1

Cadru legislativ:

- Legea contabilitătii nr.82/1991;

- OMFP nr. 3103/2017 privind aprobarea Reglementărilor contabile pentru persoanele

juridice fără scop patrimonial;

- OMFP nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situaţiile

financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate;

- ORDIN nr. 2634/2015 privind documentele financiar-contabile;

- ORDIN nr. 2861/ 2009 privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de

natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii

1
 2

Tematica abordată:
1. Organizarea şi conducerea contabilităţii (art 10 -Legea nr.82)
2. Organizarea şi conducerea contabilităţii în partidă simplă (OMFP nr. 3103/2017)
3. Alte prevederi speciale pentru persoanele juridice fără scop patrimonial (OMFP nr.
3103/2017)
4. Repartizarea profitului (art 19- Legea nr.82)
5. Reconstituirea documentelor financiar contabile (Art. 26- Legea nr.82)
6. Păstrarea situațiilor financiare (art. 35- Legea nr.82)
7. Categorii de entităţi raportoare (OMFP nr.1802)
8. Obiectivul situațiilor financiare
9. Aplicarea caracteristicilor calitative fundamentale

10. Principii generale de raportare financiară

11. Corectarea erorilor contabile

12. Reducerile comerciale și financiare primite

13. Costul de achiziție și reguli de capitalizare a cheltuielilor

14. Stocuri - evidențiere si gestiune

2
 3

1. Organizarea şi conducerea contabilităţii (art 10 din Legea contabilității)

Răspunderea:
-Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1)-
(4) din lege, revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia
gestionării entităţii respective
Organizarea:
- Contabilitatea se organizează şi se conduce, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către
directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie.
Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare. Prin persoană împuternicită să
îndeplinească funcţia de director economic sau contabil-şef se înţelege o persoană angajată potrivit legii,
care are studii economice superioare şi care are atribuţii privind conducerea contabilităţii entităţii.
- Contabilitatea poate fi organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul
contabilităţii, încheiate cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului
Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.
Aplicarea necorespunzătoare:
- Răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile revine directorului
economic, contabilului-şef sau altei persoane împuternicite să îndeplinească această funcţie,
împreună cu personalul din subordine. În cazul în care contabilitatea este condusă pe bază de contract
de prestări de servicii, încheiat cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale
Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, răspunderea pentru conducerea
contabilităţii revine acestora, potrivit legii şi prevederilor contractuale.
3
 4

2. Organizarea şi conducerea contabilităţii în partidă simplă (OMFP nr. 3103/2017)

Principalele reguli speciale pentru persoanele juridice fără scop patrimonial care
organizeaza si conduc contabilitatea in partida simpla:
- Au obligaţia de a organiza şi conduce contabilitatea în partidă simplă persoanele juridice
fără scop patrimonial care, prin actul normativ de înfiinţare, prin legi speciale sau prin alte
acte normative, au prevazute prevederi pentru ţinerea contabilităţii în partidă simplă.
- Categoriile de persoane juridice fără scop patrimonial care pot organiza şi conduce
contabilitatea în partidă simplă sunt următoarele:
a) unităţile de cult;
b) asociaţiile de proprietari.
- Sistemul de contabilitate în partidă simplă- reprezintă ansamblul registrelor şi
documentelor financiar-contabile, legal reglementate, care servesc la evidenţierea în
contabilitate, în mod obligatoriu cronologic şi sistematic, a operaţiunilor economico-financiare
consemnate în documentele justificative.
- Reglementare sistemului de contabilitate în partidă simplă se bazează pe
contabilitatea de angajamente. Astfel, operaţiunile economico-financiare se înregistrează
atunci când acestea se produc şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este
încasat sau plătit.

4
 5

- Modelele documentelor financiar-contabile pot fi adaptate în funcţie de specificul şi de

necesităţile persoanelor juridice fără scop patrimonial, astfel încât acestea să permită
determinarea informaţiilor necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de legislaţia în
vigoare.
- În funcţie de necesităţi pot utiliza şi alte formulare financiar-contabile prevăzute de OMFP
nr. 2.634/2015 privind documentele financiar-contabile. În acest caz, elementele referitoare la
conturi, debit, credit, semnături de aprobare, avizare, precum şi alte elemente similare, nu se
completează.
- pot folosi şi alte formulare prevăzute în mod expres de acte normative care reglementează
activităţi economice specifice.
- Formularele financiar-contabile pot fi pretipărite sau editate cu ajutorul sistemelor
informatice de prelucrare automată a datelor.
- În condiţiile utilizării sistemelor informatice, trebuie să fie respectate criteriile minimale
privind programele informatice utilizate în domeniul financiar-contabil, prevăzute în Normele
generale de întocmire şi utilizare a documentelor financiar-contabile, aprobate prin OMFP nr.
2.634/2015 privind documentele financiar-contabile.
- Persoanele juridice fără scop patrimonial care conduc contabilitatea în partidă
simplă nu întocmesc situaţii financiare anuale.

