omnigoara Bertignac, nu va vad numele pe - lista cu prezentari. Domnul Marin ma observ de departe, cu o spranceana ridicata cand incerci si vezi in ce ape te scalzi, Speram intr-o aménare, eram prinsi in flagrant delict. Doudzeci gi cinei de perechi de ochi intorst ciitre mine imi agteptau riis- punsul. Creierul prins pe picior gregit. Axelle Vernoux si Léa Germain pufnesc in tacere la adapostul mainilor $i zeci de bratari le zdranganese de plicere la incheietura. ‘Dacé as putea si intru in pamant la o suté de kilometri adancime, langa litosfera, ce bine ar fi! Am oroare de prezentari, am oroare si vorbese in fata clasei, simt ca mi se deschide o falie seismica sub picioare, dar nu se mised, nimic mi se prabugeste. acolo ca seceraté, intr-0 clipa, s& mie s prefera sa pic pe tabli: ,.Aici odihneste Lou Bertignac, cea mai bund ial si muta“.2 Vigan ubeste, Are nigte o% cA asteapta si spune ca o fata ca un 1Q de 160 nu sunt in stare — Sa aveti mama sau de tata, — Nu vii faceti g E total aranjat. de parca am 8 intr-o —0 pe urmele tinei tinere fara adapost, viata stea ef. Adica... de ee € pe stra. ‘Mama nu mai iese din casa de ani dea gara Austerlitz merg adesea, martea sau vinerea, cind termin orele mai devreme. Ma due s& ma uit la trenurile care pleaci, pentru E 0 chestie care-mi place mult: sa vad emotia, ilor. Tot de-asta nu ratez niciodaté meciurile de fotbal date la televizor, imi place la nebunie cand baietii se imbratiseaza dupa cAte un gol, alearga cu mainile intinse $i se iau in brate. La fel sila Vrei sa fli milionar: ‘sa le vad pe fete atunci nd dau raspunsul cel bun si-gi pun mainile la gurd, igi lasii capul pe spate si scot cate tm tipal, avaind ochii plini de boabe mari de lacrimi, fn giri ¢ altceva, emotia se ghiceste in priviri, in gesturi, in migcari, sunt indragostiti care se despart, bunicute care pleaci, doamue cu paltoane impunitoare care-si lasa barbatii cu gulere ridicate sau invers. li observ pe acesti oameni care pleaci, mi se stic unde, nici de ce, nici pentru cat timp gi isi spun la revedere prin geam, printr-un mie gest sau apuciindu-se sa strige, chiar dach zu se aude nimic. Cand am noroe, asist la adevirate des- piirliri, vreau s& spun cf se simte cf ¢ ceva ce va dura mult sau pare ca va dura mult (cea ce ¢ acelagi lucru), jar atunci emotia e foarte densa, de pared acrul s-ar mgrosa, iar ef ar fi singuri, fara altii in jur. La fel si cn trenurile care sosese: ma instalez la capatul peronulti, Hi observ pe cei care asteapt, chipul lor incordat, nerab- dator, ciutand din ochi - si deodata le vad zambetul de we, bral ridicat si palma care se agité in a - Apoi Prinfasd gi cergetoare 11 nteazi, se regisesc, iar Asta € momentul re toate, uceste elivzivmi, Pe scurt, iata de ce cram la gara Austerlitz. Asteptam sosirea trenului de 16:44 de la Clermont-Ferrand. E pre- feratul meu, pentru ca in el sunt tot felul de oameni, tineri, bitrani, bine imbracati, grasi, slabi, prost asor- tati si asa mai departe. Deodati, am simtil o bataie pe umér, Mi-a luat ceva timp sf realizes asta, pentru ca cram foarte concentrata, intr-atét de concentrata incat chiar si tn mamut se putea rostogoli peste tenigii mei si nu mi-as fi dat seama. M-am intors. — Nai o tigara? Era imbracata cu nigte pantaloni kaki murdari, 0 haina veche roasa pe la coate si avea tn falar Benetton ca sicel pe care mama il tine in findul sifonterului, ca. amintire de pe vremea cand era tinara, Nu, imi pare ru, nu fumez. Am guma de ment, daca doriti A fficut o grimasa, apoi a intins mana; i-am dat pa- chetul, la luat gi l-a bagat in sacul ei. —Bunii, pe mine ma cheama No. Pe tine? — No? —Da. — Pe mine Lou... Lou Bertignac. (in general, asta € de efect un pic, deoarece Iumea crede eft fac parte din familia cintivetului, ba poate chiar cd sunt fitea Ini. Odata, pe cand cram in gimnaziu, iam lsat sf creada ca da, ma rog, insé apoi lucrurile s-au complicat, eaci mi s-a cert si ofer aminunte, si adue autografe, asa ca am. fost nevoita sé spun adevarul.) Se pare ca asta n-a