Hoțul de cărți – Markus Zusak rezumat

Este anul 1939. Germania nazistă. Ţara îşi ţine răsuflarea.

Moartea nu a avut niciodată mai mult de lucru, şi va deveni
chiar mai ocupată. Liesel Meminger şi fratele ei mai mic sunt
duşi de catre mama lor să locuiască cu o familie socială în afara
oraşului Munchen. Tatăl lui Liesel a fost dus departe sub şoapta
unui singur cuvânt nefamiliar - Kommunist -, iar Liesel vede în
ochii mamei sale teama unui destin similar. Pe parcursul
călătoriei, Moartea îi face o vizită băieţelului şi o observă pe
Liesel. Va fi prima dintre multe întâlniri apropiate. Lângă
mormântul fratelui ei, viaţa lui Liesel se schimbă atunci când ea
ridică un singur obiect, ascuns parţial în zăpadă. Este Manualul
Groparului, lăsat acolo din greşeală, şi este prima ei carte
furată. Astfel începe o poveste despre dragostea de cărţi şi de
cuvinte, pe măsură ce Liesel învaţă să citeasca cu ajutorul
tatălui ei adoptiv, care cânta la acordeon. În curând, va fura cărţi
de la incendierile de cărţi organizate de nazişti, din biblioteca
soţiei primarului, şi de oriunde le mai putea găsi. Hoţul de cărţi
este o poveste despre puterea cuvintelor de a crea lumi. Cu o
scriitură superb măiestrită şi arzând cu intensitate, premiatul
autor Marcus Zusak ne-a dăruit una dintre cele mai durabile
poveşti ale timpurilor noastre.
După moartea fratelui mai mic al lui Liesel, într-un tren spre
Molching, Liesel ajunge la casa noilor părinți adoptivi, Hans și
Rosa Hubermann, distrași și retrași. În timpul șederii ei la familia
adoptivă , este expusă ororilor regimului nazist, prinsă între
inocența copilariei și maturitatea cerută de împrejurimile
situatiei. Pe măsură ce situația politică din Germania se
deteriorează, părinții adoptivi ascund un luptător evreu numit
Max Vandenburg. Hans, care a dezvoltat o relație strânsă cu
Liesel, o învață să citească, mai întâi în dormitorul ei, apoi în
subsol. Recunoscând puterea de a scrie și de a împărtăși
cuvântul scris, Liesel nu numai că începe să fure cărți pe care
partidul nazist încearcă să le distrugă, ci și să scrie povestea
proprie și să împărtășească puterea limbajului cu Max.
Protagonistul acestei povestiri este o fată adoptată la marginea
adolescenței, cu părul blond care este "o marcă destul de
aproape de blonda germană" și un "zâmbet care suferă de
foame" atunci când o arată. Cu toate acestea, ochii ei sunt
maro. Ea este încurajată de Hubermann, după ce tatăl ei
biologic "abandonează" familia, fratele ei moare, iar mama ei
este forțată să o trimită într-o casă de ajutorare datorită
convingerii ei (comunismul), care este interzisă în acel moment.
Liesel este "hoțul cărții" la care se face referire în titlu. Liesel
este fascinată de puterea cuvintelor, după cum se arată în citat:
"Am urât cuvintele și le-am iubit". Ea fură cărți din zăpadă, foc și
de la soția primarului.