Sub. 3.

Alimentaţia vacilor de lapte în sezonul de iarnă

Urmăreşte : adaptarea hrănirii la cerinţele specifice ale fazei de lactaţie în care

se află şi la comportamentul individual.
Furaje utilizate :
Fânuri: 6-8 kg/cap şi zi (minim 2-3 kg/cap/zi, maxim 10-12 kg/cap/zi
(cantităţile mari de fân, datorită densităţii energetice reduse pot limita
producţia).
Suculente- siloz 20-40 kg/cap/zi, sfeclă 15-20 kg/cap/zi
(mai pot fi utilizate : borhotul de bere 8-12 kg/cap/zi, şi semisilozurile sau
semifânurile 8-15 kg/cap/zi).
Concentrate: se asigură la vaci cu producţie de peste 10 l lapte în cantitate de
0,25-0,35 kg/l lapte
Grosiere (preparate): se pot utiliza la vaci cu producţii sub 10 l lapte, în
cantitate de 3-5 kg
În general ca pondere în structura raţiilor participă:
- fibroasele 20-30 %
- suculentele 40-60%
- concentratele 20-40%
În funcţie de structura raţiei de bază amestecurile de concentrate se utilizează ca
structuri de corecţie :
- la raţiile pe bază de fân de graminee, siloz de porumb, în structura
amestecurilor de concentrate se introduc în proporţie de 15- 40 % tărâţele,
şroturile;
- la raţiile bazate pe fânuri, semisilozuri de leguminoase, se introduc în
amestecurile de concentrate, în proporţie ridicată, cereale : porumb, orz, grâu.

Sub. 17. Alimentaţia vacilor în lactaţie în sezonul de vară

Urmăreşte : adaptarea hrănirii la cerinţele specifice ale fazei de lactaţie în care

se află şi la comportamentul individual.
Furaje utilizate
Furajele verzi provenite de pe pajişti naturale sau cultivate pot acoperi 60 – 100
% cerinţele animalelor;
Cantități -60 – 80 Kg/ zi şi pot asigura producţii de 13 – 15 l lapte pe zi.
Peste acest nivel productiv se impune suplimentarea raţiei cu amestecuri de
concentrate în cantitate de 0,1 – 0,3 Kg / l lapte;
Reguli de utilizare a furajelor verzi :
 trecerea treptată în 10 – 14 zile de la regimul de iarnă la furaje verzi;
 premergător administrării furajelor verzi se asigură un tain cu furaje
uscate;
1
  furajele verzi nu se vor folosi încinse, plouate sau cu rouă;
 lucerna şi trifoiul se vor administra sub formă pălită;
 dacă la culturi s-au utilizat îngrăşăminte chimice cu azot se va efectua un
control de dozare a nitriţilor –nitraţilor, pentru prevenirea intoxicaţiilor;
 hrănirea cu furaje verzi impune întocmirea unui conveier
 cea mai eficientă metodă de asigurare a furajului verde este păşunatul
raţional care impune: asigurarea unui păşunat permanent, parcelarea
păşunilor, urmărirea duratei de păşunat şi a celei de refacere a parcelelor.
Tehnica de alimentaţie a vacilor de lapte:
- perioada colostrală;
-imediat după fătare - terciuri apoase din tărâţe sau amestecuri de concentrate şi
fân de bună calitate ( de preferinţă de leguminoase ).
- alimentaţia în primele 3 luni de lactaţie ; după perioada colostrală se
introduc în raţie furajele suculente astfel încât la 10 zile de la fătare, raţia să fie
completă.
Raţia se calculează în funcţie de producţia realizată şi se adaugă un supliment de
concentrate peste valorile de necesar pentru evidenţierea potenţialului productiv,
până când animalul răspunde pozitiv prin creşterea producţiei.
- alimentaţia în restul perioadei de lactaţie ; după 3 luni de lactaţie raţiile
vacilor vor fi calculate conform cerinţelor nutritive în funcţie de producţia
realizată.
Vara
- la producții de 13 – 15 l lapte – furaje verzi 60 -80 kg
- la producții peste 15 l lapte, se adaugă concentrate 0,1 -0,3 kg/l lapte
Iarna
- la producții de până la 10 l lapte –grosiere 40%, suculente 50%, fibroase
10%
- la producții peste 10 l lapte - grosiere 10%, suculente 50%, fibroase 20%
și concentrate 10%

Sub 6. Alimentaţia vacilor în gestaţie avansată

Urmărește asigurarea cerințelor nutritive pentru dezvoltarea fătului şi

acumularea substanţelor nutritive de rezervă
În perioada de la înţărcare şi până cu 21 zile înainte de parturiţie necesarul se
calculează ca pentru o producţie de 7 l lapte; în perioada următoare până la
fătare corespunzător unei producţii de 9 l lapte;
La vacile primipare şi la cele în stare de întreţinere necorespunzătoare se va
asigura un supliment pentru creștere și respectiv refacere;
Pregătirea vacilor pentru fătare este necesară datorită neconcordanţei între
cerinţele nutritive ridicate datorită ascendenţei curbei de lactaţie şi apetitul mai
redus care determină o ingestă de furaje mai scăzută cu cca 20 %;

2
furajele administrate trebuie să fie de calitate, uşor digestibile, nu prea
voluminoase, uşor laxative
Iarna
fibroase 6 – 9 Kg/ zi,
Suculente: cantităţi reduse 10 – 15 Kg, 30 – 35 % şi se exclud din raţie cu 12 –
14 zile premergător parturiţiei, silozurile și semisilozurile se pot da până la
parturiție
Concentrate:1 – 4 Kg, prin care trebuie să se asigure şi partea minerală 120 –
150g;
Vara - furajele verzi în cantităţi de 40 – 60 Kg pot asigura 75 – 80 % în
structura raţiei, diferenţa fiind reprezentată de amestecurile de concentrate.

Sub. 23. Alimentaţia vacilor de lapte în perioada colostrală

Imediat după fătare vacilor li se pot administra terciuri apoase din tărâţe sau
amestecuri de concentrate şi li se va asigura accesul la un fân de bună calitate
( de preferinţă de leguminoase ).
Până la sfârşitul perioadei colostrale se vor administra 4 – 7 Kg fibroase şi 2,5 –
3,5 Kg concentrate.
Alimentaţia în primele 3 luni de lactaţie ; după perioada colostrală se introduc
în raţie furajele suculente astfel încât la 10 zile de la fătare raţia să fie completă.
În primele 3 luni de lactaţie producţia de lapte este în ascendenţă, fapt care
impune calcularea raţiei în funcţie de producţia realizată şi adăugarea unui
supliment de concentrate peste valorile de necesar pentru evidenţierea
potenţialului productiv, până când animalul răspunde pozitiv prin creşterea
producţiei.

Sub. 26. Alimentaţia vacilor după 3 luni de lactaţie

După 3 luni de lactaţie raţiile vacilor vor fi calculate conform cerinţelor nutritive
în funcţie de producţia realizată.
Vara
- la producții de 13 – 15 l lapte – furaje verzi 60 -80 kg
- la producții peste 15 l lapte, se adaugă concentrate 0,1 -0,3 kg/l lapte
Iarna
- la producții de până la 10 l lapte –grosiere 40%, suculente 50%, fibroase
10%
- la producții peste 10 l lapte - grosiere 10%, suculente 50%, fibroase 20%
și concentrate 10%

Sub 8. Alimentaţia vacilor performante

Vacile cu producţii mari de lapte peste 6000 l lapte / lactaţie,

3
  au un metabolism general crescut ( cu predominarea catabolismului ),
 funcţii intense ale organelor interne,
 digerarea hranei de 1,5 ori mai rapidă
 perioade de rumegare mai dese decât vacile cu producţii scăzute,
 utilizează mai bine hrana ingerată pentru producţia de lapte;
În SUA, furajele de volum reprezintă 60 – 64 % iar concentratele 36 – 40 %.
În Franţa– raportul concentrate voluminoase este de 50 /50
În funcţie de evoluţia curbei de lactaţie concentratele pot reprezenta
 60 % la începutul lactaţiei,
 40 % la mijlocul lactaţiei şi
 25- 30 % spre sfârşitul perioadei de lactaţie şi în perioada de repaus
mamar;
O importanţă deosebită prezintă o pregătire foarte bună pentru fătare şi
asigurarea unei perioade de repaus mamar ( 75 – 90 zile ).
Înţărcarea acestor vaci este dificilă fiind necesare
-reducerea numărului de mulsori
- reducerea şi chiar excluderea concentratelor,
- înlocuirea unei părţi din fibroase prin furaje grosiere;
După înţărcare trebuie să se revină treptat la o hrănire abundentă şi completă,
utilizându-se furaje cu digestibilitate ridicată şi concentrate cu efect laxativ
( tărâţe de grâu, făină de ovăz ), reprezentând 25 - 30% din structura raţiei.
Această recomandare se bazează pe obişnuirea microsimbionţilor la raţiile de
după parturiţie, bazate pe cantităţi mari de concentrate. Este necesară o
supraveghere atentă a evoluţiei edemului antepartum al ugerului;
Iarna
fibroase 7 – 10 Kg ( 50 % leguminoase ),
rădăcinoase 35 – 40 Kg, furaje murate 40 – 45 Kg şi
concentrate 0,3 – 0,35 Kg / l lapte,
Vara
furaje verzi 70 – 100 Kg şi concentrate 0,3 Kg / l lapte.
În amestecurile de concentrate vor fi asigurate furajele minerale
raţiile pentru vacile recordiste se vor întocmi individual şi se vor împărţi în 4 – 5
tainuri.

