CARTI ROMANTICE SERIA ,SECRETE MORTALE“ MSM oT ce ORM een eocecineUnarts IB Keiest tal emer Te uals Caer cre RIM sr Tucan Tey fiica lor in varstd de wn an, a fost rapicd diner-un parc. Degi a fost cdutata vreme indelungata, Emme nu a fost gasitd niciodata, iar PRIUS CeInc uate seat tres Nee Wort ieee EM sta (eB ere gi Alec nu au putut trece peste trauma zdrobitoare de a o pierde pe Emma, iar sentimentul de vinovatie care I-a impovarat pe Alec 4 pus capat casniciei lor, Dupa trei ani in care au mers pe dru- Teele Mec ee ens MOB el eM Ble emt Caer ey PRC Re MOM le teuatedc ces ee WRC ree aC eee potriveste cu profilul Emmei este gasita ratacind inte-un pase din Poe O Tene NC Ole wee Sacer tle mn eee leet oa si Raegan hotarasc sa reia cautirile pe cont propriu. In vreme ce Fem Ue Rc tel SVG Oveyttent ele Were yer Wedeael given el Emmei. Raegan incepe sa se imtrebe daca nu cumva ceva mult mai sinistru se intimpla. In timp ce incearcd s& descopere ade- varul, Alec si Raegan isi dau seama 3 flacdra atracgiei nu s-a Te eeente (ots ewe eae MN ae MT etree Cee UM aces are tT]| de celalalt. Ins por fi din nou o familie fara Emma? ELISABETH NAUGHTON a sctis peste 30 de romane, trecand cu usuringa prin diverse genuri. Cargile ci au incrac in topurile New York Times, USA Today si Wall Street Journal, si a cAstigat premiul RITA al Asociatiei Scriitorilor de Romane de Dragoste penrru ,,Cel mai bun roman de suspans romantic”. ee iil CUTIE ryGone Elisabeth Naughton Copyright text © 2017 Elisabeth Naughton Editie publicatd prin intelegere cu Amazon Publishing, ‘www.apub.com, in colaborare cu ANA Sofia, Led. Toate dreptucile reservate WV Lira? Lita si Casi romantice sunt mirci inregistrate ale Grupului Editorial Litera tel.: 0374 82 66 35; 021 319 63 90; 031 425 16 19 e-mail: contact@litera.to www. litera.to. Ne puteti vizica pe www.litera-ro/litabooks.ro Am nevoie de tine Elisabech Naughton Copyright © 2022 Grup Media Litera pentru versiunea tn limba roman’ Toate dreptutile rezervate Editor: Vidragcu gi iii Redactor: Daniela Nae Corector: Emilia Achim Copert3: Mariana Manolache Tehnoredactare gi prepress: loana Cristea Descricrea CIP a Bibliorecii Nasionale a Romaniei NAUGHTON, ELISABETH Am nevoie de tine / Elisabeth Naughton trad. din Ib. englezi: Ieina Fulger - Bucuresci: Litera, 2022 ISBN 978-606-33-9135.4 L. Fullger, Irina (trad.} 421.1101ELISABETH NAUGHTON Am nevoie de tine Traducere din limba engleza Irina Fulger Cara DC LITERA BucurestiPentru Alia, iubitoarea mea de cavti preferatacapicolul 1 Daca Alec McClane ar mai fi avut inimé, i sar fi facut bucati pe podea. Stand pe un scaun de plastic crapat pe holul steril, nu se putea gandi decac la faptul ca inima altcuiva era pe cale sa fie franc’. Iar el trebuia sd retra- iascd corul. Isi freca fruntea dureroasa cu degetul mare si cu ur- matoarele doua degete si astepta. Isi diduse seama cd vestile nu aveau s4 fie bune cand fusese sunat, dar ori- cum venise. Raegan, pe de alta parte, probabil era asa de entuziasmatd, incat abia putea 4 gandeascd limpede. Faptul ca toate sperantele ei erau pe cale si fie distruse il facu s& simta un gol in stomac, un gol pe care avea si4 poarte cu el cel putin o siptamand blesternata. La naiba, avea nevoie de vechiul lui prieten Jim! Din pacate, el si Jim Beam nu mai erau in rela¢ii bune de aproape trei ani. Se foi pe scaunul inconfortabil, se lasa pe spate gi isi incrucisa bratele la piept. O asistenta trecu pe langa el cu un stetoscop in mana. Mai jos pe hol, doi doctori dis- cutau linisti¢i in halatele lor albe gi pantofii lor luciosi. Cu cat astepta mai mule, cu atae presiunea ii crestea in piept. © presiune despre care tia cA era adAnc inradaci- nata in vinovatia si dezgustul de sine pe care nici macar Jim Beam nu reusise sa le reduca. Se apleca din nou in fata, isi sprijini coatele pe genunchi gi igi stranse mainile in pumni, doar ca sa le relaxeze intro incercare slab de a-¢i muta atentia de la greutatea simtita intre coaste. Ar fi trebuit si o sune pe Raegan imediat dupa ce vazuse fata. Ar fi trebuit sa-i spund 54 nu vind. Macar trar fi stat aici, asteptand-o pe iubirea8 Elisabeth Naughton vietii lui s4 intre pe ugd doar ca sad lase fara speranta si mai pustiit decat se trezise in acea dimineata. La dracu’, avea nevoie de niste alcool! - McClane? Alec arunca o privire in stanga lui. Un agent FBI se indrepta spre el pe holul lung, cu o expresie sumbra pe chipul unghiular. Alec se ridica lent. -Salut, Bickam. Jack Bickam lucrase la cazul Emmiei. El fusese cel care ii sunase pe el si pe Raegan cand fetita de patru ani din camera de dincolo fusese gasité in parc nu departe de parcul in care Emma disparuse in urm4 cu trei ani $i jumatate. Dispiruse cind Alec se intorsese cu spatele pentru doua minute ca s8 ajute un copil care cdzuse din leagan. Simgi ale val de vinevdgie in stomac, gi bila i se ridicd in gat. Dar inghiti puternic si le impinse pe ambele inapei. - Ma bucur ca te-am prins inaince sa pleci, zise Bickam. Ai un minut? Alec arunca o privire peste umarul lui spre recepria micului spital. Inca nici un semn de la Raegan. Prin stomac i se rostogolira emofiile si vinovatia, dar nu avea prea multe de facut in legitura cu asta. - Da. Reveni spre Bickam. De ce anume ai nevoie? -Imi pare rau cd fetira nu a fost Emma, zise Bickam, dandu-si de pe frunte pacul incunecac. Nu exista nici o modalitate potrivitd pentru a rispun- de la asta, aga ci Alec igi baga mainile in buzunarele blugilor ponositi. - Ai venir pana aici ca si-mi spui asta? - Nu. Vreau si vorbesc cu tine despre pontul pe care lam primit despre fata. A venit de la Insticucul de Corectie Santiam.Am nevoie de tine 9 Toate grijile si stresul disparura in fundal, in urma tamandnd doar o furie mocnita care era la fel de persis- tentd ca pofta de alcool. - Da, am verificat de trei ori inregistrarea apelurilor. Sa sunat la ora 13.35. ICS este un centru cu securitate minima, prin care detinutii tranziteaz4 inapoi in socie- tate. Au acces la telefoane de la 6.00 dimineata la 22,00 seara atét timp cat nu sunt afard cu o echipa la munca. lar tatal tu nu era intro echipa cand sa sunat. Tocmai am verificat. Prin mintea lui Alec trecura 0 mie de amintiri des- pre o copilarie neglijaté si mizerabila. Oraul din acea puscarie nu era tatal lui. Tatii aveau grija de copiii lor. Nu-i bateau, nu-i obligau sa aiba grija singuri de ei si nu-i foloseau pe post de c4rdusi pentru asi transporta rahaturile ilegale. Nu, John Gilbert nu era tatal lui. Era doar fiul unei tarfe cu care Alec avea acelasi ADN. Dar era nenorocitul care avea toate motivele sid vadd sufetind pe Alec. - fl omer! - Nu, nu-l omori. Bickam pasi in fata Lui Alec tnainte ca acesta $4 0 ia spre teceptie. Am trimis deja pe cineva sad interogheze pe Gilbert. - Nu o séti spund nimic, iar tu gtii asta. Daca stia despre aceasta fata dispdruta, asta inseamna ca a jucat un rol in disparitia fetei mele. - Nu sunt aga de sigur, zise Bickam. Cel care a sunat a Mentionato clar pe Emma. De asta team informat cand am gasit fata. Speram s4 fie indicii importante pentru caz, dar, daca a sunat Gilbert, aga cum credem noi, n-ar fi exayerat s4 spunem ca a facuto ca si enerveze. - Adica sisi bata joc de mine. - Da, asa e. Maxilarul tui Bickam se inclegta. Vite, ar fi putut 34 afle despre fata disparura de la stiri sau sa-i auda pe gardieni discutand despre caz. Cel care a sunat nu a dat numele parcului de unde a fost luacd faca,10 Elisabeth Naughton ci la numit pe cel din care a disparut Emma. Ar putea s fie doar o coinciden¢a. Nu si pentru Alec. Nu exista ceva precum coincidenta cAnd venea vorba de John Gilbert. ~ Am ascultat apelul, continua Bickam. Mie nu mi sa parut a fi Gilbert, dar stiu cd asta nu inseamna prea mult pentru tine. Nu, nu insemna nimic pentru Alec. Idiotul si-ar fi putut schimba vocea sau ar fi putut pacali alt detinut si sune in locul lui. -Eu doar am vrut sa stii, zise Bickam. Cand aflu mai multe de la oamenii mei care s-au dus la ICS, te pun la curent. Oricum, trebuie sa fii atent. Gilbert urmeazd 8a fie eliberat sAptamana viitoare. Sentinta de sase luni pentru incalcarea restrictiilor eliberarii conditionate é pe final, iar el sia finalizat programul de reintegrare in societate. Daca putem face legdtura dintre el si apel, prezint informatia judecatorului, dar daca nu reugim, in curind va