Particularități ale romanului sadovenian

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale

unui text narativ studiat, aparținând lui Mihail Sadoveanu.

În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:

– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o
perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică;
– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat;
– analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj, semnificative pentru textul
narativ studiat (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici
narative, instanțe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).

Notă
Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.
Pentru conţinutul eseului, vei primi 54 puncte (câte 18 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).
Pentru redactarea eseului, vei primi 36 puncte (existența părților componente – introducere,
cuprins, încheiere -3 puncte; logica înlănțuirii ideilor – 3 puncte; abilități de analiză și de
argumentare – 9 puncte; utilizarea limbii literare – 6 puncte; ortografia – 6 puncte; punctuaţia – 6
puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 3 puncte).

În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de
cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

Sugestii de redactare

Baltagul de M. Sadoveanu – roman mitologic

1. Încadrarea în contextul romanului românesc interbelic și al operei lui Mihail Sadoveanu (roman
mitico-realist, monografic, complex etc.)

Sublinierea caracterului monografic al romanului, evidenţierea trăsăturilor oamenilor de la munte,

legătura lor strânsă cu mediul în care trăiesc.
Conturarea atmosferei patriarha1e, arhaice, prin organizarea gospodăriei, prin relaţiile dintre
membrii familiei şi ai comunităţii săteşti, prin obiceiurile şi tradiţiile respectate cu sfinţenie
(educaţia dată copiilor)
Evidenţierea trăsăturilor oamenilor de la munte. Muntenii umblă domol, suind poteci strâmte şi
coborând prăpăstii. Ei ostenesc zi şi noapte în tăcere, făcându-se auzite doar tă-lăngile turmelor de oi,
asupra lor se slobod fulgerele, trăs-netele şi bat puhoaiele, iar aşezările în care le rămân soţiile şi copiii se
află în locuri strâmte, între stânci de piatră. Dumnezeu le-a dat în plus o inima uşoară ca să fie mulţu-miţi
cu ce este al lor şi să li se pară toate bune şi le-a hără-zit să se bucure de petreceri („ să vie la voi cel cu
cetera; şi cel cu băutura”) şi de frumuseţea şi dragostea soţiilor lor („şi s-aveţi muieri frumoase şi
iubeţe”).
Voinţa lui Dumnezeu s-a împlinit pentru că locuitorii aceştia de la munte („de sub brad”) sunt nişte
făpturi apar-te („de mirare”) împrumutând câte ceva din caracteristici-le mediului în care trăiesc: „Iuţi şi
nestatornici ca apele, ca vremea; răbdători în suferinţi ca şi-n ierni cumplite, fără griji în bucurii ca şi-n
arşiţele lor de cuptor, placându-le dragostea şi beţia şi datinile lor de la începutul lumii, ferindu-se de
alte neamuri şi de oamenii de la câmpie şi venind la bârlogul lor ca fiara de codru — mai cu seama stau
ei în faţa soarelui c-o inima ca din el ruptă: cel mai adesea se dezmiardă şi luceşte — de cântec, de
prietenie”.
Observarea caracterului mitic-baladesc şi a elementelor de asemenea factură: civilizaţia
milenară, spiritualitatea, evenimentele fundamentale ale existenţei şi ritualurile arhaice le
colectivităţii rurale, legile nescrise, semnele, visele, superstiţia, respectarea cu sfinţenie a
datinilor, cunoaşterea semnelor naturii.

2.Tema ( având caracter de generalitate)

Construcția subiectului
3. Realismul mitic (coordonate geografice reale, elemente mitologice)
Coordonate spațiale și temporale

Opera Baltagul, un roman mitico-realist,

Perioada literara Pioada interbelica schimba mentalitatea epocii datorita viziunii textelor
poetice dezvoltate pe tendinte moderniste, realiste si traditionaliste. Mihail Sadoveanu a fost unul
dintre cei mai importanti prozatori din prima jumatate a secolului al XX-lea si remarca in aceasta
perioada datorita povestirilor, nuvelelor si romanelor alaturi de alti scriitori precum Vasile
Voiculescu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu.

Ipoteza Opera literara “Baltagul” scrisa de Mihail Sadoveanu apartine genului epic, fiind un
roman social, de tip traditional. In opinia lui George Calinescu, fiind si un roman mitic, al
transhumantei apartinand curentului literar traditionalism.

Teorie Romanul este specia literara a genului epic in proza de mare intindere cu personaje
numeroase, complexe si amplu caracterizate, cu o intriga complicata si o actiune ampla.

Romanul social este roman ce dezbate ca tema viata citadina a unei comunitati.

Romanul obiectiv este specific doar realismului si se axeaza pe mai multe particularitati.

Realismul este curentul literar aparut in context european la mijlocul sec. al 19-lea a carui
estetica se baza pe reflectarea veridica a realitatii in arta. Operele surprind o realitate
neinfrumusetata, veridica, dar valorificata artistic. Se realizaza o fresca sociala prin ilustrarea
categoriilor sociale in evolutie.