5
 6

3. Alte prevederi speciale pentru persoanele juridice fără scop patrimonial (OMFP nr.
3103/2017)

OMFP 3103/2017, cuprinde două categorii de reglementări:

- Reglementările contabile privind organizarea şi conducerea contabilităţii în partidă simplă
de către persoanele juridice fără scop patrimonial.
- Reglementări contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial, care au obligaţia,
potrivit legii, să conducă contabilitatea în partidă dublă şi să întocmească situaţii financiare
anuale (asociaţii, fundaţii, federaţii sau alte organizaţii de acest fel cu personalitate juridică,
partide politice, patronate, organizaţii sindicale, culte religioase, precum şi de către alte
persoane juridice înfiinţate în baza unor acte normative speciale). Aceste reglementări se
referă, în principal, la activităţile fără scop patrimonial, inclusiv activităţile cu destinaţie
specială, desfăşurate de către persoanele juridice fără scop patrimonial şi, în subsidiar, la
activităţile economice desfăşurate, potrivit legii, de către aceste persoane juridice.
- Pentru activităţile economice desfăşurate, potrivit legii, de către persoanele juridice fără
scop patrimonial, aceste reglementări se completează, după caz, cu Reglementările contabile
6
 7

privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate,

aprobate prin OMFP nr. 1.802/2014, cu modificările şi completările ulterioare.
- În aplicarea reglementărilor contabile, entităţile trebuie să dezvolte politici contabile proprii,
care se aprobă de administratori sau de către alte persoane care au obligaţia gestionării entităţii
respective.
- În cazul entităţilor care, potrivit legii sau actului de înfiinţare, nu au administratori, referirile
la "administratori" se vor citi ca referiri la persoanele care au obligaţia gestionării entităţii
respective.
- Pe durata deţinerii statutului de utilitate publică, situaţiile financiare anuale ale persoanelor
juridice fără scop patrimonial de utilitate publică, potrivit legii, sunt supuse auditului statutar,
care se efectuează de către auditori financiari sau firme de audit, autorizate în condiţiile
legii.
- Sancţiunile aplicabile pentru încălcarea prevederilor Reglementărilor contabile pentru
persoanele juridice fără scop patrimonial sunt cele prevăzute de Legea contabilităţii nr 82/1991,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

7
 8

- Activitatea fără scop patrimonial se caracterizează în primul rand în functie de natura

veniturilor , venituri care se evidentază disctinct pe feluri de activităţi, respectiv :
-activităţi fără scop patrimonial,
- activităţi cu destinaţie specială potrivit legii; şi
- activităţi economice.
- In categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume
propriu din activităţi curente, cât şi câştigurile din orice alte surse

De exemplu, în categoria veniturilor din activităţile fără scop patrimonial, în reglementările

contabile sunt menționate următoarele venituri:
- venituri din cotizaţiile şi contribuţiile băneşti sau în natură ale membrilor şi simpatizanţilor;
- venituri din cote-părţi primite potrivit statutului;
- venituri din taxele de înregistrare stabilite potrivit legislaţiei în vigoare;
- venituri din donaţii şi sume sau bunuri primite prin sponsorizare şi ajutoare;
- venituri pentru care se datorează impozit pe spectacole;
- resurse obţinute din fonduri publice sau din finanţări nerambursabile şi subvenţii pentru
venituri;

8
 9

- venituri din acţiuni ocazionale, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului,
precum: evenimente de strângere de fonduri cu taxă de participare, serbări, tombole, conferinţe;
- venituri din dobânzile şi dividendele obţinute din plasarea disponibilităţilor rezultate din
activităţile fără scop patrimonial, precum şi diferenţele de curs valutar;
- venituri financiare din ajustări pentru pierdere de valoare;
- alte venituri din activităţile fără scop patrimonial, cum sunt:
- venituri obţinute din vize, taxe şi penalităţi sportive sau din participarea la competiţii
şi demonstraţii sportive;
- venituri obţinute din reclamă şi publicitate, potrivit legislaţiei în vigoare;
- venituri rezultate din vânzarea imobilizărilor corporale/necorporale aflate în
proprietatea persoanelor juridice fără scop patrimonial, altele decât cele folosite în
activitatea economică;
- venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale utilizate pentru activitatea fără scop
patrimonial;
- venituri din subvenţii pentru investiţii;
- venituri din despăgubiri;
- venituri din provizioane şi ajustări pentru depreciere privind activitatea de exploatare:
- alte venituri din activităţile fără scop patrimonial.

9
 10

4. Repartizarea profitului (art 19)

4.1. la finele exercitiului
- În contabilitate, profitul sau pierderea se stabileşte cumulat de la începutul exerciţiului
financiar, închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli se efectuează, de regulă, la sfârşitul
exerciţiului financiar.
- Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea acestuia.
- Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţii, după aprobarea
situaţiilor financiare anuale.

