Cuprins

1. Lemnul generaliți………………………………………………………………………………………………………………..2

1.1 Proprietățile lemnului…………………………………………………………………………………………………..…..…3-4

2. Proprietăți mecanice…………………………………………………………………………………………………………...5-7

3. Procesul de prelucrare a lemnului…………………………………………………………………………………….……8

4. Transportul lemnului……………………………………………………………………………………………………………..9

5. Lemn de construcții………………………………………………………………………………………………………………10-11

6. Sticla ca materiale utilizate în construcții……………………………………………………………………………….12

7. Caracteristicile tehnice ale sticlei de constructive…………………………………………………………………..13

8. Construcții din sticlă……………………………………………………………………………………………………..……….14-16

9.Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………………………….17

1
Lemnul de construcții

Lemnul poate fi considerat primul material de construcție. Din preistorie și până astazi acest
material a fost utilizat constant, in cele mai variate moduri, in alcătuiri constructive cu sau fără rol
structural. Acest fapt se datorează atât rânduirii lemnului, sub forma unor specii diverse, în toata
lumea, cât și lucrabilitatii sale, greutații reduse și bunelor sale caracteristici mecanice.

Lemnul este un material ușor, dar în același timp foarte rezistent. Acesta are un țesut organic
format din celule vegetale care compun materia de sub coaja trunchiuliui și a ramurilor copacilor.
Proprietațile lemnului sunt determinate de felul în care sunt așezate aceste celule în trunchiul
copacului. Între scoarță și lemnul din interior se află un strat de celule vii, acesteau au rolul de a crea
lemn spre interior și coaja spre exterior, acest proces se întamplă începând de primavara până
toamna.

2
Proprietățile lemnului

Proprietățile fizice ale lemnului sunt legate de umiditatea și greutatea acestuia și de capacitatea de
umflare și contragere

Proprietățile fizice ale lemnului depind de o serie de factori: specia lemnoasă, mod de debitare,
condiții de păstrare, umiditate, prezența defectelor. Condițiile de păstrare şi modul de prelucrare
tehnologică pot influența decisiv proprietățile lemnului materie primă. Evaluarea proprietăților lemnului
se face prin raportarea la un material sănătos, fără defecte, cu un conținut de apă de 15 %, păstrat
corespunzător.

Lemnul, deoarece are o structură poroasă, are proprietatea de a absorbi și a menține o anumită
cantitate de apă. Umiditatea reprezintă cantitatea de apă pe care o poate conține lemnul și care se
exprimă în procente din greutatea lui. După tăiere, prin uscare naturală, acea cantitate de 50% de apă
din lemn, se pierde. Este important de știut ca lemnul uscat este mai bun pentru a se lucra cu el decat
lemnul umed.

3
Textura lemnului este apreciată tactil şi vizual, fiind datorată structurii macroscopice a lemnului
(natura, mărimea, proporţia şi modul de dispunere al elementelor anatomice). În general textura poartă
calificative de fină, uniformă, semifină, grosieră, fiind specifică diferitelor esențe lemnoase. Finețea
prezintă importanță deosebită la fabricarea mobilei, în special la alegerea procedeului de finisare.

Densitatea lemnului diferă de la o specie la alta, de la un anotimp la altul şi chiar la arborii din aceeaşi
specie. Densitatea este dependentă de umiditatea lemnului, motiv pentru care în practică se determină
mai ales densitatea aparentă, corespunzătoare unei umidități a lemnului de 15 %.

Conductibilitatea termică este în general mică, lemnul uscat fiind considerat un material
termoizolant. (coeficientul de conductibilitate termică medie de 0,09-0,30 kcal/m×h×grd,)
Conductibilitatea electrică a lemnului depinde în mod decisiv de umiditate, lemnul verde sau umed fiind
un bun conducător de electricitate, în timp ce lemnul uscat, vopsit, lăcuit sau impregnat cu răşini este
un bun izolator.

4
Proprietăți mecanice

Duritatea reprezintă rezistența pe care o opune lemnul la suprafață la pătrunderea unui corp apăsat
cu o anumită forță. Diferă de la o specie la alta, dar depinde şi direcția de aplicare a forței față de fibrele
lemnoase ( datorită anizotropiei lemnului).

Rezistențele mecanice ale lemnului depind de specia arborelui şi de direcția de executare a efortului
față de direcția fibrelor. Se diferențiază astfel esențe tari, cu rezistențe mecanice mari (stejar, fag,
frasin, salcâm sau nuc), şi esențe moi (brad, molid, tei, plop sau salcie).