impresionat-o. Micam zis ca poate nu e genul ei de muzica, S-a indreptat catre un citea ziarul in picioare, la cfitiva metri de ridicat ochii spre cer suspinand, a scos © tigara din pachet, ea a Inat-o fird s-0 priveasca sia revenit langa mine, —Te-am mai vazait pe-aici de multe ori. Ce faci aici? jeu preferat42 Dalphine de Vigan it In oament. pe la tine nu sunt oameni? cere care ne cuprindea si care, timp ite, ne proteja de lume. mai puteam ramane, ma astepta tata , daca trebuia sf-i zie doamna trebuia si-i spun No, pentru ca ii stiam numele, Am rezolvat problema aruncand un la re- vedere scurt, mi-am spus cd ea nu era genull care sa tind Ia formalitatile unei bune cresteri gi la toate acele nimi- curi ale vietii in societate pe care trebuie sa le respectam. M-am intors pentru a-i face un mic semn cu mana, ea ramasese pe loc, uitfndu-se cum mi indepartam, cea ce tru cA era de-ajims sa vezi cit de goala dai seama cA nm avea pe casi, nici calculator si poate n te niste ani de scoala. — Asta am inteles, dar cum ai reusit, Lou? Mi se parea ci imi vorbeste intr-tun fel ciudat, m- intrebat daca nu are de gind s4 rada de mine, dar ea c& im am mai ficut clasa intai si dupa aceea am ct in clasa a patra. De fapt, ma plictiseam atat de A Jura cx te 0 git cle px pe eget lapel m de ea toata unde si mearga. Seara am intrebat-o pe mama cum se poate ca fete sunt adesea o eschiva ~ stit asta de mult timp. ea parului, filarul r0z, am imaginat un secret, u pirea rin cA nu amintrebs tanara. fn acelagi timy 414 Delphine 0 cli ani are, asta ma sfcaia, Parea atat de ‘imi fiacea impresia ca ea cunoagte viata cu adevarat sau mai degraba ca gtie din infticosator. ucas s-a agezat in ullimul rand, la locul h De la locul meu, prea largi, picioarele goale in tenisi. Sta rasturnat in banca in pozitie de observator, cu bratele incrucigate, asemenea cuiva care a aterizat acolo din intamplare, din cauza unei gregeli de macaz san a unci neintelegeri ad- ministrative. Agezat la piciorul bancii, ruesacul lui pare gol. Tl observ pe furig si imi aduc aminte de el in prima 24 de scoala. Nu cnnogteam pe nimeni gi mi-era teama. M-am agezat in spate. Domnul Marin distribuia formularel Lucas $-a intors céitre mine gi mi-a zAmbit. Formularele erau verzi. in fiecare an au alta culoare, dar campurile sunt mereu aceleast: numele, prenumele, oeupatia parin- cate nee —Dommnule Muller, vad c& incepe}i anul in cea mai Faptul de a exprima absenta cantitat nu este o dovada in sine, Am citit asta in enci16 Delphine de Vigan c scriam cu stiinga § resioneazé mereu pe ceilalti, al Domnul Marin a strigat cata- jar apoi a inceput prima sa ora. In aceasta liniste atenta, ma gindeam cd Lucas Muller ¢ genul de persoand careia viata mu-i inspira teama, El ramase sprijinit in -rminabile ale Ini Lucas, care ies din wi al Inf Lucille, coada lnga gi im- banea, penarul cu pletita a lui Corinne, ochelarii lui Gauthier. in fotografia Rieuta la cAteva zile dupa inceperea scolii, eu stau in fata, acolo unde sunt pugi cei maim de tot, sta Pe deasupra mea, sus © sta pe jos, sprijinitd de un stalp, la picioare r cu cutie goala de conserva de ton, in care r sunt cfteva monede. N-am verificat orarul tre- nurilor pe panoul de afisaj, ci m-am indreptat direct catre peroane, exact spre locul unde ma abordase. fnaintez cAtre ea cu pas hotrdt, ma apropii prinde teama ca n-o sa-gi aminteasea de mine, — Salut. —Ia te uita, Lou Bertignac. Rosti asta pe un t folosim pentru a-i imita sim aveam nici chef sé renunt, — MA gindeam ci putem merge sa bem 0 ciocolata, calda... sau altceva... Daca vrei, Esti invitata mea, ia sacul de painzi, mormaie cose din plastic pline pana la las trolerul, aud din spate un +» Multumes mi se pare mai putin sigura ca prima dati, Sunt mandra de mine c& am facut asta, ca am faicut peimul pas gi totusi sumt moarta de frie la andul cd voi sta fata in faté cu ea. in apropierea ghiger arbat imbracat cu un palton intore eapul, o vielVigan ie, ea Imi zice cd in gari sunt multi politigti, Nu indraznese sa pun