PARTEA INTIiI Paulette Lestafier nu era atit de ramolita cum zicea lumea. Era, bineinteles, in stare sa spuna ce zie, pentru ca, de-acum inainte. tot ce avea de facut era sa numere zilele, sa le astepte si sa le uite. Stia foarte bine ca azi e miercuri. De altfel. era gata! Isi pusese pardesiul, isi luase cosul si isi strinsese cupoanele pentru reduceri. Chiar auzise in departare masina lui Yvonne... Dar uite ca motanul se protapise dinaintea usii, ii era foame. iar ea. aplecindu-se sa-i puna jos castronul, cazuse si se lovise cu capul de prima treapta a scarii. Paulette Lestafier cadea adesea, dar Asta era se- cretul ei. Nu trebuia sa pomeneasca nimic nimanui. ~Nimanui, m-ai inteles?* se ameninta ea in gind. -Nici lui Yvonne, nici doctorului si cu atit mai putin baiatului...* Trebuia sa se ridice usurel, sA astepte putin ca sa-si revina din ameteala, sa se frictioneze cu Synthol si sa-si ascunda nenorocitele alea de vinatai. Vinataile lui Paulette nu erau niciodata vinetii. Erau galbene, verzi sau albastrui si-1 ramineau pe corp mult timp. Chiar prea mult timp. Uneori cu 7Era greu sa le ascunda. Oamenii 0 intrebau de ce se imbraca intotdeauna ca-n toiul iernii, de ce poarta ciorapi grosi si nu-si da niciodata vesta jos. Baiatul, mai ales, o innebunea cu intrebarile: — Auzi, mamaie? Care-i treaba? Scoate-ti bulen- drele astea, c-ai sa crapi de cald! Nu, Paulette Lestafier nu era deloc ramolita. Stia ca vinataile alea enorme care nu-i mai treceau aveau 'sa-i faca necazuri intr-o buna Zi... Stia cum sfirsesc batrinele inutile ca ea. Cele care isi lasa gradina s-o cotropeasca buruienile si care se tin de mobila s4 nu cada. Batrinele care nu reusesc sa bage ata in ac si nu-si mai amintesc cum se da mai tare la televizor. Cele care incearca toate butoa- nele de la telecomanda si in cele din urma scot apa- ratul din priza plingind de furie. Lacrimi minuscule si amare. Cu capul in miini, in fata televizorului mort. Pai si? Gata? N-o sa se mai auda niciodata nici un sunet in casa asta? Nici 0 voce? Niciodata? Pe motiv ca ai uitat culoarea butonului? Doar baiatul iti pusese etichete... Iti lipise etichetele alea! Una ca s4 schimbi canalele, alta pentru sonor si alta ca sa stingi televizorul! Hai, Paulette! Termina cu plinsul si uita-te la etichete! la nu mai tipati la mine... Etichetele s-au dus de mult... S-au dezlipit aproape imediat... Sint luni de zile de cind caut butonul, de cind nu mai aud nimic, de cind ma uit numai la niste imagini insotite de un murmur slab... Asa ca terminati cu strigatele, ca o sa ma asurziti de tot... 2 — Paulette? Paulette, esti acasa? Yvonne bombanea. li era frig, isi stringea salul la piept si bombanea. Nu-i placea s4 ajunga tirziu la magazin. In nici un caz. Se intoarse la masina oftind, scoase cheia din contact si isi lua caciula. Paulette era, de bund seama, in fundul gradinii. Paulette era intotdeauna in fundul gradinii. Statea pe o banca linga custile pentru iepuri goale. Raminea acolo cu orele, de dimineata si pina seara probabil, dreapta, nemiscata, rabdatoare, cu miinile pe ge- nunchi si privirea absenta. Paulette vorbea de una singura, ii lua la intrebari pe cei morti si se ruga celor vii. Vorbea cu florile, cu salata, cu pitigoii si cu um- bra ei. Paulette isi pierdea mintile si uitase ce zi e. Azi e miercuri, iar miercurea e ziua de tirguieli. Yvonne, care de mai bine de zece ani trecea s-o ia in fiecare saptamina, ridica ivarul portitei oftind: .Ce nenorocire...