreruperi se va implini Ia data de 04,03.2017 (ora 24.00). Din dala de 0503 2017 va incepe să
curgă termenul de reabilitare de drept de 3 ani (art. 165 CP), care se va implini Ia data de 4.03.2020 (ora 24.00)
comisia de solutionare a contestaţiilor a retinul cá varianta de răspuns C este corectă, intwcát termenul de reabíliżare
curge de ta dafa ta cam pedeapsa pdncipată a fost executată sau considemt& ca executatä (inctusiv ca eťecf at prescdpţiei
executădi pedepseí).

246. Răspuns: B (primire in profesie avocat definitiv, 2017)

—

Potrivit art. 167 alin. (1) cp, termenul de reabilitare curge de Ia data cănd a Iuat sĺărşit executarea pedepsei principale sau de
Ia data cănd aceasta s-a prescris, Faţă de această regulă, varianta de răspuns de Ia Iitera Aeste eronată, intrucát pedeapsa se
va considera executată in cazul Iiberärii condiţionate numai incepánd cu data expirärii termenului de supraveghere (art. 106 CP).
Varianta de räspuns B este corectă, iar varianta de răspuns C este eronată. in cazul contopirii pedepselor prin pedeapsa
ce se executä inţelegându-se pedeapsa principală rezultantă, termenul reabilităhi începând să curgă de Ia dala executării sau
consderärň ca executate a acestei pedepse Termenul reabiIitädi insă va fi calculat nu in raport de cuantumul pedepsei rezuhante,
ci in raport cu condamnarea susceptibilă de regimul de reabilitare ceI mai greu. ĺn acest sens s-a pronunţat instana supremă
(ICCJ, Complet RIL, dec. nr 3/2009, M. Of. nr. 393 din 10 iunie 2009), tormenul de reabilitare judecătorească socotindu-se
in raport de pedeapsa cea mai grea ce intră řn componenţa pedepsei rezultante ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic.

247. Răspuns: A (admitere INM şi in magistraturä, 2014)

Dies a quo a termenului reabilitärfl diferă în funcţie de natura pedepsei, modul in care aceasta a fost executată (eťectiv sau
prin prestarea altoractivitäţi echivalente, in cazul amenzii) sau dacă aceasta s-a stins in oricaro a!tmod (Ia imptnirca terrnenului
de supraveghere. Ia implinirea termonutui de orescripţia a executärii pedepsei, prin graţiere etc.). Referitor Ia varianta de Ia
Itera C de räspuns. se constatä cd accasta nu descrie o poteză în care pedeapsa este executală uli cuiisideiată executată
ci inlocuită.
ĺn continuare, constatăm cä varianta de Ia Iitera A se referă Ia ipoteza in care durata măsurilor preventive privative de
Iibertate dispuse în cursul pracesului penal este egalá cu pedapsa iiidiisorii apiicatä (in regim penitencar). Evidenz, in acest
caz, Ia data pronunţării hotărârii penale se va constata că pedeapsa aplicată este egală în cuantum cu măsurile privative de
Iibertate dispuse faţă de inculpat, caz in care se va constata că pedeapsa aplicată a fost deja executată, cu privire Ia momentul
curgerii termenului de reabilitare apreciem cä acesta rämâne acelaşi, Le. data pronunţärii deciziei penale prin care a Iuat sfârşit
procesul penal [art. 552 alin. (1) CPP] indiferent dacă pedeapsa aplicată este inferioarä ori egală duratei măsurilor preventive
privative de Iibertate executate de către inculpat. Aşa fiind, prima zi a termenului de reabilitare va fi data pronunţării hotărării
definitive, zi care inträ astfel in calcutul termenului.
Varianta de ia Iitera B de räspuns este eronatä. graţierea totalä condiţinnalä producánd efecte identice celor ale graţierii
necondiţionate, insă cu caracter provizoriu, condamnatul fiind supus unui termen de incercare Aa tiind, in această poteză
termenul de reabilitare va curge incepănd cu data intrării in vigoare a actului de clemenţă. fiind Iipsit de relevanţâ dacă graţierea
esle necondiţionatä ori condiţionaiă.

248. Räspuns: A (primire in proťesie avocat sta giar, martie 2019)

—

Reabżlitarea, fiind o cauză care inlăturä consecinţele condamnării, este firesc să fie incidentă numai după ce s-a executat
pedeapsa principală ori aceasta se consideră prin efectul IegH executată.
Aşadar, varianta de răspuns A este singura corectă, variantele s şi c făcând referire Ia momente anterioare momentului
de debut aI termenului reabilitărfl. Evident, in cazul pedepsei amenzh sau a inchisorii care nu depäşeşte 2 ani va fi incidentâ
reabilitarBa de drept, dacă in decurs de 3 ani condamnatul nu a săvărşit o attâ infracliune (art. 165 cP).

249. Răspuns: B (admitere INM şi in magistraturá, 2015)

Reabilitarea judecătoreascâ poate fi dispusă inclusiv in cazul pedepsei detenţiunii pe viaţă. dacâ in termen de l 0 azi socotiţi
din data graerii totale, a implinirii termenului de prescripţie a executărh pedepsei sau a Iiberării condiţionate (art. 166 alin. (1)
tit. d) CP], sunt indeplinite, cumulativ, condiţiile acordârii acestui beneficiu, Din acest motiv, răspunsul de Ia Iitera B este corect.
Reabititarea poate fi dispusă şi post-mortem, indiferent dacă Ia data decesului Iermenul reabilitării fusese sau nu implinit
[art. 166 alin. (2) CP], motiv pentru care, răspunsul de Ia Iitera C este eronat.

‘j ‚:-- .d'
IOAN-PAuL CHIS, CRISTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 581

ln fine, reabilitarea judecătorească va fi anulată dacă se descoperă că, după acordarea ei, ceI Tn cauză mai sävărşise
o infracţiune care, dacă ar fi fost cunoscută de către instanţă, ar fi condus Ia respingerea cererii de reabilitare (art. 171 CP),
aşadar, răspunsul de Ia Iitera A este eronat.

250. Răspuns: B (admitere în magistratură, iunie 2019)

Din perspectiva dreptului substanţial, consecinţele oricărei condamnări pot fi inlăturate prin intermediul reabilitării. Reabilitarea,
odată acordată, face să inceteze decăderile şi interdicţiile, precum şi incapacităţile care rezullă din condamnare.
Reabilitarea poate fi anulată atunci cănd, după acordarea ei, s-a descoperit că ceI reabilitate mai săvărşise o infracVune
care, dacă ar fi fost cunoscută, ar fi condus Ia respingerea cererii de reabilitare, Faţă de cele arătate, varianta de răspuns A
este eronatä, iar varianta de răspuns B este corectä.
Varianta de răspuns C nu este corectă, intrucăt, aşa cum a arătat şi Comisia de soluţionare a contestaţHlor, ea contra vine
celor statuate prin Decizia RIL nr 3/2009 a Ínaltei Cwti de Casa ţie şi Justiţie (M. Of. nr 393 din 10 iunie 2009), decizie ale
cărei efecte se menţin şi in prezent, conform art 474' CP de vreme ce problema de drept supusă acestei dezlegări subzistă
şi in reglementarea Codului penal în vigoare, Prin această decizie, instanţa supremă a statuat că termenul de reabilitare
judecătorească se socoteşte in raport de pedeapsa cea mai grea ce intră in componenţa pedepsei rezultante ca urmare a
cumulului juridic sau aritmetic.

§11. Înţelesul unor tenneni sau expresii în legea penală

251. Răspuns: B, C (admitere în magistraturâ, aprilie 2017)

Definirea calităţfl de funcţionar public a creat multe diflcultăţi in doctrină şi in practica judiciară după intrarea in vigoare a
noului Cod penal, mai ales in ce priveşte categoriile profesionale care se incadrează in definiţia funcţionarului public asimilat,
din art 175 alin. (2) CP. A fost nevoie de intervenţia instanţei supreme prin hotărări de dezlegare a unor chestiuni de drept,
pentru Iămurirea statutului unor categorii profesionale.
Astfel, prin Decizia nr 26/2014 (M. Of. nr, 24 din 13 ianuarie 2015), pronunţată de Tnalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul
pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penală, instanţa supremă „admite sesizarea formulată de curtea de Apel
Tărgu Mumş, Secţia penalä şi pentru cauze cu minori şi de familie, in dosarul nr. 7932J1 0212012, prin cam se sohcită pronunţarea
unei hotărări prealabile in vederea rezolvării de principiu a modalităţü de interpretare a dispoziţiuor art 175 CP respectiv dacă
medicul chirurg angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată într-o unitate spitalicească din sistemul public de
sänätate, trimis in judecată sub acuzaUa săvărşirü infracUunü de luare de mită prevăzute de dispoziţiüe art 289 alin. (1) CP,
se încadrează in categoria funcţionarilorpublicipmvăzută la art 175 alin. (1)lit. c) CPsau in categoria funcţionarilorpublici
prevăzută la art 175 alin. (2) CP, Stabileşte că medicul angajat cu contract de muncă intr-o unitate spitaliceascä din sistemul
public de sănătate am calitatea de funcţionar public in accepţiunea dispoziţiitor art 175 alin. (1) lit. b) teza a lt-a CP'.
Aşadar, medicul are calitatea de funcţionar public, potrivit deciziei mai sus-menţionate, doar in cazul in care ar fÉ vorba de
un medic angajat cu contract de muncă intr-o unitate spitalicească din sistemul public de sänătate, Dacă este vorba de un
medic angajat într-o unitate spitalicească privatä, acesta nu va avea calitatea de funcţionar public. Din acest motiv, räspunsul
de la Iitera A este greşit.
La fel a reţinut şi Comisia de soluţionare a contestaţiilor, care arată că varianta de la /itera A nu este corectă, intrucăt
contro/ul ocu/ar de rutină poate fl ma/izat şi la o clinică particularä sau cabinet privat al medicului, iar Decizia nr 26/2014 a
ĺna/tei curţi de Casaţie şi Justiţie, comp/etul DCD în materie penală, are în vedem ipoteza in care medicu/ este angajat cu un
contract de muncă în sistemul public de sănătate, doar in această situaţie avănd calitatea de funcţionar public in accepţiunea
art 175 alin. (1) lit. b) teza a ll-a CR
De asemenea, expertul tehnic judiciar chemat să realizeze un raport de expertiză intr-o cauză civilă are calitatea de
funcţionar public, aşa cum a stabilit lnalta Curte, Completul DCD in materie penală, prin Decizia nr. 20/2014 (M. Of. nr. 766
din 22 octombrie 2014), prin care s-a admis sesizarea formulată de Curtea de ApeI craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu
minori, şi a stabilit că expertul tehnicjudiciar este funcţionar public in conĺormitate cu dispoziţiile art. 175 alin. (2) teza I c. Chiar
dacă este vorba de un funcţionar public asimilat, tot funcţionar public este, răspunsul de Ia Iitera B fiind corect.
Procurorul care face acte de urmărire penală, chiar necompetent fiind, are intotdeauna calitatea de funcţionar public,
deoarece indeplineşte condiţiile prevăzute de art. 175 alin. (1) Iit. a) CP, Acesta exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite in
temeiul Iegfl, in scopul realizării prerogativelor puterii judecătoreşti. Prin urmare, răspunsul de Ia Iitera c este corect
 -r

CAPITOLUL AL II-LEA, PARTEA SPECIALĂ

51. łnfracţiuni contra persoanei

1.1. InfracHuni contra vieţii

1. Răspuns: B (admitere INM şi in magistratură, 2016)

Cuţitul este o armă aptă să producă moartea unei persoane, iar zona gătului este o zonă vitală, deoarece este străbăturä de
vase importante de sănge, a căror secţionare produce moartea rapidä a victimei, Din aceste motive, fapla dea aplica o Ioviturâ
cu un cuţit in zona gătului ce a avut drept consecinţă producerea unei plăgi penetrante constituie o tentativă la infracţiunea de
omor, iar nu o nfracţiune impotriua integíităţii corporale, deoarece ea relevá intenţia autorului de a produce moartea victimei.
Chiar dacă nu s-a produs moadea victimei, din motive independente de voinţa autorului, fapta nu poate constitui doar o
intracţiune de Iovire sau alte violenţe, Din acest motiv, răspunsul de Ia IiteraAeste greşit, ar răspunsul de Ia Iitera B este corect.
Răspunsul de Ia Iitera C este greşit. deoarece. in cazul infracţiuni de vătămare corporală care a avut ca urmare punerea
in primejdie a vieţii persoanei, prevăzută de art. 194 alin. (1) Iit. e) CP, rezultatul punerü în primejdio a vieţii victirnei se produce
din culpă. de pildä. atunci cănd fäptuitorul Ioveşte persoana vätämatä într-o zonă care nu este vitalä. fără intenţia dea o ucide.
Tnsă complicaţflle apărute pe ĺondul unei stări de sănătate precare a persoanei vătămate i-au pus in primejdie viaţa acesteia. Or,
in speţă, Iovirea a fost aplicată cu intenţia dea ucide persoana Iovită, având in vedere obiectul vulnerant folosit şi zona vizată.

2. Räspuns: B (admitere JNM, noiembrie 2019)

Speţa ridică o problemä de drept Iegată de săvärşirea infracţiunii de omor cu intenţie indirectä in cazul în care făptuitorul
a dorit să facă o glumä cu viçtima, care nu ştia sä inoate, aruncănd-o intr-un râu
ln soluţionarea contectaţiilor formulate de candidaţi împotriva acestei întrebări s-a motivat că dorinţa făpluitorului de a face o
glumă nu este incompatibilä cu intenţia indirecta de săvárşirea infracţiunii de omor Astfel, comisia de soluţionare a conleslatiilor
a reţinut că: Răspunsul 8, ceI oferit de barem, este corect, fapta inculpatului, astfel cum este expusă, fiind încadrată ca omor
in formă consumată. Argumentul principal prezentat de candidaţi, respectiv imprejurarea că intenţia ar fi negată de faptul că
fäptuitorul a dorit sä facä o glurrii nu este vafld. Existenţa intentiei de glumă nu exclude exislenţa intenţiei (indimcte) de n
ucide. Pentru a se nega forma dc vinovăţie a intenţiei de a ucide şi pentru a se putea susţirie incidenţa culpei cu prevedere
(chiarca o componentă a inten(ioidopäŞto), trcbuic sä zc stabucascä improjurarca cä fäptuitorul a prevăzut dar nu a ůcceptat
producerea rezultatului, considerăndfărä temei că acesta nu se va pmduce. Cu alte cuvinte, se reţine existenţa culpeiin raport
de decesul victimei în acele situaţii in care fäptuitorul s-a bazat pe anumite elemente pentru a considera că rezultatul nu se va
produce. Per a contra rio, in măsura în care singurul element pe care ..se bazeaza'faptuitohi este hazardul, atunci acesta are,
in fapt, o atitudine indiferentă, de acceptare a rezultatului.
Se constată că in speţa evocată de răspunsulB, făptuitorul nu a avut niciun element pe care s-ar flputut baza ci, dimpotrivä,
nici el şiníci victima nu ştiau sá inoate, în zonă nu se aflau alre persoane, iar victima a fost proiectatä intr-o zonă cu apă adjncä
a unui rău Unul dintre candidaţi sus(ine că speţa evocată de rispunsul B ar P un caz absolut identic cu o speţü citată din
lucra rcn Drept penal Partea specială Caiet de Semin-ar— C R0TARu, V C;ocLE/: Awncarea victimei de către făpżuitorinir-un
bazin cu intenţia de a face o glumă, faptä ce a determinat decesul victimei, care nu a putut fi salvată, poate fi calificată drept
infracţiunea de loviricauzatoare de moaMe !n afara imprejuräriicä in ambele situaţii se identifică donnţa făptuitoruluide face o
glumă, între cele două speţe nu existä similitudini. ĺn speţa citatä din doctrină nu se precizează că nici făptuitorul şi nici victima
nu ştiau să inoate, nu se precizeazä că nu se mai aťla nicio persoană in preajmă, iar locul săvărşiňi fapt& este un bazin, nu
un rău cu ape adănci (cu alte cuvinte, o zonä cu potenţial periculos mult mai mare pentru o persoană care nu ştie să inoate).
Tntrebarea mai ridică problema sävărşirii infracţiunii de omorin cazul conducătorului auto care a abandonatvictima accidentată,
pârâsind Iocul accidentului. Avănd Tn vedere că prin raportul de expertiză s-a constatat cä victima decedase Ia momentul Ia care
făptuitorul a päräsit Iocul accidentului în soluţionarea contestaţiilor s-a arätat cä făptuitorul nu a sävárşit decát infracţiunea de
ucidere din culpă, nu şi inĺracţiunea de omor Comisia de soluţionare a contestaţiilor a considerat räspunsul A ca fiind greşit,
astfel cum s-a reţinut i in barem. ĺn esenţă, candida(ü au susţinut aphcabilitatea Ŕeoriei poziţiei de garant in speţä, respectiv a
afl. 17 lit. b) CP, consecinţa fiind aceea a incidenţei intenţiei indirecte. Raţionamentul propus este eronat avănd în vedere că
in speţä forma de vinovăţie cu care acţionează făptuitorul este culpa, iar teoria poziţiei de gamnt nu este aplicabilă in condiţülo
in care victima a suferit leziuni incompatibile cu viaţa, decedănd imediat (la căteva minute) dupä accident.
Aspectul detenninant in raport de care nu se poate reţine aplicabilitatea ad. 17 lit. b) CP este reprezentat de modul de
manifestare a legătudi de cauzalitate. Avănd in vedem că leziunile suferite de victimä erau unele incompatibile cu viaţa, lanţul
cauzal se stabileşte direct intre impactul accidentului produs din neatenţie şi deces. Neintervenţa fäptuitowlui nu se interpune
IOAN-PAUL CHIŞ, CRISTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 583

in lanţul cauzai, nefünd, în mod absolut de natură a împiedica producerea rezultatului. Referirile ia exemplele din doctrinä nu
sunt întemeiate. Se evocă exemple oferite în lucrarea Drept penal Partea generală E STRETEANu, D. NIru, voL 1, insă se
—

constată că exemplul oferit de autorü menţionaţi este urmätorul: Persoana cam conduce un autoturism sub influenţa băuturilor
alcoolice şi accidentează un pieton care traversa regulamentar se află în poziţie de garant în privinţa vieţii celui accidentat. Pe
cale de consecinţă, atunci cănd, deşi era evident că victima va deceda dacă nu va fi transpodată de urgenţă la spital, şoferul nu
ia nicio măsură în acest sens, cu consecinţa morţii celui accidentat, autorul va răspunde pentru o infracţiune de omoť'. Aspectul
esenţial în exemplul citat este reprezentat de împrejurarea că victima ar fi putut fi salvată prin transportarea ei de urgenţä ta
spital. Ca atam, inacţiunea făptuitorului, din poziţia sa de garant, se interpune in lanţul cauzal.
ĺmprejurama că fäptuitorul nu avea cum să ştie dacă leziunue sunt sau nu incompatibile cu viaţa nu prezintă mlevanţă. După
cum se cunoaşte, pentru reţinema unei infracţiuni trebuie sä se constate intotdeauna intrunirea atâta laturü obiective, cât şi a
laturü subiective. Astfel, chiar dacä făptuitorul nu avea reprezentarea caracterului incompatibil cu viaţa al leziunilor, inexistenţa
legăturü de cauzalitate, ca element al laturü obiective, împiedică reţinerea unei infracţiuni de omor, Cu alte cuvinte, în condiţiile
neintrunirü laturii obiective, reţinerea infracţiunü de omor fundamentat numai pe imprejurarea cä fäptuitorul nu cunoştea
caracteristicile leziunilor ar echivala pedepsirU unui caracter putativ al faptei.
Tntrebarea mai ridică problema săvărşirii infracţiunii de omorin cazul unui deces al pacientului provocat de administrarea unui
medicament despre care nu se cunoştea cä poate avea reacţii adverse. ln acest caz nu se poate reţine nici măcar infracţiunea
de ucidere din culpă in sarcina medicului, avănd in vedere că acesta nu a avut niciun element din care să deducă posibilitatea
unor reacţii adverse letale pentru pacient. Reţinem, aşadar, că afirmaţia fäcută este definiţia a contrario a celei mai uşoare
forme de vinovăţie care poate antrena răspunderea penală, astfel, prin administrarea medicamentului care nu producea reacţii
severe agentul nu a prevăzut rezultatul faptei sale şi nici nu putea să iI prevadă. Dacă administrarea medicamentului, chiar in
alt dozaj decăt cel indicat de prospect, nu ar fi produs, de regulă, niciun fel de reacţie, discuţia ar fi transpusă in zona cazului
fortuit (niciun medic pus în aceeaşi situaţie nu poate prevedea rezultatul faptei).

Răspuns: B (primíre în profosie avocat sta giar, 2016)

—

lnfracţiunea de omor poate li săvârşită direct de către făptuitor, prin folosirea diferitelor obiecte contondente cu ajutorul
cărora suprimă viaţa victimei, sau poate fi săvărşită indirect, prin intermediul unor animale sau a unor energii care produc
decesul victimei.
Tn cazul in care făptuitorul asmute căinele asupra victimei, acesta are reprezentarea că animalul poate provoca decesul
victimei şi acceptă producerea acestui rezultat.
Din enunţ nu se desprinde niciun element din care să se deducä faptul că acesta nu a acceptat producerea morţii victimei. Nu
a luat nicio măsură pentru a evita producerea acestui rezultat, iar pasivitatea lui constituie un element aI acceptării producerii
rezultatului Ietal. Un căine poate produce decesul unei persoane prin Ieziunile pe care le provoacă, nefiind in prezenţa unei
acţiuni inapte să provoace acest rezultat.
Pentru aceste motive, fapta constituie infracţiunea de omor, iar nu Ioviri sau vătămări cauzatoare de moarte sau ucidere
din culpă, prin urmare, varianta de răspuns B este corectă.

j 4. Răspuns: A (primiro in proťesie avocat detinitiv, 2018)

—

Omorul calificat săvărşit cu premeditare [art. 189 lit. a) CP] poate fi reţinut chiar dacă acţiunea de ucidere a fost indreptată
impotriva unei alte persoane decăt cea pe care făptuitorul a dorit să o ucidă, Nu există niciun motiv ca in acest caz să nu fie
reţinută in sarcina făptuitorului şi agravanta premeditării, dacă suntîntrunite toate condiţiile preväzute de lege pentru reţinerea ei.
De asemenea, omorul cu premeditare poate fi reţinut chiar dacä acţiunea făptuitorului a fost deviată spre o altă persoană
decăt cea pe care acesta a dorit să o ucidă, La fel ca in cazul erorii asupra persoanei, în acest caz devierea acţiunii nu are
nicio relevanţă asupra circumstanţei agravante a premeditării.
Omorul săvârşit din interes material se poate comite cu premeditare, atunci cănd făptuitorul se găndeşte mai dinainte la
sävârşirea infracţiunfl şi işi procură mijloace necesare comiterii acesteia, Nu există nicio incompatibilitate intre cele două variante
de omor calificat. Reţinem insă că reciproca nu este in mod necesar valabilă, astfel că omorul săvărşit din interes material nu
este in mod necesar un omor premeditat.
Din aceste motive, răspunsul de la litera A este corect, iar răspunsurile B şi C sunt greşite.

I 5. Răspuns: A (primire în proťesie — avocat sta giar, august 2019)

Problema variantei agravate a infracţiunH de omor săvărşit de o persoană care a mai comis un omor a suscitat multe discuţii
în practica judiciară şi in doctrină, mai ales in ce priveşte posibilitatea reţinerii acesteia in cazul in care fäptuitorul a fost reabilitat
cu privire Ia prima infracţiune de omor, Din acest motiv a fost nevoie de intervenţia instanţei supreme care a statuat, printr-o
decizie obligatorie că sunt incidente dispoziţiile agravantei de la art 176 alin. (1) lit. e) CP, indiferent dacă în cazul condamnärii
pentru infracţiunoa de omor comis anterior a intervenit reabilitarea ori împlinirea termenului de reabilitare (ICCJ, Complet DCD,
dec. nr. 17/2018, M. Of. nr. 1000 din 27 noiembrie 2018).
584 EXPLICAŢII DREPT PENAL II PARTEA SPECIALĂ

Opinia dominantă in doctrină şi in practica judiciarä este aceea că in cazul in care nu a intervenit reabilitarea pentru
infracţiunea de omor sävărşită anterior sunt aplicabile şi dispoziţiie Iegate privind recidiva. pentru cet de-aI doilea omor comis
in stare de recidivă, dacă restul condiţiilor recidivei sunt indeplinite (V. CIocLE', Drept penaL Partea specíaÍă 1. Ed. C.H. Beck.
Bucureşti, 2019 p. 29).
In speţă nu sunt insä incidente aceste aspecte, deoarece făptuitoru! nu a fost condamnat anterior pentru o infracţiunea
de omor ci pentru o infracţiune praeterintenţionată de viol care a avut ca urmare moartea viclimei. Cum prevederile art 189
alin (1) Iit. e) CP sunt incidente doar in cazul in care au fost comise două infracţiuni de omor sau două tentative Ia infracţiunea
de omor nu şi în cazul in care s-a comis o infracţiune de omor şi o altă infractiune praeterintentionată care a avut ca urmare
moartea viclimei, singurul răspuns corect este ceI de la Iitera A.

6. Răspuns: B (primire în profesie avocat detínitiv, august 2019)

—

Speţa ridică o problemä asemănătoare cu cea de Ia punctul anterior, respectiv aceea a reţinerii infracţiunii de omor califlcat
in sarcina unei persoane care a mai comis anterior un omor, in cazul in care pentru prima infracţiune de omor făptuitorul a fost
reabilitat. Toate aspectele menţionate Ia punctul anterior sunt valabile şi in acest caz, opinia majoritarä in doctrină şi in practica
judiciară este aceea că, in cazul in care făptuitorul a fost reabilitat, va fi condamnat pentru o infracţiune de omor săvărşitä de
către o persoanä care a mai comis anterior o altă infracţiune de omor, dar nu se vor reţine şi dispoziţiile Iegale privind recidiva.
Motivarea reţinerii in acest caz a infracţiunii de omor calificat sävärsitä de o persoană care a mai comis anterior un omor
este aceea că sejustificä sancţionarea mai asprä a fäptuitorului care are in antecedenţa sa penală comiterea unei alte infracţiuni
de omor deoarece este mai periculos.
ĺn cazuI recidivei insä nu sunt intrunite condiţiile Iegale prevăzute de dispo2iţiile art. 41 CP, potrivit cărora există recidivä
atunci cănd după rămănerea definitivä a unei hotărări de condamnare Ia pedeapsa inchisorii mai mare de un an şi pânä ia
reabiíitare sau implinirea termenului de reabilitare, condamnatul sävărşeşte din nou o infracţiune cu intenţie Avănd in vedere
că in definiţia Iegaiă a recidivei se reţine condiţia ca noua infracţiune sä fie sävărşita inainte de reabllitare. in speţă nu este
indeplinită această condiţie
Din acost motiv, räspunsui corect ete ceI de Ia Itera B. iar räspunsurile A si C sunt gresite

I 7. Răspuns: A (primire in preťesie avocat definitiv, martie 2019)

—

Speţa ridicä o problematică asemănătoare cu cele anteńoare. respectiv posibilitatea reţinerii variantei agravate a infracţiunii
de omor califlcat săvârşit de către o persoanä care a mai comis anterior o intracţiune consumată de omor sau o tentativă Ia
nfracţiunca dc omor in ca:uI in carc fäptutorul a fost reabiItat pentru prima infacţiune.
ĺnalta curte de Casaţie i Justiţie a tranataceastä problemä prin Decizia nr 17J2018, prin care a statuat că, indiferent dacä
íäptuitorui a íost reabilitar ori s-a imphnit termenul oe reabilitare penlru prIma intracţiune de omor sau de tentativă de omor se
va reţine varianta agravantă a infracţiunii de omor calificat prevăzute de art. 189 alin. (1) Iit. e) CP,
Pentru că sub imperiul codului penal anterior au fost discuţii dacă se reţine această variantă agravată a omorului calificat
şi in cazul in care făptuitorul a comis anterior o tentativă Ia infracţiunea de omor, existănd şi unele opínü că aceasta poate fi
reţinută doar in cazul in care fäptuitorul a săvărşit anterior un omor in formă consumată, Iegiuitorul noului Cod penal a tranşat
aceastä problemä preväzănd in mod expres că se reţine varianta omorului calificat şi in cazul in care acesta a mai comis
anterior o tentativă Ia infracţiunea de omor, Din aceste motive, răspunsui de Ia Iitera A este corect
Problema distincţiei dintre varianta omorului calificat de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor
sau o tentativä Ia infracţiunea de omor [art. 189 alin. (1) iiL. e) CP] şi varianta orTloruiui caliüca( asupra a două sau mai multor
persoane [art. 189 alin. (1) Iit. f) CP] a suscitat discuţii in doctrină şi in practica judiciară, Au fost şi unele opinii potrivit cărora
infracţiunea de omor calificat săvărşit asupra a douä sau mai multor persoane poate fi reţinută doar dacă fapta ar fi comisă
prin aceeaşi acţiune sau inacţiune, Opinia majoritară in doctrinä şi in practica judiciară a fost insă aceea că se poate reţine
aceastä variantá a omorului calificat chiar dacă făptuitorul a comis cele două sau mai multe fapte de omor prin acţiuni diĺerite,
dar săvărşite în aceeaşi împrejurare, Din acest motiv, pentru a se face distincţia intre omorul prevăzut Ia Iit. e) şi omorut prevăzut
Ia Iit. f), criteriul determinant este aceIa aI trecerü unei perioade de timp intre cele două infracţiuni. Dacä sunt săvărşite in
aceeaşi imprejurare, se va reţine omorul calificat săvărşit asupra a douä sau mai muttor persoane. altfel, se va reţine varianta
omorului calificat sävărit de către o persoanä care a mai comis anterior o infracţiune de omor, dacă a trecut un anumit interval
de timp intre ele.
Pentru omorul calificat de Ia art. 189 alin. (1) Iit. e) CP nu este necesar ca făptuitorul să fi fost judecat ori condamnat definitiv
pentru omorul comis anterior prin urmare. cele două infracţiuni pot fi judecate concomitent.
Deosebirea fundamentală dintre cele douá este aceea că in cazul infracţiunii de omor calificat săvărşit de către o persoanä
care a mai comis anterior o infracUune de omor vom fi in prezenţa unei piurabhNii de infracţiuni de omor— primul fiind omor
simptu (sau calificat. spre exemplu). iar ceI de aI doilea omor calificat in timp ce in cazul omomlui calificat săvârşit asupra
—‚

a două sau mai multor persoane suntem in prezenţa unei infracţiuni compiexe. care reuneşte in conţinutul său două sau mai
multe fapte de omor Din aceste motive. răspunsul de Ia Iitera B este greşit
IOAN-PAUL CHIS, RI5TINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 585

Răspunsul de la Iitera C este greşit deoarece vorbeşte de o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de ucidere din
culpä, caz in care nu este incidentă varianta agravată a omorului calificat, acesta fiind reţinut doar în cazul in care făptuitorul
a mai comis anlerior o infracţiune íntenţionată de omor sau o tentativă de omor

I . Răspuns; 8 (primire in profesie— avocat stagiar, 2017)

Aşa cum am arătat anterior practica judiciarä şi doctriua majoritară considerä că reţinerea infracţiunii de omor caliíicat
sävărşit de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă la infracţiunea de omor nu exclude
reţinerea concomjtentă a dispoziţulorlegale privind recidiva. in cazul in care nu a intervenit reabilitarea ori implinirea termenului
de reabilitare pentru pedeapsa aplicatä pentru prima infracţiune de omor.
Justifîcarea acestei soluţii este aceea că, deşi nu pot fî aplicate dispoziţiile privind majorarea limitelor de pedeapsă în cazul
recidivei, reţinerea stării de recidivä poate avea relevanţă juridică in diferite cazuri în care recidiviştii sunt excluşi de la anumite
instituţii (de exemplu, de la graţiere).
In cazul in care în sarcina inculpatului se impune reţinerea formei agravate constând in săvárşirea infracţiunii de omor asupra
unui membru de familie, iar acesta a fost trimis in judecată fără reţinerea acesteia, instanţa trebuie să dispună schimbarea
incadrărň juridice a faptei. De asemenea practica judiciară şi doctrina au considerat că reţinerea stării de recidivă este un
element ce face parte din incadrarea juridică a faptei, astfel incăt se impune schimbarea incadrării juridice atunci cănd inculpatul
a fost trimis în judecată färă reţinerea stäńi de recidivă.
Chiar dacă s-ar considera câ violenţa in familie constituie o infracţiune autonomă, iar nu o formâ agravată a infracţiunii de
omor (sau Iovire etc.), tot s-ar impune schimbarea incadrării juridice a ĺaptei reţinute in sarcina inculpatului, având in vedere
că acesta a comis infracţiunea de omor asupra mamei sale.
Din acesle motive, răspunsul de Ia litera B este corect, iar răspunsurile A şi c sunt greşite.

I .Răspuns: A (primire in proťesie avocat stagiar, 2014)

—

Problema de drept a mai fost abordată in explicaţiile anterioare şi constă, in esenţă, in aceea cä pentru a se reţine omorul
caliňcat săvârşit de o persoană care mai comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă Ia infracţiunea de omor este
necesar ca omorul anterior să fîe săvârşit cu intenţie, Nu poate fi reţinută această variantă a omorului calificat dacă uciderea
anterioară a fost săvârşită cu praeterintenţie, fie că este vorba de infracţiunea de Iovituri cauzatoare de moańe, fie că este vorba
de infracţiunile de viol sau tălhărie care au avut ca urmare moartea victimei ori de alte infracţiuni săvărşite cu intenţie care au
avut ca urmare moartea victimei, Din acest motiv, răspunsul de la Iitera c este greşit iar răspunsul de Ia litera A este corect.
Avănd in vedere că in speţă nu rezultă că scopul săvărşirii infracţiunii de omor a fost aceIa de a ascunde infracţiunea
anterioară de ucidere, nu poate fl reţinută varianta omorului calihcat comis pentru a ascunde sävărşirea altei infracţiuni. De
aceea, răspunsul de la Iitera B este greşit.

I 10. Răspuns: A (primire în profesie avocat defînitiv, 2018)

—

Tn speţă nu poate fi reţinută infracţiunea de omor calihcat săvărşit din interes material pentru cä făptuitorul a comis fapta
din răzbunare. Pentru a se reţine infracţiunea de omor calificat săvârşit din interes material trebuie ca mobilul infracţiunii să
îI constituie dorinţa făptuitorului dea obţine pe o cale aparent Iegală un folos material de pe urma decesului victimei, Or in
speţă rezultă că fapta de omor a fost săvărşită in urma reproşului adresat victimei că nu i-a Iăsat, cu titlu de moştenire, o parte
din avere şi soţiei acestuia.
Nu poate fi reţinută nici infracţiunea de omor calificat comisă de o persoană care a mai sâvătşit anterior o infracţiune de
omor, deoarece din ipoteza dată nu reiese că ĺăptuitorul a mai comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativâ Ia infracţiunea
de omor, deci o faptă intenţionată, ci fapta sávárşitä a avut ca urmare moartea victimei. Aşadar făptuitorul trebuie să aibä in
antecedent o iníracţiune de omor săvărşită cu intenţie directă sau indirectă, iar nu o faptă praeterintenţionată care a avut ca
urmare decesul victimei.
Din aceste motive, singura variantă corectä este cea de Ia Iitera A.

I 11. Răspuns: B (primire in profesie avocat detinitiv, 2017)

—

ln primul rând, in sarcina făptuitorului se va reţine sávărşirea infracţiunii de violare de domiciliu (art. 224 CP) deoarece rezultă
din speţă că acesta a pătruns in locuinţa ‚jostei concubine", de unde se poate deduce că cei doi nu mai Iocuiau impreună in
mornentul săvărşirii infracţiunii.
In al doilea rănd, in sarcina făptuitorului se va reţine tentativă la omor calilicat săvărsit cu premeditare, asupra a două sau
mai multor persoane şi prin cwzimi.
Varianta omoruluí cu premeditare [art. 189 Iit. a) CP] se va reţine deoarece făptuitorul a premeditat săvârşirea infracţiunii.
procuóndu-şi anterior mIoaceIe necesare, respectiv canistra cu benzină.
Varianta omorului săvärşit prin cruzimi [art, 189 IiĹ h) CPJ se justifică deoarece modul de comitere al acestuia. respectiv
prin incendiere, presupune crearea unor suferinţe mult mai mari decăt cele inerente unei fapte de omor şi, totodatä, stărnirea
oprobriul public.
 —
v

5âti EXPLICAŢII DREPT PENAL. 11, PARTEA SPECIALĂ

ln speţä se reţine şi varianta omorului comis asupra a două sau mai multor persoane (art. 189 lit. f) CPJ deoarece acţiunea
a fost indreptatä împotriva a patru persoane. insä in varianta tentativei. intrucăt niciuna dintre acestea nu a decedat
Totodată, in sarcina făptuitorului se va reţine şi sävárşirea tentativei de omor asupra unui membru de familie (art. 199 CP),
având în vedere că fapta a fost comisă şi impotriva copilului minor pe care acesta il avea cu fosta concubină. ln raport cu fosta
concubină nu se poate reţine săvărşirea infracţiunii de tentativă de omor asupra unui membru de familie. deoarece făptuitorul
nu mai avea cu aceasta relaţii similare celor de soţ i soţie şi nu mai convieţuiau impreună. De aseiiieiiea, nu se poate reţine
această variantă agravatä nici în raport cu cei doi copii minori pe care fosta concubină ii avea dintre o relaţie anterioarä.
În legätură cu infracţiunea de violenţă în familie, într-o opinie s-a susţinut că aceasta ar fi o infracţiune autonomă care
absoarbe in conţinutul său nfracţiuni!e de Iovire sau alte violenţe, vătămare corporală, Ioviri cauzatoare do moarte sau omor, in
timp ce intr-o altä opinie s-a susţinut cä nu este o infracţiune autonomä, ci o variantă agravată a infracţiunilor menţionate anterżor
ĺn cazul infracţiunii complexe de omor calificat săvărşit asupra a două sau mai multor persoane se va reţine varianta agravată
a violenţei în familie chiar dacă doar unul dintre subiecţii pasivi este membru de familie aI făptuitorului.
In al treilea rănd, in sarcina făptuitorului se va reţine infracţíunea de distrugere calificată (ad. 254 CP), săvârşită in concurs
ideal cu infracţiunea de tentativă de omor caliticat, deoarece fapta a provocat distrugerea bunurilor aftate in locuinţä, prin
incendiere.
Infracţiunile au fost săvărsite şi în condiţiile circumstanţei agravante, deoarece fapta de incendiere este susceptibilă să
pună in pericol viaţa a mai multor persoane, in speţă. a celorlalte persoane care Iocuiau in imobil. În cazul infracţiunii de omor
comis asupra a două sau mai multor persoane, dacă nu sunt puse in pericol şi alte persoane în afara subiecţilor pasivi, nu ar
pulea fi reţinutä aceastä circumstanţă agravantä.
De asemenea. sunt intrunite condiţiile circumstanţei agravante constănd in săvărirea faptei prorilănd de starea de
vulnerabilitate a victimei. avănd in vedere că a fost comisă şi faţä de copii cu vărste fragede, iar victimele se aflau in stare de
somn in momentul sävărşirii faptei.
Fentrti aceste motive, varianta de răspuns B este corectă,
Nu pot fi reţinute variantele de räspuns A i C, deoarece, in cazul reţinerii tentativei Ia infracţiunea de omor, aceasta
absoarbe in mod natural lovirile sau alteviolenţe săvărsite asupra subiectului pasiv În cnnsecinţă, in cazul reţinerii tentativei Ia
infracţiunea de omor asupra aceleiaşi persoane nu se va reţine şi infracţiunea de lovire sau alte violenţe ori vätämare corporalä,

12. Răspuns: B (prin,ke in profesie avocať definitiv, 2017)

—

lnfracţiunea de omor calificat săvârşit asupra a două sau mai multor persoane a suscitat multe discuţii in practica judiciară
şi in literatura de specialitate in cazul in care acţiunea de ucidere indreptatä asupra a două sau mai multor persoane nu s-a
finalizat cu producerea rezultatului decât faţă de una dintre acestea, iar faţă de restul victimolor a rămas in faza de tentativä.
Intr-o opinie s-a susţinut că in acest caz ar fi o infracţiune consumată de omor calificat săvărşit asupra a două sau mai
multor persoane. intr-o altä opinie s-a susţinut că ar fi o tentativă de omor caliĺicat asupra a două sau mai multor persoane, in
timp ce intr-o a treia opinie s-a susţinut că in acest caz. avănd in vedere că nu s-a produs moartea a ceI puţin două persoane.
se desface unitatea legală de infracţiune in mai multe infracţiuni concurente, respectiv intr-o infracţíune de omor simplu sau
calificat (in altä variantä decât cea a asupra a două sau mai multor persoane), in concurs cu o tentativă la infracţiunea de
omor simplu sau calificat. Aceastä a treia opinie a fost consacrată de instanţa supremă cu caracter obligatoriu prinlr-o decizie
pronunţată intr-un recurs in nteresul legii (ICCJ. SU. dec nr. V/2006).
In cazul in care acţiunea de ucidere a fost indreptalâ asupra a trei persoane, iar aceasta a avut ca rezultat uciderea doar
a uneia dintre ele. ar celelatte două victime au ĺost salvate, incadrarea juridică a faptei va fi aceea de nmnr consumat faţă de
victima ucisä, in concurs cu tentativa de omor calificat asupra a două persoane, in raport cu victimele salvate, Din acest motiv.
răspunsul de la litera A este greşit iar räspunsul de la litera B este corect.
În speţă, faţă de cele douä victime care nu au decedat, făptuitorul a săvărşit o acţiune de ucidere avănd in vedere că
acesta a folosit un obiect apt să producă moartea (cuţitul), iar zonele vizate au fost unele vitale, Din acest motiv, räspunsul de
la litera C este greşit.
lnfracţiunea de omor asupra a douä sau mai multor persoane se poate reţine chiar dacă acţiunile de ucidere nu au fost
simullane, dar au fost sävărşite in aceeasi imprejurare, Nu este necesar ca victimele sä fie ucise printr-o singurä acţiune sau
inacţiune, ci acestea pot fi ucise şi prin mai multe acţiuni comise in aceeaşi imprejurare.

I 13. Răspuns: A (prîmire in profesie avocat defînitiv, 2016)

—

Tn speţă, inculpatul a săvărşit infracţiunea consumală de omor calificat comisă pen(ru a ascunde săvărşirea allei ínfracţiuni
[ad. 189 lit. d) cp], in concurs cu infracţiunea de tentativä la tălhähe.
Avănd in vedere că inculpatul a săvărşit inĺracţiunea de omor asupra victimei in momentul in care aceasta a refuzat să-i
remită banii şi a inceput sä strige după ajutor, este evident că scopul săvărşirii infracjiunii de omor a fost acela de a ascunde
săvârşirea infracţiunii de tentativá de tălhärie.
IOAN-PAUL CHIS CRISTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 587

Faptul cä nu s-a consumat infracţiunea de tälhărie nu are nicio relevanţă, deoarece scopul săvărşirii de a acoperi săvărşirea
altei infracţiuni trebuie sä existe in momentul comiterii faptei de omor, chiar dată acest scop nu s-a realizat, Până Ia momentul
săvărşirii infracţiunii de omorfăptuitorul comisese deja o tentativă la infracţiunea de tălhăńe, pe care a intenţionat sä o acopere
prin săvârşirea faptei de ucidere a vănzătoarei.
In speţă nu poate b vorba de comiterea infracţiunii de toviri cauzatoare de moarle. deoarece făptuitorul a comis fapta cu un
obiect vulnerant apt să provoace uciderea victimei (un cuţit), iar zona vizatä de acesla a fost una Ietală, respectiv gătul victimei.
Din aceste motive, răspunsul de Ia litera A este corect, iar răspunsurile de la literele B şi C sunt greşite.

j 14. Răspuns: C (primire in profesie avocat definitiv, 2016)

—

Fapta inculpatjlor constituie infracţiunea de omor calificat comis cu premeditare, deoarece aceştia au Iuat hotărârea de
a săvârşi infracţiunea de omor anterior, cu un anumit timp inainte dea o pune in executare, şi totodată s-au inarmat cu bäte
pentru comiterea acesteia.
cu privire Ia aspectul dacă este sau nu necesar ca făptuitorul să efectueze şi acte pregătitoare manifestate in exteríor,
pentru reţinerea infracţiunii de omor cu premeditare, in literatura de specialitale s-au emis două opinii: intr-o opinie (minońtară)
s-a considerat că pentru reţinerea infracţiunii de omor cu premeditare este suficient ca fäptuitorul să ia decizia săvărşidi
infracţiunii cu un anumit timp anterior puneńi ei in executare şi să reflecte asupra faptei, fără să fie nevoie de efectuarea unor
acte exterioare de pregătire; într-o altă opinie (majoritară) se consideră că pentru reţinerea infracţiunii de omor cu premeditare
nu este suficientä reflectarea asupra nfracţiunii şi luarea deciziei cu un anumit timp anterior punerii ei in executare, ci trebuie
ca făptuitorul să efectueze şi unele acte de pregătire.
ĺn speţä rezultä indeplinirea tuturor acestor condiţii, având in vedere că inculpaţii au reílectat anterior asupra săvărşirii
infracţiunii, că a trecut o durată de timp de la luarea deciziei pănă la punerea ei in executare şi că aceştia au efectuat totodatä
şi acte de pregătire pentru comiterea acesteia, inarmándu-se cu băte, Din acest motiv, răspunsul de Ia litera C este corect iar
răspunsul de la litera B este greşit.
Nu poate fi vorba de săvărşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte deoarece din modul de săvărşire şi din obiectele
vulnerante folosite rezultă că inculpaţii au urmărit sau au acceptat producerea rezultatului lelal. Obiectele vulnerante folosite,
respectiv bâtele, sunt apte să provoace decesul unei persoane, iar din faptul că inculpaţii au lovit toţi victima cu aceste obiecte
vulnerante, în zone vitale, rezultă intenţia lor dea ucide, Din acest motiv, răspunsul de la litera A este greşit.

15. Răspuns: C (admitere INM şi in magistratură, 2014)

Tn cazul in care se comite un omor asupra unui poliţist aflat in exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu vom fi intotdeauna
in prezenţa unei infracţiuni de omor calificat, in primul rănd pentru că, in acest caz, am fi de cele mai multe ori in prezenţa
infracţiunii de ultraj, prevăzută de art 257 alin. (1) şi (4) CP, Singura situaţie in care nu s-ar pulea reţine această infracţiune ar
fi aceea cănd poliţistul ucis şi-ar h depăşit atribuţiile de serviciu in exercitarea cărora se afia, caz in care făptuitorul va fi tras la
răspundere pentru infracţiunea de omor, ln al doilea rănd, chiar dacă poliţistul şi-ar depăşi atribuţiile de serviciu şi ar putea fi
reţinută infracţiunea de omor, nu ar b vorba despre omor calificat decát in cazul in care omorul ar fl comis de făptuitor pentru
a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse. potrivit
art 189 alin, (1) lit. c) cP, In celelalte situaţii, ar fi vorba despre un omor simplu, dacă nu este incidentă vreuna dintre celelalte
agravanle prevăzute de art. 189 CP. Din aceste motive, răspunsul de la litera A este greşit.
Răspunsul de la litera B este greşit. deoarece infracţiunea de omor calificat nu imbracă intotdeauna forma unităţii naturale
de infracţiune. existănd un caz in care imbracă forma unitäţii legale de infracţiune. respectiv omorul comis asupra a două sau
mai multor persoane, prevăzut de art 189 alin. (1) lit. f) CP, În acest caz, deşi pluralitatea de victime ar li trebuit să atragă
reţinerea in sarcina făptuitowlui a mai multor infracţiuni de omor aflate in concurs, legiuitowl a hotărät să unească aceste
infracţiuni de omor intr-o singură infracţiune de omor complexă. ln lipsa unei dispoziţii exprese in lege, faptele de omor ar fi
fost reţinute in concurs,
Răspunsul de la litera C este corect deoarece se va reţine infracţiunea de omor calificat ĺn modalitatea săvărşirii pentru
a inlesni comiterea altei infracţiuni, prevăzută de art, 189 alin. (1)lit. d)CP, indiferent dacă autorul respectivei infracţiuni este
chiar autorul omorului sau o attă persoană, Această modalitate normativă a infracţiunii de omor calificat işi are justificarea in
faptul că autorul dovedeşte o periculozitate mai ridicată, din moment ce comite infracţiunea de omor ca mijloc pentru săvărşirea
unei alte infracţiuni. Pentru a se reţine această variantă de omor, trebuie ca făptuitorul să fi urmărit acest scop in momentul
comiterii faptei de ucidere, nefiind necesar ca el să fi ĺost realizat, Dacă autorul omorului va comite şi infracţiunea-scop, se vor
aplica dispoziţflle legale privind concursul de infracţiuni, deoarece, in cazul concursului caracterizat cu conexitate etiologicä,
nu se derogä de la regulile generale privind sancţionarea concursului de infracţiuni. Astfel, potrivit art. 38 alin. <1) teza a ll-a
CP, existä concurs reai de infracţiuni şi atunci când una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea
altei infracţiunt Dacă nu el este cel care va comite infracţiunea-scop, ci o altă persoană, căreia autorul omorului a dorit să ii
inlesnească in acest mod săvârşirea infracţiunii, tot se va reţine ĺn sarcina acestuia varianta omorului calificat prevăzută de
art. 189 alin. (1) lit. d) CP, Chiar dacă autorul infracţiunii-scop nu ar avea cunoştinţä de o asemenea inlesnire', in sarcina
588 EXPLICAŢII DREPT PENAL. 11. PARTEA SPECIALÂ

autorutui infracţiunii de omor se va reţine aceasiă variantă agravală de omor, deoarece este Tndeplinitä condiţia existenţei
scopului special de inlesnire a săvárşirii altei infracţiuni,

16. Răspuns: B (primire în profesie avocat stagiar, 2015)

—

Din faptul că inculpatul a Iovżt victima cu putere, cu o Iopată. Tn zona capuui rezultă intenţia acestuia dea ucide victima. Obiectut
vulnerant folosit Ia sävărşirea ĺaptei este unuI apt sä producă moartea victimei, iar zona vizatä şi Iezatä de făptuitor este una
vitală, respectiv zona capului.
Din faptul că inculpatul a sävárşit această faptă pentru a o determina pe victimă să intreţină cu eI acte sexuale prin
constrăngere atrage incidenţa variantei calificate a omorului comis pentru a inlesni săvârşirea unei alte infracţiuni, Din acest
motiv, răspunsul de Ia Iitera B este corect, iar räspunsul de Ia Iitera A este greşit
Din faptul cä inculpatul a sävárşitin aceeaşi imprejurare şi inĺracţiunea de viol rezultä că cele două infracţiuni vor fi reţinute
in concurs.
ĺn speţă nu poate fi vorba de infracţiunea de viol care a avut ca urmare moartea victimei, deoarece această inĺracţiune
se caracterizează prin forma de vinoväţie a praeterintenţiei. făptuitorul săvárşind cu intenţie actele de constrăngere a victimei
pentru a o determina Ia intreţinerea de acte sexuale, insă rezultatul mai grav, moartea victimei, ii este imputabil sub ĺorma
culpei, Din acest motiv răspunsul de Ia Iitera C este greşit.

I
1. Răspuns: B (admîterc INM şi în magistraturâ, scptembrie 2018)
Păspunsul de Ia Iitera A este greşit, deoarece, atunci când X administreazä o substanţă victimei pentru a o pune în
imposibilitatea dea se apăra, în scopul realizării unui raport sexual cu aceasta, iar victima decedează din cauza unei reacţii
alergice Ia substanţa administrată, se poate reţine fie infracţiunea de omor calificat (in scopul săvărşirii infracţiunii de viol),
fie infracţiunea complexă de viol care a avut ca urmare moadea victimei, in funcţie de atitudinea subiectivă a autorului, dupä
următoarele distincţii: in cazul în care autorul cunoştea alergiile victimei Ia substanţa respectivă, acceptănd posibilitatea ca ea
sä moară din aceastä cauzä, vom fi Tn prezenţa infracţiunii de omor caliücat comis cu intenţie indirectă; din conträ, in cazul Tn
care autorul nu cunoşlea aceste alergii ale victimei, iar rezultatul mai grav constând in ucidcrea victimei s-a produs din cu!pa
autorului, fapta este comisă cu praeterintenţie I nu se mai poate reţine in sarcina autorului infracţiunea de omor
Räspunsul dc Ia Iitcra B csto coroct, deoarece infracţiunea de omor cahficat se poate reţine in formä de tentativă in
concurs cu infracţiunea de viot in formă consumată, chiar dacă cele două infracţiuni sunt comise asupra aceluiaşi subiect
pasiv şi in aceeaşi împrejurare. Infracţiunea de viol absoarbe Tn conţinutul său doar violenţele care nu depäşesc gravitatea
infracţiunii de vătămare corporală. Acest Iucru rezuhä din dispoziiIe art 218 alin. (3) Iit, e) CP, potrivit cărora iiiíracţiuiiea de
viol se pedepseşte mai aspru dacä a avut ca urmare vătămarea corporalá. In cazul Tn care aceste violenţe exercitate in scopul
constrăngerii victimei Ia intreţinerea unui raport sexual ar atinge gravitatea unei tentative Ia infracţiunea de omor, ele nu mai
sunt absorbite in conţinutul infracţiunii de viol, ci această infracţiune se va reţine in concurs cu tentativa Ia infracţiunea de omor
Răspunsul de Ia Iitera C este greşit deoarece, pentru a se re(ine varianta omorului calificat comis de o persoană care a
mai comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativä Ia infracţiunea de omor, trebuie să fie intrunite elementele constitutive
ale infracţiunii de omor pentru prima infracţiune. Or in cazul in care prima infracţiune a fost o tălhărie care a avut ca urmare
moartea victimei, aceasta se caracterizează prin forma de vinoväţie a praeterintenţiei, fapta fiind incadrat• in prevederile
art 236 CP, Din acest moiiv, chiar dacä autorula mai comis anterior o fapta in urma căreia a rezultat moartea unei persoane,
neĺiind vorba despre o ucidere intenţionată, ci despre una comisa cu praeterintenţie, nu se poate reţine omorul calificat de Ia
art 189 alin. (1) iit e) CP,

I 18. Răspuns: C (primire în profesie avocat defînitiv, 2015)

—

Pentru a se reţine infracţiunea de omor calificat comis pentru a inlesni sau ascunde săvărirea altei infracţiuní este necesar
ca. in momentul acţiunii de ucidere, să existe scopul special urmărit de ĺăptuitor dea inlesni sau a ascunde o altä infracţiune Tn
speţä, rezultă doar că infracţiunea de omor a fost sävärşită pe fondul unei neinţelegeri Iegate de muzica ascultată Ia petrecere.
chiar dacă inculpatul a sävărşit anterior infracţiunea de furt, nu rezultă din speţă că scopul săvărşirii infracţiunii de omor
ar fi fost aceIa de a ascunde această infracţiune, Din acest motiv. răspunsul de Ia titera C este corect, iar răspunsul de Ia Iitera
B este greşit.
Prin urmare, in speţă, cele două infracţiuni vor fi reţinute in concurs

I 19. Răspuns: a, c (primire în profesie avocat deťinitiv, 2014)

—

Pentru reţinerea omorului calificat asupra unei femei gravide [ad. 189 Iit. g) CPI este necesară existenţa situaţiei premise
const&d in graviditatea victimei. Dacă făptuitorul are convingerea că ucide o (emeie gravidă, iar aceasta nu era insărcinată,
nu poate fi reţinută varianta omorului calificat in discuţie, deoarece nu a fost vătămat şi produsul concepţiei, Asupra acestui
element circumstanţial agravant autorul s-a atlat in eroare, motiv pentru care räspunsul de Ia Iitera B este corecL
Sunt indeplinite condiţiile existenţei infracţiunii de omor calificat din inleres material [art. 189 Iit. b) CP], având in vedere că
mobilul săvărşirii infracţiunii de omor iI reprezintă incasarea de către soţul victimei (X) a potiţei de asigurare.

1,-
IOAN-PAUL CHIS, cRI5TINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 58

Pentru reţinerea modalităţii omorului calificat comis din interes material este necesar ca făpluitorul să urmărească obţinerea
acestui folos pe cäi aparent legale, iar in speţă incasarea poliţei de asigurare constituíe c asttel de cale de obţinere a folosului
material.
ĺn cazul in care participantul comite atăt acte de instigare, cât şi acte de complicitate Ia o infracţiune, in sarcina acestuia se
va reţine doar forma de participaţie a instigärii, care este considerată forma principală de participaţie in raport cu complicitatea.
Din acest motiv, răspunsul de Ia Iitera C este corect, iar răspunsul de Ia Iitera A este greşit.
NBI S-ar mai putea susţine că şi Y a comis un omor calificat din interes material, deoarece in cazul omorului comis Ia comandă,
comis in schimbul unei sume de bani, ar putea fi intrunite condiţiile reţinerU omorului calificat din interes malerial, deoarece
autorul obţine o sumă de bani aparent in baza unui contract (5. B060AN. DA. ŞERBAN. Drept penaL Pariea specială. infracţiuni
contra persoanei şi contra infäptu/rü justiei, Ed. Universul Juridic, Sucureşti, 2017, p. 38).
NB! Tntr-o opinie, in cazul omorului din interes mateńal, mobilul este o circumstanţă subiectivă care nu se răsfrănge asupra
participanţilor(S. B000AN. Drept penal. Partea speciaĺä, vol, 1. Ed. Sfera Juridică, CIuj-Napoca, 2006, p 21), cu excepţia
situaţiei in care toţi participanţii au acţionat in considerarea folosului material sau cunoscăndu-I (M. UoRoIu. Drept penal. Paflea
speci&ă. ed. a 6-a. Ed. CH. Beck, Bucureşti, 2019, p. 32).
Din speţă rezullă că autorul Y nu a cunoscut mobilul săvârşirii infracţiunii de către instigatorul X, astfel incâi circumstanţa
personală a acestuia nu se poate răstrănge şi asupra Iui Y.

20. Răspuns: A (admitere INM şi în magistraturä, 2015)

Reţinerea infracţiunii de omor calificat săvârşit de cätre o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau
o tentativă Ia infracţiunea de omor a ridicat discuţii in doctrină cu privire Ia incadrarea juridică a primei fapte care a avut ca
rezultat moartea unei persoane, Având in vedere că textul Iegal menţioneazä explicit infracţiunea de omor sau tentativa Ia
aceaslä infracţiune, nu există niciun dubiu că ceI care a comis anterior această infracţiune va comite un omor calificat in cazul
în care va mai ucide ulterior o altă persoană.
Probleme s-au ridicat atunci când făptuitorul a comis un omor după ce anterior comisese o infracţiune de Ioviri sau välămări
cauzatoare de moarte sau o ai(ă inĺracţiune intenţionată care a avut ca urmare moartea victimei. n(rucăt o as(fel de infracţiune
nu este una intenţionatä, ci este comisă cu praeterintenţie, nu se incadrează in condiţiile Iegale pentru reţinerea infracţiunii
de omor calificat săvărşit de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor. Tn caz contrar s-ar ajunge Ia o
analogie in defavoarea incu!patului, ceea ce nu poate ťi primit in dreptul penal, Din acest motiv, răspunsul de Ia Iitera B este greşit.
De asemenea, deşi infracţiunea de ucidere Ia cererea victimei a fost recent introdusă in Iegislaţia noastră, in expunerea de
motive s-a arătat cä ea nu constituie o variantă atenuată a infracţiunii de omor, ci este o infracţiune autonomă. Tn felul acesta
se justifică şi denumirea marginală a inŕracţiunii, aceea de ucidere Ia cererea victimei, iar nu de omor Ia cererea victimei. Prin
urmare, nefiind vorba despre o variantă a infracţiunii de omor, uciderea Ia cererea victimei nu poate constitui antecedent pentru
reţinerea omorului calificat săvărşit de către o persoană care a mai comis un omor, Din acest motiv, râspunsul de Ia litera C
este greşit.
fn ceea ce priveşte infracţiunea de ultraj, in varianta uciderii unui funcţionar public, aceasta constituie in esenţä o infracţiune
de omor cu subiect pasiv cahficat. Tn rest, nu diferă prin nimic de infracţiunea de omor, nici sub aspectul laturii obiective, nici
sub aspectul Iaturii subieclive. chiar dacä denumirea marginalä este aceea de ultraj, aceaslă infracţiune include in realitate
toată gama de infracţiuni contra vieţii şi contra integrităţii corporale sau sänătăţii comise impotriva unui subiect pasiv calificat. in
consecinţă, includerea infracţiunii de ultraj comis prin omor in răndul infracţiunilor care constituie antecedenţă pentru omorul
calificat prevăzut de art. 189 alin. (1) Iit. e) CP nu constituie o analogie in defavoarea inculpatului. In consecinţä, räspunsul de
Ia Iitera A este corect.
Comisia de soluţionare a contestaţfllor a reţinut că nu este corectă varianta de răspuns de ĺa Iitera C. Potrivit dispoziţiilor
art 169 alin. (1) Iit. e) CP constituie infracţiunea de omor caflhicat omoml săvărşit de către o persoană care a mai comis anterior
o infmcţŕune de omor sau o tentativä Ia infracţiunea de omor consumatä sau in formă tentatä. Infracţiunea de ucidere ĺa cererea
victimei nu se mgăseşte în agravanta prevăzută Ia art 189 aIin. (1) Iit. e) CP.

I 21. Răspuns: C (admitere INM şi in magistraturâ, 2016)

Infracţiunea de tălhărie rezultă din faptul că, după ce i-a smuls din mână victimei teleĺonul mobil, in timp ce aceasta vorbea
la telefon, X a folosit violenţa impotriva victimei pentru a-şi asigura scăparea şi pentru a-şi păstra bunul sustras, Deşi practica
judiciară este impärţitä in ceea ce priveşte incadrarea juridicä a faptei de sustragere a unui bun prin smulgerea Iui din mána
persoanei vătămate, în speţă fapta inculpatului nu s-a limitat Ia alât, ci acesta a insoţit furtul de folosirea violenţei impotriva
persoanei vătămate. Tn consecinţă, in speţă nu poate fi vorba doar despre o infracţiune de furt, ci despre o infracţiune de fud
insoţită de violenţa comisă pentru pästrarea bunului sustras şi pentru ca fäptuitorul să işi asigure scăparea. In consecinţă,
räspunsurile de Ia Iilerele A şi B, care fac referire Ia reţinerea infracţiunii de furt, sunt greşile.
Violenţele folosite de X pentru a păstra bunul sustras şi pentru a-şi asigura scăparea nu s-au Iimital doar Ia vătămarea
integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanei, ci au atins gravitatea unei infracţiuni de omor. Din speţă rezultă că singurul motiv
590 EXPLICAŢII DREPT PENAL. 11. PARTEA 5PEcIAL4

at săvărşirii infracţiunii de omor esle aceIa că victima Va inceput să ţipe dupä ce inculpatul i-a smuls telefonut. Rezultă, aşadar.
că scopul sávărşirh uciderii îl constituie ascunderea sustragerii telefonului, fiind vorba despre o infracţiune de omor catificat
comis pentru a ascunde săvărşirea unei alte infracţiuni, Nu are nicio relevanţă faptul că violenţele exercitate se includ atăt in
conţinutul infracţiunii de tălhärie, căt şi in conţinutul infracţiunii de omor Nu poate fi vorba despre infracţiunea de tâlhärie care
a avut ca urmare moartea victimei, deoarece in acest caz ťorma de vinoväţie este praeterintenţia, iar nu intenţia. In consecinţă,
răspunsul de la litera C este corect,
Contestaţiile formulate impotriva acestei intrebáçi au fost respinse ca nefondate, pentru următoarele considerente:juńspwdenţa
este constantă şi previzibiiă in ceea ce priveşte faptul că sustragerea unui telefon prin smulgere din măna persoanei vătămate
constituie infracţiunea de tălhărie, iar nu inťracţiunea de fufl. „Smulgerea" reprezintä cei puţn un act de constrăngere psihicä,
prin spedetura pe care o produce persoanei vätămate, dar poate fi şi un act de constrăngere fizică, dacă smulgerea este atát
de vioĺentä incăt să producă şi urmăriie de ia art. 193 CP (a se vedea, de exemplu, deciziile !naltei Cuiţ de Casaţie şi Justiţie
nr. 273 1/2006 sau nr. 109/2004). !n consecinţă, sintagma ‚omorcahficat comis pentrua ascunde săvărşima unei infracţiuni in
concurs cu infracţiunea de tălhărie' intruneşte condiţiile de valabilitate ale variantei C de räspuns.

22. Răspuns: B (admitere in magistratură, iunie 2019)

Pentru a se reţine infracţiunea de omor calificat din interes material este necesar ca făptuitorul să urmärească realizarea
interesului material pe o cale aparent legală In cazul în care folosul material este un rezultat direct al infracţiunii de omor, de
pildă atunci cănd făptuitorul loveşte victima pentru a o determina să ii remitä un bun, iar in urma loviturilor victima a decedat,
nu suntem in prezenţa variantei omorului calificat sävărşit din interes materŕal. ln acest caz va fi o inĺracţiune de omor calificat
comis pentru înlesnirea săvărşirii unei alte inĺracţiuni, in concurs cu infracţiunea de tálhărie, Din acest motiv, răspunsul de la
litera A este greşit.
Omorul calificat comis pentru a inlesni săvärşirea altei intracţiuni poaĺe fi reţinut in concurs cu infracţiunea pe care făptuitowl
a urmărit să o inlesnească ori cu tenlativa la aceasta infracţiune, dacă ea nu a fus! cuisumată, Din acest motiv, răspunsui de
la litera B este corect
Omorul calificat comis cu premeditare poate fi reţinut în cnncurs cu oíice altă nfractiune. In cazul concursului real este
posibil concursul de infracţiuni intre oricare dintre infracţiunile din codul penaL deoarece fäptuitorul puate comite la diferite
inteiale de timp dnijä infrar.ţiiini diferite care nu au Iegäturä una cu cealaltă Din acest motiv, răspunsul de la htera C este greęit

I 23. Räspuns: A (admitere INM şi în magistratură, 2015)

ca orice faptă de ucidere. infracUunea de ucidere la cererea victimei (art 190 CP) poate fi comisá atât prinlr-o actinne cât
i printr-o inaciune. lnacţiunea se va reţine ori de căte ori se constată existenţa unei obligatii legae sau convenţionale dea
acţiona, obligaţie pe care agentul o nesocotege. In consecinţă. răspunsu! de la tera A este corect.
Răspunsul de la litera B este gresit, deoarece infracţiunea de ucidere la cererea victimei nu este considerată o variantä
atenuatä a infracţiunii de omor, ci o infracţiune autonomă, Ea nu poate fi considerată nici o infracţiune intenţionatä care a avut
ca urmare moartea victimei, deoarece in această din urmă sintagma se includ doar infracţiunite praeterintenţionate care au avut
ca rezultat moartea victimei (violul care a avui ca urmare moartea victimei, tălhăria care a avut ca urmare moartea victimei). Nu
se includ aici toate infracţiunite care au avut ca urmare moartea victimei (de exemplu, determinarea sau înlesnirea sinuciderii),
deoarece legiuitorul a inţeles să limiteze cazurile in care räspunderea penalä este imprescriptibilă, iar legea penalä nu poate
fi extinsă pe cale de analogie în defavoarea inculpatului.
Răspunsul de la litera C esle greit, deoarece tegea nu cere pentru existenţa infracţiunii de ucidere la cererea victimei
ca intenţia de săvărşire a faptei să fie una spontană. Oimpotrivă, fapta poate fi de multe ori rezultatul unei deliberări, al unei
retlecţii indelungate asupra actutui comis, avănd in vedere consecinţele acestuia şi starea de afecţiune pe care se presupune
cä autorul i-o poartă victimei
Contestaţííie formulate impotriva acestei intrebări au fost respinse, considerăndu-se că nu este corectă şi varianta de răspuns
de la litera 2. Potrivit dispoziţülor art 153 ahn. (2) lit. b) CP prescrip(ia nu ínlăturä räspunderea penală in cazul infracţiunilor
de omor prevăzută de art 188 CP omor caliFicat prevăzută de art 189 CP şi al infracţiunilor intenţionate urmate de moartea
victimei. inťracţiunea de ucidere la cererea victimei prevăzută de art 190 CP nu poate fi inclusă in categoria infracţiunilor
intenţionate urmate de moartea victimei la care se referä art 153 alin. (2) lit. b) c19 intrucăt, pe de o pade, elementul materiai al
Iaturii obiective a acestei infmcţiunii constă in uciderea sävărşitä la cererea explicitä, serioasă, conştientä şirepetată a victimei
care suferă de o boală incurabuă cauzatoare de suferinţe pennanente şi greu de supoflat. iar pe de altă pade, intenţia ca
modalitate a laturii subiective vizează curmarea suferinţeior victimei, şi nu suprimarea vieţii acesteia, ca in cazul infracţiunflor
intenţionate urmate de moartea victimei

24. Răspuns: C (primire in profesie avocat stagiar, august 2019)

—

lnĺracţiunea de omor poate fi săvărşită atát printr-un act letat executat direct de ĺăptuitor (de exemplu, injunghierea, lovirea
cu obiecte contondente etcj, căt şi printr-un act al victimei, care nu reprezintă insă un act liber al acesteia.
IOAN-PAUL CHIS, CRI5TINEL GHlGHEI EXPLICAŢII 591

Diferenţa dintre infracţiunea de omor comisă printr-un act aI victimei şi infracţiunea de determinare sau inlesnire a sinuciderii
constă în caracterul Iiber sau constrăns aI actului victimei. Tn cazul determinării sinuciderii, victima este cea care a decis in mod
Iibersä se sinucidă, chiar dacă a Iuat această decizie in urma acţiunii de determinare din partea făptuitorului, pe când in cazul
infracţiunii de omor comis printr-un act aI victimei aceasta afost constrănsă să facă actul »sinucigaş". In speţă se precizează
că victima a fost constrănsä să se arunce din tren, motiv pentru care nu poate fi vorba de infracţiunea de determinare sau
inlesnire a sinuciderii.
Se mai pune problema dacă actul aruncării din tren este un act apt sä provoace moartea unei persoane, astfel încăt sä
fie incadrat in infracţiunea de omor. Avănd in vedere că aruncarea din tren poate avea drept consecinţă decesul persoanei,
se poate reţine cä in acest caz infracţiunea de omor a fost comisă ceI puţin cu intenţie indirectă, Acesta este un act apt sä
provoace decesul unei persoane, astfel incăt nu poate fÉ reţinută in acest caz doar infracţiunea de vătămare corporală in
varianta punerfl in primejdie a vieţii victimei.
Din aceste motive, singurului räspuns corect este ceI de Ia Iitera C, răspunsurile de Ia Iiterele A şi B fiind greşite.

25. Răspuns: A (admitere in magistratură, mai 2018)

Răspunsul de Ia Iitera A este corect, deoarece nu are nicio relevanţă faptul că Ieziunile produse persoanei vătămate nu
i-au pus in pericol viaţa, din punct de vedere medico-Iegal. Relevant este că fapta, prin modul in care a fost comisă, era aptă
să provoace moartea victimei. Impingerea victimei de Ia etajul 3 este o faptă aptă să ii provoace moadea, fapta inculpatului
constituind infracţiunea de tentativă de omor.
Răspunsul de Ia Iitera B este greşit, deoarece nu poate fi reţinutä determinarea sau inlesnirea sinuciderii in cazul in care
autorul a comis acte efective de executare a uciderii. Pentru a se reţine determinarea sau inlesnirea sinuciderii, trebuie ca
actele comise de autor să fie unele exterioare actului de sinucidere, iar nu o contribuţie efectivă Ia acţiunea de sinucidere.
Fapta inculpatului nu constituie doar o infracţiune de Iovire sau alte violenţe, chiar dacă, din punct de vedere medico-Iegal,
nu a fost pusă în primejdie viaţa persoanei vătămate. Prin acţiunea dea impinge victima de Ia etajul 3 se putea produce moartea
persoanei vătămate, iar in cazul in care acest rezultat nu s-a produs, fapta constituie tentativä Ia infracţiunea de omor. Din
acest motiv, răspunsul de Ia Iitera C este greşit.

I 26. Räspuns: B, C (admitere in magistratură, aprilie 2017)

Fiind o infracţiune aI cărei element material constă intr o acţiune susceptibilă de desfäşurare în timp, Ia infracţiunea de
determinare sau înlesnire a sinuciderii este posibilă tentativa intreruptă. De asemenea, avănd in vedere că aceasta presupune
şi producerea unui rezultat material (sinuciderea sau incercarea de sinucidere), este posibilä şi tentativa terminată. Insä, deşi
posibilă, tentativa nu este pedepsită de Iege. Dacă Iegea nu sancţionează in mod expres tentativa Ia o infracţiune, aceasta nu
poate b pedepsită, indiferent cât de periculoasă ar fi ea pentru societate, Din acest motiv, răspunsul de Ia Iitera A este greşit,
iar răspunsul de Ia Iitera B este corect
Art. 191 CP sancţionează fapta de determinare sau inlesnire a sinuciderii doar atunci cănd ea este comisă cu forma de
vinoväţie a intenţiei, Dacă este comisă din culpă, de exemplu, in cazul in care cineva face apologia sinuciderii, fără să prevadă
că prin aceasta determină o persoană să se sinucidă, nu se poate reţine in sarcina sa infracţiunea de Ia art 191 R chiar
dacă ar fi prevăzut acest Iucru dacă făptuitorul nu ar fi acceptat posibilitatea ca victima să se sinucidă, socotind fără temei că
acest fapt nu se va produce, tot nu s-ar putea reţine in sarcina sa infracţiunea de determinare sau inlesnire a sinuciderfl. Din
acest motiv, răspunsul de Ia Iitera C este corect.

27. Răspuns: A (primire în profesie avocat definitiv, auyust 2019)

—

Producerea uciderii din culpă a douä persoane, ca urmare a neadaptärii vitezei de circulaţie a autovehiculului Ia carosabilul
acoperit cu polei, atrage reţinerea in sarcina făptuitorului a unei singure infracţiuni complexe de ucidere din culpă, in varianta
agravată [art. 192 alin. (3) CP].
In general, in cazul infracţiunilor contra persoanei pluralitatea de victime atrage şi reţinerea unei pluralităţfl de infracţiuni. Tnsä,
in cazul in care Iegiuitorul a reunit două sau mai multe infracţiuni contra persoanei intr-o singurä infracţiune complexă, vom b
in prezenţa unei unităţi Iegale de infracţiune, iar nu a unei pluralităţii de infracţiuni. AstfeL in cazul uciderii din culpă, Ia fel ca
şi in cazul infracţiunii de omor califîcat (săvărşit asupra două sau mai multor persoane), pluralitatea de victime circumscrisä
unei activitäţi unice a fäptuitorului atrage reţinerea unei singure infracţiuni complexe de ucidere din culpä, condiţia necesară
este aceea ca decesul victimelor sä fie provocat prin aceeaşi acţiune, chiar dacă prin acte diferite, dar sävărşite in aceeaşi
imprejurare, Din acest motiv, in speţă este vorba de o singură infracţiune de ucidere din culpă in formă agravată, iar nu de
două infracţiuni de ucidere din culpă in concurs. Aşadar, răspunsul de Ia Iitera A este corect
Nu poate fi vorba de incidenţa cauzei de neimputabilitate a cazului fortuit, deoarece fäptuitorul nu a adaptat viteza Ia
condiţiile de drum acoperit cu polei, depäşind Iimita Iegalä a vitezei, astfel că rezultatul nu era unuI imprevizibil, ci, dimpotrivă,
producerea unui accident in aceste condiţii era previzibilă, Din acest motiv, răspunsul de Ia Iitera C este greşit.
592 EXPLiCAŢíi UREPT PENĂL. 11. PARŢA 5FECIALĂ

26. Răspuns. A (pflnÝ,e în po(esie avoL-ai deiîniíh', 2017)

—

Problema de drept este similară cu cea de Ia speţa anterioarä, respectiv existenţa unei infracţiuni unice complexe de
ucidere din culpä atunci când acţiunea făptuitorului a provocat decesul a două persoane, Tn acest caz, Iegiuitorul a reunit într-o
singurä infracţiune complexă două infracţiuni distincte de ucidere din culpă, astfel incăt incadrarea juridicâ a faptei este aceea
de ucidere din culpă in varianta agravatä.
Situaţia este identicä şi pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă [art, 196 alin, (4) CP], la care egiuitorul a reunit
inlr-o singură infracţiune complexă două sau mai multe infracţiuni de vătămare corporală din culpă, in cazul in care acţiunea
sau inacţiunea făptuitorului comisă din culpă a provocat vătămarea corporală a douä sau mai mullor persoane.
În consecinţă, in speţä, incadrarea juridică a faptei esţe aceea a unei infracţiuni de ucidere din culpă in varianta agravată
in concurs cu o infracţiune de vătămare corporală din culpă in varianta agravată, răspunsul de Ia Iitera A fiind ceI corect,
Condiţia necesară pentru reţinerea unităţii Iegale de infracţiune, atât in cazul uciderii din culpä, cât şi in cazul vätămării
corporale din culpă, este aceea ca rezultatul să se producä in aceeaşi imprejurare, in urma unei activitäţi unice a făptuitorului.
Dacă uciderea din culpă a celor două persoane s-a produs in urma unor activităţi distincte, in imprejurări diferite, vom fi in
prezenţa unei pluralităţii de infracţiuni — Ia fel şi in cazul infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

29. Răspuns: C (admitere INM şi în mayistraturä, septembrie 2018)

Infracţiunea de ucidere din culpä se poate comite doar din culpä, fie cu prevedere, fie simplä. În niciuna dintre aceste
modalitäţi ale culpei fäptuitorul nu doreşte şi nici nu acceptă posibilitatea producerii rezultatului periculos, Or, în cazul in care
un medic ar Iăsa în corpul unei paciente un pansament, cu intenţia de a-i face räu acesteia, pentru a se räzbuna, fapta sa nu
mai este comisă din culpă, ci cu intenţie, În acest caz, fapta medicului, avănd in vedere cä a acţionat cu intenţie, va fi aceea
de omor, iar nu de ucidere din culpă, chiar dacä moartea s-a produs in urma unei operaţii chirurgicale. n consecinţă, răspunsul
de Ia Iitera A este greşit.
Şi răspunsul de Ia litera B este greşit, deoarece, potrivit art. 153 alin. (2) Iit. b) CP, prescdpţia nu iniätură răspunderea penaiä
în cazui: (...) b) infracţiuniior prevăzute ia art, 188 şi 189 şi at infracţiunflorintenţionate urmate de moartea victîmei. Aşadar,
se incadreazä in categoria infracţiunilor imprescriptibile doar infracţiunile intenţionate şi praeterintenţionate care au avut ca
urnlare moartea victimei. Acest ĺapt rezullä din menţionarea eÄplicitä a iníracţiunilor de omor şi a infracţiunilor irilenţionale
urmate de moartea victimeh Nu intră aici şi infracţiunile comise din culpä care au avut ca urmare moartea victimei, deoarece
acestea sunt comise doar din culpa.
Răspunsul de Ia litera C este corect, deoarece culpa concurentă a victimei Ia producerea rezultatului morţii sale nu anulează
culpa fäptuitorului, Indiferent care ar fi proporţia color două culpe, respectiv chiar dacă ar fi preponderentă culpa victimei, iar
culpa autorului arfi mult mai redusă, acesta din urmă tot ar răspunde pentru infracţiunea de ucidere din culpă De gradul redus
aI culpei autorului se va ţine cont doar Ia individualizarea pedepsei si Ia plata despägubirilor civile.

30. Răspuns: A (admitere in magistratură, iunie 2019)

Infracţiunea de ucżdere din culpă nu poate fi reţinută in concurs formal cu o altă infracţiune de ucidere din culpä, deoarece
in acest caz vom fi in prezenţa unei infracţiuni unice complexe de ucidere din culpă, in varianta agravată. Dacă uciderea din
culpä se produce in aceeaşi imprejurare faţă de douä sau mai multe persoane, Iegiuitorul a creat o unitate Iegalä de infracţiune,
aslfel incăt nu se poate reţine o pluralitale de infracţiuni, Din acest moliv, răspunsul de Ia Iitera A este coreci
Infracţiunea de ucidere din culpă in formă de bazä poate fi reţinutä şi in sarcina unei persoane care are calitatea de medic
salariat Ia un spitaL chiar dacä acesta sävărşeşte fapta in timpul serviciului, Pot fi activităţi de ucidere din culpă săvărşile
de către medic fără ca acestea să aibă Iegătură cu exercitarea profesiei de medic (de pildă, in cazul in care medicul scapă
un nou-născut din mănă, vom fi in prezenţa unei culpe simple, iar nu au unei culpe profesionale; de asemenea, in cazul in
care medicul, din neatenţie, deschide brusc uşa cabinetului şi Ioveşte un pacient), În aceste cazuri nu va fi incidentă culpa
profesională, ci culpa simplă, astfel incăt nu se poate reţine varianta agravată a infracţiunh de ucidere din culpă. Asadar,
răspunsul de Ia Iitera B este greşit.
Infracţiunea de ucidere din culpä comisä ca urmare a nerespectärii dispoziţiilor Iegale ori a mäsurilor de prevedere pentru
exerciţiul unei profesh nu se reţine intotdeauna in concurs formal cu infracţiunea de neglijenţă in serviciu. ln primul rănd, diferenţa
dintre cele două infracţiuni rezultă din aceea că prima este o infracţiune contra persoanei, in timp cea doua este o infracţiune
de serviciu. În aI doilea rănd, pentru infracţiunea de neglijenţă in serviciu este necesară incălcarea de către profesionist a
unor obligaţii reglementate in Iegislaţia primară, ceea ce nu este valabil şi pentru infracţiunea de ucidere din culpä. În aI treilea
rând, cele douä infracţiuni se exclud, de regulă, intrucăt infracţiunea de neglijenţă in serviciu este o infracţiune subsidiară,
care va fi reţinută doar in cazul in care nu vor fi intălnite elementele de tipicitate ale unei infracţiuni mai grave, Din acest motiv,
răspunsul de la Iitera C este greşit.
lOAN-PAULCHI, cRISTINELGHIGHEcI EXPLICAŢIJ 593

L2. Infracţiuni contra integrităţii corporale sau sănătăţii

31. Răspuns: B (admîtere in magistraturâ, aprflie 2017)

Răspunsul de Ia IiteraAeste greşit deoarece. in cazul in care Iovirea sau violenţele sunt exercitate de persoana ce asigură
paza unei instituţii, aĺ]ată in exercitarea atribuţhlor de serviciu, fapta nu va constitui infracţiunea de Iovire sau aIte violenţe,
prevăzută de art, 193 CP, ci infmcţiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art, 296 alin. (2) CP. Tn con;inutul acestei infracţiuni
se face menţiunea că subiectul activ trebuie să fie o persoană afiată in exercitarea atribuţiilor de sewiciu, nefiind nevoie ca
aceasta să aibă calitatea de funcţíonar public.
Răspunsul de Ia Iitera B este corect, deoarece infracţiunea de Iovire sau alte violenţe poate fi comisă de orice persoanä. Subiectul
activ aI acestei infracţiuni nu este circumstanţiat sau calificat, putând fl, Tn principiu, orice persoană, Nu are relevanţă faptul
că, in cazul in care infracţiunea de tovire este comisă in exercitarea atribuţiilor de serviciu, fapta va constitui infracţiunea
complexă de purtare abuzivă, aşa cum s-a arătat anterior. Acest Iucru nu inlätură caracterul necircumstanţiat aI subiectului
activ aI infracţiunii de Iovire sau alte violenţe.
Răspunsul de Ia Iitera C este greşit, deoarece, in cazul in care subiect pasiv aI Iovirii este fratele făptuitorului, fapta acestuia
constituie infracţiunea de violenţă in familie, prevăzută de art. 199 raportat Ia art. 193CR Deşi aceasta este o variantă agravată
a infracţiunii de Iovire sau alte violenţe, ea este reglementată într-un text distinct, sub o denumire marginală proprie, ceea ce
face ca răspunsul de Ia Iitera C, care face trimitere doar Ia art. 193 CP, să fie greşit.

I
32. Răspuns: B (primire în profesie avocat sta gîar, august 2019)
—

In cazul infracţiunilor contra persoanei, regula este că pluralitatea de subiecţi pasivi atrage pluralitatea de infracţiuni. Nu
poate fi reţinutä in acest caz nici unitatea naturală de infracţiune şi nici forma continua(ă a in(racţiunii, deoarece fiecare persoană
reprezintă o valoare socială distinct protejată, astfel incăt Iezarea fiecărui subiect pasiv in parte exclude posibilitatea unei rezoluţii
infracţionale unice. In cazul infracţiunilor contra integrităţii corporale şi a sănătăţii săvărşirea flecăreia din aceste infracţiuni
faţă de o anumită persoană presupune o nouă rezoluţie infracţională, Doar in ipoteza in care făptuitorul işi indreaptă acţiunile
sale de Iovire impotńva aceluiaşi subiect pasiv, Ia diferite intervale de timp, in baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale vom fi in
prezenţa unei unităţi Iegale de infracţiune sub forma infracţiunii continuate.
Din aceste motive, in speţă nu poate fi reţinutä forma continuată a infracţiunii, ci se impune reţinerea pluralităţii de infracţiuni,
sub forma concursului real de infracţiuni. Aşadar, răspunsul de Ia Iitera B este corect, iar räspunsul de Ia Iitera A este greşit.
Nu poate fi reţinută in speţă cauza de neimputabilitate a intoxicaţiei cu alcool deoarece făptuitowl şi-a provocat singur.
intenţionat, starea de beţie, nefiind adus in această stare independent de voinţa sa. Tn plus. este evident că nu suntem in
prezenţa unei in(oxicaii totale de vreme ce făptuitorul a pu(ut să işi coordoneze mişcările şi să Iovească două persoane in
mod repetaL Din acest motiv, răspunsul de Ia Iitera C este greşit.

I 33. Răspuns: A (admítere INM şi in magistratură, 2016)

Infracţiunea de Ioviri sau alte violenţe se poate comite atăt printr-o acţiune tipică de Iovire cu pumnuL cu piciorui sau cu
un obiect contondent, cât şi prin alte acţiuni atipice, cum ar fi otrăvirea cu o substanţă neletală, intoxicarea sau oĺerirea unui
scaun instabil pentru a o determina pe persoana vătămată să cadä. De asemenea, această infracţiune se poate comite printr-o
acţiune, căt şi printr-o inacţiune, dacă rezultă cu certitudine intenţia făptuitorului ca prin inacţiunea sa să ii producă o suferinţă
persoanei vătămate. Aşadar, in cazul in care nu s-ar fi produs moartea Iui V, in speţă s-ar fi reţinut in sarcina Iui X infracţiunea
de Iovire sau alte violenţe sau infracţiunea de vătămare corporală, in funcţie de rezultatul produs, Din moment ce peste această
acţiune intenţionată de Iovire s-a suprapus rezultatut mai grav aI morţii victimei. rezultat care s-a produs din culpă in speţă
suntem in prezenţa infracţiunii de Ioviri cauzatoare de moarte. Tn consecinţă, răspunsul de Ia Iitera A este corect.
Răspunsul de Ia Iitera B este greşit, deoarece in speţă există intenţia Iui X de a-i produce o suferinţă Iui V, chiar dacă prin
aceasta a vrut să facă o glumă. Lovirea unei persoane, chiar in glumă. constituie infracţiunea de Ioviri sau alte violenţe, dacă
ii produce acesteia o suferinţă. Căderea Iui V de pe scaun este de natură să ii producă acestuia o suferinţă, iar din momen(
ce existä această infracţiune intenţionată de Iovire, care a avut în finat drept consecinţă moartea vicţimei, nu se poate reţine
infracţiunea de ucidere din culpă.
Răspunsul de Ia Iitera C este greşit, deoarece din speţă rezultă X i-a oferit special scaunul respectiv Iui V, cu scopul de
a-I face să cadă, spre a stărni răsul celor prezenţi. De asemenea. rezultă că X a slăbit special imbinăńle scaunului, pentru ca
acesta să se răstoame cu V. Aşadar, nu se poate exclude culpa Iui X in producerea rezultatului.

I 34. Răspuns: C (primire in profesie avocat detinitiv, 2016)

—

Pentru a ne afia in prezenţa unei cauze de nepedepsire a tentativei Ia omor (de pildă, impiedicarea produceńi rezultatului)
trebuie să se verifice cu intăietate indeplinirea condiţiilor tentativei.
Raportat Ia elementele enunţului din care rezultă că făptuitowl a avut inlenţia dea ucide victima (ie., aplicarea mai multor
Iovituri de cuţit asupra victimei nu este in sine suficientă pentru a califica ľapta drept omor. zona vizată şi intensitatea Ioviturilor
594 EXPLICAŢII DREPT PENAL. 11. PARTEA SPEcIALÄ

fiind elemente Ia fel de importante in economia discuţiei) rezultă că incadrarea juridică a faptei sävărşite reprezintă tenlativă Ia
infracţiunea de omor Existenţa tenlativei ta infracţiunea de omor e un aspect care nu se confundă cu nepedepsirea acesteia.
deoarece atunci cănd este incidentă o cauză de nepedepsire, infracţiunea există, prezintă toate trăsăturile esenţiale ale unei
inĺracţiuni, insă Iegiuitorul, din considerente de politicä penală, nu o pedepseşte
În continuare aplicând regulile generale referitoare Ia efectele cauzeí de nepedepsire a impiedicării producerii rezultalului,
reţinem incidenţa cauzei de nepedepsire a tentativei Ia infracţiunea de omor
Avănd in vedere dispoziţia Iegală expresă. potrivit căreia in cazul in care faptele săvărşite pănă Ia momentul desistärii ori
impiedicării producerii rezullatului constituie o altă infracţiune, urmează a se reţine in sarcina făptuitorului infracţiunea respectivă,
in speţă, infracţiunea de vätăĄiare corporală Săvărşirea acesteia rezultă din faptul că persoana vătămată a suferit Ieziuni ce
au necesitat 110-120 de zile de ingrijiri medicale, Aceste consecinţe atrag reţinerea in sarcina ĺăptuitorului a inĺracţiunii de
vătămare corporală, chiar dacă prin fapta sa intenţionatä nu a fost pusă in primejdie viaţa persoanei vătămate. ¶ntrucât penlru
tentativa Ia infracţiunea de omor operează cauza de nepedepsire a impiedicăhi producedi rezultatului. făptuitorul nu poate fi
pedepsit pentru aceasla, ci doar pentru infracţiunea absorbitä de vätämare corporală,
În ptus, nu poate li reţinutä varianta Ba răspunsului deoarece fapta sävärşită constituie infracţiune. insă nu se pedepseşte
din cauza incidenţei unei cauze de nepedepsire (care nu este desistarea. ci impiedicarea producerii rezultatului), Nu se poate
pune semnul egalităţii intre incidenţa unei cauze de nepedepsire i inexistenţa infracţiuni.

35. Răspuns: A (admitere NM şă in magistraturä, 2014)

In concept, infracţiunea de vătămare corporalä este o infracţiune comisivă, insă in concret ea poate fi săvărşită atăt printr-o
acţiune, cât şi printr-o inacţiune, Ea ar putea fi săvărşită printr-o inacţiune in cazul in care ar fi incidentă vreuna dintre poteze!e de
Ia art. 17 CP. care reglementeazä intracţiunea comisivă săvărşitá prin omisiune. Astfel, dacä un medic nu intervine pentru a trata
un pacient, pentru că este in duşmănie cu acesta şi vrea sä se räzbune pe eI, iar prin neintervenţia sa i s-a produs pacientului
o vătămara cnrporaI fapta medirultii va constittń infracţiunea de vătämare corporalä prevăzutä de art 191 CP. Medicui are
obligaţia Iegală de a interveni. iar incâlcarea cu intenţie a acestei obflgaţii va atrage in sarcina sa infracţiunea intenţionată
contra integritäţii corporale sau chiar contra vieţii. dacä pacientut si-a pierdut viaţa. AstfeL răspunsul de Ia Iitera Aeste corecĹ
Räspunsul de Ia Iitera B este greşit, deoarece infracţiunea de Ioviri cauzatoare de rnoarte este o infracţiune complexă
progresivă, care absoarbe in continutul său infractiunile mai usoare de Ioviri sau alte violenţe ori vätămarea corporală. Asadar,
in cazul in care făptuitorul Ioveşte victima, producándu-i o vătămare corporalä, iar ca urmare a inrăutăţirii stării de sănătate
victima decedeazä, in sarcina făptuilorului nu se poate reţine decăt infracţiunea de Ioviri cauzatoare de moarte De aceea.
aceasËi din urmä nfracţiune nu se poate reţne ncodatä in concurs deal cu infracţiunea de vätämare corpora!ä. sävăritä
impotriva aceleiaşi persoane,
Răspunsul de Ia itera C este greit, deoarece vätámarea corporalä prin puneťea in primejdie a vieţii unei pelsualie este
o infracţiune momentană. nesusceptibilă de a fi reţinută in formä continuä. Infracţiunea continuă este infracţiunea aI cărei
element malerial este susceptibil de a se continua in mod naturaL putănd avea o durată in timp. Infracţiunea de vătămare
corporalä nu este susceptibilă de formä continuă, deoarece toate modalităţile de săvărire sunt acţiuni momentane, care nu
sunt susceptibile dea avea o durată in timp

36. Răspuns: C (primire în profesie avocat deűnitiv, 2014)

—

Pentru a face o incadrare juridică corectă a faptei trebuie analizat dacă fäptuitorul a avut intenţia de a ucide persoana
vătämatä ori punerea in pńmejdie a vieţii acesteia s-a realizat din culpă, Diferenţa dintre tentativa Ia infracţiunea de omor
infracţiunea de vătämare corporală in vadanla punerii in primejdie a vieţii persoanei [art. 194 alin. (1) Iit e) CPj constă in aceea
că Tn cazul tentativei de omor făptuitorul acţioneazä cu forma de vinovăţie a intenţiei, directe sau indírecte, in timp ce in cazul
infracţiunii de vătămare corporală in varianta punerii in primejdie a vieţii persoanei acesta acţionează cu praeterintenţie. În
acesl din urmă caz. făptuilorul comite cu inlenţie infracţiunea de Iovire sau aIte violenţe, iar rezultatul mai grav constănd in
punerea in primejdie a vieţii persoanei se realizează din culpă.
Analizănd modul de săvărşire a faptei. obiectul vulnerant folosit pentru Iovire şi zona vizatä de făptuitor se poate trage
concluzia că făptuitorul nu a urmărit şi nici nu a acceptat punerea in primejdie a vieţii persoanei vătămate, Lovirea cu pumnul sau
cu piciorul este aptă sä provoace moartea victimei doar in mod excepţional, astfel incăt, in hpsa unor alte elemente din care să
se deducă intenţia de a provoca decesul, aceste acte pot fi considerate doar acte intenţionate de Iovire, iar nu acte de ucidere
Pentru aceste motive, incadrarea juridică corectä a faptoi este aceea de vätämare corporalä, iar nu de tentativă de omor
Nu poate fi reţinutä infracţiunea de Iovire sau alte violenţe deoarece, aşa cum rezultă din speţă, persoanei vătămate i-a
fost pusă in primejdie viaţa [art. 194 alin. (1) Iit. e)J. În consecinţă, răspunsul corect este Ia Iitera C.

I37. Răspuns: C (primire în proťesie avocat dctinitiv, 2016)

—

Răspunsul corect in această speţă iI dă forma de vinovăţie cu care a acţionat făptuitorul in provocarea decesului victimei. Aşa
cum este descrisä situaţia de fapt nu se poate trage concluzia că fäptuitorul a acţionat cu intenţia dea provoca decesul victimei,

á . ..
IoAN-PAULCHI, CRISTINELGHIGHECI EXPLICAŢII 595

ci cu intenţia dea o imobiliza şi a o Iovi, iar decesul s-a produs ca urmare a cäderii victimei pe scări. b consecinţă, nu există
niciun element pentru a se reţine intenţia indirectă a fäptuitorului in producerea decesului victimei.
Nu poate fl reţinută Iegitima apärare in această cauză, deoarece din descrierea situaţiei de fapt rezultă că făptuitorul este
cel care a alergat victima după ce aceasta părăsise locul altercaţiei. Or, in acest caz nu mai poate fi vorba de un atac actual
al victimei, căruia să i se răspundă printr-un act de Iegitimă apärare.
Avănd in vedere că fäptuitorul a comis acte de violenţă asupra victimei cu intenţie, iar rezultatul mai grav aI decesului
s-a produs din culpa făptuitorului, ca urmare a căderî victimei pe scäri, fapta va constitui infracţiunea de loviri sau vătămări
cauzatoare de moarte, iar nu aceea de omor. In consecinţă, răspunsul corect este Ia litera C.

38. Răspuns: B (pflmire în profesie avocat detinitiv, 2015)

— -

Califlcarea corectă a faptei rezultă din calificarea exactă a formei de vinovăţie cu care a acţionat făptuitorul. In speţä,
făptuitorul a folosit un obiect vulnerant apt să provoace decesul victimei, insă zona vizată de acesta nu a fost una vitală, ci
una in care decesul victimei se poate produce doar in mod excepţional, Astfel prin Iovirea victimei cu cuţitul in zona braţului
făptuitorul denotă intenţia de a o leza pe victimä, iar nu intenţia de a ucide, deoarece zona vizată de el nu este una vitală (cap,
trunchi etcĄ.
In consecinţă, în cazul faplei comise, deşi a avut ca rezultat moartea victimei, acesta nu ii poate fi imputat făptuitorului cu
titlul de intenţie, ci cu titlu de culpă.
Intrucăt fapta iniţială de lovire a fost săvărşită cu intenţie, iar peste aceasta s-a suprapus rezultatul mai grav al decesului,
imputabil cu titlu de culpă, făptuitorul a săvărşit infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Nu poate fi vorba in speţă de săvărşirea infracţiunii de ucidere din culpă, deoarece Ia această infracţiune forma de vinovăţie
cu care a acţionat făptuitorul este culpa, iar nu intenţia peste care s-a suprapus culpa, aşa cum rezultă din datele enunţului.
Din acest motiv, răspunsul corect este la litera B.

• Răspuns: B (admitere INM şi În magistratură, 2015)

Potrivit art. 196 alin. (1) CP, fapta prevăzută in art. 193 alin. (2) sävărşitä din culpä de către o persoană aflată sub influenţa
băuturiloralcoolice oria unei substanţe psihoactive sau in desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ea insăşiinfracţiune se
pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. In art. 193 alin. (2> CP se prevede că fapta prin cam se produc
leziuni traumatice sau este afectată sănătatea uneipersoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de ingnjiri medicale de ceí
mult 90 de zile (...) se pedepseşte mai aspru decăt atunci cănd nu s-au produs leziuni ce au necesitat zile de ingrijiri medicale.
Aşadar, pentru a se reţine infracţiunea de vătămare corporală din culpä, este necesar ca fapta să fi produs Ieziuni care să
necesite ingrijiri medicale (chiar şi o zi de ingrijiri medicale) şi ca persoana care a comis-o să se fi aflat sub influenţa băuturilor
alcoolice sau a altor substanţe psihoactive, Dacă fapta din culpă nu a fost comisă de o persoană aflată sub influenţa băuturilor
alcoolice sau a substanţelor psihoactive, chiar dacă a produs leziuni care au necesitat cel mult 90 de zile de îngrijiri medicale,
ea nu va constitui infracţiunea de vătămare corporală din culpă. Va fi doar o faptă ilicită delictuală, neincriminată, Din aceste
motive, răspunsul de la litera B este corect, iar răspunsurile de Ia Iiterele A şi C sunt greşite.

I 40. Räspuns: C (primire in proťesie — avocat definitiv, 2015)

Din modul in care este descrisă săvărşirea faptei rezultă că este vorba de o infracţiune din culpä, iar nu una intenţionată.
Aceasta rezultă din noţiunea de „accident rutier folosită in descrierea acţiunii prin care s-a produs vătămarea integrilăţii corporale
a persoanei vätämate. În consecinţă, nu poate fi vorba de infracţiunea intenţionată de lovire sau alte violenţe.
În speţă nu sunt inlrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de vătămare corporală din culpä deoarece persoana
vătămată a avut nevoie de 90 de zile de ingrijiri medicale pentru tratarea leziunilor produse prin fapta săvărşită de inculpat. Or,
potrivit art 196 alin. (1) CP poate fi reţinută infracţiunea de vătämare corporală din culpă in contextul producerii unei vătămări
a cărei gravitate este evaluată prin zile de ingrijiri medicale de ceI mult 90 de zile doar in cazul in care făptuitorul se afia sub
influenţa băulurilor alcoolice sau a altor substanţe psihoactive ori se afla in săvărşirea unei infracţiuni, Prin decizia nr. 812018
(ICCJ, Completul DCD, M. Of. nr 539 din 28 iunie 2018) s-a stabilit că in interpretarea dispoziţiilorart. 196 alin. (1) teza ICP,
care incriminează fapta preväzutä inaM. lY3alin. (2) CPsävărşitädinculpă decătreo persoană aflatä sub influenţa bäuturilor
atcoolice, existenţa infracţiunü de vătämare corporală din culpă nu este condiţionatä de o anumitä Iimită a imbibaţiei alcoolice.
cum in speţă nu rezultă niciuna dintre aceste ipoteze, nu poate fi reţinută săvărşirea infracţiunü de vătămare corporală
din culpă.
Dacă persoana vătămată ar b avut nevoie de peste 90 de zile de ingrijiri medicale, putea fl reţinută in sarcina făptuitorului
infracţiunea de vătămare corporală din culpă in varianta agravată, prevăzută Ia art. 196 alin. (2) care nu mai este condiţionată
de aflarea făptuitorului sub influenţa băuturilor alcoolice sau a substanţelor psihoactive ori de săvărşirea de către acesta a
unei infracţiuni.
Din acest motiv, singurul răspuns corect este cel de la litera C, intrucăt fapta săvârşitä nu este prevăzută de Iegea penală.
596 EXPLICAŢII DREPT PENAL IL PARTEA SPECIALĄ

41. Răspuns: B (primire în profesie avocat stagiar, 2015)

—

La fel ca in cazul infracţiunilor de omor i de ucidere din culpá, in cazul infracţiunii de vătämare corporală din culpă legiuitorul
a creat o iníracţiune complexă alcătuită din mai multe infracţiunii de vătämare corporală din culpă, in cazul in care acţiunea
sau inacţiunea făptuitorului are ca rezultat vătămarea corporală din culpă a două sau mai multor persoane.
ln principiu, pluralitatea de subiecţi pasivi atrage o pluralitate de infracţiuni Tn cazul infracţiunilor contra integritäţii corporale
şi a sănätăţii persoanei, O excepţie de la această regulă o reprezintă situaţia in care prin voinţa legiuitorului au fost reunite intr-o
unitate legală de infracţiune mai multe infracţiuni distincte, aşa cum s-a întâmplat in cazul infracţiunfl de vătămare corporalä
din culpă. Aşadar, in această situaţie fapta va constitui infracţiunea unică de vătămare corporalä din culpă, in forma agravatä
[art. 196 alin. (4) CPJ, iar nu o pluralitate de infracţiuni de vătămare corporală din culpă, Din acest motiv, răspunsul corect este
la litera B.

I
42. Räspuns: A, C (admitere INM, noiembrie 201)
O primă probtemä pe care o ridică intrebarea este aceea a posibilitäţii coautoratului in cazul infracţiunii de rele tratamente
aplicate minorului, Aşa cum se arătat in mod detaliat in räspunsul la contestaţiile formu)ate la această intrebare, este posibil
coautoratul la această infracţiune. Astfel, Comisia de soluţionare a contestaţiilor a arătat că: Răspunsul de /a titera A este
comct, având in vedere că infracţiunea de re/e tratamente aplicate minorului, atunci când elementut material este reprezentat
de inacţiune, poate fl săvârită in coautorat. Jn primul rănd, nu poate fiprimitü interpretarea emnată dată art 17 CP în sensu/
că, sub incidenţa acestui text de Iege, ar putea fi comise prin omisiune numai infracţiuniÍe care presupun producerea unui
rezultat. ĺmpmjurarea cä 11Ł b) a art 17 se mferä şi Ia producerea unui rezultat nu este sufîcientă pentru o asemenea camctedzam,
ce/ puţin pentru că Iit. a) din aceeaşi normă nu face nicio referim în sensut timitărü numai Ia infracţiunfle de rezultat.
Pe de attă pade. în cazu/infracţiunäde rele tratamente aplicate minoru/ui. comisă prin omisiune, nu intotdeaüna pmmisa va
h reprezentată de o obligafie personală, nesusceptibitä de coautorat. De altfet, candidaţii acceptă faptut că omisiunea, ca formă
a uĺurHerItuIui rnaterial, nu uxçlude de plano coautomtuL 0r bunăoarä, in ipoteza in care cei doi pannţ ai minorului convin să
nu hräneascä victima in mod sistematic, se va reţine coautoratul, obligaţia de intreţinere a copÜului fiind una comunä, Afirmăm
că este o obligatie comună deoarece Iegiuitonil nu prevede o iimp/irţirn mafematică a sarcinilor parentalc. De exemplu,
daca părin(ii convin ca numai unuI să fie îlsărcinat cu hrănirea cepdului. ceiälalţ fiind insărcinat cu alte aspecte, nu se poate
afirma că ceI de-aI doilea nu i-a respectat ebligaţia Iegală de cretere a minorului, Tocmai faptul cö sarnhiile parantale pot fi
impărţite conferä acestei ob/igaţü caracterul de obliga ţie comunä, nu persona/ă per se, Cum s-a arătat in doctrinä in legătură
cu infracUunile omisive proprü, categorie invocată de candidat,. dacă indephnirea obligaţiei implică o repartizare de sarcini
intrc mai ma'te persoane. prin inacţiunea sa, fiecare ccntribuie la ;Ieîndeplhirea obligaţei impuse de Iege, Pe de altă pade.
şi in legatură cu infracţiunfle omisive improprü s-a arătat: coautoratuI este posibil în măsura in care ambii omltenţi se aflä în
poziţia de garant (ambele citate din F STRETEANu, 0. NIŢu, Drept pena/. Partea generală. vol. 11).
Räspunsul de Ia litera B este greşit, deoarece in acest caz suntem in prezenţa unei tentative la infracţiunea de viol, iar nu
a unei tentative Ia infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului.
Răspunsul de la litera C este corect, deoarece in cazul in care minorul este lipsit de libertate pe o durată de cinci zile. prin
inchiderea lui in pivniţa intunecată, fapta intruneşte atăt etementele de tipicitate ale infracţiunii de Iipsire de Iibertate in mod
ilegaL căt i pe cele ale infracţiunii de re!e tratamente aplicate minoruluiAlunci cănd fapla prin care se pune in pericol cresterea
şi dezvoltarea minorului constituie infracţiune, se vor aplica regulile de la concursul de infracţiuni

I 3 Răspuns- B (admitere in magistraturä, aprihe 2017)

Răspunsul de Ia litera A este greşit, deoarece pluratitatea constituită de infractori există atunci când mai multe persoane
s-au asociat, s-au constituit intr-o grupare criminalä, in scopul sävărşirii de infracţiuni, De aici şi denumirea de pluralitate
constituită de infractori, pentru existenţa căreia este necesară prezenţa mai multor persoano. Tn legislaţia noastră, un exemplu
de pluralitate constituită de infractori există in cazul sävărşirii infracţiunfl de constituire a unui grup infracţional organizat,
prevázută de art. 367 CR
Răspunsul de la Iitera B este corect, deoarece infracţiunea de incăierare reprezintă un exemplu de pluralitale naturală de
infractori. Pluralitatea naturală de infractori există in cazul infracţiunilor care, prin natura lor, nu pot ći săvârşite decât de mai
multe persoane (de exemplu. infracţiunea de bigamie sau ínfracţiunea de incăierare).
Răspunsul de la litera C este greşit deoarece legea sancţionează in art 198CR participarea la o incăierare, fără a face
vreo distincţie dupä cum participanţii au suferit sau nu vătămări corporale, Prin natura eL participarea Ia o incăierare presupune
producerea unor leziuni altor persoane ori suferirea unor astfel de leziuni de către participanţi. De aceea, toţi cei care au
participat la oincăiemre vorfl traşi la răspundere pentru această infracţiune, indiferent ce leziuni au suferit in urma incăierärik In
acest sens este şi art. 198 alin. (2) CP, care prevede că, dacă in cunul incăierădis-a cauzat o vătămare corporală uneia sau
mai multor persoane şi nu se cunoaşte care dintre paflicipanfi a produs urmăőte, se aplică tuturor pedeapsa inchisorii de Ia
unu Ia 5 ani, cu excepţia victimei. care räspunde potrivit alin. (1). Cum se poate constata. se precizeazä explicit că victima va
răspunde in acest caz pentru infracţiunea de incăierare, in varianta de la art. 198 alin. (1) CP.
IOAN-PAUL CHIS, CRISTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 597

Ł3. Infracţiuni săvârşite asupra unui membru de familie

44. Răspuns: B (admitere in magistraturá, mai 2018)

In concepţia iniţială a legiuitorului din 1968, cănd a fost adoptat vechiul Cod penaL părintele avea dreptul să exercite violenţe
asupra copilului in scopul educärii acestuia şi, doar in cazul in care aceste violenţe atingeau o anumită gravitate. punănd in
pericol dezvoltarea fizică, psihică şi morală a minorului. se reţinea Tn sarcina acestuia infracţiunea de rele tratamente aplicate
minorului. ln prezent nu mai este imbräţişată această opinie şi se consideră că, in cazul in care părintele ar exercita asupra
copilului violenţe flzice, acesta va răspunde pentru infracţiunea de violenţă in familie. De altfel. remarcăm faptul că, sub umbrela
exercitărü unui drept prin autoritatea parentală, dreptul de corecţie al părinţilor asupra copiilor lor se consíderă că are caracter
justificativ numai in raport cu ĺapte care nu lezeazä demnitatea minorului, nu influenţează negativ creşterea şi educarea acestuia
(1. NEOELcu, in G. B000RoNcEAş.A., Codu/ penaL Comentariu pe ariicoie, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucure$i, 2016, p. 110).
Avănd in vedere această din urmă concepţie cu privire la infracţiunea de violenţă in familie, aceasta nu mai poate fi
considerată o inĺracţiune complexă, care să absoarbă in conţinutul său infracţiunile de violenţă, Acest lucru a fost statuat şi
prin Decizia nr. 37/2008 a Tnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată intr-un recurs in interesul legii (M. Of. nr. 177 din 23
martie 2009), prin care s-a statuat că infracţiunile de Iovire sau alte violenţe, vătămare corporală şi lipsire de libertate in mod
ilegal, după caz, se vor reţine in concurs cu infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului, in cazul faptei părintelui care
abuzează de autoritatea sa şi, contrar intereselor minorului, exercită acte de violenţă sau lipsire de libertate impotriva acestuia,
cu intenţia de a-i produce suferinţe, vătămări fizice sau morale, şi care au pus în primejdie gravă dezvoltarea üzică, intelectualä
sau morală a minorului, Cum acest recurs in interesul legii işi păstrează valabilitatea şi in prezent, răspunsul de la litera B este
corect, iar răspunsul de la litera A este greşil.
Răspunsul de Ia lilera C este greşit, deoarece nu s-a pus niciodată problema ca iníracţiunea de violenţă in familie să absoarbă
infracţiunea de rele Iratamente aplicate minorului, Faptul că in speţä actele de lovire repetată a minorului -au pus acestuia în
primejdie dezvoltarea psihică şi morală rezultă din aceea că i-au produs minorului stări puternice de anxietate şi agresivitate
deosebită faţă de alţi copii de vărste mai mici, constatate prin raportul psihologic depus la dosar Or. avănd in vedere aceste
consecinţe, este evident că in speţă există şi infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului.

I 45. Răspuns: B (primire în profesie avocat defînitiv, 2018)

—

O primă problemă pe care o ridicä speţa este aceea dacă este posibil violul in cadrul relaţiilor dintre soţi, Deşi in trecut s-a
emis şi opinia cä nu ar fi posibil violul intre soţi deoarece aceştia si-ar fi dat consimţămăntul la intreţinerea de relaţii sexuale
odată cu incheierea căsătońei, in prezent o astfel de opinie nu mai este susţinută nici de doctrină şi nici de practica judiciară.
Tn consecinţă. atunci cănd actele sexuale sunt realizate prin constrăngere va exista infracţiunea de viol chiar dacă sunt
comise intre soţi, Din acest motiv, răspunsul de la litera C este gresit.
O altă problemă care se ridică este aceea a existen!ei unei unităţi naturale intre actele de constrăngere exercitale de
inculpat asupra soţiei in cele două momente, Cum din speţă rezultă că acesta a realizat iniţial acte de violenţă asupra soţiei
fără să urmărească prin aceasta să o determine la intreţinerea de relaţii sexuale, iar ulterior a luat o nouä rezolue dea exercita
constrăngeri cu scopul determinärii persoanei vătămate la intreţinerea de acte sexuale, rezultă că faptele comise de inculpat
constituie douä inĺracţiuni distincte. Tn consecinţä, neputănd reţine existenţa unei unitäţi naturale (colective) intre constrăngerile
exercitate asupra persoanei vătămate in cele două momente diferite, deoarece acestea au fost separate de rezoluţii inĺracţionale
distincte, răspunsul corect este de la litera B, iar răspunsul de la litera A este greşit.

I 46. Răspuns: B (admitere 1NM şi in magistratură, 2015)

lnfracţiunea de ucidere a nou-născutului comisă de către mamă are ca subiect pasiv doar un copil nou-născut, care
poate fi consideral o victimă aflată intr-o vădită stare de vutnerabilitate, Cu toate acestea, nu orice infracţiune de ucidere a
nou-născutului de către mamă se comite profitănd de această vădită vulnerabilitate. lnfracţiunea poate fi comisä şi prin mijloace
care nu presupun neapărat profitarea de starea de vădită vulnerabititate in care se află copilul nou-născut. Pentru a se reţine
circumstanţa agravată prevăzută de art. 77 lit. e) CP, ar trebui ca făptuitoarea să profite efectiv de starea minorului pentru a
comite uciderea, in sensul că starea minorului i-a uşurat această activitate, Ar putea fi reţinută circumstanţa agravantä prevăzută
de art. 77 lit. e) CP in cazul in care, de pildä. infracţiunea ar fi săvărşitä prin omisiunea mamei de a hrăni şi îngriji copiluL
situaţii cănd, prin ipoteză, mama cunoaşte cä, din cauza stării de vulnerabilitate, victima nu s-ar putea ingriji singură, Cu toate
acestea, este dificil de conceput săvărşirea unei asemenea fapte in interiorul termenului de 24 de ore scurs de la naştere. n
concluzie. nefiind posibită reţinerea agravantei in toate modalităţile de comiterea faptei, räspunsut de la litera A esle greşit.
Noul Cod penal nu mai prevede condiţia ca starea de tulburare in care se află mama care ucide nou-näscutul să fie
determinată de naştere. Sub imperiul vechiului Cod penal. la infracţiunea de pruncucidere se sublinia că această stare de
tulburare trebuie să fie una pricinuită de procesul naşterii, de modificările fiziologice pe care procesul naşteril le provoacă asupra
mamei. Nemaiüind prevăzută această condiţie in noul Cod penal, rezultă că starea de tulburare a mamei poate fi generată
de orice fel de cauze, inclusiv de starea in care se află copilul născut, Din acest motiv, răspunsul de la litera B este corect.
 --w-- — -

593 EXPLICAŢII DREPT PENAL. 11, PARTEA SPECIALĂ

Räspunsul de Ia litera C este greşit deoarece. in cazul infracţiunilor progresive. relevant pentru stabilirea datei săvârşirii
inĺracţiunii este momentul comiterii acUunh ce constituie elementul material aI infracţiunii, iar nu momentul produceńi rezultatului
vătămätor, Acest principiu rezultä din art. 154 alin. (3) CP. potrivit căruia, în cazul infracţunliorprugmsive, ťermenui de pmscňpie
a răspunderä penale începe să curgă de ia data sävărsirii acUunü sau inacţiunü şi se catcuiează in rnpod cu pedeapsa
corespunzătoare rezultatului definitiv produs. Aşadar in cazul infracţiunii de ucidere a nou-näscutului comisä de către mamă,
relevat pentru a se reţine incadrarea de la art. 200 alin (1) CP este momentul savărşirii acţiunii de ucidere de către mamă,
iar nu momentul decesului nou-näscutului. Dacă decesul intervine dupä termenul de 24 de ore, se va reţine tot infracţiunea
de ucidere a nou-näscutului de cätre mamá, dacä acţiunea de ucidere comisă de către mama aflată in stare de tulburare a
intervenit în interiorul termenuui de 24 de ore.

47. Răspuns: B (admitere INM şi în magistratură, 2017)

Râspunsul de la litera A este greşit, deoarece punerea in primejdie a vieţii copilului s-a realizat cu intenţie, iar nu din
culpă Pentru a putea reţine infracţiunea de vătămare corporală prevăzutä de art. 194 alin <1) lit. e) CP, ar trebui ca prin acţiunea
de Iovire făptuitoarea că nu b urmărit şi nici mäcar sä nu fl acceptat posibilitatea producerü morţii copilului. Or, in speţă, inculpata
i-a aplicat copilului lovituri pe toatá suprafaţa corpului, inclusiv in zona capului, care au produs contuzii cerebrale. hematom
epicranian, leziuni ischemice cerebrale. Avănd in vedere vârsta fragedă a copilului, zona in care i-au fost aplicate loviturile.
precum şi intensitatea acestora. inculpata a acceptat posibilitatea producorii mortii
Răspunsul de Ia litera B este corect, deoarece inculpata a acceptat posibiliiatea producerii morţii copilului, chiar dacă nu
a urmärit acest rezultat, punerea in primejdie a vieţii copilului flind comisă cu intenţie, Fiind vorba despre Iovirea unui membru
de familie. este incidentä varianta agravată de la art. 199 CP, la care se raportează fapta de tentativă de omor, prevăzută de
art. 32 CP raportat la ar 188 CP
Räspunsul de la lilera C este greşit, deoarece nu sunt inlrunile elementele constilutive ale inÍracţiunli de ucidere a nou-nascutului
de câtre mamă, prevăzută de art 200 alin. (1) CP, având in vodore că se arată in enunţ că era vorba despre IJfl cnpil de 2 luni,
fiind depăşilă durata maximă de 24 de ore de la momentul naşterii.
Contestaţiile formulate de candidaţi au fost respinsc ca neĺondate, pentru următoarele considerente: in raport de dateie
cupdnso În onunţui grilei, fapta inculpatu!uiXintruneşte elemente!e constitutive aíe tentativeila infracţiunea de otnor săvársitä
asupra unui membru de familie, prevăzută de art. 32 raportat Ia art. 188. art. 199 alin, (1) CP varianta de räspuns de la Iitera
B fiind singura corectä dintre ceie propuse. Ín aceIaşi timp insă, enunţul variantei de răspuns de la htera B nu a avut in vedere
circumstanţa agravantä a săvá,şirii faptei prin cruzimi, astfel că analiza incidenţei acesteia excedează conţinutului grflei.

1.4. In&actiuni contra libertäţii persoanei

J 48. Răspuns: A (admitere INM şi în magistraturâ, septembrie 2018)

Răspunsul de Ia litera A este corect deoarece in legislaţia noastră nu sunt limitate infracţiunile care pot fi reţinute in
sarcina unei persoane juridice. Astfel, dacă sunt indeplinite condiţiile de la art 135 i urm. CP. persoana juridică, cu excepţia
statului şi a autorilăţilor publice, poate räspunde penal pentru infracţiuni!e săvărşite in realizarea obiectului de activitate sau in
interesul ori in numele persoanei juridice, Este adevărat că Ia unele infracţiuni (de exemplu, infracţiunea de viol) este imposibil
de conceput räspuriderea peísoanei juridice în caiitate de autor însă ar putea fi conceputä. teoretic. raspunderea persoanei
juridice in calitate de complice sau de instigator La infracţiunea de Iipsire de libertate in mod ilegal ar fi posibilă imaginarea
unei situaţii in care reprezcntanţii unei persnane juridice să comită., in calitate de autori, o infractjune de lipsire de libertate
in mod ilegal in realizarea obiectului de activiiate aI acesteia sau in interesul ori in numele persoanei juridice (de exemplu,
reprezentanţii unei firme de pazä şi protecţie),
Răspunsul de la Iitera B este greşit, deoarece in varianta de la art. 205 alin. (3) lit. c) CP infracţiunea do lipsire de libertate
in mod ilegal este o infracţiune complexă, care absoarbe in conţinutul ei infracţiunea de vătämare corporală prevăzutä in
art. 194 alin. (1) lit, e) CP. !n consecinţă, dacä prin Iipsirea de libertate in mod ilegal i-a fost pusä in primejdie viaţa victimei, se
va reţine doar infracţiunea de Iipsire de libertate in mod ilegal in varianta agravată, nu şi infracţiunea de vätämare corporală. Tn
acest caz, operează o absorbţie Iegală, deoarece consecinţa de la infracţiunea de vătămare corporalä, respectiv punerea in
primejdie a vieţii victimei, este menţionată explicit in conţinulul variantei agravate a infracţiunii de lipsire de Iibertate in mod iIegal.
Răspunsul de Ia Iitera C este greşit, deoarece inĺracţiunea de lipsire de libertate in mod ilegal se absoarbe in mod natural.
de multe ori, in infracţiunea de tălhărie, Aceasta se intămplă ori de căte ori modul de concepere a inĺracţiunii de tălhărie
presupune lipsirea de libertate in mod ilegal a victimei (de exemptu. imcbilizarea acesteia pe durata in care (ăptuitorul cautä
bunuri in locuinţä pentru a le sustrage) La fel ca in cazul infracţiunii de viol, care nu poate fi comisă fără o lipsire de libertate
a victimei, şi inťracţiunea de tălhărie presupune uneoń, in mod natural, lipsirea de libertatea victimei.
Comisia de soluţionare a conlestaţiilor a reţinut că varianta de răspuns de Ia Iitera B nu este corectă, in ipoteza descdsä
fiind vorba despre o formă agravată a infracţiunii de lipsire de Iibeflate [afl. 205 alin. (3) Iit. c) CR1, şi nu despre un cűncurs
de infracţiunt Varianta de răspuns de Ia Iitera C nu este corectă, enunţul prevăzănd cä absorbţia nu este posibilă in ipoteza

fl% .
IDAN-PAuL cHIS, CRISTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 599

vizată. Qr, în numeroase situaţii, lipsirea de libertate se absoarbe în mod natura j in t&härie, aşa cum se intămp!ă atunci cănd
victima este imobilizată pentru timpvl strict necesar comiterü sustragerü.

I 49. Răspuns: A (admitere in magistratură, aprilie 2017)

in art 205 CP nu se prevede o variantă agravată a infracţiunii de lipsire de Iibertate in mod ilegal dacä s-a produs o vătămare
corporală, Se prevede ca vańantä complexä a infracţiunń, řn art. 205 alin. (4) CP. doar Iipsirea de Iibertate in mod ilegal care a
avut ca urmare moartea victimei. Aceasta inseamnă cä. atunci cănd infracţiunea de Iipsire de Iibertate in mod ilegal ar produce
victimei Ieziuni ce ar necesita 95 de zile de ingrijiń medicale, se vor reţine in concurs infracţiunea de Iipsire de Iibertate in mod
ilegal şi infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. (1) Iit. b) CP. Varianta agravată a infracţiunii de Iipsire de
Iibertate in mod ilegal de Ia art. 205 alin. (3) Iit. c) CP (punând in pericol sănătatea sau viaţa victimei") nu poale fi consideratä
o variantă complexä care absoarbe infracţiunea de vátămare corporală. in consecinţä, răspunsul de Ia Iitera A este corect.
Varianta constănd in răpirea unei persoane aflate in imposibilitatea de a-şi exprima voinţa ori de a se apăra. reglementată
in art 205 alin. (2) CP, nu este o variantă agravatä a infracţiunii tip, deoarece se sancţioneazä cu aceeaşi pedeapsă, Din acest
motiv. räspunsul de Ia Iitera B este greşit.
Răspunsul de la Iitem C este greşit. deoarece infracţiunea de Iipsire de libertate in mod ilegal poate h comisă sub forma
participaţiei improprii, in cazul in care o persoanä determină cu intenţie o altă persoanä, care acţionează din culpă sau fără
vinoväţie, să priveze de Iibertate victima. De exemplu, cel care acţioneazä cu intenţie iI induce in eroare pe cel care acţionează
din culpă că victima a săvărşit o infracţiune flagrantă şi trebuie reţinută pănă Ia sosirea organelor de poliţie.
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinuĺ că varianta de la litera 4 este corectă, intrucât dispoziţüle art 205 alin. (3)
Iit. c) Cpfac referire doar la punerea in pericol a sănătăţi sau vieţii victimei, iar nu la cauzarea unor leziuni traumatice care să
necesite pentru vindecare un anumit număr de 2ile de íngn]iri medicale, Varianta deja Iitera B nu este corectă, întrucăt răpirea
unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra constituie o fomiă asimilată a infracţiunü de
lipsire de libertate in varianta tip, care se sancţionea2ă intre aceleaşi limite de pedeapsă, conform art 205 alin. (2) CP iar nu
o formă agravată a acesteia.

I 50. Răspuns: B (primire in profesie avocat sta giar, 2018)

—

Fapta inculpatului constituie doar infracţiunea de Iipsire de tibertate in mod ilegal in modalitatea simplă (art. 205 atin. (1)
CP], in concurs cu infracţiunea de Iovire sau alte violenţe.
In speţä nu poate ťi reţinută in sarcina inculpatului inĺracţiunea de şantaj deoarece acesta nu i-a solicitat persoanei vătămate
să facă sau să nu facă ceva, prin ameninţarea cu actele de violenţă, Este adevărat că acesta a afirmat Ia un moment dat că
persoana vătămată o să ii păzească oile pănă cănd ii va achita contravaloarea transportului, insă nu i-a solicitat in mod efectiv să
ĺacă acest Iucru, astfel incăt să poate fi reţinută şi infracţiunea de şantaj. in plus, actele de violenţă nu au fost exercitate asupra
persoanei vătămate pentru a o determina să facä activitalea respectivă, Din acest motiv, răspunsul de Ia Iitera A este greşit.
In speţă nu există niciuna dintre variantele agravate de Ia art 205 alin. (3) sau (4) CP, astfel incăt sä poată fi reţinutä in
sarcina inculpatului vreo variantä agravată a infracţiunii de Iipsire de Iibertate in mod ilegal. Este puţin probabilă punerea in
pericol a sănătăţii sau vieţii victimei prin inchiderea acesteia in pivniţă pe o durată de 6 ore, iar in Iipsa altor elemente, este
prea scujă pentru a fi aptă să provoace astfel de rezultate, Din acest motiv. räspunsul de Ia Iitera C este 9reşit.

I 51. Răspuns; A (primire în pro(esie avocat stayiar, 2017)

—

Fapta descrisă intruneşte etementele de tipicitate ale infracţiunii de Ioviri sau vătămäri cauzatoare de moarte in concurs
cu infracţiunea de Iipsire de Iibertate in mod ilegal, răspunsul de Ia Iitera A fiind ceI corect.
Infracţiunea de Ioviri sau vätämäri cauzatoare de moarte rezultä din faptul cä inculpatul a exercitat acte de violenţă cu
intenţie asupra victimei care, după un anumit timp a decedat ca urmare a Ieziunilor provocate prin cädere. Decesul victimei
s-a produs din culpă. intrucăt făptuitorul nu a urmărit uciderea acesteia, ci doar aplicarea unei corecţd fizice, iar Ieziunile Ietale
s-au produs prin cäderea victimei in urma Ioviturii primite (din culpă). Faptul cä a trecut o durată de timp de Ia aplicarea loviturii
pănă Ia decesul victimei nu are nicio relevanţă cu privire la infracţiunea de Iovih sau vätämäri cauzatoare de moarte.
intrucăt inculpatul a privat de Iibertate victima pe o anumită durată de timp in sarcina acestuia se va reţine şi infracFunea
de Iipsire de Iibertate in mod ilegal, Nu poate fi reţinută insă infracţiunea de Iipsire de libertate in mod ilegal care a avut ca
urmare moartea victimei. deoarece decesul nu s-a produs ca urmare a acţiunii de Iipsire de Iibertate in mod ilegal, ci ca urmare
a acţiunii de Iovire comise anterior privării de Iiberlate, Din acest motiv, răspunsul de Ia litera B este greşit.
Nu poate fi reţinută nici infracţiunea de ucidere din culpă. deoarece inculpatul a provocat decesul victimei cu praeţerintenţie.
iar nu din culpă. Astfel, răspunsul de Ia litera C este greşit.

I 32. Räspuns; A, C (pflmire în proťesie avocat definitiv, 2014)

—

Pentru a se putea reţine infncţiunea de lipsire de Iibertate in mod ilegal care a avut ca urmare moarlea victimei ar trebui ca
rezultatul mai grav. respectiv decesul victimei, să-i fie imputabil făptuitorului cu titlu de culpă. Există culpă atunci cănd făptuitorul
600 EXPLICAŢII DREPT PENAL. 11. PARTEA SPECIAIÂ

nu a prevăzut că este posibil ca acţiunea de Iipsire de Iibertate in mod ilegal să provoace decesul victimei ori a prevăzut acest
Iucru, dar a considerat in mod nejustificat cä aceasta nu se va produce.
ĺn speţă, aşa cum a fost descrisă situaţia de fapt, rezuitä cä făptuitorul cunoştea problemele medicale ale minorului. ştia
că acesta este dependent de medicamentul respectiv şi că, dacă nu i-I va administra, se poate ajunge Ia deces, Cu toate
acestea. fäptuitorul a acceptat posibilitatea producehi acestui rezultat prin inchiderea minorului in beci, fără a-i administra
medicamentul necesar
În consecinţá, incadrarea juridică a (aptei este aceea de omor in concurs cu Iipsire de Iibertate in mod ilegal, iar nu de
Iipsire de Iibertate in mod ilegal care avut ca urmare moartea victimei. Prin urmare, răspunsurile corecie sunt Ia Iiterele A şi C.

53. Räspuns: B (primire in profesie avocat sta giar, 2014)

—

In speţă nu poate fi reţinutä infracţiunea de Iipsire de Iibertate in mod ilegal care a avut ca urmare moartea victimei, deoarece
decesul nu s-a produs ca urmare a acţiunii de Iipsire de Iibertate in mod ilegal, ci urmare a acţiunii de Iovire. Făptuitorul a Iovit
victima, provocănd căderea acesteia şi Iovirea ei Ia cap, iar între momentul consumării acestei acţiuni de Iovire şi momentul
epuizärii infracţiunii, momentul producerii morţii victimei, a Iipsit-o de Iibertate in mod ilegal.
ĺn consecinţä, în momentul Iipsirii de Iibertate in mod ilegal era deja consumatä acţiunea de Iovituri cauzatoare de moarte,
rezullaLil decesului producăndu-se ulterior după ce s-a consumat şi infracţiunea de Iipsire de Iibertate in mod ilegal.
in plus faţă de acestea, pentru reţinerea infracţiuni de Iipsire de libertate in mod ilegal urmată de moartea victimei este
necesar ca decesul sä se fi produs ca urmare a activitäţilor specifice de Iipsire de Iibertate, acţiunea de Iovire nefăcănd parte
din aceastá categorie
Faţă de aceste argumente, încadrarea juridică corectă a faptei este aceea de Ioviri sau vätămări cauzaloare de moarte in
concurs cu Iipsire de Iibertate in mod Iegal, iar nu aceea de Iipsire de Iibertate in mod ilegal care a avut ca urmare moartea
victimei

54. Răspuns A (primire in profesie — avocat sta giar, 2014)

Infracţiunea de viol absoarbe În mod nalural inĺracţiunea de iipsire de Iibertate in mod ilegal doar pe ţimpul cát privarea de
iibertate a vic!ime este absolut necesară pentru realizarea acţiunii de viol. Dacä privarea de Ibertate În mod i!ogal a victimei
incepe înainte de realizarea violului ori se preIungete dupä comiterea acestuia, încadrarea juridică a faptei este aceea de
Iipsire de libertate in mod ilegal in concurs cu inĺracţiunea de viol.
ĺn speţä. Iipsirea de Iibertate in mod iIegal a inceput cu 4 zile inainte de comiterea violului, nefiind vorba de absorbţie naturalä.
Avănd În vedere că infractiunea de viol este o infracUune complexă care absoarbe in conţinutul säu Iegal infracţiunea de
Ioviri sau alte vielenţe. aceactä din urmä infracţiune nu se va reţine in concurs cu infracţiunea de viol.
Din aceste motive, räspunsu! corect este Ia Iitera Ă. iar räspunsuri!e B şi C sunt greite.

I 55. Răspuns: A (admitere INM şi in magistratură, 2014)

Răspunsul de Ia Iitera A este corect, deoarece, în acest caz, suntem in prezenţa variantei asimilate de Ia art. 205 alin. (2)
CP, potrivit căreia se consideră Iipsire de Iibodate şi răpirea unei persoane aflate în imposíbilitatea de a-şi exprima voin(a ori
de a se apăra
Räsp[Insul de Ia Iitem B este greşit, deoarece noul Cod penal nu mai prevede ca variantä agravată comiteroa faptei prin
folosire de calitäţi mincinoase, aşa cum prevedea vechiul Cod penal. În consecinţă, ori de căte ori va fi comisă in această
variantä, instanţa va putea ţine cont de ea doar Ia individualizarea pedepsei.
Răspunsul de Ia Iitera C este greşit, deoarece infracţiunea de Iipsire de Iibertate in mod ilegal se consumă in momentul in
care viclima este lipsitä de Iibertate şi se epuizează in momentul in care aceasta işi redobändeşte Iibertatea.

I 56. Răspuns: B (admitere in magistraturâ, iunie 2019)

lnfraąiunea de lipsire de Iibertate in mod ilegal este absorbită in inííacţiunea complexă de ultraj judiciar prevăzută de
articolul 279 alin. (2) CP, atunci cănd este săvărşită in scop de răzbunare impotriva unui procuror
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a motivat de ce intr-o astfel de situaţie nu se poate reţine infracţiunea de Iipsire de
Iibertate În mod ilegal in concurs cu infracţiunea de ultraj judiciar; Jn acest caz, elementul materlal aí ultrajuluijudiciarcoincide
cu cel al infracţiunü comise eťecťiv impotriva subiectulvi pasiv secundar de lipsire de libeflate în mod i!egal, aşa incăt ar fl
ormat sJ se reţină o infracţiune unică, de ultraj judiciar, şi nu un concurs de infraciuni.
lnĺracţiunea de Iipsire de Iibertate în mod ilegal se poate comite prin răpire şi atunci când victima are posibititatea dea se
deplasa singurä, in cazul in care este Iuată dintr-un Ioc färä consimţămăntul acesteia. Chiar dacä victima este deplasatä fărä
consimţămăntul ei pe propriie picioare. fapta de Iipsire de Iibertate in mod ilegal este comisă tot prin răpire.
Infracţiunea de Iipsire de Iibertate in mod ilegal se poate comite in coaulorat, inclusiv in variantele agravate care presupun
săvărşirea faplei de cätre o persoanä inarmată ori impotňva unui minor. Folosirea unei arme. fiind o circumstanţă realä. se
va răsfrănge asupra participanţilor care nu au folosit-o, dar au cunoscut-o In plus, poate fi concepută şi ipoteza in care toţi
IOAN-PAuL CHIS, CRI5TINEL GHIGHEcI EXPLICAŢJI 601

coautorii infracţiunii de Iipsire de Iibertate in mod ilegal au fost inarmaţi, In aceeaşi termeni poate fi pusă problema şi in cazul
Iipsirii de libertate a unui minor.
Din aceste motive, răspunsul de la Iitera B este corect, iar răspunsurile A şi C sunt greşite.
57. Răspuns: B (admitere INM, noiembrie 2019)
Infracţiunea de Iipsire de Iibertate Tn mod ilegal sävârşită asupra unei persoane aflate in stare de somn profund nu reprezinlä
o formă agravată a infracţiunń de Iipsire de libertate in mod ilegal, ci este forma asimilată de Ia art 205 alin. (2) CP, care se
pedepseşte cu aceeaşi pedeapsă ca modalitatea de bază a infracţiunü de Iipsire de Iibertate in mod iIegaI reglementată Ia
alin. (1). Din acest motiv, räspunsul de Ia Iitera A este greşit
Răspunsul de Ia Iitera B este corect, deoarece infracţiunea de Iipsire de Iibertate in mod ilegal a fost sävärşită faţă de
persoane vătămate minore. Tn acest caz pot exista discuţii dacă sunt săvărşite mai multe infracţiuni de Iipsire de libertate in
mod ilegal ori este săvârşită o singură infracţiune de Iipsire de libertate in mod ilegal. Avánd in vedere pluralitatea de subiecţi
pasivi, opinia majoritară este aceea a săvărşirii mai multor infracţiuni de Iipsire de Iibertate in mod ilegal in concurs. cum insä
in speţă nu aceasta constituia problema ridicată de intrebare, răspunsul de la litera B este corect chiar dacă in enunţ se face
referire Ia „infracţiunea de Iipsire de Iibertate in mod ilegal.
Răspunsul de Ia Iitera C este greşit, aşa cum a arätat şi Comisia de soluţionare a contestaţiilor, pentru că nu sunt intrunite
condiţiile pentru a se reţine cä infracţiunea fost săvărşită de o persoană inarmată: Potrivit art 205 alin. (3) lit. a) cP infmcţiunea de
lipsim de hberlate în mod ilegai se săvârşeşte în variantă agmvată atuncicănd este comisă de către o persoană înamiată. Räspunsui
C face referim Ia un făptuitor care avea în wcsac o bară metalică pe cam. insă, nu a fo/osit-o Ia să vă rşirea infracţiunü. Deflniţia
noţiunii de ‚armă este ofeńtă de art 179 CP Nefiind declaratä drept armă prin dîspoziţiiie Iegale, bara metahcă ar reprezenta
o armä numai dacä ar indeplini condiţüle din alin. (2) al art 179 CP. 0r potrivit normei, sunt asimilate armelor obiecteie de
natură a fi folosiţe ca arme şi cam au fost intrebuinţate pentru atac. Nefiind folosită, bara metalică nu poate P asimilată annei
şi, pe caie de consecinţă, nv se poate mjine infracţiunea de h$ire de Iibedate in mod ilegal in varianta agravată.

I 58. Răspuns: B (primire in profesie avocat definitiv, august 2019)

—

Pentru a se reţine infracţiunea de Iipsire de Iibertate in mod ilegal care a avut ca urmare moartea victirnei ar trebui ca
rezultatul mai grav, respectiv decesul victimei. să-i fie imputabil făptuitorului cu forma de vinovâţie a culpei. In cazul in care
rezultatul mai grav constând in moartea victimei ii este imputabil ťăptuitorului cu forma de vinoväţie a intenţiei, directe sau
indirecte, infracţiunea va fi una intenţionată, iar nu una praeterintenţionatä, In acest caz, incadrarea juridică a faplei va fi aceea
de Iipsire de Iiberlate in mod ilegal in concurs cu omorul.
In speţă nu poate fi vorba nici de infracţiunea de determinare a sinuciderii deoarece victima nu a avut Iibertatea de voinţă
cu privire Ia actul sinucigaş, ci a fost constrănsä de făptuitor Ia această acţiune, In cazul in care sinuciderea nu este rezultatul
Iiberei voinţe a victimei, ci este urmarea constrăngerfl, autorul va răspunde pentru infracţiunea de omor Din acest motiv,
răspunsul de la Iitera B este corect. iar răspunsul de Ia Iitera A este greşit.
Nu poate fi vorba in speţă de o absorbire a infracţiunii de Iipsire de Iibertate in mod ilegal in conţinutul infracţiunii de omor
deoarece infracţiunea de lipsire de Iibertate in mod ilegal a inceput inainte de comiterea infracţiunii de omor, fiind consumată
deja, şi, din acest motiv, răspunsul de la Iitera C este greşit.

I 59. Răspuns; A, B (primire în profesie avocat deťinitiv, martie 2019)

—

Infracţiunea de Iipsire de Iibertate in mod ilegal se retine in concurs cu infracţiunea de viol in cazul in care lipsirea de
Iibertate in mod ilegal se prelungeşte dincolo de timpul necesar pentru realizarea infracţiuni de viol.
Tn speţă se arată că infracţiunea de Iipsire de Iibertate in mod ilegal a durat mai multe zile inainte de săvărşirea infracţiunii
de viol, astfel incăt cele două infracţiuni vor fi reţinute in concurs. De asemenea. răspunsul de Ia Iitera A este corect şi pentru
că victima violului este minoră [art. 216 alin. (3) Iit. c) CP].
Tn forma asimilată a infracţiunii de Iipsire de Iibertate in mod ilegal se arată că există aceaslă infracţiune şi in cazul in care
este räpită o persoană afiatä in imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, Pot fi astfel de persoane minorii care
nu realizeazä că sunt Iipsiţi de Iibertate in mod nelegal ori persoanele afiate intr-un somn profund ori intr-o stare de obosealä
deosebită ori care nu işi pot manifesta voinţa Din acest moliv, răspunsul de Ia Iitera B este corect.
Răspunsul de Ia litera C esle greşit, deoarece infracţiunea de Iipsire de Iibertate in mod ilegal poate fi săvărşitä şi de o
persoană juridică, intrucât Iegea nu Iimitează in niciun fel posibilitatea participării acesteia Ia săvârşirea infracţiunii. Persoana
juridică poate participa in calitate de autor sau in calitate de complice Ia săvărşirea unei infracţiuni de Iipsire de Iibertate in mod
ilegal, dacă sunt indeplinite toate condiţiile prevăzute de Iege pentru răspunderea persoanei juridice.
60. Ră&puns; B (primire în profesie avocat definîtiv, 2018)
I —

Constrăngerea necesară realizării infracţiunii de santaj poate consta intr-un act de lovire sau alte violenţe. intr-un act de
ameninţare, dar şi intr-un act de Iipsire de libertate in mod ilegal. n acest din urmă caz, dacă Iipsirea de Iibertate in mod ilegal
se prelungeşte dincolo de timpul necesar pentru realizarea constrăngerii, se va reţine un concurs de infracţiuni intre infracţiunile
 -
- :F3%--;-

602 EXPLICAŢII DREPT PENAL 11. PARTEA SPECIAI.Ă

de şanlaj şi Iipsire de Iibertate in mod ilegal, Aşa cum rezultă din speţă, infracţiunea de Iipsire de libertate in mod ilegal s-a
prelungit pe o durată mai mare de timp, iar constrăngerea persoanei vätämate de către făptuitor. pentru a o determina să ii
trimilă suma de bani, s-a realizat doar într-un moment din acest interval de timp. Sunt întrunite astfel elementele constitutive
ale celor două infracţiuni.
Intwcăt persoana lipsită de libertatein mod ilegal este un minorde 17 ani, infracţiunea a fostsăv&şităin formă agravată. Reţinem
că această circumstanţä trebuie să fie cunoscută de făptuitor, chiar dacä aceastä intrebare nu se concentreazä pe acest aspect.
lntrucát infracţiunea de şantaj a fost săvărşită in scoput dobăndirii unor fotoase patrimoniale, este reatizată varianta agravată
a acestei infracţiuni.
In consecinţă, răspunsul de ta litera B este corect, iar A şi C sunt răspunsuri greşite.

61. Răspuns: C (admitere INM şi în magistraturâ, 2015)

Infracţiunea de şantaj nu este o infracţiune contra patrimoniului şi, de aceea, nu sancţionează un mod de dobăndire a unui
ĺolos patrimonial necuvenit, ea este o infracţiune contra persoanei care sancţionează modul injust prin care se intenţionează
dobándirea unui folos patrimonial sau nepatrimonial. Aşadar folosul urmărit de ĺăptuitor poate să fie şi unuI care i se cuvine.
însă tot va exista infracVunea de şantaj dacä el vrea să il dobăndească intr-un mod injust, adică prin constrángere. De aceea.
răspunsul de Ia Iitera A este greşit.
Ráspunsul de Ia htera B este greşit. deoarece consumarea infracţiuni nu depinde de satisfacerea cererii făptuitoruui de către
victimă, ci este independentă de acest aspect. astfel. infracţiunea de şantaj se consumä in momentul exercilădi constrângerii
asupra victimei. in scopul dobándirii folosului patrimonial sau nepatrimonial. Dacá nu există acest scop in momentul exercitării
constrăngerii, se va reţine infracţiunea de ameninţare ori de lovire sau alte violenţe ori vătămare corporală.
Răspunsul de la litera C este corect. deoarece infracţiunea de santaj se reţine in concurs cu infracţiunea de lipsire de libertate
in mod ilegal cănd in schimbul eliberärii victimei se cere un folos patrimonial sau nepatrimonial, In acest caz nu operează nicio
absorbţie leyală, deoarece nu esle descrisä in vroun text do ege aceastä variantä a infracţiunii, şi nicio absorbVe naturală,
deoarece nu suntem in ipoleza in care o infracţiune să nu poată fi comisă fărä cealaltä.
Contestaţile formulate la această intrebare au fost respinse, considerándii-sa că vadantele de räspč;ns de la hter&e A şi
B nu sunt corecte. Pentru existen(a infracţiunU de şaniaj, esto necesar ca moda!iżażea obtinerü foĺosu!ui urmărit de fäptuitor
sä fie una injustă, prin cunstrăngerea unei persoane, fUnd fărä refevanţă dacă fotosul protins dc accsta cstc unuI just sau
injust. Infracţiunea de şantaj se consumă in momentul în care, după rea Iízarea constrángerü, se produce starea de pericol
pentru Iibeflatea psíhică a persoanei, şi nu in momentul în care autoru! obţine satisfacerea intoresului urmărit,

I 62. Răspuns: A (admitera in magistratură, iunie 201)

lnĺracţiunea de antaj pcate fi rcţinutä in concurs cu infracţiunca dc viol comisä asupra aceluiai subiect pasiv. Pot fi
reţinute in concurs real orice infracţiuni impotriva aceluiaşi subiect pasiv, deoarece ele nu trebuie să fie săvăritä in aceeaşi
imprejurare, ci pot fi săvărşite in imprejurări diferite, Din acest motiv, răspunsul de la litera Aeste corect.
Infracţiunea de şantaj poale fi reţinută şi atunci cănd făptuitorul urmäreste obţinerea in mod injust unui folos nepatrimoniaĺ,
in acest caz fiind in prezenţa modalităţii simple a infracţiunih Din acest motiv, răspunsul de Ia litera B este greşit deoarcce
ipoteza face referire doar la obţinerea in mnd injust a unui folos patrimoniat
In cazul in care ameninţarea nu a ajuns la cunotinţa subiectului pasiv, infracţiunea de santaj nu este consumatä şl s-ar
pulea reţine. eventual, o tenlalivă la această infracţiune AstfeL răspunsul de la Iitera C este greit decarece se menţonează
că infracţiiinea s-a c.onsumat in momentul in care X a trimis scrisoare cätre Y, chiar dacă scrisoarea nu a mai ajuns niciodată
la acesta din urmă. Or, in lipsa ameninţärii subiectului pasiv nu poate fi vorba de consumarea infracţiunii de şantaj.

I 63. Răspuns; B (admitere INM şi în magístraturá, septembrie 2018)

lnfracţiunea de hărţuire prevăzutä in art. 208 CP are două variante normative diferite. Potrivit variantei de Ia art. 208
alin- (1) CP, ea constă in fapta celui care, in mod repetat urmăreşte, fără drept sau fără un interes Iegitim, o persoană ori
ii supraveghează Iocuinţa, locul de muncä sau a/te Iocud frecventate de către aceasta, cauzăndu-i astfel o stare de temere
(..‚l. Potrivit variantei de Ia alin. (2) al aceluiaşi articoL infracţiunea constă in efectuarea de apeluri teleťonice sau comunicäri
prin mWoace de transmitere Ia distanţä, care, prin ťrecvenţă sau conţinut ii cauzează o temere unei persoane (.).
Aşa cum se poate constala, Iegea nu prevede nicio menţiune cu privire la calitatea subiectului activ al infracţiunii, astfel incăt
acesta nu este calificat in niciuna dintre variantele normative descrise anterior ln consecinţă, infracţiunea poate fi comisă l
de soţul persoanei vătämate, avănd in vedere că acesta poate urmări in mod repetat locuinţa sau locul de muncă aI persoanei
vătămate ori poate să efectueze apeluri telefonice repetate sau comunicări care să ii cauzeze acesteia o stare de temere. Este
posibil ca soţii să fie despărţiţi in fapt, caz in care aceştia să aibä domicilii separate, sau infracţiunea poate fi imaginatä şi in
cazul in care soţii ar avea acelaşi domiciliu In consecinţă, răspunsul de Ia litera A este greşit.
Räspunsul de la litera B este corect, deoarece infracţiunea de violare de domiciliu se poate reţine in concurs cu infracţiunea
de hărţuire, cu privire la acelaşi subiect pasiv. Nu operează vreo absorbţie legală sau naturală in cazul in care făptuitorul ar

i
IOAN-PĂUL CHIS. CRISTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 603

Urmări Ş ar supraveghea în mod repetat perşoana vătămată ori ar efectua în mod repetat apeluri telefonice sau comunicări
către aceasta şi, totodatä, i-ar viola domiciliul prin pătrundere fără drept. CeIe două infracţiUni au obiect juridic special diferit şi
pot fi reţinute impreună, chiar dacă au fost săvărşite faţă de aceeaşi persoană, De menţionat este că infracţiunea de hărţuire
nu presupune violarea de domiciliu a persoanei vătämate, ci doar supravegherea din afară a ocuinţei acesteia ori efectuarea
de comunicări.
Răspunsul de Ia Iitera C este greşit, deoarece infracţiunea de hărţuire se poate reţine, in oricare dintre variantele normative
de Ia art. 208 CP, doar dacă actele făptuitorului i-au produs in mod efectiv persoanei vătămate o stare de temere. Formulăriíe
de Ia art 208 CP (cauzându-i astfel o stare de temere" şi ii cauzează o temere unei persoanť) sunt diferite de cea de Ia
infracţiunea de ameninţare, prevăzută de art 206 CP (dacă este de natură să îi producă o stare de temerť) ĺn acest din
urmă caz, este suficient ca fapta sä fie de naturä să ii cauzeze persoanei vătămate o stare de temere, nefiind necesar ca ea
să se fi produs. În schimb, in cazul infracţiunii de hărţuire, starea de temere trebuie să se fi produs.
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că varianta de răspuns C nu este corectă. textuf ĺegat menţ(ondnd cennţa
cauzării unei stări de temere ca urmare a acţiunii autoruţuĄ fapta nefiind típicâ dacă aceastá urmare nu s-a produs.

15. Infracţiuni contra liber(ătii şi integritătii sexuale

64. Răspuns: A (admitere 1NM şi în magistratură, septembrie 2018)

Potrivit art 21 8 alin. (1) CP, infracţiunea de viol constä in rapoťtui sexual, actuĺ sexual orai sau anal cu o persoană, săvărşit
prin constrângere, punere ín imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau pm6tăndde aceastä stare (..j. Aadar,
infracţiunea de viol se poate reţine in sarcina autorului, chiar şi atunci când actul de penetrare vaginală nu s-a realizat prin
constrăngerea victimei, dacă este vorba despre intreţinerea unui act sexual fără consimţămăntul persoanei vătämate (de
pildă, un act sexual săvărşit ca urmare a profităńi de starea de imposibilitate a victimei de a-şi exprima voinţa). În consecinţä,
răspunsul de Ia Iitera A este corect
Răspunsul de Ia Iitera B este greşit, deoarece, in cazul in care constrăngerea Ia intreţinerea unui raport sexual se realizează
prin ameninţare nu se va reţine in sarcina făptuitorului, in toate situaţiile, infracţiunea de şantaj in concurs cu cea de viol. Se
poate reţine infracţiunea de şantaj dacă există o durată mai mare de timp intre ameninţare şi momentul Ia care făptuitorul
intenţiona intreţinerea de relaţi sexuale, Dacă acest interval de timp este unuI foarte scurt, respectiv dacă făptuitorul urmăreşte
intreţinerea relaţiilor sexuale in timpul sau imediat după exercitarea ameninţärii, fapta acestuia va constitui doar infracVunea
de viol, in formă consumată sau in forma tentativei.
Răspunsul de Ia Iitera C este greşit, deoarece va constitui infracţiunea de viol doar cazul in care consimţămăntul victimei a
fost obţinut prin constrángere, punerea victimei in imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau profitănd de această imposibilitate.
Aşadar, nu orice viciere a consimţămăntului persoanei vätâmate Ia intreţinerea relaţilor sexuale va conduce Ia reţinerea
infracţiunii de viol. De pildă, nu se va reţine această infracţiune dacă consimţămăntul persoanei vătămate a fost viciat prin
dol. ln consecinţă, nu poate fi admisă afirmaţia cä se va reţine intotdeauna infracţiunea de viol atunci cănd consimţămăntul
victimei cu privire Ia rapodul sexual este viciat din orice motiv

I 65. Răspuns: C (primire în profesie avocat sta giar, august 2019)

—

Potrivit art. 193 CP, există infracţiunea de Iovire sau alte violenţe atunci cănd teziunile provocate persoanei vătămate au
avut nevoie de maximum 90 de zile de ingrijiri medicale.
Infracţiunea de viol este o infracţiune complexă care absoarbe in conţinutul ei infracţiunea de Iovire sau alte violenţe
prevăzută de art. 193 CP. Este reglementată şi o variantă agravată a infracţiunii de viol, in cazul in care aceasta a avut ca
urmare vătămarea corporală a persoanei vätămate. Tnsă, pentru a se ţine această variantä agravată a infracţiunii este nevoie
ca persoana vătămată să fi su[erit una din consecinţele prevăzute Ia art 194 CP, iar in cazul producerii unor eziuni a căror
gravitate este evaluată prin zile de ingrijiń medicale, numărul acestora trebuie să fie mai mare de 90 de zile, adică minimum 91
de zile, Cum in speţä persoana vätämatä a suferit Ieziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare chiar 90 de zile de ingrijiri
medicale, incadrarea juridicä a faptei este aceea de viol in formă simplă, astfel că răspunsul corect este C.

( 66. Răspuns: B (prěmire în proťesie avocat deflnitiv, august 2019)

—

La fel ca in speţa anterioară, şi aici se pune problema existenţei variante agravate a infracţiunfl de viol care a avut ca
urmare vătămarea corporală a persoanei vătămate. Se precizeazä cä in urma constrăngerii persoana vătămată a pierdut un
ochi şi a suferit alte Ieziuni care au necesitat pentru vindecare mai puţin de 90 de zile de ingrijiri medicale, In acest caz se va
reţine consecinţa vătămării corporale a persoanei vătämate ca urmare a unei inflrmităţi produse prin pierderea ochiului, potrivit
art 194 alin. (1) Iit. a) CR Nu are nicio relevanţă faptul cä persoana vătămată a avut nevoie pentru vindecare de mai puţin de 90
de zile de ingrijiri medicale, deoarece vătămarea corporală, prevăzutä de art. 194 CR este o infracţiune cu conţinut alternativ.
 --a- -

(i04 EXPLILAflI DREPT PENAL, IL PARTEA SPECIALĂ

ĺri conciuziu, iăspuituI uurect este ia litera B, avănd in veoere ca fapta de vIoI avut ca urmare vätämarea corporalä a
persoanei vătămate prin provocarea unei inflrmităţi fizice permanente, in sarcina inculpatului se va reţine infracţiunea de viol
în formă agravată.

67. Răspuns: B (NB: in prezent, A, 8) (admitere 1NM şi în magistratură, 2014)

Răspunsul de Ia Iitera A a ĺost considerat gresit Ia momentul elaborării intrebării, denarece, pentru a se reţine varianta
agravată a iníracţluni de viol, prevăzută in art. 218 alin. (3) Iit. a) CP (victima se află in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza
sau tratamentul fâptuitorului), ar trebui ca această imprejurare să fie una reală Dacă făptuitorul a indus in eroare victima cu
privire Ia calitatea sa de director aI şcolii, nu sunt intrunite condiţiile pentru a fi reţinută această variantă agravată a infraCtiunii
de vioI, deoarece, in realitate, victima nu se atla in educarea acestuia.
În prezent, ca urmare a modiflcârii aduse prin O.U.G. nr. 18/2016 (M. Of. nr 389 din 23 mai 2016), fapta descrisä ar putea
constitui forma agravatä a inĺracţiuni de viol preväzutä de art 218 alin. (3)Iit. c) CP, dacă viCtima ar consimţi Ia ínĺreţinerea
raportului sexual ca urmare a acestei constrăngeri din partea făptuitorului, Pentru aceste motive, răspunsul de Ia Iitera A este
in prezent un răspuns Corect.
Răspunsul de Ia Iitera B este corect, deoarece provocarea avortului in urma sävárşirii infracţiunii de viol asupra victimei se
incadrează in consecinţa de Ia art. 218 alin. (3) Iit. e) CP (fapta a avut ca urmare vătămarea corporală). Vătămarea corporală este
descrisă in art. 194 alin. (1) iit. d) CP ca fiind fapta prevăzutä în afl. 193, CBť a cauzat vreuna dintre următoarele consecinţe.'
d) avofluż. Aşadar, producerea acestei consecinţe atrage räspunderea fäptuitorului pentru varianta agravată a inĺracţiunii de viol.
(...)
Răspunsul de Ia Iitera C este greşit, deoarece, potrivit art. 218 alin. (3) Iit. b) CP, va fi reţinută ĺorma agravată a iníracţiunii de
viol doar dacä acesta a fost săvárşit asupra unei rude in Iinie directă ori asupra Unui frate sau a unei surorL Aceasta, deoarece.
in acest caz, infracţiunea de vioI absoarbe i inccstul. iar rnotivaţia pentru Care Iegiuitorul a Considerat cä nfracţiunea este IIIai
gravă in acest caz este aceea că se aduce atingere şi relaţiilor sociale privind săr.ätatea genetică a popuIaei. Legiuitorul nu a
considerat că săvárşirea violului asupra Celorlalţi membri de familie impune reţinerea variantei agravate, motiv pentru care. in
cazul in Care ar fi vorba despre alte rude decăt cele in Iinie directă, fraţi sau surori, se va reţine forma simplä a infracţiunii de viol.

I 60. Răspuns 8, C (primire in profesie — avocat sta giar, rnanie 2019)

Răspunsul de Ia litera A este greşit deoarece cei doi făptuitwi nu sunt Coautori ai unei inĺracţiuni continuate de viol, ci ai
unoi infracţiuni de viol În forma unitäţii naturale, având in vedere că actel d viuIuLă şi relaţiile sexuaie au fost sävárşite in
aceeaşi imprejurare, chiar dacă au avut Ioc acte repetate de viol (unele in forma tentativei, altele in formă consumată), ele
s-au petrecut in aceeasi imprejurare de loc şi de timp, astfel incăt nu poate fi reţinută forma continuată a infracţiunii, Ci unitatea
rlaturală colectivâ.
Räspunsurile 8 şi C diferă doar prin chestiunea reţinerii inĺracţiunii de ucidere din culpä in conCurs cu infracţiunea de viol.
Fäptuitorii sunt coautori ai infracţiuni de viol in varianta agravatä, comis de două sau mai multe persoane impreună. iar
moartea victimei Ie este imputabilă cu titlu de praeterintenţie. NU rezultă din descrierea faptei că făptuitorii ar fi săvărşit fapta
de ucidere cu intenţie directă sau indirectä, ci rezultă câ aceasta s-a produs din culpă. ln consecinţă. intrucât infracţiunea de
viol a avut ca urmare decesut persoanei vătămate. in sarCina făptuitorilor se va reţine varianta agravată a infracţiunii de viol
care a avut ca urmare moartea vlctimeL
Intrucát varianta de Ia Iitera R a răspunsului menţioneazá ca aläturi de inlracţiunea de viol in formă agravată se reţine
in sarcina inculpaţilor şi infracţiunea de ucidere dżn culpä, ea indicä o incadrare juridicä greşită Fiind insä folositä negaţia,
respectiv „Y nu este auto( răspunsul este unuI corect
Varianta de Ia Iitera C este corectă deoarece menţioneazä incadrarea juridicä corectă a faptei, respeCtiv aceea a infracţiunii
uniCe complexe de viol care a avut ca urmare moartea victimei, săvărşitä de două persoane impreună [art. 218 alin. (3) Iit. f)
şi alin. (4) CP].

j 69. Răspuns: B (primirc mn pmfesie — avocat stagiar, 2018)

InfraCţiunea de vioI, in varianta simplă, este o infracţiune complexă care absoarbe in conţinutul ei infracţiunea de Ioviri sau
alte violenţe, iar in varianta agravată absoarbe şi infracţiunea de vätămare corporală, Aceasta este o absorbţie Iegală. deoarece
cele douä infracţiuni sunt menţionate ori sunt determinabile in descrierea conţinutului infraąiunii de viol.
In ce priveşte infracţiunea de Iipsire de Iibertate in mod iIegaI, aceasta este absorbită in mod natural in inĺracţiunea de
viol, deoarece săvărşirea inĺracţiunii de viol presupune in mod inerent o lipsire de Iibertate in mod ilegal a victimei pe durata
sävărşirea acestei infraCţiuni. ĺn cazul absorbţiei naturale insă. Iipsirea de Iibedate in mod ilegal este absorbită strict pe durata
necesarä realizări infracţiunii de viol. Dacä Iipsirea de Iibertate in mod ilegal se prelungeşte dincolo de Iimitele temporale ale
infracţiunii de viol, cele două infracţiuni se vor reţine in concurs, iar in speţă nu rezultă o astfel de ipoteză.
InculpaţU sunt coautori ai formei gravate a infracţiunii de viol săvărşită de două sau mai multe persoane impreună. In
consecinţä, răspunsul corect este 8, iar räspunsurile A şi C sunt greşite.

.
 I0AN-PAUL CHIS, CRISTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 605

70• Răspuns: A (primire in profesie avocat definitiv, 2017)

—

In speţâ, făptuitorul a ucis victima după ce a violat-o pentru a nu fi denunţat poliţiei pentru infracţiunea de viol sävârşitâ
anterior. Tn consecinţă, suntem in situaţia clasică de săvârşirea infracţiunii de omor pentru a ascunde săvárşirea unei alte
infracţiuni [art. 189 alin. (1) lit. d) CP], faptă ce intruneşte elementele constitutive ale ínfracţiunii de omor calificat.
Tn cazul infracţiunii de omor calificat săvârşit pentru a ascunde săvârşirea altei infracţiuni cele două infracţiuni se vor reţine
in concurs (cu conexitate consecvenţională), neoperând o absorbţie a infracţiunii a cărei ascundere s-a urmărit in infracţiunea
de omor calificat.
ln speţă nu poate fi vorba níci de infracţiunea de viol care a avut ca urmare moartea victimei deoarece uciderea victimei
s-a comis cu intenţie. iar nu din culpă, Fiind o infracţiune praeterintenţionată. această variantă agravantă a infracţiunii de viol
nu poate fi reţinută decât in cazul in care moartea victimei s-a produs din culpa făptuitorului, care nu a urmărit şi nici nu a
acceptat producerea acestei consecinţe.
Aşadar, răspunsul de Ia litera A este corect, iar răspunsurile B şi C sunt greşite.

