Efectele contractului de donație

119. Obligațiile donatorului. Potrivit art. 1017 C. Civ., în executarea contractului de

donație, donatorul răspunde numai pentru dol și culpă gravă1. Donația fiind un contract
translativ de proprietate, donatorului îi revine obligația de a transmite proprietatea și de a
preda lucrul donat. Regula este că donatorul nu datorează obligația de garanție pentru donatar,
având în vedere caracterul gratuit al contractului. Dreptul de proprietate se va transmite
donatarului împreună cu sarcinile care îl grevează la data perfectării contractuui şi împreună
cu accesoriile sale.

Donatorul este obligat să predea lucrul în starea în care se afla la momentul încheierii
contractului; până la predare, el este obligat să conserve lucrul donat, răspunzând pentru
deteriorarea sau distrugerea bunului, dacă deteriorarea sau distrugerea sunt făcute cu intenție
sau ca urmare a culpei grave. Până la predare, donatorul păstrează riscul pieirii fortuite a
bunului donat (art. 1274 C. Civ.). Dacă donatorul refuză să predea bunul, donatarul poate
solicita executarea silită a acestei obligaţii. Obligaţia de predare a donatorului nu există în
cazul darului manual, a cărui încheiere valabilă este condiţionată de predarea bunului.

Prin excepție, donatorul datorează garanția pentru evicțiune, în următoarele cazuri

prevăzute de art. 1018 C. Civ.:

-evicțiunea provine din faptul său personal (spre exemplu donează bunul și ulterior îl
vinde unei terțe persoane). Ori de câte ori evicţiunea provine dintr-un fapt personal al
donatorului, se vor aplica, prin analogie, dispoziţiile legale privitoare la obligaţia de garanţie a
vânzătorului în contractul de vânzare.

- s-a obligat expres la garanție prin contract;

- evicțiunea provine dintr-o împrejurare care afectează dreptul transmis, pe care a

cunoscut-o și nu a comunicat-o donatarului la încheierea contractului, fiind astfel de rea-
credință (dol în executarea contractului);

- donația este cu sarcini și donatorul va răspunde pentru evicțiune în limita sarcinii

oneroase întocmai ca și vânzătorul, contractul căpătând în parte caracter oneros.

Donatorul nu răspunde pentru viciile ascunse ale bunului donat. Prin excepție,
donatorul răspunde pentru aceste vicii atunci când:

1
Potrivit art. 16 alin. (3) C.civ. teza a doua, ,,culpa este gravă atunci când autorul a acționat cu o neglijență sau
imprudență pe care nici persoana cea mai lipsită de dibăcie nu ar fi manifestat-o față de propriile interese”.

1
 - a fost de rea-credință, cunoscând viciile ascunse și necomunicându-le donatarului
la încheierea contractului, ipoteză în care este obligat să repare prejudiciul cauzat
prin aceste vicii;
- donația este cu sarcini. Donatorul va răspunde pentru viciile ascunse în limita
valorii sarcinii, întocmai ca și vânzătorul.
120. Obligaţiile donatarului. Donaţia pur gratuită. În cazul donaţiei pur gratuite,
donatarul nu are nicio obligaţie, ci numai o îndatorire de recunoştinţă faţă de donator,
sancţionată indrect prin art. 1020 C. civ., care prevede posibilitatea revocării donaţiei pentru
ingratitudinea donatarului.

Donaţia cu sarcini (sub modo). Sarcina este o prestaţie (o obligaţie de a da, a face sau
a nu face) impusă donatarului prin contractul de donaţie, fie în favoarea donatorului, fie în
favoarea unui terţ, fie în favoarea donatarului însuşi. Dacă sarcina este impusă în favoarea
dispunătorului şi ea absoarbe întreaga valoare a liberalităţii, contractul nu mai poate fi
calificat o liberalitate, fiind un veritabil contract cu titlu oneros. Când sarcina impusă
donatarului este în folosul unui terţ, contractul conţine o stipulaţie pentru altul, respectiv o
donaţie indirectă, grefată pe o donaţie directă2, sub condiţia ca stipulaţia să fie făcută donandi
causa. În toate cazurile, când donaţia este cu sarcini și sarcina este impusă în favoarea
donatorului ori a unui terț, aceasta devine un contract cu titlu oneros (în limita sarcinii) şi
sinalagmatic (indiferent de întinderea sarcinii3), cu obligaţii reciproce pentru fiecare parte.
Odată cu acceptarea donaţiei, donatarul este obligat să execute sarcina, în caz contrar,
donatorul avâd dreptul la executarea silită ori la revocarea contractului. Donatarul nu se poate
elibera de executarea sarcinii, renunţând la beneficiul liberalităţii, fără consimţământul
donatorului, însă poate fi ținut la executarea sarcinii numai în limita valorii bunului donat
actualizată la data la care sarcina trebuia îndeplinită.

