Sunteți pe pagina 1din 9

LATINITATE ȘI DACISM

—studiu de caz
Maracine Oana
Pestritu Lorena
Medvedeu Alina
Albeșteanu Paula
Ionescu Stefania
Clasa: a XI a filologie
Traditii și obiceiuri
• raditiile si obiceiurile* se învârt în jurul celor 3 momente importante
*T

din viata: nașterea ,casatoria și moartea . Primul obicei face referire la


naștere ,când se năștea un copil dacii înșirau în bocetele lor toate
suferințele prin care trecea ca muritor . Căsătoria era văzută ca un
obicei prin care bărbatul dac trebuia sa își cumpere viitoarea soție. In
general femeile frumoase erau vândute la un preț bun ,iar căsătoria se
făcea in functie de prețul pe care îl plătea viitorul sot . Pentru fetele cu
o frumusețe mai nedezvaluita din propria zestre își cumpărau un soț cu
care sa se mărite. Moartea era văzută ca un prilej de sărbătoare,
tradiția era ca toată lumea sa se bucure pentru ca cel care a plecat
dintre ei a scăpat de toate greutățile existente și în viata de apoi va fi
fericit. Obiceiul era ca decedatul sa fie incinerat sau îngropat. Un
obicei mai neobișnuit este dorința femeilor de a fi injunghiate deasupra
cadavrului soțului lor dând dovada de iubire și loialitate .Ţesăturile
tradiţionale populare din anumite zone ale ţării păstrează unele din
motivele cromatice ale dacilor. Astfel, roşul simboliza culoarea sângelui,
a matricei informaţionale a vieţii, iar negrul, culparea pământului, a
continuităţii vieţii în acest univers, a mamei Geea, născătoarea tuturor
bogăţiilor terestre.Dincolo de toate intrigile folosite, dar şi de lacunele
care planează încă asupra multor aspecte ale civilizaţiei dacice, un
lucru este cert: moştenirea pe care ne-au lăsat-o precum şi gradul de
evoluţie informaţională şi spirituală transmis, nu, pot fi tăgăduite de
către nimeni şi nimic! Studiile şi cercetările efectuate, precum şi
descoperirile arheologice care urmează a fi efectuate vor demonstra
caracterul şi continuitatea civilizaţiei dacice pe aceste meleaguri dar,
mai ales, în viaţa de zi cu zi a românilor! Ţine doar de noi să ştim să
păstrăm intactă această moştenire şi, mai ales, să îi oferim
continuitatea binemeritată!
• Mituri fondatoare

Urme ale mostenirii dacice se pot banui si in diverse


productii de literatura populara. De pilda in descantece,
cimilituri sau unele colinde. Arhaicele rituri de
constructie, documentate in neoliticul de pe teritoriul
Romaniei, au trebuit sa strabata veacurile de cultura
spirituala dacica pentru ca sa ajunga la noi sub forma
legendei „Mesterului Manole”, povestea zidarului de
manastire care isi zideste sotia ca sa opreasca surparea
cladirii, indicand conceptia noastra despre creatie, care
e rod al suferintei, definita ca mitul estetic. Sunt patru
mituri, nutrite din ce in ce mai mult de mediile literare,
tinzand a deveni pilonii unei traditii autohtone. Unul din
aceste mituri este si cel al „Mesterului Manole”, de care
am amintit mai sus.
Insa, intaiul mit, „Traian si Dochia”, simbolizeaza
constituirea insasi a poporului roman. Mitul ancestral al
intemeierii statului dac ne duce in perioada matriarhala
si este legat de un personaj feminin. Numele acestui
personaj a fost Dacia, devenit Dochia. Baba Dochia
(Dacia) a fost o realitate umana in perioada
matriarhatului. Etimologic, cuvantul baba este stravechi
traco-dac. In Muntenia, Oltenia si Ardeal sunt 9 babe
(1-9 martie), pe cind in Moldova si Basarabia sunt
douasprezece babe. Zilele se numesc „zilele babelor'
Mituri
Mitul lui Romulus si Remus este foarte cunoscut din lucrarea lui Titus Livius ("Ab Urbe
condita" - "De la intemeierea Romei") si este una dintre legendele care sta la baza
intemeierii Romei. Romulus si fratele sau geaman Remus au intemeiat orasul Roma, in
locul unde fusesera alaptati de o lupoaica atunci cand erau sugari. Dupa istoricul roman
Marcus Terentius Varro, data intemeierii Romei este 21 aprilie 753 i.Hr.
Personajele miturilor „sunt fiinte supranaturale“. Ele sunt cunoscute mai ales prin
ceea ce au facut in timpul prestigios al inceputurilor. Rezulta ca miturile
„releveaza activitatea lor creatoare si dezvaluie sacralitatea (sau numai caracterul
«supranatural») operelor lor“.
• Functia esentiala a miturilor este „de a infatisa modelele exemplare ale tuturor
riturilor si ale tuturor activitatilor omenesti semnificative, atat alimentatia sau
casatoria, cat si munca, educatia, arta sau intelepciunea“.
• CLASIFICAREA MITURILOR:
• a)mituri cosmogonice
• b)Mituri de origine
• c)Miturile înnoirii
• d)Miturile eshatologice
• Dar adevarata semnificatie a miturilor si a riturilor de intoarcere la origine este
data de intentia revelata contextual a fiecaruia.
Latinitatea