Sub.13. Alimentația taurilor de reproducţie

Urmãreşte:
 -menţinerea ‘’ condiţiei de reproducţie’’;
 -obţinerea unei spermaproducţii bune cantitativ, calitativ
 -diferenţierea nivelului de hrãnire în funcţie de utilizarea la montã
 -administrarea de furaje de calitate, variate şi excluderea din raţii a
celor cu efect negativ: grosiere, borhoturi, furaje alterate.
-satisfacerea necesarului în principalele macroelemente se face prin 7 g Ca , 5 g
P şi 7 g sare / 100 Kg corp;
4
-dintre vitamine, precizăm necesarul de vitamina A care este de 30 – 50 mii. UI,
respectiv 50 mg caroten / 100 Kcorp.
Furaje administrate :
Iarna :
- fibroase - 8 - 10 kg din care 2 - 3 kg fân de leguminoase
- suculente 10 - 15 kg - sfeclã sau siloz de bunã calitate, 6 - 8 kg -
morcovi
- amestecuri de concentrate - 3 - 6 kg.
Aceste amestecuri au în structurã - ovãz 30 -50 %; porumb 20 - 30 %; mazãre
sau şroturi 10 - 15 %; drojdii furajere 3 - 5 %; sare 1 %; cretã furajerã 1 - 1,5 %;
fosfaţi 0,5 - 1 %; premix vitamino mineral 1 %. Pentru asigurarea valorii
biologice a proteinei din raţie, se mai pot administra 6 – 7 l lapte smântânit sau 6
– 8 ouă.
Vara :
- furaje verzi pălite – 15 – 25 Kg ( leguminoase sau amestecuri de graminee
şi leguminoase ) pot substitui până la 50 % din cantitatea de fân.
- Până la acoperirea cerinţelor raţia se completează cu fân şi amestec de
concentrate.
Sub.22. Alimentaţia tineretului taurin destinat prăsilei, după înţărcare
Înţărcarea
La 3 luni la tineretul destinat îngrăşării,
la 4 – 6 luni pentru viţele de reproducţie
şi 6 – 7 luni pentru tăuraşi.
La înţărcare viţeii trebuie să aibe o greutate corporală de 100 – 120 Kg şi
să consume 0,7 – 1 Kg amestec de concentrate şi cca 1 Kg de fân;
După înţărcare - alimentaţie normată, în funcţie de sporurile medii zilnice
planificate;
Alimentaţia tineretului taurin 3 – 6 luni
În alimentaţie se introduc sortimente noi de furaje : semifânuri, semisilozuri şi
silozuri de bună calitate;
Iarna
- Fibroase 2 – 2,5 kg
- Suculente 4- 6 kg
- Concentrate 1 – 1,5 kg
Vara
- Masă verde 6 – 10 kg
- Concentrate 1 – 1,5 kg
-
Alimentaţia tineretului taurin din categoria 6 – 12 luni

5
 Alimentaţia acestei categorii are în vedere că rumenul şi întregul complex
gastric devine funcţional de la 8 – 9 luni, vârstă după care pot fi utilizate toate
categoriile furajere.
Alimentaţia se face normat în funcţie de sex, rasă, etc. urmărindu-se
atingerea unei greutăţii corporale specifice rasei.
 - la tăuraşi în raţie, predomină fibroasele şi concentratele,
 - la viţele se utilizează în cantităţi progresive furajele suculente şi chiar
grosiere cu o diminuare a cantităţilor de fibroase şi concentrate.
Iarna
fibroase 2 – 3 kg ( 50 % leguminoase ),
furaje însilozate 6 – 10 kg sau 6 – 8 Kg sfeclă,
la tăuraşi şi 3 – 4 Kg morcovi şi 1,5 – 2,5 Kg amestec de concentrate ( prin
care se asigură şi ingesta a 50 – 60 g cretă furajeră, 25 – 30 g fosfaţi, 25 – 35 g
sare ).
La viţelele de reproducţie după vârsta de 8 – 9 luni se pot folosi şi 1 – 2 Kg
furaje grosiere sub formă preparată;
Vara –
furajul verde 15 – 25 Kg
concentrate 1 – 1,5 Kg.
La tăuraşi se utilizează 1 – 2 Kg fibroase cu reducerea furajului verde.
Alimentaţia tineretului taurin 12 – 18 luni
Urmăreşte obţinerea, la sfârşitul perioadei, a unei dezvoltări corporale specifice
sexului şi rasei ( 380 – 400 Kg la viţele şi cca 550 Kg la tăuraşi ) .
Iarna:
Fibroase 3 – 4 kg
Suculente 10 – 15 Kg sfeclă sau 15 – 20 Kg siloz
concentrate 1 – 1,5 kg pentru viţele pregătire pentru montă
3 – 5 Kg pentru tăuraşi.
La viţele se recomandă şi 1 – 3 Kg furaje grosiere preparate.
Vara : furaje verzi 30 – 35 kg , pentru viţele până la constituirea loturilor de
pregătire pentru montă când raţia se suplimentează şi cu 1 – 1,5 Kg amestec de
concentrate.
La tăuraşi li se administrează 1 – 2 Kg fibroase, 20 – 25 Kg furaje verzi pălite şi
2 – 4 Kg amestec de concentrate.
După vârsta de 18 luni, în funcţie de starea fiziologică se constitue:
“ lotul de viţele montate” care rămân sub observaţie până la confirmarea
gestaţiei,
“lotul de juninci “- format din viţelele diagnosticate gestante,
“ lotul de viţele cu tulburări de reproducţie”.
Alimentaţia se diferenţiază astfel : lotului de viţele montate I se
administrează cantităţile maxime de furaje prezentate la categoria 12 – 18 luni şi
un supliment de concentrate de 2 – 2,5 Kg. La lotul de juninci se aplică
alimentaţia specifică vacilor gestante, iar lotul de viţele cu tulburări de

6
reproducţie este destinat de obicei îngrăşării, asigurându- se o alimentaţie
corespunzătoare sistemului de îngrăşare utilizat.

Sub 20. Alimentaţia tineretului taurin destinat îngrăşării în sistem intensiv

Îngrăşarea baby – beef normal
-sacrificarea- la vârsta de 12 – 15 luni ( 360 – 400 zile ), la greutatea minimă de
450 Kg;
-sporurile medii zilnice sunt de 0,9 – 1,1 Kg;
-consumurile specifice – 4.65 – 5,34 UFC / Kg spor;
Îngrăşarea se realizează în patru faze :
Faza I -1 – 70 zile- perioada de alăptare
Alimentaţia - colostru, substituent de lapte şi obişnuirea cu furaj combinat şi
granule de lucernă;
Faza II - 71 – 130 zile
Alimentația - furaj combinat 2,2 Kg şi granule de lucernă 0,8 Kg;
Faza a III – a de creştere îngrăşare ( 131 – 260 zile )
furaje combinate 3,4 Kg / zi
fibroase cca 2 Kg
obişnuirea treptată cu furaje însilozate 2 – 8 Kg
Faza a IV – îngrăşare finisare- aceeaşi structură de raţie, în cantități mai mari

Sub. 2. Îngrăşarea tineretului taurin- sistem semiintensiv; pe bază de

fibroase, grosiere, melasă, uree.
Valorificarea tăuraşilor îngrăşaţi- la 17 – 25 luni, la greutăţi de 450 – 550 Kg;
Sporurile medii zilnice sunt de 700 – 900 g;
Consumurile specifice sunt de 3,2 -7,6 UFC / Kg spor; (INRA, 1998).
Deși asigură smz mai mici, iar consumul specific e mai mare decât în sistemul
intensiv, este mai economic, deoarece se folosesc cantități mari de furaje mai
ieftine, ca suculentele, borhoturile, etc.