fi iarasi pe strazi. Alec isi puse mainile in solduri gi tsi reprima furia ce voia sil consume. Indiferent ce credea Bickam, Alec stia ca John Gilbert o omorise pe fata lui. Era singura persoand care avea un moti, singura persoand din lume care voia sa-l vad& suferind. Pentru ci, prin marcuria lui din urma cu paisprezece ani, cand incd era adolescent, Alec il trimisese pe Gilbert in pugcdrie. Alec nu avea si uite niciodata acea zi din sala de judecata cand Gilbert fusese condamnat, felul in care acesta statea la masa apa- rarii, cum privise spre Alec din partea cealalea a galeriei cu ochi furiosi in timp ce i se puneau cdtusele si cum urlase cA avea si facd pe Alec si pliteasci. Si Alec plati- se, Platise in fiecare zi dupa acea zi ingrozitoare din pare. Gilbert fusese eliberat din penitenciar cu mai putin de o lund inainte ca Emma si fi disparur. Alec stia cd Gilbert fusese acolo, cd el o luase pe Erama din nevoia lui sadi- ca de a se rizbuna, asa cum stia ci o omorase imediatAm nevoie de tine 11 ce o luase de acolo. Doar ca Alec nu putuse niciodata si 0 dovedeasca. - Da, bine, zise el doar ca s& auda agentul, desi pla- nuia deja cum sd smulga informatiile din gatul acelui nenorocit. Mersi cd mi-ai zis. Bickam incuviiny4 din cap $i privi peste umar spre receptie. - Vreun semn de la Devereaux? Lui Alec i se stranse stomacul gi doar la mentionarea numelui lui Raegan isi aminti imediat motivul pentru care se afla pe acel hol gol. -Nu. inci nu. -Bine. Pai, eu o s& fiu in capatul holului daca vreu- nul din voi are nevoie de mine. -Multumese, mormai Alec in timp ce Bickam se intoarse de unde venise. Dar in timp ce se ageza din nou pe scaunul lui gi isi freca fruntea ce pulsa, teama i se revitsd prin vene. Dupa cateva minute lungi, ugile automate de la capatul holului se deschisera. Urma zgomotul facut de tocuri pe podeaua cu eresie. Ridicand capul, Alec privi in dreapta, iat in clipa im care o vazu, ramase fara aer in plamani. Raegan Devereaux venea in grabd spre el, cu parul ei tosu ondulat zburandu-i in jurul ferei si cu trenciul maro fluturand in urma ei. Ridicandu-se in picioare, Alec inghiti cu greu in timp ce ea se apropia, amintindu-gi toate clipele in care igi trecuse degetele prin pirul acela matasos, nenumiratele ore in care isi petrecuse brarele in jurul taliei ei subtiri si o sinuse aproape de el si noprile in care ii venerase corpul perfect aga cum un fermier venera o zeitd aflata la kilometri distantd de clasa lui umila. - Unde este? Speranta se reflecta profund in ochii verzi ca pajis- tea ai lui Raegan, dar crasaturile ei angelice erau trase12 Elisabeth Naughton si incordate, iar buzele ei roz si moi tremurau de spaima, el stiind ca asta ameninta si 0 copleseaseca. - Nu este ea. Alec o prinse de antebrate inainte ca ea si treacd mai departe. Mirosul parfumului ei de iaso- mie ii umplu simeurile ca un pumn puternic in stomac, plin cu amintiti in care nu se putea adanci. Nu acum. Raegan, opreste-te! Nu este ea. - De unde stii? Ea ridicd vocea din cauza panicii. Agentul Bickam a zis c4 se potriveste profilului. A zis... - Nu este ea, rosti el mai tare, ignorand felul in care parfumul ei il amerea si cum cildura de sub maneci- le ei ii incdlzea pielea infrigurata. Am vazut-o. Nu este fata noastra. Speranta din ochii ei verzi frumogi muti ca o flacard stinsa. [i cercetaé privirea de parca incerca sat oblige sa spund mai multe, dar el nu putea. Nu putea, pentru ci speranea era un luctu periculos. Era un miraj indepar- tat, palpaind in lumina slaba si tragand omul spre ea asa. cum apa atragea un om insetat. lar cand ajungea acolo, gasea doar nisip. Nisip uscat, granulat ce-ti bloca gatul gi te putea omori daca il lasai. Ramase nemiscat, incapabil si faci un gest pentru a-i salva speranta. Privi cum o durere familiacd patrunse in ochii ei si-i umezi privirea. $i o simti pitrunzind adinc in oasele lui, tragdnd de inima care sigur nu mai exista. - Nu te cred. La fel de repede, o alta emotie cunoscu- t& acapara trasaturile ei blande. O emotie ce-i incorda mazxilarul, ii incuneca ochii si-i transforma gura senzuala intro linie incordata. Ea se retrase din stransoarea lui. Tu chiar nu vrei sd fie ea. Bratele lui Alec alunecata pe langa corp si ceva in pieptul lui se dezumfla ca un balon ce pietdea aer. Nu-si dorea nimic pe lumea asta mai mult decat ca fetita de patru ani din cealaltd camera s& ica lor, dar nu era. Nici o fat care aparea in spitalul asta sau in oricare altul nu avea si fie, iar asta din cauza lui John Gilbert.Am nevoie de fine 13 Nuri spuse lui Raegan - se certaseraé deja de vreun tnilion de ori din pricina asta. Nu incetcd $4 0 opreascad nici cand ea trecu pe langa el. Nu o avertizd cu privire la ce avea si vada. Stia cd nu ar fi schimbat nimic. Se impicase demutt cu adevarul amar cd Emma nu mai era $i cA nu avea sd se intoarcd niciodata. Raegan, pe de alta parte, inca se agata de speranta care doar avea si 0 chinuie tor restul vietii ei. Se intoarse pentru a se uita dupa ea. O privi cum tre- ce de doctorii care incé vorbeau gi se grabi spre Bickam, care st&tea in fata unei camere la capdtul holului, lan- gd un ofiter in uniforma. Simti o durere in piept cind ea incuviingd din cap gi intra in camerd dupa Bickam. Cand nu o mai putu vedea, igi inclest maxilarul si isi frecd ceafa. Da, speranga era un Lucru foarte periculos. Mai peri- culos decat un pistol indreptat direct spre capul tau. $i, la naiba, el stia! Pentru ci din cauza sperantei spulberate siel trecuse prin aceastd grozavie. Toate astea din cauza unui om pe care avea de gind sal infrunte imediat ce urma sa iasd din spitalul acela. Ar fi trebuit sa asculte. Raegan iesi din camera de spital, isi frecd fruntea cu mana tremuranda si inspira adanc, disperata s8-si linisteasea pulsul agicat. Nimic nu ajuta. Era ca si cum un picamer ciobea ce ramasese din inima ei, suferinta fiind aproape la fel de intens& ca in ziua in care Emma disparuse. Isi lipi mana de piept si se concencra la respira. El incercase s& © avertizeze. Alec incercase 84 o impiedice s4 dea buzna in camera si sa fie ranité din nou, dar ea nu il ascultase. Poate ci o distrusese cindva, dar inca ti pasa. Dac4 nu ar fi fost aga, nu ar fi asteptat-o la spital. Ar fi plecat imediat ce gi-ar fi dat seama ca fata din acea camer4 nu era fata lor disparuta.1¢ Elisabeth Naughton -MéA scuzati, domnigoara. Ofigerul de dincolo de usa pasi spre ea. Va simtiti bin Lacrimile ii ardeau ochii lui Raegan. Lacrimi de sufe- tinta, de frustrare, de sperante calcate in picioare, dar clipi pentru a le indeparta, inspira adanc gi se aduna. -Da, reusi si spund. Sunt bine. Se intoatse gi isi sterse ochii. O singura privire, si Raegan isi diduse seama c4 fata nu era Emma. Parul ei fusese prea inchis la culoare, ochii prea rotunzi si-i lipsea micul sern din nastere in forma de capsuna de la coada ochiului drept cu care se ndscuse Emma. Raegan stiuse cA nu trebuia si-si facd sperante. Stiuse c& gansele erau mici, dar tot sperase. Si avea sa spere indiferent ceea ce spuneau Bickam si Alec. Pentru ci numai speranta ii ramasese. »Fii puternica! Poti s4 treci peste asta.