COLEGIUL NAȚIONAL „GIB MIHĂESCU”

„Dimensiunea religioasă a existenței”

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC, COMPONENȚA GRUPEI,

Prof. Alina Drăgușin Heroaica Andrei
Ilina Crina
Ioniță Alexandra
Ispășoiu Simon
Pietraru Ana

DRĂGĂȘANI,
2022- 2023
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

CALENDARUL PROIECTULUI:

Pregătire: 29 septembrie 2022 - 6 octombrie 2022

Susținere: 7 octombrie 2022
Surse:
- Nicolae Cartojan, ,,Istoria literaturii române vechi”, 1996, p. 30.
- Stela Toma, ,,Filologie și literatură”, Editura Semne, București, 2002.
- Mircea Eliade, ,,Sacrul și profanul”, Editura Humanitas, București, 1995.
- Nicolae Iorga, ,,Istoria literaturii românești. Introducere sintetică.”, 1988.
- Nicolae Manolescu, ,,Istoria critică a literaturii române”, Editura Paralela 45, 1990.
- A. Costache, F. Ioniță, ,,Limba și literatura română. Manual pentru clasa a XI-a”, Editura
Art, București, 2006, p. 21-30.
- H. Soare, Gh. Soare, ,,Limba și literatura română. Manual pentru clasa a XI-a”, Editura
Carminis, Pitești, p. 88-111.
- https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-ierarh-dosoftei-mitropolitul-moldovei
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Antim_Ivireanul
- http://www.capodopere2019.ro/cazania-lui-varlaam.-capodoper-a-culturii-romaneti-
medievale.html
- https://limbaromana.md/index.php?go=articole&n=3583
- https://dejulmeu.ro/index.php/2018/07/02/cazania-lui-varlaam-o-comoara-capodopera-a-
culturii-romanesti-medievale-la-muzeul-municipal-dej/

2
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

CUPRINS

INTRODUCERE …………………………………………………...……… 4

CAPITOLUL 1: Contextul istorico-religios ………..…….……...……..... 5

1.1. Contextul istoric ………….………………………...…......................... 5
1.2. Sentimentul religios ………………………………………………...….. 6
CAPITOLUL 2: Noua elită intelectuală. Mitropoliți care au contribuit la
emanciparea limbii române ………………………………………...……...7
2.1. Mitropolitul Varlaam ……………………………………………...…….7
2.2. Mitropolitul Dosoftei ……...……….…………………………….……...9
2.3. Mitropolitul Antim Ivireanul ………………………………….………..10
CAPITOLUL 3: Relația dintre religie și alte arte …………………….…12
3.1. Influența textelor religioase asupra literaturii române ……………….…12
3.2. Relația dintre religie și artă …………………………………………..…13
CONCLUZII ………..……………………………….…………..………... 14
10 ÎNTREBĂRI …………………………….………………………………15

3
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

INTRODUCERE

Prin religie se înțelege un ansamblu de credințe, dogme, practici și ritualuri ce definesc

raportul omului cu puterea divină. Religia uneşte într-o comunitate spirituală şi morală pe toţi cei ce
îmbrăţişează aceeaşi credinţă.
De-a lungul veacurilor filosofii, oamenii de ştiinţă, marile personalități ale artei şi culturii au
meditat la existența Divinității şi la posibilitatea cunoaşterii ei. Opiniile lor sunt, adeseori,
divergente. Omul religios - constată Mircea Eliade - crede ,,în existența unei realități absolute,
sacrul, care transcede această lume”; el este încredințat ,,că originea vieţii este sacră”, zeii ,,au creat
omul şi Lumea, Eroii civilizatori au desăvârşit Creația, iar istoria tuturor acestor lucrări divine şi
semidivine s-a păstrat in mituri." Prin religie, fiinţa umană poate intra în legătură cu Divinitatea, de
care este convinsă că ,,depinde existențial."
Omul religios se situează alternativ în spațiul profan şi în spațiul sacru, ori de câte ori se
raportează la marile evenimente existențiale naşterea, căsătoria şi moartea. În asemenea
circumstanțe, el reactualizează periodic un timp sacru, ,,mereu recuperabil şi repetabil la nesfârşit."