I
71. Räspuns: A, B (primiro in profesie avocat stagiar, 2017)
—

Legiuitorul a incriminat in art 218 alin. (3) lit. b) CP forma agravată a infracţiunii de viol in cazul in care victima este rudă in
linie directă, frate sau soră cu fáptuitorul. In mod unanim, doctrina şi practica judiciară au apreciat că aceastâ variantă agravată
a infracţiunii de viol absoarbe in conţinutul său constitutiv infracţiunea de incest, fiind vorba de o absorbţie legală. Aşadar,
infracţiunea de viol in această variantă agravată este o infracţiune complexă care absoarbe infracţiunea de incestin mod Iegal,
cele două infracţiuni neputând fi reţinute in concurs ideal in cazul in care sunt săvârşite in aceeaşi imprejurare.
Din acest motiv, răspunsurile A şi 8, care au in esenţă acelaşi conVnut, sunt corecte, iar răspunsul C este greşit.

I 72. Răspuns: A (primire in profesie avocat stagiar, 2015)

—

Problema de drept este identică cu cea de Ia speţa anterioară. astfeL infracţiunea de viol in formă agravată prevâzută de
art 218 aIin. (3) lit. b) cP este o infracţiune complexâ care absoarbe in conţinutul său infracţiunea de incest. ln consecinţâ,
cele două infracţiuni nu se reţin in concurs, ci se reţine doar infracţiunea de viol in formă agravată.
Din acest motiv, răspunsurile B şi C sunt greşite, iar răspunsul de la litera A este corect.

I 73. Răspuns: A (primire in proťesie avocat definitiv, 2015)

—

Problema de drept ridicată este aceeaşi cu cea de Ia speţele anterioare, respectiv aceea a absorbirii inĺracţiunii de incest
in varianta agravată a infracţiunii de viol săvârşită asupra unei rude in linie directă, respectiv asupra copilului făptuitorului.
Tn speţä, fiind vorba de un copil in vârstă de cinci ani, nu se pune problema existenţei unui consimţământ al minorului la
întreţinerea de relaţii sexuale cu făptuitorul, Din acest motiv, răspunsul corect este A, fapta constituind infracţiunea de viol in
varianta agravată.
Infracţiunea de act sexual cu un minor presupune existenţa consimţământului minorului la intreţinerea de relaţii sexuale,
aspect care, aşa cum s-a arătat, nu poate fi reţinut in cazul unui minor in vârstä de cinci ani.

I 74. Răspuns: A, B (primire in profesie avocat definitiv, 2014)

—

E controversată problema coautorului in cazul infracţiunii de viol in cazul in care unuI dintre făptuitori imobilizează victima,
iar celâlalt intreţine relaţii sexuale cu aceasta. lntr-o opinie se susţine că ambii făptuitori vor fi coautori Ia infracţiunea de viol
(M. UoRoIu, op. cít., p. 195), in timp ce intr-o altă opinie se susţine câ nu este posibil coautoratul Ia această infracţiune. autor
fiind doar ceI care intreţine relaţii sexuale cu victima, iar cel care doar a imobilizat-o este complice la infracţiunea de viol
(V. CI0cLEI, op. cit., p. 188-189).
Tn cazul infracţiunii de tălhârie, doctrina şi practica judiciară consideră cä sunt coautori făptuitorii care işi impart sarcinile. in
sensul că unul constrânge victima, iar cel de al doilea realizează ťapta de furt asupra victimei. ĺn cazul infracţiunii de viol, insâ.
opinia majoritară este aceea că cei doi nu vor fi coautori, ci autor va fi fâptuitorul care a intreţinut relaţii sexuale cu victima, iar
cel care a imobilizat-o va fi complice.
Aşa cum am arătat, problema de drept este controversată intrucăt argumentul este centrat pe acţiunea ori inacţiunea care
descrie elementul material aI laturfl obiective, atât in cazul tâlhăriei (sustragere şi lovire ori ameninţare), cât şi in cazul violului
(raport/act sexual şi constrângere), acesta fiind unul complex.
Din acest motiv, in speţă răspunsurile A şi B sunt corecte, iar răspunsul de Ia litera C este greşit

75. Räspuns A, B (admitere INM, noiembrie 2019)

Aşa cum s-a arätat in speţele anterioare, penĺru a se reţine varianta agravantä a infracţiunii de viol, prevâzută de art. 218
alin. (3) Iit. b) CP, este nevoie ca victima să fie rudä in linie directă, frate sau o soră cu făptuitorul. Tn consecinţâ, in cazulin care
victima este mătuşa fâptuitorului, respectiv sora mamei sale, nu este intwnitä condiţia pentru a se reţine varianta agravată de Ia
lit. b) a art 21 8 cp. De aceea, râspunsul de la Iitera A este corect, deoarece in acest caz se va reţine varianta tip a infracţiunii.
 -

606 EXPL!CAŢII DREPT PENAL. 11. PARTEA SPEC!ALĂ

b cs plive5[e răspuiisuiile B si C, aces[ea au ĺusL ariaiizaie de Curiiisia de suluţiuriare a curiissLaţiilur in răspuiisul Ia

contestaţiile formulate, arätându-se motivele pentru care räspunsul de Ia Iitera B este corect, iar räspunsul de Ia Iitera C este
greşit Textul de Iege faM, 218 alin. (2) CR1 incriminează numai actele de penetrare vaginală sau anală, nu şi actele de penetram
orală cu un obiect.
Cu referire Ia varianta B, in primul rând, s-a arätat cä în ipoteza din răspunsulB arfi trebuit încadratä fapta ca violin varianta
agravată de Ia art. 218 alin. (3) lit. e) CP respectiv o faptă comisä cu intenţie depäşitä, 01 în mod evident, räspunsul B face
referire Ia o faptă intenţionată din partea celui care crestează cu lama unui cuţit fruntea şi obrajä victimei, Se precizează cä
fapta este săvârşită pentru a ínfrănge rezistenţa victimei, în timpul raportului sexual, nereprezentănd, ca atare, o urmare mai
gravä produsă din culpä, ca fnrmä de vinovăţie Fiind exclusä fnrma de vinnväţîe a praeterintenţiei, nu se poate lua în discuţie
o potenţialä încadrare juridică in raport de art. 218 alin. (3) lit, e) CP
ĺn aI doilea rănd, s-a arătat că, inclusiv în situaţia în care s-ar admite că fapta de a efectua crestături pe fruntea şi obrajü
victimei este una intenţionată, nu se poate stabili o urmare imediată de natura infracţiunü de vătămare corporală pentru a se
reţine un cnncurs de infracţiuni intre aceasta şi infracţiunea de vinl. !n realitate, modul de expunerea răspunsului B evidenţiazä
fără dubü intrunirea condiţiilor din art 194 alin, (1) lit. c) CP, respectiv urmarea constănd într-un prejudiciu estetic grav şi
permanent. !n ceea ce priveşte caracterul estetic, acesta rezultă indubitabil din imprejura rea că acţunea se concentrează intr-o
zonä vizibflă, respectiv zona feţei. (n ceea ce priveşte caracterul grav, se observä faptul cä nu este vorba despre o singură
crestătură, ci de mai multe asemenea acţiuni, în zone diferite ale feţei, in plus, trebuie luat în considerare că menţionarea
verbului,a cresta" are rolul dea diferenţia faţă de, bunăoară, ipoteza unor tăieturisuperficiale. Ín plus, adăugăndu-se referirea
la o lamă a unui cuţit, şi nu, de exemplu, Ia o Iamä foarte subţire (de tipul lamelor de ras), concluzia nu poate fi decăt cea a unor
urmări grave, serioase, !n ceea ce priveşże caracterul permanent, s-a arätat in doctrinä cä intervenţiile reparatorü de natura
operaţiňorestetice (simuarprotezării, in cazul pierderü dinţilor) nu sunt in măsurä să inlăture aceastä trăsätură. Dimpotrivä, in
jurisprudenţă, cicatricile sunt reţinute cu titlu de constanţä drept prejudicü estetice grave şi permanente.
76. Răspuns: B (admitere INM şi în magistraturä, 2015)
Pentru a se reţine circumstanţa agravantă a comiterii infracţiunii de un major impreună cu un minor, prevăzută de art. 77
lit d) CP, este necesar ca a[âL rriajurul, cât si iiiriurul sâ fle par[iciiariţi Ia săvârşIrea II.flacţ!uIIi. T11 cazul inĺraąiuni, de ac[
sexual cu un minor, majoru nu săvârşeşte o infracţiune impreună cu minorul cu care a avut actul sexuaL ci acesta din urmä
este persoană vătămată Ia această intracţiune, insă ntracţiunea de act sexual cu un minor poate ti săvărItă de un tăptuitor
major impreunä cu un alt fäptuitor minor, caz in care in sarcina majorului se poate reţine şi circumstanţa agravantă generală
prevăzută de art. 77 Iit, d) CP. In consecinţä, răspunsut de Ia Iitera A este greşit
Tentativa perfectă există atunci cănd acţiunea ce constituie elementul material aI infracţiunii a fost efectuată Tn totalitate, Tnsä
acţiunea nu si a produs efectul, adicä rezultatul infracţiunii nu s-a produs. De pildă, in cazulîn care făptuitorul care intentionează
sä ucidă victima trage un glonţ asupra acesteia, însă nu o nimereşte, se comite o tentativă perfectă Ia infracţiunea de omor.
ĺn cazul inĺracţiunii de act sexual cu un minor nu este posibilă decât tentativa intreruptă, deoarece nu s-ar putea imagina o
situaţie in care acţiunea ce constituie elementul material aI infracţiunfl sä iie dusä pănä Ia capät, dar să nu se producâ rezultatul
periculos, Din acest motiv, răspunsul de Ia Iitera B este corect.
Räspunsul de Ia Iilera C este greşit, deoarece, in cazul infracţiunfl de act sexual cu un minor, este posibilă reţinerea
participaţiei improprii, in cazul in care un fäptuitor determżnă o persoană să intreţină acte sexua!e cu un minor, iar această
persoană acţioneazä färă vinoväţie sau din culpä (de pildä, este indus in eroare cä persoana vătämatä este majoră).
Contestaţflle formulate impotriva acestei intrebäri au fost respinse, considerăndu-se cä nu este corectä şi varianta do
răspuns de la litera A. lnfracţiunea de act sexual cu un minor prevăzută de art 220 CP poate fi săvărşită de către un major
împreună cu un minor, situaţie in care devin incidente dispoziţüle art 77 Iit. d) CP.

I 77. Răspuns: A (admitere în magistratură, mai 2018)

Potrivit art. 220 alin. (5) CP, faptele prevăzute in alin. (1) şiahn. (2) nu se sancţioneazä dacä diferenţa de várstä nu depäşeşte
3 ani. In consecinţä, fapta unui minor in vărstă de 16 ani de a intreţine raport sexual cu prietena sa in vărstä de 14 ani nu se
pedepseşte, deoarece opereazä aceastä cauzâ specială de nepedepsire instituită de Iegiuitor pentru infracţiunea de act sexual
cu un minor, astfel incăt răspunsul de Ia Iitera A este corect.
Räspunsul de Ia Iitera B este greşit, deoarece fapta Iui A, deşŕ constituie infracţiunea de act sexual cu un minor, nu se
pedepseşte.
Răspunsul de Ia Iitera C este greşit deoarece raportul sexual nu a fost intreţinut prin constrăngere sau profltănd de
imposibilitatea victimei de a-şi exprima voinţa, ci a fost consimţit de cätre aceasta. Tn consecinţâ, nu poate fi reţinută in speţă
sävărşirea infracţiunii de viol.
IOĄN-PAULCHIŞ, CRISTINELGHIGHECI EXPLICAŢII 607

78. Răspuns: B (admitere în magistraturä, mai 2016)

Răspunsul de la Iitera A este greşit, deoarece, potrivit art 221 alin. (4) CP, infracţiunea de corupere sexuală a minorilor
constă in determinarea de către un major a unui minor care nu a implin;Í vársta de 13 ani sä asiste Ia comiterea unor acte
cu caracter exhibiţionist od Ia spectacole sau mprezentaţií in cadrul cărora se comit acte sexuale de orice natură, precum şí
punerea la dispoziţia acestuia de materiale cu caracter pomografic (..). Aşadar, subiect pasiv în cazul acestei forme agravate a
infracţiunii de corupere sexuală a minorilor nu poate fÉ decât un minor care nu a implinit vársta de 13 ani, iar nu oríce persoană
minoră. De aceea, răspunsul de Ia Iitera A este greşit intrucăt face referire Ia punerea Ia dispoziţia oricărui minor de materiale
cu caracter pornografic.
Infracţiunea de corupere sexualä a minorilor este o infracţiune contra persoanei, iar Tn cazul acestor infracţiuni pluralitatea
de subiecţi pasivi atrage reţinerea atător infracţiuni in concurs cáte persoane vătămate sunt De pitdă. Ia inĺracţiunea de Iovire
sau alte violenţe ori Ia infracţiunea de viol. pluralitatea de victime atrage reţinerea unui concurs de infracţiuni, nefiind posibilă
nici reţinerea unei ĺorme continuate a aceleiasi infracţiuni, chiar dacă ar exista o rezoluţie infracţională unică (de altfel, în cazul
infracţiunii indreptate impotriva persoanei. rezoluţia inĺracţională nu poate tî, de reguiă, decât diferită atunci cánd subiecţii
pasivi sunt diferiţi), Din acest motiv. răspunsul de Ia Iitera B este corect. intrucát pluralitatea de subiecţi pasivi atrage reţinerea
unui concurs de infracţiuni.
Răspunsul de Ia Iitera C este greşit, deoarece in art. 221 alin. (2> Iit. c) CP se incriminează ca variantă agravată atunci când
fapta de corupere sexuală a minorilor a fost comisă ‚in scopul producerii de materiale pornograflce". Fiind reglementat acest
scop special aI săvărşirii infracţiunii, ea se poate comite doar cu intenţie directă calihcată prin scop, neavând nicio retevanţä
pentru reţinerea acestei variante dacä acest scop a fost sau nu realizat

79. Răspuns; C (admitere INM şi în magistratură, septembrie 2018)

Răspunsul de Ia Iitera A este greşit, deoarece, potrivit art. 221 alin. (1) CP, infracţiunea de corupere sexuală a minorilor
existä doar in cazul in care actele materiale descrise in acest text de Iege sunt comise impotriva unui minor mai mic de 13 ani,
iar din enunţ rezultă că persoana vătămată a împlinit vârsta de 13 ani. De asemenea, Ia alin. (4) aI aceluiaşi articol prevede că
infracţiunea de corupere sexuală a minorilor constă in actul sexual de orice natură săvărşit de un major în prezenţa unui minor
care nu a împlinit vărsta de 13 ani (...). Rezultä că, pentru reţinerea acestei variante a infracţiunH, trebuie ca subiectul activ
să lie un major, iar din enunţ rezultä că făptuitorul este un minor de 17 ani. In consecinţä, infracţiunea de corupere sexualä
a minoritor nu se poate reţine atunci când persoana vätămată a implinit vârsta de 13 ani şi fâptuitorul are vărsta de 17 ani.
Răspunsul de Ia Iiĺera B este greşit, deoarece varianta infracţiunii de corupere sexualä a minorilor prevăzută de art 221
alin. (4) CP constä in determinarea de către un majora unui minor care nu a implinit vărsta de 13 ani sä asiste la comiterea unor
acte cu caracter exhibiţonist (..‚I. Determinarea trebuie sä fie realizată in acest caz prin convingere, iar nu prin constrăngere. In
cazut in care persoana vătămatä a fost constrănsă să asiste Ia acte cu caracter exhibiţionist, fapta ar putea constitui o altă
infracţiune (de exemplu, Iipsire de tibertate in mod ilegal). In aI doilea rănd, această variantă există doar in cazul in care a fost
determinat un minor care nu a implínít vărsta de 13 ani, ar in speţă este vorba despre un minor care a implinit 13 ani.
Infracţiunea de racolare a minorilorin scop sexual, prevăzută in art. 222 CP, constă in fapta persoanei majore de a-i propune
unui minor care nu a implinit vârsta de 13 ani să se intólnească, in scopul comiterü unui act díntre cele prevăzute în art 220
sau art 221, inclusiv atunci cănd propunerea a fost făcută prin mwoacele de transmitere la distanţă (...). Dacă făptuitorul comite
asupra acestui minor şi un act sexuaL altul decăt ceI prevăzuţ in art 220 CP, infracţiunea de racolare a minorilorin scop sexual
se va reţine in concurs cu infracţiunea de corupere sexualä a minorilor. In consecinţă, răspunsul de Ia Iitera C este corect
Comisia de soluţionare a contestaţfllor a reţinut că varianta de răspuns C este corectă, intwcât textul are in vedere ipoteza
unui concurs de inťracţiuniin general, fără a impune condiţia unei conexităţi de orice natură intre infmcţiunile din stmctura sa Aşa
fünd, apare ca evident că cele două inťracţiunise pot regäsi in structura unui concurs real (vizánd, spre exemplu, minoridiťeriţiŢ

I 80. Răspuns: B (admitere in magistraturä, mai 2018)

Potrivit art 223 alin. (2) CP, acţiunea penalä pentru infracţiunea de härţuire sexuală se pune in mişcare Ia plăngerea
prealabilă a persoanei vătămate, Cum in noul Cod penal infracţiunile Ia care acţiunea penală se pune in mişcare Ia plăngerea
prealabilă a persoanei vătămate au fost separate de infracţiunite Ia care impăcarea inlătură răspunderea penală, rezultă că
răspunsul de Ia IiteraAeste greşit Tn cazul acestei infracţiuni este posibilă doar retragerea plângedí prealabile, nu şi impăcarea.
Potrivit art. 223 alin. (1) cp, infracţiunea de hărţuire sexuală constă in pretinderea in mod repetat de favorud de naturä
sexualä in cadrul unei relaţii de muncä sau al unei relaţii similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă intr-o
situaţie umihtoare, Este vorba despre o infracţiune de obicei, care presupune o relaţie de muncă ori o relaţie similară (relaţii
care presupun colaborarea unui colectiv de persoane, de pildă, o reIae de conlucrare in cadrul unui DNG) intre fäptuitor şi
victimă. Participaţia penală este posibilă numai sub forma cumplicităţii şi a instigării, coautoratul nefiind posibil, intrucât fapta
se comite de un subiect activ calificat care comite fapta in Iegătură cu propria sa persoană (obţinerea unei satisfacţii de nalurá
sexuală). Aşa tiind, in cazul in care mai multe persoane (subiecţi califlcaţi) săvărşesc fapta de härţuire sexuală, pretinzănd in
606 EXPLICAŢII DREPT PENAL 11. PARTEA ŞPECIALÂ

mod repetat favoruri de natură sexuală in cadrul unei relaţii de muncă ori similare, se vor reţine tot atâtea infracţiuni distincte
căţi subiecţi activi sunt, şi nu coautoratul. Tn consecinţă, răspunsul de la Iitera B este corect.
Răspunsul de Ia litera C este greşit. deoarece Iegea nu cere ca relaţüle de muncă sä fie unele de autoritate, adică făptuilorul
să aibă o poziţie ierarhic superioară faţă de victimă. Tn acest din urmă caz, este vorba despre o altă infracţiune, care nu are
caracterul unei inĺracţiuni de obicei, si anume infracţiunea de folosire abuzivă a funcţiei in srnp sexual, prevăziitä de art 299
alin (2) CP. care constă in pretinderea sau obţinerea de favoruri de natură sexuală de cätre un funcţionarpubflc care se
prevaleazä sau proütä de o situaţie de autoritate ori de superioritate asupra victimei, ce decurge din funcţia deţinużă (.J
Contestaţia formulată impotriva acestei intrebări a fost respinsă ca neintemeială, pentru următoarele considerente: infracţiunea
de härţiire sexualä este o ínfracţiune cu autor unic, care prin specificul conţinutului ei obiectiv nu poate fi săvirşitä decăt de
o singură persoanä Paflicipaţia penalä este posibilă numai sub ťonna instigării şi complicităţü. Dacă rezultatui vătămător este
pmdusul unei activitäţi Ia care au cooperaf mai multe persoane, toate acestea sunt autori ai infracţunü autonome de hiluire
sexuală, şi nu coautoń ai unei infmcţiuni unice comise fn participa (ie. Prin unnare, in ipoteza prezentată în contesta(ie, fiecare
persoană va räspunde. în calitate de autor. pentru inťracţiunea de hárţuire sexualä. Ca atam, nu sejustiťică anularea grilei.

1.6. Infracţiuni ce aduc atingere domiciLiului şi vieţi private

81. Răspuns: A, B (admitere INM şiîn magistratură, 2014)

lnfracţiunea de violare de domiciliu este, de regulă. o infracţiune momentană, care se consumä în momentul pătrunderń fără
drept in Iocuinţa persoanei vätämate sau in momentul refuzului dea päräsi Iocuinţa in care a pätruns cu acordul acesteia. b
cazul in care făptuitorul continuă să rămănă in domiciliul pcrsoanei vătämate, nfracţiunea de violare de domiciliu va avea un
caracter continuu, care se consumă in momentul pätrunderii fărä drept sau în momentul refuzului dea pärăsi ocuinţa şi se
epuizează in momentul in care fäptuitorul a päräsit această Iocuiniă In cazul in care făptuitorul va pätrunde apoi din nou, fără
drept, in locuinţa persoanei vătămate, in baza aceleiasi rezoluţh infracţionale, fapta de violare de domiciliu va avea un caracter
continuat, Tn consecinţă, räspunsul de Ia litera Aeste corect întrucăt infracţiunea de violare de domiciliu poate îmbrăca forma
unei infracţiuni conlintje comise în formä continuată.
Tn cazul in care proprietarul tocuinţei i-a transmis posesia sau folosinţa acesteia unei alte persoane, eI va cornite irifracţiuiiea
de violare de domiciliu dacä va pätrunde in această Iocuinţă fără acordul celui care o foloseşte. Legea protejează prin aceastä
infracţiune inviolabilitatea domiciliului, iarnu dreptul de proprietate al celui care dejine imobilul. De aceea, proprietarul Iocuinţei
poate fi subiect activ aI infracţiunfl de violare de domiciliu, răspunsul de Ia Iitera B fiind corect.
Răspunsul de Ia Iitera C este greşit, deoarece infracţiunea de violare de domiciliu nu este niciodatä absorbită in infracţiunea
de fiirt calificat comis prin efmcţie. fiind ahsorhită in infracţiiinna de hirt calificat săvârit prin violare de domiciliu [art 229
alin. (2) Iit. b) CP], Mai mult decât atăt, furtul se poate comite prin efracţie şi in alt Ioc decât intr-o locuinţă, cum ar fi dintr-un
grajd, dintr-o magazie care nu se află in curtea Iocuinţei etc. Totodală, efracţia poate avea Ioc după consumarea infracţiunii
de violare de domiciliu, de pildä, in cazul in care fäptuitorul a pătruns fără drept in Iocuinţă şi sparge incuietoarea unui dulap
pentru a sustrage bunurile din interior

82. Räspuns: A, C (primire în profesie avocat stagiar, 2014)

—

Infracţiunea de violare de domic:Iiu are ca cbiect juridic principal protejarea relaţfllor sociale referitoare Ia inviclabilitatea
domiciliului unei persoane. Asadar valoarea socială protejată de această infracţiune nu o reprezintă patrimoniul persoanei, ci
inviolabilitatea domiciliului, indiferent dacă cel care foloseşte Iocuinţa respectivă este sau nu proprietar aI acesteia (de pildă.
persoana vătămală poate li chiriaşul. iar făptuitorul poate Ii tocmai proprietarul imobilului). Asađar, răspunsul de Ia litera B
este greşit,
Infracţiunea de violare de domiciliu subzistă indiferent de numáml de persoane care folosesc Iocuinţa respectivă Nu are nicio
relevanţă din punct de vedere aI existenţei infracţiunii faptul cä Iocuinţa este folosita de o persoană sau de mai multe persoane
ori dacă persoana vătămatä foloseşte doar o cameră dintr-un apartament in care Iocuiesc mai multe persoane. Relevant este ca
făptuitorul să pătrundä in Iocuinţa persoanei vătămate fără acordul acesteia, Din acest motiv, răspunsul de Ia Iitera A este corect
Elementul material aI infracţiunii se realizează şi prin refuzul de a părăsi Iocuinţa, indiferent dacă Iocuinţa este folosită de
proprietar sau de o aItă persoanä care Iocuieste in Iocuŕnţa respectivă, cu sau fără acceptul proprietarului, Din acest motiv. şi
răspunsul de la litera C este corect.

I 83. Răspuns: A (admitere in magistraturä, iunie 2019)

Intrucât legea nu sancţionează mai grav infracţiunea de violare de domiciliu atunci când este săvărşită de două sau mai multe
persoane impreună, este aplicabilä circumstanţa agravantä generală a săvărşirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună
[art. 77 Iit. a) CPJ. dacä ar fi intrunite condiţhle penlru reţinerea acesteia Din acest motiv, räspunsul de Ia Iitera A este corect.
I0AN-PAUŁ CHI$, CRI5TINEL GHIGHEcI EXPLICAŢII 609

Infracţiunea de violare de domiciliu nu se poate reţine in varianta pätrunderii in domiciliu cánd are oc cu consimţământul
persoanei care Iocuieşte acolo, ci doar in eventualitatea refuzului dea părăsi Iocuinţa, insă această ipoteză nu se găseşte in
varianta de râspuns.
Din acest motiv, răspunsul de Ia Iitera B este greşit Comisia de soluţionarea a contestaţiilor argumentând in aceIaşi sens.
Pătrunderea fără drept intr-un Ioc imprejmuit nu constituie infracţiunea de violare de domiciliu dacă acesta nu ţine de o
Iocuinţă, adică nu inconjoară o Iocuinţă. Legiuitorul protejează doar domiciliul şi Iocul imprejmuit ţinând de acesta, nu şi Iocurile
imprejmuite situate in afara unui domiciliu. Tn acest caz s-ar putea pune problema existenţei infracţiunii de tulburare de posesie.
dacă ar fi vorba de o ocupare a terenului într-una din modalităţile prevăzute de art. 265 CP, Din acest motiv, răspunsul de Ia
Iitera C este greşit.

34. Răspuns: B (admitere în magistratură, îunie 2019)

Speţa ridică problema aplicării cauzei de nepedepsire constănd în impiedicarea producehi rezutatuIui. prevăzută de art 34 CP.
C a executat acte de complicitate Ia tentativa de furt calificat comis prin violarea de domiciliu. insă ulterior a impiedicat
producerea rezultatului infracţiunii de ĺurt. Totuşi, Ba săvărşit pănă Ia aceI moment infmcţiunea de violare de domiciliu.
Se pune problema dacă poate fi reţinută in sarcina Iui C participarea Ia săvărşirea de către B a inĺmcţiunii de violare de
domiciliu od dacă este aplicabilă cauza de nepedepsire a impiedicării producedi rezultatului şi pentru aceastä infracţiune (absorbită
in tentativa Ia infracţiunea de fuą calificat prin violare de domiciliu)? Răspunsul corect nu precizează pentru care infracţiune
este aplicabilă cauza de nepedepsire a impiedicărń producerii rezultatului, Iäsând astfel ambele soluţii posibile. Considerăm
că C ar trebui sä răspundă totuşi pentru padicipaţia Ia infracţiunea de violare de domiciliu, săvârşitä de B până Ia momentul
impiedicăńi producerii rezultatului, potrivit art 51 alin. (2) CP.
Din moment ce inculpatului C ii este aplicabilă cauza de nepedepsire pentru tentativa Ia fud calificat. râspunsul rämâne corect
chiar dacă acesta ar fi sancţionat totuşi pentw complicitate Ia violare de domiciliu (infracţiunea comisă de B pănă Ia momentul
intreruperi activitäţU infracţionale). Impiedicănd producerea rezultatului infracţiunii de fud calificat prin violare de domiciliu.
cauza de nepedepsire ii va fi aplicabilâ cu ceditudine Iui C pentru tentativa Ia această variantă a infracţiunii de furt calificat.
B nu va răspunde pentru infracţiunea de violare de domiciliu, ci pentru tentativă Ia infracţiunea de fud calificat prin violare
de domiciliu [art. 229 alin. (2) Iit b) CP]. deoarece eI a fost impiedicat sä săvârşească această infracţiune complexă, care a
rămas in faza de tentativä, Din acest motiv. räspunsul de Ia Iitera A este greşit.
Cauza de nepedepsire a impiedicării producerii rezultatuluí ii va fi aplicabilä doar Iui C, deoarece doar acesta a impiedicat
producerea rezultatului, Ea nu se răsfrânge asupra Iui A. care a fost instigator, deoarece cauza de nepedepsire este personalä.
iarA nu a contribuit in vreun fel Ia impiedicarea producerii rezultatului. In consecinţă, A va fi sancţionat pentru infracţiunea de
tentativă Ia furt calificat prin violare de domiciliu, săvárşită de cätre B, motiv pentru care răspunsul de Ia Iitera C este greşit.

§2. Infracţiuni contra patrimoniului

2.1. Furtul

85. Răspuns: C (primire în profesie avocat stagiar, august 2019)

—

In cazul in care fäptuitorul are doar detenţia (Iipsind titlul) unui bun pe care iI sustrage, in sarcina acestuia nu poate fi
reţinută inĺracţiunea de abuz de incredere, deoarece nu deţine bunul respectiv in baza unui titlu. Astfel. praclica judiciarâ şi
doctrina au reţinut că este săvărşită infracţiunea de fuń in cazut in care făptuitorul cere bunul persoanei vătămate penlru ai
examina, după care fuge cu eI, Din acest motiv, räspunsul de Ia Iitera A este greşit, iar răspunsul de Ia Iitera C este corect.
ln speţä nu poate fi vorba nici de săvârşirea infracţiunii de inşelăciune, deoarece nu există un act de inducere in eroare a
persoanei vătămate, care să o fi determinat pe aceasta să ia o dispoziţie patrimonială păgubitoare pentru ea. Dimpotrivă. este
vorba de săvârşirea infracţiunii de furt, deoarece fäptuitorul a avut doar simpla detenţie a bunului, iar nu posesia acestuia, iar
prin fuga cu bunul respectiv a realizat o sustragere a Iui din posesia persoanei vătămate.

I 86. Răspuns; C (admitere in magistratură, iun!e 2019)

Tn situaţia in care un bijutier, după ce primeşte o pereche de cercei de aur pentru a fi reparaţi, restituie o pereche de cercei
aparent identici, dar care erau doar placaţi cu aur, nu suntem in prezenţa unei infracţiuni de furt, deoarece bunul respectiv nu
a fost Iuat din posesia persoanei vătămate fără consimţămántul acesteia, ci chiar persoana vătămată I-a remis făptuitorului.
Fiind vorba de insuşirea unui bun deţinut de făptuitor ca urmare a remiterii Iui de cätre persoana vătămată pentru a-I repara,
fapta ar putea constitui, eventual, infracţiunea de abuz de incredere, Din acest motiv, răspunsul de Ia Iitera A este greşit.
Tn sarcina unui funcţionar bancar care sustrage bani din seiful băncii poate fi reţinută inťracţiunea de furt, in cazul in care
acesta nu are in gestiune banii respectivi. Poate sustrage banii din seiful băncii fără să fie gestionar aI tor, fapt care ar atrage
reţinerea infracţiunii de delapidare.
 i

610 EXFLICAŢII DREPT PENAL. 11. PARTEA SPECIALÄ

Räspunsul de la Iitera ceste singurul corect, deoarece, în cazui in care clienlul Unui hotei pleacä acasä cu 50 de sticluţe
sigilate cu săpun Iichid, pe care Ie ia din magazia hotelului, eI săvârşeşte o infracţiune de furt. AstfeL eI nu are produsele
respective în posesie, pentru a se putea susţine cä a sävârşit o infracţiune de abuz de încredere.

87. Răspuns: B (primire in profesie — avocat sta giar, 2016)

ĺn cazul infracţiunii de täinuire este admis in mod unanim in doctrină si practica judiciara că autorul sau participantul Ia
sävărşirea infracţiunii din care provine bunul tăinuit nu poate fi concomitent i autor Ia infracţiunea de täinuiro, Este exact
situaţia de fapt din speţă, in care F.G. a participat Ia sustragerea motocicletei, in calitate de complice, după care a transformat
motocicleta sustrasă prin revopsire şi schimbarea unor piese. Intrucăt F.G. a participat şi Ia săvărşirea infracţiunii de furt, în
calitate de complice in sarcina acestuia nu se poate reţine concomitent săvărşirea infracţiunii de tăinuire cu privire Ia bunul
sustras, Din acest motiv, răspunsul de Ia litera B este corect, iar răspunsurile A şi c sunt greşite.

I 88. Răspuns: A (admitere INM şi iri magistraturâ, 2015)

In cazul săvârşirii nĺracţiunii de íurt caliricat comisä de o persoanä având asupra sa o armă, prevăzut de art. 229 alin. (2)
lit. c) CP, noţiunea de armä nu poate avea şi sensul de la art. 179 alin. (2) CP, potrivit căruia sunt asimilate armelor orice alte
obiecte de natură a putea fi folosite ca arme şi care au fost întrebuinţate pentru atac. Dacä ar fi aplicabil textul şi armelor
asimilate, ar însemna cä nu mai suntem in prezenţa unei infracţiuni de fud, ci in prezenţa unei infracţiuni de tălhärie. Dacă
arma asimiiată ar fi întrebuinţată pentru atac, fapta de furt ar h una însoţită de acte de violenţă, care ar conduce Ia incadrarea
ei juridică in infracţiunea de tălhărie, Din acest motiv, răspunsul de Ia litera A este corect.
Arma poate fi şi vizibilă in cazul infracţiunii de furt calificat, preväzut de ad. 229 alin. (2) lit. c) cp, deoarece, prin natura
sa, infracţiunea de furt presupune ca persoana vätämatä sä nu stie cä i-a fost luat bunuL Din moment ce Ia infracţiunea de
furt persoana vătämatä nu este de faţä, nu are nicio importanţă dacă arma pe care făptuitorul o avea asupra sa era vizibilă
sau nu, chiar dacă ar comite o infracţiune de furt în prezenţa persoanei vătămate, tot nu poate fi vorba despre infracţiunea de
tălhărie, deoarece, prin natura eL in(racţiunea de furt presupune cä persoana vätämată nu ştie că a fost luat bunul din posesia
sa. In consecinţă, răspunsul de Ia litera B este greşit.
Nu are nicio relevanţä, pentru reţinerea agravantei de la art. 229 alin. (2) lit. c) CP, dacă făptuitorul se înarmase special
pentru sävárşirea infracţiunii de íud ori avea intâmplätor asupra sa arma respectiva momentul comilerii faptei. Relevant este
doar faptul că acesta a săvărsit infraąiunea de fuń stlind cä ara o armä asupra sa. Raţiunea agravantei este aceea cä, in cazu
in care ar fi surprins, făptuitorul ar b mai periculos, având posibililatea sä folosească arma respectivă impotriva persoanei care
I-a surprins, Pentru aceste motive, räspunsul de la litera c este greşit.
Comisia de soluţionaieacontestaţiilora respills coIItestaile funnulate illlpotliva iIILIebăIii, peritru unIIăĹuaIelecuIIsideIerIte,
nu este corectă varianta de räspuns de Ia Iitera 8. Pentru existenţa infracţiunüde fud calificat în varianta agravată prevăzută de
art 229 alin. (2) ht. c) CP (fudul sävărşit de o persoanä avănd asupra sa o armä), este suficient ca făptuitorul să fi avut asupra
sa arma, Nu este necesar sä se stabileascä dacä, în cazul concret, puflarea armei a avut influenţä asupra victimei sau daca
a sporit indrăzneala fäptuitorului, aspecte in raport de care agravanta există, chiar dacă arma nu a fost vizibilä, chiar dacä
victima nu a ştiut că făptuüorul are asupra sa un asemenea obiect şi, în consecirgä, nu s-a simţit intimidată în niciun feL Pońul
unei arme la comiterea infracţiunü de fuM nu induce automat şi starea de temere creată victimei, condiţie necesară in cazul
existenţei infracţiunü de tälhărie, astfel cum se motivează în contestaţüle formulate

I 89. Răspuns: A, c (admitere INM, noiembrie 2019)

Principala problomă pe care o ridică speţa este aceea dacă un autoturism poato fi considorat domiciliu atunci când o porsoană
fără locuinţă îl foloseşte pentru a dormi in el o perioadă mai mare de timp, comisia de soluţionare a contestaţiilor, cu referire
la varianta A de răspuns a argumentat astfeL în literatura de specialitate s-a arătat că domiciliul în sens penal se identifică cu
acel spaţiu unde subiectul pasivlocuieşte, fără să fie necesar ca eI să aibă în mod formal (legal) domiciliul in acei Ioc. Poate
—

Ii vorba de un spaţiu ocupat temporar, inclusiv o cameră la hotel sau Ia cămin, Locuinţa este acei spaţiu in care träieşte efectiv
o persoană, chiar dacă este vorba de un Ioc destinat in mod obişnuit altui scop (magazie, grajd), Reprezintă locuinţă chiar şi
adăpostul temporar sau mobil (rulotä, cort colibä)(V CI0cLEI, Drept penaL Partea specială 1). Opiniile exprimate de alţiautoń
sau de jurispmdenţă sunt concordante cu cea anterior citată.
Se poate constata, astfel, generozitatea deosebită a noUunilor de domiciliu sau Iocuinţă in dreptul penal (manifestare a
autonomiei conceptuale a acestei ramuri de drept). Or, in ipoteza răspunsuluiA se reţine că subiectul pasiv locuia efectiv in
autoturism de o Iunä de zile, în condiţiile in care nu mai avea un alt adăpost, casa dispăránd in urma unui incendiu. Faptul cä
a ales să locuiască intr-un mijloc de transport nu poate nega aplicabilitatea dispoziţWor art 229 alin. (2) lit. b) CP Practic, in
ipoteza in care o persoană rämasă färä casă ar avea de optat, pentru un interval viitor de timp, intre a Iocui intr-un cort (exemplu
explicit menţionat de doctdnä) şia Iocui intr-un autoturism, s-ar crea o diferenţă de protecţie penală complet aleatorie dacă s-ar
exclude (fără niciojustiűcare concretă) mWoacele de transport preferăndu-se numai corturile, Se va mţine in situaţia expusă
in räspunsul A incidenţa fuflului calificat.
IOAN-PAUL CHIS, CRISTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 611

o altă discuţie o ridică răspunsul de Ia Iitera C, respectiv dacă sustragerea unui bun dintr-un autoturism pe care angajatul
hotelului trebuia doar să iI parcheze, constituie furt calificat prin folosirea färă drepl a unei chei adevärate, b acest caz, Comisia
de soluţionare a contestaţiilor a arătat că nu era vorba de o folosire fără drept a unei chei adevărate, intrucăt angajatul hotelului
avea dreptul de a folosi cheia pentru parcarea autoturismului: ln raport de situaţia expusă, nu se poate reţine fuflu( caiificat
prevăzut ta art 229 aiín. (1) lit. d) CP avănd in vedere cä nu ne afläm in ipoteza foiosirii fără drept a uneí chei adevărate. Esenţial
este a se observa cä foiosirea cheü de către angajatul hotetutui s-a făcut cu drept, cheia fiind inmänată de ctient tocmai pentru
a pătrunde in autoturism şi a-l conduce. b doctrină, utiiizăndu-se şi reťeriri ia jurisprudenţă, s-a arătat că „nu se va reţine furt
caiificat nící in ipoteza in cam fäptuitorui deţinea cheia conform unei insärcinări oarecare şi avea permisíunea de a o fotosi"
(V. C:occe,, Drept penaL Partea speciaiă 1).

90. Răspuns: C (admitere 1NM şi in magistraturâ, 2014)

Printre variantele agravale de Ia infracţiunea de fud caliücat, prevăzută de ad. 229 CP, nu se regăseşte şi producerea de
consecinţe deosebit de grave. Tn consecinţă, producerea unei pagube materiale mai mari de 2OOD000 de Iei nu poale constitui
inĺracţiunea de furt caliticat in Iipsa unui alt element circumstanţial dintre cele enumerate in art 229 CP AstfeL răspunsul de
Ia Iitera A este greşit. Desigur. ad. 256 CP (text introdus prin OUG. nr 18/2016) reprezintă o variantă normativă agravată
reglementată in considerarea producerü unor consecinţe deosebit de grave prin infracţiunile menţionate in textul Iegal. printre
acestea numärándu-se atât furtul (art. 228 CP), căt şi furtul caliíicat (art. 229 CP). Aşadar, variantelor normative ale infracţiunii
de furt simplu Ii se adaugă varianta agravată Ia care am făcut referire, fără ca prin aceasta infracţiunea de furt să devină furt
caliticat.
Nici fudul săvărşit de trei persoane impreună nu constituie o variantă a furtului calificat. Aceasta constitue doar circumstanţa
agravanlă dea art. 77 Iit. a) CP. Tn consecinţä, răspunsul de Ia Iitera B este greşit
Fudul comis prin folosirea fărá drept a unei chei adevărate constituie infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 229
alin. (1) lit. d) CP. Faptul cä este vorba despre folosirea fără drept a unei chei adevărate rezultă din aceea că fäptuitorul a folosit
o cheie pe care a sustras-o cu o zi inainte din buzunarul persoanei vălămate. In consecinţä, râspunsul de Ia Iitera C este corect.

91. Răspuns: C (admitere 1NM şi in magistratură, 2016)

Obiect material aI infracţiunii de furt de folosinţă iI pot constitui doar un vehicul, sustras in scopul folosirii pe nedrept
[art. 230 alin. (1) CP], şi un terminal de comunicaţii, folosit fără drept sau racordat ĺără drept Ia o reţea [art. 230 alin. (2) CP]. In
consecinţă, un alambic pentru făcut ţuică nu poate fi obiect material aI unei infracţiuni de furt de folosinţă, chiar dacă eI ar fi
sustras şi apoi restituit persoanei vătămate. De aceea, răspunsul de Ia Iitera B este greşit.
In cazul in care este sustras un astfel de alambic, in sarcina făptuitorului se va reţine infracţiunea de furt, chiar dacă scopul
sustragerii ar fi fost aceIa de a-I folosi fără drept, iar nu aceIa de a şi-I insuşi. Aceasta. deoarece infracţiunea de furt s-a consumat
in momentul insuşirii bunului. neavănd nicio relevanţă destinaţia dată ori restituirea ulterioară a bunului sustras, Fiind vorba
despre un fud comis prin violare de domiciliu, respectiv prin pätmnderea fără drept in curtea Iui Y, acesta constituie infracţiunea
de furt calificat, prevăzută de art. 229 alin. (2) Iit. b) cP. AstfeL räspunsul de Ia Iitera C este corect
Răspunsul de Ia Iitera A este greşit, deoarece intre X şi Y nu avut Ioc nicio convenţie in baza cäreia acesta din urmă să
ii fi predat primului bunul respectiv cu un titlu. chiar dacä cei doi ar fi fost persoane apropiate, avănd încredere unuI in aIluI,
acest Iucru nu poate substitui obligativitatea situaţiei-premisă a predării bunului in baza unui titlu, Doar in acest din urmă caz
poate fi reţinutä infracţiunea de abuz de incredere. Nefiind vorba despre o astfe! de situaţie, răspunsul de Ia Iitera A este greşit.
comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că varianta de răspuns de ta hiera B nu este corectă. Legea sancionează
fudui de fotosinţă doar in ipotezeie preväzute de art 230 C cea a sustragerh in acest scop a unui vehicut, respectiv cea a
folosirii färă drept a unui tenvinal de comunica ţii ai aituia sau a unui terminai de comunicaţiiracordat fărä drept ia o reţea, dacä
s-a produs o pagubă. Cum obiectui sustras (aiambicul) nu se incadrează intre ceie enumerate la art 230 CP fudul acestuia
nu esle unu/ de folos/nţă, c/ fufl cal/ticaL

I 92. Răspuns: A (primire în profesie avocat sta giar, august 2019)

—

ln cazul sustragerii mai multor bunuri dintr-o Iocuinţă făptuitorul va răspunde pentru o singurä infracţiune de furt calificat
prin violare de domiciliu, chiar dacä bunurile respective ar aparţine mai mullor persoane. Din speţă nu rezultä că fäptuitorul arfi
cunoscut că bunurile ar aparţine mai multor persoane şi, chiar dacä ar fi ştiut acest Iucru, e discutabil dacă in sarcina acestuia
s-ar fi putul reţine pluralitate de infracţiuni de furt sau o formă continuată a infracţiunii de ĺurt calificat. Tntr-o astfel de situaţie,
intenţia ťăptuitorului este aceea de a sustrage bunurile, fiind in prezenţa unei unităţi naturale de infracţiuni (unitate naturală
colectivă), chiar dacă prejudiciul a rost produs in patrimoniul mai multor persoane.
b doctrină s-a arătat că in cazul in care o persoană sustrage in baza aceleiaşi rezoluţii infracţionate, Ia diferite intervale de
timp prin acţiuni infmcţionale distincte, bunuri din patrimoniul/posesia/detenţia mai multor subiecţi pasivi, se va reţine săvárşirea
unei infracţiuni continuate (unitate Iegalä de infracţiune); dacă bunurile sustrase printr-o singură acţiune infracţională (inclusiv
atunci cănd aceasta se realizeazä prin mai multe acte de executare) fac parte din bunurile comune ale soţilor, se va reţine o
 - tţTfl

612 EXPLICAŢII DREPT PENAL 11, PARTEA ŞPECIALÄ

singură infracţiune de fud faţă de unicitatea dreptului subiectiv afectat (M. UDR0IU, op. ciL. p. 275); cu privire la sustragerea
mai multor bunuri care aparţin in intregime sau in parte făptuitorului, dar aflate in posesia altor persoane, trebuie observată
soluţia Iegislativă in cazul coproprietăţii: potrivit art 238 din Legea nr. 187/2012, când bunurile sunt coproprielatea mai mullor
persoane. este indeplinitä condiţia unitäţii de subiect pasiv cerută de art 35 alin. (1) CP (1. KUGLAY. in G. B000RoNcEA ŞA.,
op. cit., 2016. p. 626).
Astfel răspunsul corect este la litera A :ar räspunsurile B si C sunt gresite.

93. Răspuns: A, c (admitere în magistratură, mai 2018)

In speţă. proprietarul ar Ii sävârşit nfracunea de fud dacă ar fi Iuat e! însuşi autoturisrnul din posesia legitimă a celui căruia i-l
văndu-se anterior. Aceasta, deoarece el nu mai avea posesia legitimă a autoturismului, ci i-o transmisese cumpărătorului. Intrucăt
proprietarul a determinat o terţă persoanä să ia acest autoturism, căreia nu i-a spus că autoturismul nu mai este aI său. această
din urmă persoanä a comis fapta de sustragere aflându-se in eroare de fapt cu privire la proprietatea bunului, neputănd fi
trasă la răspundere pentru infracţiunea de furt. Infracţiunea de fud este sancţionată doar dacă este comisă cu intenţie, nu
şi din culpă. Or, in acest caz, suntem in prezenţa padicipaţiei improprii, reglementată in art 52 alin. (3) CP, potrivit căruia
determ/narea, îniesnirea sau ajutarea in ońce mod. cu intenţie, ia sävárşirea unei fapte preväzute de iegea penală, de cam o
persoană care comite acea faptă fără vinovăţie, se sancţioneazä cu pedeapsa prevăzutä de iege peofru acea infracţiune. Din
acest motiv, răspunsul de Ia Iitera A este corect, având in vedere că terţa persoană nu poate fi trasă Ia răspundere pentru
vreo infracţiune btrucât foslul proprietar a comis fapta cu intenţie, el va räspunde pentru infracţiunea de furt, ca şi cănd el ar
fi sustras autoturismul.
Nu are nicio relevanţă unde se afla proprietarul in momenlul sustragerii autoturismului, deoarece actul de executare s-a
comis pe teritoriul României. Or, potrivit art 8 alin. (4) CP, infracţiunea se considerä sävărşită pe teritoriui Romăniei şi atunci
cănd pe acest terfloriu ori pe o navă sub pav/lion românesc sau pe o aeronavä inmatdcuiată în România s-a efectuat un act
de executare, de instigare sau de complicitate ori s-a p;odus, chiar în pade, rezullatul inľraiiunü, Nu are nicio relevaiiţă ĺaptul
că este vorba despre un act de participaţie improprie, regula din art 8 alin. (4) CP fiind aplicabilä şi in acest caz. In consecinţä,
räspunsul de la lilera c este corect
In cazul în care cel care a luat autoturismul ar fi făcut un accident pe drum, nu ar fi intrunite condiţiile pentru infracţiunea
de distrijgem, denamce fapta sa este din culpä flr, potrivit art 255 CP, distrugerea din culpă este sancţionatä doar dacă s-a
comis prin incendiere explozie sau prin orice alt asemenea mijloc, Nefiind vorba despre un astfel de mijloc, nu se poate reţine
această infracţiune in sarcina şoferului care a provocat accidentul de circulaţie intrând intr-un parapet pe marginea drumului. Din
acest motiv, rd:punsul de la litera B este greit.
comisia de soluţionarea contestaţiilor a reţinut că varianta de răspuns de /a litera C este corectă. Formu/area variantei de
räspuns este ç/arä precisă rzeechivocă, astfel incát sintagma chiar dacă in acel moment propdetarul se afla in sträinätate
nu creează confuzü, nefiind reiovantä rapoflat ia eiementele de žipicitate aie infracţiunü de furi. Răspunderea penaiă a fostuiui
proprietar este atrasă de faptui cä vănduse anterior autoturismu/. sustras uiterinr de o persoană care a folosit cea de-a doua
cheie, Aceasta din urmă este absoivită de răspundere penală, in condiţiile in care nu cunoştea că autovehicu/u/fusese instrăina/
anterior.

94. Răspuns: C (prhnire În profesie —avocat definitiv, august 2019)

Inirucât făptuitorul avea dreptul dea pätninde în Iocuinţă pentru a face curäţenie, avánd in acest sens acordul persoanei
vătămate. in sarcina acesteia nu se poale reţine vioaro de dumiciliu, Dacă nu sunt intrunite elementele de tipiritate ale infracţiunii
de violare de domiciliu, implicit nu poate ii reţinută nici varianta calihcată a furtului comis prin violare de domiciliu, Din acest
motiv, răspunsul de la htera A este greşit.
Având in vedere că făptuitorul a fäcut mai multe drumuri intre locuinţä şi camion, pentru a incărca bunurile sustrase. in
sarcina acesteia nu se poate reţine o infracţiune de furt in formă calificatá, ci o infracţiune de furt in formä simplä (unilate
colectivă). Pentru a fi in prezenţa formei calificate a infracţiunii de fud ar trebui ca intre actele materiale de fud să treacă o
perioadă de timp suflcientă pentru a le reţine ca acte materiale distincte ale acestei infracţiuni. Aşadar, räspunsul de la litera
c este corect
I 95. Räspuns: A (primire in profesie avocat stagiar, martie 2019)
—

In speţă sunlem in prezenţa inĺracţiunfl de fud calificat in rormă continuatá, denarece este vorba de sustragerea unor bunuri
din cutia de valori a magazinului alăturat ceea ce conduce la concluzia săvărşirü furtului dintr-un alt magazin decăt ceI la care
făptuitorul avea calitatea de director Intmcăt furtul este săvărşit pe timp de noapte, prin scoaterea din funcţiune a sistemului
de alarmă şi prin folosirea unor chei mincinoase sunt intrunite mai multe elementele circumstanţiale aie infracţiunń de furt
califlcat. Aşadar, răspunsul de la lilera A este corect
Nu poate fi vorba in speţă de infracţiunea de delapidare. deoarece făptuitorul a sustras bunuri de la un alt magazin decât
cel la care are calitatea de administrator Din acest motiv, răspunsul de la litera B este greşit.

--
j aeii
IOĂN-PAULcHI, CRISTINELGHIGHECI EXPLICAŢII 613

Nu poate fi vorba in speţă de infracţiunea de abuz de incredere deoarece nu există un raport juridic intre fäptuitor şi
proprielarul bunurilor suslrase, avănd in vedere că acesta a sustras bunurile dintr-un aIt magazin decât ceI Ia care se valoriflcau
bunuhle confiscate in regim de consignaţie.

96. Răspuns: B (primire în proťesie avocat sta giar, martîe 2019)

—

in speţă, faptele săvârşite de inculpat intrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de fud cakficat comis in timpul
nopţii, de o persoană mascată, prin efracţie şi escaladare şi prin violarea sediului profesional.
Nu poate fi reţinută in sarcina inculpatului şi infracţiunea de distrugere, deoarece aceasta este absorbită in infracţiunea
de fud calificat comis prin efracţie. Efracţia presupune distrugerea obiectelor ce se interpun intre fäptuitor şi bunul sustras,
astfel incăt tăierea peretelui de rigips aI magazinului de prezentare reprezintä un act de efracţie, Din acest motiv, răspunsul
de Ia Iitera A este greşit
În ce priveşte reţinerea furtului prin violarea sediului profesional, in speţă era vorba de pâtrunderea intr-un sediu profesional
fäcută fără drept Magazinul societăţii AIT este un sediu profesżonal, care presupune şi o componentă de viaţă privată a angajaţilor
aceslei societăţi care işi desfäşoară activitatea in sediul respectiv. componentä incălcată de fäptuitor prin pătrunderea fără drept
in sediul profesional al respecżivei socielăţi. Aşadar, ráspunsut de Ia Iilera C esle greşit răspunsul de Ia Iitera B fiind ceI corect

97. Räspuns: C (primire in profesie avocat deťinitiv, 2016)

—

O primă problemă pe care o ridicä speţa este aceea dacä inculpatul AB a săvârşit o infracţiune de corupţie, respectiv Iuare
de mită, ori o infracţiune contra patrimoniului, respectiv aceea de furt, sau dacă a comis ambele infracţiuni in concurs.
Inculpatul AB a acceptat iniţial oferta Iui CD de a-i permite să sustragă diferite materiale, in schimbul remiteri a jumătate
din banii obţinuţi din valorificarea Ior. iar intr-o astfel de situaţie in sarcina IuiAB se reţine infracţiunea de Iuare de mită. intrucăt
acesta a primit banii respectivi pentru neindeplinirea atribuţii de serviciu.
Nu rezultă că banii respectivi reprezentau partea Iui AB din bunurile sustrase sau cä inculpaţfl s-ar fi inţeles să comitä
impreună infracţiunea de furt, pentru a se putea reţine că acesta a săvârşit doar infracţiunea de fud.
Aşadar, AB a acceptat promisiunea de a primi banii doar pentru a Ie permite Iui CD să pătrundă in incinta unei societäţii şi
să sustragă bunuri, adică in schimbul neindeplinirii atribuţiilor sale de serviciu. Ulterior, avánd in vedere că CD nu a reuşit să
incarce bunurile singur, AB a comis şi acte de incărcare a autoutilitarei, ce pot Ii incadrate in elementul material aI infracţiunH de
furt, Din acest motiv, in sarcina inculpatului AB se vor reţine infracţiunile de furt calificat şi Iuare de mită, in concurs, räspunsul
de Ia Iitera C fiind ceI corect.

I 98. Răspuns: B (primire in profesie avocat detînitiv, 2017)

—

Teoria unanim acceptată in definirea tentativei Ia infracţiunea de furt şi distincţia acesteia faţă de forma consumată a
infracţiunii este teoria apropriaţiunń, Potrivit acestei teorii, infracţiunea de furt se consumă in momentul in care făptuitorul scoate
bunul din posesia persoanei vătämate şi-I apropriază, adică intră în posesia lui.
În cazul in care făptuitorul pătrunde in curtea persoanei vătămate, ia mai multe bunuri de valoare din casă, apoi Ie ingroapă
in curte in aşa fel incăt să nu fie găsite de proprietar, cu intenţia de a se intoarce după ele ulterior, făptuitorul deja a intrat
in posesia acestor bunuri, şi Ie-a insuşit, Chiar dacă nu Ie are asupra Iui, bunurile sunt Ia dispoziţia sa, şi nu Ia persoana
vătămată, Din acest motiv, infracţiunea de furt este consumată, răspunsul de Ia Iilera A fiind greşit.
Ín cazul in care ťăptuitorul pătrunde in Iocuinţa persoanei vătămate cu intenţia de a sustrage bunuri, dar nu realizează
acest rezultat pentru că nu a găsit nici un bun de valoare, suntem in prezenţa unei tentative Ia infracţiunea de furt, Este vorba
de o tentativă terminată. insă rămasă fără rezultat pentru că obiectul Iipsea de Ia Iocul unde făptuitorul a crezut că se află. Jn
acest caz nu este vorba de o desistare voluntară. deoarece făptuitorul nu a consumat infracţiunea pentru că nu a găsit bunuri
pe care să Ie sustragă, iar nu pentru că s-ar fi desistat. Aşadar răspunsul de Ia Iitera B este corect.
În cazul in care făptuitorul pătrunde in curtea unui depozit prin escaladare şi sustrage o bormaşină, inşă, cănd incearcä sä
sară gardul Ia plecare, este surprins de paznic, eI deja intrase in posesia bunului sustras. Aşadar, Ia momentul aceIa infracţiunea
de furţ era consumatä, şi pentru acest motiv räspunsul de Ia Iitera C este greşit.

I 99. Râspuns: C (prňmWe ia profesie avocat do&nitiv, 2017)

—

Infracţiunea de violare de domiciliu presupune pătrunderea fáră drept in Iocuinţa unei persoane, indiferent dacă această
pătrundere se realizează cu forţa sau prin inducerea in eroare a persoanei vátămate. Prin faptul că s-a prezentat ca fiind
reprezentantul firmei de distribuţie a gazelor naturale (calitate mincinoasă). făptuitowl a pâtruns fără drept in Iocuinţa persoanei
vătămate, chiar dacă din punct de vedere formal persoana vătămată i-a permis acest acces. Accesul este (ăcut cu drept doar in
cazul in care persoana vătămatä işi dă acordul pentru pătrunderea in domiciliu, ĺiind in cunoştinţă de cauză iar nu ca urmare a
inducerii in eroare. DIn acest motiv, fudul comis după pătmnderea in Iocuinţă in urma inducerii in eroare a persoanei vătămate,
prin folosirea de calităţi mincinoase, este un furt califical prin violare de domiciliu.
 614 EXPLICAŢII DREPT PENAL. 11, PARTEA SPECIALĂ

Tn consecinţă, fapta săvărşită de inculpat nu va constitui o infracţiune de violare de domiciliu Tn formä agravată, prin folosirea
de calităţi mincinoase, Tn concurs cu furt simplu, ci va constitui o infracţiune comptexä de furt calificat prin violare de domiciliu,
răspunsul de Ia litera C fiind corect.
Răspunsul dea literaAeste greşit, deoarece nu poate fi vorba nici de infracţiune de fals privind identitatea, intrucât elementul
material aI acestei infracţiuni constä Tn prezentarea sub o identitate falsă (nilme, prenlime, domiciliu, prin folosirea unui act de
identitate) făcută in faţa unui funcţionar public, iar nu în faţa unei persoane private (art. 327 CP).

100. Răspuns: A (admitere INM şi în magistratură, 2017)

Prinia problemă pe care o ridică speţa este aceea dacă in cauză suntem in prezenţa cauzeí de nepedepsire a desistării. Pentru
a fi Tn prezenţa acestei cauze de nepedepsire, trebuie ca făptuitorul sä fi inceput executarea săvărşirii infracţiunii, după care s-a
desistat. Desistarea trebuie să fie insă făcută de bunăvoie, de către făptuitorul care avea posibilitatea să continue sävărşirea
infracţiunii. darcare nu a mai dorit acest Iucru, Nu vom fi in prezenţa desistării atunci cănd fäptuitorul s-a speriat de apariţia unei
persoane şi a fugit sau atunci cănd acesta nu a gäsit nimic Ia locul faptei. ]n acest din urmă caz, vom fi in prezenţa lentativei
relativ improprii, constând in lipsa obiectului de ta Iocul unde făptuitorul Credea că se află, Din acest motiv, in speţă nu poate
fi vorba doar despre existenţa infracţiunii de distrugere, care s-ar fi putut reţine dacă Se considera că pentru infracţiunea de
tentativă la furt calificat a operat desistarea. Astfel, răspunsul de la litera C este greşit.
O a doua problemă pe care o ridică speţa este aceea dacă ĺurtul comis prin efracţie absoarbe in conţinutul său infracţiunea
de distrugere. Pătrunderea inculpaţilorAşi C in Iocuinţa persoanei vătămateX s-a ĺăcut prin distrugerea sistemului de inchidere
a uşii de acces in apadamentul acesteia Doctrina şi practica judiciarä au statuat cä fudul comis prin efracţie presupune fudul
comis prin dislrueerea unor obstacole situate intre autor si obiectul pe care doreşte să iI sustragă, In vorbirea obişnuitä, termenu!
efracţie' semnifică ‚Spargere a unei usi. a unui dispozitiv de inchidere, in vederea săvărşirii unei inťracţiuni", adică tocmai
conţinutul unei infracţiuni de distrugere. Cum aceastä inläturare a obslacolelor presupune distrugerea obiectelor. infracţiunea de
distrugere este absorbită in iiiĺraciuriea de íurt calificat săvărşit prin efracţie. Din acest motiv, räspunsul oe la litera 8 este greşit.
O ultimă chestiune ridicată in speţă este aceea dacă sunt intrunite condiţiile pentru a se reţine in cauză circumstanţa
agravantă a săvârşirii faptei de trei sau mai multo porsoanc improunä, preväzulă de arL 77 It a) CP, Doctrina si practica
judiciară au reţinut cä pentru a fi reţinută aceastä circumstanlă agravantä trebuie ca fäptuitorii să fi fost prezenţi la locul faptci,
indiferent dacă acestia sunt toţi coautori sau unii sunt coautuii, ial usilalţi sunt complici concomitenţi. În speţä, 8 este un astfel
de complice concomitent, avănd in vedere că acesta este cel care i-a deschis Iui A uşa blocului prevăzută cu interfon. chiar
dacă primul nu arfi intratin apartament, impreună cu ceilalţi doi inculpaţi, el S-a aflat Ia faţa locului in momentul comiterii faptei,
fiind aslfel îiitruiiite cuiidiţiile periiru existenţa complicitáţii concomitente Din speţa reiese Însă că toţi cei trei inculpaţi au răväşit
bunurile persoanei vätămate, de unde rezultă că toţi au pătruns in apartament fn consecinţă, răspunsul de Ia literaAeste corect

101. Răspuns: 8, C (primire în profcsie avocat stagiar, 2015)

—

Circumstanţa de Ia infracţiunea de furt califlcat preväzută de art 229 alin. (2) lit. c) CP, de o persoană având asupra sa o armä,
este o circumslanţă reală care se răsfrănge asupra participanţilor in măsura in care acetia au cunoscut-o sau au prevăzut-o.
Din speţă rezultă că Y a avut asupra Sa O armă, in timp cea comis acte de complicitate concomitentă Ia infracţiunea de furt
săvărşitä de X. lntrucăt X nu a cunoscut accst lucru, lui nu-i va fi aplicabilä circumstanţa Sävărşirii infracţiunii de ĺurt calificat
de către o persoană inarmată. Totuşi, X a sävărşit infracţiunea de fud calificat prin violare de domicitiu [art 229 alin (2) lil. b)
CP], aceastä circumstanţă flind cunoscută de Y.
ĺn consocinţă, Y esto complice Ia infracţiunea de furt catificat prin violare de domiciliu şi de către o persoană având asupra
sa o armă iar X este autor Ia infracţiunea de furt calificat prin violare de domiciliu.
AstfeL răspunsurile corecle sunt 8 şi C, iar räspunsul de Ia Iitera A este greşiL
102. Răspuns A, c (primire in proťesie avocat definitŕv, 2014)
—

Speţa ridică problema distincţiei dintre infracţiunea de consumatä de furt şi tentativa la aceastä infracţiune, Diferenţa dintre
cele douä forme de sävârsire a infracţiunii de furt se face in dreptul nostru potrivit teodeí apropńaţiunü, respectiv infracţiunea
de furt se considerä consumată in momentul in care făptuitorul a scos bunul din posesia Sau detenţia persoanei vătămate şi
l-a apropriat. adică a intrat in stăpânirea Iui.
Intrucát Y a participat numai la prima activitate nfracţională, În sarcina lui se va reţine doar o tentativä Ia intracţiunea de
furt, În Sarcina lui X se va reţine infracţiunea de furt in formă consumală, deoarece, chiar dacă a fost surprins cu bunurile
lăngä autoturismul din care le-a sustras, el reuşise să le scoată din posesia persoanei vătămate şi să Ie insuşeascä, să intre
in stăpânirea lor În consecinţä, răspunsurile corecte suntAşi C.
103. Răspuns: B (admitere în magistraturä, mai 2018)
În speţă, fiind vorba despre sustragerea unui autoturism in scop de folosinţă, nu poate fi reţinută decăt această infracţiune.
raportat la aceíaşi obiect materiaL nu şi infracţiunea de furt in scopul insuęirü pe nedrept Diferenţa dintre cele două infracţiuni o
face scopul sustragerii. in sensul că, in cazul infracţiunii de fud de Ia art 228-229 CP, scopul sustragerii este aceIa de insuşire
IOAN-PAUL CHIS. CRISÎINEL GHIGHECI EXPLICAţII 615

pe nedrept a bunuluL in timp ce. Ia infracţiunea de furt de folosinţă de Ia art 230 CP, scopul sustragerfl este acela de a folosi
bunul pe nedrept. Scopul folosirii pe nedrept rezultă in speţä din aceea că inculpatul I-a rugat pe prietenul său să iI transporte cu
autoturismul respectiv şi. Ia refuzul acestuia. a sustras cheia autoturismului şi apoi I-a condus pánă la destinaţie, abandonăndu-l
acolo. Faptul că mai inlăi inculpatul a sustras cheia şi apoi. dupä mai multe ore, s-a urcat Ia volan şi a plecat cu autoturismul
nu face ca in sarcina inculpalului să se poatâ reţine atát infracţiunea de furt, cât şi cea de fuń de ĺolosinţă, deoarece activitatea
sa se circumscrie infracţiunii unice de furt de ĺolosinţă. Sustragerea cheii a fost doar un act component aI sävărşirii infracţiunii
de furt de folosinţă, deoarece, in lipsa cheii, inculpatul nu putea porni autoturismul, Din acest motiv, răspunsul de la Iitera A
este greşit, iar räspunsul de Ia Iitera B este corect.
Tn speţă nu poate ťi vorba despre săvărşirea infracţiunii de abuz de incredere, deoarece inculpatului nu i-a fost incredinţat
autoturismul respectiv cu vreun titlu, Iipsind astfel situaţia-premisă a acestei infracţiuni. Nedeţinănd autoturismul cu vreun titlu
(aşa cum iI deţinea prietenul säu A), in sarcina lui X nu se poate reţine decât infracţiunea de furt de folosinţă, deoarece a sustras
folosinţa autoturismului, Dacă ar fi dat curs cererii sale, prietenul său ar fi putut comite infracţiunea de abuz de incredere, insä
din speţä rezultă că numitul A nu a participat in niciun fel Ia fapta de sustragere in scop de folosinţă a autovehiculului, Din acest
motiv, răspunsul de Ia Iilera C este greşit.
Comisia de solulionare a contestaţiilor a reţinut că varianta de răspuns de la litera A nu este corectă. Din enunţul grilei
rezultă că sustragerea cheü autotuńsmului ce aparţinea lui B a constituit msjlocul fraudulos prin cam inculpatul X a sustras
autotuhsmul în scop de folosină. Cum mťjlocul fraudulos nu constituie, prin el insuşi, o infmcţiune, nu poate fi reţinut un concurs
de infracţiuni sub forma unui fufl simp!u, respectiv fuM in scop de folosinţă.
104. Răspuns: A (primire in proťesie avocat definitiv, 2016)
—

Tn cazul infracţiunii de furt de folosinţă. consumarea are Ioc in momentul in care autoturismul este pornit. iar făptuitowl iI
pune in mişcare, potrivit cu funcţiunea sa, Dacă făptuitowl iI deplasează prin impingere, iar nu in modul normal in care sa face
deplasarea cu autoturismul, respectiv prin pornirea motorului, atunci infracţiunea de furl de folosinţă nu este consumatä. Chiar
dacă acesta a reuşit sä deplaseze prin impingere autoturismul pănă la ieşirea din parcare, fapta de furt de folosinţă nu s-a
consumat, fiind o tentativă la aceastä infracţiune, Din acest motiv, răspunsul de Ia Iitera Aeste corect iar răspunsul de la litera
c este greşit.
Tn speţă, actele făptuitorului dea impinge autovehiculul spre ieşirea din parcare constituie un act de executare aI infracţiunii
de furt, nefiind un simplu act de pregătire şi din acest motiv, răspunsul de Ia litera B este greşit.

105. Räspuns: C (admitere 1NM şi în magistratură, 2015)

Tn primul rănd, in speţă se ridicä problema delimitării dintre un simplu act de pregätire şi tentativa Ia infracţiunea de furt. Tn
esenţă, distincţia intre acestea constă in aceea că actul de pregătire este unuI echivoc, in timp ce tentativa constituie un act
neechivoc de punere in executare a hotărării de a săvârşi infracţiunea de fud. Pentru a fi in prezenţa tentativei Ia infracţiunea
de fuń, trebuie ca făptuitorul să fi inceput executarea acţiunii de Iuare a bunului mobil din posesia sau detenţia persoanei
vätămate, Or in speţă X şi Y nu au inceput să comită acţiunea de Iuare a vreunui bun mobil din posesia altei persoane, ci doar
se deplasau spre locul de unde urmau să comitä o astfel de infracţiune. ĺntrucăt simpla deplasare spre locul infracţiunii, chiar
avănd asupra lor instrumentele necesare pentru comiterea acesteia, nu constituie un act de executare, ci un act de pregătire
a infracţiunh de furt, nu se poate reţine in sarcina celor doi inculpaţi tentativa Ia infracţiunea de fuń calificat, Din acest motiv,
răspunsul de la Iitera A este greşit.
Räspunsul de Ia litera B este greşit deoarece, potrivit art. 112 alin. (1) lit. b) CP, sunt supuse confiscädi speciale: í)
b) bunurt'e care au fost folosite, in orice mod, sau destinate a fl folosi e la săv&rşima unei fapte prevăzute de Iegea penală
(..)‘ Acest text de Iege presupune ca bunurile supuse confiscärü sä fi fost folosite Ia săvărşirea unei fapte prevăzute de legea
penală ori ca acestea să fi fost destinate a b folosite Ia săvărşirea unei fapte prevăzute de Iegea penală care s-a comis. Nu
pot b confiscate bunurile destinate a b folosite Ia săvárşirea unei fapte prevăzute de Iegea penală, dacă aceasta nici nu a fost
comisă, decăt dacă deţinerea Ior ar constitui o faptă preväzutä de Iegea penală. Dacă deţinerea lor nu este interzisă de lege,
nu este suficientă destinarea lor subiectivă acestui scop, de către posesor, ci trebuie ca ele să fi avut posibilitatea obiectivă de
a fi folosite Ia săvărşirea unei fapte preväzute de legea penală, faptă care a fost sävărşită ori a rămas in forma unei tentative
pedepsibile.
Răspunsul de Ia Iitera C este corect, deoarece, nesăvărşind vreo infracţiune care să atragä urmărirea penală şi trimiterea in
judecată a inculpaţilor (deoarece actele pregätiloare nu sunt sancţionale la infracţiunea de furt), este evident cä faţä de aceştia
nu se poate dispune nici renunţarea la aplicarea pedepsei, care ar putea fi dispusä doar in cazul săvărşirii unei infracţiuni.
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a respins contestaţiile formulate impotriva acestei intrebări, reţinănd că nu sunt
comcte vańantele de räspuns de la literele A şi 8. Din enunţ nu rezultă că inculpaţii au săvărşit o faptă prevăzută de legea
penală, activitatea acestora îmbracä forma unor acte de pregătire nepedepsibile. constatare in raport de care nu poate fl mţinută
tentativa intremptă Ia infracţiunea de fuM caliticat.
 . E.
- I

616 LXPLICAJII DREPŢPENĄL, IL PARTEA SPECIAL&

j 106. Răspuns: C (primire în profesie avocat sragiar, manie 2019)

—

In cazul Iuärii prin ameninţare a unui autovehicul in scopul folosirii pe nedrept suntem in prezenţa unei infracţiuni de tálhărie,
iar nu a unei inťracţiuni de furt urmärit la plánaerea prealabilä (art. 231 CP) Oricum. Tn cazul tălhăriei, chiar dacă ar fi vorba
de Iuarea prin violenţä sau ameninţarea unui bun aparţinănd unei rude apropiate, nu se aplică dispoziţia privind necesitatea
plăngerii prealabile pentru tragerea Ia răspundere penală a fäptuitorului.
Sustragerea de către gazdă a unui bun do Ia caI gäzduit nu se incadrează in ipotezele da furt urrnărit Ia plăngare prealabilă
deoarece acesta include doar situaţia sustragerii unui bun de către ceI găzduit de Ia cel care iI găzduieşte, Cum aceasta din
urmă situaţie nu poate fi aplicată prin analogie şi in cazul sustragerii comise de către gazdă, răspunsul de Ia Iitera B este greşit.
Sustragerea unor bunuri de călre un nepot de frate se incadrează in categoria furtului comis intre rude, urmărit b plăngerea
prealabilă, chiar dacă subiectul activ nu Iocuieşte impreunä cu subiectul pasiv, Din acest motiv, räspunsul de Ia Iitera C este corect.

107. Räspuns: A, C (primire in proťesie—avocatstagiar, 2015)

In cazul furtului sävărşit de ceI care Iocuieşte impreună cu persoana vătămată sunt aplicabile regulile de Ia art. 231 CP
referitoare Ia punerea in mişcarea acţiunii penale Ia plăngerea prealabilă a persoanei vătămate.
Situaţia persoanelor care Iocuiesc impreună este diferitä de cea a persoanelor atlate in relaţia de gazdă şi gäzduit. In cazul
persoanelor care Iocuiesc impreună există o relaţie de incredere reciprocä intre acestea, ele aflăndu-se pe picior de egalitate
in cadrul locuinţei, in timp ce in cazul persoanei găzduite, aceasta nu poate fi pusă pe aceIaşi plan cu ceI care o găzduieşte,
intrucăt doar ceI care găzduieşte ii conĺeră incredere celui gäzduit.
In consecinţă, raportat Ia enunţul dat, condiţia plängerii prealabile pentru punerea in mişcare a acţiunii penale in cazul
infracUunii de furt se aplică doar in cazul in care autorul infracţiuni de fud este ceI găzduit, nu şi in cazul in care autorul ĺurtului
este ceI care găzduiete. Din acest motiv, răspunsurile A şi C sunt corecte, räspunsul de Ia Iitera B fiind greşit

j 108. Răspuns: A, c (pómire în proťesic avocat sta giar, 2018)

—

In speţă este vorba de săvărşirea unei illfracţiurli de fud intre Inelubri de famiiie, urmărit Ia plăngerea prealabilä. Din speţă
rezultă că inculpatul şi persoana vătămată erau veri primari. fiind astfel rude de gradul 4 ce se incadreazä in categoria rudelor
ap oplate fapt care arage apl ca ea In cazi' Infracţljnl de fcŕ a dlspozlţl ‘or art 231 CP rcferl00ro Ia rcccstatea plangcr
preaIabIe
O altă chestiune este aceea a aplicăňi in speţă a dispoziIoregaIe pĺivil-d dIsIľugeĺea, inliucăl ĺăp[uilurul. dupá cea sustras
bunurile, Ie-a distrus. Avănd in vedere că infracţiunea de furt presupune Iuarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia
cu scopul insuşirii pe nedrept, iar in cazul realizări acestui scop fäptuitorul poate să consume bunurile ori sä se compodä cu
acestea ca un proprielal. in sa'ur'a Iui nu 5e poate reţinesi infracţiunea de dlstrugere. lnfmcţiunea dedistrugereesie sancţionatä
cănd bunul aparţine fäptuitorului doar dacă s-a realizat prin incendiere, explo2ie ori prin alte asemenea mijloace şi dacă este
de natură să punä in pericol alte persoane sau bunuri. Potrivit art 253 aIin (4) CP, doar in această situaţie s-ar fi putut reţine
in sarcina fäptuitoruiui, alături de infracţiunea de furt, şi nfracţiunea de distrugere. În speţă s-a reţinut că inculpatul a aruncat
bunurile in foc, pentru a sterge orice urmă, insă aceasta nu echivalează cu un act de incendiere de natură să pună in pericol
aIIe persoane sau bunuri, Din acest motiv, nu sunt incidente dispoziţiile art 253 alin. (4) CP, prin urmare, răspunsul de la Iitera
B este greşit, răspunsurile A şi C fiind corecte.

2.2. Tâlhăria şi piraieria

j 109. Răspuns: A, B (admitcre ín magistratură, aprilie 2017)

Grila ridicä, Tn primul rănd, problema reţinerii infracţiunii de tâlhärie in cazul in care autorul ar folosi violenţele pentru a-şi
recupera un bun mobil deţinut de o altă persoană.
Potrivit definiţiei infracţiunii de furt, prevăzulă de ań. 228 alin. (1) CR aceasta constä in Iuama unui bun mobil din posesia
sau detenia altuia, färä consimţämäntul acesżuia, in scopul de a şi-I însuşi pe nedrepl (...). Cum infracţiunea de tălhărie este o
infracţiune complexă, care absoarbe in conţinutul său infracţiunea de furt, este obligatoriu ca aceasta din urmă să intrunească
toate condiţiile preväzute de ad. 228 alin. (1) CP şi atunci cănd ea face parte din tâlhărie. In cazul in care fapta nu ar intruni toate
elementele constitutive ale nfracţiunii de furt (fapt tentat od consumat), ea nu poate fi reţinută nici ca infracţiune componentă
a tălhăriek
Răspunsul de Ia Iitera A este corect, pentru că recuperarea de către proprietar a un bun mobil proprietatea sa. sustras cu
o zi inainte de către persoana vătämată, nu poate constitui infracţiunea de furt. intrucăt nu se veriflcă condiţia insuşirii bunului
pe nedrept In consecinţă, in cazul in care proprietarul bunului ar folosi violenţa pentru a-şi recupera bunul de Ia ceI care i I-a
furat. nu arfi intrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tălhärie, Rămăne insă, in acest caz. infracţiunea de Iovire sau
alte violenţe, cea de-a doua componentă a infracţiunii de tálhärie, pentru că fâptuitorul nu este Tndreptăţit să exercite violenţe
asupra acestei persoane nici măcar pentru a-şi recupera bunul sustras.

zkk*# Î .
I0AN-PAUL cHIS, CRISTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 617

Răspunsul de Ia Iitera B este corect, pentru că, nici in cazul in care făptuitorul ar intrebuinţa ameninţări in scopul de a
dobândi un folos nepatrimonial injust, nu suntem în prezenţa infracţiunii de tălhărie, ci a infracţiunii de şantaj, Una dintre
diferenţele dintre infracţiunile de şantaj şi cea de tălhărie constă in aceea că, in cazul acesteia din urmă, făptuitorul urmăreşte
dobândirea unui folos patrimonial, in timp ce, in cazul infracţiunU de şantaj, acesta poate urmări şi dobândirea unui folos
nepatrimonial, Fiind vorba despre folosirea ameninţării in scopul dobăndirii in mod injust a unui folos nepatrimonial, nu poate
fi vorba despre infracţiunea de tälhărie.
Räspunsul de la litera C este greşit, deoarece făptuitorul urmăreşte insuşirea unui bun deţinut de o altă persoană in baza
unui titlu. Astťel, din moment ce bunul era deţinut legal in baza unui contract de inchiriere, sustragerea acestuia de către
proprietar constituie infracţiunea de furt, deoarece este vorba despre o deposedare a unei persoane indreptăţite să deţină
bunul respectiv. Potrivit art. 228 alin. (2) CP, fapta constituie fufl şi dacă bunul apa rţine in intregime sau in parte făptuitoruluĄ
dar in momentul săvărşirü acel bun se găsea în posesia sau detenţia legitimă a altei persoane, Fiind vorba despre această
ipoteză, fapta proprietarului de a-şi insuşi acest bun prin violenţă constituie infracţiunea de tâlhărie.
comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că varianta de la litera A este corectă, intrucât nu constituie fud şi,
consecutiv, tálhărie fapta proprietarului de a lua bunul din detenţia nelegitimă a unei alte persoane, Varianta de la litera B este
corectă, întrucât enunful face referire la obţinerea unui folos nepatrimonial, iar tâlhäria este o infracţiune îndreptată împotriva
patrimoniului, Varianta de la litera C nu este corectă, deoarece, în acest caz, fapta constituie infracţiunea de tălhărie, bunul
fiind luat de proprietar din detenţia legitimă a persoanei vătămate.
110. Răspuns: A (primire in profesie avocat stagiar, august 2019)
—

Tn cazul infracţiunii de tălhărie vorh coautori şi cei care şi-au impărţit atribuţiile, in sensul că unuI dintre inculpaţi a săvârşit
fapta de furt, iar celălalt fapta de constrăngere, respectiv ameninţare sau lovire, Fiind vorba de o infracţiune complexă Ia care
elementul material constă in două acţiuni diferite, dar comise concomitent sau in aceeaşi imprejurare, nu are nicio relevanţă
modul in care coautorii au conceput săvârşirea infracţiunii, Chiar dacă violenţele au fost exercitate doar de către X, iar geanta
victirnei a fost sustrasă doar de către Y, ambii sunt coautori la infracVunea de tălhărie.
ln consecinţă răspunsul de la Iitera A este corect, iar răspunsurile B şi C sunt greşite, Nu poate fi vorba de săvărşirea de
către X a unei tentative la infracţiunea de tălhărie, deoarece fapta de tâlhărie a fost consumată.
De asemenea, nu poate fi reţinută in sarcina lui X doar infracţiunea de Iovire şi alte violenţe, deoarece violenţele exercitate
de acesta au avut ca scop sustragerea genţh persoanei vătămate, faptă care a fost realizată impreună cu Y.

I 111. Răspuns: A (primire în profesie— avocat definitiv5 august 2019)

Potrivit art 233 CP, infracVunea de tălhărie constă nu doar in furtul săvărşit prin intrebuinţarea de violenţe sau ameninţări,
ci şi in furtul săvârşit prin punerea victimei in stare de inconştienţă. Însă, in speţä, fapta constituie infracţiunea de tălhărie
calificată, deoarece a fost săvârşită intr-un mijloc de transport (tren) [art. 234 alin. (1) Iit. e)]. Prin urmare, nu poate fi vorba de
infracţiune de furt, deoarece făptuitorul este ceI care a pus victima in stare de inconştienţă, administrăndu-i un somnifer in cafea.
De asemenea, nu poate fi reţinută nici infracţiunea de abuz de incredere, intrucát nu este vorba de deţinerea de către
făptuitor a bunului sustras cu vreun titlu. ln consecinţă, răspunsul de la Iitera A este corect, răspunsurile B şi C fiind greşite.

I 112. Răspuns: A, C (primire in profesie avocat stagiar, martie 2019)

—

Infracţiunea de tălhărie este o infracţiune complexă care absoarbe infracţiunea de furt, infracţiunea de lovire sau alte
violenţe ori infracţiunea de ameninţare. Tn consecinţă, infracţiunea de tălhărie va avea acelaşi obiect material cu cele posibile
la infracţiunile absorbite. Insă infracţiunea de tălhărie se poate săvărşi nu doar prin acţiuni de constrăngere care presupun
existenţa unui obiect material (Iovire sau alte violenţe), ci şi prin acţiuni care nu sunt susceptibile dea avea un obiect material,
cum ar fi infracţiunea de ameninţare, Din acest motiv, răspunsul de la Iitera A este corect, deoarece reunirea in conţinutul
infracţiunfl de tălhărie a două infracţiuni distincte nu presupune intotdeauna şi existenţa a două obiecte materiate.
Tn cazul în care unuI dintre făptuitori distrage atenţia victimei, iar cel de-aI doilea o imbrănceşte, sustrăgăndu-i telefonul
mobil primul făptuitor nu a comis niciunul din actele care constituie elementul material al infracţiunii de tälhärie. AstfeL acesta
nu a comis nici acte de constrăngere, nici acte de sustragere, pentru a putea fi considerat coautor la infracţiunea de tălhărie. Tn
consecinţă, contribuţia sa rămâne aceea de complice la infracţiunea de tălhărie, intrucăt a inlesnit săvărşirea acestei infracţiuni
de către ceI de-al doilea făptuitor, Din acest motiv, răspunsul de la Iitera B este greşit.
ln cazul infracţiunü de tălhărie, de regulă, subiectul pasiv principal este identic cu persoana care are calitatea de subiect
pasiv secundar, adicä persoana în patrimoniul căreia se produce paguba faptei de fud este aceeaşi cu cea impotriva cäreia s-au
exercitat acte de violenţă, De menţionat este că pot exista şi subiecţi pasivi diferiţi, in cazul in care violenţele sunt exercitate
asupra unei persoane, iar bunul sustras aparţine altei persoane, Din acest motiv, răspunsul de la litera C este corect.

I113. Răspuns: A, C (admitere in magistratură, aprilie 2017)

Noul Cod penal a prevăzut ca regulă de principiu in art 36 alin. (3) CP că infracţiunea complexä săvârşită cu intenţie
depäşită, dacă s-a produs numai rezultatul mai grav al acţiunii secundare, se sancVonează cu pedeapsa prevăzută de lege
618 EXPLICAŢII DREPT PENAL IL PARTEA 5PECIALÄ

pentru infracţiunea complexă consumată. AstfeL in cazul infracţiunii de tâlhärie care a avut ca urmare moartea victimei. chiar
dacă tălhăria a rămas in fază de tentativă, se va aplica pedeapsa pentru forma consumatä a infracţiuni, potrivi[ ań. 36 alin. (3)
CP. Cin acest motiv, răspunsurile de la titerele A şi C sunt corecte, iar răspunsul de ta litera B este greşii
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că varianta de la Iitera B nu esle corectă, intrucăf acţiunea făptuitorului de
a sustrage suma de bani nu a fost realizată, nefiind finalizată (consumată) acţiunea principalä ca unnore a intervenţiei altor
persoana De altfel, vwia,d&e de la literele .4 şi B nu pot fi corecte în aceIaşi timp. Chiar dacä art 237 CP nu face trimitere la
art. 236 CP, intenţia legiuitorului de a sancţiona tenżativa Ia infracţiunea complexă sävă,şită cu intenţie depăşită rezultă fără
echivoc din cuprinsul art. 36 alin. (3) CP. Decizia nr. 741/1980 a fostului Tribunal Suprem, Secţia penalä (invocată de candidat),
se reforă Ia tratamentul sancţionatoral tentativei la infracţiunea complexä praeterintenţionatä, iar nu Ia existenţa ori inexistenţa
acestei forme a infracţiunü.

114. Răspuns: A (admitere În magistraturä, mai 2018)

In cazul pluratităţii de subiecţi pasivi ai infracţiunii de tălhärie, s-au exprimat mai multe opinii cu privire la numărul de
inĺracţiuni care se comit intr-o asemenea situaţia b cazul în care sunt ameninţate două persoane vătămate şi prin aceasta se
sustrage un singur bun. aparţinănd doar uneia dintre ele, opinia majodtarä este că se comite o singură infracţiune de tălhărie.
intrucăt este vorba despre o infracţiune contra palrirnoniului, In cazul in care sunt ameninţate două persoane (sau numai una
dintre acestea), in scopul sustragerii de la ambele a cäte unui bun. se comit două infracţiuni de tălhăde, deoarece se comit
două infracţiuni de fud prin ameninţarea a douä persoane vătämate, Aceasta este şi situaţia din speţä. unde incutpatul a comis
două infracţiuni de tălhärie aflate in concurs, Faptul că cele douä persoane vătämale sunt soţ i soţie nu are nicio relevanţä cu
privire Ia numărul de infracţiuni de tălhărie, deoarece íăptuitorul a luat căte un bun de Ia fiecare persoană vătámată Din acest
motiv, răspunsul de la lilera A este corect, iar răspunsul de la iitera B este greşit.
Răspunsu de la litera C este gresil, deoarece, pentru a se reţine in sarcina cuiva inĺracţlunea de tălhărle prn íolosirea
unei arme, prevăzută de art 234 alin. (1) tit. a) CP, trebuie ca fäptuitorul să fotosească efectiv arma respectivă, Cum din spe
rezullă cä făptuitorul avea in buzunar un cuţit, despre care persoanele vătămate nu au cunoscut, rezultă că nu poate fi reţinută
această agravantă
Comisia de coluţionare a contestaţiilor a roţinut că varianta de räspuns de la litera B nu este corectă, deoarece elementul
maferial al infrncţiunü de tălhórie este format din douä acţiuni corelate, şi anume o acţiune principală de furt si una adiacentă,
de consträngere. Subiectul pasiv al infracţiunü este persoana faţä de care s-a savärşit tălhăria, deci persoana ale cărei bunuri
au fost sustrase prin sävărşirea tălhăriei sau acele persoane faţă de care s-a săvárşit numai acţiunea adiacentă, violenţa sau
amoninţarea. Unlîatea sau pluralitatea în cazul infracţilrnil cnmpfexe de tälhăne este determinatä, pe de o parle de nhiertljl
acţiunii princip&e, iar, pe de altă pade, de numärul persoanelor asupra cărora se exemită acźe de ameninţare sau violenţă
pentru însuşirea bunului, pentru p&strarea bunului furat ori ca fäptuitorul sü ii osigurc scäparna, Ori de cdte arL prin acte de
ameninţare, se sustrag bunuri de la mai multe persoana ne vom afla in prezenţa unui concurs de infracţiuni. şinu a unei singure
infracţiuni, Calitatea de soţia persoanelor vätămate .44 şi AB cum este cazul în speţă asupra cărora inculpaful a exercitat
— —

acte de ameninţam. insuşindu-şi de la una dintre acestea ceasul de Ia mânä, iar de la cealaltă cerceü, nu afecteazä plurahiatea
de infracţiuni, inculpatul săvărind două infracţiuni de tălhărie, în concurs, Ceea ce intemseazä pentru reţinerea unui concurs
de infracţiuni este faptul că bunurile se aflau în posesia a două persoane dIfedle, asupra cărora s-au exercitat acte de violenţă.

I 115. Răspuns: (grilă anulată) (primire în proťesie avocat stagiar, 2018)

—

Speţa este susceptibilă de discuţii. acesta flind motivul penlrll care a (ost anulală in urma contestaţiilor forrnutate ĺn cazul
in care infracţiunea de tălhärie a fost săvárşită prin exercitarea de agresiuni asupra a douä persoane, pentru sustragerea unui
singur bun aflat in patrimoniu uneia dintre persoanele agresate, au fost opinii care au susţinut că suntem in prezenţa unei
singure infracţiuni de tálhărie. deoarece a fost vătămat un singur patrimoniu, după cum au fost şi opinii care au susţinut că
suntem in prezenţa a douä infracţiuni de tălhärie, intrucăt au fost vătămate două persoane.
In cazul infracţiunii de tălhărie, in general, se consideră că infracţiunea de furt este cea care dä incadrareajuridicä a faptei
de tălhărie, atăt in cazul distincţiei dintre infracţiunea consumatä şi tentativă (după cum fapta de furt a fost consumată sau
a rămas in forma tentativei). căt şi in cazul in care au fost exercitate violenţe asupra două sau mai multor persoane pentru
sustragerea unui singur bun. Tnsă, in cazul infracţiunilor contra persoanei, pluralitatea de subiecţi pasivi atrage pluralitatea
de inĺracţiuni, ceea ce i-a determinat pe unii autori să considere cä şi in cazul ín care agresiunile au fost exercitate pentru
sustragerea unui bun vom li tot in prezenţa unei pluralităţii de infracţiuni de Iălhărie, dacă au fost exercitate acte de constrăngere
asupra a douä sau mai multor persoane.
Tn ce priveşte răspunsul de la Iitera A. infracţiunea de tălhärie agravatä care a avut ca urmare moartea victimei absoarbe
infracţiunea de lovid sau vătămäh cauzatoare de moarte, deoarece lovirile aplicate Iui Y au avut ca scop asigurarea scäpării
inculpatului, Din acest motiv. infracţiunea de toviri sau vätămări cauzatoare de moarte nu poate li reţinulä in concurs cu
infracţiunea de tălhärie agravată, răspunsul de la Iitera A flind, evident, greşit.
I0AN-PAuLCHI, CRISTINELGHIGHECI EXPLICAŢII 619

116. Răspuns: A (pr!mire în profesie avocat sta giar, 2017)

—

La ťel ca in speţa anterioară, şi Tn aceasta se pune problema incadrării juridice a faptei de tâlhărie săvârşită in condiţiile in
care fapta de furt s-a comis Tn dauna unei singure persoane, iar actele de violenţă au fost exercitate impotriva a două sau mai
multor persoane, Comisia de examen a considerat că incadrarea juridicä corectă a faptei este aceea a unei singure infracţiuni
de tâlhărie, pentru că a fost Iezat un singur patrimoniu prin fapta de furt, deşi au fost exercitate acte de violenţă asupra a două
persoane.
Fiind vorba de un furt săvărşit dintr-o Iocuinţă, incadrarea juridică a faptei de tălhărie este cea prevăzută de art. 234 alin. (1)
Iit. f) CP, respectiv tălhărie calificată prin violare de domiciliu.
Infracţiunea de ultraj este o infracţiune contra autoritäţii care absoarbe in conţinutul a constitutiv infracţiunea de Iovire sau
alte violenţe exercitate împotriva funcţionarului învestit cu autoritatea statului, Din acest motiv, in cazul in care sunt vătămate
două sau mai multe persoane vor fi tot atâtea infracţiuni de ultraj în concurs câţi subiecţi pasivi (secundari) au fost agresaţi.

I 111. Răspuns; C (primire în profesie avocat stagiar, 2015)

—

Potrivit art. 229 alin. (1) Iit. a) CP, furtul săvârşit într-un mijloc de transport in comun este furt calificat, iar potrivit art. 234
alin. (1) Iit. e) CP, tălhăria sävârşitä intr-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport este tălhărie calificată. CeIe
două variante agravante ale infracţiunilor de furt şi, respectiv, tâlhărie au in comun săvârşirea faptei intr-un mijloc de transport,
chiar dacă Ia infracţiunea de furt trebuie să fie un mijloc de transport în comun, iar Ia infracţiunea de tälhărie poate fi orice mijloc
de transport, Cum săvârşirea faptei intr-un tramvai acoperä ambele ipoteze, räspunsul corect este Ia Iitera C.
Răspunsul de Ia Iitera A este greşit, deoarece agravanta săvărşirii faptei prin simularea unor calitâţi oficiale este califlcată
doar pentru infracţiunea de tâlhärie, iar răspunsul de Ia Iitera B este greşit, deoarece agravanta săvărşirii faptei prin efracţie
este calificată doar pentru infracţiunea de furt.

I 118. Răspuns: C (admitere 1NM şi în magistraturâ, septembrie 2018)

Răspunsul de Ia Iitera A este greşit deoarece, in acest caz, nu este vorba despre folosirea violenţei de către ceI care a
sustras un bun pentru a-şi asigura scăparea. Pentru a fi in această ipoteză a infracţiunii de tălhărie, ar trebui ca făptuitorul să
fie surprins Ia Iocul faptei chiar in momentul comiterii furtului, iar nu intr-o altă zi, ulterioară. Tn acest din urmă caz, chiar dacă
făptuitorul ar folosi violenţa pentru a-şi asigura scăparea, nu mai suntem in prezenţa infracţiunfl de tâlhărie, ci a unei infracţiuni
de violenţă, pentru cä nu există o Iegătură spaţio-temporală intre infracţiunea de furt şi folosirea violenţei, Doar atunci când
cele două inťracţiuni sunt comise in aceeaşi împrejurare vom fi in prezenţa infracţiunii de tâlhărie, nu şi atunci cănd sunt comise
in douä zile diťerite.
Jn cazul in care un participant Ia infracţiunea de tălhărie comite actele de violenţă, iar alt participant comite fapta de
furt, cei doi vor fl coautori, deoarece comit fiecare câte o acţiune care inträ in elementul material aI infracţiunii complexe de
tâlhărie. Aşadar, padicipantul care va comite violenţa, pentru a-i facilita altuia săvărşirea furtului, va fi coautor, iar nu complice
Ia infracţiunea de tălhărie, Din acest motiv, răspunsul de la Iitera B este greşit.
Răspunsul de Ia Iitera C este corect, deoarece tâlhăria califîcată, comisă de către o persoană travestită, poate fi sävărşită
in formä continuatä. Făptuitorul poate comitein baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale mai multe acte materiale ale infracţiunii de
tălhărie, impotriva aceluiaşi subiect pasiv ori impotriva unor subiecţi pasivi diferiţi. Dacâ acesta va fi travestit Ia ceI puţin unuI
din aceste acte materiale, se va reţine varianta califlcată a infracţiunfl de tălhärie, comisă de o persoană travestită.
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că varianta de răspuns de Ia litera A nu este corectă, intrucăt existenţa
infracţiunü de tâlhărie presupune, intre altele, şi o conexitate spaţio-temporalä intre furt şi violenţe, indiferent dacä acestea din
urmă sunt exercitate pentru a asigura scäparea, pentru a păstra bunul sustras sau pentru ştergerea urmelor infracţiunü. Cum,
in speţă violenţele au fost exercitate in ziua următoare, această condiţie nu este indeplinită, Varianta de răspuns de Ia litera
B nu este corectă, intrucât, in speţă, X a comis acte de executare (violenţă), eI fiind astfel coautor Ia tălhärie, nu complice.

I 119. Răspuns: A, B (primire in profesie avocat detínitiv, 2015)

—

Potrivit art 233 CP, tălhăria este furtul săvărşit prin intrebuinţarea de violenţe sau ameninţäri, precum şi fudul urmat de
intrebuinţarea unor astfel de m;Jloacele pentru pästrarea bunului furat sau pentru inlăturarea urmelor infracţiunü ori pentru
ca fäptuitorul să işi asigure scäparea. ln consecinţă, va reprezenta infracţiunea de tălhărie furtul urmat de intrebuinţarea
de ameninţări pentru păstrarea bunului furat şi furtul săvărşit prin ameninţarea victimei cu o armă anterior Iuărfl bunului,
corespunzător räspunsurilor A şi B.
Räspunsul de Ia Iitera C este greşit, deoarece pentru a exista infracţiunea de tâlhărie trebuie ca făptuitorul sä fie cel care a
pus victima in stare de inconştienţă, pentru a uşura comiterea infracţiunfl de furt, Cum in răspuns se arată că este vorba de un
furt săvărşit asupra unei persoane care se afla in stare de inconştienţä, iar nu asupra unei persoane care a fost pusă in stare
de inconştienţă de către făptuitor, rezultă că nu suntem in prezenţa unei infracţiuni de tălhărie.
620 EXPLICAŢII DREPT PENAL. 11. PARTEA SPECIALÄ

120. Răspuns: A, C (primire in profesie avocat deflnitiv, 2014)

—

ln sarcina lui X nu se poate reţine infracţiunea de distrugere alături de infracţiunea de tălhărie, deoarece tălhăria calihcată
(săvârşită intr-un mijloc de transport) abşoarbe un conţinutul ei infracţiunea de furt prin eĺracţie, O caracteristică a furtului prin
efracţie este aceea a indepădădi prin violenţä a obstacolului situat iritre făptuitor şi bun, Cum in infracţiunea de tálhăde se
absoarbe alât infracţiunea de fud. căt si cea de furt calificat (implicit íurtul calificat săvărsit prin eĺracţie). nu poate fi reţinutá
alături de tălhărie şi infracţiunea de distrugcro,
În sarcina tui Y se va reţine inĺracţiunea de täinuire, deoarece acesta a prevăzut căbunuńle cumpărate provin din săvárşirea unei
fracţiuni, Nu are importanţä dacă acesta nu a cunoscut in detaliu datele infracţiunii de Ia care provin bunurile cumpärate Aşadar,
răspunsurile A şi C sunt corecte, iar răspunsul de la litera B este greşit.

I 121. Răspuns: A, c (primire în proťesie avocat stagiar, 2014)

—

lnfracţiunea de tâlhărie este o infracţiune complexă deoarece absoarbe in conţinutul säu două infracţiuni diferite: una de
furt şi alta de lovire sau alte violenţe ori de ameninţare, ambele reunite de legiuitorintr-o singurä infracţiune. Suntem, aşadar,
in prezenţa unei unităţi legale de infracţiune.
lnfracţiunea de tălhărie existä atăt în situaţia in care violenţele sunt exercitale anterior comiterii faptei de furt, cât şi in
situaţia in care acestea sunt exercitate ulterior consumärii furtului, fie pentru pästrarea bunului sustras, fie pentru asigurarea
scăpării ĺăptuitorului.
În consecinţă, răspunsurile A şi C sunt corecte, iar răspunsul de la litera B este greşit.

I 122. Răspuns: C (admitere 1NM şi in magistraturâ, septembrie 2018)

În speţá, (udul de folosinţä preväzut de art 230 alin, (2) CP a fost urmat imediat de lovirea persoanei vătămate de către
fäptuitor, în scopul pästrării bunului furat Oí, in acest caz, infracţiunea iniţiată de fufl a devenit o infracţiune de tálhärie din
momentul folosirii violenţe in scopui păstrărń bunuui furat. Tălhăria este o infracţiune compexä. caie aksuarbe in connutui
său fudul si violenţele, iar acestea din urmă isi pierd individualitatea, nemaiputănd fi reţinute separat. De aceea, răspunsurile
de la literele A şi B, care reţin in sarcina fáptuitorului in mod separat infracţiiinea de ĺurt de folosintă. sunt gresite. În plus.
răspunsul de ln litera Aeste greit. pentru că reţine in sarcina făptuitorului infracţiunea de furt aläturi de infracţiunea de tălhärie,
desi aceasta din „rmä ahsnarhs fiidujl
In cazul in care violenţele exercitate în scopul sustragedi bunului au condus la moartea persoanei vätämate, iar acest din
urmä rezultat s-a produs din culpa fäptuitorului, se va reţine varianta agravatá a infracţiunii de tălhărie care a avut ca urmare
moartea victirnei, preväzuti do aą. 236 CP Fiind vorba despre o variantă ccmpleă a infracţiuni de tălhărio, nu se mai poate
reţine in sarcina fÉipluitomlui şi infracţiunea de loviri sau vätämăh cauzatoare de moarte, Cea din urmä reprezintă o componentă
a iníracjiuiiii de iălliă,ie şi nu puaW fi spaiată de aceasta, Din acest motiv, răspunsui de la ütera B este greşit, ar raspunsui
de la litera C esto corect.
Comisia de soluţionare a contestaţhlor a reţinut cä varianta de răspuns de la litera B nu este corectă, întrucât violenţa şi
susp-agerea s-au comis într-o unitate spaţio-temporală. ĺn plus. tălhăria absoatte infracţiunea de fuťt in oricarv dintre formele
sale, inclusiv furtul de foÍosinţä. Aşa fíind, în speţă se va reţine o infracţune de t&hărie care a avut ca urmare şiioaflea victünei,
şi nu un çoncurs de infmcţiuni.

I 123. Räspuns: c (admitere în magistratură, iunie 2019)

lnfracţiunea de tălhärie, fiind o infracţiune complexä, absoarbe in conţinutul säu constitutiv o faptă de fud i una de lovire
sau alte violenţe ori de ameninţare, aşadar, nu poate fi reţinută in niciun caz in concurs ideal cu o infracţíune de furt, faţă de
acelaşi obiect material. Fiind, astfel, o faptă unică, este evident cä nu putem fi în prezenţa unei pluralitäţi de iníracuni, iar din
acest motiv, räspunsul de la litera A este greşit
In cazul in care fäptuitorul exercită acte de loviri dupä consumarea faptei de fud pentru a-şi asigura scâparea sau păstrarea
bunului sustras, suntem in prezenţa unei infracţiuni de tălhărie, Nu are nicio relevanţă faptul că violenţele sunt exercitate impotriva
unei alte persoane decăt cea de la care făptuitorul sustras bunul, aşadar, in cazul răspunsului de la litera B făpluitorul comite
o infracţiune de tăthăńe ce absoarbe infracţiunea de lovire şi alte violenţe exercitate de X faţä de Z.
Răspunsul de la litera C este corect, deoarece in cazul comiteńi infracţiunii in sediul unei persoane juridice vom fi in prezenţa
tălhăriei calificate prin violarea sediului profesional, prevăzută de art. 234 alin. (1) lit. f) CP.

124. Răspuns: B (admîtere INM, noiembrie 2019)

In situaţia in care fäptuitorul susţine in mod mincinos că este procuror şi prezintă o legitimaţie falsä, cerăndu-i persoanei
vătămate sá îi predea telefonul mobil, iar aceasta remite bunul respectiv, suntem in prezenţa unei infracţiuni de inşeläciune
săvârşită prin folosirea de calităţi mincinoase [art. 244 alin. (2) CP], Întrucât nu s-a exercitat vreun act de constrángere, ci un
act de inducere in eroare, răspunsul de la litera A este gresit
In cazul in care fáptuitorul pretinde cä este procuror si ii spune unui vănzător din piaţă că, dacä nu ii dä pe loc o parte din
profitul obţinut, va dispune impotriva sa măsura preventivä a reţinerii suntern in prezenţa unei infracţiuni de tălhărie ca(ificată

i
IOAN-PAUL CHIS, CRISTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 621

prin folosirea de calităţi oficiale, prevăzută de art. 234 alin. (1) Iit. b) CP, În acest caz, ameninţarea cu privarea de Iibertate este
suficient de gravä ca să ii insufle persoanei vătămate o stare de temere. De asemenea, Iuarea pe nedrept a banitor constituie
o faptă de furt aptă să atragă reţinerea infracţiunii de tâlhărie in sarcina ĺăptuitorului, Din acest motiv, răspunsul de Ia Iitera B
este corect.
In situaţia descrisă Ia răspunsul de Ia Iitera C suntem in prezenţa unei infracţiuni de Iuare de mită, deoarece inculpatul
exercită funcţia de procuror şi ii cere persoanei vătămate să ii dea o sumă de bani in Iegătură cu neindeplinirea atribuţiilor sale
de serviciu. Avănd in vedere că făptuitorul face referire Ia inceperea urmăririi penale pentru o faptă pe care persoana vătămată
o comisese, suma pretinsă este Iegată de indeplinirea atribuţiilor de serviciu, astfel că nu poate fi vorba de sävárşirea unei
infracţiuni de tălhărie.
125. Răspuns: C (admitere INM şi ín magistraturâ, 2017)
Răspunsul de Ia Iitera A este greşit, deoarece actele de constrăngere exercitate de inculpat au avut ca scop determinarea
persoanei vătămate Ia intreţinerea de raporturi sexuale cu inculpatul. Violenţa nu a fost exercitată cu scopul insuşirii de către
inculpat a telefonului mobil aI persoanei vătămate, Nu poate fi reţinută in sarcina inculpatului infracţiunea de tălhărie, deoarece
nu există in speţă o infracţiune de furt, nefiind vorba despre Iuarea telefonului mobil în scopul de a şi-I insuşi pe nedrept. Lipsa
acestui scop rezultä din faptul că inculpatul a aruncat imediat telefonul mobil aI persoanei vätămate.
Răspunsul de la Iitera B este greşit, deoarece nu poate fi vorba nici despre tentativă Ia infracţiunea de tălhărie, din moment
ce nu existä nici o tentativă Ia infracţiunea de furt, comisă cu privire Ia tetefonul mobil, Aşa cum s-a arătat anterior, inculpatul nu
a intenţionat să işi insuşească telefonul mobil aI persoanei vătămate, motiv pentru care nu se poate reţine in speţă existenţa
unei tentative Ia infracţiunea de furt. Pentru a se putea reţine infracţiunea complexă de tălhărie, in formă consumată sau a
tentativei, este absolut necesar să fie intrunite elementele constitutive ale ambelor infracţiuni ce compun această infracţiune
complexă, respectiv ale infracţiunii de fuń şi ale unei infracţiuni de violenţă (ameninţare, Iovire etc.), Dacă nu sunt intrunite
elementele constitutive ale ambelor infracţiuni componente, nu se poate reţine nici infracţiunea de tâlhărie.
Răspunsul de Ia Iitera C este corect, avănd in vedere că fapta inculpatului de a incerca să intreţină acte sexuale prin
constrăngere cu persoana vătămată constituie tentativă Ia infracţiunea de viol. De asemenea, fapta Iui H de a-i smulge telefonul
mobil şi de a-I arunca pe geam, provocănd distrugerea acestuia, constituie infracţiunea de distrugere.
Contestaţiile au fost respinse ca nefondate, pentru următoarele considerente: din datele speţei rezultă că intenţia inculpatului
a fost aceea de a intreţine raporturi sexuale cu victima, prin constrăngere, iar nu de a-şi insuşi, prin violenţă, telefonul
acesteia Acesta i-a smuls victimei telefonul, aruncăndu-l pe geam şi distrugăndu-l, exclusiv pentru a o impiedica să anunţe
organele de poliţie, astfel că infracţiunea de tălhărie nu putea fi reţinută.

2.3. Infracţiuni contra patrimoniului prin nesocoĹirea încrederii

I 126. Răspuns: A, B (admitere INM şi în magistratură, 2014)

Bunul ce constituie obiectul infracţiunii de abuz de incredere trebuie să fie un bun mobil, incredinţat cu orice titlu făptuitorului.
Legea nu face nicio menţiune cu privire Ia calitatea de proprietar a celui care incredinţează bunul respectiv făptuitorului, ci
acesta poate fi doar un simplu detentor, Chiar dacă ar fi dobăndit bunul respectiv in urma săvărşirii unei infracţiuni, eI poate
ťace obiectul unei alte infracţiuni contra patrimoniului, comisă de o altă persoană decăt proprietarul (de exemplu, furt, abuz de
incredere, tálhărie etc.), Din acest motiv, răspunsul de Ia litera A este corect.
Potrivit art. 238 alin. (1) CP, infracţiunea de abuz de incredere constä in insuşirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept,
a unui bun mobil al altuia, de către cel căwia i-a fost încredinţat în baza unui titlu şi cu un anumit scop (j. Aşadar, elementul
material aI infracţiunii de abuz de incredere poate consta in folosirea pe nedrept a bunului mobil, răspunsul de Ia Iitera B fiind
corect.
In cazul infracţiunii de abuz de incredere nu existä un scop speciaL care să califice intenţia cu care se săvărşeşte infracţiunea.
Termenul ‚scop' folosit in conţinutul textului nu se referă Ia scopul săvărşirii infracţiunii, ci se referă Ia scopul cu care a fost
incredinţat bunul fäptuitorului de către persoana vătămată. Nefiind prevăzut un scop speciaL intenţia cu care se poate comite
infracţiunea poate fi directă sau indirectä. In consecinţä, răspunsul de Ia Iitera C este greşit.

I 127. Răspuns: B (primire în profesie avocat detinitiv, august 2019)

—

In cazul in care făptuitorul a primit o sumă de bani de Ia persoana vătămatä pentru a o depune íntr-un cont aI acesteia, dar
şi-a insuşit suma respectivă, suntem in prezenţa infracţiunii de abuz de incredere. Fäptuitorul a primit o sumă de bani, insă nu
cu titlu de imprumut sau cu vreun aIL titlu care să-i permită folosirea sumei de bani, ci cu scopul precis dea o depune in contul
persoanei vătămate, In acest caz este săvărşită infracţiunea de abuz de incredere, nefiind vorba de un Iitigiu civil, deoarece
inculpatul nu putea să folosească banii respectivi şi nu a avut nicio permisiune de Ia persoana vătămată să facă altceva cu ei
decăt sä ii depună in contul acesteia.
622 EXPLICAŢII DREPT PENAL 11, PARTEA SPECIALĂ

Nu poate b vorba de o in(racţIune de înşeläciune in speţá, deoarece inculpatul nu a indus in eroare in niciun fel persoana
vätămată pentru a o determina să remitä banii respectivi, Ci aceasta i-a remis fără sä existe vreun de act de inducere in eroare
din partea incutpatului. ĺn consecinţä, răspunsul de Ia htera B este corect, iar räspunsurile A şi C sunt greşite.

128. Răspuns: B (admitere 1NM şi in magîstraturä, septembrie 2018)

tnfracţiLlnea de ahuz de incredere constă, printre attete în dispunerea fáră drept de un bun at attuia, de către cet căruia
i-a fost încredinţat cu un anumit scop, Un act de dispunere de acest bun it constituie şi distrugerea lui. Or, în cazut in care
dispunerea de bun s-a reatizat prin distrugerea tui într-o modatitate care constituie infracţiune, chiar dacä ar ti comisä de
proprietar (de exemplu, prin incendiere). se poale reţine in sarcina făptuitorutui infracţiunea de abuz de încredere in concurs
ideat cu infracţiunea de distrugere, Este concurs ideat, deoarece atăt inĺracţiunea de abuz de incredere, căt şi infracţiunea de
distrugere se comit prin aceeaşi acţiune, Din acest motiv, răspunsul dea Iiiera B este corect
Răspunsul de la IiteraAeste groşit. deoarece. pentru a se reţine infracţiunea de faIs in declaraţii, este necesar ca declaraţia
necorespunzătoare adevărului să fie făcută în fata unei persoane dintre cele prevăzute in art 175 CP sau a unei unităţi in
care aceasta işi desĺăşoară activitatea Or, persoanele prevăzute Ia art 175 CP sunt funcţionari publici. condijie care nu este
indeplinită de un angajat aI unei firme de Ieasing, care are capital privat
Infracţiunea de abuz de incredere şi infracţiunea de inşelăciune de regulä se exctud reciproc. atunci cănd ar fi vorba despre
aceIaşi bun, deoarece Ia infracţiunea de inşeláciune bunul este insuşit de făptuitorin urma inducerii in eroare a deţinătorului,
in timp ce Ia infracţiunea de abuz de încredere el este predal in baza unui titlu. ĺn consecinţă. räspunsul de Ia Iitera c. care
face referire Ia reţinerea intotdeauna in concurs a celor douä inĺracţiuni, este greşit
comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut CÓ varianta de räspuns de Ia Iitera A nu este comctă. intrucât in speţă nu
sunt intrunite cond4üle de tipicitate aIe inťracţiunü de fals in decIa;aü angajaf uI unei societäţi de ieasing cu capitalprivał nu are
calitatea de ťuncţonarpubííc în sensul fegüpenale, Varianta de räspuns de Ia Iitera 8 este corectă şi nu poate flconsiderată ca
vizând n pmhlemä çon(roversaţä exisfând ipoteze in care acttd care consumă abuzul de incmdern reaiizează şi eĺemente!e
infracţiunü de distrugere Aşa se intámpiä. de pildä. atunci cănd suntem in prezenţa unei distrugeri care se sancţioneazä şi în
ipoteza comüerü ei de către proprietarul bunului [art 253 alin. (3) CPJ.

129. Räspuns: A, B (primîre in proťesie avocat definitiv, 2018)

—

Inculpatul a primit bijuteriile persoanei vătămate pentru a Ie pästra. färä a avea permisiunea acesteia sä Ie insträineze.
Astfel, in aceste condiţü. intrucăt inculpatul a abuzat de increderea pe care i-a acordat-o persoana vătămată. eI a săvărşit
infracţiunea de abuz de incredere Nu are nicio re!evanţä faptut cä incä de ta inceput incutpatut a avut intenţia de a-şi achita
creaitut bancar cu contravatoarea bijuterlllor, de vreme ce eI nu a comis niciun act de inducere în eroare asupra persoanei
vătămate pentru a o determina să i te remită Decizia de a-i íncredinţa bijutehite a fost luată de persoana vätämatä färä a fi
indusă in eroare in vreun fet de către incutpat. Aşadar. răspunsul de Ia titera A este corect
Intwcât infracţiunea de abuz de incredere este urmärită Ia plăngerea prealabilă a persoanei vătămate, potrivit art. 238
atin. (2) CP, retragerea ptăngerii prealabite de către aceasta conduce Ia sotuţia de incetare a procesutui penat, fiind o cauză
care inlătura räspunderea penată.
lncutpatul nu va räspunde pentru inĺracţiunea de gestiune ĺrauduloasă, deoarece acesta nu a primit gestionarea unei
universatităţi de bunuri, ci a primit nite bunuri individua!izate, cu tittu de depozit.

130. Răspuns; A (primire în profesie avocat stagiar, 2018

—

Rapodat Ia datele enunţutui, reţinern că illcu!patul a prirrlit o sumă de bani de Ia persoana vătămatá cu un anumit tittu,
respectiv pentru cumpărarea unor ovine, şi a chettui( această sumă de bani in folosul personaL in acest caz, inculpatut a
comis infracţiunea de abuz de incredere întrucât acesta a abuzat de increderea persoanei vătămate in tegătură cu suma de
bani respectivă.
Reţinem că nu poate fi vorba de inĺracţiunea de înşetăciune deoarece incutpatut a primit suma de bani de ta persoana
vătämată fără a o induce în eroare prin prezentarea ca adevărate unor fapte mincinoaSe sau ca mincinoase a unor fapte
adevärate. Aşadar, nefiind un act de inducere in eroare nu poate fi incidentă infracţiunea de inşetăciune. Nici infracţiunea de
delapidare nu este incidentă in cauză deoarece incutpaiut nu avea catitatea de gestionar sau administralor, necesară peniru
a se reţine infracţiunea de detapidare.
Prin urmare, răspunsut de Ia litera A este corect, iar răspunsurile B şi C sunt greşite.

I 131. Răspuns: A, C (primire in proťesie avocat sta giar. 2015)

—

Incazut in care incutpatut primeşte o sumä de bani de ta persoana vătămată, foarte importantă pentru stabitirea existenţeí
infracţiunii de abuz de incredere este stabitirea titlului cu care incutpatut a primit banii respectivi, Dacă acest titlu ii permitea
inculpatului sä-i fotoseascä (de exemptu, cu tittu de imprumut), nerestituirea sumei de bani ta termen sau refuzul de a o restitui
nu constituie infracţiunea de abuz de incredere Dacă, insă, titlut cu care incutpatul a primit banii de Ia persoana vătămată
nu ii permitea acestuia să-i folosească in interes personal (de exemplu, i-a primit pentru a o depune ta o instituţie bancarä in
IOAN-PAUL CHIS, CRI5TINEL GHJGHECI EXPLICAŢII 623

numele persoanei vătămate sau pentru a-i procura acesteia anumite servicii), insuşirea sumei de bani constituie infracţiunea
de abuz de incredere.
Tn consecinţă, răspunsurile A şi C sunt corecte, iar răspunsul de Ia Iilera B este greşit.
132. Răspuns: B (admitere INM şi în magistratură, 2015)
Potrivit art. 238 alin. (1) CP, infracţiunea de abuz in serviciu constă în însuşirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a
unui bun mobil al altuia, de cätre cel cäruia i-a fost incredinţat in baza unui titlu şi cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui
(...)‚ Aşa cum rezultă din formularea textului, infracţiunea de abuz de încredere constă şi în folosirea fără drept a unui bun aI
altuia, de către ceI cäruia i-a fost încredinţat cu un anumit scop. Folosirea unui autoturism încredinţat pentru a fi curăţat, de
cel căruia i-a fost încredinţat sau de un angajat aI societăţii, constituie infracţiunea de abuz de incredere, Din acest motiv,
răspunsul de Ia Iitera B este corect.
Răspunsul de Ia litera A este greşit, deoarece in speţă nu poate fi vorba despre un furt, intrucăt bunul nu a fost Iuat din
posesia celui care iI deţine fără consimţămăntul acestuia. Dimpotrivă, in speţă, autoturismul a fost incredinţat chiar de posesorul
său, Iipsind astfel un element constitutiv aI infracţiunii de furt de folosinţă.
Răspunsul de Ia Iitera c este greşit, deoarece, pentru existenţa infracţiunii de inşelăciune, este nevoie ca Iuarea bunului
din posesia celui care iI deţine să fie făcută prin inducerea în eroare a posesorului. Or, in speţă, proprietarul autoturismului I-a
lăsat Ia spălătorie fără să fie indus in eroare de către fäptuitor. Simpla primire a autoturismului in spălătorie nu poate constitui
o inducere in eroare, deoarece acesta a fost Iăsat pentru curăţare.
Contestaţüle ťormulate de candidaţi impotriva acestei intrebări au fost respinse, pentru următoarele considerente: nu sunt
corecte variantele de răspuns de la Iiterele A şi C, Din datele enunţuiui rezuită că X i-a încredinţat de bunăvoie autoturismul
lui Y pentru a fi spăiat. Prin urmare, Ynu şi-a insuşit autoturismul fără consimţămăntul IuiX in scopul de a-l folosi pe nedrept
ci doar a dispus de acesta, imprejurare care atrage reţinerea infracţiunü de abuz de incredere in modalitatea dispunerü pe
nedrept. Decizia nr. 197/2000 a !naltei Curţide Casaţie şiJustiţie, invocată în contestaţie, nu este incidentä in raport de enunţul
intrebärii, Nu poate fi reţinutä nici infracţiunea de inşelăciune, intrucăt nu ne afläm in prezenţa unei induceri in eroare a părţii
(persoanei — n.n.) vătămate X.

I 133. Răspuns: B (primire în profesie avocat definitiv, 2015)

—

Nerestituirea unui imprumut avănd ca obiect un bun ndividual determinat, mobil (iar nu un bun fungibil, cum sunt banii),
atrage infracţiunea de abuz de incredere in cazul refuzului făptuitorului dea restitui bunul respectiv Ia termen.
Tn cazul imprumutului unui autoturism suntem in prezenţa unui bun individual determinat, a cărui nerestituire Ia termen
atragere reţinerea infracţiunii de abuz de incredere in sarcina făptuitorului.
Astfel, răspunsul de Ia Iitera A este greşit, deoarece nu e vorba de luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia persoanei
vătămate fără consimţămăntul acesteia, persoana vătămată remiţăndu-i-l cu titlu de imprumut.
Şi răspunsul de Ia Iitera C este greşit, deoarece inculpatul nu a indus-o in eroare pe persoana vätämatä pentru a o determina
să-i remită autoturismul respectiv, astfel incăt nu poate fi vorba de infracţiunea de inşelăciune.

I 134. Răspuns: B (admitere în magistratură, mai 2018)

Fapta de a inchiria motoscuterul primit pentru a-I repara constituie infracţiunea de abuz de incredere, prevăzută de art. 23B
CR Aceasta, deoarece inchirierea constituie un act de traficare, având in vedere că este comisă cu scopul de a căştiga bani
de pe urma bunului primit pentru a-I repara, Ar fi fost infracţiunea de abuz de incredere, chiar dacă ceI care a primit bunul
pentru a-I repara I-ar fi folosit personal in alte scopuri. Tn consecinţă, răspunsul de Ia Iitera A este greşit iar răspunsul de Ia
Iitera B este corect.
Răspunsul de Ia litera C este greşit, deoarece infracţiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută de art 242 CP, presupune
gestionarea de către inculpat a unui patrimoniu, iar nu a unui bun individual. Or, in speţă, inculpatul a inchiriat un bun singular,
primit pentru a-I repara, act care nu poate fi considerat unul de gestionare a patrimoniului. Patrimoniul este constituit dintr-o
universalitate de bunuri, dintr-un activ şi un pasiv, iar inculpatul nu este gestionarul unei universalităţi de bunuri, respectiv a
unui patrimoniu.

I 135. Răspuns: C (admitere INM, noiembrie 2019)

Elementul material aI infracţiunii de abuz de incredere se referă nu doar la fapta de insuşire a unui bun pe nedrept, ci şi Ia
cea de folosire pe nedrept a unui bun incredinţat fäptuitorului cu un anumit titlu. Întruneşte, aşadar, elementele constitutive ale
acestei infracţiuni şi incredinţarea mecanicului auto pentru reparare a unui autoturism pe care acesta I-a folosit pe nedrept, in
interes personal. Prin urmare, räspunsul de Ia Iitera C este ceI corect.
AstfeL fapta nu poate constitui infracţiunea de inşeläciune, deoarece nu există o inducere in eroare a persoanei vätămate
pentru a o determina să-i incredinţeze autoturismul respectiv şi nici infracţiunea de furt de folosinţă, deoarece autoturismul
i-a fost incredinţat mecanicului auto de persoana vătămată şi nu a fost Iuat din posesia sau detenţia acesteia fără ştirea ei.
624 EXPLICAŢII DREPT PENAL. 11, PARTEA SPECIALĂ

136. Răspuns: A, c (admîtere in magistraturá, aprilie 2017)

Răspunsul de Ia Iitera A este corect. deoarece. in cazul ambelor infracţiuni. făpiuitorul nu are un titlu asupra bunului
însuşit. La infracţiunea de abuz de incredere, fäptuitorul deţine bunul in baza unui titlu, insă nu este vorba despre un Iitlu care
să ii confere calita[ea de proprietar Făptuitorul este doar un delentor aI bunului, care i-a fosi incredinţat de persoana vătămatá
cu un alt scop decât ceI pentru care acesla I-a folosit. Tn cazul infracţiunii de insuşire a bunului gäsit. fäpluilorul nu are nici'jn
titlu pentru bunul respectiv, intrucât eI a fost pierdut de deţinätor sau a ajuns din eroare in mâna făptuitorului.
Răspunsul de Ia Iitera B este greşit, deoarece nu exislă nicio deosebire intre cele douä infracţiuni în ceea ce priveşle natura
bunului ce face obiectul material aI infracţiunii. La ambele infracţiuni, obiectul maierial nu poate fi decât un bun mobil. Aşadar.
nefiind vorba despre o deosebire din acest punct de vedere intre cele două infracţiuni, ci despre o asemänare. răspunsul nu
poate fi considerat corect.
Răspunsul de Ia Iitera C este corect deoarece, în cazul infracţiunii de abuz de incredere. acţiunea penală se pune in
mişcare Ia plângerea prealabilä a persoanei vătämate, aşa cum prevede art. 238 aIin (2) CP. ln cazul infracVunii de insuşire a
bunului găsit, prevăzutä de art. 243 CP, acţiunea penală se pune in mişcare din oficiu, insă. potrivit alin. (3) aI acestui articoL
impăcarea inlătură răspunderea penală.
Comisia de soluţionare a contestaţiitor a reţinut cä varianta de ia iitera A esťe corectä, íntwcăt, in cazul infracśiundde insusire
a bunului gäsit. prcväzută de arl. 243 aiin. (2) CP (bunui ajuns din eroare in posesia fäptuitoruiui), situaţa-prernisă este cea a
ínexistenţei vreunui titlu între ťăptuitor şi persoana vălămată cu privire ia bunui in cauză

137. Răspuns: A (primîre în proťesie avocat stagiar, martie 2019)

—

Speta ridică problema distincţiei dintre infracţiunea de inseläciune si cea detraficde inĺluenţă Tralicul de influenţä, in unele
modalităţi de săvărşire, reprezintä o infracţiune de inşelăciune specialä, referitoare Ia activiiatea unor funcţionari publici In
situaţia in care făptuilorul a indus in eroare persoana vätămatä cu privire Ia influenţa sa asupra funąionarului fapta Iui constituie
in eseriţä o infrauţiune de inşeiăciune, insä, fiind protejat in principal prestigiul funcţiei publice, ea esto incriminatä distinct in
infracţiunea de trafic de influenţă
Pentru a exista infracUunea do trafic de influcnţă este necesar ca actul pcntru indeplinirca căruia a fost traficatä inĺlucnţa
sä nu fi fost realizat Ia momenlul săvărşirii faptei. În speţä, rezuUä că Ia momentul pretinderii sumei de bani de cätre făptuitor
aclul pentru a cărui realizare s-a traficat influenţa era deja indepliiiit, iai iii aces[e uundiţii fap(d nu rIwi çuristituie iriĺracţiuriea
de trafic de nfluenţä, pentru că nu mai putea fi vätämat prestigiul funcţiei, ci constituie infracţiunea de inşelăciune.
Cum fapta de inşeläciune a rümas in faza de tentativă, nefiind consumată, räspunsul corect este Ia Iitera A, răspunsurile
B şi C fiind greşlte.

136. Răspuns: B (admitere 1NM şi în magistraturâ, 2017)

Prezentarea unui contract de vănzare-cumpărare ce atestă dobăndirea unui bun, in scopul obţinerii unui imprumut,
constituie infracţiunea de inşelăciune comisä prin mijloace frauduloase in cazul in care făptuitorul nu mai era proprietarul
bunului respectiv. pentru cä iI vánduse anterior În cazul in care persoanei vätämate nu i-ar li fost prezentat contractul respectiv
de vánzare-cumpárare, care sâ ateste că fäptuitorul are un bun cu care poate garanta restituirea imprumutului, este foarte
probabil ca acesta din urmă să nu fi primít suma de bani respectivă In consecinţä, inducerea in eroare priveste un aspect
esenţiaL flind intrunite condiţhle peniru reţinerea infracţiunii de inselăciune, prevăzută de art 244 alin. (1) şi (2) CP, ]n ceea
ce priveIe infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art 323 CP, in speţă nu sunt inlrunite elementeie constitutive ale acestei
infracţiuni. deoarece inscrisul folosit de făptuitor penru inducerea in eroare a persoanei vätämate nu esie un inscris fais Este
adevärat că eI atesta o realilate care nu mai era valabilä Ia momentul acordärii imprumutului, dar nu este un inscris falsiflcat,
adicä un inscris Ia care scrierea sau subscrierea sä fi fost alterate ori contrafăcute, Doar in cazul in care s-ar folosi un inscris
falsificat in una dinlre aceste modaiitäţi, ar fi intrunite elementele constitulive ale infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art 323
CP. In consecinţă, räspunsul de Ia Iitera B este corect, iar răspunsul de Ia Iitera C este greşit.
Răspunsul de Ia litera A este greşit, deoarece contractul de vănzare-cumpărare care alestă o imprejurare nerealâ constituie
un mijloc fraudulos in sensul art. 244 alin. (2) CP. iar inducerea in eroare a persoanei vătămate prin folosirea acestuia constituie
infracţiunea de inşelăciune comisă prin folosirea de mijloace frauduloase.
Contestaţiile formulate impotriva acestei intrebări au fost respinse ca nefondate. pentru următoarele considerente: Varianta
de răspuns de Ia IiteraA nu este corectă. Din conţinutulenunţuluimzuită că inducerea in eroare a părţii civiie Ba fost săvázşitá
prin foiosirea unuim(J'oc frauduios, respectiv a unui contract de vánzam-cumpărare cam atesta dreptul de proprietate aiincuipatei
asupra unui imobii, deşi, antedormomentului încheierii contra ctuiui de împrumut şi ai constituMi gamnţiei in favoama părţi civiie.
incuipata transmisese, ctre un teg, dreptui de proprietate asupra aceiuiaşi imobfl, printr-un alt contract de vänzare Ne aflăm
in prezena unui mijioc fraudulos atunci cănd acesta este de natură să asigure mai uşor reuşita acţiunii făptuitoruiui, cănd are
aparenţa unui mWoc veridic, adică atunci cănd in mod obişnuit inspiră incmdere şi iniätură orice bănuialä. ĺn speţä, contractul
de vănzare-cumpărare prezentat drept garanţie avea acest caracter de mijIoc frauduios, Varianta de răspuns de ia Iitera C nu
este corectă Fapta a fost comisă prin foiosirea unui mjioc frauduios, ceea ce atrage reţinerea formei agravate a infracfiunii

7 I
IOAN-PAUL CHI, cRISTINEL GHIGHEcI EXPLICAŢII 625

de inşelăciune, prevăzută de art 244 &in. (1) şi (2) CP, Conform art 244 alin. (2) teza a U-a, dacă mijlocul fraudulos este prin
ei insuşi o infracţiune. se aphcâ reguliie concurs ului. in speţă, infracţiunea de uz de fals ar fi putut fi reUnuíä doar in ipoteza in
cam înscrisul folosit ca m;Jloc fraudulos ar fi fost unul falsificat de o altă persoană. 0r contra ctul de vănzam prezentat apt să
inducă în eroare, nu era falsificat, ci doar nu mai exprima, la momentul prezentării, realitatea juridică in ceea ce priveşte dreptul
de proprietate al inculpatei asupra imobilului. astfel că nu sunt realizate condiţiile concursului de infracţiuni.
139. Răspuns: C (primire ín profesie avocat stagiar, 2016)
—

Infracţiunea de inşelăciune este o infracţiune de rezulţat, pentru consumarea cäreia este necesară producerea unei pagube
Tn patrimoniul persoanei vätămate. În consecinţä, răspunsul de Ia IiteraAeste greşit, pentru că, în cazul in care nu s-a produs
o paguba sau un prejudiciu material, fapta de inşelăciune nu va fi consumată, ci va 11, eventual, o tentativă Ia infracţiunea de
inşelăciune.
Pentru infracUunea de inşelăciune. potrivit art. 244 alin. (3) CP, impăcarea inlâtură räspunderea penală, De menţionat este
că impăcarea poate interveni in cazul infracţiunilor pentw care acţiunea penalá se pune in mişcare din oficiu, dacă Iegea o
prevede expres [art. 159 alin. (1) CPJ, ipotezä care nu presupune formularea unei plángeh prealabite pe care persoana vătămatä
să o poată ulterior retrage. Aşadar, räspunsul de Ia )itera C este corect iar räspunsul de Ia Iitera B este greşit,

I 140. Răspuns: A, B (primire in profesie avocat stagiar, 2014)

—

Pentru unele infracţiuni contra patrimoniului (de exemplu, pentru furt), obiectul material nu poate fi conceput decăt sub
forma unui bun mobil. Pentru alte infracţiuni contra pairimoniului, obiectul malerial poate fi atát un bun mobil, căt şi un bun
imobit. Aşadar, infracţiunea de inşelăciune, având în vedere că nu presupune vreo Iimitare din acest punct de vedere, poate
avea ca obiect matehal atát un bun mobil, căt şi un bun imobil, Poate fi tmnsmisă proprietatea sau posesia atăt a unui bun
mobil, căt şi a unui bun imobil, ca urmare a inducerii Tn eroare a persoanei vätămate, astfel. râspunsurile Aşi B sunt corecte,
iar ráspunsul de Ia Iitera C este greşit.

I 141. Răspuns: A (admitere INM şi in magistraturä, 2017)

Potrivit art. 243 alin. (2) CP, constituie infracţiune şi insuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparţine altuia, ajuns din
eroare sau in mod fortuit în posesia făptuitorului, Suntem in această ipotezä şi in cazul in care in contul făptuitorului s-ar
transfera din greşeală o sumă de bani, de către o altă persoană, iar acesta ar refuza să o restituie, Nu există nicio justificare
pentru a considera această situaţie ca fiind un Iitigiu civiL avănd Tn vedere cä s-a menţionat cä suma de bani a fost transferată
din eroare ĺn contul avocatului X. ľn consecinţă, răspunsul de Ia Iitera A este corect. iar răspunsul de a Iitera C este greşit. Ar
fi fost Iitigiu civil dacă intre cele două pärţi ar fl existat o relaţie contractualä care să justifice credinţa făptuitorului că banii i-au
fost viraţi în contul unei datorii reale.
Nu poate fi vorba in speţä despre ínfracţiunea de fud, deoarece nu existä o acţiune de Iuare a bunului mobil din posesia
sau detenţia altuia. Bunul mobil. respectiv banii, nu au fost Iuat din posesia proprietarului, ci acesta a transferat banii din eroare
in contul avocatutui, Din acest motiv, răspunsul de Ia Iitera B este greşit
Contestaţiile formulate impotriva acestei intrebäri au fost respinse ca nefondate, pentru următoarele considerente: Varianta
de răspuns de Ia litera A este comctă. in enunţul grilei se menţioneazä expres cä suma de bani a ajuns din eroare in contul
cabinetului de avocaturä, astfel că elementul material al infracţiunü de însuşire a bunului gäsif descrise in speţă se realizează
in modatitatea prevăzută de art 243 atin, (2) CP, adică printr-o acţiune de însuşim a bunului ajuns din eroare in posesia
fäptuitorului. Modalitatea concretä (transfer bancar) prin care s-a realizat eroarea (condiţie ataşatä elementului material).
respectiv prin care bunul a ajuns in posesia făptuitowlui este suficientä prin ea insăşi sä realizeze condiţüle de incriminare
sub aspectul contestat: pe de o pane, cea privind primirea bunului, care este concomitentä momentului la cam banii intră in
contul său, iar, pe de altă pafle, cea privind credinţa că bunul (banü) ii este destinat, din moment ce, anterior momentului la
care banca l-a informat despre emarea produsă, nu a avut (aşa cum rezultä din datele speţei) nicio atitudine din care să rezulte
contrariul. Nemstituima de cätre inculpat a sumei primite în termenul de 1O zile prevăzut de text (care se subinţelege din faptul
dobăndirii calitä ţii de inculpat şi din lipsa unor date din care să reiasä restituirea banflor), termen cam curge de la momentul
la care banca I-a anunţat despre ajungerea din eroare a banilor in contul säu, echivaleazä cu o acţiune de insuşim a bunului,
cam realizează eíementuĺ materiaf aI infracţíunň in discuţia Fapta nu poate Ęcaractedzată ca inşeíăciune, deoarece nu poate 6
identiuicată, în datele speţei, o acţiune de inducere în eroare a băncii de către inculpat, caracteristică acestei infracţiuni. Varianta
de răspuns de la Iitera B nu este corectă. lnfracţiunea de furtpresupune, sub aspect material, realizarea unei acţiuni de luarea
bunului mobil din posesia sau detenţia altuia. fără consimţămántul acestuia, elementul material caracterizănd-se printr-o activitate
de deposedare, adică de scoatere a bunului de sub stăpănirea ín fapt a posesorului sau detentorului fără consimţămăntul
acestuia, urmată de o imposedam, constând in tmcerea efectivä a bunului sub puterea făptuitorului, Conform datelor speţei,
deposedarea băncii de suma de baninu a fost realizată printr-o acţiune a făptuitorului, cichiara băncii, care i-a transferat banii
din eroam, astfel că nu sunt intrunite condiťWe de realizare a elementului material al infracţiunü de fud.
 626 EXPLICAŢII DREPT PENAL. 11. PARTEA SPECIALÄ

2.4. Dislwgerea şi tulburarea de posesie

142. Răspuns: B, c (admitere INM şi in magistraturä, 2014)

Räspunsul de Ia itera A este greşit, deoarece in art. 253 alin. (5) CP se aratä câ dispoziţiile alin. (3) şi (4) ale aceluiaşi
adicol se aplicá chiar dacă bunul aparţine făptuitorului. Aşadar, in caziil În care bunul distrus face parte din patrimoniul cultura!
ori în cazul În care distrugerea se realizează prin ncendiere, explozie sau alte asemenea mijloace şi dacă este de natură să
pună in pericol alte bunuri sau persoane, esle sancţională ĺapta de distrugere, chiar dacă bunuí aparţine proprietarului, Din
aceleasi motive, răspunsul de Ia Iitera B este corect.
Răspunsul de Ia litera C este corect. avănd in vedere că, potrivit art. 253 alin. (2) CP, existä ovariantä agravată a infracVunii
atunci când s-a comis o faptă de distrugere a unui Înscris sub semnâtură privată, care aparţine in tot sau Tn parte altei persoane
şi serveşte Ia dovedirea unui drept de natură patrimonială. dacâ prin aceasta s-a produs o pagubă.

143. Răspuns: B (primire in profesie avocat deünitiv, maflîe 2019)

—

Pentru a exista infracţiunea de distrugere ar trebui ca degradarea bunurilor aparţinând persoanei vâtămate să fie una de
duratä. Simpla murdârire, care poate fi Îndepărtată prin curăţarea bunului, nu constituie infracţiunea de distrugere in modalitatea
degradării, Din acest motiv, aruncarea cu roşii Tn autoturismul persoanei vätămate şi murdärirea acestuia şi a pavajului de
beton nu constituie infracţiunea de distrugere.
Această faptä nu poate constitui nici infracţiunea de violare de domiciliu, deoarece nu s-a reali2at prin pătrunderea în Iocul
imprejmuit aI persoanei vătămate, ci roşiile au fost aruncate din stradă. Neexistănd o acţiune de pătrundere, nu poate b vorba
nici de o faptă de violare de domiciliu, Din acest motive. räspunsul de Ia Iilera A este greşit.
Fapta de a arunca cu rosii Într-o persoană sau in bunurile acesteia constituie, in principiu. o supunere Ia un tratament
degradant, fiind de natură să aducă atingere imaginii persoanei respective, insâ circumstanţa agravantă generalä nu poate fi
asociată decăt cu o inĺracţiurie. Insă, din moment ce fapta comisâ nu conslituie in(racţiune, nu poate fi reţinută circumstanţă
agmvantä generalä a supunerii victímei Ia tratamente degradante Aşadar. răspunsul de Ia Iilera B este corect iar răspunsului
do Ia litera C este greşiĹ

144. Răspuns: A (primire in profesie— avocat defin!tiv 2018)

Tentativa Ia infracţiunea de distrugere este posibilă, iar potrivit art. 253 alin. (7) cP, tentativa este şi incriminatä pentru
faptele mai grave de distrugere, respectiv atunci când e vorba de bunuri ce fac parte din patrimoniul cultural şi în cazul Tn care
distrugerea esto rcalizatä prin incendiere, explozte ori prin alte accmonca mijloaco. În consecinţă. răspunsuIdelateraAeste
corect, räspunsurile B şi C fiind greşite.
De iie,iuiial este uă tenĺativa nu este posibilá ia iniracţiunile de distrugere calificată comisä cu praeterintenţie, preväzută
de art 254 CP, insă, fiind incńminată intr-un text distinct, cu o denumire proprie, nu poate fi avulă În vedere În acest caz. Fiind
folosită in enunţul intrebärii doar denumirea „infracţiune de distrugere", ea trebuie interpretatâ ca referindu-se exclusiv Ia
infracţiunea de distrugere in modalităţile reglementate in art 253 CP.

145. Răspuns: A, C (admitere KNM şi in magistratură, 2015)

Räspunsul de la Iitera A esle corect, avănd in uedere că in art 253 alin, (5) CP se arată cä dispoziţiile alin. (3) şi (4) ale
aceluiaşi articol se aplică, chiar dacă bunul aparţine făptuitoruluk Aceste alineale au in vedere cazul in care bunul distrus face
parte din patrimoniul cultural si cazul În care distrugerea se realizează prin incendiere, explozie ori alte asemenea rnijloace şi
dacă este de naturä sä pună in pericol alte bunuri sau persoane, cănd fapta de distrugere este sancţionată, chiar dacă bunul
aparţine proprietarului.
Potrivit Iegislaţiei noastre, persoana juridică poate răspunde pentru orice infracţiune, dacă sunt Îndeplinite condiţiile de
Ia art 135 i urm, CP. respectiv dacâ fapta penalä a fost comisă in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori n
numele persoanei juridice. In consecinţâ. persoana juridicâ poate räspunde şi pentru o infracţiune de distrugere. dacâ fapta
de distrugere, degradare sau aducere În stare de neintrebuinţare a unui bun a fost comisä de făptuitor in realizarea obiectului
de activitate sau Tn interesul ori Tn numele persoanei juridice. In consecinţă răspunsul de la litera B este greşit.
Infracţiunea de distrugere este absorbitä intr-o infracţiune de furt doar În cazul Tn care ar fi vorba despre un furt califlcat
comis prin efracţie potrivit art 229 alin. (1) Iit. d) CP. Furtul in scop de ĺolosinţä există, potrivit art. 230 alin. (1) CP, atunci când
s-a comis un furt aI unui vehicul in scopul de a-l folosi pe nedrept, indiĺerenl dacă este vorba despre un furt sirnplu sau un furt
calificat. Aşadar, se poate comite un furt calificat prin efracţie şi in scopul folosirii pe nedrept a unui vehicul, caz in care acesta
ar absorbi infracţiunea de distrugere, De aceea, räspunsul de la Iitera C este corect.
Contestaţüle formulate Împotriva acestei intrebări au fost respinse, pentru următoarele considerente: este corectă şi
varianta de răspuns de /a ţitera C Sintagma poate' din enunţ nu exctude posibÜitatea reţinerii unui concurs de inťracţiuni intre
infracţiunea de distťugere şi infracţiunea de ťufl in scop de ťolosinţă. Infracţiunea de distrugerea este absorbită Tn infracţiunea
IOAN-PAULCHIS, CRI5TINEL QHIGHECI EXPLICAŢII 627

de ťurt în scop de foiosinţă. spre exemplu, atunci cánd, in timpul folosirii pe nedrept a autoturismului. fäptuitoml comite şi acte
de distrugere a acestuia.
146. Răspuns: A (admitere 1NM şi in magistratură, 2017)
Răspunsul de Ia Iitera A este corect, deoarece din speţă rezultă câ niciuna dintre părţi nu avea un titlu valabil cu privire Ia
dreptul de folosinţă a terenului respectiv, În aceste condiţii, nu se poate pune problema ínfracţiunii de tulburare de posesie,
prevăzută de ad. 256 alin. (1) CP, intrucát, potrivit acestui text de lege. infracţiunea de tulburare de posesie constă in ocuparea,
in intre gime sau in pade, fără dmpt. prin violenţä sau ameninţare ori prin desriinţarea sau strămutama semnelorde hotar, a unui
imobfl aflat in posesia altuia (.)‘ Cum in speţă nu rezullă că terenul respectiv ar fi fost in posesia persoanei vátămate, nu poate
fi reţinută in sarcina inculpatului infracţiunea de tulburare de posesie. ĺn sarcina acestuia poate ťi reţinută insă infracţiunea de
distrugere, in varianta tip, prevăzută de art 253 alin. <1) CP, deoarece inculpatul a distrus recolta pe care o cultivase partea civilă.
Răspunsul de Ia Iitera B este greşit. deoarece, pe de o pade, rezultă că partea civilă nu avea o deţinere legitimă a terenului
respectiv, nefiind intrunitä condiţia unei posesii a terenului. În al doilea rănd, nu există o ocupare propriu-zisă a terenului de
către inculpat, deoarece acesta a invocat faptul că in zonă terenurile negrăniţuite sunt lucrate in blocuri compacte, conform
inţelegerilor dintre persoane, ignorăndu-se delimitările din titlurile de proprietate, aspecte cunoscute atăt de cätre inculpat, căt
şi de către partea civilă. Aşadar, inculpatul nu a invocat că doreşte să ocupe el terenul respectiv, ci că doreşte ca acesta sä
fie cultivat Ia fel cu parcelele invecinate.
Răspunsul de Ia litera C este greşit, deoarece fapta comisă de inculpat constituie infracţiunea de distrugere, aşa cum s-a
arătat anterior Sunt intrunite elementele constitulive ale acestei infracţiuni, deoarece terenul a fost cultivat de partea civilă, iar
cultura a fost distrusă de inculpat cu intenţie, provocăndu-se astfel o pagubă părţii civile.
147. Ráspuns: A (admitere in magistratură. aprilie 2017)
Răspunsul de Ia Iitera A este corect, deoarece. potrivit art 254 alin. (1) CP, există distrugere calificată dacă s-a produs un
dezasżru, iar polrivit alin. (2) al aceluiaşi adicol, dezastrul constă, łntre aItele, în distrugerea unor bunuri imobite care a avut ca
urmare moartea a două sau mai multor persoane, Chiar dacă făptuitorul ar fi avut intenţia de a ucide acele persoane şi ar ťi
ales ca modalitate de comitere a crimei incendierea Iocuinţei acestora, reţinerea infracţiunii de omor tot nu ar fi exclus reţinerea
in concurs a infracţiunii de distrugere.
Räspunsul de Ia litera B este greşit, deoarece in definiţia dezastrului de Ia ad. 254 alin. (2) CP nu se menţionează şi
distrugerea care a produs consecinţe deosebit de grave, Se arată cä dezastrul constă in distrugerea sau degradarea unor
bunuri imobile ori a unor lucrări, echipamente, instalaţii sau componente ale acestora şi care a avut ca urmare moartea sau
vătämarea corporală a două sau mai multor persoane. Potrivit art. 283 CP, prin consecinţe deosebit de grave se inţelege o
pagubă materială mai mare de 2.000.000 de lei, Cum această definiţie este diferitá de definiţia dezastwlui, nu se poate reţine
distrugerea calificată, chiar dacă in urma distrugerii unui bun s-a produs o pagubä materială mai mare de 2.000.000 de lei.
AvMd ?n vedere că łn definiţia dezastrului de ta ad. 254 alin. (2) CP se prevede explicit că distrugerea żrebuie să b produs
vătămarea a douä sau mai multor persoane pentru a putea fi in prezenţa unei distrugeri calificale, răspunsul de la litera C este
greşit, deoarece face reíerire la vătămarea corporală a unei singure persoane.

I 148. Răspuns: B (admitere INM, noiembrie 2019)

Fapta de distrugere din culpă nu este incriminată decăt in cazul in care distrugerea, degradarea ori aducerea in stare
de neintrebuinţare, din culpă, a unui buna fost realizată prin incendiere, explozie sau orice alt asemenea mijloc şi dacä este
de natură să pună in pericol alte persoane sau bunuri. În speţă, fapta nu doar că a pus in pericol alte persoane, ci s-a şi
materializat acest pericol prin provocarea decesului unei persoane. Pentru a se reţine consecinţa de la art. 255 alin. (2) CP,
respectiv producerea unui dezastru, ar trebui sä fie realizate consecinţele descrise la art, 254 alin. <2) CP, adică să se producä
distrugerea, degradarea unor bunuri imobile sau a unor lucrări, echipamente, instalaţii şi totodatä decesul sau vătămarea
corporalä a două sau mai multor persoane, Cum in speţă a fost provocat decesul unei singure persoane, nu se poate reţine
producerea unui dezastru. Aşadar, fapta bucätarului dea distruge din culpă imobilul respectiv şi dea provoca astfel decesul
unei persoane constituie infracţiunea de distrugere din culpă in concurs cu infracţiunea de ucídere din culpä.
AstfeL räspunsul de la litera B este ceI corect, iar răspunsurile A şi C sunt greşite

I 149. Răspuns: A, B (admitere INM şi in magistratură, 2015)

Răspunsul de la Iitera A este corect deoarece autor al infracţiunii de tulburare de posesie poate fi şi proprietarul bunului
imobil, dacä bunul de află in posesia legitimă a altei persoane. lnfracţiunea de tulburare de posesie. reglementală in art. 256
alin. (1) CP, constä in ocuparea. in intregime sau in parte, fără drept, prin violenţă sau ameninţare ori prin desfiinţarea sau
strămutarea semnelor de hotar a unui imobil aflat in posesia altuia Aşadar, ocuparea fără drept se referä Ia un imobil aflat in
posesla altuia, lar nu la un imobil aflat în proprietatea altuia. În consecinţä. dacä prophetawl a incredinţat in mod legai mobilul
respectiv altei persoane, care are posesia Iegitimă a acestuia, eI poate să fie subiect activ al infracţiunii de tulburare de posesie,
dacă va ocupa fără drept imobilul respecliv, in una dintre modalităţile indicale in art 256 alin. (1) CP.
 EXPLiCÁŢÍI DREPT PENAL. 11. PARÎEA SPECIALĂ

Pentru aceteai motive, coproprietarut poate fi subiect activ ai infracţiuuii J IuIbuiw d pusEiE. atullLi uâIld uuupă Íäră
drept imobilul proprietate comunä aflat in posesia altui copropńetar In acest caz, coproprietarul poate ocupa fără drept imobilui
abat Tn posesia Iegitimä a unui alt coproprietar. Tn consecinţă, răspunsul de Ia Iitera B este corect.
In cazui infracţiunii de tuIburare de posesie nu s-a reglementat ca modalitate a infracţiunii şi refuzul dea părăsi imobilul ocupat
färá drept, aşa cum s-a reglementat Ia infracţiunea de vioiare de domicilitt In consecinţă. elementul material aI inĺracţiunii de
tulburare de posesie nu poate consta in refuzul persoanei care exercitä o posesie nelegitimă de a păräsi irnobilul b so!icitarea
expresă a proprietarului acestuia, Nu se poate extinde prin analogie sfera de aplicare a infracţiunii de tulburare de posesie.
astfel incăt să fle incriminată şi fapta de refuz de a päräsi imobilul ocupat fără drept, Din acest motiv, răspunsul de Ia Iitera C
este gresit.
Contestaţüle formulate au fost respinse. pentru următoarele considerente: Varianta de răspuns corectă este şi cea de la
Iitera B. ĺn cazui infracţiunü de tulburare de posesie. elementui material ai Iaturii obiective constă in ocuparea, in întregime
sau în pade, fără drept, prin violenţă sau ameninţare. a unui imobfl aflat în posesia altuia. Prin urmare. poate ti subiect activ
al acestei infracţiuni şi coproprietaml neposesor. in condiţifle in cam imobüui se află in posesia coproprietarului posesor care
exercită legltim posesia asupra bunulut

150. Răspuns: C (admitere INM şi în magistratură. 2016)

Răspunsul de Ia Iitera A este greşit deoarece o persoană care deţine in fapt un imobil, färă a avea calitatea de proprietar
aI acestuia, nu comite infracţiunea de tulburare de posesie Posesorul neproprietar are deja terenul respecliv in posesie şi nu
poate fi tot eI autor aI infracţiunii de tulburare de posesie, deoarece această infracţiune protejeazä posesia, iar nu proprietatea
imobilului.
In[racţiunea de tulburare de posesie, prevăzută Tn art. 256 aIin (1) CP, prevede in mod explicit că are ca obiect material
doar un bun imobil (a unui imobil aflat în posesia altuia") În consecinţä, răspunsul de b Iitera B este greit, deoarece se referă
Ia un bun mobil sau imobil.
Infracţiunea de tulburare de posesie constă in ocuparea fără drept a bunului imobil, prin violenţă sau ameninţare ori prin
deshinţarea sau slrămutarea semnelor de hotar Bunul imobil astfel ocupat poate consta intr-o Iocuinţă. Violarea de domiciliu
constä in pătrunderea fărä drept intr-o ocuintä sau refuzul de a o päräsi i protejeazä illviulabilita[ea du,iiiciliului, Iar flu
proprietatea acestuia. In consecinţä, faptuitorul poatc pätrundo fără drept intr-o Iocuinţä, dupä care poate să şi ocupe fără drept
imobilul in care se aflä Iocuinţa respectivä, In acest caz, hind întrunite elementele constitutive ate ambelor Intracţiuni, acestea
se vor reţine in concurs, răspunsul de Ia Iitera C fiind corect.
Contestaţiile formulate au fost respinse ca neĺondate, pentru următoarele considerente: Varianta de răspuns de ia litera
A nu este corectă Proprietarul imohilului poate fi subIect activ al infracţiunü, când o altä persoană exercită legitim posesía
asupra bunului. Jn schimb, nu poate fi subiect activ ai infractiunü cel care detine in fapt bunul (are posesia lufl, deoarece acesta
este chiar subiectui pasiv aI infracţiunü (art. 256 CP stipulează expres că bunui este aflat in posesia altuia 3. Jn consecinţă,
nu este posibil ca o persoană sä fie subiect pasiv aI infracţiunë şi, in aceiaşi timp, instigator sau complice Ia fapta comisă de
altă persoană asupra bunului a cârui posesie o are. Situaţia posesiei parţiale cu privire la o parte din proprietate, in raport cu
tulburarea pe care acest posesor ar putea-o produce pärü dlh bun asupra căreía nu are posesia, nu este avută in vedere do
ipoteza de la varianta de răspuns de la Iiżera A, care se rezumä strict ia cei care deţine in fapt bunul, cu privire Ia aceI bun
(indiferent dacă posesia e totaiă sau parială), nu la altui (aflat in posesia altei persoane)

j 151. Räspuns: A (admitere in magistraturä, iunie 2019)

Intrucăl infracţiunea de ulĺraj in varianta de Ia art 257 alin. (2) cp presupune sävărşirea oricărei infracţiuni impotriva
unui funcţionar public care indeplineşte o funcţie ce implicä exerciţiul autorităţii de stat ori asupra bunurilor acestuia, in scop
de intimidare sau de räzbunare, in Iegătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, rezultă că o astfeI de modalitate concretă
de sävărşire a infracţiunii de ultraj o poate reprezenta si comiterea unei infracţiuní de tulburare de posesie. Neĺiind Iimitate
infracţiunile ce pot h săvârşite in această modalitale a iníracţiunń de ultraj comisă impothva funcţionarului public învestit cu
exerciţiuI autorităţii de stat, iartulburarea de posesie fiind aptă să constituie o astfel de infracţiune săvărşită in scop de intimidare
sau de răzbunare, ea poate fi o modalitate concretă de comiterea infracţiunii de ultraj. răspunsul de Ia Iitera A frind corect.
Räspunsul de Ia Iitera B este greşit pentru mai multe motive. arătate de comisia de soluţionare a contestaţiilor: intwcăt
ipoteza descrisă,,X il ameninţă pe Y cä, dacä nu îi plăteşte pe loc datoria, nu va mai píeca de pe terenul agricol cuitivat cu
cartofi aI acestuia nu constituie infracţiunea de tălhărie cahficată prin vioiare de domiciliu ca urmare a lipsei tipicltăţit
Astfel, sub aspectui elementului material. tulburarea de posesie presupune ocuparea. luarea efectivă in stăpánim, in tot
sau in pafle. a unui imobü in timp ce, in cazul tălhäriei, elementul material principal constä in acţiunea de luare a unui bun
mobil din posesia altei persoane, şi nu este realizat in expunerea din varianta de răspuns 8.
Căt priveşte elementul circumstanţial al violărä de domiciliu trebuie observat că, deşi a existat o pătrundere fără drept
ce caracterizează varianta agravată a tâlhăriei, aceasta a fost urmată de intenţia lui X de a rämăne pe teren, acţiune ce
caracterizează infracţiunea de lulburare de posesíe şi care prin ipoteză presupune o pătrundere în ímobil,

i .
IOAN-PAUL cHIS, CRISTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 629

În plus, s-ar mai putea reţine că nu există in speţă o faptă de violare de domiciliu deoarece nu este vorba de un Ioc imprejmuit
ţinánd de o Iocuinţă, ci de un teren agricol.
Răspunsul de Ia Iitera C este greşit. deoarece infracţiunea de tulburare de posesie poate fi reţinută în concurs cu orice
altă infracţiune. inclusiv cu infracţiunea de distrugere, Nefäcándu-se vreo distincţie între concursul real şi concursul ideaL se
prezumä că răspunsul se referă Ia orice gen de concurs de infracţiuni.

152. Răspuns: A, c (pńmire in profesie avocat definitiv, 2018)

—

Infracţiunea de tulburare de posesie este o infracţiune complexă care absoarbe in conţinutul său infracţiunile de ovire sau
alte violenţe şi infracţiunea de ameninţare. Tn ceea ce priveşte infracţiunea de Iovire sau alte violenţe, opinia majorilarä este
aceea că esle absorbită in conţinutul infracţiunii de tulburare de posesie doar varianta simplă a acestei infracţiuni, prevăzută
de art. 193 alin. (1) CP, nu şi varianta agravată a acestei infracţiuni, prevăzută de art. 193 alin. (2) CP. Argumentul este că
varianta agravată depăşeşte gravitatea unor simple violenţe, întrucât presupune o vätămare a sănătăţii unei persoane, ce a
produs Ieziuni traumatice vindecabile în maximum 90 de zíle de ingrijiri medicale.
Aşadar, infracţiunea de ameninţare şi infracţiunea de oviri sau alte violenţe, forma tip, sunt absorbite în conţinutul infracţiunü
de tulburare de posesie, insă nu şi varianta agravată a infracţiunii de Iovire sau alte violenţe preväzutä de art. 193 alin. (2) CP,
răspunsul de Ia Iitera A fiind corect iar răspunsul de Ia Iitera B greşit
Răspunsul de Ia Iitera C este corect deoarece demolarea unui stălp de susţinere de Ia reţeaua electrică, aflat pe Iinia de
hotar, constituie o infracţiune distinctă de distrugere, care nu este absorbită în conţinutul nfracţiunfl de tulburare de posesia Prin
desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar se inţelege distrugerea obiectelor care au destinaţia specială de semne de
hotar, nu şi dislrugerea altor obiecte, cu altă destinaţie, Cum in speţă este distrus un stálp aI reţelei electrice, care intămplător
avea şi rol de semn de hotar, va fi reţinută aläturi de tulburarea de posesie şi infracţiunea prevăzută de art. 253 CP.

153. Răspuns: B, C (pflmire in proťesie—avocat deűnitiv, 2016)

lnfracţiunea de tulburare de posesie se poate săvârşi prin ocuparea in intregime sau in parte, fără drept. a unui imobil aflat
in posesia sau detenţia attuia, fie prin violenţă sau ameninţare, fie prin desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar CeIe
două modalităţi sunt alternative. astfel incăt ele pot fi săvărşite separat. Dacă vor fi sávărşite ambele modalităţi altemative ale
infracţiunii, se va reţine o singură infracţiune de tulburare de posesie.
Simpla ocupare a unui imobil aflat in posesia sau detenţia altuia. fără folosirea uneia dintre modalităţile menţionate in
art. 256 CP (violenţa. ameninţarea, desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar) nu constituie infracţiune, Din acest motiv,
räspunsul de Ia Iitera A este greşit, iar răspunsurile B şi C sunt corecte,

§3. Infracţiuni contra autoriiătii

J 154. Răspuns: A (admitere INM şi in magisfratură, 2014)

Am arătat in comentariul intrebării anterioare faptul că infracţiunea de ultraj este o infracţiune complexă, care va absorbi
in mod natural infracţiunea prin intermediul căreia agentul săvărşeşte ultrajul, ln aceste condiţii, se constată că varianta de
răspuns de Ia Iitera B este eronată, intrucăt modalitatea de săvârşire a ultrajului imbracă intotdeauna forma unei infracţiuni
distincte, aşadar, a unei fapte prevăzute de Iegea penală (eg., ameninţarea, vătämarea corporală, distrugerea).
Faţă de caracterul complex aI infracţiunii, se identifică cu uşurinţă in teorie şŕ in practică ipoteze in care infracţiunea de
ultraj este reţinută in concurs formal de infracţiuni cu o altă infracţiune, de pildă, aĺunci cănd agentul, prin aceeaşi acţiune ori
inacţiune, vatămă atât un subiect circumstanţiat (funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de
stat), căt şi unuI necircumstanţiat, ipotezä in care inĺracţiunea de ultraj va fi reţinută in concurs formal de inĺracţiuni cu fapta
vătămătoare săvărşită şi care, relativ Ia funcţionarul public, este absorbită in conţinutul ultrajului; atunci cănd agentuL prin
aceeaşi acţiune ori inacţiune. vatămă atăt unuI dintre subiecţii pasivi prevăzuţi de art. 257 CP, cât şi pe unul dintre subiecţii
pasivi prevăzuţi de art. 279 CP (ameninţare atát a poliţistului, cât şi a procurorului cu ocazia efectuării unei cercetări Ia faţa
locului); atunci cănd agentul. avănd o calitate specială, săvărşeşte deopotňvă, alăturat infracţiunii de ultraj, infracţiunea de
purtare abuzivă (ad. 296 CP). De aceea, varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectä.
Ermr in personam, ipoteză Ia care se referă varianta de răspuns de Ia Iilera C, se răsfrănge asupra incadrării juridice,
intrucăt, cu toate că agentul a dorit să aducă o vătämare unui funcţionar pubtic care indeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul
autorităţii de stat, aflat in exercitarea atňbuţiilor de serviciu sau in Iegätură cu exercitarea acestor athbuţii. in concret, obiectiv,
a adus o vătămare unei alte persoane care nu deţine această calitate specială. Dincolo de principiul că räspunderea penală in
sistemul nostru de drept nu poate fi antrenată niciodată numai raportat Ia poziţia subiectivä a agentului, reţinem că elementul
care atrage agravarea răspunderii este inlăturat. reţinăndu-se eroarea de fapt secundară ĺart. 30 alin. (3) CP]. Prin urmare,
răspunsul de Ia Iitera C este gresit.
630 EXPLICAŢII DREPT PENAL. 11. PARTEA 5PECIALÄ

j 155. Răspuns: C (admitere în mayistratnră, mai 2018)

Prezenta intrebare ridicä problema depăşirii cadrului Iegal care Ti conferă protecţie ĺuncţionarului public care indeplineşte o
funcţie ce implică exerciţiul autoritäţii de stat, Cu privire Ia aceasta, se arată Tn doctrină cä, pentru ca protecţia să se activeze.
este necesar ca funcţionarul sä nu exercite abuziv funcţia (de exemplu, prin depăşirea atribuţiilor, prin nesocotirea cadrul Iegal in
care trebuie să efectueze acte de serviciu, printr-o comportare Iipsită de răspundere arbitrară) (M. GORUNEScU, in V. DosRINoIu
şA., op. cit., p. 362) In aceste condiţii, nu va putea íi renutä iiifracţiuriea de ultraj, pentru că fapta nu a fost sävărşită impulriva
autorilăţii, ci numai impotriva şi in considerarea exercitării abuzive a funcţiei de către funcţionarul public. Rezultă astĺel că
răspunsul corect este cel de Ia Iitera C
Comisia do soluţionaro a contestaţńlor a reţinut că varianta de râspuns de la litera A nu este corectä. Elementul material
& infracţiunii de ultraj cuprinde acţiunile specifice cam caracterizea2ă una díntre ínfracţiunile contra persoanei, respectiv:
ameninţarea. tovima sau alte vio(enţe, vätămarea corpcra(ă. toviňte sau văřämärüe cauzaćoare de moarte ori omorut.
Pentru intregima latudi obiective a infracţiunü este necesară indeplinirea mai multor cerinţe, printre care aceea ca fapta
să fie săvărşită împotriva unui ťunccionar public care îndeplineşte o funcţie ce implicä exerciţiuí autorităţii do stat. aflat în
exewitarea atribuţülor de servitiu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii. Refeńtor la aceastä ceflnţă, trebuie reţinut
faptul că legiuitowl a umiăńt ocmtima funcţionarului care indeplineste o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, deoarece
orice ofensă adusă unui astfel de funcţionar constituie, in acelaşi timp, o ofensă adusă autońtăţü, Este obligatoriu însä ca
funcţionawl să se menţină in cadrul legal al atribuţiilor sale de sea'iciu.
Dacă funcţinnarul işi depäşeşte atnbuţüle de serviciu, Ie incalcă sau le exomitä in mod abuziu eI nu se mai află in exerciţiul
funcţiei şi nu acţioneazä in numele autorită(ii, iar protecţia acordată de legiuitor prin dispoziţüie art 257 CP nu se mai justifică.
Ca atam, cum in speţă agentul de pohţe i-a dat o palmä inculpatului X, acesta nu se mai poate bucura de privilegiul conferit
de lege, intrucát şi-a exercitat atribuţiile de serviciu in mod abuziv, iar ameninţarea cu moartea se circumscrie infracţunii de
ameninţare, şi nu infracţiunii de ultraj.

