DISCIPLINA

EDUCAȚIA FIZICĂ, SPORTUL ȘI CALITATEA VIEȚII

CURS-UZ INTERN

MASTER AN II

2022

PROF.UNIV.DR. IANCU AUREL

CURS 3
FUNCȚIILE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI

Funcțiile educației fizice și sportului realizează o corespondență între practicarea

exercițiilor fizice, sub diverse forme și efectul acestora ansamblului vieții sociale.
După I.Siclovan, prin funcțiile educației fizice și sportului se înțeleg „acele
destinații(roluri, influențe) ale activităților în cauză, care au un caracter constant,
răspunzând unor nevoi ale dezvoltării și vieții omului”. Funcția derivă din ideal și se
subordonează lui.

Funcția de optimizare a potențialului biologic

Omul este o ființă biologică, ale cărei componente structural-funcționale(sfera

somatică, marile funcții, rezerve energetice, resurse psihice) sunt, în mod general și
specific, influențate prin educație fizică și sport.
O solicitare adecvată din punct de vedere calitativ și cantitativ și în educația fizică
și în antrenamentul sportiv, conduce la modificări morfologice și funcționale relevante,
cum ar fi: tonificarea musculaturii cardiace și respiratorii, creșterea volumelor sistolic  și
respirator, scăderea frecvenței cardiace în repaus și în efort, atitudinea corporală corectă,

1
îmbunătățirea calității proceselor de reglare neuromusculară. Kiphard demonstrează că
practicarea exercițiiilor fizice, în procese bine dirijate, duce la creșterea capacității
funcționale a neuronilor din ariile motorii corticale, iar la copilul mic conduce la
îmbogățirea ramificațiilor sinaptice din structurile nervoase centrale.
Activitățile de educație fizică și sport constituie un stimul direct, aproape
exclusiv, al dezvoltării morfo-funcționale, iar absența acestora poate conduce la adaptări
de tip involutiv, ale căror dimensiuni sunt greu de anticipat.
J.Weinech spune că talia și capacitatea funcțională a organelor importante pentru
performanța fizică depinde în proporție de 60-70% de factorii genetici și de 30-40% de
calitatea și cantitatea solicitărilor specifice. Astfel, numai o solicitare musculară adecvată
permite să se ajungă la o evoluție completă a posibilităților de dezvoltare genetică a
copilului(adolescentului). Organele reacționează la lipsa de stimulare motrică prin
diminuarea capacității de performanță, printr-o mare sensibilitate la boală și prin scăderea
posibilităților de compensare. Prin urmare, educația fizică și sportul școlar au o
contribuție însemnată la compensarea lipsei de activitate fizică a copilului și a efectelor
acestuia.

Funcția de perfecționare a capacității motrice

Motricitatea este elementul central pentru temele vizând conținutul instructiv al

unei  programe de educație fizică. Această activitate contribuie esențial la dezvoltarea
motrică, influențând conduita subiectului, în procesul de integrare a acestuia în mediu.
Deprinderile motrice sunt consolidate și rafinate până la punctul în care subiectul
operează cu ele cu ușurință, în mod eficient, în orice condiții ambientale. Capacitatea
motrică generală(fitnessul) condiționează ansamblul abilităților și motivația subiectului
de a se „desfășura” liber, în orice tip de activitate, posibilitatea lui de a realiza zilnic
sarcini motrice variate, fără a resimți oboseala, posesia unor ample rezerve energetice în
scopuri recreative sau pentru nevoi neprevăzute. Toate acestea constituie note definitorii
pentru starea de bine fizic, motric și psihic pe care o implică fitness-ul. Forța musculară,
rezistența cardiovasculară și cea musculară, mobilitatea articulară și compoziția corporală
sunt componente ale capacității de mișcare, condiționate de starea de sănătate. Echilibrul,
coordonarea segmentară, agilitatea, viteza, puterea musculară sunt componente ale
capacității de mișcare aflate în relații de condiționare cu eficiența mișcării(deprinderile
performante).
Capacitatea motrică este de două feluri:
- generală – cuprinde calități motrice de bază și deprinderi motrice de bază specifice
educației fizice;
-   specifică – include calități motrice și deprinderi motrice specifice ramurilor de sport.