4
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

CAPITOLUL 1: Contextul istorico-religios

1.1.Contextul istoric

Creștinismul apărut în primul secol al erei noastre aduce un mesaj universal mai presus de
diviziunile naționale și sociale. Imperiul Bizantin a rămas după retragerea autorității și armatei romane din
Dacia la sfârșitul secolului III, singura forță politică din Orient care s-a putut impune în fața migratorilor.
În anul 313 împăratul Constantin cel Mare a recunoscut creștinismul ca religie acceptată în cadrul
imperiului, ceea ce a determinat creștere continuă numărului comunităților creștine și sprijinul statului
pentru organizarea Bisericii.
Apariţia factorului slav în secolul VI a avut în glotogeneza română mare importanţă asupra
acesteia. Urmările apariţiei acestui factor o are în special asupra credinţei şi a bisericii (oficierea slujbei în
biserică şi scrierea de cărţi în limba slavonă).
O mare parte din cuvintele din lexicul românesc din domeniul bisericesc sunt de origine slavă (ceaslov,
stareț, parastas, popă, vecernie, schit, mucenic, etc.). Începând cu secolul al XVII-lea, limba slavonă, limba
oficierii serviciului divin în biserică, începe să fie înlocuită treptat cu limba romană. În această perioadă s-
au tradus şi tipărit cărţi religioase de care aveau nevoie toţi credincioşii. Acestea au fost cazaniile
(evanghelii explicate, cuprinzând învăţături morale dezvoltate pe marginea textului biblic) şi pravilele
(corpuri de legi).
Domniile lui Matei Basarab, în Muntenia şi Vasile Lupu, în Moldova, au marcat începutul unei epoci de
înviorare culturală. Prin tipografiile înfiinţate cu sprijinul lui Petru Movilă, fiu de voievod moldovean ajuns
mitropolit al Kievului, cărţile religioase se răspândesc şi contribuie la unificarea limbii române literare.
Zorii literaturii religioase poartă astfel amprenta cărţilor religioase care au ieşit din aceste tipografii.

5
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

1.2. Sentimentul religios

Cazul vizat de tema acestui capitol se referă la zona de interferență dintre religie și literatură, cu
scopul de a integra informația religioasă și literatura în planul culturii și de a înțelege interacțiunea lor.
Religia este o componentă importantă a culturii unui popor. Sentimentul religios se manifestă
atât în cadrul bisericii, cât și dincolo de zidurile ei. Însă credința se oglindește mai ales în modul de a gândi
al oamenilor, în comportament, în modul de a se exprima, în obiceiurile, în comportament, în modul de a se
exprima, în ceea ce creează: în arhitectură, în arte plastice, în muzică.
Începuturile culturii scrise a românilor sunt profund legate de viața lor spirituală, de credinţă în
Dumnezeu şi de raportarea la sacru a fiecărui individ, fie el om simplu, slujitor al bisericii sau voievod,
astfel biblioteca creștinismului conține două compartimente:
• Cel destinat spațiului eclezial
• Cel destinat spațiului extraeclezial: pe de o parte, o literatură destinată educației – Biblia ,
pe de altă parte, o literatură pioasă: cărți de rugăciune, calendare.