Preluarea viţeilor se face la 4 – 6 luni, la greutăţi de 120 – 150 Kg, după

înțărcare.
Îngrășarea durează 12 – 16 luni și se împarte în trei subperioade:

 de acomodare ( carantinizare ) : 15 – 30 zile;

 de îngrăşare propriu-zisă : 300 – 420 zile ;
 de finisare : 25 – 35 zile.
Tehnica de alimentaţie
În perioada de acomodare carantinizare, în primele 2 – 3 zile se administrează
numai fân de lucernă de foarte bună calitate, se asigură adăparea individuală şi
medicaţia antistress şi se realizează obişnuirea cu cantităţi crescânde de
concentrate. Spre sfârşitul perioadei se face obişnuirea tăuraşilor cu furajele pe
baza cărora se va realiza îngrăşarea.

7
În perioada de îngrăşare propriu zisă ponderea cea mai mare în structura raţiilor
o au furajele pe baza cărora se face îngrăşarea 55 – 65 %, fibroase 10 – 15 % şi
concentrate 20 – 30 %;
În perioada de finisare se reduce ponderea furajelor pe baza cărora se face
îngrăşarea la 30 – 40 %, creşte ponderea fibroaselor la 20 – 25 % şi a
concentratelor la 35 – 45 %. Aceste modificări au drept scop asigurarea
condiţiilor de calitate ale cărnii, prin corectarea efectului negativ al unora din
furajele de bază din perioada de îngrăşare ( borhoturile, silozurile).
Îngrăşarea pe bază de fibroase, grosiere cu adaos de melasă şi uree
-fibroasele şi grosierele mărunţite se umectează cu o soluţie de melasă cu uree
( 9/1) în cantitate de 250-300 l / tona de furaj. Acest amestec asigură în raţie 50
– 60 %, diferenţa fiind completată în proporţii egale prin suculente şi
concentrate.

Sub. 5. Îngrăşarea tineretului taurin în sistem semiintensiv cu furaje

însilozate
Îngrăşarea în sistem semiintensiv cu furaje însilozate e una din cele mai
răspândite variante.
Raţiile sunt pe bază de porumb siloz 50 – 60 %, fibroase 30 % şi concentrate 10
– 20 %.
- silozul de porumb cu bobul în pârgă, de amestecuri de graminee cu
leguminoase, de coceni de porumb cu melasă 2 – 4 % şi uree 5 % 0, coceni
de porumb însilozaţi cu tăiţei de sfeclă etc;
Silozul se administrează în cantitate de 10 – 30 Kg, reprezentând 60 % în
structura raţiei, în completare asigurându-se fibroase, grosiere şi
concentrate sau amestecuri furajere (AF);
30 % din necesarul azotat poate fi acoperit prin uree, incorporată în amestecul de
concentrate sau în AF, avându-se în vedere verificarea cantităţii
administrate care trebuie să corespundă unei doze de 30 g / 100 Kcorp;
în structura AF pot participa :
fibroase 10 – 20 %
grosiere 10 – 30 %
borhot 25 – 35 %
concentrate 10 – 20 % (pot fi utilizate gozuri, şroturi de in, bumbac, rapiţă etc).
minerale – cretă furajeră 0,5 -1 %
- fosfaţi 0,5 %
- sare 0,5 – 1 %
- premix vitamino mineral 0,5 – 1 %

8
Sub.11. Îngrăşarea semiintensivă a tineretului taurin cu produse secundare
industriale
- borhoturi 20 – 40 Kg /zi,
- fibroase 1 - 2 Kg,
- grosiere 3 – 4 Kg
- concentrate 2 – 3 Kg.
În structura AF sau a amestecurilor furajere unice AFU borhoturile pot participa
în proporţie de 30 – 40 %,
fibroase 10 – 15 %,
grosiere 30 – 35 % ,
concentrate 10 – 20 %,
minerale 1,5 – 3 % (sare, cretă furajeră şi fosfaţi);
- tăiţeii de sfeclă proaspeţi 25 – 35 Kg / zi, sau în structura AF sau a AF
unde pot avea o pondere de până la 60 %,

Sub 19. Îngrăşarea tineretului taurin în sistem semiintensiv pe bază de

rădăcinoase, bostănoase
- sfecla furajeră poate fi utilizată în cantităţi de 15 – 20 Kg, reprezentând
cca
30 – 40 % din valoarea nutritivă a raţiei. Până la 50 – 60 % se completează
cu siloz, bostănoase, cartofi fierţi apoi cu voluminoase celulozice 20 – 25 %
şi concentrate 10 – 20 %.

Sub. 21 Alimentaţia tineretului taurin destinat îngrăşării în sistem extensiv.

Recondiţionarea şi îngrăşarea bovinelor adulte reformate
 Îngrăşarea în acest sistem se bazează pe utilizarea furajelor voluminoase –
celulozice şi a suculentelor;
 Sporurile medii zilnice sunt mici de 0,5 – 0,6 Kg;
 Consumurile specifice sunt ridicate 5,04 - 12,02 UFC la 500 kg / Kg
spor;
 Se pretează la îngrăşarea în acest sistem tineretul taurin în vârstă de peste
15 – 18 luni;
 Finisarea – furaje concentrate
 Datorită sporurilor medii zilnice mici îngrăşarea se desfăşoară pe
parcursul mai multor sezoane,
 Tehnica de alimentaţie
Vara
se recomandă păşunatul :40 – 60 Kg/ cap/zi.
Cu cca 30 zile premergător scoaterii la păşune tăuraşii trebuie castraţi.
Dacă finisarea se efectuează vara, raţia se suplimentează cu 1 – 1,5 Kg de
concentrate.
Iarna
Fibroase 1 – 1,5 Kg / 100 Kcorp,

9
grosiere o,5 – 1 Kg / 100 Kcorp
suculente 4 – 6 Kg / 100 Kcorp. Pot fi utilizate şi amestecuri furajere unice în
care fibroasele şi grosierele reprezintă 40 – 50 % iar suculentele 50 – 60 %.
În perioada de finisare se administrează concentrate în cantitate de 1 – 1,5 Kg/
cap /zi.

Sub. 21, 28.. Recondiţionarea şi îngrăşarea taurinelor adulte reformate

Se urmăreşte refacerea ţesuturilor musculare şi uşoare depuneri de grăsime;
Durata oscilează în funcţie de starea de întreţinere : 45 – 90 zile;
Sporurile medii zilnice sunt de 500 – 800 g;
Consumurile specifice : 10,68 – 15,26 UFC/ Kg spor.
Tehnica de alimentaţie
Vara -furaje verzi 60 – 80 Kg / cap / zi
-concentrate 1,5 – 2,5 Kg / cap / zi.
Iarna - AFU în care fibroasele reprezintă 10 – 15 %, grosierele 20 – 40 %,
suculentele 5o – 60 % şi concentratele 10 – 15 %.

Ovine

Sub. 16. Alimentaţia oilor mame în perioada de pregătire pentru montă

și montă.
Cerinţele nutritive ale oilor se diferenţiază în funcţie de starea fiziologică,
greutatea corporală şi de producţia de lână
Perioada de pregătire pentru montă are o durată de 2 – 3 săptămâni. În această
perioadă se practică o alimentaţie stimulativă, de tip flushing, prin care se
urmăreşte favorizarea intrării oilor în călduri şi a ovulaţiei.
Pregătire montă: furaj verde de pe păşune 6 – 8 Kg / cap / zi,
amestec de concentrate 0,2 – 0,3 Kg.
În perioada de montă - cantitatea de concentrate creşte la 0,3 – 0,4 Kg / cap / zi

