Specificul interdisciplinar al

consilierii și orientării școlare.

Delimitări conceptuale.
Conținuturi (domenii) ale ariei
curriculare „Consiliere și orientare”
 Clarificări conceptuale

◼ consiliere (limbaj cotidian): sprijinire, ajutor, oferirea

de suport în vederea rezolvării unor probleme.

◼ consiliere (DEX): îndrumare, sfătuire, povățuire.

◼ consiliere (Asociaţia Britanică de Consiliere): relația

prin care o persoană (consilierul) este de acord în
mod explicit să ofere timp, atenţie şi respect altei
persoane (client).
◼ consilierea psihologică: influenţa pe care o exercită o
anumită persoană asupra alteia, în cadrul unei relații
interumane de participare și colaborare reciprocă.

◼ consilierea în domeniul educațional nu este o

intervenție directivă a unui psiholog-expert asupra
unei persoane care are probleme psihice, ci o relație
care presupune implicarea responsabilă a ambelor
părți: Carl Rogers (1961/2008)

◼ Scopul consilierii este acela de a asista persoana

(denumită client) în demersul său de căutare a
Sinelui, de dezvoltare personală, de rezolvare a
problemelor: Carl Rogers (1961/2008)
◼ Întrebarea „Cum pot trata sau vindeca sau
schimba această persoană?” nu ar trebui să-l
preocupe pe consilier.

ci

◼ Întrebarea „Cum pot oferi o relație pe care

această persoană s-o poată folosi pentru
propria creștere personală?” (Rogers, 2008).

◼ Concluzie Termenul de „consiliere” trimite la o

gamă largă de intervenții care se pot realiza în
contexte diverse: terapeutic, educațional, pastoral
etc.
◼ Orientarea (guidance) - termenul folosit în prima
parte a secolului XX, pentru a desemna totalitatea
activităților de intervenție realizate de
profesori/consilieri în școală.

◼ În unele țări europene (Franţa, Anglia, Olanda)

termenul preferat pentru specialistul care realiza
diverse tipuri de intervenție și îndrumare era cel de
consilier de orientare (guidance counselor)

◼ Orientarea şcolară şi profesională reprezintă

ansamblul acţiunilor de asistenţă psihopedagogică şi
socială a cadrelor didactice, elevilor şi părinţilor, în
vederea unor opţiuni şcolare şi profesionale corecte
.
 Cine realizează consilierea?
(Nelson-Jones, 2009).

◼ Profesioniștii în domeniul consilierii și terapiei

(acreditați în domeniu: psihologii clinicieni, consilierii
psihologici, psihoterapeuții, unii psihiatri și asistenți
sociali;

◼ Paraprofesioniștii și cvasiconsilierii, care pot avea

formare în domeniul consilierii, dar care nu sunt
acreditați profesional;

◼ Persoanele care se pot folosi de abilitățile de

consiliere în cadrul muncii lor: de predare, de
conducere, de supervizare, pastorale, de asistență
socială și comunitară, medicale, politice etc.
◼ Consilierii care oferă sprijin în cadrul acțiunilor de
voluntariat (copii abuzați, familii defavorizate etc.)

◼ Persoanele care fac parte din rețelele de ajutorare și

suport formale (Asociații, organisme naționale și
internaționale etc.)

◼ Persoane care oferă ajutor și suport în mod informal

(părinți, prieteni, rude, colegi etc.)

◼ Temă. Realizați o listă de probleme comune oamenilor, care

ar necesita, după părerea dvs., consiliere.
 Distincția consiliere psihologică– psihoterapie
(Nelson-Jones, 2007, Dafinoiu, 2001).
Consiliere psihologică Psihoterapie

utilizarea pricepută şi principială o formă de tratament psihologic

a relaţiei interpersonale, pentru a structurată în tehnici şi metode,
facilita autocunoaşterea, acceptarea aplicată în mod deliberat, în grup
emoţională şi maturizarea, sau individual, de către un terapeut
dezvoltarea optimă a resurselor specializat:
personale. − omului sănătos aflat în
dificultate, căruia îi oferă confort
moral şi o mai bună sănătate, pe
care îl ajută spre o mai bună
integrare;
− celui cu dificultăţi de
relaţionare;
− celui suferind somatic, pe care îl
conduce spre alinare;
− celui alienat, căruia îi dezvoltă
capacitatea de orientare în viaţă şi
de resocializare.
 Consiliere psihologică Psihoterapie