6
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

CAPITOLUL 2: Noua elită intelectuală. Mitropoliți care au contribuit la

emanciparea limbii române
2.1. Mitropolitul Varlaam

Varlaam (1590-1657) a fost traducător, scriitor religios, mitropolit al Moldovei între anii
1632-1653, dar și cel dintâi dintre cărturarii afirmați într-un context cultural caracterizat prin încercările tot
mai insistente de introducere a limbii române în biserică. Fiu de răzeși din Balotești-Vrancea, cu numele
Vasile Moțoc, învață greacă și slavonă la Mănăstirea Secu, unde este și stareț între anii 1608-1613. În 1628
este trimis de Miron Barnovski, domnul Moldovei, într-o solie la țarul Rusiei, prilej cu care trece și prin
Kiev, unde se întâlnește cu Petru Movilă, arhimandrit și viitor mitropolit, el însuși scriitor, traducător și
editor de cărți bisericești, aflat în bune relații cu clerul din Moldova, trimițând, de altfel, în 1640, o
tipografie ce va fi instalată la Mănastirea Trei Ierarhi din Iași. În 1639, Varlaam este desemnat, datorită
reputației sale în lumea ortodoxă, drept unul dintre cei candidați la scaunul de patriarh al
Constantinopolului. Tipărește în 1643 ,,Cazania” sau ,,Cartea românească de învățătură”, scrisă încă din
1637, cea mai importantă scriere a sa, lucrare religioasă și moralizator-didactică, având caracter omiletic,
liturgic și hagiografic.
Cu prilejul Sinodului de la Iaşi, din anul 1642, reușește să tempereze tensiunile care existau în
vremea sa între teologii greci – observatori exigenţi ai Tradiţiei – şi cei ruteni – care, din cauza vecinătăţilor
geografice, au suferit unele influențe catolice – şi să realizeze o viziune teologică unitară. De asemenea, a
reuşit să-i împace pe domnitorii români, Vasile Lupu al Moldovei şi Matei Basarab al Ţării Româneşti, care
provocaseră lupte între fiii aceluiaşi neam. În semn de pace, a reuşit să-i determine pe aceştia ca, fiecare în
ţara celuilalt, să construiască câte o biserică. Astfel, Matei Basarab a ctitorit biserica de la Soveja, judeţul
Vrancea, iar Vasile Lupu a reconstruit din temelie Biserica Stelea din Târgovişte, strângând în acest fel
legăturile între Ţările Române.
Cunoaște, în timpul șederii în Țara Românească, datorită lui Udriște Năsturel, un catehism calvinesc
tipărit în 1642 în limba română, pentru combaterea căruia scrie lucrarea polemică ,,Răspuns împotriva
Catihismului calvinesc”, tipărită in 1645. În aceasta, se opune tendințelor de propagandă religioasă
manifestate de protestantism, infirmând, prin analize din ,,Biblie", ideile dogmatice ale acestuia .
Varlaam se stinge din viață la Mănăstirea Secu , în anul 1657.
Cazania lui Varlaam sau „Carte românească de învăţătură la dumenecele preste an și la praznicele
împărătești și la svănți mari“, prima carte tipărită la Iaşi, în tipografia de la Mănăstirea Trei Ierarhi, în anul
1643 este cea mai însemnată lucrare a mitropolitului Varlaam al Moldovei. Considerată de Nicolae Iorga,
7
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

drept „opera cea mai populară a epocii noastre vechi“, cartea este tipărită în limba română cu alfabet
chirilic, conținând 506 file, ilustrate cu multe gravuri de factură religioasă ortodoxă (scene biblice, chipuri
de sfinți) precum și frontispicii bogat decorate, inițiale ornamentale, podoabe de final etc.
Aceasta cuprinde două predoslovii, una a domnitorului Vasile Lupu, iar cealaltă a autorului. Întâia
prefață, ,,Cuvânt împreună către toată seminția românească”, exprimă dorința autorului de a se folosi în
biserică o limbă unitară, pe înțelesul românilor de pretutindeni, eliminându-se pe cât era posibil, diferențele
dialectale, arhaismele și elementele de limbă slavonă transmise de scrierile bisericești anterioare. În al
doilea text introductiv, mitropolitul Varlaam constată că, în biserică, ,,limba noastră românească […] n-are
carte pre limba sa", de unde și ,,lipsa dascălilor ș-a învățăturei" în limba poporului, neajunsuri pe care
autorul ,,Cazaniei” se străduiește să le înlăture.
,,Cazania” cuprinde, într-o primă parte, 75 de predici care se rostesc duminica şi la marile sărbători
din timpul anului, însoțite de pasajele din ,,Evanghelie" pe care le comentează. Partea a doua conține
informații despre viețile sfinților și legende hagiografice, despre sfinții Gheorghe, Dimitrie, Nicolae, Petru
şi Pavel sau cei apropiați de biserica Moldovei, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava şi Sfânta Parascheva,
ale cărei moaște se aflau la laşi. De asemenea, în această carte predomină explicațiile de ordin liturgic, de
pildă sensul simbolic al unor taine, precum Botezul. Pe tot cuprinsul ,,Cazaniei”, Varlaam expune punctul
de vedere ortodox in chestiunile fundamentale ale credinţei privitoare la păcatul originar şi la curățirea lui
prin botez, la dreptul omului de a se mântui prin fapte bune, la cultul sfinților şi al icoanelor, care nu pot fi
socotite ca idolatrie, întrucât sunt simboluri, la semnul crucii, la cultul Mariei (Maicii Domnului), şi la
doctrina predestinaru". Prin traducerea mesajului biblic cât mai limpede şi atrăgător, ,,Cazania” lui Varlaam
realiza, pe lângă unitatea spirituală a românilor, modelarea individului după normele adânc exersate în
înnobilarea omului. Prin conținutul de idei pe care avea să-l propage, ,,Cazania" lui Varlaam era ,,cartea de
învăţătura conformă cu cerinţele educative ale societății româneşti de la jumătatea veacului al XVIII-lea, în
afirmarea umanismului cu vaste trăsături specifice acestui spaţiu.” (Stela Toma).
Varlaam traduce ,,Cazania” la şase decenii după Coresi şi progresele în folosirea limbii române sunt
vizibile, putându-se acum vorbi de primele valori artistice autentice in scrierile religioase românești. El
depăşeşte simplele traduceri și adaptări ale unor scrieri religioase pentru uzul curent al bisericii, folosind, în
privința conținutului, atât izvoare bizantine, cât şi influenţe folclorice şi tradiţii populare, iar, sub aspect
stilistic, proza ritmată, narațiunea istorică, dramatismul epic, extazul în fața frumuseților naturii, lauda
virtuților umane, tenta didactică şi moralizatoare a discursului oratoric. Prin aceste calități literare
incontestabile şi prin faptul că a avut o largă circulație în Țările Române (până în 1884, s-au tipărit zece
ediții), ,,Cazania" lui Varlaam a contribuit în mod hotărâtor la dezvoltarea limbii române literare și
unificarea ei în toate provinciile româneşti.