Traditionalismul este atitudinea culturala care exprima un atasament excesiv pentru valorile
trecutului, ale traditiei, vazute intr-o pozitie de superioritate fata de cele noi.  Curentul literar se
realizeaza ca ideologie in jurul revistei “Gandirea”, in special aparut la Cluj in 1921, sub
conducerea lui Cezar Petrescu, mutata la Bucuresti in 1922, sub conducerea lui Nechifor Crainic,
unde isi continua aparitia pana in 1944.

Tip de roman “Baltagul” este un roman al transhumantei deoarece se bazeaza pe urcatul si

coboratul oilor. Oamenii isi sincronizeaza viata dupa mersul barbatului cu cu oile intre munti, in
timp ce femeia ramane acasa, avand grija de gospodarie si de copii, dar si de produsele rezultate
de la animale.

“Baltagul” este un roman social deoarece se realizeaza o fresca sociala prin ilustrarea categoriilor
sociale in evolutie. Oamenii (satenii) isi organizeaza viata la sat.

De asemenea, opera este un roman mitic deoarece apar elemente legendare cum ar fi vrajitoria,
magia sau farmecele, dar care nu se adeveresc, ele stand la baza genezei operei sau la subiectul
acesteia.

Geneza si surse de inspiratie Publicata in anul 1930, opera a necesitat un numar de doar
spate pana la zece zile de scriere deoarece se afla in mintea scriitorului de foarte mult timp. La
baza inspiratiei scriitorului au stat trei tipuri de surse: autobiografice, folclorile si mitice.

Sursele biografice arata ca intr-un interviu oferit de scriitor, acesta povesteste cum in calatoriile
sale pe jos prin Moldova a facut popas la un han. Acolo a avut prilejul sa asculte doi jandarmi
care vorbeau despre uciderea unui cioban caruia i s-au furat oile.

Sursele folclorice sustin ca opera se inspira din teme, motive sau tipuri de personaje care apar in
trei balade populare. Din balada populara “Miorita” se preia motto-ul operei “Stapane, stapane /
Mai cheama s-un cine”., se preia motivul complotului si motivul transhumantei. Din balada
populara “Salga” se preia tipul femeii justitiare. Din balada populara “Dolca” se preia imaginea
cainelui credincios.

Sursele mitologice asociaza o parte a povestii familiei Lipan cu legenda lui Osiris, fost rege al
Egiptului zeificat ca zeu al fertilitatii. Dupa ce a fost ucis de fratele sau Seth pentru a-i urma la
tron, sotia lui Osiris, Isis, mare preoteasa da nastere unui fiu pe nume Horus. Dupa ce copilul ei
creste, impreuna cu mama sa si insotit de un caine, pleaca in cautarea ucigasului. In toate
picturile rupestre, baiatul poarta in mana o arma cu doua taisuri.

Titlul Titul operei, din punct de vedere morfologic, este format dintr-un substantiv articulat cu
articolul hotarat “-ul” care, in sens denotativ, semnifica un topor cu doua taisuri. In sens
conotativ, se concretizeaza motivul labirintului la nivelul actiunii. Baltagul devine obiect
simbolicw, ambivalent: arma a crimei si instrumentul actului justitiar, reparator.

Tema Roman al perioadei de maturitate, marile teme sadoviene se regasesc aici: viata pastorala,
natura, miturile, iubirea, arta povestirii, intelepciunea. Tema textului este monografia satului
moldovenesc de la munte, lumea arhaica a pastorilor, avand in prim-plan cautarea si pedepsirea
celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan.

Perspectiva narativa Naratiunea se face la persoana a III-a, iar naratorul moniprezent si

omniscient reconstituie in mod obiectiv, prin tehnica detaliului si observatiei, lumea satului de
munteni si actiunile Vitoriei. Desi naratorul omniscrient este unic, la parastasul sotului, Vitoria
preia rolul naratorului. Inteligenta si calculata ca “un Hamlet feminin”, ea reconstituie crima pe
baza propriilor deductii si o povesteste veridic celor prezenti, ceea ce ii determina pe criminali
sa-si recunoasca vina in fata satului si a autoritatilor.

Structura Din punct de vedere compozitional, textul este structurat in saisprezece capitolate,
urmarind doua coordonate fundamentale, aspectul realist (reconstituirea monografica a lumii
pastorale si cautarea adevarului) si aspectul mitic (sensul ritual al gesturilor personajului
principal). Orizontul mitic include modul de intelegere a lumii de catre personaje, traditiile
pastorale, dar si comunicarea om-natura si mitul marii treceri.