156. Răspuns: C (prímire in profesie avocat defînitiv, 2018)

—

Fapta inculpatului nu constituie infracţiunea de furt Tn concurs cu cea de ultraj, ci infracţiunea de tălhărie in concurs cu
cea de u!traj. deoarece violenţele au fost exercitate imediat dupä săvărirea faptei de furt, cu scopul de a-şi asigura scäparca.
Fiind comise în acest context imediat dupä ce inculpatul AB a fost văzut de poliţist cä a ascuns obiectul sustras sub haine,
infracţiunea de furt devine o inlracţiune de tălhărie. prin săvărşirea actelor de vioenţä impoţriva unui poliţist ailat in exerciţiul
funcţiunii. astfeL se impune reţinerea infracţiunń de ultraj, avánd in vedere că prin exercitarea Ior a fost adusă atingere şi
autorităţii statului reprezentată de poliţistul resoectiv CeIe douä infracţiuni au fost sävărsite prin aceleasi acte de violenţä care
au avut o dublă semnificaţie, pe de o parte, au intregit infracţiunea de tălhărie. iar, pe de altä parte, au adus atingere autorităţii
statu!ui. reprezentatä de poI'st,
Pentru aceste motive. räspunsul de Ia Iitera C este corect, ar räspunsurile A şi B sunt greşite

I 157. Răspuns: C (primire in proťesie avocat detinitiv, 2018)

—

Infracţiunea de ultraj in varianta tip reprezinlá o infracţiune contra autorităţii, insă. avănd in vedere că ea este o infracţiune
complexă. ce absoarbe in conţinutul său o infracţiune contra persoanei. păstreazä caractedstica principală a infracţiunilor
contra persoanei, respectiv aceea că pluralitatea de subecţi pasivi atrage plura!itatea de infracţiunŁ Aadar. in cazul sävărşirii
a unor acte de violenţä impotriva a doi poliţişti aflaţi in exerciţiul atribuţiilor de serviciu se vor reţine două infracţiuni de ultraj
aflate in concurs, iar nu una singură, chiar dacă actele au (ost săvărşite in aceeasi imprejurare ori prin acelaşi act. Oin acest
motiv, răspunsul de la Iitera C este corect, iar răspunsul de la Iitera A este greşit.
Răspunsul de Ia Iitera B este greşit, deoarece infracţiunea de ullraj, fiind o inĺracţiune complexä, absoarbe in conţinutul
său infracţiunea de Iovire sau alte violenţe. in ambele modalitäţi ale acesteia. Infracţiunea de Iovire sau alte violenţe comisă
impotriva poliţistului in imprejurările descrise in speţä nu poate fi reţinutä in concurs cu ultrajul, Ca orice infracţiune complexă,
caracterizată prin unitate de infmcţiune, este evident că reţinerea unei pluralităţi de infracţiuni compusä din infracţiunea complexă
şi infracţíunea absorbită este exclusă.

I 158. Răspuns: C (admitere INM şi în magistratură, 2017)

Principala deosebire intre inĺracţiunea de ultraj şi cea de ultraj judiciar este datä de subiectul pasiv, in cazul acesteia din
urmă subiectul pasiv putând fl numai un judecător, procuror, avocat, Se va reţine infracţiunea de ultraj judiciar şi dacă fapta este
săvărşită impotriva unui membru de familie aI procurorului, judecătorului ori avocatului, dacă fapta a fost sävärşită in Iegătură
cu exercitarea atribuţiilor Ior, in scop de intimidare ori räzbunare.
Aşa flind, se constată că varianta de Ia Iitera A este eronatä, intrucăt poliţistul sau jandarmul, aflat in exerciţiul atribuţiilor
de serviciu, este subiect pasiv aI infracţiunii de ullraj, şi nu aI celei de ultraj judiciar, Varianta de răspuns de Ia Iitera B este
eronată, pentru că nu vizează o deosebire inlre cele două infracţiuni, ci o asemănare a acestora. Tn fine, varianta corectă de
răspuns este cea Ia Iitera C, faţă de dispoziţiile art 279 alin. (4) CR

JL
IOAN-PAUL CHI$, CRISTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 631

159. Răspuns: B (admitere in magistmtură, aprÜie 2017)

Infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale este săvărşită prin ipoteză de un subiect necircumstanţiat care, nedeţinănd
respectiva calitate oficială care implică exerciţiul autorităţii de stat ori pierzând-o anterior (prin demisie, demitere, pensionare
etc.), indeplineşte un act legat de acea calitate.
Profesia de avocat. exercitată in mod ilegal, nefiind una care implică exerciţiul autorităţii de stat, nu se incadrează in
tiparul normativ al textului art. 258 CP. putănd fi reţinutä infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi, faptă
preväzută de art 348 CR
Singura agravanlă a infracţiunii este cea prevázută de art 258 alin. (3) CR în considerarea condiţiei suplimentare de
a sävărşi fapta purtănd, fără drept, uniĺorme sau semne distinctive ale unei autorítâţi publice, pedeapsa prevăzutä de Iege
ĺiind majorată, de ta unu la 5 ani nchisoare. Aşa fiind, mprejurarea că agentul care uzurpează o altă calitate oficială este
un funcţionar public nu constituie o circumstanţă. element agravant special, această realitate fiind valorificată in procesul de
individualizare a pedepsei.
Rezultă astfel că răspunsul de Ia litera B este cel corect

§4. Infracţiuni contra infăptuirii justiţiei

I 160. Răspuns: B, C (primire în proťesie avocat stagiar, 2017)

—

Tentativa nu este posibilă la infracţiunile omisive proprii, ta infracţiunile sävărşite prin viu graí. cu executare promptă, din
culpă şi cu intenţie depăşită (in afara infracţiunilor complexe praeterintenţionate).
ln consecinţä, Ia infracţiunea de nedenunţare, care se comite doar printr-c omisiune, fiind o infracţiune omisivă proprie,
nu este posibilă tentativa.
De asemenea. Ia infracţiunea de mărturie mincinoasă comisă de martor nu este posibilä tentativa, avănd in vedere că
această infracţiune se comite prin viu grai, fiind cu executare promptă.
In cazul infracţiunilor comisive care se pot săvărşi şi printr-o omisiune, cum este şi infracţiunea de omor care, conceptual,
este o infracţiune de acţiune, dar in concret poate fi săvărşită şi printr-o inacţiune, este posibilă săvărşirea tentativei. De
exemplu, in cazul in care o mamă incearcă să sävărşească infracţiunea de omor prin infometarea copilului minor, este posibilă
săvârşirea tentativei şi intreruperea acţiunii inainte de producerea rezultatului.
Rezultă astfel că răspunsurile de Ia Iiterele B şi C sunt corecte.

I 161. Răspuns: A (prĺmire în pmfesie avocat stagiar, august 2019)

—

In cazul infracţiunii de inducere in eroare a organelorjudiciare, potrivit art. 268 CP, sesizarea mincinoasă trebuie să fie făcută
prin plăngere sau denunţ cu privire la existenţa unei faptei prevăzute de legea penală, O faptă constănd in formularea unei
plăngeri contravenţionale impothva unei persoane, care este de natură să ii Iezeze demnitatea acesteia in cazul in care ar fi
vorba de o plăngere mincinoasă, nu este incriminată de Iegea penală, rămánănd astfel o faptă civilă delictualä. De asemenea,
sesizarea mincinoasă ĺăcută cu privire la comiterea de către o persoană a unui delict civil nu este incriminată. fapta atrăgând
doar răspunderea civilă delictuală.
In consecinţă, răspunsul de la litera A este corect iar răspunsurile B şi C sunt greşite.

162. Răspuns; s, c (primire in proťesie avocat sta giar, 2015)

—

Aşa cum s-a arătat in comentariul la intrebarea anterioarä, pentru a fi intrunite elementele constitutive ale infracţiuni de
inducere in eroare a organelor judiciare sesizarea făcută prin plăngerea sau denunţul mincinos trebuie să se refere ta o faptă
prevăzută de legea penală, Ea nu se poale referi Ia săvărşirea unei contravenţii sau a unui delict civil.
Dacă fapta mincinoasă sesizată in plăngere sau denunţ nu mai este prevăzută de legea penală, fiind dezincriminată, implicit
sesizarea míncinoasă nu poate atrage răspunderea pentru infracţiunea de inducere in eroare a organelor judiciare, Din acest
motiv, răspunsul de Ia lilera A este greşit
Nu are relevanţă insă dacă fapta prevăzută de legea penală descrisä in plângerea sau denunţul mincinos este o faptă rămasă
in forma tentativei sau este o faptă săvârşită de mai mulţi padicipanţi, Din moment ce este vorba de sesizarea (mincinoasă)
a organelor judiciare cu săvărşirea unei faptei prevăzute de legea penală, aceasta atrage reţinerea infracţiunii de inducere in
eroare a organelor judiciare, Faptul că s-a indicat in mod greşit calitatea de autor sau de complice a celui impotriva căruia s-a
formulat plângerea sau denunţul mincinos nu are nicio relevanţä pentru existenţa infracţiuni de inducere in eroare a organelor
judiciare, Din acest motiv, răspunsurile B şi C sunt corecte.

I 163. Răspuns; A, B (prlmire in proťesle avocat deflnłtiv, martIe 2019)

—

Răspunsul de la litera A este corect deoarece formularea plăngerii penale de către persoana indreptăţită la pensia de
intreţinere, cu scopul de a-l determina pe cel obligat prin hotărăre judecătorească la plata unei pensii de intreţinere mai mari
decât cea pe care o datora, este făcută cu un scop şicanator, fapta penală reclamată fiind nereală. Persoana indreptăţită la
632 EXPLICAŢII DREPT PENAL, 11. PARTEA SPECIALĂ

pensia de inlreţinere cunostea cuantumul pensiei stabilite de instanţa judecătorească. avănd astfel cunoştinţă şi de faptul că
plăngerea pentru nfracţiunea de abandon de familie se referă Ia o infracţiune nerealä.
Răspunsul de la Iitera B este corect. deoarece denunţul ĺormulat de creditor impotdva debitorului rău-pIatnic pentru infracţiunea
de deţinere de droguri de mare risc se referá Ia o faptă nereală, avănd in vedere că însuşi denunţătorul a introdus un llacon
cu heroină în autoturismul persoanei denunţate. Este sävâritä astfel infracţiunea de inducere in eroare a organelor judiciare
atăt în varianta simplă de Ia art 268 alin. (1) CP, cât şi in varianta agravală de Ia art. 268 aliri. (2) CP, constând in producerea
sau Iicluirea de probe nereale.
Räspunsul C este gresit, deoarece in spetă rezultä indicii temeinice cu privire Ia săvărsirea de cätre promitentul vănzător a
infracţiunii de inşelâciune, Din moment ce acesta a dispärut cu avansul preţuluí achitat pentru autoturism şi nu s-a mai prezentat
pentru predarea autoturismului pentru care a incasat avansul, perşoana păgubilă era indreptăţită să se considere victimă a
unei infracţiuní de inşelăciune şi să formuleze plăngere penală pentru o ĺaptă reală. nefiind intrunite elementele de tipicitate
ale infracţiunii de inducere in eroare a organelorjudiciare.

164. Răspuns: C (admitere INM, noîembfle 2019)

Răspunsul de Ia Iitera A este greşit deoarece ticluirea sau producerea de probe nereate pentru dovedirea unei (apte
prevăzute de Iegea penală atunci când este săvărşită chiar de pwcurorul care efectuează urmărirea penalä pentru această
faptă, constituie infracţiunea de cercetare abuzivä. preväzutä de art 280 alin. (2) CP, ar nu infracţiunea de inducere in eroare a
organelorjudiciare, prevăzută de art 268 alin. (2) CP. Diferenţa principalä dintre cele două infracţiuni, in variantele menţlonate,
constă in aceea că subiectul activ aI infracţiunii de cercetare abuzivă este unuI calificat, putănd b doar un organ de cercetare
penală, un procuror sau un judecätor, pe cănd subiectul activ aI infracţiunii de inducere in eroare a organelor judiciare in
varianta arătată poale fI orice persoană.
Răspunsul de Ia Iitera B este greşit deoarece infract)unea de inducere in eroare a organelor judiciare in varianta agravată
de ia art 268 ali'i. (2) CP poate b reţinutä indiferent de cuantumul pedepsei prevăzute de Iege pentru infracţiunea pentru
dovedirea căreia s-au produs ori ticluit probele nereale.
Răspunsul de Ia Utera C este corect deaarece infracţiunea de inducere in eroare a organelorjudiciare poate fi pedepsitä
chiar dacă faţă de persoana Ia care se referä sesizarea nu sa dispus o măsurä provcntivä sau puncrca in micare a acţżunii
penale, Legea prevede o cauză de nepedepsire dacä sesizarea mincinoasä este retrasä inainte de reţinere, arestare sau
punere in mişcare a acţiunii penale, dar acest Iucru nu inseamnă că nu reprezintä infracţiune dacă nu s-au Iuat astfel de mäsuri.

165. Răspuns: B (primire în profesic avocat deťinitiv, 2017)

—

Pentru a exista inĺracţiunea de inducere in eroare a organelorjudiciare trebuie ca sesizarea mincinoasă să he făcută printr-o
plăngere sau un denunţ formulata •in faţa organelor competente. Organele competente de a primi plăngere sau denunţuri sunt
organele de urmărire penală. Dacă sesizarea rnincinoasä este ĺäcuĹă către o altă instiluţie a statului, nu sunt intrunite condiţiile
pentru a se reţine infracţiunea de inducere in eroare a organelor judiciare, chiar dacă fapta comisă de 6.0. este de natură
să aducă atingere demnităţii persoanei, prin afirmaţiile mincinoase conţinute in sesizare, ea rămăne un delict civiL nefiind
preväzutä de Iegea penală, Din acest motiv, răspunsul de Ia Iitera B este singurut corect.

166. Räspuns C (admifere INM i In magistraturá, 2O16

n ordinea variantelor de răspuns. reţinem că infracţiunea de omisiune a sesizării, faptă prevăzulă de art 267 CP. este
comisäintotdeauna de un subiect activ califlcat. func(ionawl pubĺic, fapta acestuia constând in omisiunea sesizării organ&or
de urmárire penală cu privire Ia fapta prevăzutä de egea penală in Iegăturä cu serviciul (orice infracţiune, de regulă de serviciu.
de corupţie etc), despre care a Iuat cunostinţă in cadrul serviciului unde isi indepIinete sarcinile.
Ca formă de vinovăţie pot fi atât intenţia, cât i culpa, in acest ultim caz urmänd a fi reţinută variantă normativă atenuată
prevăzută de art 267 alin (2) CP.
Prin urmare, răspunsul de Ia Iitera C este corect.
167. Răspuns: C (primIre in profesie avocat defInitîv, martie 2019)
—

Diferenţa principală dintre infracţiunea de nedenunţare şi iniracţiunea de omisiune a sesizärii constă in aceea că Ia prima
subiectul activ nu este unuI calibcat, pe când Ia cea dea doua subiectul activ este califlcat, fiind un funcţionar public care a
Iuat cunoştinţă despre săvărşirea uneŕ fapte prevăzute de Iegea penală in Iegătură cu seR'iciul in cadrul cäruia işi indeplineşte
sarcinile. O attă diferenţă intre cele două infracţiuni constä in aceea că nedenunţarea se referă Ia fapte prevăzute de Iegea
penalä contra vieţii sau care au avut ca urmare moartea unei persoane, pe cănd omisiunea sesizării se referă Ia orice fel de
fapte penate despre care funcţionarul public a Iuat cunoştinţă in Iegătură cu serviciul.
Aşadar, fapta unui funcţionar public, respectiv ínspector fiscal, care cu ocazia efectuării unui control Ia o societate comercială
a constatal săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală, pe care nu a denunţat-o organelorjudiciare, constituie infracţiunea
de omisiune a sesizärii, iar nu cea de nedenunţare.

I
OAN-PAUL CHIS, CRISTINEL GHIGHEI EXPLICAŢII 633

Răspunsul A este greşit deoarece nu poate fi vorba de infracţiunea de tăinuire in acest caz, întrucât făptuitorul nu a primit.
dobăndit, transformat ori inlesnit valoriflcarea unui bun despre care să fi cunoscut că provine din săvârşirea unei fapte prevăzute
de Iegea penală.

168. Răspuns: A (prîmire in proťesie avocat definitiv, august 2019)

—

În cazul infracţiunii de mărturie mincinoasă nu e posibil coautoratul in ceea ce priveşte fapta comisă de martori, deoarece
aceştia sävărşesc infracţiunea de mărturie mincinoasă prin viu graL fiind audiaţi individual, pe rănd.
Este posibil coautoratul Ia infracţiunea de mărturie mincinoasä atunci cănd e sävărşítă de experţii care intocmesc impreună
un raport de expertiză în care inserează aspecte nereale, cu intenţia
Forma de vinovăţie cu care se săvárşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă este doar intenţia, directă sau indirectă,
infracţiunea neputänd fi săvărşită din culpă.
Din aceste motive răspunsul de Ia Iitera A este corect, iar răspunsurile B şi C sunt greşite.

169. Răspuns: B (primire in proťesie avocat deflnitiv, 2014)

—

A se vedea explicaţhIe date la intrebarea anterioară. In plus, trebuie adăugat Ia răspunsul de Ia Iitem A că Ia infracţiunea
de mărturie mincinoasă experţii pot fi subiecţi aclivi ai infracţiunii, de märturie mincinoasä. fiind menţionaţi in mod expres de
textul de Iege.

I 170. Răspuns: B, C (primire in proťesie avocat stagiar, 2016)

—

Potrivit art. 273 alin. (3) CP, autowlinfracţiunü de mărturie mincinoasă nu sepedepseşte dacă işimtrage măduria în cauzele
penaĺe înainte de reţinere, arestare sau punere in mişcare a acţiunii penale ori in alte cauze inainte de a se fi pronunţat o
hotärăm sau de a se fi dat o altă soluţie, ca urmare a măfluriei mincinoase.
fn consecinţă. răspunsul de Ia Iitera A este greşit deoarece in cauzele penale mărturia mincinoasä trebuie sä fie retrasä mai
inainte de citirea actului de sesizare, respectiv înainte de punerea in mişcare a acţiunii penale, dacă nu s-a dispus in cauză
măsura preventivă a reţinerii sau arestărň.
Răspunsul de Ia Iitera B este corect deoarece in alte cauze decăt cele penale retragerea mărturiei mincinoase trebuie să
intervină inainte dea se fi pronunţat o hotărăre de către instanţă respectivă, ca urmare a märturiei mincinoase.
Răspunsul de Ia Iitera C este corect, deoarece in cauzele penale mărturia mincinoasă trebuie retrasă inainte de reţinere,
arestare sau de punere în mişcarea acţiunii penale, ca urmare mărturii mincinoase.

I 171. Räspuns: c (admitere in magistraturä, iunie 2019)

Pentru săvărşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, de regulă, prima condiţie este aceea ca subiectul activ să aibă
calitatea de martor, investigator sub acoperite. expert sau interpret in cauză. Prin urmare. părţile nu pot comite infracţiunea de
mărturie mincinoasă, in consecinţă, raportat Ia enunţ, in sarcina pärţii responsabile civilmente fle că dă declaraţii mincinoase.
fie că refuză să răspundă, să spună tot ce ştie, nu poate li reţinută infracţiunea de mărturie mincinoasă.
Dacă prin declaraţia sa partea responsabilă civilmente urmăreşte să iI favorizeze pe inculpat, s-ar putea pune in discuţie.
eventuaL inĺracţiunea de ĺavorizare a făptuitowlui, dacă sunt intrunite condiţiile prevăzute de Ieue, Din acest motiv. răspunsul
de Ia Iitera A este greşit.
n cazul in care martorul refuză să răspundă Ia una dintre intrebările adresate acestuia de către procuror. insă nu cu intenţia
dea induce in eroare organul judiciar, ci cu scopul dea nu se autoincrimina pentru o infracţiune propńe, nu poate fl reţinută
infracţiunea de märturie mincinoasä, În acest sens, relevantă este şi Decizia nr 10/2019 (ICCJ. Completul DCD. M. Cf. nr 416
din 28 mai 2019), potrivit căreia parlicipantul la comiterea unei infracţiuni care a fost judecat separat de ceilalţi participanţi
şi audiat ulterior ca maflor, in cauza disjunsă, nu poate avea calitatea de subiect activ al infracţiunü de mărturie mincinoasă
prevăzute de art. 273 CP.
Varianta de Ia Iitera C este singura corectă, intrucăt infracţiunea de mărturie mincinoasă se poate reţine şi in sarcina unui
expert judiciar, indiferent dacă acesta a fost numit intr-o cauzä civilä sau o cauzä penală.

I 172. Răspuns: C (admitere INM şi în magistraturä, 2015)

Favorizarea fäptuitorului, faptă prevăzută de ad. 269 CP, constä in ajutorul dat fäptuitorului, suspectului sau inculpatului
in scopul impiedicärii sau ingreunării cercetărilor intr-o cauzä penalä, tragerii Ia räspundere penală, executării unei mäsuri
privative de Iibertate ori in ajutorul dat condamnatului in scopul impiedicării executării pedepsei stabilite ori aplicate. Infracţiunea
poate Fi săvărşită de orice persoană, textul nefăcănd referire Ia vreo calitate specială pe care acesta trebuie să o deţină, din
sfera subiecţilor activi ai acestor infracţiuni fiind excluse persoanele favorizate, autofavorizarea nefiind preväzută de Iegea
penală. Aşa fiind, raportat Ia varianta de răspuns de Ia Iitera A, avocatul suspectului sau inculpatului poate fi subiect activ aI
acestei infracţiuni, astfel incăt aceasta este greşită.
Infracţiunea de favorizare a făptuitorului. intocmai ca infracţiunea de täinuire, este o infracţiune autonomă, independentä de
infracţiunea principală Ia care se raportează, nefiind necesară pentru reţinerea infracţiunii de favorizare rezolvarea prin tragere
634 EXPLICAŢII DREPT PENAL. 11. PARTEA sPEcIALĂ

a răspundere a cauzei care are ca obiect infracţiunea principaia. De altfel, nfracţiunea analizată va fi reţinutá şi In cazul in
care a fost favorizat un făptuitor care nu va fi tras Ia răspundere penalä, intrucăt, de pildă, se reţine raportat Ia persoana Iui
o cauză de neimputabilitate cum este minoritatea. Este molivul pentru care şi varianta de räspuns de Ia Iitera B este greşită.
În doctrinä s-a exprimat opinia potrivit cäreia este discutabilá reţinerea infracţiunii de favorizare a făptuitorului in ipoteza in
care Ia fapta prevăzutä de Iegea penală comisă se retjne o cauză justificativă, de pildă, Iegitima apărare (M. UoRoIu. op. cît.,
p. 382). În opinia noastră, fapta poate ťi reţinutá inclusiv în aceste ipoteze, intrucăt, in cazul pendinte, ea va fi considerată ca
fiind indreptală împotriva justiţiei ori de căte ori prin fapta sa favorizatorul ingreuneazä buna desĺăşurare a procesului penal De
altfel, cauza justificativä este reţinută, de regulă, Ia un moment ulterior, moment pănă Ia care ceI favorizat poate fi urmărit in
vederea punerii în executare a unei măsuri preventive privative de Iibertate dispuse împotriva sa, favorizarea constând tocmai
in activitatea de impiedicare a executärii măsurii preventive.
Referitor Ia varianta de răspuns de Ia Iitera C care este corectä reţinem că ajutorut făptuitorului nu trebuie să fie urmarea
— —‚

unei inţelegeri prealabile săvârsirii infracţiunń ori in cursul sävárşirii, anterior consumării oii, după caz. epuizării ei, Dacă există
o atare inţelegere, nu se va reţine fapla de favohzare a ĺăptuitorului, ci complicitate Ia fapta pńncipală [ad. 48 alin. (2) CPJ.

173. Răspuns: A (admitere INM şi în magistraturä, septembrie 2018)

Infracţiunea de favorizare a făptuitorului poate fi comisä, într-o opinie, numai cu forma de vinovăţie a intenţiei directe,
calificatä prin scop (V. D0BRIN0IO. in V. DQBRIN0Iu S.A., op. cit., p. 413). sau. pothvitaltei opinii. atătcu intenţie directă, căI şi
cu intenţie indirectă (M. Uonoiu, op. cit., p. 381: S. BOGDAN. DA. ŞERBAN, Drept penaL Partea specială. Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2017! p. 320). niciodată din culpă ori cu intenţie depăşită.
Favorizarea făptuitorului poate fi reţinută in concurs real de infracţiuni cu orice altă infracţiune, fie ea şi de favorizare a
fäptuitorului, aceasta din urmă alăt atunci cănd au fost favorizate in mai multe rânduri persoane diferite. căt şi atunci când a
fost favorizată aceeaşi persoană, dacă. bineînţeles, nu se identiflcă din datele spoţei o rezoluţie infracţiorală unicä.
Prin urmare. atăt varianta de ráspuns de Ia Iitera 8, căt si cea de Ia Iitera C sunt gresite
comisia de soluţionare a contestaţńlor a apreciat cá varîanta de răspuns de la ĺitera A este corectă, intrucât textul are in
vedere ipoteza unui concurs de infracţiuni În genoral. färä a impune condiţia unei conexită ţi de orice natură între infracţiurnle din
srrucrura sa. Aşa ťünd, apare ca evident cj cele doua inŕract,uni se put regasI În structura unui cnncurs (de püdů, infracţiunile
au în vedere ajutarea auźoriío, uno, fapte diferit&).
Varianta de räspuns de la iitera B nu este corectä, infracţiunea de favorizare neputănd 6 comisă cu intenţie depăşită, In
condiţiiîe in care legiuitorul nu o incńminează în aceastü modautate.

174. Räspuns: C (primŕre în profesie avocar deünitiv, 2018)

—

Tn speţă nu poate fi reţinută infracţiunea de fals in declaraţii. deoarece, potrivit art 326 CP, aceasta constă in declararea
necorespunzătoare adevărului făcută in faţa unei persoane din cele prevăzute in art. 175 sau unei unitäţi in care aceasta işi
desfăşoarä activitatea, in vederea producerii unei consecinţe juridíce. Aceastä infracţiune nu poate fi reţinută şi in Iegătură cu
declararea necorespunzăloare adevărului răçulâ in cadrul unui proces judiciar, deoarece infracţiunile contra infăptuirii justiţiei
au prevăzute un titlu distinct in Codul penal şi nu pot fi extinse asupra iaptelor săvărşite in acest domeniu şi infracţiunile de
fals. CeIe două categorii de infracţiuni apără valori juridice distincte. neputănd fi aplicate decát in situaţüle expres prevăzute
de Iege
De asemenea fapta inculpatului nu poate constitui nfracţiunea de inducere in eroare a organelor judiciare deoarece
aceastä inťracţiune se referä doar Ia sesizarea penală mincinoasă făcută impotriva unei alte persoane, nu şi Ia autodenunţarea
mincinoasä. Aceasta, deoarece infracţiunea de inducere in eroare a organelor judiciare apără nu doar infäptuirea justiţiei, ci
şi demnitalea persoanei, iar autocalomnżerea nu esle sancţionată de Iege.
In consecinţă, fapta inculpatului prin care a urmärit favorizarea unui făptuitor (in ipoteza dată se va citi .favorizarea făptui
torului', in Iocde ‚javorizarea infractorulur, denumire marginală a infracţiunii in codul anterior—n.n.)intälneşte doar elementele
constitutive ale infracţiunii de favorizare a Iăptuitorului, răspunsul de Ia Iitera C fiind corect.

I 175. Räspuns: A (admitere INM şi în magistratură, 2014)

Poate fi subiect activ aI infracţiunii de favorizare a fäptuitorului chiar şi persoana vătămată, in acele situaţii in care acţiunea
penală pentru infracţiunea anterioară (săvărşită de făptuitorul favorizat) se pune in mişcare din oficiu, iar in cazul infracţiunilor
urmărite Ia plângere prealabilă, numai după intervenirea unei condamnări definitive, pânä atunci actele de favorizare putând
li echivalate cu retragerea plăngerii (V. D0BRIN0Iu, in V. D0BRIN0Iu Ş.A., 0/3. cit., p. 411).
În aceste condiţii, singurul răspuns corect este ceI de Ia Iitera A, Varianta de răspuns de Ia Iitera B este eronată, intrucât
persoana vätämată care nu a renunţat Ia această calitate nu este audiată in calitate de martor in procesul penal (premisa
reţinerii infracţiunii de mărturie mincinoasă), iar varianta de răspuns de Ia Iitera c este, de asemenea, eronată, intrucătenunţul
intrebärii nu evidenţiază modalităţi de săvârşirea faptei de inducere in eroare a organelorjudiciare prin sesizäri nereale sau
prin producere ori ticluire de probe.
IOAN-PĂUL CHIS CRISTINEŁ GHIGHECI EXPLICAŢII 635

176. Răspuns: B (admitere INM şi in mayistratură, 2017)

Comisia de soluţionare a contestaţiilor a avut ocazia să analizeze pe Iarg fiecare variantă de răspuns raportat Ia criticile
aduse, reţinănd, Tn esenţă, următoarele:
Varianta de răspuns de la litera A nu este corectă Din modul in care este formulat enunţul acestei variante de răspuns
rezultă că referirea se face exclusiv Ia persoanele care săvărşesc, cu diferite grade de contribuţie (coautori, instigatori sau
complici), inťracţiunea principalä. !n raport cu elementul material care caracterizează infracţiunea prevăzută de art 269 CP
o persoanä nu poate avea concomitent calitatea de paflicipant la infracţiunea princípală şi pe cea de favonżator, deoarece
orice ‚ajutoť'dat anterior sau in timpul comiterü infracţiunü (condiţie pentru a fi participant la inĺracţiune) echivalează cu un act
de complicitate materială sau morală la infracţiunea respectivă, care rămăne de sine stătător sau se absoarbe intr-una dintre
celela)te ťorme de padicipaţie, instigarea, respectiv coautoratui.
Enunţul nu are in vedere situaţia Ţn care ajutorul intewine pentru impiedicarea sau sustragerea de la executarea unei
pedepse sau măsuri privative de libertate, deoarece, in acest caz, actele de ajutor ale favońzatomlui nu se mai mpodează
la infracţiunea comisă antedor, ci exclusiv la activitatea de sustragem de la executam săvărşită de cel favorizat, activitate
independentă de participarea Ia inťmcţiunea principală
ln consecinţă, enunţul nu poate ti extins cu privire la ipoteze care nu au fost avute in vedem, el referindu-se strict la
participanţii la comiterea unei infracţiuni şi vizănd ajutorul dat in considerarea relaţmordintm coparlicipanţi.
Aceleaşi argumente sunt valabile şi in ceea ce priveşte pahicipaţia improprie. Prin unnare, situaţia invocată intr-una dintre
contestaţii cu privire la posibilitatea săvărşińi ťavohzărü de către o persoană care a paflicipat fără vinovăţie Ia comiterea unei
fapte, in condiţiile ad. 52 CP. nu a fost avută in vedere de enunţul variantei de răspuns.
Varianta de räspuns de Ia litera 8 este corectă. lpoteza cuprinsä in aceastä variantä de räspuns se referä la ajutorul
constând in asumarea vinovăţei in săvórşirea unei infracţiunila care favońzatoml nu are nicio participaţie, ajutor dat, evident,
in scopul impiedicării tragerü Ia răspundere penală a celui favorizat (autowl infracţiunü sesizate).
Situaţia menţionată nu poate Ű asimilată celei descrise de elementul material aI infracţiunä de inducere în eroare a organelor
judiciare, care face mferire Ia denunţ sau plăngere, ca modalităţi de sesizare a organelorjudiciam, iar din conţinutul mglementäńlor
legale (a se vedea dispoziţüle art 289, respectiv art 290 CPP) rezultă că sesizarea trebuie să se refere Ia săvărşirea faptei
de către o altă persoană decăt autowl sesizăńi.
In plus. infracţiunea de favorizam a făptuitomlui nu este subsidiară celeiprevăzute de art 268 CP; dimpotńvă, ele se exclud:
în timp ce favorizarea reprezintă un ajutoť dat unei persoane care a comis o infracţiune, inducerea in eroare a organelor
judiciare se materializează intr-o ..acuzaţi& adusă altei persoane, pentw sävărşirea unei infracţiuni.
Varianta de răspuns de la litera C nu este corectă, Cauza de nepedepsire prevăzută de art 269 alin. (3) se referă explicit
la membru de familie", iar conţinutul acestei noţiuni se regăseşte in dispoziţüle afl. 177 CP, incluzănd şipe soţul făptuitomlui.
Actualul Cod penal nu mai operează cu sintagma ‚.wde apropiate' aceastä noţiune nu mai este definită de legea penală
in vigoare, iar conţinutul enunţului grilei (..infracţiunea de favorizam a făptuitowlur) nu lasă loc dubiului cu privire la legea la
cam se referä, din moment ce in vechiut cod inťracţiunea avea denumirea marginală de ..favorizama infractoruluL

I 177. Răspuns; (grilä anulată) (primire in pro(esie avocat stagiar, 2018)

—

Diferenţa dintre iníracţiunile de favorizare a făptuilowlui şi tăinuire constă in aceea că Tn cazul infracţiunii de favorizare
a făptuitorului ajutorul este dat unei persoane care a săvărşit o faptă prevăzută de legea penalá in sccpul ingreunării sau
impiedicärii cercetärilor in cauza penală, in timp ce Ia inĺracţiunea de tăinuire ajutowl este dat pentru inlesnirea valorificării
unui bun provenit din săvárşirea unei fapte prevăzute de Iegea penală, iar nu cu scopul principal de a-I ajuta să scape de
urmărirea penală.
Din speţă rezullă că inculpatul a primit in locuinţa sa şi a oferit gäzduire Iui KG pentru ca acesta dín urmă să nu fie depistat
de organele de poliţie, Aşadar, scopul său iniţial a fost aceIa de a-I ajuta să scape de urmărirea penală.
Ulterior. Tn timp ce KG se aHa in Iocuinţa sa, inculpatul a primit de la acesta banii obţinuţi din vănzarea bunurilor sustrase,
iar in acest caz eI a săvărşit şi infracţiunea de tăinuire.
Răspunsul pentru care a optat Comisia de examen in această speţä a fost aceIa aI reţinerii in concurs a infracţiunilor de
favorizare a făptuitorului şi tăinuire.
178. Răspuns: C (primire in proťesie avocat detînitiv, 2016)
—

Din imprejurarea că făptuitorul LR. a ascuns bijuteriile respective cu ocazia efectuării unei percheziţii domiciliare rezultă că
acesta nu a urmărit să dobăndească pentru eI bunurile sustrase ori sä inlesneascä valorificarea acestora, ci a vrut să ingreuneze
cercetările penale efectuate faţă de tatăl său. In consecinţä, fapta Iui L.R. constituie infracţiunea de favorizare a făptuitorului, iar
nu o lnfracţlune do tălnulre. PotrIvIt art 269 aIln. (3) CP, fapta de favorizare a făptuitorului săvărşită de un membru de familie
nu se pedepseşte. Aşadar, răspunsul corect este C.
Răspunsul de la Iitera A este greşit, deoarece făptuitorul nu a primit bunurile pentru a şi le insuşi ori pentru a inlesni
valorificarea Ior, ci Ie-a ascuns cu scopul dea impiedica depistarea Ior de către organele de poliţie care efectuau percheziţia.
636 EXPLICAŢII DREPT PENAL 11. PARTEA SPECIALÄ

Nu poate fi vorba in cauză de complicitate Ia infracţiunea de furt deoarece nu existä un act anterior săvârşirii acestei
inĺracţiuni de furt. ci unuI ulteňor consumärfl eL

179. Răspuns: A (admitere INM şi in magistratură, septembrie 2018)

Infracţiunea de nedenunţare este prevăzută de art 266 CP intr-o singurä variantä normativă şi constă in fapta persoanei
care, Iuänd cunoştinţă de comiterea unei fapte preväzute de !egea penalä contra vieţii sau care a avut ca urmare moartea
unei persoane. nu inşWnţează de indată autohtäţile Printre infracţiunile despre care trebuie de indatä inştiinţate autorităjile se
numără toate infracţiunile sävărşite impotriva vieţii, indiferent de Iatura subiectivă cu care a acţionat agentul (de altfel, de pildá,
in ipoleza găsirii cadavrului unei persoane, este uneori dificil de stabilit dacă fapta a fost comisă cu intenţie sau din culpä),
precum şi infracţiunile sävărşite cu intenţie depäşită care au avut ca urmare moartea victimei (e.g., Iovirile sau vătămările
cauzatoare de moarte, intreruperea cursului sarcinii dacă a avut ca urmare moartea femeii insărcinate. Iipsirea de Iibertate
urmată de moartea victimei etci. Aşa flind, din toate acestea rezultă că varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă, iar
varianta de Ia Iitera C este eronală, infracţiunea de tálhărie califiçată (art. 234 CP) nepresupunănd in sine varianta agrava(ă
preväzutä de art 236 CP.
Tn aceIaşi sens a opinat şi Comieia de soluţionare a contestaţiilor. reţinănd că varianta de răspuns de la bżera C nu este
corectă, intrucăt enunţui se referä in mod expiicit Ia infracţiunea de tălhărie caiificată, şi nu la o formä agravată oarecare a
infracţunii de tälharie, care ar putea acoperi şi ipoteza tälhăriei care a avut ca urmare moartea victimei,
Varianta de Ia itera B este eronată, comiterea unei infracţiuni de nedenunţare nu constituie, per se, un act de favorizare
a făptuitorului, resorturile subiectului activ aI nedenunţării putănd fi cu totul altele, de pildă, acesta nu doreşte sä ia contact cu
organele statului, intrucăt este o persoanä urmärită general.

I 180. Răspuns: B (admitere INM şi în magistratură, 2017)

Infracţiunna de táinuire (art 270 CP) constă in primirea, dobändirea, transformarea ori intesnirea vatorificării unui bun,
de către o persoanä care fie a cunoscut, fie a prevăzut din imprejurările concrete că acesta provine din sävărşirea unei fapte
preväzute de Iegea penalä, chiar fără a cunoaste natura acesteia Intracţiunea are un obiect juridic complex şi conslă pe de
o parte, in relaţiile sociale referitoare Ia infäplużreajustiţiei, km pe de altă parte, in relaţiile sociale care vizează patrimoniul.
Tăinuirea este o infracţiune autonomă (independentă) de cea din care prnvine hiiniil tăiniiit (astfel cä ohiectul säu material
coincide cu obiectul material aI faptei principale), aşa incăt nu va interesa dacă cu privire Ia fapta principalä va fi sau nu antrenată
răspunderea penală (de pildă, tăinuirea existä, chiar dacä bunul provine din sävărşirea unei infracţiuni de către un minor cu
vársta de 13 ani) Pen(ru aceste motive, varianta de röspuns de b Iitcra 8 este corectä.
În cazul in cae aceeaşi persoanä realizează mai multe modalitaţi alternative ale elementului material aI infracţiunii (eg.,
primete, valorifică), se va reţine săvărşirea unei siilgure iiifratţiuiii (uiii(ale iaturaiă), iar nu un concurs de inĺracţiuni. Aşa
fiind, varianta de Ia Iitera C este eronată.
Cu privire varianta de răspuns de Ia Iitera A— care este greşită aşa cum a reţinut şi comisia de soluţionare a contestaţiilor,
—‚

apreciem că infracţiunea de tăinuire poate imbrăca forma continuată de sävărşire, chiar dacă multiplele acte de ajutor se referă
la autori ai uncr infracţiuni diferile, fntrucăt reia ţüIe sociale incălcate prin să vă rşirea acestei infracţiuni se referä la infăptuirea
justiţiei, prin fngreunarea sau impiedícarea identzWcärü oria recuperărübunurüortäinuite. O eventuali lczare a unui patdmoniu
este indirectă.
Fiind o infraciune contra fnfăptuirü justiţioi. subioctulpasivpäncipai este unic, statul, astfel incát comiterea in mod continuat
a unei astfel dc infracţiuni cra posibilă şi antcdor Occiziui Curţii Ccnstituţionaie nr 368 din 30 mai 2017, prin care sintagrna „şi
impotdva aceluiaşi subiect pasiv» din cupńnsui dispoziiiior afl. 35 alin. (1) CP a fost declaratä neconstituţionalä.

I 18i. Răspuns: C (admitere in magistratură, mai 2018)

Prezenta intrebare vizează condiţule retinerii. aplicärii cauzei de nepedepsire prevăzute de ad. 270 alin. (3) CR Desigur.
inainte de această veriflcare, se impune stabilirea infracţiunii săvărşite de către Maria
Astfel, fapta Mariei de a primi de Ia soţul său, Alexandru. inelul de aur pe care acesta din urmă I-a sustras din Iocuinţa
fratelui säu in compensarea contravatoňi muncii prestate, urmată de instrăinarea inelului şi de folosirea bani!or Ia plata uiilităţitor,
intruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de täinuire, Nu va inleresa pentru reţinerea acestei infracţiuni (a se vedea şi
explicaţia anterioară). dacä fapta principală este urmărită penal sau susceptibilă de a fi urmădtă penal, fiind indiferent dacă
fratele Iui Alexandru inţelege să formuleze o plăngere prealabilă impotriva sa (art. 231 CP).
cu toate acestea, Maria este apämtä de pedeapsä pentru săvărşirea inĺracţiunii de tăinuire. íntrucăt este membru de ĺamilie
cu Alexandru, fiind soţia acestuia [ad, 270 alin. (3) raportat Ia art 177 alin. <1) Iit b) CP]. De aceea, este corect răspunsul de
Ia Iitera c.

I 162. Răspuns: A, B (primire in proťesic avocat definitiv, 2015)

—

Pentru existenţa infracţiunii de tăinuire este nevoie de existenţa unei situaţii premise constănd in săvărşirea unei fapte
prevăzute de Iegea penală din care să provină bunul ce face obiectul inĺracţiunii de tăinuire, Legea nu prevede ca bunul primit,
IOAN-PAUL CHĘ. cRISTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 637

dobândit, transformat ori a cărui valoriflcare a fost inlesnită să fi provenit din săvărşirea unei inkacţiuni, ci doar din săvârşirea
unei fapte prevăzute de Iegea penală. In consecinţă, dacă bunul provine dintr-o faptă prevăzută de legea penală pentru care
făptuitorul nu poate fi tras Ia răspundere penalâ. deoarece, de pildă, este minor sau iresponsabil, este realizată situaţia premisă
a infracţiunń de tăinuire, râspunsul de Ia Iitera A fiind corect.
Nu are nicio relevanţă dacă infracţiunea din care provine bunul ce face obiectul infracţiunii de tăinuire este o inťracţiune
contra patrimoniului sau o altă infracţiune, đintr-un alt capitol aI Codului penal sau dintr-o Iege specială, relevant fiind ca
infracţiunea respectivă să fie aptă să producä un bun, Din acest motiv, pot fi obiect material aI inĺracţiunii de tăinuire şi bunurile
care nu provin din infracţiuni contra patrimoniului, cum sunt, de exemplu, bunuri provenite din infracţiuni de trafic de persoane,
din fapte de corupţie etc.
Dacä fapta din care provine bunul ce face obiectul infracţiunii de tăinuire a fost dezincriminată, nu mai este întrunită condiţia
ca bunul sá provină din săvărşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Nemaiflind Fndeplinitä situaţia premisă a infracţiunii
de tăinuire, nu poate exista infracţiunea de täinuire Tn acest caz. răspunsul de Ia Iitera C fiind greşit.
183. Răspuns: 8 (primire in profesie avocat stagiar, 2014)
—

Pentru existenţa infracţiunilor de tăinuire sau de favorizare a fäptuitorului, Iegea prevede condiţia săvărşirii anterioare a
unei fapte prevăzute de Iegea penală. In Iipsa unei astfel de fapte penale anterioare, nu este Tntrunită condiţia situaţiei premisă
şi nu poate fi reţinută nici infracţiunea de täinuire sau de favorizare a fäptuitorului.
In noul cod penal. pentru reţinerea infracţiunü de favorizare nu mai este necesar ca fapta anterioarä să intrunească loate
trăsăturile unei infracţiuni, fiind suficient ca aceasta să fie o faptă prevăzutä de Iegea penală.
Tn cazul infracţiunii de abuz de incredere, Iegea cere existenţa unei situaţii premise constánd în deţinerea bunului cu un
titlu, insă nu este necesar ca aceasta să fie o faptă prevăzută de Iegea penală. Dimpotrivä, de cele mai multe ori, situaţia
premisă Ia infracţiunea de abuz de Tncredere este una Iicită, Din acest motiv, răspunsurile A şi C sunt incorecte, răspunsul de
Ia Iitera S fiind corect.
l 84. Răspuns: B (primire în profesie avocat sta giar, 2014)
—

Potrivit art, 48 alin. (2) CP, este complice persoana care promite, înainte sau in timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile
provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor. În consecinţä, in cazul in care fäptuitorul are o Tnţelegere prealabilă cu
autorul unui fud de a-i depozita bunurile sustrase, fapta va constitui complicitate Ia infracţiunea de furt, iar nu infracţiunea de
tăinuire.
Pentru a fi reţinută infracţiunea de täinuire sau de favorizare a Íäptuitorului ar trebui ca intervenţia täinuitorului sau a
favorizatorului să aibä Ioc exclusiv dupä săvărşirea faptei prevăzute de Iegea penală de către autorul infracţiunii premisä.
NB! In noul Cod penal. denumirea infracţiunii este aceea de favorizare a făptuitorului, deoarece nu mai este prevăzută
condiţia ca fapta anterioară să îndeplinească toate trăsăturile unei infracţiuni.

J 185. Răspuns: A (admitere INM şi in magisfratură, 2016)

Din succeşiunea faptelor rezultă că Z, färă a vreo inţelegere prealabilă cu agresorii victimei, s-a deplasat Ia Iocul agresiunii
pentru a veriflca gravitatea loviturilor aplicate de către X şi Y, ocazie cu care i-a sustras victimei mai multe bunuri aflate asupra
sa, săvărşind astfel infracţiunea de furt. Bunurile provenite din această faptă au fost impărţite cu X şi Y, aceştia din urmă
cunoscănd modalitatea prin care Z a intrat in posesia Ior, devenind astfel tăinuitori.
Tn aceste condiţfl, singurul räspuns corect este ceI de Ia Iitera A. Agravanta Ia care se face referire Ia varianta de Ia Iitera
C nu poate fi reţinută, întrucăt, pe de o pade, tapta Iui Z este diferită de fapta comisä de X şi Y, iar, pe de altä pade, pentru a
fi reţinută această agravantä, este necesarä reţinerea coautoratului sau a complicităţii concomitente, aşadar, prezenţa tuturor
partidpanţilor în aceI Ioc şi Ia aceI moment.
comisia de soluţionare a contestaţiiior a reţinut că varianta de răspuns de Ia iitera B nu este comctă, întwcăt enunţul acestei
variante de răspuns priveşte doar activitatea infracţională comísä de Z. astfeÍ că, pentru soluţionarea grilei in raport cu aceastä
variantă, nu avea niciun feí de relevanţă care au fost inťracţiunile comise de K şi Y.

I 186. Răspuns: A (admitere INM şi ín mayistraturä, 2016)

Prin prezenta intrebare se face distincţia, rapodat Ia momentul de comitere a faptei, intre actele de pańicipaţie penală Ia
sävárşirea unei fapte şi infracţiunile autonome care se află în strânsä Iegătură cu acestea (Le. favorizarea fäptuitorului, tăinuirea).
In acest sens, reţinem că, potrivit dispoziţiilor art. 48 alin. (2) CP, este complice persoana care promite, inainte sau in timpul
săvărşiri faptei, că va tăinui bunurile provenite din acesta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvărşirea faptei
promisiunea nu este indeplinită.
Din datele enunţului rezultă că promisiunea de a depozita materialele de construcţii a fost făcută de P in timpul săvărşirii
infracţiunii de furt calificat de cätre X, şi nu ultehor acestui moment, astĺel că P este complice Ia această infracţiune, şi nu
täinuitor ori favoňzator.
Pentru aceste motive. singurul räspuns corect este ceI de Ia Iitera A.
 r

638 EXPLICAŢII DREPT PErJAL. 11, PĂRTEA SPECIALĂ

187. Räspuns: A (admitere INM, noiembrie 2019)

J
in speţă, infracţiunea săvârşită de expert este doar mărturia mincinoasă, având in vedere că această infracţiune este norma
specială pentru situaţia in care expertul judiciar insereazä date mincinoase intr-un raport de experliză, Comisia de soluţionare
a conteslaţfllor a motival in mod corespunzător răspunsurile grilei: Răspunsul C este incorect. Potrivit dispoziţülorart. 273CR
expertul este, de asemenea, subiect activ cahficat ai infractiunü de mărturie mincinoasä Mai muit derát atât, infracţiunea de
mádurie mincinoasă nu poate ű mţinutä in concurs formal cu infracţiunea de favorizare a făptuitorului, ci se va reţine, atunci
cănd sunt indeplinite condifüie, numai infracţiunea de mărturie mincinoasă (în acest sens şi Decizia nr. 1/2019 pmnunţată de
ĺnalta Curte de Casaţie şi Justiţie, in recurs in interesul iegň). !n plus, subhniem faptul că nu se poate susţine că infracţiunea
de mărturie mincinoasă poate fi sävărşită de expert numai în contextui audierü acestuia Dimpotrivä, Iegea penală nu face
nicio distincţie, incluzănd, astfel, şi depunerea raportului de expertizä judiciară, Această viziune este conňnnată şi de doctrină,
arătăndu-se că ín cazul expertului, momentul depunerü Ia dosar a raportului este momentul consumării faptei,
RăspunsulA este corect, Candidaţii au invocat un pretins caracter incomplet ai răspunsului, arătánd că, in raport de Decizia
nr 20/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in mateńe penală, ar
trebui să se mţină în sarcina expertului şi infracţiunea de fals intelectual, Amintim că decizia menţionată a stabilit numai faptul
că expedul tehnic judiciar este funcţionar public in conformitate cu afl. 175 ahn. (2) teza l CP şi nu a fäcut nicio apreciere
în legäturä cu incidenţa mfracţiunä de fals intelectual in raport de cea de mărturie mincinoasä. Or, chiar avănd calitatea de
funcţionar pubüc, fapta expertului judiciar de a insera in raport date care nu corespund adevărului consiituire infracţiunea de
mărturie mincinoasă, norrná incdminatoare particulară acestei conduite. Primează calitatea de expefl ca subiect activ califlcat
alinfracţiunü de mărturie mincinoasă. !n subsidiar, arătăm faptulcă, chiar dacă s-ar putea susţne că fapta repmzintă. totodată,
şi fals inlelectuaL rispunsui A tct ar fl unul corect. avănd in vedem că formularea nu este una de tipul .in sarcina expertului se
va reţine numai infracśiunea ds măduňe mincinoasă. !mprejurarea că se va reţire in Sarcina experlului infraciunea de mădurie
mincinoasă (chiar dacă se va afla sau nu in concurs cu altă infracţiune) este induhitabilă

J
188. Răspuns: C (admitero în magistraturä, iunie 2019)
Potrivit art 272 CP, nfracţiunea de influenţare a dcclaraţiitor nu are un subicct activ caliĺicatAşadar. ĺapta poa[e fi săvărită
de orice persoanä, indiferenl dacă are sau nu interes personal in cauzä.
Totodată nu există nicio cauză de nepedepsire Ia această infĺacOuI,e, de lipul uelei IIIeIlţiorIate in răspunsul de Ia litera B.
Dimpotrivă, constituie infracţiune indiferent dacă fapta este sävărşită de o persoană cunoscută subiectului pasiv, de un membru
de familie aI acestuia sau de orice alIă persoană.
RăspuIIsuI de Ia IiĹeIa C este ceI corecĹ, deoarece. in speţă, X I-a ameninţat pe Y cu moartea nu cu scopul de a-I determina
să dea dectaraţii mincinoase in cauză, ci cu scopul de a-I determina sá spună adevărul Or, in acest caz, fapta Iui X nu va
constitui infracUunea de infiuenţarea declaraţiilor. ci. eventuaL nfracţiunea de ameninţare

189. Răspuns: B (primire în profesie avocat detinitiv, 2017)

—

Tn cazul sävărşirii infracţiunii de evadare din executarea unei pedepse cu inchisoarea pot fi incidentc dispoziţiile referitoare
Ia recidivă postcondamnatorie Pentru regimul sancţionator aI recidivei postcondamnatorii. pedeapsa aplicată pentru fapta
săvăritä in stare de recidivă se adaugă Ia restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioarä. În cazul in care făptuitorul comite
mai multe infracţiuni in stare de recidivă postcondamnatorie, se vor aplica mai intăi regulile de la concursul de infracţiuni. iar
pedeapsa rezultantä se va adăuga Ia restul rămas neexecutat dn pedeapsa anterioară
Dacă evadarea are loc dtn executarea másurii arestärii preventive, cum este situaţia in speţă. infracţiunea pentru care
făptuitorul era arestat preventiv, infracţiunea de evadare şi infracţiunea săvărşită după evadare vor fi reţinute in concurs, Ele au
fost săvărşite in termenul de liberare condiţionatä, urmănd a se aplica regimul sancţionator prevăzut pentru aceastä instituţíe.
b cazul liberării condiţionate, dacă ceI liberat condiţionat săvârşeşte o nouă inĺracţiune În termenul de supraveghere,
pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune se va adăuga la restul rămas neexecutat.
În consecinţă in speţä, răspunsul de la litera B este corect, pedeapsa rezultantă aplicată pentru infracţiunile concurente
de tălhărie, evadare şi furt se va adăuga Ia restul neexecutat de 1073 de zile de inchisoare.

I 1o. Răspuns: A (admitere INM şi în magistraturä, septembrie 2018)

lnfracţiunea de ultraj ori ultraj judiciar poate fÉ săvârşită de către orice persoană subiect activ cal flcat sau nu. Tn ipoteza
ĺn care infracţiunea a fost săvárşită de un subiect activ circumstanţiat, dacă sunt intrunite şi celelalte condiţii legale, alălurat
infracţiunii de ultraj ori ultraj judiciar va fi reţinută, in concurs ideal de inĺracţiuni. o infracţiune de purtare abuzivă. Ăşa flind,
varianta de räspuns de Ia litera A este corectă.
Varianta de răspuns de la litera B este eronată. inlrucăt infracţiunea de ultraj judiciar poate fi reţinulă chiar şi in cazul in care
magistratul se află in concediu, in vacanţă, dacă fapta a fost săvârşită in legătură cu exercitarea atribuţiilor sale de serviciu.
În scop de răzbunare ori intimidare.

— —
IOĂN-PAUL CHIS, CRISTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 639

Varianta de räspuns de Ia Iitera C nu este corectă, intrucăt, aşa cum a arătat Comisia de soluţionare a contestaţiilor, atâta
vreme cât Iimitele speciaÍe prevăzute de norma de íncriminare sunt diferite in cazul celor două infracţiuni, ele vorrămăne diťerite
şi in urma majoră rü lor prin aplicarea majorärii preväzute de art. 279 CP.

191. Răspuns: B (admitere INM şi în magistratură, 2016)

Infracţiunea de cercetare abuzivă, varianta tip, constă in intrebuinţarea de promisiuni, ameninţări sau violenţe impotriva
unei persoane urmărite sau judecate intr-o cauză penală, de cätre un organ de cercetare penală, un procuror sau un judecător,
pentru a o determina să dea ori să nu dea declaraţii, să dea declaraţii mincinoase sau să işi retragă declaraţiile. Pentru aceste
motive, varianta corectă de răspuns este cea de Ia Iitera 8.
Nu se va reţine concursul de infracţiuni format din infracţiunea de cercetare abuzivă comisă prin ameninţare şi infracţiunea
de ameninţare, aceasta din urmă fiind absorbită in prima.
Cu privire Ia varianta de răspuns de Ia Iitera C, reţinem că simpla ameninţare de intocmire a unui nou dosar penal, pentru o
faptă imaginară, nu intruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de represiune nedreaptä, reţinerea acestei fapte impune
dispunerea unei mäsuri in cauzä, e.g., punerea in mişcarea acţiunii penale, Iuarea unei măsuri preventive.

192. Răspuns: B, C (admitore INM şi in magistratură, 2017)

cercetarea abuzivă este susceptibilă a imbrăca forma actelor pregătitoare şi a tentativei, fiind o infracţiune care permite
desfăşurarea in timp a acţiunii, forme care nu sunt insă incriminate. Infracţiunea poate fi săvărşitä in formä continuată dacă se
reţine că agentul comis fapta cu aceeaşi rezoluţie infracţionalä. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iitera A este eronată,
in timp ce varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă.
Cu privire Ia varianta de räspuns de Ia Iitera C, şi ea corectă, reţinem cä, atăt timp cât pluritatea de infracţiuni poate imbrăca
forma inclusiv a concursului real de infracţiuni, răspunsul este universal valabil, indiferent care este infracţiunea cu care cercetarea
abuzivă intră in această pluralitate (omor, furt, hărţuire etc. sau chiar, de ce nu, o altä infracţiunea de cercetare abuzivă).
Tn realitate, credem noi, prin această variantă de răspuns s-a dorit exprimarea sintetică a ipotezei in care probele produse,
falsificate ori ticluite au fost folosite de organul judiciarin scopul favorizărfl suspectului sau inculpatului, caz in care, intr-adevăr,
infracţiunea de cercetare abuzivă intră in concurs real de infracţiuni cu infracţiunea de favorizare a fäptuitorului.
De altfel, in orice altă ipoteză, aşa cum am arătat, varianta de răspuns este una general valabilă, infracţiunea de cercetare
abuzivä putănd fi reţinutä in concurs real de infracţiuni cu orice altä infracţiune.

I 193. Râspuns: A, B (admitere în magistratură, aprilie 2017)

Elementele de asemănare intre infracţiune de represiune nedreaptă şi infracţiunea de cercetare abuzivă decurg din obiectul
juridic special comun, respectiv relaţflle sociale privitoare Ia activitatea de infăptuire ajustiţiei, completat cu speciflcul amándurora
dea se referi Ia cauze penale. CeIe două infracţiuni se exclud reciproc raportat Ia aceeaşi aąiune a agentului, intrucăt, dacă
in cazul infracţiunh de represiune nedreaptä elementul material se referă Ia mäsuri ori soluţii dispuse de organele judiciare
(de a pune in mişcare acţiunea penală, dea Iua o măsură preventivă, dea dispune trimiterea in judecată ori dea condamna
o persoană, ştiind că este nevinovată), in cazul infracţiunii de cercetare abuzivă, discuţia se poartă pe tărămul probelor. Tot
ca o deosebire mai reţinem condiţia ca subiectul activ să fi ştiut că suspectul/inculpatul este nevinovat in cazul infracţiuni de
represiune nedreaptä, in timp ce, in cazul infracţiunH de cercetare abuzivă, o atare condiţie nu este cerutä de Iege.
Subiect activ aI celor două infracţiuni poate fi doar organul judiciar penal, respectiv organul de cercetare penală, procurorul
ori judecătorul (sau instanţa de judecată), din aceastä perspectivä subiectul activ fiind intotdeauna unuI calificat, care comite
fapta intotdeauna in desfäşurarea unor cauze penale.
Tn consecinţă, variantele de răspuns de Ia Iiterele A şi B sunt ambele corecte.

I 194. Răspuns: A (admitere INM şi in magistratură, 2015)

Represiunea nedreaptă in forma tip este fapta de a pune in mişcare acţiunea penală, de a Iua o măsură preventivă
neprivativä de Iibertate ori de a trimite in judecată o persoană, ştiind că este nevinovată [art. 283 alin. (1) CP]. Tn varianta
agravată a infracţiunii, organul judiciar care comite infracţiunea de represiune nedreaptä ia o mäsurä preventivä privativä de
Iibertate ori dispune condamnarea unei persoane, ştiind că este nevinovatä (ad. 283 alin. (2) CP].
Padicipaţia penalä este posibilă sub forma complicitäţii, a instigării şi a coautoratului, pentru acesta din urmă fiind necesar
ca toji subiecţii activi sä aibă calitatea specială prevăzută de Iege (de pildă, toţi sunt judecători in completul de apeI care a
dispus condamnarea persoanei nevinovate). Aşa fiind, varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă.
Cu privire Ia varianta de răspuns de Ia Iitera B, reţinem cä fapta se sävărşeşte, rapodat Ia actele de urmärire penală, numai
prin măsura punerii in mişcarea acţiunii penale faţä de inculpatul cu privire Ia care procurorul cunoştea că este nevinovat, nu
şi prin ordonanţa prin care dispune sau conürmä efectuarea in continuare a urmăńrii penale faţă de acesta. De aceea, aceastä
variantă de răspuns este greşită.
In fine, sub aspectul Iaturii subiective, infracţiunea de represiune nedreaptä nu este calificatä prin scop, putănd fi săvărşită
atăt cu intenţie directă, căt şi cu intenţie eventualä (in acest sens, T. VASILIU ŞA., Codul penal comentat şi adnotat. Partea
640 EXPLICAŢII DREPT PENAL. 11. PARTEÂSPECIALÄ

spocialä, vol. 11, Ed. Ştiinţiücă şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977, p. 140; V. D0BRIN0Iu, in V. D0BRIN0Iu Ş.Ă., op. cit, p. 476;
5. BQGDAN, D.A. ŞERBAN, op. cit, p. 368; L PASCU, R BuNEcI, Drept penal. Partea specialä, vol. 1, Ed. Hamangiu, Bucureşti,
2017, p. 490). Rezultă că şi răspunsul de Ia Iitera C este greşit.
ĺn doctrină s-a exprimat şi opinia contrară, că fapta de represiune nedreaptă poate fi comisă numai cu intenţie directă
(M. UoRoIu, op. cit, p. 425; G. B000RoNcEA, in 0. B000RONcEAŞA., Op. cit., 2016, p. 851), arătăndu-secä forma de vinovăţie
rezultă din conţinutul incriminării, prin foiosirea de către Iegiuitor a sintagmei „ştiind cä este nevinovatä",

§5. Infracţiuni de corupţie şi de serviciu

5.1. Infraciuni de corupţie

195. Răspuns: C (prîmire in profesie avocat stagiaG august 2019)

—

Pentru a se reţine infracţiunea de luare de mită este necesar ca subiectul activ al infracţiunii să indeplinească calitatea
specială de funcţionar public sau de salariat al oricărei alte persoane fizice sau juridice, Potrivit art 175 atin. (1) CP, funcţionar
public, in sensul Iegä penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar cu sau fărä o remuneraţie: a) exercită atribuţii
şi rosponsabilităţĄ stabilite in temeiul legii în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoresti;
b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publicä de orice natură; c) exercită, singură sau impreună cu alle
persoane, în cadrul unei regü autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar
de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia. De asemenea, este funcţionar public, in sensul legii
penale, persoana care exercitâ un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este
supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la indeplinirea respectivului serviciu public [art. 175 alin. (2) CP].
Medicul angajat cu contract de muncă întro clinică privatä poate fi autorul nfracţiunh de Iuare de mită, prevăzută de art 289
CP cu aplicarea variantei atenuate de Ia art 308 CR
Expedul tehnic judiciar este funcţionar public asimilat, avănd in vedere cä exercitä o atribuţie din insärcinarea şi sub controlul
instanţei de judecată. b consecinţă, acesta poate fi subiect activ al infracţiunii de luare de mită, in condţiile art. 289 alin. (2)
CP (ICCJ, decizia nr. 2012014. Completul DCD, M. Oĺ. nr. 766 din 22 octombrie 2014).
Avocatul nu indeplineşte niciuna din condiţiile prevăzute de lege pentru subiectul activ al infracţiunii de luare de mită,
întrucăt nu este nici ťuncţionar public şi nici nu are vreuna din calitäţile de Ia art. 308 CP. În consecinţä, acesta nu poate sävârşi
infracţiunea de luare de milă

196. Răspuns: 8, C (primire în profesie avocat definitiv, 2015)

—

Speţa ridicä probleme de drept similare cu cele de la speţa anterioară, astfel că facem trimitere la comentariul anterior.
Are calitatea de funcţionar public asimilat expertul tehnic judiciar, potrivit art. 175 alin. (2) CP, Prin decizia nr. 20/2014,
Completul DCD (M. Of. nr. 766 din 22 octombrie 2014), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că expeflul tehnic judiciar
este funcţionar public in conformitate cu dispozíţiUe art 175 alin. (2) teza 1CR
Medicul angajat cu contract de muncä intr-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate are calitatea de funcţionar
pubtic, potrivit art. 175 alin (1) CP, Prin decizia nr 26/2014, Completul DCD (M. Of, nr 24 din 13 ianuarie 2015), Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie a stabilit că medicul angajat cu contract de muncä intr-o unitate spitaliceascä din sistemul public de sänätate
are calitatea de funcţionar public in accep(iunea dispoziţiilorart. 175 alin. (1)lit. b) teza a lI-a CP. Totodată, primirea de cätre
medicul angajat cu contract de muncă intr-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate de plăţi suplimentare sau
donaţfl de Ia pacienţi nu constituie exercitarea unui drept recunoscut de lege avănd ca urmare incidenţa dispoziţiilor art. 21
alin. (1) teza I CP (Decizia HP nr 19/2015, M. Of. nr 590 din 5 august 2015).
Aşadar, răspunsurile B şi c sunt corecte, iar răspunsul de la Iitera A este greşit.

I 197. Răspuns: B (admitere INM şi in magistratură, 2014)

Luarea de mită are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurarea activităţii de serviciu a autorităţilor
şi instituţiilor publice, a liber profesioniştilor ori a altor persoane juridice, relaţii care implică indeplinirea cu probitate, cu cinste şi
corectitudine de către funcţionarii publici şi de către alţi funcţionari a indatoririlor profesionate (V. DoaRINoIu, in V. DosRlNoIu
Ş.A., op. cit., p. 513).
Subiectul activ al infracţiunii de luare de mită, varianta tip, este funcţionarul public, in sensul art. 175 alin. (1) CP, ori, in
varianta atenuantă prevăzută de art. 308 CP, persoana care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără remuneraţie, o
insărcinare de orice natură in serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute in art. 175 alin. (2) sau in cadrul oricărei
persoane juridice, In varianta asimilată prevăzutä de art. 289 alin. (2) CP, subiectul activ este funcţionarul asimilat, respectiv
persoana care exercită un serviciu de interes public, investită sau supusă controlului autorităţii [art. 175 alin. (2) CP].

...
a
I0AN-PAULCHIS, ÇRISTINELGHIGHECI EXPLICAŢII 641

Rapodat Ia ĺuncţionarii prevăzuţi Ia art. 175 CP. distingem între funcţionańi publici [art. 175 alin. (1) CP] şi cei asimilaţi
[art. 175 alin. (2) CP]. dupä cum distingem intre varianta tip [ań. 289 alin. (1) CP] a infracţiunii de luare de mită şi cea asimilată
[art. 289 alin. (2) CPJ.
Distincţia este esenţială, intrucăt, in varianla normativă asimilată, fapta nu este tipică dacä pretinderea, primirea sau
acceptare de promisiuni de bani sau alte foloase este in Iegäturä cu indepUnirea sau urgentarea indep/inirü unui act ce intră
in atńbuţüe de serviciu ale agentului, S-a arătat in doctrină că raţiunea acestei Iimitări rezidă in faptul cä aceste persoane pot
solicita in mod Iegal sume de bani pentru indeplinirea serviciului public pe care iI prestează sau pentru urgentarea efectuării
unui anumit act (M. UDR0Iu, op. cit., p. 455).
In opinia noastră, prin varianta asimilată s-a făcut, teoretic, mai mult räu decăt bine, faptele acesteí categorii de funcţionari
fiind oricum justificate ca urmare a exercilărh unui drept recunoscut de Iege, In această categorie găsim executorul judecătoresc,
notarul etc.
Faţă de toate aceste argumente, se constată cä singurul răspuns corect este ceI indicat in barem.
În cazul infracţiunii de Iuare de mitä nu intereşează cănd au fost primite sumele de bani ori foloasete de către funcţionar,
inainte sau după indeplinirea actului, sau dacă a existat ori nu in prealabil o pretindere a acestor sume de bani sau foloase.
Ceea ce interesează atunci cănd pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii unor foloase a avut Ioc ulterior indeplinirii
actului va fi ca această manifestare a funcţionarului să fie in Iegätură cu respectivul act, Pentru aceste motive, varianta de
răspuns de Ia Iitera C este greşită.
198. Răspuns: A (prîmire in profesie avocat detínitiv, 2018)
—

Tn speţä, fiind vorba de promiterea unui folos material in Iegătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu de cätre poliţist,
sunt intrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de Iuare de mitä in sarcina poliţistului şi dare de mită in sarcina Iui IM.,
răspunsul de Ia Iitera A fiind corect.
În ce priveşte săvărşirea in cauzä a infracţiunii de abuz in serviciu de cätre inculpatul poliţist, in praclica judiciară şi in doctrină
au fost mai multe opinii cu privire Ia absorbirea infracţiunii de abuz in serviciu de către infracţiunea de Iuare de mită, Sunt opinii
potrivit cărora, dacä funcţionarul public autor aI infracţiunii de Iuare de mitá a primit ĺolosul pentru indeplinirea unui act Iicit, eI
săvărşeşle doar infracţiunea de Iuare de mită, iar in cazul in care a primit folosul pentru indeplinirea unui act ilicit. răspunde
pentru Iuare de mită şi abuzin serviciu in concurs, dacă a comis şi actul iIeaI in condiţiile infracţiunii de abuz in serviciu. Comisia
de examen a optat pentru prima opinie. Tn sensul reţinerii unui concurs de infracţiuni intre infracţiunile de Iuare de mită şi abuz
in seMciu, a se vedea V. DoBRlNolu, Corupa ín dreptulpen&mmăn, Ed.Atlas Lex, Bucureşti, 1995, p. 162-164.
Cu referire Ia răspunsul de Ia Iitera B, reţinem că, dacă denunţătorul infracţiunii de dare de mită denunţă fapta inainte
ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire Ia aceasta. opereazä cauza de nepedepsire de Ia art 290 alin. (3)
CR Tnsă varianta de răspuns este doar parţial adevărată. deoarece, aşa cum am arätat mai sus, Comisia de examen a optat
pentru opinia că inculpatul va räspunde doar pentru infracţiunea de Iuare de mitä, nu şi pentru cea de abuz in serviciu
Nu are nicio relevanţă dacă ceI care i-a promis funcţionarului public folosul material avea sau nu de gănd să trimită acest
folos. Infracţiunea de dare de mită se consumă Ia momentul promisiunii ĺolosului material in Iegätură cu indeplinirea de către
funcţionarul public a atribuţHlor de seMciu, Din acest motiv, răspunsul de Ia litera C este greşit.

I 199. Răspuns: B (primirc in proťesie avocat stagiar, 2017)

—

Tntrucăt inculpatul a primit foloasele respective atăt pentru a nu-şi indeplini atribuţiile de serviciu, respectiv pentru a-i permite
mituitorului să desfăşoare o activitate ilicită, căt şi pentru a-şi exercita influenţa asupra reprezentanţilor Penitenciarului B., in
scopul de a-I transfera pe fratele mituitorului Ia alt penitenciar, sunt intrunite elementele constitutive atăt ale infracVunii de Iuare
de mită, căt şi al infracţiunii de trafic de influenţă. Aşadar, răspunsul de Ia Iitera B este corect.
In speţă, nu poate fi vorba de infracţiunea de abuz in serviciu deoarece nu se face referire Ia niciun act indeplinit de inculpat
in exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu incălcarea Iegislaţiei primare.
De asemenea, nu poate fi vorba nici de infracţiunea de inşeläciune, deoarece nu se face referire Ia vreun act de inducere
in eroare a mituitorului pentru a-I determina sä-i remită bunurile respective, Aşadar. răspunsurile A şi C sunt greşite.

j 200. Răspuns: A, C (prîmire in profesie avocat stagíar, 2015)

—

Infracţiunea de Iuare de mită prevăzutá de art 289 CP incriminează fapta funcţionarului public de a primi bani sau alte
foloase in Iegătură cu indeplinirea atribuţiilor sale de serviciu, Sintagma foarte generală .in Iegătură cu" include atăt cazurile
in care banii sau foloasele au fost primite inainte de indeplinirea atribuţiilor de serviciu. cát şi situaţia in care acestea au fost
primite după indeplinirea atribuţiilor de serviciu, indiĺerent dacä a existat sau nu vreo inţelegere prealabilă intre mituitor şi
funcţionarul mituiL Din acest motiv, răspunsurile A şi C sunt corecte.
In cazul in care bunuńle oferite de mituitor au fost refuzate de funcţionawl public, va exista infracţiunea de dare de mitä,
insă nu va exista şi infracţiunea de luare de mită. Aşadar, răspunsul de Ia Iitera B este greşit.
 642 EXPLICAŢII DREPT PENAL. 11, PARTEA SPECIALĂ

201. Răspuns: B (primire în profesie avocat definitiv, 2014)

—

In speţă au fost săvârşite de infracţiunile de dare şi, respectiv. Iuare de mitä, insă mituitorul nu va fi pedepsit pentru
infracţiunea de dare de mită deoarece a denunţat fapta organelor de urmărire penală inainte de inceperea urmăririi penale. Nu
poate fi reţinută tentativa Ia dare de mită pe motiv că mituitorul nu şi-a respectat promisiunea, deoarece această infracţiune, ca
şi Iuarea de mită, se Consumă instantaneu (este cu executare promptä), Tn momentul efectuării promisiunii sau in momentul
oferirij mitei. Reţinem, aşadar că in cazul infracţiuni)or de consumare anticipată, tentativa nu este posibilă.
Aşadar, X va răspunde pentru infracţiunea de Iuare de mită, consumată in momentul pretinderii banilor, iarY nu va răspunde
penal nici pentru infracţiuneade dare de mită, nici pentru tentativă Ia infracţiunea de dare de mită. räspunsunleAsi C fiind preite.

I
202. Răspuns: C (admitere în magistraturá, apriue 2017)
Darea de milâ (corupţia activă) constä in promisíunea. oferirea sau darea de bani ori alte foloase funcţionarului in Iegätură
indeplinirea. neindeplinirea, urgentarea od intărzierea unui act ce intră in îndatorihle sale de serviciu sau in Iegătură cu indep!inirea
unui act contrar acestoűndatońri, fiind indiÍerent dacă funcţionawl acceptă promisiunea ori primeşte banii, bunurile sau foloasele
oferite, intrucât infracţiunea de dare de mită nu este condiţionată de reţinerea infracţiunii de Iuare de mitä. Infracţiunea de dare
de mitä poate fi sävârşitä de către orice persoanä şi poate fi săvárşirä in participaţie penală, fiind posibilâ in toate formele:
complicitate, instigare şi coautorat.
Faţă de aceste considerente, se constatä că in sarcina Iui X se va reţine infracţiunea de dare de mită.
In sarcina Iui Y se va reţine infracţiunea de omisiune a sesizärii, intrucăt nu a inştiinţat de indatä organele de urmărire
penală cu privire Ia fapta de dare de mită despre care a Iuat cunoştinţă şi care se află in Iegăturä cu serviciul in cadrul cäruia
işi ndepIineşte sarcinile.
Din cele arătate rezultă că varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă.
Şi comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că varianla de Ia litera C este corectă. atăl timp căt enunţul precizeazä
espms că Y nu a intünat rýcio porsoană, dcci nici procurorul sau organul de umiärire penalä, astfel cum impun díspoziţiÜe
afl. 267 CP.

I 203. Râspuns: B (primire in profesie avocat stagiar, 2018)

—

Situaţia intermediarului Ia infracţiunile de dare şi Iuare de mită a fost transală de doctrina i practica judiciarä, astfel,
acesta este considerat complice Ia una dintre infracţiunile de dare sau Iuare de mită, dupä cum a inţeles să sprijine activitatea
mituitorului sau a funcţionarutui care a primit mită.
În speţă, rezultä cä inculpattil a fost trimis de angajatorul säu să remită primaruliii suma de 5000 de euro cu titlu de mitä. Din
moment ce eI nu a fâcut decăt să transporte banii daţi cu titlu de mită de către angajatorul său, nu poate răspunde decát pentru
compticitate Ia dare de mită. iar nu pcntru autorat Ia infracţiunea de dare de mită. Dtn acest motiv, räspunsul de Ia Iitera B esW
corect. iar răspunsul de Ia Iitera A este greşit.
Tn speţă nu poate fi vorba de incidenţa cauzei justiflcative reglementate de ad. 21 CP, deoarece această cauză se referä Ia
executarea unui ordin dat in Iimiţele IegiL Dacä ordinut dat de organul ierarhic superior este un vădit ilegal, cum este şi ordinul
dea remite o sumă de bani cu titlu de mită. făptuitorul nu va intra sub incidenţa acestei cauze justiíicativ. Din speţă rezultă că
inculpalul cunoştea care este destinaţia banilor pe care i-a transportat, astfel că nu este incidentă nici cauza de neimputabilitate
a erorii de fapt Din acest moţiv, răspunsul de Ia Iitera C este greşit.

I 204. Răspuns: B (admitere în magistraturä, mai 2018)

Argumentele pentru care comisia de soluţionare a contestaţiilor a apreciat că varianta de räspuns de Ia Iitera B este corectă
sunt următoarele: Elementul matcdal al infracţiunü de dare de mită constä în realizama urmätoareloracţuni, pmväzute alternativ
in norma de incriminare: pmmisiunea, ofeńma sau darea de baniońalte foloase unuifuncţionar pentru a indeplini, anii indeplini
sau a int&-zia indeplinirea unui act referitor Ia indatoririle sale de servícíu od pentru a efectua un act conlrar acestor indaloriri.
Una dintre cerinţele esenjiale ale infracţiunii de dam de mită este aceea ca banii sau foloase!e pńmde sä Pe necuvenite.
sä aibä caracter de mtdbufie, să constituie plata sau răsplata în vederea efectuădi unui act detenninat.
Or din enunţul grilei rezultă cu evidenţä că persoana a dat suma de I.000 de eum unui expert tehnic pentru a participa,
in calitate de exped-parte, la efectuarea unei expeflize in dosaml in cam aceasta a fost trimisă înjudecatä pentru săvdrşima
inťrac(iuniide ucidere din culpă.
Relaţia dintre expert şi partea care l-a angajat generează un raport de natură civÜă, iar onorariul încasať este cuvenit şi,
ca atare, nu poate fi antrenată răspunderea penalä.
ceea ce priveşte plata onora riului, aceasta nu se realizeazä in ipoteza dată prin intermediul Biroului Local de Expedize,
— —

aşa cum se susţine în contestaţia formulată,

ĺn opinia noastră, soluţia corectä este intr-adevär cea indicată in barem, insă pentru alte motive decăt cele reţinute mai
sus. Astfel, in cazul Iuării de mită, Iegiuitorul a prevăzut două variante normative distincte, adaptate adecvat subiectului activ,
o variantă tip (art 28g alin. (1) CPI pentru funcţionarii publici [art. 175 a(ín. (1)CP sau chiar nepublici (art. 308 CP). ovariantä
I0AN-PAULCHI, CRISTINELGHIGHECI EXPLICAŢII 643

asimilată [art. 289 alin. (2) CP] pentru funcţionarii asimilaţi [art. 175 alin. (2) CP], Cu privire Ia aceştia din urmä, fapta de Iuare
de mită nu este tipică dacă pretinderea, primirea sau acceptarea promisiunii de foloase a fost realizatä in vederea efectuării
ori urgentării efectuării unui act care intră in sfera atribuţiilor Ior tegale.
In aceste condiţii, avănd in vedere cä expertul tehnicjudiciar este funcţionar public asimilat (a se vedea Decizia nr. 2012014,
Completul DCD, M. Of. nr. 766 din 22 octombrie 2014), infracţiunea de Iuare de mită poate fi reţinută numai dacă sunt intrunite
condiţiile prevăzute de ad. 289 alin. (2) CP. Corelativ, fapta de a da, oferi sau promite bani ori foloase unui funcţionar asimilat
va fi considerată infracţiune de dare de mită numai dacă este comisă in Iegătură cu neindeplinirea, întárzierea indeplinirii unui
act privitor Ia indatoririle Iegale ale funcţionarului sau in Iegäturä cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

205. Răspuns: B (primire in proťesie avocat sta giar, 2014)

—

Problema unitäţfl sau pluralităţii de infracţiuni de dare de miiă in cazul oferirii unei sume de bani Ia doi sau mai mulţi funcţionari
este una controversată, Spre deosebire de infracţiunile contra persoanei, în cazul infracţiunilor de corupţie este prolejată valoarea
socială a onestităţii şi moralităţii funcţionarilor publici şi buna desfăşurare a activitäţii instituţiilor publice. In cazul infracţiunilor
contra persoanei, săvărşirea infracţiunii faţă de mai multe persoane atrage pluralitatea de infracţiuni, deoarece sunt protejate
valorile personale (integritatea corporală, Iibertatea etc.). Totuşi, Ia infracţiunea de dare de mitä, funcţionarul, cäruia i s-a dat
mita, nu are calitatea de subiect pasiv, pentru a se reţine o pluralitate de subiecţi pasivi.
Din speţă nu rezultă dacă suma de bani a fost oferită tuturor funąionarilor intr-o singură acţiune ori dacă fiecare dintre
funcţionarii aveau atribuţii distincte, iar oferta mitei s-a făcut prin mai multe acţiuni distincte, O astfel de distincţie ar fi fost
necesarä pentru justa incadrare juridică a faptei intr-o singură infracţiune de dare de mită sau în trei infracţiunii de dare de
mită, aflate in concurs.
Comisia de examen a optat pentru răspunsul corect B, reţinăndu-se trei infracţiunii de dare de mită aflate in concurs. Tn
sensul reţinerii unei singure infracţiuni de dare de mită, a se vedea M. UDRoIu, op.cit., p. 590.
Răspunsul de Ia Iitera C nu poate fi reţinut ca fiind corect, neexistănd o tentativă Ia inťracţiunea de dare de mită, din moment
ce fapta fost deja consumată odată cu oferirea sumei de bani.

206. Răspuns: A (admitere INM, noiembrie 2019)

Ła infracţiunea de dare de mită subiectul activ nu este calificat, putănd fi orice persoană. Aşadar, şi un funcţionar public
poate fi subiect activ aI infracţiunii de dare de mită, in cazul în care dă, oferă sau promite bani sau alte foloase unui alt funcţionar
public. Aşadar, răspunsul de Ia Iitera A este corect.
Răspunsul de Ia Iitera B este greşit deoarece bunurile promise de mituitor funcţionarului public nu sunt supuse conflscării,
întrucăt ele nu au fost nici oferite, nici date [art. 290 alin. (5) CPI.
Răspunsul de Ia Iitera C este greşit deoarece constrăngerea in cazul infracţiunii de dare de mitä nu este o cauză de
nepedepsire, ci o cauză de neimputabilitate cu caracter special.
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a explicat motivele pentru care răspunsul C este unul greşit: Răspunsul c este evident
eronat, având în vedere că ipoteza constrăngerii mituitorului de către cel care a luat mita nu este o cauzä de nepedepsire,
astfel cum se arată în conţinutul răspunsului, ci reprezintă o cauză specială de neimputabilitate, Diferenţa între cele două
sintagme este fundamentală.

I 207. Răspuns: A, B (admitere INM şi în magistratură, septembrie 2018)

Medicul angajat Ia un spital de stat este funcţionar public in sensul Iegii penale [art. 175 alin. (1) Iit. b) CP], aşa a decis
instanţa supremă prin Decizia nr. 26/2014. Aş fîind, din această perspectivă, condiţia subiectului activ aI infracţiunii de Iuare
de mită, forma tip, se verifică in speţă.
Tn continuare, avănd in vedere obiectul juridic aI infracţiunii, respectiv relaţflle sociale care se constituie şi se desfăşoară
in Iegäturä cu buna desfăşurare şi realizare a activitäţii de serviciu, care presupune executarea indatoririlor de serviciu in mod
cinstit şi corect, este evident că funcţionarul public trebuie să se afle in funcţie atunci cănd pretinde, primeşte sau acceptă
promisiunea unor foloase, această condiţie a legii fUnd impusă şi in ipoteza in care foloasele au fost date ori promise in Iegăturä
cu un act efectuat anterior, in perioada in care persoana ocupa funcţia respectivă.
Rezultă că atăt varianta de räspuns de Ia litera A, căt şi cea de Ia Iitera B sunt corecte.
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că varianta de răspuns de Ia litera B este corectă, fiind /ipsită de relevanţă
împrejura rea dacă înţelegerea a avut loc înainte sau după efectuarea actului medical, important fiind ca la momentul acesteia
inculpatul să fi avut calitatea de funcionar (inainte de încetarea contractului de muncä prin pensionare).

I 208. Räspuns: B (admitere în magistraturâ, iunie 2019)

Infracţiunea de trafic de influenţă se deosebeşte de infracţiunea de Iuare de mită prin aceea că traficantul de inf]uenţă nu
cere bani pentru a-şi indeplini sau a nu-şi îndeplini o atribuţie de serviciu, ci cere bani sau alte foloase pentru a-şi exercita
influenţa, reală sau fictivă, asupra unui funcţionar public.
644 EXPLICAŢII DREPT PENAL. 11, PARTEA SPECIALĂ

ĺn răspunsul de Ia Iitera A, fapla săvărşită de un primar care cere o sumă de bani pentru a elibera mai repede o autorizaţie
de serviciu constituie infracţiunea da Iuare de mită. in modalitatea pretinderii banilor pentru urgentarea indeplinirii atribuţblor
sale de serviciu.
Răspunsul de la Iitera B este corect, deoarece, chiar dacă autorul nu indicä explicit numele funcţionarului asupra cäruia
urmează să ii traflcheze inĺluenţa. dacă acesta este determinabil sub aspectul atribuţiilor sale de servicilj, fapla ronstituie
infracţiunea de traflc de influenţă.
Răspunsul de Ia Iitera C este greşit, deoarece Tn sarcina Iui X, care pretinde o sumă de bani pentru exercitarea influenţei
asupra unui funcţionar, va fi reţinută infracţiunea de trafic de inf]uenţă, chiar dacä banii nu erau ceruţi pentru sine, ci pentru o
altă persoană

209. Răspuns: C (admitere 1NM şi in magistratură, 2016)

Infracţiunea de trafic de iniluenţă. forma tip, constă in pretinderea, primirea ori acceplarea promisiunii de bani sau alte
foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvărşită de către o persoană care are influenţă sau Iasă să se
creadä că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că iI va determina pe acesta să îndeplinească, sä nu
indeplinească. să urgenteze ori sä intárzie indeplinirea unui act ce intră in indatoririle sale de serviciu sau să indeplinească
un act contrar acestor indatoriri.
Raportat Ia datele enunţului, se constată că fapta greflerului G de a primi o sumă de bani pentru a interveni pe Iăngä
judecător in vederea obţinerii unei soluţii favorabile constituie infracţiunea de trafic de infiuenţă. Desigur, această infracţiune
va putea fl reţinulă cát timp banii primiţi nu vor ajunge Ia judecător, caz in care in sarcina magistratului se va reţine infracţiunea
de Iuare de mită, iar în sarcina Iui G se va reţine complicitate Ia aceastá infracţiune.
Corelativ, în sarcina Iui X se va reţine infracţiunea de cumpărare de influenţă, faptă care constituie infracţiune, insă nu se
pedepseşte dacă X formulează un denunţ mai Tnainte ca organut de urmärire penală să fi fost sesizat cu privire Ia această faptă.
Pentru aceste motive, singurul räspuns corect este ceI de Ia Iitera C.

210. Răspuns: B (admitere INM i în mayistratură, 2016)

Infracţiunea de cumpärare de influenţă constă in promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau
pentru altul, direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau Iasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcUonar
public, pentru a-I determina pe acesta sä indeplinească, să nu indeplinească, sä urgenteze ori să intărzie indeplinirea unui act
ce intră in indatoririle sale de serviciu sau să indeplinească un act contrar acestor indatoriri [ad. 292 alin. (1) Cpi. lnfracţiunea
cunoato i o variantö atenuată, prevăzută de art 308 CP, atunci cănd fapta do ccrupţio vizcază funcţionari nepubUci.
Subiectul activ aI infracţiunii de cumpărare de inlluenţä nu este circumstanţiat, putănd fi orice persoană care räspunde penaL
Faţă de toate acestea, se constatä cä singurul räspuns corect este ceI de Ia litera 9.

I 211. Răspuns: C (primire in profesie avocat stagiar, 2016)

—

Infracţiunea de cumpărare de influenţă este infracţiunea corelativă celei de traric de influenţă.

Räspunsul de Ia Iitera A este greşit deoarece oíerirea sau darea de bani unuí funcţionar public pentru a-l determina să
ÎŞ indeplinească ori să nu indeplínească un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu constiluie infracţiunea de dare de mită
[art. 290 alin (1) cPi
Răspunsul de Ia Iitera B este greşit deoarece pretinderea de bani sau alte foloase, de către o perscană care Iasă să se
creadă cä are intiuenţă asupra unui funcţionar public constituie infracţiunea de trafic de influenţä [art. 291 alin. (1) CPJ.
Răspunsul de Ia Iitera C este corect, deoarece oferirea de bani sau alte foloase, direct ori indirect, unei persoane care Iasă să
se creadă că are influenţä asupra unui funcţionar public pentru a-l determina pe acesta să indeplinească ori să nu indeplinească
un act ce intră in indatoririle sale de serviciu constituie nfracţiunea de cumpărare de influenţă [ad. 292 a!in. (1) CP].

5.2. Infracţiuni de serviciu

I 212. Răspuns: B (primire in profesie avocat detinitiv, auyust 2019)

—

Elementul material aI unei infracţiuni reprezintă acţiunea sau inacţiunea prin care se realizează infracţiunea respectivă. ĺn
cazul infracţiunii de delapidare, acţiunile prin care se realizeazä elementul mateńal aI infracţiunfl constau in însuşirea. [olosirea
sau traĺicarea bunurilor gestionate sau administrate, Aşadar. răspunsul de Ia Iitera B este corect
Răspunsul de Ia Iitera A este greşit. deoarece bunurile mobile corporale aflate in gestiunea sau administrarea făptuitorului
reprezintä obiectul material aI inkacţiunii, iar nu elementul material aI acesteia.
Răspunsul de Ia Iitera C este greśt, deoarece primirea nu reprezintă un element material aI infracţiunii de delapidare, d
una dintre atribuţiile gestionarului de a primi bunurile in gestiune, atribuţie exercitatä aläturi de cele de a păstra şi a elibera
astfel de bunuri in mod Iegal.
I0AN-PAUL CHIS, CRI5TINEL GHIGHECI EXPLICAŢI! 645

213. Răspuns: B (primire in profesie avocat deťinitiv, martie 2019)

—

Trezorierul unei sucursale bancare este un gestionar al sumelor de bani pe care le are la dispoziţie, deoarece are ca
atribuţii de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea sumelor de bani, potrivit dispoziţfllor legale, Din acest motiv, fapta sa dea
sustrage din gestiune sume de bani şi a Ie remite unei rude aflate într-o perioadă de dificultäţi financiare intruneşte elementele
constitutive ale infracţiunii de delapidare.
Nu are nicio relevanţă faptul că sustragerea s-a făcut prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă şi prin folosirea
cheilor pe care le deţjne in virtutea funcţiei sale, intrucăt Ia infracţiunea de delapidare astfel de modalităţi de săvârşire nu
reprezintă variante agravate ale infracţiunii.
Aşadar, răspunsul corect este la litera B, iar räspunsurile A şi C sunt greşite, Nu poate fl reţinută nici infracţiunea de furt
calificat intrucât făptuitorul are calitatea de gestionar al banilor sustraşi, nici infracţiunea de abuz de incredere, deoarece
aceasta presupune deţinerea unui bun individual determinat in baza unui titlu, iar nu a unei atribuţii de serviciu.

214. Räspuns: A, C (primire in profesie avocat detînitiv, 2016)

—

Problema participantului care săvârşeşte acte ce se incadreazä in elementul material al infracţiunii de delapidare, dar
care nu are calitatea specialä a subiectului activ (gestionar sau administrator), este una controversată, EI săvârşeşte acte
de sustragere, dar nu singur (caz în care fapta sa ar constitui infracţiunea de furt), ci impreună cu o altä persoană care are
calitatea de gestionar.
Unii autori consideră că acest participant, chiar dacă săvărşeşte acte ce se includ in elementul material al infracţiunii de
delapidare, intrucât nu are calitatea de gestionar sau administrator, va răspunde pentru complicitate la delapidare. AIţi autori
considerä cä acest participant sävărşeşte infracţiunea distinctă de furt, iar cel care are calitatea de gestionar sau administrator
va răspunde pentru infracţiunea de delapidare, comisia de examen a optat pentru aceastä din urmä opinie, considerănd că
fapta lui M.V., care nu era incadrat in calitate de gestionar, dar a sustras anvelopele alături de fratele său gestionar, constituie
infracţiunea de furt.
Pentru MT., care are calitatea de gestionar, fapta constituie infracţiunea de delapidare in formă continuată, având in vedere
că a fost săvârşită pentru o perioadă mai mare de timp, prin mai multe acte materiale, in baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

I 215. Răspuns: B, C (admitere INM, noiembrie 2019)

Ła infracţiunea de delapidare, la fel ca in cazul infracţiunii de furt, restituirea bunului sustras nu are nicio relevanţă in ce
priveşte consumarea infracţiunii, Fapta s-a consumat in momentul sustragerii şi apropierii bunului, iar restituirea ulterioară a
acestuia nu constituie cauza de nepedepsire aimpiedicării producerii rezultatului, de vreme ce rezultatul activităţii infracţionale
se produsese. In speţă, dacâ funcţionarul bancar ce indeplineşte funcţia de casier a sustras suma de bani din gestiune şi a
restituit-o când a incasat salariul şi, chiar dacă fapta nu a fost descoperită, acesta săvârşeşte o infracţiune consumatâ.
Răspunsul de Ia litera B este corect deoarece elementul material al Iaturii obiective a infracţiunii de delapidare nu constă
potrivit Iegii in inlesnirea valoriflcării unui bun, Acesta este un element material al unei alte infracţiuni, subsecvente, respectiv
al infracţiunii de tăinuire. Infracţiunea de tăinuire se poate săvărşi in legătură cu un bun provenit din infracţiunea de delapidare.
Nu are nicio relevanţä in ce priveşte existenţa infracţiunii de delapidare sävărşitä in modalitatea traficării bunurilor aflate in
gestiunea făptuitorului dacă aceste bunuri sunt traficate in favoarea unui coleg de serviciu sau al unei alte persoane. lnfracţiunea
de delapidare se consumă in momentul traf,cării bunului gestionate, indiferent de persoana in favoarea căreia se realizează
acest lucru. Prin urmare, şi răspunsul de la litera C este corect.

I 216. Răspuns: c (admitere 1NM şi in magistratură, septembrie 2018)

Purtarea abuzivă este infracţiunea care, in forma tip, constă in intrebuinţarea de expresH jignitoare faţă de o persoană de
câtre ceI aflat in exercitarea atribuţHlor de serviciu, iar in forma agravată presupune ameninţarea ori Iovirea sau alte violenţe
săvărşite impotriva unei persoane de către ceI aflat in exercitarea atribuţiilor de serviciu. lnfracţiunea de purtare abuzivă are
intotdeauna subiect activ calificat care trebuie să se afle, la momentul săvărşirii faptei abuzive, in exercitarea atribuţiilor de
serviciu, Dacă vreuna dintre aceste condiţii nu este indeplinitä, fapta in sine fie nu va fi una preväzută de Iegea penală (de pildă.
persoana care nu se află in exercitarea atribuţiilor de serviciu proferează injurfl, expresii jignitoare Ia adresa unei persoane),
fle nu va fi reţinută unitatea legală a infracţiunii complexe (de pildă, subiectul necircumstanţiat ameninţă o altă persoană). În
cazul particular aI coautoratului, aşa cum este flresc, toţi subiecţfl activi trebuie să aibă calitatea cerută de lege şi să se afle in
exercitarea atribuţiilor de serviciu, in sens contrar, dacä numai unuI dintre ei intruneşte aceste condiţii, in sarcina celorlalţi se
va reţine complicitatea ca formă de participare.
Referindu-ne la variantele de răspuns, infracţiunea de purtare abuzivă nu absoarbe niciodată in conţinutul său infracţiunea
de vătămare corporală, in acest caz urmănd a fi reţinut concursul formal de infracţiuni intre cele două fapte, astfel încăt varianta
de răspuns de la Iitera A este eronată.
Cu privire la varianta de Ia Iitera B, apreciem că este greşită, relevant fiind faptul cä raportul dintre cei doi poliţişti, X şi Y, nu
are legătură cu atribuţiile lor de serviciu, motiv pentru care infracţiunea de purtare abuzivă nu va fi reţinută. Tn acelaşi sens a
 .

640 EXPLICAŢII DREPT PENAL. 11. PARTEA SPECIALĂ

opinat şi Comisia de soluţionare a contestaţiilor, şi anume că varianta de râspuns de ia iitera B nu este corectă, intrucät fapta
nu a fost sävärşitä in exercitarea atribu(iiior de sewĺciu ale incuÍpatuiui.
Varianta de Ia Iitera C este corectă, răspunsul fiind unul universal valabil, aşa cum am arătat anterior (nr. 237), concursul
real de infracţiuni putănd fi reţinut intre orice inĺracţiuni, oricare ar fi obiectul lor juridic. modalitatea de săvărsire etc.

217. Räspuns: A (admitere !NM şiîn magistratură, 2014)

Potrivit dispoziţiilorart. 35 alin (2) CP, infracţiunea este complexă atunci când in conţinutul său intră, ca element constitutiv
sau ca element circumstanţial agravant, o acţiune sau nacţiune care constituie prin ea insăşi o faptă preväzută de Iegea
penală. Fatä de definiia Iegală, rezultă că infracţiunea de purtare abuzivă este o infracţiune complexä numai in variantele
normative de săvărşire prin ameninţare ori toviri sau alte violenţe, nu şi atunci când ĺapta este sävărşită prin intrebuinţarea
de expresii jignitoare (art. 296 alin. (1) CPţ, in acest caz, raportul de cauzalitate se prezumă, rezullă ex r&atione, din simpla
intrebuinţare a expresiilor jignitoare faţă de o persoană.
Participaţia penală este posibilă. de regulă, sub toate formele. complicitate, instigare sau coautomt, indiferent de varianla
normativă a infracţiunii, Spunem de regulă, intrucăt. pentru reţinerea infracţiunii in coautorat, este necesar ca subiecţii aclivi
să deţină calitatea cerută de lege şi să se afle in exercitarea atribuţiilor de serviciu in momentul săvárşirii faptei. Totodată, mai
reţinem că infracţiunea de purtare abuzivă poale fi comisă in coautorat numai dacä nu este sävărşită prin intrebuinţarea de
expresii jignitoare, caz in care flecare subiect activ are calitatea de aulor Ia propria faptă (M. UDR0IU. oo. c/L. p. 503)
Se constată astfel cä singura variantă de ráspuns corectă este cea de la litera A.

218. Räspuns: A (primire în profesie avocat sta giar, martie 2019)

—

lnfracţiunea de purtare abuzivă prevăzută de art. 296 alin. (2) CP este o infracţiune comp!exä care absoarbe in conţinutul
säu infracţiunea de lovíre sau alte violenţe ĺn cazul in care faptele de agresiune produc consecinţe mai grave, speciflce
infracţiunii de vătămare corporalä. această infracţiune va li reţinutä in concurs cu infracţiunea de purtare abuzivä Din acest
motiv, răspunsul de Ia litera A este corecL
lnfracţiunea de purtare abuzivă nu este o variantă de specie a infracţiunii de cercetare abuzivä. intrucât aceasta din urmă
este o infractjune coutra iiifäptuirii justitiei, fiind aplicabilä doar aIiuIrIi[uI subicţi aitivi aílaţi in exerciţiul ĺuncţiunii Dimpolrivä.
infracţiunoa de cercetare abuzivá este o variantă de specie a nfracţiunü de purtare abuzivă, intrucât purtarea abuzivä este
aplicabila tuturor persoanelor aflate in exerciţiul atribuţnlor de serviciu, iar cercetarea abuzivä este aplicabilă doar organelor
de cercetare penalä, procurorilor şi judecătorilor aflaţi in exerciţiul atribuţiilor de serviciu.
Răspunsul de la litera C este greşit deoarece femeia de serviciu nu a săvărşi fapta in exerc;tarea atribuţiilorsate, ci in afara
acestora, ca urmare a nemulţumirń ei faţă de angajatorul sáu, pe care l-a lovit.

I 219. Răspuns: C (primire în profesie avocat deünitiv, martie 2019)

—

lnfracţiunea de purtare abuzivă este o infracţiune complexă, care in forma agravată de la alin (2) absoarbe infracţiunea
de ovire sau alIe violenţe. La fel ca in cazul speţei anlerioare. fapta sävársită de funcţionarul public in exerciţiul atribuţiilor de
serviciu constituie doar infracţiunea de purtare abuzivä. care absoarbe infracţiunea de lovire sau aite voenţe. Asadar, răspunsul
corect este la litera C. răspunsuńie A şi B fiind greşite.

I 220. Răspuns: c (primire În profesie avocat stagiar, 2017)

—

A;a cum am arätat in ccmçntariiio la spcţe!e anterioarc, infracţiunea de purtare abuzivă in forma agravată de la art. 296
alin. (2) CP absoarbe doar infracţiunea de loviri sau alte violenţe, Dacă in urma exercitării violonţclcrse produce vreuna dintre
consecinţele prevăzute de Ia art. 194 CP sau art. 195 CP, aceste infracţiuni se vor reţine in concurs ideal cu infracţiunea de
purtare abuzivă in varianta agravată.
Intrucăt inculpatul Ă.B. a şi lovit victima, provocănd decesul acesteia din culpă, fapta sa intruneşte şi elementele constitutive
ale infracţiunii de loviri cauzatoare de moade, ce va fi reţinută in concurs cu infracţiunea de purtare abuzivă in varianta
agravată. lnculpatul C.D. doar a adresat victimei cuvinte insultătoare, motiv pentru care el va räspunde pentru varianta simplă
a infracţiunii de purtare abuzivă,
Aşadar răspunsul corect este Ia litera C, räspunsurile A şi B fiind greşite.

I 221. Răspuns: B (admitere în magistratură, mai 2018)

Distincţia dintre infracţiunoa de cercetare abuzivä cea de purtare abuzivă săvărşite in legätură cu o cauză penală este
dată, pe de o pade, de calitatea subiectului pasiv (in cazul inĺracţiunii de cercetare abuzivä acesta fiind intotdeauna persoana
urmărită sau judecată, respectiv suspectul sau inculpatul), iar, pe de altä parte, de motivul care stä la baza conduitei organului
judiciar (in cazul infracţiunii de cercetare abuzivă pentru a determina să dea ori să nu dea declaraţii, să dea declaraţii mincinoase
ori să işi retragă declaraţUle).
Cu privire Ia infracţiunea de influenţare a declaraţiilor, activitatea făptuitorului este orientată spre a nu se afla adevărul in
cauzä, a se face declaraţii mincinoase, a nu se prezenta probe etc., şi nu in direcţia opusä, spre atlarea adevărului.
IOAN-PAUL CHIS, CRI5TINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 647

Pentru aceste motive, singurul răspuns corect este ceI de Ia Iitera B.

Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că varianta de Ia Iitera B este cea comctă, întwcát enunţu/ grilei are in
vedere un subiect activ circumstanţiat, respectiv face referire la cahtatea de organ de cercetare penalä a ce/ui care comite
actele de Iovim, aşa incăt nu pot fl avute in vedem argumentele candidatu/ui cam se rapodează /a comiterea infracţiunhi de
către o persoanä fără cahtatea speciaíă cerutä de lege. De allfe/, doctrina şi practica judiciară fac referim in mod constant şi
unanim /a calitatea specială pe cam trebuie să o aibă subiectul activ al infracţiunü de purtare abuzivă.

222. Răspuns: A, C (primire în profesie avocat stagiar, 2016)

—

Infracţiunea de neglijenţă in serviciu este infracţiunea care se poate săvărşi doar cu forma de vinovăţie a culpei. indiĺerent
că este vorba de culpă cu prevedere sau culpă fărä prevedere.
Ca Ia orice inĺracţiune din culpă, şi in cazul neglijenţei in serviciu nu este posibilă ĺorma continuată, deoarece nu poate fi
reţinută o rezoluţie infracţională unică intre actele materiale distincte ale infracţiunii.
De asemenea, nu sunt posibile nici actele de pregătire şi nici tentativa, deoarece aceste forme imperfecte ale infracţiunii
sunt compatibile doar cu infmcţiunile săvárşi(e cu intenţie. Aşadar, răspunsurile corecte sunt A şi C iar räspunsul de Ia Iitera
B este greşŕt.

§6. Infracţiuni de fals

I 223. Răspuns: A, C (primim in profesie avocat sta giar, 2015)

—

Activitatea de falsďicare a unui inscris prin contraĺacerea scrieńi ori a subscdeńi sau prin alterarea Iui in orice mod se regăseste
in Iatura obiectivă atăt a infracţiunfl de fals mateńal in inscrisuri oňciale. cát şi a infracţiunii de fals in inscrisuri sub semnătură
privată, Diferenţa dintre cele două inĺmcţiuni o face doar natura inscrisului falsificat, respectiv un ĺnscris oficial in cazul falsului
material in inscrisuri oficiale si un scris sub semnăturä privată in cazul falsului material in înscrisuri sub semnätură privată.
Diĺerenţa dintre contrafacere şi alterare constă in aceea că Ia contrafacere inscrisul sau semnătura de pe acesta sunt
pläsmuiteinintregime, in timp ce Ia alterare există un inscňs anterior săvărşirii infracţiunii şi făptuitorul doar modificä, altereazä,
datele conţinute in acest inscris. Aşadar. răspunsurile corecte suntA şi C, iar răspunsul de Ia Iitera B este greşit. Falsul intelectual
se comite prin inserarea unor date nereale sau omisiunea inserării unor date intr-un scris, cu prilejul întocmirii acestuia.

I 224. Răspuns: A, C (primire in profesie avocat sta giar, 2014)

—

La infracţiunea de fals material in inscrisuri oficiale in modalitatea simplă, subiectul activ poate fi orice persoană, Doar Ia
modalitatea agravată a infracţiunii acesta este calificat. avănd calitatea de funcţionar Avănd in vedere cä intrebarea se referä Ia
ínfracţiunea de fals material in inscrisuń oficiale, färă a indica modatitatea avută in vedere, se va Iua in considerare varianta tip
a infracţiunii. Aşadar, putem spune că răspunsul de Ia litera A este corect, nefiind necesar ca subiectul activ să fie un funcţionar.
La infracţiunea de fals material in inscrisuri oficiale nu este necesar ca inscrisul falsificat să fi produs vreo consecinţä juńdică.
fiind suficient ca fatsificarea sä fie de natură a produce consecinţe juridice, cu alte cuvinte contrafacerea scrierii ori a subscdeńi
să fie de conţinut. De exemplu, va exista infracţiunea de fals material in inscrisuri oficiale in cazul în care făptuitorul falsifică
o diplomă de Iicenţă fără să aibä in vedere folosirea ei vreodatä. ci a făcut-o doar pentru a o prezenta soţiei sau copiilor Din
acest motiv. răspunsul de la litera B este greşit, avănd în vedere Iipsa unei astfel de condiţii la infracţiunea de fals material in
inscrisuh oficiale.
Nefiind necesară producerea vreunei consecinţe juridice pentw reţinerea infracţiunii de fals material in inscrisuri oficiale,
implicit nu este necesară nici folosirea inscrisului respectiv pentru reţinerea infracţiunii. Prin insăşi fapta de ĺalsificare a
înscrisului oflcial se produce un peňcot pentru ordinea publică, chiar dacă înscrisul nu este folosit, Din acest motiv. răspunsul
de la Iitera C este corect.

I 225. Răspuns; B (primire in profesie avocat stagiar, august 2019)

—

Infracţiunea de fals material in inscrisuri sub semnätură privată, spre deosebire de infracţiunea de fals material în inscrisuri
oflciale, cere drept condiţie esenţială pentru intregirea elementului material al inĺracţiunii ca inscrisul să fie folosit ori să fie
incredinţat unei persoane in vederea ĺolosirii acesluia, Din acest motiv, falsificarea Tnscrisurilor sub semnătură privală urmată
de folosirea acestora în vederea producerii de consecinţe juridice constituie o singură infracţiune de faIs in inscrisuri sub
semnătură privată, iar nu douä infracţiuni in concurs, respectiv de fals in inscrisuri sub semnăturä privată şi uz de fals.
FaIsuI in inscrisuri sub semnäturä privată se poate comite şi prin ĺalsificarea acestuia cu prilejul completării Iui, nu doar
prin contrafacere sau alterare, Din acest motiv, räspunsul de Ia Iitera A este greşit iar răspunsul de Ia Iitera B este corect.
lnfracţiunea de fals in inscrisuri sub semnătură privată subzistă in prezenta cauză prin talsificarea facturitor şi a chitanţetor
emise de o persoană privată şi care constituie acte sub semnătură privată.
 -. -

648 EXPLICAŢII DREPT PENAL. 11. PARTEA SPECIALÄ

Se reţine forma continuatä a acestei infracţiuni deoarece fäptuitorul a falsificat facluńle i chitanţete Tn baza aceleiaşi
rezoluţii infracţionale, chiar dacă le-a folosit in vederea producerii unor consecinţe juridice faţă de trei persoane diferite. Din
acest motiv, räspunsul C este greşiL

226. Răspuns: B (admitere INM şi in magistraturä, 2017)

Comisia de solutionare a contestatiilor a reţinut urmätoarele Varianfa de răspuns de Ia Iitera B este corectă. Enuii(uIspeei
cuprinde suficiente elemente de identiticam a autorului chitanţelor ťalsiflcate in persoana celui care Ie foloseşte, respectiv
avocatul, prin referirea, pe de o pafle, la calitatea pmcesuală aceea de inculpat, iar, pe de altä pade. prin indicarea obiectului
material al infracţiuniĄ respectiv chitanţele cu titlu de onorańu avocaf Enunţul nu poate fi interpretat ca privind o alta persoana
decăt autorul falsului, tocmai pentru că niciuna dintre variantele de răspuns prezentate nu se mfema Ia infracţiunea de uz de
fals, posibilă exclusiv in süu$a in care cel cam foloseşto Ţnscrisul sub semnäturä pńvatä falsiticat nu este şi autorul falsului.
Pe de altä pafle, infracţiunea are caracter continuat, din datele speţei rezultând condiţüle care caractedzează unitatea legală
de infracţiune: acelaşi autor acte mateńale aparţinând aceleiaşi infmcţiuni (afl. 322 CP. interval de timp intre actele materiale
nici prea mare, nici prea mic (termenele de judecatä), rezoluţie in[racţională unică (în vederea obţinerii plăţü cheltuielilor de
judecată).
Varianta de răspuns de la litera A nu este corectă, Între cel care se adresează justiţiei şi instanţa de judecată nu se stabuesc
raporturi de natură patrimoniala, specifice infracţiuníi de inşelăciune; in consecinţă, in raport de datele spe(ei, nu se poate
vorbi despre o acţiune de inducere in eroare a organului judiciar, din moment ce rolul instanţei este tocmai cel de stabilire
a temeiniciei sau netemeiniciei unui demers judiciar, prin examinama tuturor probelor administrate şia susţinerilorpărţilor.
Faţă de toate aceste explicaţii, rezultă cu claritate cä singurul răspuns corect este cel de Ia litera B.
227. Răspuns: C (primire în profesie avocat deťinitiv, martie 2019)
—

chitanţete emise de un avocat reprezintä inscrisuri sub semnătută piioalä, iar cuiiipletarea unor sume nereale irl acestea, in
scopul producerii de consecinţe juridice, constituie infracţiunea de fals in inscrisuri sub semnătură privată, chiar dacă procesul
fusese pierdut de partea pe care a reprezentato făptuilonil, depLinerea c-hitanţelor respective in fata instanţei de judecată si
solicitarea acordărh chetuielior de judecată arfl fost aptä, ipotetic, de producerea unor consecinţe juridice, Aceste consecinţe
jiiridice nil trehiiie să se i prnducä pentru consumarea infracţiunii de fals in inscrisuri sub semnătură privată, ci este suficientä
existenţa scopului in momentul falsificärii înscrisurilor şi folosirea lor in vederea producerii de consecinţe juridice, Din acest
motiv, fapta săvărsitá de inculpat este infracţiunea de fals in inscrisuri sub semnătură privată in formä consumată, iar nu
tentativä la acca;ta nfracţiune.
Sunt discuţii în doctrinä dacä se poate reţine infracţiunea de inşelăciune in cazul in care este indusă in eroare instanţa
dejudecată, prin folosirea unor inscrisuri faisiflcate, Sunt opinii potrivit cărora nu se sävărşeşte infracţiunea de inşelaciune in
acest caz, pentru că instanţa nu poate constitui subiect pasiv al infracţiunii de înşelăciune şi al acţiunii de inducere in eroare,
după cum sunt şi opinii care susţin că in acest caz se poate reţine infracţiunea de inşeläciune, Opinia majoritară conturatä in
practica judiciară recentä esle aceea cä nu se poate reţine inĺracţiunea de inselăciune in acest caz, Această din urmă opinio
se bazează pe argumentul că instanţa nu judecă procesul in baza increderii pe care o are in reclamant sau pârât, ci in baza
probc!or administrate nemijlocit in proces şi verificate prin discutarea lor in contradictoriu in şedinţa de judecatä, Din acest
motiv, in speţă răspunsul corect este cel de la litera C, iar răspunsuriie A şi B sunt greşite

I 223. Răspuns: B (primire in proťesie avocat deťinitiv, 2018)

—

Infracţiunea săvărşită de inculpat in acest caz, prin prezentarea in faţa notarului şi declararea in mod mincinos a calităţii sale
de proprietar asupra garsonierei vándute, determinăndu-l pe notar să incheie fărä vinovăţie contractul de vănzare-cumpărare,
intmneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de fals in declaraţii şi participaţie improprie la fals inteectual.
Nu poate fi vorba in speţă de reţinerea in sarcina inculpatului a instigării la fals intelectuaL denarece notarul nu a falsificat
cu intenţie contractul de vănzare-cumpärare, cu prilejul intocmirii şi autentiĺicärii acestuia, ci a comis fapta fără vinovăţie, ca
urmare a inducerii in eroare de către inculpat cu privire Ia calitatea sa de proprietar asupra imobilului instrăinat.
Avănd in vedere cä in această modalitate inculpatul a indus in eroare pe cumpărătorii garsonierei. cărora Ie-a produs şi o
pagubă constănd in contravaloarea garsonierei. sunt intrunite şi elementele constitutive ale infracţiunii de inşelăciune.
Tn ceea ce priveşte inĺracţiunea de fals privind identitatea, in speţă nu poate fi reţinutä această infracţiune deoarece inculpatul
s-a prezentat cu identitatea sa realá şi s-a legitimatcu actul său de identitate real. profllănd doar de asemănarea dintre numele
său şi numele proprietarului garsonierei, Din acest motiv, răspunsul de la litera B este corect. iar răspunsurileAşi C sunt greşite.

229. Răspuns: A (primire in profesie avocat definitiv, 2018)

—

In cazul experlizelorjudiciare Iegiuitorul a incriminat in mod distinct fapta expedului dea consemna intr-un raport de expertizä
date nereale, cu prilejul intocmirii acestuia, preväzănd cä aceasiă faptă constituie infracţiunea de mädurie mŕncinoasă Tn acest
caz, valoarea socialä ocrotită in principal este aceea a realizării in bune condiţii a actului de justiţie, iar nu aceea încrederii
publice in veridicitatea aspectelor consemnate intr-un inscris.
IOAN-PAuL CHiS, CRI$TINEL GH1GHEcI EXPLICAŢII 649

Din acest motiv, fapta expertului de a consemna date nereale intr-un raport de expertiză constituie doar infracţiunea de
mărturie mincinoasă, nu şi infracţiunea de fals in inscrisuri şi uz de fals, deoarece raportul de expertizä depus de expert
urmează a fi cenzurat de instanţa de judecată. Motivul întocmirii raportului de expertiză este aceIa al convingeri instanţei de
judecată asupra adevărului din cauza respectivă, iar acest motiv este cel care atrage reţinerea în sarcina inculpatului doar a
infracţiunii de märturie mincinoasă.
Raportul de expertizä nu este un inscris preexistent, folosit în procesul judiciar ca un mijloc de probă (inscrisuri) care atestă
cele consemnate, ci este o opinie a unui expert asupra unor aspecte solicitate de instanţa de judecatä, Pentru aceste motive,
răspunsul corect este la litera A, iar räspunsurile B şi C sunt greşite.
ĺn ce priveşte calilatea de ĺuncţionar public a expertului, in domeniul infracţiunilor de serviciu, acesta este considerat un
ĺuncţionar public asimilat, motiv pentru care actele ntocmite de acesta constituie acte oficiale. In consecinţă, chiar dacă ar fi
vorba de săvărşirea unei infracţiuni de fals in legăturä cu actele intocmite de expert, aceasta nu ar putea b decăt inĺracţiunea
de fals material in inscrisuri oflciale, iar nu infracţiunea de fals in inscńsuri sub semnäturä privatä.
230. Răspuns: C (primire în proťesie avocat stagiar. 2017)
—

lnculpatul este un angajat al unei societăţi comerciale cu capital privat, astfel incăt falsificarea documentelor aparţinănd
acesteia constituie infracţiunea de fals material in inscrisuri sub semnálură phvată.
Pentru a se putea reţine infracţiunea de delapidare in sarcina sa ar trebui ca inculpatul să aibă calitatea de gestionar sau de
administrator Or, din datele speţei rezultă că acesla a fost insărcinat doar cu ridicarea unei cantitäţi de marfä şi cu transportarea
acesteia Ia sediul firmei. Această atribuţie nu presupune un act de gestiune, care este o activitate mai complexă. cupdnzănd
acte de primire, păstrare şi eliberare a bunurilor aflate în gestiune, la diferite intervale de timp pe o durată mai indelungată.
Fiind vorba de falsihcarea unorînschsuń sub semnătură privată, această infracţiune conţine şi folosirea inscrisurilor falsiflcate
pentru producerea de consecinţe juridice. astfel incăt nu poate fi reţinutä in concurs şi infracţiunea de uz de fals.
Tntrucăt inculpatul a fotosit inscrisurile ĺalsificate pentru a induce în eroare pe reprezentanţii societăţii comerciale de la care
a ridicat marfa, fapta sa întruneşte şi elementele constitutive ale infracţiunfl de inşeläciune. lnculpatul, prin inducerea in eroare
a reprezentanţilor persoanei vätămate, i-a produs acesteia o pagubă şi a realizat pentru sine un ĺolos material injust constănd
in cantitatea de marfă pe care a insuşit-o.
ĺn consecinţă, răspunsul corect este Ia Iitera C, iar räspunsurile A şi B sunt greşite.

I 231. Răspuns: A (primire În profesie avocat deünidv, 2015)

—

Speţa este similară cu cea anterioară şi conţine. in esenţă, aceeaşi situaţie de fapta inculpatului şofer care prin folosirea
unor acte falsificate ridică de Ia fumizor o cantitate mai mare de marfă şi işi insuşeşte diferenţa.
Aşa cum am arätat la speţa anterioară, fapta şofemlui constituie infracţiunea de fals in inscrisuń sub semnäturä privată in
concurs cu infracţiunea de inşelăciune.
Nu poate fi vorba in speţă de infracţiunea de delapidare. deoarece făpluitorul nu avea calitatea de gestionar, ci avea doar
atńbuţia de a ridica marfa şi a o transportat la sediul firmei Ia care este angajat.
De asemenea, nu poate ĺi reţinută in sarcina sa infracţiunea de gestiune frauduloasă, deoarece acesta nu a fost insărcinat cu
gesEonarea unui pathmoniu aI unei alte persoane, d el a avea doar un contact maĺeńal cu bunudle pe care le transpoda. lnfracţiunea
de gestiune frauduloasă presupune atńbuţia de gestionare a patrimoniului unei alte persoane, pe o durată de timp care să ii
permită táptuitorului să facă acte frauduloase in detrimentul patrimoniului pe care iI gestionează, Din acest motiv, răspunsut
de la litera A este corect iar räspunsurile B şi C sunt greşi(e.

232. Ráspuns: 5, Ç (admitere INM $ in magistratură, 2016)

Aşa cum rezultă din deflniţia inĺracţiunii de fals intelectual (art. 321 CP), de esenţa infracţiunii este ca falsificarea inscrisului
prin atestarea unor fapte sau imprejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea, cu ştUnţă, de a insera unele date sau
imprejurărí să se realizeze cu prilejul, concomitent intocmirii acestuia. Rezultä cä varianta de räspuns de la literaAeste greşită.
Subiectul activ al infracţiunii este intotdeauna unuI calificat, funcţionarul pubtic aflat in exercitarea atribuţiilor de serviciu.
medicul angajat cu contrat de muncă intr-o unitate spitaliceascä din sistemul public de sănătate fiind considerat un asemenea
funcţionar [art. 175 alin. (1) lit. b) teza a Il-a CP, Decizia HP nr. 261201 5], motiv pentru care varianta de răspuns de Ia litera B
este corectä.
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că varianta de răspuns de la litera C este corectă, intrucát folosirea în
enunţul acestei variante de răspuns a termenului ‚utilizare" este suficientă pentru a înţelege că acţiunea este subsumatä unui
scop, iar sintagma ‚care cunoaşte că este f&s' dovedeşte fără echivoc că fapta de uz de fals este comisă cu forma de vinovăţie
cerutä de lege, intenţia.

l 233. Răspuns; B (admitere in magistraturä, iunie 2019)

Potrivit art. 321 alin. (2) CP, Ia infracţiunea de fals intetectual tentativa se pedepseşte. Aceastä infracţiune este una materiatä,
la care tentativa este posibilă şi se pedepseşte.
650 EXPLICAŢII OREPT PENAL. 11. PARTEA SPECIALĂ

In cazul falsificării unui înscris cu pritejul intocmirii Iui, de către un funcţionar angajal aI unei bănci cu capital privat, vom 6
in prezenţa infracţiuni de fals intelectuat, deoarece funcţionarul bancar este asimitat funcţionarutui public. Infracţiunea de fals
intelectual se poate comite de către un funcţionar pubtic, indiferent dacă este vorba de o funcţionar public propriu-zis sau de
un funcţionar public asimilat.
Aa cum a reţinut Comisia de soluţionare a contestaţiilor Varianla de räspuns B este corectă. lpoteza cuprinsä in enunţul
acestei variante are în vedere calitatea de funcţionar public, in accepfiunea art. 175 alin. (2) CP a angajatului unei bănci cu
capital privat, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr 18/2017 de !nalta Curte de Casa ţiu şi Justijie, Comp!etul pentru dezlegarea
unor probleme de drept in materie penală Din considerenieÍe deciziei menţionate reiese că băncile cu capital privat pot
funcţiona numai pe baza autorizaţiei emise de Banca Naţională a Romăniei, se supun regulamentelor şi ordinelor emise de
Banca Naţională a Romäniei care le controleazä şi supraveghează activitafea. Prin raportare la considerentele acestei decizü,
menţionarea in varianta de räspuns a existenţei autorizârü şi supravegheńi de către Banca Naţională a Romăniei a băncii cu
capital príval nu era necesară
Infracţiunea de fals intetectuat nu absoarbe uzut de fats, Iiind vorba de infracţiuni distincte care se reţin un concurs, in cazut
in care fatsut intetectuat este fotosit in vederea producerii unei consecinţe juridice. fie de către autorut fatsutui intetectual. fIe
de cätre o terţä persoană care a avut cunostinţâ Că inscrisut este fats.
ĺn ce priveşte reţinerea tnfracţiunii de delapidare. reţinem că funcţionarut bancar are catilatea de gestionar at ĺonduritor
băneşti aşa că poate 6 subiect activ at acestei infracţiuni, Dacă pentru sävârirea acestei infracţiuni a fatsificat inscdsuri cu
pritejut intocmirii acestora, in sarcina sa se va reţine infracţiunea de detapidare, in concurs cu fatsut intetectual.
Astfet, răspunsut de ta titera B este corect, iar răspunsurile A şi C suni greşite.
234. Räspuns: A, C (admitere INM şi in magistratură, 2014)
Subiectut activ at infracţíunii de uz de fats nu este circumstanţiat. fapta putănd fi săvărşită atăt de către o persoană ftzică.
căt şi de către o persoanä juridicä, cu toate acestea, subiect activ at acestei infracţiuni nu va putea fi niciodată participantut
la sävărşirea infracţiunii de fals in inscrisuri sub semnătură privată (art. 322 CP). intrucăt, in această ipotezä. uzut de fats
constituie e:ernent coitstitutiv ot infrocţiunii-prcmisă.
Nu ta fet stau tucrurite cănd premisa infracţiunii de uz de fats o constituie iníracţiunea de fats inteiectuat ori de fats materiat
în inscrisuri oficiaie, situaţii in care uzui de íats va fi reţiriut in coIIcurs reat de iriĺwuţiuiii çu iIlíIauţiuIIea-pISIIIISă. aUeedŞi
persoană putănd sävărşi cete două infracţiuni, chiar dacă fapte!e se referă ta acetaşi inscris falsificat
Faţä de toate acestea, se constată cä numai variantete A şi C de răspuns sunt corecte.

235. Răspuns: A (admîtere in magistraturä, aprilie 2017)

Falsut in dectaraţii este iniracţiunea care constă in fapta unei persoane dea face, in faţa unui funcţionar pubiic sau a unei
unitäţi in care acesta işi desfăşoară activitatea. o declaraţte necorespunzătoare adevăwtui, in vederea producerii unei consecinţe
juridice pentru sine sau pentru attut, dacă, potrivit tegii ori imprejurăritor, dectaraţia făcută serveşte pentru producerea acetei
consecinţe (art. 326 CP).
Retevant pentru rezotvarea acestei in(rebări este faptui cä cererea de chemare in judecată in care se fac afirmaţii ori
apăräri neconforme cu reatitatea nu este echivatentă unei dectaraţń fatse. necorespunzătoare adevărutui. susceptibitä in sine
să producă consecinţe juridice
comisia de sotuţionare a conlestaţiitor a reţinut că varianta de la litera B Indicaiă de către candidat nu este corectă intwcát
ťurrrlularea şi susţ'newa unei cered de chemare in judecată nu reprezinfä o declarare necorespunzätoare adevăwiui ce am
insuşirea de a produce. potrivit legii, consecinţe juridice in sensul ad. 326 CP.
Inlr-adevăr, cet care face o afirmaţie in faţa instanţei trebuie să o dovedească (actor incumbit probatio), in tipsa probetor
cererea introduclivă urmănd a ii respinsä ca neintemeiată. Aşa fiind, simpta formutare cu rea-credinţă a unei cereri de chemare
in judecală in cuprinsut căreia s-au arătat fapte ori imprejuräri necorespunzătoare adevărutui nu indeptineşte condiţiite de
tipicitate ate infracţiunii, putând fi reţinută ca o exercitare abuzivä a drepturítor procesuate.
ln consecinţă, corectä este varianta de răspuns de ta titera A.

I 236. Răspuns: B (primire in profesie avocat sta giar, 2018)

—

Infracţiunea de fats privind identitatea are ca modatităţi de săvărşire fie prezentarea sub o identitate nereală in faţa organetor
oflciate, fie incredinţarea unui act de identitate unei atte persoane, pentru a fi fotosit pe nedrept. ĺn speţă este incidentă această
a doua modatitate de sävârşire a infracţiunii de fals privind identitatea, care absoarbe şi ľolosirea inscrisului respectiv pe nedrept.
Nu poate fi vorba de un inscris fatsificat, deoarece actut de identificare incredinţat spre a fi fotosit pe nedrept este unut
real, Acesta este un att motiv pentru care nu poate fi reţinută in speţă infracţiunea de uz de fats AstfeL răspunsui de Ia titera
B este corect, iar răspunsurite A şi C sunt greşite.
IOAN-PAUL CHIS, cI5TINEŁ GHIGHECI EXPLICAŢII 651

Fiind o modalitate specialä de săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea. altemativă cu modalitatea principală constánd
in prezentarea sub o altă identitate, ea nu poate constitui un act de complicitaie Ia fals privind identitatea, ci este un act de
autorat Ia modalitatea specială de săvărşire a infracţiunii.
Fiind vorba de modalitäţl aliemative ale aceleiaşi inĺracţiuni, sävărşirea ambelormodalităţi atrage reţinerea unei inĺracţiuni
unice, iar nu a mai multor infracţiuni de fals privind identitatea in concurs sau a unei forme continuate infracţiuniL

j 237. Răspuns: B (primire in profesie — avocat detinitiv, 2017)

Infracţiunea de fals privind identitatea presupune in mod obligatoriu ca fäptuitorul sä prezinte un act, un înscris din care să
rezulte identitatea nerealá cu care se prezintă in faţa organelor oficiale, Din acest motiv, infracţiunea este inserată in capitolul
privind falsul in inscrisuri, pentru că are Ia bază folosirea unui act de identitate sau a unui act de Iegitimare nereal. Açesta este
motivul pentru care in speţă nu poate fi reţinută in sarcina inculpatului infracţiunea de fals privind identitatea, răspunsul de Ia
Iitera A fiind greşit.
Tn ce priveşte reţinerea in sarcina acestuia a infracţiunii de fals in declaraţii, speţa nu detaliazä dacă inculpatul a dat şi alte
declaraţii nereale in afară de cele privind identitatea sa. ln cazul in care singurele declaraţii nereale ar fi cele privind identitatea
sa, ar fi discutabilă reţinerea infracţiunii de fals in declaraţii, deoarece Iegiuitorul incrimineazä distinct infracţiunea de fals privind
identitatea şi o condiţionează de prezentarea unui act de identificare.
Dacă făptuitorul ar fi dat şi alte declaraţii nereale in faţa organelor de jandarmerie (de pildä, cu privire Ia provenienţa bunurilor
pe care Ie transportau), in sarcina acestuia s-ar putea reţine infracţiunea de fals in declaraţii, aşa cum a reţinut Comisia de
examen Ia răspunsul 8.
Dacâ s-a reţinut in sarcina fâptuitorului inĺracţiunea de fals in declaraţii, nu poate fi reţinută şi participaţia improprie Ia
ťals intelectual, cu privire Ia fapta de completare a procesului-verbal de către organele de jandarmi, deoarece Iegiuitorul a
incriminat distinct fapla dea face declaraţii necorespunzătoare adevărului in faţa unui funcţionar public (infracţiunea de fals
in declaraţii), care acoperă şi actul mateńal constând in intocmirea de către organul oficial a unui proces-verbal cu privire Ia
aspectele nereale declarate (in acest sens, a so vedea V. PAPADOPOL, în Codul penal comentat şi adnotat. Partea specialä,
vol. 1, de i VASILIU ş.., Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică. Bucureşti. 1975, p. 210-211; V. PuşcAşu. Noul Cod penal adnotat,
Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2014, p. 730), Din acest motiv, räspunsul de Ia itera C este greşit.

j 238. Răspuns: C (primire in profesie avocat deünitiv, 2014)

—

Infracţiunile de fals material in inscrisuri oficiale şi fals privind identitatea sunt două infracţiuni distincte. independente una
de cealaltä, care se reţin in concurs in cazul in care sunt sävărşite amăndouă, Nu poate fi vurba de absorbirea inĺracţiunii de
fals in inscrisuri oficiale in infracţiunea de fals privind identitatea. deoarece aceastä din urmă infracţiune se poate sâvărşi fără
comilerea infracţiunii de fals material in inscrisuri oficiale, in cazul in care făptuitorul işi dă o identitate reală, a unei persoane
reale, folosind un act de identitate sau de Iegitimare real, nefalsificat.
In plus, cele două infracţiuni se consumă Ia douä momente diferite de timp. Astfel, in cazul in care făptuitorul falsifică un act
oficial, respectiv paşaportul, prin aplicarea fotograćiei sale pe paşaportul aparţinând altei persoane, se consumă infracţiunea de
fals material in inscrisuri oficiale; dacâ făptuitorul foloseşte acest act de identitate falsificat prezentăndu-se sub o aItă identitate
in faţa unor organe oficiale, se consumă a doua infracţiune, de fals privind identitatea. Tn consecinţä, räspunsul de Ia Iitera C
este corect, iar răspunsurile A şi B sunt greşite.

j 239. Răspuns: A (admitere INM şi in magistratură, 2015)

Audierea unui subiect procesual intr-o cauză pendinte exclude, in sine, posibilitatea reţinerii infracţiunii de inducere in
eroare a organelor judiciare, declaraţia datä, chiar necorespunzătoare adevărului, neputănd fi socotită plăngere sau denunţ şi
nici ticluire ori producere de probe nereale in sensul art. 268 alin. (2) CP.
Tolodată, simpla prezentare sub o altă identitate decât cea reală nu constituie un element suficient pentru reţinerea infracţiunii
de mărturie mincinoasă, datele de stare civilă ale subiectului procesual audiat fiind prezentate anterior audierii sale propriu-zise,
respectiv cu privire Ia faptele sau imprejurările de fapt care constituie obiectul proba(iunii in cauza in care a [ost citat.
Tn aceste condiţii, martorul X care s-a prezentat in faţa procurorului. funcţionar public in accepţiunea art 175 alin. (1)
Iit. a) CP, ca fiind Y constituie infracţiunea de fals privind identitatea numai dacă X a prezentat actul de identitate aI Iui Y, dacă
afirmaţia a fost intărită cu prezentarea unui asemenea act. Prin urmare, varianta de râspuns de Ia Iitera A este cea corectă.
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut, in esenţä, că varianta de răspuns de Ia litera B nu este comctă, Se putea
mţine şi infracţiunea de mäflurie mincinoasă in concurs cu infmcţunea de fals privind identitatea in condiţiile in care X, cu ocazia
audierii de către procuror, ar Ę făcut afirmaţii mincinoase sau nu ar fi declarat tot ce ştie ín legătură cu faptele sau imprejuräńle
esenţiale cu privire la care a fost intrebat: or, din datele enunţului nu rezultă aceastâ ipoteză.

240. Răspuns: B (primire în profesie avocat stagiar, martie 2019)

—

Tn cazul declarării necorespunzätoare a adevărului cu privire Ia propria identitate suntem in prezenţa infracţiunii de fals privind
identitatea, iar nu a infracţiunii de fals in declaraţii. Infracţiunea de fals privind identitatea presupune tocmai prezentarea sub
 —

652 EXPLICAŢII DREPT PENAL. 11. PARTEA SPECIALÄ

o altä identitate in faţa unui funcţionar public, insoţită de ľolosirea unui act nereat de identificare sau de Iegitimare. Dacă este
fäcută prezentarea sub o identitate nereală in faţa unui avocat, nu se poate reţine nici infracţiunea de fals privind identitatea,
deoarece, potrivit art. 327 CP, prezentarea sub o identitate falsă trebuie să fie fäcutä in faţa unei persoane dintre cele prevăzute
in art. 175 CP, adică in faţa unui funcţionar public.
Declararea necorespunzätoare adevărului cu privire Ia existenţa unei relaţii de rudenie, făcută în faţa notarului public,
constituie infracţiunea de faIs in declaraţu, deoarece notarul este un funcţionar public asimdat, ar declararea necorespur1zătoa[
adevärului in faţa acesžuia poate produce efecte juridice, de pitdä. in cazul unei dezbateri succesorale. Aşadar, räspunsut de
Ia Iitera B este corect.
Declararea necorespunzăloare adevărului cu privire Ia o stare de fapt făcută de un mador in faţa instanţei civite constituie
infracţiunea de märturie mincinoasă, iar nu infmcţiunea de fals in declaraţiL In acest caz este protejală buna desfăşurare a
procesului civil, iar nu increderea publică in conţinutul unor declaraţii, Din acest motiv, ráspunsul de Ia Iitera C este greşit

§7. Infracţiuni contra siguranţei publice

241. Răspuns: B (primire in profesie—avocat definitiv, august 2019)

Potrivit art 338 alin. (3) Iit. a) cP, nu constituie infracţiune părăsirea locuiui accidentutzji ntunci când in urma accidentutui
s-au produs doar pagube materiaie. În consecinţä, răspunsul de Ia itera A este greşit.
Răspunsul de Ia Iitera B este corect deoarece, potrivit art 338 alin. (2) CP, constituie variantă asimilată a inĺracţiunii de părăsire
a Iocului accidentului modiňcarea stării iocuiui sau ştergema urmeior accidentuiui de circuia ţie din care a rezuitat uciderea sau
vătămarea integńtăţü corporale ori a sănătăţii uneia sau mai muitorpersoane, fără acordul echipei de cercetare ia fa(a iocutui.
Răspunsul de Ia Iitera C este greşit deoarece in cazul în care victima accidentului a părăsit Iocul faptei. conducălorul de
vehicul poate păräsi Iocul accideri!ului uriuriţând imadiat cea mai apropiată unitate de políţie prcducerea accider.tutui. Este
incŕdentă prevederea de Ia art 338 alin. (3) Iit. d) CR potrivit cäreia nu constituie infracţiune pâräsirea Iocului accidentutui
atunci cănd victime părăseste Iocul accidentului, iar conducătorul vehiculului anunţă imediat evenimentul Ia cea mai apropiată
unitate de poliţie.

I 242. Răspuns: C (primire in profesie avocat definitiv, maflie 2019)

—

Incadrarea juridicä a faptelor săvărsite de fäptuitorul X este în infracţiunea de conducerea unui autovehicul fără permis de
conducere (ad 335 CP) în concurs cu infracţiunea de refuz sau sustragere de Ia prelevarea de mostre biologice (art. 337 CP).
NBI Nu poate fi rc-ţinută in sarcina Iăptuitorului păr&sirea tocului accidentului. in primul rănd, pentru că acesta a sävărşit
doar o tcntaivä dc părăsirc a Iocului accidenwlui, fiind prins de organe!e de poţ!e. În aI doilea rând, făpttitnriil nu n săvârsit
un accident de circulaţie din care sä rezulte victime, fiind vorba doar de intrarea cu autovehicutul in şanţ, färä a produce nici
pagube materiale.
Nu poate fi reţinulä in sarcina făptuitorului nici infracţiunea de conducerea unui autovehicul sub inBuenţa alcoolului sau a
altor substanţe, deoarece nu s-a putut stabili nivelul alcoolemiei pe care făptuitoml o avea in sănge. intrucăt aceasta a refuzat
recoltarea probelor biologice. Din acest motiv s-a reţinut in sarcina fápluitorului infracţiunea obstacol de refuz de recoltare a
probelor biologice.

§8. ln(racţiuni care aduc atirigere unor reíatii privind convietuirea socială

243. Răspuns: B (admitere INM si în magistratură, 2016)

Infracţiunea prevăzută de art. 371 CP constă in fapta persoanei care, in pubtic. prin violenţe comise impotriva persoanelor
sau bunurilor ori prin ameninţäń sau atingeri grave aduse demnitäţii persoanelor. tulbură ordinea şi Iiniştea publicâ.
Aşa cum se poate observa. elementul material aI infracţiunii este strict circumscris unor modalítăţi expres prevăzute prin
exercitarea de violenţe asupra persoanelor (art. 193 CP) sau bunurilor (art. 253 CP) ori prin ameninţări (art. 206 CP) sau
atingeri grave aduse demnitäţii persoanelor În măsura in care aceste modalităţi constituie. prin ele insete, infracţiuni, se va
reţine concursul de infracţiuni (1. NEDELcu, in G. B000noNcEAŞ.A., op. cit.. p. 1218).
ĺn continuare, tot referitor Ia Iatura cbiectivä a infracţiunii, se constată că manifestările subiectului activ trebuie indreptate
impotriva persoanelor sau bunurilor. Re(eritor Ia aceasta, prin Decizia nr. 9(2016 (ICCJ, Completul DCD, M. Of. nr 356 din 10
mai 2016), instanţa supremä a statuat că:
1. în aphcarea dispoziţiitor art 371 CP in cazul infracQunü de tulburare a ordinii şi liniştíipubiice, pentru existenţa infracţiunü,
vioienţele, ameninţărUe sau atingeriie grave aduse demnităţii nu trebuie să fie comise împotriva mai muitor persoane, ťăind
suficiont ca viotenţele, ameninţărite od at ingerile grave aduse demnităţii, care tulburä ordinea şi liniştea publică, să fie săvârşite,
in pubiic, impotriva unei persoane;
IOAN-PAQL CHIS, CRISTINEL GHIGHECI EXPL!CAŢII 653

2. în ipoteza în cam violenţele. ameninţădle sau atingerüe grave aduse demnităţüpersoanei. care tulbură ordinea şi liniştea
publică, au fost comise. in public impotńva unei singure persoane, nu operează dezincńminarea. nefiind incidente dispoziţüle
aM. 4 CP
Pe drept cuvânt s a arătat cä, in conformitate cu regulile interpretării Iiterale sau gramaticale a Iegii penale elementul
—

sintactic—‚ folosirea singularului unui cuvânt implică şi pluralul acestuia şi, invers, folosirea pluralului unui cuvânt implicä şi
singularul acestuia. Singularul exclude pluralul sau invers numai atunci când Iegea Ie reglementează separat sau atunci cănd
Iegea foloseşte o formulă cantitativä de excludere. Construcţiile care conţin substantive Ia numărul plural, forma nearticulată, au
un sens generic şi se folosesc pentru a desemna o categorie, şi nu un număr de părţi sau componente ale acelei categorii. În
cazul dispoziţiilorart. 371 CP, Iegiuitorul nu reglementează separat singularul şi pluralul şi nici nu utilizează o formulă cantitativă
de excludere.
Trimitem şi Ia considerentele reţinute de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor. AstfeL Comisia a reţinut că varianta
de răspuns de Ia litera B este corectă.
lnfracţiunea de tulburare a ordinii şi liníştü publice se comite prín violenţe impotriva perscanelor sau bunurüor, ameninţări
sau alte manifestăň, dar activitatea re&izată prin aceste modalităţi dobăndeşle caracter penal în sensul aM. 371 CP numai
dacă se produce ‚in public' şi dacă se realizează rezultatul din norma incriminatoare, şi anume Julbură ordinea şi liniştea
publică', Acesta este şi motivul pentru care, in măsura in care aceste modalităţi prin care se realizează elementul material
constituie, prin ele însele, infracţiuni (de exemplu, violenţele sunt indreptate împotriva persoanelor), va fí reţinut un concurs
de infmcţiuní (a se vedea, de exemplu, 0. LOGHIN, T TOADER, Drept penal mmin. Partea specială, Casa de editură şi presă
‚4ansa" SRL Bucureti), deoarece obiectul juridic special este diferit.
Jn consecinţâ, infrdcţiunea de Iovim sau alte violenţe nu se absoarbe in conţinutul infracţiunü de tulburare a ordinii şi liniştü
pubiice, nici in varianta simplă, nici ín cea agravată.
Varianta de răspuns de la Iitera C nu este corectă, Chiar dacă prin Decizia HP nr 9/2016 a ĺnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţe
s-a statuat că, ‚in aplicarea dispoziţülor art. 371 din Codul penal, in cazul infracţiunü de tulburare a ordinii şi liniştii publice,
pentru existenţa infracţiunü, violenţele, amenin ţările sau atingerile grave aduse demnităţii nu trebuie sä fie comise impotriva
mai multor persoane, fiind suficient ca violenţele, ameninţările ori atingerde grave aduse demnităţü, care źulbură ordinea şi
liniştea publică, sä fie săvărşite, in public, impotriva unei persoane aceastä situaţie nu este incidentă. Din enunţul variantei
de răspuns rezultă că acţiunea persoanei nu s-a făcut cu intenţia de tulburare a liniştü publice, nu rezultă nici că un astfel de
rezultat s-ar fi produs, ci, dimpotrivă, acţiunea a avut ca unic scop pe acela de ‚protest faţă de activitatea primaruluľ'. Lipsind
rezultatul infracţiunü, fapta nu poate fi sancţionatä decât pe plan contravenţional.

244. Răspuns: B (admitere in magistratură, aprilie 2017)

Ăm arătat anterior (nr. 240) că, in conformitate cu regulile interpretării Iiterale sau gramaticale a Iegii penale elementul
—

sintactic —. folosirea singularului unui cuvănt implică şi pluralul acestuia şi. invers. folosirea pluralului unui cuvănt implică
şi singulawl acestuia. Avánd În vedere aceastä regulă de interpretare. instanţa supremă a statuat, prin Decizia nr 9/2016.
faptul că nu este necesar pentru reţinerea infracţiunii de tulburare a ordinii şi Iiniştń publice ca actele de violenţă, ameninţare
ori atingere gravă adusă demnităţii să fie îndreptate impotriva mai multor persoane, fiind suficient ca fapta să fie săvărşită
impotriva unei singure persoane.
Pentru aceste motive, varianta corectă de răspuns este cea de Ia Iitera B, care exclude varianta de Ia Iitera A.
Cu privire Ia varianta de räspuns de Ia Iitera C care este eronată
— —‚reţinem că inĺracţiunea de tulburare a ordinii şi linistfl
publice nu absoarbe in conţinutul său infracţiunile Ia care trimile expres, ca modalităţi de realizare a elementului material al
Iaturii obiective, aşa că, a fortiod, infracţiunea nu va absorbi nici acele infracţiuni care nu se numără printre acestea. În plus,
se conslată că modalităţile normative de săvărşire a infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri (Le, expunerea de imagini
ce prezintă explicit o activitate sexuală, distribuirea de imagini ce prezintă explicit o activitate sexuală şi săvârşirea de acte
de exhibiţionism sau alte acte sexuale explicite) nu calchează, nici măcar in parte, cu modalităţile de săvârşire a infracţiuni
de tulburare a ordinii şi Iiniştii publice, imprejurare care impune reţinerea concursului de infracţiuni, chiar dacă faptele au fost
comise in aceeaşi imprejurare (1. NEDELcu, in G. B000RoNcEAş.A., op. ciL, 2016, p. 1233).

245. Răspuns: C (admitere INM şi în magistratură, 2017)

Raportul sexual consimţit, săvărşit intre rude in Iinie direcĺă sau intre fraţi şi surori, constituie infracţiunea de incest, faptä
prevăzutá de art. 377 CP. Cbiectul juridic aI infracţiunii este unuI complex şi cuprinde relaţiŕle referitoare Ia moralitatea vieQi
sexuale şi privitoare Ia sănătatea morală şi biologică a fami)iei (S. BOGDAN, Drept penal. Pańea specială, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2009, p. 194). Este o infracţiune indreptată impothva familiei, intmcát afectează moralitatea vieţii de familie in general.
Este o infracţiune bilaterală. tiecare subiect activ urmând să răspundă pentru propria faptă. Subiectul activ este intotdeauna
special, şi anume rude in Iinie dreaptă sau fraţi şi surori; in cazul acestora din urmä, nu contează dacă sunt fraţi primari,
consanguini sau uterini, că rudenia s-a stabilit pe cale naturală ori a fost dobăndită (de pildă, prin adopţie). Numai instigarea
şi complicitatea sunt posibile, aceste forme de padicipaţie fiind reţinute indiferent de calitatea participanţilor.
654 EXPLICAŢII DREPT PENAL 11, PARTEA SPECIALA

Elementul material aI Iaturii obiective constä in realizarea unui raport sexual, aşadar, sunt incriminate numai actele sexuale
normale, nu şi actele nefireşti, cu toate cä moralitatea vieţii sexuale este afectatä şi în acest caz.
Infracţiunea poate fÍ sävârşitä cu ambele forme de intenţie, intenţia eventuală putând Ii reţinulă atunci când este acceptatä
posibilitatea ca persoanele intre care se consumă raportul sexual să fie rude in sensul textului incriminator,
Faţă de cele arätate, singurul räspuns corect este ceI dea Iitera C.
Comisia de soluţionara a contestaţiilor a arătat că, potnvit art l6 alin. (5) CP, fapta constănd într-o acţiune sau inacţiune
constituie infracţiune cánd este săvăişită cu intenţia Fapta comisă din culpă constituie infracţiune numai când /egea o prevede
in mod expres. !n consecinţă, incriminarea săvărşirii din culpă a unei fapte este o excepţie, motiv pentru care trebuie prevăzută
ca atare de Iege. Infracţiunea de incest se pedepseşte, potrivit legü, doar atunci cănd se sävârşeşte cu intenţie, ca formä de
vinoväţie. Făptuitorü trebuie să ştie, in momentu/ comiterii faptei, că sunt rudă in linie directä. Eroarea cu privire Ia aceastä
imprejurare inlăturä răspunderea pena/ä..

246. Răspuns: C (admitere in magistratură, aprilie 2017)

Tn materia abandonului de familie, Iegiuitorul a preväzut, din raţiuni Iesne de înţeles, o cauzä specia!ă de nepedepsire şi
condiţii speciale de acordare a beneflciului amänărH aplicărH pedepsei ori aI suspendärii executärH pedepsei sub supraveghere,
chiar dacă condiţiile generale preväzute in art. 83 CP şi art. 91 CP nu sunt intrunite.
Aşa fiind, potrivit dispoziţiilor art. 378 alin (4) CP, fapta nu se pedepseste dacä, inainte de terminarea urmăririi penale,
inculpatul Tşi indeplineşte obligaţiile. Dacä indeplinirea obligaţHtor are oc ulteriorfinalizärii urmäririi penate, dar pănä Ia rämănerea
definitivă a hotărârii de condamnare, instanţa dispune, potrivit art, 378 alin. (5) CP, amânarea aplicării pedepsei sau, după caz,
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Iege pentru aceasta.
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că varianta deja Iitera C este corectä, faţä de dispoziţifle art 378 alin. (5) CP
care derogă de Ia prevederile de drept comun in materia suspendărü executărüpedepsei sub supraveghere art 91 şi urm. Cp.

I 247. Răspuns: C (primire in profesie avocat sta giar, august 2019)

—

Pentru a beneficia de cauza de nepedepsire de la art, 378 alin, (5) CP, inculpatul trebuie sä işi indeplineascä obligaţiile
do întrcţincro dispuso do instanţa do judocată până ta rămânorca dofinitivă a hotărării dc condamnare pentru infracţiunea
de abandon de familie. ĺn acest caz, instanţa poate dispune o soluţie de amânare a aplicärii pedepsei sau de suspendare
a uxvLuIăiii Jdp5i sub supIdveyiII chiar dacă nu ar Ii indeplinite cundiţiile preväzute de Iege pentru aplicarea acestor
instituţii de drept penal.
Din acest motiv, răspunsul de Ia Iitera C este corect, iar râspunsurile A şi B sunt greşite Râspunsul de Ia Iitera A este gresit
deoarece se aratä cä instanţa nu poate dispune amânarea aplicäni pedepsei dacă nu sunt întrunite condiţiile preväzute de
Iege pentru aceasta.
Răspunsul de Ia Iitera B este greşit deoarece se menţioneazä cä inculpatul ar trebui sä işi indeplineascä obligaţiile de
intreţinere restante până Ia primul termen de judecatâ.

I 248. Răspuns: A, c (sau doar C, după admiterea contestaVilor) (primire in profesie avocat sta giar, 2018)
—

Speţa ridică, in primul rând, problema numărului de infracţiuni de abandon de familie săvârşite in cazul in care nu se achită
pensia de intreţinere stabibtä in sarcina a douä sau mai multor persoane, prin aceeaşi hotärâre judecătorească. Chestiunea
a fost controversatâ, susţinându-se într-o opinie că in acest caz ar fi săvârşite mai multe infracţiuni de abandon de familie
in concurs ideaL respectiv atâtea infracţiunii de abandon de familie câţi subiecţi pasivi are infracţiunea, iar într-o altă opinie
că se comite o singurä infracţiune de abandon de famâe, deoarece pensia de intreţinere este stabilitâ prin aceeaşi hotărâre
judecătorească. ICCJ a reţinut prin decizia nr. 41R1U2017 cä in acest caz se sävărşeşte o singurä infracţiune de abandon de
familie.
Forma continuä a inĺracţiunii de abandon de ĺamilie rezuită din aceea că inculpatui nu şi-a achitat pensia de întreţinere in
mod continuu, pe parcursul Ia 4 Iuni.
S-a reţinut ca fiind răspuns corect şi doar varianta de Ia Iitera C, in urma admiterii contestaţiilor, deoarece in speţă inculpatul
nu a achitat pensia de întreţinere pe parcursul cetor patru Iuni pentru cä a intreţinut efectiv copii in această perioadă, căt timp
mama acestora a rost plecată din ţarä. Inculpatul avea obligaţia achitärii pensiei de intreţinere chiar şi pe durata pentru care a
prestat efectiv intreţinerea copiilor, insă in sarcina acestuia s-ar putea reţine Iipsa intenţiei, pentru cä a prestat efectiv întreţinerea
copiilor, fapt ce I-ar Ii putut Iäsa färä veniturile necesare achitării pensiei de intreţinere.