8
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

2.2. Mitropolitul Dosoftei

A învățat în Iași, probabil la Colegiul întemeiat în 1640 la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași, apoi
la Școala Frăției Ortodoxe din Liov, unde a făcut studii umaniste și de limbi. Cunoștea limba elenă, latina,
slavona și polona. Datorită relațiilor sale cu patriarhul Moscovei și cu Nicolae Milescu, aflat acolo, a adus
din Rusia un teasc de tipografie cu litere, cu care a tipărit la Mitropolia din Iași, în românește, principalele
cărți liturgice, unele traduse de el însuși. El a fost unul dintre ierarhii care au promovat introducerea limbii
române în biserică.
Ca monah la Probota, a tradus, pentru prima oară în românește, ,,Istoriile lui Herodot”, ,,Cronograful lui
Matei Cigalas”, un Pateric grecesc, cartea ,,Mântuirea păcătoșilor” a lui Agapie Landos și fragmente din
,,Viața și minunile Sf. Vasile cel Nou”.
După refacerea tipografiei de la Iași, Mitropolitul Dosoftei a tipărit noi cărți de slujbă și de învățătură
în limba română: ,,Dumnezăiasca Liturghie” (1679 și 1683), ,,Psaltirea de-nțăles”” (1680), cu text paralel
în română și slavonă, ,,Molitvănic de-nțăles” (1681). Între anii 1682-1686 a tradus după izvoare grecești și
slavone și a tipărit în limba română ,,Viața și petrecerea sfinților”, în patru volume. Lucrarea a rămas
neterminată datorită plecării forțate în Polonia. Această carte deosebit de necesară pentru misiunea Bisericii
arată darul de mare cărturar al mitropolitului Dosoftei dar și dragostea sa pentru sfinți și pentru sfințenie.
În ciuda presiunilor care s-au făcut asupra lui, sfântul ierarh Dosoftei a refuzat trecerea la uniație și a
rămas ortodox până la trecerea sa la veșnicie, la 13 decembrie 1693. Din mărturiile călugărilor care l-au
însoțit în exil aflăm că sfântul și-a cunoscut vremea chemării sale la veșnicie de către Domnul. Blândul
ierarh Dosoftei a fost înmormântat la Biserica „Nașterea Domnului” din Jolkiew, astăzi în Ucraina.
Pătimind încercări și multe necazuri în această viață trecătoare, sfântul mitropolit Dosoftei al Moldovei
rămâne peste veacuri un teolog al întregii Ortodoxii, ierarh cu viață sfântă și neîntrecut învățător al dreptei
credințe în limba poporului său. Luminat de harul Duhului Sfânt, el a slujit cu dragoste Biserica
Mântuitorului Hristos, cu smerenie și fapte minunate, iar acum se roagă în ceruri pentru mântuirea
sufletelor noastre.

