Sunteți pe pagina 1din 9

CURS 10 – PROTETICA

Alegerea dintilor artificiali

 Importanta acestei etape


 Persoanele implicate
 Etapele parcurse
 Criteriile principale pentru alegerea dintilor artificiali

Importanta alegerii dintilor artificiali


 Alegerea si plasarea potrivita a dintilor artificiali in protezarea totala – functionala si placuta
estetic;
 Obtinerea unor proteze care sa para cat mai naturale (sa nu tradeze artificialul);
 Scopul final al etapei: proteze totale functionale, cu estetica excelenta, cu imbunatatirea
starii psihologice a pacientului.

Concepte in alegerea dintilor


 White – tipuri temperamentale – Hypocrate
 Pound – masuratori faciale
 Frush si Fisher – dentogenic – triada SPA
 Winkler – 3 puncte: biofiziologic, biomecanic si psihologic
 Leon Williams – legea armoniei

Persoanele implicate
1. Medicul:
- sa aiba cunostinte de anatomia CB, estetica, fiziologie a masticatiei si fonatiei;
- trebuie sa dea pacientului informatiile adecvate si sa ghideze pacientul in luarea
celei mai bune decizii
- sa cunoasca si sa inteleaga factorii fizici si biologici legati de pacient pentru o
restaurare cu efect estetic foarte bun
2. Tehnicianul:
- primeste si utilizeaza datele transmise de catre medic, prin intermediul
sabloanelor si a fisei pacientului
3. Pacientul:
- trebuie sa fie implicat in aceasta etapa; trebuie sa primeasca informatiile
necesare pentru alegerea dintilor;
- parerea lui trebuie luata in considerare;
- valorile societatii pentru sanatate si tinerete – consideratii psihologice si dentare
ce influenteaza alegerea dintilor;

Etapele alegerii dintilor artificiali


1. Trasarea de catre medic pe sabloane a liniilor de referinta; Notarea in fisa de laborator a
datelor pentru tehnician.
2. Alegerea dintilor frontali
3. Alegerea dintilor laterali
Datele preextractionale
 Foarte utile (cele cu pacientii dentati sau cu proteze pe care le-au acceptat cu
placere)
 Fotografii/Modele
 Datele din forografii/modele – modificarile biologice si cronologice date de varsta
(gradul de vizibilitate al IC sup, uzurile fiziologice)

Criterii de alegere a dintilor frontali


1. Marimea
2. Forma
3. Culoarea
4. Materialul

Alegerea marimii dintilor frontali


- Practic – se alege inaltimea IC sup – cu muchia incizala la nivelul planului de orientare
protetica si coletul la nivelul liniei surasului

Criterii de alegere a marimii dintilor frontali maxilari


 Marimea fetei
 Marimea arcadelor
 Distanta dintre arcade
 DVO
 Tipul constitutional

Alegerea in functie de marimea fetei


 latimea medie a IC = 1/16 din distanta bizigomatica
 latimea IL = 1/22 din latimea fetei
 latimea C = 1/19 din latimea fetei
 latimea celor 6 dinti frontali superiori: 1/3 din distanta bizigomatica
 Lee – latimea frontalilor superiori in functie de latimea nasului

Indicele Lee Lee – latimea frontalilor superiori functie de latimea nasului


- Distanta dintre fetele externe ale celor 2 aripi ale nasului corespunde cu cea care separa
varful cuspizilor celor 2 canini sup.
- Latimea IC superior = ¼ din aceasta distanta

Latimea dintilor frontali maxilari


 alegerea unor dinti artificiali prea mici (ca latime mezio-distala) – eroare comuna ce conduce
la un aspect nenatural al protezei totale
 numerosi autori si studii au ajuns la aceasta concluzie (Mac Gregor, Baer, Fenton, Walmsley)