Rezistența la uzură exprimă capacitatea lemnului de a se opune unor forțe mecanice de frecare.
Rezistența la uzură depinde de specie, fiind mai mare la speciile cu densitate aparentă mai mare şi
umiditate mai mică. Rezistența la uzură este o caracteristică importantă mai ales pentru parchet şi
pardoseli.

5
Proprietăți mecanice

Duritatea reprezintă rezistența pe care o opune lemnul la suprafață la pătrunderea unui corp apăsat
cu o anumită forță. Diferă de la o specie la alta, dar depinde şi direcția de aplicare a forței față de fibrele
lemnoase ( datorită anizotropiei lemnului).

Rezistențele mecanice ale lemnului depind de specia arborelui şi de direcția de executare a efortului
față de direcția fibrelor. Se diferențiază astfel esențe tari, cu rezistențe mecanice mari (stejar, fag,
frasin, salcâm sau nuc), şi esențe moi (brad, molid, tei, plop sau salcie).

Rezistența la uzură exprimă capacitatea lemnului de a se opune unor forțe mecanice de frecare.
Rezistența la uzură depinde de specie, fiind mai mare la speciile cu densitate aparentă mai mare şi
umiditate mai mică. Rezistența la uzură este o caracteristică importantă mai ales pentru parchet şi
pardoseli.

5
 Defecte de structură ale lemnului

crăpături în lemn

7
Procesul de prelucrare a lemnului

Fabricile de uscare de cherestea sunt industria care transformă copacii în produse din lemn
fabricat. Pe parcursul procesului său de transformare, conținutul de umiditate inerent al lemnului (MC)
fluctuează în funcție de umiditatea relativă (RH) și temperatura aerului din jur.

»Procesul de transformare a producției de lemn

 Fierastraul taie copacul în bucăți egale

 Indepărtarea marginilor neregulate și a defectelor din piesele tăiate
 Se taie capetele cherestelei în bucăți uniforme, pe baza dimensiunilor pieței
 Piesele sunt segregate în funcție de dimensiunea și producția finală a produsului: nezonate
(cunoscute sub numele de verde) sau uscate.
 Cheresteaua destinată producției uscate este stivuită cu distanțieri care permit circularea
aerului în stivă. (Produsul verde omite această etapă).
 Cherestea este uscată în cuptor pentru a facilita evaporarea naturală a MC.
 Netezirea suprafeței fiecărei bucăți de cherestea și uniformizarea lățimii și grosimii acesteia.
 Procesul de evaluare a caracteristicilor fiecărei bucăți de cherestea pentru a-i atribui „gradul”
(calitatea).
 Cuptor de uscare a cherestelei.

8
Transportul lemnului

9
Lemn de construcții

»Grinzi din lemn

»Capriori din lemn

10
»Leaturi

11
Sticla ca materiale utilizate în construcții

Sticlele sunt solide amorfe, necristaline, adesea transparente, care au aplicații practice,
tehnologice și decorative diverse. Cel mai cunoscut tip de sticlă este „sticla de siliciu”, având la bază
dioxidul de siliciu, constituentul primar al nisipului. Dintre multele tipuri de sticlă existente, sticla de
geam este cea mai cunoscută. Acesta este fabricată din circa 75% dioxid de siliciu (SiO2), oxid de sodiu
(Na2O) obținut in situ prin descompunerea carbonatului de sodiu (Na2CO3), oxid de calciu (CaO),
precum și alți câțiva aditivi minori.

Topitura omogenizată și afânată se fasonează, după caz, prin tragere, laminare, suflare, presare etc.
Deoarece în timpul fasonării, răcirea topiturii de sticlă se face brusc și neuniform șn secțiunea
produselor, apar tensiuni interne care măresc fragilitatea, astfel încat la zgâriere sau lovire se sparg cu
ușurintă.

12
Caracteristicile tehnice ale sticlei de constructive

Sticla obisnuită prezintă o transparentă ridicată pentru radiații luminoase (60 – 95 % în functie de
compoziție și calitate) și este puțin permeabilă pentru razele ultraviolete și infrarosii.

Sticlă prezintă o remarcabilă stabilitate dimensională (pentru sticla de construcții coeficientul de

dilatare termica liniară este apropiat de al oțelului), nu este higroscopică, nu este combustibilă și are
proprietăți electroizolante.

Sticlă rezistă bine la acțiunea agenților atmosferici, la acțiunea acizilor, excepție făcând soluțiile
acidului fluorhidric. Soluțiile bazice, chiar ți apă curată, mai ales cea fierbinte, actionând timp
îndelungat asupra sticlei, o distrug la suprafata.