Perioada de gestaţie
Este împărţită în două subperioade : prima parte a gestaţiei ( primele 90 de zile )
şi a doua parte ( ultimele 60 de zile ).
În prima parte a gestaţiei cerinţele de energie şi substanţe nutritive cresc foarte
puţin peste cerinţele de întreţinere deoarece fetusul creşte doar cu 12 – 13 % din
greutatea de la naştere. Datorită acestui fapt cerinţele nutritive pot fi acoperite
prin furajele specifice sezonului fără a necesita suplimentarea raţiei cu
concentrate .
Într-o primă perioadă din partea întâi a gestaţiei oile au posibilitatea să
păşuneze otava, porumbiştile sau pe culturile de rapiţă furajeră, o cantitate de 6
– 8 Kg / cap şi zi. La intrarea în stabulaţie raţia cuprinde furajele specifice,
respectiv fibroase 1 – 2 Kg, grosiere ,de preferinţă vreji de mazăre sau de soia,
0,5 – 1 Kg şi suculente , sfeclă, siloz sau semisiloz 1 – 2 Kg / cap / zi.
10
Alimentaţia oilor în gestaţie avansată
• În această perioadă fetusul creşte cu 85 – 88 %;
• Metabolismul mamei creşte cu 20 % ;
• Greutatea corporală a oii poate creşte cu 10 – 12 Kg
• Se creează rezerve pentru susţinerea producţiei de lapte viitoare;
• Cerinţele cresc mult în special pentru proteină dar şi pentru Ca şi P;
• Carenţele nutriţionale se vor reflecta în special asupra producţiei de
lână care înregistrează pierderi datorită strangulării acesteia.
În raţia oilor în gestaţie avansată se utilizează :
fibroase 1,5 – 2 Kg ,
suculente 0,5 – 1 Kg de preferat semisiloz sau semifân. În cazul utilizării sfeclei
sau silozului cu 2 săptămâni înainte de fătare sunt eliminate din raţie.
Concentrate 0,3 – 0,5 Kg / cap / zi.

Sub. 24. Alimentaţia oilor în lactaţie şi a mieilor sugari

Alimentaţia oilor în prima parte a lactaţiei.
Prima parte a lactaţiei corespunde perioade de alăptare şi poate avea o durată de
2 – 3 luni.
Subnutriţia în această perioadă determină scăderea lânii şi reducerea producţiei
de lapte;
Stabulaţie :
- fibroase 1,5 – 2,5 Kg,
- grosiere o,5 Kg,
- suculente reprezentate prin sfeclă sau siloz 2 – 3 Kg,
- concentrate 0,4 – 0,8 Kg.
Trecerea de la regimul de stabulaţie la păşunat se realizează în mod treptat.
Premergător scoaterii pe păşune se asigură un tain de fibroase;
Păşunat
- furaj verde 6 – 8 Kg
- amestec de concentrate 0,4 – 0,7 Kg/ cap / zi;
În partea a doua a lactaţiei
6- 8 Kg furaj verde de pe păşune, fără alte suplimente, decât sarea bulgări.
ALIMENTAŢIA MIEILOR SUGARI
Alimentaţia care se practică ,trebuie să aibe în vedere că viteza de creştere a
mieilor în perioada de alăptare este puternic influenţată de producţia de lapte a
oii precum şi de consumul timpuriu al hranei nelactate, în funcţie de etapizarea
funcţiilor digestive, şi anume :
0 – 3 săptămâni, activitatea cu precădere a stomacului glandular;
3 – 8 săptămâni, este o perioadă de tranziţie
după 8 săptămâni mielul devine “ rumegător “.
de la 0 – 3 săptămâni : la cca 30 minute de la fătare, după ce i s-au acordat
îngrijirile necesare mielul trebuie ajutat să sugă. Laptele colostral pe

11
parcursul a trei zile reprezintă singura hrană a mielului. Suptul de colostru este
absolut obligatoriu, chiar şi în cazul alăptătii artificiale.
În primele 3 săptămâni de viaţă dependenţa mamă – miel este aproape absolută,
el trebuind să consume 0,8 – 1 l lapte, realizând un spor mediu zilnic de 200 g,
deci cu un consum specific de 4 – 5 l lapte / Kg spor;
De la 10 – 12 zile, este necesar ca mielul să fie obişnuit cu consumul furajelor
vegetale : fân vitaminic şi amestecuri de concentrate, în compartimente separate,
unde au acces numai mieii, numite “ mielar “ sau “ şcoală “;
Amestecul de concentrate administrat în această perioadă trebuie să asigure
minimum 18 % PB, având în structură : cereale 50 – 60 %, şroturi 15 – 20 %,
tărâţe 10 – 15 %, lapte praf până la 10 %, drojdii furajere 3 – 5 %, cretă furajeră
1 – 1,5 %, fosfaţi 0,5 – 1 %, sare 1 % şi premix vitamino-mineral 1 %.
Perioada de la 3 – 8 săptămâni
-mielul consumă pe lângă lapte un fân de bună calitate, de preferinţă de
leguminoase şi un amestec de concentrate care să asigure 16 % PB.
Hrănirea suplimentară cu fibroase şi concentrate, pe lângă aportul nutritiv mai
are şi următoarele efecte :
• stimularea dezvoltării tubului digestiv şi a capacităţii de digerare ;
• intensificarea motilităţii rumenului ;
• dezvoltarea stratului papilar;
• dezvoltarea microflorei specifice şi a echipamentului enzimatic.
Proporţiile dintre diferitele componente ale raţiei sunt foarte importante,
deoarece o hrănire predominant lactată favorizează dezvoltarea cu
precădere a stomacului glandular în detrimentul celorlalte compartimente,
fibroasele determină dezvoltarea capacităţii rumenului, concentratele în
exces pot genera starea de acidoză şi abcese ale ficatului.
După 8 săptămâni, când tineretul ovin ajunge în stadiul de rumegător, raţia
poate fi alcătuită din fibroase sau masă verde şi amestecuri de concentrate
în cantitate de 150 – 250 g / cap / zi, care trebuie să asigure 14 % PB.

Sub. 14. Alimentația tineretului ovin destinat îngrăşării

a) Îngrăşarea mieilor de lapte –sacrificarea mieilor se realizează în preajma
sărbătorilor de Paşti. Mieii sunt sacrificaţi la 60 – 90 zile şi la greutăţi de 14 – 16
Kg la rasele de lână şi 20 Kg la rasele de lână – carne.
Alimentaţia se bazează pe
consumul de lapte 0,7 – 1,2 Kg,
de la 7 – 8 zile mieii au acces la un fân de bună calitate şi la un amestec de
concentrate;
Sporurile medii zilnice sunt de cca 300 g cu un CS de 1,83 – 2,13 UFC ;
b) Îngrăşarea intensivă a tineretului ovin – în acest sistem tineretul este
preluat

12
după înţărcare la 60 – 75 zile şi greutăţi de 16 – 20 Kg şi este supus îngrăşării
până la 6 – 8 luni la greutăţi de 40 – 45 Kg .

Perioada de acomodare- furaj verde pălit sau fân şi cantităţi crescânde de

amestec de concentrate, realizându-se şi obişnuirea cu AF sau AFU.
Faza de îngrăşare- raţii de tip concentrat care să permită obţinerea unor sporuri
de 250 – 300 g / zi cu un consum specific de 3,4 – 3,81 UFC /Kg spor.
În raţie se utilizează 0,4 – 0,6 Kg fân ca atare şi AF , sau AFU prin care se are în
vedere asigurarea unei ingeste de 0,4 - 0,6 Kg fân / zi pentru prevenirea
indigestiilor.
În structura AF sau AFU participă : fân mărunţit 20 – 30 %, grăunţe de cereale
( porumb,orz ) 50 – 60 %, furaje proteice vegetale 7 – 15 % ( mazăre, şroturi ),
melasă 6 – 8 %, sare 2 – 3 %, cretă furajeră 1 – 1,5 %, fosfaţi 0,5 – 1 %, premix
vitamino-mineral 1 %.
Proporţia de sare urmăreşte provocarea unei ingeste mai mare de apă, pentru
prevenirea urolitiazei.
c) ÎNGRĂŞAREA SEMIINTENSIVĂ A TINERETULUI OVIN –
spor mediu zilnic de 150 – 200g. Durata îngrăşării este de 170 – 200 zile ;
Îngrăşarea în acest sistem se poate realiza în mai multe variante şi anume:
• în stabulaţie;
• mixt respectiv în stabulaţie şi la păşune.
Îngrăşarea în stabulaţie se desfăşoară în trei faze :
faza de acomodare- 15 – 20 zile, în care se face obişnuirea animalelor cu
amestecul furajer ( AF ) sau cu amestecul furajer unic (AFU). Concentratele au
o pondere de 50 – 55 % , furajele grosiere nu se administrează;
faza de creştere şi îngrăşare, cu o durată de 120 – 150 zile, se caracterizează
prin participarea furajelor voluminoase ( fibroase, suculente ) în proporţie
ridicată : 70 – 75 %, grosierele pot participa în proporţie de 15 - 30 %, din
ponderea totală a voluminoaselor, avându-se în vedere ca nivelul celulozic al
raţiei să nu fie mai mare de 18 – 20 %. Concentratele participă în structura AF
sau AFU în proporţie de 25 – 30 %..;
faza de finisare 25 – 30 zile, are ca specific o hrănire cu raţii de tip
semiconcentrat, ponderea concentratelor crescând la 40 % şi în special
concentratele energetice pentru favorizarea depunerilor de grăsime.