§9. Infracţiuni prevăzute în legi speciale

I 249. Räspuns: c (primire in profesie avocat definitiv, august 2019)

—

Prin Decizia nr 312017 (ICCJ, Completul DCD, M. Of. nr 259 din 13 aprilie 2017) s-a stabilit că in interpretarea dispoziiIor
art 2 din Legea nr 143/2000privindprevenirea şi combatema tmficu/ui şi consum ului i/icit de dmguň mpubUcatä, cu moditicäń/e
I0AN-PAUL CHI$, CRISTINEL GHIGHECI EXPLICAŢII 655

şi completările ulterioare, sävârşima, în aceeaşi imprejurare, a unei singure acţiuni dintre cele enumerate in alin. (1) al acestui
aMicol, care are ca obiect atát droguri de risc, căt şi droguri de mare risc, reprezintă o infracţiune simplă, ca formă a unităţii
naturale de infracţiune, prevăzută de aM. 2 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ.
Aşadar, răspunsul corect este Ia Iitera C, iar răspunsurile A şi B sunt greşite,

250. Räspuns: C (primire in profesie — avocat deflnitiv, martie 2019)

Poĺrivi[ art. 6 alin. <1) din Legea nr 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, prescrierea
drogurilor de mare risc. cu intenţie, de către medic, fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedem medical, se pedepseşte
cu inchisoare de la 1 an la 5 ani. Fotrivit alin. (2) aI aceluiaşi arlicol, cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi eliberarea sau
obţinerea, cu intenţie, de droguri de mare risc, pe baza unei reţete medicale pmscrise în condiţii/e prevăzute la a/in. (1) sau a
unei reţete medicale faisificate.
Aşadar, fapta celui care elibereazä droguri de risc pe baza unei reţete prescrise de cälre medic, fără ca aceasta să fie
necesará din punct de vedere medical constituie o infracţiune prevăzută de Legea nr. 143/2000. Chiar dacâ. in generaL
noţiunea de traflc de droguri" este asociată cu infracţiunile prevăzute in art. 2 şi 3 din aceastá Iege, se poate susţine că. lato
sensu, fapta comisă de autor in speţă este o infracţiune de trafic de droguri, fiind reglementatä de Legea privind combaterea
traticului şi consumului ilicit de droguri.
Fapta reglementată de art 6 alin. (2) din Legea nr. 142/2000 nu are un subiect acliv calificat, putând fi săvârşită de orice
persoană. Este adevärat că, in generaL fapta se săvărşeşte de persoane autorizate in baza Iegfl să elibereze medicamente
pe bază de reţetă, dar aceasta nu este o condiţie de tipicitate a infracţiunii.
ln consecinţă, räspunsul de Ia Iitera C este corect, iar răspunsurile A şi B sunt greşite.

i ‘ j4Ş
 Iv.
DREPT PROCESUAL PENAŁ
 A. TESTE-GRILĂ
CAPITOLUL 1. PARTEA GENERALĂ
§1. Pňncipiile şi limitele aplicăńi ]egii procesuale
penale
1. Inculpatul X nu se mai bucură de prezumţia de
nevinovăţie:
A. Ia pronunţarea in primă instanţă a unei hotărâri de
amănare a aplicărü pedepsei;
B, dacă faţă de acesta s-a dispus prin hotăráre rămasă
definitivă renunţarea Ia aplicarea pedepsei;
C. din momentul în care acesta a semnat cu procurorul
un acord de recunoaştere a vinovăţiei.
(primire in profesie avocat sta giar 2016)
—
2. Íntr-o cauză penală in care inculpatul este cercetat
de tribunal pentru tentativă Ia infracţiunea de omor,
conständ in aceea că, vrănd să Iovească cu un ciomag
capul victimei, a nimerit-o in umăr, producându-i Ieziuni
care au necesitat 12 zile de ingrijiri medicale, principiul
ne bis in idem este incident:
A. dacă, pentru fapta descrisă. inculpatul a fost deja
condamnat prin altă hotărâre definitivă pentru infracţiunea
de Ioviri sau alte violenţe;
B. doar dacä instanţa schimbă Tncadrarea juridică a
faptei şi îI condamnă pentru infracţiunea de Ioviri sau alte
violenţe, aşa cum a fost deja condamnat definitiv printr-o
hotărăre anterioarä;
C. doar dacă, in aceIaşi timp, pentru fapta descrisă,
inculpatul este cercetat şi de judecătorie, sub incadrarea
juridică de Ioviri sau alte violenţe.
(admitere în magistratură, iunie 2019)
§2. Acţiunea penală şi acţiunea civilă în procesul
3. Acţiunea penală se pune in mişcare:
Ă, de către judecätorut de cameră preliminară prin
incheiere, in cazuńle expres prevăzute de Iege;
B, de către procuror prin declaraţie orală, in cazul
infracţiunilor de audienţă;
C, de către instanţa de judecată, prin incheiere, in
cazurile expres prevăzute de Iege.
(primire in proťesie avocat sta gíar, 2015)
4. Acţiunea penală poate fi pusă in mişcare:
A, de către instanţa de judecată prin incheiere, in cazul
săvârşirii inĺracţiunitor de audienţä;
B, de către procuror, prin declaraţie orală, în cazul
săvărşirii infracţiunilor de audienţă;
C, de către organul de cercetare penală, prin declaraţie
orală, in timpul urmăririi penale.
(primire in profesie avocat sta giar, 2016)
—
5. Punerea în mişcarea acţiunii penale;
A, se dispune de organele de urmărire penală prin
ordonanţă motivată;
6. se comunicä inculpatului de către organul de urmărire
penală care îI cheamă pentru a-I audia;
C, poate fi dispusă şi de judecätor prin incheiere
motivată, in cazul infracţiunilor de audienţă.
(pńmire in profesie avocat deflnitiv. august 2019)
—
6. Acţiunea penală nu poate fi pusă in mişcare, iar
când a fost pusă in mişcare nu mai poate fi exercitată
dacă:
A. a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat,
potrivit Iegii;
8. s-a dispus radierea suspectului persoană juridică;
C. a intervenit graţierea.
(primire Ţn profesie avocat stagîar, 2016)
—
7. Instanţa hotărăşte asupra invinuirii aduse incul
patului pronunţănd achitarea acestuia in cazul in care:
A, există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;
B. Iipseşte plăngerea prealabilă, autorizarea sau sesi
zarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de
Iege, necesară pentru punerea in mişcarea acţiunii penale;
C, fapta nu existä.
(primire in profesie avocat sta giar, 2014)
—
8. Dacă persoana vătămată a decedat Ia scurt timp
după ce a sesizat organul de urmărire penalä prin intro
ducerea in termen a plăngerii prealabile:
j A, se va dispune clasarea cauzei färă a se mai începe
urmărirea penală;
6. decesul persoanei vătămate nu impiedică inceperea
urmăririi penale;
C. procesul penal va fi suspendat pănă Ia indicarea de
către ťăptuitor a moştenitorilor persoanei vătămate.
(pńmire in proťesie avocat definitiv, 2016)
—
9. Pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti se află
inregistrat dosarul nr. E3011201 5 in care AB este trimis
in judecată pentru săvârşirea infracţiunii de Ioviri sau
alte violenţe infracţiune pentru care acţiunea penală
—
660 GRILE DREPT PROCESUAL PEŃAL. L PĂRTEA GENERALĂ

se pune in mişcare ia plăngerea preaiabilă (ań. 193 Çp).
In cursul urmăririi penaie persoana vătămată BÇ s-a
constituit parte civilă pentru suma de 5.000 de Iei, repre
zentând con(ravaloarea prejudiciuiui material produs
8. in cazul renunţării la urmărirea penală;
C. in cazul in care nu există probe că o persoană a
săvârşit iníracţíunea.
(prin?ire in proťesie avocat sta giat; 2015)
—

prin fapta inculpatului. După citirea actului de sesizare,

14. Acţiunea civilä in procesul penal:
persoana vătămată BC şi-a retras piăngerea prealabilă
A, poate avea ca obiect repararea prejudiciului material
formulată, In această situaţie, instanţa:
prin restituirea Iucrului;
A poate admite acţiunea civilă dacâ pretenţiile persoanei
B nu poate fi exercitată de persoana careia persoana
vätămate sunt dovedite prin probele aflate a dosar
vătămată i-a transmis, pe cale convenţională, mai inainte de
8. trebuie să pronunţe. pe Iaturä penală, soluţia incetării
constituirea de parte civilă, dreptul la repararea prejudiciului;
procesului penal;
C. este admisibilă dacä partea civilă a revenit asupra
C, trebuie să Iase nesoluţionată acţiunea civilä.
renunţării Ia pretenţiile civile pánă la inceperea cercetării
(primire in profesie avocat deflnitiv. 2015)
—

judecătoreti.
10. Pe rolul Judecătoriei Braşov se afiä inregistrată • (admitere INM. noiembrie 2019)
cauza privind infracţiunea de ioviň şi alte violenţe săvâr
15. In cazul in care reprezentantui Iegal ai unei per
sită de inculpatul AC. După terminarea cercetäriijude
soane vătămate Iipsite de capacitate de exerciţiu nu a
cătoreşti, persoana vătămată BD işi retrage plăngerea
exercitat acţiunea civilä in procesul penal:
prealabiiă formulată in cauză. Soluţionánd acţiunea
A. instanţa din oficiu se pronunţă cu privire la restabilirea
penalä şi acţiunea civiiă exercitatä cu respectarea dis
l situaţiei anterioare săvărşirii infracţiunii;
poziţiilor Iegaie in procesul penaL in condiţiile in care
• B instanţa din oficiu dispune repararea prejudiciului
incuipatui nu solicită continuarea procesului penal,
material prin acordarea de despăgubiri;
Judecătoria Braşov:
C. instanţa, la cererea procurorului formulatä oral in
k pronunţä pe latură penalä incetarea procesului penal
cursul dezbaterilor pe fond, dispune repararea prejudiciului
ĺaţă de inculpat,
material prin acordarea de despăgubiri.
B. pe latură civilă lasă nesoluţionată acţiunea civilă;
(primire in profesie avocat stagiar. 2017)
—

C, poate pronunţa pe Iatură penală condamnarea

inculpatului. 16. In cazul în care persoana vătămată este un
(primire in proťesie avocat definitiv, 2018)
— minor în vărstă de 13 ani, iar reprezentantul iegal ai
acestuia nu solicită despägubiri, cererea de acordare
11. Inculpatul are dreptul să solicite continuarea
a despăgubirilor, formulată de procuro oral, pentru
procesului penal, atunci cănd:
minor, cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei:
A. instanţa a dispus încetarea procesului penal ca urmare r
A, se va admile, dacă sunt indicate natura, intinderea
a constatării tardivităţU introducerii plăngerii prealabile
pretenţiilor şi este probată;
pentru infracţiunea de ameninţare, deoarece tardivilatea
8. se va admite, intrucăt procurorul poate formula o
esle asimilată lipsei plăngerii prealabile;
atare cerere, chiar in ipsa solicitărü reprezentanlului legaL
B. procurorul a dispus clasarea cauzei faţä de inculpat,
C, se va respinge, intrucái in acest caz despăgubirile
intrucăt acesta si-a retras mărturia mincinoasă înainte de
pot Ii cerute numai la instana civilă.
punerea în mişcare a acţiunii penale impotriva persoanei
(admitere INFvI şi in magistraturä. 2015)
pe care o privea mărturia sa;
C. inculpatul a fost nemulţumit de soluţia de renunţare 17. Acţiunea civilä exercitatä in cadrul procesului
la urmărirea penală, considerăndu-se nevinovat penal:
(admitere !NM şi în magistratură, septembrie 2018) A. se soluţionează de instanţa penală care pronunţă
achitarea inculpatului pe motiv cä fapta ce formează obiectul
12. Suspectul sau inculpatul poate cere continuarea
cauzei nu a fost săvărşită cu vinovăţia prevăzută in textul
procesului penal in caz de:
incriminator;
k retragerea plăngerii prealabile;
B. este lăsatâ nesoluţionatä de către instanţa care admite
& impăcare;
acordul de recunoaşterea vinovăţiei, dacă intre părţi s-a
C. existenţă a autorităţii de iucru judecat.
incheiat un acord de mediere cu privire Ia acţiunea civilă;
(pńmire in profesie avocat deflnitiv. 2014)
—

C. este soluţionatâ de către instanţa penalâ care pro

13. Suspectul sau inculpatul poate cere continuarea nunţă incetarea procesului penaL constatând că a intervenit
procesului penai: prescripţia răspunderii penale.
A, in caz de retragerea plăngerii prealabile; (admitere INM şi in magistratură, 2016)
OREPT PROCESUAL PENAL L PARTEA GENERALA
18. Acţiunea civilă exercitată in procesul penaL
A. este scutitä de taxă de timbru:
B. trebuie soluţionată de instanţa penalä in caz de
Tncetare a procesului penal ca urmare a retragerü plăngerii
prealabile;
C. trebuie soluţionată de instanţa penală in caz de achitare
ca urmare a existenţei unei cauze de neimputabilitate.
(primire În profesie avocat stagiar, 2018)
— este posibilă.
19. Prin rechizitoriul intocmit de procurorul din
cadrul Parchetului de pe lângă JS 2, inculpatul AB a
fost trimis in judecată pentru comiterea infracţiunii de
fuń, in cauză, persoana vătămată CD, constituindu-se
parte civilă cu contravaloarea bunului sustras. După
epuizarea procedurii in camera preliminară, intrucătin
cursul judecäţii in primă instanţă, a intervenit decesul
inculpatului, instanţa sesizată a constatat stingerea
acţiunii penale şi a dispus încetarea procesului penal. In
ceea ce priveşte Iatura civilă a cauzei:
A. instanţa va soluţiona acţiunea civilă. acordănd
despăgubiri in măsura in care sunt dovedite;
B. instanţa va introduce mai intăi in cauză moştenitorii
inculpatului, după care va soluţiona acţiunea civilă, acordănd,
dacă este cazul despăgubiri;
C. instanţa va Iäsa nesoluţionatä acţiunea civilă.
(primire în profesie avocat definîtiv, august 2019)
—
20. Persoana vătămată majoră:
A, se poate constitui parte civilă in cursul judecăţii numai
inainte de citirea actului de sesizare a instanţei;
B. poate solicita continuarea procesului penal in cazul
decesului inculpatului:
C, se poate constitui parte civilă in cursul urmăhrii penale.
putănd ulterior să majoreze intinderea pretenţűlor până la
terminarea cercetárh judecătoreşti.
(admitere INM şi în magístraturä, 2014)
21. Partea civilä poate mări sau micşora intinderea
pretenţiilor civile, in faţa instanţei de fond;
A, până la inceperea cercetării judecătoreşti;
B, până Ia terminarea cercetării judecătoreşti;
C. pănă Ia inchiderea dezbaterilor.
(primire Tn profesie avocat stagíar, 2014)
—
22. Pănă Ia terminarea cercetării judecătoreşti Ia
prima instanţă de judecată;
A. partea civilä poate indrepta erorile materiale din
cuprinsul cererii de constituire ca parte civilă;
B. partea civilä poate mări sau micşora intinderea pre
tenţiilor indicate in cuprinsul cererii de constituire ca parte
civi(ă:
C, poate avea Ioc introducerea in procesul penal a
părţii responsabile civilmente, la cererea părţii indreptăţite
potrivit legii civile.
(pńmíre În profesie avocat sta giar 2015)
—
GRILE 661
23. Chiar fără acordul inculpatului, partea civilă
poate pănă Ia terminarea cercetării judecătoreşti:
A. indica natura pretenţiilor civile;
0. indrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de
constituire ca parte civilă;
C. solicita repararea prejudiciului material prin plata
unei despăgubiri bäneşti, dacă repararea in natură nu mai
(primire În profesie avocat deűnítiv, 2014)
—
24. ln cuvăntul acordat părţii civile AB, in cadrul
dezbaterilor din cauza aflată pe rolul Curţii de apel
Bucureşti, Secţia a ll-a penală, aceasta precizează că
işi majorează pretenţiile iniţiale formulate in cererea
de constituire de parte civilă de Ia 30.000 de Iei Ia
45.000 de Iei cu titlul de daune materiale, ca urmare a
concluziilor raportului de expertiză intocmit in cursul
I judecăţii. Rezolvănd acţiunea civilă, instanţa penală:
k va putea acorda părţii civile 45.000 de lei cu titlul de
daune mateńale, intrucăt partea civilă a procedat la mărirea
intinderfl pretenţiilor cu respectarea dispoziţiilor Iegale;
0. se va pronunţa doar cu privire la daunele materiale
indicate in cererea iniţială de constituire de parte civilă in
cuantum de 30.000 de lei, mărirea intinderii pretenţiilor
fiind făcută cu incälcarea dispoziţiilor legale;
C. va Iua in considerare mărirea pretenţiilor doar dacă
partea civilă depune şi in formă scrisä cererea de mărire a
intinderii pretenţiilor formulată in cadrul dezbaterilor.
(primire În proťesie avocat definitiv, 2015)
—
25. Pe rolul Curţii de apeI X se află, in etapajudecăţii
in primă instanţă, cauza avănd ca obiect săvárşirea
infracţiunii de vătămare corporală din culpá, sávârşită de
către RD, avocat in Baroul Bucureşti. In cursul umiăńni
penale, persoana vătămată AB s-a constituit parte
civilă pentru repararea prejudiciului moral constând
in suferinţa provocată prin vătămarea sa. Pănă Ia
terminarea cercetării judecátoreşti in cauză:
A. P3 işi poate märi intinderea pretenţiilor solicitate
iniţial pentru repararea prejudiciului moral;
0. AB poate renunţa in mod legal la pretenţiile civile
form u Iate;
C. AB poate reveni asupra renunţării la pretenţiile civile.
(primire în profesie avocat definitiv, 2017)
—
26. Inculpatul X, angajat şofer Ia societatea 5, prin
incălcarea regulilor de circulaţie, a Iovit cu maşina
pe victima Y, care traversa regulamentar. ln urma
accidentului, victima a docedat, In cauză a fost introdusă
in calitate de parte responsabilă civilmente societatea S,
j intrucăt accidentul a fost produs de către inculpatul X
in timpul programului de Iucru. In rezolvarea acţiunii
civile exercitate in cadrul procesului penal de cei doi
I
copii ai victimei, instanţa de fond:
662 GRILE
A. îI va obliga pe nculpat Ia despăgubiri civile in
solidar cu partea responsabilă civilmente, atunci când
inculpatul a recunoscut pretenUile civile, avánd acordul
părţii responsabile civilmente;
6. va putea administra probe pentru dovedirea diferenţei
de sumă solicitate cu titlu de despägubiri civile, in cazul
in care tranzacUa incheiată intre inculpat i părţile civite
s-a făcut pentru o sumä mai micä decâl cea cu care s-au
constituit acestea pärţi civile in cauzä;
C. va Iuat act de acordul de mediere incheiat intre aceştia
şi inculpat, fărä să mai adminisĺreze probe.
(admitere INM şi in magistratură, septembrie 2018)
27. Renunţarea Ia pretenţiile civile in procesul penal:
A. impiedică exercitarea acţiunii civile in faţa instanţei
civile pentru aceleaşi pretenţii:
B, poate fi făcută Ia prima instanţä de judecată şi după
Ĺermŕnarea cerceĺării judecătoreşĺi;
C, poate fi făcută i de către procurorul care exercită
acţiunea civilă in numele persoanei vătämate Iipsite de
capacitate de exerciţiu.
(pńmire în profesie avocar sta giar 2016)
28. Achitarea incuipatului pentru comiterea infrac
ţiunii de înşelăciune, întemeiată pe dispoziţiile art 16
alin. (1) Iit. b) teza I CPP (fapta nu este prevăzută de
Iegea penală), atrage după sine:
A. ridicarea măsurii sechestrului asigurător Iuate in cursul
urmăririi penale asupra bunuritoracestuia, urmare a!ăsării
nesoluţŕonate a acţiunii civile;
B, menţinerea de către insianţa de fond a măsurii
sechestrului asigurător pănă Ia rămănerea definitivä a
hotărării;
C. incetarea de drept a măsurh sechestrului asigurätor
menţinut de instanţă, dacă persoana vätămată nu introduce
acţiune in faţa instanţei cívile in termenul prevăzut de Iege.
(admitere /NM şi în magistratură, septembrie 2018)
29. CA a introdus plângere preaiabilă impotriva
numitului OVR pentru săvăişirea infracţiunii de violare de
domiciliu, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 224
CR După punerea in mişcarea acUunii penale1 CA s-a
constituit parte civilă, solicitănd obligarea inculpatului
Ia repararea prejudiciului moral evaluat la suma de
10.000 de lei. Inculpatul OVR a fost trimis in judecată
prin rechizitoriu, Sunt corecte urmâtoarele afirmaţii:
A, dacă CA işi retrage plăngerea prealabilă, instanţa
va respinge acţiunea civilă;
B. dacă disjunge acţiunea civilă de acţiunea penală,
instanţa va Iăsa intotdeauna nesoluţionată acţiunea civilă;
C. dacă iI condamnă pe inculpat, instanţa este obligată
să rezolve şi acţiunea civilă.
(primire în profesie avocat definitiv, martie 2019)
—
&-
DREPT PROCESUAL PENAL, L PARTEA GENERALĂ
30. Instanţa lasä nesoluţionatä acţiunea civilă în
caz de incetare a procesului penal in baza:
A. art. 16 alin. (1) Iit. e) Iipseşte plăngerea prealabilă,
—
autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă
condiţie prevăzutä de Iege, necesară pentru punerea in
mişcarea acţiunii penale;
B art l6 atin. (1) Iit. g) — a fost retrasă plăngerea
prealabilă, in cazul infracUunilor pentru care retragerea
acesteia inlătură răspunderea penală, a intervenit impăcarea
ori a fost incheŕat un acord de mediere in condiţiile Iegii;
C. art. 16 alin. (1) Iit. h) există o cauzä de nepedepsire
—
prevăzută de Iege.
(primíre în proťesie avocat definitiv, 2014)
—
31. Ín caz de incetare a procesului penal in baza
art. 16 alin. (1) Iit. g) teza I (a fost retrasä plângerea
prealabilă, in cazul infracţiunilor pentru care retragerea
acesteia inlătură räspunderea penală), instanţa penală;
A. Iasă nesoluţionată acţiunea civilă;
B, respinge acţiunea civilă;
C. poate admite acţiunea civilä dacă sunt indeplinite
condiţiile prevăzute de Iege.
(primire in profesie avnrat StagiaĘ 2014)
—
32. lnstanţa Iasä nesoluţionatä acţiunea cívilă în
caz de achitare a inculpatului:
A. pe temeiul prevăzut Ia art. 16 alin. (1) it. c) CPP — nu
există probe că o persoană a săvärit infracţiunea,
B pe temeiul prevăzut Ia art. 16 alin. (1) Iit a) CPP —
fapta nu există;
C. pe temeiul preväzut Ia arl. 16 alin. (1) Iit. b) teza I
CPP — fapta nu este prevăzută de Iegea penală.
(primire în profesie avocat deflnitiv 2015)
33. Acţiunea civilă exercitatä in cadrul procesului
penal este soluţionată de instanţa penală atunci cănd
aceasta dispune achitarea pe temeiul că:
A, fapta nu a fost săvărşită cu forma de vinovăţie
prevăzută de egea penală;
B fapta a ĺost justificată;
C, fapta nu este prevăzutä de Iegea penală.
(pńmire in profesie — avocat sta giar, 2017)
34. lnstanţa penală lasă nesoluţionatä, in toate
cazurile, acţiunea civilă atunci cănd:
A. dispune disjungerea acţiunii civile de cea penală;
B. dispune incetarea procesului penal întrucăt a inter
venit amnistia;
C. dispune incetarea procesului penal ca efect aI
impăcării.
(prímire în profesie avocat stagiar, martie 2019)
—
DREPT PROCESUAL PENAL 1. PARTEA GENERALĄ
35. in cazul in care instanţa penală dispune disjun
gerea acţiunii civile:
A. soluţionarea acţiunii civile va trece in competenţa
instanţei civile;
B. soluţionarea acţiunii civile se va suspenda in mod
obligatoriu;
C. probele administrate pănă Ia disjungere pot fi folosite
Ia soluţionarea acţiunii civile disjunse.
(primire În proťesie avocat definitiv, 2017)
—
36. Incheierea prin care instanţa dejudevată disjunge
acţiunea civilă;
A. poate fi atacată cu contestaţie;
B. este definitivă;
C. poate fi atacată separat cu apel.
(primire in profesie avocat definitiv, 2015)
— văţiei, cu privire Ia infracţiunea pentru care este cercetat;
37. in cazul disjungerii acţiunii civile in procesul
penal;
A. disjungerea se dispune de instanţa penală prin
incheiere, care poate fi atacatä cu contestaţie in 24 de
ore de Ia pronunţare;
8. prohele administrate pánă Ia disjungere nu pot fi
folosite de instanţă Ia soluţionarea acţiunii civile disjunse;
C. disjungerea se dispune de instanţă din oficiu, Ia
cererea părţilor sau a procurorului.
(primire in profesie avocat stagiar august 2019)
— B, va fi incunoştinţat cu privire Ia drepturile sale, doar
38. Persoana vătămată sau succesorii acesteia, care
s-au constituit parte civilä in procesul penal:
A, nu pot introduce acţiune in faţa instanţei civile, chiar
dacă procesul penal a fost suspendat;
B, pot introduce acţiune Ia instanţa civilă dacá, prin
hotărâre definitivă. instanţa penală a Iäsat nesoluţionată
acţiunea civilă;
C, pot introduce acţiune Ia instanţa civilă, pentru repa
rarea prejudiciului născut ori descoperit după constituirea
ca parte civilă.
(primire in proťesie avocat definitiv, 2015)
—
39. Prin hotărárea definitivă a Curţii de apeI X, Secţia
penală s-au dispus incetarea procesului penal faţâ
de inculpatul AB şi Iăsarea nesoluţionată a acţiunii
civile exercitate de partea civilă CD. Pentru repararea
prejudiciului cauzat prin infracţiune, CD introduce
acţiune Ia instanţa civilă, In această situaţie, hotărârea
definitivă a instanţei penale:
A, are autoritate de Iucru judecat în ceea ce priveşte
existenţa prejudiciului;
8. are autoritate de Iucru judecat in ceea ce priveşte
vinovăţia autorului faptei ilicite;
C, are autoritate de Iucru judecat in ceea ce priveşte
existenţa iaptei.
(pńmire in profesie avocat deflnitiv, 2016)
—
I L
GRILE 663
§3, Participanţii în procesul penal
3.1. Părţile, suhiecţii procesuali principali şi drep
turile acestora
40. În procesul penal au calitatea de subiecţi
procesuali:
A. numai suspectul şi persoana vätämată;
B. inculpatul, partea civilă. partea responsabilä civil
mente;
C. martorul, expertul, interpretul, agenlul procedural.
(admitere in magistraturá. aprilie 2017)
41. Suspectul intr-o cauză penală:
A. poate fi parte a unui acord de recunoaştere a vino
B, poate avea şi calitatea de persoană vătämată, in
aceIai dosar
C, se poate impăca cu persoana vătămată. chiar dacä
aceasta s-a constituit parte civilä.
(admitere INM şi in magistratură. septembrie 2018)
42. Suspectul:
A. are dreptul de a fi informat de indată şi inainte de a fi
ascultat despre fapta pentru care se efectuează urmărirea
penală şi incadrarea juridică a acesteia;
după prima sa audiere;
C, este persoana cu privire Ia care, din datele şi probele
existente in cauză. rezultă bănuiala rezonabilă că a săvărşit
o faptă prevăzutä de Iegea penală.
(primire in profesie avocat deünitiv, martie 2019)
—
43. Suspectul:
A, poate fi reţinut de organul de cercetare penală doar
dacă ordonanţa de reţinere este confirmată de procurorul
care supraveghează urmărirea penală;
B, nu poate fi audiat anticipat de către judecătorul de
drepturi şi Iibertăţi;
C. are dreptul să solicite consultarea dosarului inainte
de a fi audiat.
(pdmire În profesie avocat stagiar, 2017; primire in
—
profesie avocat deflnitiv, 2017)
—
44. Caiitatea unei persoane de inculpatintr-o cauză
penală:
A. poate coexista cu cea de suspect, cercetat pentru
o altä infracţiune, in aceeaşi cauză;
B nu poate fi dobăndită in situaţia in care suspectul
se sustrage de Ia urmărirea penală;
C. este obligatorie pentru a putea dispune măsura
reţinerii.
(admitere în magistraturä, iunie 2019)
 ţILC
45. Persoana vätămată;
A. poate Ii audiată anticipat in cursul urmäririi penale
de către judecâtorul de drepturi şi Iibertăţi;
6. poate face apeI pe Iatura civilä a cauzei;
C. poate formula cerere de administrare de probe Tn
cursul urmăririi periale.
(primire in profesio avocat sta giar, 2016)
—
46. In cursul urmăririi penale, persoana vătămată:
A. are dreptul dea fi informatä cu privire Ia drepiurile sale;
B. are dreptul dea adresa intrebäri martońlor;
C. are drepiul de a participa Ia toate procedurile des
fâşurate in faţa judecătorului de drepturi şi Iibertăţi.
(primire in proťesie avocat definitiv, 2017)
—
47. In cursul urmäririi penaie:
A. persoana vätămată care are capacitate de exerciţiu
restrânsă este asistată Tn mod obligatoriu de un avocat;
6. persoana vätămată nu are dreptul de a propune
administrarea de probe atunci când acţiunea penală este
exercitatä din oficiu;
C. dupä punerea Tn mişcare a acţiunii penale. procuroml
nu poa(e restricţiorta dreptui persoanei vătämate de a
consulta dosarul.
(adrnítere în magistratură, apriiio 2017)
48. Persoana vätämată:
A, nu poate exercita acţiunea civilă Tn faţa instanţei
penale cu privire Ia participanţii la săvârşirea infracţiunii
care nu au fost trimii Tn judccatö;
B nu poate exercita niciodatä acţiunea civilă in procesul
penal doar impotriva párţii responsabie civilmente;
C. potrivit Iegii, trebuie çiLală in mod obligatoriu in
procedura de confirmare a redeschiderii urmăririi penale.
atunci când redeschiderea a fost dispusâ de către procurorul
ierarhic superior, ca urmare a admiterk plângerü pe care
persoana vătämată a formulat-o impotriva ordonanţei de
clasare.
(admitere INM, noíembrie 2019)
49. Partea civilă:
A, nu poate renunţa Ia pretenţiile civile decăĺ cu acordul
inculpatului;
B, poate renunţa Tn mod expres Ia apel;
C. are dreptul dea consulta dosaruL in condiţhle IegiL
(primire in proťesie avocat sta gíar. 2018)
I responsabile civilmente Sc y SA, dacă inculpatul RT solicitä
—
50. După inceperea cercetärii judecătoreşti in faţa
primei instanţe, partea;
A. responsabilă civilmente poate fi introdusă in procesul
penal, Ia cererea părţii civile, dar numai cu acordul incul
patului;
6. civilă are dreptul să cearä instanţei penale, in cadrul
dezbaterilor, repararea prejudiciului descoperit dupä consti
tuirea ca parte civilă;
DREPT PROCESUAL PENAL. 1. PARTEA GENERALÄ
C. civilă, cu ocazia audierii saie, poate solicita majorarea
intinderii pretenţiilor arătate in constiiuirea de parte civilă.
(admitere in magistratură, iunie 2019)
51. Partea responsabilă civilmente poate fi intro
dusă in procesul penal până Ia inceperea cercetării
judecătoreşti;
A, de către instanţa de judecată, din o'ciu
B Ia cererea procurowlui. atunci cănd exercitä acţiunea
civilă;
C, Ia cererea inculpatului.
(admitere INM şi in magistratură. 2014)
52. Partea responsabilă civilmente poate interveni
in procesul penaL
A. pănă Ia inceperea cercetării judecătoreşti Ia prima
instanţă de judecatä;
6, pănă Ia inchiderea dezbaterilorin faţa primei instanţe
de judecată:
C pănă Ia terminarea cercetärii judecătoreşti Ia prima
instanţă de judecatä.
j (primire in proťesie avocat deflnitiv, 2014; primire in
—
proťesie avocat staglaĘ 2015)
—
53. Partea responsabilä civilmente poate interveni
in procesul pena pănă Ia:
A. cilirea aclului de sesizare a instanţei;
6. terminarea cercetării judecătoreşti Ia prima instanţă
de judecată;
C. inchidcrca dezbaterilor asupra fondului in ĺaţa primei
r instanţe de judecată
(pńmire in profesie avocat stagiar. 2014)
—
54. In cauza XW12016 avánd ca obiect judecarea Iui
RT pentru săvársirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite
de dispoziţiile art. 196 CP vătămarea corpůrală din
—
- culpă —t )a aI 3-Iea termen de judecată, inainte de
inceperea cercetärii judecătoreşti, partea civilă MM
a formulat cerere de introducere in cauză a pärţii
responsabile civilmente SC Y SA, avánd in vedere că
fapta fusese săvărşită in cadrul orelor de program,
in timp ce RT conducea autoutilitara incredinţată de
angajatorul său, Consideraţi că instanţa de judecată:
A, va respinge cererea de introducere in cauzä a părţii
respingerea acesteia, chiar dacă sc y SRL declară că nu
se opune;
B, va admite cererea de introducere in cauză a pärţii
responsabile civilmente, chiar dacă SC Y SA declară că
nu se opune şi inculpatul RT solicită respingerea acesteia;
c, va admite cererea de introducere in cauză a părţii
responsabile civilmente sc y SA, chiar dacă sc Y 5RL
declară că se opune.
(primire in profesie avocat deťinitiv, 2016)
—
DREPT PROCESUAL PENAL. 1. PARTEA GENERALÄ
55. Partea responsabilă civiimente:
A, nu poate fi introdusä în procesul penal Ia cererea
procurorului;
B, poate interveni in procesul penal Ia termenul Ia care
a fost audiat inculpatul de către instanţa de apel;
C, poate fi obligată singură sau in solidar Ia repararea
prejudiciului in cazul in care acţiunea civilă este admisă.
(primire în proťesie avocat stagiar 2016)
—
56. Partea responsabilă civilmente participă in
procesul penal:
A, prin introducerea acesteia la cererea părţii civile
făcută pănă Ia terminarea cercetării judecătoreşti Ia prima
instanţă de judecată;
B, Ia cererea acesteia făcută pănă Ia terminarea cerce
tării judecätoreşti Ia prima instanţă de judecatä;
C, prin introducerea acesteia Ia cererea procurorului
făcută până Ia terminarea cercetării judecătoreşti in primă
instanţă, atunci când acesta exercită acţiunea civilă in
procesul penal.
(admitere în magistratură, aprilie 2017)
57. Prin rechizitoriul intocmit de Qirecţia Naţională
Anticowpţie Structura Centrală, inculpatul RC este
—
trimis in judecată pentru săvârşirea infracţiunii đe abuz
in serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) CR După
audierea inculpatului de către prima instanţă de judecată
şi înainte de terminarea cercetării judecătoreşti:
A. Iegea nu mai permite micşorarea nťnderii pretenţiilor
formulate de partea civilă;
3. Iegea nu mai permite introducerea in cauză a părţii
responsabile civilmente Ia cererea persoanei indreptăţite;
C. Iegea nu mai permite majorarea intinderii pretenţiilor
formulate de partea civilă.
(primire în profesie avocat definitiv, 2018)
—
58. Intr-o cauză penală:
A. se pDate admite propunerea de arestare preventivă a
unei persoane, atunci când urmäńrea penală se desfäşoară
in rem (cu privire Ia faptă);
B, persoana care a suferit o vătămare fizicá, materială
sau morală printr-o faptă penalä poate renunţa Ia calitatea
procesuală de persoană vätămată, existănd posibilitatea
de a participa in proces ca alt subiect procesual;
C, o persoană poate dobăndi calitatea de inculpat şi in
cursul judecăţii, prin efectul declaraţiei orale a procurorului
de punere in mişcarea acţiunii penale.
(admitere INM şi în magistratură, 2017,)
3.2. Competenţă organelor judiciare
59. Competenţa dejudecare a unei cauze aparţine;
A. curţń de apel. pentru infracţiunea de ucidere din culpă
comisă de un avocat, chiar dacă, după citirea actului de
sesizare, acesta a fost exclus din profesie;
GRILE 665
B. judecătoriei, atunci cănd, inainte de terminarea
cercetării judecătoreşti, tribunalul a schimbat incadrarea
juridică dată faptei pentru care era cercetat inculpatul din
tentativă la infracţiunea de omor in inťracţiunea de Iovire
sau alte violenţe;
C curţii militare de apel, ca instanţă superioară in grad,
atunci cănd s-a procedat Ia reunirea unei cauze in care erau
cercetaţi militari. care atrăgeau competenţa de judecată a
acestei instanţe, cu o cauză in care erau cercetaţi militari
şi civili, aflată in curs de judecată Ia tribunal.
(admitere in magistratură, iunie 2019)
60. in cazul competenţei după calitatea persoanei:
A. instanţa rămăne competentă să judece cauza, chiar
dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunH, pierde acea
calitate, insă infracţiunea ce formează obiectul cauzei a fost
săvărşită in Iegătură cu atribuţiile de serviciu ale acestuia;
3. Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează cauza
dacă inculpatul a dobândit calitatea de deputat in cursul
judecării cauzei in primă instanţă, după citirea actului de
sesizare;
C instanţa rămâne competentă să judece cauza privind
o infracţiune de viol, chiar dacă inculpatul, după comiterea
infracţiunii, a pierdut calitatea de avocat după sesizarea
instanţei prin rechizitońu, cauza fiind in procedura de cameră
preliminară.
(admitere INM şi in rnagistratură. 2016)
61. Prin rechizitoriul intocmit de Parchetul de pe Iângă
Juđecătoria Braşov, inculpatul X domiciliat in municipiul
Braşov, judeţul Braşov, a fost trimis in judecată pentru
săvărşirea unei infracţiuni de furt calificat, faptă comisă
in municipiul Arad, judeţul Arad. Potrivit normelor
de competenţă teritorială, cuprinse in art. 41 CPP,
procurorul va inainta rechizitoriul Ia;
A. Judecătoria Arad;
3. Judecătoria Braşov;
C. Judecätoria Arad sau Judecătońa Braşov. competenţa
fiind alternativă.
(admitere in magistratură, aprilie 2017)
62. La aI patrulea termen de judecată Ia Judecătoria
Sector 2 a cauzei penale avânđ ca obiect judecarea
infracţiunii prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile ad. 193
CP (Iovirea sau alte violenţe), săvârşită in Piteşti de
inculpatul AB, domiciliat in Bucureşti Sector 2, după
—
audierea inculpatului, partea vătămată BC, domiciliată in
Piteşti, a invocat, in temeiul dispoziţiilor art. 47 alin. (3)
CPP, excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei
Sector 2, motivănd că, deoarece fapta fusese săvârşită
in Piteşti, Judecătoria Pitcşti cste competentă teritorial
să soluţioneze cauza. Juđecătoria Sector 2 a admis
excepţia de necompetenţă teritorială invocată de
I BC şi, prin sentinţă, şi-a declinat competenţa către
666 GRILE
Judecătoria Piteşti. La primui termen de judecată aI
cauzei, Judecătoria Piteşti, din oficiu, a ridicat excepţia
necompetenţei teritoriale, intemeiată pe faptul că partea
(persoana, n.a.) vătămată sesizase cu plăngerea sa
prealabilă Poliţia Sectorului 2, şi şi-a declinat com
petenţa, trimiţând cauza către Judecătoria Sector 2.
Pentru a verifica corectitudinea acestor sentinţe, trebuie
să aveţi în vedere instituţiile:
A. competenţei teritoriale;
B. conflictului de competenţă;
C. nulităţii absolute.
(primire În profesie avocat sta giar, 2014)
—
63. Cauza privind săvărşirea infracţiunii de fals in
inscrisuri sub semnätură privată săvărşite de către X,
judecător in cadrul Judecătoriei Pioieşti, se află pe rolul
Curţii de apeI Bucureşti in cursul judecäţii in primă
instanţä, Excepţia de necompetenţă teritorială a Curţii
de apeI Bucureşti:
A, nu poate fi invocată din oflciu de cätre instanţa de
judecată;
R va fl respinsä ca Iardivă dacă este invocată de inculpat
după audierea părţii civile;
C, va fi respinsă ca inadmisibilă dacă este invocată de
persoana vătămată.
(prirnire în proťesie avocat definitiv. 2017)
64. In cazul conflictului de competenţä intre două
instanţe:
A, judecata se suspendä pănă la soluţionarea conflictului
pozitiv de competenţă;
B, judecata se suspendă pănă Ia soluţionarea confiictului
negativ de competenţä;
C. judecata cauzei continuă, indiferent dacă se solu
ţionează un conflict pozitiv sau negativ de competenţă.
(primire in profesie avocat deŕinitiv, martie 2019)
—
65. Potrivit regulilor de competenţă:
A tribunalul judecă in primă instanţă infracţiunile date
potrivit Iegii Tn competenţa sa, soluţionează conflicte de
competenţä ivite intre judecătoriile din circumscripţia sa,
contestaţüle formulate impotriva hotärârilor pronunţate de
judecătorie Tn cazurile prevăzute de Iege;
B. judecătoria judecă Tn primă instanţă toate infracţiunile,
insă soluţionează şi alte cauze date anume Tn competenţa
sa potrivit Iegii;
C, curtea de apeI soluţionează apeluri, cereri de
strämutare, conflicte de competenţä ivite intre instanţele
din circumscrípţia sa şi recursuri in inLeresul Iegii.
(primire în profesie avocat stagiar august 2019)
—
66. Infracţiunea de omor caiificat comisă asupra
unui magistrat-asistent de Ia Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie va fi judecată de:
A. tribunal;
DREPT PROCESUAL PENAL. 1. PARTEA GENERALĂ
B, curtea de apeL
C. Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(admitere INM şi in magistratură, 2015)
67. Competenţa de a judeca in primă instanţă o
infracţiune de omor săvârşită de o persoană care, fără
a avea o altă calitate, dupä inceperea urmäririi penale
in cauză, devine notar public aparţine:
A. judecătoriei;
B. tribunalului;
C. curţii de apel.
(primire în profesie avocat stagiar, 2017)
—
68. Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie este competentă
să judece:
A, in primă instanţă, infracţiunea de vătămare corporalä
din cu!pä comisä de un judecător al curţii militare de apel;
B, in primă instanţă, infracţiunea de tentativă de omor
comisă de un grefier de Ia judecätorie asupra unui procuror
aI Parchetului de pe Iângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
C, ca instanţă de apel, calea de atac declaratä impo
triva sentinţei prin care instanţa de fond competentă a
judecal infracţiunea săvârşită de un judecător aI Curţii
Constituţionale.
(primire în proťesie avocat deťinitiv, 2016)
69. Curtea de apeI este competentä sä judece cauza
in primä instanţă, atunci cănd:
A, inculpatul, cercetat pentru infracţiunea de inşelăciune,
a devenil avocat dupä sesizarea jidecătoriei, iar aceasla
şi-a declinat competenţa faţă de noua calitate a inculpatului;
B. inculpatul, expert judiciar, a ĺost Lrimis in judeca(ă
pentru săvărşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă;
C. inculpatul, fost procuror, a fost trimis in judecată
pentru infracţiunea de represiune nedreaptă, calitate pe
care a pierdut-o insă in faza de urmărire penală, dându-şi
demisia.
(admitere INM şi in magistraturä, septembrie 2018)
70. Curtea de apel:
A, judecă în primă instanţă infracţiunile săvărşite de
magistraţii-asistenţi de Ia Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
B. judecä in primă nstanţă infracţiunile săvărşite de
judecătorii de Ia curjile de apeI şi curtea militară de apel,
precum şi de procurorii de la parchetele de pe Iăngă aceste
instanţe;
C judecă in primă instanţă infracţiunile sävărşite de
judecătorii Tnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţia
(primire în profesie avocat sta giar, 2016)
—
71. Inculpatul MM, judecător in cadrul tribunaluiui
militar, cu gradul de colonel, a fost trimis in judecată
pentru comiterea infracţiunii de ameninţare, prevăzută
de art 206CR Instanţa competentă să judece in primă
instanţă este:
A, curtea de apel;
OREPT PROcESUAL PENAL 1. PARTEA GENERALĂ
B. curtea militară de apeL
C. Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(primire în proťesie avocat stag/ar martie 2019)
—
72. ĺn materie penală, tribunalul:
A, poate judeca apeluri, in anumite cazuri;
B. poate soluţiona contestaţii, in anumite cazuri;
C poate soluţiona cereri de strămutare, in anumite
cazuri.
(prim/re in proťesie avocat stagiar, 2018)
— judecător în cadml Curţii de apeI Craiova, funcţie pe
73. Tribunalul:
A. soluţionează cont]ictele de competenţă ivite între
parchetele de pe Iăngă judecătoriile din circumscripţia sa;
3. soluţionează cererile de strămutare a judecării unei
cauze de Ia judecătoria competentă Ia o altă judecätorie
din circumscripţia sa;
C. soluţionează contestaţiile formulate împotriva hotără
ńlor pronunţate de judecătorie in cazuńle prevăzute de Iege.
(primire în profesie avocat definitiv, 2015)
—
74. Tribunalul este competent să judece:
A. o cauzä penală in care adjunctul Avocatului Popowlui
este trimis in judecată pentru săvârşirea infracţiunii de Iuare
de mită;
B. contestaţia impotriva incheierü de Iuare a măsurilor
asigurătorii de către instanţä intr-o cauză avănd ca obiect
infracţiunea de distrugere calificată;
C, cererea de abţinere a judecătorului de Ia o judecätorie
din raza sa teritorială, care nu poate ti soluţionatä de niciun
alt judecător din cadrul acelei judecătorii.
(admitere INM, noiembrie 2019)
75. Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
A. judecă apelurile impotriva holărârilor penale pro
nunţate in primă instanţă de Secţia penală a inaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie;
B. judecă apelurile impotriva hotărărilor penale pro
nunţate in primă instanţä de curţile de apel;
C judecă in primă instanţă infracţiunile săvărşite de
generali, mareşali şi amirali.
(primire în proťes/e avocat deťŕnitiv, 2014)
—
76. ApeIuI declarat intr-o cauză penală privind o
infracţiune săvârşită de un avocat se judecă de către:
A. Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
3. curtea de apeL
C tribunal.
(primire în profesie avocat deŕinitiv, 2015)
—
77. ĺn competenţa următoarelor instanţejudecătoreşti
intră judecarea contestaţiei, dar nu intră judecarea
apelului:
A. tribunal;
8. curte de apel;
GRILE 667
C Tnalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(primire în profesie avocat stag/ar, mart/e 2019)
—
78. In timpul efectuării urmăririi penale in cauza
Z1P12015 in care s-a inceput urmărirea penală cu privire
Ia săvârşirea infracţiunii de distrugere in variantă
agravată [art. 253 alin. (3) CP], din probele existente
in cauză au rezultat indicii rezonabile că fapta a fost
sävárşită de cătreAB, care Ia data săvárşirii faptei era
care o deţine şi in prezent. In consecinţă, organul de
cercetare a trimis de indată cauza procurorului din
Parchetul de pe Iăngă Judecătoria Craiova, care exercita
supravegherea in cauză, pentru ca acesta să sesizeze
Parchetul de pe Iăngă Curtea de apeI Craiova ca organ
competent, Având in vedere această situaţie:
A. organul de cercetare penală a procedatin mod corect;
B. organul de cercetare trebuia să trimită cauza direct
Ia Parchetul de pe Iăngä Curtea de apeI Craiova;
I
C organul de cercetare trebuia să trimită cauza direct
Ia Parchetul de pe Iăngă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
acesta fiind organul competent potrivit legii.
(primire în profesie avocat deün/tiv, 2015)
—
79. Judecătorul de cameră preliminară este judecă
torul care, in cadrul instanţei, potrivit competenţei
acesteia:
A. verilică Iegalitatea administrărü probelorsi a efectuăhi
actelor procesuale de către organele de urmärire penală;
3. soluţioneazä, in cursul urmăririi penale. cererile,
propunerile, plăngerile, contestaţiile sau orice alte sesizäri
privind măsurile asigurătorii;
C soluţionează plângeńle impotriva soluţiilor de neur
mărire sau de netrimitere in judecată.
în proťesie avocat stagiai 2014)
—
(primire
80. Ín cazul in care Direcţia Naţională Anticorupţie
dispune trimiterea in judecată a inculpatului X, avocat,
pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de inuluenţă, şi,
prin aceIaşi rechizitoriu, dispune clasarea cauzei cu
priviro Ia inculpatul Y, şoferul Iui X, cercetat sub aspectul
săvărşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, plângerea
prin care Y contestă temeiul soluţiei de clasare este de
competenţajudecătorului de cameră preliminară de Ia:
A, curtea de apeL
3. tribunal;
C judecătorie.
(adm/tere INM, noiembrie 2019)
81. Ín desfăşurarea aceluiaşi proces penal, exerci
I tarea funcţiei de verificare a Iegalităţii trimiterii ori netri
miterii in judecată este incompatibi!ă cu:
A. exercitarea funcţiei de dispoziţie asupra drepturilor şi
Iibertăţilor fundamentale ale persoanei in faza de urmărire
penală;
668 GRILE
B. exercitarea funcţiei de judecatä;
C. exercitarea funcţiei de urmărire penalä.
(primire in profesie avocat stagiar. 2014)
— hotăráň definitive,
82. JudecătoruI de drepturi şi Iibertăţi:
A. poate audia anticipat un martor doar dacä Tn cauză
a fost pusă in mişcare acţiunea penalä;
6. încuvünţeazä cererea de efectuare a percheziţiei
domiciliare in cursul urmärirh penale;
C, poate dispune prelungirea mäsuńi controlului judiciar
în cursul urmăririi penale.
(primire în profesie avocat deflnitiv. 2017)
—
83. Necompetenţa materială a judecătoriei poate
Fi invocată:
A. doar până Ia inceperea cercetärii judecătoreşli,
6. Tn toî cursul judecáţii, pânä Ia pronunţarea hotărării
definitive.
C, ca motiv de conteslaue în anulare.
(admitere iNfţ4 şi in magistratură, 2016)
84. Excepţia de necompetenţă materială sau după
calitatea persoanei a instanţci superioare celei com
petente potrivit Iegii poate fi invocată:
A. pănä Ia înccperea cercetării judecătoreti,
6. pănă Ia terminarea cercetäru judecätoreşti;
C în tot cursul judecăţii, până Ia pronunţarea hotărârii
definitive.
(primire in profesie avocat stagiar, 2014; primire in
—
profesie avocat sta giar, 2Q15
—‘
85. in cursul cercetării judecătoreşii, în cauza
aflatä pe rolul Judecătoriei Sector2 Bucureşti, in care
inculpatul P2 erajudecat pentru comiterea infracţiunii
de furt, instanţa, din oficiu, a invocat necompetenţa
sa teritorialä, intrucăt infracţiunea a fost comisă in
sectorul 1, competentă teritorial fiind Judecătoria
Sector 1. Cu privire Ia aceastä excepţie de necompetenţă
teritorialä, instanţa:
A. în mäsura în care va fi dovedítä, va admite excepţia şi
va declina cauza Judecätoriei Sector 1. competentă teritorial;
B, va respinge excepţia, întrucât nu a fost invocată cu
respectarea condiţiilor prevăzute de ege;
C, nu va admite excepţia, deoarece excepţia de necom
petenţă terilorială nu poate fi invocatâ din oficiu de instanţă.
(primire in profesie avocat sta giar, august 2019)
—
86. Prin rechizitoriui Parchetului de pe Iăngă Curtea
de apeI Constanţa, inculpatul X, administrator aI SC Y
SRL, a fost trimis in judecată pentru săvărşirea infrac
ţiunii de evaziune fiscală preväzute de art. 9 din Legea
nr. 24112005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii
fiscale, cauza fiind inregistrată pe rolul Curţii de apeI
Constanţa Excepţia de necompetenţă materială a instan
ţei asđel sesizate poate fi invocată:
A, până Ia inceperea cercetării judecătoreşti in cauzä;
DREPT PROCESUAL PENAL. 1. PĄRTEA GENERALĂ
6. pánă Ia inchiderea procedurii de cameră preliminară;
C in tot cursul judecăţfl. păná Ia pronunţarea unei
(admitere in magistratură, aprihe 2017)
87. Excepţia de necompetenţă:
A. personală a instanţei inťerioare celei competente
poate fi invocatä ceI tărziu pănă Ia pronunţarea hotärării
in primă instanţă;
6. maĹerială poate fi invocată din oficiu de instanţa
superioară celei competente potrivit Iegii. pánä ceI mai Lărziu
Ia inceperea cercetării judecătoresti. incälcarea acestor
norme de competenţă atrăgănd sancţiunea nulităţii absolute;
C. teritorială a organelor de urmărire penală poate fi
invocată de persoana vătămată şi înainte de punerea in
mişcare a acţiunii penale
(admitere /NM şi in magistratură, 2014)
88. inculpatul AB a fost trimis in judecată de pro
curorui din cadrul Parchetului de pe Iăngă Tribunalul
Bucureşti, pentru comiterea infracţiunii de omor,
prevăzută de art. 188 alin. (1) CP, de competenţa tri
bunalului. In cursul cercetării judecătoreşti, Ia cererea
inculpatului, tribunalul a pus in discuţie schimbarea
incadrării juridice, din omor, in ucidere din culpă,
prevăzută de art 192 alin. (1) CP, infracţiune de com
petenţa judecătoriei. In cazul in care se va dispune
schimbarea incadrării juridice:
A, cauza va fi declinată judecătoriei competente să
soluţioneze cauza potrivit regulilor de competenţă materială;
6. tribunalul va continua judecarea cauzei.
C, cauza va fi declinată judecätoriei competente numai
dacă pärţile sunt de acord.
(primire ín profesie avocat deťinitiv, august 2019)
—
89. Hotărârea prin care prima instanţă dc judecată
işi declină competenţa:
k poate fi alacatä separat cu apel de către prQcuror,
párţi şi persoana văläina[ă.
8. nu este supusă căilor de atac;
C, poate fi atacatä cu contestaţie de către procuror.
părţi şi persoana vătämatä.
(primire in pmfesie avocat stagiar, 2016)
—
90. Dacă declinarea a fost determinată de competenţa
materialä sau după caiitatea persoanei:
A. instanţa căreia i s-a trimis cauza poa(e menţine,
motivat, probele administrate. actele indeplinite şi măsuńle
dispuse de instanţa care i-a declinat competenţa;
6 instanţa căreia i s-a trimis cauza nu poate menţine
probele administra(e, actele indeplinite şi măsurile dispuse
de instanţa care şi-a declinat competenţa;
C. probele administrate, actele indeplinite şi măsurile
dispuse se menţin.
(primire in proťesie avocat stagiaĘ 2015)
—
DREPT PROCESUAL PENAL L PARTEA GENERALÄ
91. In cazui declinării de competenţă a instanţelor
judecătoreşti:
A. dacă declinarea a fost determinatä de necompetenţa
teritorialä. probele administrate in cauza declinată se menţin;
B. dacă declinarea a fost determinată de necompetenţa
materială, instanţa cäreia s-a trimis cauza nu poate
menţine probele administrate de instanţa care şi-a declinat
competenţa;
C, indiferent de motivul declinärii, avănd in vedere
respectarea phncipiului nemijlocirii administrării probelor.
instanţa căreia i s-a trimis cauza nu poate menţine probele
administrate.
(primire în profesie avocat deflnitiv, august 2019)
—
92. Juđecătoria X, investită cu rechizitoriul Parche
tuiui de pe Iăngă această instanţä declină competenţa
de soiuţionare a cauzei in favoarea Judecătoriei Y, pe
motiv că fapta a fost comisă in raza de competenţă a
acesteia. Judecătoria Y, constatănd că este intr-adevăr
competentă;
A. va relua procedura din etapa camerei preliminare,
deoarece incheierea de incepere ajudecäţü a fost pronunţată
de un judecător de camerä preliminară de Ia Judecătoria X;
6. va menţine toate actele efectuate şi măsurile dispuse
şi va continua judecata;
C, va trimite cauza Parchetului de pe Iângă Judecătoria
Y pentru refacerea urmăririi penale.
(admüere INM şi in magistraturâ, 2017)
93. Pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia penală, s-a
inregistrat Ia data de 02.03.2016 dosarul in caro Direcţia
Naţională Anticorupţie Structura centrală I-a trimis
— —
I executarea mandatului este necesară pătrunderea fărä
in judecată pe inculpatul X pentru săvărşirea infracţiunii
de Iuare de mită. Inainte de terminarea cercetării jude
cătoreşti, inculpatul depune Ia dosarul cauzei o adresă
emisă de către Uniunea Naţională a Notarilor Publici
din România din care rezultă că a dobăndit calitatea
đe notar public incepánd cu 0t072016, Ca urmare a
acestei situaţii;
A. Tdbunalul Bucureşti trebuie sä işi decline competenţa
in favoarea Curţii de apel Bucureşti;
B. Tńbunalul Bucureşti trebuie să işi decline competenţa
in favoarea ĺnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
C. competenţa Tribunalului Bucureşti nu se schimbä.
(pńmire în proťesie avocat def/nitiv. 2016)
—
94. Urmăńrea penală se efectuează in mod obligatoňu
de către procuror in cazuL
A. infracţiunii de ultraj prevăzute de art. 257 CP;
B infracţiunilor care au avut ca urmare moartea unei
persoane;
C. infracţiunii de nşeIăciune prevăzute de art. 244 CP,
săvărşită de un auditor public extern.
(adrnítere ÍNM şi în magistratură, 2017)
GRILE 669
95. In cazul săvărşirii unei infracţiuni de furt calificat
de către inculpatul X avănd calitatea de militarcu grad
de general, impreunä cu coinculpaţii Y şi Z—ambii civili:
A. urmărirea penalä se efectuează in mod obligatoriu
de procurorul militar competent, numai faţă de inculpatul X;
B urmărirea penală se efectuează in mod obligatoriu
de procurorul militar competent, faţă de toţi inculpaţú;
C. competenţa de judecare a cauzei in primă instanţă
revine curţii militare de apel, faţă de toţi inculpaţii.
(admitere in magistraturä. apri/ie 2017)
96. In faţa instanţei dejudecată (in cursul cercetării
judecătoreşti) persoana vătămată inţelege să solicite
in scris şi motivat recuzarea procurorului de şedinţä,
invocănd Iipsa de imparţialitate a acestuia. lnstanţa
de judecată:
A, poate admite cererea, dispunănd desemnarea de
către parchet a altui procuror de şedinţă;
B, va respinge cererea ca inadmisibilă;
C. va soluţiona cererea de recuzare, dar fără participarea
procurorului recuzat.
(primire in proťesie avocat definitiv, 2016)
—
97. Judecătorul care, in cursul urmăririi penale, a
soluţionat contestaţia formulată de inculpat impotriva
ordonanţei procurorului de Iuare a măsurilor asigurătorii
este incompatibil:
A. să dispună in cursul urmăririi penale Iuarea măsurii
arestului Ia domiciliu aI inculpatului;
B să dispună in cursul urmărirh penale emiterea unui
mandat de aducere a inculpatului, atunci cănd pentru
consimţămăní intr-un domiciliu sau sediu;
C. să conĺirme ordonanţa de renunţare Ia urmărirea
penală dispusă faţá de inculpat.
(admitere in magistratură. aprilie 2017)
98. Este incompatibil să judece cauza in primä
instanţă judecătorul care:
A. a soluţionat contestaţia impotńva incheierii prin care
s-a prelungit măsura arestului Ia domiciliu a inculpatului;
B a admis sesizarea procurorului de audiere anticipală
a părţii civile;
C. a confirmat ordonanţa de redeschidere a urmăririi
penale, intmcăt nu a existat imprejurarea pe care se intemeia
clasarea.
(admitere INM şi in magistratură, septembrie 2018)
99. Este incompatibil:
A. sä se pronunţe asupra Iegalităţii şi ţemeiniciei
ordonanjei procurorului prin care s-a dispus redeschiderea
urmăririi penale judecătorul care anterior a soluţionat
plăngerea impotriva ordonanţei procurorului prin care se
dispusese Iuarea măsurii controlului judiciar;
670 GRILE
B. să soluţioneze o cerere de revizuirejudecătorul care I persoana vătămatä a precizat cä judecătorul care
aníerior a soluţionat plăngerea impotriva ordonanţei prin
care procurorul a dispus clasarea pe motiv că a intervenit
prescripţia;
C. să soluţioneze cauza în fond judecătorul care anterior
a soluţionat contestaţia formulată de unuI dintre inculpaţi
impotriva încheierii de menţinere a arestării preventive,
pronunţate in procedura de cameră preliminară.
(admitere INM şi în magistratură, 2015)
100. Este incompatibil:
A. judecätorul de camerä preliminară, investit sä
soluţioneze contestaţia împotriva Iuării mäsurii sechestrului
asigurător, atunci când in cursul urmäririi penale a soluţionat
plângerea prin care inculpatul a solicitat modificarea unei
obligaţii din conţinutul controlului judiciardispus de procuror;
B. judecätorul investit cu o cerere de redeschidere a
procesului penal, care anterior a admis plângerea împotriva
soluţiei de clasare a procurorului şi a trimis cauza Ia procuror pentru buna infăptuire a justiţiei;
pentru completarea urmărird penale,
C. judecătorul care a soluţionat contestaţia impotriva
incheierii de menţinero a arestului Ia domiciliu in procedura
de cameră preliminară şi care este investit ulterior şi cu
contestaţia impotriva incheierii de menţinere a acestei
măsuri în cursul judecăţik
(admitere INM i în megislralurä, 2017)
101, Nu este incompatibii:
A. să solutioneze o propunere de arestare preventivä
judecätorul care a emis mandatul de percheziţie domiciliară
a Iocuinţei inculpatului in aceeai cauză;
B, să judece cauza în fond judecătorul care, in procedura
camerei preliminare, a dispus excluderea ca nelegale a
unor probe administrate in cursul urmăririi penale;
C, să fie judecător de cameră preliminară judecătorul
care, in cursul urmăririi penale, a emis in cauză un mandat
de aducere a suspectului in faţa procurorului in vederea
audierii
(admitere INM şi in magístratură, 2014)
102. Este intotdeauna incompatibil să soluţioneze
contestaţia impotriva incheierii prin care instanţa a
dispus menţinerea controlului judiciar, judecătorul
care in aceeaşi cauză:
A. a admis contestaţia procurorului şi a inlăturat dispoziţia
de excludere a rapodului de expertiză;
6. a procedat Ia audierea anticipată a unui mańor;
C. a respins anterior contestaţia formulată de un co
inculpat impotriva aceleiaşi incheieri de şedinţă.
(admitere 1NM, noiembríe 2019)
103. Inculpatul AB a fost trimis in judecată pentru
comiterea infracţiunii de tulburare de posesie prevăzute
de art. 256 CP. In cursul cercetării judecătoreşti,
DREPT PROCESUAL PENAL 1. PARTEA GENERALÂ
soluţionează cauza se află in stare de incompatibilitate,
intrucât. anterior, in calitate de procuror, a efectuat
acte de urmărire penală in această cauză, Cererea de
recuzare formulată de persoana vătămată:
A, va fi soluţionată de un alt complet, prin sentinţă supusă
apelului odată cu fondul cauzei;
B, in caz de admitere a cererii, se va stabili şi in ce
măsură actele indeplinite sau măsurile dispuse anterior
in cauză se menţin;
C, va fi respinsă ca inadmisibilă, deoarece nu poate fi
introdusă decăt de inculpat sau procuror.
(primíre în proťesie avocat definitiv, august 2019)
—
104. Reunirea cauzelor este obligatorie:
A. in cazul infracţiunii continuate;
6. in toate cazurile când intre douä sau mai multe
infracţiuni existä Iegăturä şi reunirea cauzelor se impune
C. in cazul concursului real de infracţiuni.
(primire în profesie avocat stagiar, 2016)
—
105. Reunirea cauzelor penale este obligatorie atunci
cănd:
A douä iníracţiuni au ĺost sävârşite de aceeaşi persoană
prin acţiuni distincte;
6. cauzele au ca obiect acte materiale care alcätuiesc
o singură infracţiune;
C. intre infracţiuni exislă o Iegătură i reunirea cauzelor
se impune pentru o mai bună infăptuire a justiţiei.
(prirnire în profesie avocat deflnitki rnadia 2019)
—
106. Pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti se
află inregistrată cauza privind infracţiunea de inşelăciune
săvărşită de inculpatul AB in dauna societăţii X, cauză
in care urmează să se dea citire actului de sesizare a
instanţei dejudecată. Pe rolul Tribunalului Bucureti se
află inregistrată o cauză avănd ca obiect o infracţiune
de dare de mită sävărşită tot de către inculpatul AB,
cauză in care mai sunt de audiat doar 2 martori. In
această situatje:
A. cauzele pot ü reunite dacă prin aceasta nu se intărzie
judecata, chiar dacă se află in etape diferite ale judecăţii
in primă instanţă;
B. cauze!e nu potfi reunite, intrucăt nu se aBă in aceeaşi
etapă a judecäţii;
C. săvărşirea mai multor infracţiuni de către aceeaşi
persoană nu reprezintă un caz de reunire facullativă.
(primire în profesie avocat deňnitív, 2018)
—
107. Pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia penală, se
află cauza in care inculpatul AB a fost trimis in judecată
pentru săvărşirea infracţiunii de trafic de influenţă
prevăzute de art. 291 CP. Avănd in vedere Iegătura
 I
DREPT PROCESUAL PENAL 1. PARTEA GENERALĂ
existentă intre aceastä cauză şi cauza aflată pe rolul
Curţii Militare de apeI Bucureşti in care inculpatul CD,
J apei competentă soluţionează cererea de strămutare:
general Ia data săvărşirii faptei, a fost trimis injudecată
pentru săvárşirea infracţiunii de abuz in serviciu
prevăzute de art. 297 aiin. (1) CP, cele douä cauze au
fost reunite, considerăndu-se că reunirea cauzeiorse
impune pentru buna infăptuire a justiţiei. Competenţa
dea judeca cauzele reunite aparţine;
A. Curţii de apeI Bucureşti;
B. Curţii Militare de apeI Bucureşti;
C. Tribunalul Militar Bucureşti.
(primire în profesie avocat definitiv, 2015)
—
108. Reunirea a două cauze care au aceIaşi obiect
şi privesc pe aceiaşi inculpat se poate dispune:
A. din oficiu, de către procuror, in cursul urmäririi penale;
3. din oĺiciu, de către instanţă, in cursul judecăţii in
primă inslanţă;
C. numai Ia cererea părţilor, in calea contestaţiei
declarate de cátre acesĺea.
(admitere tNM şi in magistraĺură, 2014)
109. Prin rechizitoriul intocmit de Parchetul de
pe Iăngă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, au fost
trimişi in judecată inculpaţii AB, RG, CI şi VG, pentru
săvârşirea in concurs reai a infracţiunilordeînşelăciune
şi de fals in inscrisuri sub semnătură privată. După
epuizarea procedurii de cameră preliminară, in cauză
s-a inceput cercetarea judecătorească de către Jude
cătoria Sectoruiui 2 Bucureşti. Prin rapodarc ia stadiui
procesual:
A. nslanţa poate dispune din oficiu disjungerea cu privire
Ia unele dintre infracţiuni;
B. instanţa poate dispune, Ia cererea inculpatului AB,
disjungerea cu privire Ia unele dintre infracţiuni;
C. nstanţa nu poate dispune, Ia cererea persoanei
vătămate, disjungerea cu privire Ia unele dintre infracţiuni.
(primire in proťesie avocat definitiv, 2018)
—
110. Prorogarea de competenţă operează:
A, numai in favoarea instanţei superioare in grad;
B, in favoarea instanţei iniţial investite şi care era com
petentă dupä calitatea inculpatului. atunci când, după citírea
actului de sesizare, acesta si-a pierdut calitatea avutä
C, în favoarea nstanţei iniţial investite, dacă. după
citirea actului de sesizare, inculpatul devine membru in
Parlamentul European.
(admitere INM şi in magistratură, 2015)
111, Cererea de strämutare ajudecării cauzei:
A. se soluţionează in şedinţă publică;
8. nu se poate sokiţiona în caz de neprezentare a părţilor;
C. se soluţionează prin sentinţă.
(primire in profesie avocat deflnitiv, 2018)
—
GRILE 671
112. Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de
A. prin seniinţă care poate fi atacată cu contestaţie de
către procuror şi părţi;
8. prin incheiere care nu este supusä niciunei cái de atac;
C. prin sentinţă care nu este supusă niciunei căi de atac.
(primire in profosie avocat stagiar, 2015)
—
113, Cererea de strămutare:
A. poale fi soluţionată şi de către curtea militară de apel;
8. determină suspendarea judecării cauzei in toate
situaţiile;
C, se depune Ia instanţa de unde se solicitä strämutarea.
(primire in profesie avocat definitiv, 2016)
—
114. Prin sentinţa penală nr. 778/2014 a Judecătoriei
Deva, s-a dispus condamnarea inculpatului X Ia o
pedeapsă de l an închisoare pentru săvârşirea infrac
ţiunii prevăzute de dispoziţiile art 196 CP (vătămare
corporală din culpă). La penultimul termen de judecatä,
inculpatul a formulat cerere de strămutare a cauzei
in temeiul existenţei unei suspiciuni rezonabile că
imparţialitatea judecătoriior instanţei este afectată
datorită calităţii părţilor, cerere care nu a fost soiuţionată
pănă Ia pronunţarea sentinţei. Impotriva sentinţei penale
pronunţate de Judecătoria Deva inculpatul a declarat
apel. Dosawl a fostînaintatTdbunalului Hunedoara. La
aI doilea termen de judecată, Tribunalul Hunedoara a
constatat că, prin incheierea nr. 2012014 a Curţii de apei
Aiba iuiia, s-a admis cererea de strămutare a cauzei ia
Judecătoria Sibiu, cu menţinerea actelor indeplinite Ia
instanţa de Ia care s-a strămutat judecarea cauzei. Având
în vedere datele speţei, arătaţi care dintre următoarele
afirmaţii sunt corecte:
A, in mod corect cererea de strămutare a fost soluţionată
de curtea de apel;
8. in mod corect cererea de strămutare s-a soluţionat
prin incheiere motivată;
C. Tribunalul Hunedoara nu era competent maĺerial să
judece apelul inculpatului.
(primire in profesie avocat definitiv, 2014)
—
115, Prin cererea depusă Ia Curtea de apeI X, incul
patul AB a solicitat motivat strămutarea cauzei în
care era judecat pentru comiterea infracţiunii de furt,
de Ia judecătoria 8., Ia o aită instanţă egalä in grad,
aflată in circumscripţia aceleiaşi curţi de apel. Pănă
Ia soiuţionarea cererii de strămutare, judecătoria 8. a
judecat insă cauza şi a dispus condamnarea inculpa
tului, In aceste condiţii:
A. ćudea de apeI X, va respinge obligatoriu cererea.
deoarece a rămas färă obiect
8. cererea de strämutare va fi soluţionată, iar dacă
este admisă, hotărărea pronunţată deja este desfiinţată;
672 GRILE
C. dacă cererea este respinsă, poate ťi atacată cu
contestaţie Ia ICCJ. contestaţia având eíect suspensiv
executare.
(primire În profesie — avocat definitív, august 2019)
116. După strămutarea cauzei, contestaţiile şi
celelalte căi de atac:
A, se judecă de instanţele corespunzătoare din
circumscripţia instanţei Ia care s-a strämutat cauza,
B se judecă de instanţe!e competente din circumscripţia
instanţei de Ia care s-a strămutat cauza;
C, se judecă de instanţele competente din circumscripţia
instanţei de Ia care s-a strămutat cauza, dacă Iegea nu
prevede altfel.
(primire În profesie avocat sta giar, 2015)
—
117. Desemnarea unei alte instanţe pentru judecarea
cauzei:
A, se poate dispune doar Ia cererea procurorului care
efectuează sau supraveghează urmărireapenală;
B. este datë exclusiv în competenţa Inaltei Curţi de
Cnsaţie si iustiţie
C, se dispune de către instanţa competentă prin
incheiera
(primire în proťesie avocat sta giar, 2016)
— săvărită pedeapsa delenţiunii pe viaţă sau pedeapsa
118. Procurorul X de Ia Parchetul de pe Iăngă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind procuror ce efectuează
urmärirea penală in dosarul A1P12016, in cursul urmăririi
penale a solicitat Ínaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
uttrnflni unui a, LI 1uu110, udic a •ic DcitaL ifl ua..U
in caro se va emite rechizitoriul, Cu ocazia soluţionării
cererii, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie:
r obligatorie in cursul procedurii de cameră preliminarä
A, dacă găseşte cererea ca fiind intemeiată, trebuie să
o admită şi sä desemneze o altă instanţă egală in grad din
circumscriptia aceleiaşi curţi de apeI pentru a fi sesizată în
caz cä se va emite rechizitoriul;
B trebuie să decline competenţa de soluţionare a cerer
Tn favoarea curţii de apeI în a cărei rază teritorială se afIä
tribunalul căruia ii revenea competenţa de judecată potrivit
Iegii;
C, trebuie să respingă cererea ca inadmisibilă.
(primire în profesie avocat deťinitiv, 2015)
—
• (admitere INM şî în magistratură, 2016)
3.3. Avocatu]. Asis(enLi Iuridică i repreientarea
119. ĺn cursui urmăririi penale:
A. inculpatul şi persoana vătămată prin infracţiunea
comisă de acesta pot fi asistate de aceIaşi avocat
B Iipsa avocatului suspectului aflat in stare de Iibertate
impiedică eĺectuarea unei confmntăd a acestuia cu persoana
vătämată, dacă avocatul a fost incunoştinţat despre audiere
doar prin notiticare telefonică, in ziua precedentă:
DREPT PROCESUAL PENAL 1. PARTEA GENERALĂ
C, asistenţa este obligatohe in toate cazurile cănd faţă de
de suspect se Iuase măsura de siguranţä a internării medicale
intr-o altă cauză
(admítere INM şi în magistraturä, 2015)
120. Asistenţa juridică este obligatorie intotdeauna
in cursul:
A. urmăririi penale. pentru inculpatul major, cercetai
in stare de Iibertate pentru sävärşirea inĺracţiunii de viol,
pentru care Iegea prevede inchisoare de Ia 3 Ia 1O ani;
B, procedurii de camerä preliminară, pentru inculpatul
major, dacă pedeapsa preväzută de Iege este inchisoarea
de Ia unu Ia 5 ani,
C. cercetării judecätoreşti, pentru persoana vătămată,
victimă a infracţiunii de act sexual cu un minor, chiar dacä
aceasta a implinit vărsta de 15 ani Ia momentul sesizärH
instanţei.
(admitere în magistrnturä, iunie 2019)
121. Asistenţa juridică este obiigatorie:
A. Iajudecarea cererii de reabilitare privind condamnarea
Ia pedeapsa de 6 ani inchisoare;
B in cursul )udecăţü, pentru inculpatul persoană juridică.
in cauzele in care Iegea prevede pentru infracţiunea
inchisorii rnai mare de 5 ani:
C. Ia soluţionarea plăngerii impotdva soluţiei de clasare
l dispuse de procuror. pentru intimatul care a avut in cursul
urmărirü penale calitatea de suspect carcela[ cu privirea
i o infracUune de omor
(admitere în magistraturä. mai 2018)
122. Asistenţa juridicä a incuipatului major este
atunci cánd:
A, este trimis in judecată, pentru săvărşirea unei
infracţiuni sancţionate de Iege cu inchisoarea de Ia unu Ia
5 ani, aflându-se sub çontrol judiciar,
8. se analizează necesitatea dispunerii arestului Ia
domiciliu faţă de acesta;
C, se pune in discuţie constatarea incetării de drept a
măsurii areslärii preventive.
123. În cursul urmăririi penale, asistenţa juridică
este obligatorie in urmätoarele situaÇii:
A, pentru persoana vătămată in vârstă de 13 ani;
8. pentru inculpatul aflat in stare de Iibertate. dacä
Iegea prevede pentru infracţiunea comisă o pedeapsä mai
mare de 5 ani.
C. pentru inculpat, Ia incheierea unui acord de recu
noaştere a vinovăţiei.
(pńmire in pmťesie avocat defînitiv, martie 2019)
—
DREPT PROCESUAL PENAL 1. PARTEA GENERALÂ
124. Asistenţa juridică este obligatorie:
A. pentru madorul minor, în tot cursul procesului penal;
B pentru inculpat, in cursul procedurii de cameră
preliminară, dacă Iegea prevede pentru infracţiunea
săvárşitä pedeapsa inchisorh mai mare de 5 ani;
C, pentru persoana vătămatä majorä arestată in altă
cauză. în cursul urmăririi penale.
(primire în profesie avocat stagiar 2017)
—
125. Asistenţa juridică in cauzele penale este ohli
g ato ri e:
A, pentru persoana vătămată, numai in cazul in care
aceasta este o persoanä färă capacitate de exerciţiu;
8. pentru partea responsabilă civilmente, dacă este o
persoană fără capacitate de exerciţiu sau cu capacitate
de exerciţiu restrănsă:
C, pentru partea civilă, dacă este o persoană cu capa
citate de exerciţiu restrănsă.
(primire in profesie avocat definitiv, august 2019)
—
126. Asistenţa juridică este obligatorie:
A. Tn cursul judecăţii, din momentul dispunerii schimbării
încadrării juridice, dacă instanţa consideră, în temeiul
art. 386 CPP, că incadrarea juridică dată ťaptei prin actul
de sesizare trebuie schimbată într-o infracţiune pentru care
Iegea prevede pedeapsa inchisorii până Ia $ ani;
B in cazul in care inculpatul aflat in penitenciar în exe
—
cutarea unei pedepse trimis in judecată pentru comiterea
—
infracţiunii de inşelăciune, prevăzută de art 244 alin. (1) CP
şi pedepsită cu inchisoarea de Ia 6 Iuni Ia 3 ani, se impacă
cu persoana vătămată;
C, Ia încheierea acordului de recunoaşterea vinovăţiei
pentru infracţiunea de furt simplu.
(admitere INM şi in magistraturä, 2017)
127. Asistenţa juridică este obligatorie:
A. în cursul urmärirh penale, pentru inculpatul major,
aflat in stare de Iibertate, care a comis infracţiunea de care
este acuzat în timp ce era minor;
R dacä inculpatul se află in executarea măsurii internării
într-un centru educativ, aplicată într-o altă cauză;
C. Ia examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de
revizuire formulate de condamnatul privat de ĺibertate.
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
128. ĺn cursul urmăririi penale, avocatui suspectului
depune in scris cerere pentru a fi inştiinţat despre efec
tuarea actelor de urmărire penală in cauză, intrucăt
doreşte să asiste Ia efectuarea acestora. Qrganul de
cercetare penală, pe baza di5poziţiei procurorului care
efectuează urmărirea penală, procedează Ia audierea
martorului X fără inştiinţarea apărătorului. Aflănd a doua
GRILE 673
zi despre audierea ce a avut Ioc fără inştiinţarea sa,
avocatul are dreptul;
A. să formuleze contestaţie Ia judecătorul de drepturi
şi Iibertăţi împotriva actului de urmărire penală efectuat cu
nerespectarea dreptului Ia apărare şi să solicite anularea
acestuia;
B să se adreseze cu o plăngere Ia procurorul ce efec
tuează urmărirea penală, acesta trebuind să o soluţioneze
in termen de 20 de zile de Ia momentul audierii martorului;
C. să formuleze plăngere Ia procurorul ierarhic superior
celui ce efectuează urmărirea penală, acesta trebuind
să rezolve plăngerea şi să comunice soluţia, precum şi
motivarea acesteia, in ceI muIt 48 de ora
(primire in profesie avocat detînitiv. 2016)
—
129. Are dreptul dea solicita consultarea dosarului
pe parcursul procesului penal:
A. numai avocatul suspectului sau aI inculpatului;
B. numai avocatul părţilor in procesul penal;
C. avocatul pärţilor şi aI subiecţilor procesuali principali.
(primire in profesie avocat sta giar, 2016)
—
130. Avocatul persoanei vătămate:
A. are dreptul de a solicita consultarea dosarului şi in
cursul urmărirk penale:
3. are dreptul de a formula contestaţie impotriva in
cheierii prin care judecătorul de drepturi şi Iibertăţi a dispus
respingerea propunerii de Iuare a măsurii arestării preventive
a inculpatului;
C. are dreptul să asiste Ia efectuarea oric&ui act de
urmărire penală, in condiţiile Iegii.
(primíre in profesie avocat stagiar, 2017)
—
131. Prin procesul-verbal intocmit la data đe
05.05.2018, Iui AB i s-a adus Ia cunoştinţă, de către
organele de urmărire penală, că prin ordonanţa din data
de 03.05.2018 s-a dispus, faţă de acesta, efectuarea
in continuare a urmăririi penale, pentru săvărşirea
infracţiunii de inşelăciune, prevăzută de art. 244 CR
Totodată, suspectului AB i s-au adus Ia cunoştinţă şi
drepturile şi obligaţiile procesuale ce ii revin potrivit
Iegii, In această situaţie:
A. cererea suspectului AB de consultare a dosarului
poaie fi admisă dacă se consideră întemeiată;
R cererea suspectuluiAB de consultare a dosarului va
fi respinsă ca inadmisibilă;
C. cererea suspectului AB de consultare a dosarului
poate fi respinsă dacă procurorul considerä că s-ar aduce
atingere bunei desfăşurări a urmăririi penale, restricţionarea
privind consultarea dosarului putăndu-se dispune chiar
pentru o perioadă mai mare de 1 O zile.
(primire in profesie avocat deťínitiv, 2018)
—
674 GRILE
§4. Probele, mijloacele de probă şi procedeele
probatorii
132. Organelejudiciare pot respinge o cerere pri
vitoare Ia administrarea unor probe atunci cănd:
A. proba este dificil de obţinut
B. proba este imposíbíl de obţinut;
C. proba nu este necesară, întrucât faptui este notoriu.
(primire în profesie avocat definitiv, 2015)
—
133. Potrivit dispoziţiilor generale privind audierea
suspectului sau inculpatului:
A. inculpatul nu poate fi audiat în nicio situaţie prin
videoconferinţă;
B. suspectul are dreptul sä se consulte cu avocatul Tn
cursul audierii;
C. inculpatul nu îşi poate exercita in cursul audierii
dreptul la tăcere cu privire Ia unele dintre faptele despre
care este intrebat.
(primire în profesie avocat definitiv, 2018)
—
i 34. Audicrea inculpatului prezont este obligatorie:
A, in procedura audierii anticipate in faţa judecătorului
de drepturi şi libeąăţi, dacä există riscul să nu mai poată
fi audiat in cursul judecäţii;
B. ia Iuaiea uăsu(iuuiĹiuluIui judiuíar duă[w IJrucurur,
C, cu ocazia soluţionärh propunerii de Iuare a mäsurii
arestului la domiciliu.
(primire în profesie avocat deťinítiv, martie 2019)
— află intr-o situaţie care ii pune Ia indoială, in mod rezonabil,
135. Nu poate depune niciodată márturie:
A. funcţionarul cu atribuţii privind ordinea publică, pentru
o infracţiune constatată in timpul exercitării atribuţiilor de
serviciu;
B. persoana vătămată;
C. Fiul unuia dintre inculpaţi, care s-a preva!at de dreptul
dea refuza să dea declaraţii impotriva tatălui său, cu privire
Ia ceilaltj coinculpaţi.
(admitere INM şi in magistratură, 2015)
136. Poate fi audiat ca maflor:
A. suspectul faţă de care s-a dispus soluţia de clasare,
constatăndu-se cä nu a participat la săvârşirea uneia dintre
faptele cu care instanţa a fost sesizată prin rechizitoriu,
dacă audierea priveşte alte fapte;
B, persoana care convieţuieşte cu inculpatul, avănd
relaţii asemănătoare acelora dintre soţi;
C. avocatul inculpatului care, in exercitarea mandatului
de reprezentare, a aflat date relevante pentru soluţionarea
cauzei.
(admitere INM şi în magistratură, septembrie 2018)
137. Un minor ín vărstă de lO ani:
A. poate Fi audiat ca martor, insă nu depune jurământ;
DREPT PROCESUAL PENAL, L PARTEA GENERALĂ
B, nu poate fi audiat ca martor, existănd prezumţia Iegală
absolută a Iipsei de discernämânt;
C, poate Fi audiat ca mador, insă este obligatoriu ca la
audiere sä asiste un psiholog.
(admitere in magistratură, iunie 2019)
138. Nu pot Fi audiaţi in calitate de martor:
A. soţul, ascendenţii şi descendenţii in Iinie directă,
precum şi fraţii şi surorile suspectului sau inculpatului;
B. subiecţii procesuali principali;
C. minorii care nu au implinit vârsta de 14 ani,
(primire in profesie avocat sta giar, 2015)
—
139. Nu are dreptul dea refuza să dea deciaraţii in
calitate de martor:
A. sora persoanei vätămate;
B, sora fostei soţii a suspectului, cu excepţia cazului in
care divorţul s-a pronunţat prin acordul părţilor;
C. bunica maternă a inculpatului.
(primire in profesie avocat sta giar, 2016)
—
140. În procesul penal:
A. instanţa nu poate in niciun caz audia ca martor pe
fostul soţ aI inculpatu Iui;
B. judecătorul de drepturi şi ibertăţi nu poate audia
partea civilă potrivit procedurii audierii anticipate;
C. organul de cercetare penalä nu poate proceda in
niciun caz Ia audierea ca martor a unei persoane care se
capacitatea dea fi martor,
(admitere INM şi in magistraturä, 2014)
141. Poate refuza să dea declaraţii in calitate de
mańor:
A, copilul in vărstă de pănă Ia 14 ani aI persoanei
vătămate
8. persoana care a avut calitatea de mediator al uneia
dintre părţi, cu privire la faptele şi imprejurările pe care le-a
cunoscut in această calitate;
C. fratele unui inculpat cu privire la ceilalţi inculpaţi,
in cazul in care declaraţia sa poate fl limitată la aceştia
din urmă.
(admitere în magistratură, mai 2018)
142. lnculpatul AS, cercetat pentru infracţiunea
de ameninţare, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile
art. 206 CP, săvârşitä impotriva numitului DD, a propus
procurorului audierea ca martor a soţiei sale, RGS.
Procurorul:
A, va respinge cererea, intrucăt Iegea interzice audierea
ca martor a soţiei inculpatului;
B o va putea audia ca martor pe numita RGS, doar
dacă aceasta işi exprimă acordul in acest sens;
DREPT PROCESUAL PENAL. 1. PĂRTEA GENERALÄ
C va respinge, intotdeauna, cererea ca inadmisibilă,
chiar dacă numita RGS işi exprimă acordul să fie audiatä
ca martor.
(primire În profesie avocat definitiv, martie 2019)
— penale in caz de urgenţă sau de risc de distrugerea probelor,
143. În cursul urmăririi penale, auđierea martorului:
A. se realizează întotdeauna separat şi fără prezenţa
altor madori;
B poate fi extinsă şi asupra unor aspecte ce nu au
Iegătură cu fapta comisă, dar care in schimb permit veri
ficarea credibilităţii sale;
C. se inregistrează, in mod obligatoriu, prin mijloace
tehnice audio sau audiovideo.
(primire in profesie avocat defînitiv, 2016)
— acestuia;
144. In cazul audierii madorului in cursul urmăririi
penale:
A. depunerea jurămăntului religios este obligatorie in
toate situaţiile;
B. fiecare martor este audiat separat şi fără prezenţa
altor martori;
C. audierea se inregistrează prin mijloace tehnice dacă
martorul solicită expres acest Iucru şi inregistrarea este
posibilă.
(primire in profesie avocat stagiar, 2017)
— (primire in profesie avocat siagiar. martie 2019)
145. ĺn cursul urmăririi penale este obligatorie inre
gistrarea prin mijloace tehnice auđio-video a declaraţiei:
A. martorului protejat;
B. martorului vulnerabil;
C. persoanei vătămate minore, a cărei audiere s-a făcut
prin interpret.
(admitere INM, noiembrie 2019)
146. Percheziţia:
A. domiciliară nu se poate dispune in Iocuinţa unei
persoane, dacä urmărirea penală a fost incepută numai
cu privire la faptă (in rem);
B. corporală se efectueazä exclusiv de organeIejudiciare
C, se poate efectua in şifonierul cu haine aI soţiei
suspectului, chiar dacä aceasta nu se află in domiciliu in
momentul efectuärii percheziţiei, dar este prezent soţul său.
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
147. Percheziţia domiciliară:
A, poate fi incuviinţată şi de judecătorul de cameră
preliminară;
B, poate fi efectuată şi in Iipsa apărătorului ales aI
inculpatului;
C, nu poate fl incuviinţată de judecătorul de drepturi şi
Iibertăţi după reluarea urmăririi penale.
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
148. Percheziţia domiciliară:
A, poate fi dispusă şi din oflciu in cursul judecăţii;
GRILE 675
B. poate fi dispusă doar cu privire Ia Iocuinţe aparţinănd
suspectului sau inculpatului;
C, poate fi dispusä şi de cätre procuror in cursul urmăririi
insă doar dacă măsura este confirmată de judecător in ceI
mult 24 de ore de Ia efectuare.
(primire Îfl proťesie avocat stagiar, 2017)
—
149. Percheziţia domiciliară:
A, se poate dispune şi in vederea punerii in executare
a unui mandat de arestare preventivă;
B. se amănă in toate cazurile pănă Ia sosirea unui avocat,
dar nu mai mult de două ore, dacă se solicită prezenţa
C. incepe intotdeauna numai după inmănarea copiei
mandatului de percheziţie emis dejudecător.
(admitere INM şi in magistratură, 2015)
150. Cererea de incuviinţare a percheziţiei domiciliare
în cursul urmăririi penale:
A. se soluţionează prin incheiere;
B. poate íi admisă şi atunci cănd priveşte locuinţa unei
alte persoane decăt făptuitorul;
C poate fi soluţionată şi fără participarea procurorului.
—
151. lnculpatul, cercetat pentru infracţiunea de şantaj,
poate invoca nelegalitatea percheziţiei domiciliare
efectuate in locuinţa sa, in prezenţa soţiei sale, in timp
ce era reţinut in cauză ca suspect, fără să fie inştiinţat
oficial şi adus la efectuarea acesteia:
A. pănä Ia primul termen de judecatä in faţa instanţei;
6. imediat dupä ce i-a fost comunicat procesul-verbal
de percheziţie domiciliară, dar nu mai tärziu de terminarea
urmärirű penale;
C. ceI mai tărziu pe calea contestaţiei formulate
impotriva incheierii prin care s-a dispus inceperea judecăţii
in procedura de cameră preliminară.
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
152. Obiectele ridicate Ia percheziţie care constituie
mijloace de probă in condiţiile art 162 CPP:
A. sunt ataşate Ia dosar sau păstrate in alt mod;
6. sunt păstrate numai Ia organul de urmărire penală
pănă Ia soluţionarea definitivă a cauzei;
C. se restituie in toate cazurile persoanei căreia ii aparţin,
dacă nu au Iegătură cu cauza.
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
153. Percheziţia corporală:
A, presupune şi examinarea obiectelor pe care persoana
Ie are sub controlul său Ia momentul efectuării;
B, nu poate fi efectuată de autorităţi cu atribuţii in asigu
rarea ordinii şi securităţii publice;
1576 GRILE
C, nu mai poate ii eiectuatá dacă persoana predă de
bunăvoie obiectele căutate.
(admitere ín magis(ratură, mai 2018)
154. Percheziţia corporală:
A, se poate efectua şi înainte de inceperea urmăririi
penale in cazul infracţiunilor flagrante;
B. se efectueazä, Ia solicitarea procurorului, in baza
mandatului de percheziţie emis de judecälorul de drepturi
şi Iibertăţi de Ia instanţa cäreia i-ar reveni competenţa să
judece cauza in primă instanţă;
C nu poate fi incepută înainte de ora 6:00 sau după
ora 20:00.
(edmilere în magisźratură, aprihe 2017)
155. Ín cursul urmăririi penale, percheziţia infonnatică
poate fi dispusă:
A. ndiferent de natura infracţiunii care face obiectul
cercetării, in măsura in care este utilă cauzei;
B. de procurorul care eĺectuează sau supravegliează
urmărirea penală, in caz de peńcol de dispariţie a datelor
nformatice, cu obigaţia acestuia de a sesiza în termen de
48 de ore judecătorul de drepturi şi Iibertăţi dea instanţa
căreia i-ar reveni competenţa sä judece cauza in primä
nstanţă, in vederea confirmärii mäsurii;
C Ilurĺlai iii plezeIld ucuipatuiui aies[aL yreveriíiv,
asistat de un apărător desemnat din oficiu.
(admitere în magistraturä. iunie 2019)
156. Ridicarea siiită de obiecte şi inscrisuri:
A, nu poate avea ca obiect originalul unui inscris. atunci
cänd persoana în posesia căreia se află inscrisul predă o
copie conformă cu originalul;
B, poate fi atacatä cu plăngere, de orice persoană
interesată, doar in ceea ce priveste modul de aducere Ia
indeplinire;
C se face in condiţii care să asigure păstrarea secretului
ori a confidenţialiiäţii. atunci cănd se impune.
(admitere în magistraturä. mai 2018)
157. In ceea ce priveşte expertiza:
A, nu se poate incuviinţa. Ia solicitarea procurorului, ca
expertul care a eĺectua( expertiza in cursul urmărirü penale
sä participe Ia eĺectuarea in cursul judecăţii a noii expertize,
alături de expertul desemnat de instanţâ;
B se poate dispune in cursul urmăririi penale de
judecătorul de drepturi şi Iibertăţi prin incheiere;
C. in faza de judecată, Ia momentul dispunerń prin
incheiere a expeńizei având ca obiectiv stabilirea nurnărului
de zile de ingrijiri medicale, instanţa va desemna si experţii
pentru efectuarea acesteia.
(admuere INM şi în magistratură, 2017)
DREPT PROCESUAL PENAL 1. PARTEA GENERALÂ
158. nstanţa dejudecatä:
A. este obligată să dispună efectuarea unei expertize
contabile, atunci când concluziile raportului de constatare
sunt contestate;
B poate dispune, prin incheiere motivată, efectuarea
unui raport de constatare. atunci cänd există pericol de
dispariţie a unor mijloace de probă;
C poale dispune efectuarea unei noi expertize contabile,
chiar dacä in faza de urmărire penală s-a efectuat o expertiză
cu aceIaşi obiect, Ia care au participat experţfl incuvünţaţi
părţilor, Ia solicitarea acestora
(adrnUere INM şi în magis(raĺură, sep(embríe 2018)
150. Atunci cănd intr-o cauză penală se dispune
efectuarea unei expertize, expertul:
A, nu poate să aibă, concomitent, atăt calitatea de expert
desemnat de organul judiciar, cât si pe aceea de exped
recomandat de persoana vätămatä să asiste Ia efectuarea
expertizei,
B, nu mai poate fi audiat de către instanţă după depu
nerea raportului de expedizä:
C. după desemnarea sa de către instanţă, nu poate
solicita Iămuriri părţilor
(admitere in maqistratură, iunie 2019)
160. Dreptut de a solicita desemnarea unui expert
rccomandat care să participe Ia efectuarea expenizei
dispuse de instanţa de judecată aparţine:
A. numai inculpatului. părţii civile şi părţii responsabite
civilmente;
B procurcrului, părţor şi subiecWor procesua!i principsfl,
C numai părţilor şi subiecţilor procesuali principali.
(admitere in magistratură, apriíie 2017)
161. Reconstituirea;
A, se efectuează in prezenţa oblígatorie a avocatului unui
inculpat judecat pentru tentativă Ia infracţiunea de omor,
B exclude prezenţa alţor persoane in afara celei
suspeclale că ar fi comis fapta cercelată.
nu poate fi dispusă in cursul urmăririi penate.
(admitere in magistra(ură, iunie 2019)
162. ln cazul in care organul de cercetare penală
respinge prin ordonanţă motivată efectuarea unei
expertize solicitate de către inculpat:
A. judecătorul de cameră preliminarä va dispune
restiĺuirea cauzei Ia parchet dacä apreciază că expertiza
era utilă in cauză;
8. procurorul care supraveghează urmărirea penală
poate incuvünţa din oflciu efectuarea expertizei;
C această cauzä de nulitate relativă poate fi invocată
pănă Ia primul termen de judecată cu procedura Iegal
indeplinită.
(admitere INM şi in magistraturä, 2014)
OREPT PROCESUAL PENAL 1. PARTEA GENERAL4
163. Obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare
ale unei persoane:
A, nu este o metodă de supraveghere tehnicá:
8. nu se poate dispune de procuror;
C, nu poate viza, in nicio situaţie, datele privind tran
zacţiile financiare dintre avocat şi suspect, inculpat sau
orice altă persoană pe care acesta o apără.
(admitere INM, noiembrie 2019)
164. Procurorul:
A. in cursul urmărińi penale, poate autoriza, pe o durată
de maximum 48 de ore, măsuri de supraveghere tehnică,
doar dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea
ce face obiectul cercetărilor este inchisoarea de 5 ani sau
mai mare;
B. în nicio situaţie nu poate interzice accesul apärätorului
inculpatului la declaraţiile date de acesta;
C. poate incuviinţa continuarea efectuării percheziţiei
domiciliare şi in Iocurile invecinate celor pentru care a fost
emis mandatul de percheziţie.
(admitere INM, noiembrie 2019)
§5. Măsudle preventive şi alte măsuń procesuale
5.1. Măsurile preventive
165. Măsura preventivă:
A. a reţinerii se poate lua faţă de suspect sau inculpat.
de către organul de cercetare penală sau de către procuror.
numai in cursul urmăririi penale;
8. a controlului judiciar pe cauţiune se poate Iua faţä
de suspect sau inculpat. in cursul urmăririi penale, de către
procuror si de către judecătorul de drepturi şi libertáţi;
C. a arestului Ia domiciliu se poate Iua faţă de inculpat,
in cursul urmăririi penale, de către procuror şi de către
judecătorul de drepturi şi Iibertäţi.
(pńmire în proťesie avocat stagiar. martie 2019)
—
166. Reţinerea, ca măsură preventivă:
A, se poate dispune pentru 24 ore, însă în durata aces
teia este inclus şi timpul strict necesar conducerii celui
reţinut Ia sediul organului judiciar
8. in cazul plăngerii impotriva măsurii, dacă se con
stată faptul că au fost incălcate dispoziţiile Iegale care
reglementează condiţüle luării reţinerii, organul judiciar
competent dispune revocarea acesteia şi punerea de indată
in libertate a celui reţinut;
C. dacă a fost dispusă de organul de cercetare penală,
ordonanţa de reţinere trebuie contirmată de procuror care
efectuează supravegherea cercetării penale in cauzä.
(primire în proťesie avocat stagiar august 2019)
—
GRILE 677
167. Impotriva ordonanţei procurorului prin care s-a
I luat măsura reţinerii, suspectul sau inculpatul poate face:
A. contestaţie, in termen de 48 de ore, la judecătorul
de drepturi şi libertăţi;
B. contestaţie, in termen de 24 de ore, la judecătorul
de cameră pretiminară;
C. plângere Ia prim-procurorul parchetului sau, după
caz, la procurorul ierarhic superior, inainte de expirarea
duratei măsurii.
(primre in profesie avocat deflnitiv, 2014)
—
168. In cursul urmăririi penale, măsura controluiui
judiciar:
A, se dispune doar de către procuror
8. poate fi prelungită de către procuror prin ordonanţă;
C, nu poate depăşi o durată de 2 ani, dacă pedeapsa
prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă sau inchisoarea
mai mare de 5 ani.
(pńmire în profesie avocat deflnitiv. martie 2019)
—
169. Măsura preventivă a controlului judiciar luată
faţă de inculpat:
A. poate fî menţinută prin sentinţă in cazul condamnării
Ia pedeapsa inchisorii cu suspendarea sub supraveghere
a executării;
8. va inceta de drept in cazul aplicării unei măsuri
educative neprivative de libertate de către instanţa de fond;
C, nu poate fi prelungită de către procuror, dacă a fost
dispusă de către judecătoml de drepturi şi libertăţi.
(admitere in magistraturä, iunie 2019)
170. Cauţiunea depusă de inculpat nu se restituie:
A, dacă s-a dispus inlocuirea controlului judiciar pe
cauţiune cu arestul Ia domiciliu, pe motiv că inculpatul. cu
rea-credinţä. nu a informat organul judiciar cu privire la
schimbarea locuinţei;
8. dacă se dispune revocarea controlului judiciar pe
cauţiune pe motiv că procurorul a descoperit imprejurări
anterioare dispunerii măsurfl care justifică luarea arestării
preventive;
C, în toate situaţiile in care se descoperă că inculpatul
a comis, după luarea controlului judiciar pe cauţiune, o
nouä faptă prevăzută de Iegea penală.
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
171. Măsura controlului judiciar pe cauţiune:
A. se inlocuieşte obligatoriu cu măsura arestării preven
tive dacă inculpatul incalcă, cu rea-credinţă, obligaţiile care
îi revin;
8. poate fi prelungită în cursul urmăririi penale;
C, poate fi Iuată şi de cătrejudecătorul de cameră preli
minară.
(primire in profesie avocat definitiv, 2016)
—
r
 GRILE
172. in cazul controlului judíciar pe cauţiune:
A. judecătorul de cameră preliminară poate dispune
inlocuirea acesţei măsuri preventive cu mäsura arestărfl
preventive, precum si confiscarea cautiunii, dacá inculpatul
incalcä cu rea-credinţä obligaţiile ce ii revin;
8. cererea va ĺi admisä dacä. după rămănerea definUvă a
incheierii ptin care s-a admis in principiu cererea de inlocuire
a măsurii arestării preventive cu cea a controlului judiciar
pe cauţiune, inculpatul depune cauţiunea in termenul fixat;
C. in cursul judecäţii, cererea de inlocuire a măsurii
arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe cauţiune
se dispune prin incheiere dată in camera de consiliu.
(admitere INM, noiembrie 2019)
173. Ín procedura plăngerii impotriva ordonanţei
procurorului prin care s-a Iuat ori s-a prelungitcontrolul
judiciar:
A, se poate formula contestaţie impotriva incheierii
pronunţate de judecătorul de drepturi şi Iibeńăţi in termen de
48 de ore de Ia pronunţare sau, după caz, de Ia comunicare;
8. conlestaţia formulatä de procuror impotriva incheierii
judecătorului de drepturi şi Iibertăţi prin care s-a eliminat
o obligaţie din conţinutul controlului judiciar nu suspendä
executarea,
C incheierea pronuriţată de JUd€GăIDrUI de drepluri i
Iibertăţi se comunică nculpatului prezent Ia pronunţare.
arestat in altä cauzä.
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
174. Plângerea impotriva ordonanţei procurorului
prin care s-a Iuat măsura controlului judiciar:
A, nu poate fi soluţionată in absenţa apärătoruluí
incutpalului;
8. se judecă in camera de consiliu şi se soluţionează
prin incheiere ce poate fi atacatä cu contestaţie;
C. se formulează în termen de 48 de ore de Ia comu
nicarea ordonanţei şi este de competenţa exclusivä a
judecătorului de drepturi si Iibertăţi de Ia instanţa cäreia
i-ar reveni competenţa să judece cauza in fond,
(admitere in magistratură, mai 2018)
175. Ímpotriva incheierii prin care1 in cursuljudecăţii,
prima instanţă a dispus Iuarea mäsurii controlului
judiciar pe cauţiune faţä de inculpatui AB, trimis in
judecată pentru infracţiunea de abuz in serviciu, in • minarä, numai Ia cererea procurorului, dacă pedeapsa
termenul preväzut de tege, formutează contestaţie • prevăzută de Iege pentru infracţiune este mai mare de 4 ani;
inculpatul AR. Soluţionănd contestaţia, singura
declarată in cauză, instanţa competentă: sentinţa penală de condamnarea inculpatului.
A, poate dispune Iuarea măsurh arestului Ia domicitiu.
dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Iege;
B poate modifica obligatiile din conţinutul măsurii
conteslate. fără a-i agrava situaţia inculpatului; drepturi
soluţioneazä:
C, poate dispune Iuarea măsurü arestăńi preventive.
dacä sunt indeplinite condiţiile prevăzute de Iege.
(pńmire in profesie avocat deflnitiv, 2017) ciliu;
—
• -
. . .
-. .-;:
DREPT PROCESUAL PENAL. 1. PARTEA GENERALÄ
176. In cursul urmăririi penale, impotriva ordonanţei
procurorului de luare a măsurii controlului judiciar:
A. inculpatul poate face plăngere Ia judecătorul de
drepturi şi Iiberlăţi, in termen de 48 de ore de Ia comunicarea
ordonanţe i
8. inculpatul poate face plăngere la prim-procurorul
parchetutui sau, după caz, Ia procuromt ierarhic superior,
in termen de 48 de ore de Ia comunicarea ordonanţei;
c. inculpatul poate face contestaţie Ia judecätorul de
drepturi şi Iiberlăţi, în termen de 3 zile de Ia comunicarea
ordonanţei.
(admitere în magistraturä, aprilie 2017)
177. ĺncheierea de respingerea plăngerii formulate
de inculpatimpotriva ordonanţei procurorului de Iuare
a măsurii controlului judiciar;
A. poate fi atacată cu contestaţie in termen de 48 de
ore de Ia pronunţare sau, dupä caz, de la comunicare,
8. poate fi atacatä cu plăngere in termen de 48 de ore
de Ia comunicare;
r & nu poate fi atacatä.
(admitere în magistraturä. iunie 2019)
178. Prin incheierea pronunţată de judecätorul de
drepturi si Iibertăti din cadrul Inaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie a fost respinsă propunerea de prelungire a
arestării preventive a inculpatului X, cercctat de cätre
Direcţia Naţională Anticorupţie şi at]at in arest preventiv
în cauză de 160 de zile, Prin aceeaşi incheiere, in mod
Iegal, judeçătorul de drepturi şi libertäţi:
A, poate dispune inlocuirea măsurii areslăńi preventive
cu măsura arestului Ia domiciliu faţă de inculpat pentru o
perioadă de 30 de zile;
8. poate dispune inlocuirea măsurii arestärii preventive
cu mäsura controlului judiciar faţă de inculpat pentru o
perioadä de 30 de zile;
C. poato dispune inlocuirea măsurii arestării preventive
cu măsura controlului judiciar faţă de inculpat pentru o
perioadă de G0 de zile.
(primire in profesie avocat definitiv, 2017)
—
179. Măsura preventivă a arestului Ia domiciliu;
A, poate dura mai mult de 5 ani in cursul judecăţii;
8. poate fi prelungită de judecătorul de cameră preli
C, poate Ii Iuată de instanţa dejudecală. din oficiu, prin
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
180. Prezenţa incuipatului in faţa judecătorului de
şi Iibertăţi nu este obligatorie atunci cănd se
A, propunerea de prelungire a măsurii arestului Ia domk
DREPT PR0CE5UAL PENAL L PARTEA GENERALĂ
6. propunerea de prelungire a măsuňi arestării preven
tive, ori de cáte ori inculpatul esle bolnav;
C. contestaţia impotriva măsurii asigurätorii dispuse
de procuror.
(admitere INM şi în magistraturä, 2016)
181. Măsura arestärii preventive:
A, nu poate fi dispusă faţă de un suspect minor;
6. poate fi dispusă doar în cauzele privind infracţiuni
pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 7 ani
ori mai mare;
C, poate fi dispusă şi in procedura de cameră preliminară.
(primire in profesie avocat stagiar, 2018)
—
182. Propunerea de arestare preventivă in cursul
urmăririi penaie, potrivit Iegii:
A, nu poate fi intocmită de către organul de cercetare
penală;
B, poate fi soluţionată şi de către unjudecător de drepturi
şi Iibeńăţi de Ia o altă instanţă decăt cea căreia i-ar reveni
competenţa să judece cauza în primă instanţă;
C, nu poate fi soluţionată in nicio situaţie in Iipsa
inculpatului.
(primire in proťesie avocat definitiv, 2018)
—
183. Prin ordonanţa din 01.02.2018, ora 21:00, procu
rorul a dispus măsura reţinerii faţă de inculpatul SB,
acuzat de săvărşirea infracţiunii de omor calificat,
prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 189 CP. La
data de 02.02.2018, procurorul a propus judecătoruiui de
drepturi şi Iibertăţi arestarea inculpatului. Ín acest caz:
A, dacă propunerea de arestare este in curs de
soluţionare Ia ora 21:00 a zilei de 02.02.2018, inculpatul
$6 va fi pus in Iibertate, dacă nu este reţinut sau arestat
in attă cauză;
6. dacă judecătorul de drepturi şi Iibertăţi admite pro
punerea de arestare preventivă a inculpatului SB, va putea
dispune această măsurä pentru o perioadă de maximum
29 de zile:
C. dacă judecătorul de drepturi şi Iibertăţi admite pro
punerea de arestare preventivă a inculpatului $6, va putea
dispune această măsură pentru o perioadä de maximum
30 de zile.
(primire in profesie avocat definitiv, martie 2019)
—
184. lnstanţa poate dispune Iuarea măsurii arestării
preventive:
A. pentru motivul constănd in sävărşirea unei noi
infracţiuni (furt calihcat), doar in cauza în care inculpatul
este cercetat peniru noua faptä, nu şi in cauza in care. Ia
momentul comiterii noii infracţiuni, acesta era deja trimis
in judecată in stare de Iibedate, in urma revocării arestului
Ia domiciliu;
GRILE 679
B, faţă de inculpatul care a fost arestat anterior o peńoa
dă de 180 de zile, în cursul urmăńrii penale, pentru aceeaşi
ťaplă;
C, cu ocazia soluţionăhi contestaţiei formulate de parchet
impotriva incheierii prin care s-a admis cererea inculpatului
şi s-a dispus modificarea controlului judiciar prin încetarea
obligaţiei dea nu depăşi Iimita teritorială a Romăniei, dacä
se constată că inculpatul se sustragejudecăţii şi a pärăsit
deja ţara.
(admitere ÍNM, noiembrie 2019)
185. ĺn cursul judecăţii. durata totală a arestării
preventive a inculpatului nu poate depăşi:
A, in faţa primeš instanţe, rninimul special prevăzut
de Iege pentru infracţiunea care a făcut obiectul sesizării
instanţei de judecată;
6. in faţa primei instanţe, jumătatea maximului special
prevăzut de Iege pentru infracţiunea ce a făcut obiectul
sesizărü instanţei dejudecată;
C, in faţa instanţei de apel, jumătate din pedeapsa
aplicată prin sentinţa de condamnare de către prima instanţă.
(admitere INM şi in magistratură, septembrie 2018)
186. Confirmarea mandatului de arestare emis in
Iipsa inculpatului care s-a sustras urmăririi penale se
poate dispune de:
A. judecătorul de drepturi şi Iibertăţi care a Iuat măsura;
6. judecătorul de cameră preliminară care verifică
Iegalitatea trimiterh în judecată a inculpatului;
C, numai de judecătorul de drepturi şi Iibertăţi de Ia
Iocul unde a fost prins inculpatul.
(admitere INM şi in magistraturä, 2014)
187. Judecătorul de drepturi şi libertăţi sesizat, in
cursul urmăririi penale, cu o propunere de prelungire
a măsurii arestării preventive poate dispune:
A. respingerea propunerii şi inlocuirea măsuri arestăńi
preventive cu controlul judiciar, caz in care prelungirea
controlului judiciar. in cursul urmärirfl penale, va fi in com
petenţa judecătorului de drepturi şi Iibertăţi:
6. respingerea propunerii şi inlocuirea măsurii arestării
preventive cu controlul judiciar, caz in care prelungirea
controlului judiciar, in cursul urmăririi penale, va fi in
competenţa procurorutui;
C. respingerea propunerii si revocarea măsurii arestării
preventive.
(admitere INM şi in magistmtură. 2016)
188. Judecätorul de drepturi şi Iibertăţi sesizat cu o
propunere de prelungire a măsurii arestării preventive:
A, poate dispune respingerea propunerii şi inlocuirea
măsurii arestării preventive cu măsura arestului Ia domiciliu;
6. poate dispune respingerea propunerii şi inlocuirea
măsurü arestärii preventive cu măsura controlului judiciar;
680 GRILE
C, poate dispune prelungirea arestării preventive prin
sentinţă supusă contestaţiei.
(primire in profesie avocat stagiar 2017)
— urmăririi penale:
189. Termenui de 5 zile in care procurorul poate
soiicita prelungirea arestării preventive este:
A, un termen de recomandare;
B, un termen peremptoriu (de decädere);
C, un termen prohibitiv (dilatoriu).
(admitere INM şi în magistratură, 2015)
190. instanţa de judecată dispune prin scntinţă
punerea de indată in Iibertate a inculpatului arestat
preventiv, dacă nu este arestat in altă cauză, atunci cănd:
A. aplică inculpatului minor măsura educativă a internării
intr-un centru educativ;
B. condamnă inculpatul Ia pedeapsa de 3 ani inchisoare
cu executare şi revocă măsura arestării preventive pentru
motive medicale;
C. constată incetată de drept măsura arestării preventive
a inculpatului.
(admitere INM şi in magistratură, septembrie 201W
191. Inculpatul AC a exercitat calea de atac a con
testaţiei impotriva incheierii prin care judecătorul de
drepturi şi Iibertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti
a dispus faţă de eI măsura arestului Ia domiciliu, ia
propunerea formulată de procuror in acest sens. In
susţinerea contestaţiei, inculpatui a arătat că nu a
fost prezent Ia termenul fixat pentru soluţionarea
propunerii, neĺii,td Ieyal ciLaL in cazul in carejudecăĹurui
de drepturi şi Iibertăţi de Ia Curtea de apei Bucureşti,
care soluţionează contestaţia, constatä că susţinerile
inculpatului sunt reaie:
A, va admite contestaţia, va desfiinţa incheierea atacatä
şi va proceda eI însusi Ia soluţionarea propunerii de Iuare
a măsurii arestului Ia domiciliu;
B. Tsi va declina competenta către judecätorul de drepturi
şi Iibertăţi care a Iuat măsura arestului Ia domiciliu, dispunánd
ca acesta sä soluţioneze propunerea procurorului cu citarea
Iegală a inculpatului;
C. va admiLe contestaţia, va desfiinţa încheierea atacată
şi va trimite cauza spre rejudecare.
(primire în profesie avocat sta giar, martie 2019)
—
192. Nu suspendă executarea hotărârii contestaţia
formulată de procuror impotriva:
A. incheierii prin care instanţa de apeI dispune inlocuirea
mäsurii arestărü preventive cu mäsura controlului judiciar;
B incheierii prin care judecätorul de cameră preliminară
a constatat incetatä de drept măsura arestării preventive;
C. sentinţei prin care s-a admis cererea de reabilitare
judecătorească.
(admitere INM, noiembrie 2019)
DREPT PROCE5UAL PENAL, 1. PARTEA GENERALÂ
193. Contestaţia impotriva hotärârii prin care s-a
dispus Iuarea măsurii arestării preventive in cursul
A. este suspensivä de executare;
B. poate íi introdusă de părţi, persoana vătămată şi
inculpat;
C. se soluţionează în camera de consiliu, iar hotărârea
iuată se pronunţă in cameră de consiliu.
(primire in profesie avocat stagiar, august 2019)
—
194. Măsura arestării preventive a incuipatului
dispusă in cauză incetează de drept
A, Ia data rämânerii deflniiive a hotărârii de condamnare
la pedeapsa închisorii cu executare in regim de detenţie;
B. Ia pronunţarea in primă instanţă a hotärării prin care
s-a aplicat inculpatului măsura educativă a internărh intr-un
centru educativ;
C. in cazul in care instanţa verifică dacă subzistă temeiu
rile care au determinat menţinerea măsurii preventive Ia mai
mult de 60 de zile de Ia ultima menţinere a acestei măsuri.
(admitere INM şi in magistratură, 2016)
195. Prin decizia nr. X/15.06.2018 a Curţii de apeI
Bucuresti, incuipatul AB a fost condamnat definitiv iii
urma admiterii apelului deciarat de procuror, Ia 5 ani
inchisoare cu executare, pentru comiterea infracţiunii
de tăihärie. ĺntrucât in cauză incuipatul era arestat
preventiv, prin hotärârea pronuntată. instanta de apel.
referitor Ia starea de arest preventiv:
A, va dispune revocarea arestului preventiv,
B, va constata incetarea de drept a arestului preventiv;
C va menţine starea de arest preventiv.
(primire in profesie avocat definitiv, august 2019)
196. Incuipatul AF este cercetat pentru săvârşirea
infracţiunii de Iuare de mitä, prevăzută şi pedepsită de
dispoziţiile art. 289 CP. Procurorui a dispus mäsura
controluiui judiciar faţă de inculpat şi a dispus
măsuri asigurätorii asupra bunuriior acestuia in
vederea confiscârii speciale, La data de 12.06.2017,
prin ordonanţă, procurorul a dispus clasarea cauzei,
constatănd că nu există probe din care să rezuite câ
inculpatul a comis fapta, In acest caz:
A. procurorul va solicita judecătorului de cameră preli
minarä revocarea controlul judiciar;
B procurorul, prin ordonanţă, dispune restituirea bunurile
ridicate,
C. procurorul va menţiona in ordonanţa de clasare
încetarea de drept a controlului judiciar
(primire in profesie avocat deflnitiv, martie 2019)
—
197. În cazul cererii de inlocuire a măsurii arestării
preventive cu măsura controlului judiciar pe cauţiune,
DREPT PR0CESUAL PENAL. 1. PARTEA GENERALĂ
termenul pentru depunerea cauţiunii de către inculpat
curge de Ia data pronunţării încheierii prin caro:
A, prima instanţă a admis in principiu cererea formulatä
de inculpat;
8. instanţa de control judiciar a respins contestaţia
declarată de procuror împotriva incheierii de admitere in
principiu a cererii;
C. prima instanţä a admis cererea şi a stabilit obligaţiile
pe care inculpatul trebuie să Ie respecte pe durata măsurii
preventive a controlului judiciar pe cauţiune.
(admitere INM şi in magistratură, septembrie 2018)
198. Înlocuirea măsurii arestului Ia domiciliu cu
măsura arestării preventive poate fi dispusă, in condiţüle
prevăzute de Iege:
A, in toate cazurile in care inculpatul refuză să dea
declaraţii pe parcursul procesului penal;
B, Ia cererea motivată a procurorului sau din ofIciu;
C. in cazul in care inculpatul incalcă cu rea-credinţă
obligaţiile care ii revin.
(primire in profesie avocat stagiar, 2018)
—
199. Revocarea măsurii prevontive se dispune dacă:
A. procurorul a rezolvat cauza printr-o soluţie de netri
mitere in judecată;
8. instanţa constatä in cursul judecăţii faptul că au incetat
temeiurile care au determinat-o;
C. instanţa a pronunţat incetarea procesului penal.
(primire în profesie avocat sta giar, august 2019)
—
5.2. Aplicarea provizorie a măsurilor de siguranţă
cu caracter medical
200. Perioada in care suspectul sau inculpatul a
fost internat intr-o instituţie de specialitate in vederea
efectuării unei expertize psihiatrice se deduce din durata
pedepsei pronunţate:
A, numai dacă internarea a fost nevoluntară;
8. numai dacă internarea a fost voluntară;
C, indiferent dacă internarea a avut caracter voluntar
sau nevoluntar.
(admitere în magistratură, iunie 2019)
5.3. Măsurile asigurătorii, restiiuirea Iucrurilor şi
restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii
201. Măsurile asigurătorii:
A, in vederea confiscării speciale sau extinse pot fi Iuate
şi Ia cererea părţH civile;
8. Iuate din oficiu de cätre instanţa de judecată pot
folosi şi părţii civile;
C, in vederea confiscării speciale sau extinse pot fi
Iuate şi asupra bunurilor unei instituţii publice.
(admitere INM, noiembrie 2019)
GRILE 681
202. În cursul urmăririi penale, măsurile asigurătorii:
A, se iau de procuror prin ordonanţă;
8. se iau de judecătorul de drepturi şi Iibertăţi, prin
incheiere motivată, Ia propunerea procurorului;
C, pentru garantarea executării pedepsei amenzii nu
se pot Iua asupra bunurilor părţii responsabile civilmente.
(admitere INM şi in magistratură, 2015)
203. Pentru garantarea executării pedepsei amenzii,
măsura sechestrului asigurător se poate Iua:
A. asupra bunurilor suspectului;
8. asupra bunurilor părţii responsabile civilmente;
C. asupra bunurilor părinţilor inculpatului minor.
(primire in profesie avocat definitiv, martie 2019)
—
204. Luarea măsurilor asigurătorii de către procuror
se poate face:
A. Ia terminarea urmăririi penale, prin rechizitoriu;
8. Ia terminarea urmăririi penale, prin ordonanţa de
clasare a cauzei sau de renunţare Ia urmărirea penalä;
C. in cursul urmăririi penale, prin ordonanţă.
(admitere în magistratură, aprilie 2017)
205. În cazul măsurilor asigurătorii:
A. măsura asigurătorie Iuată de procuror poate fi
contestată potrivit Iegii doar Ia procurorul ierarhic superior;
8, in anumite situaţü, măsurile asigurătorii pot fi Iuate
şi asupra unor bunuri ale unor persoane care nu sunt părţi
in proces;
C, pot fi sechestrate şi bunuri aparţinănd unei instituţii
publice.
(primire în profesie avocat sta giar, 2018)
—
206. Dacă in cursul urmăririi penale s-a Iuat măsura
sechestruiui asigurător asupra unui imobil ce aparţine
surorii inculpatului, in vederea aplicării măsurii de
siguranţă a confiscării extinse, in faţa instanţei de
judecată:
A. este obligatorie citarea persoanei aI cărei imobil a
fost sechestrat;
8. persoana aI cărei imobil a fost sechestrat in vederea
confiscärfl poate formula cereri, ridica excepţii şi pune
concluzii cu privire Ia toate aspectele privind soluţionarea
acţiunii penale;
C. este obligatorie asistenţa juridică a persoanei căreia
ii aparţine imobilul sechestrat, dacă este arestată in altă
cauzä.
(admitere 1NM şi in magistraturâ, septembrie 2018)
207. Potrivit competenţelor date de Iege, judecătorul
de drepturi şi Iibertăţi:
A. rezolvä plângerile şí contestaţiile formulate impotriva
tuturor măsurilor preventive dispuse in faza urmăririi penale;
8. dispune efectuarea percheziţiei domiciliare in cursul
urmăririi penale şi aI camerei preliminare;
682 GRILE
C. soluţionează contestaţiile impotriva măsurilor asigu
rătorii Iuate de procuror în faza urmăririi penale.
(primire in profesie avocat definitiv, august 2019)
— are discernämănt;
§6. Acte procesuale i acte procedurate comune
6.1. Citarea, comunicarea actelor procedurale şi
mandatul de aducere. Noţiunile de act procesual şi
act procedural
208. Potrivit dispoziţiilor Iegale privind citarea in
procesul penal;
A, chemarea unei persoane in faţa procurorului se face
doar prin citaţie scrisă;
6. citaţia este individuală;
C. suspectul nu poate fl citat şi Ia adresa Iocului său
de muncă.
(primire in profesie avocat sta giar, 2018)
—
209. in cazul in care scrisoarea recomandată prin
care se citează un suspect sau inculpat care locuieşte
in străinătate nu poate fi inmănată, precum si in cazul
in care statul destinatarului nu permite citarea prin
poştä, se va afişa:
A. citaţia, Ia sediul instanţei sau parchetului, dupä caz;
B. o inştiinţare, pe uşa destinatarului care să cuprindă
termenul stabilit de organul judiciar care a emis citaţia, în
care destinatarul este in drept sä se prezinte Ia organul
judiciar pentru a se comunica citaţia
C. o inştiinţare, Ia sediul instanţei sau parchetuluí,
care trebuie să cuprindä rnenţiunea cä, în cazul in care
destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citaţiei in
termenul stabilit de organul judiciar, citaţia se considerä
comunicată la implinirea acestui termen.
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
210. Ímpotriva lui DN a fost pusă in mişcare acţiunea
penală de către Parchetul de pe lăngă Judecätoria M,
ca urmare a introducerii de cätre BC a plângerii preala
bile pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte
violenţe, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 193
alin. (1) CP. Citaţia transmisă inculpatuIui DN trebuie
să cuprindă, printre altele, şi:
A, numele şi prenumele persoanei care a introdus
plăngerea prealabilă impotriva Iui DN;
B. incadrarea juridicä şi denumirea infracţiunii de care Ia data respectivă;
este acuzat;
C. menţiunea că poate consulta dosarul.
(primire in profesie avocat definitiv, martie 2019)
—
211. lnculpatul TR a solicitat instanţei să fie citat Ia
adresa unde locuieşte, fără forme iegale, impreună cu
concubina Iui şi copilul acesteia. ln acest caz: • solicitate.
A. citaţia poate fi inmănată concubinei, dacä inculpatul
nu este acasă;
DREPT PROCESUAL PENAL L PARTEA GENERALÄ
3. dacă inculpatul nu este acasă, citaţia nu poate fi
inmănatä copilului de 16 ani al concubinei, chiar dacă acesta
C. se emite mandat de aducere in toate cazurile, intrucăt
inculpatul nu Iocuieşte cu forme Iegale Ia acea adresă.
(primire in profesie avocat definitiv, martie 2019)
—
212. Mandatul de aducere faţä de un inculpat:
A. este valabil maximum 24 de ore de Ia momentul
emiterii sale;
6. poate fi executat şi de poliţia militarä, în anumite
condiţii;
C, poate fi emis in cursul urmăririi penale doar de
judecătorui de drepturi şi Iibertăţi de la instanţa competentă
să judece cauza in fond.
(admitere in magistraturä, iunie 2019)
213. Suspcctui sau inculpatul:
A, poate fi adus cu mandat de aducere numai dacă,
fiind anterior chemat cu citatie, nu s-a prezentat in mod
nejustificat, iar ascultarea şi prezenţa lui sunt necesare;
B, nu este legal citat, dacă, primind citaţia şi refuzănd
s-ä semneze dovada de primire, persoana insärcinatä cu
comunicarea citaţiei incheie numai proces-verbal i nu ii
Iasă o inştiinţare;
J C, nu este Iegal citat, dacă, refuzănd să primească
citaţia, inştünţarea ahşată pe uşa Iocuinţei sale de agentul
procedural nu cuprinde menţiunea cä aceasta se referä Ia
actul procedural aI citaţiei
(admitere INM şi în magistratură, 2015)
214. Mandatul de aducere:
A. se emite in cursul urmăririi penale doar de către
judecătorul de drepturi şi libedăţi;
6. nu poate fi emis cu privire la un suspect care nu a
fost in prealabil chemat prin citaţie;
C, poate fi executat şi prin organele de ordine publicä.
(primire in profesie avocat stagiar, 2017; primire in
—
profesie avocat deĺinitiv, 2017)
2l5.O persoană poate fi adusă cu mandat de adu
cere, in faţa instanţei, atunci cănd:
A, nu s-a prezentai la termenul Ia care a fost citată in
calitate de mador, Ia dosarul cauzei existând insă copia
biletului de avion ce atesta o deplasare in interes de serviciu
3. are calitatea de inculpat, dacă existä date cä inten
ţionează să plece Ia muncă in străinătate, chiar fără sä fi
fost citat in prealabil;
C. numit expert contabil in cauză, a refuzat primirea
citaţiei emise pe numele său şi nu s-a prezentat la acel
termen de judecată pentru a da lămuririle care-i fuseserä
(admitere ÍNM şi in magistratură, septembrie 2018)
DREPT PROCESUAL PENAL. 1. PARTEA GENERALĂ
6.2. Termenele
216. Termenul:
A. de ceI puţin 5 zile inainte de expirarea duratei măsurii
preventive, Tn care procurorul, atunci când dispune trimiterea
in judecată, trebuie să inainteze rechizitoriul şi dosarul
cauzei judecătorului de cameră preliminară de Ia instanţa
competentă, este un Lermen peremptoriu in privinţa căruia
operează prorogarea Iegală;
B. de 48 de ore prevăzut de Iege pentru declararea con
testaţiei, care curge in întregime numai în zile nelucrătoare.
se prorogä până la finalul primei zile lucrătoare;
C. de declarare a apelului curge de Ia data cănd a
fost afişată, potrivit Iegii, pe uşa Iocuinţei destinatarului,
inştiinţarea privind comunicarea copiei minutei.
(admitere INM. noiembrie 2019)
217. Mandatul de arestare preventivă a inculpatului
oxpiră Ia data de 24.06.2017, ora 24:00 (zi de sămbătâ). n
acest caz inculpatul va Fi pus în Iibertate, dacă nu este
reţinut sau arestat in altă cauză, Ia data de:
A. 23.06.2017. ora 24:00 (zi de vineri). intrucăt
administraţia Iocului de deţinere nu are program de Iucru
in zilele de sâmbătă şi duminică;
8. 24.06.2017. ora 24:00 (zi de sămbătă). chiar dacá
această zi este nelucrătoare;
C. 26.06.2017, ora 24:00 (zi de Iuni).înlrucâttermenele
care expiră in zile nelucrâtoare se prorogă pânä Ia sfărşitul
primei zile Iucrătoare care urmează.
(primire în profesie avocat stagiar martie 2019)
—
218. Termenul:
A, de 24 de ore pentru care se poate dispune reţinerea
suspectului sau inculpatului este un termen substanţial;
B. de recomandare atrage sancţiuni in plan procesual
in caz de nerespectare;
C peremptoriu atrage nulitatea actului făcut peste
termen.
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
219. Termenul prevăzut de Iege este respectat atunci
cănd:
A, cererea de redeschidere a procesului penal a fost
introdusă in termen de 3 Iuni de Ia data Ia care persoana
judecată in Iipsă a Iuat cunoştinţă de hotărărea de con
da m n are;
8. contestaţia impotriva hotărärii prin care inslanţa de
fond a respins cererea de reabilitare judecătorească a fost
exercitatä imediat după pronunţarea in şedinţâ publică a
hotărârii, contestatorul fiind prezent la pronunţare;
C, cererea de revizuire intemeiată pe cazul prevâzut
de art. 453 alin. (1) Iit. e) CPP (când două sau mai multe
hotărări judecătoreşti definitive nu se pot concilia) a fost
GRILE 683
introdusă in termen de un an de Ia data când revizuentul
a cunoscut ambele hotărâri.
(admitere ÍNM şi in magistratură, septembrie 2018)
6.3. CbeLíuielile judiciare
220. Cheltuielile judiciare avansate de stat
A. sunt suportate de persoana vătămată in cazul
renunţărü Ia urmărirea penală;
B. sunt suportate de inculpat in cazul in care. după
ce acesta cere continuarea procesului penal, se dispune
clasarea, reunăndu-se cä fapta a fost sâvărşită în stare
de tegitimă apărare;
C. sunt suportate de inculpat in cazul in care se dispune
achitarea, reţinăndu-se cä fapta nu este prevăzută de Iegea
penală.
(admitere INM şi in magistraturä, 2016)
221. Cheltuielile judiciare avansate de stat
A. rămăn in sarcina acestuia. in cazul in care se constată
că sunt incidente dispoziţiile art. 51 CR privind impiedicarea
săvărşirii infracţiunii;
B. se suportä de către persoana vătămată dacă, in
cazul continuării procesului penaL se dispune achitarea
inculpatului intrucât fapta nu există, numai in măsura in
care persoanei vătămate i se reţine o culpă procesuală;
C, se suportă de către partea civilâ prevăzută in acordul
de mediere in baza căruia s-a pronunţat soluţia de incetare
a procesului penal.
(admitere in magistraturä, mai 2018)
222. Cheltuielile judiciare sunt suportate de inculpat:
A, in caz de incetare a procesului penal, dacă este
incidentă o cauză de nepedepsire:
B, in caz de achitare, dacă există o cauză justificativă
sau de neimputabilitate şi nu a fost obligat Ia repararea
prejudiciului:
C in caz de inceĺare a procesului penaL dacă a intervenit
medierea şi această obligaţie a fost prevăzută n acordui
I de mediere.
(admitere in magistraturä, aprflie 2017)
6.4. Sancţiunile procesuale
223. Este inadmisibilă:
A. plângerea adresată procurorului ierarhic superior
impotriva ordonanţei prin care s-a pus in mişcare acţiunea
penală;
8. contestaţia impotriva incheierii prin care judecătorul
de cameră preliminară dispune declinarea cauzei cätre
un judecător de camerä preliminară de Ia o altă instanţă;
C cererea de recuzare a judecătorului chemat să decidă
asupra recuzării.
(primire in profesie avocat stagiar, 2017)
—
634 GRILE
224. Nulitatea:
A. absolută este incidentă in cazul in care judecata în
primä instanţă a infracţiunii de omor comise de un profesor
universitar a fost efectuată de curtea de apeL
6. relativä poate fi invocată până Ia inchiderea procedurii
în camera preliminară, dacă incälcarea a ntervenit în cursul
urmăririi penale, cănd instanţa a ĺost sesizatä cu un acord
de recunoaşterea vinoväţiei;
C. relativă se acoperă atunci când persoana interesată
nu a invocat-o n termenul prevăzut de Iege.
(admitere INM şi in magistratură, 2017,)
225. Nulitatea:
A, absolută nu presupune existenţa unei vătămări
procesuale,
B. relativä poate fi incidentă dacă sunt incälcate dispo
ziţflle Iegale referitoare Ia asistarea de către avocat a
persoanei vătămate, atunci când asistenţa juridică este
obligatorie;
C. hotărârii definitive consiituie un caz de contestaţie in
anulare. atunci cănd judecata a avut Ioc in sedinţá publică
deşi conform normelor procedurale aceasta trebuia să fie
nepublică.
(admiiere INM şi în magistratvră. 201.1)
226. Se sancţioneazä cu nulitatea abşoluta incalcarea
dispoziţiilor privind:
A. compunerea completului de judecatä.
6. participarea pärţii civile Ia judecată,
C. publicitatca cdinţci dc judccată.
(primire în profesie avocat stagiai martie 2019)
— asista Ia percheziţia efectuată Ia biroul său;
227. Este sancşonată cu nulitatea absolutä incälcarea
dispoziţiilor privind:
A. competenţa materialä a instanţelor judecătoresti,
alunci cănd judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară
celei Iegal competente;
6. cornpetenţa materiat& a organeIorde urmärire penală;
0. prezenţa suspectului, atunci cánd participarea sa
este obligatorie potrivit Iegii.
(primíre in proťesie avocat staąiac 2015)
—
228, Nu constituie caz de nulitate absolutä incălcarea
dispoziţiilor referitoare Ia:
A. compunerea completului de judecată;
8. participarea procurorului. atunci cänd participarea
sa este obligatoríe potrivit Iegii;
C. competenţa materială şi competenţa personală a
organelor de urmärire penală.
(primire în proťesie avocat defmnitiv, 2014)
—
229. ĺmpotriva sentinţei Z pronunţate in cauza ponaiă
X1Y12014, prin care inculpatul AB a fost condamnat
şi obligat Ia despăgubiri pentru săvărşirea infracţiunii
_ç -‚
DREPT PROCESUAL PENAL, L PARTEA GENERALÂ
prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 228 ÇP (furtul),
a formulat apei in termen numai procurorul. In apelul
sâu acesta critică faptui că, deşi procurorul de şedinţă
a fost prezent Ia judecarea cauzei în fond Ia termenul
din 07032014 şi deşi, conform incheierii de edinţă,
acesta a cerut, in repetate rănduri, să i se dea cuvântui
pe cele douä cereri de probe formulate de inculpat şi
admise de instanţä, i-a fost rcfuzat acest Iucru, astfci
incât a fost in imposibilitate să pună concluzii pe acele
cereri. lnstanţa de apel a respins apelut ca nefondat,
cu motivarea că procurorul fusese prezent Ia şedinţa
de judecatä şi, astfei, nu s-a incáicat nicio dispoziţie
iegalä. Avănd in vedere datele din speţă, arătaţi care
dintre varianteie de mai jos este corectä:
A. soluţia instanţei de apeI este corectă
6. soluţia instanţei de apeI nu este corectă. deoarece
dispoziţiile procesuale penale au în vedere participarea
procurorului, şi nu doar prezenţa acestuia;
C. incälcarea dispoziţiior privind participarea procuroruluí
este sancţionată cu nulitatea absoiută.
(primire în profesie avocat sta qiar 2014: primire in
-
proťesie avocat defínitiv, 2014)
—
230. Atrage nulitatea absoiută incălcarea dispoziţiilor
Iegale privitoare Ia:
A. autohzarea percheziţiei domcWaredecătrejudecătomI
de drepturi şi ibertăţi care activeazä Ia o instanţä superioară
celei Iegal competente să udece cauza în primă instanţă:
8. efectuarea percheziţiei Ia adresa unde locuieste
inculpstul arestat preventiv in altä cauză. in timp ce acesta
C, asigurarea asistenţei juridice din oficiu a părţii civile
minore
(adn;itere in magistratură. mai 2013)
231. Sancţiunea nulităţii absolute intervine atunci
cánd
A. judecătorul de drepturi şi Iibertăţi soluţioneazä
propunerea de arestare preventivă in edinţă publică;
8. inculpatul nu a fosl citat la eĺectuarea percheziţiei
informatice şi aceasta s-a desfăşurat in lipsa Iui;
C. apelul inculpatului, care a dobăndit calitatea de
europarlamentar după pronunţarea hotărării de condamnare
de către judecătorie, a fost soluţionat de curtea de apel, şi
nu de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(admitere INM, noiembrie 2019)
232. ĺncăicarea, in cursul urmäririi penaie, a dispo
ziţiilor Iegale privind prezenţa inculpatului, cănd aceasta
este obligatorie, potrivit Iegii;
A. este sancţionatä cu nulitatea absolută, care poate
fi invocată pănă Ia rämânerea definitivă a hotărării, dacă
instanţa a fost sesizată prin rechizitoriu;
8. nu poate fi invocată pe calea contestaţiei in anulare;
OREPT PROCESUAL PENAL. PARTEA GENERALĂ
C. atrage sancţiunea nulităţii numai dacă se íace
dovada existenţei unei vătämări a drepturilor procesuale
ale inculpatuluk
(admitere INM şi îa magistraWră, 2015)
233. Nulitatea relativă:
A. poate fi invocată şi de procuror in condiţiile (egii;
B. este sancţiunea care intervine Tn caz de incälcare a
dispoziUilor reťeritoare Ia competenţa teritorială a instanţei
de )udecală:
C, poate fi invocată in orice starea procesului dacă a
intervenit În procedura de cameră preliminară.
(primire în profesie avocat sta giar 2017)
—
234. Nulitatea relativă:
A, poate fi invocatä şi de suspect, in condiţiile Iegii;
6. nu poate fi acoperită dacă a intervenit in cursul
judecäţü
C, nu poate fi invocată în procedura de cameră preli
minară.
(primire in profesie avocat deiinitiv, 2016)
—
GRILE 685
6.5. Amenda judkiară
235. Amenda judiciară:
A. nu poate fi aplicală de un organ de cercetare penală;
B. aplicatä de procuror poate fi redusă de judecătorul
de cameră preliminară;
C. poate fi aplicatä şi expertului a cäruí cerere de
inlocuire a fost încuviinţatä.
(admitem 1NM, noiembrie 2019)
236. Soluţionarea cererii avocatului prin care solicită
anularea amenzii judiciare ce i-a fost aplicată in cursul
urmăririi penale este de competenţa:
A. judecătorului de cameră preliminară;
B. judecătorului de drepturi şi Iibertäţi, În cazul În care
amenda a fost aplicată de procuror
C. judecătorului de drepturi şi Iibertăţi de Ia instanţa
superioară celei din care face parte judecätorul care a
aplicat amenda.
(admitere INM şi in magistratură, 2014)
 CAPITOLUL AL II-LEA, PARTEA SPECIALĂ
§1. Urmărirea penaiă
1.1. Dispozitii generale
1. Inceperea urmăririi penale cu privire ia faptă:
A, se poate dispune şi de către organul de cercetare
penală, Însă ordonanţa acestuia este supusä ulterior
conlirmării procurorului;
B, nu se poate dispune, dacă nu sunt Tndeplinite condiţiile
de fond şi formă esenţiale ale sesizării;
C, se dispune de organul de urmărire penală intotdeauna
Înaintea punerii Tn mişcarea acţiunii penale, prin rezoluţie
sau ordonanţă motivatä.
(primire in profesie avocat sta giar august 2019)
—
2. Efectuarea de acte de urmärire penală:
A, nu poate avea toc, indiferenţ de opoflunitatea lor. in adresată judecătoriei, in loc de parchetul in raza căruia s-a
perioada in care urmärirea penală a fost suspendată ca
urmare a bolii grave de care suferă inculpatul, pentru a nu
afecta dreptul Ia apărare aI acestuia:
B poate avea loc si in lipsa ordonanţei de delegare
datc dc procuror dacă Ia momentul accidentului soldat ľ
cu moartea unei persoane nu era cunoscutä calitatea de
executor judecätoresc a persoanei care I-a produs;
C este posiniíä În terrnenui de 5 zile de Ia comunicarea
incheierii prin care udecätorul de cameră preliminară a
exclus mai multe probe şi a trimis cauza procurorului pentru
a-şi exprima poziţia cu privire Ia menţinerea dispoziţiei de
trimitere În judecată a inculpatului.
(admitere INM şi in magistraturä, septemhrie 2016)
3. După inceperea urmăririi penale:
A, un act al procurorului poate fi infirmat pentru motive codul unic de Înregistrare fiscală şi numărul de inma
de netemeinicie de procurorul ierarhic superior;
B secretul profesional al avocatului nu este opozabil
p ro cu ro ru I u
C, organele de cercetare penală dispun prin referat
asupra actelor procesuale.
(prímire in profesie avocat definitiv, 2016)
—
1.2. Sesizarea organeior de urmärire penală
4. In cazul unei plăngeri penaie formulate de o
persoană juridică:
A, aceasta trebuie să cuprindă i indicarea contului
bancar;
B este necesară cerUficarea prin semnätură electronicä a
plăngerii În cazul Tn care este transmisă in ĺormä electronică. cura specială dată đe soţie (persoana vătämată x), va fi:
cu excepţia situaţiei in care numele reprezentantului legal
si sediul sunt de noľorietate naţională;
—-----——-——
C, se trimite de către nstanţă prin incheiere, la organul
judiciar competent, in cazul Tn care a ťost greşit indreptată.
(admitere INM şi în magistratură, 2015)
5. Plăngerea, ca act de sesizare, se poate face şi
de către;
A, unul dintre soţi pentru celălalt soţ;
B oricare dintre membrii de familie ai persoanei vătămate;
C. copilul minor pentru părinţi.
(primire in pmfesie avocat stagiar, 2015)
—
6. Plángerea, ca mod de sesizare a organelor dc
urmărire penală:
A, se poate face şi de către unul dintre soţi pentru
copilul său major, dacă este Însuşită de acesta din urmă;
B, nu se va respinge ca inadmisibilă, atunci cănd a fost
comis infracţiunea;
C va b respinsä ca tardivä, dacă victima unei infracţiuni
de inselăciune a formulat-o după trecerea a trei luni de la
dala la care a aflat identitalea infractorului
(admitere in magistratura. iun;e 2019)
7. Denunţul:
A. este Încunoştintarea ťăcută de către o nersoană fizică
sau juridică despre săvărşirea unei infracţiuni;
B sc poate face pcrsonal ori prin mandatar cu mandat
specia
C, se poate face numai personaL
(primire în profesie avocat sta giar. 2015)
—
8. ln cazul in care denunţul formulat de o persoană
juridică, societate cu răspundere Iimitată, nu cuprinde
triculare in registrul comerţuluí şi, totodată, a fost depus
Ia un parchet necompetent după calitatea persoanei,
acesta va dispune:
A. restituirea denunţuui pe cale administrativă, cu indi
carea elementeior care lipsesc;
B declinarea competenţei in favoarea parchetului
competent;
C, trimiterea pe cale administrativă a denunţului Ia par
chetul competent.
(admitere INM, noiembrie 2019)
9. Plăngerea preaiabilă formulată şi semnată de soţul
persoanei vătămate X impotriva notawlui public Z pentru
infracţiunea de Iovire şi alte violenţe, Ia care a ataşat pro
A. clasată de Parchetul de pe Iăngă Judecătoria A În
a cărui circumscripţie a fost comisă fapta, pentru motivul
-—
DREPT PROCE5UAL PENAL. 11. PARTEA SPECIALĂ
că plăngerea prealabilă trebuia formulată şi semnată de
persoana vätămată;
8. clasată pentru tardivitate de Parchetul de pe Iăngă
Judecătoria A, Tn a cărui circumscripţie a fost comisă fapta,
in condiţiile în care a fost inregistrată Ia Judecătoria A in
termen de 2 Iuni de la data comiterii faptei, dar a fost trimisä
Ia acest parchet pe cale administrativă după incă 2 Iuni;
C. inregistrată Ia Parchetul de pe Iăngă Curtea de apel
8, in a cărui circumscripţie a fost comisă fapta, iar urmărirea
penală va fi efectuată de către procuror.
(admitere 1NM şi în magistratură, 2017)
10. Plângerea prealabilă pentru o infracţiune de
ameninţare:
A. comisă în íormä continuatä. consumatä Ia 30012014
şi epuizată Ia 0102.2014, este in termen dacä a fost
introdusă după 70 de zile de Ia comiterea ultimei acţiuni;
6. permite persoanei vătămate cu deplină capaci(a(e
de exerciţiu să se împace cu inculpatul doar pănă Ia citirea
actului de sesizare a instanţei;
C, se consideră valabilă dacă a fost trimisă in termen
Ia Curtea Constituţională. care a transmis-o, pe cale admi
nistrativă. după expirarea termenului. Ia parchetul competent.
(admitere 1NM şi in magistratură. 2015)
11, La data de 02.06.2018, PV, in calitate de persoană
vătămată, a depus plăngere prealabilă Ia organul de
cercetare penală impotriva Iui AB, pentru comiterea
infracţiunii de Ioviri sau alte violenţe, prevăzută de
art. 193 alin. (2) CP. In plăngere, PV precizează că la
data de 02.02.2018, in urma unei discuţii contradictorii
cu o persoană necunoscută, a fost lovită de acesta, iar
conform certificatului medico-Iegal obţinut in aceeaşi zi,
Ieziuniie provocate au necesitat 5-6 zile ingdjiri medicale
pentru vindecare. Identitatea făptuitorului PV a aflat-o
Ia data de 01.06.2018, a doua zi depunánd şi plăngerea
prealabilă, Faţă de datele speţei:
A. plângerea prealabilă a fost introdusä peste termenul
prevăzut de Iege;
6. plăngerea prealabilă a fost introdusä în termenul
prevăzut de Iege;
C. dacă, după Ińmiterea in judecată a Iui A8, tardivitatea
plángerii prealabile, va fi constatată de instanţă, se va
dispune achitarea inculpatului.
(primire in proťesie avocat sta giaĘ august 2019)
—
activitäţii organelor de cercetare penală, procurorul
12. Tragerea Ia răspundere penală a celui care a poate:
exercitat acte de violenţă ce au produs Ieziuni care
au necesitat 85 de zile de îngrijiri medicale, asupra toriu şi prioritar pentru organele de cercetare penală;
unei persoane care suferea de un handicap Fizic, avánd
ambele picioare secţionate in urma unui accident, aflatä j supravegherea, caz in care organul de cercetare penală
in intreţlnerea sa în baza unuI contract inchelat în acest I nu va mai întocmi referat de terminare a urmăririi penale;
sens, nu este posibilă dacă:
A. nepoata persoanei vătămate, care a preluat obligaţia autorizate de judecätor şi Ia imobilele invecinate, dacă se
GRILE 687
de întreţinere, nu a depus plăngere prealabilă în trei Iuni
de Ia data comiterii faptei;
8. nu a fost formulată plăngere prealabilă dupä ce
procurorul a schimbat incadrarea juridică din tentativă Ia
infracţiunea de omor in infracţiunea de Ioviri sau alte violenţe;
C. persoana vătămată şi-a retras plăngerea prealabilä,
chiar dacă agresorul a solicitat continuarea procesului penal.
(admüere in magistratură, mai 2018)
13. Plńngerea prealabilă se poate face:
A. personal sau prin mandatar cu mandat speciaL
8. de unuI dintre soţi pentru celălalt soţ;
C. de către copilul major pentru părinţi.
(primire în proťesie avocat stagiar, 2014)
—
14. Plângerea prealabilă:
A, poate fi fäcută şi prin mandatar cu mandat special.
procura rămănănd ataşată plăngerii;
6. se adresează doar procurorului;
C. trebuie să fie introdusă in ceI mult 20 de zile din ziua
in care persoana vätămată a aflat de săvărşirea faptei.
(primire in profesie avocat stagiar, 2018)
—
15. Plángerea prealabilă este considerată exercitată
in termenul prevăzut de Iege, atunci cánd:
A. a trecut un an de Ia data săvărşirii faptei, dar mai
puţin de trei Iuni de cănd persoana vătămată a aflat numele
celui care a Iovit-o intr-o noapte, pe stradă, provocándu-i
Ieziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 14 zile
de ingrijiri medicale:
8. a fost depusă Ia primăria din Iocalitatea de domiciliu,
a doua zi după săvârşirea faptei de ameninţare de către
secretarul primăriei, şi transmisă organelor de cercetare
penală după trecerea a patru Iuni de Ia momentul depuneńi;
C. a fost depusă după o Iună de Ia numirea unui nou
tutore pentru persoana incapabilă, victimă a violului săvărşit
în urmä cu 4 Iuni de ceI care ii reprezenta interesele Ia
aceI moment.
(admitere INM şi în magistratură, septembrie 2018)
1.3. Conducerea si supravegherea activităţii orga
nelor de cercetarc penalâ dc către procuror
16. ĺn activitatea de conducere şi supraveghere a
A. da dispoziţii verbale, nemotivate, cu caracter obliga
8. dispune preluarea oricărei cauze in care exercită
C conflrmá continuarea efectuării percheziţiei anterior
688 GRILE
constatä in cursul percheziţiel că în aceste imoblle s-au
ascuns persoanele căutate.
(admitere INM şi în magistratură, 2015)
17. Se supun çonfirmärii motivate a procurorului
care supraveghează urmărirea penală;
A. extinderea urmäririi penale dispusá de organut de
cercetare penală cu privire Ia fapte noi săvárşite de acelaşi
suspect;
B. inceperea urmärirU penale cu privire Ia faptă, dispusă
de organul de cerceţare penalä intr-o cauzä dată prin Iege
in competenţa acestuia;
C. reţinerea suspectului. dispusă de organul de cercetare
penală într-o cauză dată prin lege in competenţa acestuia.
(primire în proťesie avocat stagiar madie 2019)
—
18. În cazul ín care urmărirea penală se efectueazä
în mod obligatoriu de procuror, acesta poate delega
organelor de cercetare penală:
A. incuviinţarea administrării probei testimoniale;
B. audierea persoanei vătămate:
C. luarea măsurŕi preventive a reţinerik
(admitere în rnagistraturä. apri/ie 2017)
19. Inculpatul AB este cercetat pentru comiterea
infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (4)
CP, cauză in care, petrivit legii, urmărirea penalä se
efectuează in mod obligatoriu de procuror, In acest caz:
k fiind o competenţă materială exclusivă a procurorului,
tuate actele de uriuărire penaiă neesaI€ re2oiväri cauzei
vorfl efectuate numai de procuror. sub sancţiunea nulitáţii
absolute;
B. procurorul poate, in condiţiile Iegń. delega prin
ordonanţă ca organul de cercetare penală sá efectueze
unele acte de urmărire penală,
C. procurorul poate delega organul de cercetare penală
să efectueze orice act de urmärire penală, insă ordonanţa
acestuia trebuie confirmată de procurorut ierarhic superior
(primire in profesie avocat deťinitiv, august 2019)
—
20. ĺn urma sesizării, organele de cercetare ponală,
sub supravegherea procurorului din cadrul Parchetului
de pe Iăngă Judecătoria Sector 2, efectuează cercetări
privind comiterea infracţiunii deinşelăciune, prevăzutá
de art. 244 CP, de către inculpatul AB. In cursul urmăririi
penale:
A. procurorul care exercită supravegherea, poate anula
doar prin ordonanţă contirmată de procurorul ierarhic, orice
act sau măsurä dispusă in cauzä de organul de cercetare
penală, considerată nelegală;
B. organele ierarhic superioare ale poliţiei judiciare nu
pot da dispoziţii Tn cauză privind cercetarea penalä, fără
avizul procurorului;
DREPT PROCESUAL PENAL 11, PARTEA SPECIALĂ
C. in cazul neindeplinirii dispoziţiilor date privind
efectuare cercetärii penale, procurorul poate aplica organului
de cercetare penală o amendă judiciară, in condiţüle Iegii.
(primire în proťesie avocat detinitiv, aIIgUS( 2019)
—
1.4. Desfáşurarea urmăririi penale
21. Organul de cercetare penală a fost sesizat prin
plángere cu privire Ia săvârşirea infracţiunii prevă
zute şi pedepsite de dispoziţiile art. 194 alin. (1) lit. b)
CP vătămare corporală ţproducerea unor leziuni
—
traumatice care au necesitat pentru vindecare mai
mult de 90 de zile de ingrijiri medicale), cu autori
necunoscuţi. Constatănd că plăngerea indeplineşte
condiţiile prevăzute de Iege şi că nu există vreunuI
dintre cazuhle care impiedică exercitarea acţiunii penale
prevăzute de art. 16 alin. (1) CPP, organul de cercetare
penală a dispus inceperea urmăririi penale cu privire
Ia faptă. Ulterior, după audierea mai multor martori,
organul de cercetare penală, prin ordonanţă, a dispus
efectuarea in continuarea urmăririi penale faţă de AB
şi AC, coautori, Care dintre urrnătoarele afirrnaţii o
consideraţi corectă în funcţie de datele speţei?
k in mod corect organul de cercetarea dispus inceperea
urmäriril penale cu privire la faptä,
B in mod greit organul de cercetare penală a dispus
efectuarea in continuare a urmărirh penate faţä de AB şi
AC, procurorul fiind singurul care poate dispune aceasta;
C, in mod corect organul de cercetarea dspus eĺectuarea
in continuare a urmäririi penale faţă de AB şi AC. cauza
nefiind dintre acelea pentru care urmărirea penală trebuie
efectuată in mod obligatoriu de către procuror
(primire in profesie avocat definitiv, 2014)
—
22. Numai după inceperea urmăririi penale poate fi:
A. audiatä persoana vätămatä;
B dispusá percheziţia domiciliară;
C realizată audierea anticipatä a unui martor
(adrniteťe INM şi in magistratură. 2016)
23. Efectuarea in continuarea urmăririi penale faţă
de suspect poate fi dispusă;
A, numai de procuror, prin ordonanţă;
B şi de organele de cercetare penală, cu incuviinţarea
prealabilă a procurorului;
C, şi de organele de cercetare penală, cu confirmarea
procurorului.
(admitere INM şi în magistratură, 2016)
24. Acţiunea penală poate fi pusă in mişcare:
A. prin ordonanţă, de organul de cercetare penală, in
cazul in care urmărirea penală nu se efectuează in mod
obligaloriu de către procuror;
r::T
DREPT PROCESUAL PEŃAL. 11. PARTEA SPEÇIALĂ
6. prin declaraţia orală a procurorului, dacă acesta parti
cipă Ia judecată, ĺn cazul constatărń infracţiunilor de audienţă;
C prin incheiere, dejudecătorul de cameră prelíminară
care. admiţănd plângerea fomiulată impotriva ordonanţei
de clasare, desfiinţează soluţia atacată şi trimite cauza Ia
procuror pentru a completa urmărirea penală.
(primire în profesie avocat sta giar, 2014)
— A. organele de cercetare penală pot dispune schimbarea
25. Audierea anticipată poate avea loc:
A. in cursul urmärirh penale, atunci cănd martorul este
grav bolnav şi nu se va putea deplasa Ia instanţä;
6. când suspectul face dovada că va părăsi ţara pentru
o perioadă Iungă de timp şi impotriva acestuia nu este Iuată
o măsură preventivă;
C in camera de consiliu, atunci cănd audierea anticipată
este realizată de judecătorul de cameră preliminară.
(admiîere in magistratură, mai 2018)
26. in cursul urmăririi penale;
A. pentru a se incuvünţa cererea de audiere anticipată
formulată de procuror, se analizează utilitatea. pertinenţa
şi concludenţa probei:
6. inculpatul nu poate fi ascultat de judecătorul de
drepturi şi Iibertäţi;
C, după schimbarea incadrării juridice nu este necesară
punerea din nou în mişcare a acţiunii penale pentru noua
incadrare juridică dată faptei.
(admitere INM, noiembrie 2019)
27. In cursul urmăririi penale:
A. revocarea unei măsuri preventive se dispune doar
de către judecătorul de drepturi şi Iibertăţi;
6. procurorul poate delega prin ordonanţă organului
de cercetare penală punerea in mişcarea acţiunii penale;
C, durata maximă a măsurii arestării preventive este
de 180 de zile.
(primire in profesie avocat sta giar, 2018)
—
28. Ca urmare a plângerii depuse de CD, organele
de cercetare penală au inceput urmărea penală in rem
pentru comiterea infracťiunii de distrugere, prevăzută
de art. 253 alin. (3) CP. Ulterior, intrucât din probele
administrate a rezultat bănuiala rezonabilă că fapta a
fost săvárşită de AB procurorul a dispus prin ordonanţă
ca urmărirea penală să se efectueze in continuare faţă
de acesta, devenind astfel suspect. Intrucăt Iogea o
prevede in mod expres, aducerea Ia cunoştinţă a calităţii
de suspect:
Ă. are Ioc inainte de prima sa audiere;
6. are Ioc după prima sa audiere, când i se aduc Ia
cunoştinţă fapta şi incadrarea juridicä dată faptei;
C. are Ioc in toate cazurile, in prezenţa unui avocat I
ales sau din oficiu.
(pńmire in profesie avocat definitiv, august 2019)
—
GRILE 689
29. ĺn cauza inregistrată sub nr 721P12016, urmădrea
penală se efectuează faţă de inculpatul CV, sub aspectul
săvărşirii infracţiunii de Ioviri şi alte violenţe, de către
organele de cercetare penală din cadrul Secţiei 8 Poliţie,
sub supravegherea procurorului din cadrul Parchetului
de pe Iăngă Judecătoria Sectorului 2. In cauză:
încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului
fără a fi necesar ca ordonanţa să fie supusă confirmărfl
procurorului care supraveghează urmărirea penală;
6. organele de cercetare penală pot extinde acţiunea
penală faţă de inculpat;
C. organele de cercetare penală pot sesiza judecătorul
de drepturi şi Iibertăţi in vederea audierii anticipate a
persoanei vătămate.
(primire in profesíe avocat definitiv, 2017)
—
30. Extinderea urmăririi penale ca urmare a consta
tării unor fapte noi poate fi dispusă;
A, numai de cätre procuror, indiferent dacă urmărirea
penală a fost incepută in rem sau efectuată in continuare
in personam;
6. şi de către judecătorul de drepturi şi Iiberlăţi;
C. de organul de cercetare penală in cazul in care
urmărirea penală se efectuează faţă de un suspect,
urmănd a fi supusă confirmärii motivate a procurorului care
supraveghează urmărirea penală.
(admitere in magistratură, iunie 2019)
1.5. Suspendarea urmăririi penale
31. Suspendarea urmăririi penale;
A. este obligatoriu a li dispusă de procuror, prin ordonanţă,
dacă suspectul suferă de o boală gravă, constatatä prin
expertiză medico-Iegală, care iI impiedică să ia parte Ia
procesul penal, ordonanţă care se comunică şi persoanei
vătămate care nu s-a constituit parte civilă;
6. se dispune in cazul in care boala de care suferă
persoana vătămată, constatată prin expertiză medico
Iegală, este incurabilă şi impiedică prezenţa acesteia Ia
desfăşurarea urmăririi penale;
C. nu impiedică organele de urmărire penală să desfă
şoare, pe perioada suspendării, o percheziţie Ia domiciliul
inculpatului aflat in stare de Iibertate.
(admit&re ÍNM şi in magistmtură, 2015)
32. Suspendarea urmăririi penale:
A, poate fi dispusä de organul de cercetare penală numai
dacă boala gravă de care suferă suspectul sau inculpatul
se constată printr-o expertiză medico-Iegală;
6. impiedică efectuarea oricărui act de urmărire penală
pe durata eI, deoarece aceasta ar incălca dreptul Ia apărare
aI suspectului sau inculpatului;
bUU GRILE
U, se dispune şi pe perioada destäşurărn procedurii de
mediere, potrivit Iegii.
(admitere în magistratură, iunie 2019)
33. In cauza privind pe inculpatul AB, urmărit penal
pentru comiterea infracţiunii de ínşelăciune preväzute de
art. 244 alin. (1) CP, procurorul, constatänd in urma efec
tuării unei expertize medico-Iegale că acesta suferă de
o boalá gravă, a dispus prin ordonanţă, cu respectarea
condiţiilor prevăzute de Iege, suspendarea urmäririi
penale, Pe perioada suspendärii urmăririi penale:
A. organele de urmărire penală nu vor efectua acte
specifice urmăririi penale, cele efectuate fiind nule,
B. organele de cercetare penală vor continua sä efec
tueze toate actele a căror indeplinire nu este impiedicatá
de situaţia inculpatului, cu respectarea dreptului Ia apărare
aI pärţilor subiectilor procesuali;
C, pot fi efectuate numai acle procedurale. insä numai
cu acceptul inculpatului sau a avocatului acestuia, care va
asista Ia efcctuarea acestora.
(primire in profesie avocat sta giar. august 2019)
—
1.6. Ctasarea i rcnunţarea Ia urmăńrea penală
34. Procurorul dispune clasarea, pentru cazul pre
väzut de art. 16 alin. (1) Iit. a) CPP, prin ordonanţă ce
a fost comunicatä legal atăt persoanei vätämate, cát
şi suspectului şi nu a fost atacată in condiţiile Iegii. In
această situaţie:
A. cheltuielilejudiciare avansate de stat nu sunt supoda(e
de suspect;
B. procuroml erarhic superior celui care a emis ordonanţa
poate revoca ordonanţa de clasare pe motiv că au apärut
fapte noi din care rezultă că a dispărut imprejurarea pe
care s-a intemeiat clasarea:
C. procurorul care a emis ordonanţa poate inĺirma
ordonanţa de clasare pe motiv cä ulterior se constatä că
nu a existat imprejurarea pe care s-a intemeiat clasarea
(admitere INM şi in magistraturâ, 2017)
35. Clasarea cauzei:
A, se dispune numai dacá se çunslată unuI din cazurile
prevăzute de arl. 16 alin. (1) CPP,
B, se dispune dacă procurorul conslatä faptuI că nu
există interes public in urmărirea faptei sesizate;
C, se dispune prin ordonanţă, care, dacă in cauză sunt
inculpaţi arestaţi preventiv, va cuprinde şi menţiuni cu privire
la încetarea de drept a măsurii.
(primire in profesie avocat definitiv, august 2019)
—
36. Prin rechizitoriul intocmit Ia data de 05.02.2019,
procurorul a dispus trimiterea in judecată a inculpatului
AB in stare de Iibertate pentru comiterea infracţiunii
de fuń calificat Prin acelaşi rechizitoriu procurorul a
DREPT PR0CESUAL PENAL. 11, PARTEA SPECIALĂ
dispus şi clasarea cauzei pentru suspectul CD pentru
infracţiunea de complicitate Ia furt calificat săvârşită de
AB, intrucât fapta nu a fost comisă de suspect cu forma
de vinovăţie prevăzută de Iege. Totodată, procurorul a
propus instanţei prin rechizitoriu, Iuarea faţă de inculpat,
a măsurii controlului judiciar, Având in vedere datele
speţei:
A, în mod greşit procurorul a dispus prin rechizitoriu,
care este numaí actul de sesizare aI instanţei prin care se
dispune (rimiterea inculpatului în judecatä. şi clasarea cauzei,
B, in mod corect procurorul a propus prin rechizitoriu
Iuarea măsurii controlului judiciar faţă de inculpat;
C. clasarea cauzei pentru suspectul CD trebuia dis
pusä de procuror numai prin ordonanţä. altfel, dispusă
prin rechizitoriu, soluţia nu poate fi contestată ulterior de
persoana interesatä. Ia judecătorul de cameră preliminarä.
(prirnire în profesie avocat sta giar. august 2019)
—
37. In cazul dispunerii unei soluţii de clasare:
A. măsurile asigurätorfl Iuate de procuror din oficiu, in
vederea reparäri pagubek incetează de drept dacä persoana
vătărnatä nu introduce acţiune civilä in faţa instanţei civile
in termen de 1 O zile de Ia comunicarea soluţiei de clasare;
B. procurorul are obligaţia să menţinä mäsurile asigu
rătorii doar dacä acestea au fost dispuse din oficiu;
C procurorul poate menţine prin ordonanţa de clasare
măsurile asigurätorii privind reparaţiile civile, chiar dacă
persoana vätämată este majoră.
(admitere ÍNM şi în magístraturä, 2017)
38. Soluţia clasării se poate dispune:
A. intotdeauna prin ordonanţă;
B, şi prin rechizitoriu;
C. prin referatul organelor de cercetare penală.
(pńmire in profesie avocat sta giar 2014)
—
39. In caz de clasare a cauzei;
A măsurile preventive incetează de drept
0. másudle asigurătodi pot ii menţinute in condiţiile Iegii;
C, ordonanţa nu se comunică persoanei care a făcut
sesizarea.
(primire in profesîe avocat stagiar. 2017)
—
40. Ordonanţa de clasare:
A, in anumite situaţii poate fi dată şi de organul de
cercetare penală;
0. poate fi atacată cu plăngere Ia procurorul ierarhic
superior, chiar dacă in cauză nu a fost pusă in mişcare
acţiunea penalä;
C, in anumite situaţii poate fi revocatä,
(prîmire in profesie avocat stagiar, 2018)
—
41. Soluţia de renunţare Ia urmărirea penală:
A, poate fi dispusă, chiar dacă autorul este necunoscut
DREPT PROCESUAL PENAL IL PARTEA SPECIALĂ
B, poate fi atacată de către persoana vătămatä cu plăn
gere Ia judecătorul de drepturi şi Iibertăţi;
C, nu poate fi atacată de către suspect.
(admitere INM şi in magistratură, 2016)
42. Renunţarea Ia urmărirea penală;
A, nu se poate dispune dacă in Cauză nu existä inculpat;
B, nu se poate dispune ĺaţă de un inculpat minor
C, nu se poate dispune pentru infracţiuni care au avut
Ca urmare moartea victimeh
(primire in profesie avocat deflnitiv, 2018)
—
43. In cazul renunţării Ia urmărirea penală:
A. este Iegală soluţia prin care procurorul dispune ca
suspeclul sä repare pa9uba produsă, in termen de 7 Iuni, in
conformitate cu prevederile acordului de mediere incheiat
Cu partea civilă;
B. judecătorul de drepturi şi Iibertăţi poate dispune inlă
turarea obligaţiei dea cere public scuze persoanei vătămate,
impusä inculpatului prin ordonanţa de renunţare;
C. in cazul neindeplinirii cu rea-credinţă a obligaţiilor
stabilite de procuror in sarcina inculpatului, se va dispune
in mod obligatońu revocarea ordonanţei de renunţare Ia
urmărirea penalä.
(admitere INM şi în magistratură, 2015)
44. In cazul in care procurorul dispune renunţarea
Ia urmărirea penaIă
A. soluţia poate fI dispusä numai dupä punerea in
mişCare a acţiunii penale;
B, ordonanţa prin care s-a dispus soluţia este verificată
sub aspectul Iegalităţii şi temeiniciei de prim-procurorul
parchetului;
C incheierea prin care judecätorul de cameră preli
minarä, in procedura de confirmare a soluţiei, a dispus
desfiinţarea acesteia şi trimiterea Cauzei Ia procuror pentru
Completarea urmäririi penale, este supusă conĺestaţiei. care
nu are insä efect suspensiv
(primire in profesie avocat sta giar, august 2019)
—
45. ĺmpotriva Iui A8, au fost efectuate cercetări
penale pentru comiterea infracţiunii de fals material
in inscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 CP, din
cercetările efectuate stabilindu-se că acesta a falsificat
menţiunš din diploma sa de absolvire a facultăţii, pentru
a putea participa Ia un concurs, privind ocuparea unui
post de conducere. Procurorul a constatat comiterea in
fracţhinii, insă, întrucât intre timp a intervenit prescripţia
răspunderii inculpatului, a dispus clasarea cauzei. Cu
privire Ia inscrisul fals, procurorul, prin ordonanţa de
clasare, poate dispune:
A. desfiinţarea acestuia;
B. sesizarea instanţei civile cu propunerea dea desfI
inţarea acestuia, in tot sau in parte;
GRILE 691
C sesizarea judecătorului de cameră preliminară, cu
propunerea de desflinţare a acestuia, in tot sau in parte.
(prímire în profesie avocat definitiv, august 2019)
—
46. Ordonanţa de renunţare Ia urmărirea penală:
A, este supusă confirmării judecătorului de cameră
preliminară de la curtea de apel, atunci cănd urmărirea
penală a fost efectuatä de ParChetul de pe Iăngă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie. iar soluţia priveşte infracţiunea
de vätämare corporalá din culpă comisă de un notar;
B, poate fi atacată separat cu plăngere de către persoana
vătämatä. nemulţumitä de soluţia dată de procuror, intrucăt
confirmarea soluţiei de către judecătorul de cameră
preliminarä este opozabilä doar suspectului sau inculpatului
pe care iI priveşte;
C, poate fi revocată in cazul săvărşirii cu intenţie a
unei noi infracţiuni.
(admitere INM şi in magistratură, septembrie 2018)
47. In cazul renunţării Ia urmărirea penalâ:
A, ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea nu se
comunică niciodată persoanei vătămate;
B. judecătorul de camerä preliminară care soluVonează
cererea de conflrmare a ordonanţei de renunţare poate
administra inscrisuri noi in această procedură;
C soluţionănd cererea de confirmare a ordonanţei.
judecătorul de camerá preliminară poate desfiinţa soluţia
de renunţare şi dispune clasarea.
(primire in proťesie avocat definitiv, 2017)
—
48. În procedura confirmării ordonanţei prin care
s-a dispus renunţarea Ia urmărirea penală, judecătorul
de cameră preliminară:
A. veriflcă Iegalitatea şi temeinicia soIuei doar pe baza
maĺerialului din dosarul de urmărire penală;
B. poate incuviinţa administrarea prcbei cu martori;
C poate dispune ctasarea.
(admitere tNM şi in magistratură, 2016
49. In cazul renunţârii Ia urmărirea penală:
A. soluţia poate fi dispusă prin rechizitoriu;
B. incheierea de respingere a cererii de confirmare
poate fi contestată de inculpat;
C termenul stabilit de procuror, in care inculpatul trebuie
să indeplinească obligaţiile impuse, curge de Ia data Ia care
i-a fost comunicată ordonanţa, nu de Ia data confirmării
renunţării a urmărirea penală.
(admitere tNM, noiembrie 2019)
50. Urmărirea penalâ este continuată Ia solicitarea
inculpatului in cazul in care:
A. a intervenit impäcarea:
B. procurorul dispune, prin ordonanţă, clasarea cauzei
pe motiv că fapta reţinută in sarcina inculpatului a fost
comisă in condiţiile cauzei justificative a Iegitimei apărări;
 692 GRILE
C. procurorul dispune, prin rechizitoriu, clasarea cauzei
pentru una dintre infracţiunile concurente reţinuteîn sarcina
acestuia, pe motiv că a intervenit o cauză de nepedepsire.
(adrnitere INM şi În magistratură, 2016)
1.7. Reluarea urmăririi penale
51. Redeschiderea urmăririi penale:
A, poate fi dispusă de procurorul care a dispus clasarea;
B. poate fi dispusă şi de procurorul ierarhic superior
procurorului care a dispus renunţarea Ia urmärirea penalä,
atunci cănd se constală că persoana nu şi-a îndeplinit cu
rea-credinţă obligaţiile stabilite;
C, este supusă confirmării judecătorului de camerä
preliminară Tn toate cazuńle.
(admitere 1NM i în magistratură. 2016)
52. Este supusă confirmärii;
A. ordonanţa procuromlui prin care se dispune renunţarea
Ia urmărirea penală faţä de un suspect;
B. ordonanţa procuroruui prin care se dispune redes
chiderea urmărihi pena!e ca urrnare a adrniterii, de cätre
judecătorul de camerä preliminarä, a plăngerfl impothva
soluţiei de clasare si trimiteńi cauzei Ia procurorin vederea
compIetării urmăririi penale.
C. ordonanţa organului de cercetare penalä prin care
se dispune extinderea urmăririi penale cu privire Ia o altă
faptă faţä de suspect.
(prirnire în profesie avocat stagiar, 2017)
—
53. Este supusă conmiării judocătorutui de cameră
preliminară, în termen de ceI mult 3 zile, sub sancţiunea
nulităţii:
k ordonanţa de reluare a urmärińi penale dupä încetarea
cauzei de suspendare.
B, ordonanţa prin care procurorul ierarhic superior iniirmă
soluţia de netrimitere in judecată si dispune redeschiderea
urmäririi penale, dar doar atunci cánd procurorul erarhic
superior a dispus aceastä soluţie anterior comunicärii
ordonanţei care cuprinde această soluţie de netrimitere;
C, ordonanţa prin care procurorul de caz işi revocä
ordonanţa prin care a dispus renunţarea Ia urmăhrea penalä
şi dispune redeschiderea urmăririi penale, conslatănd cä
inculpatul nu şi-a indeplinit cu rea-credinţă obligaţiile ce
i-au ĺost stabilite.
(primire in profesie avocat stagiar, 2016)
—
54. Íncheierea prin care judecätorul de cameră
preliminară hotărăşte asupra Iegalităţii şi temeiniciei
ordonanţei prin care s-a dispus, de către procuror,
redeschiderea urmăririi penale:
Â, poate fi atacată cu contestaţie, Tn termen de 48 de
ore de Ia pronunţare sau, după caz, de la comunicare, de
cätre procuror, suspect sau inculpat;
.——.
DREPT PROCESUAL PENAL. 11. PARTEA SPECIALÄ
B. este dehnitivă;
C, poate fi atacată cu contestaţie, in termen de 48 de
ore de Ia pronunţare, numai de către procuror.
(primire in profesíe avocat deíirntiv, 2015)
—
55. Nu este supusă contirmării judecătorului de
cameră preliminară;
A, ordonanţa de redeschidere a urmáririi penale emisä
de procurorul ierarhic superior prin care a infirmat soluţia de
clasare, anleriorcomunicării ordonanţei de clasare a cauzei;
B ordonanţa de renunţare Ia urmărirea penală;
C, ordonanţa de clasare.
(admitere Tn magistratură, aprilíe 2017)
56. In cazul in care se dispune revocarea renunţării
Ia urmárirea penală;
A, nu se poate dispune ulterior o soluţie de clasare
pentru aceeaşi faptă;
se poate încheia un acord de recunoastere a vinovăţiei
8.
prin care să se agreeze soluţia amănärii apiicärü pedepsei;
C, nu se poate dispune o nouä renunţare Ia urmărirea
penalä in aceeaşi cauză.
(admitera INM şi in magistratură. 2014)
57. Ín cazul in care, in procedura de cameră preli
minară, judecătowl de cameră preliminarä a dispus resti
tuirea cauzei Ia parchet in temeiul art. 346 alin. (3) Iit. a)
CPP, constatănd că rechizitoriul este neregulamentar
intocmit, iar ncregularitatea atrage imposibilitatea
stabilirii obiectului sau !imiteiorjudecäţii:
A. reluarea urmăririi penale este întotdeauna obligatoňe,
ňind dispusä de conducatowl parchetului ori de procurorul
ierarhic superior;
B. reluarea urmăririi penale se dispune de conducätorul
parchetului ori procurorul ierarhic superior prevăzut de
Iege, numai atunci cănd constatä că pentru remedierea
neregularităţii este necesară efectuarea unor acte de
urmărire penală;
C. reluarea urmărińi penale este intotdeauna obligatońe,
fiind dispusă de procurorul care a supravegheat sau a
eĺecluat urmărirea penală.
(prirnire în proťesie avocat definítiv, 2015)
—
1.8. Dispozitii privind eŕectuarea urmăririi penale
de către procurar
58. Procurorul, potrivit competenţelor prevăzute de
Iege in faza urmăririi penale;
A. dacä incheie un acord de recunoaşterea vinovăţiei
cu inculpatul, nu va mai întocmi rechizitoriu, dispune prin
ordonanţă trimiterea acordului căt şi a dosarului cauzei,
instanţei de judecată;
B. rezolvä cauzele penale prin ordonanţä sau rechizitoriu;
p-
DREPT PROCESUAL PENAL 11. PARTEA SPECIALÂ GRiLE 693

C. are competenţa exclusivă de a pune Tn mişcare C, faţă de inculpat să fie Iuată măsura arestärii preventive.
acţiunea penală cât şi de a dispune extinderea urmăririi (primire în profesie avocat sta giar, madie 2019)
—

penale, în toate cazurile.

