Dimensiunea religioasă a existenței

Clasa a XI-a A

COLEGIUL NAȚIONAL „GIB MIHĂESCU”

„Dimensiunea religioasă a existenței”.

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC, COMPONENȚA GRUPEI,

Prof. Alina Drăgușin Heroaica Andrei
Ilina Crina
Ioniță Alexandra
Ispășoiu Simon
Pietraru Ana

DRĂGĂȘANI,
2022- 2023
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

CALENDARUL PROIECTULUI:

Pregătire: 29 septembrie 2022-6 octombrie 2022

Susținere: 7 octombrie 2022
Surse:
[1] G. Ionescu, V. Popescu, New procedures for decomposing matrices, Journal
of Elementary Algebra, 2 (2004), 14-26;
(Pentru lucrări în volume: autorii, titlul (cu italice), editura, anul, paginile)
[7] G. Popa, V. Popescu, Contributions to factorizations of real polynomials,
Hamburg, Wordpress Eds. 2016, 232-256;
( Pentru informații preluate de pe net- linkul)
https://ro.wikipedia.org/wiki/
https://cantemir.ro/despre-noi/
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

CUPRINS
INTRODUCERE…………………………………………………...……….3
CAPITOLUL 1:Contextul istorico-religios ……………………...……....4
1.1:Contextul istoric ……………………………………...…...…..4
1.2: Sentimentul religios ……………………………………………………..
CAPITOLUL2:Noua elită intelectuală.Mitropoliți care au contribuit la
emanciparea limbii române ……………………………………………...
……...8 2.1: Mitropolitul Varlaam
……………………………………………...…….......8 2.2:Mitropolitul
Dosoftei……………………………….…..…11 3.1:Mitropolitul Antim
Ivireanul
CAPITOLUL 3:Relația dintre religie și alte arte
3.1Influența textelor religioase asupra literaturii române
3.2 Relatia dintre religie si arta
CONCLUZII……………………………………………………..
…………...20

INTRODUCERE
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

Prin religie se întelege un ansamblu de credinte, dogme, practici și ritualuri ce definesc

raportul omului cu puterea divină. Religia uneşte într-o comunitate spirituală şi morala pe
toţi cei ce îmbrăţişează aceeaşi credinţă.
De-a lungul veacurilor filosofu, oamenii de ştiinţa, marile personalități ale artei şi
culturii au meditat la existența Divinitatii şi la posibilitatea cunoaşterii et. Opiniile lor sunt,
adeseori, divergente. Omul religios-constata Mircea Eliade crede in existenta unei realități
absolute, sacrul, care transcede această lume"; el este Incredințat că originea vieţii este
sacra", zeil au creat omul şi Lumea, Eroii civiliza- tori au desăvârşit Creatia, iar istoria
tuturor acestor lucrări divine şi semidivine s-a păstrat in mituri." Prin religie, fiinţa umană
poate intra in legatura cu Divinitatea de care este convinsă ca depinde existential."
Omul religios se situeaza alternativ in spatiul profan şi în spațiul sacru, ori de câte ori
se raporteaza la marile eveni mente existențiale naşterea, căsătoria şi moartea. In aseme nea
circumstante, el reactualizeaza periodic un timp sacri, mereu recuperabil şi repetabil la
nesfârşit."
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