Suine
1. Alimentaţia vierilor de reproducţie

Urmăreşte menţinerea acestora în condiţia de reproducător.

Cerinţele nutritive sunt exprimate diferit în funcţie de sistemul de întreţinere.
În sistemul industrial cerinţele nutritive se consideră că pot fi acoperite de o
anumită cantitate de furaj combinat, dacă acesta îndeplineşte condiţiile de

13
calitate necesare: 2950 – 3050 Kcal /kg, 15 % PB, 0,75 %,Ca, 0,50 % P , 0,50 %
sare.
O mare importanţă o are şi alegerea furajelor cu influenţă favorabilă asupra
spermio şi spermatogenezei respectiv a ovăzului, orzului, mazărei, şroturilor de
soia şi floarea soarelui precum şi a furajelor de origine animală.
În structura NC pentru vieri participă :
ovăzul 30 – 40 %, porumb 20 – 40 %, orz 10 – 20 %, mazăre 10 %, şroturi de
floarea soarelui şi soia 8 – 12 %, furaje de origine animală şi microorganică
( făină de peste, drojdii furajere ) 3 – 5 %, furaje minerale – sare 0,5 %, cretă
furajeră 1 – 1,5 %, fosfaţi 0,5 – 1 % şi premix vitamino-mineral 1 %.
Consumul zilnic de furaj combinat este de 2,2 – 3 Kg/ cap / zi, în funcţie de
dezvoltarea corporală şi intensitatea utilizării la montă.
În perioada de repaus cantităţile se reduc la 1,5 – 2 Kg.
Cantitatea de furaj poate fi redusă cu 25 – 30 %, prin utilizarea vara a 2 – 3 Kg
lucernă sau trifoi masă verde, iar iarna 2 – 3 Kg morcovi, cartofi , sfeclă furajeră
sau 0,3 – 0,5 Kg granule sau făină de lucernă.

Sub. 18. Alimentaţia scroafelor şi scrofiţelor în perioada de pregătire

pentru montă și gestație
Urmărește asigurarea bunei desfășurări a funcției de reproducție

Scrofiţele intră în perioada de pregătire pentru montă după vârsta de 7 luni şi la

greutăţi corporale de 110 – 120 Kg;
Perioada de pregătire poate avea o durată de 2 – 3 săptămâni;
În sistem industial se utilizează NC care asigură 3050 – 3150 kcal EM /Kg, 15
% PB, 0,75 % Ca, 0,5 % P şi 0,5 % sare;
Se practică o alimentaţie stimulativă prin cantităţi de 3 – 3,5 Kg NC /cap /zi.
În funcţie de sezon pot fi folosite – vara – 2 – 3 Kg lucernă sau trifoi masă verde
iar iarna aceleaşi cantităţi de sfeclă sau morcovi.
Scroafele care în timpul perioadei de lactaţie slăbesc cu 15 – 20 % faţă de
greutatea avută la fătare, trebuie supuse unei perioade de refacere de până la 3
săptămâni ( cât reprezintă durata unui ciclu sexual ).;
Schema de furajare:
• În ziua înţărcării : post;
• În următoarele 2 – 3 zile : 2 – 2,2 Kg NC ;
• În restul perioadei până la montă 3 – 3,5 Kg NC, maxim 10 zile pentru a
nu se îngrăşa animalele;
În structura furajului combinat se pot introduce : porumb 40 – 50 %,
orz ,ovăz 20- 25 %, tărâţe 10 - 15 %, şroturi de floarea soarelui şi soia 8 – 12 %,
făină de lucernă 5 – 10 %, furaje de origine animală 2 – 3 %, sare 0,5 %, cretă
furajeră 1 – 1,5 %, fosfaţi 0,5 – 1 % şi premix vitamino-mineral 1 %;
Vara se poate administra lucernă verde 3 – 5 Kg / cap/zi, ceea ce permite
reducerea nivelului proteic al furajului.

14
Dacă se constată întârzieri în revenirea căldurilor, un efect favorabil poate fi
obţinut prin înlocuirea unei părţi din furajul combinat ( până la 1 Kg ) cu ovăz,
şi o suplimentare a premixului vitamino-mineral.
Alimentația în gestație
Cerinţele pentru gestaţie sunt mai reduse în primele trei luni şi cresc mult în
ultima lună. La scrofiţe necesarul este mai mare datorită cerinţelor pt. creştere;
În perioada de gestaţie, sporurile în greutate care se înregistrează trebuie să fie
de cca 20 – 30 % la scrofiţe şi 10 – 15 % la scroafe faţă de greutatea avută la
montă
În sistemul de creştere industrial se utilizează NC care asigură : 3050 – 3150
Kcal EM / kg, 14 % PB, 0,42 % lizină, 0,28 % metionină+cistină, 0,75 % Ca,
0,50 % P, 0,50 % sare şi maxim 7 % celuloză brută;
În structura furajului combinat participă : grăunţe de cereale
( porumb,orz,ovăz ) 60 – 70 %, furaje proteice vegetale ( tărâţe, şroturi, mazăre,
făină de lucernă ) 20 – 25 %, furaje de origine animală şi microorganică 2 – 3 %,
furaje minerale ( sare, cretă furajeră, fosfaţi ) 3 % şi premix vitamino-mineral 1
%.
Cantitatea şi calitatea furajelor administrate trebuie să se coreleze cu
momentele în care influenţa asupra stadiului respectiv este maximă şi anume în
primele zile după montă când se repercutează asupra numărului de embrioni
implantaţi şi în ultima lună a gestaţiei când are loc dezvoltarea foarte intensă a
fetuşilor. Datorită acestor aspecte cantităţile de furaje combinate recomandate
sunt :
• În primele 1o zile ( maxim) de la montă : 2,6 – 3 Kg
• În perioada următoare până la sfârşitul lunii a treia de gestaţie : 2 – 2,2
Kg;
• În luna a patra de gestaţie : 2,6 – 3 Kg;
• Premergător parturiţiei cu 2- 3 zile : 2 – 2,2 Kg

Sub. 4.Alimentaţia scroafelor în lactaţie

Urmărește realizarea unei producţii bune de lapte, limitarea pierderilor în
greutate a scroafelor, iar la sfârşitul lactaţiei să se reia rapid o nouă gestaţie.
Caracteristicile perioadei de lactaţie:
• În lactaţie predomină procesele de dezasimilaţie, acest fapt având ca efect
pierderi în greutate de 13 – 15 % faţă de greutatea la fătare;
• Lactaţia la scroafe este abundentă şi epuizantă, comparativ cu alte specii
de mamifere. Astfel laptele de scroafă este de 2 ori mai bogat în energie şi
azot comparativ cu laptele de vacă;
• Maximul cerinţelor se înregistrează în săptămânile 2 - 5 de lactaţie.
• Se utilizează reţeta de NC de la scroafele în pregătire pentru montă;
• Cantitatea zilnică de hrană a unei scroafe se calculează astfel :1,2 – 1,5
Kg NC pentru întreţinerea funcţiilor vitale şi 0,4 – 0,5 Kg NC pentru
fiecare purcel alăptat.

15
Schemă de furajare :
În ziua fătării - apă sau un terci subţire : 1 Kg tărâţe / 4 – 5 l apă, care are un
efect laxativ;
În perioada 2- 10 zile de la fătare cantitatea de NC creşte progresiv de la 2,5 Kg
la 5 – 6 Kg la sfârşitul perioadei;
În perioada 11 – 32 zile, cantitatea de furaj combinat 5 -6 Kg sau la discreţie
Premergător înţărcării în ziua 33 şi 34 , se reduce cantitatea de NC la 2,5 – 3 Kg;
În ziua 35 – nu se administrează furaj.
Măsuri pentru înțărcarea scroafelor :
- suprimarea furajului chiar şi a apei în ajunul înţărcării;
- administrarea de purgative;
- efectuarea unor tratamente sau vaccinări ;
- schimbarea boxelor scroafelor.