64. ĺn cursul urmăririi penale, inculpaţii AB, CD,
(primire în profesie avocat sta giar, august 2019)
—

EF, coautori Ia comiterea infracţiunii de furt calificat,

59. Procurorii din cadrul parchetului ierarhic superior
pot prelua, în vederea efectuării sau supravegherii
urmăririi penale, cauze de competenţa parchetelor
ierarhic inferioare:
A, prin dispoziţia motivată a conducătorului parchetului
ierarhic superior;
B, numai prin dispoziţia motivată a procurorului general
aI Parchetului de pe Iângä Tnalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
C, prin dispoziţia motivată a conducătorului parchetului
ierarhic inferior de Ia care se preia cauza.
(primire în profesie avocat sta giar, 2015)
—
prevăzută de art. 229 alin. (1) Iit. b) CP, sesizată de
persoana vătămată PV, au iniţiat incheierea unui acord
de recunoaşterea vinovăţiei, adresăndu-se procurorului
care efectua urmărirea penaiă cu această solicitare. In
urma declaraţiilor acestora, procurorui a considerat
că, după modui in care aceştia au recunoscut fapteie
comise, doar cu AB poate fi încheiat acordul de recu
noaşterea vinovăţiei, In aceste condiţii:
A. acordul nu poate fi incheiat de procuror numai cu
inculpatul AB, deoarece ar afecta prezumţia de nevinoväţie

privind ceilalţi inculpaţi;

60. Trimiterea cauzei Ia un ait parchet:
A, se dispune de către Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie
sau, după caz, de către curtea de apel;
B, se poate dispune şi Ia cererea persoanei vătămate;
C, se poate dispune şi din oficiu.
(primire în proťesie avocat definitiv, 2018)
—
B. Iegea permite ca acordul să poată fi incheiat distinct,
numai cu inculpatul AB, fără a fi afectată prezumţia de nevi
novăţie a inculpaţilor CD şi EF, cu care nu se va incheia
acord;
C, dacă va fi incheiat, acordul trebuie să conţină şi
acceptul persoanei vătămate.
(primire in proťesie avocat stagiar, august 2019)
—

1.9. Rezolvarea cauzelor i sesizarea instanţei

1.10. Plângerea împotriva măsurilor şi actelor de
61. Rechizitoriul: urmărire penală
A. poate fi intocmit de unuI sau mai mulţi procurori;
B. emis după ce inculpatul a decedat, iar in cauză există 65. La data de 16.08.2017, procurorul din cadrul
parte civilă şi parte responsabilă civilmente, va determina Parchetului de pe Iăngă Tribunalul Bucureşti a dispus,
restituirea cauzei Ia procuror de către judecătorul de cameră prin ordonanţă, punerea in mişcare a acţiunii penale
preliminară; faţă de incuipatul RCV, o copie a acestei ordonanţe fiind
C, trebuie verificat de procurorul general aI Parchetului inmânată inculpatului ia data de 17.08.2017. La data
de pe Iăngă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori de câte de 29.09.2017, inculpatul RCV a formulat plăngere Ia
ori a fost intocmit de un procuror aI acestui parchet. procurorul ierarhic superior, in speţă Ia prim-procurorul
(admitere ÍNM şi în magistratură, 2015) Parchetului de pe iăngă Tribunaiul Bucureşti, impotriva
62. In cauza penală inregistrată pe rolul Parchetului ordonanţei de punere in mişcare a acţiunii penale. Sunt
de pe iăngă ICCJ privind săvârşirea de către X a adevărate următoarele afirmaţii:
infracţiunii de omor, rechizitoriul este intocmit de A. prim-procurorul Parchetului de pe Iăngă Tribunalul
către procurorul-şef ai Secţiei de urmărire penală şi Bucureşti va respinge plăngerea ca tardivă, intrucăt a fost
criminalistică, In această situaţie: depăşit termenul Iegal pentru formularea acesteia, de 20
A. rechizitoriul nu mai trebuie verificat sub aspectul de zile de Ia comunicarea ordonanţei de punere in mişcare
Iegalităţii şi temeiniciei; a acţiunii penale;
B, în cauză procurorul nu avea obligaţia să intocmească B. dacă plăngerea formulată de eI este respinsă,
referat de terminare a urmăririi pena!e; inculpatul RCV poate ataca ordonanţa de respingere a
C. rechizitoriul trebuie verificat sub aspectul egalităţii
plângerii Ia procurorul general aI Parchetului de pe Iăngă
şi temeiniciei de către procurorul general aI Parchetului
Curtea de apeI Bucureşti;
de pe Iângă ICCJ. C. dacä ordonanţa nu este dată cu respectarea dispo
(primire în profesie avocat definitiv, 2017)
—
ziţiilor Iegale sau este neintemeiată, prim-procurorul Par
63. Inainto ca procurorui să dispună trimiterea in I chetuiui de pe Iângä Tribunalul Bucureşti infirmă motivat
judecată, este obiigatoriu ca: I ordonanţa de punere in mişcare a acţiuniŕ penale.
A. rechizitoriul să fie comunicat inculpatului; (primire in profesie avocat definitiv, martie 2019)
—

B, să fie pusă in mişcare acţiunea penală;


b94 GRiLE
66. ĺn cazul in care procurorul dispune clasarea faţa
de suspect pentru infracţiunea de Iovire şi alte violenţe
ca urmare a Iipsei plăngerii prealabile, in procedura
piângerii impotriva acestei soiuţii:
A. petenţh şi intimaţii pot formula cereri şi excepţii privind
legalitatea administrării probelor sau a actelor de urmărire
penaIä
B. judecătorul de camerä preliminarä verifică soluţia
pe baza actelor şi a materialului din dosarul de urmärire
penală şi a oricăror inscrisuri noi prezentate;
C. Tncheierea pronunţată de judecătorul de camerä
preliminară este definitivă.
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
67. Judecătorul de cameră preliminară care solu
ţionează plăngerea formulată impotriva unei soluţii de
clasare:
A, poate schimba temeiul de drept aI soluţiei de clasare,
chiar dacă aceasta a fost dispusă faţă de un suspect;
B, poate dispune inceperea judecăţü, chiar dacă
plăngerea este formulată de persoana care a avut calitatea
de inculpat;
C, poate dispune trimiterea cauzei Ia procuror in vederea
punerii in mişcare a acţiunii penale.
(admitere INM şi în magistratură, 2014)
68. Piăngerea impotriva soiuţiei de neurmárire sau
netrimitere in judecatâ:
A, poate fi forinulată impotriva soluUei de renunţare la
urmărire penală;
B poate fi făcută de către ceI care a formulat denunţul
Tn cauza penală;
C, trebuie să cuprindă data ordonanţei sau a rechizitohului
atacat.
(admitere în magistratură, mai 2018)
69. Din probele administrate in dosarul de urmărire
penală nr. ZIPI2O15 a reieşit că suspectul X nu este
persoana care a săvârşit infracţiunea de iuare de mită
pentru care se efectua urmărirea penală in cauză. Prin
ordonanţa din data de 05.05.2015, faţă de suspectul X
s-a dispus soluţia clasării. Ordonanţa a fost comunicată
in aceeaşi zi Iui Y, persoana care a formulat denunţ
in cauză. In cazul formulării unei plângeri adresate
judecătoruiui de cameră preliminară de către Y Ia data
de 25.05.2015, judecătorul:
A, poate dispune începerea judecăţii cu privire Ia
inĺracţiunea de Iuare de mită săvărsită de X ca urmare
a admiterfl plăngerii şi desfiinţării soluţiei, dacă acesta
apreciază că probele Iegal administrate sunt suficiente in
acest sens;
B poate dispune admiterea plăngerii, desfiinţarea soluţiei
atacate şi trimiterea cauzei Ia procuror pentru a pune Tn
mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea penală;
! !
DREPT pRocEsuAL PENAL. 11. PARTEA spEclALÄ
(1 va constata cá plängerea este tormuIat in termenul
prevăzut de Iege.
(primire în pmfesie avocat definitiv, 2015)
—
70. Judecătorul de cameră preliminară investit cu
soluţionarea plángerii impotriva soluţiei de ciasare:
A, o va respinge ca rămasä fără obiect, atunci cănd,
ulterior sesizării sale, procurorul ierarhic superior a admis
plângerea şi a dispus infirmarea soluţiei atacate, dupä
împlinirea termenului de 20 de zile in care acesta era obligat
să o soluţioneze;
B, o va respinge ca inadmisibiiă, in cazul in care aceasta
a fost introdusă greşit Ia instanţă, dupä ce s-a dat soluţia
de clasare de către procurorul de caz;
C, o va respinge ca inadmisibilä, intrucăt soluţia de
clasare s-a dat prin rechizitoriu, care a fost deja verificat in
procedura de cameră preliminarä şi s-a dispus inceperea
judecäţii.
(admitere ÍNM şi in magistraturä, septembrie 2018)
71.In cauza x/P12016, prin rechizitoriul procurorului
din data de 20.08.2016, s-a dispus trimiterea in judecată
a inculpaĹului AB sub aspectul săvârşirii infracţiunii pre
văzute şi pedepsite de art. 228 CP —furtul. Prin aceIaşi
rechizitoriu, faţă de BC s-a dispus soluţia clasării sub
aspectul sävăririi infracţiunii de complicitate ia fud.
In data de 30.08.2016, impotriva soluţiei de clasare
dispuse prin rechizitoriu cu privire ia BC, persoana
vătămată VB a formulat piângere direct Ia judecătorul de
cameră preliminară, in temeiui dispoziţiilorart. 340 CPR
Piângerea astfel formulată de persoana vătămată VB:
A, va fi trimisă pe cale administrativă procummlui ierarhic
superior competent să o soluţioneze;
B. urmează a fi respinsă ca nefondată, în cazul in care
judecătorul de cameră preliminară constată ca aceasta
este neintemeiatä;
C urmează a fi respinsă de judecă (orul de cameră
preliminarä ca inadmisibilä.
(primire in profesie avocat deňnitiv, 2016)
—
72. Prin ordonanţa din data de 14.03.2017 s-a dis
pus clasarea cauzei faţă de suspectul AD in temeiul
dispoziţiilor art 315 alin. (1) Iit. b) raportat Ia dispo
ziţiile art. 16 alin. (1) Iit. c) CPP nu există probe că
—
acesta ar fi săvărit fapta pentru care s-a inceput
urmărirea penală, In situaţia formulării unei plăngeri
Iajudecătorul de cameră preliminară impotriva acestei
soiuţii de netrimitere în judecată, judecătorul de cameră
preliminară poate dispune:
A. respingerea plăngerii ca nefondată;
B. admiterea plăngerii şi inceperea judecăţii;
C. admiterea plăngerii şi punerea in mişcarea acţiunii
penale.
(primire in profesíe avocat definitiv, 2018)
—
DREPT PROCESUĄL PENAL. 11, PARTEA SPECIALĂ
73. Procurorul din cadrul Parchetului de pe iângă
Judecătoria A a dispus prin ordonanţă clasarea cauzei
in temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) Iit. c) CPP, cu
privire Ia săvărşirea de către inculpatul AB a infracţiunii
de Iovire sau alte violenţe, prevăzutä şi pedepsită de
dispoziţiile art. 193 alin. (1) CP. Persoana vâtämată
a formulat plăngere impotriva soluţiei de clasare Ia
prim-procurorui Parchetului de pe iângă Judecâtoria
A, plângere care a fost respinsä. Ulterior, persoana
vätámată a formuiat piăngere impotriva soluţiei de
clasare ia judecătorul de cameră preliminară de Ia
Judecătoria A, care:
k admile plăngerea. desfiinţează soluţia atacată şi
dispune inceperea judecăţii cu privire Ia inculpatul AB
pentru comiterea inĺracţiunii de Iovire sau alte violenţe,
Când probele legal administrate sunl sulicienle, trimiţând
dosarul spre repartizare aleatorie;
0. admite plăngerea, desflinţeazä soluţia atacată şi dis
pune începerea judecăţii cu privire Ia inculpatul AB pentru
comiterea infracţiunii de Iovire sau alteviolenţe, Când probele
legal administrate sunt suHciente, şi va judeca in fond cauza;
C. admite plăngerea, desfünţează soluţia atacată şi
trimile motivat cauza la procuror pentru a pune in mişcare
acţiunea penală.
(primire în profesie avocat definitiv, maflie 2019)
— (admitere INM şi in magistratură, 2014)
74. Judecătorul de cameră preliminară investit cu
soiuţionarea plăngerii impotriva soluţiilor de neurmärire
sau netrimitere in judecată:
A. poate exclude probele nelegal administrate, chiar
dacă va respinge plăngerea ca nefondată;
0. va respinge plăngerea ca inadmisibilă, dacă, ulterior
sesizärii, procurorul ierarhic superior admite plăngerea şi
inflrmă soluţia atacată;
C pDate dispune completarea urmăririi penale doar
dacä in cauză nu a fost pusă in mişcare acţiunea penală.
(adrnitere in magistratură. mai 2018)
75. Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă
asupra plăngerii formulate impotriva soiuţiilor de
neurmărire sau netrimitere in judecată, prin incheiere
motivată:
A, in şedinţă publică;
8. in camera de consiliu, fără participarea petentuluí,
a procurorului şi a intimaţilor;
C, in camera de consiliu, cu participarea petentului şi
a procurorului.
(primire ín profesie avocat detînitiv, 2014)
—
76. Piăngerea impotriva soluţiei de netrimitere in
judecată;
A, poate viza şi renunţarea ia urmärirea penalä, dacă
aceasta nu a fost confirmată de judecätorul de cameră
preliminară;
GRILE 695
B poate fi soluţionată prin schimbarea temeiului de
drept al clasărü;
C, va fi respinsă ca nefondată atunci cánd, ulterior
sesizării judecătorului de camerä preliminară, procurorul
ierarhic superior a admis plăngerea şi a dispus inflrmarea
soluţiei atacate.
(admitere in magistratură, iunie 2019)
§2. Camera preliminară
77. În cazul in care inculpatui, arestat preventiv,
este trimis in judecată prin rechizitoriu;
A. judecătorul de camerá preliminară poate exclude
unele probe administrate in cursul urmărińi penale şi sesiza
procurorul, care le va readminislra in termen de ceI mult 5
zile de la comunicarea încheierii;
0. in procedura camerei preliminare, judecătorul nu
poate dispune, in aceeaşí cauzá, inceperea judecăţii şi
pentru infracţiunile pentru care procurorul a dispus clasarea
prin rechizitoriu;
C. omisiuneajudecătorului de cameră preliminară dea
desemna un avocat din oflciu pentru inculpatul care nu avea
angajat un avocat ales atrage nulitatea absolută, care poate
fi invocată de inculpat in orice stare a procesului penal.
78. Ín procedura de cameră preliminară:
A. nerespectarea termenului de 60 de zile prevăzut
de lege pentru finalizarea procedurii se sancţionează cu
d ecă d ere a;
8. judecătorul de cameră preliminarä trebuie să verifice
periodic, din oficiu, Iegalitatea şi temeinicia controlului
judiciar;
C. judecătorul de cameră preliminară poate dispune.
din oflciu. Iuarea măsurii arestului la domiciliu.
(admitere INM şi in magistraturá, 2014)
79. ĺn procedura de cameră preliminară:
A. persoana vătămată nu se citează pentru termenul
stabilit in vederea soluţionäńi cererilor şi excepţülor ĺormulate;
8. asistenţa juridică a inculpatului nu este niciodată
obligatorie;
C, termenul stabilit de judecător pentru formularea
cererilor şi excepţiilor nu poate fi mai scurt de 20 de zile.
(primire in proťesie avocat stagiar, 2018)
—
80. ĺn procedura de cameră preliminară;
A, judecătorul de cameră preliminară poale lua act de
intervenirea impăcării şi dispune incelarea procesului penal:
0. pot fi invocate excepţii de neconstituţionalitate:
C. judecátorut de cameră preliminară poate dispune
menţinerea măsuńi arestärii preventive a inculpatului, chiar
in lipsa acestuia, dacă el nu poate fi adus.
(admitere INM şi in magistratLlră, 2015)
i
696 GRILE DREPT PROCESUAL PENAL 11. PARTEA SPEcIALÄ

81. In cauza penală X1P12014, având ca obiect
destăşurarea urmăririi penale faţă de AB şi BC pentru
sävărşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de
dispoziţiile art 244 CPP inşelăciunea
— procurorul,
—‚
constatănd cä au fost respectate dispoziţiile legale
care garantează aflarea adevărului, că urmărirea
penală este completă şi există probele necesare şi Iegai
administrate, a emis rechizitoriu prin care a dispus
punerea in mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în
judecată a Iui AB. Prin aceIaşi rechizitoriu procurorul
a dispus soluţia clasării in baza dispoziţiilor art. 16
alin. (1) Iit. d) CPP cu privire la BC, deoarece materialul
de urmărire penală proba existenţa constrăngerii morale
a acestuia Ia săvărşirea faptei (cauza de neimputabilitate
prevăzută de art. 25 CP). in calitate de avocaţi ai Iui
AB, puteţi invoca in procedura camrei preliminare
următoarele aspecte din speţä:
A, in mod greşit procurorul a dispus punerea in mişcare
85. Prin incheierea din 06.03.2018, judecătorul
de cameră preliminară a admis cererea formulată de
inculpatul W, constatând neregularitatea actului de
sesizare a instanţei, datele privitoare Ia fapta reţinutä
fiind incomplete, Prin aceeaşi incheiere a exclus
declaraţiile martorilor AB şi DE, intrucât nu au fost
audiaţi in prezenţa avocatului inculpatuiui, deşi acesta
solicitase să asisto Ia efectuarca oricărui act đe urmărire
penală. Incheierea a fost comunicată procurorului care:
A, procedează Ia citarea martorilor AB şi DE şi ii
reaudiază in prezenţa avocatului inculpatului, trimiţănd
judecătorului de camerä preliminară deciaraţiile Ior in termen
de 5 zile de Ia comunicarea incheierii;
B. poate remedia neregularitatea actului de sesizare in
termen de 5 zile de Ia comunicarea incheierii;
C. poate comunica judecătorului de cameră preliminară
că nu menţine dispoziţia de trimitere in judecată.
(primire în profesie avocat definitiv. martie 2019)
—

a acţiunii penale prin rechizitoriu;

8. in mod corect procurorul trebuia să dispună punerea
Tn micare a acţiunii penale prin ordonanţá:
C. Tn mod greşit procurorul a dispus prin rechizitoriu şi
soluţia clasării cu privire Ia BC, aceasta neputănd ii datä
decăt prin ordonanţă, şi nu prin rechizitoriu.
(prin;ire în profesîe avocat deíinitiv. 2014)
- inregistrarea dosarului, Iegalitatea i temeinicia măsurii
82. In procedura de cameră preliminară:
A. cererile formulate şi excepţiiIe invocate se discută
in contradictoriu în şedinţă publică;
B. dacă inculpatul a fost trimis in judecată in stare de
arest Ia domiciiiu, asistenţa sa juridică nu este obligalorie:
C. judecätorul de camerä preliminară poate invoca din
ořiciu excepţh.
86. Inculpatul AB este trimis in judecată, in stare de
arest prcventiv, pentru săvărşirea infracţiunii de Iuare
de mită. In cursul urmăririi penale, inculpatul s-a aflat
in stare de arest preventiv pentru o perioadă de 120
de zilc. Verificănd din oflciu, in termen de 3 zile de Ia
arestării preventive, judecătorul de cameră preliminară:
A, poate dispune prelungirea arestării preventive a
nculpatului pcnru o durată de ceI mult 3C de zile;
8. poate revoca măsura arestärii preventive;
C. poate dispunehlocuirea măsurii arestării preventive
cu mäsura reţinerfl.
(primire in profesie avocat definiív, 2018)
—

(prímire în proťesie avocat sta giar. 2016)

—
83. In procedura de cameră preliminară:
A, se poate dispune strămutarea cauzei;
B. în cazul in care nu au fost invocate si nu s-au ridicat
din oficiu cereri şi excepţü, judecătorul de cameră preliminară
dispune inceperea judecäţii prin incheiere pronunţată in
cameră de consiliu, fără participarea procurorului, a părţilor
şi a persoanei vătämate;
C. rechizitoriul se comunicä in mod obligatoriu
inculpatului şi celorlalte părţi din procesul penaL
(primire in profesie avocat stagiar, 2017)
—
87. Judecätorul de cameră preliminarä restituie
cauza Ia parcflet, atunci cănd:
A. prin răspunsul formulat, procurorul nu a remediat
neregularitatea constatată prin incheierea comunicală, cu
toate că neregularitatea nu atrăgea imposibilitatea stabilirii
obiectului sau Iimitelorjudecäţii;
B, in urma e<cluderii unei probe, procurorul nu a răspuns
in termen dacä menţine dispoziţia de trimitere in judecală;
C. inĺracţiunea indicată in actul de sesizare este de
competenţa instanţei ierarhic superioare.
(admitere in magistratură. mai 2018)

84. În procedura de cameră preliminarä: 88. Judecătorul de cameră preliminară sesizat prin
A. fixarea unui termen pentru infăţişarea pärţilor in rechizitoriu soluţionează cererile şi excepţiile invo
camera de consiliu este obligatońe in toate situaţhle: I cate cu privire Ia Iegalitatea administrării probelor şi
6. se poate dispune strămutarea cauzei: a efectuării actelor de către organele de urmărire pe
C. este obligatorie asistenţa juridicá a inculpatului nală şi dispune in mod obligatoriu restituirea cauzei
trimis in judecată pentru o faptă pentru care Iegea prevede Ia parchet dacä:
pedeapsa inchisorü mai mare de 5 ani. A. a exclus toate probele administrate in cursul urmărińi
(primire in pro(esie avocat deľinitiv, 2017)
— penale;

-. 1 -
-
DREPT PROCESUAL PENAL 11. PARTEA 5PECIALĂ GRILE 697

8. procurorul nu a răspuns în termen de 5 zile de Ia C. cănd, in cursul urmăńrii penale, inculpatul incheie cu
comunicarea incheieňi judecätomlui de cameră preliminară procurorul un acord de recunoaşterea vinovăţiei.
prin care s-au constatat neregularităţ i ale rechizitoriulu i, (primire în proťesie avocat sta giar, martie 2019)
—

dacă aceste neregularităţi atrag imposibilitatea stabilirfl 92. In procesul pcnal, incheierile pronunţate de
obiectului sau Iimitelorjudecăţii; judecătorul de cameră preliminară sunt definitive in
C. a exclus una sau mai multe probe administrate in I următoarele situaţii:
cursul urmäririi penale. A, atunci când seveńfică Iegalitatea admínistrării probelor
(admitere În magistratur& apriĺie 2017)
I şi a efectuării urmăririi penale. se exclud probele nelegal
89. ĺn cadrul procedurii camerei prehminare, jude administrate şi se admite plăngerea, se desűinţează soluţia
cătorul de cameră preliminarä restituie cauza Ia parchet de clasare dispusă de procuror şi se dispune începerea
dacă: judecăţii;
A. a exclus o parte din probele administrate în cursul 8. atunci cănd se admite plăngerea impolriva soluţiei
urmăririi penale; de clasare dispuse de procuror se desfünţează soluţia
8. rechizitohul este neregulamen tar intocmit, iar nere atacată şi se trimite cauza Ia procuror pentru a pune in
gularitatea nu a fost remediată de procuror in termenul mişcare acţiunea penalä şi a completa urmărirea penală:
prevăzut de Iege, dacä neregularitatea atrage imposibilitatea C atunci cănd se admite cererea de conĺirmare a soluţiei
stabilirü obiectului sau Iimitelorjudecăţii; de renunţare Ia urmărirea penală.
C. a exclus toate probele administrate in cursul urmăririi (admitere În magistratură, aprilie 2017)
penale. 93, In cursul procedurii de cameră preliminară,
(primire în profesie avocat sta giar. 2014)
—

contestaţia ímpotriva incheieríi privitoare Ia măsurile

90. În procedura de cameră preliminară, dupä
cc judecătorul a exclus prin incheiere toate prohele
administrate in cursul urmáririi penale, procedează
după cum urmează:
A. comunică incheierea procurorului, solicităndu-i să
precizeze dacă menţine dispoziţia de trimitere in judecatä
sau solicită restituirea cauzei la parchet, după care. printr-o
nouă incheiere, in funcţie de poziţia procurowluL dispune
inceperea judecăţii sau restituirea cauzei la parchet;
8. prin aceeaşi incheiere prin care a exclus toate pro
bele administrate in cursul urmărirfl penale, dispune şi
restiluirea cauzei Ia parchet, fără a-i mai solicita procurorului
să precizeze dacă menţine dispoziţia de tńmitere in judecată l inceperea judecăţii:
sau solicită restituirea cauzei;
C comunică incheierea procurorului, solicităndu-i să
administreze in condiţii de Iegalitate probele excluse şi sä
comunice dacă menţine dispoziţia de trimitere in judecată
sau solicită restituirea cauzei la parchet, dupä care, printr-o
nouă incheiere. in funcţie de poziţia procurorului, dispune
inceperea judecăţii sau restituirea cauzei Ia parchet.
(primire în profesie avocat stagiar martie 2019)
—
preventivc se soluţionează:
A, in şedinţă publică, prin incheiere motiva(ă, pronunţată
in şedinţă publică;
8. în camera de consiliu, prin încheiere motivată care
se pronunţă in camera de consiliu;
C in camera de consiliu, prin decizie moüvată care se
pronunţă in camera de consiliu.
(admitere INM şi în magistraturä, 2015)
94. Contestaţia formulată impotriva incheierii jude
cătorului de cameră preliminară de la instanţa sesizată
prin rechizitoriu, prin care s-au respins cererile sau
exccpţüle ridicate sau invocate din oüciu şi s-a dispus
A, se judecă de instanţa superioară celei sesizate. in
şedinţă publică, cu cifarea pärţilor persoanei vătămate şi
cu participarea procurorului;
8. nu poate privi cereri sau excepţii, altele decât cele
invocale sau ridicate din oficiu in ťaţa judecätorului de
camerá preliminară de Ia ins(anţa sesizată prin rechizitoriu.
cu excepţia cazurilor de nulitate absolută;

C se formulează in termen de 3 zile, care curge de

9lJndicaţiipotezclein carejudecátoruldecamcră
preliminarâ nu poatc dispunc excludcrea unor probe
administrate in cursul urmăririi penale:
A. cănd judecătorul de camerä preliminară
soluţia de renunţare Ia urmărirea penală:
8. cănd, după sesizarea instanţei prin rechizitoriu,
inculpatul formulează in faţa judecătorului de camerä
preliminară cerere de constatare a nulităţii ordonanţei prin
care s-a dispus audierea unui martor;
Ia pronunţare pentru părţile prezente şi de Ia comunicare
pentru cele lipsă.
(admitere în magistratură, aprilie 2017)
confirmă
95. Prin rechizitoriu, procurorul a dispus trimiterea
in judecată a inculpatului AB, In urma dcsfăşurării pro
cedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră
preliminară a dispus inceperea judecăţii. lmpotriva
incheierii judecătorului de cameră preliminară, in termen,
698 GRILE
au formulat contestaţii inculpatul AB şi procurorul. Sunt
corecte următoarele ařirmaţii:
A. in cazul invocăhi de către inculpai a unei excepţii ce nu
fusese invocată in faţa judecătorului de cameră preliminarä
de Ia instanţa sesizată de procuror prin rechizitoriu.
contestaţia acestuia va fi, intotdeauna, respinsă;
B chiar dacă se admite contestaţia inculpatuluiAB, se
poate menţine soluţia de incepeíe a judecăţii pe care a
dispus-ojudecätorul de cameră preliminarä dea instanţa
sesizată de procuror prin rechizitoriu;
C. conlestaţia procurorului va fi respinsă ca inadmisibilä,
intrucăt soluţia judecătorului de camerä preliminarâ de Ia
instanţa sesizată prin rechizitoriu a fost cea de incepere a
judecăţii, ceea ce şi procurorul a urmärit, atunci cánd I-a
trimis în judecată pe inculpatul AB
(primire in profesie avocat stagiar, martie 2019)
—
96, La data de 10.04.2018 (intr-o zi de marţi), a fost
comunicată inculpatului incheierea judecătoriei prin care
s-a dispus incepereajudecăţii, constatându-se, totodată,
cä nu au fost formulate cereri sau exccpţii. ContestaUa
formulată de acesta Ia data de 16.04.2018 este;
A. in termen;
B. tardivä;
C inadrnisibilă
(admitere in magistraturä. mai 2018)
97. Atunci când cauza se află in procedura de came
ră preliminara, dar in etapa soluţionării contestaţiei
impotriva incheierii prin care s-a dispus incoperea
judecăţii:
A. veriflcarea măsurii preventive a inculpatului aflat in
stare de arest preventiv se face numai Ia cererea procurorului
de pe Iăngă parchetul corespunzător instanţei in faţa căreia
se aflá cauza;
B, nu poate fi dispusa pre!ungirea măsurii arestului Ia
domiciliu Ia cererea formulatä in acest sens de procuror.
C citarea inculpatului este obligatode.
(primire in proťesie avocat stagiar, 2016,)
—
98. In procedura de soluţionare a contestaţiei for
mulate impotriva incheierii prin care au fost respinse
cererile şi excepţiile invocate de inculpat şi s-a dispus
inceperea judecăţii:
A. se citeazä i partea civilă:
B poate fi invocată de către inculpat excepţia necom
petenţei teritoriale a organului de urmărire penală. dacä
aceasta nu a fost invocată in faţa judecätorului de camerä
preliminară de Ia instanţa sesizală cu rechizitoriu;
C, poate fi dispusă o soluţie de încetare a procesului
penal in cazul in care părţile declară că se impacă.
(admitere in magistratură, iunie 2019)
DREPT PROCE$UAL PENAL. IL PARTEA SPECIALÂ
§3. Judecata
3.1. Dispoziţii generale
99. Judecata se desfăşoară in şedinţä publică intr-o
cauză privitoare la:
A. inculpaţi minori impreuná cu majori, dacă nu a putut
fi disjunsă cauza in Iegăturä cu acetia din urmä;
B soluţionarea cererii de reabilitarejudecătorească;
C. analizarea admisibilităţii in principiu a cererii de
contestaţie in anulare,
(admitero /NM şi in magistratură, 2016)
100. Poate asista Ia şedinţa de judecată:
A. persoana inarmată care doreste să prezinte instanţei
arma cu care inculpatul a comis asupra ei tenlativa de omor;
B. persoana färă discernămănt;
C. minorul sub 14 ani care are calitatea de parte civilă
in cauză.
(admitere INM şi in magistraturä, 2016
101. Şedinţa dejudecată este intotdeauna nepublică:
A. atunci çănd se soluţionează plângerea impotriva
uăsurii conlrululu, judiciar dispuse de procuror
B atunci cănd Ia şedinţă asistă şi minori;
C. atunci cánd se pune in discuţie o cerere de schimbare
de incadrare juridică din infracţiunea de act sexual cu un
minor in infracţi[Inea de viol
(admitere in magistraturä, un;e 2019)
102. Declararea şedinţei nepublice de către instanţa
de judecată se face:
A, in camera de consiliu, fără citarea părţilor;
B in camera de consiliu, dupä ascultarea pärţilor
prezente. a persoanei vătämate şi a procuroruIui
C. in sedinţă publică, după ascultarea pärţilorprezente,
a persoanei vă;ămate şi a píocurorului.
Qi,imire in p'oĺesie avocat doflnitiv. 2016)
—
103. Şedinţa dejudecatä:
A. poate fi declaratä nepublică Ia cererea procurorului;
B, poate fi declarată nepublică din oflciu;
C, nu poate fi declarată nepublică Ia cererea unui martor.
(primire in profesie avocat sta giar, 2018)
—
104. Cánd completul de judecată nu poate rămăne
aceIaşi in tot cursul judecării cauzei, acesta se poate
schimba:
A, până Ia inchiderea dezbaterilor;
B. pănä Ia inceperea cercetării judecătoreşti;
C, până Ia inceperea dezbalerilor
(primire in profesie avocat sta giar, 2015)
—
DREPT PROCESUAL PENAL. 11. PARTEA SPECIALÄ
105. Inculpatul nu se mai citează pentru termenele
ulterioare, având termenul in cunoştinţă, in cazul in care:
A. citaţia a fost primită de soţia inculpatului, iar Ia
termenul de judecată stabilit se prezintă doar apărătorul
desemnat din oficiu, care declară că a Iuat Iegătura cu
inculpatul;
B. citaţia pentru aceI termen a fost inmänatä funcţionamlui
insărcinat cu primirea corespondenţei din cadrul inslituţiei
publice, aceasta fiind inculpată in cauză;
C. Ia termenul stabHit, acesta se prezintă personal, în
stare de arest preventiv, fiind asistat de apărătorul ales.
(admitere 1NM şi in magístraturä, 2016)
106. Prin rechizitoriul intocmit de către Direcţia
Naţională Anticorupţie s-a dispus trimiterea in judecată
in stare de arest a incuipaţilor AB, CD şi EF pentru
săvârşirea infracţiunfl de Iuare de mită, In urma verificădi
Iegalităţii şi temeiniciei măsuhlor preventive, judecătowl
de cameră preliminară a dispus revocarea măsurii
arestării preventive faţă de toţi cei trei inculpaţi, fără
Iuarea vreunei alte măsuri. Pentru primul termen de
judecată fixat in cauză după parcurgerea procedurii de
cameră preliminară, procedura de citare a inculpatului
AB nu a fost Iegal indeplinită. Această nelegalitate
survenită in procedura de citare va fi acoperită, chiar
dacă inculpatul Iipseşte, prin prezenţa Ia termen:
A. a reprezentantului inculpatului AB, in orice situaţie;
B. a avocatului ales aI inculpatului AB, in orice situaţie;
C. a avocatului desemnat din oflciu pentru inculpatul
AB, in orice situaţie.
(primire în profesie avocat detinitiv, 2017)
— in Iipsa inculpatului AC;
107. Neregulahtăţile privind citarea in cursul judecăţii
pot fi Iuate în considerare dacă sunt invocate:
A, in orice starea procesului penal, atunci cánd privesc
pe inculpat;
8. de partea Iipsă. Ia termenul următor Ia care este
prezentă sau este Iegal citată;
C, de procuror numai Ia termenul Ia care s-au produs, cu
excepţia situaţiei cănd prezenţa inculpatului este obli9atorie.
(admitere in magistraturä. apri/ie 2017)
108. In cursul judecăţíí, persoana vătămată:
A. poate formula cereri, ridica excepţíi şi pune concluzii
în Iatura penală a cauzei;
6. va citată din oflciu Ia fiecare termen de judecată, dacă
se aflä in executarea unei pedepse privative de Iíbeńate;
C, nu poate cere administrarea de probe noi.
(primire in profesie avocat stagiar, martie 2019)
—
109, Judecata poate avea Ioc in Iipsa inculpatului
arestat, atunci cănd;
A. avocatul ales aI inculpatului solicită judecarea in
Iipsä, din motive umanitare;
GRILE 699
B, prezent Ia un termen, inculpatul menţionează că nu
mai doreşte să participe Ia termenele ulterioare;
C. inculpatul nu poate fi adus in faţa instanţei din cauza
stärii precare de sänătate.
(admitere INM şi in magistraturä, septembríe 2018)
110, Curtea de apeI Bucureşti iI judecă in primä
instanţä pe inculpatul CR. Inculpatul este arestat
preventiv intr-o altă cauză, aflată in curs de judecată
pe rolul Tribunalului Argeş, In această situaţie;
A, Curtea de apeI Bucureşti nu este obligată să iI citeze
pe inculpatul CR Ia fiecare termen de judecată, intrucát
privarea de Iibertate nu a ĺost dispusă in cauza pe care
l ojudecă;
B. inculpatul poate cere să fie judecat in Iipsä in cauza
aflatä pe rolul Curţfl de apeI Bucureşti, dar numai dacă
a formula( o cerere similarä şi in cauza afiată pe rolul
Tribunalului Argeş. intrucát doar in această din urmă cauză
a fost arestat preventiv:
C este obligatońe aducerea inculpatului afiat in stare
de deţinere Ia judecarea cauzei aflate pe rolul Curţii de
apeI Bucuresti, dacă acesta nu a formulat cerere de a fi
judecat in Iipsă in această cauzä, chiar dacă a formulat o
asemenea cerere in cauza at]ată pe rolul Tribunalului Argeş.
(pńmire in proťesie avocat deflnitív. martie 2019)
—
111. La primul termen dejudecată, inculpatul AC,
arestat preventiv, a tost prezent şi a formulat in scris
cerere de a fi judecat in Iipsă, arătând că nu doreşte
să participe Ia niciun termen de judecatä, Judecata Ia
următoarele termene se poate desfăşura in mod Iegal
A. dacä inculpatul, Iegal citat este reprezentat de
avocatul său ales;
6. dacä instanţa a dispus, Ia cerere, ca inculpatul Iegal
citat să poatä pune concluzii in cadrul dezbaterilor şi să i se
dea cuvântul prin intermediul videoconferinţei in prezenţa
avocatului său ales:
C, numai dacă pedeapsa prevăzută de Iege pentru
infracţiunea pentru care este judecat ĂC este mai mică
delOani.
(pńmire in pmťesie avocat sta gíar, maMie 2019)
—
112. ĺn cursuljudecăţii:
A, persoanele ale căror bunuri sunt supuse conscării pot
pune concluzii pe acţiunea penală, chiar dacă nu participä
in proces ín calitate de părţi;
6. procurorul nu poate ridica excepţii;
C. instanţa se poate pronunţa din oficiu cu privire Ia
Iuarea unei măsuri preventive.
(primire in proťesie avocat definitiv, 2017)
—
113. ĺn cursul judecăţii:
A. inculpatul care a solicitat in scris instanţei să fiejude
ca( in Iipsâ poate fi adus Ia termen cu mandat de aducere;
700 GRILE
B. suspendareajudecăţh pe motiv că inculpatul suferă de
o boală gravă se dispune prin incheiere ce poate fi atacată
separat cu contestaţie şi de către persoana vătämată;
C. instanţa poate dispune extinderea acţiunii penale
cu privire Ia aIĹe acte materiale.
(primire in profesie avocat stagiar, 2017)
—
114. Suspendarea judecăţii:
A, nu inlătură obligaţia instanţei dea verifica periodic
subzistenţa temeiurilor care au determinat Iuarea măsurii
controlului judiciar;
B, se dispune prin incheiere ce poate fi atacată cu con
testaţie şi de către persoana vätămată, dacä este provocată
de declanşarea procedurii de mediere, in condiţiile Iegii;
C, este o măsură obligatorie in caz de extrădare activä.
(primire in profesie avocat definitiv, 2017)
—
115. ĺn cazul in care se dispune suspendareajude
cării cauzei întrucât inculpatul suferă de o boală gravă
care iI impiedică să participe Ia judecată, instanţa de
judecată este obligată:
A dacă faţă de inculpat s-a Iuat mäsura controlului
judiciar, să verifice periodic, dar nu mai tărziu de 3 Iuni,
dacä subzistä temeiurile care au determinat Iuarea acestei
măsuri preventive sau dacă au apărut temeiuri noi care să
justifice menţinerea măsLlrii;
B, dacă faţă de inculpat s-a Iuat măsura controlului
judiciar, sä verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile,
dacă subzistă temeiurile care au determinat Iuarea acestei
mäsuri preventive sau dacă au apärut temeiuri noi care să
justifice menţinerea măsurii;
C. sä verifice periodic, dar nu mai târziu de 3 Iuni, dacä
mai subzistă cauza care a determinat suspendarea judecăţii.
(admitere in magistratură, aprflie 2017)
116, In cauza xlz12016 aflată pe rolul Curţii de apeI
Ploieşti, având ca obiect judecarea ape!uiui declarat
de incuipatul MT, acesta din urmă a formulat cerere
de suspendare a cauzei. Constatăndu-se pe baza unei
expertize medico-Iegale că MT suferă de o boală gravă
care iI impiedică să participe Ia judecată, instanţa de
judecată a dispus suspendarea cauzei. Incheierea datä
de Curtea de apeI Ploieşti prin care aceasta a dispus
suspendarea cauzei:
A, poate fi atacată separat cu contestaţie Ia instanţa
ierarhic superioară in termen de 3 zile de Ia pronunţare,
pentru procuror, pärţile şi persoana vătămată prezente, şi
de Ia comunicare, pentru părţile sau persoana vătămată
care Iipsesc;
6. nu este supusä apelului;
C, poate fi atacatâ separat cu contestaţie Ia instanţa
ierarhic superioară in termen de 48 de ore de Ia pronunţare,
pentru procuror, pärţile şi persoana vătămată prezente, şi
DREPT PROCESUAL PENAL. 11, PARTEA SPECIALĂ
de Ia comunicare, pentru părţile sau persoana vătämată
care Iipsesc.
(primire in profesie avocat definitiv, 2016)
—
117. Completul de judecată din cadrul Judecătoriei
Constanţa a dispus, prin incheiere, suspendarca judc
căţii in primă instanţă. Competenţa de soluţionare a con
testaţiei impotriva incheierii de suspendare ajudecăţii:
A, revine Tribunalului Constanţa;
8. revine Curţii de apeI Constanţa, intrucăt aceasta
este instanţa care va soluţiona apelul exercitat impotriva
sentinţei prin care Judecătoria Constanţa soluţionează
cauza pe fond;
C. revine Tnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţia
(primire in profesie avocat deňnUiv, martie 2019)
—
118. Suspondareajudecăţii:
A, se dispune prin incheiere, supusă căii de atac a
contestaţiei in iermen de 48 de ore de Ia pronunţare pentru
cei prezenţi in caz de cerere de extrădare activă;
8. poate produce efecte şi asupra situaţiei celorlaiţi
inculpaţi, chiar dacă temeiul suspendärii nu ii priveşte şi
pe aceştia;
C, nu poate fi dispusă in procedura reabilitării.
(admitere INAJ şi in magistratură, 2015)
119. Instanţa de judecată dispune, prin incheiere,
suspendarea judecăţii:
A. cănd se constată pe baza unei adeverinţe medicale
că inculpatul suferă de n boală gravă, care iI impiedică să
participe Ia judecată;
B. ye periuada desĺăşurărü ywcedurii de nediere,
potrivit Ieg
C. dacă a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate.
(primire in profesie avocat stagiar, 2015)
—
120. Potrivit dispoziţiilorgenerale privind judecata:
A. notele grefierului cu privire Ia desĺăşurarea procesului
nu pot fi niciodată contestate;
8, judecata are Ioc doar Ia sediul instanţei;
C. infracţiunea de audienţă se constată de preşedintele
completului dejudecată.
(primire in profesie avocat sta giar, 2018)
—
121. Incheierea de şedinţă se semnează;
A, de toţi membrii completului de judecată;
B, de toţi membrii completului de judecată din apeI şi
de grefier;
C. de preşedinte!e completului de judecată şi de grefier.
(primire in proťesie avocat stagiar, 2015)
—
122. Când hotărârea prin care instanţa penală solu
ţioneazä fondul cauzei se pronunţă in ziua in care a
avut Ioc judecata:
A. se intocmeşte incheierea de şedinţă, in 48 de ore
de Ia terminarea şedinţei;
DREPT PROCESUAL PENAL. 11, PARTEA SPECIALĂ
B, nu se intocmeşte incheierea de şedinţă;
C. se intocmeşte incheierea de şedinţă de indată dupä
terminarea şedinţei.
(primire in profesie avocat definitiv, 2014)
— (primire in profesie avocat definitiv, 2017)
123. Se numeşte sentinţă:
A, hotărârea prin care instahţa se pronunţä asupra
recursulur in casaţie;
B. hotărărea prin care cauza este soluţionatä de prima
instanţă de judecată;
C, hotărârea prin care prima instanţă de judecată se
dezinvesteşte fără a soluţiona cauza
(primire in profesie avocat stagiar, 2014)
— a vinovăţiei cu care instanţa a fost sesizată;
124. Hotărârea prin care se soluţionează cauza de
cătro prima instanţă dejudecată:
A. este intotdeauna o sentinţă;
B. se redactează de grefierul de şedinţă in maximum
30 de zile de Ia pronunţare;
C, trebuie că cupńndă, in conţinutul expunerii. şi arätarea
temeiurilor de drept care justifică soluţüle date in cauză.
(primire in profesie avocat stagiar, 2016)
—
125. Hotărărea instanţei este o sentinţă in cazui
in care:
A, prima instanţă se dezînvesteşte fără a soluţiona
cauza;
B instanţa se pronunţă asupra recursuluí în interesul
Iegü, sentinţa fiind in acest caz fiind definitivă;
C. instanţa competentă se pronunţă asupra apelului.
(primire in profesie avocat stagiar, august 2019)
—
126. Nu poate fi atacată cu nicio cale de atac:
A. incheierea prin care prřma instanţă de judecatä
declară sedinţa nepublică;
B. incheierea prin care prima instanţă de judecată
dispune disjungerea acţiunii civile;
C. incheierea prin care prima instanţă de judecată res
pinge cererea persoanei vătămate de constituire ca parte
civilă in proces.
(primire în profesie avocat stagiar, 2017)
—
127. Pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucuroşti
se află cauza avănđ ca obiect judecarea infracţiunii de
fuń săvârşite de către inculpatul AR. După inceperea
judecăţii in primă instanţă;
A. contestaţia impotriva incheierii prin care instanţa
dispune suspendarea judecăţii ca urmare a bolii grave a
inculpatului se va soluţiona de către Tribunalul Bucureşti;
B contestaţia impotriva incheierii prin care instanţa
dispune menţinerea măsurii controlului judiciar Iuate faţä
de incuipatul AR se va soluţiona de către Curtea de apeI
Bucureşti;
GRILE 701
C. contestaţia impotriva incheierii prin care instanţa
dispune Iuarea unei măsuri asigurătorii se va soluţiona de
către Tribunalul Bucureşti.
—
3.2. Judecata în primă instanţă
128. Citirea actului de sesizare:
A, nu se mai dispune de preşedintele completului de
judecată, dacă inculpatul solicită judecarea Tn procedura
recunoaştehi invinuirii;
B vizeazä fie rechizitoriul, fle acordul de recunoaştere
C. este prealabilă efectuähi cercetării judecătoreşti.
(admitere in magistraturä. iunie 2019)
129. Citirea actului de sesizare nu are Ioc atunci
cănd:
A. inculpatul şi-a manifestat intenţia judecării cauzei in
procedura recunoaşterfl învinuirii;
B părţile s-au impăcat, chiar dacă aceasta s-a făcut
prin inscris autentic;
C. părţile au arătat că nu contestă probele administrate
in cursul urmăririi penale.
(admitere in magistratură, mai 2018)
130. La judecata în primă instanţă:
A. cercetarea judecätorească incepe întotdeauna cu
audierea inculpatului;
B cercetarea judecätoreascä incepe când cauza se
află in stare de judecată;
C, ordinea in care se desfăoară cercetarea judecă
torească preväzută in Iege nu poate fi schimbată, indiferent
de motiv, de instanţa de judecată.
(pńmire ín profesie avocat stagiar. august 2019)
—
131. Audierea inculpatului in cursul cercetării jude
cătoreşti:
A, nu mai este posibilă în faza apelului, dacă acesta a
refuzat sä dea declaraţii in faţa instanţei de fond;
B vizează inclusiv exprimarea poziţiei acestuia cu
privire Ia posibililatea desfăşurării unei munci in folosul
comunilăţii, in cazul in care va fi găsit vinovat pentru săvâr
şirea infracţiunii de Iovire sau alte violenţe;
C, nu este obligatorie, dacă acesta, arestat preventiv in
cauzä, şi-a manifestat dorinţa dea nu participa Ia procesul
penaL
(admitere INM şi in magistratură, septembrie 2018)
132. După audierea inculpatului de cătro prima
instanţă de judecată şi inainte de audierea martorilor
incuviinţa%i:
A. partea responsabilă civilmente nu mai poate interveni
în cauză;

702 GRILE
B. partea civilă nu Tşi mai poate mări intinderea preten
ţiilor;
C. procurorul nu mai poate invoca excepţia de necom
petenţă teritorială a instanţei dejudecată.
(primire în profesie avocat stagiar 2017)
— acţiunea civilă, dacä moştenitorii părţii civile nu işi exprimă
133. Instanţa de judecată poate dispune in cursul
cercetärii judecătoreşti efectuarea:
A. unei expertize criminalistice balistice intr-o cauză
având ca obiect o infracţiune de omor
B. procedeului probatoriu aI constatării, cănd există
pericolul de dispariţie a unor mijloace de probă;
C. unui supliment de expedizä, atunci cănd concluziile
raportului de expertiză întocmit in cauză necesită anumite
lămuriri.
(admitere INM şi în magistratură, 2016)
134. In cursul cercetării judecătoreşti pot fi admi
nistrate:
A. şi probele necontestate de părţi sau persoana
vătämatä;
B, şi probe ce au fost excluse în procedura soluţionării
plângerii impotriva ordonanţei de clasare, in cazul in care
s-a admis plângerea şi s-a dispus inceperea judecăţii;
C, probe noi prin care sä se dovedeascä aspecte ce au
l dintre următoarele afirmaţii sunt corecte:
făcut obiectul unor mijloace de probă excluse in procedura
de cameră preliminară.
(admitere INM si în magistraturä, 2016)
135. Probele administrate in cursul urmáririi penale
si necontestate de cätre părti;
A, pot fi administrate din oficiu de către instanţă, dacă
apreciazä cä este necesar pentru aflarea adevärului şi justa
soluţionarea cauzei;
8. sunt puse in dezbaterea contradictorie a pärţilor;
C, nu sunt avute in vedere de instanţă Ia deliberare
(primire în profesie avocat sta giar 2014)
—
136. In cursul judecăţiiîn primă instanţă:
A. instanţa nu poate administra probe din oficiu in nicio
situaţie;
B inculpalul poate cere administrarea de probe noi şi
in cursul cercetării judecăloreşti;
C, in anumite condiţii, instanţa prin incheiere poate
dispune reluarea urmăririi penale.
(primire în profesie avocat stagiaĘ 2018)
—
137. In timpul unei şedinţe dejudecată desfäşurate in
cadrul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, unul dintre
martori impinge partea civilă, aceasta se dezechilibreazä,
se loveşte in zona capului de pupitrul procurorului, iar
in urma loviturii decedează pe loc, In acest caz:
A. judecätorul constată ťapta, il identifică pe făptuitor
şi dispune inceperea urmăririi penale, inaintănd apoi
incheierea de şedinţă procurorului competent;
—4-
1
OREPT PRocEsuAL PENAL. 11. PARTEA sPEcIALĂ
B. procurorul care participă Ia şedinţa in cadrul căreia
s-a comis fapta poate declara că incepe urmărirea penală,
pune in mişcare acţiunea penală şi il poate reţine pe inculpat;
C. Judecätoria Sectorului 1 Bucureşti lasă nesoluţionată
opţiunea dea continua exercitarea acţiunii civile, in termen
de două Iuni de Ia data decesului.
(admitere INM şi in magistraturä, 2015)
138. In cauza penală X1Y12014, avänd ca obiect
judecarea in fond a infracţiunii prevăzute şi pedepsite
de dispoziţiile art. 188 CP omorul, săvărşită de AB,
—
in cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a dispus
audierea martorului BC. ln declaraţie, deşi in cursul
urmăririi penale declarase că I-a văzut pe AB atacănd-o
şi injunghiind-o pe victimă, in faţa instanţei dejudecată
acesta a declarat că nu a văzut când s-a produs
injunghierea victimei, eI ajungând Ia locul săvărşirii
faptei ulterior, victima fiind la acel moment deja
decedată. ln aceste imprejuräri, instanţa de judecatä,
constatănd săvărşirea infracţiunii preväzute şi pedepsite
de dispoziţiile art. 273 CP mărturie mincinoasă, prin
—
încheiere a pus in mişcare acţiunea penală împotriva
martorului BC, Având in vedere datele din speţă, care
A. instanţa de judecată in mod corect a dispus prin
incheiere punerea în mişcarea acţiunii penale;
B. instanţa de judecată in mod greşit a dispus prin
incheiere punerea in micare a acţiunii penale;
C. in cauză, acţiunea penală putea fi pusä in miscare
numai de procuror, prin declaraţie orală.
(primire in proťesie avocat definitiv, 2014)
—
139. În cazul unei declaraţii de martor luate pe
parcursul judecăţii:
A, se pot face adäLigiri şi corecturi cu privire Ia conţinutul
acesteia, după terminarea şedinţei de judecată, semnate
de judecător
B. eroarea materială privind codul numeric personal
al martorului se poate indrepta printr-un proces-verbal, Ia
cererea inculpalului;
C. Iocurile nescrise in cuprinsul declaraţiei trebuie barate
(admitere în magistratură, mai 2018)
140. In cauza având ca obiect judecarea infracţiunii
de abuz in serviciu imputate inculpatului AB, prima
instanţă de judecată, după audierea inculpatului şi
a celorlalte părţi, procedează la audierea martorului
CD, Cauza este înregistrată pe rolul lnaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie Secţia penală, ca urmare a calităţii
—
speciale a inculpatului, Cu ocazia audierii martorului,
potrivit legii:
A. şi ceilalţi membri ai completului pot adresa întrebări
madorului, nu doar presedintele completului;
OREPT PRQCESUAL PENAL, IL PARTEA SPECIALĂ
B. Tn anumite situaţii, preşedintele de complet poate da
citire,in tot sau Tn parte. declaraţütor anterioare ale madorului;
C. martorul nu poate Citi vreun inscris in instanţă in
nicio situaţie.
(primire in profesie — avocat deťinitív, 2018)
141. In cursul cercetärii judecătoreşti, inculpatului
X, cercetat pentru infracţiunea de vătămare corporală
din culpä, i-a fost admisă cererea dea fi audiată martora
M, cu domiciliul in sträinătate, care a şi fost prezentă
Ia termenul Ia care cererea a fost admisă, însă nu a
putut fi audiată, fiindcă nu a existat timpul necesar. La
următorul termen de judecată, inculpatul a solicitat
să se amăne cauza, đeoarece martora a trebuit să se
intoarcă acasă şi ar putea să fIe prezentă doar peste
o lună, când işi va Iua concediu. Instanţa a respins
cererea de amănare şi a dispus đin oficiu ca această
probă să nu mai fie administrată din cauza imposibilităţii
prezentării martorei in instanţă.
Dispoziţia instanţei:
A, nu este Iegală, intrucăt instanţa nu a pus în discuţia
părţilor şi a procurorului imposibilitatea audierii madorei;
B. este Iegală, deoarece doar instanţa stabileşte ce
probe pot fi administrate in cursul cercetării judecätoreşti;
C. este greşită, intrucăt situaţia invocatä nu demonstra
imposibilitatea administrării probei.
(admitere în magistratură, mai 2018)
142. In cursul judecăţii in primă instanţă:
A. neacordarea ulĺimutui cuvânt inculpatului determină
nulitatea absolută a hotärării;
B instanţa are obligaţia dea dispune din oflciu admi
nistrarea de probe sub aspectul Iaturii penale a cauzei
atunci cănd inculpatul este minor;
C. procurorul poate renunţa la administrarea unor probe
incuvflnţate in cauză Ia solicitarea sa.
(admitere INM şi in magistraturá, 2016)
i43. In cursul judecăţii:
A. cererea inculpatului de inlocuire a arestului Ia domiciliu
cu măsura controlului judiciar pe cauţiune se soluţionează
in camera de consiliu;
B. procesul se poate desfăşura şi in Iipsa inculpatului
arestat preventiv, dacă acesta a solicitat judecata in Iipsă:
C. inculpatul arestat în altă cauză poate fi reprezentat
Ia judecarea cauzei dacă instanţa apreciază că prezenţa
sa Ia judecată nu este necesară, chiar dacă acesta nu a
solicitat judecata Tn Iipsă.
(admitere INM şi in magistratvrä, 2014)
144. Instanţa de judecată:
A. va administra probe şi va soluţiona cauza şi in ceea I juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi
ce priveşte infracţiunea pentru care, prin actul de sesizare
a instanţei, s-a dispus clasarea, avănd in vedere faptul cä
GRILE 703
partea civilă a solicitat despägubiri şi pentru prejudiciul
cauzat prin aceasta;
B. va soluţiona cauza in procedura simplificată a
recunoasterii invinuirii, constatănd că inculpatul, trimis
in judecată pentru infracţiunea de tăinuire, prevăzută de
art. 270 CP, recunoaşte că a primit bunul de Ia autorul
furtului, dar arată că nu a ştiut că provine din furt;
C, nu va suspenda judecata atunci cănd din actele
medicale eliberate de medicul de familie rezultă că inculpatul,
din cauza bolii, nu se poate prezenta Ia judecatä.
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
145. Schimbarea încadrării juridice date faptei prin
actut de sesizare:
A, poate fi cerutä de procuror numai atunci când este
formulată Ia inceputul cercetării judecătoreşti, pentru ca
inculpatul să-şi poată exercita dreptul Ia apărare;
B poate fi dispusă prin incheiere pronunţată la termenul
următor celui in care a fost pusä in discuţia procurorului
şi a părţilor;
C. este obligatoriu să Ee pusă in discuţie, chiar şi atunci
cănd noua incadrare ar fi una mai uşoară.
(admitere in magistratură, mai 2018)
146. La ultimul termen dejudecată aI cauzei penale
X1Y12014, Ia finalul cercetării judecătoreşti, instanţa de
judecată, din oficiu, fără a pune aceasta in discuţia
părţilor, a schimbat incadrarea juridică a faptei imputate
inculpatului din furt califjcat (prevăzută şi pedepsită de
dispoziţiile art. 229 CP) in abuz de incredere (prevăzută şi
pedepsită de dispoziţiile art. 238 CP, infracţiune pedepsitä
Ia plăngerea prealabilă a persoanei vătămate). Profitánd
de prezenţa păii (persoanei, n.a.) vătămate in sala de
şedinţă, instanţa a Iuat act de faptul că aceasta inţelege
să tacă plăngere prealabilă, luându-se un supliment de
declaraţie pärţii (persoanei, n.a.) vătămate in acest sens,
şi a dat apoi cuvăntul pe fond. Prin sentinţă, instanţa
I-a condamnat pe inculpat Ia pedeapsa inchisorii de 1
an şi jumătate pentru săvărşirea infracţiunii de abuz
de incredere, Având in vedere datele din speţă, care
dintre următoarele afirmaţii sunt corecte:
A. instanţa de judecată, considerănd cä incadrarea
juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a h
schimbatá, era obligată să pună in discuţie noua incadrare;
B instanţa de judecată, considerând că incadrarea
juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi
schimbată, era obligată să atragä atenţia inculpatului că are
dreptul să ceară Iăsarea cauzei mai Ia urmă sau amănarea
judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea;
C. instanţa de judecată, considerând că incadrarea
schimbată in una mai uşoară, a procedat corect in speţă.
(primire in profesie avocat definitiv, 2014)
—
i
704 GRILE
147. În cauza privind inculpaţii AB şi CD, judecaţi
pentru comiterea infracţiunii de tálhärie, instanţa,
constatănd indeplinite condiţiile prevăzute de lege, a
declarat terminată cercetarea judecătoreascä. Dupä
temiinarea cercetării judecătoreşti, in cadrul dezbaterilor
preşedintele completului a dat cuvântul pentru a pune
concluzii procurorului, persoanei vătămate, celorlalte
părţi, cu precizarea că:
A. durata concluziilor acestora nu poate fi limitată de
instanţă, ntrucăt ar aduce atingere exercitar dreptului la
apărare
B, dezbaterile nu pot fi întrerupte. având caracter
continuu;
C. preşedintele completului are dreptui să il intrerupă
pe Cel care are cuvântul dacă în susţinerile lui. depáseste
limitele cauzei.
(primire în proťesie avocat sta giar, august 2019)
—
148. In cadrul dezbaterilor, instanţa de fond acordä
cuvântul, în ordine:
A. procurorului. persoanei vătămate. părţii civile, părţii
responsabile civilmente şi inculpatului:
B. inculpatului. persoanei vătămate, părţii civile, pärţii
responsabile civilmente si procurorului, iar la finaL iarasi
inculpatului;
C. procurorului. inculpatului. persoanei vătămate, párţii
civile i părţii responsabile civilmente, iar la finaL iarăşi
incu!patu lui
(admitere INM, noiemhrie 2019)
j C. inculpatul a recunoscut doar parţial fapta descrisă
149. Ultimul cuvânt aI inculpatului:
A, poate fi acordat inainte de a trece la dezbateri. dacă
acesta arată că are de declarat fapte sau imprejurări noi,
esenţiale pentru soluţionarea cauzei.
B, va mai fi acordat o datä, dacă cercelarea judecă
toreascä este reluatá ca urmare a faptelor şi imprejurärilor
noi. esenţiale pentru soluţionarea cauzei, pe care acesta
e-a relevat;
C, este in Sarcina avocatutuś său ales, atunci cănd
inculpatul nu se prezintă la judecarea cauzeL
(admitere în magístraturä, mai 2018)
150. In cazul în care inculpatul major solicită ca
judecata să aibă Ioc potrivit procedurii recunoaşterii
invinuirii, beneficiază de reducerea cu o treime a Iimitelor
pedepsei inchisorii;
A. dacă instanţa respinge solicitarea acestuia, dar, cu
ocazia deliberärfl, reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea
recunoscutä de cätre inculpat, schimbănd insá incadrarea
juridică a faptei;
B, numai dacă instanţa, respingănd solicitarea acesluia,
reţine, cu ocazia deliberării, aceeaşi situaţie de fapt ca cea
recunoscutä de către inculpat şi aceeaşi incadrare juridică
a faptei ca cea stabilită prin rechizitoriu;
DREPT PROCESUAL PENAL. 11. PARTEA SPECIALĂ
C. dacă instanţa admite solicitarea acestuia, dar, cu
ocazia deliberării, schimbă Tncadrarea juridică a faptei.
(admîtere INM şi în magistratură, 2016)
151. Judecata poate avea Ioc potrivit procedurii
abreviate a recunoaşterii invinuirii:
A. numai dacä instanţa a fost sesizatä prin rechizitoriu,
B, chiar dacă inculpatul solicită schimbarea incadrärii
juridice a faptelor descrise in rechizitońu şi recunoscute de eI;
C, în cazul in care inculpatul, absent de la proces,
recunoaşte comiterea faptelor de care este acuzat prin
intermediul avocatului său ales
(admitere INM şi in magístratură, 2014)
152. lnstanţa va admite cererea inculpatului de
judecare a cauzei in procedura recunoaşterii invinuirii
atunci cănd;
A. a recunoscut că a aplicat victimei, soţia sa, o lovitură
cu un cuţit in zona pieptului, pentru că aceasta il jignea
continuu şi nu a mai suportat. astfei cum a şi ĺost descris in
rechizitoriu, dara solicitat schimbarea incadrärii juridice în
infracţiuneo de oviri sau vătămäri catizaioare de moarte
considerănd că aplicarea unei singure lovituri trebuie
pedepsită intre limite mai reduse;
B. deşi probele esenţiale au fost excíuse in procedura
de cameră preliminară, procurorul i-a menţinut dispoziţia
de trimitere in judecată, intrucăt acesta recunoscuse fapta
şi nu avea niciun motiv să revină in faţa instanţei asupra
recunoa$erii fäcute,
in rechizitońu, dar la finalul cercetării judecătoreşti instanţa
a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca cea relatată in actul
de sesizare.
(admitere în magistraturä. mai 2018)
153. Prin incheierea pronuntată la data de 08.07.2015,
Judecătoria Constanţa a respins cererea inculpatului X
de recunoaşterea invinuirii şi de solicitare ca judecata
să aibă loc numai pe baza probelor administrate in
cursul urmăririi penale şi a dispus inceperea cercetării
judecätoreşti. Dupä efectuarea actelor de cercetare
judecătorească in condiţii obişnuite, dacă instanţa va
reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă in actul
de sesizare şi recunoscută de inculpat:
A. se reduc la jumătate limitele de pedeapsă in cazul
condamnării la pedeapsa inchisorii;
B se reduc cu o pătrime limitele de pedeapsă in cazul
aplicării pedepsei amenzii;
C. se reduc cu o treime limitele de pedeapsă in cazul
condamnärfl la pedeapsa inchisorii.
(primire in profesie avocat definitiv, 2015)
—
154. În materie penală:
A, nu este obligatorie participarea procurorului la
judecarea cauzelorin primä instanţä de către judecătorie;
DREPT PROCESUAL PENAL. 11. PARTEA SPECIALÂ
B. Ia dezbaterile pe fond prima instanţă dejudecată dă
cuvăntul întâi inculpatului;
C. Iegea permite disjungerea cauzei cu privire la unele
dintre infracţiunile deduse judecăţii.
(primire În proťesie avocat sta giar, 2018)
—
155. Dacă instanţa de fond, dispunănd o soluţie
de condamnarea inculpatului Ia o pedeapsă privativă
de Iibertate pentru săvârşirea infracţiunii de luare de
mită, omite să se pronunţe asupra măsurii controlului
judiciar, până Ia sesizarea instanţei de apel, Ia solicitarea
procurorului:
A. poate dispune, prin incheiere, Tndreptarea erorii
materiale strecurate in minuta sentinţei, în urma unei
proceduri desfăşurate in prezenţa procurorului, inculpatului
şi a apărätorului ales sau din oficiu;
B. poate dispune, prin incheiere, indreptarea omisiunii
vädite strecurate in minuta sentinţei, in urma unei proceduri
desfăşurate in prezenta procurorului, inculpatului şi a
apărătorului ales sau din oflciu;
C. va proceda, in prezenţa procurorului, inculpatului şi
a apărătorului ales sau din oficiu, Ia verificarea Iegalităţii şi
temeiniciei măsurfl preventive, putănd dispune revocarea,
inlocuirea sau menţinerea acesteia.
(admitere INM, noiembrie 2019)
156. Minuta:
A. se intocmeşte intr-un singur exemplar original;
B se intocmeşte obligatoriu şi atunci când judecătorul
dispune asupra măsurilor preventive;
C, nu trebuie semnată şi de grefler
(primire in profesie avocat definUiv, 2018)
—
157. In urma deliberării intr-un complet format din trei
judecători, judecătorul A opinează pentru condamnarea
inculpatului Ia 3 ani de inchisoare, judecătorul B pontru
4 ani de inchisoare, iar judecătorul C pentru 5 ani de
inchisoare, In acest caz, se va dispune:
A. condamnarea inculpatului Ia 4 ani inchisoare;
B condamnarea inculpatului Ia 3 ani inchisoare;
C. condamnarea inculpatului Ia 5 ani inchisoare.
(primire in profesie avocat sta giar madie 2019)
— A. soluţionănd cauza, instanţa poate obliga succesorii
158. Pronunţarea unei soluţii de condamnare cu
suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei:
A. este nelegală, atunci când inculpatul nu şi-a dat
anterior consimţămăntul in Iegătură cu efectuarea unei munci
neremunerate in folosul comunităţii, chiar dacă soluţia ii
este favorabilă;
B. este Iegală, atunci cănd instanţa a dispus condam
narea Ia amendă penală pentru săvărşirea infracţiunii de
ameninţare;
C. este Iegală, chiar dacă instanţa nu a dispus obligarea
inculpatului, fără Ioc de muncă, să urmeze un curs de
calificare profesională.
(admitere in magistratură, mai 2018)
I •í2
GRILE 705
159. În ipoteza in care din probele administrate se
reţine că inculpatul a impiedicat producerea rezultatului
actelor de executare pe care Ie-a comis:
A. instanţa va dispune o soluţie de achitare;
B. instanţa va Iăsa acţiunea civilă nesoluţionată;
C. inculpatul poate solicita continuarea procesului penaL
(admitere INM şi in magistraturä, 2014)
160. Dacă prin sentinţă:
A, s-a admis acordul de recunoaşterea vinovăţiei şi s-a
Iăsat nesoluţionată Iatura civilă a cauzei, măsurile asigurătorii
Iuate in cauză se menţin;
6. s-a aplicat măsura internării inculpatului intr-un centru
de detenţie, pentru o perioadă de l 5 ani, pentru săvărşirea
infracţiunii de omor califlcat, se va dispune in mod obligatońu
punerea de indată in Iibertate a acestuia din arestul preventiv,
dacă nu este reţinut sau arestat in altă cauză;
C. instanţa I-a condamnat pe inculpat Ia pedeapsa inchi
sońi cu executare in regim de detenţie şi a dispus menţinerea
măsurii arestului Ia domiciliu Iuate anterior in cauză, nu mai
are posibilitatea să înlocuiască, a doua zi după pronunţare,
măsura arestului Ia domiciliu cu arestul preventiv.
(admitere INM şi in magistratură, 2015)
161. In caz de renunţare Ia aplicarea pedepsei faţă
de inculpat, pronunţată in primă instanţă:
A. instanţa poate menţine arestarea preventivă a
inculpatului, dacă constatä cä temeiurile care au determinat
arestarea iniţialä impun in continuare privarea de Iibertate
a acestuia;
6. instanţa dispune intotdeauna restituirea cauţiunii
depuse de inculpatul aflat sub control judiciar;
C. hotărărea pronunţată nu se poate intemeia numai
pe declaraţflle investigatorului, ale colaboratorilor sau ale
martorilor protejaţi.
(admitere INM şi in magistratură, 2015)
162. In cazul in care, pe parcursul cercetării judecă
toreşti in faţa instanţei de fond, singurul inculpat dece
dează:
acestuia Ia plata despăgubirilor civile;
6. soţia acestuia nu poate solicita continuarea procesului
penal;
C. soluţionănd cauza, instanţa menţine măsurile asigu
rătorii
I
instituite in cursul urmăririi penale in vederea acoperirii
• prejudiciului cauzat părţii civile.
(admitere /NM, noiembrie 2019)
163. Instanţa de judecată va dispune:
A. restabilirea situaţiei anterioare săvărşirii infracţiunii
l doar dacă persoana vătămaiă s-a constituit parte civilă până
Ia inceperea cercetării judecătoreşti, in cazul infracţiunii de
• tulburare de posesie;
706 GRILE DREPT PROCESUAL PENAL 11. PARTEA SPECIALÄ

B. obligatoriu, până Ia soluţionarea in fond a cauzei,
restabilirea situaţiei anterioare săvărşirii infracţiunü comise
asupra persoanei vătămate minore, cănd schimbarea acelei
situaţii a rezultat din comiterea infracţiunii, iar restabilirea
este posibilă;
B. partea civilä, numai Tn ceea ce priveşte Iatura civilă;
C. partea responsabilă civilmente, in ceea ce priveşte
Iatura civilă, iar referitor Ia Iatura penală, în măsura in care
soluţia din această Iatură a influenţat soluţia in Iatura civilä.
(primire in profesie avocat deťinitiv, 2014)
—

C. desfiinţarea totală sau parţialä a unui inscris, chiar

dacă nu există constituire de parte cÉvÉIä.
(admitere INM şi in magistraturä, 2017)
164. Măsura preventivă a controlului judiciar ince
tează de drept atunci cănd prima instanţă
A. a dispus condamnarea cu suspendarea executärii
pedepsei sub supraveghere;
B. a dispus condamnarea inculpatului Ia pedeapsa
amenzii penale;
C. a Iuat faţä de inculpatul minor o măsură educativă
neprivativä de Iibertate.
(admitere in magistratură, mai 2018)
165. Inculpatul AC este judecat in primă instanţă Ia
Judecâtoria Piteşti. Prin sentinţa pe care o pronunţă.
instanţa:
A. revoca, întotdeauna. masurile asigurätorii Iuate pe condamnat pe inculpatul Y. obligăndu-I Ia despăgubiri
parcursul judecăţh dacă iI achită pe inculpat pe motiv cä către partea civilă Z. Impotriva sentinţei a declarat apel
fapla nu este prevăzutä de Iegea penală:
I 69. Hotârărea prin care instanţa soluţionează acţiu
nea penalâ:
A. nu poale să privească şi acţiunea civilă exercitată in
cauză, dacä soluţia pronunţată este de incetare a procesului
penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale:
B, nu poate fi atacată cu apeI de soţia inculpatului, dacă
acesta a avut apärător ales;
C, poate fi atacată cu apeI de martorul audiat in cauză,
in ceea ce priveşte amenda judiciară care i-a ĺosI aplicată
prin sentinţă.
(admitere in magistraturä, iunie 2019)
170. În cauza penală XlY12014 avánd ca obiect
judecarea infracţiunii preväzute i pedepsite de
dispoziţiile art 196 CP (vătămare din culpă), săvărşită de
X şi Y, Tribunalul Neamţ I-a achitat pe inculpatul X şi I-a
pentru Y fără a avea procură in acest sens soţia
— —

B. constată că arestul Ia domiciliu a incetal de drepl inculpatului Y. Totodată, impotriva sentinţei a declarat
şi dispune punerea de indală in Iibertate a inculpatului, apeI şi Parchetul, acesta criticánd faptul că minuta
dacă nu este reţinut sau arestat in altă cauzá, in cazul insentinţei, in Ioc să fie semnată de judecătorul A, cel
care iI condamnă Ia pedeapsa inchisorii cu suspendarea care a participat Ia toate termenele de judecată i Ia
executärii pedepsei sub supraveghere. dezbateri, este semnatâ de preşedintele instanţei, cu
C, poate dispune íestituirea cauzei Ia piocurorin vederea
inotivarea că A se afld in concediu inedical. Având in
refacerii urmăririi penale, vedere datele din speţä, arătaţi care dintre variantele
(primire in prnfesie avocat sta giar, martie 2019)
— de mai jos este corectä:
A apelul formulat de soţia incu!patului Y este admisibil.
166, Hotărârea prin care instanţa penală scluţionează
aceasta avănd calitatea de substituit procesual;
fondul cauzei se redactează: I
B semnarea minutei de către presedintele nstanţei este
A. in ceI mult 20 de zile de Ia pronunţare;
nelegală, acesta nefiind membru aI completului dejudecată;
B in ceI mult 30 de zile de Ia pronunţare;
C. avănd in vedere calitatea de presedinte aI ínstanţei
C. in ceI mult 10 zile de Ia pronunţare.
dejudecală şi impedimentul apărut in semnarea minutei, in
(pdmire in proťesie avocat deünitiv, 2014)
—

mod corect preşedintele instanţei a semnat motivat minuta.

3.3. Apelul (primire in proťesie avocat detinitiv. 2014)
—

171 Împotriva sentinţei Z pronunţate in cauza penală

167. Pot face apel;
A. partea responsabilă civilmente, in ceea ce priveşte
Iatura civilă, iar referitor Ia latura penală, Tn măsura in care
soluţia din aceaslă Iatură a influenţat soluţia in Iatura civilă;
6. persoana vätămată, in ceea ce priveşte Iatura penală
-
xlv12o14, prin care inculpaţii AB şi BC (complice,
respectiv autor) au fost condamnaţi pentru săvârşirea
infracţiunii preväzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 244
CP (inşelăciunea), au formulat apeI in termen inculpatul
AB, iar pentru inculpatul BC soţia acestuia. Prin
—

şi Iatura civilä; decizie, instanţa a respins apelul lui BC ca inadmisibil

C. inculpatul, in ceea ce priveşte Iatura penală şi Iatura (nefiind făcut de reprezentant cu procură specială sau
civilä. avocat) şi a admis doar apelul Iui AB. După rejudecare,
(primire in profesie avocat sta giar, 2014)
—

instanţa I-a achitat pe AB in temeiul dispoziţiilor art. 16

168. Pot face apel: alin. (1) Iit. b) teza I CPP fapta nu e prevăzută de Iegea
—

A. persoana vătămată, Tn ceea ce priveşte Iatura penalä; penală, Iăsând neschimbată sentinţa de condamnare

&4
DREPT PROCESUAL PENAL. 11. PARTEA SPECIALĂ
in ceea ce iI priveşte pe BC. In calitate de avocaţi ai Iui
BC, pentru a verifica această hotărăre, trebuie să aveţi
in vedere instituţiile:
A. substituiţilor procesuali;
B. efectelor apelului;
C. subiecţilor procesuali principali.
(primire în profesie avocat stagiar, 2014; primire in
— (primire in profesie avocat stagiar, 2018)
profesie avocat definitiv, 2015)
—
172. ApeIuI:
A, poate fi exercitat de către expertul care a fost desem
nat in cauză, in ceea ce priveşte indemnizaţia stabilită
acestuia, de Tndată după pronunţarea încheierii prin care
s-a dispus asupra indemnizaţiei;
B. declarat de procuror poate fi retras de către procurorul
ierarhic superior, chiar dacă nu există acordui procurorului
care I-a declarat;
C. declarat de procuror şi retras ulterior nu poate fi însuşit
de partea Tn favoarea căreia a fost declarat in măsura in
care aceasta nu a declarat apel.
(primire in profesie avocat stagiar, 2017)
— (primire in proťesie avocat definitiv, 2018)
173. Sunt titulari ai apelului:
A. procurorul, referitor Ia Iatura penală şi Iatura civilä;
B. organul de cercetare penală care a efectuat urmärirea
penală;
C. persoana vătămată, Tn ceea ce priveşte latura penală.
(primire in profesie avocat sta giar, martie 2019)
— părţilor şi persoanei vătămate miercuri, 08.05.2015. in
174. Prin sentinţa penaiă pronunţată de Tribunalul
Braşov, Secţia penală, faţă de incuipatul minorAB s-a
dispus internarea intr-un centru de detenţie pentru o
perioadă de 3 ani. Impotriva acestei sentinţe au declarat
apeI in termen BC, reprezentantul iegai aI minorului,
pentru inculpat, solicitănd incetarea procesului penal,
şi Parchetui de pe Iăngă Tribunalul Braşov, soiicitănd
majorarea perioadei pentru care s-a dispus internarea
incuipatului minor, In această situaţie, următoareie
afirmaţii sunt adevărate:
A. BC poate să declare apeI pentru inculpatul AB;
B. inculpatul AB nu poate retrage apelul declarat de BC;
C. apelul declarat de Parchet, dacă este retras, poate
fi insuşit de inculpat.
(primire in profesie avocat definitiv, 2015)
— situaţie.
175. Referitor Ia deciararea apelului:
A. termenul de declararea apelului este de 10 zile,
care, pentru părţi şi persoana vătămată, curge de Ia data
comunicării hotărării judecătoreşti redactate;
B, cererea de apeI nesemnată, intrucăt nu poate fi
confirmată in faţa instanţei, va fi respinsă ca inadmisibilä;
C, cererea de apeI se depune ia instanţa a cărei hotărăre
se atacă.
(primire in profesie avocat deflnitiv, august 2019)
—
GRILE 707
176. Termenul de apel:
A, pentru procuror curge de Ia pronunţarea hotărărü;
B, pentru persoana vătämată curge de Ia comunicarea
hotărării redactate;
C. pentru inculpat curge de Ia comunicarea copiei
minutei
—
177. Prin sentinţa penală pronunţată ia data de
22.07.2018, Judecătoria Ploieşti a dispus condamnarea
incuipatului AX Ia o pedeapsă de 3 ani inchisoare pentru
săvărşirea infracţiunii de furt. Impotriva acestei sentinţe
poate deciara apei pe Iatură penală, potrivit dispoziţiilor
Iegale:
A. procurorul, Tn termen de 10 zile de Ia comunicarea
sentinţei redactate;
B. pentru inculpat, soţul acestuia, in termen de 10 zile
de Ia comunicarea minutei;
C. persoana vătămată, in termen de 10 zile de Ia
comunicarea minutei.
—
178. Prin sentinţa penală pronunţată de Tribunalul
Bucureşti, Secţia penală, Iuni, 06.05.2015, inculpatui
AR a fost condamnat Ia o pedeapsă de 5 ani inchisoare
cu executare pentru săvărşirea infracţiunii de iuare de
mită. Copia minutei a fost comunicată procurorului,
această situaţie:
A. apelul declarat de procuror vineri, 17.05.2015, este
deciarat in termen;
B. apelul declarat de persoana vătămată Iuni, 20.05.2015,
este declarat in termen;
C. apelul declarat de inculpat marţi, 21.05.2015, este
declarat in termen.
(primire in proťesie avocat definitiv, 2015)
—
179. Referitor Ia retragerea apelului:
A, poate fi retras numai pănă Ia terminarea cercetării
judecătoreşti Ia instanţa de apel;
B. declaraţia de retragere se poate face fie Ia instanţa
a cărei hotărăre a tost atacată, fie Ia instanţa de apel;
C. apelul declarat de procuror nu poate fi retras in nicio
(primire in profesie avocat sta giar, august 2019)
—
180. Atunci cănd apeiul a fost retras inăuntrui terme
nuiui de apel, hotărărea primei instanţe devine detinitivă
Ia data:
A. expirärU termenului de apel;
B. retragerii apelului;
C. pronunţării sentinţei.
(admitere in magistratură, iunie 2019)
708 GRILE DREPT PROCESUAL PENAL. 11. PARTEA SPECIALĂ

181. ln ceea ce priveşte repunerea in termenul de
apei, sunt corecte următoarele afirmaţii:
A. până Ia soluţionarea repunerii in termen, executarea
hotärärii atacate este suspendată;
B, hotărârea este definitivă până Ia momentul in care
instanţa de apeI admite cererea de repunere in termen;
partea civilă. in calitate de avocaţi ai inculpatului, pentru
a verifica această hotărăre, trebuie sä aveţi in vedere:
A. instituţia retragerii apelului;
B. instituţia renunţării Ia apel;
C efectul neagravant aI apelului.
(primire in proťesie avocat stagiaĘ 2014; primire in
—

C. apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de proťesie avocat definitiv, 2014)
—

Iege este considerat ca fIind făcut in termen, dacă instanţa

185, Pot renunţa Ia apel:
de apeI constată că cererea de apeI a fost fäcută in ceI
A. procurorul ierarhic superior, după pronunţarea hotărării
mult 30 zile de Ia incetarea cauzei temeinice de impiedicare
şi pânä Ia expirarea termenului de declarare a apelului;
care a determinat intărzierea.
B pärţile, chiar şi inaintea pronunţării hotărării de cätre
(primire in profesie avocat sta giar, martie 2019)
—

prima instanţä, insä numai până Ia inchiderea dezbaterilor

182. Repunerea in termenul de apeI este posibilă
atunci cănd;
A. inculpatul a fost internat in stare gravă in spital
a Iuat cunoştinţă de hotărârea de condamnare cu 5 zile
inainte de introducerea căii de atac;
in faţa instanţei de apel;
C. pärţile şi persoana vătămată, dupâ pronunţarea
hotärârii şi până Ia expirarea termenului de declarare a
apelului.
(primire in proťesie avocat definitiv, 2016)
—

B inculpatul a declarat apeI după 3 Iuni de Ia comunicarea

186. Pot renunţa in mod expres Ia calea de atac a
Iegalä a hotärării întrucăt a fost intempestiv trimis să Iucreze
apelului:
pe o platformä petrolieră in Marea Neagră Ia 3 zile după
A. persoana vâtămată, dupä pronunţarea hotărärii şi
comunicarea hotărării, de unde s-a intors cu 7 zile înainte
pănă Ia expirarea termenului de declarare a apelului;
de declararea apelului;
B pärIe, dllpä prnnunţarea hntăr%fl şi până Ia expirarea
C. inculpatul a formulat apeI dupä 3 zile de Ia momentul
termenului de declarare a apelului;
incarcerării sale in vederea executării pedepsei, când i-a
C. pârţile şi persoana vätämatä, dupä pronunţarea
ĺost comunicată pentru prima dată hotărârea.
hotärăhi şi până Ia inchiderea dezbaterilor Ia instanţa de apeL
(admitere INM şi in magistrntură, septembrie 2018)
(primire în profesie avocat definitiv, 2015)
—

183. Pâna Ia soluţionarea repunerii in termenul de

187. Renunţarea Ia apel:
apel:
A, poate interveni pânä Ia incheierea dezbaterilor Ia
A. executarea hotărärii atacate se suspendă de drept;
instanţa de apeL conform Iegii;
B. instanţa de apel poate suspenda executarea hotărârii
B. asupra renunţărh Ia apeI nu se poate reveni, precum
atacate;
in cazul retragerii apelului;
C, executarea hotărârii se suspendă de drept numai
C. asupra renunţării, cu excepţia apelului care priveşte
cu privire Ia Iatura penală a cauzei.
Iatura civilä, se poate reveni în condiţiile Iegii.
(primire in proťesie avocat sta giar, 2015)
—

(primire in proťesie avocat definitiv, august 2019)

—

184. Impotriva sentinţei Z pronunţate in cauza

188. In cauza X/Y12014, prin sentinţa nr. Z din data
penală XW12014, prin care inculpatul a fost condamnat
de 02.062015, inculpatul AB a fost condamnat Ia 1
Ia w ani şi v iei despăgubiri civile către partea civilă,
an inchisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute
pentru săvârirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite
şi pedepsite de dispoziţiile art. 253 CP (distrugerea)
de dispoziţiile art. 188 CP (omorul), a formulat apeI in
şi obligat Ia plata sumei de 2.000 de Iei cätre partea
termen Parchetul, criticând sentinţa in sensul că instanţa
civilă BC cu titlu de daune materiale. După pronunţarea
acordase părţii civile o sumä prea mare ca despăgubiri
hotărării, partea civilă BC a renunţat in mod expres Ia
civile materiale, Ia dosar fiind probate numai 112 din
calea de atac a apelului in ceea ce priveşte Iatura civilă
acestea, solicitând astfel instanţei de apeI reducerea
a cauzei. Asupra renunţării Ia apelul care priveşte Iatura
acestora Ia jumătate in urma rejudecării. La primul
civilă a cauzei, partea civilă BC:
termen de judecată aI apelului, procurorul de şedinţă
A, poate reveni inăuntrul termenului pentru declararea
a solicitat instanţei să ia act că retrage apelul formulat de
apelului;
Parchet. Inculpatul prezent in sală a solicitat instanţei sä
B, nu mai poate reveni;
ia act că işi insuşeşte apelul retras de procuror. Instanţa
C, poate reveni până Ia inchiderea dezbaterilor Ia
a admis ambele cereri şi, in urma rejudecării cauzei,
instanţa de apel.
prin decizie, aceasta I-a obligat pe inculpat Ia o sumă
(primire in profesie avocat stagiar. 2015)
de două ori mai mare cu titlu de despăgubiri civile către
—
DREPT PROCESUAL PENAL 11. PARTEA SPECIALÁ
189. In cauza XJZJ2O16, prin sentinţa nr. y pronunţată
Ia data de 20.07.2016, inculpatui AB a fost condamnat
Ia x ani inchisoare sub aspectul săvărşirii infracţiunii
prevăzute şi pedepsite de art. 244 CPP inşelăciunea
— —
şi obligat Ia plata a 5.000 RON cu titlu de despăgubiri
matertale către partea civilâ OR La 22.01.2016, persoana
vătămatą NN a renunţat in mod expres Ia calea de atac a
apelului. Impotriva sentinţei nr. y incuipatui AB a declarat
apeI in termen, Consideraţi că persoana vătămată NN:
.4, poate reveni asupra renunţăńi în ceea ce priveşte
atura penală a cauzei pâná Ia primul termen de judecată
in faţa instanţei de apel;
B, poate reveni asupra renunţării in ceea ce priveşte
Iatura penalä a cauzei inăuntrul termenului pentru declararea
apelului;
C, poate reveni asupra renunţării in ceea ce priveşte
Iatura civilă a cauzei până Ia primul termen de judecată in
ĺaţa instanţei de apel.
(primire in proťesie avocat definitiv, 2016)
—
190. In cauza X1Z12016 at]ată pe rolul Tribunaiului
Prahova, avänd ca obiect judecarea inculpatului MM sub
aspectul sävărşirii infracţiunii prevăzute şi pedepsite
de art. 188 CP omorul prin sentinţa nr. y, inculpatul
— —‚
MM a fost condamnat Ia x ani închisoare. Inculpatul MM
a declarat apei in termen impotriva sentinţei y, apeI pe
care ulterior acesta şi I-a retras. Hotărârea Tribunaiuiui
Prahova va rămăne detinitivă;
A, Ia data retragerii apelului, când apelul declarat a fost
retras inäuntw termenului de apel;
B, Ia data expirării termenului de apel, dacă retragerea
apelului s-a produs dupä expirarea termenului de apeL
C, Ia data retragerii apelului, dacă aceasta s-a produs
după expirarea termenului de apel.
(primire in profesie avocat deťinitiv, 2016)
—
191 ĺmpotriva sentinţei Y pronunţate in cauza penală
-
X/V2015, prin care inculpatul a fost condamnat Ia 12 ani
inchisoare şi 20.000 de Iei despăgubiri civiie materiaie
către partea civilă BC, pentru săvărşirea infracţiunii
prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 188 CP
(omor), a formulat apei in termen parchetul, solicitănd
instanţei de apei, pe Iatură civilă, reducerea ia jumätate
a despăgubirilor civile acordate, criticánd sentinţa in
sensul cä instanţa acordase o sumă prea mare ca
despăgubiri civile materiale, Ia dosarfiind probate numai
1/2 din acestea, precum şi pe Iatura penală a cauzei,
cerănd condamnarea inculpatului Ia 15 ani închisoare.
La primul termen de judecată in faţa instanţei de
apeI s-a prezentat procurorul ierarhic superior, care a
solicitat instanţei să ia act că retrage apelul formulat de
procurorui ierarhic inferior doar pe Iatura civilă a cauzei.
GRILE 709
Sunt corecte următoareie afirmaţii:
A. procurorul ierarhic superior nu putea retrage parţial,
numai cu privire Ia Iatura civilă a cauzei, apelul declarat de
procurorul ierarhic inferior;
8. procurorul ierarhic superior pulea retrage parţial,
numai cu privire Ia Iatura civilă a cauzei, apelul declarat
de procurorul ierarbic inťeńor;
C. procurorul ierarhic superior putea renunţa Ia apel,
parţial, numai cu privire Ia Iatura civilä a cauzei.
(pńmire in profesie avocat definitiv 2015)
—
192. Persoana vătămată şi oricare dintre părţi işi
pot retrage apelul declarat:
A, până Ia inchiderea dezbaterilor Ia instanţa de apeL
B. până Ia inceperea dezbaterilor Ia instanţa de apel;
C până Ia primut termen de judecată in faţa instanţei
de apeL
(primire in proťesie avocat sta giar, 2015)
—
193. b cazul judecării apelului:
A. instanţa de apeI nu poate readministra probele
administrate de către prima instanţă de judecată;
8. Ia dezbaterea apelului primul cuvânt se acordä, in
toate cazurile, procurorului;
C. instanţa de apeI procedează Ia ascultarea incu!patului,
cănd aceasta este posibilă.
(primire în profesie avocat defínitiv, 2018)
—
194. Lajudecarea apelului:
A. nstanţa de apeI nu poate da o nouä apreciere probelor
deja administrate in cauză:
8. se aplică numai regulile de procedură prevăzute
expres in Iege privind judecarea apelului;
C. instanţa veriflcä hotârărea atacată atât pe baza
Iucrărilor şi a materialului din dosar, căt şi a oricäror probe
administrate in ťaţa instanţa de apel.
(primire in profesie avocat sta giar, august 2019)
—
195. ApeIuI:
A. declarat impotriva unei sentinţe de condamnare se
judecă cu citarea pärţilor şi a persoanei vătämate;
8. declarat in termen este suspensiv de executare. in
afară de cazul in care Iegea dispune altfel;
C, nu poate ü declarat pentru inculpat şi de soţul acestuia.
(pńmire in proťesie avocat staqiar 2018)
—
196. X este trimis in judecată pentru săvărşirea infrac
ţiunii de furt. Prin hotărărea Judecătoriei Sectorului 2
Bucureşti, acesta este condamnat Ia o pedeapsă de 1 an
inchisoare cu suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere şi obligat să plătească părţii civiie Y suma
de l,000 de Iei cu titlu de despăgubiri. De asemenea,
instanţa dispune obligarea inculpatului Ia restituirea
către partea civiiă a telefonului mobil, proprietatea
710 GRILE
acesteia, sustras in urma săvărşihi infracţiunii. ApeIui
declarat de inculpatul X pe iatură penală şi iatură civilă:
A. suspendă executarea tuturor dispoziţiilor hotărârii
penale atacate:
B, nu suspendá executarea dispoziţii!or privind restituirea
lucrului;
C. nu suspendä executarea dispoziţiilor privind plata
despâgubírilor civile.
(primíre în profesie avocat deflnitiv, 2016)
—
197. Instanţa, judecând apelul. destiinţează sentinţa
primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa
a cărei hotărârea fost desfiinţată:
A. pentru motivul câ judecarea cauzei Ia acea instanţä
a avut ioc Tn prezenţa unei părţi nelegal citate, invocată
de acea parte.
6. pentru motivul cä judecarea cauzei la acea instanţă
a avut Ioc in Iipsa unei părţi Iegal citate, dar care a fost in
imposibililate de a se prezenta şi de a inştiinţa instanţa
despre această imposibilitate, invocată de acea parte;
C. atunci cănd există oricare dintre cazurile de nulitate
absolută.
(primire in proťesie avocat sta giar, 2016)
—
198. Impotriva sentinţei de condamnare nr. Z
pronunţate in cauza penală X1Y12014 de Judecătoria
Sectorului 1 au formulat apeI in termen inculpaţii AB şi
DC. In apelul său, inculpatul AB a soiicitat desfiinţarea
hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare Ia Juđe
cătoria Sectorului 1, având în vedere faptui că minuta
sentinţei purta semnătura preşedintelui instanţei (JS1),
cu motivarea că judecătorui care a participat Ia dezbateri
a intrat in concediu medicaL
In apelul său, inculpatul DC a solicitat desflinţarea
hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare Ia Jude
cătoria Sectorului 1, având in vedere faptul că judecata
de fond s-a desfăsurat in Iipsa porsoanei vătămate,
nelegal citată. In acest caz, instanţa de apeI va dispune;
A. admiterea ambelor apeluri, desfiinţarea sentinţei
primei instanţe si rejudecarea cauzei de cätre Judecătoria
Sectorutui 1:
B, admiterea numai a apelului declarat deAB, desfiinţarea
sentinţei primei instanţe şi rejudecarea cauzei de către
Judecătoria Sectorului 1:
C, respingerea ambelor apeluri ca nefondate, menţinănd
hotărărea atacaiä.
(pńmire în pro(esia avocat deťinítiţ 2015)
199. Impotriva sentinţei penale pronunţate de cätre
Judecătoria Sectorului l Bucureşti, prin care s-a dispus
condamnarea inculpatului AB Ia 5 ani inchisoare pentru
săvărşirea infracţiunii de vătămare corporală, a declarat
apeI inculpatul, invocănd faptul că judecarea cauzei a
DREPT PROCE5UAL PENAL. 11. PĂRÎEA SPEcIALÄ
avut Ioc in iipsa părţii responsabile civilmente, nelegal
citată, precum şi că i s-a aplicat o pedeapsă in alte
limite decât cele prevăzute de Iege. Prin raportare Ia
cele douä motive de apeI invocate de inculpat, în cauzä:
A. sunt incidente două cazuri de desfiinţare cu tdmitere
spre rejudecare;
B. este incident un singur caz de desfiinţare cu trimitere
spre rejudecare;
C, nu este incident niciun caz de desfiinţare cu trimitere
spre rejudecare.
(pńmire in profesie avocat defînitîv. 2018)
—
200. ĺn apel:
A. instanţa de apeI poate dispune trimiţerea cauzei la
organul de urmärire penală;
B. instanţa de apel poate administra doar probe noi;
C. instanţa de apel poate examina cauza şi cu privire
Ia alte aspecte decăt cele pentru care s-a formulat apeL
(primire în profesíe avocat stagiar 2016)
—
201. Prin sentinţa penală nr, X din 16.03.2017, Tribu
nalul Bucureşti a dispus condamnarea inculpatului SG
pentru infracţiunea de Iuare de mită, fără să se pronunţe
şi cu privire ia fapta de abuz in serviciu pentru care
inculpatul fusese trimis in judecată. Judecănd apelul
declarat in termen de persoana vätämată cu privire Ia
această omisiune:
A. instanţa de apeI va respinge apelul ca inadmisibiL
B. instanţa de apeI va admite apelul, va dispune desfi
ntarea sentinţei si rejudecarea de către Tribunalul Bucuresĺi;
C. instanţa de apel va admite apelul, va desflinţa senĺinţa
şi. rejudecănd, se va pronunţa cu privire Ia ambele fapte.
(primire în profesie avocat definitiv, 2017)
—
202. Minuta intocmită in apeI se semnează:
A. de presedintele ccmpletului de judecată si de grefler;
B numai de preşedintele completului de judecatä:
C, de membrii completului de judecatä.
(primire in profesie avocat sta giar, 2014)
—
203. Dacă hotărărea primei instanţe a fost desfiinţată
in apelui persoanei vătămate, instanţa de rejudecare:
A, nu poate agrava soluţia dată de prima instanţä în
ceea ce-I priveşte pe inculpat;
B. trebuie să se conformeze deciziei instanţei de apeL
Tn măsura in care situaţia de fapt rămăne cea avutä in
vedere Ia soluţionarea apelului:
C. poate agrava soluţia dată de prima instanţă in ceea
ce-I priveşte pe inculpat.
(primire in profesie avocat sta giar, 2014)
—
204. In urma judecării apelului declarat de inculpatui
AB, condamnat in primă instanţă pentru comiterea
infracţiunii de ultraj, curtea de apeI a decis achitaroa
DREPT PROcESUAL PENAL. 11. PARTEA SPEWALĂ
acestuia, Referitor Ia pronunţarea şi redactarea hotărârii
instanţei de apei:
A, hotărârea va fi redactată de unuI dintre judecâtorii
care au soluţionat cauza şi se semnează numai de aceştia:
8. Ia pronunţarea hotărării pärţile se citează;
C hotărârea va fi pronunţată in şedínţă publicâ, de
preşedintele completului de judecatä, asistat de grefier
(primire in profesie avocat definitiv, august 2019)
—
3.1. Contestaţia
205. Contestaţia se soiuţioncază prim
A. incheiere, atunci cănd vizează o incheiere prin care
judecătorul de drepturi şi Iibertăţi a respins propunerea
de arestare preventivă a inculpatului. Iuând insă mäsura
preventivâ a controlului judiciar pe cauţiune;
8. decizie, atunci când vizează o incheiere a judecâtorului
de cameră preliminară sau a instanţei dejudecatá prin care
s-a menţinut măsura arestului Ia domiciliu aI inculpatului;
C. incheiere, atunci cănd are ca obiect incheierea jude
cătorului de cameră preliminară prin care s-a constatat
incetatâ de drept măsura preventivă dispusă în cauză faţä
de inculpat.
(admitere INM şi în magistraturä, 2016)
206. Termenul de declarare a contestaţiei este
intotdeauna de:
A. 3 zile de Ia comunicare, cănd vizează sentinţa prin
care se soluţionează cererea de reabilitarejudecătorească;
8. 48 de ore de Ia pronunţare, când vizează incheierea
prin care s-a dispus Iuarea măsurii arestării preventive de
cätre judecătorul de drepturi şi Iibertäţi;
C. 3 zile de Ia comunicarea incheieńi piin carejudecătorul
de cameră preliminară a respins excepţiile invocate şi a
dispus inceperea judecăţii.
(admitere JNM şi in magistratură, 2016)
207, Este considerată ca fiind in termenul Iegal
contestaţia formulată;
A, de procuror impotriva incheierii judecătorului de
drepturi şi Iibertăţi prin care se respinge propunerea de
arestare preventivä, inregistrată in registrul de ieşire
al parchetului Ia 36 de ore de Ia pronunţare şi care se
inregistrează Ia judecătorul de drepturi şi Iibertăţi care a
pronunţat incheierea Ia 3 zile de Ia pronunţare, pentru situaţia
in care termenul curge de Ia pronunţare;
B impotriva hotărârii prin care s-a respins cererea de
reabilitare, depusă de condamnat in termen de 10 zile de
Ia comunicare. Ia instanţa ierarhic superioarä;
C. de inculpatul faţă de care s-a Iuat mäsura arestării
preventive, depusă Ia administraţia Iocului de deţinere la 24
ore de Ia comunicare şi care seinregistreazä Iajudecătorul
de drepturi şi Iibertăţi care a pronunţat incheierea Ia 4 zile
GRILE 711
de Ia comunicare, pentru situaţia în care termenul curge
de Ia comunícare.
(admitere iNf4 şi in magistraturä, 2015)
208. Potrivit dispoziţiilor generale prĺvind contestaţia:
A, contestaţia declaratä de procuror nu poate fi retrasă;
8. contestaţia se soluţioneazâ prin decizie. dacă Iegea
nu prevede altfel;
C. Iegea nu prevede posibilitatea admiterii contestaţiei,
desfiinţării hotărării atacate cu dispoziţia de rejudecare a
cauzei de către judecătorul care a pronunţat-o.
(pńmire in profesie avocat deflnitiv, 2016)
—
209. Potrivit dispoziţiilor generale privitoare Ia
contestaţie:
Ă. contestaţia nu poate fi făcutä de către procuror;
3. !ermenul in care se poate face contestaţie este de
10 zile dacă Iegea nu prevede altfel;
C. contestaţia poate fi respinsă ca inadmisibilă, in
condiţiile Iegii.
(primire in profesie avocat sta giar, 2018)
—
210. Temienul de 3 zile pentru formularea contestaţiei
impotriva măsurii asigurătorii Iuate de procuror printr-o
ordonanţă comunicatä suspectului mafli, 07.05.2019,
expiră Ia data de:
A. 09.05.2019;
8.11.05.2019;
C. 13.05.2019.
(admUere in magistratură, iunie 2019)
211. Dispoziţüle din materia apelului privind repunerea
in termen sunt aplicabile, in mod corespunzător:
A. in cazul contestaţiei impotriva incheierii prin care
judecătorul de drepturi şi Iibedăţi a dispus luarea măsurii
controlului judiciar;
3. in cazul contestaţiei in anulare;
C. in cazul plângerń impotriva soluţiei de clasare dispuse
de procuror.
(admitere IN%ł noiembrie 2019)
3.5. Căiłe extraordinare de atac
3.5.1. Co,,tcstafia în aunlarc
212. Contestaţia in anulare:
A, poate fi formulată şi de persoana vălămată;
8. trebuie formulatä in toate cazurile in termen de 30
de zile de Ia data comunicării deciziei inslanţei de apel;
C, nu poate fi formulatä pe motivul cä inculpatul nu a
fost Iegal citat Ia judecata in primä instanţä.
(primire in pmfesie avocat sta giar, 2015)
—
 p —
= Tfl2

(12 GRILE DREPT PROCESOAL PENAL. 11. PARTEA sPEcIALĂ

213. Inculpatui X a fost condamnat Ia pedeapsa de 1
an inchisoare de Judecätoria Arad, sentinţa rămânând
definitivă prin neapelare, In acest caz:
A. inculpatul poate face oricănd contestaţie in anulare,
dacă judecata a avut Ioc fărä participarea procurorului, care
era obligatorie potrivit Iegü;
B. persoana vátămatä poate formula cerere de revizuire
Ia instanţa civilă asupra Iaturii civile. în cazul in care nu a
fost Iegal citată:
C dacá este admisă cererea inculpatului X de redes
217. ĺmpotriva hotărărilor penale definitive se poate
face contestaţie in anulare in următoarele cazuri:
A, când judecata in apeI a avut Ioc in prezenţa unei
părţi nelegal citate;
B. când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe
cu privire Ia o cauză de incetare a procesului penaL
C când impotriva unei persoane s-au pronunţat două
hotărări pentru aceeaşi faptă, dintre care ceI puţin una
definitivă.
(primire in profesie avocat sta giar, 2016)
—

chidere a procesului pena instanţa se va pronunţa prin 218. Contestaţia in anulare formulată de inculpat
incheiere ce poate fi atacatä doar odatä cu fonduL este fondată dacă:
(admitere INM şi in magistratură. 2015) A. judecarea cauzei in primă instanţă a avut Ioc fără
214. Inculpatul X a tost condamnat Ia pedeapsa de citarea Iegală a părţii i hotărărea a rămas definitivă prin
1 an inchisoare pentru infracţiunea de Iovire şi alte neexercitarea apelului;
violenţe, prin sentinţă rămasă definitivă prin neapelare. B. se invocă citarea nelegală a părţii civile Ia judecarea
In acest caz; apelului;
A, fiind prins în străinătate şi extrădat de statul străin, C. instanţa de apeI a dispus amănarea aplicării pedepsei,
poate formula cerere de redeschidere a procesului penaL omiţănd sä analizeze inscrisul autentic prin care persoana
pentru motivul că a fost judecat in Iipsă, Ia instanţa superioară vătămatä şi-a retras plăngerea prealabilă pentru infracţiunea
c&ei care a pronunţat hotărárea; de ameninţare preväzută de art. 206 alin. (1) CP
B. competenţa de soluţionare a contestaţiei in anulare (admitere in magistratură, mai 2018)
intemeiată pe motivul că persoana vătämată retrăscso 219, In procedura de admitere in principiu a con
plăngerea prealabilä apartine instantei care a pronunţat testaţiei in anulare, instanţa pronunţä:
hotärârea in primä instanţä; A. sentinţă sau decizie de respingere ca inadmisibilă
C, cererea de revizuire formulată de procuror prin care a contestaţiei in anulare, care nu pot fi atacate cu apel,
a solicitat rejudecarea cauzei si achitarea inculpatului, fiind hotärâri definitive;
deoarece certificatul medico-IegaI aI persoanei vătămate 8. incheiere de admitere in principiu a contestaţiei in
a fost dcclarat faIs, poate fi formulată in maxim l an dc Ia anulare, care nu poate fi atacatä separat cu apeL
rămánerea derinitivä a hotärării prin care s-a constatat falsul. C incheiere de admitere in principiu a contestaţiei, care
(admUere INM şi in magistra(ură, 2017) poa(e fi aĺacată separat cu apeI in termen de 10 zile, care
curge de Ia comunicare.
215. Nu poatc fi formulată contestaţie in anulare
(admitere in rnagistrażură, aprilie 2017)
impotriva unei hotărári penale definitive:
A. cănd judecata in apeI a avut Ioc ĺäră ciţarea Iegată a 3.32. Rci:nircg;
unei părţi sau cănd, deşi Iegal citată, a fcst in imposibilitate
dea se prezenta şi dea inştiinţa instanţa despre accasta, 220. Caloa oxtraordinară dc atac a revizuirii;
B. cănd hotărârea a fost pronunţată de o instanţă A. este inadmisibilă atunci cănd este formulată de
necompetentă teritohal; procuror, acesta solicitând rejudecarea şi condamnarea
C cánd instanţa nu a fost compusä potrivit Iegii. inculpatului, motivat de faptul că s-au descoperit imprejuräd
(primire in profesie avocat deňnitiv. 2014)
— noi, ce nu au fost cunoscuĺe Ia soluţionarea cauzei, iar
acestea dovedesc nelegalitatea soluţiei de achitare a
216. Impotriva hotărărilor penale definitive se poate inculpatului;
face contestaţie in anulare in următoarele cazuri: 8. este inadmisibilă atunci cănd este formulatš de
A. judecata a avut Ioc in Iipsa avocatului persoanei condamnat pentru că hotărărea s-a intemeiat pe o prevedere
vătămate, cánd asistenţa juridică a persoanei vätămate Iegală declarată neconstituţională. după rămănerea
era obligatorie. potrivit Iegii; definitivă a hotärării, ca urmare a admiterii unei excepţii
B. şedinţa dejudecată a ĺost publică. desi Iegea prevedea I de neconstituţionalitate ridicate in altă cauză;
expres Iipsa de publicitate a şedinţei de judecată: C presupune in toate cazurile, după admiţerea in
C instanţa nu a fost compusă potrivit Iegii ori a existat principiu a cererii de revizuire, etapa cercetărilor eĺectuate
un caz de incompatibiIitate de către procuror
(primire in profesie avocat stagiar, 2015)
—
(admitere INM şi in magislratură, 2017)
DREPT PROCESUAL PENAL. 11. PARTEA SPECIALĂ
221. Admisibilitatea in principiu a cererii de revizuire
presupune şi indeplinirea condiţiei ca cererea:
A. să fie depusă de avocatul care I-a reprezentat pe
revizuent în faţa primei instanţe, atunci când revizuentul a
decedat înainte de a exercita calea extraordinară de atac;
B, Să fie introdusă Ia instanţa care a judecat cauza in
primă instanţă;
C. să cuprindă temeiul Iegal in baza căruia se cere
revizuirea hotărării, cu indicarea mijloacelorde probă apte
să dovedească temeinicia cererii.
(admitere INM şi in magistratură, septembrie 2018)
222. Admiterea în principiu a unei cereri de revizuire:
A, atrage de drept suspendarea executării hotărării a
cărei revizuire se cere, până Ia soluţionarea pe fond a cererii;
B, se pronunţă prin incheiere care este supusă aceloraşi
căi de atac ca şi hotărărea Ia care se referă revizuirea;
C, este urmată de rejudecarea cauzei, cu posibilitatea
readministrării probelor din cursul primei judecăţi.
(admUere in magistratură, iunie 2019)
223. Revizuirea cauzei intomeiată pe descoperirea
de fapte sau imprejurări ce nu au fost cunoscute ia
soluţionarea cauzei:
A, nu poate viza exclusiv schimbarea incadrării juridice
date faptei de către instanţa care a judecat cauza in fond;
B. este obligatoriu să tindă Ia o soluţie de achitare,
atunci cănd soluţia atacată prin cererea de revizuire este I de 48 de ore de Ia pronunţare pentru cei prezenţi şi de Ia
cea de amânare a aplicării pedepsei;
C, poate fi invocată de partea civilă in faţa instanţei
penale, dacă aceasta dovedeşte cu inscrisuri că intinderea
prejudiciului era mai mare decăt cuantumul despăgubirilor
care i-au fost acordate.
(admUere in magistraturâ, mai 2018)
224. Cererea de revizuire trebuie adresată:
A. procurorului de Ia parchetul de pe Iăngă instanţa
care a judecat cauza in primă instanţă;
6. instanţei care a judecat cauza in primă instanţă, dacă
priveşte netemeinicia hotărării de condamnare;
C. instanţei care a judecat cauza in primă instanţă,
chiar dacă priveşte doar Iatura civilă.
(admitere INM şi in magistratură, P014)
225. Cazul prevăzut de art. 453 aiin. (1) Iit. b) CPP
de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti definitive care
s-a intemeiat pe deciaraţia martorului A ce a săvârşit
infracţiunea de mărturie mincinoasă in cauza a cărei
revizuire se cere, influenţănd astfel soluţia pronunţată,
se poate dovedi prim
A. o hotărăre judecătorească definitivă prin care s-a
stabiiit pedeapsa de 6 Iuni inchisoare faţă de A pentru
GRILE 713
comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă, dispunăndu-se
amânarea apiicării acesteia;
6. hotărărea judecătorească definitivă prin care instanţa
de judecată a dispus incetarea procesului penal faţă de
A pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, intrucât a
intervenit decesul acestuia;
C. orice mijloc de probă administrat in procedura de
revizuire, atunci când, din cauza decesului Iui A, instanţa
a dispus incetarea procesului penal faţă de acesta pentru
infracţiunea de mărturie mincinoasă.
(admitere in magistratură, aprilie 2017)
226. În cazul admiterii in principiu a cererii de
revizuire:
A, poate fi dispusă suspendarea in parte a executării
hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplicărh pedepsei;
6. instanţa dispune in toate cazurile efectuarea de către
procuror a cercetărilor necesare pentru stabilirea situaţiei
de fapt;
C, se procedează Ia desfiinţarea hotărărilor ce nu se
pot concilia şi ulterior se reunesc in vederea rejudecării
cauzele in care acestea au fost pronunţate.
(admitere INM şi in magistratură, 2016)
227. În cazul revizuirii:
A. dacă instanţa respinge cererea de suspendare a
executării hotărării, incheierea poate fi contestată in termen
comunicare pentru cei Iipsä;
B. instanţa poate dispune Iuarea măsurii arestării pre
ventive când, după ce a suspendat executarea hotărării
supuse revizuirii, nu sunt respectate, cu rea-credinţă, obli
gaţiile impuse;
C. in rejudecarea cauzei, dacă s-a dispus anularea
hotărârii, operează efectul extensiv.
(admitere INM, noiembrie 2019)
3.5.3. Rcdcschidcrca proccsulni pcnal în cn:u!
jndccării în lipsn pcrsonnei condaninate
228. Cererea de redeschidere a procesului penal,
intemeiată pe dispoziţiile art. 466 CPP:
A, poate fi formulată şi de o persoană faţă de care s-a
dispus renunţarea Ia aplicarea pedepsei;
6. va fi respinsă, in cazul in care vizează judecarea
in Iipsă in procesul avănd ca obiect cererea de revizuire
formulată de condamnat impotriva sentinţei de condamnare,
i cerere care a fost respinsă;
C, poate fi formulată şi oral.
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
714 GRILE
§4. Proceduri speciałe
4d. Acordul de recunoaşterea vinovăţiei
229. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei poate fi
incheiat:
A. de inculpatul minorîn vârstă de 16 ani, cu incuvhnţarea
reprezentantului Iegal, numai dacă are ca obiect o măsurä
educativä neprivativä de Iibeflate;
B. de inculpatul major care recunoaşte două dintre cele
trei fapte pentru care s-a pus Tn mişcare acţiunea penală
şi acceptă incadrarea juridică a acestora;
C, numai de inculpatul care recunoaşte Tn totalitate
ťaptele pentru care s-a pus în miscare acţiunea penală şi
acceptă incadrarea juridică a acestora.
(admitere 1NM şi in magistratură. 2016)
230. Acordul de recunoaşterea vinovăţiei incheiat
intre procuror şi un inculpat minor, care a comis o
infracţiune de furt calificat:
A. va fi admis chiar dacă a fost incheiat fără încuviinţarea
reprezentantului Iegal, dacă omisiunea înniviinţării a fnst
acoperită prin declaraţia dată de reprezentantul Iegal in
faţa instanţei de judecată.
B va fi respins. atunci cănd nu a fost efectuatä expertiza
medico-Iegală psihiatrică a inculpatului, care avea 17 ani
Ia data săvárşirii infracţiunh;
C. va fi respins, dacă durata măsuńi educative a asistäńi
zilnice, indicatá în cuprinsul acordutui, a fost stabI;tä sub
minimul de 3 Iuni prevázut de Iege.
(admitere INM ş' în magistratură, septembrie 2018)
231. După emiterea ordonanţei de punere in mişcare
a acţiunii penale pentru săvârşirea infracţiunii de
ucidere din cuipă, inculpatul AB, minor in várstä de
15 ani, solicită incheierea unui acord de recunoaşterea
vinovăţiei. In aceastä situaţie, acordul de racunoaştere
a vinovăţiei:
A, se poate incheia doar dacă priveşte o măsură
educativă neprivativă de Iibertate;
B, nu poate fi incheiat. intrucăt priveşte o faptă ce a
avut ca urmare moartea victimei;
C, poate fi încheiat numai cu incuviinţarea reprezentantului
Iegal aI minorului. in condiţiile Iegii.
(primire in proťesie avocat definitiv, 2017)
—
232. Acordul de recunoaşterea vinoväţiei:
A. incheiat de un minor are ca efect reducerea cu 1/3
a Iimitelor prevăzute de Iege pentru măsurile educative
privative de Iibertate;
B, poate fi incheiat de suspectul minor, doar cu incu
viinţarea reprezentantului său Iegal;
C. priveste inclusiv forma de executarea pedepsei.
(admitere INM. noiembrie 2019)
i.L .fl._
DREPT PROCESUAL PENAL 11. PARTEA SPECIAIÄ
233. Acordui de recunoaşterea vinovăţiei;
A, poate fi incheiat în tot cursul urmäririi penale;
6. in cazul in care instanţa sesizată admite acorduL
hotärârea acesteia nu mai este supusă cäilor de atac;
C, poate fi incheiat numai cu privire Ia infracţiunile pentru
care Iegea prevede pedeapsa amenzii sau a inchisorii de
ceI mult 15 ani.
(primire in profesie avocat deľinitiv, august 2019)
—
234. Identificaţi ipotezele care sunt corecte in
procedura specialä a acordului de recunoaştere a
vinovăţiei:
A. sunt obligatorii recunoaşterea comiterii faptei şi ac
ceptarea incadrăhi juridice pentru care a fost pusă in mişcare
acjiunea penaiă, prin dedaraţie expresä a inculpatului;
6. Iimitele incheierii acordului de recunoaşterea vino
văţiei se stabilesc prin avizul prealabil şi scris aI procuromlui
ierarhic superior;
c: nu este posibilă Iăsarea nesoluţionată a acţiunii civile
de cätre instanţă.
(primire in profesie avocat stagiar, martie 2019)
—
235. ĺn procedura specială care regiementează
acordul de recunoaşterea vinovăţiei:
k procurorul ierarhic superior poate dispune priu
ordonanţä molivatä ca inculpatul să iniţieze un acord de
recunoaştere a vinoväţieL
6. procurorul nu mai intocmeşte rechizitoriu cu privire
Ia inculpatii cu care a incheiat acorduL
C este obligatorie semnarea acordului şi dc către
organul do ccrcctaro pcnală.
(primire in profesie avocat stagiaĘ 2018)
—
236. Inculpatul TC este cercetat in stare de Iibertate
de către Parchetul de pe Iăngă Judecătoria M pentru
săvărşirea intracţiunii de viol, prevăzută şi pedepsită de
dispoziţiile art. 218 alin. (1) CP, pedeapsa prevăzută de
Iege fiind închisoarea de Ia 3-10 ani. Inculpatul solicită,
in scris, incheierea unui acord de recunoaştere a
vinoväţiei. In vederea incheierii acordului:
A, este necesar avizul prealabil şi scris aI procurorului
ierarhic superior pentru stabilirea Iimitelorincheiehi acordului.
B. este obligatoriu avizul prealabil şi scris aI persoanei
vâtämate pentru incheierea acordului;
C. este obligatorie asigurarea asistenţei juridice a
inculpatului TC.
(primire in profesie avocat deflnitiv, martie 2019)
—
237. Acordul de recunoaşterea vinovăţiei se poate
incheia:
A, intre procuror şi inculpatul major care a comis fapta
impotriva unui minor;
6. numai dacă inculpatul recunoaşte toate infracţiunile
pentru care a fost pusă in mişcare acţiunea penală:
DREPT PROCESuAL PENAL 11. PARTEA SPE0IALÄ
C. chiar dacä fapta cu privire Ia care se efectuează
urmärirea penală a intrat sub incidenţa unei Iegi de graţiere
totală şi necondiţionată.
(admitere INM şi in magis(raĺură, 2014)
238. Acordui de recunoaştere a vinovăţiei:
A, trebuie semnat şi de către persoana vătămată;
B, poate fi incheiat şi in formă orală;
C, nu poate fi incheiat inainte de punerea in mişcare
a acţiunii penale.
(primire in profesie avocat stagiar, 2016)
—
239. Sesizată cu un acord de recunoaştere a vino
văţiei, instanţa:
A, poate pronunţa o soluţie mai blăndă decăt cea cu
privire Ia care s-a incheiat acordul;
8 poate obliga inculpatul Ia plata despăgubińlor civile,
chiar dacä intre pärţi nu s-a incheiat tranzacţie sau acord
de mediere;
C poate admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei
numai cu privirea unii dintre inculpaţi.
(primire in profesie avocat stagiar, 2017)
—
240. Instanţa sesizată cu un acord de recunoaştere
a vinovăţiei, in condiţiile art 480 şi urm. CPP:
A, va schimba incadrarea juridică a faptei reţinute in
acord, atunci când constată că această incadrare este una
greşită;
8. va respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei
atunci cănd inculpatul, in faţa instanţei dejudecată. retrage
consimţămăntul valabil exprimatin cursul urmăhrii penale;
C va dispune punerea de îndată in libertate a inculpatului
arestat preventiv in cauzä, atunci cănd admite acordul de
recunoaşterea vinovăţiei care prevede pedeapsa inchisorii
cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia
(admiteťe INM şi in magistraturä, 2017)
241. lnstanţa, analizănd acordul de recunoaşterea
vinovăţiei încheiat intre procuror şi inculpat;
A. il respinge, dacă apreciază că din probele administrale
nu rezultă suficiente date cu privire Ia vinovăţia inculpatului;
B. iI respinge, dacă apreciazä că pedeapsa principalä
cu privire Ia care s-a ajuns Ia acord este prea mare în raport
cu gravitatea redusă a faptei;
C. il admite, chiar dacă acesta priveşte doar o parte
dintre faptele cu privire Ia care s-a inceput urmärirea penală
şi s-a dispus punerea in mişcarea acţiunii penale faţă de
incti oat.
(admitere în magistratură, mat 2018)
242. lnstanţa respinge acordul de recunoaştere a
vinovăţiei:
k atunci cănd apreciază că soluţia cu privire Ia care s-a
ajuns Ia un acord intre procuror şi inculpat este nejustificat
de blândă in raport cu gravitatea infracţiunii;
GRILE 715
B, atunci când una dintre infracţiunile care fac obiectul
acordului de recunoaştere a vinovăţiei se pedepseşte de
lege cu inchisoare mai mare de 20 ani;
C, dacă acesta nu priveşte toate faptele reţinute în
sarcina inculpatului in ordonanţa de punere in mişcare a
acţiunii penale.
(admitere in magistratură, aprihe 2017)
42. Procedura în cauzele cu infractori minori
243. ĺn cauzele cu infractori minori:
A, nu este obligatorie citarea de către organele de
urmärire penală a părinţilor sau. după caz, a altui repre
zentant legal, la orice ascultare a minorului in calitate de
suspect sau inculpat;
B, admiterea cererii de judecare a cauzei in procedura
recunoaşteńi invinuińi poate avea Ioc dacă este incuviinţată
de reprezentantul său Iegal. iar probele sunt suiiciente pentru
aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei:
C la incheierea unui acord de recunoaşlere a vinoväţiei
Iimitele perioadei pe care se dispune măsura educativă
privativă de libertate se reduc cu o treime, iar cele prin care
se dispune o măsurä educativä neprivativă de Iibertate se
reduc cu o pătrime.
(admitere in magistratură, iunie 2019)
244. In cauzele cu inculpaţi minori;
A, nu este obligatorie citarea de către organul de urmărire
penală a părinţilor inculpatului minorin vărstă de 17 ani, la
confruntarea acestuia cu persoana vătămată;
B, la punerea in executarea măsurii educative a con
i semnării Ia sfărşit de săptămănă trebuie chemat repre
zentantul serviciului de probaţiune;
C. instanţa, in cursul judecăţii, va constata nulitatea
declaraţiei inculpatului minor, dată in cursul urmăririi penale
in lipsa unui avocat ales sau desemnat din oficiu.
(admitere INM şi in magistraturâ, 2017)
245. Referatul do evaluare a inculpatului minor în
cauzele penale se dispune în mod obligatoriu:
A, de organele de urmărire penală in cursul urmăririi
penale;
B. de instanţa de judecatä in cursul judecăţii, indiferent
dacă referatul a fost efectuat sau nu in cursul urmăririi
penale;
C. de instanţa de judecată in cursul judecăţii, cu excepţia
situaţiei in care referatul a fost efectuat in cursul urmăririi
penate.
(admitere in magistratură, apdlie 2017)
246. In cauzele în care inculpatui este minor;
A. organul de urmărire penală este obligat să solicite
efectuarea referatului de evaluare, pentru ca actul să poată
fi evaluat de procuror la rezolvarea cauzei;

716 GRILE
8, aceste cauze sejudecä potrivit regulilor de competenţă
obişnuite;
C. in cazul în care s-a Iuat de instanţă faţă de minor
măsura educativă a internärií intr-un centru educativ, exe
cutarea acesteia nu poate fi amânată sau introruptă, in
condiţiile Iegii procesual penale.
(primire in proťesie avocat sta giar, august 2019)
—
247. Pe rolul Judecătoriei Sector l se află in curs
de judecată cauza privindu-I pe inculpatul minor AB,
trimis in judecată pentru comiterea infracţiunii de furt,
prevăzută de art 228 alin. (1) CR Lajudecarea cauzei,
instanţa Iegal constituită:
A. va cita serviciul de probaţiune căt si părinţii minorului,
fără însă ca neprezentarea persoanelor Iegal citate, să
impiedice judecarea cauzei;
B. are obligaţia sä dispună efectuarea referatul de
evaluare, chiar dacă a fost solicitat de procuror in cursul
urmăririi penale;
C, dacă constată faptul că in cursul judecăţii inculpatul
minor a implinit vârsta de 18 ani, cauza va fi judecată in
continuare potrivit procedurii obişnuite.
(primire în profesie avocat definitiv, august 2019)
—
248. In cauzele cu infractori minori:
A. intocmirea referatului de evaluare este obligatorie
in cursul urmărirfl penale;
8. intocmirea referatuiui de evaiuare esíe obligatorie
in cursul judecăţh in situaţia in care nu a fost efectuat in
cursul urmărirü pcnalc,
C. dacă inculpatul a implinit 18 ani in ziua rämânerii
definitive a incheierii prin care judecătorul de cameră
preliminară a dispus inceperea judecăţii, judecarea cauzei
se va face potrivit procedurii obişnuite.
(admitere INM, noiembrie 2019)
249. Refcratul de evaluare a minorului cercetat pentru
sävărşirea infracţiunii de omor:
A, nu mai este obligatoriu să fie efectuat dacă acesta
a devenit major Ia data sesizărh instanţei;
B. este obligatoriu să fie dispus de procuror, pentru a
dovedi discernämăntul minorului, dacä acesta avea 15 ani
Ia momentul săvărşirii faptei;
C, poate fi efectuat in cursul judecării apelului, Ia cererea
procurorului de şedinţă.
(admitere INM şi in magistraturä, septembrie 2018)
250. Minorul AB a rost trimis in judecatä pentru co
miterea infracţiunii de tălhărie, prevăzută şi pedepsită
de dispoziţiile art. 233 CP, cauza aflându-se in momentul
procesual aI cercetării judecătoreşti. In cursul urmăririi
penale, s-a efectuat un referat de evaluare a minorului.
tttz_i
OREPT PROCESUAL PENAL 11. PARTEA 5PEcIALĂ
Instanţa, avănd in vedere că AB era minor Ia data sesizării
acesteia:
A, va dispune ca judecarea cauzei să aibă Ioc in şedinţă
nepublicä;
8. va putea dispune efectuarea unui nou referat de
evaluare a minorului de către serviciul de probaţiune in a
cărui circumscripţie işi are Iocuinţa minorul;
C, va putea dispune, indiferent de vărsta minorului,
indepărtarea acestuia din şedinţă, dacă apreciază că
administrarea anumitor probe iI pot infiuenţa negativ.
(primire in proťesie avocat definitiv, martie 2019)
—
4.3. Procedura reabilitării
251. Are competenţa de a soluţiona o cerere de
anulare a reabilitärii judecătoreşti:
A. Tribunalul Bucureşti, atunci cănd hotărărea de
condamnarea fost pronunţată in primă instanţă de Tnalta
Curte de Casaţie şi Justiţie;
8, instanţa in a cărei circumscripţie domiciliază condam
natul, corespunzătoare in grad celei care a judecat in primă
instanţä cauza in care s-a pronunţat condamnarea;
C. Judecătoria Sectorutui 2 Bucuresti, ori de căte ori
nfracţiunea care a atras condamnarea a iost sävărsită in
străinătate..
(admitere INM şi în magistratură, 2014)
252. Condamnatul AB formulează cerere de reabi
Iitare pentru hotärărea de condamnare Ia pedeapsa
inchisorii de 3 ani cu executare pronuntată de Tribunalul
Bucureşti in primă instanţă şi rămasă definitivă Ia data
de 01.10.2005 pentru săvărşirea infracţiunii de abuz in
serviciu. In cauză:
A. competenţa de soluţionare a cererii aparţine
judecätoriei în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul;
8. dacă intervine decesul condamnatului inainte de
soluţionarea cererii, rudele sale apropiate pot continua
procedura de reabilitare;
C. sentinţa prin care se rezolvă cererea de reabilitare
este supusă apelului in termen de 1 0 zile de Ia comunicare.
(primire in profesie avocat deňnitiv, 2017)
—
253. In procedura reabilitării:
A. instanţa va suspenda examinarea cererii, dacă anterior
soluţionării acesteia, impotriva condamnatului s-a dispus
efectuarea în continuarea urmăririi penale (in personam),
intr-o altă cauză;
8. competenţa teritorialä este una alternativă;
C. instanţa va respinge cererea, constatând că execu
tarea pedepsei s-a prescris din cauza sustragerfl de Ia
executarea celui condamnat.
(admitere INM şi in magistratură, 2017)
 DREPT PROcESuAL PENAL. 11. PARTEA SPECIALÂ
254. In procedura de reabilitare judecătorească:
A, poate fi citată persoana care a avut calitatea de parte
civilă, atunci când condamnatul susţine că şí-a indeplinit
obligaţiile civile stabilite faţă de aceasta, dar nu poate
prezenta inscrisuri doveditoare;
3. soţul supravieţuitor poate achita obligaţiile civile ale
persoanei condamnate in numele căreia a formulat cererea
de reabilitare;
C. instanţa poate acorda un termen de judecată pănä
Ia care să se împlinească termenul de reabilitare prevăzut
de lege.
(admitere INM şi in magistraturä, septembrie 2018)
255. Sentinţa prin care instanţa de judecată rezolvă
cererea de reabilitare:
A. poate fi atacată cu apeI in termen de 10 zile, care
curge de Ia comunicare:
B poate fi atacată cu contestaţie in termen de 10 zile,
care curge de Ia comunicare;
C. poate fi atacată cu contestaţie in termen de 3 zile,
care curge de Ia comunicare.
(admitere in magistratură, aprilie 2017)
256. AB, a fost condamnat dejudecătoria C Ia 2 ani
inchisoare cu executare pentru comiterea infracţiunii
de furt soluţia fiind menţinută de Curtea de apeI X,
ca urmare a respingerii apelului inculpatului. După
executarea pedepsei, Ia data Ia care a considerat că
s-a implinit termenul de reabilitarea prevăzut de Iegea
penală, condamnatul formulează o cerere de reabilitare
judecătorească, Cererea de reabilitarejudecătoreascá:
A, este de competenţa exclusivä a instanţei care a
judecat in primă instanţă cauza in care s-a pronunţat
condamnarea a cärei reabilitare se cere;
B este anulată, dacă inainte de soluţionarea cererii,
ťaţă de condamnat a fost pusă in mişcare acţiunea penală
pentru o altă intracţiune;
C. se soluţionează de instanţa competentă printr-o
sentinţă, supusă contestaţiei, in termen de 10 zile de Ia
comunicare.
(primire in proťesie avocat stagiaĘ august 2019)
—
§5. Executarea hotărârilor penale
257. Hotărărea primei instanţe rămăne definitivă Ia
data expirärii termenului de apel:
Ă. pentru inculpatul care nu a declarat apel, chiar dacă
celălalt inculpat a declarat apeI in termen. invocănd că
fapta nu există;
I comiterea infracţiunii de delapidare, prevăzută de
B. dacă apelul a fost respins ca tardiv, pentru că nu a I art. 295, precum şI Ia acordarea despăgubirilor civile
fost declarat in termen;
-
.-‚ i
GRILE 717
C. dacă inculpatul şi-a retras apelul in faţa instanţei de
apel.
(admitore în magisźratură, mai 2018)
258. Măsurile asigurătorii luate de ĺnalta Curte de
Casaţie şi Justiţie printr-o hotărâre penală pronunţată
in primă instanţă se pun in executare de:
A. Thbunalul Bucureşti sau de Tribunalul Mi!itar Bucureşti;
3, Curtea de apeI Bucureşti;
C. Tnalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(admitere in magistratură, aprilie 2017)
259. Curtea de apeI Bucureşti, Secţia penală, a dispus
achitarea inculpatului X, avocat in Baroul Bucureşti,
pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, in
temeiul art 16 alin. (1) Iit. b) teza I CPP fapta nu
—
r e prevăzută de Iegea penală. ĺnalta Curte de Casaţie
şi Justiţie, Secţia penală, admite apelul declarat de
către Parchetul de pe lângă Curtea de apel Bucureşti,
desfiinţează sentinţa atacatä şi, rejudecánd, dispune
condamnarea inculpatului Ia o pedeapsă de 2 ani de
inchisoare cu executare, In această situaţie, instanţă
de executare va fi:
A. Tribunalul Bucureşti;
3, Curtea de apel Bucureşti;
C. Tnalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(primire in profesie avocat definitiv, 2016)
—
260. Hotărárea prin care Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie admite apelul declarat impotriva unei sentinţe
de achitare pronunţate in primă instanţă de Curtea de
apeI Bucureşti şi dispune condamnarea inculpatului
va fi pusă in executare de:
A. Tribunalul Bucureşti;
3. Tribunalul Militar Bucureşti;
C, Curtea de apeI Bucureşti.
(primire in profesie avocat detînitiv. 2018)
—
261. Hotărările penale detinitive sunt puse in exe
cutare de către;
A. tribunalul in raza căruia domiciliază condamnatul, ori
de câte ori infracţiunea comisă a produs o pagubâ materială
mai mare de 2.000.000 de Iei;
8. tribunalul militar, ori de câte ori condamnarea a fost
pronunţată de o instanţă militară;
C. Tribunalul Bucureşti, dacă hotărârea de condamnare
priveşte un judecător aI Curţii Constituţionale.
(admitere INM şi în magistraturä, 2014)
262. Prin sentinţa X, Judecătoria B I-a condamnat pe
inculpatul AB Ia 3 ani inchisoare cu executare pentru
formulate de partea civilă RF. Impotriva hotărării,
inculpawl a declarat in termen apel, respins prin hotărâre
118 GRILE
definitivä de Curtea de apeI D, prin care s-a menţinut
pedeapsa de 3 ani inchisoare cu executare. Avănd in
vedere datee speţei, hotărârea definitivă a instanţei
de apel:
A, va fi pusă Tn executare de prima instanţă, adícä
Judecätońa B;
DREPT PROCESUAL PENAL 11. PARTEA SPECIALÄ
B, va fi pusä in executare de Cudea de apei D;
C, punerea in executarea pedepsei privative de Iibedate
se va face de curlea de apel, având in vedere urgenţa, ar
celelalte dispoziţfl ate hotärării definitive, de prima instanţă.
(primire În pmfesie avocat deflnitív, august 2019)
—
 B. RĂSPUNSURI I EXPLICAŢII

CAPITOLUL 1. PARTEA GENERALĂ

§1. Principiile şi limitele aplicării legii procesuale penale

1. Răspuns: B (primire in profesie—avocatstagiar, 2016)

Potrivit art 4 CPP, orice persoană este considerată nevinovată pănă Ia stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărăre penală
definitivă. Dispoziţia Iegalä reprezintä o prelungire a principiului constituţional prevăzut Ia art. 23 alin. (11) din Constituţie,
conform căruia persoana este considerată nevinovată pănă la rămânerea definitivă a hotărării judecătoreşti de condamnare. Prin
hotărăre in merit prin care s-a stabilit vinovăţia vom inţelege atăt hotărările de condamnare (cu executare in penitenciar ori
cu suspendarea executării), de amănare a aplicării pedepsei ori de renunţare Ia aplicarea pedepsei sau prin care s-a dispus
Iuarea unei măsuri educative (in cazul infracţiunilor săvărşire in minorat).
Aşa fiind, varianta de räspuns de Ia Iitera B este corectă.
Variantele de răspuns de Ia Iiterele A şi C sunt eronate, intrucăt se referă Ia momente in procesul penal anterioare rămănerii
definitive a hotärării.

j 2. Răspuns: A (admitere in magistratură, iunie 2019)

Principiul ne bis in idem interzice urmärirea ori judecata persoanei pentru sävărşirea unei infracţiuni dacă faţă de aceeaşi
persoanä s-a pronunţat anterior o hotărăre penală definitivă cu privire Ia aceeaşi faptă, chiar şi sub o altă incadrare juridică
(art. 6 CPP), Nu va interesa care este instanţa care a pronunţat prima hotärăre sau care este organul de urmärire penalä care
efectuează ulterior urmärirea penală ori instanţa de judecată care a judecat sau pronunţat cea de-a doua hotărăre definitivă.
Faţă de definiţia Iegală, constatăm că incidenţa principiului ne bis in idem va putea fi argumentatä numai in ceI de-aI doilea
proces, pendinte, prin invocarea cazului de impiedicare a punerii in mişcare ori a exercitării acţiunii penale prevăzut Ia art. 16
alin. (1) Iit. i) CPP—există autoritate de Iucru judecat— sau cu privire Ia hotărărea definitivă pronunţată ulterior, prin exercitarea
contestaţiei in anulare fundamentate pe cazul preväzut Ia art. 426 Iit. i) CPP cănd impotriva unei persoane s-au pronunţat
—

două hotärâri definitive pentru aceeaşi faptă.

Pentru toate acestea, răspunsul corect este ceI de Ia Iitera A.

§2. Acţiunea penală şi acţiunea civilă în procesul penal

I 3. Răspuns: B (primire in profesie avocat stagiar, 2015)

—

Acţiunea penală poate fi definită drept mijlocul procesual prin care conflictul de drept penal näscut prin sävărşirea unei
infracţiunii este dedus spre soluţionare organelorjudiciare şi prin care se realizează tragerea Ia răspundere penală a persoanei
care a sävărşit infracţiunea (A. ZARAFIu, Procedurâ penală. Partea generalâ. Partea specială, ed. a 2 a, Ed. c.H. Beck,
Bucureşti, 2015, p. 77). Intr-adevăr, potrivitdispoziţfllorad. 14 alin. (1) CPP, obiectul acţiunii penale este tragerea Ia räspundere
penalä a persoanelor care au sävărşit infracţiuni. Prin săvărşirea unei infracţiuni" se inţelege, potrivit art. 602 CPP raportat Ia
art, 174 CP, săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care Iegea Ie pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă, precum
şi participarea Ia comiterea acestora in calitate de coautor, instigator sau complice.
Potrivit dispoziţilor art. 14 alin. (2) şi (3) CPP, acţiunea penală se pune in mişcare prin actul de inculpare prevăzut de lege
şi se exercitä in tot cursul procesului penal, pănă la stingerea sau epuizarea ei printr-o soluţie ori hotărâre definitivă.
De lege Iata, acţiunea penală poate fi pusă in mişcare exclusiv de către procuror, procurorul fiind in prezent depozitarul
acţiunii publice, astfel incăt singura variantă corectă este cea de Ia Iitera B, Măsura va fi dispusă, de regulă, prin ordonanţă, in
cursul urmăririi penale (art. 309 CPP). ca excepţie, in cazul infracţiunilor de audienţă şi in conformitate cu dispoziţiile art. 360
CPP, procurorul va putea pune in mişcare acţiunea penală din declaraţie oralä (pentru opinia potrivit căreia procurorul, prin
declaraţia orală, nu pune in mişcare acţiunea penală, ci doar işi dezvăluie intenţiile sale, a se vedea, GH. MATEuŢ, Tratat de
procedură penaiă. Partea generaiă, vol. 11, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 134). De menţionat că prin declaraţia pe care o
face procurorul, acesta nu extlnde acţIunea penală exercltată Tn dosarul pendlnte, ci arală că inţelege ca in dosarul nou-format
care are ca obect infracţiunea de audienţă reţinută să i se atribuie făptuitorului calitatea de inculpat. Desigur, incheierea prin
care s-a constatat infracţiunea de audienţă şi care cuprinde declaraţia orală a procurorului va fi trimisä unităţii de parchet
competente, care nu este necesar să fie aceeaşi cu cea din care face parte procurorul de şedinţă.
720 EXPLICAŢII DREPT PROCE5UAL PENAL. 1. PARTEA GENERALÂ

4. Răspuns: B (prîmire În profesie avocat sta giar, 2016)

—

Varianta corectä de räspuns este cea de Ia litera B, aşa cum am arătat anterior, explicaţfl Ia care trimitem.
Reamintim cu această ocazie numai faplul cä acţiunea penalä este pusä Tn mişcare, de Iege lata, strict de către procuror
şi çlumai prin ordonanţä ori declaraţie oralä, în cazul infracţiunilor de audienţă, niciodată de organele de jurisdicţie (judecätor
de drepturi şi Iibedäţi, judecätor de cameră preliminară ori instanţa de judecată) sau de organele de cercetare penală.

I 5. Răspuns: B (primire În profesio avocat dofinîtiv, august 2019)

—

Aşa cum am arătat anterior, punerea in mişcarea acţiunii penale poate fi dispusä numai de către procuror, şi nu de organul
de cercetare penală (care e Iot organ de urmärire penalä), de judecător sau de instanţa dejudecată, Măsura se comunică
inculpatului de cätre organul de urmărire penală care il cheamă pentru a-l audia Iart 309 alin. (2) CPP], De reţinut este cä ceea
ce se comunică inculpatului nu este ordonanţa de punere în mişcarea acţiunüpenale, ci mäsura in sine, faptul cä i s-a atribuit
calilatea de inculpat, calitate in care urmeazä sä fie audiat de către organul de urmărire penală, Pentru aceste considerente,
observäm că varianta de răspuns de Ia Iitera B este singura copeclă.

6. Räspuns: A, B (primire in profesie avocat sta giar, 2018)

—

Nu se va putea dispune punerea in mişcare a acţiunii penale ori, în cazul în care mäsura a fost dispusä, nu se va putea
exercita acţiunea penală in cazul in care a intervenit un transferde proceduri cu un alt stat, în condiţiile legii [art 16 alin (1)
lit j) CPP] sau a intervenit decesul ori radierea suspectului sau a inculpalului persoană fizică, respectiv persoanä juridică. ln
acesle cazuri, in cursul urmăririi penale, procurorul va dispune soluţia clasärii, iar in timpul judecăţii, instanţa va dispune
încetarea procesului penal.
In cazul în care a intervenit o lege de graţiere colectivă procesul penal va continua, iar în cazul in care instanţa va constata
că fapLa dedusă judecăţii existä, este infracţiune şi a fost săvărşitä de inculpat cu vinoväţia cerutä de lege, ulterior pronunţärii
snluţiei cnndamnării, va constata, atunci când este cazul şiin imitele şiin condiţiile legíi de graţiere, că pedeapsa a fost graţiată
Pentru aceste considerente, varianlele de la literele A şi B sunt corecle.

7. Răspuns: A, C (primire În profesie avocat stagiar, 2014)

—

Cazurile de impiedicare a punerii în mişcare sau de exercitare a acţiunii penale, prevăzute la art. 16 CPP, pot iiripärţite
in cazuri care lasă fără temei acţiunea penală [cazurile prevăzute la lit. a)-d)], respectiv cazuri care Iasă färä obiect acţiunea
penală [cazurile prevăzute la lit. e)-j).
Atunci când acţiunea penală este färä temei, procurorul va dispune soluţia clasărü, iar instanţa va pronunţa achilarea.Atunci
cănd acţiunea penalä este lipsitä de obiect, procurorul va dispune, de asemenea, soluţia clasării, in timp ce instanţa va pronunţa
incelarea procesului penal
Pentru aceste motive, răspunsurile corecte sunt cele de la Iiterele A şi C.

I . Răspuns: B (primire Îfl profesie avocat detÎnitiv, 2016)

—

Cazul de impiedicare a punerii in mişcare ori a exercitärii acţiunii penale preväzut de art 16 alin. (1) lit. f) CPP are in vedere
decesul sau radierea suspectului oria inculpatului persoanä fizică sau, dupä caz, persoană juridică, şi nu decesul persoanei
vätämate
Decesul persoanei vătămate nu va influenţa in vreun ĺel desfăşurarea procesului penal, indiferent dacä a intervenit in
termenul de formulare a plăngerii prealabile sau dupä formularea acesteia ĺn latura civilä a procesului insă, decesul persoanei
vătämate transferä dreptul dea exercita acţiunea civilä in favoarea succesorilor, dacă aceştia işi exprimă opţiunea dea continua
exercitarea acţiunii civile, in termen de cel mult două luni de la data decesului sau a reorganizării, desflinţärfl sau dizolvärh
[art. 24 alin. (1) CPPJ. Evident succesorii nu trebuie indicaţi de către vreo partea procesului, cu atât mai puţin de către partea
acuzată, cea direct vizată de acţiunea civilă, intervenţia succesorilor in proces realizändu-se din iniţiativa acestora.
Pentru aceste motive, singurul räspuns corect este cel de la litera B.
9. Răspuns: B, C (primire in profesie avocat definătiv, 2015)
—

Continuarea urmăririi penale inpersonam pentru infracţiunea de loviri sau alle violenţe presupune ca persoana vătämată să
formuleze plăngere prealabilă, în termen de 3 luni din ziua in care a aflat despre săvărşirea faptei [art. 296 alin. <1) CPPJ. Evident
in lipsa plăngerii prealabile a persoanei vătámate urmărirea penalä íncepută in rem nu poate avansa in stadiul investigării in
personam, soluţia care se impune fiind clasarea cauzei de către procuror.
In cursul judecăţfl, retragerea plângerii prealabile poate interveni pănă la pronunţarea unei hotărâri definitive, efectul
subslanţial in latura penală a cauzei fiind inlăturarąa răspunderii penale a inculpatului Iart 158 alin. (1) şi (2> CP], in latura
civilä neproducând vreun astfel de efect, Din perspectivä procesualä retragerea plăngerii prealabile constituie caz de încetare
a procesului penal [art. 16 alin. (1) lit. g) CPP], iarcu privire la latura civilă instanţa va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă [art. 25
alin. (5) CPP].
Faţă de toate acestea, variantele corecte de răspuns sunt cele de la Iiterele B şi C.
IOAN-PAUL CHIS, VICTOR VĂDUVA EXPLICAŢII 721

10. Räspuns: A, B (primire În profesie avocat deťinitiv, 2018)

—

Această intrebare pune in evidenä aceeaşi problemă de drept rezolvarea fiind aceeaşi ca řn cazul precedentei intrebäri
şi pentru aceleaşi motive. Intr-adevăr. retragerea plăngerii prealabile. oricánd aceasta ar interveni in cursul procesului penaL
dar nu mai târziu de momentul pronunţärii unei hotärări deflnitive, constituie caz de impiedicare a exercitării acţiunii penale,
acţiunea penală fiind stinsă printr-o soluţie de incetare a procesului penal(ad. 16 alin. (1)lit. g)CPP]. Tn latura civilä a cauzei.
efectul retragerii plăngerü prealabile se manifestá prin lăsarea ca nesoluţionată a acţiunii civile (art. 25 alin. (5) CR9.
Prin urmare, variantele corecte de răspuns sunt cele de la literele A şi 8.

I 11. Răspuns: B, C (NA: in prezent, doar B) (admitere INM şi În magistratură, septemhrie 2018)
În contextul existenţei unui caz care impiedică exercitarea in continuare a acţiunii penale este necesarä o altă acţiune
cu efect dinamizant care să impună continuarea procesului penal. Aceaslă contraacţiune aparţine exclusiv suspectului sau
inculpatului i numai in ipoteza constatärii anterioare a unui impediment de punere in micare ori de exercitare a acţiunii penale.
dintre cele strict şi limitativ prevăzut de lege: amnistia, prescripţia răspunderii penale, retragerea plăngerii prealabile, existenţa
unei cauze de nepedepsire, existenţa unei cauze de neimputabilitate.
Raţiunea acestei instituţii este derivală din dreptul la apărare al acuzatului in procesul penal, argumentele aduse in apărare
nefiind analizate pe fond de către organele judiciare prin valorifIcarea cazurilor legale preväzute de art, 18 şi art. 319 CPP.
Dispoziţiile art 18 CPP fac referire şi la situaţia dispunerii soluţiei renunţărfl la urmärirea penală, insă, apreciem noi, textul
a devenit inaplicabil Tn contextul in care această soluVe este veriflcatä sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, ope /egis, de cätre
judecătorul de cameră preliminară.
De allfel. prin modiflcarea adusă art 319 alin. (1) CPP prin O.U.G. nr. 18/2016 (M. 0!. nr. 389 din 23 mai 2016), soluţia
renunţării la urmărirea penalä a fost exclusă dintre cazurile in care suspectul sau inculpatul are dreptul să solicite continuarea
procesului penal, 0 intervenţie legislativă prin care să fie corelate dispoziţiile art 1 8 cu cele ale ad. 319 CPP ar fi bine-venită
nu numai motivat de abordarea diferitä a Iegiuitorului in ceea ce priveşte instituţia renunţării la urmädrea penală, dar şi pentru
a corecta omisiunea (in opinia noastră) dea prevedea posibilitalea continuărü urmărirü penale in cazul valoriücäńi unui caz de
neimputabilitate prin dispunerea soluţiei clasării.
Pentru aceste motive, de Iege jata, apreciem că singurul răspuns corect este cel de la litera 8, retragerea mäduriei mincinoase
fiind un caz de nepedepsire care permite ca suspectul sau inculpatul să solicite continuarea procesului penal.

j 12. Răspuns: A (primire în profesie avocat definitiv, 2014)

—

Rapodat la dispoziţiile art, 18 şi art. 319 CPP, suspectul sau inculpatul poate solicita continuarea procesului penal in
ipoteza constatärii anterioare a unui impediment de punere in mişcare ori de exercitare a acţiunii penale dintre cele strict şi
limitativ prevăzute de lege: amnistie. preschpţia răspunderii penale. retragerea plângerii prealabile, existenţa unei cauze de
nepedepsire, exislenţe unei cauze de neimpulabilitate.
Faţä de aceste considerente, singura variantă corectă de răspuns este cea de la litera A.
13. Răspuns: A, B (P48: in prezont, doar A) (primire în proťosie avocat stagiar. 2015)
I —

Retragerea plăngerii prealabile de către persoana vătămată deschide dreptul suspectului sau inculpatului de a solicita
continuarea procesului penal, Varianta de la litera A este deci corectă.
Varianta de la litera B este. de Íege lata. eronată. intrucăt. apreciem noi. chiar dacä formal modalitatea de stingere a acţiunii
penale prin renunţarea la urmărirea penală este prevăzutä printre cazurile de la art. 18 CPP. mecanismul actual de Verificare
din oficiu a ordonanţei procurorului exclude posibilitatea (şi eflcienţa) continuării procesului penal.
fn fine, varianta de la lilera C este eronată. deoarece ipoleza in care faţă de suspecl sau inculpat s-a dispus o soluţie de
clasare ori de achitare fundamentatä pe cazul prevăzut de art 16 alin. (1) lit. c) CPP nu există probe că o persoană a săvärşit
—

infracţiunea exclude posibilitatea continuârii procesului penal, raţiunea acestei instituţii neverificăndu-se in acest caz.
—

j 14. Räspuns: A, B (admitere INM, noiembrie 2019)

Exerciţiul acţiunii civile in cadrul procesului penal reprezintă un beneficiu procesual acordat victimei infracţiunii, de a
valorifica toate elementele probatorii strânse de procuror ?n acuzare, precum şi intreg cadrul procesual al procesului penal,
pentru a-şi vedea satisfăcute interesele de ordin civiL patrimonial sau moraL afectate de comiterea infracţiunii impotriva sa
(M. UDROIu, Procedurä penafă. Partea generaĺă. ed. a 3 a. Ed. C.H. Beck. Bucureşti. 2016, p. 139). Acţiunea civilä exercitată
in cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la räspundere civilă delictualä a persoanelor responsabile potńvil legii civile
pentru prejuđiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale. Repararea prejudiciului material şi moral se
face potrivit dispoziţiilor legii civile, in natură, prin restituirea lucrului, ori prin echivalent.
Acţiunea civilă in procesul penal se exercitä de către persoana vătămatä sau de către succesorii acesteia, care se constituie
parle civilă impotriva inculpatului şi, după caz, a părţii responsabile civilmente, Dacă dreptul de reparare a prejudiciului a fost
transmis pe cale convenţională unei alte persoane, aceasta nu poate exercita acţiunea civilă in procesul penal decât dacä
transmiterea dreptului a avuż loc după constituirea ca parte civilâ {ait. 20 alin. (7) CR9.
 722 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL PENAL 1. PARTEA GENERAŁĂ

Renunţarea Ia pretenţhle civile fäcută de partea civilă este definitivă, aceasta neputănd reveni asupra renunţării pentru a
continua exercitarea acţiunii civile nici în procesul penal, nici pe cale separată, in faţa instanţei civile [art. 22 alin. (3) CPP].
Astfel, varianlele corecte de răspuns sunt cele de la Iiterele A şi B.
15. Răspuns: A (primire in profesie avocat stagiar, 2017)
—

Potrivit art 19 alin. (3) CPP, când persoana vălämată este lipsitä de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu
restrănsă, acţiunea civilă se exercită în numele acesteia de către reprezentantul Iegal sau, după caz, de către procuror in
condiţiile art 20 alin. (1) şi (2) CPP, si are ca obiect, in funcţie de interesele persoanei pentru care se exercită. tragerea la
räspundere civilă delictualä. Conform dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (2)CPP, constituirea ca parte civilă se poate face pánä Ia
inceperea cercetării judecătoreşti, in scris sau oral, cu indicarea naturii şi a intinderii pretenţiilor, a motivelor si a probelor pe
care acestea se intemeiazä. Prin urmare. din interpretarea cadrului legislativ aplicabil, rezultă câ nu există o reglementare
specială in cazul exercitării de către procuror a acţiunii civile in numele persoanei vătămate fărá capacitate de exerciţiu sau
cu capacitate de exerciţiu restrânsä. Astfel, inclusiv in aceastâ ipoteză, procurorut este obligat sä indice, pănă Ia inceperea
cercetării judecătoreşti, natura şi intinderea pretenţiilor, a motivelor şi a probelor pe care acestea se intemeiază, În cazul
nerespectărh acestui termen de câtre procuror, intervine sancţiunea inadmisibilitäţii in cadrul procesului penal a acţiunii civile
(M. UoRolu, A. ANOONE-BONTAŞ, G. BODORONcEA, S. BocoAN, M. BuLANcEA, D. SEBA5TIAN CHERTEŞ, I-R CHIş, V.H. DIMITRIE
C0N5TANT1NEScu, D. GRĂDINARu, C. JDERu, 1. KuGLAY, C. MEcEANu, 1. NEoacu, L. POSTELNIcU, S. RÄ0uLEŢu, A. ŞiNc,
R SLĂvoiu, 1. TOcAN, A.R, TRANDAFIR, M. VAsIEscu, G. ZLATI, Codui de procedurä penală, Comentariu pe aflicole, ed. a 2-a,
Ed. CH. Beck, Bucureşti, 2017, p. 145 in continuare M. UDR0Iu ş.a.), persoana vătămată sau succesorii acesteia putănd să
—

isi exercite dreptul dea introduce acţiunea la instanţa civilă, astfel cum rezultä din interpretarea dispoziţii!or art. 20 alin. (4) CPP.
Asadar. procurorul poate exercita din oficiu acţiunea civilă pentru şi in numele persoanei vătămate Iipsite de capacitate
de exerciţiu sau cu capacitale de exerciţiu restrănsă, o asemenea posibilitate existând in măsura in care procurorul a făcut
cunoscută intenţia sa in acesţ sens pănä la inceperea cercetäni judecătoreşti (art. 19 atin (3) raportat la art. 20 alin. (1) CPPI. In
lipsa acestei declaraţii a procurorului şi Tn lipsa unei constituiri valabĽe de parte civilă in procesul penal, instanţa penaiä se
poate pronunţa numai cu privire la desĺiiiiţarea totalä sau padialä a unui inscris ori cu privire la uslabiliia siluaţisi anterioare
săvărşirii infracţiunii, in măsura in care aceasta este posibilă [art, 25 alin. (3) CPP].
Petru aceste uuiisidieiite, varianta corectă de răspuns este cea de la litera A.

I 16. Răspuns: C (admitere INM şi În magistratură, 2015)

Am arătat mai sus (nr 15)că, din intcrprctarea cadrului legislativ aplicabil, rezultă că nu există o reglementaie specialä iii
cazul exercitării de cätre procuror a acţiunii civile in numele persoanei vätămate fără capacitate de exerciţiu sau cu capacitate
de exerciţiu restrănsă. Prin urmare, inclusiv in aceastá ipoteză. procurorul este obligat să indice. pánä Ia inceperea cercetării
judecătoreşti, natura şi intinderea pretenţiilor. a motivelor şi a probelor pe care acestea se intemeiazä. ln cazul nerespectärii
acestui termen de către procuror, cererea formulată se va respinge ca inadmisibilä Cu toate acestea, chiar dacă acţiunea civilă
nu mai poate fi judecatä in cadrul respectivului proces penal, persoana vătämată sau succesorii acesteia nu vor pierde dreptul
dea introduce acţiunea la instanţa civilă, astĺel cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 20 alin. (4) CPP.
Pentru aceste considerente, observăm că varianta de răspuns de la litera C este singura corectă.

I 17. Răspuns: A (NB: in prezent, A, C) (admitere INM şi in magistratură, 2016)

Din interpretarea dispoziţiilor art 25 alîn (1) şi (5) CPP prin raportare la art. 16 alin. (1) IiL. b) CPP, rezultă că, in caz de
achitare a inculpatului in temeiul art. 16 alin. (1) lit, b) teza a Il-a CPP, instanţa se pronunţă prin aceeaşi hotărâre atăt asupra
acţiunii penale, căt şi asupra acţiunii civile. Prin urmare, constatăm cä varianta de răspuns de Ia litera A este corectă.
Tn acelaşi timp, in raport de cadrul legis!ativ aplicabil, potrivit baremului de la data concursului, varianta de răspuns de la
litera C nu a fost considerată corectä, intrucăt, pctrivit dispoziţiilor art 25 alin. (5) CPP, in caz de incetare a procesului penal
in temeiul art 1B alin. (1) Iit. f) CPP, instanţa Iasă nesoluţionată acţiunea civilă. Tn prezent insă, trebuie avut in vedere că un
asemenea răspuns arfi corect, avănd in vederecă, prin Decizia nr. 586/2016 (M. Of. nr 1001 din 13 decembrie 2016), Curtea
Constituţională a constatat că .‚dispozifh/e art 25 aÍin. (5) din Ccduldepmcedură pena/ă, cu reťeńre ia dispoziţiiie art 16 aiin. (1)
11Ł din Codui de prucedură penală sunt neconstItuţionale in ceea cephveşte iăsarea ca nesoluţionată a ac(iuniicivlie de către
insĺana penaiä, in cazuĺ încetădi procesuluipenal ca urmare a intervenińi prescnpţiei răspundeńi penaie, iar textul alin. (5) al
art 25 CPP a fost modificat in acest sens prin Legea nr 9/2017 (M Of. nr 144 din 24 februarie 2017).
În ceea ce priveşte varianta de răspuns de la Iitera 8, arătăm cä, potrivit art 25 alin. (5) CPP, in cazul preväzut de art. 486
alin. (2) CPP, respectiv când instanţa admite acordul de recunoaşterea vinovăţiei şi intre părţi nu s-a incheiat tranzacţie sau acord
de mediere cu privire la acţiunea civilä, instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilä.A contrario, instanţa nu va lăsa nesoluţionată
acţiunea civilă atunci cănd constatä că intre părţi s-a incheiat un acord de mediere cu privire la acţiunea civilă. Prin urmare,
această variantă de răspuns este greşită.