• -Latinitatea Europei provine de la Imperiul


roman: părțile occidentale au fost
germanizate, cele din mijloc maghiarizate
și numai cele din est (românii/vlahii) și
sud și-au menținut latinitatea[1]. -
America latina este un termen echivalent
care se referă la țările din continentul
american care se vorbește o limba
românizată . -Țările latino-americane au
doar parțial o cultură latină, datorită
influențelor precolumbiene și africane
acestea nefiind influențate direct de o
cultură romană.
Latinitatea

• -Existând o legătură directă doar prin limbă, termenul de


Americă Latină este dificil de acceptat de către unii latin-
europeni. -Utilizarea cuvintelor latin și latino în Statele unite
este considerată de către unii a fi o ignoranță din partea latin-
europenilor și, câteodată, chiar jignitoare.
• -Țări europene vorbitoare de limbi romanice. 🟦 Țări unde
limbă romanică este oficială sau cooficială la nivelul
național 🟩 Țări unde limbă romanică este oficială sau
cooficială la nivelul regional 🟥 Țări unde limbă romanică, deși
neavând nicio recunoaștere oficială, este vorbită la nivelul
național 🟨 Țări unde limbă romanică, deși neavând nicio
recunoaștere oficială, este vorbită la nivelul regional
• Latinizarea limbii dacice, în timp record, pe un teritoriu vast,
ostil şi greu accesibil e una din cele mai grosolane
mistificări.aforism de Valeriu Butulescu din Toamna cuvintelor
(2017)-
Dacism

• Dacismul este un curent în istoriografie, afirmat la jumatatea secolului al XIX-


lea, prin absolutizarea (mitizarea) contributiei dacilor la formarea poporului r
omân.Se contureaza ca un curent de idei, mai mult sau mai putin unitar, mai a
les în perioada interbelica, de multe ori fiind asimilat cu orientarea traditional
ista.Cele doua mituri fondatoare•" Dochia si Traian" povesteste despre forma
rea poporului român: unirea dacilor cu romanii, Dochia fiind o frumoasa fata p
e care împaratul roman voia sa o ia de sotie.Susținători ai
Dacismului:Mihai Eminescu în poezia„MEMENTO MORI "( NU UITA CA VEI
MURI) Stau tacuti ostasii Romei, ridicând fruntea lor lata, Stralucitele lor coif
uri, la stâncimea detunata,[…] Dintre stânce arcuite în gigantice portale Oast
ea zeilor Daciei în lungi siruri au iesit Conform informatiilor ramase , putem
afirma ca imbracamintea femeilor era formata din camasi asemnatoare iilor
din ziua de azi , incretite la gatcu maneci lungi si largi , fuste pana in pamant
, peste care uneori
se purta un material drapat de culoare rosie sau albastra . De obicei nuaveau
nimic in picioare , dar la ocazii special purtau opinci saucaltuni.Capul si-l
acopereau cu o basma, iar pe vremea rea foloseaumaterial groase din care isi
realizau un fel de batic .
Latinitatea

• LATINITATEARomanizarea lingvistică, fundamentală şi decisivă pentru apariţia


limbii române, a constat în învăţarea limbii latine de către populaţia
autohtonă.Latinitatea este un curent de idei referitor la originea latină a unui
neam. Ideea latinităţii, concept imperativde afirmare a identităţii etnice îndeosebi
în Transilvania, dar receptat şi ca o firească necesitate de cunoaştere a originilor,
de legitimare a unui popor în faţa istoriei, a avut un timp îndelungat de
cristalizare şide consolidare, începând cu marii cronicari şi cărturari din secolele
XVI şi XVIII Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, apoi de stolnicul
Constantin Cantacuzino şi de Dimitrie Cantemir şiatingând un punct de apogeu în
epoca Școlii Ardelene (Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior). Aături de idei
valoroase - unitatea şi continuitatea românilor şi combaterea teoriei
imigraţioniste, a originiisud-dunărene, necesitatea adoptării alfabetului latin - ei
promovează şi evidente exagerări - originea purromană a poporului român şi a
limbii, cu urmări în tendinţele de purificare a limbii de elementele nelatine,
perpetuate până spre sfârșitul secolului al XIX-lea.Nicolaus Olahus este primul care
afirmă unitatea de neam, de origine şi de limbă a românilor din cele trei ţări în
lucrarea Ungaria, scrisă în limba latină la Bruxelles şi terminată in 1536.El
afirmăcă: “Valahii sunt creştini, numai că, urmând pe greci, se deosebesc de
biserica noastră catolică înprivinţa purcederii duhului Sfânt şi a altor articole mai
puţin importante. […] Moldovenii au aceaşi limbă,obiceiuri şi religie ca şi muntenii,
se deosebesc numai prin imbrăcăminte. […] Limba lor şi a celorlalţi valahia fost
cândva romană, căci ei sunt copiii din Roma.”
MULTUMIM PENTRU VIZIONARE!

S-ar putea să vă placă și