Sub. 7. Alimentaţia purceilor sugari

Particularităţile tipului de alimentaţie la această categorie sunt generate de :
- Dimensiunile foarte reduse ale greutăţii şi volumului tubului digestiv şi
dezvoltarea foarte rapidă a acestora, astfel stomacul în perioada de alăptare se
măreşte în volum de 50- 60 ori;
- Echipamentul enzimatic digestiv este în formare :
-în primele 2 – 3 săptămâni de viaţă tripsina este singurul ferment proteolitic,
pepsina se află în cantitate redusă şi este inactivă în absenţa acidului clorhidric;
digestia glucidelor
– în primele zile de viaţă purceii pot utiliza doar lactoza din lapte, datorită
activităţii intense a lactazei intestinale, activitatea maltazei limitează digestia
maltozei în primele zile de viaţă.
în primele 2- 4 săptămâni -amidonul este utilizat în mod neeficient în organism.
La nivel intestinal digestia este mai bună decât digestia stomacală, datorită pH-
ului de 6,5 mai potrivit pentru activitatea enzimelor carboxilazice ca lactaza,
sucraza, maltaza. Digestia la acest nivel este favorizată şi de activitatea
fermenţilor sucului pancreatic şi a bilei;
Datorită intensităţii mari de creştere, la o lună purcelul îşi măreşte greutatea de 5
ori iar la 2 luni de 10 – 12 ori, de la vârsta de 21 zile laptele de scroafă nu mai
poate acoperi cerinţele de creştere, iar consumul de furaje suplimentare este încă
mic.
După fătare:
Se elimină purceii anormali şi cei cu G sub 700 g, ( G normală 1,2 – 1,5 Kg );
Se repartizează purceii supranumerali la alte scroafe care au fătat în aceeaşi zi
Se iau măsuri de prevenire a pierderilor prin striviri de către scroafă şi se fac
observaţii ca laptele să nu fie infectat în caz de mamite ;
Se asigură căldura şi lumina;
Se asigură consumul colostrului la cel mult o oră de la fătare (rol imunologic
datorat imunoglobulinelor conţinute, care sunt inactivate după primele 36 h

16
Purceii ingeră în primele zile 25 – 35 ml lapte ( 0,6 - 1 l în 20 de supturi ).
La scroafele cu producţii scăzute la lapte , sau cu un număr mare de purcei, se
recomandă administrarea suplimentară a laptelui de vacă acidofil, a laptelui
proaspăt în amestec cu lapte acidofil sau în amestec cu uruieli de cereale, pentru
a se preveni formarea de coaguli denşi şi posibilitatea tulburărilor digestive;
De la vârsta de 8 – 10 zile se recomandă administrarea grăunţelor de cereale
prăjite (orzul, ovăzul, porumbul) care stimulează consumul, activitatea organelor
digestive şi pot contribui la absorbţia gazelor intestinale;
În structura furajului combinat pot să participe : porumb 35-40 %, orz, ovăz
decorticate 10 – 20 %, şroturi de floarea soarelui şi soia 18 – 20 % ( şrotul de
floarea soarelui maxim 7 % , datorită conţinutului în celuloză ), făină de peşte 4
– 5 %, drojdii furajere 3 – 4 %, lapte praf 5 – 15 %, zahăr 2 – 3 %, grăsimi 1,5 –
4,5 %, sare 0,35 %, cretă furajeră 1 – 1,5 %, fosfaţi 0,5 – 1 % şi premix vitamino
– mineral 1 %, mai pot fi introduse în proporţie de 0,5 – 1 % premixuri
conţinând antibiotice, stimulatori de creştere, substanţe corectoare de gust etc;
Consumul de N C este de cca 3 Kg până la înţărcare – 35 zile şi de 4 – 5 Kg
până la 42 zile;
În sistem gospodăresc de la 12 – 15 zile în alimentaţia purceilor pot fi utilizate şi
alte categorii furajere: lucernă masă verde, morcovi, sfecla furajeră, cartofi fierți

Sub. 25. Înţărcarea purceilor şi alimentaţia tineretului suin

Înţărcarea reprezintă un moment stresant pentru purcel datorită trecerii la la

regimul de viaţă sugar la cel independent.
În funcţie de sistemul de înţărcare se disting următoarele variante:
• Înţărcarea naturală ( tradiţională ) – la 60 zile. Acest tip de înţărcare
permite un ciclu reproductiv anual la scroafă doar de 1,85;
• Înţărcarea funcţională ( semi-precoce), la 5 săptămâni- este cea mai
practicată în sistemele de creştere industrială a suinelor. Permite o
economie cu furajarea scroafelor de până la 30 %, iar ciclu reproductiv al
acestora poate fi de 2,15, datorită scurtării perioadei de lactaţie;
• Înţărcarea precoce – la 21 zile, se poate practica dacă există condiţii
tehnice foarte bune, se utilizează două reţete de furaje combinate furajul
de tip prestarter trebuie să conţină cantităţi ridicate de lapte praf;
• Înţărcarea foarte precoce – la 13 zile, presupune alăptarea artificială a
purceilor, din punct de vedere economic nu se consideră justificată.
Pentru reuşita înţărcării este necesar să se aplice următoarele măsuri:
Obişnuirea cu furaje nelactate cât mai de timpuriu, chiar de la vârsta de 7 – 8
zile;
Premergător înţărcării se reduce cantitatea de furaj administrată scroafei pentru a
se reduce producţia de lapte;
În perioada înţărcării purceilor li se aplică o hrănire restrictivă, cantitatea de
furaj

17
administrată corelându-se cu greutatea purceilor.
Schemă recomandată
-în ziua înţărcării nu se administrează furaj,
- în următoarele 3 zile purceilor de 8 – 10 Kg li se asigură 250 g NC, cantitate
care creşte din 3 în 3 zile cu câte 50 g ajungându-se după 11 zile ( la 47 zile ), la
un consum de 400g NC.
- În continuare acelaşi furaj combinat se administrează încă 7 -12 zile , la
discreţie după care se face trecerea treptată la NC de tip starter dacă în această
perioadă apar tulburări digestive , după o zi de post se reia schema prezentată;
În momentul înţărcării se recomandă scoaterea scroafei , purceii rămânând în
aceeaşi boxă încă o perioadă de cca 15 zile.
În structura furajului combinat pot participa : porumb 40 – 50 %, orz, ovăz, grâu
furajer 10 – 20 %, tărâţe 5 – 10 %, şroturi de floarea soarelui şi soia 15 – 20 %,
furaje de origine animală şi microorganică ( făină de peşte, drojdii furajere ) 8 –
10 %, zer praf 3 – 4 %, grăsimi 1,5 – 4 %, partea minerală – carbonat de calciu 1
– 1,5 %, fosfaţi 0,5 –1 %, sare o,5 % şi premix vitamino-mineral 1 %.
În sistem gospodăresc pot fi folosite şi alte categorii furajere, în funcţie de
sezon,
lucernă masă verde, sfeclă, morcovi, cartofi în cantităţi de 0,5 – 1 Kg / cap / zi.
ALIMENTAŢIA TINERETULUI PORCIN DE REPRODUCŢIE
Alimentaţia scrofiţelor de reproducţie
Cerinţele de energie şi substanţe nutritive, acestea sunt asemănătoare până la
greutatea de 50 – 60 Kg cu cele ale tineretului porcin supus îngrăşării, respectiv
un furaj combinat de tip grower care să asigure 3050 – 3150 Kcal EM / Kg şi 16
% PB. Specific este însă introducerea în structura NC a unui premix vitamino-
mineral destinat suinelor de reproducţie.
De la 50 – 60 Kg până la intrarea la reproducţie, satisfacerea cerinţelor se
realizează printr-un NC care are o densitate energetică de 2900 – 3000 Kcal
EM / Kg şi un nivel proteic de 15 %.
Pentru dirijarea creşterii astfel încât să se realizeze sporuri medii zilnice de 500
– 600 g, se recomandă utilizarea unei alimentaţii restrictive, cu cantităţi de 1,5 -
2,5 Kg NC, în funcţie de greutatea corporală administrat în două tainuri.
Alimentaţia vieruşilor
Vieruşii de reproducţie se cresc în ferme de selecţie de la vârsta de 91 zile până
la 182 zile.
În alimentaţia acestei categorii se utilizează fazial tot două reţete de furaje
combinate.
În prima perioadă se utilizează reţeta cu un nivel proteic de 17,5 % PB, iar în
perioada a doua reţetă cu 16 – 16,5 PB.
Hrănirea vieruşilor în perioada de testare se realizează la discreţie. După
terminarea testării, urmează o perioadă de pregătire de cca 60 zile apoi se
introduc la reproducţie.