* Ce nenorocire sa imbatrinesti, ce nenorocire sa fli atit de singur, ce nenorocire sa ajungi atit de tirziu la Inter si s4 nu mai gasesti carucioare linga casele de marcat... Dar nu. In gradina nu era nimeni. Batrina incepea sa fie ingrijorata. Se duse in spa- tele casei si, cu mina streasina deasupra ochilor, cerceta printr-o ferestruica linistea dinauntru. 9— lisuse Hristoase, exclama femeia, zarindu-si prietena pravalita pe pardoseala bucatariei. Cuprinsa de tulburare, isi facu cruce de-a-ndoa- selea, il incurea pe Fiu cu Sfintul Duh, trase si o mica injuratura si o porni spre magazie sa caute o unealta, ceva, cu ajutorul careia sa intre in casa. Se intoarse cu o sapaliga cu care sparse geamul si. la capatul unor eforturi supraomenesti, reusi sa se salte pe pervazul ferestrei. ‘Traversa anevoie incaperea, ingenunche linga ea si ii ridica usor capul ce zacea intr-o balta rozalie in care se amestecasera lapte si singe. — Hei! Paulette! Ai murit? Ma auzi? Motanul lipaia de pe jos multumit, fara sa-i pese de drama, de conveniente, de cioburile de sticla im- prastiate in fur. 10 Yvonne nu tinea neaparat, dar pompierii au ru- gat-o sa urce cu ei in masina, ca sa regleze probl mele administrative si conditiile internarii la Urgent — 0 cunoasteti pe doamna? Se burzuluise: — Cred si eu c-o cunosc! Am fost colege la scoala comunala! — Pai atunci urcati. — Si masina mea? — Lasati, ca nu pleaca nicaieri. V-o aducem noi imediat... — Bine... se resemna ea, trebuie sa ma duc la cumparaturi in cel mai scurt timp... Era destul de incomod inauntru. Ii aratasera un scaunel linga targa si, cu chiu cu vai, se asezase. Isi tinea geanta strins si putin lipsea sa nu cada la fiecare curba. Acolo mai era si-un tinar. Bombanea fiindca nu reusea sa nimereasca vena in bratul bolnavei, iar lui Yvonne nu-i placeau manierele astea: — Nu mal tipati asa, scrisni ea, nu mai tipati asa... Ce vreti sa-t faceti? — S-o perfuzez. — Cum att zis? isi dadu seama, dupa privirea pe care 1-0 arun- case baiatul, ca trebuie s4-si tina gura si-si continua monologul in barba: .la te uita, domnule, cum if gaureste bratul, asta-i chiar culmea... Ce mizerie... Nici nu pot s& ma uit... Sfinta Marie, roaga-te pen- tru... Hei! Vedeti c-o doare!* LTinarul se ridicase si regla o rotita pe fir. Yvonne numara picaturile si se ruga fara noima. Tiuitul si- renei n-o lasa sa se concentreze. Tinea mina bolnavei pe genunchi, intre ale el, si © mingiia cu gesturi mecanice, ca si cum si-ar fi netezit tivul fustei. Durerea si spaima o impiedicau sa fle mai afectuoasa... Yvonne Carminot suspina uitindu-se la ridurile si la bataturile acelea, la petele mai intunecate apa- rute pe alocuri, la unghiile inca fine, dar tari, mur- dare si rupte. isi asezase mina linga a lui Paulette si facea comparatie. Sigur, ea era si mai tinara. i mai plinuta, insa principala diferenta era ca ea 0 dusese mai bine. Nu muncise nici asa din greu si avusese parte de mai multa mingiiere. In ceea ce-o Priveste, trecuse destul de mult timp de cind nu mai statea cu fundu-n sus in gradina... Sotul ei Inca mai avea grija de cartofi, cit despre restul, la Inter era mai convenabil. Legumele erat curate si nu se mai vedea nevoita sa aleaga salata frunza cu frunza din pricina melctlor... 