“ Ridicand capul, inspira adanc si igi netezi bluza peste pantaloni. Nu arata mai rau decat in acea dimineara, nu? Asea nu trebuia si o distruga. Nu avea si permit acest lucru. Se indeparta de ofiter si porni pe hol catve receprie, cu tocurile rasunand pe podeaua cu gresie ca un semn Tau prevestitor. Avea pulsul inca prea ridicat, dar ime- diat ce avea s4 se intoarca la birou gi si se cufunde in munca, urma sa fie bine. Poate chiar avea si plece mai devreme si bea o cafea inainte de a se vedea cu Jeremy si prietenii lui la cina. Pasii ii govaira cand il zari pe Alec pe un scaun la mijlocul coridorului, masandu-i fruntea de parc’ avea o durere de cap monstruoasa. Inima ei wradatoare se strin- se puternic, batand intr-un ritm neregulat intre coaste cand il privi. Erau divortati de aproape trei ani, dar fiecare cenci- metru din corpul ei incd raspundea la prezenta lui de parca abia se intilniser’. Pielea i se incingea, ii lisa guraAm nevoie de tine 15 apa si furnicdcuri ugoare i se imprastiau prin burta gi coborau pana cind genunchii ii tremurau de-a dreptul. El incetd sd isi maseze fruntea apdsat si inalta capul. lar cand ochii lui albastri precum cerul ii intalnira pe ai ei, cand el ii susqinu privirea, caldura de pe pielea ei se transforma in foc. Se ridica in picioare, privind-o atent. Inghitind puter- nic, ea isi forta picioarele si meargd inainte i isi spuse sd nu se agice. Era vorba de Alec. Barbatul care ii spusese cA mariajul lor fusese o greseala. Cel care fi cdlease inima in picioare. Cel care o ldsase singurd si distrus’ cand avea cea mai mare nevoie de el. - Esti bine? o intreba el incet. La dracu’, voia s3-] urasca, dar nu putea! Fusese la fel de distrus ca ea cand Emma disparuse. Doar ca facuse fagi acestui lucru iner-un mod foarte diferic. Un mod pe care acum — ani mai tarziu - ea il acceptase, dar nu avea sil inteleaga niciodata. - Da, reusi ea 34 spuna, bagand mainile in buzunarele trenciului pentru cd nu stia ce s4 faci cu ele. Sunt bine. El incuviinga din cap, dar ea vazu in ochii lui cd nu ocredea. Igi dadu seama ci ar fi vrut 54 se sprijine de el pentru alinare. Isi dadu seama ca voia sA urle la el ca se afla aici cand ea era distrusd emotional si epuizata fizic. [gi dddu seama i isi dorea ca asa de multe lucruri intre ei 5a fie diferite. Dar nimic nu era diferit. Asta era realitatea ei: un copil disparut, 0 cisnicie esuat4, o viata facuta praf si cotul distrus tn jurul ei in timp ce incetca doar s4 mearga mai departe. El isi bagd mainile in buzunarele din fata ale blugilor ponositi, facand ca bluza neagra s& se intinda pe ume- tii puternici. In timp ce-l studia, stomacul ei pulsa lent. Era la fel de chipes cum fusese mereu - cu parul blond, cu un corp suplu, musculos, de care evident inc avea grija -, dar trecerea anilor tl imbatranise intrun mod16 Elisabeth Naughton in care nici un barbar de 32 de ani n-ar fi trebuit 54 imbatraneasca. Linii fine, care inainte nu existasera, ii erestau tamplele si se vedeau fire gri in barba blonda. Pielea moale de sub genele lui era marcata de cearcine intunecate, dandu-i de inteles cj nu prea dormea in ul- tima vreme si fAcdnd-o s4 se ingrijoreze la gandul ca el bea din nou. Dar o singura privire la ochii lui albageri ii spuse cd in sfarsit scdpase de acest demon din viara lui. Dar ea vazu c4 vinovatia incd se rotea in adanci- mile albastre. Ura faptul ci inca il iubea. Ura ca voia sid aline in felul in care el niciodatd nu o lsase sil aline. Ura mai ales cA, dupa toata suferinta, durerea si timpul petre- cut despartiti, el era in continuare alesul. Cel care ti facea inima s4 bata mai tare si palmele s& transpire. Cel care ii putea zgudui fumea cu o singura privire. Cel care se ridicase deasupra tuturor barbarilor de acum pentru totdeauna. - Alaltdseara te-am vazut la stiri, zise el in tacerea ciudata. Ultimul lucru despre care voia sA vorbeascd era catie- ta ei de jurnalist, mai ales cu el, dar admise cd incerca si fie politicos. Si, gtiind ca si el era la fel de dezamagit ca ea, isi spuse s4 treacd peste ziua ei groaznica. - Nu-i o slujba regulacd. Doar rineam locul la pupitru. - Da, dar te-ai descurcat bine. Mi-a placut stirea de interes public despre antrenorul din Liga de Juniori care incuraja copiii cu handicap s4 facd sport. -Serios? Simti un fior dermn de compatimite la gan- dul ca el se uitase la tot buletinul de gtiri. Era repor- tajul meu. ~ Mi-am dat seama. Normal ca isi daduse seama. Stia ce lucruri ti placeau. Isi lua privirea de la ochii lui gi se uiti la podea pentru cd era prea dureros sa se uite in ochii lui de un albastruAm nevoie de tine 17 fard fund, amintindu-si toate datile cand el o sdrutase si-i spusese cA ea era totul pentru el. Se chinui s& gaseasc4 ceva care si umple tacerea inconfortabila. - Sunt un pic surprinsa cd esti in tara. Credeam ca vei fi undeva peste hotare. Eta un fotoreporter incredibil. Cel mai bun vazut de ea vreodati. Avea un mod de a surprinde narura umand in erizd care te facea s4 vezi conflictul dintro perspec- tivA cu totul diferita. Era unul dintre motivele pentru care fusese atras4 de el cand se cunoscusera in urma cu sase ani. Asta si faptul ca se erezise la viata cand el °O privise. La vremea aceea ea era un reporter fara experienta, ocupandu-se de alegerile locale pline de culoare. El foto- gratia pentru Associated Press fetele spectatorilor, nu pe ale politicienilor. !l surprinsese privind-o prin multime 3i asta fusese. Fusese captivatd cu o singura privire. Apoi ii descoperise munca gi inima bund pe care o tinea as- cunsa sub acea infatisare de dur chipes gi se aruncase cu capul inainte in ceva ce si acum, dupa toata suferinta prin care trecuserd impreund, ramanea cel mai dulce lu- cru pe care il traise vreodata. El ridicd din umeri. -Probabil ca ag fi. Dar acum am niste treburi in familie. Tnima o intepa din nou cand se gandi la familia lui. Cea care fusese familia ei pana la divort. li fusesera mai apropiati decat propriile rude indepartate, —Am auzit ci Ethan sa logodit. Asta-i grozav. =Da. Pentru el. Acea intepaturd se transforma int-un junghi rapid gi avu impulsul de a fugi, de a se retrage, de a iesi din acea conversatie dureroasa. ~ Ei bine, eu...18 Elisabeth Naughton Pe hol rasunara voci dinspre receptie. Raegan privi dincolo de Alec ca si vada ce se petrecea. Alec se intoar- at4mnandu-i pe jumatate de umar se grabi spre ei, inso- cic de un barbat in pantaloni, cdmasa alba cu manecile suflecate si o cravata stramba. Cuplul trecu de ei, de doctori si se opri bruse in apro- Pierea ofirerului de la capatul holului. Chiar gi de la acea distanta Raegan auzi cuvintele encuziasmate ale femeii. - Unde-i? Unde-i Maggie? - Doamni, zise politistul, crebuie s4 vi calmati! Nu va putem lasa s4 intrati pand ce nu va calmari. Femeia nu parea sa fi auzic cuvintele politistu- lui. Trecu de el gi se uit’ pe geam in mica incapere. Un suspin rasuna pe bol cand femeia se intinse spre brarul barbatului. - Gary, ea este. Oh, Dumnezeule, ea este! Cei doi trecura de politist si intrara grabiti in camer’. Vocile lor bucuroase pluteau pe hol in timp ce se reu- neau cu fiica lor. Sunetele fericite se invarteau in jurul lui Raegan, amintindu-i tot ce ea nu avea si era posibil 34 nu mai aiba niciodats. ~ La dracu’, mormai Alec. Nu trebuia sa vezi asta. -Sunt bine, Alec. Raegan isi sterse lacrimile idioate care ti alunecau deja pe sub gene. Sunt fericita pentru ei, atéta tot. El se apropie si se intinse dupa cotul ei, iar in timp ce caldura familiara a corpului lui o invaluia si degetele lui ii atingeau bratul, o mie de amintiri o bombardau. Sambete lenese pe canapea cu el. Cine la lumina luma- ndtilor cand ea luctase in schimbul de noapte si venea extenuata, avand nevoie doar de el. Noaptea in care el se intorsese acasd din misiunea din Afganistan, iar ea ii spusese ca era insdrcinata. Ridica privirea si se uita in ochii lui. Intre ei se aprin- seri scantei. Scantei care incdlzeau si cele mai reci locuriAm nevoie de tine 19 din adancul ei. Inima ii batu mai repede cand privirea lui ii examina trisdturile, Si toate lucrurile pe care i le-ar fi putut spune cu mult timp in urma i se oprira pe limba. - Raegan? Tresari cand auzi vocea lui Jeremy Norris si un nou val de disconfort navali prin sangele ei cand il ziri ve- nind pe hol spre ea. - Draga mea. Jeremy veni direct la ea, de pared Alec nici macar nu era acolo, pagi intre ei, ca Alec s4 fie obli- gat s4-i dea drumul gi o cuprinse in brate. Am venit ime- diat ce am auzit la stiri. Raegan suspina socata gi se uita la Alec peste umarul lui Jeremy. Maxilarul lui se inclesta si umerii i se incor- dara, dar nu zise nimic, iar Raegan se simti si usurata, gi dezamagita de acest hucru. Jeremy se dadu inapoi, dat inc o tinea de coate cand se uita la ea cu ochii negri. - Ce au spus? - Nu este ea, Furnicaturi de caldura se intinsera pe toata pielea lui Raegan. Dar nu o caldura placutd. Ci uma care 0 ficea sd se scarpine. {ncerca sa iasd din bratele lui Jeremy, dar el ofta si o mai trase o datd aproape, prinzand-o intr-o imbratisare claustrofobd care o facea s& vrea sa urle, - imi pare aga de rau, draga mea. Privirea lui Alec se muta de la ceafa lui Jeremy la Raegan, iar tn clipa in care privirile lor se intalnira si ea vazu dezamagirea din ochii lui, navali vinovatia, for- mand un nod dur in stomacul ei. Se desprinse din bratele lui Jeremy si isi sterse transpi- Tatia ce i se forma pe frunte. -Hm, Jeremy, el este Alec.20 Elisabeth Naughton Jeremy se intoarse cu farmecul lui de prezentator de stiri cunoscut de parca Alec era alt