CAPITOLUL 1: Contextul istorico-religios

1.1.Contextul istoric

Creștinismul apărut în primul secol al erei noastre aduce un mesaj universal mai presus de
diviziunile naționale și sociale. Imperiul Bizantin a rămas după retragerea autorității și armatei romane din
Dacia la sfârșitul secolului III, singura forță politică din Orient care s-a putut impune în fața migratorilor.În
anul 313 împăratul Constantin cel Mare a recunoscut creștinismul ca religie acceptată în cadrul imperiului,
ceea ce a determinat creștere continuă numărului comunităților creștine și sprijinul statului pentru
organizarea Bisericii.
Apariţia factorului slav în secolul VI a avut în glotogeneza română mare imporanţă asupra acesteia.
Urmările apariţiei acestui factor o are în special asupra credinţei şi a bisericii(oficierea slujbei în biserică şi
scrierea de cărţi în limba slavonă)
O mare parte din cuvintele din lexicul românesc din domeniul bisericesc sunt de origine slavă(slavă,
schit, mucenic, etc.)
Începând cu secolul al XVII-lea, limba slavonă, limba oficierii serviciului divin în biserică, începe să fie
înlocuită treptat cu limba romană. În această perioadă s-au tradus şi tipărit carţi religioase de care aveau
nevoie toţi credincioşii.Acestea au fost cazaniile(evanghelii explicate, cuprinzând învăţături morale de-
zvoltate pe marginea textului biblic) şi pravilele(corpuri de legi).
Domniile lui Matei Basarab, în Muntenia şi Vasile Lupu, în Moldova, au marcat începutul unei epoci de
înviorare culturală. Pin tipografiile înfiinţate cu sprijinul lui Petru Movilă, fiu de voievod moldovean ajuns
mitropolit al Kievului, cărţile religioase se răspândesc şi contribuie la unificarea limbii romane literare.
Zorii literaturii religioase poartă astfel amprenta cărţilor religioase care au ieşit din aceste tipografii.
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

1.2. Sentimentul religios

Cazul vizat de tema acestui capitol se referă la zona de interferență dintre religie și
literarură , cu scopul de a integra informația religioasă și literatură în planul culturii și de a înțelege
interacținea lor.
Religia este o componentă importantă a culturii unui popor. Sentimentul religios se manifetă atât
în cadrul bisericii, cât și dincolo de zidurile ei. Însă credința se oglindește mai ales în modul de a
gândi a oamenilor, în comportament, în modul de a se exprima, în obiceiurile, în comportament, în
modul de a se exprima, în ceeea ce creează: în arhitectura, în arte plastice,în muzică.
Începuturile culturii scrise a românilor sunt profund legate de viata lor spirituală, de credinţă în
Dumnezeu şi de raportarea la sacru a fiecarui individ,fie el om simplu, slujitor al bisericii sau
voievod, astfel biblioteca creștinismului conține două compartimente:
 Cel destinat spațiului eclezial
 Cel destinat spațiului extraeclezial: pe de o parte, o literatură destinată educației –
Biblia , pe de altă parte, o literatură pioasă: cărți de rugăciune, calendare
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

2.1. Mitropolitul Varlaam

Varlaam(1590-1657) a fost traducător ,scriitor religios , mitropolit al Moldovei între anii 1632-
1653 , dar și cel dintâi dintre cărturarii afirmați într-un context cultural caracterizat prin încercările
tot mai insistente de introducere a limbii române în biserică. Fiu de răzeși din Balotești-Vrancea, cu
numele Vasile Moțoc, învață greacă și slavonă la Mănăstirea Secu, unde este și stareț între anii 1608-1613.
În 1628 este trimis de Miron Barnovski, domnul Moldovei, într-o solie la țarul Rusiei, prilej cu care trece și
prin Kiev , unde se întâlnește cu Petru Movilă, arhimandrit și viitor mitropolit , el însuși scriitor , traducător
și editor de cărți bisericești , aflat în bune relații cu clerul din Moldova , trimițând , de altfel , în 1640, o
tipografie ce va fi instalată la Mănastirea Trei Ierarhi din Iași. În 1639,Varlaam este desemnat , datorită
reputației sale în lumea ortodoxă, drept unul dintre cei candidați la scaunul de patriarh al
Constantinopolului.Tipărește în 1643 “Cazania” sau “Cartea românească de învățătură”, scrisă încă din
1637, cea mai importanta scriere a sa , lucrare religioasa si moralizator-didactica,avand caracter
omiletic,liturgic și hagiografic.
Cu prilejul Sinodului de la Iaşi, din anul 1642, reușește să tempereze tensiunile care existau în
vremea sa între teologii greci – observatori exigenţi ai Tradiţiei – şi cei ruteni – care, din cauza vecinătăţilor
geografice, au suferit unele influențe catolice – şi să realizeze o viziune teologică unitară. De asemenea, a
reuşit să-i împace pe domnitorii români, Vasile Lupu al Moldovei şi Matei Basarab al Ţării Româneşti, care
provocaseră lupte între fiii aceluiaşi neam. În semn de pace, a reuşit să-i determine pe aceştia ca, fiecare în
ţara celuilalt, să construiască câte o biserică. Astfel, Matei Basarab a ctitorit biserica de la Soveja, judeţul
Vrancea, iar Vasile Lupu a reconstruit din temelie Biserica Stelea din Târgovişte, strângând în acest fel
legăturile între Ţările Române.
Cunoaște, în timpul șederii în Țara Românească , datorită lui Udriște Năsturel, un catehism
calvinesc tipărit în 1642 în limba română , pentru combaterea căruia scrie lucrarea polemică ,,Răspuns
împotriva Catihismului calvinesc”,tipărită in 1645 .În aceasta , se opune tendințelor de propagandă
religioasă manifestate de protestantism,infirmând, prin analize din ,,Biblie", ideile dogmatice ale acestuia .
Varlaam se stinge din viață la Mănăstirea Secu , în anul 1657.