9
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

2.3. Mitropolitul Antim Ivireanul

Antim Ivireanul (n. circa 1640 - 1650, Iviria - d. 1716, asasinat în Rumelia) a fost un autor, tipograf,
gravor, teolog, episcop și mitropolit român de origine georgiană.
Mitropolit de București, autor al unor celebre ,,Didahii”, ce reprezintă o colecție de predici folosite
la Marile Sărbători de peste an, Antim Ivireanul a fost o personalitate culturală remarcabilă a literaturii
române vechi. A fost cel care a înființat prima bibliotecă publică în Bucureștiul de astăzi, în secolul XVIII.
Născut probabil în 1650, în Iviria (Georgia sau Gruzia), ucis cândva în intervalul septembrie–
octombrie 1716 de către ostașii turci. Luat de tânăr în robie de turci și dus la Constantinopol, este ulterior
eliberat, trăind în preajma Patriarhiei ecumenice, unde a învățat sculptura în lemn, caligrafia, pictura,
broderia, precum și limbile greacă, arabă și turcă; probabil, tot acum a fost călugărit sub numele Antim și
hirotonit ieromonah.
Prin 1689 - 1690 a fost adus de Constantin Brâncoveanu în Țara Românească. Aici a învățat limbile
română și slavonă, precum și meșteșugul tiparului. În 1691 i s-a încredințat conducerea tipografiei domnești
din București, în care a imprimat 4 cărți: Învățăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său
Leon (1691, limba greacă), Slujba Sf. Paraschiva și a Sf. Grigore Decapolitul (1692, limba română),
Evangheliarul greco–român (1693) și Psaltirea (1694, limba română).
După 1696 a fost numit egumen la Mănăstirea Snagov, unde a mutat tipografia, imprimând 15 cărți
(7 grecești, 5 românești, una slavonă, una slavo-română, una greco-arabă), între care se pot menționa:
,,Antologhionul” (1697), ,,Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă” (1699), ,,Proschinitarul Sf. Munte
Athos” (1701, grecește), ,,Liturghierul greco-arab” (1701, una dintre primele cărți tipărite cu caractere
arabe din lume), ,,Evanghelia” (1697), ,,Acatistul Născătoarei de Dumnezeu” (1698), ,,Carte sau
lumină” (1699), ,,Învățături creștinești” (1700), ,,Floarea darurilor” (1701), toate în românește.
Între 1701 și 1705 și-a reluat activitatea la București, unde a tipărit alte 15 cărți (11 grecești, 2
românești, una slavo-română, una greco-arabă), între care: ,,Ceaslovul greco-arab” (1702), ,,Noul
Testament” (1703), prima ediție a acestuia în Țara Românească. Pe data de 16 martie 1705 a fost ales
episcop de Vâlcea, unde la tipografia de la Mănăstirea Govora, tipărește alte 9 cărți (3 românești, 3 slavo-
române, 3 grecești): ,,Tomul bucuriei” (1705, grecește), ,,Liturghierul și Evhologhionul” (1706, într-un
singur volum, ambele reprezentând primele ediții românești al acestora în Muntenia), ,,Învățătura pe scurt
pentru taina pocăinței” (1705, românește, lucrare originală).
La 28 ianuarie 1708 a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei, fiind instalat în funcție pe 22 februarie al
aceluiași an. În această calitate, înființează, ca și la Râmnicu Vâlcea, o tipografie la Târgoviște, unde a

10
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

tipărit un număr de 18 cărți (5 grecești, una slavo-română, una slavo-româno-greacă, 11 românești), între
care se remarcă cele românești: ,,Învățătură bisericească la cele mai trebuincioase și mai de folos pentru
învățătura preoților” (1710), ,,Capete de poruncă la toată ceata bisericească, pentru ca să păzească
fieștecarele din preoți și din diaconi deplin și cu cinste datoria hotarului său” (1714), ambele originale,
,,Psaltirea”(1710), ,,Octoihul”(1712), ,,Liturghierul”(1713), ,,Evhologhionul”(1713),
,,Catavasierul” (1714).
În 1715 tipografia a fost mutată la București, unde a mai imprimat alte două cărți grecești. Prin
tipografiile înființate cu sprijinul lui Petru Movilă, fiu de voievod moldovean ajuns mitropolitul Kievului,
cărțile religioase se răspândesc și contribuie la unificarea limbii române literare. Este ctitorul mănăstirii cu
hramul "Toți Sfinții" din București – numită azi Mânăstirea Antim, pe care a înzestrat-o cu toate cele
trebuitoare, unul dintre cele mai remarcabile monumente de arhitectură, pictură și sculptură din România.
Fiind un apărător energic al drepturilor Bisericii ortodoxe și a poporului român, dar mai ales din pricina
atitudinii sale fățiș antiotomane, în toamna anului 1716, la cererea primului domn fanariot, Nicolae
Mavrocordat, a fost înlăturat din scaun, închis, caterisit de patriarhul ecumenic și condamnat la exil pe
viață în mănăstirea "Sfânta Ecaterina" din Muntele Sinai. În drum spre locul exilului, a fost ucis de ostașii
turci și trupul aruncat undeva în râul Marița sau în Tungea, dincolo de Adrianopol. El nu s-a mulțumit să
rostească de la înălțimea amvonului cuvinte de mângâiere către cei asupriți, ci le-a arătat că el însuși
cunoaște starea fiecăruia și este părtaș la ea: ,,Încăș poate să zică fieștecine din voi în gândul său: dară noi
avem nevoi grele asupra noastră și nu putem să facem aceste ce zici. Ci eu încă zic că iaste și așa și crez:
numai că la greul acela sunt și eu părtaș și într-un jug ce trageți voi, trag și eu …” - La Duminica
Vameșului, cuvânt de învățătură.