celespectator fara minte gi se intinse spre mana lui. -McClane, corect? Am vazue in Newsweek ce at facut cu situatia refugiatilor din Kenya. Interesanta alegere! Adevirata poveste a refugiatilor acum este in Europa, nu crezi? Alec miji ochii, iar Raegan se tensiond din nou pen- tru cd recunoscu acea privire dispretuitoare. -N-am fost niciodata interesat s4 fac reportaje despre ce e popular, Dadu drumul mainii lui Jeremy. Cine esti? -Oh, scuze! Jeremy zimbi si isi puse un brat in jurul umerilor lui Raegan printro migcare pe care ea o simti posesiva. Jeremy Norris. Directorul postului KT VP. Privirea lui Alec se muta la Raegan, iar ea tresari cand citi in ochii lui surprinderea si intrebarea ,esti intro relatie cu seful tau?" Raegan se uit la Jeremy, disperata sa iasi din aceasta situatie inconfortabila. - Eu aproape cé am terminat aici. {mi faci un favor simi aduci o sticla cu apa de la magazinul de dupa colt? - Sigur. Jeremy se apleca gi o saruté pe obraz. Orice pentru iubiea mea. Se uiti la Alec. McClane. Alec se incrunta, dar incuviinta din cap. - Nottis. Jeremy ii dadu in sfargit drumul si porni inapoi pe hol. Jenaté de ceea ce tocmai se petrecuse, Raegan igi sterse din nou fruntea si ti zise: - Imi pare rau, nu Lam chemat. Cineva de la post probabil ca i-a spus de ce am plecat de la munca. -Da. Expresia lui Alec nu se indulci, iar umerii lui pareau mai incordati decat inainte. Raegan era coplesita de vinovatie. $i nu avea nici un motiv sd se simta. Cobori privirea spre pantofi, nemaifiind in stare s4 se uite in ochii lui.Am nevoie de tine 21 - Eu... am fost surprinsa cand am venit gi team vazut. Credeam ca ai plecat deja. El se uita pe hol in directia din care venise Jeremy. - {mi doresc si fi fost asa. Cand el o privi, ea tresari din nou. Banuiesc cé am vrut si fiu sigur ca esti bine. Ea aptoape cd rise. Nu era bine de trei ani gi jurna- tate. Nu era sigura cd avea sa fie vreodaté. Si el sigur stia asta. —Sunt adult, Alec. Nu-i nevoie sa-ti faci griji in privinta mea. in ciuda a ceea ce crezi tu, imi fac. Mai ales in privinta asta. Ea ridica privirea, iar cand ochii lor se inealnira, vazu tegretul pandind in ochii lui, iat toate emotiile indurate in ulcimii trei ani o lovira direct in piept pana cand simti ce pierduse. Clipi pentru a indeparea tntepaturile lacrimilor gi ist feri privirea, stiind c& nu avea s& mai existe niciodata nimic altceva decat amintirea acelei pierderi, indiferent cAt de mult tinjea dupa ceva mai mult. - Pai, mai bine ag pleca, zise ea slab. - Da, si eu. Facu un pas inapoi. Ai grijé de tine, Raegan! , Aerul rece trecu peste ea, inlocuind toata cildura su- focanta pe care o simtise langa el, iar respingetea - 0 res- pingere cunoscuta, amara - se intari precum gheata in stomacul ei. O respingere peste care crezuse cA trecuse. Una care chiar $i acum o ingheta pind la os. Inghiti respingerea. Repetd in minte mantra care o ajutase s4 creacd peste cele mai grele momente: ,Fii puter- nica! Poti sd treci peste asta” Reugi chiar s4-i raspunda. -Situ. Dar, in timp ce se intorcea si pleca, stia cd acea pier- dere avea si o mistuie din nou. Spera doar cA avea si se intample in noaptea asta, cand era singuri, nu cand o putea vedea oricine.2 Elisabeth Naughton capitolul 2 Stomacul lui Alec se intoarse pe dos ¢4t statu in sala de asteptare de la Institutul de Corectie Santiam. Camera era mare, cu mese si scaune imprastiate in jur. Cum era sambacd, cu treizeci de minute inainte de ter- minarea orelor de vizité de dupa-amiazd, cdteva mese erau ocupate de detinuti, sofii si copii. Alec isi lua privirea de la o femeie ce salta pe ge- nunchi 0 fetitd in timp ce vorbea cu un barbat imbracat intro salopetd portocalie, asezat vizavi de ea. De la spate, femeia pirea a fi Raegan, Sau poate cd Alec avea doar halucinarii dupa ce o vazuse la spital. La dracu’, nu avea nevoie de asta azi! Nu avusese ne- voie si i se aminteascd in far c4 ea igi vedea mai depar- te de viata ei, iar el n-avea pe cine sd dea vina pencru asta decat pe el insusi. Ea merita si gaseascA o farama de fericire si el n-avea de ce sd se plinga, ginand cont de numacul de femei cu care iesise. Dar cu nici una din aga-zisele lui partenere nu fusese ceva serios. Relagia lui Raegan cu idiotul ala de Norris parea serioasa. Indiferent ce erau unul pentru celalalt, piruse ceva foarte sérios. Se deschise uga grea din parcea cealalta a incdperii, si un gardian intra aldeuri de John Gilbert. Alec se tensiona, $i toate gandurile despre Raegan disparurd in fundal. John Gilbert scana inc&éperea cu ochii lui de un al- bastru spalacit, il zari pe Alec si zambi rautacios. Era cam de indltimea lui Alec, aproape de 1,80, si aman- doi aveau ochii albastri, dar de nuante diferite. $i aici se terminau asemanirile. Pielea lui Gilbert era mai intunecata decdt a lui Alec, parul lui era de un saten murdar in loc de blond gi era slab gi osos, in timp ce Alec era puternic si musculos. Dar, chiar si fara efecteleAmi nevoie de tine 23 consumului de droguri de ani tntregi, Alec gtia ca semana la infatigare cu mama lui biologicd. O mam careia ii pasase aga de mult de el incat tl aban- donase, lasandu-l cu nemernicul asta, si plecase cine stie unde. © data, in adolescentd, cand fusese retinue la Centrul de detentie pentru minori Bennett cu acuzatia de po- sesie de droguri din cauza omului care acum venea spre el, se gindise si o caute, Se gindise si o implore sa-l prtimeasca. Dar apoi il intalnise pe Michael McClane, un barbat care, intrun timp scurt, devenise pentru el un tatd mai mult decat fusese Gilbert vreodata. Cand Alec vazuse cum era o adevarata familie, nu se mai gaindise vreodati la femeia care ii diduse viata. - M8 intrebam cand o sa te vad, zise Gilbert, oprin- du-se la masa lui Alec cu o sclipire sinistrd in ochi. Era timpul sd vii s4-ti vizitezi tatal. Alec se abginu sa-i spund menorocitului ca nu avea s& fie niciodara tatal lui si isi inclegtd maxilarul. Nu ve- nise aici s4 scoatd cu forta o marturisire de la Gilbert. Oricat de mult isi dorea sA facd asta, stia ci Gilbert era prea viclean pentru a recunoaste ceva. Nu, venise doar s§ vada ochii nemernicului cand avea sa o mentioneze pe fata de la spital. Alec n-avea nevoie decat de o singurd privire ca si-si dea seama dacd Gilbert era implicat in ce ise intamplase. Alec privi salopeta portocalie ce atatna pe corpul slab al lui Gilbert, - Se pare ci mancarea de aici nu este buna. O pala de vane mai puternicd te-ar putea darama, batrane. Mi-e mila de tine. Ochii lui Gilbert devenira duri. -Ce dracu’ vrei? Nici unul din ei nu se asezi. Nu era o conversarie prietenoasa. Alec privi dincolo de Gilbert, la gardianul care ji urmdrea atent, de parca se astepta s4 iasd scintei.24 Elisabeth Naughton -Am auzit ca-ti place sa folosesti telefonul. Peste chipul trecuc al lui Gilbert se intinse un zimbet. Obrajii si gura ii erau brazdace de linii adanci, imbaera- nindu mult peste cei 54 de ani ai lui. -Oh, ai venit aici din acelasi motiv ca gmecherii dia de la FBI. Crezi cd am avut ceva de-a face cu fata aceea disparutd. © s4-ti spun ce le-am zis si lor. Nu stiu nimic. Sclipirea din ochii lui Gilbert ti contrazicea vorbele. Exact cum banuise Alec, idiotul stia mult mai multe. - Daca aflu cd ai avut ceva de-a face cu fata aia... -Ce 0 s& faci? © si-mi dai un sut in fund, asa cum mai amenintat acum trei ani? Stim amandoi cA nu esti in stare, fiule. Mana lui Alec se inclesta in lateral. {si imagina cum trgea pummnul inapoi. Cum il lovea pe Gilbert in fata. Vazu sAngele sarind gi improscand masa si podeaua. Dar se abtinu sa-gi verse furia. Stia cA asta voia nemernicul, dar acest lucru nu rezolva situatia gi nul putea face pe Gilbert si recunoasca. - Si apoi, continua Gilbert, le-am zis celor de la FBI cd nu am fost eu. Nu-i vina mea cd ei nu sunt in stare sisi faci treaba bine. Asta era o porcirie si o stiau amandoi. Alec miji privirea. -Stai departe de mine! Stai departe de tot ce are lega- turd cu mine! Ne-am inteles? ~ Oh, ne-am inteles, mormai Gilbert. Alec se intoarse si se indrepta spre usa. - Hei, baiete! striga Gilbert din spate. Ce mai face nevasta aia a ta frumusica? Sau ar trebui s& zic fosta ne- vasta. Poate c4 0 so caut cand o sa ies de aici saptimana viicoare. Cum tu nu mai ai nevoie de ea... Fac pariu c& gura aia a ei de jurnalistd poate si facd tot felul de lucruri