Cazania lui Varlaam sau „Carte românească de învăţătură la dumenecele preste an și la praznicele
împărătești și la svănți mari“,prima carte tipărită la Iaşi, în tipografia de la Mănăstirea Trei Ierarhi, în anul
1643 este cea mai însemnată lucrare a mitropolitului Varlaam al Moldovei. Considerată de Nicolae Iorga,
drept „opera cea mai populară a epocii noastre vechi“, cartea este tipărită în limba română cu alfabet
chirilic, conținând 506 file, ilustrate cu multe gravuri de factură religioasă ortodoxă(scene biblice, chipuri
de sfinți) precum și frontispicii bogat decorate,inițiale ornamentale, podoabe de final etc.
Aceasta cuprinde două predoslovii, una a domnitorului Vasile Lupu, iar cealaltă a autorului. Întâia
prefață , ,, Cuvânt împreună către toată seminția românească”, exprimă dorința autorului de a se folosi în
biserică o limbă unitară,pe înțelesul românilor de pretutindeni, eliminându-se pe cât era posibil , diferențele
dialectale, arhaismele și elementele de limbă slavonă transmise de scrierile bisericești anterioare. În al
doilea text introductiv, mitropolitul Varlaam constată că , în biserică, ,,limba noastră românească […]n-are
carte pre limba sa ", de unde și ,,lipsa dascălilor ș-a învățăturei" în limba poporului , neajunsuri pe care
autorul ,,Cazaniei" se străduiește să le înlăture.
Cazania" cuprinde, într-o primă parte, 75 de predici care se rostesc duminica şi la marile sărbători
din timpul anului, însoțite de pasajele din ,,Evanghelie" pe care le comentează. Partea a doua conține
informații despre viețile sfinților și legende hagiografice, despre sfinții Gheorghe, Dimitrie, Nicolae, Petru
şi Pavel sau cei apropiați de biserica Moldovei, Sfântul loan cel Nou de la Suceava şi Sfânta Parascheva, ale
cărei moaște se aflau la laşi. De asemenea , în această carte predomină explicațiile de ordin liturgic , de
pildă sensul simbolic al unor taine , precum Botezul . Pe tot cuprinsul Cazaniei, Varlaam expune punctul de
vedere ortodox in chestiunile fundamentale ale credinţei privitoare la păcatul originar şi la curățirea lui prin
botez, la dreptul omului de a se mântui prin fapte bune, la cultul sfinților şi al icoanelor, care nu pot fi
socotite ca idolatrie, întrucât sunt simboluri, la semnul crucii, la cultul Mariei (Maicii Domnului), şi la
doctrina predestinaru". (N. Cartojan, Istoria literaturi române vechi, 1996, p. 30). Prin traducerea mesajului
biblic cât mai limpede şi atrăgător, Cazania lui Varlaam realiza, pe lângă unitatea spirituală a românilor,
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