18
În perioada de pregătire pentru montă se practică o alimentaţie restrictivă,
combinată din punct de vedere tehnologic cu asigurarea mişcării animalelor,
pentru ca vieruşii să fie aduşi la condiţia de

Sub.12. Alimentația suinelor supuse îngrăşării

În evoluţia dezvoltării porcului de la creştere până la vârsta de 7 luni au loc
modificări esenţiale privind dezvoltarea diferitelor ţesuturi. Greutatea vie faţă
de cea de la naştere şi ponderea diferitelor ţesuturi evoluează astfel :
• Greutatea vie creşte de cca 100 de ori;
• Ţesutul osos de 30 ori;
• Ţesutul muscular de 81 ori ;
• Ţesutul adipos de 675 ori, deci tendinţa naturală la porc este de a depozita
grăsime.
• Pe parcursul dezvoltării organismului, deşi sporul creşte liniar de la 20 la
100 Kg , ţesuturile se dezvoltă în “ valuri “, care se succed în funcţie de
vârstă, astfel :
• Ţesutul osos se formează cu precădere la foetus şi la purcel ;
• Ţesutul muscular se formează , cu un maxim între 20 Kg şi 70 Kg ;
• Ţesutul adipos, are o dezvoltare maximă după greutatea de 70 Kg.
În prezent pentru încetinirea creşterii în a doua perioadă se folosesc mai multe
soluţii :
- Menţinerea cantităţii de NC care se administrează la 70 Kg , până la
atingerea greutăţii de 100 Kg, deşi apetitul este mult mai ridicat;
- Utilizarea unor furaje care să reducă densitatea energetică a NC, cum sunt
făina de lucernă sau tărâţele;
- Utilizarea în raţia zilnică a furajelor voluminoase ca : lucerna masă verde,
cartofii, sfecla.
Un indicator de bază în aprecierea eficienţei economice este consumul specific
(CS), respectiv Kg NC / Kg spor, care la porcii între 20 – 110 Kg , are, la
noi în ţară, valori de 2,9- 4,5.
Îngrăşarea porcilor pentru carne
Acest sistem, este cel mai răspândit şi cel mai eficient, deoarece corespunde
perioadei de creştere a porcilor în care sporurile sunt cele mai mari şi
consumurile specifice cele mai mici.
În acest sistem de îngrăşare este supus tineretul porcin de la greutatea de 25 – 30
Kg până la 110 – 120 Kg, greutate atinsă la vârsta de 7 – 8 luni .
- Sporurile medii zilnice- cca 600g
- consumuri specifice de 3.8 – 4,2 Kg NC / Kg spor,
La noi în ţară în sistemul intensiv de creştere cele două structuri de furaje
combinate se utilizează astfel ( Ordinul 249/2003 MAAP-MS):
- NC de creştere-îngrăşare I, de la 25-30 kg până la greutatea de 50 – 60
Kg, condiţiile de calitate pe care trebuie să le asigure sunt : 3050 – 3150

19
 Kcal EM / Kg , 15,5 % PB, lizină 0,7 %, metionină +cistină 0,50 %, Ca
0,65 %, P 0,50 % , sare 0,5 % , celuloză brută maxim 5 %.
- NC de creştere-îngrăşare II, de la 25-30 kg până la greutatea de 50 – 80
Kg, condiţiile de calitate pe care trebuie să le asigure sunt : 3050 – 3150
Kcal EM / Kg , 14,5 % PB, lizină 0,7 %, metionină +cistină 0,50 %, Ca
0,60 %, P 0,50 % , sare 0,5 % , celuloză brută maxim 5 %.
- NC de îngrăşare-finisare (III) de la 80 Kg – 110 Kg, nivelul energetic este
acelaşi, dacă este posibil şi mai mult, PB :13 – 14 %, lizină 0,55 % , metionină +
cistină 0,43 %, Ca 0,5 %, P 0,4 %, sare 0,5 % şi celuloză maxim 6

Pentru realizarea indicilor nutritivi menţionaţi în structura furajelor combinate se

pot folosi : porumb 60 – 75 %, orz 10 – 30 %, ( cantitatea mai mare este
recomandată în perioada de finisare, furaje proteice vegetale : tărâţe cca 5 %,
şroturi de floarea soarelui şi soia 8 – 13 % sau mazăre 10 %, furaje de origine
animală ( făină de peste ) şi în special furaje de origine microorganică ( drojdii
furajere ) 3 – 6 %, furaje minerale : cretă furajeră 1 %, fosfaţi 0,5 %, sare 0,5 %,
sulfat de cupru 0,05 %, premix vitamino-mineral 1 %.
Pe lângă furajele combinate , pot fi folosite: lucerna masă verde, sfecla, cartofii
în cantităţi de 2 – 4 Kg / cap / zi.
În realizarea furajelor combinate sau a amestecurilor de fermă se recomandă o
măcinare cu granulaţie diferenţiată în funcţie de componentele utilizate, astfel :
măcinişul să fie fin la furajele bogate în celuloză ( orz, ovăz ) şi eventual la sorg
şi grosier la porumb sau grâu furajer, pentru ameliorarea utilizării digestive şi
pentru reducerea procentului de ulcere gastro-duodenale.
Variantă a hrănirii pentru carne o reprezintă “ îngrăşarea pentru bacon “. În
această variantă de îngrăşare se urmăreşte obţinerea la vârsta de 6 – 7 luni, a
unor
greutăţi de 80 –95 Kg, cu o proporţie redusă a grăsimii în carcasă.
La noi în ţară, hrănirea pentru acest tip de îngrăşare se face cu nutreţuri
combinate
tipizate, astfel:
Categoria 25 – 50 Kg - NC cu 16 % PB
Categoria 50 – 90 Kg, reţeta cu 15 % PB, sau chiar 14 %, nivelul energetic al
ambelor reţete trebuie să fie mai scăzut faţă de îngrăşarea propriu-zisă pentru
carne, respectiv de 2700 – 2800 Kcal EM /Kg.
Este caracteristică şi utilizarea anumitor furaje: cum este orzul, a cărui proporţie
orientativă este de 50 – 55 % ( porumbul nu depăşeşte 20 % ), mazăre până la 10
%, făinuri animale degresate şi drojdia furajeră 4 – 6 %, furajele minerale la
valori
specifice şi premixul vitamino – mineral.
Mai pot fi administrate, mai ales, laptele degresat, cartofi , lucernă.
În partea a doua a îngrăşării pentru limitarea depunerilor de grăsime, se
recomandă aplicarea unei alimentaţii restricţionate, reprezentând 80 – 90 % din

20
 cantitatea necesară de hrană.

Păsări
Sub.10.Alimentația găinilor ouătoare
La noi în ţară în alimentaţia găinilor ouătoare, în funcţie de destinaţia ouălor
se utilizează trei structuri de furaje combinate :
- pentru găini rase uşoare care produc ouă pentru consum;
- pentru găini rase uşoare care produc ouă pentru incubaţie ;
- pentru găini rase grele care produc ouă pentru incubaţie.
Cerinţele energetice : pentru întreţinerea funcţiilor vitale, pentru o găină de 2 Kg
este nevoie de 200 – 210 Kcal EM, iar pentru un ou cca. 120 Kcal, rezultând un
necesar de 300 – 330 Kcal EM / zi/cap;
În timpul verii cerinţele energetice se reduc cu cca. 5 %, la găinile din rasele
uşoare, necesarul devine de 285 – 300 Kcal;
În timpul iernii cerinţele cresc cu 20 sau chiar 30 % ajungând la 360 – 380 Kcal
EM /zi;
La rasele de carne, cerinţele pot fi de 400 – 450 Kcal / zi, valoarea mai mică
fiind
specifică perioadei de vară;
Acoperirea cerinţelor energetice în condiţiile unor furaje care asigură 2750 –
2950
Kcal EM /Kg , se realizează prin 110 – 120 g NC/ zi pentru rasele uşoare sau
140
–170 g NC/zi pentru rasele grele;
Cerinţele de proteină : pentru funcţiile vitale la o găină de 1,5 Kg sunt de 3 – 3,2
g PB / zi. Pentru producerea unui ou, cunoscând că în medie acesta conţine 7 – 8
g proteină ( la o digestibilitate a proteinei de 70 – 75 % şi la o valoare biologică
de 75 – 80 % sunt necesare 14 – 15 g PB, care pot fi asigurate la consumul
menţionat dacă furajul conţine 15-17 % PB.
Cerinţele nutritive ale găinilor trebuiesc corelate cu vârsta şi nivelul producţiei
realizate sau cu nivelul temperaturii ambientale.
În perioada 22 – 40 săptămâni găinile cresc în greutate iar la rasele uşoare în
săptămânile 32 – 34 se consemnează şi nivelul maxim de producţie, cerinţele în
acest interval fiind maxime
Pentru asigurarea cerinţelor de nutrienţi este necesară corelarea conţinutului
acestora în funcţie de densitatea energetică a furajului.
Astfel , raportul energo- proteic ( Kcal EM / 1 % PB ) – într-un climat temperat
trebuie să fie de 175 – 178 , într-un climat cald, datorită reducerii consumului
mediu zilnic cu 10 – 15 %, raportul trebuie să fie de 150 – 158.
Calitatea proteinei din hrană trebuie apreciată pe baza conţinutului în Aae în
special lizină, metionină + cistină, triptofan.
Un conţinut suboptim de metionină determină creşterea consumului de furaje, în
schimb în cazul lizinei atât insuficienţa cât şi excesul reduc consumul.