Prima parte (capitolele I – al VI-lea) Framantarile Vitoriei in asteptarea sotului si

pregatirile de drum – include expozitiunea si intriga.
In expozitiune se prezinta satul Magura Tarcaului si schita portretului fizic al Vitoriei, care este
surprinsa torcand pe prispa si gandindu-se la intarzierea sotului sau plecat la Dorna sa cumpere
oi.Intriga cuprinde framantarile ei, dar si actiunile intreprinse inainte de plecarea ei in cautarea
sotului: tine post negru douasprezece vineri, se inchina la icoana Sfintei Ana de la manastirea
Bistrita, anunta autoritatile de disparitia sotului, vinde unele lucruri pentru a face rost de bani de
drum, pe Minodora o lasa la Manastirea Varatesc, iar lui Gheorghita ii incredinteaza un baltag
sfintit.

Partea a doua (capitolele al VII-lea – al XIII-lea) Contine desfasurarea actiunii si releva

drumul parcurs de Vitoria si fiul ei, Gheorghita, in cautarea lui Nechifor Lipan. Ei reconstituie
traseul lui Nechifor, facand o serie de popasuri: la hanul lui Donea de la gura Bicazului, la
crasma domnului David de la Calugareni, la mos Pricop si bab Dochia din Farcasa, la Vatra
Dornei (la han si la cantelarie,unde afla de actul de vanzare a oilor), apoi spre Paltinis, Brosteni,
Borca, de unde drumul paraseste apa Bistritei, “intro tara cu totul necunoscuta”. De asemene,
intalnesc o cumetrie, la Borca si la o nunta, la Cruci. Succesiunea acestor mari momente din
viata omului, da de gandit Vitoriei si anticipeaza inmormantarea din final.
Intrebat din sat in sat, ea isi da seama ca sotul sau a disprut intre Suha si Sabasa. Cu ajutorul
cainelui regasit, Lupu, munteanca descopera intr-o rapa ramasitele lui Lipan, in dreptul Crucii
Talienilor.

Partea a treia (capitolele al XIV-lea – al XVI-lea) Prezinta sfarsitul drumului: ancheta

politiei, inmormantarea, parastasul lui Nechifor Lipan si pedepsirea ucigasului. Coborarea in
rapa si veghea noctura a mortului marcheaza maturizarea lui Gheorghita, dovedita in infaptuirea
actului de dreptate la parastas. Punctul culminant este moment in care Vitoria reconstituie cu
fidelitate scena crimei, surprinzadu-i chiar si pe ucigasii Ilie Cutui si Calistrat Bogza. Primul isi
recunoaste vina, insa al doilea devine agresit. Este lovit de Gheorghita cu baltagul lui Nechifor si
sfasit de cainele Lupu, facandu-se astfel dreptate. Deznodamantul il surprinde pe Bogza, care-i
cere iertare “femeii mortului” si-si recunoaste fapta.

Personaje Personajul principal, femeia voluntara, este “un exponent al spetei” in relatie cu

lumea arhaica, dar si o individualitate, prin insusirile sale. Vitoria este o femeie puternica,
horatara, curajoasa, lucida. Inteligenta nativa si stapanirea de sine sunt evidentiate pe drum, dar
mai ales la parastas, cand demasca ucigasii. Sotie iubitoare, porneste hotarata in cautarea
barbatului:  “era dragostea ei de douazeci si mai bine de ani. Asa-i fusese drag in tinereta Lipan,
asa-i era drag si acuma, cand aveau copii mari cat dansii”. Tipatul dinaintea coborarii
cosciugului si gesturile concentreaza iubirea si durerea pierderii sotului: “Cu asa glas a strigat,
incat prin toti cei de fata a trecut un cutremur. S-a daramat in genunchi, si-a rezemat fruntea de
marginea sicriului.”  Portretul fizic releva frumusetea personajului prin tehnica detaliului
semnificativ “Nu mai era tanara, dar avea o frumuseta neobisnuita in privire”. 

Personajul secundar, Gheorghita, reprezinta generatia tanara, care trebuie sa ia locul tatalui
disparut. Romanul poate fi considerat initiatic, deoarece prezinta drumul spre maturizarea lui
Gheorghita.

Nechifor Lipan este caracterizat in absenta, prin retrospectiva si remorare si simbolizeaza

destinul muritor al oamenilor. Numele sau “cel adevarat si tainic”, de botez, este tot Gheorghita,
dar primise numele Nechifor.

Personaje episodice sunt Minodora, fiica receptiva la noutatile civilizatiei este trimisa la
manastire pentru purificarel mos Pricop (ospitalitatea), parintele Danila (autoritatea spirituala in
satul arhaic), baba Maranda (superstitiile) – personaje reprezentative lumea satului arhaic.

Trasaturile personajului colectiv, muntenii, sunt surprinse inca de la inceput, in legenda pe care
obisnuia sa o spuna Lipan, rememorata de Vitoria. “Viata muntenilor e greal mai ales viata
femeilor. Uneori stau vaduve inainte de vreme, ca dansa. Munteanului i-i dat sa-si castige
painea cea de toate zilele cu toporul ori cu cata.”

Concluzie Avand in vedere aceste caracteristici, opera “Baltagul” de Mihail Sadoveanu este un
roman mitic al transhumantei apartinand curentului literar realism.