Inaltimea dintilor frontali superiori


1. Varsta: dintii – mai scurti prin uzura, o data cu inaintarea in varsta (tineri: vizibilitate 2-3 mm
cand buza e relaxata, varstnici 1 mm sau dintii acoperiti complet de buza)
2. Lungimea buzei superioare: buza scurta – vizibilitate mare, buza lunga, vizibilitate mica si la
un pacient tanar
3. Supraocluzia: ocluzia adanca acoperita – dintii mai vizibili
4. Relatiile intermaxilare: disproportia intre marimea arcadei maxilare si a celei mandibulare –
influenteaza lungimea, latimea si pozitia dintilor pe arcada (progenie – d. mandib. mai lungi,
mandib. retrognata – d. mandibulari mai mici)
5. Distanta dintre cele 2 creste alveolare reziduale: mare – dinti mai lungi – vizibilitate mai
mica a bazei protezei – mai estetica
Forma dintilor frontali
 armonia dento-faciala si dento-somato-faciala – principiu de baza
 Williams (1911) – corelatia dintre forma IC sup. si conturul rasturnat al fetei (fata patrata,
ovoidala si ascutita)
 corelatia se face cu varsta, sexul si personalitatea pacientului (triada SPA; sex, personality,
age) Frush si Fisher

Triada SPA – Frush si Fisher


 Varsta – contradictie intre dorintele pacientului si principiile protetice – varsta inaintata –
semne ale uzurii dentare
 Sexul – femei (dinti gracili, mici, culoare deschisa, artificii de montare); barbati (dinti mari,
unghiuri accentuate, canini proeminenti)
 Perosnalitatea – cea mai grea corelatie – 3 tipuri:
1. Vigurosii – IC foarte aparenti, cu alura robusta si primitiva
2. Delicatii – IC gracili, fragili si stersi
3. Intermediarii – IC agreabili, moderat robusti, sanatosi si placuti – majoritatea
 Natura – cel mai placut aspect – formele care se armonizeaza cu ansamblul;
o Norma frontala: aspectul general al dintelui se integreaza in aspectul general al fetei;
o Norma laterala: dinte privit dinspre M/D – se adapteaza profilului fetei;
o Indicatoare pentru profilul facial: Trubyte trooth (Dentist’s Supply Company)

Alegerea culorii
Culoarea dintilor frontali
- cel mai important factor in alegerea dintilor – armonia culorilor mai importanta decat
armonia formelor
- se stabileste impreuna cu pacientul
- influentata de factori generali (varsta, rasa, sex) si factori locali (elementele faciale: culoarea
tegumentelor, parului, ochilor, buzelor, relatia crestelor)
- se alege cu o cheie de culori specifica fabricii ai carei dinti ii utilizam (Spofa, Vita)

Caracteristicile culorii
1. Nuanta HUE – lungimea de unda a radiatiei monocromatice (7 nuante – ROGVAIV)
2. Saturatia/ Puritatea culorii CHROMA – (rap. Cantitativ dintre culoarea spectrala si culoarea
alba);
3. Stralucirea VALUE – data de: energia radiata/ reflectata de corpul luminos si sensibilitatea
ochiului pentru diferite lungimi de unda ale spectrului luminos
Albert Munsell – Culoarea – fenomen tridimensional

Particularitati
- Varsta: pacient mai in varsta; dinte mai galben, mai putin luminos, mai saturat, mai putin
transparent (datorita uzurii0;
Modificarea lungimii d-lor: la tineri se reduce din colet – marginea incizala intacta; la varstnici
– se reduce din marginea incizala
- Sexul: dintii sunt mai deschisi la femei decat la barbati
- Personalitatea –la delicati – culoarea este mai deschisa; la vigurosi – mai inchisa
- Caractere etnice – dinti mai deschisi la occidentali decat la orientali si acestia mai deschisi
decat la persoanele de culoare/ indieni
- D. omologi – culoare identica, D. vecini – culoare diferita (IL mai cenusiu si deschis decat IC, C
mai galben – mai saturat si opac, Pm1 aceeasi culoare cu IC)
- Anomaliile dentomaxilare:
o retrognatie mandibulara – se aleg d. mai deschisi – par mai in fata
o prognatism mandibular – se aleg d. mai inchisi – par mai in spate

Conditii de alegere a culorii dintilor artificiali (Lejoyeux)