21
S- a stabilit că metionina influenţează masa albuşului iar lizina asigură greutatea
normală a gălbenuşului;
Cerinţele minerale :
Pentru un ou de 55 – 60 g, partea minerală reprezintă cca 10 %, din care 80 %
este reprezentată de sărurile de calciu, astfel că acesta reprezintă cca 2 g. La un
coeficient de utilizare de 50 % , nivelul de asigurare al calciului în NC trebuie să
fie de 2,8 – 3,3 %, pentru a putea acoperi cerinţele zilnice. Cerinţele de fosfor,
pentru a asigura un raport Ca / P de 3,7 / 1 , pot fi satisfăcute de un conţinut de
0,6 – 0,8 % P.
Caracteristicile nutritive ale acestor reţete sunt :
2750 – 2950 Kcal EM /Kg,
PB 15 – 17 %,
Ca 2,8 – 3,3 %,
P 0,6 – 0,8 %,
lizină 0,76 %,
celuloză maxim 5 %.
În structura NC pot participa :
porumb 50 – 60 %, orz ,ovăz 5 – 8 % pentru găinile care produc ouă pentru
incubaţie, şroturi de floarea soarelui şi soia 10 – 15 %, mazăre 5 – 8 %, făină de
lucernă 1 – 3 %, ( tărâţele pot fi utilizate doar în proporţie de 0 – 5 %, datorită
conţinutului în acid fitic şi al implicaţiilor acestuia în asigurarea minerală ), furaje
de origine animală şi microorganică 5 – 8 % ( până la 10 – 12 % pentru găinile
care produc ouă pentru incubaţie ),furaje minerale : sare 0,3 – 0,35 %
creta furajeră 6,5 – 7,5 %, fosfaţi 0,5 – 1 % şi premix vitamino-mineral 1 %.
Consumul de hrană, este mai ridicat în ziua de ouat, iar în decursul unei zile,
prezintă două maxime, una în primele ore de lumină şi a doua la crepuscul;
Administrarea furajelor la discreţie poate determina o tendinţă de supraconsum,
având drept consecinţă depuneri de grăsime.
Această tendinţă este mai accentuată la rasele grele, determinând îngrăşarea găinilor
şi scăderea producţiei de ouă.
Pentru evitarea acestui aspect se recomandă :
• practicarea unei alimentaţii “skip a day“ ,
• cu o zi de post săptămânal ,
• administrarea unor furaje combinate cu nivele energetice reduse.

Sub. 15.Alimentaţia tineretului aviar de înlocuire.

Pt. tineretul din rasele uşoare nivelul energetic poate fi 3000- 3100 Kcal EM / Kg,
Pt. tineretul din rasele grele de 2700 – 2800 Kcal EM /Kg.
Conţinutul în Ca să nu depăşească 1 %, (după unii autori 0,8 % ), iar fosforul
asimilabil să nu fie sub 0,4 %;
Conţinutul în sare al celor trei reţete este de 0,2 – 0,25 %.
În structura celor trei reţete de NC pot participa:

22
porumbul 50 – 60 %, putând fi substituit cu grâu sau orz decorticat 20 – 30 %;
ovăz 5 – 10 % şi orz ca atare 5 – 15 % pentru perioada a treia; şroturi de floarea
soarelui şi soia 15 – 25 %,mazăre 5 – 7 %, furaje proteice de origine animală 8-
10 % în prima perioadă ( din care făină de peşte 2 – 4 % ) şi 3 – 4 % în ultima
perioadă, când se mai poate utiliza făina de lucernă 3 – 4 % sau tărâţe până la
10 %. furajele minerale : creta furajeră 1 – 1,5 %, fosfaţi 0,5 – 1 %, sare 0,2 –
0,25 % şi premix vitamino-mineral 1 %.
Pentru asigurarea suprapunerii momentului declanşării ouatului cu instalarea
maturităţii corporale se poate interveni prin tehnici de alimentaţie adecvate :
- Alimentaţia restrictivă calitativ- constă în asigurarea unor furaje cu nivele
energetice şi proteice reduse, sau reducerea nivelului unor aminoacizi esenţiali.
- Reducerea nivelului de lizină determină amânarea maturităţii sexuale.
- Restricţiile energetice în perioada de creştere determină obţinerea unei
producţii mai mari de ouă şi cu greutăţi mai mari la începutul perioadei de ouat
şi reducerea mortalităţilor.
Alimentaţia restrictivă cantitativ – constă în :
Furajarea zilnică la un nivel de 80 – 85 %, comparativ cu o alimentaţie la discreţie
Furajarea la discreţie din 2 în 2 zile.
Alimentaţia restrictivă nu se va mai aplica cu cca 60 zile înainte de momentul
prevăzut de începere a ouatului.
Indicatorii tehnologici ( la noi în ţară )
- La rasele uşoare – greutatea la 18 săptămâni – 1200 g iar la 24 săptămâni –1450
g, consumul de furaj pe întreaga perioadă – 11 Kg;
- La rasele grele – greutatea la 20 săptămâni – 2000 g iar la 24 săptămâni –2500
g, consumul de furaj pe întreaga perioadă – 16 Kg;

Sub. 9. Alimentaţia puilor de carne

Deşi în recomandările energetice din diferite ţări valorile sunt de 3300 – 3400
Kcal / Kg furaj, la noi în ţară valorile mai reduse se consideră optime din punct
de vedere al structurilor posibile de realizat având în vedere şi posibilitatea
utilizării unor proporţii moderate de grăsimi ( 1,5 – 4,5 % ), în structura NC.
Deoarece puii îşi reglează ingesta de furaj în principal în funcţie de cerinţele lor
energetice şi de conţinutul energetic al furajelor se impune corelarea celorlalţi
nutrienţi în funcţie de valoarea energetică a furajului, respectiv atât a
conţinutului în PB, în aminoacizi esenţiali, macro şi microelemente cât şi a
vitaminelor.
În ceea ce priveşte necesarul de Ca şi P, în prezent recomandările sunt mai
reduse ca valori, 0,9 % pentru Ca şi 0,8 % P ,din care 0,45 % trebuie să fie
fosfor asimilabil.

23
 Satisfacerea condiţiilor de calitate a celor două nutreţuri combinate utilizate în
hrana puilor de carne se realizează prin participarea în structura reţetelor a
următoarelor componente
- porumb 55 – 65 %,
- şroturi de floarea soarelui şi soia 15 – 25 %, în prima perioadă de creştere
datorită conţinutului ridicat în celuloză şrotul de floarea soarelui nu trebuie să
depăşească 7 %,
- furaje de origine animală şi microorganică 10 – 12 % ( făină de peşte 3 – 5 % ,
drojdii furajere 3 – 4 % ),
- grăsimi 1,5 – 4,5 %,
- făină de lucernă 1-2 % ,în perioada a doua ,pentru îmbunătăţirea calităţilor
comerciale ale carcaselor,
- furaje minerale : sare 0,2 %, cretă furajeră 1 – 1,5 %, fosfaţi 0,5 – 1 % şi premix
vitamino-mineral 1 %.
Administrarea NC la puii de carne se face la discreţie, de preferinţă sub formă
de brizură ( granule sparte ) deoarece se îmbunătăţeşte sporul şi se reduce
consumul specific.
Indicatori tehnologici medii:
Greutatea puilor la populare : 40 g;
Greutatea la livrare 2500-3000 g;
Consumul total de NC pe perioadă : 3.5-4.6 Kg;
Consum specific 1.5 – 1.6 Kg NC / Kg spor.

24