- Scopul consilierii este − Scopul psihoterapiei este de a

îmbunătăţirea calităţii vieţii prin:
dezvoltare personală, formulare şi
rezolvare de probleme, luarea de
decizii, prevenirea stărilor de criză
etc.
identifica unele conflicte psihologice
şi structuri comportamentale şi de a
lucra asupra lor într-o manieră
sistematică, cu o frecvenţă de cel
puţin o şedinţă pe săptămână.

− Psihoterapia presupune o
schimbare revolutivă (care
- Consilierea presupune o
presupune modificări structurale
schimbare evolutivă.
mai profunde).

- Consilierii lucrează cu persoane

− Psihoterapeuţii lucrează cu
sănătoase, care vor să se dezvolte
persoane care au tulburări mai
sau care se află la un moment dat în
profunde.
dificultate.
 Consiliere psihologică Psihoterapie

– Consilierea adoptă un model – Psihoterapia adoptă de cele

educativ. mai multe ori un model medical

– Consilierea este de durată mai – Psihoterapia este de durată

scurtă. mai lungă.

– Consilierea este centrată pe – Psihoterapia priveşte

prezent, aici şi acum. prezentul ca pe o expresie a unei
istorii ce se repetă într-un context
mereu schimbat.

– Consilierea pune accentul pe – Psihoterapia se orientează

dezvoltare şi facilitare. asupra proceselor de intervenţie,
tratament şi reconstrucţie

– Psihoterapia solicită capacităţi

– Consilierea solicită abilități de de diagnosticare a tulburărilor
orientare a persoanei spre scopuri. psihice și de tratare a lor.
 Consilieri/psihoterapeuți - Persoane cu abilități de
consiliere (Nelson-Jones, 2007)
Consilieri și psihoterapeuți
Rolul lor de bază este de
conducere a ședințelor de consiliere
individuală, de grup sau de familie
Formare de bază în domeniul
psihologie
Scopul principal al consilierului
este de a-l ajuta pe client să
vorbească despre probleme sale
psihologice (depresia, anxietatea)
Locul consilierului este în
cabinetul psihologic sau în spații
special amenajate pentru ședințele
de consiliere de grup
Persoane care acordă sprijin
Rolul lor de bază este în altă arie
de activitate
Formare de bază în alte domenii:
educațional, medical social,
managerial.
Scopul principal al persoanei care
acordă sprijin este de a-l ajuta pe
celălalt să gestioneze situații dificile
concrete (sarcină, abuzuri,
dependențe etc.).
Persoanele care acordă sprijin își
pot utiliza abilitățile de consiliere în
spații amenajate special pentru rolul
lor de bază: sală de clasă, cabinet
medical, secții de spital, penitenciare,
biserici
 Domeniul „Consiliere și orientare”

◼ Intervențiile educaționale din școală nu se limitează

doar la consiliere, ci presupun o arie mai largă de
informații, abilități și competențe reunite sub
umbrela domeniului Consiliere și orientare.

◼ De ce a fost necesară dezvoltarea acestui domeniu?

◼ Pentru că scopul prioritar al învățământului trebuie
să fie unul formativ

◼ Temă: Realizați o listă de situații/probleme întâlnite în școală

care reprezintă obiectul consilierii și orientării
Aspecte care diferenţiază consilierea din şcoală
de alte forme de consiliere (Hornby, 2003)
Nu este totdeauna
un act profesionist,
dar este un demers
care necesită
abilități de
Clienții sunt consiliere.
copii și Profesorii urmează
adolescenți cursuri și training-
uri în consiliere.