4.2. în cursul anului (trimestrial)

-Repartizarea trimestrială a profitului către acţionari sau asociaţi se poate efectua

opţional, în cursul exerciţiului financiar, în limita profitului contabil net realizat trimestrial,
plus eventualele profituri reportate şi sume retrase din rezerve disponibile în acest scop, din care
se scad orice pierderi reportate şi sume depuse în rezerve în conformitate cu cerinţele legale sau
statutare, respectiv pe baza situaţiilor financiare interimare aprobate de adunarea generală a
acţionarilor sau asociaţilor, după caz

10
 11

- Sumele aferente repartizărilor interimare de dividende se înregistrează în contabilitate şi

se reflectă în situaţiile financiare interimare drept creanţe faţă de acţionari, respectiv asociaţi

-Regularizarea sumelor repartizate în cursul exerciţiului financiar potrivit alin. (31)

trebuie să aibă loc după aprobarea situaţiilor financiare anuale, iar dividendele repartizate
şi plătite în plus în cursul exerciţiului financiar se restituie în termen de 60 de zile de la data
aprobării situaţiilor financiare anuale.

- Obligaţia de restituire intervine pentru persoanele care au încasat dividende trimestrial,

iar conducerea societăţii are obligaţia de a urmări recuperarea acestor sume şi de a dispune
măsurile ce se impun în acest scop

4.3. Legislatia specifică distribuirilor trimestriale:

Repartizarea trimestriala pe baza situatiilor financiare trimestriale interimare se face
conform următoarelor prevederi legale:
-Legea contabilitatii nr. 82/1991
- Legea nr 163/2018
- Omfp nr. 3067/2018 (introducerea in planul de conturi a contului 463”Creanțe
reprezentând dividende repartizate în cursul exercițiului financiar”
11
 12

Principalele inregistrari contabile:

-repartizarea avansurilor din dividende:

463 = 456
«Creanțe reprezentând dividende repartizate «Decontări cu acționarii/asociații privind capitalul
în cursul exercițiului financiar»

– regularizarea dividendelor distribuite pe baza situațiilor financiare anuale aprobate potrivit legii:

457 «Dividende de plată» = 463 «Creanțe reprezentând dividende repartizate în cursul exercițiului
financiar»

12
 13

5. Reconstituirea documentelor financiar contabile (Art. 26)

În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a documentelor financiar-contabile se vor lua

măsuri de reconstituire a acestora, potrivit reglementărilor emise în acest sens, în termen de
maximum 30 de zile de la constatare, iar în caz de forţă majoră, în termen de 90 de zile de la
constatarea încetării acesteia.

Principalele prevederi din normele metodologice:

-În caz de pierdere, sustragere sau distrugere, Registrul-jurnal, Registrul-inventar şi
registrul Cartea mare - trebuie reconstituite în termen de maximum 30 de zile de la
constatare.

-Pentru a putea fi înregistrate în contabilitate, operaţiunile economico-financiare trebuie

să fie justificate cu documente originale. Pentru acele situaţii în care prin alte
reglementări speciale se prevede că formularul original trebuie să fie păstrat la altă unitate,
atunci la înregistrarea în contabilitate este folosită copia documentului respectiv.

- Orice persoană care constată pierderea, sustragerea sau distrugerea unor

documente justificative sau contabile are obligaţia să aducă la cunoştinţă, în scris, în
13
 14

termen de 24 de ore de la constatare, conducătorului unităţii (administratorului unităţii,

ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective.
- În termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicării, conducătorul unităţii trebuie
să încheie un proces-verbal, care să cuprindă: datele de identificare a documentului
dispărut; numele şi prenumele persoanei responsabile cu păstrarea documentului; data şi
împrejurările în care s-a constatat lipsa documentului respectiv

6. Păstrarea situațiilor financiare (art. 35)

- Situaţiile financiare anuale şi, după caz, situaţiile financiare anuale consolidate se depun la
unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice, în conformitate cu prevederile legale
în vigoare

-Acţionarii şi angajaţii unei societăţi au dreptul să se informeze în legătură cu situaţiile

financiare anuale la sediul social al societăţii sau al societăţii-mamă, fără nicio discriminare.

- Situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare anuale consolidate, precum şi situaţiile

financiare interimare se păstrează timp de 10 ani.
- Păstrarea se face pe format hârtie şi/sau electronic
14
 15

- În caz de încetare a activităţii persoanelor prevăzute de legea contabilitatii, situaţiile

financiare anuale, precum şi registrele şi celelalte documente justificative se predau la
arhivele statului, în conformitate cu prevederile legale în materie.
7. Categorii de entităţi raportoare
În funcţie de criteriile de mărime, entităţile prevăzute de reglementările conbile se grupează în
trei categorii, astfel: microentităţi; entităţi mici; entităţi mijlocii şi mari.

Microentităţile sunt entităţile care, la data bilanţului, nu depăşesc limitele a cel puţin două
dintre următoarele trei criterii:
a)totalul activelor: 1.500.000 lei (echivalentul a 338.310 euro);
b)cifra de afaceri netă: 3.000.000 lei (echivalentul a 676.620 euro);
c)numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 10

Entităţile mici sunt entităţile care, la data bilanţului, nu se încadrează în categoria

microentităţilor şi care nu depăşesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii:
a)totalul activelor: 17.500.000 lei (echivalentul a 3.946.953 euro);
b)cifra de afaceri netă: 35.000.000 lei (echivalentul a 7.893.906 euro);
15
 16

c)numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50

Entităţile mijlocii şi mari sunt entităţile care, la data bilanţului, depăşesc limitele a cel puţin
două dintre următoarele trei criterii:
a)totalul activelor: 17.500.000 lei (echivalentul a 3.946.953 euro);
b)cifra de afaceri netă: 35.000.000 lei (echivalentul a 7.893.906 euro);
c)numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50
Atunci când, la data bilanţului, o entitate depăşeşte sau încetează să mai depăşească limitele a
două dintre cele trei criterii menţionate, acest fapt afectează aplicarea derogărilor prevăzute de
reglementările contabile numai dacă acest lucru are loc în două exerciţii financiare
consecutive.