Dacă, din cauza unor situații imprevizibile și neimputabile beneficiarului, survenite

ulterior încheierii donației, sarcina sau condiția ce afectează contractul a devenit extrem de
dificilă ori excesiv de oneroasă pentru donatar, acesta poate cere revizuirea sarcinii sau a
condiției.4 Încercând să respecte pe cât posibil voința donatorului, instanța poate dispune
modificări cantitative sau calitative ale sarcinii sau condiției respective sau le poate grupa cu

2
Fr. Deak, op. cit., p. 171.

3
V. Stoica, Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor civile, Ed. All, Bucureşti, 1997, p. 73.

4
Art. 1006 C.civ.

2
alte sarcini provenind din alte liberalități, donații sau legate; pentru a face sarcina posibil de
executat, instanța poate autoriza înstrăinarea parțială sau totală a bunului donat5, stabilind ca
prețul să fie folosit conform voinței donatorului sau poate dispune orice alte măsuri care să
mențină pe cât posibil destinația urmărită de donator.6 În cazul dispariției motivelor care au
determinat revizuirea sarcinilor sau a condițiilor, orice persoană interesată poate cere
înlăturarea pentru viitor a efectelor revizuirii.7 Potrivit art. 1009 C. Civ., este considerată
nescrisă clauza prin care, sub sancțiunea desființării donației sau a restituirii obiectului său,
donatarul ar fi obligat să nu conteste valabilitatea unei clauze de inalienabilitate sau să nu
ceară revizuirea sarcinilor sau a condițiilor cuprinse în contractul de donație.

Dat fiind caracterul sinalagmatic al contractului de donaţie cu sarcină, în cazul

neexecutării sarcinii, donatorul poate alege între executarea silită şi rezoluţiunea (revocarea)
contractului8. Donaţia poate fi afectată de sarcini, fie că se încheie în formă autentică, fie că
reprezintă o excepţie de la regula formei autentice9.

Secțiunea a 4-a

Revocarea donațiilor

121. Reglementare juridică. În temeiul art. 1020 C. civ., donația poate fi revocată
pentru neîndeplinirea sarcinilor impuse donatarului și ingratitudinea donatarului faţă de
donator. Aceste cazuri nu reprezintă excepţii de la principiul irevocabilității consacrat de art.
1015 C. civ., întrucât revocarea este imputabilă donatarului. Principiul irevocabilităţii
donaţiilor comportă însă și o excepţie: donaţia între soţi.

Legiuitorul utilizează, în cazul contractului de donaţie, termenul de «revocare», şi nu

de «rezoluţiune», şi aceasta, întrucât, în unele cazuri, revocarea produce efecte diferite faţă de
rezoluţiune. Astfel, dacă în primul caz de revocare, care priveşte neîndeplinirea sarcinilor de
către donatar, revocarea este sinonimă cu rezoluţiunea contractelor sinalagmatice, producând

5
Apreciem că această dispoziție se referă la ipoteza în care donația cuprinde o clauză de inalienabilitate ori o
substituție fideicomisară.
6
Art. 1007 C.civ.
7
Art. 1008 C.civ.
8
Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1573/1971, în Repertoriu de practică judiciară 1969-1975, p. 135.

9
Darul manual cu sarcini poate fi revocat în cazul neîndeplinirii sarcinii. În acest sens, a se vedea: Trib. Suprem,
secţia civilă, decizia nr. 1349/1972, în CD 1972, p. 114, 115; Trib. jud. Braşov, decizia nr. 993/1984, în R.R.D. nr.
7/1985, p. 70.

3
aceleaşi efecte, în cazul ingratitudinii donatarului, revocarea produce în mare măsură efecte
numai pentru viitor.

122. Revocarea donaţiei pentru ingratitudine. Donaţiile au devenit revocabile

pentru ingratitudine încă din dreptul roman; instituţia ingratitudinii a fost extinsă de Justinian
(în anul 530 d.Hr.) la toate donaţiile10. Revocarea donaţiei pentru ingratitudine nu aducea
atingere înstrăinărilor şi celorlalte drepturi reale constituite de donatar în favoarea terţilor11.
Majoritatea doctrinei a văzut în ingratitudine opusul recunoştinţei. Fundamentul revocării
donaţiei pentru ingratitudine nu este decât pedeapsa cuvenită ingratitudinii, motiv pentru care
dispoziţiile legale ce reglementează această materie sunt de strictă interpretare şi nu pot fi
extinse prin analogie la alte cazuri.

Există o puternică asemănare între instituţia ingratitudinii, care face donaţia

revocabilă, şi instituţia nedemnităţii succesorale, care înlătură de la moştenire pe succesorul
nedemn. Legiuitorul este însă mult mai sever faţă de donatar, decât faţă de succesorul ab
intestat şi aceasta, deoarece donatarul a dobândit dreptul său prin voinţa şi intenţia liberală a
donatorului, pe când dreptul la moştenirea ab intestat al succesorului nedemn este conferit de
lege12. Toate donaţiile, mai puțin cele între soți, sunt supuse revocării pentru ingratitudine.

