Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CARIA DE SMALŢ
Este o carie superficială şi începe sub placa bacteriană, ca urmare a acţiunii germenilor
acidogeni, activaţi de prezenţa glucidelor fermentante (ca, de exemplu, zaharoza).
Zonele de elecţie sunt feţele interproximale ale coroanelor, sub punctul de contact al fisurilor
existente aici.
Ramolismentul unei zone a smalţului corespunde clinic unei suprafeţe limitate, de consistenţă
moale, care se va pigmenta şi unde se va produce cavitatea cariei, într-un timp variabil.
Radiologie, într-o arie a smalţului se constată o mică ancoşă, pe faţa proximală (pe conturul
amelar), circumscrisă-radiotransparentă.
Aceasta se distinge dificil pe opacitatea coroanei, mai ales când este situată vestibular sau
lingual.
Evoluţia acestei leziuni carioase se face către limita amelo-dentinară, realizându-se apoi caria
de dentină.
CARIA DE DENTINĂ
Este o leziune carioasă profundă.
Aproape întotdeauna este precedată de o carie a smalţului şi propagarea procesului distructiv
este mai rapidă la copii, la care smalţul este subţire, iar tubulii intra- dentină şi ramificaţiile
lor sunt mai largi.
Focarul din dentină, de consistenţă moale, colorat alb-gălbui, virează către brun-negru şi
devine dur.
In acelaşi timp, pulpa dentară acţionează prin procese de apărare (scleroza dentinară pe
suprafaţa camerei pulpare).
în evoluţie, caria se măreşte ca întindere şi se adânceşte sub forma unei leziuni conice, al cărei
vârf este orientat către pulpa dentară; devine o cavitate bine definită, net transparentă.
în acest context, leziunea carioasă se apreciază în raport cu cavitatea pulpară, existând carii
nepenetrante şi carii penetrante.
Afectarea pulpei dentare este relevantă, manifestându-se prin răspunsuri dureroase la stimuli
chimici, fizici sau termici. Este stadiul de pulpită. Acest stadiu clinic, de hiperemie, poate
evolua, datorită infecţiei locale, cu gangrena pulpară, iar procesul infecţios se poate întinde
către apex.
Histologică
- Caria smalțului
- Caria dentinei
- Caria cementului
După clinică
- Acută – evolutia rapida, marginile rugoase ale leziunii, nu apare dentina secundara
- Cronică – cand afecteaza alt dinte, evolutie scăzută, marginile etede a leziunii = apare
dentia secundara, raparatorie , se micsoreaza camera pulpara, devine mai oapca.
În raport cu pulpa
- Caria simplă
- Caria complicată
- Caria sporadică
- Caria sistemică
- Caria generalizată
caria pe dinte inclus = Se întâlneşte rar şi se produce atunci când se dezgoleşte peretele osos
al sacului folicular sau în prezenţa unor pungi parodontale marginale. O altă posibilitate apare
când se face o extracţie a unui dinte vecin, însoţită de un proces inflamator local şi toate
aceste eventualităţi nu exclud acţiunea factorilor endogeni. Diagnosticul se stabileşte exclusiv
radiografic.
Caria ocluzala de tip K3 si K4 radiografic nu se depisteaza mereu din cauza stratului gros de
smalt.
Cariile smalţului, atunci când sunt evidenţiate radiografie, sunt superficiale (puţin adânci).
în stadiul în care caria a depăşit joncţiunea amelo-dentinară, imaginea radiologică devine
clară, bine vizibilă, fiind posibilă aprecierea extensiei pe suprafaţă şi în profunzime.
Radiografiile efectuate pentru depistarea cariilor aproximale şi a celor de colet, mai ales la
dinţii monoradiculari, precum şi a cariilor ocluzale la molari, sunt importante în aprecierea
grosimii stratului de dentină.
Acesta se constată între pereţii cariei şi camera pulpară (mai ales la nivelul coarnelor pulpare).
Se recomandă să se facă şi control radiografie după efectuarea unei obturaţii, consta- tându-se
astfel eventualele deficienţe de adaptare a obturaţiei la marginile cavităţii şi, în cazul
cavităţilor profunde, se poate aprecia spaţiul dintre obturaţie şi camera pulpară.
Defectele cementului in zona coletului si radacinii au forma de semiluna, mai des se intilnesc
la persoanele in varsta sau la bolnavii cu parodontita ce au pungi gingivale adanci,
xerostomie, depuneri. Ele trebuie deosebite de adanciturile in zona coletului ce reprezinta
fenomen normal in acesta zona, ce sunt explicate prin volumul mai mic si lipsa smaltului in
aceste structuri anatomice. Trebuie de luat in consideratie si faptul ca leziunile carioase au o
intindere mare dea lungul radacinii.