11
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

CAPITOLUL 3: Relația dintre religie și alte arte

3.1. Influența textelor religioase asupra literaturii române

Cultura română a fost influențată de creștinism de la începuturile sale. Scrisul religios a reprezentat
nu doar componenta definitorie și distinctivă a culturii românești vechi, ci și forma ei cea mai aleasă de
manifestare. Bazată integral pe traduceri și adaptări, modelată deci după texte scrise în limbile de cultură
oficiale în Biserica Ortodoxă Răsăriteană, limba textelor religioase a fost prima formă elevată a limbii
noastre naționale, cu influențe majore, incontestabile asupra întregului scris literar românesc din perioada
veche. Unitar în plan tematic, ca forme de text și ca modalitate de structurare retorică, textul destinat
Bisericii a avut astfel în mod constant și programatic rol modelator, atât în planul atitudinii morale și
sociale a credincioșilor, cât și în acela al modalității lor de exprimare. Circulația textelor și utilizarea
acelorași versiuni pentru scrierile religioase de bază, precum și permanenta mișcare în spațiul românesc a
copiștilor, a tipografilor și, implicit, a tipăriturilor destinate slujbei, au favorizat și, la un moment dat, chiar
au impus unitatea de expresie lingvistică.
Textul religios a devenit astfel modalitatea de creare și mijlocul de difuzare a primei noastre limbi
literare (înțeleasă în sens larg, ca sistem de norme lingvistice și modalitate de organizare textuală),
importante fiind forma și structura textului, respectiv suportul lexical al ideii (asigurat prin fondul lexical de
bază, același peste tot, corelat cu lexicul de tip neologic, și el unitar, format la început din împrumuturi
predominant slavone și din calcuri după acestea, pătrunse odată cu modelul). Dominat de ideea de unitate
tematică (în spațiul românesc s-au tradus, s-au copiat și s-au imprimat, indiferent de curentul religios
ilustrat, practic aceleași texte religioase), scrisul bisericesc era însă diferențiat, în epoca sa de început, de o
serie de norme locale, care individualizau producția centrelor culturale importante, plasate în nordul
Moldovei, în sudul și estul Transilvaniei, în Banat-Hunedoara, respectiv în nordul Transilvaniei-
Maramureș. Faptul a argumentat, cum se știe, ideea existenței a patru variante literare regionale, diferențiate
printr-un număr de norme implicite, predominant în plan fonetic și lexical, dar rar și în plan morfologic sau
sintactic, norme bazate în principiu pe fapte dialectale distinctive.

12
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

3.2. Relația dintre religie și artă

În interacțiunea cu arta, religia se referă la viața spirituală a omului și interpretează sensul și