A. Cazuri de ingratitudine. Articolul 1023 C. civ. arată că donaţiile sunt revocabile

pentru ingratitudine în următoarele cazuri:

a) donatarul a atentat la viaţa donatorului, a unei persoane apropriate lui sau, știind că
alții intenționează să atenteze, nu l-a înștiințat;

b) donatarul se face vinovat faţă de donator de fapte penale, cruzimi sau injurii grave;

c) donatarul refuză nejustificat să dea alimente donatorului aflat în nevoie.

a) Atentatul la viaţa donatorului sau a unei persoane apropiate acestuia. Acest caz de
revocare, cel mai grav dintre toate, presupune fie intenţia donatarului de a-l ucide pe donator
sau o persoană apropiată lui, fie cunoașterea de către donatar a intenției unei alte persoane de
a-l ucide pe donator sau o persoană apropiată acestuia. Este astfel irelevant dacă fapta a avut

10
Anterior lui Justinian, erau revocabile pentru ingratitudine numai donaţiile dintre ascendenţi şi descendenţi.

11
D. Alexandresco, op. cit., p. 435.

12
G.P. Petrescu, op. cit., p. 393; D. Alexandresco, op. cit., p. 438; C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al.
Băicoianu, op. cit., p. 496; M.L. Istrătoaie în I. Dogaru (coord.), op. cit., p. 413 și urm.

4
sau nu drept urmare moartea donatorului sau a persoanei apropiate lui, după cum este lipsit de
importanţă dacă, pentru fapta sa, autorul a fost sau nu condamnat penal. Actuala reglementare
nu precizează care sunt persoanele apropiate donatorului, urmând ca instanța de judecată să
aprecieze concret, de la caz la caz; apreciem că din sfera persoanelor apropiate donatorului fac
parte atât membrii familiei sale, cât și alte rude apropiate ale donatorului dar și alte persoane
cu care donatorul are o legătură strânsă de afecțiune (spre exemplu concubina sa). Donaţia va
fi revocabilă pentru ingratitudine, chiar dacă autorul faptei nu ar fi pedepsit penal pentru fapta
sa, din diverse cauze care înlătură răspunderea penală: decesul, prescripţia etc. Întrucât legea
civilă sancţionează, prin acest caz de revocare, intenţia criminală, donaţia nu va fi revocată
pentru ingratitudine în cazul uciderii din culpă a donatorului sau a unei persoane apropiate lui,
în cazul în care autorul faptei pune în pericol viaţa donatorului din neglijenţă sau imprudenţă,
precum şi în cazul în care fapta de omor a fost săvârşită de donatarul lipsit de discernământ13.
Loviturile cauzatoare de moarte, nefiind săvârşite cu intenţia de a ucide, nu constituie un caz
de ingratitudine în înţelesul art. 1023 alin. (1) lit. a) C. civ., dar pot constitui o cauză legală de
revocare pentru ingratitudine, conform art. 1023 alin. (1) lit. b) C. civ. Cât priveşte intenţia de
a atenta la viaţa donatorului sau a unei persoane apropiate lui , manifestată prin acte exterioare
urmate de un început de executare, nu constituie o cauză de revocare pentru ingratitudine,
dacă actele exterioare au fost sistate prin propria voinţă a donatarului14.

Va exista ingratitudine și atunci când o altă persoană intenționează să-l ucidă pe donator
sau o persoană apropiată lui și donatarul cunoaște această împrejurare și nu o aduce la
cunoștința donatarului. Ceea ce sancționează legiuitorul în acest caz este atitudinea
donatarului care, cunoscând pericolul ce planează asupra vieții donatorului sau a unei
persoane apropiate lui, rămâne în pasivitate, acceptând producerea rezultatului. Astfel, dacă
donatorul este victima unui omor din culpă sau a unor lovituri cauzatoare de moarte, donatarul
nu poate fi acuzat de ingratitudine. Va exista ingratitudine pentru donatar atât în cazul
omorului în toate formele sale infracționale, săvârșit cu intenție directă sau indirectă, cât și în
cazul tentativei la omor, ori de câte ori a cunoscut intenția făptuitorului și a rămas în
pasivitate.

b. Revocarea donaţiei pentru fapte penale, cruzimi sau injurii grave săvârșite de donatar
asupra donatorului. Acest caz de ingratitudine are în vedere toate faptele care sunt prevăzute