 La lumina zilei
 Pacientul in fata ferestrei
 Se umezeste cheia de culori
 Se privesc dintii 5-10 sec., apoi privirea aluneca pe fata pacientului
 Cea mai buna verificare – montarea celor 6 frontali pe sablonul de ocluzie
 Compararea cu cheia de culori – nu trebuie sa depaseasca 5 sec. (percepere scazuta a
saturatiei si stralucirii)
 Mediu neutru cromatic
 Se indeparteaza rujul si fardul de pe fata pacientilor
 Cavitatea bucala a pacientului la inaltimea ochilor medicului
 La inceputul sedintei de tratament (ochii medicului nu sunt obositi)
 Se compara culoarea in conditii diferite: uscat-umed, buza coborata-buza retractata

Alegerea materialului
- Acrilat
- Compozit
- Portelan

Proprietati Acrilat Portelan


Uzura in timp Poate fi rapida Lenta
Fragilitate Dur, dar nu crapa Fragil, poate crapa
Usurinta prelucrarii Usoara Mai grea
Estetica Poate fi excelenta Poate fi excelenta
Usurinta in modificare Da Da
Zgomot in timpul utilizarii Sunet discret la contact dinte- Sunet ascutit la contact
dinte
Retentia in baza protezei Chimica/+mecanica Numai mecanica

Criterii de alegere a dintilor laterali


1. Marime
2. Forma
3. Culoare
4. Material

Alegerea marimii dintilor laterali


 Functie de spatiul disponibil definit de 3 dimensiuni:
A. Dimensiunea mezio-distala
B. Dimensiunea ocluzo-gingivala
C. Dimensiunea vestibulo-linguala

A. Dimendiunea mezio-distala
 Cei 2 PM si cei 2 M – intre fata D a C-lui si limita anterioara a tuberozitatii
(maxilar)/tuberculului piriform (mandibula)
 Creasta mandibulara f. oblica distal – se renunta la montarea M2
B. Dimensiunea ocluzo-gingivala
- inaltimea dintilor posteriori = ½ distantei dintre cele 2 creste, din care se scade
grosimea bazei protezei (nu la edentatiile f. vechi);
- primul PM – armonizat cu C-ul;
- o data aleasa inaltimea PM, se aleg automat si M.

C. Dimensiunea vestibulo-linguala
- functie de latimea crestei: creasta lata, dinti lati, creasta ingusta, dinti ingusti;
- dinti mai inghsti decat cei naturali pentru a reduce presiunile pe creste;
- Reguli:
1. Fata linguala a dintilor laterali nu trebuie sa depaseasca verticala ridicata de pe
linia oblica interna
2. Regula lui Pound

Forma dintilor laterali


 Morfologia ocluzala a dintilor laterali – element esential;
 2 clase principale:
- dinti posteriori anatoformi – asemanatori dintilor naturali (pante de 20-30 grade)
- dinti posteriori functionali (neanatomici), cu fata ocluzala plana
 Alte 2 clase:
- dinti semianatomici (10-20 grade inclinarea pantelor cuspidiene)
- dinti speciali (tehnici de autor)

Indicatiile dintilor posteriori anatoformi


 Pacienti tineri edentati prematur si pacienti cu creste edentate proeminente;
 Vechi purtatori de proteze cu dinti cuspidati;
 Condili mandibulari alungiti si cavitate glenoida profunda;
 Inregistrarea RC fara dificultati;
 Rapoarte favorabile intre crestele edentate;
 Predominenta miscarilor de masticatie verticala.

Contraindicatiile dintilor posteriori anatoformi


 Pacienti varstnici si/creste foarte atrofiate;
 Pacienti cu abraziune mare si la dintii naturali;
 Miscari de masticatie predominent orizontale;
 Cavitate glenoida plata;
 Determinare dificila a RC;
 Raport nefavorabil intre creste.