8. Obiectivul situațiilor financiare

- Situaţiile financiare anuale constituie un tot unitar.
- Obiectivul situaţiilor financiare anuale îl constituie furnizarea de informaţii , utile unei
categorii largi de utilizatori, despre:
- poziţia financiară;
- performanţa financiară; şi
- fluxurile de trezorerie ale unei entităţi.
16
 17

Elementele direct legate de evaluarea poziţiei financiare, reflectate prin bilanţ, sunt:
- activele, datoriile şi capitalurile proprii.
- un activ = o resursă controlată
- o datorie = o obligaţie actuală
- capitalurile proprii = interesul rezidual al acţionarilor sau asociaţilor în activele unei entităţi
după deducerea tuturor datoriilor sale.

Elementele direct legate de evaluarea performanţei financiare, prin intermediul contului de

profit şi pierdere, sunt veniturile şi cheltuielile.

- veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei

contabile,
- cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei
contabile

Recunoasterea veniturilor:
- Veniturile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când se poate evalua
în mod credibil o creştere a beneficiilor economice viitoare legate de creşterea valorii
unui activ sau de scăderea valorii unei datorii.
17
 18

- Recunoaşterea veniturilor se realizează simultan cu recunoaşterea creşterii de active sau

reducerii datoriilor (de exemplu, creşterea netă a activelor, rezultată din vânzarea
produselor sau serviciilor, ori descreşterea datoriilor ca rezultat al anulării unei datorii).

Recunoasterea cheltuielilor:
- Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când se poate
evalua în mod credibil o diminuare a beneficiilor economice viitoare legate de o
diminuare a valorii unui activ sau de o creştere a valorii unei datorii.
- Recunoaşterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoaşterea creşterii valorii datoriilor sau
reducerii valorii activelor (de exemplu, drepturile salariale angajate sau amortizarea
echipamentelor).

9 Aplicarea caracteristicilor calitative fundamentale

Caracteristici calitative care amplifică utilitatea informaţiilor relevante şi reprezentate exact
sunt:
- Comparabilitatea,
- verificabilitatea,
- oportunitatea; şi
- inteligibilitatea
18
 19

Comparabilitatea
-Informaţiile privind o entitate raportoare sunt mult mai utile dacă pot fi comparate cu
informaţii similare despre alte entităţi şi cu informaţii similare despre aceeaşi entitate aferente
unei alte perioade sau date.
- Comparabilitatea este una dintre caracteristicile calitative care permite utilizatorilor să
identifice şi să înţeleagă similitudinile şi diferenţele dintre elemente. Spre deosebire de
celelalte caracteristici calitative, comparabilitatea nu se referă la un singur element. O
comparaţie necesită cel puţin două elemente.
- Consecvenţa, deşi este legată de comparabilitate, nu este identică cu aceasta.
Consecvenţa se referă la utilizarea aceloraşi metode pentru aceleaşi elemente, fie de la o
perioadă la alta în cadrul unei entităţi raportoare, fie într-o singură perioadă pentru entităţi
diferite. Comparabilitatea este scopul; consecvenţa ajută la atingerea acestui scop.

Verificabilitatea
-Verificabilitatea ajută în a asigura utilizatorii că informaţiile reprezintă exact fenomenele
economice pe care îşi propun să le reprezinte. Prin verificabilitate se înţelege că diferiţi
observatori independenţi şi în cunoştinţă de cauză ar putea ajunge la un consens cu privire la
faptul că o anumită descriere este o reprezentare exactă.
19
 20

-Verificarea poate fi directă sau indirectă. Verificarea directă se referă la verificarea unei
valori sau a altor reprezentări prin observare directă, de exemplu, prin numărarea banilor.
Verificarea indirectă se referă la verificarea intrărilor pentru un model, o formulă sau o altă
tehnică şi la recalcularea rezultatelor prin utilizarea aceleiaşi metodologii. Un exemplu îl
reprezintă verificarea valorilor contabile ale stocurilor prin verificarea intrărilor (cantităţi şi
costuri) şi prin recalcularea stocurilor finale prin utilizarea aceloraşi ipoteze privind fluxul
costurilor (de exemplu, utilizarea metodei primul intrat, primul ieşit).

Oportunitatea
- Oportunitatea înseamnă că informaţiile sunt disponibile factorilor decizionali pentru ca
aceştia să ia decizii în timp util. În general, cu cât sunt mai vechi informaţiile, cu atât sunt mai
puţin utile. Totuşi, unele informaţii pot să rămână oportune mult timp după sfârşitul perioadei
de raportare deoarece, de exemplu, unii utilizatori ar putea fi nevoiţi să identifice şi să aprecieze
tendinţele.