13
Trib. jud. Mureş, decizia nr. 365/1982, cu note de N. Pleşan, V. Pătulea, în R.R.D. nr. 8/1983, p. 46-52.

14
D. Alexandresco, op. cit., p. 442.

5
de legea penală ca infracțiuni; pentru a conduce la existența acestui caz de ingratitudine, nu se
cere ca fapta săvârșită de donator să întrunească elementele constitutive ale infracțiunii, ci
numai să fie o faptă penală. Legea nu precizează ce se înţelege prin cruzimi; apreciem că prin
”cruzimi”, legiuitorul a avut în vedere actele de suferință, lovire, de vătămare fizică sau pshică
a donatorului. ”Injuriile” presupun faptele de insultă, de ofensă, jignirile aduse persoanei
donatorului, onoarei, demnităţii sau reputaţiei acestuia (nu şi memoriei donatorului) etc.
Pentru ca injuriile să ducă la revocarea donaţiei, trebuie să fie grave, gravitate lăsată la
aprecierea suverană a instanţei de judecată15. Nu importă dacă pentru fapta sa, donatarul a fost
sau nu condamnat penal. Spre deosebire de primul caz de ingratitudine, faptele prevăzute
pentru acest caz pot fi săvârșite numai de donatar, nu și de o terță persoană. Contrar primului
caz de ingratitudine, când fapta poate fi săvârșită și asupra unei persoane apropiate
donatorului, faptele penale, cruzimile ori injuriile nu pot fi săvârșite decât asupra donatorului.
Faptele penale, cruzimile ori injuriile grave săvârșite asupra soțului ori asupra unui alt
membru al familiei sale, nu reprezintă ingratitudine care să conducă la revocarea donației.

c. Refuzul nejutificat de alimente. Donaţia este revocabilă pentru ingratitudine şi în

cazul în care donatorul a ajuns în nevoie și donatarul refuză în mod nejustificat să-i acorde
alimente. Acest caz de revocare are în vedere împrejurarea că donatorul se află în stare de
nevoie, fără ca alte rude sau persoane să fie obligate legal la întreţinerea lui, iar donatarul,
având posibilitatea, refuză nejustificat să-i acorde ajutorul alimentar impus de recunoştinţa pe
care o datorează donatorului. Instanţa de judecată este cea care va aprecia dacă refuzul
donatarului de a acorda ajutor alimentar donatorului a fost sau nu justificat, ţinând cont de
faptul că legea pedepseşte numai acel refuz al donatarului cu caracter de ingratitudine.
Donaţia nu va fi, aşadar, revocată pentru ingratitudine, în cazul în care donatorul are rude sau
există alte persoane obligate legal să-i acorde întreţinere.

În toate cazurile, valoarea alimentelor nu poate depăşi valoarea actuală a bunului

donat, ținându-se seama și de starea bunului în momentul donației. În cazul în care bunul
donat piere fortuit, donatarul poate refuza să acorde ajutorul alimentar16. Singurul instrument

15
În acest sens, a se vedea C.A. Timișoara, Secția civilă, decizia nr. 2347 din 15 noiembrie 2006;
Trib. Bucureşti, decizia nr. 846/1995 în Culegere de decizii 1993-1997, p. 22. "Nu orice încălcare a moralei ori
atitudine ireverenţioasă duce la revocarea donaţiei pentru ingratitudine, ci numai faptele de o gravitate
deosebită"; Trib. jud. Hunedoara, decizia nr. 877/1983, în R.R.D. nr. 3/1984, p. 69: "simplele certuri între părţi
sau împrejurarea că donatarul l-a ameninţat pe soţul donatoarei nu atrag revocarea donaţiei (...)".
16
Ph. Malaurie, L. Aynes, Cours de droit civil. Les succesions. Les liberalites, op. cit., p. 227.

6
juridic al donatorului aflat în nevoie, în cazul refuzului nejustificat al donatarului de a-l ajuta,
este revocarea donaţiei, acesta neavând acţiune în justiţie pentru a solicita întreţinere de la
donatar. Astfel cum a precizat practica judiciară, obligaţia donatarului de a-i acorda cele
necesare donatorului aflat în nevoie, încetează atunci când acesta a dobândit mijloacele pentru
a se întreţine singur ori, în caz contrar, la moartea acestuia. Revocarea pentru acest caz de
ingratitudine nu poate opera dacă donatorul este cel care refuză ajutorul alimentar oferit de
donatar17.

B. Acţiunea în revocare pentru ingratitudine. Caracter judiciar. Potrivit art. 1021 C.

civ., revocarea pentru ingratitudine "nu operează de drept". Revocarea pentru ingratitudine
este judiciară, urmând a fi pronunțată de instanţa de judecată, prin intermediul acţiunii în
revocare pentru ingratitudine, instanţă care va aprecia gravitatea faptelor imputate.

Persoanele care pot cere revocarea. (reclamantul). Articolul 1024 C. civ. instituie
caracterul strict personal al acţiunii în revocare pentru ingratitudine, dispunând că numai
donatorul poate cere revocarea donaţiei, fiind singurul care a suferit de pe urma ingratitudinii
donatarului şi care poate decide iertarea sau nu a acestuia. Moștenitorii donatorului sau
creditorii acestuia nu pot introduce acțiunea în revocarea donației pentru ingratitudine. În
cazul decesului donatorului, acțiunea promovată de acesta va fi continuată de moştenitorii lui.