modelarea individului după normele adânc exersate în înnobilarea omului.Prin conținutul de idei pe care
avea să-l propage , ,,Cazania" lui Varlaam era ,, cartea de învăţătura conformă cu cerinţele educative ale
societății româneşti de la jumătatea veacului al XVIII-lea, în afirmarea umanismului cu vaste trăsături
specifice acestui spaţiu."
Varlaam traduce ,, Cazania" la şase decenii după Coresi şi progresele in folosirea limbii române sunt
vizibile, putându-se acum vorbi de primele valori artistice autentice in scrierile religioase românești .El
depăşeşte simplele traduceri și adaptări ale unor scrieri religioase pentru uzul curent al bisericii, folosind,
in privința conținutului, atât izvoare bizantine, cât şi influenţe folclorice şi tradiţii populare, iar, sub aspect
stilistic, proza ritmată, narațiunea istorică, dramatismul epic, extazul în fața frumuseților naturii, lauda
virtuților umane, tenta didactică şi moralizatoare a discursului oratoric. Prin aceste calități literare
incontestabile şi prin faptul că a avut o largă circulație în Țările Române (până în 1884, s-au tipărit zece
ediții), ,, Cazania" lui Varlaam a contribuit în mod hotărâtor la dezvoltarea limbii române literare și
unificarea ei în toate provinciile româneşti.
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

2.2.Mitropolitul Dosoftei

A învățatîn Iasi probabil la Colegiulîntemeiatîn 1640

la MănăstireaSfințiiTreiIerarhi din Iași, apoi la
ȘcoalaFrățieiOrtodoxe din Liov, unde a
făcutstudiiumanisteși de limbi. Cunoștealimbaelenă,
latina, slavonașipolona. Datoritărelațiilor sale cu
patriarhulMoscoveiși cu Nicolae Milescu, aflatacolo, a
adus din Rusia un teasc de tipografie cu litere, cu care
a tipărit la Mitropolia din Iași, înromânește,
principalelecărțiliturgice, uneletraduse de elînsuși. El
a fostunuldintreierarhii care au
promovatintroducerealimbiiromâneînbiserică.
Ca monah la Probota, a tradus, pentru prima
oarăînromânește, IstoriileluiHerodot,
CronografulluiMateiCigalas, un Patericgrecesc,
carteaMântuireapăcătoșilor a
luiAgapieLandosșifragmente din Viațașiminunile Sf.
VasilecelNou.
Dupărefacereatipografiei de la Iași,
MitropolitulDosoftei a tipăritnoicărți de
slujbăși de învățăturăînlimbaromână:
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

DumnezăiascaLiturghie (1679 și 1683),

Psaltirea de-nțăles (1680), cu text
paralelînromânășislavonă, Molitvănic de-
nțăles (1681).        

   Întreanii 1682-1686 a
tradusdupăizvoaregreceștișislavoneși a
tipăritînlimbaromânăViațașipetrecereasfinți
lor, înpatru volume.Lucrarea a
rămasneterminatădatorităplecăriiforțateîn
Polonia.     

Această carte deosebit de

necesarăpentrumisiuneaBisericiiaratădarul
de mare cărturar al
mitropolituluiDosofteidarșidragosteasapentr
usfințișipentrusfințenie.
Înciudapresiunilor care s-au făcutasupralui,
sfântulierarhDosoftei a refuzattrecerea la uniațieși a
rămasortodoxpână la trecereasa la veșnicie, la 13
decembrie 1693. Din mărturiilecălugărilor care l-au
însoțitînexilaflămcăsfântulși-a cunoscutvremeachemării
sale la veșnicie de cătreDomnul. BlândulierarhDosoftei a
fostînmormântat la Biserica „NaștereaDomnului” din
Jolkiew, astăziînUcraina.
Pătimindîncercărișimultenecazuriînaceastăviațătrecătoare,
sfântulmitropolitDosoftei al Moldoveirămânepesteveacuri
un teolog al întregiiOrtodoxii, ierarh cu
viațăsfântășineîntrecutînvățător al
drepteicredințeînlimbapoporuluisău. Luminat de
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

harulDuhuluiSfânt, el a slujit cu
dragosteBisericaMântuitoruluiHristos, cu
smerenieșifapteminunate, iaracum se
roagăînceruripentrumântuireasufletelornoastre.
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

2.3. Mitropolitul Antim Ivireanul

 AntimIvireanul (n. circa 1640 - 1650, Iviria — d. 1716, asasinatîn Rumelia) a fost un
autor, tipograf, gravor, teolog, episcopșimitropolitromân de origine georgiană.
Mitropolit de București, autor al unor celebre Didahii, cereprezintă o colecție de
predicifolosite la MarileSărbători de peste an, AntimIvireanul a fost o
personalitateculturalăremarcabilă a literaturiiromânevechi. A fostcel care a înființat
prima bibliotecăpublicăînBucureștiul de astăzi, însecolul XVIII.