7 Nathalie si copiii pe Dar lui Paulette, ce- bun. Sotul ii murise, flicd-sa era 0 panar: baiatul nu venea niciodata s-o vada. Numai griji, numai amintiri nenorocite, una dupa alta, ca mar- gelele pe ata... Yvonne Carminot era visatoare: prin urmare, asta este viata? Atita insemnatate are? Atit de ingrata este? Si totusi Paulette... Ce femeie frumoasa era! Si ce suflet bun! Cum stralucea ea odata... Si acum? Unde au disparut toate astea? In acel moment buzele batrinei incepura sa se miste. Intr-o clipa Yvonne alunga tot valmasagul de ginduri care 0 copleseau: — Paulette, sint eu, Yvonne. Stai linistita, draga mea. Venisem sa te tau la cumparaturi st... 12 — Am murit? Gata, am murtt? murmura ea. — Bineinteles ca nu, Paulette! Bineinteles ca nut Asta-1 buna! N-ai muri — Ah, facu batrina si inchise ochii la loc, ah... Acest .ah* era inspaimintator. O silaba mica, de- ceptionata, descurajata si deja resemnata. ‘Ah, n-am murit... Ah, asa deci... Ah, asta e... Ah, va rog sa ma iertal Yvonne nu era de aceeasi parere. — Haide, Paulette! Trebuie sa trafesti! Indiferent de situatie, trebuie sa traiesti! Batrina clatina din cap. Incetisor, abla-abla. Un mic regret trist capatinat. O mica revolta. Prima, proba! Apoi_se las tacerea. Yvonne nu mai stia ce sa spuna. Isi terse nasul si lua din nou mina prietenet sale, de data asta cu mai multa blindete. — O sa ma duca la azil, nu-i asa? Yvonne tresari: — Nici vorba, cum sa te duca la azil? Nici vorba! De ce spui una ca asta? O sa-ti acorde ingrijiri citva timp si pe urma, gata! In citeva zile te-ntorci acasa. — Ba nu, Stiu eu ce st — Ei, poftim! Alta acum! guta? Pompierul ii facu semn sa vorbeasca mai incet. i de ce ma rog, dra- — Si motanul? — Am eu grija de motan, stai linistita... — Si Franck? — Vorbim si cu baiatul, ii dam telefon numaidecit. Ma ocup eu de asta. — Nu stiu ce-am facut cu numarul lui. Cred ca Lam ratac’ — Lasa gasesc eu! — Mi-e sa nu-l deranjam, stil... Munceste foarte mult... 13—_Da, Paulette, sigur ca stiu, O sa-ilas un me- saj. Sti cum e-n ziua de azi... Toti copii astia au telefoane mobile... Acum nu-i mai deranjeaza_ni- meni... = Sai spui ca... ca eu... ca... Batrina se sufoca. In timp ce masina urca intr-o latura a spitah Paulette Lestafier murmura printre lacrimi: Gra mea... Casa mea... Duceti-ma la mine acasa, va rog... Yvonne si brancardierul cel tinar erau deja in picioare. — Cind v-a venit ciclul ultima oara? Era deja indaratul paravanului, muncindu-se s4-si traga blugii. Ofta. Stiuse ca avea sa-i puna aceasta intrebare. Stiuse. Presimtise lovitura... Isi prinsese parul cu o agrafa masiva de argint si se urcase pe nenorocitul ala de cintar cu pumnii strinsi si in- cercind sa se faca cit mai grea. Chiar se apasase un pic mai tare, ca sa impinga acul mai departe... Dar nu fusese de ajuns si avea sa-si primeasca mica sapuneala... Adineauri il vazuse cum ridicase din sprincene cind ii palpase abdomenul. Coastele, oasele bazinu- lut iesite in afara, sinii ridicoli si coapsele scobite. toate astea il contrariau. isi Incheia cureaua lnfstita. Acum nu mai avea de ce sa se teama. Era la cabinetul medical de care apartinea cu serviciul. nu mai era la liceu. O min- ciunica, de forma, si poate sa