Inteligibilitatea
- Clasificarea, caracterizarea şi prezentarea în mod clar şi concis a informaţiilor le fac
pe acestea inteligibile

20
 21

- Unele fenomene sunt complexe în mod inerent şi nu pot fi transformate în fenomene uşor
de înţeles. Excluderea informaţiilor privind aceste fenomene din rapoartele financiare ar
conduce la situaţia ca aceste rapoarte să fie incomplete.
- Rapoartele financiare sunt întocmite pentru utilizatorii care dispun de cunoştinţe suficiente
privind activităţile de afaceri şi economice şi care studiază şi analizează informaţiile cu
atenţia cuvenită. Totuşi, prezentarea rapoartelor financiare trebuie astfel efectuată încât să
permită înţelegerea lor de către diferitele categorii de utilizatori a informaţiilor cuprinse în
acestea

10. Principii generale de raportare financiară

Evaluarea reprezintă procesul prin care se determină valoarea la care elementele situaţiilor
financiare sunt recunoscute în contabilitate şi prezentate în bilanţ, respectiv bilanţul prescurtat,
şi în contul de profit şi pierdere.

Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale sunt recunoscute şi evaluate în

conformitate cu principiile generale:.

21
 22

Principiul continuităţii activităţii.

- entitatea îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului continuităţii activităţii.
- Acest principiu presupune că entitatea îşi continuă în mod normal funcţionarea, fără a intra în
stare de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii.

Principiul permanenţei metodelor.

Politicile contabile şi metodele de evaluare trebuie aplicate în mod consecvent de la un
exerciţiu financiar la altul

Principiul prudenţei.
La întocmirea situaţiilor financiare anuale, recunoaşterea şi evaluarea trebuie realizate pe o
bază prudentă şi, în special:

a) în contul de profit şi pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanţului;
b) sunt recunoscute datoriile apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui
exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data
întocmirii acestuia;

22
 23

c) sunt recunoscute deprecierile, indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este pierdere
sau profit. Înregistrarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se efectuează pe
seama conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul acestora asupra contului de profit şi
pierdere.

Principiul contabilităţii de angajamente.

- Efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile
şi evenimentele se produc (şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat
sau plătit) şi sunt înregistrate în contabilitate şi raportate în situaţiile financiare ale
perioadelor aferente.
- Trebuie să se ţină cont de veniturile şi cheltuielile aferente exerciţiului financiar, indiferent de
data încasării veniturilor sau data plăţii cheltuielilor. Astfel, se vor evidenţia în conturile de
venituri şi creanţele pentru care nu a fost întocmită încă factura (contul 418 "Clienţi - facturi de
întocmit"), respectiv în conturile de cheltuieli sau bunuri, datoriile pentru care nu s-a primit încă
factura (contul 408 "Furnizori - facturi nesosite"). În toate cazurile, înregistrarea în aceste
conturi se efectuează pe baza documentelor care atestă livrarea bunurilor, respectiv prestarea
serviciilor (de exemplu, avize de însoţire a mărfii, situaţii de lucrări etc.).

23
 24

Principiul intangibilităţii.
-Bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar trebuie să corespundă cu bilanţul de
închidere al exerciţiului financiar precedent.
- În cazul modificării politicilor contabile şi al corectării unor erori aferente perioadelor
precedente, nu se modifică bilanţul perioadei anterioare celei de raportare.
-Înregistrarea pe seama rezultatului reportat a corectării erorilor semnificative aferente
exerciţiilor financiare precedente, precum şi a modificării politicilor contabile nu se consideră
încălcare a principiului intangibilităţii.

Principiul necompensării.
Orice compensare între elementele de active şi datorii sau între elementele de venituri şi
cheltuieli este interzisă.
- Toate creanţele şi datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, pe bază de documente
justificative.
- Eventualele compensări între creanţe şi datorii faţă de aceeaşi entitate efectuate cu respectarea
prevederilor legale pot fi înregistrate numai după contabilizarea creanţelor şi veniturilor,
respectiv a datoriilor şi cheltuielilor corespunzătoare.

24
 25

Principiul prevalentei economicului asupra juridicului

Contabilizarea şi prezentarea elementelor din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere ţinând
seama de fondul economic al tranzacţiei sau al angajamentului în cauză.
Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate şi prezentarea fidelă a
operaţiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economică, punând în
evidenţă drepturile şi obligaţiile, precum şi riscurile asociate acestor operaţiuni

Principiul evaluării la cost de achiziţie sau cost de producţie.

Elementele prezentate în situaţiile financiare se evaluează, de regulă, pe baza principiului
costului de achiziţie sau al costului de producţie. Cazurile în care nu se foloseşte costul de
achiziţie sau costul de producţie sunt cele prevăzute de reglementări.