 Născutprobabilîn 1650, în Iviria (Georgia sau Gruzia),
uciscândvaînintervalul septembrie–octombrie 1716 de cătreostașiiturci.
Luat de tânărînrobie de turcișidus la Constantinopol, este ulterior eliberat,
trăindînpreajma Patriarhieiecumenice, unde a învățatsculpturaînlemn, caligrafia, pictura,
broderia, precum șilimbilegreacă, arabășiturcă; probabil, tot acum a fostcălugărit sub
numeleAntimșihirotonitieromonah.
Al doliea Slide
1.
ÎnȚaraRomânească
Prin 1689 - 1690 a fostadus de Constantin Brâncoveanu în ȚaraRomânească. Aici a
învățatlimbileromânășislavonă, precum șimeșteșugultiparului. În 1691 i s-a
încredințatconducereatipografieidomnești din București, în care aimprimat 4 cărți.
Tipografiadomnească, București:
 ÎnvățăturileluiVasileMacedoneanulcătrefiulsău Leon  (1691, limbagreacă),
 Slujba Sf. Paraschivași a Sf. GrigoreDecapolitul (1692, limbaromână),
 Evangheliarulgreco–român (1693) și
 Psaltirea (1694, limbaromână).
2.
MănăstireaSnagov
După 1696 a fostnumitegumen la MănăstireaSnagov, unde a mutattipografia, imprimând 15
cărți (7 grecești, 5 românești, unaslavonă, unaslavo-română, unagreco-arabă), între care se
pot menționa:
 Antologhionul (1697),
 Mărturisireaortodoxă a luiPetruMovilă (1699),
 Proschinitarul Sf. Munte Athos (1701, grecește),
 Liturghierulgreco-arab (1701, unadintreprimelecărțitipărite cu caracterearabe din
lume),
 Evanghelia (1697),
 AcatistulNăscătoarei de Dumnezeu (1698),
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

 Carte saulumină (1699),
 Învățăturicreștinești (1700),
 Floareadarurilor (1701), toateînromânește
3.
București, 1701 - 1705
Între 1701 și 1705 și-a reluatactivitatea la București, unde a tipăritalte 15 cărți (11 grecești,
2 românești, unaslavo-română, unagreco-arabă), între care:
 Ceaslovulgreco-arab (1702)
 Noul Testament (1703), prima edițieaacestuiaînȚaraRomânească.
4.
MănăstireaGovora, Vâlcea
Pe data de 16 martie 1705 a fost ales episcop de Vâlcea, unde la tipografia de
la MănăstireaGovora, tipăreștealte 9 cărți (3 românești, 3 slavo-române, 3 grecești):
 Tomulbucuriei, (1705, grecește),
 Liturghierul și
 Evhologhionul (1706, într-un singurvolum, ambelereprezentândprimeleedițiiromânești
al acestoraînMuntenia),
 Învățătura pe scurtpentrutainapocăinței (1705, românește, lucrareoriginală).
5.
Mitropolit al Ungrovlahiei
La 28 ianuarie 1708 a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei, fiindinstalatînfuncție pe 22
februarie al aceluiași an. Înaceastăcalitate, înființează ca și la RâmnicuVâlcea o tipografie
la Târgoviște, unde a tipărit un număr de 18 cărți (5 grecești, unaslavo-română, unaslavo-
româno-greacă, 11 românești), între care se remarcăceleromânești:
 Învățăturăbisericească la celemaitrebuincioaseșimai de
folospentruînvățăturapreoților (1710),
 Capete de poruncă la toatăceatabisericească, pentru ca săpăzeascăfieștecarele din
preoțiși din diaconideplinși cu cinstedatoriahotaruluisău  (1714), ambeleoriginale,
 Psaltirea (1710),
 Octoihul (1712),
 Liturghierul (1713),
 Evhologhionul (1713),
 Catavasierul (1714);

București
În 1715 tipografia a fostmutată la București, unde a maiimprimataltedouăcărțigrecești.
Printipografiileînființate cu sprijinulluiPetruMovila, fiu de
voievodmoldoveanajunsmitropolitulKievului, cărțilereligioase se răspândescșicontribuie la
unificarealimbiiromâneliterare.
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

Al treilea Slide
Este ctitorulmănăstirii cu hramul "ToțiSfinții" din   București –
numităaziMânăstireaAntim,pe care a înzestrat-o cu toateceletrebuitoare,
unuldintrecelemairemarcabilemonumente de arhitectură, picturășisculpturădin România.

