Sunteți pe pagina 1din 5

Subject: citeva lamuriri -resent

Resent-Date: Fri, 7 Apr 2000 17:22:51 +0300


Resent-From: mystique@itcnet.ro
Date: Sat, 08 Apr 2000 00:19:20 +1000
From: Dima Bicleanu <dimaflor@ihug.com.au>
Reply-To: mystique@itcnet.ro
To: mystique@itcnet.ro

Buna ziua Gabriela, buna ziua Eugen.

As dori sa lamuresc mai intii citeva chestiuni pe care le ridica Eugen.


Eugen, printre altele afirmi:

<<Cred ca faci o confuzie in termeni aici. Ar trebui data o definitie a


religiei. Nu cred ca se poate folosi acelasi termen pentru credintele
traditionale, pe de o parte, si miturile urbane sau de alta natura gen
"crocodilul din canal", vampiri, etc., pe de alta parte. Folclorul, in
totalitatea sa, are prea putine legaturi cu religiile "mainstream". >>

De acord, ar trebui data o definitie a religiei. O asemenea intreprindere


este insa foarte dificila si plina de capcane. De aceea am preferat
formularea mai vaga "fenomenul religios", care are o sfera de cuprindere
mai larga si care include, cel putin dupa definitia lui Mircea Eliade, si
folklorul. Daca te deranjaza in speta cuvintul "religios", as propune sa-l
inlocuim prin "sacru", tot dupa Eliade, sau prin "numinos" (dupa Rudolf
Otto). Dar cred ca este doar o chestiune de a conveni asupra termenilor.
Altfel, cred ca acum e clar ce voiam sa spun si voi continua sa ma refer la
"religii".

<< Desi nu are mare importanta "titlul original in limba rusa" este de
fapt in limba engleza si inseamna "Vinatorul" sau ceva de genul "Cel care
pandeste prada". >>

Aici cred ca trebuie sa te contrazic. Titlul original (adica in limba pe


care o vorbeste autorul) are in general foarte mare importanta atunci cind
ne referim la o opera de arta, pentru ca orice traducere este imperfecta.
In ce priveste cuvintul "stalker", este un neologism relativ recent in
limba rusa, aceasta mi-a confirmat-o un vorbitor de rusa. Intelesul este
intradevar cel pe care l-ai enuntat (cu mentiunea ca implica o urmarire si
o dirijare a pradei, deci "stalker" se afla mereu in spatele celui care
inainteaza si pe care-l dirijaza din umbra, exact ca in filmul lui
Tarkovski; in limba engleza insa, cuvintul are o conotatie negativa,
"stalker"-ul este un om rau, care-si hartuieste prada pe ne-drept, oarecum
sadic). Traducerea lui in romaneste prin "calauza" este destul de
aproximativa, trebuie sa recunoastem.

<<"Noi modernii"? Adica? Vrei sa spui noi "occidentalii"? Asiaticii au


in general un mod foarte "traditionalist" de a privi lumea. La fel il au si
o multime de europeni , americani, etc. Eu nu ma consider in nici un fel
modern. In ceea ce ma priveste consider ca societatea ca ansamblu, si cea
occidentala in special, se afla intr-o continua involutie spirituala. >>

Da, "modernitatea" este un concept nascut in Europa occidentala. Pina la un


moment in istorie, occident si modernitate se suprapun perfect. Apoi incep
sa "se modernizeze" si alte zone geografice ale lumii, si nu mai putem
identificva "modernul" cu "occidentul Europei". Despre involutia spirituala
a ocidentului si modul traditionalist al Asiei sper sa putem discuta pe
larg. De abia astept! Incerc deocamdata sa ma mentin in niste limite
rezonabile de spatiu de dialog.
<< "Dorinta pura"? Nu inteleg la ce te referi .... :-) >>

Ma refer la una din ideile esentiale din filmul "Calauza": daca iti
amintesti, cei doi eroi ai filmului ("scriitorul" si "omul de stiinta")
sint condusi de "stalker" catre o camera magica, in care daca intri ti se
va implini orice dorinta; incercarea esueaza, printre altele, si pentru ca
cei doi "inteleg" (mai mult in bascalie, dar totusi se tem!) la timp ca de
fapt, nu ti se implineste "orice dorinta", ci numai dorinta cea mai
"adevarata", cea mai pura. De aici problema: cum deosebim aceasta dorinta?
Cun stim care e "dorinta adevarata", irationala, care vine din adincul
fiintei? Si presupunind ca o stim, ce facem cu ea atunci cind intelegem ca,
desi pura, e o dorinta care poate aduce mai mult rau decit bine? (Mie
si/sau altora). Asta vroiam sa spun.

<<"Ce sens are literatura (ca arta literara)?"