scopurile existenței umane în felul său. Arta și religia reflectă lumea sub forma imaginilor artistice, înțeleg
adevărul intuitiv, prin iluminare. Ele sunt de neconceput fără atitudinea emoțională a persoanei față de
lume, fără imaginația sa imaginativă dezvoltată. Dar arta are posibilități mai largi de reflecție figurativă a
lumii, care depășesc limitele conștiinței religioase.
Din punct de vedere istoric, interacțiunea dintre artă și religie a fost după cum urmează: pentru
cultura primitivă a fost caracterizată de indivizibilitatea conștiinței sociale, astfel încât în Antichitate religia
este o întrepătrundere complexă de totemism, animism, fetișism și magie, a fuzionat cu arta primitivă și
moralitatea, împreună au fost o reflectare artistică a naturii care înconjoară omul, lucrarea sa (de vânătoare,
agricultura, adunarea). La început, evident, a apărut un dans, care era un gest magic, destinat spiritelor
înspăimântătoare. Apoi s-au născut muzica și arta mimică. Din imitația estetică a proceselor și a rezultatelor
muncii, artele fine s-au dezvoltat treptat, în scopul de a ușura spiritele.
Miturile biblice, inclusiv mitul principal al lui Dumnezeu-om, Iisus Hristos, au fost cele mai
atractive în artă. Pictura a trăit timp de secole interpretări de Crăciun și botezul lui Iisus, Cina cea de Taină,
Răstignirea, Învierea și Înălțarea lui Iisus. În picturile lui Leonardo da Vinci și Ivan Kramskoy, Iisus
Hristos este prezentat ca cel mai înalt ideal al omului ca ideal de puritate, dragoste și iertare. Aceeași
dominantă morală predomină în pictura creștină, în fresce și în arta templului.

13
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

CONCLUZII

Tipăriturile religioase au contribuit, în primul rând, la introducerea limbii române în

biserică, înlocuind limba slavonă în care se oficia serviciul divin. Marile reforme în acest domeniu
le-au înfăptuit Dosoftei, în Moldova, și Antim Ivireanul, în Muntenia.
În al doilea rând, cărțile religioase au influențat formarea limbii române literare. De la
diaconul Coresi, cel care a ridicat dialectul muntean la rangul de limbă literară, până la mitropoliții
Varlaam, Simion Ştefan, Dosoftei şi Antim Ivireanul, toți s-au străduit să caute forma cea mai
limpede şi mai armonioasă a limbii, care să fie înţeleasă în toate ținuturile româneşti.
Nota de religiozitate, prezentă pretutindeni în cărțile bisericești, se regăseşte şi în filele
letopisețelor redactate de boierii moldoveni. Astfel, cronicarul Grigore Ureche, relatând despre o
luptă, scrie: ,,Zic unii să se fi arătat lui Ștefan Vodă sfântul mucenic Procopie, îmblând deasupra
războiului călare şi într-armat, ca un viteaz fiind într-ajutoriu lui Ștefan Vodă și dând válva oștirii
lui.”
Mentalitatea religioasă a avut influenţă şi asupra umanistului Miron Costin, continuatorul
lui Grigore Ureche. Poemul său, ,,Viiața lumii”, pleacă de la un motiv din Ecclesiast (,,Deșertarea
deşertărilor şi toate sunt deșarte”) şi are ca temă soarta alunecoasă, nestatornică (fortuna labilis),
idee foarte răspândită in literatura europeană a Evului Mediu, Creație de inspirație religioasă,
,,Viiața lumii” exprimă un pesimism fără leac, prevăzând surparea inevitabilă a întregii omeniri.
Mesajul din finalul poemului este un precept biblic asupra condiției umane: viața fiind scurtă, omul
trebuie să se evidenţieze prin fapte bune, binele fiind ţelul suprem al existenței.
Dimensiunea religioasă a călăuzit nu numai existența, dar și concepția celor care au scris în
această perioadă. Ei cred că tot ce se petrece pe pământ este hotărât de Dumnezeu, după cum
mărturisește cronicarul Miron Costin :,,Orice nevoință pune omul, sorocul lui Dumnezeu, cum este
orânduit, a-l clăti nimeni nu poate .”

14
 Dimensiunea religioasă a existenței
Clasa a XI-a A

10 ÎNTREBĂRI

1. Ce influență a avut factorul slav în formarea limbii române ?

2. Care este rolul religiei în formarea unui popor ?
3. Cum se evidențiază caracterul unitar al limbii române în ,,Cazania” lui Varlaam ?
4. Prin ce se diferențiază ,,Cazania” lui Varlaam de cea a lui Coresi ?
5. Ce cărți a tradus pentru prima oară în limba română mitropolitul Dosoftei ?
6. Cum se numește lucrarea lui Dosoftei, împărțită în patru volume ?
7. În ce orașe a înființat Antim Ivireanul tipografii ?
8. Ce conține lucrarea ,,Didahii” ?
9. Ce a reprezentat scrisul religios ?
10. Ce scene biblice sunt reprezentate în picturile religioase ?

15