Fiind un apărător energic al drepturilorBisericiiortodoxe și a poporuluiromân, darmai ales din

pricinaatitudinii sale fățișantiotomane, în toamnaanului 1716, la cerereaprimuluidomnfanariot,
Nicolae Mavrocordat, a fostînlăturat din scaun, închis, caterisit de patriarhul ecumenic
șicondamnat la exil pe viațăînmănăstirea "SfântaEcaterina" din Muntele Sinai .În drum
spreloculexilului, a fostucis de ostașiiturcișitrupularuncat undevaînrâulMarițasauînTungea,
dincolo de Adrianopol.

Al patrulea Slide
El nu s-a multumitsarosteasca de la inaltimeaamvonuluicuvinte de mangaierecatreceiasupriti,
ci le-a aratat ca elinsusicunoastestareafiecaruiasiestepartas la ea:

“Încășpoatesăzicăfieștecine din voiîngândulsău: darănoiavemnevoigreleasupranoastrăși nu

putemsăfacemacestecezici. Ci euîncăziccăiasteșiașașicrez: numaică la greulacela sunt
șieupărtașșiîntr-un jug cetragețivoi, tragșieu …”
—La DuminicaVamesului, cuvânt de invățătură
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

CAPITOLUL 3:Relația dintre religie și alte arte

3.1.Influența textelor religioase asupra literaturii române
Cultura română a fost influențată de creștinism de la începuturile sale .Scrisul religios a reprezentat
nu doar componenta definitorie și distinctivă a culturii românești vechi, ci și forma ei cea mai aleasă de
manifestare. Bazată integral pe traduceri și adaptări, modelată deci după texte scrise în limbile de cultură
oficiale în Biserica Ortodoxă Răsăriteană, limba textelor religioase a fost prima formă elevată a limbii
noastre naționale, cu influențe majore, incontestabile asupra întregului scris literar românesc din perioada
veche. Unitar în plan tematic, ca forme de text și ca modalitate de structurare retorică, textul destinat
Bisericii a avut astfel în mod constant și programatic rol modelator, atât în planul atitudinii morale și sociale
a credincioșilor, cât și în acela al modalității lor de exprimare. Circulația textelor și utilizarea acelorași
versiuni pentru scrierile religioase de bază, precum și permanenta mișcare în spațiul românesc a
copiștilor, a tipografilor și, implicit, a tipăriturilor destinate slujbei, au favorizat și, la un moment dat, chiar
au impus unitatea de expresie lingvistică. Textul religios a devenit astfel modalitatea de creare și mijlocul
de difuzare a primei noastre limbi literare (înțeleasă în sens larg, ca sistem de norme lingvistice și
modalitate de organizare textuală), importante fiind forma și structura textului, respectiv suportul lexical al
ideii (asigurat prin fondul lexical de bază, același peste tot, corelat cu lexicul de tip neologic, și el unitar,
format la început din împrumuturi predominant slavone și din calcuri după acestea, pătrunse odată cu
modelul). Dominat de ideea de unitate tematică (în spațiul românesc s-au tradus, s-au copiat și s-au
imprimat, indiferent de curentul religios ilustrat, practic aceleași texte religioase), scrisul bisericesc era însă
diferențiat, în epoca sa de început, de o serie de norme locale, care individualizau producția centrelor
culturale importante, plasate în nordul Moldovei, în sudul și estul Transilvaniei, în Banat-Hunedoara,
respectiv în nordul Transilvaniei-Maramureș. Faptul a argumentat, cum se știe4, ideea existenței a patru
variante literare regionale, diferențiate printr-un număr de norme implicite, predominant în plan fonetic și
lexical, dar rar și în plan morfologic sau sintactic, norme bazate în principiu pe fapte dialectale distinctive.
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