Consilierea
în școală
este inițiată mai
degrabă de către are focalizare mai
profesori sau largă: prevenție,
părinți decât de orientare educațională,
către elevi. Presupune un dezvoltare personală
continuum de
strategii de ajutor –
de la orientare și sfătuire
până la suport și
consiliere specializată.
 Nivelurile orientării
(îndrumarea elevilor în alegerile lor personale, educaţionale şi
vocaţionale):

I. Furnizarea cunoştinţelor necesare elevilor pentru a face opţiuni

personale, educaţionale şi vocaţionale cât mai avantajoase;

II. Îndrumarea efectivă a elevilor în acţiunile lor de alegere (se

poate face individual sau în grupuri mici);

III. Orientarea individuală şi de grup realizată de către un consilier-

specialist din şcoală cu ajutorul unor procedee specifice (teste,
chestionare, interviuri etc.);

IV. Utilizarea unor procedee specifice de orientare în cadrul

agenţiilor de orientare din afara şcolii.
 Nivelurile consilierii

I. Utilizarea abilităţilor de consiliere în clasă prin crearea unui climat

de învăţare pozitiv, asigurarea unei relaţii de încredere reciprocă
şi promovarea unui nivel satisfăcător al stimei de sine

II. Folosirea abilităţilor de consiliere pentru îndrumarea elevilor în

rezolvarea problemelor de zi cu zi şi pentru facilitarea activităţilor
de grup

III. Consilierea individuală şi de grup realizată de un specialist din

şcoală (profesor consilier);

IV. Utilizarea unor procedee speciale de ajutor de către specialişti din

afara şcolii (psihologi, psihiatri).
◼ Toţi profesorii trebuie să aibă abilităţi
de orientare şi consiliere specifice
nivelurilor unu şi doi.

◼ Temă de reflecţie: Cum poate contribui disciplina

pe care o predați sau pe care o veți preda la
dezvoltarea personală şi socială a elevilor?
 De reținut!
Care este finalitatea activităților de consiliere și orientare?

Scopul ultim al activităţii de consiliere şi orientare este

funcționarea psihosocială optimă a persoanei/grupului (Băban,
2001)

Care sunt condițiile atingerii acestui scop?

Din perspectiva psihologiei umaniste care fundamentează

demersurile de consiliere educațională, se urmărește:

− Formarea unei persoane sănătoase din punct de vedere

biologic, psihologic, social și spiritual;

− Promovarea stării subiective de bine (de împlinire, și nu

hedonistă)

− Dezvoltarea personală
 De reținut!
Care sunt indicatorii stării subiective de bine?

− ACCEPTARE DE SINE (o stimă de sine autentică): siguranţă,

conştientizarea propriului eu, sentimentul valorii personale;

− AUTONOMIE: independență în luarea deciziilor, rezistență la presiunea

grupului, standarde personale în evaluarea personală, lipsă de preocupare
excesivă față de aprecierile celorlalți.

− CONTROL (convingerea că în general putem controla şi stăpâni situaţiile

în care suntem implicaţi).

− SENS ȘI SCOP ÎN VIAȚĂ (valori intrinseci, self-management): aderarea

la un sistem de valori filosofice, religioase sau spirituale care să ne ghideze
comportamentele; capacitatea de a planifica acţiunile, de a face opţiuni.

− RELAȚII POZITIVE CU CEILALȚI: încredere în oameni, nevoia de a primi

și a da afecțiune, deschidere, responsabilitate socială.

− DEZVOLTARE PERSONALĂ (cunoștințe și abilităţi personale, sociale,

practice): deschidere spre nou, eficiență, valorizarea potențialului propriu.
 De reținut!
Acesta este modelul ideal al unei persoane care este „bine” din
punct de vedere psihologic şi nu întotdeauna se poate ajunge la el.

Situaţiile concrete de viaţă impun de multe ori restricţii şi tocmai

de aceea susținerea din partea celor care consiliază este foarte
importantă.

De exemplu, o familie dezorganizată, pierderea unui părinte, o

boală fizică pot împiedica dezvoltarea armonioasă a unui copil şi
atunci suportul oferit de profesori sau de alte persoane poate
ameliora această situaţie.

Din perspectivă psihoeducaţională, consilierea şi orientarea îşi

ating scopul atunci când într-o situaţie problematică se obţine un
progres, chiar dacă nu se atinge modelul ideal.

Problemele copiilor sunt văzute ca dificultăţi în formarea unor

abilităţi şi nu ca semne de “anormalitate” sau “nesănătate”
psihologică.
 Istoricul și utilitatea serviciilor de asistență
psihopedagogică de la noi din ţară

◼ La noi în ţară activitatea de consiliere și orientare a existat

sub diferite forme încă din perioadă interbelică.