Sticlă se caracterizează prin duritate și rezistențe mecanice teoretice ridicate (determinate de natura
legăturilor chimice). Rezistențele mecanice reale sunt mult mai reduse datorită compoziției chimice
variabile, defectelor de structură, defectelor de suprafață, tensiunilor interne, tratamentelor termice
etc. Rezistența la compresiune este importantă (până la 200 N/mm2), insa rezistența la întindere
(până la 20 N/mm2) este relativ redusă.

13
Construcții din sticlă

Vitrine din sticla fără cadru este o construcție transparentă fără cadru, instalată fără suporturi
verticale, fără cadru, pe baza profilului de aluminiu cu utilizarea sticlei călite de 10-12 mm grosime. În
unele cazuri, se utilizează triplexul călit. Pentru echiparea cu vitrine a magazinelor, fatadelor şi centrelor
comerciale se utilizează o construcție oarbă cu grupuri de intrare sau cu uşi automate.

Pentru sporirea izolației termice, toate îmbinările sunt tratate cu o masă specială de etanşare.
Această construcție asigură un aport de lumină suplimentară pe timp de zi, creează o vedere şi
transluciditate excelentă a încăperii, asigurând acestei faţade un aspect ultramodern.

14
Sticla ca materiale utilizate în construcții

Sticlele sunt solide amorfe, necristaline, adesea transparente, care au aplicații practice,
tehnologice și decorative diverse. Cel mai cunoscut tip de sticlă este „sticla de siliciu”, având la bază
dioxidul de siliciu, constituentul primar al nisipului. Dintre multele tipuri de sticlă existente, sticla de
geam este cea mai cunoscută. Acesta este fabricată din circa 75% dioxid de siliciu (SiO2), oxid de sodiu
(Na2O) obținut in situ prin descompunerea carbonatului de sodiu (Na2CO3), oxid de calciu (CaO),
precum și alți câțiva aditivi minori.

Topitura omogenizată și afânată se fasonează, după caz, prin tragere, laminare, suflare, presare etc.
Deoarece în timpul fasonării, răcirea topiturii de sticlă se face brusc și neuniform șn secțiunea
produselor, apar tensiuni interne care măresc fragilitatea, astfel încat la zgâriere sau lovire se sparg cu
ușurintă.

12
Caracteristicile tehnice ale sticlei de constructive

Sticla obisnuită prezintă o transparentă ridicată pentru radiații luminoase (60 – 95 % în functie de
compoziție și calitate) și este puțin permeabilă pentru razele ultraviolete și infrarosii.

Sticlă prezintă o remarcabilă stabilitate dimensională (pentru sticla de construcții coeficientul de

dilatare termica liniară este apropiat de al oțelului), nu este higroscopică, nu este combustibilă și are
proprietăți electroizolante.

Sticlă rezistă bine la acțiunea agenților atmosferici, la acțiunea acizilor, excepție făcând soluțiile
acidului fluorhidric. Soluțiile bazice, chiar ți apă curată, mai ales cea fierbinte, actionând timp
îndelungat asupra sticlei, o distrug la suprafata.

Sticlă se caracterizează prin duritate și rezistențe mecanice teoretice ridicate (determinate de natura
legăturilor chimice). Rezistențele mecanice reale sunt mult mai reduse datorită compoziției chimice
variabile, defectelor de structură, defectelor de suprafață, tensiunilor interne, tratamentelor termice
etc. Rezistența la compresiune este importantă (până la 200 N/mm2), insa rezistența la întindere
(până la 20 N/mm2) este relativ redusă.

13
Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lemn

https://genexcom.ro/avantajele-lemnului-ca-material-de-constructie/

http://mihaivale.ro/lemnul-material-de-constructie/

https://www.revistadinlemn.ro/2018/02/19/lemnul-unul-dintre-cele-mai-vechi-materiale-de-
constructii/

https://www.transparentdesign.ro/trendul-amenajarilor-din-sticla-in-constructii/

https://fasad-intex.com/ro/category/constructii-din-sticla/

17
Uși din sticlă glisante și automate, exterior și interior

Uși din sticlă pot fi utilizate atât în birouri, cât şi în spaţii locative: bucătărie, living și alte. Fiind unul din
elementele de bază ale interiorului, ușa este și elementul cel mai vizibil. Uşa are capacitatea de a
transforma aspectul general al încăperii şi mări vizual dimensiunile camerei.

Pereți din sticlă exterior și interior

15