11. Corectarea erorilor contabile

- Erorile constatate în contabilitate se pot referi fie la exerciţiul financiar curent, fie la
exerciţiile financiare precedente.
- Corectarea erorilor se efectuează la data constatării lor.
- erorile includ efectele greşelilor matematice, greşelilor de aplicare a politicilor contabile,
ignorării sau interpretării greşite a evenimentelor şi fraudelor.
25
 26

- Erorile din perioada curenta:

o Corectarea erorilor aferente exerciţiului financiar curent se efectuează pe seama
contului de profit şi pierdere
o Înregistrarea stornării unei operaţiuni contabile aferente exerciţiului financiar curent
se efectuează fie prin corectarea cu semnul minus a operaţiunii iniţiale (stornare în
roşu), fie prin înregistrarea inversă a acesteia (stornare în negru), în funcţie de politica
contabilă şi programele informatice utilizate.

-Erorile din perioadele anterioare (nesemnificative/semnificative)

-sunt omisiuni şi declaraţii eronate cuprinse în situaţiile financiare ale entităţii pentru una
sau mai multe perioade anterioare rezultând din greşeala de a utiliza sau de a nu utiliza
informaţii credibile care:
a) erau disponibile la momentul la care situaţiile financiare pentru acele perioade au fost
aprobate spre a fi emise;
b) ar fi putut fi obţinute în mod rezonabil şi luate în considerare la întocmirea şi prezentarea
acelor situaţii financiare anuale.

26
 27

- Corectarea erorilor semnificative aferente exerciţiilor financiare precedente se efectuează

pe seama rezultatului reportat (contul 1174 "Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor
contabile
- Corectarea erorilor aferente exerciţiilor financiare precedente nu determină modificarea
situaţiilor financiare ale acelor exerciţii.
- În cazul erorilor aferente exerciţiilor financiare precedente, corectarea acestora nu
presupune ajustarea informaţiilor comparative prezentate în situaţiile financiare.
- Informaţii comparative referitoare la poziţia financiară şi performanţa financiară,
respectiv modificarea poziţiei financiare, sunt prezentate în notele explicative.
-În notele explicative la situaţiile financiare trebuie prezentate informaţii cu privire la natura
erorilor constatate şi perioadele afectate de acestea

12. Reducerile comerciale și financiare primite

Reducerile comerciale
1. Reducerile comerciale acordate de furnizor şi înscrise pe factura de achiziţie ajustează în
sensul reducerii costul de achiziţie al bunurilor
Daca, -Reducerile comerciale înscrise pe factura de achizitie acoperă în totalitate
contravaloarea bunurilor achizitionate:
27
 28

- inregistrarea se face pe seama veniturilor curente (contul 758 „ Alte venituri din
exploatare”) - în cazul stocurilor,
- inregistrarea se facd pe seama veniturilor în avans (contul 475 „Subvenții pentru
investiții”) - în cazul imobilizărilor corporale și necorporale.

Reduceri comerciale la stocuri care nu se mai găsesc in gestiune sau sunt greu de identificat
stocurile pentru care s-a acordat reducerea,
- corectarea se poate face pe seama contului 609

2. Reducerile comerciale primite ulterior facturării

- corectează costul stocurilor la care se referă, dacă acestea mai sunt în gestiune
- daca se referă la imobilizări corporale și necorporale achiziționate se analizează daca
acestea sunt identificabile sau neidentificabile:
- pentru cele identificabile - reprezintă venituri în avans (contul 475 „Subvenții
pentru investiții”), fiind reluate în contul de profit și pierdere pe durata de viață
rămasă a imobilizărilor respective;
-pentru cele neidentificabile - reprezintă venituri ale perioadei (contul 758 „Alte venituri
din exploatare”).

28
 29

Exemple – inregistrarea in contabilitate a reducerilor comerciale primite:

a) pentru stocuri care se mai regasesc în gestiune:

401 “Furnizori” = 301 “Materii prime”

(ulterior cand se consuma materiile prime, descarcarea se face la costul ajustat cu reducerea)
601 “Cheltuieli cu materiile prime” = 301 “Materii prime”

b) pentru stocuri care nu se mai regasesc în gestiune la data acordarii reducerilor comerciale:

401 “Furnizori” = 609 “Reduceri commerciale primite”

c) reduceri comerciale primite ulterior datei bilanțului

408 “Furnizori – facturi nesosite” = 301 “Materii prime”

d) consum materii prime la costul ajustat

29
 30

Reducerile financiare

Reducerile financiare sunt sub formă de sconturi de decontare acordate pentru achitarea
datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate.
- Reducerile financiare primite de la furnizor reprezintă venituri ale perioadei
indiferent de perioada la care se referă (contul 767 "Venituri din sconturi obţinute").

La furnizor, aceste reduceri acordate reprezintă cheltuieli ale perioadei, indiferent de perioada
la care se referă (contul 667 "Cheltuieli privind sconturile acordate").

13. Costul de achiziție și reguli de capitalizare a cheltuielilor

Costul de achiziţie înseamnă preţul datorat şi eventualele cheltuieli conexe minus

eventualele reduceri ale costului de achiziţie.
În costul de achiziţie al bunurilor se cuprid; preţul de cumpărare, taxele de import şi alte taxe
(cu excepţia acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autorităţile fiscale),
cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziţiei
bunurilor respective.

30
 31

Cheltuielile de transport sunt incluse în costul de achiziţie şi atunci când funcţia de

aprovizionare este externalizată

În costul de achiziţie se includ, de asemenea, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu

obţinerea de autorizaţii şi alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor
respective.

Exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept
cheltuieli ale perioadei în care au survenit, sunt următoarele:
- pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele
normal admise, inclusiv pierderile datorate risipei;
- cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în
procesul de producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie. Cheltuielile de depozitare
se includ în costul de producţie atunci când sunt necesare pentru a aduce stocurile în locul şi în
starea în care se găsesc;
- regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în
forma şi locul final;

31
 32

- regia fixă nealocată costului, care se recunoaşte drept cheltuială în perioada în care a
apărut. Alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacităţii normale de producţie
(activitate).

Capacitatea normală de producţie reprezintă producţia estimat a fi obţinută, în medie, de-a

lungul unui anumit număr de perioade, în condiţii normale, având în vedere şi pierderea de
capacitate rezultată din întreţinerea planificată a echipamentului.

Costurile îndatorării
Costurile îndatorării atribuibile activelor cu ciclu lung de fabricaţie sunt incluse în costurile de
producţie ale acestora, în măsura în care sunt legate de perioada de producţie.

În costurile îndatorării se include dobânda la capitalul împrumutat pentru finanţarea

achiziţiei, construcţiei sau producţiei de active cu ciclu lung de fabricaţie.

Prin activ cu ciclu lung de fabricaţie se înţelege un activ care solicită în mod necesar o
perioadă substanţială de timp, respectiv mai mare de un an, pentru a fi gata în vederea
utilizării sale prestabilite sau pentru vânzare.

32
 33

Activele financiare şi stocurile care sunt fabricate pe o bază repetitivă de-a lungul unei
perioade scurte de timp nu sunt considerate active cu ciclu lung de fabricaţie. Nu sunt active
cu ciclu lung de fabricaţie nici activele care în momentul achiziţiei sunt gata pentru utilizarea
lor prestabilită sau pentru vânzare.

Capitalizarea costurilor îndatorării trebuie să înceteze când se realizează cea mai mare parte
a activităţilor necesare pentru pregătirea activului cu ciclu lung de fabricaţie, în vederea utilizării
prestabilite sau a vânzării acestuia.
Un activ este în mod normal pregătit pentru utilizarea sau vânzarea sa prestabilită atunci când
construcţia fizică a activului este terminată, chiar dacă unele lucrări administrative de rutină pot
continua încă.

Entităţile care au inclus în valoarea activelor cu ciclu lung de fabricaţie costuri ale îndatorării
prezintă informaţii corespunzătoare în notele explicative la situaţiile financiare.

Data începerii capitalizării costurilor îndatorării, ca parte a costului unui activ cu ciclu lung
de producţie, este data la care entitatea îndeplineşte pentru prima dată toate condiţiile de mai
jos:
a)suportă cheltuielile pentru activul respectiv;
33
 34

b)suportă costurile îndatorării; şi

c)întreprinde activităţile necesare pentru pregătirea activului în vederea utilizării sale
prestabilite sau pentru vânzare.

De exemplu se pot capitaliza cheltuieli reprezentând costul îndatorării și pentru investitiile

proprii efectuate la activele inchiriate/concesionate, dacă respectivele investitii îndeplinesc
definitia de active cu ciclu lung de fabricatie.
Regulile capitalizării sunt aceleași, iar în ceea ce privește stabilirea duratei de amortizare
a respectivelor investiții aceasta este pe durata contractului care atestă dreptul de
folosință.

34
 35

14. Stocuri- evidențiere si gestiune

1. Înregistrarea în contabilitate

Înregistrarea în contabilitate a intrării stocurilor se efectuează la data transferului

riscurilor şi beneficiilor.

În general, datele de transfer al controlului, de transfer al proprietăţii şi de livrare coincid.

Totuşi, pot exista decalaje de timp, de exemplu, pentru:
- bunuri vândute în consignaţie sau stocurile la dispoziţia clientului;
- stocuri gajate livrate creditorului beneficiar al gajului, care rămân în evidenţa debitorului până
la vânzarea lor;
- bunuri recepţionate pentru care nu s-a primit încă factura, care trebuie înregistrate în activele
cumpărătorului;
- bunuri livrate şi nefacturate, care trebuie scoase din evidenţă, transferul de proprietate având
loc;
- bunuri vândute şi nelivrate încă, pentru care a avut loc transferul proprietăţii. De exemplu, la
vânzările cu condiţia de livrare "ex-work", bunurile vândute ies din stocul vânzătorului din
momentul punerii lor la dispoziţia cumpărătorului etc.
35
 36

Deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, precum şi efectuarea de operaţiuni

economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise.
În aplicarea acestei reguli este necesar să se asigure:
a) recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate în entitate şi înregistrarea acestora la
locurile de depozitare. Bunurile materiale primite pentru prelucrare, în custodie sau în
consignaţie se recepţionează şi înregistrează distinct ca intrări în gestiune. În contabilitate,
valoarea acestor bunuri se înregistrează în conturi în afara bilanţului;

b )în situaţia unor decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se dovedesc a
fi în mod cert în proprietatea entităţii, se procedează astfel:
- bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de
depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a documentelor însoţitoare;
- bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare
în gestiune;

c) în cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca

ieşiri din entitate, nemaifiind considerate proprietatea acesteia, astfel:

36
 37

- bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate în

conturi în afara bilanţului;
- bunurile livrate, dar nefacturate se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile
de depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă ieşirea din gestiune
potrivit legii;

d) bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se

înregistrează la intrări şi, respectiv, la ieşiri, atât în gestiune, cât şi în contabilitate, potrivit
contractelor încheiate.