obraznice. Doar asteapta barbatul potrivit sai arate cum.Am nevoie de tine B Alec isi pierdu cumpatul si toatd furia si ura retinute dadura pe dinafara. Se intoarse, il apucd pe Gilbert de cAmasi si-l trase peste masa de metal. - Daca te atingi de ea, daca doar te uiti la ea, te omor, nenorocitule! Doi gardieni strigara si venira repede. Unul il dadu pe Alec laoparte cu un baston, iar celalale il prinse de brar pe Gilbert sil trase in spate. Gilbert chicoti, cu o sclipire rautdcioasa in ochi, in timp ce gardianul ii indeparta unul de celalalt. - Inca te agiti cind vine vorba de curva aia de la stiri? Oh, da, este bund. Chiar cred ca 0 s-0 caut. Alec mardi si se lwpt& cu gardianul care il tinea. - Gilbere! ula celalalt gardian. Destul! S-a terminat timpul de vizitd. Gardianul care il ¢inea pe Alec avea aproape doi metri inaltime, un zid de mugchi solizi ce impiedica anihilarea pe care Alec voia si o dezlintuie. -Trebuie s4 v4 calmari, strigd gardianul in timp ce Alec se agita. Rogers! urld el la celalalt gardian si incu- viinta din cap spre Gilbert. Scoate-] dracu’ de aici! Rogers iLtrase pe Gilbert, care radea, sil scoase pe usa indepartatd. Abia cand Alec nu-l mai vazu pe nenorocit se disipa in sfarsic ceata rosie a furiei. Alec nu se mai agita cand isi dadu seama ca gardia- nul vorbea cu el si incercd s se concentreze la cuvintele acestuia. Gardianul ameninga cA avea s4 cheme politia locala dacd nu se calma. -Sunt bine, zise citeva minute mai tarziu Alec, incd tespirand cu dificultate, dar fara a se mai lupta sa se elibereze. Am inteles, zise el cdtre gardian, sperand 4 omul avea s2 ii dea drumul. Gardianul se incruntd de parcd nu-l credea, dar ii dadu in sfargit drumul. - lesi afara! Si nu te mai intoarce, ai auzit?26 Elisabeth Naughton Alec se dadu inapoi, dar pulsul.nu i se linisti nici cand iesi afara in aerul rece al iernii, uiténdu-se la magi- nile din parcare, Pentru ca gtia ca, desi aflat in spatele gratiilor, tatal lui era implicat in ce se intamplase cu acea fata de la spital, aga cum fusese implicac in disparitia Emmei din urmé cu trei ani. Indiferent cat de mult isi dorea Alec sd ignore acest fapt, nu putea. Nu putea, pentru ca stia cd, imediat ce John Gilbert avea sa fie liber sptamana urmatoare, urma s& se implice in scurt timp in rapirea altui copil. Raegan stitea la biroul din cabina ei din studioul KTVP, analizand rapoarte despre copii disparuti in zona metropolitana din Portland. Dupa disparitia Emmei, isi petrecuse primii doi ani riscolind internecul dupa cazuri similare. Mulce pa- ruserd promitatoare, dar nici unul nu daduse roade. Mereu existau neconcordante - modul in care copiii erau ripiti, conditia familiilor, chiar si varstele copiilor. fi diduse toate informatiile lui Jack Bickam de la FBI, iat el le verificase pe toate, dar nici um caz nu avusese legiturd cu cazul Emmei. Dupa o vreme, cand Raegan isi daduse seama ca nu ajungea nicdieri cu cdutarile ei, isi petrecuse tot mai pugin cimp cdutand gi tot mai mult timp acomodandu-se la noua ei viata singura. Dar fata asta - cea pe care o vazuse in acel spital - era tulburdtor de asem4ndtoare cu Emma. Nu doar din cauza culorii parului ei sau pentru cd arata oarecum ca Emma, ci pentru ci aparuse intrun pare aflat in apropi- ere de zona din care disparuse Emma. Degetele lui Raegan incremenira pe touchpadul lap- topului cand dadu peste un caz din urma cu doi ani. Baiatul avea doi ani, era afro-american si locuia cu parintii in nord-estul Portlandului. Disparuse intr-o excursie cu gradinita. Cazul nu avea nimic asemana- cor cu al Emmei. Nimic cu exceptia unui mic detaliuAm nevoie de tine 7 ce i-ar fi putut scdpa lui Raegan daca n-ar fi citit tot raportul: faptul ci baiatul disparuse in aceeasi zona in care disparuse Emma, in acelasi parc in care ap&ruse fata din spital. Lui Raegan ii batea inima tot mai repede in timp ce trecea prin articol, in cdutarea unei poze a baiatului. Nu exista una. Stiuse cd nu avea sa fie. Apoi se intoarse si porni de la numele gradinitei. Centrul Pomul Roditor. Emma nu fusese niciodata la gradinita. Raegan si Alec angajaseri o bond care avusese grija de Emma in casa lor din Pearl District cat timp ei erau la munca. Dar acel parc, legatura cu disparitia Emmei si cu acea fata de acum erau prea mult pentru a le ignora. Raegan apasa pe ,Tipareste" gi lua articolul de la imprimanta din colgul biroului ei. Entuziasmul pulsa in ea, dat cand privi hartiile din mainile ei, simti cum hesiguranta i se invarte in stomac. isi dorea s4-i arate asta lui Alec mai mult decat orice, voia si stie ce parere avea el, dar o parte din ea stia deja ce avea si spun. Ca exagera. Ca facea legaturi care de fapt nu existau. Ca isi facea sperange pentru nimic. El credea ca Emma era moarta. Nu voia sa auda de nimic din toate astea. Dar chiar si aga... Daca vedea asta, poate i... - Uite-o pe iubita mea! Vocea lui Jeremy o sperie pe Raegan, aga cA ea intoarse repede hartiile cu fata in jos si le agezd pe birou cand el apiru de dupa coltul cabinei. Esti gata? Raegan clipi de cateva ori, nefiind sigura la ce se teferea el. Apoi isi didu seama. Planurile lor de cina cu Greg Jamison, prezentatorul stirilor de la ora 17.00, si Chloe Hampton, actuala lui pasiune. - Oh, am pierdut notiunea timpului! Jeremy intra in cabina ei si-i mangaie parul. ~ Esti bine, draga mea? Pari tulburata.28 Elisabeth Naughton Normal ca era tulburata. In acea zi, emotitle ei fuse- sera ca iner-un roller coaster, iar acum tocmai gasise o posibil pista. Era pe cale s4-i spund asta lui Jeremy, cand isi aminti expresia lui de mai devreme, cand plecasera impreuna de la spital. O emotie pe care ea o definise drept ugurare. Lui Jeremy Norris nu-i erau de folos copiii. Fusese clar cA nu erau bineveniti copiii in clidire in timpul orelor de lucru. Oh, ii placea 34 prezinte din cand in cand cite o stite de interes public despre copii pentru cd ratingul stirilor cregtea. Dar cariera era in centrul vietii lui si, dupa parerea lui, ar fi trebuit sd fie in viaga fiecd- rui om care lucra pentru el. Raegan inchise lent laptopul. Nu, nui putea spune lui Jeremy ce descoperise pentru ca si el ar fi vazut asta ca o exagerare, dar din motive foarte diferite de ale lui Alec. Si oricat isi dorea ea s& se ducd acasa si s4 continue cautirile, stia cd, daca lipsea de la aceasta cind cu Jeremy gi prietenii lui, el urma s4 devind banuitor. Uleimul lu- cru de care avea nevoie era o predicd despre faptul ca nu-si facea treaba in timpul programului de lucru. »Bund mutare si te vezi cu seful rau!“ -Sunt bine, zise ea, alungand gandul. Se tidicd in picioare si baga hartiile tiparite in geanca, alaturi de lap- top. Doar o zi lung. Jeremy 24mbi $i-i stranse umerii cand ea se intoarse. ~ Atunci cina asta picd la ganc, pentru ca te va distrage de la tot ce sa intémplat astazi. Raegan se indoia de asta. Privind in ochii negri ai lui Jeremy, stia cA nu se putea abtine si nu se gandeasca la Alec in noaprea aceea, a doua zi si nici chiar sApta- mana viitoare, Sau la cat de mult il afectase acea zi. Ultimul loc in cate-si dorea 34 fie Alec in seata aceea era in mijlocul unei mari petreceri de familie.Am nevoie de tine 29 igi privi cu un dor dulce-amar parintii, Michael si Hannah McClane, aflati in partea indepartata a sa- lonului privat din restaurantul la moda in Portland, strangand maini $i imbratisind prietenit apropiati care venisera la sirbatorirea aniversarii a doudzeci si cinci de ani de la cdsatorie. Propria lui cdsnicie nu ajunsese 4 atinga trei ani inainte de a se face praf — si era doar vina lui pentru asta. Era clar ci nu fusese atent la exemplul sclipitor al catalui sdu cand venea vorba de ce anume era nevoie pentru a fi un sof de succes. -Stii, zise sora lui, Kelsey, aflatd langa el, privind si ea spre parintii lor, cand le spun oamenilor cd sunt casatoriti de douazeci gi cinci de ani, inci primese pri- viri ciudate. Alec pufni, privindu-si tatal rragandu-l langa el pe cel mai nou membru al familiei McClane, Thomas, $i prezentandwl pe adolescentul desirat grupului de adulti din jurul lui. Fac asta doar fraierii care nu gtiu cd nei toti am fost adoptati. {mbracata intr-o rochie neagra gi eleganed de cocktail, conceputé chiar de ea, Kelsey ii zimbi lui Alec cu ochii ei caprui calzi, in timp ce suvite din parul ei blond cret din cocul stilat ii pluceau in jurul