2
 Dacă educația fizică vizează o practică optimală, scopul antrenamentului sportiv
este practica maximală, care conduce la obținerea rezultatelor-record, în condițiile dificile
ale competiției.
Prin funcția de perfecționare a capacității motrice, educația fizică și sportul
presupun învățarea mișcărilor și învățarea prin mișcare (prin stimularea structurilor
perceptiv-motorii, cognitive, a imaginii de sine și a socializării) dezvoltarea întregului
sistem biologic, psihic și motric, care este omul.

Funcția psiho-socială

Educația fizică și sportul contribuie la procesul de transformare a copilului în adult

și la integrarea acestuia în societate. Prin faptul că îl capacitează cu competențe de ordin
motric, biologic, funcțional, psihic și moral, cele două activități au devenit indispensabile
în procesul de dezvoltare armonioasă a personalității umane.
Pe lângă dezvoltarea capacității motrice, educația fizică și sportul influențează
considerabil dezvoltarea cognitivă și afectivă.
Prin intermediul mișcării, inclusă într-o activitate planificată și organizată, se obțin
modificări progresive în capacitatea subiecților de a analiza situații, de a rezolva
probleme, de a lua decizii și de a acționa. Se stimulează, astfel, activitatea
intelectuală(gândirea, atenția, memoria, imaginația, creativitatea), cea care este
responsabilă de dobândirea de către subiecți a cunoștințelor despre deprinderi(cum ar
trebui să se miște corpul), despre activități( în ce context poate să se miște corpul, care
sunt regulile de desfășurare a acestor activități), despre mișcare(cum se poate să se miște
corpul), despre fitness(cum „funcționează” corpul uman).
Influența practicării exercițiilor fizice asupra domeniului cognitiv și afectiv nu
poate fi analizată în afara contextului social în care se desfășoară educația fizică și
sportul. Prin practicarea exercițiilor fizice, se dezvoltă sentimentul de apartenență la un
grup, se oferă ocazia valorizării ideilor și acțiunilor personale, se asigură recunoașterea
valorii individului, se favorizează dezvoltarea capacității de apreciere și de autoapreciere,
elemente deosebit de importante pentru structurarea imaginii de sine, se realizează
acceptarea și promovarea unui comportament moral consistent, exprimat în concepte de
tipul: fair-play, cooperare, etc. .
Dorința de afiliere la grup este unul dintre motivele pentru care oamenii, în
general și copiii în special, participă la activități motrice cu caracter recreativ sau
competițional. În același timp, nevoia de apartenență la un grup îl obligă pe individ să
respecte normele de comportament, valorile pe care acesta le promovează și să aibă
atitudine de acceptare a celuilalt. În acest fel se realizează procesul de socializare,
deosebit de important, pentru că are ca rezultat dobândirea de către individ a competenței
sociale.

3
 Funcția culturală

Domeniul educației fizice și sportului definește un univers al creațiilor umane de

natură morală, estetică, intelectuală, care își găsesc locul cuvenit în ansamblul general al
valorilor. Ca acte de creație a valorilor, deci ca acte de cultură, educația fizică și sportul
reprezintă factori educaționali ce marchează existența individului la un anumit moment
dat sau în mod continuu, pe parcursul ontogenezei. Prin educație fizică și sport, individul
poate exprima cine este, ce simte și care este viziunea lui asupra vieții, putându-se astfel
identifica cu sine și cu ceilalți.
I.Batlan afirmă că se poate vorbi despre valorile sportive ca tip distinct, diferit de
valorile morale sau estetice, printre acestea figurând fair-playul, vitalitatea,
autodepășirea, angajarea totală. Aceste valori se manifestă într-un context specific, în
competiții, în cadrul unor raporturi interumane de parteneriat sau de rivalitate. Sportul
implică unele dimensiuni ce pot fi apreciate ca estetice, prin impresiile pe care le
provoacă spectatorilor: frumosul, armonia, sublimul, eroismul, etc. .
Funcția culturală se exprimă și prin momentele de sublim pe care le relevă marile
spectacole sportive(festivitățile de deschidere și de închidere a Jocurilor Olimpice).
Educația fizică și sportul reprezintă surse de inspirație pentru creatorii de arte plastice,
literatură, cinematografie, muzică.