Pe cale de excepţie, moştenitorii donatorului pot promova această acţiune în cazul în

care donatorul a decedat în termenul de 1 an, fără să-l fi iertat pe donatar (și bineînțeles fără să
fi promovat acțiunea). Moștenitorii pot introduce acțiunea în perioada rămasă până la
împlinirea termenului. Când donatorul a decedat fără să cunoască cauza de revocare,
moștenitorii lui au la dispoziție termenul de 1 an de la data decesului autorului lor, pentru
introducerea acțiunii în revocare. Această excepţie îşi găseşte justificarea în prezumţia că dacă
donatorul ar fi fost în viaţă până la expirarea termenului, ar fi introdus el însuşi acţiunea în
revocare. Acţiunea în revocare pentru ingratitudine nu va putea fi introdusă de creditorii
donatorului şi nici măcar continuată de către aceştia. Întrucât revocarea nu se produce de
drept, donatorul sau, după caz, moştenitorii acestuia îl pot ierta pe donatarul vinovat. Iertarea
se prezumă dacă titularul acţiunii, având cunoştinţă de ingratitudinea donatarului, nu
introduce acţiunea înăuntrul termenului prevăzut de art. 1024 alin. (1) C. civ., pentru a cere
revocarea.

17
D. Chirică, Tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitățile..., op. cit, p. 226.

7
 Persoanele împotriva cărora se îndreaptă acţiunea în revocare. Articolul 1024 alin.
(2) C. civ. instituie şi caracterul de pedeapsă al revocării pentru ingratitudine, arătând că
"acţiunea în revocare pentru ingratitudine poate fi exercitată numai împotriva donatarului...".
Deducem că acţiunea în revocare poate fi introdusă numai împotriva donatarului vinovat.
Dacă donatarul a decedat anterior introducerii acțiunii, acţiunea nu va putea fi introdusă
împotriva moştenitorilor donatarului culpabil, aceştia nefiind vinovaţi de fapta de
ingratitudine a autorului lor, iar pe de altă parte, având caracterul unei pedepse, acţiunea în
revocare nu poate sancţiona decât persoana vinovată de ingratitudine. Acţiunea în revocare
pentru ingratitudine nu va putea fi îndreptată împotriva moştenitorilor donatarului ingrat nici
atunci când aceştia ar fi comis fapta ce constituie ingratitudine, întrucât ei nu au calitatea de
donatari. Dacă însă donatarul culpabil a decedat în timpul procesului, acțiunea pornită
împotriva lui, va putea fi continuată împotriva moştenitorilor lui18. Când dreptul ce a făcut
obiectul contractului a fost transmis mai multor donatari, dar vinovaţi de ingratitudine sunt
numai anumiți donatari, revocarea pentru ingratitudine se va îndrepta numai împotriva celor
vinovaţi, donaţia rămânând valabilă pentru donatarii nevinovaţi19.

Termenul acţiunii în revocarea donaţiei pentru ingratitudine. Potrivit art. 1024 alin.
(1) C. civ., dreptul la acțiunea prin care se solicită revocarea pentru ingratitudine se prescrie în
termen de 1 an din ziua în care donatorul a știut că donatarul a săvârșit fapta de ingratitudine.
Termenul de 1 an este un termen special de prescripție, fiindu-i aplicabile regulile cu privire
la suspendare, întrerupere sau repunerea în termen. Având în vedere posibilitatea iertării
donatarului vinovat, legea instituie un termen scurt, în care donatorul având cunoştinţă de
fapta de ingratitudine, poate solicita revocarea donaţiei. După împlinirea termenului de 1 an,
se prezumă că donatorul l-a iertat pe donatar, iar acțiunea introdusă de donator după
împlinirea termenului poate fi respinsă ca prescrisă, dacă donatarul înțelege să invoce în
termen prescripția dreptului la acțiune.

Efectele revocării donaţiei pentru ingratitudine între părţile contractante (art. 1025
C.civ.). În cazul admiterii acțiunii în revocarea donației pentru ingratitudine, donatarul este
obligat să restituie bunul în natură, cu toate accesoriile sale, în starea în care se găsea la data
introducerii cererii de revocare. Dacă restituirea în natură a bunului nu este posibilă, donatarul
este obligat să restituie donatorului valoarea acestuia de la data soluționării acțiunii în

18
Art. 1024 alin. (2) C. Civ.
19
Trib. Suprem, col. civ., decizia nr. 681/1955, în CD 1956, p. 81, apud C. Turianu, op. cit., p. 109.

8
revocare, şi nu preţul obţinut din înstrăinarea bunului. Donatarul este obligat la despăgubiri
atât în cazul înstrăinărilor totale ori parţiale ale bunului donat, cât şi în ipoteza în care a
constituit sarcini asupra bunului (ipotecă, servitute etc.) ori bunul a pierit (fie din culpa lui, fie
fortuit) sau a suferit deteriorări ce îi sunt imputabile20.

