Verbul

A. Definiție:
Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acțiuni, stări, existențe, deveniri, privite ca
procese în desfășurare.
Verbul se conjugă schimbându-și forma după :
 Diateză
 Mod
 Timp
 Număr
B. Clasificare:
I. După înțeles și predicativitate:
1. Verbe predicative (au înțeles de sine stătător și formează singure predicat verbal)
Ex. Elevul citește poezia.
2. Verbe nepredicative (NU au înțeles de sine stătător și NU formează singure
predicat):
a) Verbe copulative (intră în alcătuirea unui predicat nominal împreună cu un
nume predicativ).
Verbele copulative sunt:
 A FI: când NU are sensurile de: «a exista», «a se afla», «a se găsi», etc.
Ex.: Mihai este silitor.
 A DEVENI: este întotdeauna verb copulativ.
Ex.: Fratele meu a devenit profesor.
Verbele de mai jos, atunci când se înlocuiesc cu A DEVENI, sunt
copulative:

҉ a ieși Ex.: El a ieșit doctor.

҉ a ajunge Ex.: Tu ai ajuns ofițer.
҉a se face Ex.: El s-a făcut cercetător.
҉a se Ex.: El se prefăcea bolnav.
preface

 A însemna Ex: A învăța înseamnă a munci ( cu sensul de "a fi tot una cu")
 A părea Ex: Ea părea bolnavă.
 A rămâne: Ex: El a rămas neschimbat.
 A se naște: Ex: Românul s-a npscut poet. ( cu sensul de "a fi prin
origine")
b) Verbe auxiliare sau ajutătoare ( NU au înțeles de sine stătător și intră în
alcătuirea unor forme verbale compuse).
II. După formele personale:
1. Verbe personale (când au forme pentru toate persoanele)
Ex: a scrie ( eu scriu, tu scrii, el/ea scrie, noi scriem, voi scrieți, ei/ele scriu), etc.
 2. Verbe impersonale (ca înțeles, acțiunea lor nu poate fi atribuită unei persoane, iar
ca formă sunt unipersonale, având numai persoana a –III-a SINGULAR).
Ex: a trebui, a se întâmpla, a fulgera, a se cuveni, a se părea, a se cădea, a-i fi sortit,
a-i fi scris, a tuna, a ploua, a se însera, etc.
Tot unipersonale sunt si verbele care se referă la acțiuni pe care nu le fac oamenii
sau anumite persoane.
Ex: latră, gâgâie, cotcodăcește, constă, etc.
Impersonale sunt și verbele copulative « A FI » și « A SE PĂREA» atunci când intră în
alcătuirea unei expresii verbale impersonale:
Ex: este bine/greu/cu neputință/lesne, etc.
Expresiile verbale impersonale sunt construcții alcătuite dintr-un verb copulativ,
impersonal și intranzitiv (mai ales verbul «a fi ») și un adverb sau o lucuțiune
adverbială: este ușor/adevărat/necesar/de mirare/; pare cu neputință, etc, un verb
la supin ( este de ajuns/de înțeles, etc.) ori un substantiv care nu mai flexionează ( e
o nenorocire, e păcat, etc).
Expresiile verbale impersonale nu trebuie confundate cu structurile de tipul ( mi-e
sete, mi-e foame, mi-e frig, e dimineață, e toamnă) în care verbul « A FI » este
predicativ unipersonal iar substantivele care îi urmează au funcție sintactică de
subiect.
Pot deveni impersonale și unele verbe predicative personale prin adăugarea unei
forme neaccentuate.
Ex: a(i) ajunge, a(i) veni, etc.
III. După tranzitivitate:
1. Verbe tranzitive (care au sau pot avea complement direct)
Ex: a zice, a spune, a scrie, etc.
2. Verbe intranzitive ( care NU AU sau NU POT AVEA complement direct)
EX: a se teme, a se grăbi, etc.
 În funcție de context, unele verbe intranzitive sunt folosite tranzitiv și
invers !!!
Ex: Aleargă prin curte (intranzitiv)
L-a alergat toată curtea (tranzitiv)