Imitarea naturii in protezarea totala – Principii


1. pozitionarea dintilor ant. Si post. in aceeasi pozitie naturala in care s-au gasit
2. anatomia de baza a arcadelor trebuie sa fie potrivita cu dintii in toate contururile naturale
3. suprafata expusa a protezei trebuie sa imite cat mai bine culorile naturale – in stransa
interdependenta cu anatomia contururilor naturale

 Stiinta realizarii PT in colaborare cu arta usureaza pacientului geriatric mentinerea sanatatii


fizice si psihice
MONTAREA DINTILOR

Principii generale de montare a dintilor artificiali frontali


 Ratiuni estetice si fonetice
 Interesul crescut al pacientilor pentru estetica
 Simetria perfecta = un ideal mecanic
 Montarea e estetica cand dintii dau impresia de natural
 Cat mai aproape de ce face natura (E. Pound)
 Conceptia dentogenica a lui Frush si Fisher (triada SPA)

Principii generale de montare a dintilor artificiali laterali


- Biomecanic
- Functional
- Conservator

Tehnici clasice de montare a dintilor artificiali


 GYSI – montare conventionala cu dinti anatoformi
 PEDRO SAIZAR

Tehnica de montare Gysi


 Dinti anatoformi, cu pante cuspidiene intre 20 si 40 grade (creste suficient de proeminente,
condili mandibulari alungiti si cavitate glenoida adanca, predominenta miscarilor de
masticatie verticale)
 Articulator adaptabil/ semiadaptabil/ ocluzor
 Montare normala/ montare inversa
 Placuta de ocluzie mobila

Montarea normala – reguli generale de montare a dintilor frontali


1. fetele vestibulare ale dintilor frontali superiori trebuie sa se inscrie in curba vestibulara a
sablonului
din ratiuni fizionomice, dintii frontali superiori pot fi montati in afara crestei
2. marginea incizala a frontalilor superiori trebuie sa coincida planului de orientare protetica
3. incisivii inferiori – se monteaza cu axele verticale paralele si marginile incizale, in general, la
acelasi nivel
4. incisivii inferiori – cu marginea incizala inclinata vestibular, dar fara a iesi in afara
perimetrului de sprijin oferit de creasta edentata

Montarea dintilor frontali


 In laborator = montare standard
 Se individualizeaza la proba machetei, in functie de sugestiile si exigentele fizionomice ale
pacientului

5. in regiunea frontala – supraocluzie mare, inocluzie sagitala va fi mai mare – 5-6 mm;
1-2 mm si inocluzie sagitala (corelata cu propulsia fonetica a pacientului, daca aceste reguli
realizeaza o montare standard – poate fi individualizata la proba machetelor in cav. bucala
Montarea normala – reguli generale de montare a dintilor laterali
1. DINTII LATERALI SE MONTEAZA PE MIJLOCUL CRESTEI – axa interalveolara face cu planul
orizontal de orientare un unghi supero-intern de 70-80 grade/ cu axul vertical un unghi de 0-
10 grade
3. fiecare dinte articuleaza cu cate 2 dinti antagonisti (exceptie IC inferior si ultimul molar care
articuleaza cu cate 1 dinte)
 Rezulta unitati masticatorii de cate 3 dinti ( din ratiuni estetice)
4. Dintii sup. depasesc dintii inf. Spre V, in sens vestibulo-oral.
 Astfel nu se insera mucoasa jugala intre arcade
5. IM se realizeaza in RC

Reguli individuale de montare


Ele precizeaza:
- directia axului longitudinal in sens mezio-distal
- directia axului longitudinal in sens vestibulo-oral
- orientarea fata de planul de ocluzie

Orientarea montarii dintilor


 incepe cu dintii frontali sup., alternativ de o parte si de alta IC sup., IL sup. si C sup.
 apoi dintii laterali sup. PM1, PM2, M1, M2
 secventa de montare a dintilor inf.: M1, C, IC, IL, PM1, PM2, M2 de o parte si de alta

Respectarea regulilor de montare – Se obtin cele 3 curbe de ocluzie:


- curba sagitala Spee
- curba transversala Wilson
- curba incizala

Montarea laterala inversa


 Axa interalveolara – unghi mai mic de 80 grade cu planul orizontal de orientare
 Cuspizii vestibulari ai dintilor lat. inf. se monteaza in afara cuspizilor vestibulari superiori
 Unilateral/bilateral
 Ocluzie inversa frontala – ocluzie inversa totala