intrebéri, ma wit in Jur ca s4 vad daca mai observ si altii, dar nu, presupun ci € nevoie de mult antrenament pentru a-i recunoaste. Cand dau sa intru in cafeneana aflata alaturi de panoul de afisaj al trenurilor, ea ma retine atingandu-ma pe umir, Nu poate intra acolo, a fost lata, Ar prefera sa plecim. Trecem pe langi chiogcul de ziare, tar ea face tun ocol pentru ao saluta pe femeia de la casa, pe care eu o observ de departe: are sfnii mari, buzele rujate si parul rogcat aprins. fi da Ini No un Bounty si un pachet de biseuiti, apoi No vine inapoi. Traversim bulevardul si intrim intr-una dintre acele cafenele cu geamuri mart care scamind toate una cu alta, Am timp doar si citese numele de pe firmament. fnduntru la Relais d’Auvergne miroase a edrnaciori gi varzél, caut in baza mea interna de date carei specialitati culinare fi poate corespunde acest miros, varza calita, varza umpluta, varza de Bruxelles, varzi alba, savez-vous planter les choux’, trebuie 8-0 iau de flecare data pe scurtaturi, 84 ma indepartez, pentru a reveni, € enervant, dar nu pot face altfel. Ne agezm, iar No fsi tine mainile sub masa. Eu comand 0 cola, ea 0 votca. Ospaitaral ezita cateva secunde, inc’ putin gi o s-0 intrebe cAti ani are, dar ea ii sustine privirea cur o insolenta ineredibila, ca si cum iar spune Scuteste-ma de rahaturile tale, cretinule! N-am nicio indo- iala referitor Ia asta, e ca gi cum as citi-o pe o pancarta, Apoi el fi observa haina giuritd, cea pe care ea o poarta pe deasupra si, intrucdt € murdara, ospatarul ist zice c& € OK si face stanga-mprejur pe caledie. Vad adesea ce ¢ in mintea oamentlo detectivii, ca alunece pe dege €ca.un joc de-a fragil, un fir care te conduce la ad virrul Lumii, acea lume ce mu se va dezvalui niciodata. + Vers tuzese penton Suid sa 19 spus c& pe el fl sperie, e& aga ceva nut € mai bine sa tii si-ti pleci ochii pentru sese sd inchid MA intreaba daca mai poate Ina ceva de biut. Da din picioare pe sub masi, nu sti locului nicio clipa, mainile ii sunt la fel de agitate, Ma observa, se uit cu atentie la hainele mele, igi schimba pozitia, revine la pozitia de di- nainte, joaci intre degete o bricheta portocalie, are in tot corpul un soi de agitatie, de tensiune. Raméne aga, ag- teptind si revina ospatarul. Incere sa zambesc ca si par naturala, dar nimic nu e mai greu decft s& pari natural cand exact la asta te gandesti si, cu toate ca am mult antrenament, ma abtin s& n-o potopesc cu droaia de in- trebari care mi se ingramadese in minte: Cai ani ai, de cfnd nu te mai duci la scoala, cum faci rost de mancare, cine sunt oamenii la care dormi, dar mA tem ca 0 5-0 indepartez, ca 0 si-si dea seama cé-si pierde vremea cu mine. Comanda inca 0 votea, se ridicA pentru a subtiliza 0 fi de pe masa de-alaturi (vecinul de masa tocmai a Nurmi zice: $i tu cu ce te ocupi, ei zice exact aga: — Poti sa vorbesti ceva? Nu-mi prea place si vorbese, am mereu impresia cA unele euvinte imi seapa, se ascund, se risipese, nit © © problema de vocabular, nici de definire, caci cumose desiule cuvinte, dar in momentul rostirii mi se amestecd, discursurile, Ma mul- compunerile § pentru mine ce ¢ in plus, abundenta de cuvinte pe care le multiplic in técere pentru a ma apropia de adevar. Dar o am pe No in fata si it vad rugaminteale mele, caut cuvinte noi, € milioane de cuvinte, le decupez chestii pe care le-ar stricate, abandonate ce gandese. Chiar daca gindurile mi se ames se ingrdimadese in ic ca Si asa mai departe € vorbese atdt de mult, vreau a Aspuns. raman pe sca cu atit si se aleagi, ¢ capitonata. Am avut grijai sf o las pe ea jisesc vreo vind, Si cw am sii vedem Scoala neves- foarte buna, dar aveam atatea in cap, iar uncori ¢ ca la calculatoare, sistemul intra in stand by pentru a proteja met Pe la sapte incepe si-mi fie de-a dreptul fried sa nu Tuate Ia rost, aga ci 0 mige ugor. — Ai platit? —Da. — Mai rimén un pic aici. — Se poate sa ne mai vedem? — Daca vrei. mi iau paltonul pe mine si sf-i fac semn prin geam, dar No mu se uitd la Moligre. (nr jeatru de