chipului. -Si cei care nu stiu cati ani aveam noi cand am fost adoptati. Era adevarat. Alec ridicd sucul gi bau, dorindu-si cu fiecare secundA ce trecea s4 fie un Jim Beam. Nu fuse- se mult mai mare decdét Thomas cand familia McClane il adoptase, cam la sase luni dupa ce-l adoptasera pe Ethan. Alec si Ethan se stiau de la Bennete, centrul de detentie pentru minori unde Michael McClane consilia ocazional adolescentii cu probleme, Ethan ajunsese la Bennett in urma unei acuzatii de crima reduse la agresi- une. Alec se afla acolo din catiza unor acuzatii tepetate de trafic cu drogurile.30 Elisabeth Naughton Privirea lui se indrepta spre parul grizonant, maxi- larul puternic si zambetul cald ale lui Michael in timp ce acesta discuta cu invitatii lui. Numai un sfant ar f adoptat doi copii cu un astfel de trecut, dar Michael si Hannah o facuserA pentru cd ei credeau cd toatd lumea merita a doua sansa. Alec primise aceastA a doua sansa cu ei. Sansa de a scipa de John Gilbert si sansa de a o lua de la inceput. Indiferent cum continua el sai dis- truga viara, le era dator lui Hannah si Michael pentru asta. Le datora mai mult decat ar fi putut sa-i rasplateas- cd vreodata. Kelsey se apleca spre el. - Uita-te la Rusty! Cine-i fata cu care vorbeste? Privirea lui Alec se indrepta spre colrul salonului de la etajul doi, unde celalalt frate al lor, Rusty, statea in um- bra, in pantaloni negri si un pulover negru cu maneci lungi ce-i acopereau cicatricile st se asortau cu parul lui, conversand cu o brunet pe care Alec isi amintea vag si o fi intalnit o data sau de doud ori. -Cred cd e fata familiei Klein. - Fata senatorului? exclama Kelsey. Pun pariu pe 10 dolari cA parintii ei nu stiu cd ea flirteazd cu partea intunecata. Alec miji ochii, privind spre cei doi, Fata parea foar- te implicatd in conversatie, gesticuland gi zAmbind larg. Rusty insa avea aceeasi expresie detasat4, ca atunci cand abia astepta si scape dintro situatie inconfortabila. lu si eu, amice.“ Alec intalni privirea intunecatd a lui Rusty cand isi ridicd bautura gi clatina din cap. Rusty isi inclesté ma- xilarul si privi spre tavan cu o expresie care spunea ,,s4 scipam dracului de aici!", pe care doar un idiot nu ar fi observat-o. Buzele lui Alec tresarira. Era bine pentru Rusty 88 iasd, chiar dacd era blocat intro discutie cu o fata la care in mod normal nu sat fi uitat de doua ori. Cel mai mic dintre fratii McClane igiAm nevoie de tine ca petrecea mare parte din zile singur la noua lui podgorie de pe dealurile din afara oragului, iar Alec se intreba deseori cum nu innebunea din cauza izolarii. Dar Rusty mereu preferase singuratatea in locul companiei. Chiar si dupa ce se alatutase familiei McClane, cam la un an dupa Alec, isi petrecuse mare parte din timp singur, iar Alec stia cd avea legdturd cu trecutul lui dat peste cap. Spre deosebire de Ethan gi Alec, Rusty nu ajunsese la Bennett. Hannah McClane il gasise la urgenta, se uitase la corpul lui plin de vanatai si bacur gi hotdrase ca si el avea nevoie de o casa. Rusty primise gi el a doua sans&. Precum Kelsey, atunci cind cei doi McClane 0 adoptasera cdnd avea zece ani, la cativa ani dupa aceea. Familia lor era un adevarat creuzet, dar Alec nici nar fi vrut altfel. Si doar datoritd lor acum nu era la bar, dand alcool pe git. Nu voia sé-i dezamageasca din nou, mai ales cd facuserd asa de multe ca sid traga in sus. Privirea lui Alec se indreptd spre Ethan, imbracat la costum, stand cu un brag in jurul logodnicei lui, Samantha, care purta o rochie verde. Cei doi zambeau si vorbeau cu prietenii paringilor lor. Desi nu voia, piep- tul il intepa cu un alt junghi de dor dulce-amarui. Era fericit pentru fratele lui, fericit cA Ethan gasise pe cineva si cd acel cineva era Sam, dar nu-gi putu opri impulsul de invidie cet strabatu cand se uitd la cuplul fericit. Mai ales in acea zi, cand prin minte ii trecea interactiunea cu Raegan. Mai bau din suc, blestemand faprul c4 nu era alcool si ca in seara aceea nu venise cu cineva. Mereu aducea 0 partenerd la reuniunile de familie, pentru cA asta il distra- gea ca s4 nu se mai uite in jur si s nu-i mai vada pe toti, cum se intampla acum. $i in seara asta chiar iar fi fost de folos aceasta distragere, pentru cd vedea tot ceea ce el nu avea si nici nu avea s4 mai gaseasca vreodata. Kelsey se tensiona langa Alec.32 Elisabeth Naughton ~ Julian este aici. Alec isi lua privirea de la Ethan si Sam gi se uita spre scdri, unde nemernicul sot al lui Kelsey isi dadu parul negru din ochi, flucurad din mand si se indreptad spre ei. Toti muschii din corpul lui Alec se contractara, gata de luprd. El si fraqii lui banuiau ca Julian Benedict o batea pe Kelsey in spatele usilor inchise, dar ea nega de fiecare dat& cand incercau si discute cu ea gi, de fiecare dat& cand aparea cu o noua vanataie, ea dadea vina pe propria neindemanare. - Parca ai zis cd e in Seattle cu afaceri. - Asa ar trebui si fie. Kelsey afisi un zambet fals pe care il oferea clientilor ei si se muta cu stangacie langa Julian. -Credeam c4 nu o sd ajungi. Julian petrecu un brat posesiv in jurul ei, strangand-o un pic cam prea mule linga el, spre disconfortul lui Alec. - Ai spus cd e important, asa cd m-am intors mai de- vreme. Nu se uita in ochii lui Kelsey, doar se holba la Alec cu ochii lui negri fara suflet. Alec, arigi ca dracu’! O ti grea? Alec nu-si dorea decir si pocneascd cu pumnul in nas pe Julian Benedict. Mai ales acum s-ar fi simtit bine sa se elibereze pe nemernic. Dar se abtinu de dragul lui Kelsey. Si pentru cd stia ci era ultima persoana care ar fi trebuit s4 ti dea sfaturi despre relatii, chiar daca era convins ci soqul ei era un nesimeic. -Da, cred cd se poate spune asta. Alec isi muta privi- tea spre sora lui. Am nevoie de aer. Revin imediat! [si puse bautura pe o masa din apropiere gi se indrep- t4 spre usa. Il auzi pe Julian mormdaind in spatele lui. ~ Care dracu’ e problema lui? -Nu tu, sopti Kelsey drepe raspuns. Alec pufni si vru s4 spuna ,,Ba da, amice, tu esti* doar ca s&-! enerveze, dar nu o facu. Pentru cd nu eraAm nevoie de tine 33 adevarac. Adevarul era ci tanjea dupa ceva de baut. Si cu fiecare secunda petrecutd in jurul oamenilor fericiti - sau care se prefaceau ca erau fericiti, cum era cazul lui Kelsey - pofta devenea tot mai greu de ignorat. Deschise usa grea si iesi pe veranda de la etajul al doilea al restaurancului, inspirand adanc aerul rece de ianuarie. In pomii din ghivece sclipeau luminite cand se indrepti spre balustrada $i privi spre Pearl District. La dracu’! Privelistea asta nu-l facea si se simté mai bine. Doar facea s4 creased presiunea din pieptul lui si nevoia de acea uitare pe care doar alcoolul o putea face asa de puternicd. Numai paringii lui puteau sdrbarori intrun restaurant din acelasi cartier in care candva el locuise cu Raegan. - Hei! Esti bine? Alec privi peste umar la Ethan, care venea spre el. Nu-l auzise pe fratele lui urmAndu-t afard pe veranda, dar ar fi trebuit s4 se astepte la asta. - Sunt bine. Ethan veni langa Alec, cu mainile in buzunarele pan- talonilor, cu fruntea inalata intr-o expresie care spunea »Nu te deranja sa ma mingi*. Alec stia prea bine. -Te fii cam tare de balustrada aia pentru cineva care este bine. Privirea lui Alec cdzu peste propriile maini, care strangeau balustrada de metal aga de tare, incat articula- tiile ii erau albe. La dracu’! Nu-si amintea s& fi facut nici asta. Dadu drumul balustrade gi isi flexa bratele din cauza crampelor din degete. - Aveam doar nevoie de aer. E cumva o infractiune? -Nu. Clar nu, Ar trebui s4 stiu. Ethan zambi, iar lui Alec nu-i scipa gluma lor despre cimpul petrecut impre- und la Bennett. Scotand mainile din buzunare, Ethan isi sprijini antebratele pe balustrada. Ma ingrijoreaz’ doat motivul pentru care ai nevoie de aer.4 Elisabeth Naughton Uneori, era neplacut ¢a familia sd-ti tie cea mai mare slabiciune, iar cu Ethan era de doua ori mai rau, pentru c4 Alec nu fusese niciodatd in stare s4-i ascunda faprul cd bea. Pe vremea cand erau adolescengi, Ethan fusese martor la slabiciunea lui Alec fata de alcool in momen- tele de scres. [! si acoperea in fata parintilor cand acestia gaseau cate o sticla goala la gunoi sau cand Alec era prea mahmur ca sa-gi duca la capac indatoririle dupa vreo noapte de petrecut salbatic. Alec stia cd asta era unul dintre motivele pentru care