◼ Între 1935 şi 1949 au existat oficii de orientarea școlară și

profesională (OȘP) în subordinea Ministerului muncii, având
sarcina de examina psihologic şi medical candidaţii la diferite
profesii.

◼ În deceniile 6 şi 7 OȘP se realiza de către cadrele didactice,

ca acţiuni complementare sau la orele de dirigenţie. În
Ministerul Învăţământului se înfiinţase „Consiliul OŞP”, iar la
nivelul ISJ-urilor au fost create posturi de inspectori pe
probleme de OȘP.
◼ S-a renunţat apoi la laboratoarele şi cabinetele de
consiliere şi orientare din şcoli (din raţiuni economice,
financiare, dar și politice).

◼ După 1989 organizarea activității de asistenta

psihopedagogică este realizată în "unități conexe ale
învățământului preuniversitar" de nivel teritorial și
zonal:

➢ centre de asistență psihopedagogică (CJRAE – Centrul Județean

de Resurse și Asistență Educațională) a elevilor, cadrelor didactice
si părinților, care funcționează în fiecare județ și în municipiul București;

➢ cabinete de asistență psihopedagogică a elevilor, cadrelor didactice

si părinților, care funcționează școlar și interșcolar, pe zone ale județului
și ale municipiului București.
◼ În anul 1995 apare Legea Învăţământului, care
reglementează înfiinţarea centrelor de asistenţă
psihopedagogică a elevilor, profesorilor şi părinţilor.

◼ Înfiinţarea centrelor de asistenţă PPS şi a serviciului

psihologic şcolar vine în sprijinul activităţii de
consiliere şi orientare, care se realizează în prezent
pe două direcţii:

➢ În cadrul activităţii curriculare prin orele de Consiliere şi

orientare;
➢ În cadrul extracurricular, prin centrele și cabinetele de
asistenţă PPS
 Obiective vizate de serviciile de consiliere și
orientare

◼ echilibrarea interioară a elevului;

◼ identificarea potenţialului care-l recomandă pentru o

anumită arie profesională;

◼ informarea asupra posibilităţilor de studiu şi muncă;

◼ dezvoltarea unui suport motivaţional atât de necesar

într-o lume bazată pe competiţie.
 De ce a fost necesară introducerea în
curriculum a ariei Consiliere și orientare?

◼ Introducerea în 1998-1999 a ariei curriculare

Consiliere și orientare a avut ca scop focalizarea pe
dezvoltarea personală, socială și profesională a
elevilor, în vederea obținerii succesului (reușitei).

◼ Aria curriculară „Consiliere şi orientare” permite o

întâlnire între elevi și profesori într-un cadru
organizat.

◼ În cadrul acestei discipline, preocuparea pentru

dezvoltarea celor trei dimensiuni esențiale ale ființei
umane (personală, socială și profesională) este
prioritară și explicită.
◼ Aria curriculară Consiliere și orientare,
proiectată pentru clasele I-XII, prezintă
curricula structurate pe cinci module
tematice, regăsite la nivelul fiecărui an de
studiu (Jigău, 2005):
➢ autocunoaștere și dezvoltare personală
➢ comunicare și abilități sociale,
➢ managementul informațiilor,
➢ planificarea carierei,
➢ calitatea stilului de viață
(a se vedea reglementările cu privire la această arie curriculară,
în curs)
 Alte aspecte supuse atenţiei cabinetului de
consiliere, dar şi profesorilor

◼tehnici de învăţare eficientă;

◼performanţe deosebite la învăţătură;

◼integrarea copiilor cu nevoi speciale

◼viaţa personală (familie, prieteni, loisir);

◼comportamentul social (agresivitatea, izolarea etc.)