Pe lângă bun sau valoarea acestuia, donatarul, faţă de care a fost admisă acţiunea în
revocare, va fi obligat şi la restituirea fructelor sau veniturilor produse de bunul donat din ziua
introducerii cererii de chemare în judecată. Donatarul dobândeşte fructele pe care le-a
perceput sau putea să le perceapă până la această dată în virtutea calităţii sale de proprietar.
Efectele revocării donației pentru ingratitudine faţă de terţi (art. 1026 C.civ.).
Revocarea donaţiei pentru ingratitudine nu produce niciun efect faţă de terţii de bună-credință
care au dobândit cu titlu oneros drepturi reale asupra bunului donat. Revocarea nu produce
efecte nici asupra garanțiilor constituite de donatar în favoarea terților de bună-credință. În
cazul bunurilor supuse unor formalități de publicitate, dreptul terțului trebuie să fi fost înscris
anterior cererii de revocare în registrele de publicitate aferente. Întrucât revocarea donației
produce efecte față de terții de bună-credință care au dobândit cu titlu gratuit drepturi reale
asupra bunului donat de la donatar, putem spune că revocarea pentru ingratitudine produce
față de terți efecte diferite, în funcție de caracterul gratuit sau oneros al actelor încheiate cu
aceștia.

123. Revocarea donaţiilor pentru neîndeplinirea sarcinilor. Neexecutarea în mod

nejustificat a sarcinii asumate prin contract, conduce la revocarea donației cu daune-interese
(art. 1027 C. Civ.).

În limita sarcinii impuse donatarului, donaţia devine un contract sinalagmatic. Ca în

orice contract sinalagmatic, în cazul neexecutării culpabile a obligaţiilor contractuale de către
una din părţi, cealaltă parte poate solicita fie executarea silită a obligaţiilor, fie rezoluţiunea
contractului. Potrivit art. 1021 C. civ., revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinii "nu se
face de drept ". Fiind o rezoluțiune, va urma regimul de drept comun al rezoluțiunii. Părţile
pot stipula în contract un pact comisoriu expres, în temeiul căruia neîndeplinirea sarcinilor de
către donatar conduce de drept la revocarea donaţiei, fără punere în întârziere, caz în care
instanţa de judecată se va limita numai la a constata că donaţia este de drept revocată prin
neexecutarea sarcinii. Revocarea poate avea loc totodată și prin declarația unilaterală de

20
D. Chirică, Tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitățile..., op. cit, p. 229.

9
rezoluțiune. Pe de altă parte, părţile sunt libere să stipuleze în contract renunţarea donatorului
la dreptul de a cere revocarea donaţiei pentru neexecutarea sarcinii21.

În măsura în care executarea sarcinii este încă posibilă, donatorul poate solicita
instanţei de judecată executarea contractului cu daune-interese, şi nu revocarea. Executarea
sarcinii va putea fi solicitată şi de terţul în favoarea căruia sarcina a fost stipulată22; nefiind
parte în contractul de donaţie, terţul nu va putea cere revocarea donaţiei pentru neexecutarea
sarcinii. Donatarul nu se poate elibera de executarea sarcinii, renunţând la beneficiul
liberalităţii, întrucât donaţia este un contract şi nu poate fi revocată decât prin consimţământul
ambelor părţi. Obligaţia donatarului de a-şi executa sarcinile impuse prin contract subzistă şi
în cazul pieririi fortuite a bunului ce a făcut obiectul liberalităţii, întrucât riscul pieirii bunului
îi aparţine de la data predării. Donatarul este ținut la executarea sarcinii numai în limita valorii
bunului donat, valoare actualizată la data la care sarcina trebuia executată (art. 1028 C. Civ.).

Urmând acelaşi regim juridic ca şi rezoluţiunea convenţiilor sinalagmatice, revocarea

donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinii va opera numai în cazul unei neexecutări nejustificate,
din partea donatarului. Dacă neexecutarea sarcinii este imputabilă donatorului, revocarea
donaţiei nu poate avea loc.
Cine poate cere revocarea donaţiei sau executarea sarcinii? Revocarea donaţiei
pentru neîndeplinirea sarcinii sau, după caz, executarea sarcinii, poate fi cerută, în primul
rând, de donator, indiferent că sarcina a fost stipulată în folosul său, al unui terţ sau chiar al
donatarului.

Dacă sarcina este stipulată în folosul unui terţ, acesta nu poate solicita revocarea
donaţiei, ci numai executarea sarcinii. Potrivit art. 1027 C. Civ., revocarea donației sau
executarea sarcinii poate fi cerută și de succesorii în drepturi ai donatorului întrucât dreptul
de a cere revocarea donaţiei sau executarea sarcinii este un drept patrimonial și, nefiind strict
personal, se transmite pe cale succesorală moștenitorilor donatorului. Pentru aceleași
considerente, în temeiul art. 1560 C. civ., revocarea poate fi cerută şi de creditorii donatorului,

21
Trib. Suceava, decizia nr. 1569/1956, cu notă de B. Diamant, în J.N. nr. 2/1957, p. 329, apud C. Turianu, op.
cit., p. 130. În cazul unei donaţii cu sarcina întreţinerii donatorului de către donatar, dacă donatarul decedează
anterior donatorului, donatorul nu poate solicita revocarea donaţiei pentru neexecutarea sarcinii, de vreme ce
prin contractul de donaţie a renunţat la acest drept, păstrând dreptul de a cere revocarea pentru celelalte
cauze legale.