--‘—-t
fl -
-:--:;Ĺa . ‘-- —
— n
IOAN-PAUL cHIS, VICTOR VĂDUVA EXPLICAŢII 723

18. Räspuns: A, c (primire În proťesîe avocat stagiar, 2018)

—

Acţiunea civilă care are ca obiect tragerea Ia răspundere civilä a inculpatului şi a părţii responsabile civilmente, exercitată
Ia instanţa penalä sau Ia instanţa civilä, esie scutită de taxă de timbru Iart. 20 alin. (8) CPP]. Din aceastä prevedere rezultă
ĺaptul că pańea civilă nu va h ţinută să achite taxă de timbru pentru a exercita acţiunea civilă în procesul penal dacä aceasta
are ca obiect tragerea Ia răspundere civilá delictuală a persoanelor responsabile potrivit Iegii civile pentru prejudiciul produs
prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.
Instanţa penală, aşa cum urmează să arătăm, trebuie fie să soluţioneze acţiunea civilä exercitată in procesul penal (aceasta
flind regula), prin admiterea ori prin respingerea cererii, fle sä o Iase nesoluţionatä (excepţia). ĺntr-adevăr, de regulă, instanţa
penală Va soluţiona acţiunea civilä [art. 25 alin. (1) CPP], prin excepţie insă, in cazurile strict şi Iimitativ preväzute de Iege, va
fi Iăsată nesoluţionatä.
Astfel, potrivit art. 25 alin. (5) CPP, in caz de achitare a inculpatului sau de incetare a procesului penal, in baza art 16
alin. (1) lit. b)teza 1, Iit. e), f)—cu excepţia prescripţiei răspunderii penale, i) şij), in cazde încetare a procesului penal ca urmare
a retragerii plăngerii prealabile, precum şi in cazul preväzut de art. 486 alin. (2), instanţa Iasä nesoluţionată acţiunea civilă.
Faţă de toate acestea, variantele corecte de răspuns sunt cele de Ia Iilerele A şi C.

I 19. Räspuns: C (primire in pro(csie avocat defÎniüv, avgust 2019)

—

In Iegătură cu acvunea civilă. instanţa are Ia dispoziţie trei variante posibile: admiterea acţiunii civile, respingerea acţiunii
civile şi Iäsarea nesoluţionată a acţiunii civile. Aceastä din urmä varianlă este incidentă in cazurile Iimitativ prevăzute de
art. 25 alin. (5) şi (6), reprezentănd o excepţie de Ia indatorirea pe care o au judecătorii dea primi şi sotuţiona orice cerere de
competenţa instanţelor judecătoreşti [art. 5 alin. (1) CPC].
Aşa Ilind. in cazul in care decesul inculpatului a intervenit după sesizarea instanţei. instanţa va pronunţa incetarea procesului
penal [art. 396 alin. (6) raportat Ia art. 16 alin. (1) Iit. f)J şi va Iăsa nesoluţionată acţiunea civilă [art. 397 raportat Ia art 25 alin. (5)].
Pentru aceste considerente, observăm că varianta de răspuns de Ia Iitera C este singura corectă.

20. Răspuns: c (admitere INM şi în magistratură, 2014)

Potrivit art. 20 alin. (1) CPP, constituirea ca parte civilä se poate face pănă Ia inceperea cercetării judecätoreşti, moment
care, ĺaţă de reglementarea anterioară, este ulterior citirii actului de sesizare a instanţei. In prezent, potrivit dispoziţiilor art. 374
alin. (1) şi (3) CPP, după citirea actului de sesizare şi dupä Iämurirea chestiunilor prealabile, persoanei vätămate i se aduce Ia
cunoştinţä dreptul de a se constitui parte civilä pănă Ia începerea cercetării judecătoreşti, Pentru aceste motive, constatăm că
varianta de răspuns de Ia Iitera A nu este corectă.
În ceea ce priveşte varianta de räspuns de Ia Iitera 8, ce priveşte posibilitatea solicitării continuärii procesului penal in
cazul decesului inculpatului, nici aceasta nu este corectă. Bineinţeles că persoana vătămatä nu are o asemenea posibilitate,
decesul inculpatului conducănd direct Ia încetarea procesului penal, potrivit art 15 alin. (1) Iit. f) cPP, şi Ia Iăsarea nesoluţionată
a acţiunii civile, potrivit art. 25 aIin (5) CPP, opţiunea continuärii exercitării acţiunii civile faţä de succesori existănd doar in
situaţia decesutui persoanei responsabile civilmente. potrivit art. 24 alin. (2) CPP.
ĺn aceIaşi timp, in raport de dispoziţiile art 20 alin. (2), (3) şi (5) Iít. b) CPP. persoana vätămată majorä se poate constitui parte
civilä in cursul urmăńrń penale, putănd ca, pánä Ia terminarea cercetárii judecătoreşti, să îşi majoreze intinderea pretenţiUor. Prin
urmare, constatäm că varianta de răspuns de Ia Iitera C este cea corectă.

I 21. Räspuns; B (primire în profesie avocat sta giar, 2014)

—

Persoana care a suferit o vătämare fizică, materială sau moralä se poate constitui parte civilä in tot cursul procesului penal,
insă nu mai tărziu de inceperea cercetănî judecătoreştí Ia prima instanţă de judecată (art. 20 alin. (1) CPPj (in aceIaşi sens,
M. UoRoIu, Op. cI'L, p. 84; referitor Ia momentul pánä Ia care persoana vätămatä se poate constitui parte civilá in procesul
penal, autorul a arătat că depăşirea momentului inceperii cercetării judecătoreşti sau constituirea de parte civilä in apeI va fi
sancţionată cu inadmisibilitatea). Pânä la tenvinarua ce rcetădijudecătoreştíla prima instanţă, partea civilă poate (1) îndrepta erorile
materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civilă, (/1) mări sau micşora intinderea pretenţiilor ori (111) solicita repararea
prejudiciului material prin plata unei despăgubiri băneşti, dacă repararea în naturä nu mai este posibilă [art. 20 alin. (5) CPP].
Faţă de toate acestea, corect este răspunsul de Ia Iitera 8, partea civilă avănd posibilitatea Iegală sä mărească ori să micşoreze
întinderea pretenţiilor civile Jndîcate în cuprinsul cererii de constituire ca parte civilă. Pentru prejudiciul născut ori descoperit
dupä constituirea ca parte civilă, persoanele interesate vor avea dreptul să se adreseze instanţei civile [art. 27 alin. (6) CPPJ.
Aceastä dispoziţie Iegală vine oarecum in contradicţie cu dispoziţia care permite persoanei vătămate să se conslituie parte
civilă pănä Ia inceperea cercetării judecătoreşti. Or, dacä dreptul persoanei vătămate poate fi exercitat pănă Ia acest moment,
nu există nicio raţiune pentru inläturarea Iui in Iegălurä cu prejudiciu născut ori descoperit după constituirea ca parte civilă,
insä antedorinceperii cerceţärii judecătoreşti (in acelasi sens. M. UoRoIu. 0/3. dL p. 156).
In concluzie, apreciem c dispoziţiile art. 27 alin. (6) CPP trebuie reĺormulate. sintagma după constituirea ca parte civil&
urmănd a fi inlocuită cu sintagma „după inceperea cercetärii judecätoreşlr.
724 EXPLIcAŢII DREPT PROCESUAL PENAL 1. PARTEA GENERALÂ

22. Räspuns: A, B (primire in proťesio avocat stagiar, 2015)

—

Faţă de dispoziţiile art. 20 alin. (5) IiL a) şi b) CPP. variantele corecte de răspuns sunt cele de Ia IitereleA şi B. răspunsuri
care au in vedere inlocmai textul Iegal.
Varianta de Ia Iitera C este eronată, Tnlrucát, faţä de dispoziţńle art 21 alin (1) raportate Ia cele ale art. 20 alin. (1) CPP şi
de considerentete Deciziei Curţii Constituţionale nr. 25712017 (M. Dĺ. nr 472 din 22 iunie 2017), introducerea părţii responsabile
civilmente în procesul penal se poate realiza Ia cererea părţii Tndreptăţite potrivit Iegii civile, pâná Ia finalui fazoi de urmärire
penalä, pentru a da posibilitatea acesteia de a-şi exerciia ptenar drepturile procesuale, începând cu faza camerei preliminare
(N. VoLoNcIu Ş.A., Codui de procedură penaiä comentat, ed. a 3-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2017, p. 87 in continuare —

N. VoLoNclu ş.A). Opinia doctrinară cita[ă nu trebuie privitä in Iermeni stricţi, imperativi, intrucăt asigurarea dreptului părţii
responsabile civilmente de a formula cereri şi excepţii cu privire Ia Iegalitatea sesizării instanţei, Iegalitatea administrărh probelor
şi a efectuării actelorde cätre organele de urmărire penală, în vederea realizării unui echilibru intre drepturi ĺundamentale relative
aflate in concurs, şi anume dreptul de acces Iiber Ia justiţie şi dreptul Ia apărare ale persoanei vătămate ce se consiituie parte
civilă, pe de o parte, şi, pe de altä parte, dreptul de acces Iiber Ia justiţie şi dreptul Ia apărare ale pärţii civilmente responsabile,
poate fi realizalâ şi prin introducerea in proces a acestei pärţi Ia debutui procedurii de cameră preliminară.

23. Răspuns: 8, C (primire in profesie avocat definitiv, 2014)

—

Faţă de cele arötate anterior variantele corecte de răspuns sunt cele de Ia Nterele B şi C. Intr-adevăr. potrivit đispoziţHlor
art. 20 alin. (5) CPP, partea civi!ä poate, până Ia terminarea cercetării judecätoresti i independent de poziţia inculpatului cu
privire Ia aceasta. indrepta erorile materiale strecurate în cuprinsul cererii de constituie ca parte civilă ori solicita repararea
prejudiciului material prin plata unei despăgubiri băneşti. dacă repararea in natură nu mai este posibilă.
Varianta de räspuns de Ia itera A este eronată, întrucât natura pretenţiitor civi!e trebuie indicatâ de către persoana interesatä
prin cererea de constiĹuire ca parte civilă în procesul penal. aceasta nu mai târziu de momentul inceperii cercetării judecätoreşti
tart. 20 alin. (1) si (2) CPP]

I
24. Räspuns: B (primire in proťesie avocat definitiv, 2015)
—

Parlea civilă are dreptul, până Ia terminarea cercetärfl judecätoresti, printre altele, sâ mâreascá intinderea pretenţii!or saIe
cuprinse in cererea de constituire ca parte civilă in procesul penal. Asadar, se constata că egea stabiIete un momcnt exact
pănä Ia care acest drept poate fi exercilat de către partea civilă, depăşirea acestuia decăzănd-o din dreptul său,
Prin urmare, raportându-ne Ia elementele enunţului, reţinem că majorarea pretenţiilor iniţiale de Ia 30000 de Iei Ia 45.000 de
iei a avut Ioc cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, deci, ulterior terminării cerce[ării judecäloresti, motiv pentru care instanţa va fi
obligată să facä abstracţie de aceste precizări, urmând să rezolve pretenţia părţii civile raportat Ia cele indicate in cererea iniţială.
Pentru acoste considerente räspnnsnl r.nmct este ceI de Ia Iitera B

25. Räspuns: A, B (primire in proťesie avocat deťinitiv, 2017)

—

Asa cum am arătat mai sus, potrivit dispoziţiilor art 20 alin. (5) Iit. b) CPP, partea civilă are dreptuL pănä Ia terminarea
cercetării judecătoresti Ia prima instanţă, sä isi majoreze intinderea prelenţiilor indicate in cuprinsul cererii de constituire ca
parte civiiă in procesul penaL b concret, partea civilăAB poate să măreascâ intinderea pretenţiitor solicitate pentru repararea
prejudiciuluí moral produs prin fapta de vätämare corporalä din ciilpá sâvăriIă de inculpatutui RD.
La acţiunea civilä, acţiune judiciară caracterizată prin disponibilitate, partea civilă poate renunţa. in tot sau în parte, pánä
Ia terminarea de2baterilor în apeI [art 22 alin (1) CPP]. Aşa fiind. partea civilă va putea renunţa Ia dreptul pretins oricănd. in
tot cursul procesului penal. insă nu maI târziu de momentul finalizării dezbaterilor în apel.
Renunţarea Ia pretenţiile civile esle echivalentă cu renunţarea deftnitivă Ia dreptul pretins, partea civilä neavănd dreptul
sä revină asupra acestei manifestări de voinţä Ia instanţa penală ori sä introducă acţiune Ia instanţa civílă pentru aceleaşi
pretenţii [art 22 alin (3) CPPj.
Reiese, asttel, câ variantele de Ia Itterele A şi B sunt ambele corecte.

I 26. Răspuns: A (admitere INM şi in magistraturâ, septembrio 2018)

Acţiunile judiciare care pot fi exercitate într-un proces penal sunt acţiunea penală şi acţiunea civilă; fiecare acţiune are
subiecţi şi obiect proprii.
in cazul acţiunii civile, subiecţii acesteia sunt, pe de o parte, partea civilă ori, după caz, procurorul (subiecţii activi), iar,
pe de attä parte, inculpatul şi, atunci cänd este cazul, partea responsabilă civilmente (subiectii pasivi). Acţiunea civilă poate fi
exercitată in cadrul procesului penal şi de cáĺre moştenitorii sau, dupâ caz, succesorii părţii civile impotriva moştenitorilor sau,
după caz. succesorilor pärţii responsabile civilmente.
Obicctul acţiunii civile constă n tragerea Ia răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit Iegii civile pentru
prejudiciul produs prin comiterea ĺaptei care face obiectul acţiunii penale.
Aşadar, potrivit Iegii civiie, pot fi părţi responsabile civilmente comitenţii pentru faptele prepuşiior Ior săvărşite în Iegăturä
cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor incredinţate [art. 1373 alin (1) C. civ]. Introdusă in procesul penal, partea responsabilä

hiÍ
 IOAN-PAUL CHIS. VICTOR VĂOUVA EXPLICAŢII 725

civilmente are, in ceea ce priveşte acţíunea civilä, toate drepturile pe care Iegea le prevede pentru inculpat [art. 21 alin. (4)
CPP], iar în caz de admiterea acţiunfl civile, răspunderea celor două părţi va fi una. de regulă, solidară.
Asupra acţiunii civile pärţile pot incheia tranzacţie sau acord de mediere, potrivit legii [ad. 23 alin. (1) CPP], In acest caz,
toate părţile aflate in confiict Vor fi chemate să semneze inţeiegerea, numai astfel acordul asupra modului de rezolvare a
acţiunii civile fiind perfect valabit.
De asemenea, inculpatul, cu acordul părţii responsabile civilmente, poate recunoaşte, in tot sau in parte, pretenţiile civile [art. 23
alin. (2) CPP], instanţa urmând să oblige Ia despăgubiri in măsura recunoaşterii, Cu privire la pretenţiile civile nerecunoscute,
Ia cererea părţii civile, pot fi administrate probe [art. 23 alin. (3) CPP].
Faţă de toate acestea, rezultă că singurul răspuns corect este cel de la Iítera A. variantele de răspuns de Ia liter&e B şi C
făcănd referire la inţelegeń la care au ajuns părţile civi!e i inculpatul, cu excluderea părţii responsabile civilmente.

27. Răspuns: A, B (primire în profesie avocat stagiar, 2016)

—

Posibilitatea recunoscută pärţii civile de a renunţa Ia pretenţiile civile este o manifestare a principiului disponibilităţii.
trăsătură a acţiunii civiie.
Referitor Ia aceasta, potrivit dispoziţiilor art. 22 CPP, renunţarea Ia pretenţiile civile formulate poate fi totală sau parţială,
poate interveni până la terminarea dezbaterilor in apel, rezolvarea acţiunii civile de cátre instanţa penală fiind raportată Ia
limitele trasate prin aceastä manifestare de voinţă.
Renunţarea la pretenţiile civite este irevocabită, partea civilă neavănd dreptul să revină asupra ei, atât in cadrul procesului
penal pendinte, căt şi in faţa instanţei civile Iart 22 alin. (3) CR9.
Faţă de toate acestea, variantele corecte de răspuns sunt cele de Ia literele A şi B.

I
28. Răspuns: C (admitere INM şi în magistratură, septembrie 2018)
ĺn procesul penal, acţiunea civilă este accesorie acţiunii penale. deoarece, in majoritatea cazurilor, urmează soarta acţiunii
penale.
AstfeL in cazul in care instanţa a dispus una dintre soluţhle de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei ori amánare a
aplicării pedepsei sau Iuarea unei măsuri educative, acţiunea civilă va fi admisă, in condiţiile legii. Tot astfel, instanţa va admite
acţiunea civilă şi atunci cănd va constata că fapta detictuală există şi a fost săvărşită de către inculpat cu vinovâţie, indiferent
defaptul cä in latura penală a procesului pronunţă soluţia achitării. inlemeiată. de pildă, pe dispoziţiite art 16 alin. (1) lit. b) teza
a ll-a CPP. Din contră. instanţa va respinge acţiunea civilă atunci când, de pildă, va constata că fapta nu există [art. 16 alin. (1)
lit. a) CR9, nu a fost săvărşită de către incu!pat (art. 16 alin. (1> Iiţ. c) CR9 etc. ĺn aceste ipoteze, dacă au fost luate măsuri
asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, instanţa va dispune, după caz, fie menţinerea acestora (in
cazul admiterii acţiunii civile), fie, din contră, ridicarea lor (in cazul respingerii acţiunii civile).
O altă măsură pe care o poate dispune instanţa cu privire la latura civilă a procesului este aceea dea Iäsa nesotuţionată
acţiunea civilă, Aceste cazuri sunt limitativ prevăzute de lege [art. 25 alin. (5) CPP], acţiunea civilă fIind lăsată nesoluţionată in
caz de achitare a inculpatului sau de încetarea procesului penal in baza art 16 alin. (1) lit. b) teza 1, lit. e) şi f) cu excepţia
—

prescripţiei, i) şi j), in caz de incetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum şi in cazul prevăzut
de art 486 alin. (2) CPR
In acest caz, pornind de la premisa că au fost luate măsuri asigurătorii in cauză, in conformitate cu dispoziţiile art 397
alin. (5) CRR, instanţa te va menţine, acestea incetând de drept in termen de 30 de zile de Ia rămănerea definitivă a hotărării,
dacă persoana vătămată nu introduce acţiune in faţa instanţei civile.
Faţă de toate acestea. singurul răspuns corect este cet de la litera C.

I 29. Răspuns: c (primire in profesie avocat detinitiv, martie 2019)

—

Atunci cánd in cadrul unui proces unic sunt exercitate cele două acţiuni judiciare, penală şi civilă, cu privire la aceasla din
urmă, instanţa penală are numai trei posibilitâţi: admiterea acţiunii civile, respingerea acţiunii civile ori lăsarea nesoluţionată
a acţiunii civile.
In această ordine, instanţa atunci cănd constată că fapta delictuală există şi a fost săvârşită cu vinovăţie de către persoanele
responsabile, va admite acţiunea civilă şi le va obliga pe acestea fie la repararea prejudiciului material prin restituirea Iucrului,
atunci cănd este posibil, fle la plata unor despăgubiri băneşti. Soluţia admiterfl acţiunii civile poate fi dispusă intotdeauna când
instanţa pronunţă condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amănarea aplicării pedepsei ori ia faţä de inculpatul
minor o măsură educativă. Totodată, sotuţia admiterii poate fi dispusă, de pildă, in cazul in care instanţa pronunţă achitarea
in temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a Il-a CPR fapta nu a fost săvărşită cu vinoväţia prevăzută de lege ori in cazul in care
— —

instanţa pronunţä incelarea procesului penal in temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) CPP a intervenit prescripţia răspunderii penale.
—

Din contră, instanţa va pronunţa intotdeauna respingerea acţiunii civile atunci cănd soluţia achitäňi a fost dlspusă pe unul dintre
cazurile prevăzute de art 16 alin. (1) lit. a) şi c) CRP— fapta nu existä ori nu există probe că o persoană a săvărşit infracţiunea.
726 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL PENAL. 1. PARTEA GENERALĄ

În aceste ipoteze, instanţa penală soíuţionează acţiunea civilă, printr-o soluţie de admitere ori, aşa cum am arătat, printr-o
soluţie de respingere. Soluţionarea acţiunii civile in cadrul procesului penal reprezintä regula [art. 25 alin. (1) CPP].
Prin excepţie, instanţa va lăsa nesoluţîonată acţiunea civilă in caz de achitare a inculpatului sau de incetare a procesului
penaL Tn baza art, 16 alin. (1) Iit. b) teza 1, Iit. e), f) cu excepţia prescripţiei, i) şi j), in caz de incetare a procesului penal ca
—

urmare a retragerU plăngerii prealabile, precum şi in cazul prevăzut de art. 486 alin. (2) CPP [art. 25 alin. (3) CPP].
Faţă de toate acostea, singura variantä corectä de răspuns este cea de la Iitera C.

30. Răspuns: A, B (P18: in prezent, doar A) (primire in profesie avocat definitiv, 2014)
—

Potrivit art, 25 alin, (5) CPP, instanţa Iasă nesoluţionată acţiunea civilă, in cazul dispunerii soluţiei de incetare a procesului
penal, atunci când soluţia este intemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) Iit, e), f)— cu excepţia prescripţiei, i) şi j), precum şi in
cazul in care soluţia a fost dispusä ca urmare a retragerii plăngerii prealabile de către persoana vătămată.
Faţă de toate acestea, se constatä că, de /ege Iata, numai varianta de Ia Iitera A este corectă.
Tn cazul in care instanţa dispune incetarea procesului penal pentru cä a constatat o cauză de nepedepsire prevăzută de
Iege, acţiunea civilă va ti soluţionatä de cätre instanţa penală, inculpatul putănd fi obligat Ia plata unor despăgubiri civile.

I 31. Răspuns: A (primire in profesie avocat stagiar, 2014)

—

Retragerea plăngerii prealabile in cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia inlătură răspunderea penală este
manifestarea de voinţă a persoanei vătămate dea opri conlinuarea procesului penal şi tragerea inculpatului Ia răspundere penalä.
Efectul retragerii plăngerii prealabile este izolat Ia Iatura penală a procesului, fiind inläturatä räspunderea penalä a persoanei
Ia care ea se referä, aceastä manifestare de voinţă neavănd niciun efect substanţia( asupra acţiunii civile promovate. Din
perspectivä procesuală, prin retragerea plăngerii prealabile, instanţa penală isi pierde aptitudinea de a rezolva raportul de
conflict, motiv pentru care acţiunea civilă va fi lăsată, in toate cazurile, nesoluţionatä.
Prin urmare, corectă este varianta de răspuns de Ia Iitera A.

I 32. Răspuns: C (primire in profesie avocat definitiv, 2015)

—

În cazul in care instanţa penalä pronuntä achitarea inculpatului, acţiunea civilă fie va fi rezolvată in sens pozitiv, prin
admiterea ei şi obligarea inculpalului ia restituirea bunului ori la plata despăgubirilor civile, lie in sens negativ, prin respingerea
acţiuniiAstfel, de pitdă, instanţa va admite acţiunea civilă când va pronunţa achitarea inculpatului in temeiul art 16 alin (1) lit h)
teza a lI-a CPP, prin ipoteză fapta existănd, fiind sävărşirä de către inculpat şi constituind temei aI răspunderii civile delictuale
indiferent cu care formä de vinoväţie a fost sävărşitä. Din contră, instanţa va respinge intotdeauna acţiunea civilä dacä temeiul
achitärii este art 16 atin (1)Ýit. a) fapta nu existä sau art. 16 alin. (1)Iit. c)CPP nu existä probe cä o persoanä o sävărit
-

infracţiunea. Desigur, instanţa va respinge acţiunea civilá şi in celelalte cazuri de achiţare atunci când constatä cä nu sunt
iiide1liliile, iii riiud cuiiiulativ, cuiidiţiile iăspuiideiii civile delictuale.
Atunci cănd instanţa penalä achitä inculpatul pentru cä fapta reţinutä in sarcina lui nu este preväzută de Iegea penală,
acţiunea civilă va fi Iäsată nesoluţionatä. Soluţia este firească, intrucăt, prin ipoteză, in faţa unei instanţe care are in definitiv
competenţa să rezolve raporturi de confiict exclusiv penale este adus un raport nepenal. Aşadar, in acest caz, instanţa penală
constată că respectiva cauză nu trebuia să fie inregistrată pe rolul său, cä fapta, nefiind penalä, trebuie judecatä de o altä
instanţă. Prin urmare, in acest caz, instanţa penalä nu va soluţiona acţiunea civilä in acest cai
Faţä de toate acestea, singurul răspuns corect este ceI de la Iitera C.

33. Răspuns: A, B (primire in profesie avocat stagiar, 2017)

—

În cazul in care instanţa penală pronunţată achitarea, va rezolva, de regulă, şi acţiunea civilă. Singurul caz de achitare care
impune instanţei penale să Iase nesoluţionată acţiunea civilä este ceI preväzut de art. 16 alin. (1) Iit. b) teza l CPP fapta nu
—

este preväzută de legea penală, Raţiunea acestui caz de nesoluţionare a acţiunii civile I-am explicat anterior
Aşa fiind, varianta de răspuns de Ia IiteraAeste corectă, răspunderea civilă delictuală fiind antrenată indiferent de vinovăţia
cu care inculpatul a săvărşit fapta, in timp ce varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşită.
Varianta de Ia Iitera B este, de asemenea, corectä, întrucăt, in situaţia existenţei cauzelorjustificative, instanţa penală este
obligatä să rezolve acţiunea civilă, fie prin admitere, fie prin respingere a cererii. Evident, adesea, instanţa penală va respinge
acţiunea civilă exercitată atunci când va reţine o cauză justificativă, intrucăt, aşa cum s-a arătat in doctrină, antijuridicitatea
nu este un concept specific dreptului penaL ci un concept unitar, valabil pentru intreaga ordine juridicä, cauzele justificative
recunoscute in dreptul penal producănd, de regulă, efecte şi in celelalte ramuri de drept. Aşadar, de pildă, o faptă comisă
in Iegitimă apărare nu atrage nici sancţiuni de află natură (FL. STRETEANU, D. NITu, Drept penal. Parlea generaiă, vol. 1,
Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014, p 349); din contră, o faptă comisä in stare de necesitate va putea antrena răspunderea
civilä delictuală a agentului (art. 1361 CC).
IOAN-PAUL CHIS, VICTOR VÄOUVA EXPLICAŢII 727

34. Räspuns: B (primire în profesie avocat sta giar, martie 2019)

—

n cazul in care soluţia incetării procesului penal s-a inţemeiat pe unul dintre cazurile prevăzute de art 16 alin. (1) lit. f) cu—

excepţia prescripţiei (i.e., a intervenil amnistia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea
suspectului ori a inculpatului persoană juridică), acţiunea civilä va fi lăsată nesoluţionată de cätre instanţa penalä.
b cazul in care a intervenit impäcarea, potrivit art 159 alin. (2> CP, răspunderea penală va fi inläturată, iar acţiunea civilă
slinsă, Aşa fiind, in acest caz, instanţa penală nu va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă, ci o va rezolva, fie prin admilerea
acesteia, luând act de tranzacţie ori acordul de mediere incheiat, fIe prin respingerea acţiunii.
Disjungerea acţiunii civile presupune constituirea unui nou dosar şi rezolvarea acţiunii civile in mod separat şi nu pronunţarea
unei soluţii asupra acesteia.
Prin urmare, singurul räspuns corect este cel de la litera 8.

35. Räspuns: C (primire în profesie avocat deĺinitiv, 2017)

—

Faţă de cele arătate anterior variantele de răspuns de la literele A si B sunt eronate. Într-adevăr. disungerea acţiunii civile
şi conslituirea unui nou dosar nu modifică în vreun fel competenţa instanţei penale art 26 alin. (1) teza finală CPP]. acţiunea
civilă urmând a ii soluţionată în paralel, de aceeaşi inslanţă investitä cu soluţionarea acţiunii penale.
Varianta de räspuns de la litera C este corectă, faţă de dispoziţiile art. 26 alin. (3) CPR probele administrate in procesul
penal pánă la momentul dispunerii disjungerii sunt ale cauzei, aşadar, vor fi folosile ca legal administrate la soluUonarea acţiunii
civile disjunse.

36. Răspuns: B (primire în profesie avocat deűnitiv, 2015)

—

Potrivit dispoziţiilor art 26 alin. (5) CPP, incheierea prin care instanţa disjunge acjiunea civilä este definitivă, ceea ce
inseamnă că varianta de răspuns corectă este cea de la litera 8. Prin respectiva dispoziţie legiuitorul a urmärit excluderea
acestei incheieri de la controlul exercilat pe calea apelului, intrucăt, in ipoteza in care încheierea ar fi putut fi deshinţată, urmările
unei asemenea măsuri ar fi putut avea consecinţe şi implicaţi complexe (de exemplu, s-ar pulea infirma. indirect, inlreaga
activitate de judecată desfăşurată în dosarul disjuns, inclusiv sentinţa pronunţată in cauză).

I37. Răspuns: C (primire in profesie avocat sta giar, august 2019)

—

Am arätat anterior atăt faptul cä încheierea prin care instanţa penală dispune disjungerea acţiunii civile este definitivă [art. 26
alin. (5) CPP], căt şi raţiunea acestei dispoziţii legale. De asemenea, am arătat că, in acord cu dispoziţiile art. 26 alin. (3) CPP,
probele admínistrate in cauză pănâ la disjungere vor fi folosite la soluţionarea acţiunii civile disjunse.
Disjungerea acţiunii civile şi judecarea ei separatä poate fi dispusă de instanţă din oficíu ori la cererea procurorului sau a
pärţilor ţart. 26 alin. (2) CP9.
Prin urmare, singurul răspuns corect este cel de la litera C.

I
3B. Ráspuns: B, C (primire în profesie avocat deťinitiv, 2015)
—

Cazurile de soluţionare a acţiunii civile la instanţa civilă sunt reglementate de art. 27 CPP.
Astfel, persoana vätämată sau succesorii acesteia au dreptul sä se adreseze instanţei civile atunci cănd nu s-au constituit
parte civilä in procesul penal ori, dacă s-au constituit, acţiunea civilă nu fost soluţionată. fle că procurorul a stins acţiunea
penală printr-o soluţie de netrimitere in judecată (nesoluţionarea acVunii civile ĺiind consecinţa directă a acestei soluţii), fie că
instanţa penată, rezotvănd acţiunea penală, a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă.
Tolodatä, persoana vălămată sau succesorii acesteia care s-au constituit parte civilă in procesul penat pot să introducä
acţiunea in faţa inslanţei civile dacă procesul penal a fost suspendat (de pildä, s-a conslatat pe baza unei expertize medico-legale
cä suspectul sau inculpatul suferă de o boalä gravă, care il impiedică să participe la proces).
Persoanele interesate vor putea sesiza instanţa civilă, in baza unor probe noi, pentru diferenţa prejudiciului neacoperit in
procesul penal in care procurorul a exercitat acţiunea penală ori pentru repararea prejudiciului născut sau descoperit după
constituirea ca parte civilă in procesul penat.
Faţă de toate acestea, rezultă că variantele corecte de räspuns sunt cete de la literele B şi C.

I 39. Răspuns: C (primire in profesie avocat detînitiv, 2016)

—

Potrivit dispoziţiilor art 28 CPP hotärărea definitivă de achitare sau de incetare a procesului penal are autoritate de lucru
judecat in faţa ins(anţei civile strict cu privire la existenţalinexisţenţa faptei şi a persoanei care a săvărşit-o (in măsura in care
aceste aspecte au fost stabilite), inslanţa civilă nefiind insă legată de hotărărea penală in ceea ce priveşte existenţa prejudiciu/uí
od a vinovăţiei autoruÍui fapteí ilicite.
Pentru aceste motive. variantete de räspuns de ta literele A şi B sunt eronate, íar râspunsut de Ia litera C este corect.

1 - -
728 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL PENAL. 1. PARTEA GENERALĂ

§3, Participanţii în procesul penal

3J. Părţile, subiecţii procesuali principali şi drepturile acestora

40. Räspuns: B, C (admitere in magistratură, aprilie 2017)

ln procesul penai, participanţii sunt organele judiciare, avocatuL pärţile, subiecţii procesuali principali, precum şi alţi subiecţi
procesuali, In conformitate cu prevederile art. 32 CPP, părţile sunt subiecţii procesuali care exercitä sau împotriva cärora se
exercită o acţiune judiciarä, acetia fiind inculpatul, partea civilä i partea responsabilă civilmente, b afara acestor subiecţi
procesuali, legiuitorul a ales să reglementeze alte douä categorii de subiecţi procesuali, diferenţiate in raport de drepturile
şi obligaţiile pe care le au in cadrul procesului penal. Astfel, cea de-a doua categorie de subiecţi procesuali este cea a
subiecţilor procesuali principali. reglementatä de art. 33 CPP, in care se regăsesc suspectul şi persoana vătămată, cărora le
sunt recunoscute aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi pärţilor, cu excepţia celor pe care legea le acordä numai acestora, iar cea
de-a treia categorie, reglementată de art. 34 CPP, este cea a subiecţilor procesuali ordinari, care nu se incadrează in primele
două categorii, dar cărora le sunt recunoscute anumite drepturi, obligaţii sau atribuţii in procedurilejudiciare penale, b această
categorie intră martorul, expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare, precum şi alte persoane
sau organe preväzute de lege.
In raport de acest cadru normativ, constatäm cä räspunsul de la litera A nu poate fi corect, acesta evidenţiind cu caracter
exclusiv doar una dintre categoriile subiecţilor procesuali, In acelaşi timp, observäm cä räspunsul de la litera B este corect, astfel
cum am arätat mai sus, părţile fiind subiecţii procesuali care exercită sau impotriva cärora se exercitä o acţiune judiciarä. Deşi, in
ceea ce priveşte aceastä categorie de subiecţi procesuali, legiuitorui a ales o denumire specifică, pentru a evidenţia slatulul lor
special in cadrul procesului penaL acest aspect nu este de naturä să elimine în vreun fel calitatea lor de subiecţi procesuali. In
ceea ce priveşte răspunsul de la litera C, este evident că acesta este corect enumerarea conţinutä fiind clarä i de naturä a
evidenţia categoria altor subiecţi procesuali.

I 41. Răspuns: B (admitere INM i în magistratură, septembrie 2010)

Suspectul este subiectul procesual principal cu privire la care, din datele si probele existente în cauză, rezultä bänuiala
rezonabilä că a săvărşit o faptä preväzută de legea penală (art. 77 CPP), Calitatea de suspect este atribuitä de către procuror
sau organele de cercetare penală, in condiţiile art. 305 alin (3) CPP. Suspectul are drepturile preväzute de lege pentru inculpat,
dacă legea nu prevede altfel (art. 78 CPP), respectiv dacä legea nu garanteazä anumite drepturi exclusiv inculpatului.
AstfeL in acest sens, reţinem posibilitatea pe care o are inculpatul în cursul urmăririi penale de a încheia un acord de
recunoaşterea vinovăţiei, posibilitate pe care orqanele judiciare au obligaţia sä o aducă la cunoştinţa acuzatului cănd il audiază
in calitate de inculpat [art. 108 alin. (4) CPP],
In acelaşi dosar penal, părţile şi subiecţii procesuali principali pot avea mai multe calităţi. AstfeL in cazul in care persoana care
a săvărşit o infracţiune de lovire a fost lovită la răndul ei, in aceleaşi circumstanţe de timp şi de loc, de persoana vătămatä din
primul raport juridic ori de cätre o altä persoană, va avea douä calitäţi in acelaşi dosar, in măsura in care cauzele vor fi reunite.
Totodată persoana acuzatä de sävărşirea unei infracţiuni se poate impăca cu persoana vătămată in cazul infracţiunilor care
preväd expres aceastä posibilitate Iart. 159 alin, (1) CP], indiferent dacä persoana vätämată a inţeles sau nu sä se constituie
parte civilä in procesul penaL Tmpăcarea poate interveni anterior ori in cursul procesului penal, dar nu mai tărziu de citirea
actului de sesizare a instanţei Iart 159 alin. (3) CP],
Faţă de toate acestea, singurul răspuns corect este cel de la litera B.
Varianta de räspuns de la litera C este incompletă, impăcarea neputănd opera in cazul oricärei infracţiuni, ci numai in cazul
acelor infracţiuni pentru care punerea in mişcarea acţiunii penale s-a fäcut din oficiu şi numai dacă legea prevede in mod
expres că impăcarea este posibilă. Desigur, formularea variantei de räspuns nu este foarte precisă.

- Răspuns: A, c (primire in proťesie avocat definitiv, martie 2019)

—

Potrivit dispoziţiilor art. 77 CPP, suspectul este subiectul procesual principal cu privire la care, din datele şi probele existente
in cauzä, rezultă bănuiala rezonabilă că a săvărşit o ťaptă prevăzută de legea penalä.
Ca o manifestare a dreptului la apărare recunoscut acuzatului in procesul penaL suspectul are dreptul dea fi informat de
indată şi inainte dea fi ascultat despre fapta pentru care se efectuează urmărirea penală şi incadrarea juridică a acesteia
[art, 10 alin. (3) CPP]. Aşadar, suspectului ii vor fi comunicate, inainte de prima audiere, natura şi cauza acuzaţiei care ii este
adusä [art. 108 alin. (1> CPP].
Faţă de toate acestea, varianlele corecte de răspuns sunt cele de la literele A şi C.

I 43. Răspuns: B, C (primire in profesie avocat sta giar, 2017; primire în profesie avocat definitiv, 2017)
— —

Calitatea de suspect ii este atribuită acuzatului prin ordonanţă, competenţa funcţională dea dispune această măsurä revenind
atăt procurorului, căt şi organelor de cercetare penalä, De menţionat că ordonanţa prin care organele de cercetare penală

1knw1_.L
IOAU-PAuL ÇHIS, vlcTOR VĂDUvA EXPLICAŢII 729

dispun eĺectuarea in continuare a urmăririi penale faţă de suspect este supusă, in termen de 3 zile, conflrmärii procurorului care
supraveghează urmărirea penală in cauzä [art. 305 alin. (3) CPPJ. Ordonanţa prin care se dispune efectuarea in continuare
a urmăririi penale este executońe, astfel că, pánă la verificarea ordonanţei de către procuror, suspectul se bucurä de toate
drepturile procesuale recunoscute de Iege, iar acesta trebuie să respecte obligaţiile impuse, impotriva sa putăndu-se Iua
măsura reţinerii pentru 24 de ore.
Printre drepturile suspectului sau inculpatului se numărä şi dreptul de a consulta dosarul, in condiţiile legii Iad. 83 Iit. b)
CPP], astfel că acuzatul poate solicita in tot cursul procesului penal consultarea dosarului, procurorul având posibilitatea dea
restricţiona motivat acest drept [art. 94 alin. (4) CPPI.
In vederea prezervării probatoriului, atunci când există riscul ca persoana vătămată, partea civilä. partea responsabilâ
civilmente sau un martor să nu mai poată fi audiat in cursul judecäţii, procurorul poate sesiza judecătorul de drepturi şi libedăţi
in vederea audierii anticipate [art. 308 alin. (1) CPP]. Din enumerarea subiecţilor procesuali care pot fi audiaţi anticipat au fost
excluşi suspectul şi inculpatul, aceasta pe bună dreptate. intrucăt aceşti subiecţi procesuali (1) au obligaţia să se prezinte in
faţa organelor judiciare ori de câte ori sunt chemaţi şi (11) nu sunl obligaţi să dea declaraţii in procesul penaL
Faţă de toate acestea. variantele corecle de răspuns sunt cele de Ia literele B ş C.

I 44. Răspuns: A (admitere in magistratură, îunie 2019)

Tn principiu. in cursul urmäridi penale. acuzalul poate avea calitatea de suspect si/sau de inculpat, calităţi care sunt atribuite
in etapa de investigare a persoanei, Aceeaşi persoană poate avea in aceeaşi cauză atăt calitatea de suspect, cât şi pe cea
de inculpat, după cum procurorul a dispus punerea in mişcarea acţiunii penale cu privire Ia toate faptele penale cercetare ori
numai cu privire Ia una/unele dintre acestea
Urmărirea penală va continua cu suspecUinculpat in cauză şi atunci cănd organul de urmărire penală nu a putut Iua contact
cu acuzatul. intrucăt acesta Iipseşte nejustificat, se sustrage ori este dispărut.
Dintr-un alt registru, reţinem că mäsura reţinerii poate ťi dispusă atât de către organele de cercetare penală, căt şi de către
procuror, faţă de suspect ori inculpat [art. 203 alin. (1) CPPJ.
Se constată, astfel, că singura variantă de răspuns corectă este cea de Ia Iitera A.

I 45. Răspuns: A (primire in proťesie avocat sta giar, 2016)

—

Persoana vätămată este persoana care a suferit o vătămare fizicä, materială sau morală prin fapta penală (art. 79
CPP). Drepturile persoanei vătămate sunt enumerate Ia art. 81 CPP, printre acestea numărăndu-se dreptul dea formula cereri
ce ţin de soluţionarea Iaturii penale a cauzei [art. 81 alin. (1) Iit. c) CPP], aşadar, inclusiv dreptul dea formula apeI in ceea ce
priveşte Iatura penalä [ad. 409 alin. (1) Iit. d) CPP] şi dreptul de formula cereri de administrare de probe in tot cursul procesului
penal [art. 81 alin. (1) Iit. b) CPP]. Totodatä, potrivit dispoziţiilor art. 308 CPP, in cazul in care există riscul ca persoana vätämată
sâ nu mai poatä fi audiată ulterior, in cursul judecăţii, procurorul poate solicita judecătorului de drepturi şi Iibertăţi audierea
anticipală a acesteia, asigurăndu-se astfel acuzatului dreptul efectiv de a-şi confrunta madorii acuzăriľ.
Faţă de toale acestea, singurul răspuns corect este ceI de la Iitera A.
Varianta de răspuns de Ia Iitera C este eronatâ, intrucăt este incompletă, şi nu Iimitează dreptul persoanei vătămate de a
ťormuia cerere de administrare de probe doar dacä ţin de soluţionarea Iaturii penale a cauzei [art. 81 Iit. c) cPP].

I 46. Răspuns: A, B (primire in profesie avocat detinitiv, 2017)

—

Făcănd referire tol la dispozitiite arl. 81 CPP, mai reţinem că persoana vătămalä are dreptul dea fi informată cu privire Ia
drepturile sale [art. 81 alin. (1) Iit. a) CPPi şi dreptul dea adresa intrebări inculpatului. martorilor şi experţilor [art. 81 alin. (1)
Iit. g) CPP], Acest drept se va exercita, de regulă, in scris in cursul urmâririi penale, faţă de caracterul nepublic. necontradictoriu
şi preponderent scris aI acestei faze a procesului penaL
Dreptul menţionat in varianta de răspuns de Ia Iitera C nu este prevăzut de Iege. De altfel, in faţa judecătorului de drepturi
şi Iibedăţi pot fi formulate cereri care presupun pästrarea confidenţialităţii. niciun subiect procesual ori parte nefiind invitat să
participe Ia soluţionarea acestora (de pildă, cererea de incuviinţare a efectuăhi percheziţiei domiciliare).
Faţâ de toate acestea. variantele corecte de răspuns sunt cele de Ia Iiterele A şi 8.

I 47. Răspuns: A (admitere in magistraturä, apńhie 2017)

Drepturile persoanei vătămate in procesul penal sunt prevăzute Ia ad. 81 CPR Printre aceste drepturi Ie aminlim pe cele
relevante rezolvării prezentei intrebări, respectiv dreptul a fi asistată ori reprezentatä de avocat, iar in cazuhle prevăzute lege,
obligaţia penlru organul judiciar de a-i desemna un avocat din oficiu dacă nu are apărător ales [art 81 alin. (1) Iil. h) raportat Ia
art. 93 alin. (4) şi (5) CPPJ; dreptul dea propune administrarea de probe de către organelejudiciare [art. 81 alin. (1) Iit. b) CPP],
indiferent dacă acţIunea penala s-a pus Tn miscare din oficiu ori Ia plângerea proalabilă formulatä; dreptul dea consulta dosarul
de urmărire penală, in condiţiile Iegii ţart 81 alin. (1) Iil. e) cPPj, cu privire la acesta din urmä. reţinem că procurorul poate
reslricţiona motivat consultarea dosarului, dacă prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfăşurări a urmăririi penale,
pentru un termen nelimitat anterior punerii in mişcare a acţiunii penale şi pentru un termen de cel mult 10 zile ulterior dispunerii
73U EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL PENAL 1. PARTEA GENERALą

acestei masuri. Limitănle exercitärii dreptului de consultarea dosarului sunt regIementate pe Iarg de dispoziţiile arĹ 94 CPP. Cu
toate că aceste dispoziţii se referă Ia drepturile avocatului pärţilor şi al subiecţilor procesuali principali. apreciem că Iimitările
pe care Ie conţin sunt pe deplin aplicabile şi atunci când dreptul dea consutta dosarul este exercitat personal de către titular
Pentru aceste considerenle, singurul răspuns corect este cel de la litera A.

j 48. Răsptins A (admitere INM, noiembrie 2019)

Persoana care a suferit o vătămare iizicâ, materială sau moralä prin fapta penală se numeşte persoana vătămată (art, 79
CPP). Persoana vătămată se poate constitui parte civilă în procesul penal, acţiunea civilă alăturatä acţiunii penale având
ca obiect tragerea Ia răspundere civilă delictuală a persoanei responsabile, potrivit legii civile, pentru prejudiciul produs prin
cDmiterea faptei care face obżectul acţiunii penale [art. 19 alin. (1)]. Odată cu punerea in mişcarea acţiunii penale, constituirea
de parte civilă devine eficientä, persoana vătämalä participând in procesul penal sub o dublă calitate: de persDană vătämată
şi de pade civilä. Subiecţii pasivi ai acţiunii civile sunt inculpatul şi, eventuaL partea responsabilă civilmente, introdusă in
procesul penal in condiţiile Iegfl. Competenţa funcţională de rezolvare a acţiunii civile revine instanţei de judecată, ceea ce
presupune că procurorul trebuie să dispună trimiterea in judecată a inculpatutui pentru fapta care constituie condiţia principală
a răspunderii civile detictuale.
Obligaţia de reparare a prejudiciului este, de regulă, solidarä, iar odalä admisă acţiunea, partea civilă are dreptul să aleagä
cine va executa creanţa sa, In unele cazuri, legea stabileşte cä repararea prejudiciului cade in mod exclusiv in sarcina părţii
responsabile civilmente (de regulă, pănă la un anumit plafon), partea civilä neavănd dreptul să solicite executarea creanţei
decăt acestei persoane.
Pentru aceste motive, varianta de răspuns de la litera A este corectă
Comisia de soluUonare a contestaţiilor a apreciat in acelaşi sens, reţinănd cä persoana vätămată nu poate exercita acţiunea
civUä in ťa(a instanţei penale cu privire la padicipanÇila săvársirea infracţiunii care nu au fost trímişi injudecată, intrucăt. poirivil
art 19 nlin (1) CPR ac(iunea civilä exercitată in cadrul prncesu!ui penal are ca obiect tragema ia răsnundero ciuiĺă deUctua!ä j
pemanelor responsabile civilmente potrivit legii civile pentru pmjudiciul produs prin comüerea faptei care ťace obiectul acţiunii
penale. iar confomi art 19 alin. (2) CPR acţiunea civilă se exercită de persoana vätämatä sau de succesoňi acesteia care
se constituie parte civilă împotriva inc:ilpatului L după caz. a pärţü rcspcnsahIe civilmente. Rezultă. aşadar că acţiunea
civilă se poate exercita numai impntríva inculpaţilor trimişi in judecata. intrucăt numai aceştia fac obiectul /udecâţii, faţă de ei
exerciändu-se şi acţiunea penală in aceea cauză. -

Cu privire la varianta de răspuns de Ia litera B trebuie făcute căteva precizări. ln accepţiunea Comisiei de elaborare a
subiectelor, acţiunea civilă se exercitä numai impoiriva pär-ţii care are obligaţia dea repara preiudiciul cauzat prin ŕapta penalä
dedusä judecäţii, In opinia noastră. acest raţionament este eronat. intrucăt exercitarea acţiunii civile reprezintä o activitate
complexă in r_adru! căreia partea civiiă urmăreçfe sä dcvcdească in mod cumulativ ccndi'iiio răspundcri civilo dclictuale,
respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate între fapta ilicilă şi prejudiciu şi vinovăţia autorului faptei Hicite şi
prejudiciobile. Or, această activitate se realizează, in primul rănd, in contradictoriu cu autorul faptei, şi nu cu persoana care va
obligată la reparaţia prejudiciului cauzat prin infracţiune in eventualitatea admiterii acţiunh. Aşadar, acţiunii civile exercitate
de partea civilă ii corespunde o contraacţiune, exercitată, in primul rănd, de autorul faptei de!ictuale.
Apreciem cä aläturarea acţiunii civile in procesul penal are ca fundament comun nu doar identitatea temeiului de fapt ci
si identitatea subiectului pasiv Aconsidera altfeL ar insemna cä partea responsabilă civilmente poate b chematä sä răspundă
in faţa părţii civile, alăturat attor inculpaţi trimişi in judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni unice, chiar in Iipsa persoanei
pentru a căroi fapżä răspunde patrimnnial. Aşadar, cum exercitarea acţiunii civile impotriva incupatului şi a părţii responsabile
civilmente nu exclude obligarea numai a părţii responsabile civilmente la repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune, apreciem
cä varianta de răspuns de Ia titera B este discutabilă (A. ZARAFiU, op.cit,. p. 105). Partea responsabilä civilmente care poate
fi obligată singurä la repararea prejudiciului este societatea de asigurări, insä aceasta intr-un anumit plafon prestabilit, la
eventualul excedent urmănd a fi obligat inculpatul, Or, a-l exclude a priori pe inculpat din sfera subiecţilor pasivi ai acţiunii
civile numai pentru că a fost introdus asigurătorul in calitate de parte responsabilă civilmente este greşit, de vreme ce obligaţia
de reparare a prejudiciutui poate fi partajată intre aceştia Comisia de soluţionare a contestaţiilor a apreciat că varianta de
räspuns B nu poate fă corectă, intmcát, potrivit dispoziţiflorart. 86 CP% persoana care, potrivit legii civile, am obligaţia Iegală
sau convenţională de a mpam in intregime sau in pade. singurä sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracţiune şi care este
chemată să răspundă in proces este parte in proces şi se numeşte parte responsabilă civilmente. Rezultä cä se poate exercita
in anumite situaţii acţiunea civilă doar impotńva pärţü responsabile civilmente (spre exemplu, asigurătorul, in cazul asigurärü
obligalorü de răspundere civilă Decizia nr 1/2016 a ICCJ Completul R1L).
— —

Varianta de räspuns de Ia litera C este eronată, faţă de dispoziţiile art. 335 alin. (4) CPP care stabilesc participanţii in
procedura de confirmare a ordonanţei de redeschidere a urmăririi penale, printre aceştia nefiind menţionată şi persoana
vätămată, Comisia de soluţionare a contestaţiilor a apreciat in acelaşi sens, reţinănd că nu poate fi corectă varianta de
răspuns C, deoarece procedura de confirmare a redeschiderii urmäridi penaÍe, alunci cánd mdeschidema a fost dispusä de
către procuroml iera rhic supedoc ca urmare a admiteńi plăngerii persoanei vătämate pe cam aceasta a formulat-o impotriva
IOAN-PAUL CHIS, VICTOR VĂOUVA EXPLICAŢII 731

ordonanťei de clasare. este suspusä regíementărü din art 335 alin. (4) CPR care prevede că judecătowl de cameră preIiminară
hotărăşte prin incheiere motivatä, in camera de consiliu, cu citarea suspectului sau, după caz. a inculpatului şi cu padiciparea
procurorului. Astfel. rezultă că, in această procedură, persoana vătămată nu se citează, chiar dacă redeschiderea urmärň
penale s-a realizaż ca urmare a plăngerä sale adresate procumrului iera rhic,

49. Räspuns: B, C (primire în profesie avocat stagiar, 2018)

—

Persoana vătămatä care pune in mişcare şi exercită acţiunea civilä in procesul penal se numeşte pade civilă [art. 84
alin. (1) CPPJ.
Legea ii recunoaşte părţii civile aceleaşi drepturi pe care i le recunoaşte persoanei vătămale, de altfeL calitatea de parte
civilă a persoanei care a suferit o vätămare prin inĺracţiune nu inlätură dreptul acestei persoane de a participa in calitate de
persoană vătămatä in aceeaşi cauză [art. 85 alin. (2) CPP]. Aşa fflnd, persoana vătămală care exercită acţiunea civilă in
procesul penal işi va putea folosi drepturile procesuale circumscrise ambelor laturi ale procesului penal.
Raportăndu-ne la variantele de răspuns, reţinem că partea civilă poate renunţa la pretenţiile civile oricănd in cursul procesului
penal, pănă ta terminarea dezbaterilor in apel [art. 22 alin. (1) CPPJ, spre acest sfârşit, aşa cum este firesc, nefiind necesar
ca inculpatul să işi dea acordul, Spunem că este firesc să nu i se ceară acordul inculpatului, intrucăt renunţarea ta pretenţiile
civile are natura unei renunţări la dreptul pretins, şi nu a unei renunţări la judecată.
Partea civilă are dreptul să dispună asupra căii de atac a apelului, in sensul renunţării dea o declara Iart. 414 alin. (1) CPP]
ori, dacă aceasta a fost anterior declarată, in sensul retragerii ei [art. 415 alin. (1) CPPJ.
Dreptul persoanei vătămate şi al părţii civile dea consulta dosarul este reglementat expres prin dispoziţhle art 81 alin. (1)
lit. e) CPR
Faţă de toate acestea, răspunsurile corecte sunt cele de la literele B şi C.

50. Răspuns: C (admitere in magistraturâ. iunŕe 2019)

Inceperea cercetării judecătoresti in faţa instanţei de judecată marchează momentul in care organul dejuńsdicţie admnistrează
probele cauzei in vederea rezolvärii raportului de conflict. Aşadar, cu toate că legea procesuală penală nu stabileşte precis
acest moment procesual. cercetarea judecătorească este considerată incepută odată cu administrarea in faţa instanţei de
judecată a primei probe (e.g., audierea inculpatului, a persoanei vätămate. a madorilor etc.).
Stabilirea momentului de debut al cercetării judecătoresti este extrem de importantă. intrucăt reprezintä momentul pănă la
care trebuie stabilit cadrul procesual. AstfeL de pildă, până la inceperea cercetării judecătoreşti. persoana vătämatä se poate
constitui parte civílă in procesul penal [art. 20 alin. (1) CPPJ.
Tot pănä la acest moment procesual, in viziunea legiuitorului, putea fi introdusă in cauză partea responsabilä civilmente la
cererea părţii indreptăţite potrivit legii civile [art. 21 alin. (1) CPP], Această soluţie legislativă a fost găsită in dezacord cu Legea
fundamentală, prin Decizia nr 257i2017 (M. Oí nr 472 din 22 iunie 2017) Cudea Consthuţionalä slaluănd că posibilitatea
persoanei vătămate care s-a constituit parte civilă dea solicita introducerea in procesul penal a părţii responsabile civilmente
după inchiderea procedurii de cameră preliminară este de natură a aduce atingere dreptului de acces la justiţie şi dreptului la
apärare al părţi responsabile civilmente.
Partea civilă are dreptuL in tot cursul procesului penal, insă nu mai tărziu de terminarea cercetării judecătoreşti, să indrepte
erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civilä, să mărească ori să micşoreze intinderea pretenţhlor sau
să solicite repararea prejudiciului material prin plata unei despăgubiri bäneşti, dacă repararea in natură nu mai este posibilă
[art. 20 alin. (5) CPP].
Concluzionănd, varianta de la litera A este eronată, intrucăt se află in dezacord cu dispoziţiile art. 21 alin. (1) CPP, astfel
cum acestea au fost interpretate prin Decizia Curţii Constituţionale nr 257l2017 varianta de la litera B este eronată, intrucăt
dezbaterile pe fond in faţa instanţei de judecată au loc ulterior terminării cercetării judecătoreşti; varianta de la litera C este
corectă, faţă de dispoziţiile art. 20 alin. (5) lit. b) CPP.

51. Răspuns: B (NB; in prezent, niciun răspuns nu este corect) (admitere INM şi în magistratură, 2014)
Din interpretarea dispoziţiilor art 21 alin. (1) şi (2) CPP, rezultă că introducerea in procesul penal a pärţii responsabile
civilmente poate avea loc la cererea facultativă a părţii indreptăţi(e potrivit legii civile sau la cererea obligatorie a procurorului.
atunci cănd exercitä acţiunea civilă. Prin urmare, in raport de cadrul juridic aplicabil, introducerea părţii responsabile civilmente
nu poatefl dispusă de instanţă. din oficiu, şi nici la cererea inculpatului, acesta nefiind parte indreptăţită potrivit legii civile. Părţile
indreptăţite potrivit legii civile sunt acele persoane care au dreptul dea obţine despăgubiri pentru faptele cauzatoare de prejudicii
ale inculpatului (M. UoRoIu. S.A, op. ciL. p. 147).
ceea ce priveşte momentul procesual pănă Ia care partea responsabilä civilmente putea fi introdusă in procesul penaL
respectiv pănă la inceperea cercetării judecátoreşti, trebuie avut in vedere că, prin Decizia nr. 257/2017 (M. Of. nr 472 din 22
iunie 2017), Curtea Constituţională a constat că sinlagma «in termenul prevăzut la art 20 alin. (1)» din cuprinsul art. 21 alin. (1)
din Codul de procedură penală este neconstituţională. Pentru pronunţarea acestei soluţii. Curtea a reţinut că, Jn condiţile
 N

732 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL PENAL. 1. PARTEA GENERAIA

in care constituirea ca pafle civilä a persoanei vătămate se poate face în orice fază procesuală «pánă ia inceperea cercetării
judecătoreşti» introducerea in procesul penal a päiü responsabile civiimente, ca şiposibihtatea pärţií responsabile civflmente
—

dea intenjeni in procesui penai, fiind corelate cu declaraţia de constituire de parte civilă in procesulpenal—, exercitarea efectivă
de către partea responsabilă civünąente a drepturilor procesuale recunoscuie de lege şi statuate in jurisprudenţa instanţei
—

de contmi constituţional— în faza camerei preliminare. asadar liberul acces al acestei părţi, depinde exchisiv de manifestarea
de voinţă a persoanei vătämate. 0r Curtea constatä cä persoana vätămată, constituită ca parte civiiă ín procesul penal, are
interese contrare păflü responsabile civilmente. aşa încăt există posibilitatea ca aceasta să îşi exercite dreptul de a reclama
reparaţii prin mWocirea organelor judiciare in mod abuziv, cu scopui da a limita/exclude accesul părţii responsabiie civilmente
in faza camerei preliminare cam, astfel cum s-a arätat în precedent, are o importan(ă deosebită asupra fazeior dejudecatä
uitedoare prin prisma obiectuiui eĹ. ln aceste condiţii, reamintind şi necesitalea participäńi părţii responsabile civilmente cu
drepluri procesuale depline in procedura camerei preliminare, Curtea a constatat că ‚.posibüitatea persoanei vătămate, care s-a
constituit parte civilä, dea solicita introducerea în procesulpenal a pärţiiresponsabiie civiimente «pănă la inceperea cerceżărü
judecătoreşti», in orice fazä procesuală, inclusiv după inchiderea procedurii de cameră prehminară, este de naturä a aduce
atingere dreptuiui de acces liber ia justiţie al părţii responsabile civilmente. consacrat de art 21 din Legea fundamentalď.
tn raport de consideíenĺele acestei decizii, dispoziţiile art. 21 alin. (1) CPP trebuie interpretate in sensui posibilitäţii introducerii
in cauză a părţii responsabile civilmente, Ia cererea părţii civite sau a procurorului, numai pănă Ia flnalul fazei de urmărire
penală, pentru a da posibilitatea acesteia de a-şi exercita plenar drepturite procesuale, începând cu faza camerei preliminare
(N. VoLoNcIu Ş.A., p. 87). Desigur, opinia doctrinarä citată nu trebuie privită in termeni stricţi, imperativi, intrucăt asigurarea
dreptului pärţii responsabile civilmente de a formula cereri şi excepţii cu privire Ia Iegalitatea sesizării instanţei, Iegalitatea
administrärfl probetor i a efectuării actelor de către organele de urmărire penalä, in vederea realizärii unui echilibru intre
drepturi fundamentale relative aflate in concurs, şi anume dreptul de acces Iiber Ia justiţie şi dreptul Ia apărare ale persoanei
vătămate ce se constituie parte civilă, pe de o parte, si, pe de altä parte, dreplul de acces Iiber Ia jtistiţie i dreptul ta apärare
are părţii civilmente responsabile, poate íi realizată şi prin introducerea in proces a acestei pârţi Ia debutul procedurii de cameră
preliminará.
52. Răspuns: C (primire in proťesie avocat deflnitiv, 2014; primire în proťesîe avocat sta giar, 2015)
—
—

Fotrivit dispozitiilor art 21 alin. (3) CPP. partea responsabilă civilmente are )usibilildlea să iri[erviiiá in procesui penal
oricănd pănä Ia terminarea cercetärii judecătoreşti Ia prima instanţä de judecată, Iuănd procedura in stadiul in care se află Ia
momen(uI intervenţiei Aa flind. partea responsahilă civiimente are Iibertatea să intervinä in procesul penaL asumándu-si insä
că actele eiectuate în Iipsa ei nu voi fi fuculu, în contradictoriu cu ea.
Faţă de toate acestea, singura variantă corectă de răspuns este cea de Ia Iitera C

J 53. Räspuns: B (prîmirc in profesie avocat sta giar, 2014)

Această intrebare ridică aceeaşi probtemă de drept, respectiv care este momentul pănă Ia care partea civilmente responsabilă
are dreptul sä intervină in procesul penal. Potrivit dispoziţiilor art 21 alin. (3) CPP, partea responsabilă civilmente, Iuănd
procedura in stadiul in care se aflä, are dreptul să intervină in procesul penal oricănd până Ia terminarea cercetärii judecätoreşti
Ia prima instanţă de judecatä.
Aşadar, cum citirea actului de sesizare a instanţei este antcrioarä terminärii cercetării judecätoresti şi etapa dezbaterilor
pe fond este o activttate ulteńoarä acestui moment. singurul răspuns corect este ceI de Ia Iitera B.

I 54. Räspuns: 8, Ç (NB: in prezent, niciun răspuns nu este corect) (primire în profesie avocat deünitiv, 2016)
—

Reglementarea-cadru care prevede introducerea părţii responsabite civilmente în procesul penala suferit modilicäri ca urmare
a pronunţării de către instanţa de contencios constituţional a Deciziei nr 257/2017 (M. Of. nr. 472 din 22 iulie 2017). AstfeI.
dacă anterior introducerea in procesul penal a părţii responsabile civilmente putea V realizată Ia cererea părţii indreptăţite
potrivit Iegii civile pănă Ia inceperea cercetării ĺudecätoreşti, în prezent, acest demers poate avea Ioc astíeI incăt sä i se
asigure pärţii responsabile civilmente dreptul de a formula cereri şi excepţii cu privire Ia Iegalitatea sesizărń instanţei, Iegalitatea
administrărU probelor şi a efectuării actelor de cätre organele de urmărire penală, in vederea realizării unui echilibru intre
drepturile fundamentale relative aflate in concurs, şi anume dreptul de acces Iiber Ia justiţie şi dreptul Ia apărare ale persoanei
vătămate ce se constituie parte civilä, pe de o parte, dreptul de acces Iiber Ia justiţie şi dreptul Ia apärare aI părţii responsabile
civilmente, pe de altă parte.
ĺn aceste condiţii, introducerea părţii responsabile civilmente va trebui să aibă Ioc in cursul urmăririi penale ori in procedura
de cameră preliminarä, in timp util (de pildä, Ia primul termen stabilit de către judecätorul de camerä preliminarä cu acordarea
concomitentă a dreptului dea formula cereri si excepţii referitoare la activitatea de urmărire penalä). Mai arâtăm că introducerea
pärţii responsabile civilmente nu este condiţionată de acceptul ori de autorizarea vreunui participant Ia procesul penal.
Faţă de toate acestea, in prezent, nicio variantă de răspuns nu este corectă.
3AN-PAUL cHI, VICTOR VÄOUVA EXPLICAŢII 733

55. Răspuns: c (primire în profesie avocat sta giar, 2016)

—

Partea responsabilă civilmenle poate fi introdusä in procesul penal la cererea expresă a persoanei care exercită acţiunea
:ivilă, aşadar, Ia cererea fie a părţii civile [art. 21 alin. (1) CPPJ, fie a procurorului [art 21 alin. (2) CPPj, Participarea părţii
esponsabile civilmente Ia procesul penal poate fi realizată şi fără introducerea forţată a acesteia Ia Cererea părţii îndreptăţite
)otrivit legii civile, dacă partea responsabilă civilmente declară că doreşte să intervinä in proces, Iuánd procedura din stadiul
n care se aIlă Ia momentul intervenţiei [art. 21 alin. (3) CPP]. Manifestarea În acest sens a părţii responsabile civilmente poate
i acceptatä dacă are Ioc pănă Ia terminarea cercetării judecătoreşti Ia prima instanţă de judecatä.
De regulă, când partea responsabilă civilmente participá Ia proces, in cazul admiterii acţiunii civile, va fi obligată Ia plata
Jespägubirilor in solidar cu inculpatul, Există situaţii cănd partea responsabilă civilmente este obligată singurä Ia repararea
jrejudiciului, de pildă, cazul fostului Fond de protecţie a victimelor străzii (in prezent, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din
Romănia) (a se vedea, in acest sens, Decizia RIL nr. 3/2010, M. Of. nr. 866 din 23 decembrie 2010) sau cazul societăţii de
asigurare (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 1/2016, Completul RIL, M. Of. nr. 258 din 6 aprilie 2016).
Constatäm, astfeL că este corectă varianta de Ia Iitera C.

I 56. Răspuns: B (admitere in magistratură, aprilie 2017)

Din interpretarea dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) raportat Ia art. 20 alin. (1) CPP, rezultă cä introducerea in procesul
)enal a părţii responsabile civilmente poate avea Ioc, Ia cererea părţii civile sau a procurorului, până Ia inceperea cBrcetării
udecătoreşli, nu pănă Ia terminarea acestei etape. Mai mult decăt atât, in prezent. astfel cum am arătat Ia intrebarea nr 51.
:a urmare a pronunţării Deciziei nr. 257/2017 de către Curtea Constituţionalä, introducerea in cauză a părţii responsabile
:ivilmente, Ia cererea pärţii cívile sau a procurorului, se poate realiza numai in cursul fazei de urmărire penalä sau Ia debutul
rocedurfl de camerä preliminară, şi nu până Ia inceperea cercetärii judecătoreşti, pentru a da posibilitatea acesteia de a-şi
axercita plenar drepturile procesuale, incepănd cu faza camerei preliminare. Prin urmare, variantele de răspuns de la Iiterele
şi C nu sunt corecte.
in ceea ce priveşte varianta de răspuns de Ia Iitera B. conslatăm că aceasta este corectä. in raporl de dispoziţiile arl. 21
alin (3) CPP, potrivit cărora partea responsabilă civilmente poate interveni in procesul penal pănă Ia terminarea cercetării
udecätoreşti la prima instanţá de judecată, Iuănd procedura din stadiul in care se află in momentul intervenţiei. Evidenţiem
:ă modifIcarea adusă de decizia invocatä cadrului normativ apíicabil este strict in Iegătură cu introducerea fogată a părţii
‘esponsabile civilmente. neafectănd in vreun fel cadrul de exercitare Iiberă de către aceasta a dreptului de a interveni in
procesul penaL atât timp căt işi asumă Iuarea procedurii din stadiul in care se afiă.

I 57. Răspuns: B (primire in profesie avocat dofinitiv, 2018)

—

Ăm arătat anterior(nr 21-23)faptul că, de /ege /afa, legea ii permite părţii civile, pănă Ia terminarea cercetării judecătoreşti,
(1) să indrepte erorile materiale slrecurate in cuprinsul cererii de constituire de parte civilă, (11) să mărească ori să micşoreze
intinderea pretenţiilor şi (/11) să solicite repararea prin echivalent cănd repararea in natură nu mai este posibilă [art. 20 alin. (5)
CPpI.
Faţä de acesle dispoziţii legale. variantele de răspuns de Ia Iiterele A şi c sunt eronate.
Varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă, introducerea in cauză a părţii responsabile civilmente Ia cererea persoanei
indreptăţite fiind posibilă, in conlextul Deciziei Curţii Constituţionale nr 257/2017, numai in cursul urmăririi penale ori in
procedura de cameră preliminară, in timp utiI (de pildă, prin formularea unei cereri in acest sens de către persoana indreptăţilă
potrivit Iegii civile).
58. Răspuns: B, c (admitere INM şi în magistraturä, 2017)
I
Tn raport de dispoziţiile arĹ 223 CPP care reglementează condiţiile in care se poate Iua măsura arestării preventive,
constatäm că este obligatoriu ca in cauză sä fie pusă in mişcare aąiunea penală, moment procesual in raport de care suspectul
dobăndeşte calitalea de inculpal. calítate obligatorie pentru Iuarea măsurii arestärii preventive. Prin urmare, varianta de răspuns
de Ia Iitera A nu este corectá.
ĺn ceea ce priveste varianta de răspuns de Ia Iitera 8. aceasla este corectă in raport de dispoziţiile art. 81 alin. (2) CPR
potrivit cărora persoana care a suferit o vătămare üzică. materială sau morală printr-o faptă penală pentru care acţiunea penală
se pune in mişcare din oticiu şi care nu doreşte sä participe Ia procesul penal trebuie să instiinţeze despre aceasta organul
judiciar. care, dacă apreciază necesar, o va putea audia in calitate de martor.
Ca regulä generală, potrivit art. 309 alin. (1) CPP, acţiunea penalä se pune in mişcare de procuror, prin ordonanţă, in cursul
urmăririi penale, cănd acesta constatä cä există probe din care rezultă că o persoană a săvărşit o infracţiune şi nu există
vreunuI dintre cazurile de împiedicare prevăzute la art, 16 alin. (1). O situaţie excepţionalä de punere in mişcarea acţiunii
penale regăsim in cazul infracţiunilor de audienţä. aI căror regim este reglementat in art. 360 CPP. Potrivit dispoziţülor aplicabile,
dacă in cursul şedinţei se săvârşeşte o faptä prevăzută de Iegea penalä. procurorul care participâ Ia judecată poate declara
că incepe urmärirea penală, pune in mişcare acţiunea penală şi il poate reţine pe suspect 5au pe inculpat. Astfel, şi varianta
 734 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL PEJAL. I PARTEA GENERALĂ

de räspuns de Ia Iitera C este corectă, Trebuie să facem insä menţiunea, in ceea ce priveşte această variantă de răspuns,
cä acţiunea penală este pusä in mişcare oral de către procuror, intr-un context judiciar distinct de ceI in care persoana care
a săvârşit ínfracţiunea de audienţă va fi trasă la răspundere. Aşadar, prin această punere in mişcarea acţiunii penale nu se
extinde acţiunea penală pe care o exercită procurorul in cauza aflaiă deja pe rolul instanţei de judecată, ci se creeazä cadrul
procesual intr-un nou proces pena! ce debuteazä cu faza urmăririi penale, po care procurorul o deschide prin declaraţiile sale
orale consemnate in incheierea de şedinţă. Prin urmare, referitor Ia această variantä de răspuns, nu trebuie să se inţeleagă
că persoana care a săvârşit infracţiunea de audienţă va ĺi trasä Ia răspundere penalä intr-un proces penal care va debuta
direct cu faza judecăţii.

3.2. Compelenia organelor judiciare

59. Răspuns: A (admitere în magistraturä, iunie 2019)

Noţiunea de competenţă are in materie procesuală penală un inţeles specilic, constând in imputernicirea (capacitatea,
aptitudinea) recunoscută de Iege unui organ juďciar de a efectua acte specifice inir-o anumită cauză penală, cu excluderea de
Ia această activitate judiciară a celorlalte organe de urmârire sau instanţe judecätorefl (Iaio sensu). Imputernicirea acordată de
Iege cuprinde, in primul rănd, dreptul, puterea organuluí judiciarde a urmäri, dispune asupra drepturilorsi Iibertăţilor persoanei..
dea veritica Iegalitatea trimiterii ori netrimiterii in judecatâ sau de a judeca o anumită cauză penală, care conferă autorilate
juridică actelor procesuale ce se efectueazä; imputernicirea cuprinde, in aI doilea rând, obiigaţia acestor organe dea soluţiona
ori judeca pricinile repartizate prin Iege, orice refuz fiind considerat ca o incălcare a obligaţiilor de serviciu (GR, THEODORu,
Tratat de Drept procesua/ penai, ed, a 3-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 240).
Competenţa ľuncţionalä este stabil;tă in funcţie de activitatea pe care organul judiciar este abilitat Iegal să o desfăşoare
(urmărirea penală, verificarea Ieqalitâţii trimiterii ori netrimiterii in judecată etc). dcterminare carc trcbuie realizată incliisiv in
cadrul aceleiaşi categorii de organe judiciare. AstfeL de pildă, organul de cercetare penală are competenţa funcţionalâ de a
efectua urmärirea penalä ori de căte ori competenţa nu este stabilită in favoarea allui organ de urmărire penală Tot astfeL
judecätcml de carneră preliminrră are compctenţa funcţionalâ să veriflce egaItatea trimterii in judecată ori să soluţioneze
contestaţia formulatä impotriva rnodului de soiuţionare a cererilor şi exceptiilor
Reĺeńtor ia prezenta intrebare. reţinem că instanţeIejudecâtoreti sunt singurele organe jurisdicţionale care au competenţa
funcţională sä rezolve raportul de conflict. atăt in primă instanţă, cât si in cadrul judecärii apelului.
Competenţa de drept comun de jiidecati in primâ nstantä apartine judecätoriei íart 35 alin (1) CPP. rnmp&enţa revenind
acestei instanţe judocătoreşti ori de câte ori nu este atribuită egal tribunalului. curţii de apeI ori inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie. De reguiä, Lompetenţa dejudocată in primä instanţä cstc determinatä Ia data sesizării instanţei, in cursul procedurii d&
cameră preliminară ori ulterior, in cursul judecăţfl (in primă instanţă), insă poate suporta modificări in cazul schimbării calitäţii
inculpatului (art. 48 CPP) sau a incadrării juridice date faptei (ad. 49 CPP).
Faţă de toate acestea, se constatä că varianta de răspuns de Ia litera A este corectă, competenţa de judecatä in primă
instanţă a inculpaţilor avocaţi revenind curţilor de apeI [art. 38 alin. (1) Iit. d) CPP], indiferent de natura infracţiunii ori dacă
inculpatul işi pierde această calitate după citirea actului de sesizare a instanţei (art. 48 alin, (1) Iit. b) CPPJ.
VMiania de Ia Iitera B este eronatä, intrucât schimbarea incadrärii juridice intro infracţiune dată in competenţa instanţei
inferioare nu determinä pierderea compeţenţei instanţei scsizate ĺart. 49 alin (1) CPP). dacă această măsură a fost dispusă
ulterior inceperii cercetârii judecătoreşli [art 47 alin (2> CPP].
Varianta de Ia Iitera c este eronată, intrucát competenţa de judecată a cauzetor reunite revine intotdeauna instanţelor civile,
dacă măcar unuI dintre inculpaţi este civil [art. 44 alin. (4) CPPJ.

f 60. Ráspuns: A, B (admitere !NM şi in magistratură, 2016)

Potrivit art. 48 alin. (1)lit. a) CPP, când competenţa instanţei este deierminată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne
competentă să judece, chiar dacă inculpatul, dupä săvărşirea infracţiunii, nu mai are acea calítate, când fapta are Iegătură cu
atribuţiile de serviciu ale fäptuitorului.
In aceIaşi timp, potrivit dispoziţiilor art. 48 alin. <2) CPP, dobăndirea calitâţii dupä săvârşirea infracţiunii nu determinä
schimbarea competenţei, cu excepţia infracţiunilor sävărşite de persoanele prevăzute Ia art. 40 alin. (1). Din interpretarea
acestor dispoziţii Iegale, rezultă că dobândirea calităţfl de deputat după săvârşirea infracţiunii, in faza judecăţii in primă instanţă,
atrage competenţa Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Faţă de acest cadru normativ, observăm că variantele de răspuns de Ia
Iiterele A şi B sunt corecte.
ceea ce priveşte varianta de räspuns de Ia Iitera C. din interpretarea pera contrario a dispoziţiilor art, 48 alin. (1) CPP,
rezultă că. atunci cánd competenţa instanţei este determinatá de calitatea inculpatului, instanţa nu mai rămăne competentă să
judece dacă inculpatul, dupâ sâvărşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, iarfapta nu are Iegătură cu atńbuţiile de serviciu ale
făptuitorului ori nu s-a dat citire actutui de sesizare a instanţei. Prin urmare, in enunţul dat, instanţa nu mai rämăne competentä

-
- i n -

--
IOAN-PAVŁCHIS, VIcTOR VÂOuVA
EXPLICAŢII 735

să judece cauza privind pe inculpatul care şi-a pierdut calitatea de avocat şi care a comis o infracţiune de viol, infracţiune care,
evident, nu are Iegätură cu respectiva calitate, iar cauza se află in procedura de camerä preliminarä.

61. Räspuns: A (grilă anulată) (admitere in magistratură, aprilie 2017)

Potrivit art. 41 alin. (1) CPP, competenţa tehtorială este determinatá, in ordine. de: a) Iocul săvărşirii infracţiunii; b) Iocul in
care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) Iocuinţa suspectului sau inculpatului persoană íizicä ori. după caz, sediul inculpatului
persoană juridicâ, Ia momentul Ia care a săvărşit fapta; d) Iocuinţa sau. dupä caz, sediul persoanei vătămate. In aceIaşi timp.
în conforrnitate cu prevedehle art 63 alin. (3) CPP. urmărirea penală a infracţiunilor sävărşite in condiţiile prevăzute Ia ad. 41
se eĺectuează de către organul de urmărire penală din circumscripţia instanţei competente să judece cauza, dacă Iegea nu
dispune aItfeI. Tn cazul în care urmärirea penalä nu se efectuează cu respectarea acestei ordini, in temeiul ań. 41 alin. (5)
CPP, organul de urmărire penală este obligat să respecte ordinea de prioritate stabilită de alin. (1) şi să sesizeze instanţa astfel
competentä, chiar dacă aceasta va insemna sesizarea unei alte instanţe de judecată decăt cea pe Iăngă care funcţionează
(M. UoRoIu Ş.A., p. 200).
Din enunţul intrebării analizate, se poate observa că urmărirea penală nu s-a efectuat de către organul de urmărire penală
competent in raport de dispoziţiile art. 41 alin. (1) CPP, respectiv de către Parchetul de pe Iângă Judecătoria Arad, motiv pentru
care în raport de dispoziţiile alin. (5) aI aceluiaşi articol, această ordine de preferinţă trebuie avutä În vedere Ia momentul
sesizäri instanţei, acesta fiind motivul sesizärii Judecâtoriei Arad. în circumscripţia cäreia a fost comisă fapta.
Pentru aceste considerente. observäm că varianta corectă de räspuns este cea de Ia Iitera A, care Ie exclude pe celelalte.
Deşi această intrebare a ĺost anulatä, intrucăt competenţa teritorialä a instanţelor judecătoreşti nu a fost cuprinsă in tematica
pentru aceI e<amen, am considerat utilă motivarea răspunsului corect.

I 62. Răspuns: A, B (primire in profesie avocat sta giar, 2014)

—

Rapodat la variantele de răspuns, instituţia competenţei teritoriale şi a conflictului de competenţä sunt incidente în speţă,
astfel încăt sunt corecte variantele de răspuns de Ia Iitere!e A şi B.
3ntr-adevăr. Judecätoria Sector 2 Bucureşti şi-a deciinat competenţa după criteriul teritoriului in favoarea Judecätoriei Piteşti.
instanţä care şi-a declinat competenţa Ia răndul ei in favoarea primei instanţe. ivindu-se astfel un conflict negativ de competenţă.
Constatăm în acest context că În mod greşit Judecâtoria Piteşti a trimis cauza Judecătoriei Sector 2 Bucureşti. intrucăt.
in realitate. conform dispoziţiilor art. 51 alin. (2> CPP, constatănd ivit conflictul de competenţä. Judecătoria Piteşti trebuia să
sesizeze instanţa ierarhic superioară. respectiv Tnalta Cude de Casaţie şi Justiţie, in vederea soluţionării conflictului negativ de
competenţă. Totodată, Judecătoria Piteşti trebuia să reţină dosarul cauzei in vederea Iuärii măsurilor şi efectuării actelor care
reclamă urgenţă (de pildä, această instanţă va verifica periodic, dacă este cazuL Iegalitatea şi temeinicia mäsurii preventive
Iuate faţă de inculpat).
Conflictul negativ de competenţă va b soluţionat de către instanţa supremä de urgenţă, printr-o incheiere care nu este
supusă niciunei căi de atac [art. 51 alin. (6) CPPJ, stabilind competenţa in favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti.
Aceastä instanţă este competentă să judece cauza in primă instanţă, intrucăt această instanţă a admis excepţia de
necompetenţă teritorialä invocată cu neobservarea dispoziţńlor art. 47 alin. (2) şi (3) CPP. respectiv utterior inceperń cercetării
judecătoreşti.
In acest caz. instanţa care iniţial nu fusese competentă a devenit competentä să judece cauza, declinarea judecărü cauzei
in favoarea altei instanţe fiind nelegală.

I 63. Răspuns: B (primire în profesie avocat deünitiv, 2017)

—

Excepţite de necompetenţă pot fl invocate din oflciu, de către procuror, de către persoana vätămată sau de către părţi
[art. 47 alin. (4) CPP], cu respectarea strictă a momentelor procesuale pănă Ia care excepţia poate b invocatä.
Astfel, excepţia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanţei inferioare celei competente potrivit
Iegii poate li invocată în tot cursul judecăţii, pănă Ia pronunţarea hotărârii definitive [ad. 47 alin. (1) CPPJ.
Excepţia de necompetenţă materiată sau după calitatea persoanei a ins(anţei superioare celei competente potrivit Iegii poate
fi invocată pănă Ia începerea cercetäńi judecătoreşti [ad. 47 alin. (2) CPPJ. In aceleaşi condiţii poate fi invocată şi excepţia de
necompetenţă teritorialä [ad. 47 alin. (3) CPPJ.
Faţä de aceste dispoziţii Iegale, pentru că În speţă incidentă este chestiunea necompetenţei teritoriale. singurul răspuns
corect este ceI de Ia Iitera B.

64. Răspuns: A (primire În profesie avacat definitiv, martie 2019)

I —

Potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. (4) CPP, pănă Ia soluţionarea conflictului pozitiv de competenţă, judecata se suspendă. Rezultă,
astťel, că varianta de răspuns de ta Iitera A este corectă.
Remarcăm alegerea Iegiuitorului de a Iimita efectul suspensiv aI ivirii unui conflict de competenţă strict Ia ceI pozitiv, intrucăt,
în cazul conflictului negativ, prin ipoteză, organele judiciare se consideră necompetente, aşadar, procesul penal nu arfi continuat.
 736 EXPLICAŢII DREPT PROCE5UAL PENAL. 1, PARTEA GENERALĂ

De menţionat că, şi in situaţia in care judecata se suspendă, instanţa care şi-a declinat competenţa ori care s-a declarat
competentă cea din urmă ia mäsurile şi eíectuează actele ce reclamă urgenţă [art. 51 alin. (5) CPP].

65. Răspuns: A (primire În profesie avocat stagiar, august 2019)

—

Variantele de räspuns pun Tn evidenţă aspecte care aparţin atăt compelenţei maleriale, căt şi competenţei ĺuncţionale a
instanţelor judecätoreşti.
Compeienţa materia/& (ratione materiae) reprezintă acea formă fundamentală şi uneori absolută de competenţă, prin
intermediul cäreia se stabileşte. intre organe judiciare de grade diferite, dar cu aceeaşi competenţă funcţionalä, care va soluţiona
anumite categorii de cauze penale Competenţa fvncţiona/ă (raźione oflch) reprezintä o formă fundamentală i absolutä de
competenţă, prin intermediul căreia se determină competenţa generală a unui organ judiciar in raport cu celelalte tipuri de organe
judiciare. Compelenţa funcţională determină sfera atribufiilor speciale exercitate de un organ judiciar in cadrul competenţei
sale generale (A ZARAFIU. op. dL p. 127-128).
Varianţa de răspuns de la litera A este corecţă, tribunalul judecă in primă instanţă infracţiunile expres prevăzute la art 36
atin. (1) CPP şi soluţionează conflictele de competenţă ivile intre judecătoriile din circumscripţia sa, precum şi contestaţiile
formulate impotriva hotărărílor pronunţate de judecätorie, in cazurile prevăzute de ege.
Varianta de răspuns de la litera B este eronată, intrucăt judecätoria judecă in primă instanţä numai acele infracţiuni care
nu sunt date prin lege in compntenţa altor instanţe (instanţă de drept comun)
Varianta de räspuns de la litera C este eronată, întrucăt, in primul rănd, curtea de apel nu are competenţa să soluţioneze
recursuri in interesul legii i, in al doilea rănd, răspunsul este incnmplel, curlea de apel avănd competenţa funcţională să
judece cauze şi in primă instanţă.

66. Răspuns: A (admitcre !NM şi În magistratură, 2015)

Compelenţa materială (ratíone materiae) este forma competenţei determinată dn infracţiunea ce face obiec!ul cauzei i
in raport de care se stabileşte care dintre organele judiciare de grad superior sau inferior pot urmări ori judeca respectiva
cauzä Derogatcrie de la cornpetenta materială este campetenţa după callatea persoanei (mt/one perso,iae), ce este determnată
de o anuiiiilä Lalilale a subieclului acliv al infracţiunii. in enunţul dat se poate observa câ respectiva calitate de magictral asistcnt
nu oste deţinută de subiectul activ al infracţiunii, pentru a aLrage aplicabilitatea competenţei după calitatea persoanei, ci de
cel pasiv, tünd obligatorie, astfel, aplicarea regulfl generale a competenţei după materie, in raport de infracţiunea dedusä
judecäţii, Faţă de aceste considerente, in raport de dispoziţiile art 36 alin. (1) Iit. a) CPP potrivit cărora tribunalul judecä in
primă instanţă infracţiunile de omor, observăm că varianta corectă de răspuns este cea de Ia litera A.

I
67. Räspuns: B (primire în profesie avocat stagiar, 2017)
—

Potrivil dispoziţiilor art 35 alin. (1) lil. a) CPP, infracţiunea de omor (art. 188 CP) este judecată in primă instanţă de
tribunal. Aşadar, in cazul in care pentru determinarea pe verticală a competenţei instanţei judecätoreşti este luată in considerare
strict infracţiunea care face obiectul cauzei penale, nu şi eventuala calitate specialä a acuzatului, competenţa să judece cauza
in primä instanţă va reveni in toate cazurile tribunalului.
Raportat la enunţul intrebärii, se observä că acuzatul a săvârşit infracţiunea de omor fărä a avea o calitate specialä, insă
ulterior, dupä inceperea urmäririi penale, devine notar puhlic
Problema in această srtuaţie este aceea de a şti dacă dobăndirea vreunei calităţi speciale determină modificări in ceea
ce priveşte competenţa organelor judiciare Situaţia de drept este reglemenlată prin dispoziţile art 48 alin, (2) CPP, potrivit
cărora dobândirea calităţii speciale dupä sävărşirea infracţiunii nu determinä schimbarea competenţei, cu excepţia infracţiunilor
săvărşite de persoanele prevăzute la art. 40 alin. (1> CPP, respectiv senatori, deputaţi şi membri din România in Parlarnentul
European, membrii Guvernului. judecătorii Curţii Constituţionale, membrii Consiliului Superior aI Magistraturii. judecătorii lnattei
Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorii de la Parchetul de pe lăngă Ínalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cum calitatea de notar public nu se numärä printre cele prevăzute la art. 40 alin. (1) CPP, conchidem că dobândirea
ulterioară a acestei calităţi nu este de natură să modiflce competenţa materială a organelor judiciare.
Aşa fiind. singura varianlä corectă de räspuns este cea de la litera B.

I 68. Răspuns: C (primire in profesie avocat deflnitiv, 2016)

—

Aşa cum am arätat, faţă de dispoziţflle art. 40 CPP, instanţa supremă are competenţa ĺuncţională să judece in primă
instanţä (după materie, intracţiunea de inaltă trădare, şi după calitatea persoanei, senatori, deputaţi etc), să judece in apel
(apelurile formulate impotriva sentinţelor pronunţate de curţile de apeI ori de Secţia penalä a inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie),
sä soluţioneze contestaţiile (formulate impotriva hotărârilor pronunţate de curţi!e de apel), să judece recursurile in casaţie şi
alIe cauze anume preväzute de Iege.
Raportat Ia aceste considerente, varianta de la litera A este eronatä, competenţa dupä calitatea de judecător aI curţii militare
de apel este stabilită in favoarea curţilor de apel ĺart. 38 alin. (1) tit. f) CPP]. Varianĺa de la litera 8 este, de asemenea, eronatä.
intrucât calilatea de grefier nu este dintre cele care atrag vreo competenţă specială, pe de o parte, iar, pe de altă pade, calitatea
IOAN-PĂUL cHlS, VICTOR VĂDUVA EXPLICAŢII 737

subiectului pasiv nu intereseazä în economia discuţiei (atrage competenţa personală a unui organ de jurisdicţie doar calitatea
suspectului sau a inculpatului, nu şi a altor subiecţi procesuali), Varianta de Ia litera C este corectă. instanţa supremäjudecând
apelul declarat impotriva sentinţei pronunţate de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţă competentâ sä
judece cauza in primă instanţă [art. 40 alin. (1) CPP].

69. Răspuns: C (admitere INM şi în magistraturâ, septembrie 2018)

Enunţul intrebării surpdnde, pe de o parte, care sunt calităţile speciale care deţerminä, aţrag competenţa personală a
instanţelor judecătoreşti, iar, pe de altă pade. dacä pierderea ori, din conlră. dobăndirea unei calităţi speciale este de naturä
să rnodifice competenţa acestor organe judiciare.
ln ordinea variantelorde răspuns, reţinem cä, de regulă, dobăndirea unei calităţi speciale u/ter/orsăvărşirH infracţiunii şi, a
foríiorí, ulterior sesizării instanţei nu determină schimbarea competenţei [art. 48 alin, (2) CPR n.n. cu excepjia infracţiunilor
—

săvărşite de persoaneie prevăzute ia aM. 40 alin. (1)]. Aşadar, cu toate că infracţiunile comise de avocaţi sunt date in competenţa
curţilor de apel [art. 38 alin. (1) Iit. d) CPP], pentru a fi atrasă competenţa acestei instanţe, este necesar ca infracţiunea să fi
fost săvărşită u/teriordobăndirii calităţii speciale de către suspect sau inculpat, nu anter/oracestui moment. De aceea, varianta
de Ia litera A este greşită.
Varianta de răspuns de la litera B este eronată, intrucăt expedul judiciar nu este o calitate dintre cele care atrag competenţa
personală a organelorjudiciare.
b fine, varianta de răspuns de la litera C are în vedere, de această dală, pierderea calităţii speciale, in speţă aceea de
procuror Cu privire la aceasta, faţă de dispoziţiile art. 48 alin. (1) CPP, reţinem că pierderea calităţii speciale care a atras
competenţa personală a instanţei nu determină schimbarea competenţei dacă (1) ĺapta are legäturä cu atribuţiile de serviciu
ale făptuilorului sau (ií) s-a dat citire actului de sesizare a instanţei, Dintre cele două ipoteze, prima se verificä cu necesitate,
infracţiunea de represiune nedreaptä (art. 283 CP) avănd subiect activ circumstanţial, organ de cercetare penală, procuror,
judecător ori instanţă de judecată. Aşa flind. dacă infracţiunea are legătură cu atribuţiile de procuror ale inculpalului, pierderea
ulterioară a calilăţii nu determină schimbarea competenţei.
Pentru acesle motive, vadanla de la litera C este corectă.

I 70. Răspuns: A, B (primire în profesie avocat sta giar, 2016)

—

După calilatea persoanei, curtea de apeI judecä infracţiunile săvărşite de judecätorii de la judecătorii. tńbunale şi procurorii
de la parchetele care funcţionează pe lăngä aceste instanţe [ad. 38 alin. (1) lit. c) CPP]. infracţiunile săvărşite de avocaţi, notari
publici. executori judecătoresti. de controlorii rinanciań ai Curţii de Conturi, precum şi auditori publici externi (art. 38 alin (1) lit. d)
CPP], infracţiunile sävărşite de şefii cultelor religioase organizate in condiţiile legii şi de ceilalţi membri ai inaltului cler, care au
cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent acestuia ţart. 38 alin. (1)lit. e) CPP), infracţiunile săvărşite de magistraţii-asistenţi
de la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de judecătorii de la curţile de apel şi cudea militară de apel, precum şi de procurorii
de la parchetele de pe lângă aceste instanţe Ĺart 38 alin. (1) lit. f) CPP] şi infracţiunile săvárşite de membrii Curţii de Conturi,
de preşedintele Consiliului Legislativ de Avocatul Poporului, de adjuncţii Avocatului Poporului şi de chestori [art. 3B alin. (1)
lit. g) CPPJ.
Faţă de această enumerare, se constată că variantele de räspuns de la literele A şi B sunt corecte.
Relativ la varianta de răspuns de la Iitera 8, este de reţinut transferul compelenţei speciale a instanţelor mililare in favoarea
unei instanţe civile de a judeca militari. Altminteri, militarii pot fi deferiţi justiţiei in faţa instanţei civile numai atunci când au
săvărşit infracţiunea in coparticipare cu un inculpat civiL

71 Răspuns: B (primire în profesie avocat sta yiar, martie 2019)

- —

Competenţa personală atrasă de calitatea de judecător in cadrul tribunalului militar sau procuror in cadrul parchetului militar
care funcţionează pe lângă aceastä instanţă esie stabilítă in favoarea curţii militare de apel [art. 39 alin. (1) Iit. c) CPP]. Gradul
militar aI magistratului nu interesează in economia stabilirii competenţei organelor judiciare militare, avănd in vedere că, pe de
o parte, calitatea de magistrat atrage competenţa celei maí inalte instanţe militare din ierarhia inslanţelor (curtea militară de
apel). iar, pe de altă parte, imprejurarea că aceastä instanţă esle competentă să judece infracţiunile săvărşile de militarii cu
cele mai inalte grade. de general, mareşal ori amiral iart. 39 alin. (1) Iit. d) CPP].
Pentru aceste motive, singurul răspuns corect esle ceI de Ia litera 8.

I 72. Răspuns: B (primire in proťesie avocat sta giar, 2018)

—

Competenţa funcfională (ratione oficü) reprezintä o formă ťundamentală şi absolută de competenţă, prin intermediul cäreia
se determină competenţa generală a unui organ judiciar in raport cu celelalte tipuri de organe judiciare. Competenţa funcţională
determină sfera atribuţflor speciale exercitate de un organ judiciar in cadrul competenţei sale generale (A. ZARAFIU, op. cit.,
p. 127).
 -_______

—t
-: :fl

738 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL PENAL, 1. PARTEA GENERALĂ

Potrivit dispoziţiilor art. 36 CPP, tribunalul este competent să judece in primă instanţă [art. 36 alin. (1)], ca instanţä de
controljudiciar contestaţiile ĺormulate impotriva hotărărilor pronunţate de judecätorie [art. 36 alin. (2)] şi să soluţioneze alte
cauze anume preväzute de Iege.
Faţă de aceste dispoziţii Iegale, varianta corectă de răspuns este cea de Ia litera 8. De /ege Iata, tribunalul nu judecatä Tn
apeI şi nu soluţionează cereri de strämutare

73. Răspuns: C (prirnire în praťesie avocať definitiv, 2015)

—

Faţä de cele arătate anterior, singura variantä corectă de răspuns este cea de Ia itera C [art. 36 alin. (2) teza finală CFP.
Varianta de Ia IiteraAeste eronată, intrucât tribunalul nu are competenta íunctională să solutioneze conflictele de competenţă
ivite intre procurorii din cadrul parchetelorde pe Iângă judecätoriile din circumscripţia sa, aceastä competenţă revenind. potrivit
dispoziţiilor arţ 63 alin. (4) cpp, procurorului ierarhic superior comun acestora
Varianta de Ia Iitera B este. de asemenea. eronată, tribunalul neavănd in niciun caz competenţa funcţonală de a soluţiona
cererile de strămutare (arl. 71 CPP), această competenţă revenind curţilor de apeI [ad. 38 alin (1) lit. h) CPP] sau. după caz.
Înaltei Curţi de Casaţie i Justiţie [al 40 alin. (4) cpy

j 74. Răspuns: c (admitere 1NM, noiembrie 2019)

Competenţa funcţională a instanţele judecă[oresti se materializează in două tipuri de aclivitäţk de judecatä. respectiv de
rezolvare a fondului cauzei (are caracter principal), si de soluţionare, in sens de activitate de rezolvare pe care jurisdicţionalä a
unorprobleme care nu antamează elementele esenţiale ale raportului de conflict (A. ZARAF1u. op.cir.. p. 136). Această distincţie
pe care doctrina a constatat-o pe bunä dreptate nu este folosită in mod coerent de către Iegiuitor De aceea. În rezolvarea
acestei intrebări trebuie pornit de Ia premişa competenţei generaie a tribunalului, prevăzută Ia art 36 CPP, şi nu raportat la
distincţia amintită intre activitatea de judecată si cea de soluţionare
Aşa flind, varianta de răspuns de Ia Iitera Aeste eronatä. intrucăt calitatea de adjunct al Avocatului Poporuui atrage competenţa
dupa calitatea persoanei in favoarea curţii de apeI [an 38 alin. (1) Iit. g) CPPj; varianta de Ia Iitera B este eronatä. intrucăt
competenţa de a dispune asupra măsurilor asiguratorii revine instanţei competente să judece cauza În fond. or, competenţa de
judecatä in prirnä nstarttă a infracţiunii de distrugere califlcată revne tribunalului [art 36 alin (1) Iit. a) CPP] astfel, contestaţia
impotriva Încheierii de Iuare a acestei masuri procesuale nu va putea fi soluţionatač in niciun caz tot de cätre tribunal.
Varianta de răspuns dea Iitera C este corectá. iaţá de dispoziţHle ait 69 alin. (8) CPR
comisia de soluţionare a contestaţiilor a respins cnntestaţiile ca neÎntemeiate, reţinănd că varianta de räspuns C este
corectă, Înţrucăt in cuprinsul ipotezei termenul judecă este folosit în sens generic, Ţn sensu/ de soluţionare a unei cauze
care ‚ntra ih competenţa tnbunalulw. Ue aitÍeI. echivalenţa ce/or doi ťermem este recunnscutä de însuşi legiuitnnil. rare in
unele dispoziţü legale. folosete termenuÍ soluQonează pentru a desemna actívitatea de judecată desfăşurată de instanţe/e
de judecată in cauze in care s-a dispus trimiterea in judecată prin rechizitoriu.

j 75. Răspuns: A, B (primire În profesie avocat deünitiu 2014)

—

tnstanţa supremä are competenţă funcţională să judece in primă instanţă [art. 40 alin. (1) CPPJ. ca instan(ä de contro(
judiciar[art, 40 alin. (2). (3) şi (4) CPPj şi să soluţioneze aRe cauze preväzute expres de Iege.
Competenţa in primă instanţă a instanţei supreme poate fi determinată de natura infractiunii (competenţă materială).
ia inĺracţiunea de inallä trädare, ori de calitatea specială a inculpatului (cornpetenţă personală). e.g.. senatori, deputaţi etc
Instanţa suprernä judecă apeiurile formulate impotriva hotărărilor penale pronunţate in primă ínstanţă de curţile de apeI şi
de Secţia penală a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Faţă de toaţe acestea, variantete corecte de răspuns sunt cele de Ia Iiterele A şi 8, varianta de răspuns de ta Iitera C fiind
eronată, faţă de dispoziţiile art. 39 alin. (1) IiI. d) CPP, care reglementează competenţa in acest caz În favoarea curţii militare
de apeL

j 76. Răspuns: A (primire în proťesie avocat definitiv, 2015)

Am arătat anterior faptul că instanţa supremá judecä apeturile formulate Împotriva hotärărilor pronunţate in primă instanţă de
curţile de apeI [ad. 40 alin. (2) CR9, varianta corectă de răspuns fiind astfel cea de Ia Iitera A, in contextut in care competenţa
să judece cauza în primă instanţă a unei intracţiuni comise de un avocat revine curţii de apeI [art. 38 alin. (1) Iit. d) CR9.

I 77. Răspuns: A (primire in profesie avocat sta giar, maflie 2019)

— -

Competenţa funcţională dea soluţiona căi ordinare de atac este partajată intre tribunale, curţile de apeI şi Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie.
Astfel, calea de atac a contestaţiei este soluţionată atăt de tribunale [art. 36 alin. (2) teza a ll-a CPP] şi curţi de apel [art. 38
alin. (3) teza flnală, art. 39 alin. (3) teza finală cPP], căt şi de Tnalta Curte de Casaţie şi Justiţie [art. 40 alin. (4) teza finalä
CFP], in funcţie de instanţa care a pronunţat hotärárea obiect aI cäii de atac.

-
—--
-a_ - -
IOAN-PAUL cHIS, VICTOR VĂOUVA EXPLICAŢII 739

ApeIuI, pe de altä pade, este calea ordinară de atac dată in competenţa exclusivă a curţilor de apeI [art. 38 alin. (2), art 39
alin. (2) CPP) şi a instanţei supreme [art. 40 alin. (2) CPP].
Faţă de toate acestea, se constată că tribunalul are competenţa să soluţioneze contestaţU, insă nu are competenţa să
judece apeluri. Prin urmare, varianta de răspuns de Ia IiteraAeste singura corectă.

78. Răspuns: A (primire in profesie avocat defînitiv, 2015)

—

Organul de urmărire penală este obligat. dator, ín exprimarea Iegii, să işi veriňce competenţa imediat după sesizare (art. 58
alin. (1) CPPJ. Dacä procurorul constată că nu este competent să efectueze ori, după caz, să supraveghere urmărirea penală
in cauză, dispune de indată, prin ordonanţă, declinarea de competenţá in favoarea procurorului competent (art. 58 alin. (2)
CP9. Organul đe cercetare penală, cărtd se găseşte in aceeaşi situaţie, va propune procurorului declinarea de competenţă
in favoarea organului de urmărire penală competent.
Raportat Ia datele enunţului, văiănd că in cazul infracţiunilor sávărşite de magislraţi urmăhrea penală se efectuează in mod
obligatoriu de către procuror [art. 56 alin. (3) lit. a) CPP], competenţa revenind (in prezent) Secţiei speciale de investigare a
magistraţiior. organul de cercetare penalä a procedat in mod corect cănd a propus procurorului din cadrul parchetului dectinarea
cauzei in favoarea altei structuri de parchet
Faţä de modificările Iegislative, prin propunerea formulată organul de cercetare penală trebuia să indice Secţia specială
de investigare a magistraţilor ca flind cea compelenlä sä investigheze fapta de distrugere presupus săvărşită de un judecător
din cadrul Curţii de apeI Craiova.

79. Răspuns: A, c (primire in proťesie avocat stagiar, 2014)

—

Potrivit dispoziţiior art. 54 CPP, judecătowl de cameră preliminară estejudecătorul care, in cadrul instanţei, potrivit competenţei
acesteia, (i) veriHcă legalitatea lrimitehi in judecată dispuse de procuror, (1:) veriHcä legalitatea administrärfl probelor şi a efectuării
actelor procesuale de către organele de urmărire penală. (111) soluţionează plăngerile impotriva soluţiilor de neurmărire sau
de netrimitere în judecată şi (iv) soluţionează alte situaţii expres prevăzute de Iege (de pildä, veńficä temeinicia şi egalitatea
soluţiei de renunţare la urmărirea penală, potrivit art. 318 CPP, soluţionează cererea de confiscare sau de desfiinţarea unui
inscris in cazul clasării, potrivit art 5491 CPP)
Nota bene. raportat la specificul activităţii. competenţa judecătorului de cameră preliminară se intinde temporal exclusiv
intre momentul desesizării organelor de urmărire penalä prin una dintre soluţule preväzute de Iege şi momentul eventual aI
inceperiijudecăţii. aşadar, niciodată in cursul urmădrii penale ori in cursul judecăţii.
Fatá de aceste dispoziţii legale. variantele corecte de răspuns sunt cele de Ia literele A şi C.
Varianta de la litera B este manifest greşită, intrucát, aşa cum am arătat, competenţa judecâtowlui de cameră preliminară
debutează temporal cu finalizarea urmăririi penale. Aşadar, in cursul urmăririi penale. judecătorul de cameră preliminară nu
are recunoscutá vreo competenţă procesuală.

I 80. Răspuns: B (admitere INM, noiembrie 2019)

Competenţa după calitatea persoanei este determinată, de regulă, după calitatea pe care o are inculpatul Ia momentul
săvărsihi faptei şi. prin excepţie. dupä calitatea dobăndită ulterior [art. 48 alin. (2) CPPJ, insă nu mai tărziu de momentul pronunţärii
sentinţei de cätre prima instanţă. b caz de reunire a cauzelor, competenţa instanţei superioare determinate de calitatea unuia
dintre inculpaţi se prorogă, in sensul că instanţa superioară are competenţa de a judeca şi persoana care nu are calitatea
specială. Regula devine inaplicabilă in momentul in care s-a dispus disjungerea cauzelor, măsura care este implicită atunci
cănd procurorul soluţionează cauza prin două soluţü diamelral opuse: de trimitere in judecată şi de netrimitere in judecală.
Aşa fiind, competenţa dea soluţiona plăngerea împotriva soluţiei de clasare revine judecătorului de cameră preliminară din
cadrul tribunalului, atăt raportal la infracţiunea care a făcut obiectul urmăririi penale [ań. 36 alin. (1) lit. a) CPP], cät şi raportat
la organul de urmărire penală care a efectuat urmărirea penală in cauzä [ad. 36 alin. (1) lit. c) CR9.
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a respins toate contestaţiile ca neintemeiate, pentru următoarele considerente:
Varianta de răspuns B este corectă: in cazul ĺn care Direcţia Naţională Anticorupjie dispune trimiterea Jnjudecatä a inculpatului
X, avocat, pentru săvârşirea inťracţiunü de trafic de inťluenţä şi, prin acelaşi rechizitoriu, dispune clasarea cu privire Ia inculpatul
y şoferul lui X, cercetat sub aspectul säv&rşírü infracţiunii de măflurie mincinoasä, plăngerea prin care Y contestă temeiul
solu(iei de clasare este de competenţajudecătorului de camerä prehminarä de Ia tribunal, având în vedere dispoziţiile afl. 340
alin. (1) CPP rapodate Ia ceie ale aM. 36 alin. (1) lü. c) CPP Astfel, potrivit aM. 340 alin. (1) CPP persoana a cărei plăngere
impotriva soiuţiei de clasam, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform afl. 339 poate face plăngere in
20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preiiminarâ de Ia instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legü, competenţa să
judece cauza in primă instanţă iar potrivit art 36 alin. (1) lir. c) din acelaşi cod, tribunalul este competent să judece in primă
instanţă, printre altele, infracţiunUe cu privire la care urmărirea penală a fost efecluată de către Direcţia Naţională Anticorupţie,
dacă nu sunt date prin lege in competenţa altor instanţe ierarhic superioare. Aşadar, rezultă că tribunalul este competent să
740 EXPLICAŢII DREPÎ PROCESUAL PENAL. 1. PARTEÂ GENERALÁ

soluţioneze plăngerea formulatü de inculpatul Y impotriva soluţiei de clasare dispuse faţă de acesta prin rechizitoriul intocmit
de Direcţia NaQonalä Anticorupţie sub aspectu! săvirirü infracţiunü de mărturie mincinoasä.
Varianta de răspuns A nu poaie fi corectă avănd în vedere cä inculpatul Y ura şoferul inculpatului X (avocat), calitate cam
nu atrăgea competenţa curţii de apel, urmändu-se regulile de competeriă de drept comun, Totodată, nu sunt incidente nici
dispoziţüle afl. 44 alin. (2) si (3) CPPprivitoam la compefenta în caz de munim a cauzelor, întrucât, potrivit &in (2), competenţa
judecärü cauzelorrămăne dobánditä chiar dacă pentru fapta sau pentru făptuitorul care a determinat competenţa unei anumite
instanţe s-a dispus disjungerea sau incetarea procesului penal ori s-a pronunţat achitarea, or faţă de inculpatul care a atras
competenţa curţü de apel, s-a dispus trimiterea în judecată, iar faţä de inculpatui Ys-a dispus clasama. Alin. (3) nu este aphcabil
intrucăt acesta se referă doarla infracţiunile de täinuire, favorizarea fäptuitorului şinedenunţarea unor infracţiuni, iarinculpatul
Y zi fost cercetat sub aspectul săvărşirii infracţiunň de mărturie mincinoasä.
(n fine, varianta de r&spuns C nu poate fi corectă, intrucât, aşa cum s-a arätat, potrivit art. 36 alin. (1) Iit. c) CPP în cazul
ín care urmărima penală a fost efecluată de către Direcţia NaUonală Anticorupţie, competenţa de judecată in primä instanţă
aparţine tribunaluluL dacă infracţiunile pentru cam s-a efectuat urmărirea penalä nu sunt date prin lege in competenţa altor
instanţe iera rhic superioare.

81. Räspuns: A, C (primire în proťesie avocat stagiar. 2014)

—

Principial, exercitarea unei funcţii judiciare in procesul penai exclude posibilitatea exercitării unei alte funcţii, in aceeasi
cauză penaiă. Aşadar. de pildă. dacă procurorul care a supravegheat sau efectuat urmărirea penalä devine judecător, nu va
fi compatibil să exercite funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi Iibertäţilor ĺundamentale ale persoanei in faza de urmärire
penală, funcţia de verificare a Iegalităţii trimiterii ori nethmiterii in judecată ori funcţia de judecată in aceeaşi cauză
Exceptje de Ia această regulă o face funcţia de verificara a Iegalităt)i trimiterń in judecată, care este compatibilâ cu funcţia
de judecatä, mai puţin cănd se dispune inceperea judecăţii potrivit art. 341 alin. (7) pct. 2 Iit. c) CPP [art. 3 alin. (3) CFP].
Aşa fiind, se constală că variantele corecle de răspuns sunt cele de la Iiterele A şi C.

82. Răspuns; B (primire in profesie avocat deťinitiv, 2017)

—

Potrivil dispoziţiilorart 53 CPP, judecätorul dedrepturi şi ibertäţi estejudecätorul care, in cadrul instanţei, potrivitcompetenţei
acesteia, snIIIţinnea7Ä, in rijrssd urmârirü penale, cererile, propunerile, plângerile, contestaţiile sau orice aIte sesizări privind
(i) măsurile preventive, (ü) măsurile asigurätorii, (üi) măsurile de siguranţă cu caracter provizoriu, (iv) actele procurorului, in
cazurile expres prevăzute de Iege, (v) incuviinţarea percheziţiilor, a folosirii metodelor şi tehnici!or specia!e de supraveghere
sau cercetare ori a altor proccdee probatorii potrivit Icgii, (vi procodura audierü anticipate I (vh alto cituaţii oxpros provăzute
de Iege (de pildä, emite mandatul de supraveghere Iehnică in procedura dării in urmărire, potrivit art. 523 CPP).
Rapuilat Ia vwiaiitele de râspurls, reţinem cä procedura audierii anticipate nu presupune ca in cauza procuroruí sa fi pus
in micare acţiunea penală, suficient fiind să fi dispus efectuarea in continuarea urmăririi penale faţă de suspect. judecătorui
de drepturi şi Iibertăţi nu dispune prelungirea mäsurii controluluí judiciar, deoarece această competenţă ii revine procurowlui
Iart 215 alin (2) CPP].
Faţä de toate acestea, singurul räspuns corect este ceI de la Iitera B [arl 158 alin. (1) CPP].

83. Răspuns: B (admitere INM si în rnagistraturá, 2016)

Competenţa după matene sau matedalä (ratione matehae) este cea care stabileşte organele judiciare de grad diferit care
pot urmări sau judeca o anumită cauzâ penală. delirnitănd astfel sfera a:ribLlţwor unui anume organ judiciar prin rapodare Ia
organele ierarhic superioare sau inferioare in grad, Spre deosebire de reglementarea anterioară, in prezent nulitatea absolută
intervine doar în cazul in care judecarea cauzei este eíectuată de o instanţă inferioarä in grad instanţei competente material,
cănd excepţia de necompetenţă poate fi invocată in tot cursul judecäţii, pănä Ia pronunţarea hotärării definitive, potrivit ad. 47
alin. (1) CPP. Desi dispoziţiile procedurale care reglementeazä competenţa maţerialä a instanţelor judecătoreşti sunt norme
imperative, Iegiuitorul a exclus intervenţia sancţiunii nulităţii absolute in situaţia in care judecarea cauzei s-a realizat de
către o instanţă superioară in grad celei competente material (N. VoLoNcIu Ş.A., p. 140). Tn acest din urmä caz, excepţia de
necompetenţă materialä a instanţei superioare celei competente potrivit Iegii poate fi invocatä pănä Ia inceperea cercetärii
judecătoreşti, potrivit art. 47 alin. (2) CPP.
In enunţul dat, fiind in discuţie competenţa materialä ajudecătoriei, este evident că suntem in prezenţa Iipsei de competenţă
materială a instanţei inferioare, necompetenţä care poate fi ínvocatä in tot cursul judecăţii, până Ia pronunţarea hotărârii
deflnitive. Peniru aceste motive, constatäm că varianta de răspuns de Ia Iitera B este cea corectă.
Tn ceea ce privete posibilitatea formulăńi unei căi extraordinare de atac pentru nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa
după materie atunci cănd judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei Iegal competente, aceasta se poate invoca
pe calea recursului in casaţie. potrivit art. 438 alin. (1) pct 1 CPP, şi nu pe cea a contestaţiei in anulare.
 I

I0AN-PAUL CHI, vIcTOR VĂDUVA EXPLICAŢII 741

84. Răspuns: A (primire în profesie avocat sta giar, 2014; primire in profesie avocat sta giar, 2015)
— —

Excepţia reprezintă mijlocul procesual prin care participantul invocä şi, implicit. solicită punerea in discuţie a situaţiei judiciare
care se abate de Ia regula de drept, In materia competenţei. orice abatere de Ia regulile preväzute de Iege relativ Ia aceasta
va putea fi sesizată organelor de jurisdicţie prin intermediul excepţiei, în cadrul judiciar adecvat.
Excepţia de necompetenţä poate fi invocată in funcţie de forma de competenţă care, in opinia padicipantului, nu este
respectatä. Astfel, potrivit art 47 CPP, excepţia de necompetenţă materială sau după calitalea persoanei a instanţei inferioare
ce!ei competente potrivit Iegh poate fi invocală in tot cursul judecäţii, pănä Ia pronunţarea hotărări definitive. Soluţia Iegislativă
este coerentä, necompelenţa materială sau după calitatea persoanei putând fi invocată, in acest caz, in tot cursul procesului
penal şi poate ťi constatatä in orice starea procesului [art. 281 alin. (3) CPP].
Excepţia de necompetenţă materială sau dupä calita(ea persoanei a instanţei superioare celei competente potrivit Iegii
poate fi invocală până Ia începerea cercetärii judecătoreşti. Excepţia teritorială poate fi ridicată in aceleaşi condiţii.
Faţă de aceste dispoziţii Iegale, varianta corectă de räspuns este cea de Ia Iitera A.

85. Răspuns: B (primire în profesie avocat stagiar, august 2019)

—

Aşa cum am arătat anterior, excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei de judecatä nu poate fi invocată decăt pănä Ia
inceperea cercetării judecătoreşti [ad. 47 alin. (3) CPP], Depăşirea acestui moment produce două efecte, unuI pozitiv, instanţa
devenind competentă să judece respectiva cauză, iar unuI negativ, excepţia necompetenţei teritoriale nu va mai putea fi Iegal
invocată.
In aceste condiţii, excepţia necompetenţei teritoriale trebuie respinsä ca inadmisibilă in toate cazurile in care a fost formulată
sau ridicatä din oficiu in cursul cercetării judecätoreşti.
Aşa fiind, se constatä că varianta corectă de răspuns este cea de Ia Iitera B.

I 6. Räspuns: A (admitere în magistratură, aprilie 2017)

in con(ormitate cu prevederile art. 36 alin. (1) IiL c) CPP, infmcţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art S dín Legea
nr 241/2005 pentru prevenirea i combaterea evaziunii fiscale (M. Of. nr 672 din 27 iulie 2005) intră in competenţa de judecată
in primă instanţă a tńbunalului. Am arătaĺ mai sus (nr. 83) că. in prezent, nulitatea absolutä intervine doar in cazul in care
judecarea cauzei este efectuatä de o instanţá inferioară in grad instanţei competente material. cănd excepţia de necompetenţă
poate fi invocată in tot cursul judecăţii, până Ia pronunţarea hotărârii definitive, potrivit art. 47 alin. (1) CPP. Deşi dispoziţiile
procedurale care reglementează competenţa materialä a instanţelorjudecätoreşti sunt norme imperative, Iegiuitorul a exclus
intervenţia sancţiunii nulităţii absolute in situaţia in care judecarea cauzei s-a realizat de către o instanţă superioară in grad
celei competente matehal (N. VoLoNcIu ŞA., p. 140). ln acest din urmă caz, excepţia de necompetenţä materială a instanţei
superioare celei competente potrivit Iegii poale fi invocată pănă Ia inceperea cercetädi judecătoreşti, potrivit art 47 alin. (2) CPP.
Faţä de acest cadru normativ. in contextul in care din enunţul intrebării rezultă că a fost sesizată Curtea de apeI Constanţa.
instanţă superioarä in grad celeí competente material in raport de infracţiunea dedusă judecăţii, excepţia de necompetenţă
materială a instanţei aslfel sesizate poate fi invocată pánă Ia inceperea cercetării judecătoreşti in cauză. Prin urmare, varianta
corecĺă de răspuns este cea de Ia Iitera A, care Ie exclude pe celelalte.

I 87. Răspuns: C (admitere INM şi în magistratură, 2014)

Am arătat mai sus (nr 83) că, deşi dispoziţiile procedurale care regtementează competenţa materială şi cea personalä a
instanţetorjudecătoreşti. de regulă, sunt norme imperative, insă Iegiuitorul a exclus intervenţia sancţiunii nulităţii absolute in
situaţia in care judecarea cauzei s-a realizat de către o instanţă superioară in grad celei competente material sau personal. Tn
acest din urmă caz, potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (2) CPP, excepţia de necompetenţă materială sau personală a instanţei
superioare celei competente potrivit Iegii poate fi invocată pănă Ia inceperea cercetării judecătoreşti. Astfel, prima teză a
enunţului variantei de răspuns de Ia Iitera B este corectä, Cu toate acestea, din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor
art. 281 alin. (1) Iit. b) CPP, potrivit cărora sancţiunea nulităţii absolute intervine doar atunci cănd judecata a fost efectuată de
o instanţă inferioară celei legal competente, constatăm că sancţiunea Ia care se face referire in cea de-a doua teză a acestei
variante de răspuns nu este corectă.
In aceIaşi timp, constatăm cä nici varianta de răspuns de Ia Iitera A nu este corectă, atăt timp căt, potrivit art 281 alin. (3)
CPP. incálcarea dispoziţiilor Iegale preväzute Ia alin. (1) Iit. a)-d) poate fi invocată in orice starea procesului, deci nu doar pănă
Ia pronunţarea hotărării in primă instanţă.
In ceea ce priveşte varianta de răspuns de Ia Iitera C corectă
— —‚ organele de urmäńre penală sunt datoare să işi verifice
competenţa, obligaţie care se menţine pe intreaga desfăşurare a urmăririi penale, indiferent etapa sau stadiul procesul Ia
care se găseşte cauza. In ipoteza in care organul de urmăňre penalä işi constatä, Ia cerere sau din oficiu, necompetenţa,
procurorul işi va declina competenţa in favoarea párchetului Čnpetent. Tn princípiu. părţile şi subiecţü próćesuáli princiăliřiu
invocä necompetenţa organului de urmärire penală prin intermediul unei excepţii, ci prin formularea unei cereri de declinare
a competenţei.

. .
!
!
742 EXPLICAŢII DREPT PRDCESUAL PENAL 1. PARTEA GENERALÄ

j
88. Răspuns: B (primire in proŕesie avocat detinitiv, august 2019)
—

Posibilitatea invocării excepţiei de necompetenţă a instanţei de judecatä poate fl limitatä temporal, cu excepţia ipotezei in
care dispoziţiile referitoare la competenţă sunt prevăzute sub sancţiunea nulităW absolute. Aşa Hind, excepţia de necompetenţă
teritorială sau excepţia de necompetenţä materială ori dupä calitatea persoanei a instanţei superioare celei competente nu
poate fi invocatä decăt pănă la începerea cercetării judecătoreşli.
Cum insă cercetarea judecätorească a început, potrivit ipolezei, Tribunalul Bucuresti îsi va neriţine conipe[enţa in cauzä.
Prin urmare, varianta corectă de räspuns este cea de Ia Iitera B

I
8. Räspuns: B (primire in profesie avocat sta giar, 2016)
—

Excepţia de necompelenţă invocatä la prima instanţă de judecată va fi soluţionată prin incheiere, in cazul in care instanţa
respinge excepţia, ori prin sentinţä, atunci când instanţa admite excepţia de necompetenţă, dispunănd consecutiv declinarea
competenţei in favoarea instanţei competente.
In acest din urmä caz, potrivit legii, instanţa se va exprima printr-o sentinţă deflnitivă, nesupusă niciunei căi de atac [art. 50
alin. (4) CPPI. Reglementarea este logică, intrucât eventualele critici pe care partea, subiectul procesual principaL procurorul
ori chiar instanţa de judecată astfel sesizată Ie are cu privire la aceasta vor putea fi valońflcate printr-o hotăráre de declinare
a competenţei, in favoarea altui organ jurisdicţional sau in favoarea primului organ sesizat. generăndu-se astfel un conflict
negativ de competenţă.
Faţă de toate acestea, singurul răspuns corect este ceI de la litera 9.

I
O. Râspuns: A (primire in profesie avocat stagiar, 2015)
—

Intrebarea se concentrează asupra probelor administrate şi a măsurilor dispuse de cätre instanţa necompetentä Ca o
regulă de principiu, reţinem că, in acele cazuri in care se pune problema unei necompetenţe pe verticală, instanţa competentä
poate menţine, motivat, probele administrate, actele indeplinite şi măsurile dispuse de instanţa care şi-a declinat competenţa
Dacă necompetenţa constatată este pe orizontalä, probele administrate (de regula, inslanţa care işi declină competenţa nu
a administrat probe, de vreme cea dispus declinarea competenţei anterior inceperii cercetärii judecătoreşti), actele indeplinite
şi măsuri!e dispuso se monţn.
Faţă de toate acestea, singurul răspuns corect este ce! de la litera A.

I 91 Räspuns: A (primire in proťesie

- — avocat definitiv, august 2019)
Potrivit art. 50 alin. (2) şi (3) CPP, probele administrate, actele indeplinite şi măsurile dispuse se menţin, în cazul declinärii
pe ori:onta!ă (admiterea cxcopţiei de necompotonţă tcritorialä), ori pot E menţinute, motivat, de către iristanţa cornpelentă, în
cazul declinării pe verticalä (admterea excepţiei de necompetenţä materială şi după calitatea persoanei).
Ín aceste condiţii, singura variantă corectä este cea de ia itera A.

I 92. Răspuns: B (admitere 1NM şi in magistratură, 2017)

Inlrebarea surprinde ipoteza declinării de competenţă după criteriul teritońului dispusä in faza judecăţii De reţinut este
faptul că, odată transpusă cauza in faza judecäţi, revenirea in procedura de cameră preliminarä nu mai este posibilä şi, drept
consecinţä, soluţiile specifice acestei faze procesuale nu pot fi dispuse, Pentru aceste motive, variantele de räspuns A şi C
sunt eruriate
Varianta de răspuns B este corectă. ťaţă de dispoziţiile art 50 alin. (3) CPP, potrivit cärora in cazul declinării pentru
nocampetcnţá teńtorială, prohele administrate, actele indeplinite i măsurile dispuse se menţin. Desigur, adaptat acest [ext cu
aplicabilitate generală fazei procesuale ajudecăţii, in cazul declinärii pentru necompetentă teritorială nu se poate pune problema
păstrării probelor administrale de către instanţa necompetentă, in condiţiite in care declinarea de competenţă poate fl dispusă
ceI târziu pănă la inceperea cercetării judecätoreşti, Acesta este motivul pentru care varianta do răspuns R de räspuns face
referire numai la actele efectuate şi mäsurile dispuse de instanţa necompetentă.

I 93 Răspuns: C (primire in profesie avocat definitiv, 2016)

—

Pentru a atrage competenţa unei anumite instanţe, calitatea specială trebuie sä existe la momentul sävărşirii infracţiunii,
pierderea sau, dupä caz, dob&ndirea ulterioare a calitäţii nefiind susceptibilä, de regulă, sä modifice competenţa organelor
judiciare.
Situaţia dobăndirii unei calităţi speciale u/teriorsăvărşirii infracţiunii este reglementată de dispoziţiile ad. 48 alin. (2) CPP,
conform cărora aceastä imprejurare nu va determina schimbarea competenţei (regula), cu excepţia infracţiunilor săvărşite de
persoanele preväzute la art. 40 alin. (1)CPP. La senatoń, deputaţi şi membri din Románia in ParlamentulEuropean, membrii
Guvemului. judecătorii Curţii Constituţionale, membrii Consiliului Superior aI Magistraturii. judecătorii Inaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie şi procurońi de la Parchetul de pe lăngă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cum notawl public nu se numără printre calitäţile speciale preväzute de art 40 alin. (1) CPR excepţia nu va ü aplicabilă.
Tribunalul Bucuresti rămănănd instanţa competentă să judece cauza [art. 36 alin. (1) lit. c) CPP].

çtk
IOAN-PAUL CHIS, VICTOR VĂDUVA EXPLICAŢII 743

Faţä de toate acestea, räspunsul corect este ceI de Ia litera C, variantă care Ie exclude pe celelalte.

94. Răspuns: A, c (admitere 1NM şi în magîstratură, 2017)

Urmărirea penală se efectuează, în mod obligaioriu, de Către procuror: a) in cazul infracţiunilor pentru care competenţa de
judecată in primă instanţă aparţine Tnaltei Curji de Casaţie şi Justiţie sau curţii de apel [art. 56 alin. (3) CPP.] or, infracţiunile
—

comise de auditorii publici externi sunt de competenţa curţii de apeL potrivit art 38 aiin. (1) lit. d) CPP; b) in cazul infracţiunilor
prevăzute la art. 188-191, art 257, art. 277, art. 279-283 şi art 289-294 CP; şi c) in cazul infracţiunilor săvárşite cu intenţie
depăşită, care au avut ca urmare moartea unei persoane, deci nu a oricărei infracţiuni care a avut ca urmare moartea unei
persoane.
Faţă de acesle considerente, constatăm că variantele corecte de räspuns sunt cele de Ia Iiterele A şi C.

I 95. Răspuns: B (admitere în magistratură, aprilie 2017)

In conformilate cu prevederile art 56 alin. (4) CPP, in cazul infracţiunilor sävârşite de militari, urmărirea penală se efectuează,
in mod obligatoríu. de procurorul militar Totodată, potrivit alin. (5), procurorii militari din cadrul parchetelor militare sau secţiüor
militare ale parchetelor efectuează urmărirea penală potrivit competenţei parchetului din care fac parte, faţă de toţi participanţii
Ia săvărşirea infracţiunilor comise de militari. urmănd a fi sesizată instanţa competentă polrivit art. 44, In dezacord cu opiniile
exprimate in doctrină (M UDR0Iu Ş.A., p. 227; N. VoLoNcIu ş.A., p. 169), apreciem că extinderea competenţei parchetelor
militare şi cu privire Ia faptele comise de civili este aplicabilă indiferent de forma de participaţie a mililarului, autor instigator sau
complice (art. 56 alin. (5) CPP, art. 174 CP]. Prin urmare, in raport de acest cadru normativ. constatäm că varianta de răspuns
de ia Iitera B este corectä. excluzănd-o pe cea de Ia Iitera A.
In ceea ce privete competenţa de judecare a unei asemenea cauze, constatăm că, potrivit art. 44 CPR dacă, în raport
de diferiţii inculpaţi. competenţa ar aparţine atăt instanţei civile. căt şi instanţei militare. competenţa revine instanţei civile.
competenţă aplicabilă şi in situaţia in care instanţa militară este superioară in grad, caz in care competenţa aparţine instanţei
civile echivalente in grad acesteia. Această modalitate de reglementare a competenţei in faza de urmărire penalä. respectiv
in faza de judecatä. in cauzele cu inculpaţi militari şi civili, este de naturâ, potrivit opiniei Curţii Constituţionale evidenţiate in
Decizia nr 254/2015 (citată supra), să asigure atăt standardele constituţionale. cät şi convenţionale. Tn acest sens, Curtea
Constitut)onalä a reţinut ca instituirea art 56 alin. (5) CPP a avut in vedere faptul că eĺecluarea urmăririi penale de către aceIaşi
parchet. ceI militar faţă de toţi participanţii este de natură să asigure continuitate, eficienţă şi celeritate activităţii de urmärire
penalä, deoarece face posibilä o analizä a tuturor elementelor infracţiunilor comise, evitándu-se. astfel, soluţiile contradictorii
care ar putea apărea in ipoteza in care competenţa de urmărire ar fi impăr(ită intre un parchet militar şi unuI civil, ceea ce
este o premisă a realizării actului de justiţie intr-un termen rezonabil şi in mod echitabil. In aceIaşi timp, Curtea a evidenţiat
şi jurisprudenţa Curţii Europene in materie, arätánd că, in cauza Maszni c. Romăniei, instanţa europeană nu a sancţionat
efectuarea urmăriňi penale de către un parchet militar art 6 parag. 1 din Convenţie consacrănd 4mptul/ajudecarea in mod
echitabil, in mod public şi intr-un termen rezonabfl a cauzei (...)‘ de către o instanţă independentă şi imparţială, instituilă de
lege. In acest context. Curtea Constituţionalä a reţinut că reglementarea actuală nu afectează standardele convenţionale prin
efectuarea urmăririi penale de către parchetele militare, atăt timp căt judecarea cauzelor de acest tip se realizeazä. potrivit
art 44 CPR de instanţele civile.
Faţă de aceste considerente, constatăm că varianta de Ia Iilera C nu este corectă Fiind sesizată cu privire Ia această variantă
de răspuns, Comisia de soluţionare a contestaţiilor a arătat că nu este corectä. prin rapoďare /a dispoziţwe aM. 44 alin. (4) şi
alin. (5) CPP potrivit cărora competenţa revine instanţei civile echivalente in grad celei miUtare. !n situaţia dată, inculpaţü Y
şi Z sunt civili, atrăgănd competenţa instanţei civi/e, iar inculpatul X este militar cu grad de general (pentm cam competenţa
ar reveni curţü militare de apel), ceea ce inseamnă că instanţa civilă echiva!entä competentă in cauză este curtea de apel.

J 95. Răspuns: B (NB: in prezent, A, C) (primirc în profcsie — avocat deünitiv, 2016)

ln conformitate cu prevederile art 70 alin. (1) CPP, in tot cursul procesului penal, asupra abţinerii sau recuzării procurorului
se pronunţă procurorul ierarhic superior Din interpretarea acestordispoziţii, rezultă că asupra cererii de recuzare a procurorului
de şedinţă formulale in faza de judecată, in faza camerei preliminare sau in faţa judecătorului de drepturi şi Iibertăţi se pronunţä
procurorul ierarhic superior.
Această soluţie normativă a fost insă declarată neconstituţională prin Decizia nr 525/2016 (M. Cf. nr. 107 din 7 februarie
2017)! Curtea Constituţională reţinănd că recuzarea procurorului in faza judecăţii constituie un incident procedural invocat de
pärţile şi de subiecţfl procesuali principali ce suspectează procurorul de parţialitate, incident a cärui soluţionare este de natură
să aducă modificări cu privire Ia cadrul Iitigiului. Tn acest context, Curtea a arătat că, potrivit jurisprudenţei sale, procedura
de soluţionare a cereriior de recuzare face parte integrantă din procedura de judecată. Astťel, avănd in vedere cä recuzarea
procurorului in faza judecăţii este un incident procedural, componentă a procedurii dejudecată. a cărui rezolvare este de natură
să aducă modificări cu privire Ia cadrul Iitigiului, soluţionarea acestuia nu poate intra, nicidecum, in competenţa procurorului
ierarhic superior, ci doar in competenţa judecătorului.

äc
744 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL PENAL L PARTEA GENERALĂ

ĺn raport de aceastä decizie, cererea de recuzare a procurorului de şedinţä, formulată in faza de judecată, in faza camerei
preliminare sau in faţa judecătorului de drepturi şi Iibertăţi. se soluţionează de instanţä ori, după caz, dejudecătorul de drepluri
şi Iibertăţi sau de judecătorul de cameră preliminará Tnvestiţi cu soluţionarea cauzei Ia care participă procurorul a cărui recuzare
se solicită (M. UoRoiu ş.A.. p. 275).
Tn prezent. recuzarea procurorului de sedinţă va fi soluţionată de organul jurisdicţional in faţa căruia s-a ivit incidentul
procesual, in aceste condiţii, soluţia Iegislativă cuprinsä Tn varianta de räspuns de Ia Iitera B nu mai este de actualitate. astfel
cä räspunsul este eronat.
Răspunsul de Ia Iitera A iI considerăm corect. instanţa de judecată, soluţionănd pozitiv cererea de recuzare, va solicita
unităţii de parchet desemnarea unui alt procuror de şedinţä.
De asemenea, varianta de Ia Iitera C este corectă, cererea de recuzare fiind in mod Iogic soluţionatä färă participarea
procurorului recuzal

97. Răspuns; C (admitere in rnagistraturä, aprflie 2017)

Potrivit art 3 alin. (3) CPP, in desfäsurarea aceluiaşi proces penal. exercitarea unei funcţii judiciare este incompatibilă cu
exercitarea unei alte ĺuncţii judiciare, cu excepţia ce!ei preväzute Ia alin. (1) Iit. c), care este compatibilă cu funcţia dejudecată.
mai puţin cănd se dispune inceperea judecăţii polrivit art 341 alin. (7) pct. 2 Iit. c)
In raport de acest cadru normativ, judecătorul care, in cursul urmăririi penale, a soluţionat contestaţia ĺormulată de inculpat
impotriva ordonanţei procurorului de Iuare a măsurilor asigurătorü nu esle incompatibil să dispună in cursul urmăririi penale
Iuarea mäsurii arestului Ia domiciliu aI inculpatului sau emiterea unui mandat de aducere a inculpatului, atunci cănd pentru
executarea mandatului este necesară pătrunderea fără consimţämănt intr-un domiciliu sau sediu, intrucăt acesta se află in
exercitarea aceleiaşi funcţii judiciare, ca judecător de drepturi si Iiberläţi. Pentru a evita apariţia cazurilor de incompalibilitate
generate de principiul separaţiei funcţiitor judiciare, chiar este indicat ca, in faza de urmărire penală a unei cauze, aceIaşi
judecätor de drepturi şi Iibertăţi să soluţioneze intro cauză toate cererile ce sunt de naturä sä afecteze drepturile şi Iibedăţile
fundamentale ale persoanei [art. 102 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelorjudecătoreşti, aprobat prin
Hotärăreo Ptenului Consiliului Superior aI Magistraturii nr 1375J2015 (M, Of nr 970 din 28 decembrie 2015), statueazä in
acest sensj. In consecinţä, variantele de răspuns dela Iiterele A şi B sunt greşite
ln ceea ca privage varianta de Ia litera C, reamintim cä, potrivit art 318 CPP, confirmarea ordonanţei de renunţare Ia
urmărirea penalä este de competenţa judecätorului de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit Iegi,
competenţa sä judece cauza in primä instanţä. Prin urmare, in această ipotezä sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 3
alin. (3) CPP, exercitarea funcţiei judiciare ca judecätui de dreptui i i Iibertúţi aträgărid iricoinpatibilitatea acestuia de a îndeplini
funcţia judiciară de judecător de cameră preliminară.Astfel, judecätorul care, in cursul urmăririi penale, a sotuţionat contestaţia
formulată de inculpat impotriva ordonanţei procurorului de luare a măsurilor asigurătorii este incompatibil să conflrme ordonanţa
de renunţare Ia urmărirea penală dispusă faţä de inculpat.

98. Răspuns: A, B (admitere INM şi in magistratură, septembrie 2018)

Incompatíbihtatea reprezintă o stare de inadecvare in care se găseşte un anumit subiect oficial in raport de o cauza penală
concretă. Incompatibilitatea ímpiedicü subiectul oficial aflat in această stare să mai participe Ia soluţionarea cauzei detcrmină
nIccuirea sa cu un alt subiect ce ĺace parte din acaIai organ judicior (A. ZARAFIu. op. cU. R 153).
In primul rănd, incompatibiItäţiIe derivă din principiul separării funcUilor judiciare (şi procasuaie) in prccesul penal. Astfel,
subiecţii oficiali care au exercitat activităţi în cursul urrnăririi penalo sunt excIui, do piano, de Ia a exercita alte funcţii judiciare in
Iegătură cu aceeaşi cauzä, Nu vor putea exercita funcţia de verificare a Iegalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată procurorul
care a efectuat in cursul urmăririi penale acte de urmărire penală [afl. 64 alin. (1) Iit e) CPP] ori judecătorul de drepturi şi
Iibertäţi [art. 64 alin. (4) CPP].
Tot astfel. judecătorul de camerä preliminarä care a participat Ia soluţionarea plăngerii impotriva soluţiilor de neurmărire
sau netrimitere in judecată nu poate participa, in aceeaşi cauză, Ia judecata in fond sau in cäile de atac [art. 64 alin. (5) CPP]
Raportat Ia variantele de răspuns, se constată cä varianta de Ia Iitera A este corectä, prelungirea mäsurii arestului Ia
domiciliu este. prin ipoteză, dispusä numai in cursul urmăririi penale şi numai de judecătorul de drepturi şi Iibertăţi [art. 203
alin. (3). art. 222 alin. (3) CPP].
In aI doilea rănd, starea de incompatibilitate poate rezulta i din manifestări personale ori judiciare ale organului in ĺaţa
cäruia se aĺIä pendinle cauze. De pildă. judecätorul de drepturi şi Iibertäţi care nu a dispus asupra drepturilor şi Iibertăţilor
fundamentale ale persoanei, ci a soluţionat alte cereri date in competenţa sa in cursul urmăririi penale devine incompatibil să
judece cauza pe fond (art. 64 alin. (4) CPPJ. De aceea, este corectă şi varianta de răspuns de Ia Iitera B, procedura audierü
anticipate fiind dată in competenţa judecătorutui de drepturi şi Iibedäţi.
Varianta de răspuns de Ia Iitera C este eronată, starea de incompatibilitate a judecătoruluí de camerä preliminară fiind
datä, din perspectiva separării funcţiilor judiciare in procesul penal, strict de participarea in această ca!itate Ia soluţionarea
IOAN-PAUL CHI, VICTOR VĂDUVA EXPLICAŢII 745

plăngerii impotriva soluţiei Clasărü dispuse de procuror in respeCtiva cauză, nu şi de afle activităţi pe Carejudecălorul de cameră
preliminară Ie desfáşoară in procesul penal.

99. Răspuns: A, B (admitere INM şi în magistratură, 2015)

Tn Conformitate Cu prevederile art 3 alin. (3) CPP, Tn desfäşurarea aceluiaşi proces penal, exercitarea unei funCţii judiciare
este incompatibilă cu exerCitarea altei funCţii judiciare, cu exCepţia Celei preväzute Ia alin. (1) Iit. c), care este compatibilă cu
funcţia dejudecată, mai puţin cănd se dispune inceperea judecăţii potrivit art 341 alin. (7) pct. 2 Iit. c). In aplicarea principiului
separaţiei funcţiilorjudiciare, potrivitad. 64 alin. (4) CPP, judecătorul de drepturi şi Iibertăţi nu poate padicipa, Tn aceeaşi cauză,
a procedura de cameră preliminară, la judecata in fond sau in cäile de atac. Totodată, potrivit art 64 alin. (5) CPP, judecătorul
care a participat Ia soluţionarea plăngerii împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere in judecatá nu poate participa.
in aceeaşi cauză, Ia judecata in fond sau in căile de atac. ĺn aceste condiţii. in contextul in care judecătorul din Varianta de
răspuns de Ia Iitera A a exercitat in faza de urmărire penală atribuţii specifice funcţiei de dispoziţie asupra drepturilor şi Iibertăţilor
fundamentale ale persoanei, este evident că acesta este incompatibil să se pronunţe asupra Iegalităţii şi temeiniciei ordonanţei
procurorului prin care s-a dispus redeschiderea urmäririi pena!e, care presupune exercitarea funcţiei judiciare de judecător de
cameră preliminară. Prin urmare, aceaslă variantă de răspuns este corectă.
Aceleasi considerente sunt aplicabile şi ?n privinţa judecătorului prevázut in varianta de ráspuns de Ia Iitera B, acesta
neputănd sä exercite funcţia de judecată ulterior indeplinírii atribuţiilor specifice judecătorului de camerá preliminarä.
Tn ceea ce priveşte varianta de răspuns de Ia Iitera C, ea este greşită, In acest sens, evidenţiem că, potrivit art. 3 alin. (3)
CPP, funcţia de verificarea Iegalităţii trimiterii in judecată este compatibilă cu funcţia dejudecatä, astfel că verificarea măsurilor
preventive in exercitarea funcţiei judiciare compatibile sau soluţionarea contestaţiilor impotriva incheierilor care au acest obiect
nu atrage incompatibilitatea respectivului judecător.

I 100. Răspuns: A, B (admitere INM şi în magistraturâ, 2017)

Fiind contestat răspunsul de Ia Iitera A, care esle corect Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că, pofńvit dispoziţidor
art 64 aűn. (4 CPP,judecătow/de drepturi şíĺibertăţ/nu poate pariic/pa in aceeaşi cauză la procedura de cameră preňminarä,
la judecata in fond saú in căfle de atac. lpoteza din enunţul vańantei de răspuns de la litera A vizează situaţia judecătorului de
camerä prehminară investit cu soluţionarea unei contestaţü împotriva luäriimăsudisechestrului asigurător în condiţü!e in care.
anterior, în aceeaşi cauză, acesta îşi exemitase funcţia judiciară. pmväzutä de art 3 alin. (1) lit. b) CPP rapońat la 53 lit. a)
CPP, ceea ce Uface incompatibd din perspectiva dispoziţülorad. 64 alín. (4) CPP Textul art 64 alin. (4) şi art 3 alin. (3 CPPnu
face distincţie între exerciiut funcţülorjudiciare Ia judecata pe fond sau in calea de atac a contestaţiei, ci reglementează doar
principiul separaţiei funcţh'lorjudiciare şi incompatibil/tatea judecătcmlui in sensul imposibiliźáţii exercitării c&er două funcţi
respectiv judecător de cameră preliminarä şi judecător de drepturi şi hbedăţi, in aceeaşi cauzä penală
In aceIaşi timp, reamintim că, potrivit art. 64 alin. (5) CPP, judecătorul care a participat Ia soluţionarea plángerii împotriva
soluţiilor de neurmărire sau netrimitere in judecatä nu poate participa, in aceeaşi cauzä, Ia judecata in ĺond sau in cäile de
atac. Apreciem că atăt timp căt textul nu distinge, incompatibilitatea este aplicabilă atât în cazul cäilor ordinare de atac, căt şi aI
celor extraordinare. Tn aceste condiţii, judecătorul care anterior a admis plăngerea impotriva soluţiei de clasare a procurorului
şi a trimis cauza Ia procuror pentru completarea urmäriri penale este incompatibil să soluţioneze o cerere de redeschidere a
procesului penal, motiv pentru care şi varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectä
In ceea ce priveşte varianta de răspuns de Ia Iitera C, aceasta este greşită Astfel, evidenţiem că, potrivit art 3 alin. (3) CPP.
funcţia de verificare a IegaIităi trimiterii sau netrimiteńi in judecală (cu excepţja cazului cănd se dispune inceperea judecăţii
potrivit art 341 alin. (7) pct. 2 Iit. c) CPPJ este compatibilă cu funcţia de judecată, astfel că verificarea măsurUor preventive in
exercitarea celor două funcţii judiciare compatibile sau soluţionarea contestaţiilor impotriva incheierilor care au acest obiect
nu atrage incompatibilitatea respectivului judecător.

I 101. Räspuns: A, B (admitere INM şi in magistratură, 2014)

Judecătorul care a emis anterior mandatul de perchezi(ie domiciliară a ocuinţei inculpatului nu este incompatibil să soluţioneze
propunerea de aresiare preVentivă a acestuia, eI fiind in exercitarea aceleiaşi funcţii judiciare. Din contră, astfel cum am mai
arătat (nr 97), pentru a evita apari(ia cazurilorde incompatibilitate generatede principiul separaţiei funcţiilorjudiciare, chiar este
indicat ca, in faza de urmărire penală a unei cauze, aceIaşi judecător de drepturi şi Iibertăţi să soluţioneze intr-o cauză toate
cererile ce sunt de natură să afecteze drepturile şi Iibertäţile fundamentale ale persoanei [art. 102 alin. (5) din Regulamentul de
ordine interioarä aI instanţelorjudecătoreşti statuează in acest sens). Prin urmare, varianta de răspuns de la Iitera Aeste corectä.
ln acelaşi timp, reamintim că, potrivit art. 3 alin. (3) CPP, funcţia de verificare a legalităţii trimiterii sau netrimiterii in judecată
Icu excepţia cazului când se dispune inceperea judecăţii potrivit art 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) CPP] este compatibilă cu funcţia
de judecatä. Astfel, şi varianta de räspuns de Ia litera B este corectă.

‘-4' L Í
746 EXPLICATII DREPT PROCESUAL PENAL 1. PARTEA GENERALÂ

In ceea ce priveşte varianta de răspuns de Ia Iitera C, reţinem că una dinlre consecinţele principiului separării funcţiilor
judiciare este aceea că, potrivit art. 64 alin. (4) CPP, judecătorul de drepturi şi Iibeńäţi nu poate participa, in aceeaşi cauză. Ia
procedura de camerä preliminarä. Ia judecala in fond sau in căile de atac, aşa încât aceasta esle greşită.

102. Răspuns: B (admitere INM, noiembrie 2019)

Această intrebare impune stabilirea competenţei ĺuncţionale in cadrul cârora sunt dispuse másurile Ia care fac referire
ipoteza şi variantele de răspuns Ăsţfel, ipoteza se re(erá Ia funcţia judiciară exercitată in faza judecă ţii; varianta de răspuns
de Ia litera A de răspuns se referă Ia funcţia judiciară exercitată de judecătorul de camerä preliminară in procedura de camerä
preliminarä; varianta de räspuns de Ia Iilera B se referä Ia funcţia exercilată de judecătorul de drepluri si ibefläţi; iar varianta
de räspuns de Ia Iitera C se referă Ia funcţia judiciară exercitată în faza judecăţii.
In aceste condiţii, având Tn vedere dispoziţiile art 3 alin. (3) şi art 64 alin (4>cPP, starea de incompatibilitate ajudecătorului
sesizat cu contestaţia formulată impotriva incheierii prin care prima instanţă a dispus menţinerea controlului judiciar se verifică
numai prin raportare Ia varianta de räspuns de Ia Iitera B.
comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut cä varianta de răspuns B este corectă: potrivit ad. 308 alin. (1) cPP atunci
cind există riscul ca persoana vătämatj, paťtea civilă, padea responsabilă civilmente sau un maflorsă nu mai poatä fi audiat
in cursul judecăţü, procurorul poate sesiza judecätorul de drepturi şi Iibedä ţi in vederea audierň anticipate a acestuia Totodatä,
dispozi(ifle art. 54 alin, (4) CPPprevăd că judecătorul de drepturi şi Iibedäţi nu poate participa, in aceeaşi cauzâ, Ia procedura
de cameră preliminară, Ia judecata in fond sau in căde de atac. Astfel, rezultă că judecătorul care a procedat la audierea
anticipată a unuí martor este intotdeauna incompatibU să soluţioneze contestaţia împotriva incheierň prin care instanţa a dispus
menţinerea contmluluijudiciar
Varianta de räspuns C nu poate fi corectă. intrucăt situaţia Ia care referă aceasta nu este prevăzutä in mod expres in
dispoziţiüe ad. 64 CPP Dacă ar fi insă incident vreunuI d,ntro cazurile de incompatibilitate reglementate in acest adicol,
judecătorui afiaż intr-o ast[ei de situaţic ar putea deveni incompatibu, insă nu este de plano incompatibil in situaţia expusä.

I 103. Răspuns: B (primire in proťesie avocat detinitiv. august 2019)

—

Mecanismele prin care starŁa de incompatibilitate este re!evatä sunt douä. prin intermediul abţinerii ori aI recuzärii. In
c.azul in care judecätorul ncompatibil nu a facut declaraţie de abţinere, părţile, subiecţii procesua!i principali sau precurorul au
dreptul să formuleze cerere de recuzare [art. 67 alin. (1) CPP]. Incidentul procesual se rezolvă de un alt complet de judecată
[art. 58 alin. (2) CPPJ, care va stabili in ce măsură actele îndep!inite ori măsurile dispune se men(in. in eventualitatea admitehi
cercri' [art. 68 alin. (6) CFP].
Faţa de aceste dispoziţii Iega!e. singurul răspuns corect este cel de Ia Iitera B.

I 104. Răspuns:A(primire in proťesie—avocatstagiar, 2016)

Legea procesuală penală prevede cazuri de reunire obligatorie a cauzelor şi cazuri de reunire facultativă.
AstfeL în cazul infracţiuni continuate, aI concursului formal de infracţiuni sau În orice alte cazuri când douä sau mai multe
acte maleriale atcătuiesc o singură inĺracţiune, reunirea cauzelor este obligatorie. Aşadar, ori de cáte ori suntem in prezenţa
unei unităţi Iegale de infracţiune (infracţiunea continuatä, infracţiunea de obicei ori infracţiunea complexă) sau in prezenţa unei
unităţi de cor]duitä, acţiune ori inacţiune, care din cauza imprejurärifor În care a avut Ioc sau a urmărilor pe care Ie-a produs
realizează conţinutul mai multor infracţiuni, reunirea cauzelor se va dispune cu necesitate [art. 43 alin (1) CP9
Din contră, (i) când douä sau mai multe infracţiuni au fost săvărşżte de aceeaşi persoană, (iQ când Ia sävârşirea unei infracţiuni
au participat două sau mai multe persoane ori (űi) când intre două sau mai multe infracţiuni existä Iegätură şi reunirea cauzelor
se impune pentru buna infăptuire a justiţiei, reunirea cauzelor este facultativă [art. 43 alin. (2) CPPJ.
Faţă de aceste dispoziţii Iegate. singuru! răspuns corect este ce! de !a Iitera A,

I 105. Răspuns: B (primire in profesic avocat detinitiv, martie 2019)

—

Facem trimilere Ia explicaţiile de Ia inlrebarea anterioară.

Faţă de dispoziţiile art 43 alin, <1) şi (2) CPP, varianta de räspuns de Ia Iitera B este corectă. iar variantele de răspuns de
Ia Iiterele A şi C sunt eronate, acestea din urmä reprezentănd cazuri de reunire facultativä a cauzelor

I 106. Ráspuns: A (pflmire în profesie avocat deflnitiv, 2018)

—

Enunţul intrebării face trimitere Ia instituţia concursului real de infracţiuni, caz de reunire facultaiivă a cauzelor, măsurä pe
care organele judiciare o vor dispune căt timp se asigurä prin aceasta buna desfăşurarea procesului penal (art 46 alin. (1)
CPP. a contrario].
In acesĺ caz, ambele cauze fiind pendinte in faţa primei instanţe, sunt incidente dispoziţile art 45 alin. (2) CPP, potrivit
cărora cauzele pot fi reunite atăta vreme cât ambele se află in etapa judecăţii in primä instanţă, indiferent de stadiul procesual
in care se află.
Faţă de toate acestea. singurul răspuns corect este cel de Ia Iilera A.

—--

s- :t--•••
IOAN-PAULCHI, VICTOR VÄDUVA EXPLICAŢII 747

107. Räspuns: A (primire in profesie avocat deünitiv, 2015)

—

Raportat Ia CeIe arătate anterior, varianta corectă de răspuns este cea de Ia Iitera A, Curtea de apeI Bucureşti fiind instanţa
echivalentă in grad instanţei militare, instanţă superioarä Tn grad instanţei civile [ad. 44 alin. (5) CPPJ.
Aşa fiind, prin excepţie de Ia regula potrivit Cäreia competenţa in caz de reunire a cauzelor revine uneia dintre instanţele pe
rolul cărora s-au aflat pe rol Cauzele anterior reunirii, in cazul in care instanţa militară pe rolul căreia esle inregistrată una dintre
cauze este superioară Tn grad instanţei ciVile pe rolul căreia este inregistrată cealaltă cauză, competenţa in caz de reunire nu
va reveni nici instanţei civile, nici instanţei militare, ci instanţei civile echivalente in grad instanţei militare.
Faţă de toate acestea, singurul räspuns corect este ceI de Ia Iitera A.

I 108. Răspuns; A, B (admitere INM şi in magistratură, 2014)

Potrivit art. 45 alin. (1) CPP, reunirea cauzelor se poate dispune Ia cererea procurorului, a părţilor, a persoanei vătămate
şi din oflciu de către instanţa compelentă. De asemenea, potrivit alin. (2), cauzele se pot reuni dacă ele se află in faţa primei
instanţe. chiardupă desliinţarea sau casarea hotărárii, sau în faţa instanţei de apel. b aceIaşi timp, potrivit art 63 alin. (1) CPP,
dispoziţiile mai sus amintite se aplică în mod corespunzător şi in cursul urmăririi penale Prin urmare, faţă de cadrul Iegíslativ
aplicabil şi reĺerindu-ne Ia variantele de răspuns, reunirea a două cauze care au aceIaşi obiect şi privesc pe aceIaşi inculpat
se poate dispune fie din oflciu, de către procurorîn cursul urmăririi penale sau de instanţä în cursul judecăţii in primă instanţä,
fle Ia cererea părţilor. in aceleaşi stadii procesuale.
Faţă de aceste considerente, constatăm că variantele de răspuns de Ia Iiterele A şi B sunt corecte.

I 109. Răspuns: A, B (primire in profesie avocat definitiv, 2018)

—

Mäsura contrarä reunirii cauzelor este disjungerea. AstfeI, potrivit art. 46 CPP, pentru motive temeinice privind mai buna
desfăşurare a judecăţü. instanţa poate dispune disjungerea acesteia cu privire Ia unii dintre inculpaţi sau Ia unele dintre
infracţiuni. Disjungerea se dispune prin incheiere, din oficiu sau Ia cererea procurorului ori a părî(or.
Interpretarea strict Iiterală a textului Iegal exclude posibilitatea persoanei vätămate să solicite disjungerea cauzeior. însă
apreciem că prin părţr Iegiuitorul a dorit să spunä pärţi şi subiecţi procesuali phncipali, neexistănd nicio raţiune pentru excluderea
persoanei vätămate dintre participanţii care pot solicita această măsură.
Faţă de aceste dispoziţii Iegale. variantele corecte de răspuns sunt cele de Ia Iiterele A şi B.

110. Răspuns: B (admitere 1NM şi in magistratură, 2015)

Potrivit art 44 alin. (1) CPP, in caz de reunire, dacă, in raport cu diferiţU făptuitori ori diferitele fapte, competenţa aparţine,
potrivit Iegii, mai multor instanţe de grad egaL competenţa de a judeca toate faptele şi pe toţi fäptuitorii revine instanţei mai intăi
sesizate. Prin urmare, constatăm că prorogarea de competenţă nu opereazä doar in favoarea instanţei superioare in grad. ci
poate opera şi in favoarea unei instanţe egale in grad, care este mai intăi sesizată.
Tn aceIaşi timp, potrivit art. 48 alin. (1) CPP, cănd competenţa instanţei este determinată de calítatea inculpatului. instanţa
rămâne competentă să judece, chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate. cănd fapta are
Iegătură cu atribuţiile de serviciu ale fäptuitorului sau s-a dat citire actului de sesizare. ln consecinţă, dacă s-a dat citire actului
de sesizare, operează prorogarea de competenţă in favoarea instanţei iniţial investite in raport de calitatea inculpatului, chiar
dacă acesta ia pierdut respectiva calitate.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 48 alin. (2) CPP, dobándirea calităţii după săvărşirea infracţiunii nu determină schimbarea
competenţei, cu excepţia infracţiunilorsăvărşite de persoanele preväzute la art. 40 alin (1) Din interpretarea acestor dispoziţfl
Iegale, rezultă că dobăndirea calităţh de membru in Parlamentul European, in faza judecăţii in primă instanţă şi oricănd pănă Ia
pronunţarea sentinţei (asadar, chiar şi dupä citirea actului de sesizare), va determina pierderea competenţei de către instanţa
iniţial sesizată in favoarea instanţei competente după calitatea specialä de europarlamentar, respectiv in favoarea Tnaltei Curţi
de Casaţte şi Justiţie.
Faţă de aceste considerenle, varianta de răspuns de Ia itera B este cea corectă.

I 111. Räspuns: A, C (primire in profesie—avocat definitiv, 2018)

Strămutarea reprezintă remediul procesual prin care o instanţă işi pierde competenţa teritorială, stabilitä Iegal, in favoarea
altei instanţe desemnate judiciar să judece cauza.
Aşadar. strămutarea constituie un remediu procesual penal prin care se urmăreşte evitarea situaţiilor ce pot impiedica
desfäşurarea normalä a procesului, din cauza unui climat neĺavorabil judecăţii in tocul unde urmeazä să fie soluţionatä pricina
penală. Prin intermediul strămutärii, se scoate cauza din această ambianţä şi se duce intr-un Ioc ferit de suspiciune şi nelinişte
(GR. THEODORu, L. MOLDOvAN, Drept procesua/pena(, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. 1979, p. 110), competenţa
teritoriată Iegală fiind inlocuită cu una judiciară delegată (TR P0R Drept pmcesual penai. vol. 11, Tipografia Naţionată SA.,
CIuj, Ctuj, 1947, p. 227-228).
Temeiu/strämutării este fie (i) suspiciunea rezonabilä că imparţiatitateajudecätorilor instanţei este afectată datorită imprejurărilor
cauzei, calităţü părţilor, fie (11) existenţa unui pericol de tulburare a ordinii publice (art. 71 CPP).
 748 EXPLICAŢII DREPT PROCE5UAL PENAL, L PARTEA GENERALĂ

Cu privire Ia procedura de soluţtonare a cererii de strămutare, reţinem că, potrivit art 73 CPP, instanţa competentă se
constituie cu procuror şi soluţionează cererea in şedinţă publicä.
Cänd pärţile incunoştinţate despre termenul fixat pentru soluţionarea cererii sunt prezente, instanja e va acorda cuväntul
în dezbateri, mai intăi pärţii care a formulat cererea de strămutare, celorlalte părţi prezente, precum şi procurorului. Dacă
procurorul a formulat cererea, i se va acorda primul cuvăntul. Neprezentarea pär{ilor însă nu impiedică soluţionarea cererii.
instanţa competentä va soluţiona cererea întotdeauna printr-o sentinţă definitivă [art. 74 alin. (1)şi (6)CFPI.
Faţă de toate acestea, varianlele corecte de răspuns sunt cele de la Iiterele A şi C.
112. Răspuns: C (primire în profesie—avocatstagiar, 2015)
Competenţa dea soluţiona cererea de strămutare a cauzelor revine cuijii de apeI sau, după caz, Inaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie, instanţe care se vor pronunţa printr-o sentinţä definitivă [art, 74 alin. (1) şi <6) CPP].
Cu privire Ia competenţä, cu toate cä explicaţia nu este relevantă rezolvărî prezentei intrebäri, reOnem cä nu este una
alternativä, ci exclusivă, competenţa cur(ii de apeI excluzănd competenţa instanţei supreme şi viceversa, Curtea de apeI va fi
competentă ori de căte ori se solicită strămutarea cauzei de Ia un tribunal ori de Ia o judecătorie din circumscripţia sa, admiterea
cererii presupunănd trimiterea cauzei Ia o altă instanţă de aceIaşi grad din circumscripţia sa. Tnalta Curte de Casaţie şi Justiţie
are competenţa să strämute exclusivjudecarea unei cauze de Ia curtea de apeI competentä Ia o altä curte de apeI (art. 71 CPP).
Faţä de aceste considerente, singura variantä coreclă de răspuns este cea de Ia Iitera C.

I 113. Räspuns:A, C (primire în profesie—avocat deťinitiv, 2016)

Potrivit dispoziţiilor art 71 teza Hnalä CPP, strămutarea judecării unei cauze de Ia o instanţă militarä competentă Ia o altä
instanţă militarä de aceIai grad se dispune de curtea militară de apel, instanţä cäreia Iegea ii recunoaşte competenţa funcţională
dea soluţiona acest gen de cereri [art. 39 alin. (1) Iit. e) CPP].
cererea de strămutare poate fi formulatä de părti, de persoana vătămată sau de procuror [art. 72 alin, (1) CPP] şi se
depune Ia instanţa de unde se solicită strămutarea. cu indicarea temeiului de strämutare, precum şi cu motivarea in fapt şi in
drept [art. 72 alin, (2) CPP].
Prin inţroducerea cererii de strămulare, judecarea cauzei nu se suspendă [art. 72 alin (8) CPP]
Faţă de toate acestea, variantele corecte sunt ce!e dea Iiterele A şi C.

I 114. Răspuns: A, C (primire in profesie avocat defînitiv, 2014)

—

Transpuse in practicä cele arătate anterior, Curtea de apel AIba Iulia a soluţionat in sens pozitiv cererea, dispunănd
stiăiiiutarea judeuäiii uauzei de Ia Judecätoria Deva la o altä judecătorie din circurnscripţia curţii de apel (art. 71 CPP),
competenţa funcţională a curtii fiind determinată in mod corect.
Curtea de apeI a soluţionat cererea de strämutare prin incheiere, in dezacord cu dispoziţiile art. 74 alin. (1) CPP, prin care
se stabileşte tipul hotărării prin care instanţa trebuie să se pronunţe, ia sentinţă definitivă.
Relativ Ia ultima variantă de răspuns care nu are Iegătură cu instituţia strămutărî cauzelor, reţinem că, funcţional, tribunalul
nu are competenţa să judece apeluri, aceasta revenind fie curţilorde apel, fie Tnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţia Desigur, raportat
Ia datele speţei, competentä sä judece apelul formulat impotriva sentinţei Judecătoriei Deva este Curtea de apeI AIba Iulia.
Faţä de acestea, variantele corecte sunt cele de Ia Iiterele A şi C.

I 115. Răspuns: B (primire in profesie— avocat definitiv, august 2019)

Aşa cum am arätat anterior competenţa de soluţionare a cererii de strämutare a cauzelor revine fie naItei Curte de Casaţie
şi Justiţie, fie curţilor de apel, in funcţie de gradul instanţei pe rolul cäreia se aflä pendinte cauza, Cererea de strămutare este
soluţionată prin sentinţă [art. 74 alin, (1) CPP] care nu este supusă niciunei căi de atac [art. 74 alin, (6) CPP].
Formutarea unei cereri de strămulare nu atrage suspendarea judecăţfl in faţa instanţei pe roiul căreia se aflä pendinte
cauza, însă dacä această instanţă a procedat intre timp Ia judecarea cauzei, hotärărea pronunţatä este desflinţată prin efectul
admiterii cererii de strămutare [art. 74 alin. (5)].
Faţă de toate acestea, numai varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă.