3.2 Relatia dintre religie si arta

În interacțiunea cu arta, religia se referă la viața spirituală a omului și interpretează sensul și
scopurile existenței umane în felul său. Arta și religia reflectă lumea sub forma imaginilor artistice, înțeleg
adevărul intuitiv, prin iluminare. Ele sunt de neconceput fără atitudinea emoțională a persoanei față de
lume, fără imaginația sa imaginativă dezvoltată. Dar arta are posibilități mai largi de reflecție figurativă a
lumii, care depășesc limitele conștiinței religioase.
Din punct de vedere istoric, interacțiunea dintre artă și religie a fost după cum urmează. Pentru
cultura primitivă a fost caracterizată de indivizibilitate conștiinței sociale, astfel încât în Antichitate religie
este o întrepătrundere complexă de totemism, animism, fetișism și magie, a fost fuzionat cu arta primitivă
și moralitate, împreună au fost o reflectare artistică a naturii care înconjoară omul, lucrarea sa (de
vânătoare , agricultura, adunarea). La început, evident, a apărut un dans, care era un gest magic, destinat
spiritelor înspăimântătoare sau înspăimântătoare. Apoi s-au născut muzica și arta mimică. Din imitația
estetică a proceselor și a rezultatelor muncii, artele fine s-au dezvoltat treptat, în scopul de a ușura
spiritele.
Miturile biblice, inclusiv mitul principal al lui Dumnezeu-om Isus Hristos, au fost cele mai atractive
în artă. Pictura a trăit timp de secole interpretări de Crăciun și botezul lui Isus, Cina cea de Taină,
Răstignirea, învierea și înălțarea lui Isus. Pe picturile lui Leonardo da Vinci, Kramskoy, Ge, Ivanov Hristos
este prezentat ca cel mai înalt ideal al omului ca ideal de puritate, dragoste și iertare. Aceeași dominantă
morală predomină în pictura creștină, în fresce și în arta templului
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

CONCLUZII

Tipăriturile religioase au contribuit, în primul rând, la intro ducerea

limbii române in biserică, inlocuind limba slavonă în care se oficia serviciul
divin. Marile reforme în acest domeniu le-au in făptuit Dosoftei, în Moldova, și
Antim Ivireanul, in Muntenia.
În al doilea rând, cartile religioase au influentat formarea limbii romane
literare. De la diaconul Coresi, cel care a ridicat dialectul muntean la rangul de
limbă literară, până la mitropoliții Varlaam, Simion Ştefan, Dosoftei şi Antim
Ivireanul, toți s-au străduit să caute forma cea mai limpede şi mai armonioasă a
limbii, care să fie înţeleasă în toate ținuturile româneşti.
Nota de religiozitate, prezentă pretutindeni în cărțile bisericesti, se
regăseşte şi în filele letopisetelor redactate de boierii moldoveni. Astfel,
cronicarul Grigore Ureche, relatând despre o luptă, scrie: Zic unii să se fi arătat
lui Stefan Voda sfântul mucenic Procopie. imbland deasupra razboiului călare şi
într-armat, ca un viteaz fiind intr-ajutoriu lui Stefan Vodă si dând válva ostirii
lui.
Mentalitatea religioasă a avut influenţă şi asupra umanistului Miron
Costin, continuatorul lui Grigore Ureche. Poemul său, Viiața lumii, pleacă de la
un motiv din Ecclesiast (Desertarea deşertărilor şi toate sunt desarte) şi are ca
temă soarta alunecoasă, nestatornică (fortuna labilis), idee foarte răspândită in
literatura europeană a Evului Mediu, Creatie de inspirație religioasă, Viiața
lumii exprimă un pesimism fără leac, prevăzând surparea inevitabilă a întregii
omeniri. Mesajul din finalul poemului este un precept biblic asupra condiției
umane: viața fiind scurtă, omul trebuie să se evidenţieze prin fapte bune, binele
fiind ţelul suprem al existenței.
Dimensiunea religioasă a călăuzit nu numai existența , dar și concepția
celor care au scris în această perioadă . Ei cred că tot ce se petrece pe pământ
este hotărât de Dumnezeu , după cum mărturisește cronicarul Miron
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

Costin :,,Orice nevoință pune omul , sorocul lui Dumnezeu , cum este orânduit ,
a-l clăti nimeni nu poate .”