Ce legatura este intre aceasta intrebare si celelalte? Care este sensul
artei? De ce exista? Pentru ca oamenii simt. >>

Legatura este tot filmul lui Tarkovski. Am pus intrebarile care se nasc din
interpretarea filmului. "Scriitorul" din film isi pune direct aceasta
intrebare, si nu accepta ca a venit in "zona" pentru a gasi o sursa de
inspiratie. El este obsedat de ideea ca tot ce scrie, desi are mare succes
de public, este totusi lipsit de valoare, si pe de alta parte incearca
sa-si demonstreze siesi ca este un geniu. Deci, gindeste el, daca ar intra
in camera magica si ar iesi de acolo geniu, la ce i-ar mai trebui sa scrie?
Interesnata problema!

<<"Ce sens are stiinta (ca manifestare a spiritului care nu duce la


fericire in sensul plenitudinii)?"
Care manifestare a spiritului duce la fericire? Arta? Ma indoiesc ...
De ce exista stiinta? Pentru ca oamenii gandesc. Telul stiintei este
cunoasterea. Duce cunoasterea la fericire? Ma indoiesc ... Deci exist! :-)
>>

Intrebarea ta mi se pare foarte fertila. Duce cunoasterea la fericire? Sper


sa o abordam in curind pe larg. Raspunsul meu este afirmativ, dar largind
notiunea de cunoastere, astfel incit sa cuprinda si moduri de "cunoastere
ne-stiintifica". De aici si sensul de "plenitudine" de care pomeneam. Voi
explica pe larg daca vom discuta subiectul.
----------------------------------------------------------------------------
------

Gabriela, voi incerca acum sa comentez citeva din afirmatiile tale.

Sa incep cu religiile populare. "Religia populara" este o ramasita a celor


mai vechi forme de religie, o imagine saracita si deformata a religiilor
arhaice. Eu cred ca sint multe elemente valoroase in ea, si ca merita
privita cu toata atentia si respectul cu care privim si religiile "mari"
ale lumii. Deformarea si saracirea de care vorbesc face ca intelegerea
acestor elemente valoroase din credintele populare sa fie adesea foarte
anevoioasa si asemanatoare cu modalitatea de cercetare a arheologului: din
cioburi si ramasite aparent fara sens incerci sa reconstruiesti case,
orase, civilizatii si destine umane. E interesant, nu? Eliade a pornit in
cercetarile lui tot de la folklor si traditii populare ca sa poata intelege
marile sisteme religioase ale lumii. Un lucru care uneori se uita (iarta-ma
te rog, nu vreau sa fiu "didactic", poate ar fi trebuit sa re-formulez, dar
la urma urmei e o discutie, sa nu corectam ce-am spus!)
<<Sacrul nu are nivel. El este sau nu este perceput, acceptat, etc.>>

Poate nu m-am exprimat clar. Spuneam "nivelul sacrului" ca sa-l deosebesc


de "nivelul imediat al realitatii sensibile", deci ca unul din cele doua
niveluri fundamentale ale existentei la care are acces fiinta omeneasca (si
numai ea - celelalte fiinte au acces doar la nivelul imediat).

<<Mda..si eu sunt de parere ca spiritualitatea cedeaza in occident in


favoarea materialismului excesiv. Am prieteni care apreciaza mult
spiritualitatea de aici. Dar nici o grija, catre ei ne indreptam si noi;o}
>>

Spiritualitatea romaneasca, dupa parerea mea, s-a macinat mult (sau mai
bine zis s-a imprastiat iremediabil) in ultimii zece ani, dupa caderea
comunismului. Comunismul a fost un sistem care prin calitatile lui funeste
- autoritarism si supravegherea fiecarui individ, cuplate cu un sistem
economic atit de jalnic incit ducea direct la umilire si apatie in viata
sociala - a dus la o reactie pozitiva de retragere din lumea materiala si
cautare a satisfactiei in lumea interioara, o lume pe care sistemul nu o
putea controla. S-a format atunci un lant spiritual foarte puternic, in
care verigile erau nu numai oamenii de cultura profesionisti ci si
amatorii, diletantii (in sensul nobil al cuvintului), care participau la
circuitul valorilor spirituale cu interes autentic si daruire. Totul s-a
rupt cind a disparut constringerea care tinea verigile impreuna. S-a produs
atunci un fel de explozie, si oamenii care formau lantul s-au imprastiat,
multi dintre ei s-au spart si s-au naruit in proces. E trist, dar lantul
acela nu se mai poate reface. Am ajuns foarte aproape de felul de a fi al
ocidentalilor, oameni care traim separati unii de altii, ferindu-ne sa
comunicam ginduri adevarate, dar fara spoiala de politete, de civilitate,
pe care o da bogatia materiala. Deci o dubla frustrare. Dar ce-i de facut?
Deocamdata nu am un raspuns la intrebatrea asta. Astept sugestii. Oamenii
de cultura profesionisti au ramas izolati intr-un cerc restrins, ca orice
alta breasla de profesionisti din lumea "occidentala", sau "moderna", cum
vreti sa-i spuneti.

<<�Are nevoie omul modern de religie?"