116. Răspuns: A (primirc în profesie avocat stagiar, 2015)

—

In practica judiciară s-a arătat că ‚strămutarea este aceI remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite
cauze penale este Iuată din competenţa unei instanţe şi datä spre sotuţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de aceIaşi
grad, in vederea inlălurării oricărei suspiciuni asupra obiectivităţii şi imparţialitäţii tuturorjudecătorilor unei instanţe. Dispunănd
strămutarea judecärii cauzei instanţa competentă nu a strămutat numai judecarea unei anumite faze procesuale a desfăşurării
procesului, ci intreaga judecată, care implica soluţionarea ei atát in fond, cát şi ĺn cäile ordinare sau extraordinare de ataď
(CA CIuj, s. pen., dea nr. 465/2004).
Aşa fiind, se constată că, ulterior strămutării cauzelor, contestaţiile, apelurile etc, vorfljudecate de instanţele in circumscripţia
cărora se află instanţa Ia care s-a strămutat cauza varianta de räspuns de Ia Iitera A fiind cea corectă.

‚.5
ttţ —-Jaań a..
IOAN-PAUL cHIS, VJCTOR VĂOUVA EXPLICAŢII 749

117. Răspuns: A, C (primire în profesie avocat stagiar, 2016)

—

Desemnarea unui alte instanţe in cazul emiterii rechizitoriului reprezintă remediul procesual aI strămutării folosit cu anticipaţie
de către procuror.
Astfel, potrivit art 76 CPP, procurorul care efectuează ori supravegheazä urmărirea penală poate cere Tnaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie să desemneze o altă curte de apel/curţii de apeI să desemneze Un alt tribunal sau judecătorie decât cea
căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza in primä instanţă, care să fie sesizate in cazul in care se va emite rechizitoriul.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori curtea de apeI competentă soluţionează cererea procurorului in camera de consiliu,
in termen de 15 zile, printr-o incheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.
Rezultă din cele arătate că variantele de răspuns de Ia Iiterele A şi C sunt corecte.

I 11. Răspuns: B (primire în profesie avocat definitiv, 2016)

—

Aşa cum am arătat anterior, competenţa de desemnare a altei instanţe pentru judecarea cauzei in caz că procurorul
va emite rechizitoriul este partajată intre instanţa supremă şi curţile de apel, după cum cererea se referä Ia deplasarea pe
orizontală Ia nivelul curţilor de apeI (ipoteză in care competenţa revine instanţei supreme) ori Ia deplasarea pe orizontală Ia
nivelul tribunalelor sau judecătoriilor.
In condiţiile speţei, instanţa supremă sesizată cu o astfel de cerere, constatăndu-şi necompetenţa, va trimite solicitarea
procurorului curţii de apeI competente, astfel incât varianta de răspuns de Ia Iitera B este singura corectă.

3.3. Avocatul, Asistenţa juridică şi reprezentarea

119. Răspuns: C (admitere INM şiin magistraturâ, 2015)

Asistenţa juridică este obligatorie atunci cănd faţă de suspect sau inculpat s-a dispus măsura internării medicale, chiar
in altă cauză, Raţiunea acestei dispoziţii rezidă in aceea că acuzatul care se află intr-o formă de privare de Iibertate (măsură
educativä privativă de Iibertate, pedeapsă privativă, măsură procesuală privativă de Iibertate ori măsură de siguranţă privativă
de Iibertate) este, sub raportul posibilitäţii de a-şi organiza apărarea şi dea face faţă formalităţilor procedurale, intr-o situaţie
de väditä inferioritate, eI neputănd face toate diligenţele pe care Iegea Ie socoteşte ca normal posibile pentru un justiţiabil
(V. DoNGoRoz, Notă Ia Cas. 11, dec. nr 1541/1944, PR 1945,1, p. 28, apud V. PAPADOPOL, C.TuRIANu, ApeiuI penai, Casa de
editură şi presä „Şansa", Bucureşti, 1994, p. 106). Tn acest caz, precum şi in celelalte cazuri prevăzute de dispoziţhle art. 90
CPP, asistenţa juridică este obligatorie, dacă suspectul sau inculpatul nu a optat pentru un avocat ales, organele judiciare
desemnăndu-i unuI din oficiu.
Avocatul ales ori desemnat din ohciu nu trebuie să asiste sau să reprezinte pärţi ori subiecţi procesuali principali cu interese
contrare, ipoteză care s-ar putea reţine, evident, atunci cănd aceIaşi avocat i-ar asista/reprezenta atăt pe inculpat, căt şi pe
persoana vătămată (art. 88 alin. (4) CPP].
Pentru a da conţinut dreptului acuzatului Ia apărare, in componenta apärării tehnice, legea procesuală penală a prevăzut un
set de drepturi pe care avocatul Ie are in procesul penal. UnuI dintre acestea este dreptul avocatului suspectului ori inculpatului
dea asista, in cursul urmăririi penale, Ia efectuarea oricărui act de urmărire penală, cu excepţia celor excluse de lege [art. 92
alin. (1) CPP], Acest drept al avocatului se activeazä prin formularea unei cereri exprese in acest sens, organul de urmărire
penală fiind ţinut să iI incunoştinţeze prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin alte asemenea mijloace despre data, ora
şi Iocul efectuării actului de urmărire penală, incheindu-se in acest sens un proces-verbal [art. 92 alin. (2) CPP], Odată ce
incunoştinţarea a fost realizată in timp util, dăndu-se astfel eficienţă şi dreptului avocatului de a beneficia de timpul şi de
inlesnirile necesare pentru pregătirea şi realizarea unei apărări efective [art. 92 alin. (8) CPPI, lipsa avocatului nu impiedică
efectuarea actului de urmărire penală [art. 92 alin. (3) CPPJ. Łipsa avocatului ar putea impiedica efectuarea actului de urmărire
penală atunci cănd sunt indeplinite, cumulativ, douä condiţii: (1) actul de urmärire penală implică prezenţa suspectului sau a
inculpatului (audiere, confruntare, Iuarea unei măsuri preventive etc.); (1/) asistenţa juridică a suspectului sau inculpatului este
obligatorie, potrivit Iegii.
Avănd în vedere considerentele expuse, varianta de răspuns corectă este cea de Ia Iitera C.

I 120. Răspuns: c (admîtere in magistraturä, iunie 2019)

Prin asistenţă juridică se inţelege activitatea profesională desfăşurată de avocaţi in scopul promovării drepturilor, Iibertäţilor
şi intereselor Iegitime ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice, de drept public sau de drept privat. Avocatul poate asista/
reprezenta în procesul penal părţile şi subiecţii procesuali principali Iart. 88 alin. (1) CPPJ, iar activitatea sa poate consta in
consultaţii cu caracter juridic, asistenţă şi reprezentare juridică in faţa organelor judiciare, redactarea de acte juridice etc.
Asistenţa juridică este, de regulä, facultativă, partea sau subiectul procesual principal avănd dreptul să apeleze Ia serviciile
unui avocat ori să se reprezinte singure in faţa organelorjudiciare. Tn unele cazuri, in care interesul general surclasează interesul
particular al părţii ori al subiectului procesual principal, asistenţa/reprezentarea juridică devine obligatorie.
750 EXPLICAŢII DREPT PROCESUALPENĂL, 1. PARTEA GEŃERALÄ

Asttel. suspectul sau inculpatul este asistat în mod obligatoriu in cursul urmăririi penale dacä este minor, internat intr-un
centru de detenţie ori intr-un centru educativ, cănd este reţinut ori arestat, chiar in altä cauză, când faţă de acesta a tost dispusă
măsura de siguranţă a internării medicale, chiar in altä cauză, precum şi Ín a!te cazuri prevăzute expres de !ege [art. 90 Iit. a)
CPP]. De asernenea, asistenţa juridică a suspectului sau inculpatului este obligatorie ori de căte ori organul judiciar apreciazä
că acesta nu si-ar putea face singur apărarea [ad. 90 Iít. b) CPPJ.
In plus ĺaţă de aceste cazuri, ĺrl pwcedura de camerä preliminară şi in cursul judecáţh, asistenţa juridică a suspectului sau
inculpatului este obligatode in cauzele in care Iegea prevede pentru infractunea săvărşită pedeapsa delenţiunii pe viaţă sau
pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani [ad 90 Iit. c) CPP].
Asistenţalreprezentarea juridică a pcrsoanei vătämate sau a părţii civile este obligatorie cănd aceşti subiecţi procesuali
sunt persoane Iipsite de capacitate de exerciţiu ori au capacilate de exerciţiu restrănsä (e.g., cazul minorilor) [art. 93 alin. (4)
CPPJ. Totodatä, asistenţa/reprezentarea persoanei vätămate, a pärţii civile ori a părţii responsabile civilmente este obligatorie
când organul judiciar apreciazä cä aceste persoane nu şi-ar putea face singure apărarea Iart. 93 alin. (5) CPP).
Avănd in vedere aceste dispoziţii Iegale, singura variantă de răspuns corectă este cea de Ia Iitera C.

j 121. Răspuns: B (admitere in magistratură, mai 2018)

Cazul de asistenţä juridică incident este rezervat strict inculpatului persoanä fizică sau juridică faţă de care s-a dispus
trimiterea in judecată pentru săvărşirea unei infracţiuni pentru care egea prevede detenţiunea pe viaţä sau pedeapsa fnchisorii
mai mare de 5 ani. Aşadar, reţinem că acest caz de asistenţä juridicä obligatorie nu va fi incident in faza urmărirü penale sau
in faza punerii ĺn executare a hotărârii penale ori ulterior, in procedurile aflate in Iegăturä cu o cauză penală, Pentru aceste
motive, răspunsul corect este ceI de Ia Iitera 8, iar răspunsul de Ia Iitera A este eronat, Cu privire Ia varianta de Ia Iitera C,
suplimenlar, este de íemarcat cä, prirl Decizia nr LXIV (64)/2007 (M. Ci nr. 537 din 16 iulie 2008), Inaita Curte de Casaţie şi
Justiţie. Secţiile Unite. a admis recursul in interesul Iegii a stabilit că asistenţa juridicä nu este obligatorie, pentru peţenţi sau
intimaţi. in cauze!e ce au ca obiect plánqeri formulate impotriva soluţiilor de neurmärire ori netrimitere in judecat.

122. Räspuns: s, C (admitere INM şi in magistratură, 20l6i

Varianta de răspuns de Ia Iitera A vičeazä aspectee pe care Ie-am raIaI Ia intrebarea aIl[eriuarä Dupd uulli a reţiriut şi
Comisia de soluţionare a contestathlor. potrivit dispozi(üIor art. QO IIt. c) CPg asistenfa juridică este ohligatorie doar în ipoteza
in care pedeapsa prevăzutä de Íege este mai mare de 5 ani, iar nu şi atunç, cand este de pană la & am inch,soare, cum se
reţine ín gnlä, Nu prezintă importanţă, din perspectiva asistenţei juridice obligatorii, faptul că inculpatul se aflä sub control
judiciar íntrucăt numai mäsurile preventive custodiale. arestul prcventiv ori Ia domicil;u. atrag aplicabititatea acestei instituţii
[art. 91) Iit. a) CFP
Varianta de räspuns de Ia Iitera B este corectä, intrucât, in toate cazurile in care se prepune Iuarea unei măsuri preventive
(privative ori restrictive de Iibertate), asistenţa juridică este obligalorie [art. 214 alin. (3) cpp pentru măsura controluluijudiciar,
art. 220 alin. (3) CPP pentru măsura arestului Ia domiciliu etc.], Dintr-o eroare materială, Comisia de soluţionare a contestaţiilor s-a
referit Ia instituţia judecătorului dedrepturi şi Iibedăţi, insă, in esenţă, opinia Comisiei concordă cu cea exprimată de noi. Astfel,
s-a reţinut cá, potrivit dispoziţiiloraťt. 348 alin. (1) CPP, in procedura de camera preliminarăjudecătnrul se pronun(â, ta cerere
sau din oĺiciu, cu privire Ia Iuarea, menţinerea, întncuirea, revocarea sau incetarea de drept a măsurilor preventive. Potrivit
ad. 219 alin, (6,) CPP asistenţa juridicä a inculpatu!ui este obligatorie cănd judecätorul do drepturi şilibedäţi anahzcazä Iuarea
măsurüpreventive a arestuluila domiciflu.
In fine, atunci când se pune in discuţie incetarea de drepl a unei măsuri preventive, potrivit dispoziţiilor art. 241 alin. (3)
CPP, asistenţa juridicä a inculpatului supus unei mäsuri preventive este obligatorie, astfel cä şi varianta de răspuns de Ia Iitera
C este coreclă.

123. Răspuns: A, C (primire in profesie avocat definitiv, martie 2019)

—

Asistenţa juridicä obligatorie a suspectului sau a inculpatului es(e reglementatä prin dispoziţile art. 90 CPP, iar asistenţa
juridicä obligatorie a persoanei vătămate, a pärţii civile şi a pärţii responsabile civilmente este reglementată prin dispoziiIe
art. 93 CPP. Totodată, trebuie subliniat că Iegea prevede şi alte cazuri de aşistenţă juridică obligatorie (e.g., in cazul audierii
suspectului sau inculpatului in vederea Iuării unei măsuri preventive. Ia incheierea acordului de recunoaşterea vinovăţiei etc.).
De menţional este că nerespectarea dispoziţiilor relative Ia asistenţa juridică a suspectului sau a pärţilor esle sancţionată
cu nulitatea absolută [art. 281 alin. (1) Iit. f) CPP].
Faţă de dispozíţiile Iegale, se constată că varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă. persoana vătămată Iipsită de
capacitate de exerciţiu fiind asistată in mod obligatoriu de avocat [art. 93 alin. (4) CPP], sub sancţiunea nulităţii relative [ań. 282
alin. (1) CPP).
Varianta de răspuns de Ia Iitera B este eronată, faţă de dispoziţiile ad. 90 Iit. c) CPR cazul de asistenţä juńdicä obligatorie
nefiind aplicabil in cursul urmăririi penale, ci numai in procedura de camerä preliminară ori Ia judecatä.
Varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectä, faţä de dispoziţiile art. 480 alin. <2) CPR

L:. . ... p ż:.—

IOAN-PAUL CHIS, VICTOR VĂDUVA EXPLICAŢII 751

124. Răspuns: B (primire in proťesie—avocatstagiar, 2017)

Explicaţiile de Ia intrebarea de mai sus sunt relevante rezolvării prezentei intrebări.
Astfel, asistenţa juridicä obligatorie este reglementată strict raportat Ia calităţile de subiect procesual principal (suspect ori
persoană vătămată) şi părţi (inculpat, parte CiViIă, parte responsabilă civilmente), In acest context Varianta de răspuns de Ia
Iitera A este eronatä.
Varianta de răspuns de Ia litera B este corectă, faţă de dispoziţiile art. 90 liL c) CPP, asistenţa juridică a inculpatului riind
obligatorie in procedura de cameră preliminară şi in faza judecáţii pentru infracţíunile pentru care legea prevede pedeapsa
mai mare de 5 ani.
Varianta de răspuns de Ia litera C este eronatá, printre cazurile de asistenţă juridică obligatorie a persoanei vătămate
prevăzute Ia art 93 alin. (4) şi (5) CPP nefIind enumerat cazul din enunţ.

I 125. Ráspuns; C (primire în profesie avocat deünîtiv, august 2019)

—

Cazurile de asistenţä juridică obligatorie a persoanei vătărnate, părţii civile şi părţii responsabile civilmente sunt prevăzute
Ia art. 93 alin. (4) şi (5) CPP. Astfel, potrivit acestor dispoziţii. asistenţa juridică este obligatorie cánd (1) persoana vătămată
sau partea civilă este o persoană ipsită de capacilate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrănsă şi cănd (11) organul
judiciar apreciază că, din anumile motive, persoana vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente nu şi-ar pulea
face singură apărarea.
Faţă de toate acestea, singurul răspuns corecl este ceI de Ia Iitera C.

I 126. Räspuns: B, C (admitere INM şi in magistraturä, 2017)

Din nou. Vananta de răspuns de Ia JiteraAse grefează pe aceeaşi problemä deja analizată in explicaţiile de mai sus (nr. 122).
asistenţa juridică nefiind obligatorie in cazul infracţiunilor pentru care Iegea prevede pedeapsa inchisorii pănă Ia 5 ani. Desigur,
dacä maximul pedepsei prevăzute de Iege, conform noii incadrări juridice, ar fi fost superior Iimitei de 5 ani, atunci instanţa
de judecată avea obligaţia de a desemna un avocat din oficiu, dacă inculpatul nu era asistat ori reprezentat de avocat aies.
Conform art. 90 Iit. a) CPP, asistenţa juridică este obligatorie ori de câte ori inculpatul este arestat preventiv in cauză ori
in altă cauzä sau arestat in baza unui mandat de executarea pedepsei aplicate intr-o altă cauză. Tn aceIaşi sens a apreciat
şi Comisia de soluţionare a contestaţiilor. reţinănd, in esenţă, că, in confomllîate cu prevederile art 90 lit. a) CPP asistenţa
juridicä esle obligatorie cănd inculpatul este arestat chiar in a/tă cauză, ipoteză ce se regăseşte i in conţinutu/ enunţu/ui de
/a litera B, menţonat ca răspuns corect in barem.
La incheierea unui acord de recunoastere a vinováţiei. ndiferenţ de Iimitele de pedeapsă prevăzute de Iege pentru infracţiunea
reţinutä in sarcina inculpatului, asistenţa juridică este obligatorie [art. 480 alin. (2) teza finală CPP], astfel incât şi varianta de
răspuns de Ia litera C este corectä.

I 127. Răspuns: B (NB: in prezent, 8, C) (admitere ÎNM şi în magistratură, 2014)

Este adevärat cä inculpatul minor beneficiazä de asistenţă juridică obligatorie [art. 90 lit. a) CPP], dar această dispoziţie
rämăne activă căt timp durează şi situaţia care a justificat-o. Astfel. dacă inculpatul este major. insă a comis infracţiunea in
timpul minoratului, asistenţa juridicä nu mai este obligatorie, inculpatul putănd să işi organizeze singur apărarea, intocmai cum
ar fi făcut-o dacă ar fi comis infracţiunea ulterior implinirii vărstei de 18 ani.
Varianta de Ia litera B este corectă, aşa cum am arătat anterior (nr 126), deoarece asistenţajuridică este obligatorie atunci
cănd inculpatul se afiä intr-o formä de privare de libertate.
In prezent, şi in etapa verilicării admisibilităţii in principiu a cererii de revizuire atunci cánd petentul se află incarcerat[art. 90
lít. a) CPP este obligatorie asistenţa juridică. Anterior modiflcărh dispoziţiilor art 459 alin. (2) CPP. asistenţa!reprezentarea juridică
nu era obligatorie, intrucât admisibilitatea in principiu a cererii de revizuire era analizată in Iipsa petentului Iiber ori incarceral.

j 128. Răspuns: c (primire in proťesie avocat definitiv, 2016)

—

Într-adevăr, faţă de dispoziţiile art 95 CPP, avocatul are dreptul de a formula plăngere Ia procurorul ierarhic superior
procurorului de caz, care este obligat să rezolve plángerea şi să comunice soluţia, precum şi motivarea acesteia, in ceI mult
48 de ore.
Aşa fiind, competenţa funcţională de soluţionare a acestui tip de plángere revine procurorului ierarhic superior, şi nu
procurorului de caz ori judecătorului de drepturi şi Iibertăţi, astfeL varianţa de Ia Iitera C este corectă, iar variantele de la literele
A şi B sunt eronate.

I 129. Răspuns: C (primire în profesie avocat stagiar, 2016)

—

Premisa exercitării unei apărări efectiveëste in formarea prealabi/ă. Îń acest sens, legea procesuală penală regtemeňiäază
dreptul avocatului părţilor şi aI subiecţilor procesuali principali de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului
penal, Dreptul dea consulta dosarul este un drept complex, ce presupune (i) dreptul dea studia actele acestuia, (U) dreptul de
a nota date sau informaţii din dosar şi (üi) dreptul dea obţine fotocopii (A. ZARAFIu, op. ciL, p. 74).

j
752 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL PENAL L PARTEA GENERALĂ

Faţä de aceste considerente de ordin teoretic şi ĺaţă de dispoziţiile art. 94 alin. (1) CPP, varianta de räspuns de la litera
C este corect, avocatul părţilor şi aI subiecţilor procesuali principali avănd dreptul dea solicita consultarea dosarului pe tot
parcursul procesului penal.

130. Răspuns: A, c (primire în profesie avacat stagiar, 2017)

—

Asa cum am arătat, avocatul persoanei vălämate are dreptul dea socíta consultarea dosarului pe tot parcursul procesului
penal şi are dreptul sä asiste la efectuarea oricárui act de urmărire penală [art 93 alin. (1) CPP] Faţă de aceste dispoziţii
egale, variantele de răspuns de Ia literele A şi C sunt corecte.
lmpotriva incheierii prin care judecătorul de drepturi şi libedäţi a soluţionat propunerea de iuare a mäsurii arestärii preventive
a inculpatului pot ĺormula contestaţie numai inculpatul şi procurorul, potrivit dispoziţiilor art 204 alin. (1) CPP. Prin urmare,
varianla de Ia litera B este eronată.

I 131. Răspuns: A, c (prÎmire în proťesie avocat deflnitiv, 2018)

—

Dreptul avoçatului de a consulta dosarul poafe fi cumu/at sau exercitat separat cu dreptul pärţilor i al subiecţilor procesuali
principali dea consulta personal dosawl, accesul la dosar flind in primul rănd un drept procesual al subiecţilor cu legitimare
cauzală (A. ZARAFIu. op. cit.. p. 74).
În aceste condiţii. cererea suspectului de consultarea dosarului poale fi admisă dacă se consideră intemeiată ori poate fi
restricţionată motivat, dacă prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfăşurări a urmăririi penale. Restdcţionarea pentru
cel mult 10 zile, şi nu pentru mai mult de 10 zile, cum greşit se arată În varianta de răspuns, poate fi dispusä numai după
punerea in miscare a acţiunii penale ţart. 94 alin. (4) CPP].
Pentru aceste argumente. variantele de la literele A şi C sunt corecte.

§4. ľrobełe, mijloacele de probä i procedeele probaĹorii

I 132. Răspuns: B, c (primire in profesie avocat deťinitîv, 2015)

—

Pärţilor şi subiecţilor prccesuali principali le este recunoscut dreptul la apărare, solicitarea de administrare de probe Hind
o manifestare evidentä a acestui drept. În procesut penaL faptele si imprejurăriie pot fi dovedite prin folosirea oricärui mijloc
de probă pe care legea nu il exclude, aşadar. in principiu, cererea in probaţiune formulată de inculpat este admisibilă, Nu este
admisibilă de pildă proha prin care se doreste rästurnarea unei prezumtii absolute ori dovedirea unor fapte contrare concept1ei
comune despre lume, Din acest unghi. văzänd variantele de răspuns, enunţul intrebärii este imprecis ĺormulat.
Fcntru ca o ccrcrc dc probc să iic admisă, este nccesar să se aibă in vedere, in mod cumulatk urmätoarcie clemente: (ý
legatitatea, ce presupune ca probele să nu fie interzise de lege, (11) pertinenţa, ce se referă la insuirea unei probe dea avea
legătură cu faptele şi imprejurădle ce ĺac obiectul probaţiunii, (111) concĺudenţa, ce presupune că faptele care au legătură cu
obiectul probaţiunii contribuie la aflarea adevărului intr-o cauzä penalâ. conduc singure sau coroborat cu altele Ia o concluzie
logicä. (Iv) utditatea, ce presupune că ceea ce se doreste a fi dovedit prin probele concludente nu a fost dovedit anterior prin
administrarea altor probe şi (v) posibilitatea matenSiä de administrare a probei, element ce presupune ca aceasta să existe
i sä se poatä recurge la administrarea ei (M UDR0Iu, op dr p. 244)
În raport cu acestea, variantele corecte de răspuns sunt cele de la literele B şi c, cererea În probaţiune fiind respinsä cănd
proba este imposibil de obţinut ori cănd nu este necesarä dovedirii imprejurárii de fapt.

j 133. Răspuns: B (primire in proĺesie avocat deťinitiv, 2018)

—

Etapele audierii suspectului sau inculpatului in procesul penal sunt urmätoarele ( etapa pr&ŕmínară, in cadrul căreia
organul judiciar adresează suspectului sau inculpatului intrebäri privind persoana sa, pentru stabilirea situaţiei sale personale.
şi ii aduce la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile pe care e are in cadrul procesuluL printre acestea numărăndu-se şi dreptul la
täcere cu privire la oricare dintre faptele ori imprejurările despre care este intrebat. Dacă suspectul sau inculpatul înţelege să
dea o declaraţie in faţa organului judiciar, i se va aduce la cunoştinţă cä are dreptul să se consulte cu avocatul säu atăt inainte,
căt şi in cursul audierii, după care audierea debuteazä cu (11) etapa relatăní tibere, in cadrul căreia subiectul audiat este lăsat
să declare tot ceea ce doreşte referitor la fapta preväzută de legea penală care i-a fost comunicată. Ulterior finalizärii relatării
libere, audierea poate continua, dacă unele fapte ori imprejurări au fost omise ori cele relatate necesitä lämuriri suplimentare,
cu (111) etapa interogativă, in cadrul căreia suspectului sau inculpatului i se pun intrebäri.
Faţă de aceste considerente, se constată cä varianta de Ia litera B este corectä, iar cea de la litera C este eronată
Varianta de la litera A este, de asemenea, eronată, intrucăt orice persoană deţinută poate fi audiată Ia locul de deţinere
prin videoconferinţä, in cazuri excepţionate şi dacă organul judiciar apreciază că aceasta nu aduce atingere bunei desfăşurări
a procesului ori drepturilor şi interesetor părţilor [art. 106 alin. (2) CPP],
 I

IOAľ-PAuL CHIS, ViCTOR VĂOUVA EXPLICAŢII 753

134. Răspuns: B, C (primire în profesie avocat deťinitiv, martie 2019)

—

Audierea inculpatului prezent este mijlocul ceI mai eficient prin care acesta se poate apära, prin Iămuririle aduse putând pune
intr-o altă Iumină faptele şi imprejurările şi, astfel, inlătura acuzaţiile aduse. Aşa fiind. inculpatul are dreptul de a da declaraţii
in procesul penal, drept garantat printr-un set de norme imperative care impun organelor judiciare, raportat Ia momentul şi
stadiul procesual, audierea.
AstfeL de pildä. Iegea impune organului judiciar audierea persoanei care a dobândit calitatea de suspect (art 307 CPP). Tot
asttel. Ia dobăndirea calităţii de inculpat. acuzatul este chemat pentru a fi audiat [art. 309 alin. (2> CPP]. Aceste măsuri procesuale
(efectuarea in continuare a urmäririi penale, punerea in mişcare a acţiunii penale) sunt perfect valabile şi atunci cănd audierea
nu a avut Ioc dacă acuzatul Iipseşte nejustificat, se sustrage sau este dispărut.
Tn alte ipoteze, prezenţa inculpatului (in vederea audierii) se constituie intr-o condiţie absolută de dispunere a unei măsuri
preventive. Astfel. de pildă. reţinerea nu va putea ü dispusă in Iipsă etc.
Auďerea inculpatului prezent este obligatorie şi Ia Iuarea măsurii preventive a controlului judiciar Iart. 212 alin. (3) CPP)
ori a arestului [art. 220 alin. (2), art. 225 alin. (7) CPPJ.
Rezultă, astfel, că varianteIe de räspuns de Ia Iiterele B şi C sunt corecte.

I 135. Răspuns: B (admitere JNM şiin magistratură, 2015)

Măduria reprezintă depoziţia făcută de un martor in faţa unui organ judiciar, Poate fi audiată ca maflor. potrivit dispoziţiilor
art. 114 alin. (1) CPP. orice persoană care are cunoştinţä despre fapte sau imprejurări de fapt care constituie probă in cauza
penală, Persoana care are cunoştinţă despre fapte sau/şi imprejurări de fapt relevante cauzei penale işi păstreazä capacitatea
de a fi martor dacă nu s-a atribuit, prin efectul Iegh ori de către organele judiciare, o altă calitate in respectiva cauză. In
aceste condiţii, potrivit dispoziţiilor art. 115 alin. (1) CPP, partea ori subiectul procesual princípal nu poate ň citat şi audiat in
calitate de martor (nemo testis idoneus in re sua). In cazul padicular aI persoanei care a suferit o vătămare fizică, materială
sau morală, atât timp cât aceasta nu a înşthnţat organul judiciar despre imprejurarea cä nu doreşte să participe Ia procesul
penal in calitaţea de persoană vătămată, păstrăndu-şi astfel calitatea de subiect procesual principal, nu va putea fi audiată in
calitate de martor Prin urmare, varianta de Ia Iitera B este corectă.
În schimb, organele de constatare prevăzute Ia art. 61 CPP pot fi audiate in calitate de mador in cauză, potrivit dispoziţiilor
art. 114 alin. (4) CPP, putăndu-se astfel valorifica procesual in cauză informaţiile cunoscute de aceste persoane, motiv pentru
care varianta de Ia Iitera A este greşită.
Relativ la varianta de răspuns de Ia Iitera C de asemenea greşită reţinem cä nu trebuie să se confunde capacitatea de a
— —‚

fi martor in procesul penal cu posibilitatea acestui subiect procesual de a reĺuza de a depune ca martor Una este ca persoana
să nu poată să declare in această calitate, incapacitatea tiind de ordin medical ori Iegal, şi cu totul alta este ca persoana sä
aibă capacitatea de a fi martor, insă să refuze Iegal sá dea declaraţH in această calitate.
comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut in acelaşi sens, arătănd, in esenţă, că persoana care a suferit o vătämare
de pe urma infracţiunü poate avea calitatea de maMor dacă !nştünţeazä organul judiciar cä nu doreşte să participe la procesul
penal în calitate de persoană vătămată. Prin urmare, reguia este că, atăt timp cát persoana vätămată fizic, material sau morai
nu a incunoştinţat organul judiciar că nu doreşte să aibă aceastä calitate procesuală (nu, menţiunea noastră), poate fi audiată
in calitate de mador.

I I 36. Răspuns: A, B (admitere INM şi in magistratură, septembrie 2016)

Legiuriorul. in considerarea unor relaţii care necesită o protecţie superioară ceřor aflate in Iegătură cu realizarea actului de
justiţie. a reglementat precis ce se inţelege prin noţiunea de martor, iar in cadrul acestei sfere, care persoane nu sunt obligate
să depună ca martor in procesul penal.
AsđeI. potrivit dispoziţiilor art. 114 CPP, martorul este persoana care are cunostinţä despre fapte sau imprejurări de fapt care
constituie probă in cauza penalä. Orice persoanä are capacitatea dea fi mador, cu excepţia părţilor şi a subiecţilor procesuali
principali [art. 115 alin. (1) CPP].
Dintre persoanele care au cunoştinţă despre fapte sau imprejuräri de fapt şi care nu sunt obligate să dea declaraţii in calitate
de martor in procesul penal. potrivit art 117 CPP, fac parte (1) soţul ori persoanele care au avut calitatea de soţ al suspectului
sau aI inculpatului, (ü) persoanele care au stabilit relaţń asemănătoare acelora dintre soţi cu suspectul sau inculpatul (Decizia
Curţii Constiluţionate nr. 562/2017, menţionatä anterior) şi (üi) ascendenţii şi descendenţii in Iinie directă, precum şi fraţii şi
surorile suspectului sau inculpatului, Aceste persoane pot fi insă audiate in calitate de mađor dacă aratä că sunt de acord să
dea declaraţii [art. 117 alin. (3) CPP], varianta de răspuns de Ia Iitera B fiind corectă.
A çontrarjo, persoanele care au cunoştinţă despre fapte sau imprejurări de fapt şi care nu fac parte din această categorie
sunt obligate să dea declaraţii Tn cauză.
Astfel, potrivit art 114 alin (3) si (4) CPP, poate fi audiat in procesul penal expertul sau avocatul. mediatorul ori reprezentantul
uneia dintre părţi sau al unui subiect procesual principal, cu privire la fapiele şi řmprejurärile de fapt pe care persoana Ie-a
cunosçut inainte dea dobăndi această calitate, precum şi organele de constatare care au intocmit procese-verbale.

i . ..ţ.LdÔ č:l1ď.
754 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL PENĂL. L PĄRTEA GEuERALÄ

Rapodăndu-ne Ia varianteie de răspuns, reţinem că avocatul care, in exercitarea mandatului de reprezenlare. a aflat date
relevante pentru soluţionarea cauzei nu poate fi audiat in calitate de marlor, soluţie care rezultă din interpretarea pcra contrario
a dispoziţiilor art. 114 alin. (3) CPP si din dispoziţiile art 116 alin. (3) CPP. faptele şi imprejurările pe care avocatul Ie-a aflat cu
ocazia exercitării mandatului fiind protejate de secretul profesional Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art 11 din Legea nr 51/1 995
pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avccat (republicalä in M. Of. nr 440 din 24 mai 2016), avocatul este dator sä
păstreze secretul profesional privitor :a urice aspect aI cauzei care i-a fost incredinţată, cu excepţia cazuriIor prevăzute de
Iege. Rezulta. astfeL că varianta de răspuns de Ia Iitera C este greşitä
Cu privire Ia varianta de ráspuns de Ia Iitera A care este corectă
— —. reţinem că suspectul faţă de care s-a dispus soluţia
cIasärii nu are nicio calitate in dosarul in care s-a dispus trimiterea in judecatä, aşadar, poate avea calitatea de mador dacă
este audiat cu privire Ia aRe fapte.
In opinia noasträ, condiţia de a fi audiat cu privire Ia aIIe fapte decăt cea pentru care a fost cercetat ar fi putut sä lipsească.
capacilatea dea fi mador anaiizăndu-se raportat Ia părţile şi subiecţii procesuali din dosarul pendinte, or, prin ipoteză, suspectul
faţä de care s-a dispus soluţia clasării nu mai este considerat subiect procesual principat in cauza in care s-a dispus trimiterea
in judecatä. Apreciem în acest sens având in vedere inclusiv temeiul soluţiei dispuse faţă de suspect, procurorul constatănd
cä suspectul nu a participat Ia sävârşirea faptei, astfel că, prin ipotezä, acest subiect procesual nu ar fi trebuit să aibä vreodată
calitatea de acuzat in procesul penal, ci pe aceea de martor De asemenea, avem in vedere si Decizia HP nr 1012019
(M. Of nr 416 din 28 mai 2019).

137. Răspuns: A (admitere În magistraturä, iunie 2019)

Orice persoană aflată in deplinătatea facultăţilor mentale care are cunoşlinţă despre fapte sau imprejurări de fapl care
constituie probă in cauza penală are capacitatea dea fi audiatä ca mador dacă nu are caMatea de parte ori de subiect procesual
principal in aceeaşi cauză (art. 115 alin. (1) CPPI. Persoanele care se află intr-o situaţie ce pune Ia indoială, in mod rezonabil.
capacitatea dea fi mador pot fi audiate doar atunci cănd organul judiciar constată că sunt capahile să relateze in mod contient
fapte ş imprejurări de fapt conforme cu realitatea [art. 115 alin. (2) CPP].
Minorulcuvărstade pănă Ia 14 ani nudepunejurämánt[art l24aIin. (5)CPP] şiesteaudiatin prezenţaunuiadintre părinţi.
a tutoreiţ,i sau a persoanei ori a reorezenlamului instituţiei careia ii este incredinţat spre crestere si educare [ad 124 alin (1)
CPFJ Dacă se consideră necesar, Ia cerere sau din oficiu, organul de urmărire penală sau instanţa dispune ca Ia audierea
martorului minor să asiste un psiholog [art. 124 alin. (3) CPP].
Rezultă. astfel, că singura variantă de răspuns corectä este cea de Ia lilera A.

138. Răspuns: B (primire in profesie avocat sragiar, 2015)

—

Nu au capacitatea de fi audiaţi in calitate de madorin procesul penal părţile şi subiecţii procesuali principali (art 115 alin. (1)
CPPJ, Faţă de aceste dispoziţii Iegale, varianta de räspuns de Ia Iitera B este corectă
Varianta de la Iitera A este eronată, intrucăt persoanele enumerale pot fi audiate in calitate de mador dacă sunt de acord
să dea declaraţii in procesul penal [ad. 117 alin. (3) CPPJ, Varianta de răspuns de Ia Iitera C este eronată, faţă de dispoziţiile
art. 124 CPP, prin care este reglementată procedura in care sunt audiaţi marlori minori cu vărsta sub 14 ani.

139. Răspuns:A, B(primirc în proťcsie—avocatstagiar, 2016)

Fersoanete care au dreptul să refuze să depunä ca martor in procesul penal sunt strict prevăzute de art. 117 atin. (1) CPP,
astfel cum a fost interpretat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 562/2017, menţionată anterior
AstfeL referindu-ne la variantele de răspuns, constatäm cä în enumerarea Iegalä nu este menţională sora persoanei
vătămată ori fosta cumnată a suspectului.
Tn schimb, bunica inculpatului, ascendentă in Iinie directă, rudä de gradul 11, este menţionatä printre persoanele care au
dreptul să reĺuze să dea declaraţii in calitate de inartor [art. 117 alin. (1) Iit. a) cPP].
Prin urmare, sunt corecte variantele de răspuns de Ia Iiterele A şi B.

I 140. Râspuns: B (NB: in prezont, niciun răspuns nu este corect) (admitere INM şi iii magistratură, 2014)
Asa cum am arătat ia ntrebarea nr 135, nu poate fi pus semnui egaiitäţii intre incapacitatea dea fi mador şi posibilitatea
madorului de a refuza să depună in această calitate, Varianta de răspuns de Ia Iitera A conţine tocmai această eroare.
respectiv o interdic(ie absolută de a audia un mador grefată pe posibilitatea Iui de a refuza să depună in aceastä calitate, In
cazul persoanelor care se afiă intr-o situaţie ce pune Ia indoială capacilatea de a fi martor, organul judiciar poate aprecia dacă
audierea este sau nu posibilă, in funcţie de particuladtăţile cauzei şi de rezultaiele in urma examinări dispuse. astfel incăt nici
varianta de răspuns de Ia Iitera C nu este corectă.
Cu privire Ia varianta de răspuns de Ia litera B, in urma modificării prin O.U.G. nr 18/2016,judecătorul de drepturi şi Iibertäţi
poate audia, in procedura audierii anticipate. persoana vătămată, padea civiiä, partea responsabilá civilmente sau un mador, dacă
există riscul ca aceştia sä nu mai poată fi audiaţi in cursul judecäţii, Ia cererea procurorului care supraveghează ori efectuează
IOAN-PAUL CHIS, VICTOR VĂDUVA EXPLICAŢII 755

urmărirea penală în cauză (art. 308 CPP). La nivelul anului 2014! posibilitatea audierii Tn mod anticipat de cätre judecătorul de
drepturi şi Iibertăţi era limitată strict Ia martori, ceilalţi subiecţi procesuali neputănd fi audiaţi potrivit acestei proceduri.

141. Răspuns; B (admitere în magistratură, mai 2018)

Tn procesul penaL martorul care se află într-un anumit grad de rudenie cu suspectul sau inculpatul, este soţul sau fostul
soţ orí se aśläia fost implicat intr-o relaţie asemänätoare acelora dintre soţi cu acesta poate refuza sä dea declaraţii in procesul
penal [art. 117 alin. (1) CPP şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 562/2017]! Raţiunea acestei prevederi constă in aceea cä, Tn
ipoteza în care martorul cunoaşte fapte sau Tmprejuräri incriminatorii, sinceritatea lui îi poate pune in primejdie relaţia pe care
o are cu acuzatul, iar lipsa de sinceritate poate pune în pericol aflarea adevărului în cauză şi poate constitui premisa reţinerii
infracţiunii de mărturie mincinoasă. Legiuitorul a înţeles să limiteze această posibilitate strict prin raportare la suspect ori
inculpat, nu şi faţă de celelalte pärţi ori persoana vätämatä, De asemenea, in cazul în care declaraţia martorului poate fi Iimitată
numai la ceilalţi acuzaţi in cauză, cu care acesta nu se află în situaţia prevăzută de art 117 alin. (1) CPP, posibilitatea dea nu
depune ca mador este exclusă [art. 117 alin. (4) CR9. ln consecinţă, variantele de răspuns de la lilerele A şi C sunt greşite.
Cu privire la varianta de răspuns de la litera 8, reţinem cä, potrivit dispoziţiilor art 114 alćn, (3) CPP, calita(ea de madorare
intăietate faţă de calitatea de expert sau de avocat de mediator ori de reprezentant al uneia dintre părţi sau al unui subiect
procesual principal, cu privire la faptele şi imprejurările de fapt pe care persoana le-a cunoscut înainte de a dobândi această
calitate; a çontrar/o. subiectul procesual nu va avea calitatea de martor atunci cănd a luat cunoştinţä despre faptele sau
împrejurăriie cauzei ulterior dobândirii acestei calităţi şi în considerarea acestei calităţi.

I 142. Răspuns: B (pflmire in profesie avocat definitiv, martie 2019)

—

Preliminar, amintim condiţia legalităţii (admisibilităţU) pe care trebuie să o îndeplinească orice probă pentru a fi admisă.
Analizănd cererea inculpatului de audiere, in calitate de martor, a soţiei sale, exclusiv prin raportare la condiţia admisibilitäţii
probei. constatăm că variantele de răspuns de la Iiterele A şi C sunt eronate. soţul/soţia suspectului ori a inculpatului avănd
capacitatea dea da declaraţii in calitate de martor (art. 115 CPP).
Asadar. observăm că nuanţa pe care legea o face faţă de calitatea de sosoţie a suspectului ori inculpatului nu se referă
la capacitatea acestui subiect procesual de a da declaraţii in calítate de martor, ci la posibilitatea sa dea refuza sä depună
ca martorîn cauză.
Tn aceste condiţii, varianta de la litera B este corectä.

I 143. Răspuns: A, B (primire in profesie avocat definitiv, 2016)

—

Modul de audiere a martomlui este prevăzut in art. 122 CPP. Astfel, martorul este audiat in tot cursul procesului penal
separat şi fărä prezenţa altor madori.
După intrebărie privind persoana martorului (intrebări prealabile). organul judiciar ii cere acestuia să relateze ce cunoaşte
in cauză, ce ştie în legătură cu faptele sau imprejurările de fapt pentru dovedirea cărora a fost propus (relatarea liberă). apoi
i se pot adresa intrebări (relatarea dirijatä).
Obiectul declaraţiei martowlui poate fi extins asupra tuturor imprejurärilor necesare pentru verificarea credibilităţii sale
[art. 116 alin. (2) CPP].
b raport de dispoziţiile Iegale citate, variantele de la literele A şi B sunt corecte
Varianta de răspuns de la litera C nu este corectă, art. 123 alin. (2) CPP prevăzănd că audierea martowlui in cursul urmăririi
penale se inregistrează prin mijioace tehnice audio sau audiovideo dacă organul de urmărire penală consideră necesar sau
dacă madorul solicită expres aceasta şi inregistrarea este posibilă.

144. Răspuns: 8, C (primire in profesíe avocat stagiar, 2017)

—

Martorul este persoana audiată in cadrul procesului penaL alta decât părţile ori subiecţii procesuali principali, care are
cunoştinţä despre fapte sau imprejuräri de fapt care constituie probă in cauza penală.
Dupä intrebările privind persoana martorului şi aducerea la cunoştinţá a drepturilor şi obligaţiilor procesuale, precum şi a
obiectului cauzei, organul de urmărire penală ori preşedintele completului solicită martorului depunerea jurămăntului sau a
declaraţiei solemne [art. 121 alin. (1) CPPI.
Fiecare martor este audiat separat şi fără prezenţa altor martori (art. 122 alin. (1) CFP].
b cursul urmăriri penale, audierea martorului se inregistreazä prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, dacă organul de
urmărire penalä considerä necesar sau dacä martorul solicită expres aceasta şi inregistrarea este posibilă (art. 123 alin. (2) CPPJ.
Faţă de aceste dispoziţii legale, variantele corecte de räspuns sunt cele de Ia Iiterele 8 şi C.

145. Răspuns: A, C (admltore INM noIembrIe 2019)

Potrivit dispoziţiilor legale referitoare la administrarea probelor de către organele de urmărire penală se imprimă regula
ca unele procedee probatorii să lie inregistrate prin mijloace audio-video. De pildă, procedeul audierii persoanelor, procedeul
identiflcării persoanelor, procedeul identiflcării obiectelor etc, poate fi inregistrat prin mijloace tehnice audio-video. Raţiunea
756 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL PENAL. 1. PARTEA GENERALĂ

acestor dispoziţii nu este alăt aceea dea compensa Iipsa de publicitate a activităţilor desfäşurate în cursul urmăririi penale,
ca o garanţie a Iegafltăţ administrärb probei testirnoniale, cât aceea de prezervare a probatoriului strâns de către organele de
urmărire penalä, in procedura de cameră preliminară.
De aceea in cele mai multe cazuri legea Iasă Ia aprecierea organului de urmărire penalä opodunitatea inregistrării prin
mijloace tehnice a procedeelor probatorii efectuate. De pildă, nu se va proceda Ia inregistrarea audierii suspeciului, a persoanei
vătămate (minoră sau majoră), a inculpatului, a pärţii civile şi a părţii responsabile civilmente când se va constata cä acest
Iucru, din varii motive, nu este posibil Legea nu prevede asemenea excepţii in cazul martorului protejat, in acest caz, potrivit
art 129 alin. (4) CPP, declaraţia datä fiind inregistralâ prin mijloace tehnice video şi audio şi redatä integral in formă scrisă
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a apreciat ca, potrivit art 129 alin. (4) CPP,,44) Declaraţia mafloruluiprotejat Se
înregistrează prin msjloace tehnice video şi audio şi se redă integral în formă scrisä", Textul de lege menţionat nu prevede, ca
în alte situaţii, că inregistrarea declaraţiei madorului are loc doar dacä aceasta este posíbílă ĺa se vedea, de exemplu, art 123
alin. (2) CPP].

146. Ráspuns: c (admitere INM şi în magistratură, 2017)

Percheziţia domiciliară poate Ii dispusă numai ulterior inceperii urmăririi penale in rem. cum sugestiv se menţionează in
dispoziţiile art 158 alin. (1) CPP (poate fi dispusă în cursul urmădńi penale). Aşadar, măsura nu va putea fi dispusă anterior
inceperii urmăririi penale şi, tot astĺel, nu va putea fi dispusä ulterior emiterii rechizitoriului. Dacă oportunitatea efectuărH
percheziţiei domiciliare suwine în faza judecăţii. atunci instanţa de judecată investită cu judecarea cauzei o va putea dispune.
fie din oficiu, fie Ia cererea procurorului. atăt în etapajudecăţii in primä instanţä, cât şi in etapa apelului. Prin urmare. varianta
de räspuns de Ia Iítera A nu este corectă.
Nici varianta de răspuns de Ia Iitera B nu este corectă. avănd in vedere că percheziţia corporală poate li dispusä şi efectuată
de organele judiciare sau de către orice autontate cu atribuţii in asigurarea ordinii şi securitäţii publice.
Efectuarea percIieiţiei durriiciliare s realizează, de regulä, in prezenţa persoaneior caro Iocuiesc în imobilui supus
procedeului probatoriu. iarin cazul suspectului sau inculpatului reţinut ori arestat, în prezenţa obligatorie a acestora Atunci cănd
prezenţa acestor subiecti procesuali nu poate fi asigurată. percheziţia domiciliară va fi efectuatä in prezenţa unui reprezentant
ori a unui martor asistent. Aşadar, absenţa vreunei persoane interesate de a efectuarea percheziţiei domiciliare nu va temporiza
ori amâna eíectuarea acesteia, de unde rezultâ că varianta de räspuns de Ia litera C este cea corectă.

I 147. Räspuns: B (admitere INM şi in magistraturâ, 2014)

Strict cu privire Ia elementele care nu au fost antamate anterior reţinem cÄ notrivit viziunii Iegiuitnrului procesual penal
percheziţia domicitiară poate fi dispusă. în cursul urmăririi penae (fără să intereseze dacä urmărirea penală a fost reiuatä, motiv
pentru care varianta de răspuns de Ia Iitera C este greçită). de cătrcjudccătorul de drepturi i Iibcdäţi [ad. 158 aiin. (1) CFP],
iar in timpul judecăţii, de către instanţa de ÉLrdecatâ [art 158 alin (11) CPP] In tăcerea Iegii, percheziţia domiciliară este un
procedeu probatoriu care nu poate ĺr dispus in procedura de cameră preliminarä, motivat de aceea că, pe de o parte. egiuitorul a
dorit să Iimiteze posibilitatea administrării de probe in procedura de cameră preliminară strict ta mateńalul dosarutui de urmärire
penală şi Ia inscrisurile noi prezentate [ad 345 alin (1) CPPj. iar, pe de altă parte. de imprejurarea cä prin acest procedeu
probatoriu (de regulă) se obţin probe pe situaţia de fapt irelevante din perspectiva obiectului camerei preliminare Rezultă,
astfel, că nici varianta de răspuns de la Iitera Anu es;e corectä. Totuşi, in contextui Deciziei Cuqii Constiiuţionale nr 802/2017
(M Of. nr 116 din 6 februarie 2018). apreciem că această soluţie Iegislativă trebuie nuanţată. pentru a corespunde st-andardului
impus de instanţa de contencios constituţional, in procedura de cameră preliminarä flind posibiä. pentru respectarea dreptului
Ia apărare şi a egalităţii armelor administrarea oricăror miíloace de probă in mod nemijlocit ş in contradictoriu, in vederea
verificärii Iegalităţii administrärii probelor de către organele de urmărire penală. Aşa fiind, reĺeritor Ia percheziţia domiciliară.
in practica judiciară s-ar putea concepe o ipoteză de depozitare într-un seif (montat intr-un sediu profesional) in care sä se
gäsească o inregistrare audio/video din care să rezulte modalitatea de adminislrare a unor probe in cursul urmăririi penale,
probä admisibilă in noul context şi relevantă soluţionäriż procedurii de camerä preliminară,
Cu privire Ia varianta de răspuns de Ia Iitera B, aşa cum am arätat şi in precedent (nr. 149), percheziţia domiciliară poale fi
efectuatä in lipsa apărătorului ales aI inculpatului dacă, de pildă, acesta nu se prezintă Ia locul supus percheziţiei in termenul
de douä ore de Ia momenlul la care acest drept esle comunicat, nu poate fi conlactat [art, 159 alin. (9) CPP] ori in cazurile
excepţionale prevăzute de art 159 alin. (14) CPP care impun efectuarea percheziţiei de urgenţă. Prin urmare, aceastä variantă
de răspuns este cea coreclă.

I 148. Răspuns: A (primire în proťesie avocat stagiar, 2017)

—

Percheziţia domiciliară este procedeul probatoriu prin care organele judiciare urmăresc sä descopere probe cu privire Ia
infracţiunea pentru care s-a început urmărirea penală in cauză, să conserve urmele sävârşirii infracţiunii ori sä iI prindă pe
suspect sau inculpat, atunci când aceste calităţi au fost atribuite unei persoane in procesul penal pendinte [art. 157 alin, (1) CPP].
IOAN-PAUL CHIS, VICTOR VĂOUVA EXPLICAŢII 757

Aşa liind. condíţia care transpare din definiţia legală a percheziţiei este limita(ă la existenţa unui proces penal in desfăşurare.
aşadar, s-a inceput urmărirea penală cu privire Ia faptä, ĺără a fi necesar ca organele judiciare să cerceteze persoane. să fi atribuit
calitatea de suspect sau inculpat fäptuitorului, Varianta de Ia litera B este, aşadar. eronată. intrucăt procedeul probatoriu poate
personam,
fi efectuat in orice locuinţä, aparţinánd oricărei persoane. alăt inainte de dispunerea eĺectuării urmăńńi penale in
cât şi după dispunerea acestei măsuri.
Competenţa de a dispune percheziţia domiciliară este dată, in toate cazurile, unui organ de jurisdicţie, judecătorul de
drepturi şi libertăţi, Ia cererea procurorului [ad. 158 alin. (1) CPP], ori instanţa de judecalä, din ohciu sau Ia cererea procurorului
[art. 158 alin. (11) CPPJ.
Concluzionánd, singura vańanlă corectă este cea de la litera A.

149. Răspuns: A (admitere INM şi în magistratură, 2015)

Potrivit dispoziţiilor art. 157 alin. (1) CPP, percheziţia domiciliară ori a bunurilor aflate in domiciliu poale fi dispusá dacă se
presupune că punerea in executare a procedeului probatoriu poate conduce la descoperirea şi străngerea probelor cu privire
la o infracţiune, la conservarea urmelor săvărşirfl infracţiunii sau la prinderea suspectului ori inculpatului. Cu trimitere Ia aceste
dispoziţii legale a motivat şi Comisia de soluţionare a contestaţiilor criticile aduse, reţinănd, in esenţă, cä pemheziţia domiciiiară
mandat de
se poate dispune şi in vederea prinderü suspectu/ui ori inculpatului, deci include şi situaţia în care s-a emis un
arestare pe numele inculpatului. intr-adevăr. faţä de dispoziţia legalä, percheziţia domiciliarä poate fi dispusă şi in vederea
punerii în executarea unui mandat de arestare prevenţivä. insă raţiunea unui asemenea text Iipseşte, de vreme ce, in acest
caz. potrivit dispoziţiilor art 231 alin. (5) CPP, organul de poliţie poate pătrunde in domiciliul sau reşedinţa oricărei persoane
fluice, fără invoirea acesteia, precum şi in sediul oricărei persoaneí juridice. fără invoirea reprezentantului legal al acesteia.
dacă există indicii temeinice din care să rezulte bănuiala rezonabilă că persoana din mandat se află in domiciliul sau reşedinţa
respectivä. Derogări de la principiul inviolabilităţfl domiciliului sunt preväzute şi in Legea fundamentalä, in vederea executärH
unui mandat de arestare organele statului putănd pätrunde in domiciliul ori in reşedinţa unei persoane ĺără invoirea acesteia
[art. 27 alin. (2) lit. a) din Constituţia Romániei]. Rezultă, astfeL că varianta de räspuns de la litera A este corectă.
Varianta de räspuns de la litera 8 nu este corectă, faţă de dispoziţüle art 159 atin. (9) teza finală CPP, contorm cárora, in
cazuri excepţionale, ce impun efectuarea percheziţiei de urgenţä, sau in cazul in care avocatul nu poate fi contactat. percheziţia
poate incepe şi inainte de expirarea termenului de două ore.
Tol astfeL dacă regula este inmănarea copiei mandatului emis de judecător persoanei la care se va efectua percheziţia
Iart. 159 alin. (5) CPP], legea procesuală penală prevede şi excepţii ţart 159 alin <14) CPPJ, din acest motiv varianta de
räspuns de la litera C fiind greşită.
150. Răspuns: A, B (primîre în profesie avocat sta giar, martie 2019)
—

Percheziţia domicilíară nu lrebuie relaţionată cu calitalea de suspect sau de inculpat, ci cu o cauză penalä pendinte,
procedeul probatoriu putănd fi dispus imediat ce procesul penal a demarat, imediat ce investigarea faptei (a ĺost dispusä
inceperea urmăririi penale in rem) a inceput.
ln cursul urmăririi penale. competenţa de a incuviinţa percheziţia domiciliară ii revine exclusiv judecätorului de drepturi şi
Iibertăţi, care va soluţiona cererea in şedinţă de cameră de consiliu, cu participarea procurorului, printr-o incheiere definitivă
[art. 158 alin. (5) şi (6) CPP].
Faţä de toate acestea, sunt corecte variantele de la literele A şi 8.
151. Răspuns: C (admitere INM şi în magistratură, 2017)
Potrivit dispoziţiilor art. 159 alin, (11) CPP, persoana reţinută ori arestată la care se face percheziţia va fi adusä la percheziţie.
cu excepţia situaţiei in care acest lucru nu este obiectiv posibil (de pildă. suspectul ori inculpatul este netransportabil, suferind de
o boală gravă), Acest drept de participare la efectuarea percheziţiei domiciliare este prevăzut sub sancţiunea nulităţü abso/ute.
potrivit art. 281 alin. (1) lit. e) CPP, Aşadar in ipoteza ?n care era posibilă aducerea suspectului sau inculpatului privat de libertate
la efectuarea percheziţiei, iar organele de urmărire penală nu au procedat in acest sens, procedeul probatoriu este lovit de
nulitate absolută, iar probele astfel obţinute ori cele derivate urmeazä a b excluse <M. UoRoIu ş.., p. 810). Dacă incălcarea
dispoziţiilor legale a avut Ioc in cursul urmăririi penale, nulitatea va putea b invocată in tot cursul urmăririi penale şi pănă la
incheierea procedurii in camera preliminară [art. 281 alin. (4) lit. a) CPP], aşadar inclusiv direct in calea de atac a contestaţiei
in procedura de cameră preliminară [art. 347 alin. (4) CPPI. atunci cănd procurorul a sesizat instanţa prin rechizitoriu, sau in
orice starea procesului, indiferent de momentul la care a intervenit incălcarea, cănd instanţa a fost sesizată cu un acord de
recunoaşterea vinovăţiei [art. 281 alin. (4) Iit. c) CPPJ.
Cu privire la varianta de răspuns de la litera A, este de relinul opinia Comisiei de soluţionare a contestaţiilor, care a arătat
că în conţinutul enunţului nu sunt menţionate toate cerinţ&e prevăzute de art 282 alin. (4) lit. b) CPP pentru ca răspunsul să
poată fi considerat corect. ĺn cazul nulităţü relative, dacă încălcarea a intervenit in cursul urmärirü pena!e, aceasta poate fi
invocată pänä la primul termen de judecată cu procedura legal indephnită şi numai dacă instanţa a fost sesizată cu un acord
 n4qf;nJ. -
- -

-.

758 EXPLICAŢiI DREPT PROCESUAL PENAL, L PARTEA GENERALĂ

de recunoaştere a vinovăţiei, situaţii ce nu se regäsesc in conLinutul enunţului de la Iitera A din barem. Fără a intra in analíza
jusieţei opiniei exprimate de către Comisie, subliniem doar cä, Tn cazul nulitäţilor relative, dacă pornim de Ia premisa cä aceasta
este sancţiunea incidentä, ele se pot valoriflca ceI mai târziu pe calea contestaţiei formulate impotriva Tncheierii prin care s-a
dispus ĺnceperea judocăţii in procedura de camerä preliminară dacă acesle incälcări au ĺost invocate iniţial in faţa judecătorului
de cameră preliminară de Ia instanţa sesizată cu rechizitoriu, nuanţă care insă nu rezultä din formularea varianlei de räspuns
de Ia Iitera C.
Avănd in vedere cele expuse, varianta de răspuns corectä este cea de Ia Iitera C

152. Räspuns: A (adrniĺere INM şi în magistratură, 2017)

In cazul in care percheziţia domiciliarä este concentrată pe descoperirea şi străngerea probelor cu privire Ia infracţiunea
pentru care s-a dispus inceperea urmăririi penale in mm, organul de urmărire penală este obligat să identifice obiectele şi
inscrisurile care au Iegătură cu tapta pentru care se efectuează urmărirea penală, precum şi obiectele sau inscrisurile a cäror
circulaţie ori deţinere este interzisă sau in privinţa cărora există suspiciunea că pot avea tegäturä cu sävărşirea unei infracţiuni
pentru care acţiunea penală se pune in mişcare din oficiu [ad. 159 alin. (13) CR9. După identificarea acestor mijloace de
probă ale cauzei ori a celorlalte inscrisuri sau obiecte care, neavănd vreo legătură cu cauza, sunt interzise la deţinere ori pot
constitui mijloace de probă in alte cauze, sunt prezentate persoanei de Ia care sunt ridicate şi persoanelor prezente, pentru a
fi recunoscute şi a fi insemnate de cätre acestea spre neschimbare, după care se etichetează şi se sigilează [art. 160 alin. (1)
CPP]. Legea procesuală ponală tratează şi situaţia obiectelor care nu pot fi ridicate de către organele de urmărire penală,
prevăzând punclual procedura de urmat in cazul acestora Cu privire Ia obieclete sau inscrisurile ridicate şi care constituie
mijloace de probă in procesul penal. respectiv obiectele care contin sau poartă o urmă a faptei sävárşite ori care pot servi Ia
aflarea adevărului in cauză, precum şi obiectele care au fost foosite sau au fost destinate să serveascâ Ia săvârsirea unei
infracţiuni ori obiectele care sunt produsul infracţiunii (ad. 197 CPP) şi inscrisurile care conţin fapte sau imprejuräri de natură
sä contribuie Ia aftarea adevărului [art. 198 alin. (1) CPPJ, reţinerii că sunt ale cauzei şi vor urmări dosarul prin toate etapele
pe care Ie parcurge, motiv pentru care vor fi atasate (atunci cánd acest Iucru este posibil) ori pâstrate in alt mod, urrnănd a fi
arhivate alălurat dosarului cauzci fie Ia sediul parchetu!ui, fie Ia sediul instanţoi care a judccat cauza in primü iiistanţä, după
cum acţiunea penalä a fost stinsă printr-o soluţie a procuror[JItJi de netrimitere in judecatä ori printr-o soluţie datä asupra fondului
de cătro instanţa dc judecată. Potrivit dispoziţiilor art. 182 alin (4) CPP, obiect&Ie caľe nu au IegăĹură cu cauza se restituie
persoanei cäreia ii aparţin, mai puţin acelea care sunt supuse confiscării, in condiţiile IegU.
Având in vedere aceste precizări, rezultä că varianta corectă de răspuns este cea de Ia Iitera A.

153. Râspuns: A (admitere in magistraturä, mai 2018)

Percheziţia corparală presupune. printre aIteI, exa,lliJIa,ea ubiectelor pe care persoana Ie are asupra sa sau sub controlul
säu; procedeul probatoriu poate Ii efectuat atât de cätre organelo judiciare. căt şi de cätre organele de constatare prevăzute de
art. 61 alin. (1) CPP, de către comandanţii de nave şi aeronave in cazul infracţiunilor flagrante şi, in esenţä, de orice autoritate
cu atribuţii in asigurarea ordinii şi securităţii publice. Percheziţia nu se va mai efectua dacă sunt predate bunuri!e ori obiectele
căutate, cu excepţia cazului cănd se considerä util sä se procedeze la aceasta. Astfel. coreclä este varianta de răspuns de
Ia Iitera A.
Comisra de soluţionare a contestaţiilor a opżnat in aceIaşi sens, reţinând, in esenţä, că, pofrivit art. 166 aIbi. (5,) teza a U-a
CPP ‚Dacä obiectele căutate sunt predate, nu se mai efectueoză percheziţia, cu excepţia cazului cánd se consideră util să
se procedeze la aceasta, penlru cäutarca altor obiocto sau unve". 0r din formutarea enunţuíui de Ia Iitera C, ar wzulta că
niciodată nu armaiputea fi continuată percheziţia corporală cănd bunurile sunt predate de bună yoie, deşi textul de lege permite
continuarea percheziţiei ori de căte ori se apreciază că aceasta este utilă pentru cäutarea altor obiecte sau urmc,

154. Răspuns: A (admitere in rnagistraturä, aprilie 2017)

Aşa cum am arătat anterior (nr. 153), percheziţia corporală poate fi efectuată şi de către alte organe decât organele
judiciare, ceea ce presupune, in mod implicit, faptul cä procedeul probatoriu poate fi efectuat şi anterior inceperii procesului
penal, organele de constatare neavănd competenţa dispunerii inceperii urmăririi penale. De allfel, chiar şi in cazul organelor
judiciare care au competenţa dispunerii aceslei măsuri. redactarea ordonanţei de incepere a urmăririi penale ar putea constitui
un obstacol !n eficienta gestionare a unei asemenea situaţii, consţatarea unei in(racţiuni flagranţe impunănd conservarea Iocului
săvărşirii infracţiunii şi ridicarea sau conservarea mijloac&orde probä, inclusiva celor aflate asupra făptuitorului, Pentru aceste
motive, räspunsul de Ia litera A este corect.
Variantele de răspuns de Ia Iiterele B şi C sunt eronate, aceste condiţii de dispunere şi de efectuare referindu-se Ia percheziţia
domiciliară, şi nu la percheziţia corporală, procedeu probatoriu care, aşa cum am arătat, poate fi dispus şi efectuat chiar şi de
către alte organe decât cele judiciare şi fără a fi necesară autorizarea, confirmarea sau incuvhnţarea organetor judiciare. In
ĺine, percheziţia corporală poate fi efectuată Ia orice oră din zi şi din noapte.

— —
.. ..I__a,.
IOAN-PAULCHIS, VICTOR VÂOuVA EXPLICAŢII 759

155. Räspuns; A (admitere în magistratură, iunie 2019)

Percheziţia Unui sistem informatic ori a unui suport de stocare a daţelor informatice (percheziţia informatică) reprezintä
procedeul probatoriu de cercetare, descoperire, identificare şi străngere a probelor stocate intr-un sistem informatic sau suport
de stocare a dateJor informalice, realizat prin intermediul unor mijloace tehnice şi proceduri adecvale, de natură să asigure
integhtatea inĺormaţiilor conţinute de acestea [art. 168 alin. <1) CPP]. In cursul urmăririi penale. percheziţia informatică este
dispusä de către judecätorul de drepturi şi Iibertäţi din cadrul instanţei competente, Ia cererea procurorului [art. 168 alin. (2)
CPPJ. fiind Iipsită de relevanţă natura infracţiunii. dacă procurorul dovedeşte că pentru descoperirea si străngerea probetor
este necesară cercetarea unui sistem informatic ori a unui alt mediu de stocare.
Percheziţia informatică se eíectuează de un specialist care funcţionează in cadrul organelorjudiciare ori Tn a(ara acestora,
in prezenţa procurorului sau a organului de Cercetare penalä şi în prezenţa suspectului ori a inculpatului [art. 168 alin. (11)
şi (12) CPPI, căruia i se va permite să fie asistat ori reprezentat de o persoanä de incredere. Cănd persoana Ia care se face
percheziţia este reţinutä ori arestatä, va fi adusä Ia percheziţie, iar in cazul in care nu poate fi adusă, percheziţia se face in
prezenţa unui reprezentant ori martor asistent [art. 168 alin. (11) teza a II-a raportat Ia art, 159 alin. (10) şi (11) CPPI. Dacă
suspectul sau inculpatul care este adus Ia efectuarea percheziţiei se afiă intr-o situaţie care impune asistenţa juridicä obligatorie,
procedeul probatońu nu va putea avea Ioc decât in prezenţa avocatului ales ori desemnat din oficiu
Rezultă din cele arătate că numai varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectă.

I 156. Räspuns; C (admitere în magistratură, mai 2016)

Ridicarea de obiecte sau inscrisuri este procedeul probatoriu prin care sunt ridicate obiecte sau inscńsuri cunoscute, ce
pot fi ĺolosite ca mijloace de probä in procesul penaL de Ia persoanele fizice sau juridice care Ie deţin. Procedeul probatoriu se
realizeazä in scopul străngerii mijloacelor de probä necesare pentru buna soluţionare a cauzei (M. UDR0Iu ş.A., p. 861). Pot
fi ridicate atăt inscrisurile originale, căt şi copiile acestora, atunci cănd cele originale nu se găsesc ori cănd organul judiciar
apreciază că reţinerea copiei inscrisului este suficientă din perspectiva posibilităţii folosirii ei ca mijloc de probä in cadrul
procesului penal, Pot fi atacate cu plăngere in condiţiile art. 250 CPP atăt ordonanţa de dispunere a ridicării silite de obiecte şi
inscrisuri. căt şi modalitatea de aducere Ia indeplinire a acesteia ĺart. 171 alin. (2) CPPI. Potrivit dispoziţUlor art 171 alin. (5)
CPP, prezentarea sau predarea obiectului ori a inscrisului care prezintă caracter secret sau confidenţial se va realiza in condiţii
care să asigure păstrarea secretului ori a confidenţialităţň.
Rezultă din cele arätate că varianta de răspuns de Ia Iitera C este cea corectă.

I 157. Răspuns: A (admitere INM şi in magistraturä, 2017)

Expertiza este procedeul probatoriu care se dispune cănd pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori
imprejurări ce prezintä importanţă pentru aflarea adevärului in cauzä este necesarä şi opinia unui expert. Datä fiind importanţa
probatorie a acestui mijloc de probă in economia unei cauze penale, care este dată de valoarea ştiinţifică a concluziilor pe care
expertul Ie avansează, Iegea procesuală penală a prevăzut posibilitatea pentru părţi, subiecţi procesuali principali şi procuror
(in faza judecăţh) de a-şi desemna exped-parte care, aläturi de experlul independent numit de cätre organul judiciar (organ de
urmărire penalä sau instanţă dejudecată), să expună propriile aprecieri cu privire Ia chestiunile stabilite. Deopotrivă, pentru ca
concluziile expertului-parte să fie obiective. in conformitate cu propria convingere, Iegea a preväzut situaţii de incompatibilitate
care au menirea asigurärfl imparţialitäţii expertului. Tn acest sens. in dispoziţiile art 174 alin. (1)CPP, se arată că situaţiile de
incompatibilitate preväzute de art 64 sunt aplicabile şi expertului. atăt celui oficial, numit de către organul judiciar Ia care se
află cauza, căt şi expertului-parte. Expertul oficial va fi numit de către organul de urmärire penală, pentru faza urmäririi penale,
sau de către instanţa de judecată, in cursul judecăţii, mai puţin atunci cănd se ordonă efectuarea unei expertize medico-Iegale,
caz in care numele experţilor desemnaţi va fi stabilit de instituţia medico-Iegalä [art. 173 alin. (3) CPP].
comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că susţinerea candidaţilor privind posibititatea ca expeflul recomandat de
procuror să participe Ia efectuarea expertizei dispuse de instanţă este corectă, conform aM. 173 alin. (4) teza a U-a 0FF; însä
expertul esie supus aceioraşi cazuri de incompatibititate ca şi membrii organelorjudiciare, aşa cum acestea se regăsesc in
conţinututan. 64 0FF. Astfet, potrivit disponţilorafl. l 74 alin. (1) CPP persoana aflată in vreunuI dintre cazurile menţionate ia
art 64 nu poate fi desemnată ca exped. Ipoteza din conţinutul răspunsului de Ia titera A are în vedere tocmai situaţia expertuluí
care, anterior, şi-a exprimat opinia în cauză, in cursul urmărirü penate. astfel încât sunt incidente dispoziţüle art 64 CFF. iar
pe cale de consecinţă nu se poate incuvünţa Ia sohcitarea procurowlui. ca acetaşi expert sä participe Ia efectuarea in cursul
judecă ţíía noöexpedize, alătunde expedul desemnat de instanţă.
Prin urmare, varianta de răspuns de Ia Iilera A este coreclă.

158. Răspuns: c (admitere 1NM şi în magistraturâ, septembrie 2018)

J
Constatarea este procedeul probatoriu care se dispune numai in cursul urmăririi penale şi constă in examinarea unor situaţii
de fapt, mijloace de probä sau persoane de către specialişti. medici Iegişti sau tehnicieni care funcţionează in cadrul organului
de urmärire penală ori Tn cadrul altororgane, cánd există pericol de dispariţie a mijloacelor de probă (de pildă. dispariţia urmelor
 760 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL PENAL 1. PARTEA GENERALÄ

nfracţiunii) sau de schimbarea unor situaţii de fapt (de exemplu, pentru constatarea rapidă a unor situaţii financiare) ori este
necesară Iămurirea urgentă a unor fapte sau imprejurări ale cauzei (moarte suspectă) (M. UDR0Iu, op. cit.,
p. 454).
In practica instanţei supreme s-a arătat că urgenţa efectuării acestui procedeu probatoriu poate fi impusă de necesitatea juste/
orientäri a organetor de urmărire penaiä in efectuarea activítäfh de cercetare, acestea fiind singurele in măsură să aprecieze
deopolrivă asupra existenţei necesilăţii si relevanţei datelor furnizate de specialisti sau tehnicieni În orientarea constructivă a
investigaţiilor (ICCJ, compl. 5 jud., dec nr 160/2012, www scj.ro).
Dupä finalizarea raportului de constatare, cănd organul judiciar apreciază că este necesară opinia unui expert sau cănd
concluziile raportului de constatare sunt contestate, se poate (nefiind obligatoriu) dispune efectuarea unei expertize [art. 172
olin. (12) CPPj, Principiul aflärii adevărului impune interpretarea textutui Iegal citatin sensul dispuneriiefectuării unei expertize
ori de căte ori organul judiciar apreciază că este necesară administrarea probei cu expertiza (teza 1), simpla conlestare a
raportului de conslalare nefiind suficientă spre acest sfărşil (Ieza 11).
Faţă de toate acestea, variantele de Ia Iiterele A şi B sunt eronate.
Varianta de Ia Iitera C este corectă. intrucât efectuarea unei noi expertize poate fi dispusă. potrivit art. 181 alin. (1) CPP.
independent de faptul că expediza anterioarä a avut aceIaşi obiect şi cä au participat experţi-parte Ia efectuarea acesteia. condiţia
utihîăţh millocului de probă este indeplinită dacă se conslatä neclaritatea sau caracterul contradictoriu aI concluziilor raportului
de expertizä sau alunci cănd Între conţinutul şi concluziile rapDrlului de expertiză existä contradicţii, deficienţele neputănd fi
inlăturate prin audierea expertului.

j 159. Răspuns: A (admitere in magistratură, iunie 2019)

Expertiza reprezintă procedeul probatoriu prin care este cerută opinia unui expert Tn vederea constatării, clarificării sau
evaluării urlur ĺapte ori imprejurări ce prezintă importanţä pentru afiarea adevärului În cauza penală
Raportat Ia variantele de răspuns, reţinem că, În aceeaşi cauzä, o persoană nu poate avea atăĹ calitatea de expert desemnat
de organul judiciar, căI í pe aceea de expert recomandat de unuI dinlro suhiccţii prncrsuali [art 174 alin (2) CPP] Expertul
poate fi audiat de către organele judiciare dacă se apreciazä că este necesară Iämurirea constatărilor sau concluziilor Ia care
a ajuns expertul prin raportul de experliză efectuat in cauză íart 179 alin. (1) CPPj Expertul are dreplul sä ia cunostinţă de
materialul dosarului nocesar pentru efecluarea experűzei [ail. 175 alin (2) CPP sä cearä Iămuriri organelorjudiciare [ad 175
alin (3) CPP] ori parţilor şi subecţiIor procesuali principali. cu incuviinţarea si in conditiile stabilite de organele j[Jdiciare [ad 175
alin. (4) CPP).
In consecinţă. răspunsul corect esle ceI de Ia Iitera A

I
160. Răspuns: B (admitere ťn magistratură, aprilie 2O17)
In conformitale cu prevederile art 173 alin. (4) CPR păte şi suhiecţii prnrnsiiali principali au dreplul dea solicita ca Ia
efectuarea expertizei să participe un expert recomandat de acestea. ĺn Iipsa oricärei menţiuni suplimentare, conform regulii
de interpretare ubí /ex non distingu/t, nec nos d/stinguere debemus, constaläm că dreptul părţilor şi aI subiecţilor procesuali
de a solicita participarea unui expert recomandat de aceştia Ia efectuarea expertizei se poate exercita atăt in faza de urmărire
penală, căt şi in faza judecăţfl. Suplimentar, pentru faza judecăţii. Iegiuitorul a recunoscut in art 173 alin. (4) teza a II-a CPP
şi dreptul procurorului dea solicita participarea la efectuarea epertizei a unui expert recomandat de acesta, in cazul in care
este dispusä de instanţă.
Coroborănd normele aplicabile mai sus mentjonate. constatăm. astfel, că varianta corectä de räspuns esţe cea de Ia Iitera
B. care exclude celelalle variante Iimitative de räspuns

161. Răspuns: A (admitere in magistratură, iunie 2019)

Recanstituirea reprezintă procedeul probatoriu efectuat atunci cănd sunt necesare verificarea şi precizarea unor date sau
probe administrate o pentru a stabili imprejurări de fapt ce prezintä importanţă pentru soluţionarea cauzei Iart. 193 alin. (1)
cPP]. In esenţă. reconstituirea constä in reproducerea in intregime sau În partea modului şi Împrejurăhlor in care s-a săvărşit
fapla (GR. THE000Ru, opciż., p. 336)
Reconstituirea poale fi efectuată in cursul urmăririi penale şi n cursul judecăţii, În prezenţa medicului Iegist sau a oricăror
persoane a căror prezenţă organul judiciar o considerä necesară (art. 194 CPP), precum şi a suspectului sau a inculpatului
asistat de apărător, dacă se aflä in vreuna dintre situaţiile prevăzute Ia art 90 CPP Iart. 193 alin. (3) CPP].
Faţă de loate acestea, se constată că singura variantă corectä de răspuns este cea de Ia Iitera A, inculpatul judecat pentru
tentativä Ia infracţiunea de omor fiind asistat in mod obligatoriu de către avocat (art. 90 Iit. c) CPPJ.

I 162. Räspuns: B (admitere INM şi în magistratură, 2014)

Potrivit art 100 alin. (4) CPP, oportunitatea administrärii unor probe este stabilitä de organul judiciar in faţa căruia se află
pendinte cauza. in reconstrucţia faptelor relevante putănd fi folosite numai probele retevante În raport cu obiectul probaţiunii şi
utile cauzek fn cursul urmäririi penale, atunci când organul de urmărire penală apreciază că proba so!icilată nu esle relsvantă,
nu este utilă ori nu este necesară in raport de elementele cauzei, nu se va proceda Ia administrarea ei. cererea fiind respinsă
IOAN-PAUL CHJŞ. VICTOR VĂDUVA EXPLICAŢII 781

prin ordonanţă De reţinut este cä administrarea probelor este Iăsatä Ia Iibera apreciere a organelor judiciare. hotărărea de
a administra sau, din contră, dea respinge administrarea unor probe neputănd fi una nelegalä in contextul ĺn care proba nu
este impusâ de :ege. De pildă, efectuarea unei expertize contabile poate să nu fie necesarä intr-o cauzä de delapidare dacă
organul de urmărire penalä constată că suma de bani Iipsă rezultä cu evidenţă din actele de contabilitate primarä ridicate
de Ia administrator, viramentele efectuate intre conturile personale şi ale persoanei juridice etc, Pe de altă parte. expertiza
medico-Iegală psihiathcă este obÍigatoňe, de pi!dă, in cazul uciderii nou-născutului, respingerea cereńi de administrare a acestei
probe fiind nelegală Iad 184 alin. (1) CPP), În acest caz, intrucăt incălcarea Iegii inteMne in cursul urmăririi penale, nutitatea
relativă poate fi invocatä de persoanele interesate pânä Ia inchiderea procedurii de cameră preliminară dacă instanţa a fost
sesizată prin rechizitoriu [art. 282 alin. (4) Iit. a) CPPJ ori pănă Ia primul lermen de judecată cu procedura Iegal indeplinită,
când instanţa a fost sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei [arl. 282 alin. (4) Iit. b) CPP], Pentru aceste motive,
varianta de răspuns de la Iitera C este eronată, intrucăt verifică ipoteza numai in condiţiile arătate, şi nu cu titlu generaL aşa
cum sugerează varianta de răspuns.
Varianta de răspuns de Ia Iitera Aeste, de asemenea, eronată, intrucăt şi in ipoteza in care se verifică condiţiile de invocare
a nulităţii relative in cauză (efectuarea expertizei era impusă de Iege, iar organul de urmărire penală a refuzat administrarea
ei), pentru ca judecătorul de cameră preliminară să dispusă restituirea cauzei Ia procuror nu este suflcientă excluderea acestei
probe (drept consecinţă a nulităţfl), ci excluderea tuturor probelor administrate in cursul urmăririi penale [art. 346 alin. (3) Iit. b)
CPPJ, condiţie care, desigur, nu se verifică in speţă.
Varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă: in etapa soluţionärii cauzei, procurorul are obligaţia să verifice dacä
urmărirea penală este completä şi dacă probele sunt Iegal administrate. Tn ĺuncţie de constatările procurorului se va dispune
soluţia in cauză sau, din contră, urmărirea penală va continua in vederea efectuării activităţilor de urmărire penală necesare
Iămurii cauzei in mod complet.

163. Răspuns: A (admitere INM, noiembrie 2019)

Potrivit art. 138 CPR sunt metode speciate de supraveghere lehnică: interceptarea comunicaţiilor ori a oricärui tip de
comunicare Ia distanţă; accesul Ia un sistem informatic; supravegherea video. audio sau prin fotograíiere; Iocalizarea sau
urmärirea prin mijloace tehnice, Sunt metode speciale de cercetam: obţinerea datelor privind tranzacţiiie financiare a!e unei
persoane; reţinerea, predarea sau percheziţionarea trimiterilor postale; utilizarea investigatorilorsub acoperire şi a colaboratorilor;
participarea autorizatä Ia anumite activităţi; Iivrarea supravegheată: obţinerea datelor de trafic şi de Iocalizare prelucrate de
către furnizorii de reţ&e publice de comunica(ii electronice ori fumizohi de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.
Raportat Ia aceste dispoziţfl, obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unei persoane nu este o metodă de
supraveghere tehnică, ci o metodä specială de cercetare, Metoda de cercetare esie dispusă de cätre judecătorul de drepturi
şi Iibedăţi, iarin caz de urgenţä, in mod provizoriu, de către procurorlad. 146 alin. (2) şi (5) CR9, şi nu poate viza tranzacţiile
financiare dintre avocat şi suspect, inculpat sau orice altă persoană pe care aceasta o apärä, cu excepţia situaţiilor in care existä
date că avocatul sävărşeşte sau pregăteşte săvărşirea unei infracţiuni dintre cele pentru care metodele speciale sunt admisibile.
Tn consecinţä, răspunsul corect este ceI de Ia Iitera A.

I 164. Râspuns: B, C (admitere INM, noiembrie 2019)

Procurorul este conducătorul urmăririi penale, atăt atunci cănd competenţa dea efectua cercetarea penală revine organelor
de poliţie, cât şi atunci când urmărirea penală se efectuează in mod obligatoriu de către acesta. In calitatea sa de conducător
aI urmărirü penale, procurorul ia toate măsurile care se impun pentru justa soluţionare a cauzei, stabileşte planul anchetei,
dispune, autorizează sau incuviinţează administrarea probetor, dispune sau propune măsuri in materia drepturilor şi Iibertăţilor
fundamentale ale persoanei, restrânge dreptul avocatului de acces Ia dosarul de urmărire penală etc.
Variantele de răspuns se referă tocmai Ia măsurile pe care procurorul te poate dispune in cursul urmăririi penale, problema
ridicată de prezenta intrebare căzând asupra condiţhlor şi cazurilor in care acestea pot fi dispuse.
Astfel, varianta de răspuns de Ia Iitera A este eronată pentru că procurorul poate autoriza in mod provizoriu măsuri da
supraveghere tehnică in cazul infracţiunilor prevăzute Ia art 139 alin, (2) CPP, in această enumerare regäsindu-se infracţiuni
care sunt sancţionate cu inchisoarea mai mică de 5 ani (de pildă, falsificarea de timbre).
Varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă, faţă de dispoziţiile art 94 alin. (6) CPP, conform cărora Ia consultarea
declaraţiilor părţii sau ale subiectului procesual principal nu poate fi restdcţionat accesul avocatului Care iI asistă sau iI reprezintă.
Varianta de räspuns de Ia Iitera C este. de asemenea, corectă, faţă de dispoziţüle ad. 158 alin. (3) CPP, care prevăd că
mandatul de percheziţie emis de judecător poate fi extins şi Ia Iocurile invecinate, cu incuviinţarea procurorului, dacă se constată
in timpul efectuärii percheziţiei că au fost transferate probe, date sau că persoanele căutate s-au ascuns in aceste Iocuri.
comisia de soluţionare a contestaţiilor a arătat cä varianta de răspuns c este corectă, intwcăt grÜa nu are in vedere
verificarea condiţiilor in cam pmcumwl poate incuvünţa, în temeiul dispoziţüior art 158 aiin. (3) CR9 extindema pemheziţei
domicüiare în spaţüie invecinate celor preväzute in mandatul de perchezlţie, ci doar a posibilită ţii recunoscute procuromiui de
a dispune o astfel de măsură, astťei că reťenrea ia existenţa temeiuńior care justiticä măsura nu am mlevanţă din perspectiva
corectitudinii variantei de răspuns.
 -

EXPLICAŢII DREPT PR0CESUAL PENAL 1. PARTEA GENERALĂ

§5. Măsurile preventive şi alte mäsuri procesuale

5.1. Măsurile preventive

165. Ră5puns: A (primire in proťesie avocat stagiar. martie 2019)

—

Schematic, rapodat Ia elementele competenţă, fazá prncnsualä şi calitate a acuzatului, reţinem urmätoarele
Măsura preventivă a reţinerii poate fi dispusă numai în faza urmăririi penale, faţă de suspect sau inculpat, de călre organele
de cercetare penală ori de procuror [art. 203 alin. (1) CPPJ.
Măsura preventivă a controlului judiciar cuifărä cauţiune poate fi Iuată exclusiv faţă de inculpat, de cätre procuror sau,
după caz, judecätorul de drepturi şi Iibertăţi, in cursul urmăririi penale, de cätre judecătorul de cameră preliminară, in cursul
procedurii de cameră preliminară, ori de către instanţă, in cursul judecăUi [ad, 203 alin. (2) CPP].
Măsura preventivă a arestului preventiv ori Ia domiciliu poale Ii Iuată exclusiv faţá de inculpat, de către judecător ori de
către instanţă, potrivit competenţei funcţionale a acestor organe judiciare [art. 204 alin. (3) CPP].
Faţă de aceste considerente, varianta de Ia Iitera A este corectä.

166. Răspuns: B (primirc in pro(esie avocat stagiar, august 2019)

—

Aşa cum am arätat anterior, măsura preventivă poate fi dispusä fie de procuror, fie de organul de cercetare penală. penlru o
duratä ce nu poate depäsi 24 de ore Măsura reţinerii nu este supusă confirmării procurorului. procurorului ierarhic superior ori
judecătorului. lmpotriva măsurii. suspectul sau inculpatul poate face plăngere. dacä considerä cä au fost incălcate dispoziţiile
Iegale care reglementează condiţiile de Iuare a măsuri reţineri. b cazul admiterii plănperii se dispune revocarea măsuńi. cu
consecinţa punerfl de îndată in Jibertate a celui reţinut [art. 209 alin. (14) CPP].
Din durata măsurii nu se deduce Iimpul necesar conduceri celui reţinut Ia sediul organului judiciar şí nici durata mandatului
de aducere [art. 209 alin. (3) şi (4) CPPJ.
Constatăm. astfel, că varianta de răspuns de Ia Iitera B este singura corectă.

I 167. Răspuns: C (primire in proťcsie avocat definitiv, 2014)

—

Dată fiind durata refativ scurtă de timp penlru care se pnate dispune măsura reţinerii, Iegiuitnrul a apreriat, in opinia noasträ
in deplin acord cu Convenţia europeană a drepturilor omului fapwl că nu se impune efectuarea unui control din partea unui
magistrat in sensul Convenţie(, suficient fiind controlul intern efectuat in cadrul Ministew!ui Public.
Aşa fFrd, potrivit dispoziţiiler art 209 a119 (14)ç (15)CPP, irpotriva ordananţei crganulci do cercetare penală prn carc
s-a Iuat mäsura re(inerii suspectul sau inculpatul poate ĺace plângere Ia procurorul care supravegheaza urmărirea penală,
înainte de expirarea duratei acestia, iar iruputiiva uiduiiauţei píucururului prin care s-a iuat mäsura reţinerii se poate formula
p!ăngere, în aceIaşi termen, Ia procurorul ierarhic supcrior
Faţă de aceste dispoziţii Iegale, singura variantă corectă de răspuns este cea de Ia Iitera C.

I 168. Ráspuns: s, c (primire in proťesie avccat dcfinitiv, martie 2019)

—

Competenţa dea dispune Iuarea măsurii controlului judiciar, in cursul urmäririi penale. revine. de regulă, procurorului care
supraveghează ori efectuează urmărirea penală in cauză (procurűrul de caz) (art. 211 aliri (1) CPP]. prin excepţie. respectiv
atunci când respinge propunerea de Iuare a unei măsuri privative de Iibedate (art 219 alin. (9). art. 227 alin. (2) CPP] sau alunci
când se solicitä inIocuirea mäsuril privative de Iibertate cu una mai uoară [ad. 242 aIin. (2) si (3)]. competenţa revenindu-i
judecätorului de drepturi şi Iibertăţi
Măsura controlului judiciar se ia, in orice fază a procesului penal s-ar afla cauza, faţă de inculpat, pe o durată ce ceI mult
60 de zile
]n cursul urmäriri penale, controlul judiciar poate fi prelungit de către prncuror, prin ordonanţă, dacă se menţin lemeiurile
care au determinat Iuarea măsurii sau au apărut temeiuri noi care să justihce prelungirea acesteia, fiecare prelungire neputănd
să depăşească 6D de zile [ad. 2151 alin (2) CPP]. Durata totală a mäsuri controlului judiciar, in cursul urmăririi penale. nu
poate sä depăşeascä un an, dacä pedeapsa prevăzutä de Iege este amenda sau inchisoarea de ceI mult 5 ani, respectiv 2
ani, dacă pedeapsa prevăzută de Iege este detenţiunea pe viaţä sau inchisoarea mai mare de 5 ani [ad. 215' alin. (5) CPP].
Aşa fiind, variantele de Ia Iiterele B şi c sunt corecte.

I 169. Răspuns: A (admitere in magistraturä, iunie 2019)

Măsura controlului judiciar poate li Iuată numai faţă de inculpat, in cursul urmäririi penale, in procedura de cameră preliminară
ori in cursul judecăţii. Atunci cănd măsura a fost dispusä in cursul urmäririi penale, de procuror ori de judecătorul de drepturi
şi Iibertăţi, procurorul este singurul organ judiciar care are competenţa dea dispune prelungirea măsurii preventive [art. 215'
alin. (2) şi (3) CPP].
IOAN-PĄUL CHIS. VIcTOR VÄDUVA EXPLICAŢII 763

Ca oricare măsurä preventivă Iuată împotriva inculpatului, controlul judiciar poate fi revocat, înlocuit ori menţinut în condiţîle

Inceiarea de drept a mäsurî preventive a controlului judiciar va fi constatată: Ia expirarea termenului prevăzute de Iege ori
stabilit de organelejudiciare sau Ia implinirea duratei maxime prevăzute de iege (art 241 alin. (1) IiL a) CPP]; in cazul dispunerii
unei soluţii de netrimitere in judecată ori a unei hotărâri de achitare. de ince(are a procesului penal, de renunţare Ia aplicarea
pedepsei sau de amănare a aplicării pedepsei od a unei pedepse cu amendă, care nu insoţeşte pedeapsa Tnchisorii, chiar
nedefînilivă[art. 241 alin. (1)Iit. b) CPPJ; Ia dala rămănerii definitive a hoiärării prin care s-a dispus condamnarea inculpatului
[art. 241 alin. (1) Iit. c) CPPJ.
Din conträ, măsura preventivă poate fi menţinuiä atunci cănd nu se dentď,că un caz de încetare de drept a măsurii ori
necesitaiea revocării ori inlocuirî ei.
Constatăm, astfeL că varianta de räspuns de Ia Iitera A este singura corectă.

170. Răspuns: A (admitere INM şi în magistratură, 2014)

Cu privire Ia variantele de răspuns de Ia Iiterele A şi C, reţinem cä prin cauţiune se garantează participarea inculpatului Ia
procesul penal şi respectarea de către acesta a obligaţiilor impuse [art. 217 alin. (4) CPP]. Tncälcarea acestor obligaţii de către
inculpat nu va atrage, perse, confiscarea cauţiunii, această mäsurä fiind dependentă de măsura inlocuirU controluluijudiciar
pe cauţiune cu măsura arestului preventiv ori Ia domiciliu dispusă pentru motivele şi in condiţiile art. 217 alin. (9) CPP, In acest
context, numai varianta de Ia Iitera A este corectă.
Varianla de răspuns de Ia Iitera B este greşită, descoperirea unor noi probe pe care procurorul nu Ie cunoscuse anterior,
imprejurare care impune o măsură procesuală mai grea, nefiind prevăzută de dispoziţiile art, 217 alin. (9) CPP, neputăndu-se
reţine vreun caz de ncăIcare de către inculpat a obligaţiilor impuse. Totodată. mai reţinem câ, n cazul descoperirii unor probe
noi care să punä intr-o altä Iumină periculozitatea persoanei inculpatului, procurowl nu va dispune revocarea măsurii controlului
judiciar pe cauţiune, ci va solicita organului de jurisdicţie inlocuirea măsurii preventive, în condiţiile ad. 242 CPP.

I 171. Răspuns: B, C (primire În profesie avocat definitiv, 2016)

—

Măsura controlului judiciar, cu sau fără cauţiune, poate fi dispusă exclusiv cu privire Ia inculpat, în cursul urmărîrii penale,
de regulă, de către procuror (prin excepţie, de către judecâtowl de drepturi şi Iibertăţi), in procedura de cameră preliminară,
de către judecătorul de cameră preliminară. iar in cursul judecăţii, de către instanţa de judecată.
Măsura controlului judiciar poate fi prelungită exclusiv in cursul urmăririi penale şi exclusiv de către procuror, fiecare
prelungire neputănd să depăească 60 de zile.
Pe durata măsurü controlului judiciar inculpatul este obligat să respecte obligaţü impuse, încălcarea cu rea-credinţă putănd
conduce Ia inlocuirea măsurii cu o măsură privativă de Iibertate.
Faţă de toate acestea, variantele de Ia Iiierele B şi C sunt corecte.

I 172. Răspuns: B, c (admitere INM, noiembrie 2019)

Comisia de sotuţionare a contestaţiilor a punctat in mod corect aspectele care interesează rezolvării acestei intrebări,
explicaţii Ia care trimitem. Astfel, a arätat cä variantele de răspuns B şi C sunt corecte: potrivit aM. 242 alin. (10) şi (11) CP în
cazul cererii care are ca obiect înlocuirea măsurü arestärüpreventive sau a mäsurü arestuluiĺa domiciliu cu mâsura controlului
judiciarpe cautiune, dacă găseşte cererea intemeiată, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecätorul de cameră preliminarä
sau instanţa dejudecată, prin incheiere motivatâ, dată in camera de consiliu, admite in principiu cererea şi stabileşte valoarea
cauţiunii, acordând termen pentru depunerea ei, Dacă se depune cauţiunea in termenul fixat, judecătorul de drepturi şi libertăţi,
judecătorul de camerä preliminară sau instanţa de judecată, prin incheiere datä ín cameră de consiliu, admite cererea de
inlocuire a măsurüpreventive cu mäsura controlului judiciarpe cauţiune.
Astfel, reiese cu claritate cä cererea de inlocuire a mäsurű arestărü preventive cu măsura controlului judiciar pe cauţiune,
in cursul judecăţü, se dispune prin incheiere motivată dată ín camerä de consiliu. De asemenea, rezultă că, după admiterea in
principiu a cererii de infocuire a măsurü are stării preventive cu măsura controlului judiciarpe cauiune, dacă inculpatul depune
caujiunea in termenul fixat, cererea va fi admisă.
Varianta de răspunsA nu poate ficorectă, deoarece, potrivit dispoziţilorafl. 217 alin. (5) CPP. instanţa de judecată dispune
prin llolărăre contîscarea cauţiunű, dacă măsura controluluijudiciarpe cauiune a fost inlocuită cu mäsura arestului la domiciliu
sau a are stării preventive, pentru motivele arătate la alin. (9). Aşadac confíscarea cauţiunü nu se poate dispune dejudecătorul
de cameră preÍiminară, ci doar de instanţa de judecată prin hotărâre (sentinţă sau decizie).

173. Răspuns: B (admitere INM şiin mayistratură, 2017)

Mäsura controlului judiciar Iuată de că(re procuror prin ordonanţă este supusă plăngerii, in termen de 46 de ore de la
comunicare, care poate fi forrnulată de către inculpatul in cauzä. Competenţa revine judecătorului de drepturi şi Iibertăţi din
cadwl instanţei căreia i-ar reveni competenţa sä judece cauza in fond, organ de jurisdicţie care va soluţiona plăngerea in
termen de maximum 5 zile de Ia înregistrare (Decizia CuĄii Constituţionale nr 1712017, M. Df. nr. 261 din 13 aprilie 201 7), într-o
764 EXPLICAŢiI DREPT PROCESUAL PENAL, L PARTEA GENERALĂ

procedură de camerä de consiliu, cu citarea inculpatului, asigurarea obligatorie a asistenţeilreprezentării juridice a acestuia
şi participarea obligatorie a procurorului [art. 213 alin. (2) şi (5) CPP], exprimăndu-se printr-o incheiere definitivă [arl. 213
alin. (61) CPP]. Încheierea astfel pronunţatä va fi comunicată inculpatului şi procurorului care au Iipsit de Ia pronunţare [ad. 203
alin. (7) CPP] şi, lîind definitivă, nu este supusä niciunei cäi de atac Prin urmare, variantele de răspuns de Ia Iiterele A şi C
sunt greşite, cea de Ia Iitera B fiind singura corectă.
În aceIaşi sens a opinat şi Comisia de soluţionare a contestaţiilor, reţinându-se cä incheierea prin care judecätorul de
dreptudsilibedăţisoiuţionează plängerea împotriva ordonanţei procuro rului prin care s-o luat ori s-a prelungit măsura controIului
judiciar este definitivă. Contestaţia formulată de procuror împotriva incheierü judecătorului de drepturi şi hbertăţi prin care s-au
modiťicat obligaţhle din conţinutul controlului judiciar este inadmisibiiä. Aprecierea asupra admisibilităţü contestaţiei formulate
de procuror, în ipoteza dată, revine însă judecätorului de drepturi şi libedăţi de la instanţa superioarä, învestit cu soluţionarea
acesteia; în consecinţă, inadmisibilitatea căü de atac nu are consecinţe cu privire la executarea măsurüpreventive, astťel cum
a fost modiťicată de judecătorul de drepturi şi hbertäţi, Cu privire Ia varianta de răspuns de Ia Iitera c, Comisia a reţinut cä,
potrivit dispoziţiílor art. 203 alin, (7) CPP, încheieríle pronunţate dejudecătorul de drepturi şi Iibertăţi se comunicä inculpatului
şi procurorului care au Iipsit de la pronunţare, iar enunţul variantei de la litera C se referă la ipoteza inculpatuiui prezent la
pronunţare, arestat in altä cauzä.

174. Răspuns: A, c (admitere in magistratură, mai 2018)

Fărä a relua comentariul de Ia intrebarea anterioarä, reţinem cä, ori de căte ori se dispune asupra măsurilor preventive,
asistenţa juridică este obligatorie, varianta de Ia Iitera A fiind corectă, Varianta de Ia Iitera B este eronată, intrucăt încheierea
judecătorului de drepturi şi Iibertäţi este definitivä (art. 213 alin. (61) cPPj, iar cea de Ia Iitera C este corectä— aşa cum a reţinut
şi Comisia de soluţionare a contestaţfllor faţä de dispoziţiile neechivoce ale art 213 alin, (1) CPP care preväd cä impotriva
‚

ordonanţei procurorului prin care s-a luat măsura controlului judiciar, în termen de 48 de ore de Ia comunicare, inculpatul
poale face plăngere la judecătowl de drepturi şi libefläţi de la instanţa cäreia i-ar reveni competenţa sä judece cauza în fond.

j 175. Răspuns: B (primire in profesie avocat definitiv, 2017)

—

Ca o manifestare a dreptului fundamental de acces Iiber Ia justiţie, in genere, prin cererile adresate justiţiei nu poate să i
se creeze titularuiui cererii o situatie mai grea, defavorabilă, Opinia este mpusă de natura Iucrurilor, intrucát, dacä s-araprecia
altfel, s-ar ajunge ca titularul să nu se folosească de dreptul său de a se adresa justiţiei, fiind descurajat de eventuala soluţie
defavorabilä care ar putea fi pronunţată.
Tn mteria cäilor ordinare de atac, neagravarea situaţiei ĺn propria cale de atac a primit o reglementare expresä [aą. 418,
art 425' alin. (4) CPP].
În aceste condiţii, este evident că prin formularea contestaţiei inculpatul nu işi poate crea o siluaţie mai grea, instanţa de
control judiciar neavănd posibilitatea, în Iipsa contestaţiei procurorului, să dispună o măsură preventivă mai grea decăt cea
dispusă de instanţa de trimitere.
Aşa fiind, singura variantä corectä de răspuns este cea de Ia Iilera B.

j 176. Räspuns: A (admitere in magistratură, aprilie 2017)

Potrivit dispozitiilorart. 211 &in. (1) şi art 212 alin. (4) CPP, procurorul poate dispune Iuarea mäsurii controluiuijudiciarfaţä
de inculpat, prin ordonanţă motivată, dacä Iuarea acestei mäsuri este necesarä şi serveşte realizärii scopului prevăzut de art. 202
alin. (1) CPR Împotriva ordonanţei procurorului incutpatul poate formula plăngere, in termen de 48 de ore, care curge de Ia
comunicare, Ia judecătorul de drepturi şi Iibedäţi de Ia instanţa căreia i-ar reveni competenţa sä judece cauza in fond [ad. 213
alin. (1) CPPj. Apreciem că, faţă de această dispoziţie care reglementeazä in mod expres competenţa judecätorului de drepturi
şi Iibedăţi dea soluţiona plăngerea formulată de către inculpat, dispoziţiile generale prevăzute de art 336 şi urm. CPP nu mai
sunt aplicabile, procurorul ierarhic superior neavănd competenţa să intervină şi să se exprime judiciar pe această chestiune in
cadrul controlului ierarhic pe care iI exercită asupra procurorilor din subordine, Pentru aceste considerente, singurul räspuns
corect este ceI de Ia Iitera A.
În aceIaşi sens a opinat şi comisia de soluţionare a contestaţiilor, reţinănd, in esenţă, că, in raport de dispoziţüle art 213
alin. (1) CPP competenţa funcţionalä de soiuţionare a plângerň împotriva ordonanţei procuro rului de luarea mäsurü controlului
judiciar revine judecătorului de drepturi şi libertäţi.

j 177. Räspuns: c (admitere in magistraturä, iunie 2019)

În cursul urmăririi penale, măsura controlului judiciar culfărä cauţiune poate fi dispusä de cätre procuror sau, in unele
condiţii, de cätre judecätorul de drepturi şi Iibedăţi.
Împotriva ordonanţei prin care procurorul a dispus Iuarea măsurii preventive inculpatul poate face plăngere Ia judecătorul
de drepturi şi Iibertăţi din cadrul instanţei competente, in termen de 48 de ore de Ia comunicare [art. 213 alin. (1) CPP].
Potrivit art 213 alin. (61) cpp, íncheierea prin carejudecătorul de drepturi şi Iibedăţi soluţionează plângerea este definitivä,
astfel incât este corectă varianta de räspuns de Ia Iitera C.
IOAN-PAUL CHIS, VICTQR VĂDUVA EXPLICATII 765

j 178. Răspuns: B, C (primire in proťesie—avocat detinitiv, 2017)

Durata totală a arestăhi preventive a inculpatului. in cursul urmăririi penale, nu poate depăşi Un termen rezonabil şi nu poate
fi mai mare de 180 de zile [art. 236 alin. (4) CPP], durată maximă care va Iua in calcul şi durata privärii de libedate dispuse
prin măsura areslului Ia domiciliu Iart. 222 alin. (10) CPP].
Aşa fiind. în cazul concret, procurorul nu putea sä propună prelungirea măsurii arestului preventiv pentru o durată de 30
de zile, aşa cum ar fi procedat de regulă [art. 236 alin. (3) CPPJ, intrucăt prin aceasta ar depăşi cu 10 zile durata maximă a
măsurii arestului în faza urmăririi penale.
Tn cazul in care judecätorul ar fi apreciat că se menţin temeiuri!e care au determinat Iuarea măsurii arestului. ar fi putut să
admită propunerea şi să dispună prelungirea pentru restul rămas. de 20 de zile.
Dacă din contră. judecătorul apreciază că propunerea este neintemeiată, va putea dispune inlocuirea măsurii preventive
cu mäsura arestului Ia domiciliu, pentru o perioadă de maximum 20 de zile. A fortiorĄ va putea dispune inlocuirea măsurii
preventive cu măsura controlului judiciar, pentru o durată de maximum 60 de zile.
Pentru toate acestea. conchidem că vadantele de la Iiterele 8 şi C sunt corecte.

179. Răspuns: A (NR: in prezont, niciun răspuns nu este corect) (admitere INM şi in magistraturä, 2014)
Prezenta intrebare nu işi mai găseşte actualitatea, soluţia legislativă inserată in varianta de răspuns de Ia litera A nefiind
in conformitate cu constituţia, intrucât incalcă principiul proporţionalităţii, afectănd substanţa drepturilor fundamentale vizate,
nerezumăndu-sela restrángereaexerciţiuluiacestora(Decizia CurţiiConstituQonale nr. 361/2015, M. Of. nr.4l9din 12.062015).
De actualitate şi de interes este ipoteza surprinsă de varianta de răspuns de la Iitera c, respectiv dacă este posibilă
Iuarea vreunei măsuri preventive direct prin sentinţa de condamnare. Dispoziţiile Iegale sugerează răspunsul negativ, potrivit
art. 399 alin. (1) CPP, instanţa avănd obligaţia să se pronunţe asupra menţinerii, revocărfl, inlocuirii ori incetării de drept a
măsurii preventive dispuse, a contrario, luarea măsurii preventive nefiind posibilă. Doctrina a arătat serioase rezerve reĺeritor
la o asemenea soluţie. Astfel, pe drept cuvănt, s-a arătat că lipsa reglementării in mod expres a dreptului instanţei de a lua
măsura preventivă prin hotărăre nu are semnificaţia imposibilităţfl dispunerii unei asemenea măsuri. Raţiunea diferenţei de
reglementare rezidă in aceea că, şi in raport de normele anterioare (vechiul Cod de procedură penală), dispoziţia de luare
a unei măsuri preventive prin hotărăre era subsumată condiţiilor generale de Iuare a acesteia, pronunţarea unei hotärări
nedefinitive neconstituind, in sine, un temei de Iuare a unei măsuri de acest gen, in condiţiile in care, şi dupä acest moment,
măsura procesuală íşi păstrează caracterul preventiv. Prin urmare, reglementarea potrivit căreia instanţa are obligaţia dea se
pronunţa prin hotărăre asupra luărfl măsurilor preventive ar fi fost una improprie, in realitate instanţa avănd posibilitatea dea
lua, in condiţiile legii, o asemenea măsură procesuală (N. VoLoNcIu ş.A., p. 1143). Dintr-o altă perspectivă, soluţia legislativă
nu işi găseşte nicio justificare logicä, neexistănd nicio raţiune pentru care instanţei să ii fie permis să ia măsura inainte şi
după pronunţarea pe fond [art. 399 alin. (10) CPP], dar nu şi deodată cu aceasta. De asemenea, la fel de discutabilă este
posibilitatea de a nu putea lua măsura preventivă prin sentinţă, hotărăre prin care se rezolvă raportul de conflict şi care, cel
puţin prin structura ei, este de o complexitate superioară íncheierii (M. UDROIu ş.A., p. 1604).

j 180. Răspuns: A, C (admitcre INM şi in magistratură, 2016)

ĺn materia măsurilor preventive, procedura desfáşuratä in fata judecătorului de drepturi si libertătj este contradictorie.
ceea ce inseamnă că inculpatut va fi incunostinţat despre data şi ora şedinţei programate in acest sens. Tn cazul măsurilor
preventive care reprezintă ingerinţe grave in drepturile şi libedăţile persoanei, legiuilorul a impus prezenţa obligatorie a persoanei
inculpate. Apreciem că in aceste ipoteze obligaţia nu este trasată numai in sarcina organelor judiciare, care sunt oblgate să
ia toate măsurile care se impun pentru asigurarea prezenţei inculpatului la termenul stabilit, ci şi in sarcina inculpatului. acesta
fiind ob/igat să se prezinte in faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi. Opinăm in acest sens, intrucát, in materia delicată a
măsurilor preventive. indeosebi cele privative de libedate, se impune asigurarea unui contact nemijlocit intre acuzat şi organul
judiciar competent să dispunä asupra drepturilor şi libertăţilor acestuia.
In acest sens. prezenţa inculpatului in faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi este obligatorie la soluţionarea propunerii
de prelungire a măsurii arestării preventive. procurorul avănd obligaţia dea se ingňji de acest lucru [art. 235 alin. (2) CPP].
propunerea procurorului putănd fi luată in discuţie şi in lipsa inculpatului numai atunci cănd acesta se află intemat in spital şi.
din cauza stării de sănătate, nu poate fi adus in faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi sau cănd. din cauzä de forţă majoră
ori stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibilă. De aceea, varianta de răspuns de la litera B este greşită.
Nu este obligatorie. in schimb. potrivit dispoziţiilorart. 222 alin. (11) cu referire la art 219 alin. (4) CPP. prezenţa inculpatului la
soluţionarea propunerh de prelungire a mäsuhi arestului la domiciliu, neprezentarea inculpatului neconstituind vreun impediment
ín solutjonarea propunerii formulate de către procuror. Tot astfel, in cazul măsurilor asigurătorii luate ín cursul urmăririi penale
de călre procuror, suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesatä poate face contestaţie. Soluţionarea contestaţiei
formulate, potrivit dispoziţiilor art 250 alin, (4) CPP, va avea loc in camera de consiliu, cu citarea persoanei care a făcut
contestaţie şi a persoanelor interesate, legea nefăcănd nicio referire priviloare la prezenţa obligatorie a inculpatului. Prin urmare,
atăt varianta de la litera A, căt şi cea de la litera C sunt corecte.
 I

766 EXPLICAŢII DREPT PR0cESUAL PENAL 1. PARTEA OENERALÄ

Comisia de soluţionare a contestaţiilor a opinat in aceIaşi sens, reţinănd, in esenţă, că judecătorul de drepturi şi libertăţi
învestit cu propunerea de luarea mäsurü arestuiui la domiciliu flxează termen de soluţionarea propuneriipmcurorului în camera
de consiliu (...) şi dispune citarea părţilor. ĺn alin. (4) (al aťt. 219, na.) se prevede că neprezentarea inculpatului nu impiedicä
judecätorul de drepturi şi libedăţi să soluţioneze propunerea inaintată de procuror, Aceeaşi procedură — în ceea ce priveşte
prezenţa inculpatului— este aplicabUä, potrivit dispoziţiilorart. 222 alin. (11), şila soluţionarea propunerüdeprelungire a măsurü
preventive a arestului la domiciliu, Prin unnare, potrivit dispoziţűlor legale menţionate, obligatorie este citarea inculpatultn aflat
în arest la domiciliu, iar nu prezenţa acestuia, propunerea de prelungire putănd fi analizată şi in lipsa acestuia.

181. Răspuns: A, C (primire în profesie — avocat sta giar, 2018)

Mäsurile preventive, mai puţin reţinerea, pot fi dispuse exclusiv cu privire Ia inculpatul persoană fizică, major ori minor
[art. 203 alin. (2) şi (3) CPP], in orice fază a procesului penal, pânä Ia rămânerea definitivä a hotărării.
Tn cazul particular aI măsurii controlului judiciar pe cauţiune [art. 216 alin. (1) CPPJ, mäsurii arestului la domiciliu [ad. 218
alin. (1) CPPI şi mäsurii arestului prevenliv, alălurat condiţhlorgenerale privind măsurile preventive, este necesar să se verifice
şi condiţiile speciale prevăzuie Ia ad. 223 CPP, printre acestea numärăndu-se, alternativ cu aIteIe, condiţia ca infracţiunea pentru
care s-a dispus punerea in mişcare a acţiunii penale să fie pedepsitä cu inchisoarea de 5 ani ori mai mare [art, 223 alin. (2) CR9.
Faţă de toate acestea, variantele corecte sunt cele de Ia Iiterele A şi C.

I 182. Răspuns: A, B (primire în profesie avocat definitiv, 2018)

—

Mäsura preventivä a arestului preventiv poate fi dispusă, in cursul urmäririi penale, exclusiv de către judecătorul de drepturi
şi Iibertăţi de Ia instanţa competentă, Ia propunerea procurorului.
Aşadar, in acest sens, procurorul va intocmi propunerea de Iuare a măsurii areslării preventive faţă de inculpat, inaintănd-o,
impreună cu dosarul cauzei, judecätorului de drepturi si Iibertăţi de Ia instanţa competentă să judece cauza in primă inslanţă
sau de Ia instanţa corespunzätoare in grad acesteia in a cärei circumscripţie se aflä Iocul de reţinere, Iocul unde s-a constatat
savárşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a intocmit propunerea (competenţä alternativä)
(art. 224 CPP).
Propunerea de Iuare a mäsurii arestului preventiv va fi soluţionatä in vedinţä de cameră de consiliu, cu citarea inculpatului
şi participarea obligatorie a procurorului. Propunerea va putea fi soluţionatä in Iipsa incuipatului dacä Iipseşte nejustificat, este
dispărut, se sustrage ori din cauza sănătăţii, din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate nu se prezintä ori nu poate fi
adus in faţa judecätorului [art. 225 alin. (4) CPP].
Faţä de toate acestea, variantele corecte de räspuns sunt cele de Ia Iilerele A şi B.

I 183. Räspuns: A, C (primire în profesio avocat definitiv, martie 2019)

—

lérmenele procesuale sunt calculate potnvit art 211 CPP, pe unitaţi pline de timp, ora sau ziua de Ia care începe şi cea Ia
care se sfărşeşte termenul intrănd in durata acestuia, Presupunând că procurorul (competenţä exclusivä faţä de infracţiunea
care face obiectul cauzei) a dispus măsura reţinerii pentru durata maximă, de 24 de ore, termenul se va implini Ia ora 21:00
a zilei urmăloare. Aşa bind, indiferent dacä propunerea de Iuare a măsurii arestării preventive faţă de inculpat este pendinle,
acesta va b eliberat, scos din boxa arestaţilor, putănd participa in continuare Ia soluţionarea propunerii ori putănd päräsi instanţa
dacă audierea sa s-a incheiat.
Tn cazul in care judecătorul de drepluri şi Iibertăţi găseşte intemeiată propunerea procuroruiui, o admite, dispunănd arestarea
preventivă a inculpatului pentru o perioadä de maximum 30 de zile, durata reţinerii nefiind dedusă din durata arestării preventive
[art. 226 alin. (2) CPP].
Faţä de toate acestea, variantele de Ia Iiterele A şi C sunt corecte,
184. Răspuns: B (admitere INM, noiembrie 2019)
Varianta de răspuns de Ia Iitera A este eronatä pentru că, potrivit art. 223 alin. (1) Iit. d) CPP, cazul de Iuare a măsurii
preventive poate b valorificat numai in cauza iniţialä, in care s-a pus in mişcare acţiunea penală, indiferent dacă cauza se află
in continuare in faza de urmărire penală sau a avansat in fazele ulterioare ale procesuluí.
Varianta de räspuns de Ia Iitera B este corectă pentru că durata maximă de 180 zile peniru care poale b dispusă măsura
arestului are in vedere strict faza urmärirH penale, nu şi fazele ulterioare ale procesului penal. Tmprejurarea că măsura a fost
dispusă anterior pentru aceeaşi faptă nu interesează, intrucăt măsurile preventive nu se dispun pentru fapta sävărşitä, ci pentru
conduita pe care o adoplä inculpatul in cauza sa. Or, cum conduita sa se poate modifica ullerior, este evidenl că măsurile
preventive pot b Iuate chiar dacä asemenea mäsuri au fost dispuse şi in precedent.
Varianta de răspuns de Ia Iitera c este eronată, intrucăt contestaţia are ca obiect incheierea prin care s-a dispus asupra
măsurii controlului judiciar, conduita incorectă a inculpatului putând b valorihcată printr-o solicitare de inlocuire a mäsurii
preventive cu mäsura arestului, cerere formulată Ia prima instanţă.
IOAN-PĂUL CHIS, VICTOR VĂOUVA EXPLICAŢII 767

185. Răspuns: B (admitere INM şiin magistratură, septembrie 2018)

Măsura arestului preventiv, fiind o ingerinţă gravă in dreptul Ia Iibertate al persoanei, Cunoaşte Iimitări temporale expres
prevăzute de Iege.
Astfel, potrivit art. 239 CPP, în cursul judeCăţii în primä instanţä, durata totalä a arestării preventive a inculpatului (i) nu poate
depăşi un termen rezonabil, (ii) nu poate fi mai mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracţiunea care
face obiectul sesizării instanţei de judecată şi (iii) nu poate depăşi 5 ani. Aceste termene curg de la data sesizării instanţei de
judecată, in cazul in care inculpatul se află in stare de arest preventiv, şi, respectiv, de la data punerii Tn executare a mäsurH,
cănd faţă de acesta s-a dispus arestarea preventivă in procedura de cameră preliminară sau in cursul judecäţii ori in lipsă.
Dacä in faţa primei instanţe un criteriu relevant pentru stabilirea duratei maxime a măsurii arestului preventiv este maximul
special prevăzut de lege pentru infracţiunea care face obiectul sesizării instanţei, in apel, potrivit dispoziţiilor art 241 alin. (11)
lit. b) CPP, criteriul de avut in vedere este durata pedepsei pronunţate, durata măsurii arestului preventiv neputănd să o
depäşească.
Faţă de toate acestea, varianta de la Iitera B este corectă.

186. Räspuns: A, B (admitere INM şi in magistratură, 2014)

Prezenta intrebare vizează strict chestiunea cărui organ de jurisdicţie ii revine competenţa funcţională de a verifica măsura
arestului preventiv dispusă in lipsă.
Regula este ca propunerea de luarea măsurfl arestului preventiv sä fle dezbătutä in prezenţa inculpatului, căruia să i se
dea posibilitatea de a da declaraţii in faţa organului de jurisdicţie. Prin excepţie, atunci cănd inculpatul se sustrage ori nu poate
fi prezentat de către procuror din cauza sănătăţii, din cauză de forţä majorä sau stare de necesitate, propunerea procurorului
va fi analizată in lipsa inculpatului, insă in prezenţa avocatului ales ori desemnat din oflciu care să ii reprezinte interesele.
lnculpatul prins de către organele de poliţie in baza unui mandat de arestare preventivä emis in lipsă va fi prezentat
judecătorului de drepturi şi libertăţi care a dispus măsura preventivă sau, după caz, judecătorului de camerä preliminară ori
completului la care se află spre soluţionare dosarul cauzei [ad. 231 alin. (4) CPP], astfel că atăt varianta de răspuns de la Iitera
A, căt şi cea de Ia litera B sunt corecte.

I 187. Răspuns: B (admitere 1NM şi în magistratură, 2016)

Măsura arestului preventiv, odată dispusă in cursul urmăririi penale pe o durată de cel mult 30 de zile, poate fi prelungitä,
de către judecătorul de drepturi şi libedăţi din cadrul instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza in primă instanţă
sau de Ia instanţa corespunzătoare in grad acesteia in a cărei circumscripţie se aflä Iocul de deţinere, Iocul unde s-a constatat
săvărşirea infracţiunii ori sediul parchetului din cadrul căruia face parte procurorul care a intocmit propunerea [art. 234 alin. (3)
CPP], durata totalä a mäsurii neputănd depäşi un termen rezonabil şi neputánd 11, in niciun caz, mai mare de 180 de zile [art. 236
alin. (4) CPP]. Judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă asupra propunerii de prelungire a mäsurii arestului preventiv
formulate de către procuror ori in sens pozitiv, prin admiterea propunerii (art. 236 CPP), ori in sens negativ, prin respingerea
propunerii, cu inlocuirea consecutivă, atunci când se impune, a mäsurii arestului preventiv sub imperiul căreia inculpatul se
află cu o măsură mai uşoară (art. 237 CPP), Dacă măsura arestului preventiv a fost inlocuită cu mäsura controlului judiciar,
competenţa prelungirii acesteia, În cursul urmăririi penale, revine procurorului care efectuează ori supraveghează urmărirea
penală in cauză [art. 215 alin. (2) şi (3) CPP]. Rezultä de aici cä varianta de räspuns de la Iitera B este corectä, iar cea de la
litera A este greşită.
Referitor la varianta de răspuns de Ia litera C, Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că, potrivit dispoziţülor
aM. 237 alin. (1) CPPjudecătorul de drepturi şiIibertăi, dacă apreciază că nu sunt intrunlíe condiUIe preväzute de lege pentru
prelungirea măsurü arestării preventîve a inculpatului, respinge, prin incheiere motivată, propunerea procurorului, dispunănd
punerea Ţn Iibeflate a inculpatului Ia expira rea duratei acesteia, dacä nu este arestat in altă cauză. Revocama măsurü are stării
preventive se dispune, conform art 242 alin. (1) CPP in cazu/ in cam au incetat temeiurile care au determinat-o ori au apärut
imprejurări noi, din care rezultă nelegalitatea măsurä, dispunăndu-se punerea in Iibertate ainculpatului, dacă nu este arestat
in altă cauzä. Din ana/iza celor douä texte se obseivä că nu se pot dispune, in aceIaşi timp, atăt respingerea propunerü de
prelungire a mäsurä are stării preventive, căt şi revocarea acestei măsuri. !n prima ipotezä, punerea in Ubeflate a inculpatutui
are Ioc Ia expirarea dura tei stabilite anterior de judecă torul de drepturi şi Iibertăi incheiema fiind definitivä
— in timp ce, in
—‚

cazulrevocăriimăsurii are stării preventive, punerea in Iibeflate se face de indată, evident dacă inculpatulnu este arestat in altă
cauză, Această ultimă opinie a Comisiei trebuie privită cu rezerve, intrucăt dispoziţia de revocare a măsurii arestului preventiv nu
are caracter executoriu, iar contestaţia formulată de către procuror, potrivit dispoziţiilor art. 204 alin. (3) CPP citit pera contrario,
este suspensivă de executare. Aşa flind, punerea in libertatea inculpatului arestat va avea Ioc numai in eventualitatea in care
contestaţia formulatá Va fi respinsá de cätre judecátorul de drepturi şi tibertăţi dín cadrut instanţei superioare.

I
768 EXPLJCAŢII DREPT PROCESUAL PENAL. 1. PARTEA GENERALĂ

188. Răspuns: A, B (primire în profesie avacat stagiar, 2017)

—

Judecătorul de drepturi şi libertăţi este organul jurisdicţional care, in cadrul instanţei şi potrivit competenţei acesteia, dispune
asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei in faza urmărirü penale [art. 3 alin, (1) 11Ł b) CPP], cu excepţia
cazurilor când asupra acestora are competenţä să dispunä organut de urmăržre penalä [art. 3 alin, (5) CPP].
Aşadar, in cursul urmăririi penale. competenţa de a dispune asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentală este padajată
între organele de urmărire penalä şi judecătorul de drepturi şi libertäţi, potrivit art. 203 alin. (1)-(3) CPP, astĺel, (s) reinerea o
poate lua numai organul de cercetare penală ori procurorul, (ü) controlu/ judiciar cu sau fără cauţiune poate ĺi Iuat numai de
către procuror sau judecătorul de drepturi şi libertăţi şi (iii) mäsura are stului preventiv ori Ia domiciliu numai de către judecătorul
de drepturi şi Iibertăţi.
De menţionat că organele de urmărire penală dispun asupra măsurilor preventive numai prin ordonanţă motivată, iar
judecătorul de drepturi şi libertăţi numai prin incheiere.
Raportándu-ne la variantele de răspuns. reţinem că judecâtoml de drepturi şi libertăţi poate lua orice másură preventivă
atunci cänd a fost sesizat de către procuror, printr-o propunere de prelungire a mäsurii arestului preventiv Aşa Iiind. judecătorul,
dacă va găsi propunerea neintemeiată, o va respinge prin incheiere, putănd ua consecutiv măsura arestului la domiciliu ori
măsura controlului judiciar [art. art 237 alin. (2) CPPJ.
Prin urmare, variantele de räspuns de la literele A şi B sunt corecte.

189. Räspuns: B (admitcre INM şi în magistratură, 2015)

Prin Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015 (M Of. nr. 342 din 19 mai 2015), Curtea Constituţională a admis excepţia de
neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţňle ad. 235 alin. (1) CPP sunt constituţionale in mäsura in care nerespectarea
termenului cu cei pu(in 5 zile Ţnainte de expirama durateiamstăńiprevenhv& atrage incidenţa art. 268 alin. (1) CPR Curtea a
reţinut că nerespectarea termenului de depunere a propunerii de prelungire a arestărü preventive lajudecătorul de drepturi şi
libertäţi cu cel puţin 5 zile inainle de expirarea duratei arestärii preventive este de natura sä cauzeze o väiamare procesualä,
concretizatä in incälcarea dreptului fundamental la apărare a! incu!patului arestat, consacrat de art, 24 din Constituţie ş de art 6
parag 3 tit h) din Convenţia europeaná a dreptijrilnr omului pe de o parte. şi incalcă dispoziţiile constituţionale ale art 124
privind infäptuirea justiţiei, pe de altă parle Prin urmaro, Curtea Constituţionalü a constatat că nedepunerea propunerii de
prelungire a arestării preventive cu cel puţin 5 zile inainte de oxpirarea duratoi arestărfl prcvcntivc atragc incidcnţa normctor
procesuale penale ale art, 268 alin. (1) CPP, sancţiunea fiind decăderea procurorului din exerciţiul dreptului de a depune
propunerea de prelungire a duratei arestului preventiv si nulitatea actului fäcut peste termen, Faţă de sancţiunea pe care
instanţa de contencios canstituţioiiai a statuat-a ca fiind indderită, apreciem că termenul de 5 zle in care procurorul trebuie
să formuleze propunerea de prelungire a măsurii arestului preventiv este un termen procedural (care se calculeazä pe unităţi
libere de timp), de regresiune (se calculează in sens nvers curgerii timputui), imperativ (absolut) si prohibitiv (procurorului
Fiindu-i interzis sä acţioneze in interiorul termenului).

190. Räspuns; C (sau 8, C după admiterea contestaiiIor) (admitere INM şi in magistratură, septembrie 2018)
Preliminar, subliniem faptul cä legea procesualä penalá se exprimă in termeni categorici atunci cănd logiuitorul a dorit să
impňme caracter executoriu măsudi dispuse. Astfel, de pildă, in cazul in care se constată că măsura preventivă a incetat de
drept, organuludiciardispune, in cazul măsuntor privative de libertate, ‚.punerea de îndată in libertate a incu!patului, dacă nu
este reţinut ori arestat in altä cauză Mäsura paate fi dispusä de către organele jurisdicţionale prin hotărăre, denumită inctieiere
când este pronunţată de judecător ori instanţă. sentinţâ când este pronunţată exdusiv de către nstanţă. hotărăre care se pune
in executare de indatä, calea de atac neavănd cu privire Ia această dispoziţie caracter suspensiv de executare.
Aşadar, in cazul in care instanţa de judecată, cu ocazia deliberării asupra fondului, constatä unul dintre cazuríle care mpun
măsura incetării de dropt a măsurii preventive, dispune, prin sentinţă, punerea de indatä in libertate a inculpatului arestat
[art. 399 alin. (1), (2) şi (3) CPPJ.
Caracterul executoriu nu rezultă, de această dată, numai din termenii imperativi, categorici folosiţi de către Iegiuitor, ci şi
din dispoziţiile art 399 alin. (4) CPP, conform cărora sentinţa pronunţatä in condiţiile art. 399 alin. (1)-(3) CPP cu privirea
măsurile preventive este executorie Referitor la această dispoziţie expresă, avănd in vedere că art. 399 alin. (1) CPP nu se
reťeră exclusiv la măsura incetării de drept a mäsurii preventive, ci vizează şi măsurile revocării şi inlocuirii măsurii preventive,
măsuri care nu sunt, de regulă, executorii, in acest context vor fi puse de indată in executare, fiind executorii, prin prisma
tipului de hotărůre prín care sunt dispuse
Faţă de toate acestea, se constată că variantele corecte de räspuns sunt cele de la Iiterele B şi C.
Comisia de soluţionare a contestaţiilor. admiţănd contestaţia, a arătat că varianta de răspuns de la Iitera B (considoratä
greşitä conform baremuiuiíníţal, n.a.) este corectă. lpoteza se incadrează in dispoziţiUe aťt. 399 aiin. (1) CPP respectiv atunci
căndinstanţa, dispunănd o so/uie de condarnnare Ia pedeapsa închisorii şi care nu se circumscrie dispoziţíilorafl. 399 alin. (3)
lit. a) CPP (caz de incetaro de drepQ, revucă măsura arestărü preventive. !n acest caz, potrivit ań. 399 alin. (4) CPP hotäră rea
pronunţată cu privire Ia mäsura preventivă este executorie, Din caracterul executoriu al acestei dispoziţü din sentinţä rezultä

jg — S
IOAN-PAuŁ CHIS, VICTOR VÄDUVA EXPLICAŢII 769

obiigaţiajudecătorului de a dispune punerea de indată în IibeMate a inculpatuIui arestat preventiv, dacă acesta nu este reţinut
sav arestat in altä cauză, şi de a comonica măsura căżre adminisíraţa Iocuiui de detenţie pożrivit aM. 399 aiin. (5) CPP Jn fine,
imprejurama că motivele pentru care s-a dispus revocarea arestäńipreventive nu conduceau la o asemenea măsură este hpsită
de relevanţă, intrucăt caracterul executoriu al hotărăńi sub acest aspect nu depinde de legalitatea sau nelegalitatea soluţiei.
Varianta de răspuns de Ia litera A nu este corectä, intrucât. in cazul in care instanţa ia faţă de minor o măsură educativă
privativă de Iibertaţe, măsura preventivâ a arestului nu incetează de drept acest eŕed asupra măsurilor preventive privative
de libertate avándu-I numai mâsurile educabve neprivative de Iibertate [art. 399 alin. (3) Iit. d) CPP].
191. Răspuns: C (primire în profesie avocat stagiar, martie 2019)
—

Calea de atac impotriva incheierU prin care judecătorul ori instanţa de judecată dispune asupra mäsurilor preventive este
contestaţia, care poate Ii formulală de către inculpat şi procuror in termen de 48 de ore de Ia pronunţare sau, dupä caz, de Ia
comunicare [art. 204 alin. (1), art 205 aIin (1). art 206 alin. (1) CPPJ.
Soluţionarea căii de atac este dată în competenţa organului jurisdicţional cu aceeaşi competenţä funcţională, din cadrul
instanţei superioare.
Aşa tiind, rapodat Ia datele enunţului, impotriva incheierii prin care judecătorul de drepturi şi Iibertăţi din cadrul Tribunalului
Bucureşti a dispus, in Iipsa inculpatului, admiterea propunerii procurorului şi Iuarea mäsurií areslului Ia domiciliu faţäde inculpat,
poate fi exercitată contestaţie la judecătorul de drepturi şi IibertăV din cadrul Curţii de apeI Bucureşti, in termen de 48 de ore,
de cätre inculpat şi procuror.
Judecătorul din cadrul instanţei de control judiciar, analizând critica formulată de inculpat in raport cu dispoziţiile art 219
alin. (3) şi (4) CPP, prin care se arată că neprezentarea inculpatului Iegal citat nu impiedică soluţionarea propunerii inaintate
de procuror, va respinge contestaţia, dacă apreciază neintemeiată critica, ori O va admite, cu consecinţa trimiterii cauzei spre
rejudecare instanţei de trimitere [art. 4251 alin. (7) pct 2 Iit. b) CPPL
Tn aceste condiţii, singura variantă corectă este cea de Ia Iitera C
192. Răspuns: A, B (admitere INM, noiembrie 2019)
Contestaţia este calea ordinară de atac care poate fi exercitată impotriva hotărârilor prin care se soluţionează aspecte
adiacente fondului, Ca regulă generală, căile ordinare de atac sunt incidente in ciclul ordinar al procesului şi prin efectul lor
suspensiv au aptitudinea temporizârii inträrii hotărârii in puterea lucrului judecat. Această regulä cunoaşle şi excepţii, hotărările
nedefinitive insă executorii fiind prevăzute expres de Iege [art. 550 alin. (2) CPPJ, cum este, de pildä, situaţia incheierilor prin
care s-a dispus luarea, prelungirea, menţinerea ori s-a constatat incetarea de drept a măsurilor prevenlive, incheierea prin
care s-a luat măsura asigurătorie, incheierea prin care prima instanţä a dispus suspendarea judecăţii etc Faţâ de aceste
considerente, varianta de răspuns de la litera B este corectä [ad. 205 alin. (3)].
Varianta de răspuns de la liţera A este, de asemenea, corectă, cu toate că in ipoteza vizatä nu se pune problema efectului
suspensival contestaţiei, intrucătincheierile instanţei de apel sunt, de regulä, derinitive. Reţinem, aşadar, că efectul suspensiv
presupune exercitarea unei căi ordinare de atac admisibile, or, elementelevariantei de răspuns nu verilică această condiţie. Comisia
de contestaţň a apreciat in acelaşi sens, reţinând că în redactarea grilei nu s-a cerut candidaţflor sä identifice căile de atac
admisibile, ci efectul suspensiv de executare aI contestaţiei formulate de procuror în diferite ipoteze. Din interpretarea dispoziţülor
art 206 CPP rezultă că încheierea datä de instanţa de apel prin care se dispune înlocuirea mäsurii arestărü prevenfive cu
măsura controluiui judiciar este deűnitivă şi executorie. Jn consecinţă, contestaţia, chiar inadmisibiiä, formulată de procuror
impotriva acestei incheied nu produce efecte asupra caractewlui executoriu aI acesteia. Dispoziţüle art 204 CPP, invocate de
unii contestatori. reglementează calea de atac impothva incheierilor prin care se dispune asupra măsurilorpreventive în cursul
urmăririi penaie, astfel că mi au aplicabüitate in situaţia expusä in grilă.
In fine, varianta de räspuns de la litera C este eronată intrucăt Iegea nu se abate de Ia regula efectului suspensiv al contestaţieí
in materia reabilitării. Aşadar, in acord cu concluzia Comisiei de soluţionare a contestaţiilor, reţinem cä, astfel cum rezultä din
dispoziţWe art 551 CPP sentinţa prin care s-a admis cererea de reabilitarejudecătoreascä nu are caracter executoriu, in lipsa
unei prevederi exprese in acest sens, aceste hotărári nu au efect suspensiv de executare.
193. Răspuns: c (prňmire în profesie avocat stagiar, august 2019)
—

Contestaţia este calea de atac exercilabilä impotriva incheierilor pronunţate in prim grad de jurisdicţie. sau. altfel spus,
in primă instanţă (de judecător ori de instanţa de judecată) in materia mâsurilor preventive, Fiind o veritabilä cale ordinarä
de atac, contestaţiei i s-a recunoscut efectul suspensiv de executare. prin simpla exercitare a ei fiind temporizat (amănat)
momentul inträrii in puterea Iucrului judecata hotărârii atacate. Admiţánd că efectul suspensiv aI câü de atac a conteslaţiei
reprezintă reguta, automat trebuie să admitem şi excepţii de Ia aceastä regulă, excepţii care, evident, trebuie preväzute expres
de Iegiuitor AstfeL printre excepţii se numără incheierile pronunţate de prima instanţă in materia măsurilorpreventive prin care
se dispune Iuarea, prelungirea, menţinerea ori prin care se constatä incetarea de drept a măsurii preventive. Aşa fiind, varianta
de răspuns de ta litera A este eronată [ad. 204 alin. (3) CPP].
 : ;Ą

770 EXPLICAŢII DREP PROCESUAL PENAL 1. PARTEA GENERALÂ

Titulari contestaţiei sunt, ca regulă generaläinscrisăin díspozi(iileart. 425' alin. (2). procurorul şi subiecţii procesua!i Ia care
hotärârea se referă, precum şi persoanele ale cäror interese Iegitime au fost vă[ämate prin hotărărea atacată. Sfera titularilor
căii de atac poate ti modificală de către tegiuitor, prin dispoziţii exprese, ori poate Ii pur şi simplu precizată, pentru a se evita
formularoa contestaţiei de către persoane străine de chestiunea asupra căreia instanţa a hotăral. AstĺeI, de pildä, impotriva
incheierilor prin care s-a dispus în primă instanţă asupra măsurilor preventive pot face contestaţie numai procurorul si inculpatul
vizal de măsură, Varianta de răspuns de Ia Iitera B este, astfeL eronală [art. 201 alin. (1) CPPI.
In cursul urmăririi penate procedurile jurisdicţionale se desfäşoară ín camera de consdiu, aşadar, in şedinţă nepublicä,
pronunţarea hotärârilor realizăndu-se tot Tn camera de consiliu, Reglementarea este coerentä, intrucât. de pildä, admiterea
cererii procurorului de incuviinţare a efectuării percheziţiei domiciliare ar putea fi lipsită de elementul surpriză dacă pronunţarea
incheierii ar avea Ioc in şedinţă publică.
194. Răspuns: A, C (admitere 1NM şi în magistraturâ, 2016)
Cazurile de incetare de drept a măsurilor preventive sunt cele prevăzute de art. 241 CPP, printre acestea ńind pronunţarea
deciziei de condamnare Ia pedeapsa inchisorii jart. 241 aIin. (1) Iit. c)) şi neveyiĺicarea măsurii preventive. in cursul judecäţii. în
termenul de 60 de zile impus de Iege [art 241 alin. (1) Iit. a) raportat Ia art 208 alin. (4) CPPf Din această perspectivă. sunt
corecte varianteIe de răspuns de Ia Iiterele A şi C.
Varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşită. deoarece, in ipoteza in care prima instanţă a aplicat inculpatului o măsură
educativă privativä de libertate, cum este cea a internării intr-un centru educativ, măsura arestului preventiv nu inceteazä de
drept [art. 241 alin. (ľ) Iit. a) CPP.

I 195. Räspuns: B (primire in profcsie avocat detinitiv, august 2019)

—

Cazuite de încetare de drept a măsurii preventive sunt prevăzute ta art 241 CPP, printre acestea numărându-se şi data
rămânerii deflnitive a hotărărb prin care s-a dispus condamnarea inculpaluluŕ (şi, in esenţá, rămánema definitivă a hotărârii prin
care ia sfărşit procesul penal). Regula este cä încetarea de drept a mäsurilor preventive să fie consţatată de către organele
judiciare, hotärărea fiind comunicată persoanei taţă de care s-a dispus măsura preventivă, precum şi tuturor instituţiilor cu
atribuţii în executarea mäsuiń [at. 241 aliri (4) CFPI
În aceste ccndiţii, variantelo de răspuns de Ia IitereteAşi C sunt eronate, iar varianta de räspuns de Ia Iitera B este corectă,
chiar dacä in acest caz particular instanţele nu constatä expres că măsura preventivă a incetat de drept in practica instanţelor
de apeI nu se identificä hotărări prin care sä se constate că măsura a incetat de drept prin efectul pronunţărfl deciziei, cu toate
că această menţiune ar trebui sä se regăsească in dispozitivul deciziei [art 424 alin. (2) teza I raportat Ia art 399 alin. (1)
CPP]. Desigur, atunci când soluţia pronunţată pe fondul ciuzei este de achitare, incetare a procesului penaL condamnare
Ia pedeapsa amenzii, condamnare Ia pedeapsa închisorii suspendatä sub supraveghere, amănarea aplicării pedepsei sau
renunţarea Ia aplicarea pedepsei, această menţiune trebuie să fie cuprinsă in dispozitiv, organele insărcinate cu executarea
măsurii prevenlive urmănd să ridice toate formee de supraveghere. In cazul in care inculpatul aflat sub mperiul unei măsuri
preventive (de pildä, arest preventiv) este condamnat Ia pedeapsa inchisorii, starea de arest continuă. cu Ioate că formal nu
s-a emis mandatul de executarea pedepsei inchisorii.

I 196. Räspuns: B, c (primire în proťcsic avocat deünitiv, martie 2019)

—

Incetarea de drcpt a măsurü preventive a controlului judiciar intervine in cazure prevăzute de art 241 alin. (1) CPP. Polrivit
accstor dispozţii Iegale. măsura preventivă incatează de drept (Q Ia expirarea termenelor preväzute de Iege sau stabilile de
organele judiciare. (iQ Tn cazurile in care procurorul dispune o soiutie de netrirnitere ir1 judecată ori nstanţa de judecată pronunţä
o hotärăre de achiiare, de incetare a procesului penal, de renunţare Ia aplicarea pedepsei, de amânarea apticării pedepsei
ori de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, chiar nedeflnitivă, ((11) Ia data rămánerii deflnitive a hotărârii prin
care sa dispus condamnarca inculpatului, precum (iv în alte cazuri anume prevăzute de tege.
competenţa de a constata incetarea de drept a măsurii preventive revine organului judiciar in faţa cäruia se află cauza,
procuror, judecător ori instanţa de judecată [ad. 241 alin. (2) CPP].
Faţă de aceste dispoziţii tegale, folosindu-ne de datele enunţului, atunci cănd procurorul dispune o soluUe de clasare faţä
de inculpatul aflat sub control judiciar, va constata, prin aceeaşi ordonanţă, incetarea de drept a măsurii preventive [art. 315
aIin (4) CPP]. Totodatä, faţă de temeiul clasărü, se constată că temeiurile care au determinat dispunerea măsurii asigurătorii
au incetat, Iipsa probelor din care să rezulte că inculpatul a comis fapta reţinută in sarcina Iui excluzănd Iuarea oricărei măsuri
de siguranţă, suportul cauzei penale Iipsind.
In aceste conditji, in temeiul art 315 alin. (2) Iit. a) CPP. procurorul va dispune, prin aceeaşi ordonanţă, ridicarea măsurii
as'gurátor
Pentru aceste motive, variantele de răspuns de Ia Iiterete B i C sunt corecte

197. Răspuns: B (admitere INM şi in magistraturâ, septembrie 2018)

Mecanismul de inlocuire a măsurií arestului preventiv ori arestului Ia domiciliu cu măsura controlului judiciar pe cauţiune
este reglementat în art 242 alin. (10).(13) CPR AstĺeI, indiferent de faza procesuală in care se gäseşte cauza penalä. urmărire
IOAN-PAUL CHIS, VJCTOR VĂOUVA EXPLICAŢII 771

penală, cameră preliminară ori judecată, judecătorul sau, după caz, instanţa de judecată, constituită cu procuror, în camera de
consîflu şi cu citarea inculpatului arestat (care este adus la soluţionarea cererii), analizează intr-o primă etapă admisibilitatea
in principiu a cererii, etapă in care se analizeazä inclusiv fondul acesieia.
Potrivit dispoziţiilor art. 242 alin. (10) CPP, în acest cadru procesual, organul jurisdicţional competent, dacă găseşte cererea
intemeiatä, o admite in principiu, prin incheiere, stabilind, totodată, valoarea cauţiunii, acordánd inculpatului termen pentru
depunerea eL
De menţionat că incheierea de admitere in principiu poate face obiectul căii ordinare de atac a contestaţiei, in termen de
46 de ore de la pronunţare sau, dupä caz, de la comunicare [art. 204 alin. (1) pentru faza urmăririi penale, art 205 alin. (1)
pentru faza camerei preliminare şi art 206 alin. (1) pentru faza judecăţii], de către inculpat şi procuror
Faţă de caracterul suspensiv de executare at incheierii pronunţate, dar şi faţă de dispoziţiile art 242 alin. (13) CPP, termenul
de depunere a cauţiunii curge de la data rămănerii deflnitive a incheierii.
ln ipoteza in care inculpatul se conformează, depune cauţiunea, organul de jurisdicţie in faţa căruia se găseşte cauza, prin
incheiere dată in camera de consiliu, admite cererea de inlocuire a măsurii preventive cu măsura controlului judiciarpe cauţiune,
stabileşte obligaţiile ce vor reveni inculpatului pe durata másurii şi dispune punerea de indală in liberlate a inculpatului, dacă
nu este arestat in altă cauză Iart. 242 alin. (11) CPP].
In aceste condiţii, singura variantă corectă de răspuns este cea de la litera 6.

198. Răspuns: B, C (pflmire in proťesie avocat stagiar, 2018)

—

Inlocuirea in materia măsurilor preventive poate fi dispusă din oúciu sau la cerere, dacă sunt intrunite condiţiile art 242
alin. (2) sau (3) CPP.
ĺn măsura in care, in cursul urmăririi penale, procurorul constată că au incetat temeiurile care au determinat luarea mäsudi
preventive ori au apărut imprejurăň noi din care rezultă nelegalitatea mäsudi, dispune revocarea, in cazul măsurilor preventive
pe care le poate Iua (ie. reţinerea. controlul judiciar cu sau fără cauţiune), indiferent ce organ judiciar a dispus mäsura (organ
de cercetare penalä ori judecätor de drepturi şi libertăţi). sau sesizează judecăiorul de drepturi şi libertäţi pentru a dispune in
consecinţă, in cazul mäsurfl arestului preventiv şi arestului Ia domiciliu [ad. 242 alin. (4) CR9.
Competenţa in cursul urmärińi penale de inlocuire a măsurii preventive este partajată, intre procuror şi judecătorul de
drepturi şi libertăţi. raportat la competenţa Iuädi măsurii preventive in fiinţă şi a celei cu care se doreşte inlocuirea, Faţă de
această dublă condiţie care trebuie să se verifice, in majoritatea cazurilor, judecătorul de drepturi şi Iibertăţi va dispune inlocuirea
măsurii preventive cu una mai uşoară ori cu una mai grea.
Astfel, de pildă, numai judecătorul de drepturi şi libertăţi este competent sä dispună, in cursul urmăririi penale, inlocuirea
mäsuńi controlului judiciar cu mäsura arestului preventiv ori la domiciliu. Competenţa se păstrează şi dacä sensul dorit este
invers, dacă se solicită inlocuirea mäsuhi arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu ori inlocuirea mäsuhi arestului
preventiv sau la domiciliu cu măsura controlului judiciar
Se va dispune inlocuirea măsurii preventive cu una mai uşoará ori mai grea numai atunci cänd sunt indeplinite condiţiile
prevăzute de lege pentru luarea mäsurii noi şi, in urma evaluärii imprejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuaie
a inculpatului, se apreciază că noua mäsură este suficientä ori, dupä caz. necesară penlru realizarea scopului preväzut Ia
art 202 alin. (1) CPR
Prin »conduită procesuală a inculpatuluľ nu vom inţelege in niciun caz exercitarea de către inculpat a unui drept procesual.
cum este dreptul la tăcere ori dreptul dea nu se autoincrimina.
Faţă de toate acestea, variantele de la literele B şi C sunt corecte.

I 199. Răspuns: B (primire în profesie avocat stagiar, august 2019)

—

Revocarea măsurii preventive reprezintä măsura dispusă de cätre organul judiciar competent atunci cănd se constatä
că au incetat temeiurile care au determinat-o şi cä nu există alte temeiuri pentru care măsura să Fie in flinţă ori au apărut in
cauză imprejurări noi din care rezultä nelegalitatea mäsurii lart 242 alin. (1) CPPŢ Spre deosebire de incetarea de drept a
măsurii preventive, care presupune intervenirea unei cauze incompatibile cu menţinerea măsurii preventive. revocarea nu este
fundamentatä pe o cauzä de neadecvare absolută a măsurii, ci pe lipsa temeiurilor care o susţin ori pe elementele noi care
pun in lumină nelegalitatea dispunerii ei.
Raportat la variantele de răspuns, constatăm că atăt soluţia de netrimitere in judecată. căt şi soluţia de incetare a procesului
penal reprezintă cauze prevăzute de art. 241 CPP care atrag incetarea de drept a măsurii, Varianta de Ia Iitera B este singura
corectă, orice măsură preventivă care şi-a pierdut temeiul său urmănd a fi revocată.

5.2. Aplicarea provizorie a măsudlor de siguranţă cu caracter rnedical

I 200. Răspuns: C (admitere in magistratură, iunie 2019)

Durata pentru care au fost dispuse şi executate măsurile procesuale custodiale va fi dedusă din durata pedepsei pronunţate
[art. 404 alin. (4) lit. a) CPPJ. Astfel, din durata pedepsei pronunţate vor fi deduse durata măsurii preventive privative de libertate
772 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL PENAL. 1. PARTEA GENERALĂ

[art. 72 alin. (1) CP] şi durata internării medicale [art. 184 alin. (28) CPP], indicându-se partea din pedeapsă executatâ in acest
mod
Cu privire Ia măsura internärfl intr-o instituţie de specialitate Tn vederea efectuării expertizei psihiatrice, reţinem că, prin
Decizia RIŁ nr 22/2018 (M. Of. nr 47 din 18 ianuarie 2019), instanţa supremă a statuat că, în inlerpmtarea şiaphcarea unitarä
a dispoziţiüor art 184 aun. (28) CPR din durata pedepsei se deduce perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat
voluntar sau nevoluntar intr-o instituţie de specialitate, in vederea efectuărü expedizei psihiatdce.
Prin urmare esle corectă varianta de răspuns de la Iitera C.

5.3. Măsurile asigură(orii, resti(uirea Iucrurflor şi restabilirea siLuaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii

201. Răspuns: B (admitere INM, noiembric 2019)

Măsurile asigurätorii au fost definite de doctrină ca fiind măsurile procesuale care constau in indisponibilizarea, pe parcursul
procesului penal, a bunurilor unor persoane, pentru ca acestea să nu Ie instrăineze până Ia sfărşitul procesului penal şi să
devină insolvabile, in cazul Iuării măsurii in vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, sau, după caz, in vederea
asigurärii inläturärii unei stări de pericol ori a prevenirii săvărsirii de noi infracţiuni, În cazul in care fundamentul măsurii este
dat de măsurile de siguranţă (M. UoRoIu şA., p. 1166). Aşadar, măsurile asigurătorii se pot dispune pentru a evita ascunderea,
distrugerea, instrăinarea sau sustragerea de Ia urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscărfl specia!e sau aI conflscärii
extinse ori care pot servi Ia garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilorjudiciare ori a reparärii pagubei produse
prin infracţiune [art, 249 alin. (1) CPPJ. Măsurile asigurätorii pot fi dispuse din oficiu sau, atunci cănd scopul acestora este
asigurarea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executärii cheltuielilor judiciare fäcute de partea
civilă, Ia cererea acestei părţi. Dacă măsurile asigurătorii sunt ordonate din oficiu, acestea pot folosi şi părţii civile.
Nu pot fi sechestrate bunuri care aparţin unei autorităţi sau instituţii publice ori unei alte persoane de drept public şi nici
bunurile exceptate de Iege [art. 249 atin, (8) CPP]
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că varianta de răspuns B este corectă, intrucăt măsurile asigurătorü luate
din oficiu de către instan(ä pot fo/osi şi părţii civile, potrivit dispozi(idor art 249 alin (6) teza a li-a CPP De asemenea, s-a
arătat că varianża de răspunsA nu poate fi corectă, întrucăt art 249 alin. (6 teza a lÍ-a CPP face trimitere numai Ia dispoziţiUe
alin. (5) ale aceluiai aflicnl, care se referă Ia măsurile asigurätnrü luate în vederea reparăńipaguheiprnduise prin infracţiune
şi nu şi /a cele ale alin. (4), care vizează măsurile asigurătorü luate în vederea confiscărü speciale sau confiscärü extinse.

I 202. Răspuns: A, c (adrnitere INM şî in magistratură, 2015)

Compe(enţa dea dispune Iuarea mäsurilorasigurätorii, in cursul urmäririi penale, revine strict procurorului, potrivit dispoziţiilor
art 249 alin (1) CPP, care se va exprima jridiciar printr-o ordonanţä Aadar. varianta de Ia IileraAeste corectă şi, prin urmare,
cea de Ia Iitera B este greşită.
Atunci cănd măsura procesuală a fost Iuată in vederea garantării executării pedepsei amenzii, În deplin acord cu principiul
personalităţii pedepsei, principiu fundamental aI dreptului penal potrivit căruia pedeapsa nu poate fi aplicatâ decât persoanei
care a săvărşit fapta prevăzută de Iegea penală, măsura asigurätorie nu poate fi dispusă decât asupra bunurilor suspectului
sau inculpatului [art. 249 aIin (3) CPP], nu şi asupra bunurilor altor subiecţi procesuali, astfel incât şi varianta de räspuns de
Ia Iitera C este corectă.

I 203. Räspuns: A (primire în profesie avocat definitiv, martie 2019)

—

Mäsurile asigurätorii pot fi dispuse, potrivit art. 249 CPP, in vederea evitärii ascunderii, distrugerii, insträinárii sau sustragerii
de Ia urmărire a bunurilor care pot face obiectul (i) confiscării speciale, (íi) confiscării extinse ori care pot servi Ia garantarea
executärii (iü) pedepsei amenzii sau (iv) a cheltuielilorjudiciare ori (v) a reparării pagubei produse prin infracţiune.
Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot Iua numai asupra bunuritor suspectuluí sau
inculpatului [art. 249 alin. (3) CPP].
Faţâ de aceste dispoziţii Iegale, varianta de Ia Iitera A este corectă, iar cea de Ia Iitera B este eronată.
Varianta de Ia Iitera C este, de asemenea, eronată, intrucăt faţă de inculpatul minor nu poate fi dispusă soluţia condamnärii
Ia amendă, inchisoare ori detenţiune pe viaţă, faţă de acesta putăndu-se Iua exclusiv una dintre măsurile educative prevăzute
laad. 115CR

I 204. Răspuns: C (admitere în magistratură, aprilie 2017)

Suplimentar celor arătate Ia Întrebarea nr 202, atunci când consideră necesar şi oportun, procurorul dispune luarea
măsurilor asigurätorii prin ordonanţă in tot cursul urmăriri penale [art. 249 alin (1) CPP], urmând ca, Ia flnalizarea urmăririi
penale, procurorul sä dispunä prin ordonanţă menţnerea măsurilor asigurătorii Iuate anterior, in cazul soluţiei de netrimitere
injudecatä Iad 315 alin. (2) Iit. a) CPP]; atunci când nu a Iuat măsura asigurătorie in cursul urmăririi penale, procurorul poate
sä propunä, prin rechizitoriu, luarea măsurilor asigurători, in cazul soluţiei de trimitere in judecată (art. 330 CPP).
Pentru aceste motive, singurul răspuns corect este ceI de Ia Iitera C.
IOAN-PAULCHIS, VICTOR VÄOUVA EXPLICAŢII 773

205. Răspuns: B (primire în profesie avocat sta gÎar, 2018)

—

Măsurile asigurătorii pot fi Iuate şi asupra unor bunuri ale unor persoane care nu sunt părţi Tn procesul penal. acestea
devenind subiecţi procesuali Tn procesul penaL Astfel, de pildă, formularea contestaţiei impotriva ordonanţei procurorului de
către această categorie de persoane. in calitate de persoane interesate, implică dobândirea calitáţii de alt subiect procesual
(art. 34 CPP). Tot astfel, aceste persoane interesate devin subiecţi procesuali cănd participă la judecată (art. 366 alin. (3) CPPJ.
Ccntestaţia. denumire nefericită dată de Iegiuitor in contextul in care obiectul acesteia iI face. in cursul urmăririi penale,
ordonanţa procurorului, şi nu o hotărârea organelor de jurisdicţie, este dată n competenţa exclusivă ajudecătorului de drepturi
şi Iibertăţi Lad. 250 alin. (1) CPP]. Aşa flind, varianta de Ia Iitera B este corectă, iar cea de Ia Iitera A este eronată.
Varianta de Ia Iitera C este, de asemenea. eronată, faţă de dispoziţiile ad. 249 alin. (8) CPP, conform cărora nu pot fi
sechestrate bunuri care aparţin unei autorităţi sau instituţii publice ori unei alte persoane de drept public.

206. Ráspuns: A (admitere INM şi în magistratură, septembrie 2018)

In vederea garantării dreptului la apărare tuturor persoanelor ale căror drepturi patrimoniale pot fi vizate, Iegiuitorul a
reglemenlat Iegal posibilitatea introducerii in cauză, ca alţi subiecţi procesuali, a persoanelor ale căror bunuri sunt supuse
conflscărfl, acestea avănd dreptul să fie reprezentate de avocat, să formuleze cereri, să ridice excepţii şi pună concluzii cu
privire Ia măsura confiscării [art. 366 alin. (3) cR9. Aşa flind, se constată că varianta de Ia Iitera A este corectă, iar cea de Ia
Iitera B este eronată.
Varianta de Ia Iitera C este, de asemenea, eronată, intrucăt prin dispoziţiile menţionate Iegiuitorul nu a reglementat un caz
de asistenţă juridică obligatorie in ťavoarea acestui subiect procesual, ci una facultativă, indiferent dacă subiectul procesual
se află in Iibertate ori in stare de deţinere.

j 207. Răspuns: C (primire in profesie avocat definitiv, august 2019)

—

Competenţa funcţională a judecătorului de drepturi şi Iibedăţi este prevăzută Ia art 53 şi constă in atribuţii exercitate
exclusiv in cursul urmărirfl penale referitoare Ia cererile, propuneńle, plângeńle. contestaţiile sau orice atle sesizări privind:
măsurile preventive, măsurile asigurătorii, măsurile de siguranţă cu caracter provizoriu, actele procurorului. incuviinţarea
percheziţiilor. a folosirii metodelor şi tehnicilor şpeciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probalońi, procedura
audierii anticipate şi in alte situaţii expres prevăzute de Iege. Din enumerarea atribuţdor judecătorului de drepturi şi Iibertăţi
rezultă cu evidenţă faptul că varianta de răspuns de Ia Iitera B este eronată, pentru că se referä Ia faza camereí preliminare,
şi nu Ia faza urmăririi penale. Astfel, varianta de răspuns de Ia htera C este corectă.
Varianta de răspuns de Ia Iitera A este eronată, intrucăt judecătorul de drepturi şi Iibedäţi are competenţa dea soluţiona
plăngerile şi contestaţiile formulate in materia măsuńlor preventive, insă numai dacă acestea nu sunt date in competenţa altor
organe judiciare lart 3 alin. (5) CP9. De pildă, plángerea impotriva ordonanţei de reţinere nu va b rezolvată niciodată de
către judecător, ci de cätre procurorul care supraveghează urmărirea penală in cauzä sau, după caz, de procurorul ierarhic
superior aI acestuia.

§ 6. Acte procesuale şi acte procedurale comune

6.1. Citarea, comunicarea actelor procedurale şi mandatul de aducere. Noţiunile de act procesual şi act
procedural

I 208. Răspuns: B (primiro în profesie avocat sta giar, 2018)

—

Prezenla intrebare se referă atăt Ia Iocurile şi modurile de citare a subiecţilor procesuali in procesul penal, cât şi Ia trăsăturile
citării. Astfel, in ordinea etementelor relevante cuprinse in variantete de răspuns, reţinem cá in cursul urmăririi penale chemarea
unei perşoane se face prin citaţie scrisă ori notă teleĺonícă sau telegraficä (art. 257 alin. (1) CR9, prin intermediul poştei
electrQnice sau prin orice alt sistem de mesagerie electronică, cu acordul persoanei citate [art. 257 alin. (5) CPP]. Totodatä,
organul judiciar poate comunica si oral persoanei prezenle termenul următor, aducerea Ia cunoştinţă fiind astfel menţionată
intr-un proces-verbal in cursul urmăririi penale [art. 257 alin. (7) CPP].
citaţia este individuală, flecare subiect procesual Iiind citat aparte, personal, ori prin reprezentantul comun [in cazul
persoanelor vătämate. art. 80, ori aI părţilor civile, art 85 alin. (3) CPP].
Printre Iocurile de citare prevăzute de art 259 CPP se numărä şi Iocul de muncă aI subiectului procesual. prin sewiciul
de personal aI unităţii Ia care Iucreazä.
Din cele expuse rezultă că singura variantă de răspuns corectă este cea de Ia Iitera 8.

209. Răspuns: A (admitere !NM şi in magistraturä, 2017)

Potrivit dispoziţiilor art 259 alin. (9) CPP. dacă suspectul sau inculpatul Iocuieşte in străinătate, citarea se ĺace, pentru
primul termen, potrivit normelor de drept internaţional penal aplicabile in relaţia cu statul solicitat, !n condiţiile Iegii, In absenţa

i
 I

774 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL PENAŁ. 1. PARTEA GENERALĂ

unei asemenea norme sau n cazul in care instrumentul jundic nternaţional aplicabil o permite, citarea se tace prin scrisoare
recomandatä. Tn ipoteza in care nu i se poate inmâna citaţia suspectului sau inculpatului care Iocuieşte in străinătate, fie pentru
că scrisoarea recomandată nu i-a putut fi inmánată acestuia, fie pentru că statul destinatar nu permite citarea prin poştä, potrivit
dispoziţfllor art. 260 alin. (3) CPP. Ia sediul organului judiciar se va afişa citaţia, şi nu o inştflnţare despre actul procedural aI
citärfl, care este aplicabilă in cazul in care nu se cunosc nici adresa unde Iocuieşte suspectul sau inculpatul şi nici Iocul său
de muncă Iart 259 alin. (5) CPP]
Prin urmare, este corectă doar varianta de răspuns de Ia Iitera A.

I 210. Răspuns: B, c (primire in profesic — avecat deünitiv, martie 2019)

Conţinutul citaţiei este ceI prevăzut de art. 258 CPP, prin urmare, avánd in vedere aceste dispoziţii Iegale, constatăm că
variantele de Ia Iiterele B şi C sunt corecle

I211. Răspuns: A (primire ín proťesie avocat definitiv, martie 2019)

—

Inmănarea citaţiei poate li realizata personal celui citat indiferent unde este gäsit [art. 260 alin. (1) CPP], ori. printre altele,
persoaneiorcare tocuiesc cu acesta, afară de cele cu vârsta mai mică de 14 ani ori !psite de discemämănt [art. 261 alin. (1)CPPJ.
Faţă de acesto dispoziţii Iogale, numai varianta de la litera A este corectä.

I 212. Räspuns: B (admitere in magistraturä, iunie 2019)

Mandatul de aducere reprezintá ordinul dat de organul judiciar ca o persoană a cărei ascultare sau prezenţă este necesară
să Fie adusă in faţa acestuia. Mandatul de aducere poate fi emis. de regulă, numai dacă subiectul procesual a fost anterior
citat, cu excepţia suspectului sau inculpatului, care poate fi adus prin constrángere chiar inainte dea fi fost chemat prin citaţie
[art. 265 alin. (1) şi (2) CPP). In cursul urmărińi penale, mandatul de aducere poate fi emis de organele de urmărire penală
oń. prin excepţie, de către judecătorul de drepturi şi Iibertăţi (când pentru executarea mandatutui de aducere este necesară
pătrunderea färä consimţămâiil ill!I-uJl dwIliLiIiu sau sediu), de către judecătorui de cameră preliminară in cazul proceduriior
desfăşurate in fata acestuí organ de jurisdicţie (procedura de cameră preliminară, procedura verificärii soluţiei de netrimitere in
judecatä elc ) sau de instanta dejudecală. in cursul judecätii ori in cazu altor proceduri judiciare aflate in Iegătură cu o cauză
penală date in competenţa instanţei penale de judecata (eg., reabilitarea).
Mandatul de aducere a subiecţitor proçesuali civili se eecută prin organele de cercetare penalä ale poliţiei judiciare si
de organete de ordine publică [ad. 265 aIin (1) CPPJ, iar in cazul militarilor, prin comandantul unităţii militare sau prin poliţia
militară [ad. 266 alin. (5) CPPE
Faţă de toate acestea, varianta de răspuns ccractă cste cea de Ia Iitera 5.