Document important utilizat la intrarea in gestiune a stocurilor este Nota de recepţie şi

constatare de diferenţe (NIR), avand urmatoarea utilizare conform OMFP 2634/2015:
- document pentru recepţia bunurilor aprovizionate;
- document justificativ pentru încărcare în gestiune;
- document justificativ de înregistrare în contabilitate.

Nota de recepţie şi constatare de diferenţe se foloseşte ca document de recepţie obligatoriu

numai în cazul:

37
 38

- bunurilor materiale cuprinse într-o factură sau aviz de însoţire a mărfii, care fac parte din
gestiuni diferite;
- bunurilor materiale primite spre prelucrare, în custodie sau în păstrare;
- bunurilor materiale procurate de la persoane fizice;
- bunurilor materiale care sosesc neînsoţite de documente de livrare;
- bunurilor materiale care prezintă diferenţe la recepţie;
- mărfurilor intrate în gestiunile la care evidenţa se ţine la preţ de vânzare.

În cazurile în care nu este obligatorie întocmirea NIR-ului, recepţia şi încărcarea în gestiune,

după caz, şi înregistrarea în contabilitate se fac pe baza documentului de livrare care
însoţeşte transportul (factura, avizul de însoţire a mărfii etc.).
În cazul în care bunurile materiale sosesc în tranşe, se întocmeşte câte un formular pentru
fiecare tranşă, care se anexează apoi la factură sau la avizul de însoţire a mărfii.
În condiţiile în care nu se înscriu datele valorice în Nota de recepţie şi constatare de diferenţe,
este obligatoriu ca acestea să se regăsească într-un alt document justificativ care stă la baza
înregistrării în contabilitate a valorii bunurilor.
În situaţia în care se constată diferenţe la recepţie, entităţile trebuie să stabilească prin
proceduri proprii informaţiile care trebuie să fie înscrise în Nota de recepţie şi constatare

38
 39

de diferenţe (ex: cantitatea şi valoare constatate plus/minus, persoanele care au făcut recepţia
şi alte menţiuni, în funcţie de necesităţi).

2. Contabilitatea stocurilor
Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric prin folosirea
inventarului permanent sau a inventarului intermitent.
Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanţ la o valoare mai mare decât valoarea
care se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop, valoarea stocurilor se
diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin reflectarea unei ajustări pentru depreciere.

3. Inventarierea
Contabilitatea stocurilor procedural este conectată cu regulile de inventariere stabilite
conform cadrului legal (OMFP 2861/2009):

- Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere

o potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, şi în conformitate cu
reglementările contabile aplicabile, răspunderea pentru organizarea inventarierii
revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are
obligaţia gestionării entităţii.
39
 40

În vederea efectuării inventarierii, persoanele responsabile aprobă proceduri scrise,

adaptate specificului activităţii, pe care le transmit comisiilor de inventariere.
Comisiile de inventariere_
- Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se
efectuează de către comisii de inventariere, numite prin decizie scrisă, emisă de persoanele
responsabile.
- În decizia de numire se menţionează în mod obligatoriu componenţa comisiei (numele
preşedintelui şi membrilor comisiei), modul de efectuare a inventarierii, metoda de inventariere
utilizată, gestiunea supusă inventarierii, data de începere şi de terminare a operaţiunilor.
- La entităţile al căror număr de salariaţi este redus, inventarierea poate fi efectuată de către
o singură persoană. În această situaţie, răspunderea pentru corectitudinea inventarierii
revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia
gestionării entităţii respective.
- Comisiile de inventariere sunt coordonate, acolo unde este cazul, de către o comisie
centrală, numită prin decizie scrisă.
- Comisia centrală de inventariere are sarcina să organizeze, să instruiască, să supravegheze
şi să controleze modul de efectuare a operaţiunilor de inventariere.
40
 41

- Comisia centrală de inventariere răspunde de efectuarea tuturor lucrărilor de inventariere,

potrivit prevederilor legale.
- Pentru desfăşurarea în bune condiţii a operaţiunilor de inventariere, în comisiile de
inventariere vor fi numite persoane cu pregătire corespunzătoare economică şi tehnică,
care să asigure efectuarea corectă şi la timp a inventarierii elementelor de natura
activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, inclusiv evaluarea lor conform
reglementărilor contabile aplicabile.
- Inventarierea şi evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii
se pot efectua atât cu salariaţi proprii, cât şi pe bază de contracte de prestări de servicii
încheiate cu persoane juridice sau fizice cu pregătire corespunzătoare.

- Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor supuse

inventarierii, contabilii care ţin evidenţa gestiunii respective şi nici auditorii interni sau
statutari.

41