22
Art. 1027 alin. (2) C.civ.

10
pe calea acţiunii oblice. Creditorii moştenitorilor pot introduce şi ei acţiunea în revocarea
donaţiei, dacă debitorul lor nu a renunţat la acţiune23. În acord cu art. 1551 alin. (1) C. Civ.,
donatorul nu are dreptul la revocarea donației atunci când neexecutarea sarcinii este de mică
însemnătate.
Prescripția acțiunii prin care se solicită executarea silită a sarcini sau revocarea
donației. Termenul de prescripție al celor două acțiuni este, potrivit art. 1027 alin. (3) C. Civ.,
de 3 ani de la data la care sarcina trebuia îndeplinită. Dacă nu s-a stipulat un termen pentru
executarea sarcinii, urmând ca aceasta să se execute chiar de la încheierea contractului,
dreptul la cele două acțiuni se naște de la data perfectării donației.

Efectele revocării donației pentru neîndeplinirea sarcinii. Articolul 1029 C. civ.

prevede efectul retroactiv al admiterii acţiunii în revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea
sarcinii: "când donația este revocată pentru neîndeplinirea sarcinilor, bunul reintră în
patrimoniul donatorului liber de orice drepturi constituite între timp asupra lui...". Prin
urmare, revocarea donaţiei produce efectul său imediat, şi contra donatarului, şi contra terţilor
dobânditori, desfiinţând retroactiv donaţia.

Între părţi. Cum precizam anterior, revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinii
este similară rezoluţiunii şi produce aceleaşi efecte. Rezoluţiunea (revocarea) donaţiei are
drept efect desfiinţarea cu efect retroactiv a donaţiei şi repunerea părţilor în situaţia anterioară
încheierii contractului. Donatarul este obligat la restituirea în natură a bunului donat, fiind
aplicabile corespunzător dispozițiile art. 1635-1647 C.civ. referitoare la restituirea prestațiilor.
Dacă donatarul a executat parţial sarcina ce i-a fost impusă prin contract, în cazul revocării
donaţiei, el are dreptul la restituirea prestaţiilor efectuate, părţile fiind repuse în situaţia
anterioară încheierii donaţiei. De asemenea, donatorul este obligat să restituie donatarului
cheltuielile făcute cu bunul donat.24

În raport cu terţii. După cum dispune art. 1029 C. civ., bunul donat reintră în
patrimoniul donatorului liber de orice drepturi constituite în favoare unor terțe persoane.
Întrucât în acest caz, revocarea operează ca o rezoluțiune, producând efect retroactiv, toate
drepturile sau sarcinile constituite de donatar asupra bunului donat între momentul încheierii
contractului și momentul revocării, vor fi desființate ca fiind dobândite de la un non dominus.
Astfel, dacă donatarul a înstrăinat bunul donat, acțiunea în restituire a donatorului guvernată

23
D. Alexandresco, op. cit., p. 430.
24
A se vedea art. 1644 C.civ.

11
de art. 1648 C. Civ., se va îndrepta și împotriva terțului dobânditor al bunului, sub rezerva
regulilor de carte funciară (art. 901C.civ.). Dacă bunul donat a fost un bun mobil și terțul
poate invoca în favoarea sa prevederile art. 937 C.civ. privind dobândirea proprietății prin
posesia de bună-credință, acțiunea în restituire a donatorului va rămâne fără efect, donatarul
fiind obligat la restituire prin echivalent a valorii bunului donat. Textul art. 1029 C.civ. are în
vedere numai drepturile sau sarcinile pe care donatarul le-a constituit după încheierea
contractului, nu şi sarcinile existente anterior donaţiei, care vor subzista şi după revocare.
Regulile cu privire la revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinilor sunt
aplicabile tuturor formelor de donaţie, inclusiv darului manual afectat de sarcini25.

124. Revocarea donaţiilor dintre soţi. Soţii îşi pot face orice fel de donaţii: donaţie
de bunuri prezente, donaţie de bunuri viitoare, daruri manuale, o donaţie cu sarcini, o donaţie
cu sarcina către donatar de a achita un pasiv nedeterminat al soţului donator sau o donaţie prin
care donatorul şi-ar rezerva dreptul de a dispune de bunul donat etc.

Donaţiile între soţi sunt supuse condiţiilor de formă şi condiţiilor de fond ce

guvernează încheierea valabilă a contractului de donaţie, mai puțin principiului
irevocabilității. Astfel, donaţia va trebui încheiată în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii
absolute, va trebui acceptată de soţul donatar, va trebui să respecte regulile cu privire la
capacitatea părţilor. Donaţia de bunuri imobile, pentru a deveni opozabilă terţilor, este supusă
intabulării, iar donaţia mobiliară se va face cu respectarea dispoziţiilor referitoare la
întocmirea înscrisului estimativ al mobilelor.