213. Răspuns: C (admitere INM i in magistraturi, 20l5

Prezenta intrebare atinge aspecte ce ţin de procedura de chemare a subiectului procesual in faţa organului judiciar. de
bunăvoie, prin intermediul citaţiei, ori prin constrăngere, in baza mandatului de aducere, In ordinea variantelor de răspuns.
reţinem cä, avănd in vedere poziţia pe care o ocupă acuzatul in procesul penal. mandatul de aducere poate fi emis i executat
atunci când interesele cauzei o reclamă, faţă de suspect sau inculpat chiar inainte de a fi fost chemat prin citaţie [art 255
alin. (2) CPP]. Rezultă că varianta de Ia Iilera A nu este corectă.
Actul prncedural ai citaţiei este inmănat persoanei citate oriunde aceasta este găsitá [ad. 260 alin. (1) CPPj, ea avănd
posibilitatea să o primeascä. semnănd sau nu de primire, ori sä refuze pur şi simplu primirea eL In situaţia primirii actului
pracediiral insoţit de refiizul semnării de primire, organul prncedurat, Iăsănd citaţia in mâna persoanei citate. intocmete un
proces-verbal despre aceastä imprejurare, citarea astfel realizată considerăndu-se Iegal indeplinită (art. 260 alin. (2) CPPI. Prin
urmare, varianta de răspuns deJa Iitera B este, de asemenea, greşită.
Nu va li insä tegal indeplinită procedura de citare atunci cánd persoana citatä a refuzat să primească cilaţia, iar agentul
procedural, afişănd inşliinţarea pe uşa Iocuinţei sale, nu a menţionat că aceasta se referä ta actul procedural aI citaţiei, menţiune
obligatoríe potrivit dispoziţiitor art 250 alin. (2) Iit. e) CPP. Aceaslă menţiune este esenţială in economia procedurii de citare,
intrucăt subiectul procesual trebuie să cunoascä ta ce act procedural se referă inştiinţarea, pentru a se putea poziţiona procesual
in cunoştinţă de cauză faţă de chemarea sa de către organele judiciare, cu toate consecinţele ce decurg din aceasla. In
consecinţă, varianta de răspuns de Ia Iitera C este cea corectă.

I 214. Răspuns c (primire in profesie avocat stagiar, 2017; primire în profesie avocat definitiv, 2017)
— —

Aşa cum am arătat anterior, suspectul sau inculpatul poate fi adus cu mandat de aducere chiar inainte de a fi fost chemat
prin citaţie, dacă această măsură se impune in interesul rezolvărfl cauzei.
In cursul urmäririi penale, mandatul de aducere se emite, de regulä, de cätre organul de urmărire penală [art. 265 alin. (3)
CPP], prin excepţie, atunci cănd pentru executarea mandatului de aducere este necesară pătrunderea fără consimţămänt
intr-un domiciliu sau sediu, de către judecătorul de drepturi şi Iibertăţi, Ia cererea motivată a procurorului [ad. 265 alin. (4)CPP].

Pt
IOAN-PAUL CHIS, VICTOR VÄDUVA EXPLICATII 775

Mandatul de aducere se executä faţă de subiecţfl procesuali civili de către organele de poliţie judiciară şi de ordine publicä
[art. 266 alin. (1) CPPJ, iar cu privire Ia militari. prin comandatul unităţii mi!itare sau prin poliţia militară [art. 266 alin. (5) CPPI.
Din cele arătate reiese că este corectă varianta de răspuns de Ia Iitera C

215. Räspuns: B, c (admitere INM şi in magistratură, septembrie 2018)

Potrivit art 265 alin. (1) CPP, o persoană poate fi adusă in faţa organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată
pe baza unui mandat de aducere, dacä, flind anterior citatä, nu s-a prezentat, in mod nejustiflcat, iar ascullarea ori prezenţa
ei este necesară, sau dacă nu a fost posibilä comunicarea corespunzătoare a citaţiei şi imprejurăńle indică fără echivoc cä
persoana se sustrage de Ia primirea citaţiei.
Tn cazul particular aI suspectului ori inculpatului. mandatul de aducere va putea fi emis chiar inainte de a fi fost chemat prin
citaţie, dacä această măsură se impune in interesul rezolvării cauzei [art. 265 alin. (2) CR9.
Tn aceste condiţii, constatăm că varianta de Ia Iitera A este eronată, intrucát Iipsa subiectului procesual este justificată, iar
variantele de Ia Iiterele B si C sunt corecte. faţä de dispoziţiile Iegale precitate.

6.2. Termenele

216. Ráspuns: A (admitere INM, noiembrie 2019)

Termenul reprezintă data Ia care sau intervalul de timp inăuntrul căruia ori până Ia care se poate indeplini, nu este permis
a se indeplini sau trebuie indeplinit un act, o activitate sau o măsură procesuală ori exercitat un drept procesual, o sancţiune
ori o măsură de drept penal, după caz (N. VoLoNcIu Ş.A., p. 718). b raport de natura drepturilor şi intereselor pe care Ie
ocrotesc, termenele sunt clasificate in procedurale şi procesuale (sau substanţiale). Termenele procedurale sunt ataşate, drept
condiţii de formă, exercitării unor drepturi procesuale şi, in caz de neobservare, conduc Ia decăderea din exerciţiul dreptului
şi nulitatea actului făcut peste termen [art. 268 alin. (1) CPPJ. Termenele procesuale sunt ataşate măsurilor procesuale, ar
expirarea acestora atrage incetarea de drept a efectului mäsurii [art. 268 alin. (2) CPP].
Raportat Ia aceste elemente conchidem că variantele de răspuns se referă Ia termene procedurale.
Varianta de räspuns A este corectă, pentru motivele reţinute de Comisia de soluţionare a contestaţiilor: in Decizia nr. 16/2018,
ICCJ, Complet RIL, a reţinut urm ătoarele: ‚Jn inte,pretarea şi aplicarea unitară a dispoziţifloraťt. 2O7alin. (1) şi (2) CPP stabileşte
că: Termenul «cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia » este un termen peremptoriu, iar incălcarea sa atrage
decăderea procurorului din dreptul dea formula cereri privind măsurile preventive şi nulitatea actului făcut în acest sens peste
termen, precum şi imposibilitatea judecätorului de cameră preliminară de a verifica din oficiu legalitatea şi temeinicia măsudi
preventive ina;nte de expirama durateiacesteia". Tn considerentele deciziei menţionate s-a arătat că intocmirea rechizitoriuluişi
inaintarea sa impreună cu dosarul cauzeişi copii certitîcate ale acestuia pentru a fi comunicate inculpaţilorinstanţei competente
să soluţioneze cauza in fond declanşeazä o nouă etapă a procesului penai, camera preliminară. Procedura preväzută de
dispoziţiile art. 207 CPP este insă relativ similară celei reglementate pentru faza de urmărire penalä in art 235 din acelaşi
cod, diferenţa fiind aceea că judecătorul de camerä preliminară verifică din oficiu legalítatea şi temeinicia măsurü preventive,
independent de existenţa sau nu a unei propuneri formutate, potrivit art 330 CPP, de către procuror prin rechizitoriu. Astfel, ín
ambele cazuri există obligaţia procurorului de sesizare a judecătomlui cu cel puţin 5 zile inainte de expirarea duratei măsuńň
preventive, şedinţa se desfăşoară cu citama inculpatului şi asigurarea apărării cănd aceasta este obligatorie potrivit legü, in
prezenţa inculpatului are stat cu excepţüle prevăzute de art 235 alin. (4 CPP la care dispoziţüie art 207 alin, (3) fac tńmitere,
cu participarea obligatorie a procurorului. Ambele pmceduri au aceeaşi finalitaże, respectiv luarea unei decizii cu privire la
măsura preventivă, fiind statuată obligaţia judecătowlui de a se pronunţa anterior expirării duratei acesteia [ad. 235 alin. (4),
art 207 alín. (3) CPPJ, termenul de declarare a căü de atac este acelaşi. de 48 de ore [arl. 204 alin. (1). art 205 alin. (1) CPP],
procedura dejudecare a contestaţiei este reglementată identic, existănd aceeaşi obligaţie dea soluţiona contestaţa deciarată
de procuror impotriva incheierü prin care s-a revocat sau inlocuit măsura preventivä inainte de expira rea măsurü preventive
dispuse anteńor[ad. 204 alin. (5), afl. 205 alin. (5) CPP].
Jn mod evident, şi in această nouă fază a procesului penaL inculpatul trebuie să beneficieze de un interval de timp pentru
pregătirea unei apărăń efective şí. totodată. trebuie asigurate condiţiile pentru inlătura rea oricämi aparenţe de arbitrar in modul
in care judecătorul4udecătorii din contestaţie (in situaţiile in care calea de atac trebuie soluţionată anterior expirăńi măsurü
prev ntive), dispune/dispun cu privire la măsura preventivă, prin existenţa unui interval de timp suficient pentru studierea
cauzei. lmprejurarea că verificarea legahtăţiişi temeiniciei măsurü şi luarea unei decizii cu privire la menţinerea sau nu a acesteia
se face din oficiu, şi nu la solicitarea parchetuluieste, in contextul examinat, lipsIä total de relevanţă, intrucát, independent de
titularul cererii sau de etapa procesuală, toate aceste garanţii pwcesuale trebuie asigurate.
Se constată, aşadar, că procedura prevăzută de dispoziţwe art 207 alin. (1) CPP pune în discuţie imperativul respectări
aceloraşi dispoziţli constituţionale şi convenţionale ca cele pe care se fundamenteazä Decizia nr 336 din 30 aprilie 2015,
astfel că, mutatis mutandis, toate considerentele Cuflji Constituţionale sunt incidente şi in privinţa termenului ce face obiectul
prezenteí sesizărt
776 EXPL!CAŢII DREPT PR0CESUAL PENAL I PARTEA GENERAIÄ

Ca atare, interpretarea dispoziţülor art 207 ahn. (1) CPP trebuie sä se facä in lumina deciziei instanţei de contencios
constituţional, respectiv in sensul cä raţiunea termenului stabilit pentru inaintarea rechizitoriul şi a dosarului cauzei este aceea
de a asigura respectarea dreptului fundamental la apărare aI inculpatului şi de a elimina arbitrarul in dispunerea menţinerii
mäsurű preventive, termenul avánd natura juridică a unui Ŕermen peremptodí".
Avănd in vedere argumentele expuse de inslanţa supremă în considerentele Dedziei nr 1612018, soluţia Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, reţinulä în Decizia nr 20/2017, dată în recurs in interesul Iegii, işí menţine valabilitatea şi in ceea ce priveşte
calculul termenului prevăzut de art 207 alin (1) CPP, acesta calculáiidu-se similar termenului de 5 zile preväzut de art 235
alin. (1) CPP, potrivit art 269 alin. <1), (2) şi (4) CPP.
Varianta de răspuns B nu este corectă pentru următoarele motive: potrivit art. 269 alin, (2) CPP, termene/e pe ore şipe zile
se calculează pe unităţi tibere de timp, neťünd socotite ora sau ziua de la care incepe să curgä termenul, nici ora sau ziua in
care acesta se Jmplineşte. Termenele pe ore nu se prorogá. neexistănd o dispoziţie Iegală in acest sens.
Varianta de răspuns dea Iitera C este eronată, intrucát termenul care curge de Ia afişarea inştiinţării este cel stabilit de
către organul judiciar in interiorul căruia partea are dreplul sä se prezinte Ia sediul organului judiciar pentru a i se inmăna
actul procedural. De aceea, in ipoteza surprinsă de varianta de räspuns, termenul căii de atac urrnează să curgä de Ia data
comunicării copiei minutei, dacă acest Iucru are Ioc în interiorul termenului stabilit in acest sens de cätre organul judiciar. iar
dacă partea nu s-a prezentat Ia sediul organului judiciar pentru a-i fi inmănat actul procedura, de Ia expirarea termenului stabilit.

217. Răspuns: B (primire în profesie avocat sta giar, martie 2019)

—

Termenele substanţiale sau de fond sunt acele termene care se referă Ia drepturi şi interese extraprocesuale, care există
independent de procesul penaL EIe asigură ocrotirea drepturior şi intereselor Iegitime in caz de restrăngere a acestora
(A. ZARAFIU. cp. cit.. p. 293).
In caIcIIIIII termnnelnr prnr.RSIIRIe, potrivit art 271 CPP, ora sau ziua de Ia care incepe şi cea Ia care se sfăreşte termenul
intră in durata acestuia. Mai mult, spre deosebire termenele procedurale, in cazul termenelor procesuale nu va interesa dacă
dies ad quem este o zi Iucrătoare ori nelucrătoare, eĺeclul juridic aI implinirii termenului producăndu-se fäcăndu-se abstracţie
de ziua în care acesta s-a implinlt
Asa fiind, varianta de Ia Iitera B esle corectá

218. Räspuns: A, C (admitere INM şi în magistraturâ, 2017)

Termenele pentru care sunt Iuate măsurüe preventive se numesc termene procesuaie sau substanţiale. astfet incăt varianta
de räspuns de Ia Iitera A este corecta.
Cu privire Ia lermenul de recomandare, apreciem, in acord cu doctrina in materie, că, in caz de nerespectare, nu sunt
incidente sancţiunile procesuale pentru actul neefectuat dar pot atrage sancţiuni disciplinare ori amenda judiciară pentru
persoanele care aveau obligaţia să il respecte (N. VOL0NcIu ş,A., p. 723). Reţinem, astfeL că răspunsul de Ia Iitera B este greşit.
Nesocotirea termenului peremptońu atrage decăderea din exerciuI dreptului i. ca o consecinţă a acestei sancţiuni, nulitatea
actuiui fäcut peste termen [art 268 alin (1) CPP]. Prin urmare, şi varianta de räspuns de Ia Iitera C este corectă Comisia de
soluţionare a contestaţiilor a opinat in aceIaşi sens. reţinănd că, potrivit dispoziţhior art 268 alin. (1) CPP atunci când pentru
exercitarea unui drept prccesual legea prevede un anumit termen. nerespectama acestuia atrage decäderea din exerriţiul
dreptului şi nulitatea actului făcut peste teanen. Decădema din exerciţiul dreptului operează de iure şi atrage nulitatea actului
fäcut peste termen, aceasta fiind consecinfa realizării actului după ce subiectul pierduse facultatea pmcesuală de a-l efectua.
219. Răspuns: B (admitere INM şi in magistraturá, septembrie 2018)
Termenul căilor de atac reprezintă o condiţie de formă, esenţialä, de naturä a proteja securitatea raporturilor juridice şi
prestigiul jusliţiei. Termenele ataşate căilor de atac sunt termene Iegale, procedurale şi imperative, nerespectarea Ior ducănd
ta decăderea părţii din exerciţiul dreptului şi a anularea actului ĺăcut peste Iermen,
Raportat Ia variantele de răspuns, reţinem că termenul redeschiderii procesului penal in cazul judecăţii in absentia este de
o Iună, iar termenul de revizuire in cai de inconciliabilitate este de 3 Iuni.
Calea de atac poate ťi formulată oricănd după pronunţarea hotärării, fiind färă relevanţă faptul că titularul a exercitat calea
de atac anterior comunicării hotărârii atacate.
Rezultä, astfel, că este corectă numai varianta de răspuns de Ia Iitera B.

6.3. Cheltuielile judiciare

I 220. Räspuns: B (admitere INM şi în magistraturä, 2016)

Desfăşurarea procesului penal determină efectuarea unor cheltuieli ĺie de cätre organele judiciare, fie de către alte persoane
ce desfäşoarä o activitate in cadrul procesului penal, Fiind o situaţie juridică intrinsecä acestuia, Codul de procedură penală
impune ca, atunci cănd procesul ia sfârşit, procurnrul sau instanţa, după caz, să slabilească, odată cu rezolvarea cauzei, cine

L'- ...
IOAN-PAUL CHIS, vlcroR VĂOUVA EXPLICAŢII 777

trebuie să suporte aceste cheltuieli şi, când este cazul, cui trebuie să ii fie restituite (N. VOLONcIu ş.A.. p. 740). Doctrina a făcut
o clasiflcare ştiinţifică a chelluielilor ocazionate cu desfăşurarea unui proces penal in cheltuieÍi judiciare sau de procedură şi
cheltuieli de judecatä, după cum au fost avansate de către siat ori de către părţi, Lipsa de consecvenţä terrninologică a Iegislaţiei
penale face uneori greu de acceptat aceastä distincţie intre chelluieli, cum este cazul. de pildă. aI reabilitării judecătoreşti,
unde Iegea penală impune ca o condiţie a reabilitării achitarea integrală a cheltuielilor de judecată [art. 168 Iit. b) CPJ, in timp
ce Iegea procesuală penală impune achitarea cheltuieldorjudicíare [ad. 534 alin. (1) CPPJ.
Revenind Ia cheltuielile judiciare avansate de stat mai reţinem că temeiul obligärii acuzatului Ia plata acestora impusă prin
ordonanţa ori rechizitoriul (care conţine soluţia de netrimitere in judecată) procurorului prin care este finalizată faza urmăririi
penale sau prin sentinţa primei instanţe este dat de culpa infracţională, in timp ce obligarea celorlalte pärţi sau subiecţi procesuali
este fundamentală pe culpa procesu&ä, Tot pe culpa procesuală se fundamentează şi cheltuielile judiciare avansate de stat
in cazul respingehi apelului, recursului in casaţie ori aI introducerii unei contestaţii sau oricărei alte cereri (de pildă. plăngerea
formulatä impotriva ordonanţei procurorului prin care s-a Iuat măsura conĺrolului judiciar, plángerea impotriva soluţiei de
netrimitere În judecată etc.) formulate de către suspect sau inculpat.
Referindu-ne Ia variantele de răspuns, se constatä că. in cazul in care procurorul dispune renunţarea la urmărirea penală,
constatănd că fapta există şi a fost săvărşiĺă de o persoană necunoscutä, de suspect sau de inculpat cu vinovăţia prevăzutä
de Iege, Iipsind insă interesul public in urmărirea faptei, elementul culpă procesuală nu poate fi reţínut În sarcina persoanei
vătămate. Tot astfel, in cazul in care inculpatul a fost achitat fără obligarea Ia repararea prejudiciului, se conslală Iipsa
elementului culpei infracţionale. In fine, cu privire Ia varianla de răspuns de Ia Iitera B cea care este singura coreclă Ia
—

această intrebare —‚ reţinem că, in caz de amnistie, prescrípţie, retragere a plângerii prealabile sau de existenţă a unei cauze
de nepedepsire reţinute ca temei aI soluţiei de clasare dispuse de călre procuror, suspectul sau inculpatul poate cere, in
termen de 20 de zile de Ia primirea copiei de pe ordonanţa de soluţionare a cauzei, continuarea procesului penal [art. 319
alin. (2) CPP], In aceste condiţii, potrivit dispoziţiilor art 275 alin. (1) pct. 3 Iit. b) CPP, dacă se dispune clasarea pentru alte
situaţii decăt cele prevăzute in dispoziţiile art. 16 alin. (1) Iit. a)-c) CPP, procurorul il va obliga pe suspect sau inculpat Ia plata
cheltuielilor judiciare avansate de stat.

221. Răspuns: s, c (admitere în magistratură, mai 2018)

Cheltuielile judiciare avansate de stat pot fi reţinute in sarcina unei părţi ori a unui subiect procesual aflat in culpă infracţională
ori in culpă procesuală, dupä cum pot rămăne in sarcina statului, dacă niciun subiect procesual nu este răspunzátor de
generarea Ior.
Reťerindu-ne Ia variantele de räspuns, reţinem că prin dispoziţiile art. 51 CP se reglementează cauza Iegală, generală,
personalä de nepedepsire a participantului Ia o tentativă relevantä penal, cauză reprezentată de împiedicarea sävărşińiinťracţiunü
(alin. (1)]. precum şi regimul actelorindeplinite pănă in momentulimpiedicării consumării [alin. (2)]—incetăţenite in doctrină sub
denumirea de acte de executare calificate (T. TOAOER ŞĂ., NouI Cod penaL Comentadipe arlicole, Ed. Hamangiu, Bucureşti,
2014, p. 130).Aşa fiind, in cazulimpiedicării säv&şirii infracţiunii, cheltuielilejudiciare vorfi supodate decätre acuzatul faţăde
care s-a dispus o soluţie de clasare ori de incetare a procesului penal in considerarea acestei cauze de nepedepsire [art 275
alin. (1) pct. 2 Iit. a), cu sau fără referire Ia alin. (5) aI aceluiaşi articol]. Mai multdecătatăt, in cazul reţinerii actelorde executare
calificate, acuzatul va fi obligat Ia plata cheltuieliior judiciare dacă, de pildă, s-a dispus faţă de eI soluţia condamnării. amănării
aplicării pedepsei ori renunţärii Ia aplicarea pedepsei.
Cheltuielile judiciare vor fi suportate intotdeauna de către persoana vătămată, dacă i se reţine o culpă procesuală, in caz
de achitare ori de clasare a cauzei, varianta de la litera B fiind, astĺel, corectä.
Varianta de Ia Iitera C este, de asemenea, corectă, intwcát, aşa cum a reţinut şi Comisia de soluţionare a conteslaţiilor,
aceasta vizează ipoteza in care, in acordul de mediere, esle menţionat expres faptul că paflea civilă este cea care suporlä
cheltuielflejudiciare avansate de stat. Astfel, in conformitate cu dispoziţiile art 275 alin. (1) pct. 2 lit. c) CPP cheltuielile judiciare
avansate de stat se suportă de către partea prevăzută în acordul de mediere, Enunţul grilei este complet, partea civilă fünd,
a/ături de inculpat şi paflea responsabilă civflmente, una dintre părţile procesului penal, conform art 32 alin. (2) CP aşa
incăt prin acordul de mediere se poate stipula că partea civilă este cea care suportă cheltuielile judiciare avansate de stat ca
urmare a intewenirü medieńipenale.

222. Răspuns: A, c (admitere in magistratură, aprilio 2017)

Culpa inrracţională, iemei aI obligării inculpatului Ia plata chelluielilor ocazionale de procesul său penal, poate fi reţinută
atăt in cazul unei soluţii de renunţare Ia urmăńrea penală. de condamnare, de renunţare Ia aplicarea pedepsei ori de amănare
a aplicădi pedepsei, căt şi in unele cazuri de clasare, de achitare ari de incetare a procesului penaL Cu privire a acestea din
urmă, se constată că inculpatul va b obligat Ia plata cheltuielilorjudiciare către stat in cazul clasării cauzei ori dispunerii soluţiei
de incetare a procesului penal justibcate de reţinerea unei cauze de nepedepsire [ari. 275 alin. (1) pct. 2 Iit. a), cu sau fără
referire la alin. (5) aI aceluiaşi articol] ori justificate de medíerea raportului de conflict dacä prin acord acesta a asumal plata
cheltuielilorjudiciare avansate de stat [art, 275 alin. (1) pct. 2 lit. c), cu sau färä referire Ia alin. (5) aI aceluiaşi articolj, In cazul
 1

776 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL PENAL 1. PARTEA GENERALÄ

unei soluţii de achitare, inculpatul va fi obligat Ia plata cheltuielilorjudiciare avansate de stat numai in cazul in care a fost obligat
Ia repararea prejudiciului Iart 275 alin. (1) pct. 1 lit. c)].
Avănd in vedere cele de mai sus, variantele de răspuns de Ia Iiterele A şi C sunt ambe!e corecte.

6.4. Sancţiunile procesuale

223. Răspuns: B, c (primire în profesie avocat stayiar, 2017)

—

Inadmisibilitatea constă in lipsirea de efecte a unui act procesual sau procedural pe care legea nu il prevede ori ii exclude,
precum a unui act prin intermediul cäruia a fost exercitat un drcpt procesual ce a fost indeplinit şi epuizat anterior, printr-un
alt act procesual sau procedural (GH. MATEuŢ, op. c/t., p. 834).
Asadar, inadmisibilitatea reprezintă o sancţíune cu caracter special ce se referă la exerciţiul unor drepturi procesuale şi
constä in blocarea de plano a manifestärilor procesuale aferente acestor drepturi.
Faţă de aceste considerente de ordin teoretic, reţinem cä manifestarea procesuală inadmisibilä, nefiind altceva decât
corespondentul negativ al admisibilităfü, intervine (1) cănd dreptul procesual a fost epuizat anterior, (/1) cănd nu este in mod
obiectiv incuviinţat de lege, (/1;) cănd ii lipseşte legitimarea subiectivă celui care utilizează manifestarea procesuală şi (iv) cănd
din actele cauzei rezultä inutilitatea (A. ZARAFIu, op. cit., p. 298-299).
Raportat la variantele de răspuns, reţjnem că formularea plăngerii impotriva actelor şi măsurilor procurorului esle permisă
de lege (art. 336, art. 339 CPP), hotärărea prin care organele de jurisdicţie işi declină competenţa nu este supusä niciunei
căi de atac [art. 50 alin. (4) CPP], iar recuzarea organului judiciar chemat să decidä asupra recuzärii este inadmisibilă [art. 67
alin. (2) CPPj.
Rezultă, astfeL că variantele de răspuns de la literele B şi C sunt corecte.

224. Răspuns: C (admitereiNM iin magistratură, 2017)

Doctrina actualä a definit nulitatea ca fiind sancţiunea procesuală constatată şi aplicată de un organ judiciar, care atrage
nevalabilitatea actelor procesuale şi procedurale efectuate cu incălcarea dispoziţiilor care reglementează desfäşurarea procesului
penaL dacă s•-a produs o vătämare dovedită sau prezumată de lcge, ce nu poate fi inlăturatä decât prin desfitnţarea actului şi
refacerea acestuia atunci cănd este necesar şi dacä este posibil (N. V0L0NcIu Ş.A., p. 762). Nulitäţile sunt de douä feluri, care
se exclud reciproc, relative şi absolute, dupä cum cazul pe care se fundamentează este prevăzut expres sau virtual şi după
cum vătämarea este prezumatä iuris et de iure ori iuris tantum. AstfeL va determina intotdeauna aplicarea nulităţii absolute,
vätämarea fiind prezumatä absolut de lege, conslatarea unui caz expres de incălcare a dispoziţiilor legale preväzute sub aceastä
sancţiune procesuală, potrivit art. 281 alin. (1) lit. a)-f) CPP, in timp ce nulitatea relativă, condiţionată fiind de identificarea unei
vătämäri in patrimoniul procesual al partícżpantului care o invocă, vătămare care nu poate fi inlăturată altfel, este atrasă de
incálcarea celorlalte dispozi(ii legale decăt cele menţionate la art. 281 CPR
Referindu-ne Ia variantele de răspuns, reţinem că nesocotirea competenţei materiale şi după calitatea persoanei a instanţelor
judecătoreşti (darşi a organului de urmărire penală, conform Deciziei Curţii constituţionale nr. 302/2017, anterior citată), atunci
cănd judecata a fost efectuatä de o instanţä inferioară cetei legal competente, atrage sancţiunea nulităţii absolute [art. 281
alin. (1) lit. b) Cpp]. Per a contrado, atunci cănd instanţa superioarä celei legal competente a judecat cauza, cum este cazul
variantei de răspuns de la litera A, respectiv curtea de apel in locul tribunalului competent potrivit art 36 alin. (1) lit a) CPP,
sancţiunea care ar putea interveni, desigur, cu probarea unei vătămări procesuale, este nulitatea relativă. ln această ipoteză,
pentru a fi in prezenţa unei nuliläţi absolute, ar fi trebuit ca judecata in primă instanţă a infracţiunii de nmor săvărşite de o
persoană fără vreo calitate specialä potrivit legii procesuale penale sä aibä loc in faţa judecätoriei. În consecinţä, varianta de
räspuns de la litera A este greşită.
Nulitatea relativä poate fi invocată, potrivit dispoziţiilor art. 282 a!in. (4) lit. b) CPP, pănă la primul termen de judecată cu
procedura legal indeplinită, dacä íncălcarea a intervenit in cursul urmäririi penale, cănd instanţa a fost sesizatä cu un acord de
recunoaşterea vinovăţiei, Varianta de răspuns de Ia litera B este, aşadar, eronatä, procedura specialä a acordului de recunoaştere
a vinoväţiei desfäşurăndu-se numai in trei faze procesuale, faza urmăririi penale, a judecăţii şi a punerii in executare a hotărării
penale, procedura de camerä preliminarä fiind incompatibilă cu aceastä procedură.
Potrivit dispoziţiilor art 282 alin. (5) lit. a) CPP, nulitatea relativă se acoperă atunci cănd persoana interesată nu a invocat-o
in termenul prevăzut de lege, Din punct de vedere teoretic, apreciem că, in această ipoteză, operează mai curănd decăderea
din dreptul dea invoca nulitatea relativă decăt acoperirea nulităţfl, insă, ĺaţă de opţiunea legiuitorului, varianta de răspuns de
la litera C este corectă.

I225. Răspuns: B (admitere INM şi ín magistratură, 2014)

Atăt nulitatea relativă, căt şi nulitatea absolutä presupun existenţa unei vătämäri procesuale, diferenţa dintre cele două
constănd in aceea că, dacă in cazul nulităţilor relative vătămarea (de regulă) trebuie dovedită, in cazul nulităţilor absolute
aceasta este prezumată. Aşadar, şi intr-un caz, şi in celälalt, o vătämare procesuală există, altminteri sancţiunea ar fi una

Iciľ: €ar- .. :.

:. .
IOAN-PAUL CHIS, VICTOR VĂDUVA EXPLICAŢII 779

pur formală, incidentă in cazul oricărei incălcări a formei, chiar şi neesenţială in economia justei soluţionări a cauzei. Astfel,
varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită.
Constituie caz de nulitate absolută neobservarea dispoziţiilor relative Ia asistarea de către avocat a suspectului sau a
inculpatului, precum şi a celorlalte pärţi, atunci cănd asistenţa este obligatorie [art. 281 alin. (1) Iit. f) CPP]. A contrario, in
cazul nesocotirh dispoziţiilor relative Ia asistenţa juridică obligatorie a persoanei vătămate [art. 93 alin. (4) CPP], sancţiunea
procesuală va fi nulitatea relativă, motiv penlru care varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă.
Referitor Ia ultima variantă de răspuns, Ia răndul ei greşită, reţinem că numai dispoziţiile relative Ia publicitatea şedinţei
de judecatä sunt preväzute sub sancţiunea nulităţii absolute [art. 281 alin. (1) Iit. c) CPP], nu şi cele privind nepublicitatea
acesteia Totodată, in cazul de contestaţie in anulare menţionat in prezent in urma modificărî prin O.U.G. nr 18/2016, mai
reţinem, aläturat incălcării dispoziţiilor privind publicitatea şedinţei dejudecatä, şi condiţia ca aceasta să se fi produs cu ocazia
judecăţii in apeI [art. 426 Iit. g) CPP].

226. Răspuns: A, C (primire în profesie avocat stagiar, martie 2019)

—

Variantele de Ia IitereleA şi C corespund cazurilor de nulitate absolută expres şi Iimitativ prevăzute de Iege Iart. 281 alin. (1)
Iit. a) şi c) CPP], astfel incăt sunt ambele corecte.

227. Răspuns: A, C (primire in profesie avocat stagiar, 2015)

—

Variantele de Ia Iiterele A şi C se referă Ia cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 281 alin. (1) Iit. b) şi e) CPP, fiind,
prin urmare, corecte.
Cu privire Ia varianta de räspuns de Ia Iitera 6, reţinem că, in anumite cazuri, şi competenţa materială a organelor de
urmärire penală este prevăzută sub sancţiunea nulităţii absolute.Astfel, in interpretarea dispoziţiilorad. 281 alin. (1) Iit. b) CPP
dată de instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr 302/2017, citată mai sus, este sancţionată cu nulitatea absolută
incälcarea dispoziţiilor relative Ia competenţa materială şi competenţa personală a organelor de urmărire penală, atunci cănd
urmărirea penală a fost supravegheatä ori eĺectuată de un procuror din cadrul parchetului ínferíor celui competent. Varianta
de Ia Iitera B trebuie considerată eronată inclusiv prin rapodare Ia aceste considerente, intrucăt răspunsul nu face distincţia
făcută mai sus şi, astfel, nu se veriflcä in toate situaţflle.

I 228. Răspuns: c (primire in profesie avocat detínitiv, 2014)

—

ktocmai cum am arătatanterior, văzănd dispoziţflle art. 281 alin. (1) Iit. a) şi d) CPP, care reglementeazä cazurile de nulitate
absolută relevante rezolvärii prezentei intrebări, conchidem că variantele de Ia Iiterele A şi B sunt eronate.
Varianta de Ia Iitera C este corectă, intrucăt nu se verifică in toate cazurile, şi anume in ipoteza in care sunt incälcate
dispoziţiile relative Ia competenţa materială şi competenţa personalä a organelor de urmärire penalä, atunci cănd urmărirea
penală a fost supravegheatä ori efectuată de un procuror din cadrul parchetului superior celui competent.

229. Răspuns: B, c (primire in profesie avocat stagiar, 2014; primire in profesie avocat definitiv, 2014)
— —

Dispoziţiile relative Ia participarea procurorului Ia şedinţa de judecatä, atunci cănd participarea acestuia este obligatorie
potrivit IegH, este sancţionată cu nulitatea absolută [ad. 281 alin. (1) Iit, d) CPP], Prin participarea procurorului Iajudecată nu se
inţe!ege exclusiv prezenţa acestuia in sala in care are Ioc şedinţa de judecată, ci se inţelege atăt prezenţa fizică a procurorului
Ia judecată, căt şi asigurarea exercitării acţiunilorjudiciare prin acordarea dreptului dea formula cereri, ridica excepţii şi pune
concluzh pe fondul cauzei.
Tn concluzie, variantele de la Iiterele B şi C sunt corecte.

I 230. Răspuns: c (admiterc in magistratură, mai 2018)

Prezenta intrebare se referă Ia cazurile de nulitate absolutä preväzute de art. 281 alin. (1) Iit. b), e) şi f) CPP.
Varianta de räspuns de Ia Iitera A nu este corectă, din interpretarea a contrario a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. b) CPP
rezultănd cä nulitatea absolută nu este incidentă atunci cănd este nesocotită competenţa pe verticală a instanţelorjudecätoreşti
de către instanţele superioare in grad celor Iegal competente.
Varianta de Ia Iitera B este eronatä, intrucât din cauze obiective nu a putut fi asigurată prezenţa inculpatului Ia efectuarea
percheziţiei domiciliare a imobilului unde Iocuieşte, acesta fiind prezent Ia percheziţia efectuată Ia biroul său [art. 159 alin. (11)
CPP].
În flne, varianta de Ia Iitera C este corectă, faţă de dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. f) CPP raportat Ia art. 93 alin. (4) CPP,
care reglementează un caz de asistenţă obligatorie a părţii civile minore, respectiv fără capacitate de exerciţiu ori cu capacitate
de exerciţiu restrănsă.

j 231. Răspuns: B (admiterelNM, noiembrie 2019)

CeIe trei variante de răspuns se referă Ia cazurile de nulitate absolutä preväzute Ia art. 281 alin. (1) Iit. b), c) şi e) CPP,
respectiv Ia dispoziţiile referitoare Ia competenţa după calitatea persoanei a instanţelor judecätoreşti, atunci cănd judecata a
760 EXPL!CAŢII DREPT PROCE5UAL PENAL. 1. PARTEA GENERALÄ

fost efectuatä de o nstanţă inferioară celei Iegal competente, Ia publicitatea şedinţei de judecată şí Ia prezenţa suspectului
sau inculpatului, atunci cănd participarea sa este obligaiorie potrivit Iegii.
Cu toate că elementele desprinse din variantele de räspuns sunt suficiente pentru a identifica cazurile de nulitate absolută
Ia care se referä, se constată cä anumite condiţii ale acestora nu sunt întrunite.
Astfel, varianla de răspuns de Ia Iitera A este eronată pentru că textul nesocotit de către judecätor este referitor Ia desfäşurarea
şedinţei in camera de consiliu, şi nu în şedinţă publicä. Or, cum incălcarea dispoziţiilor Iegale referitoare Ia publicitatea (şi nu
Ia nepubhcüatoa) şedinţei de judecată este sancţionatä cu nulitatea absolută, se constată că varianta de răspuns se referă Ia
altä ipoteză,
Varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă, faţä de dispoziţiile art 168 alin. (11) CPP, activitaiea judiciarä pe care o
presupune percheziţia unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se efectuează in prezenţa
suspectului ori a inculpatului, Comisia de soluţionare a cDnteslaţiilor a reţinut in aceIaşi sens, arătând că potrivit dispoziţňlor
art 281 alin. (1) 11Ł e) CPP ‚D etemąinä intotdeauna aphcarea nulitäţfl încâlcarea dispoziţülorprivind: (...) e) prezenţa suspectului
sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legä' Din interpretarea coroborată a dispoziţiilorafl. 168
alin. (11) CPP, potrivit cărora Percheziţia în sistem inťormatic sau a unui suport de stocare a datelorinformatice se efectuează
in prezenţa suspectului ori a inculpatului", rezultä că efectuarea percheziţiei infonriatice in Iipsa inculpatului este sancţionată
cu nulitatea absolutä.
lntrucât din enunţul grílei nu rezultă că a fost avută în vedere situaţia unui inculpat reţinut sau arestat, dispoziţüle afl. 159
aĺin. (10) şi (11) CPP Ia care fac trimitere dispoziţflle afl. 159 afla (11) CPP nu işi gäsesc aplicabilitatea. În consecinţâ, prezenţa
inculpatului Ia efectuarea percheziţiei informatice se asigurä prin citare, potrivit Iegii.
În continuare, referiţor Ia varianta de răspuns C, Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că, potrivit art 48 CPP
când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rämâne competentä sä judeco, chiar dacö
inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, in cazuriĺe când: fapta am legătură cu atribuţiile de serviciu ale
fâptuitorului; s-a dat citire actului de sesizare a instanţei [acest moment este preväzut de art 374 alin, (1) CPPJ. Dobândirea
calitäţü dupä sävârşirea infracţiunü nu determină schimbarea competenţei, cu excepţia infracţiunflor sâvărşite de persoanele
preväzvte la art 40 ali,i (1) CPP
Dispoziţifle menţionate, ale art. 40 alin (1) CPI fac referim doar Ia competenţa ĺnaltei Culide Casaţe şiJustiţe de ajudeca
in prima instanţa znfracţiunde savarşito do mombri din Romün;a în Parlamentul European, neputänd ti extinse la judecarea
de cätre instanţa supremä a apelurilor sub acest aspect competenţa ĺnaltei Curţi de Casa ţie şi Justiţie fiind reglementatä in
dispoziţiflo alin. (2) al art. 40 CPP
Cu aIte cuvinte, competenţa instanţelor de apeI se stabileşte rapnrtat Ia hotärărea care face obiectul căH de atac, şi nu Ia
elemente!e ce ţin de ocul săvărsirii infractiunii. persoana inculpatului, natura infracţiunň săvărsite etc. De aceea. in Iiteratura
de specialitate s-a opinat Tn sensul că instanţa de control judiciar nu işi va stabili niciodată competenţa in raport de criteriile
de competenţä cunoscute, după teritoriu materie şi persoană, ci exclusiv după criteriul atribuţiilor (competenţa funcţionalä)
(I.-R CHIş, Competenţa instanţelorde executare. Competenţä funcţionalä. Competenţä exclusivä, in Revista Dreptul nr 8/2018,
p. 179-186).

232. Răspuns: B (admitere INM şi în magistratură, 2015)

Legea procesuală penalä reglementeazä adecvat, in funcţie de cazurile de nulitate absolutä şi de faza procesuaIa care
incälcarea a inlervenit, momentul ad quem aI invocärii nulitäţii, În aceste condiţii, pornind de Ia textul Iegal, ań. 261 alin. (4)
CPP, väzănd şi dispoziţiile alin. (3) aI aceluiaşi articol, apreciem că varianta de răspuns de Ia Iitera A nu este corectä, ceI puţin
din urmätoarele motive: (i) cererile şi excepţiile relative Ia actele de urmärire penală pot fi invocate numai pănă Ia finalizarea
procedurii de cameră preliminarä, ulterior acestui moment orice nelegalitate ori neregularitate nemaiputănd fi invocată; (0)
viziunea Iegiuitorului a fost aceea că, faţă de specificul fazei urmăririi penale, nulităţile absolute care pot fi reţinute în aceastä
fazä procesualä sunt numai cele prevăzute de art 281 alin. (1) Iit. e) şi f) CPP, de unde şi necesitatea reglementärii in detaliu
a momentului pănă Ia care acestea pot fi invocate. Curtea Constituţională a Romăniei, prin jurisprudenţa s-a recentă, a optat
pentru soluţia contrarä. Astfel, prin Decizia nr 302/2017 (citată mai sus), instanţa de contencios constituţional a statuat cä
dispoziţiile relative Ia compe(enţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală trebuie să fie reglementate
in categoria nulităţilor absolute. Totodată, prin Decizia nr 802/2017 (M. Of. nr 116 din 6 februarie 2018), parag. 29, Curtea a
constatat că nerespectarea interdicţiei absolute statuate in cuprinsul normelorpmcesuale penale ale art 102 alin. (1) — potrivit
cäreia probele obţinute prin tortură, precum şi probele derivate din acestea nu pot fi fulosite „în cadrul procesului penal' şi a —

dispoziţülor art 101 alin, (1)-(3) CPP privind interzicerea explicită a administrărü probelor prin practici neloiale atrage nulitatea
absolutâ a actelor procesuale şi procedurale prin cam probele au fost administrate şi excluderea necondiţionatâ a pmbei în
faza camerei preflminam. Întrucăt nerespectarea dispoziţiilor cuprinse in normele precitate cade sub incidenţa inadmisibilitäţü
care produce efecte prin intermediul nulită ţii absolute, Curtea constată, totodatâ, că o verificare a loialităţMegalitâţfl administrärii
probelor din această perspectivă, este admisă şi in cursul judecă ţii, apflcându-se, in acest mod, regula generalä potrivit
căreia nufltatea absolută poate fi invocatä pe tot parcursul procesului penaL Aşadar, interdicţia categorică a legii in obţinerea

La — .
. ———-*- —‘-,—..,.
IOAN-PAUL CHIS, VIÇTOR VĂDUVA EXPLICATII 781

probelor prin practicYprocedee neloia/e/nelega(ejustificä competenţajudecätorului de fond dea examina şi în cursuljudecäţü

aceste aspecte. Recent, printr-o decizie din 13 februarie 2019 (Decizia nr 8812019, M. 0ľ. nr. 499 din 20 iunie 2019), a fost
admisä excepţia de neconstitut)onalitate a art 281 alin. (4) Iit. a) rapodat Ia art. 281 alin. (1) lit. f) CPP.
Dincolo de aceste consideraţíi, in ceea ce privete contestaţia in anulare. mai reţinem că aceasta se referä, in majoritatea
cazurilor. Ia desfäşurarea judecăţii in apel, nu in faţa primei instanţe sau. a foMioń. Ia desfäşurarea urmăńrii penale, astfel incăt
varianta de räspuns de Ia Iitera B este corectă.
Cu privire Ia varianta de Ia Iitera C de asemenea. greşitä
— —!dispoziţiile relative Ia prezenţa inculpatului, când aceasta
este obligatorie, sunt preväzute sub sancţiunea nulităţii absolute, astfel că vătămarea procesuală esle prezumatä iuńs et de
iure, nepunându-se problema dovedirii ei.

233. Răspuns: A, B (primire in profesie avocat sta giar, 2017)

—

Nulitatea relativă este sancţiunea mzîduală a nulităţii absolute, aşadar, in toate cazurile in care există o incälcare a dispoziţfllor
Iegale in afara celor preväzute la art. 281 CPP, pătrundem Tn sfera nulitäţilor relative atunci când prin nerespectarea cerinţei
Iegale s-a adus o vătămare a drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi inlăturată altfel decăt
prin desfiinţarea actului [art. 282 alin. (1) CPPI.
Nulitatea relativâ poate fi invocată de procuror, suspect. inculpat, ceIelalte pärţi sau persoana vâtămatä. atunci cänd existä
un interes procesual propriu in respectarea dispoziţiei legale incălcate Iart. 282 alin. (2) CPPI. Totodată. nulitatea relativä va
putea fi pusâ în discuţie. din oficiu, de câtre organul de jurisdicţie —judecător ori instanţa de judecată in faţa căruia se află
—

cauza (Decizia Curţii Constituţionale nr. 554/2017, citatâ anterior).

Nulitatea relativă poate fi invocată exclusiv cu respectarea unor momente procesuale imperative stabilite de Iege. Astfel,
potrivit art. 282 alin. (3) şi (4) CPP, nulitatea relativă se invocä in cursul sau imediat după efectuarea actului ori ceI mai târziu
in termenele: (i) până Ia inchiderea procedurii de camerä preliminarä, dacă incălcarea a intervenit in cursul urmăririi penale
sau in aceaslă procedurä; (/1) pănä Ia primul termen de judecatä cu procedura Iegal indeplinită, dacă incălcarea a intervenit în
cursul urmăririi penale. când instanţa a fost sesizată cu un acord de recunoaşterea vinovăţiei; (111) pánă Ia următorul termen
de judecată cu procedura completă. dacâ incälcarea a intervenit in cursul judecăţii.
Prin urmare, sunt corecte vańantele de răspuns de Ia Iiterele A şi B.

I 234. Râspuns: A (primire în profesie avocat deflnitiv, 2018)

—

Faţă de explicaţiile de mai sus, varianta de răspuns de Ia Iitera A este corectä, iar cea de Ia btera C esle eronată.
Varianta de Ia Iitera B este, de asemenea, greşită, faţă de dispoziţiile art. 282 alin. (5) CFP, conform cărora nulitatea relativă
se acoperä când (i) persoana interesată nu a invocat-o in termenul prevăzut de Iege, (/1) persoana interesată a renunţat in
mod expres la invocarea nulităţii.

6.5. Amenda judiciară

I 235. Râspuns: C (admitere INM, noiembrie 2019)

Participanţii Ia procesul penal au, in cadrul desfäşurării acestuia, anumite obligaţii impuse de Iegea de procedurä
penală. Neindeplinirea acestor obligaţii sau indeplinirea Ior fără respectarea condiţiilor preväzute de Iege poate däuna bunei
desfäşuräri a procedurii judiciare sau poate stănjeni aflarea adeväwlui şi realizareajustiţiei penale (N. VoLoNcIu Ş.A.. p. 800). Tn
aceste condiţii, reţinem că abaterea judiciară constituie o incălcare din partea unei persoane a normelor care reglementează
desfăşurarea procesului penal. ĺn cazul exisţenţei abaterii judiciare intervine o sancţiune procesuală speciflcă, autonomă,
comunä atăt procesului penal, cât şi celui civil, prin care autorul abaterii va fi obligat să plăteascä statului o anumită sumä de
bani (M. UDRoIu ş.A., p. 1301).
Amenda judiciară se aplică de organul de urmărire penală prin ordonanţä, iar de judecător ori instanţa de judecată, prin
incheiere [art. 284 alin. (1) CPPJ.
Competenţa de soluţionare a cererii de reducere ori de anulare a amenzii judiciare revine. in cursul urmăririi penale,
judecătorului de drepturi şi líbertăţi din cadwl instanţei competente, dacâ amenda a fost aplicată de către organul de urmărire
penală prin ordonanţă. unui alt judecător de drepturi şi Iibertäţi. dacă amenda judiciară a fost aplicată de către judecátorul
de drepturi şi Iibertâţi, in procedura de cameră preliminară, unui alt judecâtor de cameră preliminară decât ceI care a aplicat
amenda judiciară, iar in cursul judecăţíi, de asemenea, competenţa de soluţionare a cererii de reducere ori de anulare a
amenzii judiciare revine altui complet de judecatä decăt ceI care a aplicat amenda judiciară Iart. 284 alin. (1). (4) şi (5) CPP].
Faţä de toate acestea, variantele de räspuns de Ia literele A şi B sunt eronate.
Varianta de răspuns de la Iitera C este corectă, expedul inlocuit putănd fi sancţionat de cätre organul judiciar atunci când
omite să pună de indată Ia dispoziţia acestuia toate actele sau obiectele incredinţate, precum şi observaţiile cu privire Ia
activităţile desfâşurale pănă la momenlul intocuiríi sale [art. 176 alin, (4)1
 7

782 EXPLJCAŢII DREPT PROCESUAL PENAL 1. PARTEA GENERALÂ

236. Răspuns: B (admitere INM şi řn magistratură, 2014)

Competenţa de soluţionare a cererii de reducere ori de anulare a amenzii judiciare revine, Tn cursui urmăririi penale,
judecătorului de drepturi şi Iibertăţi din cadrul instanţei competente, dacă amenda a fost aplicată de cätre organul de urmărire
penală prin ordonanţă, unui alt judecäior de drepturi şi libertăţi, dacă amenda judiciară a fost aplicată de către judecătorul
de drepturi şi libertăţi, in procedura de cameră preliminară, unui alt judecätor de cameră preliminarň decât ceI care a aplicat
amenda judiciară, iar în cursul judecăţiż, de asemenea, competenţa de soluţionare a cererii de reducere ori de anulare a
amenzii judiciare revine aitui complet de judecată decăt cel care a aplicat amenda judiciară [art. 284 alin. (1), (4) şi (5) CPP].
ĺn cazul aplicării unei amenzi judiciare de cätre organul de urmärire penală, cererea de reducere ori de anularea amenzii
este dată în competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza
în fond. Prin urmare, răspunsul corect este cet de la Iitera B
 CAPITOLUL AL II-LEA. PARTEA
SPECIALĂ

§1. Ľrmärirea penală

1.1. Dispoziţii generale

Răspuns: B (primire în profesie—avocatstagiar, august 2019)

Începerea urmăririi penale presupune parcurgerea mai multor momente procesuale care ii preced. Astfel, după sesizarea
organelorjudiciare despre săvârşirea unei infracţiuni se procedează Ia examinarea sesizării (in cazul plăngerii şi denunţului). Atunci
când sesizarea indeplineşte condiţüle legale de admisibilitate, organul de urmărire penalä dispune, prin ordonanţă, începerea
urmăririi penale cu privire Ia faptă, Nu se va începe urmărirea penalä atunci când condiţiile de fond şi formă esenţiale ale
sesizärU nu se verifică ori atunci când din cuprinsul sesizării rezultä cu evidenţă existenţa unui caz de Tmpiedicare a punerii în
mişcarea acţiunii penale (de pildă, implinirea termenului de prescripţie a räspunderii penale). Aşadar, se constată că efectul
principal aI unei sesizări care îndeplineşte condiţiile de fond şi formă esenţiale constä Tn obligaţia organelor de urmärire penală
dea dispune, în sens pozitiv sau negativ, cu privire Ia inceperea urmăririi penale şi declanşarea procesului penal (A. ZARĂFIu,
op.cit., p. 345).
Tnceperea urmăririi penale se dispune numai prin ordonanţă, de către organul de cercetare penală ori de către procuror Spre
deosebire de másura efectuării în continuarea urmäririi penale, care este supusă confirmării procurorului atunci cánd este dispusă
de câtre organele de cercetare penată. măsura inceperii urmăririi penale in rem nu este supusă vreunei astfel de formalilăţi.

I 2. Răspuns: B (admitere ŃNM şi in magistraturä, septembrie 2018)

Efectuarea urmăririi penale este dată in competenţa funcţională a organetor de urmărire penalä. activitate judiciară care
se va desfăşura exclusiv în cursul urmăňňi penale. Aşa fiind, varianta de Ia Iitera C este eronată. în cazul sesizării instanţei cu
rechizitoriu organele de urmărire penalä Fiind desesizate, faza urmäririi penale finalizată, astfel că orice activitate de urmărire
penală este. de ptano, exclusă.
ĺn continuare, reţinem cä, de regulä, potrivit art, 57 alin. (1) CPP, urmărirea penală va fi efectuată de către organele de
cercetare penală ale poliţiei judiciare sub conducerea şi controlul nemijlocit aI procurorului căruia legea ii stabileşte competenţa
funcţională dea supraveghea efectuarea urmăririi penale [art. 56 alin. (1) CPP]. Prin excepţie de Ia această regulä, procurorul
efectueazä urmárirea penală în mod obligatoriu in cazul infracţiunilor menţionate Ia art 56 alin. (3) şi (4) CPR
Este deosebit de important să se reţină intocmai competenţa organelorjudiciare dea efectua urmărirea penalä, intrucăt,
dacă in cazul in care procurorul supraveghează urmărirea penalä poate efectua nemijlocit orice act de urmărire penală, viceversa
nu este valabilă, in cauzele in care procurorul este obligat să efectueze urmärirea penală, organelor de cercetare penală Ie
este interzis să efectueze orice act de urmărire penală, sub sancţiunea nulităţii absolute. Desigur, in acest caz, organele de
cercetare penală pot efectua, punctual, acte de urmärire penalä, in baza delegării dispuse de către procuror
In aceste condiţii, se constată cä varianta de la Iitera B este corectä, organele de cercetare penalä avănd competenţa
de a efectua urmărirea penală (aşadar, delegarea de către procuror nefiind necesarä) cu privire la fapta de ucidere din
culpă. Evident, competenţa organelor de cercetare penală se va rezuma exclusiv Ia cercetarea faptei şi pănă Ia momentul in
care din probele administrate in cauzä rezultă că fapta cercetată a fostă săvărşită de către o persoanä cu o calitate specială
(executorjudecătoresc), calitate care atrage competenţa exclusivă a procurorului dea efectua urmărirea penală [art. 56 alin. (3)
lit. a) raportat la art 38 alin. (1) Iit. d) CPP].
În fine, varianta de răspuns de Ia Iitera A este eronată. intrucăt, potrivit art 313 alin. (3) CPP, in timpul căt urmärirea penală
este suspendatä, organele de cercetare penalä conlinuă să efectueze toate actele a căror indeplinire nu este impiedicată de
situaţia suspectului sau inculpatului, cu respectarea dreptului Ia apărare al părţilor sau subiecţilor procesuali.

I 3. Râspuns: A (primire în profesie avocat definitiv, 2016)

—

Actele sau măsurile procesuale ale organelor de cercelare penalä sunt infirmate, Ia cerere sau din oficiu, de cätre procurorul
care supraveghează urmărirea penală atunci cánd nu sunt date cu respectarea dispoziţiilor Iegale od sunt neintemeiate. Tot
astfel, actele sau măsurile procesuale ale procurorului sunt supuse verificării de către procurorul ierarhic superior, măsura
infirmärii putánd ľi dispusă in aceleaşi ipoteze şi condiţii (art. 304 CPP).
Asupra aclelor şi măsurilor procesuale organele de urmărire penală vor dispune numai prin ordonanţä, potrivit competenţetor
Ior (ad. 286 CPP). AstfeL de pildă. organele de urmăńre penală (procuror sau organ de cercetare penală) dispun inceperea
urmăńňi penale in wm ori in personam, reţinerea suspectului etc prin ordonanţä, Atunci când competenţa de dispunere a
 ——— --

734 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL PENAL 11. PARTEA 5PECIALÄ

unui act ori a unei mäsuri procesuale revine in mod exclusiv procurorului. organul de cercetare penală va intocmi un referat
prin care va face propuneri adecvate [art. 286 alin (4) CPP]. De pildă. in ipoteza in care se apreciază că este cazul punerii Tn
mŕşcare a acţiunii penale. Iuärii măsurň controlului judiciar etc, organut de cercetare penală va înainta procurorului o propunere
în acest sens.
ĺn fine, mai reţinem in contextul discuţiei (aptul câ, dupä inceperea urmäririi penale. secretul bancar şi ceI proĺesional.
cu xçepţia secretului proĺesionai aI avoçatuiui, nu sunt opozabile procurorului [art 306 alin (6) CPP]. Reieritor Ia secretul
profesional aI avocatului, retjnem că procuroml este obtigat să distrugă probele obţinute prin activităţile de supraveghere tehnică
dacă au vizat raporturile dintre avocat şi suspect sau inculpat [art. 139 alin. (4) CPP].
Faţă do toate acestea, singura variantă corectă de răspuns este cea de Ia Iitera A.

1.2. Sesizarea organe)or de urmărire penală

J
4. Răspuns: A (admitere INM şi în magistratură, 2015)
Sesizarea constituie, în primul rănd, un mijloc prin care organul de urmärire penală ia cunoştinţă despre comiterea unei
infracţiuni şi, totodatä, dacă este realizată ín modurile prevăzute de Iege, reprezintă si un act procesual care are ca efect juridic
obligaţia organului de urmărire penalä de a soluţiona judiciar cauza printr-o soluţie de trimitere ori de netrimitere in judecată cu
privire Ia infracţiunea cu care a fost sesizat (N. VoLoNclu Ş.A., p. 828). Modurile de sesizare a organelorjudiciare potfi impărţite
in primare şi complementare (de pildă, sesizarea prin declinarea competenţei). Modurile de sesizare primară pot fi împärţite,
Ia rândul Ior, in moduri de sesizare generală şi moduri de sesizare specială a organelor de urmărire penală. AIin. (1) aI art. 288
CPP prevede modurile de sesizare generalä, şi anume sesizarea generală extemä plângere, denunţ. actele incheiate de alte
—

organe de constatare prevăzute de Iege respectiv sesizarea generalä intemă sesizarea din oficiu. AIin. (2) aI art. 288 CPP
—. —

reglementează modun)e speciale de sesizare plăngerea prealabilä a persoanei vătämate. sesizarea formulată de persoana
—

prevăzută de &ge ori autorizarea organului prevăzu( de !ege (N. VowNciu ş.A., p. 825). Elementete pe carc trcbuie să Ie cupdndă
plăngerea penalä (aplicabile şi in cazul denunţului sau aI plăngerii prealabile) sunt cele prevăzute de art 289 alin (2) CPP, in
cazut persoanei juridice acestea fiind denumirea, sediul, cadul unic de inrenistrare. codul de identificare fiscală. numärul de
inmatriculare în regtstrul comerţului sau de inscriere in registmt persoaneior juridice şi contul bancar. indicarea reprezentantului
Iegal nri c.envenţional, descrierea faptei care formeazä obiectul plăngerii, precum ş indicarea făp!uitorului i a mijteacelor de
probă. dacä sunt cunoscute. PIângerea penală transmisă in formă electronicá va fi certificată prin semnătură electronică. in
conĺormitate cu prevederite Iegale [art. 2S9 alin. (5) CPP], iar in cazul řn care este adresată unui organ judiciar necompetent.
accata va fi diresţonaIă. administraUv (prhitr-o smp!ă advesä), organului judiciar compctcnt [art. 239 an, (9) CFP].
Pentru aceste motive. singurul räspuns corect este ceI de Ia Iitera A.

Răspuns: A (primire in proťesie — avocat stagiar, 2015)

Aşa cum am arätat anterior, plăngerea reprezintă unuI dintre modurile de sesizare a organelor de urmărire penală, aläturi
de denunţ, sesizare din oficiu ori de către persoanete care exercită un serviciu de interes public.
Aşadar, plăngerea penală reprezintă incunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau juridică, reĺeritoare Ia o vătămare ce
i s-a cauzat prin infracţiune [art. 289 alin. (1) CPP] Plăngerea poate fi formulată personal sau prin mandatar, procura specialä
urmănd a fi ataşalä plărigerii [art, 289 alin (3) CFP] Totodată, plăngerea poate fi fácutä şi de cätre unuI dintre soţi pentru
celälalt soţ sau de către copilul major pentru părinţi [art 289 alin. (7) CPP].
Fatä de accste dispoziţii Iegale, singurul răspuns cnrect este ceI de Ia Iitera A

I 6. Răspuns: B (admîtere În magistraturä, iunie 2019)

Organele de urmărire penală pot fi sesizate prin plăngere (penală ori prealabilä), denunţ ori prin referinţele obligatorii ale
persoanelor publice cu/färä funcţii de conducere sau ale organelor de constatare sau se pot sesiza din oficiu, incheind un
proces-verbal in acest sens.
Plăngerea reprezintă incunostinţarea fäcută de o persoanä fizicä sau juridică, referitoare Ia o vătämare ce i s-a cauzat prin
inľracţiune (ad. 269 alin. (1) CPPI. Plăngerea nu poate fi făcută decât personat ori prin mandatar, !n ceI din urmă caz mandatul
special dat in acest sens rămănănd ataşat plăngerii [art. 289 alin. (3) CPPJ. Plăngerea se poate face şi de cátre unuI dintre
soţi pentru celălalt soţ sau de către copilul major pentru părinţi [art. 289 alin. (7) teza I CPPI.
De menţionat este faptul cá plángerea penală poate fi formulatä oricănd in interiorul termenului de prescripţie a răspunderii
penate (pentru a fi eficientä) ori chiar ulterior, caz in care se va constata acesl impediment Ia punerea in mişcare od Ia exercitarea
acţiunii penale, procurorul dispunănd clasarea cauzei, iar instanţa incetarea procesului penal.
Plăngerea greşit indreptată ori adresată va fi trimisă. pe cale administrativă, organului de urmärire penală competent
[ad. 289 alin. (9) CPP].
Rezultä din cele arătate că varianta de răspuns de Ia Iitera B este corectă.

‘_.t -.‘
IOAN-PAuL ÇHIS. VICTOR VÁOUVA EXPLICAŢII 785

7. Răspuns: A, C (primire in profesie avocat sta giar, 2015)

—

Spre deosebire de plángerea penală. denunţul este incunostinţarea fäcută de Către O persoană fizică sau juridicä despre
săvărşirea unei infracţiuni prin care nu i s-a cauzat nicio vătămare [art. 290 alin. (1) CR9. Denunţul se pate face numai personal
[art. 290 alin. (2) CP%.
Faţă de aceste dispoziţii Iegale. variantele de Ia Iiterele A şi C sunt corecte.

6. Răspuns: C (admitere INM, noiembrie 2019)

Prezenta întrebare se referă Ia etapa prealabită a regularităţii sesizării organelor de urmărire penalä. ln esenţă, trebuie
reţinut că VerifiCarea condiţiile de fond şi de formă esenţiale ale sesizării se realizeazá numai atunci cănd organul de urmărire
penală este sesizat prin plăngere, plăngere prealabilă ori denunţ, şi numai Tn măsura în care organul de urmărire penală îşi
constată compelenţa in raport de elementele care rezultă din cuprinsul actului de sesizare.
In aceste condiţii, se Constată că Varianta de răspuns de Ia Iitera c este corectă, iar variantele de răspuns A şi B sunt
incoreCte, comisia de soluţionare a Contestaţiilor a reţínut că, potrivit dispoziţülor aM. 290 ahn. (2) CPR în materia denunţului,
dispoziUle art 289 alin. (9) CPP sunt aplicabile în mod corespunzător, Pe ca/e de consecinţâ, denunţul greşit indreptat la
organul de urmărire penală se trimite, pe cale administrativă, organului judiciar competent.
Tn aplicarea dispoziţiilor art 294 ahn. (1) şi (2) CPP Ia primirea denunţului, organul de urmărire penalä işi va verifica cu
prioritate competenţa. Dacă procuroml constată că nu este competent să efectueze sau să supravegheze urmărirea penalâ, deşi
dispoziţiÜe art 58 &in. (2) CPPprevăd că acesta dispune de îndată, prin ordonanţä, dedinarea de competenţä şi trimite cauza
procurorului competent, dat fiind momentul aprecierü asupra competenţei, acela al examinărü sesizärü, în cazul denunţului, in
raport de dispo2lVile art 289 alin. (9) şi ale art 290 alin. (2) CPP, cauza se va trimite pe cale administrativă organului competent.
Dispoziţiüe art 294 alín. (2) CPR conform cărora, in sítuaţia in care denunţul nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute
de lege, se mstituie pe cale administrativă petiţionamlui, cu indicarea elementelor cam lipsesc. devin incidente doar in situafia
în care pmcurorul constată cä este competent să efectueze urmărima penală. Jn mod evident, este vorba despre trimiterea
pe cale administrativă realizată înainte de inregistrarea unui dosar penal, ulterior acestui moment fiind incidente dispoziţüle
referitoare la declinare.

9. Răspuns: c (admitere INM $ in magistratură, 2017)

ACeastă intrebare surprinde diferenţa intre situaţia in care plăngerea penalâ este formulată de către unuI dintre soţi pentru
CeIăIaIt soţ sau de către copilul major pentru părinţii Iui [art. 289 alin. (7) CPPJ şi situaţia in care sesizarea este făcută prin
mandatar cu procură specială. b acest din urmă caz. potrivit dispoziţiilor art. 289 alin. (3) CPP, in cazul plángerii penale, şi
art. 295 alin. (3) raportat Ia art 289 alin. (3) CPP, in cazul plăngerii prealabile, sesizarea este Iegal formulată dacă procura
datä mandatarului este specialä şi dacă aceasta este ataşată actului de sesizare, Pentru aceste motive, varianta de răspuns
de Ia Iitera A este eronată, iar cea de Ia Iitera C este corectă.
Cu priVire Ia varianta de räspuns de Ia Iitera B, reţinem că, in cazul infracţiunii de Iovire sau alte violenţe, faptă prevăzută
de dispoziţüle art 193 CP, acţiunea penală se pune in mişcare Ia plăngerea prealabilă a persoanei vătămate Lart. 193 alin. (3)
CP], care trebuie formulată in termen de 3 Iuni din ziua in care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei [art. 296
alin. (1) CPPJ. Dacă plăngerea a fost greşit indreptată, se consideră valabilă dacă a fost introdusă in termen Ia organul judiciar
necompetent [art. 296 alin. (4) CPP].

I 10. Răspuns: A (admitere INM $ în magistratură, 2015)

Plăngerea prealabilä poate fi formulată intr-un termen de maximum 3 Iuni. care curge din ziua in care persoana vătămată
a aflat de săvărşirea faptei, fIind indiferent dacă este adresată organului judiciar competent sau altui organ judiciar anterior
expirării termenului Iegal [art. 296 alin. (1) şi (4) CPP]. Tn cazul infracţiunilor continue şi continuate, termenul va curge din
momentul epuizării infracţiunii sau chiar ulterior acestui moment, odată cu Iuarea Ia cunoştinţă a sävărşirii infracţiunii, in care
caz nu trebuie depăşit Lermenul de prescripţie a răspunderii penale (N. VoLoNcIu şA., p. 852). Rezultă, astfel, că varianta de
răspuns de Ia Iitera A este corectă.
Potrivit dispoziţiilor art. 159 CP, impăcarea poate interveni in cazul in care punerea in mişcare a acţiunii penale s-a făcut din
ohciu, dacă Iegea o prevede expres, şi nu in cazul infracţiunilor pentru care punerea in mişcarea acţiunii penale este condiţionată
de introducerea unei plăngeń prealabile de către persoana vătămată, varianta de răspuns de Ia Iitera B flind, astfel. greşită.
Referitor Ia varianta de răspuns de Ia Iilera C, Ia răndul ei greşită, comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că
dispoziţiile art 296 alin. (4) şi (5) CPP se mferä la plăngerea pmalabilă greşit îndreptată Ia organul de unnăńre penală sau la
instanţa de judecată, Curtea Constitt4ională ne făcând parte din această categoria Dispoziţiile art 289 alin. (9) Cppinvocate in
contestaţUnu pot fi reţinute. intmcăt se referă la plângere ca mod de sesizare a organului judiciar, şinu la plăngerea prealabilă,
de exlstenţa căreia depinde exercitarea sau nu a ac(iuniipenaIe.

L.r.W ‘r.rr
786 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL PENAL. 11, PARTEA SPECIALĂ

11. Răspuns: A (primire in profesie avocat stagiar, august 2019)

—

in cazul infrac(iunilor pentru care punerea in mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri
prealabile de cätre persoana vătămată. Iipsa acestei plăngeri inlătură räspunderea penală, fiind o cauzá de impiedicare a
punerii în mişcare a acţiunii penale. Astfel. o plăngere tardiv introdusă echivalează cu Iipsa plăngerii. Plăngerea prealabilă
trebuie sä fie introdusă in termen de 3 Iuni din ziua in care persoana vătáma(ä a aflat despre săvărşirea ĺaptei, iar raportat Ia
enunţul grilei se constată că plăngerea formulată este tardivă De reţinut este faptul că Iipsa plăngerii prealabile nu impiedicä
începerea urmăririi penale, ci numai avansarea cauzei in stadiile urmăloare ale urmäririi penale, respectiv eĺec(uarea în
Continuarea urmăririi penale şi punerea în miscare a acţiunii penale. Aşadar, organul de urmärire penală dispune inceperea
urmäririi penale in rem şi efectuează actele care nu supodä amánare
Atunci Când se conslală in faza judecăţii Iipsa plángerii, instanţa de judecată dispune incetarea procesului penal (art. 396
alin. (6) raportat Ia art. 16 alin. (1) Iit. e) CPFj. prin urmare, varianta de Ia Iitera C este greşită.

12. Răspuns: B, C (admitere în magistratură, mai 2018)

In cazul inĺracţiunilor pentru care Iegea prevede că este necesarä formularea plăngerii prealabi!e, punerea in mişcarea
acţiunii penale se face numai dacă persoana vátämată formuleazä o astfel de plângere Dacă persoana vătămată este un
minor sau un incapabil. plângerea va fi formulatä de către reprezentantul Iegal aI acesteia, iar dacă fapta a fost săvărsită tocmai
de către reprezentalul Iegal. plăngerea prealabilá va fi formulatä de noul reprezentanl Iegal. Tn ipoteza schimbării incadrării
juridice într-o faptă pentru care Iegea prevede că esle necesară formularea piăngerii prealabile. organu de urmărire penala
cheamă persoana vătămată şi o intreabă dacă inţelege să formuleze o astfel de plăngere. in funcţio de manifestarea acesteia
de voinţä urmănd a fi continuată urmărirea penală sau, din contră, intreruptä printr-o soluţie de clasare.
Refcrindu-ne Ia datee enunţului, constatăm că, in cazul infracţiunfl de lovire sau altevioIenţe [art. 193 aiin. (2) CP], ac(iunea
penală se pune în mişcare Ia plăngerea prcalabilâ a persoanei vătămate. Totodată, faţă de handicapul fizic (tocomotor) de
care suferea persoana vălămată i in Iipsa altnr date cnnstatăm că aceasta flLJ se afla in ipoleza dispoziţiilor art 296 alin (2)
CPP, respectiv persoană minoră ori incapabilă, astfel incăt varianta de răspuns de Ia Iitera A este greşită. Dn contră, datele
intrebärii nu sugerează că persoana care a căvărsit infracţiunea de ovire sau ate vio!enţe ar fi reprezentantul Iegal al persoanei
vätămate. contractul de intreţinere presupunănd sţrict prestaţii necesare intreţineni şi ingri;ini pentru o anumita durata [art. 2254
alin. (1) C. civj
In aceste condiţii. pentru antrenarea răspunderii penaie, persoana vătämatä trebuie sä formuleze păngere prealabilă in
cauzä [chiar şi in cazul schimbării incadrării juridice dintr-o infracţiune care nu necesită o astfel de plăngere (omorul) intr-una
pentru care Ieqea prevede aceasta condiţie (Iovire sau alte violenţe)], ea având posibilitatea. ulterior. sä dispunä în sens
negativ asupra acesteia, retragerea plăngerh preaIabIe avănd ca efect inlreruperea urmăririi penale. in sensul că prccuroru! va
dispune clasarea cauzei in Iemeiul art 315 alin (1)Iit h)rapodatla art 16 aIin (1)Iit. g)CPP. Se constatä. astfeL că varianta
de răspuns de Ia Iitera B este corectä.
Retragerea plăngerii prealabile poale interveni păná Ia prnnunţarea unei hotărâri dehnitive [art. 158 alin. (1) CP], ońcănd
aceasta ar interveni suspectul sau inculpatul având dreptul să solicite continuarea procesului penal. fără insă ca prin aceasta
să i se poată agrava in vreun fe situaţia.
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut cä varianta de răspuns de Ia Iitem C este corectü. nefiind incidente in
cauzä dispoziţifle art 113 alin. (2) CPP care vizaazá protectia persoanei vätămate atunci când sunt îndeplinite conditüle
leqale referitoare la statutul de maflor ameninţat sau vidnerabü od pentru protectia vieţii private sau a demnttä(ü. articolul de
lege invocat neavând legäturi cu posibditatea persoanei vătămate de a-si mtrage piângerea preaIabdä Jn situatia vizată de
varianta de râspuns, nu este posibilă tragerea Ia răspundere penală, chiar in contextul in cam agmsowl a solicitat continuarea
procesuluí penal (posibilitate prevăzutä de art. 1 8 CPP), intrucfit instanţa de judecată nu poate pronun(a intr-un asemenea caz
decât douä soluţii: Pe de achitare a inculpatului în temeiul dispoziţidor art l6 alin, (1) lit a), h), c) sau d) CP fíe de încetare
a pmcesului penal în lemeiul art 16 alin. (1) 1ff. g) teza I CPP, dând efect manifestăńi de voinţă a persoanei vătămatu cam
şi-a rutras plăngerea. Totodată, retragerea plăngedi pmalabile nu trebuie însuşitâ de procuror pentru a produce efecte decât
în cazul in care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu, conform art 158 alin. (4) CI situaţie care nu se cimumscrie
ipotezei avute in vedere de enunţuĺ griIuL

13. Räspuns: A (primire ín proťesie avocat stagiar, 2014)

—

Atunci cănd, potrivit Iegii, punerea in miscare a acţiunii penale se face numai Ia plăngerea prealabilă a persoanei vătămate
ori Ia sesizarea formulată de persoana prevăzută de Iege, acţiunea penală nu poate fl pusă in mişcare in Iipsa acestora [art. 288
alin. (2) CPP).
Plăngerea prealabilă esle actul procesual prin care persoana vätämatä printr-o infracţiune işi manifestä voinţa dea b tras
Ia răspundere penală făptuitorul, act ĺäră de care nu poate interveni aplicarea Iegii penale şi, ca urmare, nu poate incepe şi
nici continua urmärirea penalä. Această modalitate specială de sesizare a organelor de urmărire penală poate fi privitä ca o
dublă manifestare de voinţă a persoanei välămate in primul rănd, ca o incunoştinţare a organelorjudiciare, iar, in aI doilea

á
4 -
—— -
i a__ —
IOAN-PAUL CHIS VIcTOR VĂOUVA EXPLICAŢII 787

rând, ca o expresie a voinţei acesteia ca infracţiunea comisă să fie urmărită şi judecată (N. VoLoNcIu ŞA.. p. 646). )n prima
sa componentă, de incunoştinţare a organelorjudiciare. plăngerea prealabilä preia funcţia plángerii penale. dispoziţiile care
reglementează acest mod de sesizare a organelor judiciare aplicăndu-se in mod corespunzätor [art. 295 alin. (3) CPPJ. In
cea de-a doua sa componentă, plângerea prealabilä reprezintä o condiţie de procedibilitate şi de pedepsibilitate, flind necesar
ca persoana vătămată să se exprime expres câ doreşte pedepsirea. prin mecanismul justiţiei, a autorului faptei şi. implicit, a
tuturor persoanelor fizice sau juridice care au participat Ia săvárşirea acesteia [ad. 157 alin. (3) CP].
Relativ Ia variantele de răspuns, reţinem că Iegea Îi dă posibilitate persoanei vătămate să aprecieze dacă doreşte ca
persoana care a comis infracţiunea prin care i s-a cauzat vătămarea sä fie trasä Ia räspundere. dreptul de a opta pentru
promovarea acţiunii penale Fiind un drept personal, indisponibil şi netransmisibil. Desigur, persoana vătămată poate exercita
acest drept personal sau prin mandatar.
Faţă de toate acestea varianta de Ia Iitera A este corectă,

14. Räspuns: A (primire În profesie avocat stagiar, 2018)

—

Am arătat anterior faptul că dreptul persoanei vătămate de a ĺormula plángere prealabilă poate fi exercitat personal sau
prin mandaĺar. procura specială fiind ataşată plängerii.
Plăngerea prealabilă fiind un mod de sesizare a organelor de urmărire penală, va fi adresată organelor de cercetare penalä
sau procurorului şi depusä Ia aceste organe ori Ia administraţia Iocului de deţinere (pentru deţinuţi), unitatea militarä (pentru
militari) sau Ia oficiul poştat prin scrisoare recomandată, in termen de 3 Iuni din ziua in care persoana vătămată a aflat despre
săvârşirea faptei [ań. 296 alin. (1) CPP].
Prin urmare, corectá este varianta de räspuns de Ia Iitera A.

15. Răspuns: C (admitere INM şi in magistratură, septembrie 2018)

Termenul de formulare a plăngerii prealabile este de 3 Iuni, termen care curge din ziua in care persoana vătămată a aflat
despre săvărşirea faptei [ađ. 296 alin. (1> CPP]. Plăngerea prealabilă este considerată ca fiind formulată in termen dacă a fost
indreptatä, depusă. in interiorul termenului, Ia un organ judiciar necompetent [art. 296 alin. (4) CPPI.
Tn cazul persoanelor vătămate minore ori incapabile, termenul de 3 Iuni curge de Ia data când reprezentantul Ior Iegal a aflat
despre sävărşirea faptei [art. 296 alin. (2) CPP], iar in cazul in care fapta a fost săvârşită de reprezentantul Iegal aI persoanei
vătămate, termenul curge de Ia data numirii unui nou reprezentant Iegal [ad. 296 alin. (3) CPP].
Faţă de toate aceştea, singurul răspuns corect este ceI de Ia Iitera C

1.3. Conducerea şi supravegherea activităţii organelor de cercetare penală de către procuror

I 16. Răspuns: A, S (admitere INM şi în magistraturâ, 2015)

Supravegherea urmăririi penale este un ansamblu complex de activitáţi prin intermediul cărora procurorul trebuie să
asigure desĺăşurarea unei anchete efective de către organele de cercetare penală, prin administrarea ritmică a probelor. intr-un
termen rezonabil, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale, Legea prevede modul gradual prin care procurorul işi exercitâ
atribuţia de conducere şi de supraveghere a urmäririi penale, pornind de Ia informarea periodică în orice moment consideră
necesar cu privire Ia activităţile organului de cercetare penală, urmată de emiterea unor dispoziţii obligatorii pentru acesta şi
verificarea modului in care sunt respectate şi ajungănd Ia incuviinţarea efectuării unor acte sau Ia efectuarea nemijlocită a
unor acte de procedură ori a intregii urmädri penale ori de căle ori consideră necesar (M. UDR0Iu şA., p. 1332). Dispoziţiile
date organelor de cercetare penalä de către procuror pot imbrăca forma scrisă ori pot fi verbale, in Iipsä de orice prevedere
contrarä, insă modul verbal dea da dispoziţfl implicä un risc evident. acestea putănd fi nesocotite de către organele de poliţie
fără vreo consecinţă Iegală, câtă vreme nu se poate face dovada că au fost date astfel de dispoziţii. In cazul preluării cauzei
din competenţa organului de cercetare penală in vederea efectuării urmäririi penale de către procuror, personaL nu se va mai
intocmi referatul de terminare a urmăririi penale. intrucăt organul de poliţie nu mai efectueazä urmärirea penală in respectiva
cauză şi. astfel, nu va avea propuneri de fäcut procurorului cu privire Ia soluţia care se impunea fi dispusă. Rezultă. astfel, că
atăt varianta de răspuns de Ia Iitera A, cât şi cea de Ia Iitera B sunt corecte.
În cazul in care se constată, in timp real, că au fost transferate probe, date sau că persoanele căutate s-au ascuns in Iocuri
invecnate, mandatul de perchezi(ie este valabil şi pentru aceste Iocuri, dacă procurorul incuvünţează (şi nu confirmă; pentru
diferenţa dintre termeni) continuarea efectuării percheziţiei [art. 158 alin. (3) CPPJ, Pentru acest motiv, varianta de răspuns de
Ia Iitera C este greşită.
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut cä, potrivif dispoziţii(or aM. 300 aIin. (3) CP% in exercitarea atribuţiiĺor de a
conduce activif atea de urmărire penală, procurowl ia măsuri necesare sau dä dispoziţü organetor de cercetare penalä. Norma
de procedură menţionată nu obligä ca aceste dispoziţii să ťie doar scrise şi motivate, ele putând fi şí verbale, în condifiile
IegU. Referitor Ia varianta de răspuns de Ia Iitera C, s-a arătat că, din interpretarea dispoziţü/orart. 158 aiin. (3) CPP, rezu/tă că
788 EXPLICAŢII DREPT PROCESuAL PENAL. 11. PARTEA SPECIALĂ

procurow( poate dispune încuvünţarea continuărü efectuärii percheziţiei domiciliare, şi no confirmarea mandatuiui de percheziţie
emis de judecätorul de drepturi şi iibertäţ.

17. Răspuns: A (primire in prafesie avocat stagiar, martie 2019)

—

Supravegherea urmäririi penale de cätre procuror se poate obiectiva in multiple activitäţi, acte şi măsuri, de cele mai mulle
ori alegerea modafltaţii flind Iäsată Ia atitudinea procurorului.
ĺn unele cazuri insă, Iegiuitorul a stabilit expres in ce modalitate trebuie să se concretizeze activitatea de supraveghere
exercitată de procuror AstfeL unele măsuri ale organelor de cercetare penală sunt supuse confirmării procurorului. Confirmarea
unui act reprezintă raliĺicarea lui, fiind intotdeauna posterioará actului.
Sunt supuse confirmärii procurorului, de pildă, dispoziţia organelor de cercetare penalä de incepere a urmäririi penale in
personam. extinderea urmăririi penale in cauzele in care urmärirea penală se efectuează faţă de o persoană etc.
Nu sunt supuse confirmării procurorului măsura reţinerii suspectului ori măsura incepeńi urmăriňi penale cu privire la faptă
dispuse de organele de cercetare ale poliţiei judiciare.
Faţă de toate acestea, varianta de Ia Iitera A esle corectä.

18. Răspuns: B (admitere in magîstraturá, aprflie 2017,)

Potrivit dispoziţiilcrad 56 alin. (3) si (4) CPP. in cazurile anume prevăzute de Iege. procuroml efectueazä, in mod obligatoriu.
urrnărirea penală, caz in care poate delega, prin ordonanţă, organelor de cercetare penalä efectuarea unor acte de urmărire
penalä [ad. 324 alin. (3) CPPJ.
Sfera actelor de urmărire penală care pot fi delegate, potrivit dispoziţiilor art. 201 alin. (2) raportat Ia art. 200 CPR se
rezumă Ia acteie proceduraĺe, de pildä, audierea unui subiect procesual. efectuarea unei cercetäri Ia faţa Iocului, ridicarea unor
obiecte etc, Nu pot face obiectul delegärii actele şirnasurde procesuate. de pildä, Iuarea msuńIor preventive, incuviinţarea de
prchatorii etc Pentru aceste cnnsiderente, varianta de räspuns de Ia Iitera B este singura corectă.
Comisia de soluţionare a conlestatiilor a reţinut că varianta de ( (itera C nu este corectă. intmcât potrivit art 201 aűn. (2)
CPP rapoflat ia art 200 ahn. (2) CPP iuarea mčisuriÍorpreventive nu poate fonna obiecrui d&egärü

I 19. Răspuns. B (prhnire în proťesîe avocat defînitiv, august 2019)

—

Aşa cum am arătat anterior. in cazul infracţiunilor pentru care urmărirea penalä trebuie efectuatä personal de către procuror
Iegea prevede posibi!itatea efectuărń unor acte procedurale de către organele de cercetare penală, în baza delegăhi procurorului
[art. 324 alin. (3) CPP] Aşa fiind, varianta dc răspuns de Ia !iteraAesteeronată, iarvarianta de răspuns de Ia Iitera B este corectä,
Varianta de răspuns de Ia Iitera C este eronată din două motive: (i) procurorul nu poate delega organului dc cercetare
penală efectuarea nricărui act de urmrire penală, ci numai efectuarea unor acte proceduraIe. actele procesuale fiind excluse
(art 324 alin. (4) CPP]: (ii) ordonanţa procurorului nu este supusá confirmärfl procurorului ierarhic superior. De altfel, niciun act
aI procurorului nu este supus conflnnärü procuromlui ierarhic superior, anumite soluţii fiind insă supuse verificăńi sub aspectui
temeiniciei şi iegalită ţii pmcurowíui iera rhic superior (de pildă. rechizitoriul, ordonanţa de renunţare Ia urmärirea penalä).

I 20. Räspuns: C (primire in proĺesie avacat definitiv, august 2019)

—

Aşa cum am arătat anterior, actele şi másunle prociirnrului nu sunt supuse confirmärii procurowlui ierarhic superior În
exercitarea activităţii de supraveghere a urmăririi penale. procurowl are obligaţia să vegheze Ia respectarea Iegii in efectuarea
urmäririi penaie de către organee de cercetare penalá, actele nelegale urmănd a fi infirrnate prin ordonanţă şi. in mäsura in
care este posibil şi oportun, reíăcule.
Procurorul poate sä dispună cu privire Ia efectuarea oricărui act de urmärire penală de către organele de cercetare penală,
dispozíţiile date fiind obligatorii şi prioritare pentru organul de cercetare Organele ierarhic superioare ale poliţiei judiciare nu
pot da indrumări sau dispoziţii privind cercetarea penală [art. 303 alin, (2) CPP).
Tn cazul neindeplinirii dispoziţiilor date privind efectuarea cercetării penale, procurorul poate aplica organului de cercetare
penalä amenda judiciarä [ad. 283 alin. (4) Iit. m) CPP), Fiind o sancţiune procesualä, procurorul va reţine prin ordonanţa prin
care aplică amenda judiciară care anume dintre dispoziţiile date in scris (prin ordonanţa de restituire, note de indrumare etc.)
nu au fost îndeplinile, importanţa lor in economia cauzei şi motivele pentru care nu au fost indeplinite in termenul stabilít,

1.4. DesfäsuTarea urmăririi penale

I 21. Räspuns: A, B (N8: in prezent, A, C) (primire in profesie — avocat definitiv, 2014)

Prezenta intrebare vizează actele de urmărire penalä care se circumscriu competenţei organelor de cercetare penalä care
efectueazä urmärirea penalä,
Tn prezent, variantele de Ia Iiterele A şi C sunt corecte, faţä de dispoziţHle art, 305 alin. (1) şi (3) CPP, modificate prin
O.U.G. nr 1812016. Astfel, potrivit dispoziţhlor menţionate, organele de cercetare penală au compelenţa dea dispune inceperea
IOAN-PAULCHI, VICTOR VÂDUVA EXPLICAŢII 789

urmăririi penale CU privire Ia faptä. De asemenea, aceleaşi organe de urmărire penală au Competenţa să dispună continuarea
urmăririi penale faţă de suspect, măsură supusă Conflrmări procurorului intr-un termen de 3 zile.
Faţä de toate acestea, avănd Tn vedere Că infraCţiunea prevăzută Ia art 194 CP nu este una dintre CeIe date in Competenţa
exClusivă a procurorului de efeCtuare a urmäririi penale, variantele de răspuns de Ia Iiterele A şi C sunt Corecte.

22. Răspuns: B, c (admitero INM şi in magistratură, 2016)

Tn viziunea originară a noului Iegiuitor, probele pot fÉ administrate numai in cursul proCesului penaL respeCtiv in perioada
Cuprinsä între momentul înCeperii urmăririi penale in rem şi până Ia pronunţarea hotărării definitive, Cu toate aCestea, Ca urmare
amodifiCăriidispoziţfllorart. 111 cPPt prin O.UG. nr 18/2016! persoanavătămată careaformulatplăngerepenalăvafi
audiată de indată ori fără intărzieri nejustifiCate, deClaraţia dată in aCeste Condiţii Constituind mijloC de probä, Chiar dacä a fost
administrată inainte de inCeperea urmärirH penale [art. 111 alin. (9) şi (10) CPPj. Pentru aCeste motive, variantele de răspuns
CoreCte sunt CeIe de Ia Iiterele B şi C, aCeste proCedee probatorii putănd fi dispuse numai ulterior inCeperii urmăririi penale in rem.

I 23. Răspuns; C (admitere INM şi în magistratură, 2016)

Potrivit dispoziţfllor art 305 alin. (3) CPP, efectuarea în Continuare a urmăririi penale faţă de suspeCt poate fÉ dispusă,
prin ordonanţă, atăt de Către procuror (indiferent daCă supraveghează ori efectueazä personal urmărirea penală), căt şi de
Către organele de cerCetare penală (numai daCă aCeste organe efeCtuează urmărirea penală), in aCest din urmă caz măsura
fiind supusä Confirmării proCurorului de Caz, in termen de 3 zile. La fel vor proCeda organele de CerCetare penalä şi in ipoteza
extinderii urmăririi penale faţă de suspect, reţinerea noilor infraCţiuni in sarCina aCestuia prin ordonanţa organelor de poliţie
judiCiarä fiind supusă Conflrmării proCurorului de caz, in termen de 3 zile [art. 311 alin. (2) CR9.
comisia de soluţionare a Contestaţiilor a subliniat faptul că, potrivit dispoziţhior art. 305 alin. (3) CPP astfel cum a fost
modificat prin 0. U. 0. nr 18/2016! efectuarea în continuare a urmärirü penale faţä de suspect poate fi dispusă de organul de
urmărire penală, sintagmă care se referă atăt la procuror, cát şi la organele de cercetare penală.
Pentru aceste considerente, singurul räspuns corect este ceI de Ia Iitera C.

I 24. Răspuns: B (primire in proťesie avocat stagiar, 2014)

—

În procesul penal romăn, depozitarul acţiunii penale este exclusiv procurorul, organul de cercetare penală, judecätorul ori
instanţa neavănd competenţa funcţională dea dispune punerea in mişcarea acţiunii penale.
Raportat Ia aceste considerente, variantele de răspuns de Ia Iiterele A şi c sunt eronate.
Varianta de räspuns de Ia Iitera B este corectă, mäsura punerii in mişcarea acţiunii penale se dispune de către procuror, de
regulă, prin ordonanţă, insă, in cazul particularal infracţiunilorde audienţă, in condiţiile Iegii, procurorul poate dispune această
mäsură prin declaraţie orală, consemnată in incheierea de şedinţă.

I 25. Răspuns: A (admitere în magistratură, mai 2018)

Procedura audierii anticipate este dată in competenţa exclusivä a judecätorului de drepturi şi Iibertăţi (aşa cum este firesc,
procedeul probatoriu fiind efectuat in cursul urmăririi penale), organ jurisdicţional care va audia persoana vătämatä, partea
civilä, partea responsabilä civilmente sau martorul cu privire Ia care există riscul sä nu mai poatä h audiatin cursul judecăţii, în
camera de consiliu, cu participarea procurorului şi citarea părţilor şi a subiecţilor procesuali principali, Faţă de toate acestea,
se constată că variantele de răspuns de Ia Iiterele B şi c sunt eronate.
Varianta de Ia Iitera Aeste corectă, putăndu-se aprecia cä, in anumite imprejurări, imposibilitatea martorului dea se deplasa
Ia instanţă, in cursul judecăţii, ca urmare a inrăutăţirii inevitabile a afecţiunii medicale de care acesta suťeră, se circumscrie
condiţiilor Iegale prevăzute de art 308 alin. (1) CPP.
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a apreciat că varianta de la litera A este corectă, intrucăt, potrivit dispoziţiilora,t. 308
alin. (1) CPP atunci cănd există riscul ca persoana vătämată, paMea civilă, padea responsabilă civflmente sau un maflorsă nu
mai poatä fi audiat in cursul judecă ţü, procurorul poate sesiza judecătorul de drepturi şi libeflăţi Ţn vederea audierü anticipate
a acestuia. ĺn varianta de răspuns de Ia litera A se făcea referire Ia un maMor grav bolnav, aşa incăt exista riscul ca acesta să
nu mai poată fi audiat în cursul judecăü, fiind pe deplin aplicabile dispoziţiile art 308 alin. (1) CPP.

26. Răspuns: c (admitere INM, noiembrie 2019)

Procedura audierii anticipate cunoaşte două etape distincte, una de verificarea admisibilităţii audierii de către judecätorul
de drepturi şi Iibertăţi, obligatorie, şi cea de-a doua in care are Ioc audierea propriu-zisă, eventuală, incidentă numai dacă
judecătorul admite cererea procurorului. Tn prima etapă, desfăşurată in camera de consiliu, fără citarea părţilor şi a subiecţilor
procesuali principali şi fără participarea procuroruluijudecătorul de drepturi şi Iibertäţi va verifica indeplinirea condiţfllor prevăzute
de Iege, respectiv existenţa unui risc real ca persoana vätämată, partea civilă, partea responsabilă civilmente sau un martor
să nu mai poată fi audiat în cursul judecăţii, Dacă cererea procurorului de audiere anticipată este ťundamentată pe ipoteza
prevăzută Ia art. 308 alin. (4) CPP, judecătorul va verifica dacă îngrijorarea procurorului privind victimizarea secundarä a
subiectu!ui procesual este sau nu justiflcată. Aşadar, judecătorul nu va verifica pertinenţa, concludenţa ori utilitatea probei în
790 EXPLICAŢ1I DREPT PROCESUAL PENAL, 11. PARTEA SPECIALÄ

aceastä procedură, relevanţa audierii subiectului procesual fiind Iäsatä exclusiv Ia aprecierea procurorului, ca organ judiciar
chemat să asume soluţia Ia finalul urmäririi penate, De reţinut este că in aceastä procedurä nu poate h audiat suspectul sau
inculpatut (cu toate că in unele situaţii ar putea fi justihcată audierea anticipată şi a acestor subiecţi procssuali), dar aceasta
nu Înseamnă că inculpatul nu poate fl ascultat de cätre judecătorul de drepturi şi Iibertăţi in cadwl altor proceduri (de pildă. În
procedura soluţionărń propunerii procurorului de Iuare a măsurii arestului preventiv).
Faţă de toate acestea, varianteie de räspuns de Ia Iiterele A şi B sunt eronate, Comisia de soiuţionare a contestaţiilor a
reţinut că stabiiirea utilită(ü, pertinen(ei şi concludenţei audierii in faza de urmärire penală este dreptul exclusiv (şí necenzurabil)
al organului de urmărire penalä, judecätoruiui de drepturi şi libeflăţi nefiindu-i ingäduit— conform afl. 308 CPP— să wspingă
odministrarea anticipată a acestei probe decăt pentru neindeplinirea ceńn(elcr de urgenţă.
Varianta de răspuns de Ia Iitera C este corectă, Tntrucăt măsura punerii in mişcare a acţiunii penale se referă Ia taptele
cu relevanţä penală care fac obiectul cauzei, si nu incadrarea juridică dată acestora, Aşadar dacă este greşitä caliricarea in
drept a faplelor pentru care s-a dispus punerea in miscare a acţiunii penale şi trebuie schimbatä. procurorul procedează În
acest sens. Dacă insă schimbarea incadrăńi juridice se impune prin raportare Ia fapt&e noi descoperite in cauză (de pildä. se
descoperä că inculpatu( a proferat ameninţări pentru păstrarea bunului sustras), anżeriorschimbăňi incadrării juridice procurorul
va dispune exlinderea urmăririi penale si a acţiunii penale.

27. Răspuns: C (primire în profesie — avocat stagiar. 2018)

Din cauza ingerinţei grave in dreptul Ia Iibertate a persoanei. Iegiuitorul a prevăzut precis termene maximale ale măsurilor
privative de Iibertate atât pentru faza urmăririi penale, căt şi pentru ĺazele care ii urmeazä in procesul penaL AstfeL potrivit
art 236 alin. (4) CPP, durata totală a arestärii preventive a inculpatului in cursul urmăririi penale nu poate depăşi un termen
rezonabil şi nu poate Ii mai rnare de 180 de zile. Astfel, constatăm că varianta de răspuns de Ia Iitera c este corectä.
Tn măsura in care, in cursul urmăririi penale, procurorul constată că au incetat temeiurile care au determinat Iuarea măsurii
preventive ori au apărut imprejurări noi din care rezultä nelegalitatea măsurii, dispune revocarea, in cazul măsurilor prevontivo
pe care Ie poate lua (Łe. reţinerea, controlul judiciar cu sau fără cauţiune), indiferent ce organ judiciar a dispus măsura (organ
de cercetare penală ori judecätor de drepturi şi Iibertäţi), sau sesizeazä judecătorul de drepturi şi Iibertăţi pentru a dispune in
consecinţä, in cazul măsurii arestului preventiv arestutui Ia domicitiu [art. 242 alin. (4) CPPI. Tn concluzie, se constată că
padajarea competenţei funcţionale de a dispune asupra drepturilor şi Iibertăţitor fundamentale ale persoanei in faza de urmärire
penalä se manifestă şi in sens negativ, revocarea mäsurilor preventive flind, de asemenea, o competenţä partajată in cursul
urmărirfl penale inlre procuror şi judecätorul de drepturi şi Iibertăţi. De aceea, varianta de Ia Iitera A este gresilă.
Cu privire Ia varianta de răspiins de Ia litera B rehnem că nu pot face obiectul delegării sau comisiei rogatorii actele nri
mäsurile procesuale [art. 200 alin. (2), art. 201 CPPJ.

I 28. Răspuns: A (primîre in profesie avocat definitiv, august 2019)

—

Efectuarea in continuarea urmăririi penale faţä de suspect este aI doilea stadiu procesual aI urmăriri penale, moment Ia
care procurorul formulează pentru prima oarä acuzaţii impotriva unei persoane in cauză, Persoana care dobândeIe această
calitate are o serie de drepturi şi obligaţii procesuale, printre acestea numárându-se dreptul de a cunoaşte cauza şi natura
acuzaţiei, dreptul dea da declaraţii, dreptul a li asistală ori reprezentală de un avocat. in cazurile expres prevăzute de Iege
asistenţa Iuridică fiind obtigatorie i asiguratä. obligaţia de a răspunde chemăritor organelor Iudiciare, obligaţia do a se supune
măsurilor impuse de către acestea etc
Referitor Ia variantele de räspuns. avănd in vedere că declaraţia suspectulii reprezintä un mijloc eficient de apărare. este
evident că Înainte dea se apăra acuzatul trebuie să cunoască ce i se reproşează.

I 29. Răspuns: A (primire în profesie avocat definitiv, 2017)

—

In activitatea de efectuare a urmáririi penale pot fi intătnite situaţii care să justiflce mäsum schimbärfl incadrării in drept
date faptei cu care au fost sesizate organele de urmărire penalä ori necesitatea investigärii unor faptelpersoane care nu au
fost menţionate În sesizarea iniţială.
Potrivit dispoziţiilor art 311 CPP, in cazul in care, după inceperea urmărińi penale. organul de urmärire penală constatä
fapte noi, date cu privire Ia participarea unor alte persoane sau imprejuräri care pot duce la schimbarea incadrării juridice a
faptei. dispune extinderea urmăririi penale ori schimbarea incadrării juridice.
Avănd in vedere competenţa organelor de cercetare penalä ale poliţiei judiciare. reţinem că extinderea urmăririi penale
in rem şi schimbarea incadrärii juridice sunt mäsuri care pot íi dispuse de cätre aceste organe fără indeplinirea vreunei alte
formalităţi Atunci cănd urmărirea penală se efectuează ĺaţă deo persoană, extinderea urmădhi penale este supusä conhrmării
procurorului, in acest caz măsura urmănd Iogica efectuării urmäririi penale faţă de suspect [art. 305 alin. (3) CPP].
Tot astfeL extinderea acţiunii penale este datä in competenţa procurorului, respectăndu-se şi de această dată alribuţia
exclusivă a acestuia dea dispune punerea in mişcarea acţiunii penale.
Aşa fiind se constată că varianta de Ia Iitera A este corectă, iar cea de Ia Iitera B este eronată.
IOAN-PAuL CHIS, VICTOR VĂDUVA EXPLJCAŢII 791

Varianta de răspuns de Ia Iitera C este, de asemenea. eronală, faţă de dispoziţiile art. 308 CPP, competenţa de sesizare
a judecătorului de drepturi şi Iibedäţi de a efectua audierea anticipată revenindu-i exclusiv procurorului.

30. Răspuns: c (admitere in magistratnrś, iunie 2019)

Extinderea urmăririi penale reprezintă măsura procesuală prin care cadrul procesual anterior este extins, fie cu privire Ia
ĺapte noi, fie cu privire Ia alte persoane, fie atát cu privire Ia fapte noi, cât şi cu privire Ia alte persoane.
Măsura poate h dispusă de organele de cercetare penală Ori de către procuror, în funcţie de natura infracţiuniilinfracţiunilor
care fac obiectul urmăririi penale. Dacä extinderea urmărińi penale a fost dispusă în etapa de cercetarea persoanei. existănd
suspect in cauzä, extinderea urmăririi penate dispusă de organele de cercetare penală se supune confirmării motivate a
procurorului care supraveghează urmărirea penală, in termen de ceI mult 3 zile de Ia data emiterii ordonanţei [art 311 alin. (2)
cppj.
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut câ din examinarea celor 3 variante de răspuns, din care numai una era cea
comctă, rezultă că singura variantă de răspuns corectă era varianta de răspuns de Ia Iitera C, celelaite 2 variante de răspuns
tîind excluse fie ca urmare a inserärii expresieinumai" (varianta de răspuns de Ia Iitera A), Űe prin refeńrea la un organ judiciar
care nu are o astfel de competenţă (varianta de răspuns de Ia hiera B).

1.5. Suspendarea urmăńrii pena]e

I 31 Răspuns; A, C (admitere INM şi in magistraturä, 2015)

ĺn cazurile prevăzute de Iege măsura suspendării urmăririi penale nu este Iăsată Ia aprecierea procurorului, acesta fiind
obligat să dispună in consecinţă în vederea respectării dreptului Ia apärare aI acuzatului in procesul penal ori in vederea
suspendării termenului de prescripţie a răspunderd penale [art. 312 alin. (2) CPP raportat Ia art. 156 alin. (1) CP] sau pentru
a da posibilitatea pärţilor să medieze conflictul de drept penal, De menţionat este că afecţiunea de care suferă suspectul sau
inculpatul trebuie să fie una gravă, care să iI impiedice să ia parte Ia procesul penaL insă nu trebuie să fle in mod necesar una
dintre cele incurabile, Pe durata suspendării urmăririi penale, conform dispoziţiilor ad. 313 alin. (3) CPP, organele de urmărire
penală continuă să efectueze toate actele a cäror efectuare nu este temporizată de situaţia suspectului sau inculpatului, cu
respectarea dreptului Ia apărare aI părţilor şi aI subiecţilor procesuali. Rezultä, astfeL că sunt corecte variantete de răspuns
de Ia Iiterele A şi C.
Cu privire Ia varianta de răspuns de Ia Iitera C, Comísia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut in esenţă, că, potrivit
dispoziţiilor art 313 alin. (3) CPP organele de urmărire punală continuă să efectueze toate actele a căror indeplinire nu este
impiedicată de sItuaţia suspectului sau inculpatului, cu respectarea dreptului Ia apărare. Efectuarea percheziţiei Ia domiciliul
inculpatului aflat in stare de Iibeťtate, pe perioada suspendărü, nu Iezează in vreun fel dreptul la apărare aI acestuia, preväzut
de textul de lege menţionat.
Soluţia trebuie să fie nuanţată, intrucăt, intr-adevär, potrivit dispoziţiilor art. 159 alin. (11) CPP, numai in cazul persoanei
reţinute sau arestate Iegea impune aducerea Ia efectuarea percheziţiei domiciliare a propriei Iocuinţe, a contrario, nu şi in cazul
suspectul sau inculpatului Iiber Legea a avut in vedere faptul că aceştia din urmă pot dispune intocmai cum doresc asupra
Iiberläţii Ior de mişcare, respectiv pot să asiste ori nu Ia efectuarea percheziţiei domiciliare, cu alte cuvinte, sunt in siluaţia de
a dispune in mod Iiber asupra dreptului Ior Ia apărare. Aşa f,ind, in cazul suspendärii urmäririi penale pe perioada desfăşurării
procedurii medierii, este evident că suspectul sau inculpatul Iiber va putea să dispună de dreptul säu la apărare islocmai cum
am arătat mai sus, insă nu cu aceeaşi tărie se poate afirma că aceeaşi este situaţia si aceeaşi trebuie să fle soluţia in cazul
in care suspectul sau incutpatul se află internat in spitaL poate chiar imobilizat Ia pat

I 32. Râspuns: C (admitere in magistraturá, iunie 2019)

Urmărirea penală poate fi suspendată, intreruptă ori terminată. in condiţiile Iegii.
Suspendarea urmăririi penale (art. 312 CPP) are Ioc atunci cánd se constată (i) printr-o expertiză medico-IegaIá că suspectul
sau inculpatul suferä de o boală gravä, care iI impiedică să ia parte Ia procesul penal, (ii) că există un impediment Iegal temporar
pentru punerea in mişcarea acţiunii penale faţä de o persoană ori (ih) că a fost declanşatä procedura medierü, potrivit Iegii.
Suspendarea urmăririi penale poate fi dispusä numai de către procuror. din oficiu ori Ia propunerea organului de cercetare
penală.
Pe perioada suspendării, organele de urmărire penală continuă să efectueze toate actele a căror indeplinire nu este
impiedicală de situaţia suspectului sau inculpatului, cu respectarea dreptului Ia apärare aI părţilor sau aI subiecţilor procesuali
[art. 313 alin. (3) CPP].
Comisia de soluţionare a contestaţhlor a reţinut cä, in varianta de răspuns de ta t#emA, Comisia de elabomre a subiectetor
a inserat expresia numai', astfel că această variantä de răspuns nu este corectă. deoarece suspendarea urmădńi penale se
dispune atăt in cazul ‚.bolü grave [ad. 312 alin. (1) CPP], căt şi in cazul in care .există un impediment Iegal temporar pentru
punerea in mişcare a acţiunii penale [afl. 312 alin. (2) CPP]. Această explicaţie a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor
792 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL PENAL. 11. PARTEA SPECIALÄ

trebuie citítá cu anumite rezerve, intrucăt nu Iimitarea numaF este cea care face greşit răspunsul. ci competenţa dea dispune
măsura suspendärii.
ĺn conlinuare. Comisia a stabilit cä nu este intemeiată nici a doua contestaţie, în care se susţine că varianta de răspuns
de la litera B arfl fost cca corectă. deoarecc, conform cr1. 313 alin. (3) CPP Jn timpulc& unnărirea penală este suspendatä.
organele de cercetare penală continuă să eĺectueze toate acte/e a cäror îndeplinire nu este impiedicată de sítuaţia suspectuluí
sau inculpatului, cu respectarea dreptului Ia apäram al pägdor sau subiecńor procesuali. Or, se observă că la elaborarea
vaňantei de räspuns de Ia Iitera B Comisia de elaborare a subiecteĺor a inserat expresia oricămĹ act de urmădm penală,

33. Răspuns: B (prîmire in proťesie avocat stagiar, august 2019)

—

Penlru respectarea dreptului Ia apărarea acuzatului, legiuitorul a preväzut faptul că, in cazul in care se constată, printr-o
expediză medico-Iegală, că suspectul sau inculpatul suferä de o boalä gravă care il împiedică sä ia parte Ia proces, procurorul
dispune suspendarea urmăririi penale, Prin măsura suspendării urmăriri penale procurorul amănä, în fapt, numai efectuarea
actelor de urmărire, respectiv efectuarea actelor constitutive ale procesului penal şi soluţionarea cauzei (decizia asupra
urmăririi). Apreciem în acest sens, intrucăt in timpul căt urmärirea este suspendată, organele de cercetare penală continuă să
efectueze toate actele a căror indeplinire nu este impiedicată de situaţia suspectului sau inculpatului, cu respectarea dreptului
Ia apărare aI pärţilor sau subiecţilor procesuali principali [art. 313 alin. (3) CPP].

1.6. Cĺasarea şi renunţarea ła urmărirea penatä

I
34. Räspuns: A (admitere INM şi in magistratură, 2017)
Clasarea cauzei şí renunţarea la urmărirea penalá reprezintă soluţii de neirimitere in judecată pe care Ie poate dispune, in
condiţflle Iegii, procurowl care supraveghează sau eíectuează urmărirea penală. Diferenţa dintre cele două soluţii este aceea
că, spre deusebire de soluţia renunţarii, care so fundamcntoază po o acţiune pcnalä Iatc-ntă sau activaw cäreia nu ii Iipsesc
nici Iemeiul, nici obiectul, in cazul soluţiei clasării, fie temeiul acţiunii penale Iipseşte, fle aceasta nu are obiecL De asemenea.
mai retinem soluţia clasärii fundamentată strict pe aspecte de formä. care poate b dispiisă in CR7111 piăngerii (penaie sau
preatabile) şi denunţului informe
Pevenind Ia soluţia clasării. soluţie care va b incidentă ori de căte ori este indeplinită condiţia negativä a cxictcnţci vrcunuia
dintre cazurile prevăzute de art 16 CPP. reţinem câ aceasta poate ii dispusă numai de către procuror. in cadrul unei competenţe
funcţionale exclusive de soluţionare a urmărirń pena!e Ordonanţa de clasare va fi comunicată persoanelor nteresate in genere,
de pitdă, pcrzoanei caro a făcut cc;izarca ;n cazul scsizări:or externe —. suspectului ori inculpatului in cazul in care este
—

cunoscut oricărei alte persoane care ar putea justifica un interes procesual. Subiecţii procesuali cărora Ii s-a comunicat
—‚

soiuţia de clasare dispusá de calre procuror pot íormula, de regula, plangere impotnva acesteia )a procurorul ierarhic superior
procurorului de caz şi, ulterior, in cazul unei soluţii de respingerea plăngerii, Ia judecälorul de cameră preliminară din cadrul
instanţei competente sä judece cauza in fond.
Ordonanţa de netrimitere in judecală va putea conţine, alăturat dispoziţiei de clasare, dispoziţii complementare privind,
printre aIIete, cheltuielile judiciare, cuantumul aceslora, precum şi persoana care e va supoda. Obligaţia de a suporta cheltuielile
judiciare este fundamentatä fie pe cutpa inĺracţionalä, fie pe culpa procesuală, după cum acestea au ĺost avansate in vederea
rezotvärii raportului de conbict ori in vederea soluţionärii/judecării unor cereri in Iegălurä cu ele In cazul in care soluţia procurorului
s-a fundamentat pe cazul de impiedicare a acţiunii penale prevăzut la art. 16 alin, (1) Iit, a) CPP <fapta nu existä), este evident
că nu se poate reţine vreo culpä infracţională in sarcina suspectului, astĺel că acesla nu va putea b obligat Ia plata cheltuielilor
[art. 275 alin. (5) rapodat Ia alin. (1) CPP].
Ordonanţa procurorului, chiar dacă nu mai poate face obiectul plăngerü in condiţiile art. 336 şi urm. CPP, poate fi inbrmată
ori revocată, in condiţüle art. 335 CPP. Infirmarea soluţiei va fi dispusä intotdeauna de cätre procurorul erarhic superior
procurorului de caz, atunci cănd va consta(a că nu a existat imprejurarea pe care se intemeia ciasarea [art. 335 alin. (1) CPP],
iar revocarea va fi dispusä intotdeauna de către procurorul care a dispus soluţia in cauzä [ad. 335 alin. <2) CPP] (M. Uonotu
Ş.A., p. 1381; N. VoLoNctu ş A., p. 953). Cu toate acestea, apreciem că opinia trebuie nuanţală. intrucăt esle adevărat cä
revocarea va fl dispusă de către procurorul care a dispus soluţia in cauză [procurorulrevocă ordonana', in exprimarea Iegii.
art 335 alin. <2) şi (3) CPPI. insă Ia fel de adevärat este cä. potrivit principiului unitäţii de direcţie, un procuror poate b inlocuit
de un coleg aI säu, fie că este vorba despre un alt procuror cu funcţie de execuţie căruia i-a fost repartizat dosawl, fie că este
vorba chiar despre conducătorul unităţii, ceI din urmă insă nu in această calitate, de procuror ierarhic superior procurorutui de
caz, ci in calitatea sa de procuror pe care nu si-a pierdut-o prin asumarea funcţiei de conducere.
Pentru aceste motive, se constată că singurul räspuns corect este ceI de la Iitera A.

I 35. Răspuns: C (primire in proťesie avacat deflnitiv, august 2019)

—

Aşa cum am arätat mai sus. clasarea. ca soluţie de netrimitere in judecală, se dispune numai in prezenţa cazurilor prevăzute
Ia ad. 16 alin. (1). Ca soluţie de neunnädre, clasareaeste dispusä. de regulä, atunci cănd condiţiile de fond şi deformă esenţiate
I0AN-PAUL CHI. VICTOR VĂOUVA EXPLICAŢII 793

ale sesizärii lipsesc. Aşadar, varianta de räspuns de Ia Iitera A este eronatä, clasarea neflind dispusä exclusiv atunci când se
constatä unuI dintre cazurile prevăzute Ia art. 16 alin. (1) CPP.
Varianta de răspuns de Ia litera B este eronatä, intrucăt se referă Ia soluţia renunţării de Ia urmărirea penală, şi nu Ia soluţia
clasării. Pentru condiţiile de dispunere a renunţării Ia urmärirea penală trimitem Ia art. 7 alin. (2> şi art 318 CPP.
Aşa cum am arătat anlerior, ordonanţa de clasare poate conţine dispoziţii complementare, referitoare Ia mäsurile procesuale
dispuse in cursul urmăńrii penale. Ín cazul în care au fost dispuse măsuri preventive in cursul urmăririi penale, măsuri care se
află in fiinţă Ia momentul soluţionärii cauzei, procurorul va constata consecutiv dispunerii clasărń cauzei incetarea de drept a
mäsuńi preventive [art. 315 alin. (4). art. 241 alin. (1) Iit. b) CPPJ.

36. Răspuns: B (primire in profesie avocat stagiar, auyust 2019)

—

Potrivit art 328 alin. (3) CPR procurorul intocmeşte un singur rechizitoriu chiar dacă Iucrările urmăńńi penale pńVesc mai
multe fapte ori mai mulţi suspecţi şi inculpatului şi chiar dacă se dau acestora rezolvări diferite. Aşadar, alăturat soluţiei de
trimitere in judecată dispusă prin rechizitoriu, procurorul va dispune clasarea sau renunţarea Ia urmărirea penală, atunci când
s-a efectuat urmărirea penală şi cu privire Ia alte fapte ori alte persoane care justiflcă aceste soluţii.
Faptul că soluţia de clasare a fost dispusă de către procuror prin rechizitoriu, şi nu prin ordonanţă, nu este de naturä a
sustrage dreptul Ia plăngere a persoanelor interesate, Referitor Ia aceasta, este de reţinut faptul că procurorul ierarhic superior
veriflcă Iegalitatea şi temeinicia soluţiei de trimitere in judecată, nu şi a soluţiilorde netrimitere in judecată. Aşadar, prin menţiunea
veriflcării rechizitoriului procurorul ierarhic superior nu respinge implicit orice critică s-ar face referitor Ia soluţia de netrimitere
injudecată. Aşadar, impotńva soluţiei de clasare, dispusă de către procuror, orice persoană interesată poate formula plăngere
Ia procurorul ierarhic superior aI procurorului de caz (prim-procurorul parchetului, procurorul general, procurorul şef-sec(ie sau,
dupä caz, procurorul ierarhic superior aI acestora) şi. in cazul respingerii plăngerii. Ia judecătorul de cameră preliminarä de Ia
instanţa cäreia i-ar reveni competenţa să judece cauza in primă instanţă.
ĺn fine, mai reţinem că atunci cănd in etapa soluţionării cauzei de către procuror se constată necesitatea Iuării unei mäsuri
preventive, procurorul poate propune judecătorului de cameră preliminară Iuarea măsurii preventive (art. 330 CPP). In consecinţă,
varianta de Ia Iitera B este corectă.
37. Răspuns: C (admitere INM şi in magistratură, 2017)
Măsuriîe asigurătorii, după cum sugerează denumirea Ior, au rolul dea asigura executarea dispoziţiilor penale (i.e. conflscarea,
amenda), civile (ie. despăgubirile civile, cheltuielile judiciare făcute de părţi) ori administrative (cheltuielile judiciare avansate
de că(re stat) şi pot ri dispuse in tot cursul procesului penal, din oflciu sau Ia cerere, Odatä Iuate de către procuror in cursul
urmăńrii penale, prin ordonanţa de clasare se va dispune şi asupra acestora, in sensul ridicării ori menţinerii Ior, flind indiferent
dacă măsuhle procesuale au fostdispuse din oficiu ori Ia cerere [art. 315 alin. (2) Iit. a) CR9. Menţinerea măsurilorasigurătorii
va putea fi dispusă de cätre procuror numai atunci cănd au fost Iuate in considerarea executării mäsurii confiscării speciale,
a cheltuielilor judiciare ori a despăgubirilor civile, In acest din urmă caz. măsura asigurätorie se va menţine indiferent dacă
persoana vätămată este majoră ori minorá, pentru un termen de ceI mult 30 de zile de Ia comunicarea soluţiei, după care vor
inceta de drept dacă persoana vătămatä nu introduce acţiune in faţa instanţei civile.
Pentru aceste motive, răspunsul corect este ceI de Ia Iitera 0.

I 38. Răspuns: B (primíre in profesie avocat stagiar, 2014)

—

Clasarea este soluţia prin care procurorul stinge acţiunea penalä şi intrerupe urmärirea penală, implicit procesul penaL Soluţia
poate fi dispusă numai de către procuror, de regulă, prin ordonanţă Iad. 314 alin. (1) Iit. a) CR9, iar atunci când in cauzä
procurorul dispune atái żrimiterea in judecată, cât şi soluţia clasărü, prin rechizitoriu (art. 328 alin. (3) CR9.
Faţă de aceste dispoziţii Iegale, varianta de Ia Iitera B este corectă.

I 39. Răspuns: A, B (prîmire in profesie avocat stayiar, 2017)

—

Soluţia clasării produce in mod natural efecle asupra mäsuńlor procesuale dispuse in cauză, Aceasta pe bună dreptate,
intrucăt, stinsă flind acţiunea penală. măsurile procesuale dispuse in vederea bunei administrări a justiţiei sunt Iipsite de
obiect. Aşa flind, măsurile preventive vorinceta in ipoteza dispunerü unei soluţh de clasare, chiarnedeflnitivä (art. 315 alin, (4),
art. 241 alin. (1) Iit. b) CPPJ.
Tot astfel, soluţia clasärii ocazioneazä o reevaluare din partea procurorului cu privire Ia oportunitatea măsurilor asigurätorii,
pornind de Ia temeiul soluţiei acesta dispunănd fie ridicarea or, fle menţinerea [art. 315 alin, (2) Iit. a) CPP].
Ordonanţa de clasare se comunică in copie persoanei care a făcut sesizarea, suspectului, inculpatului sau, după caz, altor
persoane interesate tart. 316 alin. (1) CPP].
Avănd in vedere toate acestea. variantele de Ia Iiterele A şi B sunt ambele corecte.
794 EXPLICAŢII DREPT PROCESUAL PEJAL 11. PARTEA SPECIALÄ

40. Răspuns: B, c (primire în proťesie avocat stagiar, 2018)

—

In cursul urmäririi penale. procurorul stinge acţiunea penală prin dispunerea unei soluţii de netrimitere in judecată, clasarea
ori renunţarea la urmărirea penalä.
Soluţia clasăňi este supusă plăngerii Ia procurorul ierarhic superior procurorului care a dispus soluţia şi. ulterior şi eventual.
judecătorului de cameră pre!iminarâ din cadrul inctanţei competentc. Soluţia ronunţärii la urrnădrea penală este supusă contirrnăhi,
din oíiciu şi în cascadă. procurorului ierarhic superior procurorului care a dispus soluţia şi judecătorului de cameră preliminară
din cadrul instanţei compelente.
Soluţiile de netrimitere in judecată pDt fi revncate ori infirmate, in condiţiile Iegik De pildă, revocarea clasârii va ti dispusă
alunci când au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispärul imprejurarea pe care se întemeia clasarea
[art. 335 alin. (2) CPPJ.
In consecinţă, variantele de Ia Iiterele B şi C sunt corecte.

I
41. Răspuns: A, C (admitere 1NM şi în magistratură, 2016)
Renunţarea Ia urmărirea penală poate fi dispusă de către procuror numai ca o soluţie de netrimitere in judecată (ceea ce
implică ceI puţin măsura inceperii urmăririi penale in rem), niciodatä ca o soluţie de neurmärire. Aşa fiind, renunţarea Ia urmărirea
penalä va putea fi dispusă numai dacă s a început urmärirea penală in rem, chiar dacä s a dispus sau nu continuarea urmăririi
penale cu privire Ia suspect sau chiar dacă sa pus sau nu in mişcare aąiunea penală.
Renunţarea Ia urmărirea penalä poate fi dispusă in tot cursul urmăririi penale, indiferent de stadiul procesual. Soluţia
renunţării Ia urmărirea penală va fi Iegal dispusă, chiar dacä autorul infracţiunii nu este cunoscut, dacă fapta in concreto nu
indeplineşte condiţia nteresului public care să justifico urmărirca acesteia. Soluţia dispusă de către procuror este supusă
verificării sub aspectul temoiniciei şi Iegatităţii de către procurorul ierarhic supericr procurorului de caz (in cazul procurorului din
cadrul Parchetului de pe Iănqă Înalta Curte de casae si Justitie, de către procuroml-sef de secţîe) i este supusä cnnfirmădi
judecătorului de cameră preliminară. Aşa fiind, faţä de împrejurarea că soluţia renunţärfl Ia urmăńrea penală este supusă ex
officio controlului obligatoriu. partea interesată nu va mai putea formula plángere impotriva acestei solut)i, întrucât un asemenea
demers ar fi Iipsit de eflcienţă Acesla este mntivul pentru care dispoziţiile an 339 alin (4) si an 340 alin fl) cPp au fost
modif:cme în sensul înlăturärii soluţiei renunţärii Ia urmäńrea penală dintre soluţiile care pot face obiectul plăiigerik Rezultă din
cele oxpuse că atät varianta de Ia Iitera A. căt şi cea de la Iitera c sunt corecte, cea de Ia Iäera B fiind eronată
La ĺel a apreciat i comisia de soluţionare a contestaţiilor. in motivarea soluţiei de respingere arătăndu-se că, prin
oas nr I&2Oi6, dispoziţüie afl. 339 ahn. (4) şi ceie ate art 31Q abn. (1) CPP au fost modificatc. astťei că pI&ngerea
adresatä pmcumrutui iera rhic superior sau instanţei vizea-ä exclusiv soiuţia de ciasare dată de procuror iar nu şi pc cca do
renunţare ia urmăńma enaIä. Acoastă uWmä snhźţie nu maI pnntn fl atacatä snpamt de persoaneĺe interesate, printre cam
şi suspectui, deoarece, urmare a rnodificäriior aduse dispoziQ or art 318 CPP prin aceeaşi OU.G. nr 18/2016, ordonanţa de
renunţare ta urmărirea penaiă este supusä controlului ierarhic sub aspectul legalităţü şi temeíniciei, dupä cam este supusă
confirmäni, în termen de IO zfle de ta data ia care a fost emisä, judecătoruiui de camerä pretimínară competent [aM. 318
ahn. (1O)-(16) CPPJ. Potrivit dispozi{Üior ahn. (16). incheierea prin care judecätorui verifică legalitatea şi temeinicia soluţiei de
renun(are ta urmärirea penală şi pronunţă una dinlm soluţiile menţionafe ia ahn. (15) este definitivä, prin urmare, nici aceasta
nu poate fi atacatä dc către suspect.

I 42. Răspuns: c (primire in profesie avocat definitiv, 2018)

—

Renunţarea Ia urmärirea penalä poate fi dispusă faţä de autor necunoscut, suspect sau inculpat, minor sau major, in cazul
infracţtunilor pentru care Iegea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii de ceI mult 7 ani Iart. 318 alin. (1) şi (3)
cpj, dacă nu au avut ca urmare moartea victimei [art. 318 alin, (5) CPP
Rezultă, astfel, că este corectă numai varianta de răspuns de Ia Iitera C.

I 63. Räspuns: A, c (admitere INM şî in magistratură, 2015)

Renunţarea Ia urmărirea penală poate fi dispusă pur şi simplu sau sub condiţia indeplinirii uneilunor obligaţii ln acesi sens,
-

procurorul poate dispune, in urma consultării suspectului sau inculpatului. să repare paguba produsă persoanei vätämate.
intr-un termen care nu poate fi mai mare de S Iuni sau, pentru obligaţiile asumate prin acord de mediere, mai mare de 9 IunL Aşa
fiind, se constată că varianta de Ia litera A este corectă.
Varianta de ta Iitera B este eronată atät sub aspectul competenţei organului de jurisdicţie care se va pronunţa asupra soluţiei
de renunţare Ia urmădrea penală, căt şi sub aspectul posibilitäţii acestuia de a inlătura una sau mai mulle obligaţii impuse.
In fîne, varianta de la Iitera C este corectă faţă de dispoziţiile art- 335 alin (3) raportat Ia art. 318 alin. (9) CPP.
comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că, potrivit dispoziţiflor art 318 atin. (3) [aűn. (6) in prezent, n.a.] CPP
pmcurorui, dacă renunţă ia urmărirea penaiâ, poate dispune, după consuitarea suspectuiui sau a incutpatutui, ca acesta să
îndepiinească, printre alte obtigaţii, şipe aceea de a repara paguba. Rezuitä că norma de prncedură se referä atât ia suspect.
căt şi la incutpat.
 I

IOĂN-PAUL CHIS, VICTOR VĂOUVA EXPLICAŢII 795

44. Răspuns: B (prim!re in profesie avocat sta giar, august 2019)

—

Renunţarea Ia urmărirea penală poate fi dispusă atât in rem. căt şi in personam. Concluzia rezultä din interpretarea
dispoziţiilor art 31 8 alin. (3) CPP care extinde, în cazul in care aulorul faptei esie cunoscut sfera elemenlelor pe care lrebuie
să Ie aibă in Vedere procurorul Ia dispunerea soluţiei. Asadar, când autorul faptei nu este cunoscut. rezultă cä renunţarea Ia
urmărirea penală va putea ri dispusă in baza elementelor referitoare Ia ĺaptă [ad. 318 alin. (4) CPP]. ĺn aceste condiţii, dacă
renunţarea Ia urmărirea penală poate fi dispusă şi exclusiv Ia faptă, in stadiul procesual aI investigării faptei, este evident că
Varianta de răspuns de Ia Iitera A este eronatá
Ordonanţa prin care procurorul dispune renunţarea Ia urmărirea penală este supusä verificării sub aspectul Iegalităţii şi
temeiniciei de către procurorul ierarhic superior [art. 318 alin. (10)1, Varianta de răspuns de Ia Iilera B este corectă, insă cu
următoarea precizare: competenţa de verificare sub aspectul temeiniciei şi Iegalităţii soluţiei de renunţare Ia urmărirea penală
revine prim-procurorului parchetului, numai in cazul în care procurorul care a dispus soluţia funcţioneazä la un parchet de pe
lângă judecătorie sau la un parchet de pe lăngä tribunal.
Varianta de răspuns de Ia Iitera C este eronată, faţă de dispoziţiile art 318 alin. (16) CPR

j 45. Răspuns: C (primire în profesie avocat deťinitiv, august 2019)

—

Desfiinţarea totală sau parţialä a unui inscris, reglementată in art. 25 alin. (3) CPP, reprezintă o modalitate fle de reparare
in natură a prejudiciului cauzat prin infracţiuni de rezultat (cănd desfIinţarea unui inscris constituie o măsură de restabilire a
situaţiei anterioare săvărşirii infracţiunii), fle de inlăturare a stării de pericol ce ar deriva din menţinerea in circuitul civil a unor
inscrisuri necorespunzătoare adevärului, caracteristică infracţiunitor de fals (I.C.C.J., s. pen., dec. nr 37/N2017).
Atât atunci când reprezintă o formä specială de restabilire a situaţiei anterioare. căt şi atunci cănd desfIinţarea totală sau
parţială a inscńsului este necesarä pentru inlăturarea unei stäri de pericol pentru circuitul civil, măsura va Ii dispusă de către
instanţa de judecată şi in Iipsa unei constituiri de parte civilă.
Aşa fiind, starea de pericol generată de existenţa documentele falsiflcate fiind una actuală, chiar in contextul trecerii unei
perioade considerabile de timp (termenul prescripţiei răspunderii penale implinindu-se), procurorul va propune judecătorului de
cameră preliminară de Ia instanţa competentă sä judece cauza in primă instanţă desfiinţarea parţială a inscrisului (menţiunile
inserate).

46. Răspuns: A (admitere !NM şi in magistratură, septembrie 2018)

Renunţarea Ia urmärirea penală este dispusä de către procuror atunci când se constată că, rapođat Ia circumstanţele cauzei
şi Ia persoana făptuitorului (dacä este cunoscut), nu existä un interes public in urmărirea faptei [art, 318 alin. (1) CPPj. Soluţia
dispusä de procuror este supusă conflrmärii procurorului ierarhic superior şi. ulterior, judecătorului de cameră preliminară din
cadrul instanţei competente să judece cauza in fond [ad. 318 alin. (12) CPPJ. Soluţia este veriflcată ex oftlcio de către judecător,
astfel cä impotriva acestei soluţi nu se va putea formula plăngere. Prin urmare, varianta de räspuns de Ia Iitera B este greşită.
Raportat Ia datele enunţului, se constată că soluţia de renunţare Ia urmărirea penală dispusă de procurorut din cadrul
Parchetului General vizeazá o faptă comisă de cätre un notar calitate specială care atrage competenţa curţii de apeI [art. 38
alin. (1) Iit. d) cppJ. Tn aceste condiţii, soluţia va ľi supusă conflrmării judecătorului de cameră preliminară din cadrul curţii de
apeL ceea ce inseamnă că varianta de Ia Iitera A este corectă.
Varianta de Ia Iitera C nu este corectă, intrucăt renunţarea Ia urmărirea penalä este revocată atunci cănd suspectul sau
inculpatul nu şi-a indeplinit. cu rea-credinţă. obligaţiile stabilite [art. 318 alin. (9) şi art. 335 alin. (3) CPPJ.

I 47. Răspuns: B, C (primire in profesie avocat deflnitiv, 2017)

—

Mecanismul de verificarea soluţiei renunţării Ia urmărirea penală este următoruL

(i) intr-o primă etapă, sotuţia procurorului este supusă confirmării procurorului ierarhic superior; in ipoteza in care soluţia
este conflrmată, ca orice soluţie de stingere a acţiunii penale, renunţarea Ia urmărirea penală va fi comunicată persoanelor
interesate [ad. 318 alin. (12) CPP];
(ü) in etapa a doua, soluţia renunţării Ia urmărirea penalä este supusă conflrmării judecätorului de cameră preliminară din
cadrul instanţei competente să judece cauza in fond; soluţia va fi veriflcatä pe baza Iucrărilor şi a materialului din dosarul de
urmärire penală şi a inscrisurilor noi prezentate.
Soluţile pe care Ie pronunţă judecătorul de camerä preliminarä pot fi numai douä: de admitere ori de respingere a cererii de
conflrmare a soluţiei. Respingerea cererii va fi urmată de desflinţarea soluţiei de renunţare Ia urmărirea penală şi de trimiterea
cauzei Ia procuror pentru a incepe sau a compteta urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mişcare acţiunea penală
[art. 318 alin. (15) Iit. a) CPP]. Judecätorul de cameră preliminarä va respinge cererea şi va inlocui sotuţia de renunţare Ia
urmärirea penalá cu soluţia clasării atunci când va constata un impediment Ia punerea in mişcare ori exercitarea acţiunii penale
[art. 318 alin. (15) Iit. b) CPP).
Conslatăm, astfel. cä sunt corecte variantele de răspuns de Ia Iiterele B şi c.
 s —

790 EXPLICAŢiI DREPT PROCESuAL PENAL 11. PARTEA SPECIALĂ

48. Răspuns: C (admitere INM ş/ in magistraturâ, 2016)

Cererea procurorului de conftrmare a renunţăhi Ia urmărirea penală va ťi soluţionată de cătrejudecătorul de cameră preliminară
din cadrul instanţei cäreia i-ar reveni, potrivit Iegii, competenţa de a judeca in primă instanţä cauza [art. 318 alin. (12) CPP],
Tn baza materialului din dosarul de urmärire penală si a inscrisurilor noi prezenlate, prin una dintre cele două soluţii posibile
admiterea sau respingerea cererii [art, 31 8 alin. (15) CPPJ. Judecătorul de camerä preliminară va dispune respingerea cererii de
çuIlflrIIlare, cu conseciriţa desflinţârii soluţiei de renunţare Ia urmărirea penaki şi dispunerii soluţiei clasarii, cănd constată că, de
fapt există un impediment prevăzut de dispoziţiile art 16 alin. (1) CPP de punere in mişcare ori de exercitare a acţiunii penale.
Din cele expuse rezultă că răspunsul corect este ceI de Ia Iitera C.

4• Răspuns: A, c (admitere 1NM, noiembrie 2019)

I
Renunţarea Ia urmărirea penală va fi dispusä prin ordonanţă, când procurorul nu dispune trimiterea in judecată pentru nicio
infracţiune şi niciun inculpat, sau prin rechizitoriu, atunci când În cauză se dau rezolvări diĺerite, alăturattrimiterii în judecată flind
dispusă, pentru o altă faplă ori un alt suspecUinculpat renunţarea Ia urmârirea penală lmprejurarea că prin aceIaşi rechizitoriu
procurorul a dispus atât trimiterea în judecată, cât şi netrimiterea în judecată trebuie echivalată cu o disjungere de facfo a
cauzelor. generată de procedurie diferite care succed acestor soluţik
Aşadar, soluţia de renunţare Ia urmärirea penală va fi supusä veriücărütemeinicieişilegalitäţüprocurorului ierarbic superior.
inlr-o procedură distinctă de veriftcarea Ia care se referä art. 328 aIin (1) CPP, iar apoi supusă conflrmării judecătorului de
cameră preliminară. Tncheierea prin care judecätorul de cameră preliminară soluţionează cererea de confirmare formulată de
către procuror este deflnitivă
Potrivit art 31 8 alin. (7) CPP, renunţarea Ia urmărirea penală poate presupune indeplinirea unor obligaţii din partea suspectului
sau illculpatului, in termen de 6 iuni, respectiv 9 iuni, care curge de ia comunicarea ordonanţei [art. 318 alin. (7) CPP].
Comisia de soluţionare a contestaţilor a arätat cä variantele de răspuns 4 şi C sunt corecle: in cazul renunţărü la urmărÎre
pena/ă, soiuţia poate fi dispusă siprin rechizitodu conform art 328 alin. (3) CPC, pontru unu//uníi ŕnculpaţi, iar termonu/ stahiflt
de procumr în care trebuie să îndep/inească ob/igaţiile impuse, curge de Ia data /a care i-a fost cornunirată ordonanţa, nu de
la data confirmärü renunürU Ia urmărire penalä, pot rivü art 318 aiin. (7) CPP
Varianta do răspuns B nu poate fi corectä, deoarece, potrivit art 318 &in. (16) CPP incheierea prin care judecätoru/ de
cameră preliminară se pronunţă asupra so/uţiei de renunţare Ia urmărirea penală dispusä de procuror esże definitivü.

I O• Răspuns: C (admitere INM şi in magistraturä, 2016)

Dreptul suspectului sau aI inculpatului dea solicita continuarea urmăririi penale poate fi exercitat numai dacă faţä de acesta
s-a dispus o soluţie de clasare ca urmare intervenirii amnistiei, prescripţiei răspunderii penale, retragerii plángerii prealabile
sau a existenţei unei cauze de nepedepsire [ad. 319 alin, (1) CPP].
Aşadar pentru ca dreptul Ia contraacţiune sä existe in acest conlext, soluţia clasării trebuie fundamentată, de regulä. pe
o cauză de impiedicare care Iasá fără obiectul său acţiunea penală şi care este incident. de regulă. iĎdependent de poziţia
suspectului sau inculpatului. AstfeI, cu trimitere Ia varianta de răspuns de Ia Iilera A, dacă in cazul retragerń plăngeri prealabile
aceastâ condiţie este indeplinită. persoana vätămală având dreptul sä dispună asupra dreptului säu de a cere tragerea Ia
răspundere a suspectului sau inculpatului, pentru a opera impäcarea este necesară o manifestare similară de voinţä şi din
partea suspectutui sau incupatuIuL Or dacă accsta ar considora nevinovat de sävărirea faptei reţinute in sarcina sa, nu ar
fi recurs Ia această modalitate de stingere a raportului de conriicL
Suplimentaracestorconsiderente, menţionäm că soluţia clasării. premisă a cererii suspectului sau inculpatului de continuare
a urmäririi penale, poate fi dispusä atăt prin ordonanţă, polrivit dispozíţiilor art. 314 alin. (1) Iit. a) şi art 327 Iit. b) CPP, cät şi
prin rechizitoriu, potrivit dispoziţiilor art, 328 alin. (3) CPP
Pentru aceste motive, singurul răspuns corect este ceI de Ia Iitera C.

1.7. Reluarea urmăririi penale

I 51. Răspuns: A (admitere INM şi in magistratură, 2016)

Reluarea în caz de redeschidere a urmăririi penale va fi dispusă cánd (‚) procurorul ierarhic superior infirmă soluţia clasării
dispusă de către procurorul de caz, intrucăt a constatat că nu a existat împrejurarea pe care se intemeia soluţia de netrimitere
in judecată [art 335 alin. (1) raportat Ia art. 304 alin. (2) CPP], (is) procurorul de caz sau procurorul ierarhic superior acestuia
revocă ordonanţa de clasare, intrucăt au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut ímprejurarea pe care
se intemeia soluţia [art. 335 alin. (2) CPPJ, (ÜI) procurorul de caz sau procurorul erarhic superior acestuia revocă ordonanţa
de renunţare Ia urmărirea penalä, intmcât suspectul sau inculpatul nu şi-a indeplinit cu rea-credinţă obligaţiile stabilite conform
ad. 318 alin. (6) CPP [ad. 335 alin. (3) CPP] (referitor Ia competenţa dea infirma, respectiv revoca ordonanţa, a se vedea
şi nr 34). Redeschiderea urmăririi penale este supusă conflrmädi judecätorului de cameră preliminară în termen de ceI mutt
3 zile, mai puţin in ipoteza in care soluţia de netrimitere in judecatä intîrmată nu fusese comunicată persoane!or interesate.
IOAN-PAUL cHIS, VICTOR VÁDUVA EXPLICAŢII 797

Comisia de soluţionarea contestaţiilora opinat in aceIaşi sens, reţinănd că. potrivit dispoziţilorad. 335a1in. (6) CPP astfel
cum au fost modihcate prin O.U.G. nr. 18/2016, dacă procurorul iera rhic superior infirmä soluţia de netrimitere in judecată şi
dispune redeschiderea anterior comunicărü ordonanţei prin care s-a dispus această soluţie, redeschiderea urmărirü penale nu
este supusă confirmärü judecătomlui de cameră preliminară.
Prin urmare, singurul räspuns corect este cel da Ia Iitera A.

52. Răspuns: A, C (primire in profesie avocat sta gîar, 2017)

—

Confirmarea actului ori a măsurfl procesuale echivaleazä cu ratificarea ulterioară, cu efecte retroaclive, a respectivei
manifesiări de voinţä,
Legea procesuală penală reglementează, in situaţii pe care legiuitorul le-a considerat mai sensibile, necesitalea confirmării
actului ori a măsurii procesuale de către un alt organ judiciar, de regulă intr-un lermen procedural prestabilit. Aslfel, de pildä,
măsura organului de cercetare penală de continuarea urmăririi penale faţă de suspect este supusä confirmării procurorului,
intr-un termen de 3 zile [art. 305 alin. (3) CPPJ. Tot astfel, în cazul in care organul de cercetare penală dispune extinderea
urmärirfl penale intr-o cauză aflată in etapa investigării persoanei (există suspect in cauzä), măsura este supusă confirmăríi
procurorului [art. 311 alin. (2) CPP].
Tn unele situaţii, Iegea procesuală penală impune ca actul ori măsura procurorului să fie supusă confirmării judecătorului de
cameră preliminară. AstfeL de pildä, măsura revocării ordonanţei de clasare ori de renunţare Ia urmärirea penală este supusă
confirmării, intr-un termen de 3 zile, judecătorului de cameră preliminară [art. 335 alin. (4) CPP]. De asemenea, ordonanţa prin
care procurorul a dispus renunţarea la urmărirea penală este supusă conrirmării procurorului ierarhic superior şi judecătorului
de cameră preliminară [art. 318 alin. (12) CPP].
Faţä de toate acestea, variantele de la Iiterele A şi C sunt corecte.
Varianla de la litera B este eronată, intrucät redeschiderea urmăririi penale se dispune in baza încheierii judecătorului de
cameră preliminară, astfelcă, fiind o măsură impusă de organul dejurisdicţie procurorului, este eVident că nu se impune (re)
confirmarea judecătorului.

53. Răspuns: C (primire in proťesie avocat sta giar, 2016)

—

Sunt supuse confirmării judecătorului de cameră preliminară, de regulă, măsurile de redeschidere a urmăririi penale
dispuse ca o consecinţă a revocärh ori inflrmăńi soluţiei de netrimitere in judecată dispuse de către procuror Prin excepţie,
atunci cănd infirmarea soluţiei procurorului a fost dispusă anterior comunicärii soluţiei, redeschiderea urmăririi penale nu este
supusă conlirmării judecătowlui de cameră preliminară [art. 335 alin. (6) CPPţ
Faţä de aceste considerente, se constată că varianta de Ia litera C este corectă, Varianta de Ia litera Aeste eronatá, pentru
că vizează un caz de reluare a urmăririi penale după suspendare, ipoteză care nu presupune desfiinţarea unei soluţii favorabile
părţi care să impună un control de natură jurisdicţionalä.

I 54. Răspuns: B (primire in profesie avocat definitiv, 2015)

—

Asupra cererii de confirmare a redeschiderii urmăririi penale se pronunţă judecătorul de camerä preliminară din cadrul
instanţei competente să judece cauza in fond, printr-o incheiere defInitivă [art. 335 alin. (41> CPP]. AstfeL varianla de la litera
B este corectă.

I 55. Răspuns: A, C (admitere in magistratură, aprilie 2017)

Judecătorul de cameră preliminară este organul jurisdicţional care, in cadrul instanţei, veriflcä soluţiile de netrimitere ori de
trimitere in judecată dispuse de călre procuror. Totodată, in une!e cazuri expres prevăzute de lege, circumscris competenţei
funcţionale amintite, judecătorul de cameră preliminară veriflcă legalitatea efectuărd actelor şi Iegalitatea administrării probelor
de către organul de urmărire penală.
Funcţia de verificarea soluţiilor de netrimitere in judecată pe care o exercită judecătorul de cameră preliminarä se manifestă
lie prin verificarea soluţiei procurorului de intrerupere a urmăririi penale prin una dintre soluţiile pe care acesta le dispune
(soluţia clasării, pe calea plăngerii, soluţia renunţării la urmărirea penală, in cadrul unui control exercitat ex oťficio), fie prin
verificarea şoluţiei revocärii ori inflrmării soluţiei de netrimitere in judecată prin prisma verificării exercitate asupra măsurii de
redeschidere a urmăńrii penale. În acesl cadru, sunt supuse confirnärii judecätorului ordonanţa prin care procurorul a dispus
renunţarea la urmărirea penală [art. 318 alin. (12) CPPI şi măsura redeschiderii urmăririi penale, mai puţin in cazul in care
una dintre premisele acesteia infirmarea soluţiei de netrimitere in judecată a fost dispusă anterior comunicăńi ordonanţei
— —

care cuprinde soluţia persoanelor interesate. ln consecinţă, sunt corecte atăt răspunsul de la Iilera A. căt şi ceI de la litera C.
Comisia de soluţionarea conlestaţiilor a reţinut că varianta de la litera A esże corectă in raport de dispoziţiue ad. 335 alin. (6)
CPP, care au fost introduse prin O.U.G. nr. 18/2016, ulteńorpronunţäriiDecizieinr 2712015 a !naltei Curţde Casaţie şiJustiţie,
Completulpentm dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penală (M, Of nr 919 din 11 decembrie 2015).
 Ĺ :r

793 EXPLiCÁŢiI ORCPT PROcESUAL PENAL. 11. FARTEA SPECIALÄ

56. Răspuns: s, c (admiiere UJM i in magisiIaiwä, 2014)

Odată reţinutä reaua-credinţă a suspectului sau inculpatului dea indeplini obligaţiile stabilite prin ordonanţa de renunţare
Ia urmărirea penalä, procurorul revocă soluţia de netrimitere in judecată, fiind evident că scopul acordărfl beneficiului renunţärii
Ia urmărirea penală nu poate fi atins; acesta este argumentul pentru care, potrivit dispoziţiilor art. 318 alin. (16) CPP, o nouă
soluţie de renunţare Ia urmărirea penală nu mai poate fi dispusá, indiĺerent de motivul invocat sau reţinut Revocarea soluţiei de
renunţare Ia urmărirea penală va fi urmată de măsura redeschiderii urmăririi penale, supusă confirmării judecätorului de camerä
preliminară. iar in cazul admiterii cererii, procurorul va soluţiona cauza fie prin una dintre soluţiile de trimitere in judecată (prin
rechizitoriu sau acord de recunoatere a vinovăţiei), fie prin soluţia ctasárii (de pildä, ca urmare a impäcării, retragerii plăngerii
prealabile, intervenirii prescripţiei răspunderń penale etc ).
Pentru aceste motive, variantele corecte de răspuns sunt cele de Ia Iiterele B şi C.

j 57. Răspuns: B (primire în proťesie avocat deimnitiv, 2015)

—

Reluarea urmăririi penale in caz de restituire a cauzei Ia parchet de cätre judecätorul de cameră preliminară va fi dispusă
de către conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic superior prevăzut de tege, numai atunci cănd constată că pentru
remedierea neregularităţii este necesară efectuarea unor acte de urmărire penală, acte care vor fi menţionate in ordonanţa
de reluare [art. 334 alin. (2) CPP].
Faţä de aceste dispoziţii Iegae. se constată că reiuarea urmăririi penale nu este in toate cazurile obligatorie. procurorut
de caz putăndwse rezuma exclusiv Ia refacerea rechizitoriului, activitate care nu presupune efectuarea unor acte de urmărire
penală on administrarea oe probe. astfel incât varianta de răspuns de Ia Iitera B este cea corectä.

1.8. Dispoziţü privind efectuarea urmáńrii penale de către procuror

I 56. Răspuns: B (primire În proťesie avocat sta giar, august 2019)

—

Acceptănd că funcţia judiciara de urmarlre penala presupune, in realitate, exercitarea a două funcţii distincte, acea de
urmărire şi de cerceťare penalä. reţinem că dreptul de a dispune asupra urmäririi penale este recunoscut in mod exclusiv
procurorului. De aceea. Iegea prevede că procurcru este unicul depozitar aI actiunii penale, competenţa dea dispune asupra
urmäririi penale fiind una excIusiv
ĺn procedura comunä. procurorul rezolvä cauza prin una dintre soluţiile preväzute de Iege. de netrimitere ori de trimitere in
judecatä, prin ordonanţă ori prin rechizitoriu Atunci când constatâ intrunite condiţiile acordului de recunoaştere a vinovăţiei.
procurorul procedeazä, potrivit procedurii speciale, Ia sesizarea instanţei.
Faţa de toate acestea, se constata că vananta de raspuns de Ia Iitera A este eronată, iar varianta de răspuns de la Iitera B
este corectä, Varianta de răspuns de Ia Iitera C este eronată. intrucăt extinderea urmäriri penale poate fi dispusă şi de către
organele de cercetare penală. Tn acest context. dacă a ĺost pusă in mişcare acţiunea penală anterior procurorul va aprecia
asupra necesităţii extindeni acţiunii penala

I 59. Răspuns: A (primire Îfl profesie — avocat sta giar, 2015)

Legea procesualä penalä permite deplasarea competenţei procurorului pe orizontală. procuromi din cadrul parchetului
superior devenind competent să supravegheze ori să efectueze urmärirea penalä intr-o cauzä data Tn competenţa materiala a
parchetului ierarliic inferior De reţinut este ĺapĹuI că deplasarea coinpeleriţei se reaiizeazä exdusk' pe nrizontală, procurorul
din cadrul parchetului devenit competent prin această mâsurä având competenţa teritoriaiă in cauză
Astĺel, potrivit art. 325 aliri. (1) CPP, procurorii din cadrul parclietului ierarhic superior pot preiua, in vederea eĺectuärii
supravegherii urmăririi penate, cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare, prin dispoziţša motivatä a conducătorului
parchetului ierarhic superior
Faţă de toate acestea. se constată că singurul räspuns corect este ceI de Ia litera A.

I 60. Răspuns: B, C (primire in prnfesie avocat definitiv, 2018)

—

Urmănd tiparul normativ şi urmărind raţiunea dea fi a instituţiei strămutärii, legiuitorul a reglementat posibilítatea „strămutării"
efectuării urmăririi penale, atunci cănd există o suspiciune rezonabilă că activitatea de urmărire penală este afectată din pricina
imprejurärilor cauzei sau calităţii părţitor ori a subiecţilor procesuali principali sau există pericolul de tulburare a ordinii publice
(art. 326 CPP).
Trimiterea cauzei Ia un alt parchet se realizeazä exclusiv pe orizontală, mäsura determinănd stabilirea competenţei unui
organ de urmärire penală care. in alte circumstanţe, nu ar fi competent teritorial să efectueze urmărirea penală in cauză.
Competenţa dea dispune in acest sens este exclusivă a procurorului general aI Parchetului de pe Iăngă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, măsura trimiterii cauzei Ia un alt parchet putănd fi dispusä Ia cererea părţilor, a unui subiect procesual
principal ori chiar din oficiu,
Faţă de cele arătate, variantele de Ia Iiterele B şi C sunt corecte,
IOAN-PAUL cHIS, vICTOR VĂOUVA EXPLICAŢJI 799

1.9. Rezolvarea cauzelor i sesizarea instanţei

61. Răspuns: A, B (admitere INM şi în magistraturä, 2015)

Competenţa de a emite rechizitoriul revine in mod exclusiv procurorutui ca títular aI acţiunii penale [art. 327 Iit. a) CPPJ. Tn
cauzele complexe, in care este necesară administrarea unui probatoriu amplu, urmârirea penală poate fi supravegheată ori
efectuatä de unul sau de mai mulţj procurorL Tn acest din urmă caz, având ĺn vedere cä rechizitoriul conţine soluţia pe care
procurorii o dispun in cauză, respectiv trimiterea in judecată a inculpatuluiíinculpaţilor, este firesc ca acesta să fie semnat de
toţi procurorii cărora Ie-a fost repartizat spre sotuţionare respectivul dosar şi care trebuie să asume o soluţie.
Rechizitoriul reprezintä actul prin care instanţa de judecată este sesizată cu una sau mai multe acţiuni penale (privite în
latura lor substanţială) şi, eventual, cu una sau mai multe acţiuni civile, Pentru ca rechizitoriul să fie valabil intocmit, acţiunile
judiciare trebuie să fi fost in mod egal puse in mişcare şi sä fie legal exercitabile la data emiterii actului de sesizare. Cum decesul
inculpatului reprezintă un impediment legal la exercitarea acţiunii penale, emiterea rechizitoriului ulterior acestui moment esle
nelegală, viciu ce va fi constatat in procedura de cameră preliminară, cu consecinţa restituirii cauzei la procuror. A contrario,
dacă decesul ar fi intervenit ulterior emiterii rechizitoriului, judecătorut de cameră preliminară ar Ii constatat (sub acest aspect)
legala sesizare a instanţei, cu consecinţa dispunerii inceperii judecăţî. Tn cursul judecăţii, în mod flresc, instanţa va dispune
incetarea procesului penal [art. 396 alin. (6) raportat Ia art. 16 alin. (1) lit. 1) CPP].
Potrivit dispoziţiilor art 328 alin. (1) CPP. rechizitoriul este verificat de către prim-procurorul parchetului de pe Iăngă
judecätorii sau, după caz, aI parchetului de pe Iăngă tribunal, după cum actul de sesizare este intocmit de către procurorii din
cadrul parchelelor de pe Iăngă judecâtorii ori tribunale sau de către prim-procurorul parchetului de pe lăngâ judecătorii; de către
procurorul general al parchetului de pe lăngă curtea de apeL când rechizitoriul a fost intocmit de către procurorii din cadrul
parchetelor de pe Iángă curţile de apel ori de cátre prim-procurorul parchetului de pe lăngă tribunale; de către procurowl-şef
de secţie, atunci cănd rechizitońul a fost emis de către procurońi din cadrul Parchetului de pe Iăngă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie: de către procurowl general al Parchetului de pe Iăngă Tnalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cănd rechizitońul a fost emis de
către procurorul-şef de secţie din cadwl acestui parchet ori de către procurorul general al parchetului de pe lăngă curtea de apel.
Pentru aceste motive, räspunsurile corecte sunt cele de la literele A şi B
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a opinat in aceIaşi sens, reţinănd, in esenţâ, că. potrivit dispoziţűlor art. 327 lit. a)
CPP procurowl emite rechizitoriul prin care dispune lrimiterea injudecată. De asemenea, potrivit dispoziţwor art. 328 alin. (3)
CPP procurorul intocmeşte un singur rechizitoriu. Textele legale menţionate fac referire Ia procuror ca organ de urmărire
penală, situaţie care nu exclude posibilitatea ca actul de tńmitern in judecată să fle intocmit de mai mulţiprocurori. in plus, nu
există nicio dispoziţie legală care să interzică intocmirea şi semnarea rechizitoriului de mai mulţi procumń. imprejurarea că
in cuprinsul art 327 şi art 328 CPP se face vorbire despre procuroť iar nu despre procurorP nu poate conduce la o altă
concluzie decăt cea men(ionatä, intrucăt, prin folosirea acestei din urmă sintagme, s-a avut in vedere deterrninarea organului
judiciarcu o anume competenţă funcţonală (intocmirea rechizitoriului ca act de sesizare a instanţeQ; cu alte cuvinte, este vorba
despre procuror, ca unic organ competent sä sesizeze prin intermediul rechizitoriului instanţa, iar nu ca organ unipersonal,
nefiind astfel exclus ca Ţn anumite situaţi, justificate in principal de complexitatea cauzei, cercetările să fie desfăşurate şi
finalizate de mai mulţi procurori.
Cu privire la varianta de răspuns de la litera B, s-a reţinut că, în procedura camerei preliminare, judecătorul, verificănd
regularitatea actului de sesizare a instanţei şi constatănd că prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea in judecată a unui incuipat
decedat, va dispune, in baza art. 346 alin. (3) ht. c) CPP restituirea cauzei la procuror

62. Răspuns: B, C (primire în profesie avocat definitiv, 2017)

—

Potrivit art 328 alin. (1) CPP, rechizitoriul este verificat sub aspectul Iegalităţii şi temeiniciei de prim-procurorul parchetului
sau, după caz, de procurorul general aI parchetului de pe lăngă curtea de apel, iar cănd a fost intocmit de acesta, verificarea
se face de procurorul ierarhic superior. Cănd rechizitoriul a fost intocmit de un procuror de la Parchetul de pe lăngă ĺnalta Curte
de Casaţie şi Justiţie, rechizitoriul este verificat de procurorul-şef de secţie, iar cănd a ĺost intocmit de acesta, verificarea se
face de procurorul general al acestui parchet.
Faţă de aceste dispoziţii legale. se constată cä varianta de la litera A este eronată, iar cea de la litera C este corectä.
Corectă esle şi varianta de răspuns de la litera 8, intrucăt, in cazul infracţiunň de omor, urmărirea penală este efectuată
in mnd obligatoriu de către procuror, toate măsurile fiind luate de către acest organ din proprie iniţiativă, şi nu Ia propunerea
făcutä prin referat de către organele de cercetare penală.

I 63. Răspuns: B (primire în profesie avocat stagiar, martie 2019)

—

Rechizitoriul reprezintä actul de sesizare a instanţei, act emis cănd procuroru! constatä cä au fost respectale dispoziţiie
Iegale care garantează afiarea adevărului. că urmărirea penală este completă şi existä probele necesare şi legal administrate
din care rezultă că ĺapta există. a fost săvârşită de către inculpat şi acesta răspunde penaL
800 EXPUCAŢII DREPT PROCE5UAL PENAL. 11. PARTEA SPECIAŁĂ

Rezultă, aşadar, că, anterior emiterii rechizitoriului, procurorul trebuie să atribuie persoanei cercetate calitatea de inculpat,
de parte in proces, măsura punerii in mişcarea acţiunii penale putăndu-se realiza in cursul urmäririi penale, de regulă, prin
ordonanţä (ad. 309 CPP).
Aşa fiind, varianta de Ia Iitera B este corectă.
Varianta de Ia Iitera A este eronatä, de altfel, comunicarea ulterioară a unui act neputănd constitui o condiţie anterioară a
acestuia, aşadar, o uşoară contradicţie de termeni poate fi consta(ală din simpla lecturare a enunţului şi a varianlei de răspuns.
De altfel, potrivit art. 344 alin. (1) şi <2) CPP, după sesizarea instanţei prin rechiziloriu, dosarul se repartizează aleatoriu
judecätorului de camerä preliminarä, care va Iua mäsurile necesare comunicärii cätre inculpat a copiei cedificate a rechizitoriului.
Tot astfeL referindu-ne Ia varianta de răspuns de Ia Iitera C, reţinem că Iegatitatea ori temeinicia dispoziţiei de trimitere
in judecată nu poale depinde de Iuarea vreunei măsuri preventive faţă de inculpat, astfel incăt aceastä variantä este greşitä.

64. Răspuns: B (primire în profesie avocat sta giar, august 2019)

—

Acordul de recunoaşterea vinoväţiei presupune indeplinirea mai multor condiţii Aceastä modalitate de soluţionare, potrivit
unei proceduri speciale reglementate prin art. 478-488 CPP, presupune ca în cauză să se fi trecut Ia stadiul punerfl in mişcare
a acţiunii penale pentru faptele pentru care se doreste incheierea acordului. Tn continuare, este necesar acordul comun aI
inculpatului şi aI procurorului dea incheia acordul de recunoaşterea vinoväţiei, Atunci când procurorul constatä că inculpatul
in realitate nu recunoaşte comiterea faptei, nuanţările făcute contrazicănd situaţia de fapt reţinută, acordul de recunoaşterea
vinoväţiei nu poate fi încheiat, întrucât premisa recunoaşterii nu se verifică.
Faţä de toate acestea, numai varianta de räspuns de Ia Iitera B este corectä, cu atăt mai mult cu căt, in practică, acordul
de recunoaştere a vinovăţiei este încheiat in mod distinct cu fiecare inculpat in parte, avănd in vedere că procedura presupune
o „negociere" a sancţiunH pe care cei doi actori urmează să o propună instanţei

1.10. Pĺăngerea îinpotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală

65. Răspuns: c (primire în profesie avocat definitiv, martie 2019)

—

ĺmpotriva actelor şi măsurilor procurorului orice persoanä poate formula plăngere, dacä prin acestea i s-a adus o vätämare
a intemselnr sale Iegitime [arl 33R alin (1) CPPJ plângem adresatÄ prncnrnriiliii ierarhir sllperinr pronirnriiliii de ca7 [art î39
alin. (1)-(3) CPP].
De menţionat este faptul cä, în afarä de soluţia clasärii care are un regim speciaL formularea plăngerii împotriva actelor şi
mäsurüor procurorului poato fi formulatü oricănd, în tot cursu! urmäririi ponalo, pänä Ia momcntul dosesizărü procurorului prin
una dintre soluţiile preväzute de Iege.
in aceste condiţii, varianta de Ia litera A este eronală, iritrucăt termenul de 20 de zile este propriu procedurii plärigerii
indreptate impotriva soluţiei clasării, condiţie care nu se verificä in speţä, Varianta de Ia Iitera B este eronatä, soluţia admiterî
ori respingerii plăngerii îndreptate impotriva actelor şi măsurilor procurorului nu poate fi atacatä cu plăngere Ia procurorul
ierarhic superior [art. 339 alin. (5) CPPJ.

66. Răspuns: B, C (admitere INM şi in magistraturä, 2017)

Ca expresie a dreptului de acces ia justiţie, împotriva soluţiei de clasare a cauzei dispuse de către procuror şi rnenţinute
prin respingerea plăngerii de către procurorul ierarhic superior, părţile subiecţii procesuali principali şi orice persoanä ale
cărei interese legitime au fost vätämate prin soluţia de netrimitere in judecată pot formula plăngere la judecätorul de cameră
preliminară din cadrul instanţei căreia i-ar reveni, potrivit Iegii, competenţa dea judeca in primă instanţă cauza,
Judecătorul de cameră preliminară va verifica soluţia atacată pe baza Iucrărilor şi a materialului de urmărire penală, precum
şi a oricärorinscrisuri noi prezentate [art. 341 alin. (51) CPP] şi va soluţiona plăngerea prin încheiere deflnitivä [art 341 alin. (8)
CPP].
Petenţh şi intimaţii nu au dreptul de a formula cereri şi ridica excepţii in procedura in care se atacă ordonanţa prin care s-a
dispus clasarea faţä de suspect, in acest caz neputăndu-se dispune inceperea judecăţfl, in condiţiile in care procurorul nu a
pus anterior in mişcare acţiunea penalä [ad. 341 alin. (2) teza a II-a CPP, a contrario].
Pentru aceste motive, răspunsurile corecte sunt cele de Ia Iiterele B şi C.

I 67. Räspuns: A, c (admitere 1NM şi in magistratură, 2014)

Ca orice demers in justiţie, plăngerea formulată împotriva soluţiei de clasare nu ii poate agrava in vreun fel situaţia autorului
eL În acest condiţii, este exclusä posibilitatea dispunerii începerii judecäţii dacă plăngerea a fost formulată de către inculpat,
situaţia reţinerii impedimentului punerii în mişcare ori aI exercitärh acţiunii penale fiind in mod evident mai favorabilä inculpatului
decăt soluţia trimiterii sale in judecată, Din acest motiv, varianta de răspuns de Ia Iitera B este greşitä.
Judecätorul de camerä preliminară va soluţiona plăngerea, verificănd soluţia atacată pe baza Iucrărilor şi a materialului
din dosarul de urmärire penală şi a oricäror înscrisuri noi prezentate, printr-o soluţie de respingere, atunci cănd plăngerea
IOAN-PAUL CHI, VICTOR VĂOUVA EXFLICAŢII 801

este tardivă, inadmisibilă ori nefondată [ad. 341 alin. (6> Iit. a) CPP], ori printr-o soluţie de admitere. Tn acest din urmä caz,
judecătorul de cameră preliminară va trimite motivat cauza Ia procuror in vederea inceperii urmăririi penale, punerii in mişcare
a acţiunii penale ori completărH urmâririi penale [ad. 341 alin. (6) Iit. b) CPP] sau va dispune schimbarea temeiului soluţiei de
clasare, dacă prin aceasta nu se agravează situaţia persoanei care a formulat plângerea [art. 341 alin. (6) Iit. c) CPP]. Rezultă
că atât varianta de răspuns de Ia Iitera A, cât şi cea de Ia Iitera C sunt corecte.

68. Răspuns: c (admitere in magistratură, mai 2018)

Potrivit dispoziţiilor Iegale [art. 318 alin. (10)-(16) CR9, mecanismul de verificare atât in cadrul parchetului, căt şi ulterior,
de către un organ jurisdicţional, este realizat din oficiu, fără a fi necesară (sau posibilă) formularea unei plăngeri in acest sens
de către persoana ale cărei interese au fost vătămate prin soluţia procurorului.
Prin sintagma »persoanä a/e cärei interese /egitime au fost vätämate prin soluţia procurorului, noţiunea de denunţăto(,
in viziunea instanţei supreme exprimată prin Decizia nr. 13/2011 pronunţată in recurs în interesul Iegii, este incompatibilä cu
aceea de „persoană vătämată", adică de persoanä care, in calitate de subiect pasiv şi titu/ar al valorii sociale împotriva căreia
s-a îndreptat presupusul act de conduită a/ făptuitorului, a suferit prin fapta penală reclamată o vătămare fizică, moralä sau
materialä, întrucăt in cazul acesteia vorbim despre o altă modalitate de sesizare a organelorjudiciare (plăngere, iar nu denunD.
În fine, potrivit dispoziţiilor art. 340 alin. (3) CPP, plăngerea trebuie să cuprindă, printre alte elemente expres prevăzute de
Iege, data ordonanţei sau a rechizitoriului atacat.
Rezultă din cele mai sus expuse că varianta de