Atata vreme cat va mai fi constient ca e spirit..mai departe de trup,
omul, modern sau nu va nazui spre sacru. Dar spiritul nu va fi niciodata
modern! Daca vrei, �modernism� la spirit , atunci vorbim de spirite mai
mult sau mai putin evoluate. Pentru mine religia nu are legatura cu
preotii. Isi fac si ei datoria cum se pricep mai bine. Important e ce simt
si cum simt in lacasul sfant.>>

De acord. Insa "omul modern" traieste deja fara religie cam de multisor
(momentul in istorie il marcheaza inchegarea filosofiei lui Nietzsche,
nihilismul, cu firescul sau corolar, devenit celebru, "Dumnezeu a murit" -
deci cam a doua jumatate a secolului al XIX-lea). Viata de zi cu zi a
"omului modern" se petrece total in afara spiritului religios, desi
principalele valori morale pe care continua sa le afirme sint cele ale
crestinismului.
Preotii fac parte din lumea religioasa. Nu a existat in istorie religie
fara "preoti", fie ei "samani", "vraci", "brahmani", sau "popi". Preotii,
in aceasta acceptie larga, sint intercesorii intre omul obisnuit, din
societate, din comuniatea de oameni adica, si divinitate. Cei care au
crezut ca se pot dispensa de ei au pus piatra de temelie a lumii
capitaliste moderne: protestantii. Max Weber a elaborat mult pe acest
subiect, si eu ii cam dau dreptate. Protestantismul sta la baza relatiilor
dintre oameni bazate pe inavutire si respectul libertatilor individului, in
special libertatea de a te imbogati (material) si de a-ti apara avutul. De
la dispensarea de preoti la dispensarea de Dumnezeu nu mai era decit un
pas, si pe acesta l-a facut Nietzsche, profetul "modernitatii". Sa fim deci
cu bagare de seama. Lucrurile nu sint de loc simple si sint multe capcane
(scuze...scuze...iar devin auctorial! Uf!)

<<"Ce sens are literatura (ca arta literara)?"


Cred ca ar trebui mai intai sa ne intrebam ce sens are spiritul. Si stim
prea putine despre el, mai ales despre sens. Dar sigur, prin arta se
manifesta. Daca vei intreba un scriitor de ce scrie, un pianist de ce canta
sau compune, oricat va incerca, nu va reusi sa te lamureasca. Fiind cumva
in cauza pot sa-ti spun cate ceva. Nu exista si nici nu se vrea un sens. E
reflectarea spiritului in slove, note, culoare. Dar mai bine ai intelege
daca ti-as vorbi despre muzica aici. Asculti o vioara. Iti spune ceva?
Simti ceva? Poti exprima in cuvinte starea? Te ridici in straturi ale
spiritului pe care nu le banuiai nici tu, pana cand eliberat, se contopeste
cu universul .
Uite ce zice marele Calinescu :
�Tipetele viorii, vibratia grava a violoncelului sunt parca sfortari
disperate ale unui spirit lipsit de mijlocul vorbirii de a comunica
gandirea sa. De ce ne tulbura muzica, de ce ne duce cu gandul undeva..un
vers�pentru ca percepem in el spiritul, e ca o emotie a regasirii
spiritului cu alt spirit. Simtim fara cuvinte, esti de acord? Gandim in
limbaj, dar simtim totusi cu spiritul.�>>

Citatul din Calinescu este superb, dar la fel de minunata este si


observatia ta despre muzica unei viori, si se aseamana uimitor cu ceea ce
spune "stalker" in filmul lui Tarkovski - pe care ma duc sa-l extrag de pe
videocaseta chiar acum, pentru delectarea spiritului cititorului; asteapta
putin sa pun
caseta....................................................................
................................ am revenit la computer...Bun. Iata-l (in
engleza, dupa subtitrare):

///...You were talking about the meaning of life and the unselfishness of
art...Now take music. If it has anything at all to do with life it's
mechanical, lacking ideas or associations. But it goes right to your soul.
What chord in us responds to its harmonies? What gives us pleasure? And
stirs us so? Who needs this? And most of all, why? You'll say: "No one.
It's unselfish." No...I doubt it...In the long run everything has a meaning
and a reason...///

<<� ..iar in prezent stiinta a devenit un instrument decisiv in optimizarea


actiunior umane�. Referitor la �manifestarea spiritului� in stiinta�.nu
stiu, logica nu prea are de-a face cu spiritul. Si atunci vin si va intreb
pe amandoi:
Care sunt raporturile spiritului cu mintea? >>

Buna definitie, dar incompleta, as zice. Stiinta nu este numai un


instrument. Asta ar reduce-o la tehnica, si nici macar la tehnica, daca
este sa acceptam definitia tehnicii data de Heidegger intr-o conferinta
care s-a publicat sub titlul "Intrebare cu privire la tehnica", daca tin
bine minte.
Raporturile spiritului cu mintea trebuie discutate. Voi reveni, daca
credeti ca merita sa continuam. Eu as vrea sa continuam.

Deocamdata atit. Imi cer scuze daca m-am cam lungit la vorba.

Cu speranta,
Dima
Dima Bicleanu

S-ar putea să vă placă și