plece. — Ei bine? Statea jos in fata lui si ii zimbea. Era arma ei mortala, lovitura ei secreta, siretlicul ei dragalas. Sa-i zimbesti interlocutorulut care te pune in incurcatura — cea mai buna solutie pentru a schimba subiectul. Din pacate, tipul cunostea sme- cheria... Cu coatele pe masa si miinile incrucisate. ii zimbi si el la fel de dezarmant. Trebuia s& raspunda, n-avea ce face. De altfel, ar fi trebuit sa-si dea seama 15¢-asa se va-ntimpla; doctorul era dragut, tar ea nu ‘se putuse stapini si inchisese ochil atunci cind mil- nile ul i atinsesera abdomenul... — Prin urmare? Dar sa nu ma mintitl, da? Mai bine nu-mi raspundeti decit sa ma mintiti. — Acum mult timp... — Cred si eu, facu el o mutra, cred s{ eu... Patru- zeci si opt de kilograme la un metru sapiezect si trei... m merg lucrurile, in scurt timp o sa va ‘sa ma ia? intreba ea cu naivitate in glas. — Adica... pe sus, ca pe-o frunza... — Aal Ca pe-o frunza! Scuze, nu stiam expresia.. Era gata sa-1 dea o replica, dar se abtinu. Se apleca dupa o reteta si scoase un oftat, apoi o privi drept In ochi: — Dumneavoastra nu mincati chiar nimic? — Sigur ca maninc! Se simti brusc cuprinsa de o gini. I se facuse greata de toata pre greutatea ei. era satula pina. De aproape douazect si sapte de ani ii faceau capul mare cu chestia asta. Nu puteau s4 vorbeasca si despre alt- ceva? Doar traia bine mersi, fir-ar al draculul! Era acolo. Vie si nevatamata. La fel de activa ca oricare altul. La fel de vesela, la fel de trista, la fel de cu- rajoasa, la fel de sensibila si la fel de dezarmanta ca toate fetele. Era si ea acolo, nu vedeau? Era si a acolo... Pentru Dumnezeu, nu se putea gasi alt sublect pe ziua de azi? — Sper ca sinteti de acord cu mine, patruzect $1 opt de kilograme nu-t cine stie ce... — Spunett. El nu zicea nimic. — Imi dati adeverinta? — Da, sigur, sigur, tresarl el, aaa... Cum att ns ca se numeste firma asta? — Care? — Pai asta, a dumneavoastra, in fine, unde lu- crati... — Touclean, — Cum ati zis? — Touclean. — T mare o-u- — Nu, c-le-a-n, -n-e, buchisi el. corecta ca. Da, imi dau seama ca mai bine t-ar fi zis .Totul luna*, dar cred ca le place lor sonoritatea asta yankee, cum s4 va spun... suna mai profi, mai... uandarful drim tim, daca-ntelegeti... Nu intelegea. — Dar ce face? = Potty? — Cu ce se ocupa firma asta? Se rezema si-si lungi bratele in fata ca s4-si in- tinda oasele. Apoi, cu o voce de insotitoare de zbor, recita, pe tonul cel mai serios cu putinta, obiectivele strategice ale firmei in chestiune: — Doamnelor $i domnilor, Touclean isi propune sd raspundd tuturor exigentelor dumneavoastra in mate- rie de curdtenie. Acasa, la serviciu, in birouri, sali de consiliu, cabi agentit, spitale, adaposturt, blocuri de locuinte, ateliere, Touclean e aici pentru a va sa- tisface toate nevoile. Touclean face ordine, Touclean curdta, Touclean matura, Touclean aspird. Touclean freaca, Touclean dezinfecteaza, Touclean da stralucire, Touclean infrumuseteaza, Touclean purifica. Touclean improspateaza. Programul raspunde cerintelor dum- Neavoastrd. Flexibilitate. Discretie. Curdtenie sclipi- toare la tarife atragatoare. Touclean — profesionistit 1 sla dumneavoastra! Recitase poezioara dintr-o suflare, fara poticnell 91 fara sa respire. Doctorasul nefamiliarizat cu engleza Famase cu gura cascata: 7