Cât priveşte excepţiile de la forma autentică a donaţiei, donaţiile între soţi pot
îmbrăca forma darului manual, nu şi pe cea a donaţiei deghizate sau făcute prin interpunere de
persoane, în ambele cazuri donaţia fiind nulă (art. 1033 alin. (1) C. civ.). Astfel, în temeiul art.
1033 alin. (2) C. civ., sunt prezumate persoane interpuse până la proba contrară, orice rudă a
donatarului la a cărei moştenire el ar avea vocaţie succesorală concretă în momentul încheierii
contractului și care nu a rezultat din căsătoria cu donatorul.
Nulitatea căsătoriei atrage nulitatea relativă a donției făcute soțului de rea-credință.26
Trăsătura caracteristică a donațiilor într soți este revocabilitatea. În acest sens, art.
1031 C. civ. dispune: "Orice donaţie încheiată între soţi este revocabilă numai în timpul
căsătoriei". Donaţiile între soţi reprezintă, aşadar, o excepţie de la principiul irevocabilităţii

25
Trib. jud. Braşov, decizia nr. 993/1984, în R.R.D. nr. 7/1985, p. 70, apud C. Turianu, op. cit., p. 123.
26
Art. 1032 C.civ.

12
donaţiilor. Revocabilitatea acestor donaţii va opera indiferent de tipul de donaţie: donaţie
autentică, dar manual, donaţie indirectă, donaţie cu sarcini etc. Facultatea de revocare este de
esenţa acestor donaţii şi aparţine donatorului, fiind conferită prin norme imperative, de ordine
publică. Donatorul nu poate renunţa la dreptul de revocare nici prin contractul de donaţie, nici
printr-o convenţie ulterioară. Această facultate va exista indiferent de stipularea vreunei
clauze contrare.

Natura juridică a dreptului de a revoca donaţia. Dreptul de a revoca donaţia este un

drept personal, potestativ al soţului donator şi nu va putea fi exercitat nici de moştenitorii,
nici de creditorii săi. Donatorul poate revoca oricând donaţia în timpul căsătoriei; donaţia
devine irevocabilă la încetarea căsătoriei, prin decesul unuia dintre soți, sau la desfacerea
căsătoriei prin divorț. Un contract de donație între soți este, în virtutea legii, afectat de
condiția rezolutorie pur potestativă din partea donatorului. În timpul căsătoriei, revocarea
donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinii şi pentru ingratitudine27 nu-şi găsesc aplicare, de vreme
ce donatorul poate revoca oricând donaţia, după bunul său plac (ad nutum), fără o cauză
legală de revocare. Odată cu dobândirea caracterului irevocabil al donației, aceasta va putea fi
revocată pentru cauzele legale de revocare, ingratitudine și neîndeplinirea sarcinilor.

Forma revocării. Cât priveşte forma revocării, aceasta poate fi atât expresă, cât şi
tacită. Revocarea expresă are loc atunci când soţul donator îşi manifestă voinţa sa
neîndoielnică printr-un act fie autentic, fie sub semnătură privată. Manifestarea de voinţă în
sensul revocării donaţiei nu trebuie să îmbrace în mod obligatoriu forma unei acţiuni în
justiţie, revocarea putând fi şi tacită, rezultând din orice act ulterior al donatorului28.
Înstrăinarea parţială a bunului donat revocă donaţia numai parţial, pentru partea înstrăinată, la
fel cum stabilirea de către donator a unui uzufruct, servituţi etc. asupra bunului donat, ar
restrânge donaţia în măsura în care au fost constituite aceste drepturi29. Constituie, spre
exemplu, revocare tacită: înstrăinarea ulterioară cu titlu oneros a bunului – obiect al donaţiei,
o altă donaţie sau legat prin care se gratifică ulterior o altă persoană cu acelaşi bun, cererea de

27
Trib. Suprem, col. civ., decizia nr. 1649/1955, în CD 1955, p. 82, apud C. Turianu, op. cit., p. 110; Trib. Suprem,
secţia civilă, decizia nr. 659/1988, în R.R.D. nr. 1/1989, p. 66.

28
Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 551/1970, în Repertoriu de practică judiciară 1969-1975, p. 135.

29
D. Alexandresco, op. cit., p. 741.

13
restituire a bunului donat30 etc. Refuzul donatorului de a preda bunul echivalează cu revocarea
tacită a donaţiei.

Efectele revocării donației. Îndeplinirea condiției rezolutorii prin manifestarea voinței

de revocare a donației, conduc la desființarea cu efect retroactiv a contractului, și odată cu el
și a drepturilor dobândite de terţi asupra bunului donat, drepturi la rândul lor afectate de
condiție rezolutorie. Donatarul cât şi terţul dobânditor al bunului sunt obligaţi la restituirea în
natură a bunului donat, nu și a fructelor percepute până la data revocării31. Terţii vor putea
opune soţului donator, în privinţa bunurilor mobile, dispoziţiile art. 937 C.civ. privind
dobândirea proprietății prin posesia de bună-credinţă, caz în care donatarul va restitui prin
echivalent.

124. Donația făcută viitorilor soți. Donațiile făcute viitorilor soți sau unuia dintre ei,
sub condiția încheierii căsătoriei, nu produc efecte în cazul în care căsătoria nu se încheie (art.
1030 C.civ.).

30
Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 659/1988, în R.R.D. nr. 1/1989, p. 66.

31
D. Chirică, Tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitățile..., op. cit, p. 236.

14