Funcția economică

În orice activitate socială, deci și în educație fizică și sport, apare problema

eficienței activității derulate în contextul specific fiecăreia. Eficiența poate fi apreciată
prin prisma efectelor pe care le au aceste activități la nivel biologic, psiho-social,
cultural, deci prin raportul dintre „investiția” realizată și efectul obținut.
Cele două forme de activitate fizică analizate pot fi considerate ca aparținând
ariei producției de servicii, în ipostaza lor de furnizor al serviciului numit educație(fizică,
prin mișcare).

4
 În aceste condiții, se consideră că , în domeniul educației fizice și sportului, se poate
vorbi despre trei tipuri de „clienți”: primari- care beneficiază direct de efectele practicării
exercițiilor fizice; secundari – părinți, sponsori, administrații locale; terțiari – societatea.
Educația fizică și sportul au, din punct de vedere economic, un impact comun
asupra societății, dar și numeroase influențe specifice. Practicarea exercițiilor fizice, prin
funcția lor biologică, contribuie la menținerea și întărirea stării de sănătate, fapt care se
repercutează favorabil asupra bugetului fiecărei familii, dar și asupra societății, în
general.
Educația fizică, prin obiectivele sale specifice, contribuie la ameliorarea
randamentului profesional, a randamentului școlar și , prin aceasta, susține integrarea
profesională.
Sportul, mai ales cel de performanță și înaltă performanță, reprezintă o importantă
zonă de investiții și, de aceea, asupra lui se îndreaptă atenția economiștilor, a
managerilor, a specialiștilor din domeniul financiar-contabil, dar și a celor din sfera
turismului și a comerțului.
Prin faptul că sunt organizate periodic manifestări de anvergură, în sport se
creează infrastructuri: este stimulat turismul, sunt vehiculate importante resurse
financiare, provenite din drepturi de televiziune, sponsorizări, taxe, licențe, emisii de
timbre, monede, etc. . În același timp, sunt mobilizate importante resurse umane din
mass-media, pază și securitate, etc. . Din punct de vedere temporal, efectele economice
ale sportului pot fi imediate sau tardive.
Sportul poate oferi noi locuri de muncă, fiind un domeniu în care competența și
creativitatea pot aduce rezultate performante. Nu numai serviciile sunt caracteristice
sportului, ci și un anumit tip de producție de bunuri materiale „industria sportului”
stimulează și este susținută de producția de echipamente sportive, materiale și instalații,
aparatură electronică de măsurare, înregistrare, asistență medicală, etc. .
În concluzie, se poate aprecia că sportul este, în același timp, consumator și
producător de bunuri și servicii.

Idealul educației fizice și sportului

Idealul este un model prospectiv (țelul) spre care trebuie să se îndrepte întreaga

activitate teoretică și practică specifică. Idealul depășește prezentul și vizează viitorul. El
este stabilit: de comanda socială; de concepția factorilor de decizie pe plan național.
Idealul se concretizează și se poate realiza prin:
-legi, instrucțiuni, decrete guvernamentale, acte normative statale.
Din toate aceste documente se desprind câteva idei:
- educația fizică și sportul trebuie să contribuie la dezvoltarea fizică armonioasă;
- în practicarea exercițiilor fizice trebuie angrenați toți oamenii apți pentru efort fizic;
- trebuie acordată o atenție deosebită afirmării talentelor;
- să se pună accent pe educația fizică în școală;
- practicarea exercițiilor fizice prin diferite forme de organizare;

5
- asigurarea unei conduceri unitare a fenomenului național de practicare a exercițiilor
fizice pe fondul unei autonomii locale eficiente.
Laturile idealului:
- dezvoltarea fizică / corporală corectă și armonioasă;
- calități motrice;
- deprinderi și priceperi motrice;
- cunoștințe de autoorganizare, autoconducere, autoevaluare;
- calități și trăsături pozitive de comportament.