Ethan il luase aga de tare acum. Pentru cA se simyea vinovat cA nu-l ajutase 4 renunte atunci, inainte ca adicyia si-i fi distrus viata. Dar toc il enerva ingrozitor, mai ales ca nu se atinsese de un strop de alcool de trei ani. ~Nu beau, daca asta ma intrebi. - Nu te intreb asta. Alec igi inclegta maxilarul. - Nici nu o sa beau, chiar daca dupa ziua avuta as merita un pahar. Sau zece. - Vrei si vorbim despre asta? Nu, Alec nu voia s4 vorbeasca despre asta cu frate- le lui psiholog. Ethan era ca tatal lor. Sapa pana cand afla ce voia, apoi vorbea cu tine panda cand fi spuneai exact ce voia sé audd. Din pacate, in afara de o saritura de pe aceasta terasi de la etajul doi, care probabil ca Lar fi schilodit in loc s4 puna capat suferintei lui eterne, Alec stia ci era blocat. Expira puternic, detestand faptul ci era asa de slab, dorindu-si ca aceasta zi interminabila si se gribeasca si sd treacd odati. -M-a sunat Jack Bickam. Astazi au gasit o fetita de patru ani hoindrind singura printr-un parc. Mi-au cerut si vin $i so identific. Ethan se indeparta de balustrada gi se uit cu ochii lui mari si verzi la Alec. - Poftim?Am nevoie de tine 6 -Nu era ea, zise repede Alec, simgind entuziasmul lui Ethan. Stiam cd nu era ea dinainte s4 o fi vazut - si am avut dreptate, Bickam a cerut o mostra de ADN, dar parin¢ii ei au apdrut in timp ce noi eram la spital. Clar nu efa... ea. Privirea tui Ethan trecu peste trasatucile lui Alec. - Poate ca s-au ingelat. Daca lipseste de la fel de mult timp ca Emma, s-ar putea s4 arate complet dif... - Ethan, nu era ea! Nu avea semnul din nastere de langa ochi. $i chiar daca tu nu vrei s4 admiti, eu pot. Fata mea este moartd si stim am4ndoi cine a omorat-o. Umerii lui Ethan se ldsara, iar dezamagirea de pe chipul lui era prea mult de indurat. Alex se sprijini cu bratele de balustrada si se uitd la priveliste. Din nou igi dorea sa... La dracu’, nu mai stia ce mai voia! - Noi? intreba Ethan dupa cateva minute. - Poftim? - Ai spus ,in timp ce noi eram la spital" Despre cine este votba? Pieptul lui Alec se stranse mai puternic. - Raegan. -Ah... Alec ura felul in care suna acel cuvant. Plin de mili si ingelegere nteleg c4 lucrurile cu Raegan n-au mers bine, zise incet Ethan. Alec igi flexa maxilarul cand se gandi la Raegan stand in acel hol, superba gi franti in acelasi timp. $i cit de toult isi dorise s o ia tn brate si sa o consoleze! - Au mers bine. -Bine, repeté Ethan. Ceea ce explica de ce esti afara in frig, parand gata sa jefuiesti un magazin de bauturi. Alec se incrunta. - Du-te dracului, doctore! Ethan ranji si igi bagd mainile la loc in buzunarele pantalonilor.36 Elisabeth Naughton -Stii, poate cd era un moment potrivit s4 © vezi. Au crecut aproape trei ani de la divort. Oricum ai fi dat de ea la un moment dat. Portland nu-i un orag aga de mare. Trei ani pareau la fel ca o zi, dar Alec nu-i spuse asta fratelui sau. Se uita din nou la privelistea sclipitoare. -Da, ma rog... -Alec. Vocea lui Ethan se inmuie, Trebuie s4 incetezi s& te invinovatesti pentru asta. Disparicia Emmei nu a fost din vina ta. S-ar fi putut indeparta de oricare dintre noi. Sar fi putut indeparta de Raegan daca ea ar fi fost cu fata in parc in acea zi. Sune sigur ca in cei crei ani pe care voi ‘ati petrecut despartiti Raegan si-a dat seama de asta. Sunc sigur ca te-a iertat. Alec nu-si putu retine rasul demn de mila ce-i iegi din gat. Sau junghiul ascurit din mijlocul pieptului, acolo unde obisnuia s&-i fie inima. - Aici gresesti, desteptule. Nu a dat niciodata vina pe mine. A spus acelagi lucru pe care tocmai Lai spus tu. De la bun inceput. Dar tocmai asta este. Se uitd la fra- tele sau. Eu sunt cel care nu o poate ierta pentru asta. Pentru ca, indiferent ce spunefi tu, ea sau oricine alt- cineva, a fost vina mea. lat ea, dintre toti oamenii, ar trebui sa gtie. Nu mai suporta asta. Nu mai suporta locul si dezgro- parea trecutului pentru ca ti lua foc pieptul. Se indepar- ta de balustrada. - Alec, stai! Nu mai astepta. in timp ce revenea la petrecetea la care nu voia sd fie, igi spuse cd putea sd treacd peste noaptea aceea la fel cum trecuse peste fiecare noapte din ultimii crei ani. Prin simpla fort a vointei, chiar daca se agata de viata cu nimic mai mult decdt un fir tocit.Am nevoie de tine 37 capitolul 3 Raegan isi invarti vinul si privi lichidul rosu cum se lipeste de peregii pahacului si apoi cum se asaz’ pe fund si se linisteste. Asa se simtea ea. In pragul a ceva, invartindu-se gi asteptand., - Raegan. Ridicd privirea la sunetul vocii lui Jeremy si se uita spre dreapta. - Da? Pe chipul lui era o expresie perplexi. - Te-am strigat pe nume de trei ori. Visezi cu ochii deschisi? -Nu. - Abia ai mancar. Ea cobort privirea la salata pe care o migcase cu furculiga gi las4 vinul. - Oh! Cred cd doar ma gindeam. Lud o inghititura care avea gust de carton $i incerci si zambeasca. Cand Jeremy doar se incrunta, stiu cd zam- betul ei paruse o incruntatura. -imi pare rau ca ¢ asa de deprimata, zise Jeremy catre Greg Jamison peste masa, Astizi s-a intalnit cu fostul soy. Raegan fu socaci. El dadea vina pencru starea ei pe Alec. Nu pe faptul cd ea crezuse cai gasise fata, doar ca apoi acea speranta sii fie spulberata. Jamison facu ochii mari, atragandu-i atentia lui Raegan, care isi dadu seama ca prezentatorul de 50 de ani incerca sa tidice din sprancene, dar fruntea nici macar nu i se mised din cauza injectiilor regulate cu botox. - Ce urat! Chloe Hampton, fata de vreo 20 si ceva de ani de la meteo cu care Jamison avea in acest moment o relatie,38 Elisabeth Naughton dadu pe gat ultima inghigitura de vin si puse paharul gol pe masa cu un clincher. -Fostii sunt mereu groaznici. Ultimul mi-a ars toa- te hainele cand ne-am despartit. Am fost furioasa. {mi plicea rochia aia tosie de cocktail mai mult decat mi-a placut vreodata de el. - Asta pentru ci te culcai cu mine. Jamison chicoti gi se aplecd spre blonda. Muschii fa- ciali abia i se migcard ca s& exprime ceva. Chloe chicoti si isi frecd nasul micgorat recent de nasul prezentatorului de stiri. ~ Aga este. Dar imi lipseste rochia. Nici sofia ta n-a fost mai fericita. Cei doi raser3. Jeremy ranji. In timp ce conversatia de la masa se indrepta spre cota de piatd a zilei, Raegan se uitd la fiecare chip, in- trebandu-se ce cauta acolo. Jeremy se purta frumos cu ea, iat de obicei ei ij facea placere s petreacd timp cu el, dar majoritatea oamenilor de care se incon- jura erau la fel de falsi precum chipurile lor. Telefonul fi vibra, se intoarse spre haina care atérna pe spatacul scaunului gi il scoase din buzunar: ,,20.00. Petrecerea de aniversate McClane* Inima ii batu mai tare gi i se stranse stomacul cand se uitd fa ecran. Mama lui Alec o invitase ia petrecere printr-un e-mail cu luni in urma. In acel moment, Raegan fi trimisese un bilet politicos de refuz, dar oricum addugase eveni- mentul in calendar. Acum, cand atentionarea licirea, se gandea la un singur lucru: ,,De ce 84 nu ma duc? Dacd se ducea, putea sa-l prinda pe Alec inainte s3 plece. Putea s4-i arate ce gisise despre copilul dispa- rut. Putea sd mai stea cAteva minute cu el. Pentru cd Dumnezeu ii era martor ca pufinul timp petrecut in ziua aceea la spital nu fusese suficient. De cand plecase, se gan- dise incontinuu la el. La ce avea sd simti el in seara asta.Am nevoie de tine 39 La cat de senini fusesera ochii lui. La toate lucrurile pe care voise si i le spuna, dar nu o facuse. Cu nervii vibrand, isi lua haina si impinse scaunul de la masa. Jeremy se opri din ce-i spunea lui Jamison gi ridicad privirea la ea. - Unde te duci? -[mi pare rau. Am uitat de o intalnire. -Acum! Se intoarse spre ea. Afard-i incuneric. -Stiu. Igi lua pogeta. Si imi pare rau. Este o chestie de familie. ~Dar... Raegan, tu mai nici o ruda aici. Mama ta este in Europa, iar tatal tau e la New York. Avea dreptate. Parineii ei erau divortati si aveau vieti separate pe coaste opuse - tatal ei era un avocat influent la New York, iar mama ei traia fericita, in urma partaju- lui, in California sau unde alegea ea si se ducd. Raegan nu avea nici o ruda prin zona cu care si aiba o incalnire, dar nu avea de gand s4-i spuna lui Jeremy ca pleca la familia lui Alec, Se apleca si-l sirutd pe obraz fara nici un entuziasm, atingand mai mule aerul decat piclea. - Te sun mai tarziu. Mersi pentru cina. Si-mi pate rau