◼aptitudinile extraşcolare
 Structura curriculum-ului
(după care pot fi concepute programele disciplinelor
opționale)

◼ Obiective cadru (specifice unui nivel)

◼ Valori si atitudini dezvoltate

◼ Obiective de referinta (specifice fiecarui an de studiu)

◼ Exemple de activitati de învatare

◼ Continuturi (temele dezvoltate)

◼ Sugestii metodologice (metode si tehnici propuse)

◼ Bibliografie si resurse
 Curriculum-ul de Consiliere si orientare
(opțional 0-1 ore/săpt) pentru clasele I – IV
◼ Răspunde unor întrebări importante pe care elevii si
le pun în aceasta perioada a vieții:

1. Cine sunt și ce calități am?

2. Cum pot sa îmi fac prieteni la școală și acasă?

3. De unde pot obține informații sau ajutor?

4. Ce trebuie sa fac pentru a învăța mai bine?

5. Ce vreau sa devin si ce trebuie sa fac pentru a avea o

cariera de succes?
 Autocunoaștere și dezvoltare personală
Clasa I
Obiective de referință Exemple de activități de
învățare
La sfârșitul clasei I elevii vor fi Pe parcursul clasei I se recomanda
capabili următoarele activități:

1.1 Sa dea exemple de caracteristici · Jocuri de autocunoaștere pe baza de

personale elementare imagini, desene, completarea unor
fise de lucru pentru identificarea
caracteristicilor personale
Elementare

1.2 Sa prezinte asemănări si deosebiri · Exerciții pentru identificarea

dintre el / ea și ceilalți / celelalte asemănărilor si deosebirilor prin
comparare cu ceilalți / celelalte si cu
personajele din povesti si desene
animate
 Autocunoaștere și dezvoltare personală
Clasa a IV-a
Obiective de referinta
La sfârșitul clasei a IV-a elevii
vor fi capabili
1.1 Sa identifice propriile interese si
abilitati scolare si extrascolare
1.2 Sa prezinte caracteristicile
vârstei copilariei
1.3 Sa enumere diferentele dintre
nivelul primar si gimnazial
Exemple de activități de învățare
Pe parcursul clasei a IV-a se
recomanda următoarele activități
· Chestionare de interese si abilitati.
Discutii pe baza rezultatelor
· Exercitii individuale, jocuri de rol:
„Eu peste 5, 10, 20 ani”
· Portofoliu (sarcina de grup), colaje,
desene cu tema: „Schimbarile din
copilarie”
· Jocuri de rol, scenete cu tema:
„Clasa a V-a preferata”
· Vizite, interviuri cu elevi, profesori,
diriginti din gimnaziu
 Autocunoaștere și dezvoltare personală
Clasa a VIII-a
Obiective de referinta
La sfârșitul clasei a VIII-a
elevii vor ficapabili
1.1 Sa evalueze punctele tari si
slabe, interesele, abilitatile
personale
1.2 Sa demonstreze respect de
sine
Exemple de activități de învățare
Pe parcursul clasei a VIII-a se recomanda
următoarele activități
Chestionare si exercitii metaforice pentru
identificarea intereselor si abilitatilor personale
Portofoliul resurselor personale
Dezbateri pe tema respectului de sine
Joc de rol care pune în evidenta atitudini pozitive /
negative fata de sine pe scenarii date sau create
de elevi / eleve si relatia cu autoeficienta
· Organizarea de campanii de promovare a
valorilor si convingerilor personale
 Autocunoaștere și dezvoltare personală
Clasa a XII-a
Competențe
1.1 (Auto)evaluarea din
perspectiva abilitatilor necesare
integrarii profesionale si sociale
1.2 Elaborarea un program
personalizat de reusita personala
si profesionala pe
baza unor structuri negociate
1.3 Aplicarea tehnicilor de
management personal si
strategiilor pentru
responsabilizare si pregatire
pentru viata de adult
Conținuturi
1.1 Autocunoastere
Chestionare, teste si instrumente folosite pentru
orientarea în cariera; oferta pentru elevi:
- Interoption
- BTPAC (Bateria de Teste Psihologice de
Aptitudini Cognitive)
- chestionare on line:
www.go.ise.ro
www.cognitrom.ro
Programe educationale de dezvoltare a stimei de
sine, autoeficientei si auto-eficacitatii în
pregatirea pentru reusita personala si
profesionala
1.2 Managementul resurselor personale
Tehnici de management al resurselor personale.
Asumarea responsabilitatii si a consecintelor