Ocluzia distalizata
 Pacientii cu anomalie clasa a II-a Angle, in perioada de dentat (supraocluzie mare si inocluzie
sagitala mare)
 M1 inf. se monteaza in distopozitie/ se renunta la Pm1 inf. si se monteaza M1 in pozitie
normala

Ocluzia mezializata
 Pacientii cu anomalie clasa a II-a la dentat (frontal cap la cap/ ocluzie inversa frontala)
M1 in angrenaj mezializat angrenaj normal cu spatiu de compensare intre Pm si C)

Preluarea reperelor de pe sablonul superior:


- curba vestibuara
- linia mediana
- liniile caninilor
Pe modelul superior:
- 2 linii (distanta dintre planul de ocluzie si linia surasului)
- liniile care marcheaza mijlocul crestelor
- pe model – folie de ceara = baza machetei
- dintii frontali – montare conform reperelor de pe placuta si soclul modelelor
- dintii lat. sup. pe mijlocul crestelor
- si frontalii sup. si lat. sup. – conform regulilor individuale ale lui Gysi
- Tehnica Pedro Saizar – mai simpla si rapida decat tehnica Gysi

Tehnica de montare in zona neutrala


 Culoarul de forte dintre m. oro-faciali si muschii limbii
 Dintii artificiali – montati in acest culoar (tonicitate normala/ modificata a celor 2 chingi)
 Mai ales la dintii inferiori
 Tehnica speciala de amprentare, ce stabileste „zona neutrala”
 D. frontali – mai spre V (buza nu are tonicitate si limba tonicitate si volum mari)
 D. frontali – mai spre L (orbicularul cu tonicitate crescuta si limba cu volum mic si pozitie
posterioara)

Tehnica Pedro Saizar


 Dinti anatoformi
 Placuta de ocluzie fixata pe fata ocluzala a bordurii de ocluzie a sablonului inferior

Alte tehnici de montare


 T. Ackermann
 T. Hanau
 T. Sears

Tehnica Hanau
 Quintetul Hanau (valoarea functionala a unei proteze):
- inclinarea pantei condiliene
- profunzimea curbei de compensatie a lui Spee
- inclinarea planului protetic de orientare in raport cu orizontala articulatorului
- inaltimea traiectoriei incisive determinata de placuta incizala
- inaltimea cuspizilor si angulatia pantei cuspidiene
 Dinti anatomici
 Articulator Hanau adaptabil

Tehnica Sears
 Teoria ocluziei monoplan (planurile inclinate sunt generatoare de forte orizontale)
 Dintii – suprafete de ocluzie plane – stabilitate si eficienta masticatorie
 Dintii – 4 categorii de unitati functionale (incizale, ocluzale triturante, echilibrante si
subocluzale)

Tehnica Ackermann
 Pasul elicoidal (dentata)
 Arcadele artificiale (pasul elicoidal modificat):
 PM si M inf. inclinati spre lingual, incisivii li, caninii spre V, in scop fizionomic)
 Pasul torsiunii – intre C si Pm1
Tehnica gerontologica
 Montare clasica cu artificii pentru naturalete, la pacientul varstnic
 Armonizarea cromatica cu varsta si tegumentele fetei (dinti mai inchisi la culoare)
 Imitarea uzurilor dentare tipice
 Schitarea retractiilor gingivale, etc.

Pregatirea machetei pentru proba


 Baza – modelata numai in regiunea frontala
 Marirea rezistentei machetei:
- Maxilar – bucata placa de baza pe baza machetei in zona boltii palatine
- Mandibula – sarma de 1.5 mm oral intre coletul dintilor si zona linguala centrala
 Verificarea marginilor machetei (asperitati, reproducerea fundurilor de sac)
 Obtinerea aspectului neted, lucios (para de aer)

Trimiterea machetei in laborator cu:


- sabloanele de ocluzie
- fisa de laborator