Meniu subsol

Înapoi în partea de sus

Despre

• Despre Scribd
• Presă
• Blogul nostru
• Alăturați-vă echipei noastre!
• Contactați-ne
• Invitați prieteni
• Cadouri
• Scribd pentru companii

Asistență

• Ajutor / Întrebări frecvente
• Accesibilitate
• Ajutor achiziționare
• AdChoices
• Editori

Juridic

• Termeni
• Confidențialitate
• Drepturi de autor
• Nu vindeți sau partajați informațiile mele cu caracter personal

Social

• Instagram Instagram
• Twitter Twitter
• Facebook Facebook
• Pinterest Pinterest

Obține aplicațiile noastre gratuite

Despre

• Despre Scribd
• Presă
• Blogul nostru
• Alăturați-vă echipei noastre!
• Contactați-ne
• Invitați prieteni
• Cadouri
• Scribd pentru companii

Juridic

• Termeni
• Confidențialitate
• Drepturi de autor
• Nu vindeți sau partajați informațiile mele cu caracter personal

Asistență

• Ajutor / Întrebări frecvente
• Accesibilitate
• Ajutor achiziționare
• AdChoices
• Editori

Social

• Instagram Instagram
• Twitter Twitter
• Facebook Facebook
• Pinterest Pinterest

Obține aplicațiile noastre gratuite

• Cărți
• Cărți audio
• Reviste
• Podcast-uri
• Partitură
• Documente
• Snapshots

Limbă:

Română

close menu

• English
• Español
• Português
• Deutsch
• Français
• Русский
• Italiano
• Română(selectat)
• Bahasa Indonesia

Aflați mai multe

Drepturi de autor © 2023 Scribd Inc.

Limbă:

Română

close menu

• English
• Español
• Português
• Deutsch
• Français
• Русский
• Italiano
• Română(selectat)
• Bahasa Indonesia

Aflați mai multe

Drepturi de autor © 2023 Scribd Inc.