SISTEMUL BUGETAR PUBLIC NAȚIONAL

Disciplina : DREPT FINANCIAR

Realizator: Sd. Guță Andrei

Grupa a III-a
Coordonator:PROF. UNIV. DR. ONET Cristina

SIBIU , 2022
 CUPRINS

I. Abordări teoretice ale conceptului de buget public.

II. Componentele bugetului public național.

A. Bugetul de stat

B. Bugetele locale

C. Bugetul asigurărilor de stat

D. Bugetul fondurilor speciale , al trezoreriei si al institutiilor publice autonome

Bibliografie
 I. Abordări teoretice ale conceptului de buget public

Bugetul public este o categorie fundamentală a științei finanțelor, a cărui definire cunoaște
două abordări: una economico-financiară și una juridică.Prin bugetul public se proiectează şi se
desfăşoară activitatea financiară, putând aprecia că bugetul public reflectă activitatea privind
finanţele publice ale unui stat.
Sub aspect financiar, „conceptul de buget public naţional este o noţiune sintetică a trei
instituţii juridice diferite: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale
comunelor, oraşelor şi ale judeţelor.”1
Resursele şi cheltuielile reflectate în bugetele menţionate anterior, cumulate la nivel
naţional, alcătuiesc resursele financiare publice totale, respectiv cheltuielile publice totale care,
după consolidare prin eliminarea transferurilor dintre bugetele respective, evidenţiază dimensiunile
efortului financiar public, pe anul respectiv, starea de echilibru sau de dezechilibru, după caz.
Bugetul reprezintă deci, un plan financiar, ceea ce sugerează ideea de echilibru între două
componente: venituri şi cheltuieli.
„Dintre trăsăturile subliniate în literatura economică de specialitate pentru bugetul public,
se relevă:
- bugetul este un act previzional, el prezentându-se sub forma unui tablou evaluativ şi
comparativ de venituri publice, indicând veniturile băneşti ale statului şi destinaţia acestora
exprimată în cheltuieli bugetare;
- este un act de autorizare prin care puterea legislativă împuterniceşte executivul să
cheltuiască şi să perceapă venituri în acord cu prevederile legale;
- este un act anual, anul bugetar, de exerciţiu financiar fiind cel mai potrivit interval pentru
care se poate efectua programarea şi se poate urmării execuţia veniturilor şi cheltuielilor;
- bugetul public reprezintă un sistem de fluxuri financiare privind formarea resurselor
băneşti publice, gestionarea, utilizarea şi controlul folosirii acestora;
- bugetul public este un instrument de politică a statului în domeniul fiscalităţii; pe baza
opţiunilor politice, economice, sociale, bugetul public reflectă politica financiară propriu-zisă a
statului.”2
Sub aspect juridic, bugetul reprezintă un act prin care sunt prevăzute și autorizate veniturile
și cheltuielile anuale ale statului.
“Bugetul de stat prevede și autorizează, în formă legislativă, cheltuielile și resursele
statului” . Această definiție pune în evidență necesitatea aprobării parlamentare a indicatorilor
3

bugetari. Fiind un document ce necesită autorizarea prealabilă a puterii legislative, bugetul de stat
are caracter obligatoriu. Totodată, se subliniaza faptul că bugetul este un act de previziune a
resurselor publice și a modului de utilizare a acestor resurse. Între prevederile înscrise în legea
bugetului de stat și execuția veniturilor și cheltuielilor publice intervin neconcordanțe care impun
anumite corective și aprobarea de către puterea legislativă a unor rectificări ale bugetului în cadrul
aceluiași exercițiu bugetar.
În statele democratice moderne, elaborarea, execuția și controlul bugetar sunt realizate în
conformitate cu procedurile de drept bugetar și în cadrul pricipiilor contabilității publice,
asigurându-se, în egală măsură, un echilibru între puterea legislativă și cea executivă, în
conformitate cu prevederile constituționale.
Legea bugetului de stat este influențată de concepțiile politice, economice și sociale
1
art. 137 alin.(1) din Constituția României
2
Tatiana Moşteanu - Buget şi trezorerie publică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997
3
I. Talpoș - Finanțele României , vol.1, Editura Sedona, Timișoara, 1996
specifice fiecărei perioade, ca și de interesele grupurilor care exercită puterea politică.
Ca document oficial, bugetul de stat evidențiază nivelul aprobat al cheltuielilor ce se vor
efectua în viitor și mărimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispoziția statului, ca și durata de
timp pentru care se elaborează bugetul.
Sub aspect economic, conceptul de buget subliniază corelațiile macroeconomice și, în
special, legătura cu nivelul și evoluția produsului intern brut. În teoria economica modernă, bugetul
este considerat ca o variabilă esențială în determinarea produsului intern brut și a nivelului folosirii
resurselor. În acest context, politica bugetară generează numeroase dispute, iar efectele acesteia
sunt, cel mai adesea, contradictorii.
Un anumit nivel al produsului intern brut și măsura în care acesta este repartizat pentru
formarea brută de capital și consum determină nivelul indicatorilor bugetari și constituie baza
evoluției favorabile a resurselor în viitor.
Bugetul de stat exprimă relațiile economice în formă bănească ce iau naștere în procesul
repartiției produsului intern brut, în conformitate cu obiectivele de politică economică, socială și
financiară ale fiecărei perioade. Aceste relații se manifestă în dublu sens: pe de o parte, ca relații
prin intermediul cărora se mobilizează resursele bănești la dispoziția statului, iar pe de altă parte,
ca relații prin care se repartizează aceste resurse.
Relațiile de mobilizare a resurselor sunt, în principal, relații de repartiție a produsului intern
brut în favoarea statului, prin intermediul impozitelor, taxelor și contribuțiilor, al prelevărilor din
venituri, la care se adaugă atragerile de disponibilități temporar libere din economie prin
intermediul împrumuturilor de stat interne. Insuficiența resurselor, generată de repartiția produsului
intern brut, determină relații ale statului cu străinătatea, concretizate în diverse tipuri de finanțări
externe.
În economia modernă, bugetul nu mai constituie un simplu document în care se înscriu
veniturile și cheltuielile probabile ale statului pe o perioadă de 12 luni, ci este un plan financiar la
nivel macroeconomic. Bugetul de stat este un instrument de previziune atât pe termen scurt, ca
urmare a dimensionării veniturilor și cheltuielilor publice la nivelul unui an, cât și pe termen mediu
prin elaborarea bugetelor-program, mai ales pentru cheltuielile publice de investiții.
 II COMPONENTELE BUGETULUI PUBLIC NATIONAL

Bugetul public trebuie supus obligatoriu unei discuții amănunțite în Parlament, urmând ca
apoi să fie aprobat tot de acesta. Abia după ce a fost aprobat de Parlament, bugetul ajunge să fie
lege, făcând posibilă efectuarea cheltuielilor publice și încasarea veniturilor.
Veniturile și cheltuielile publice, nu trebuiesc tratate doar ca indicatori ai bugetului, acestea
fiind de fapt acele pârghii folosite de stat pentru a stimula dezvoltarea sau restrângerea unor
activități, a consumului și producției unor anumite produse și pentru a influența anumite categorii
sociale să realizeze acțiuni de care statul este interesat în mod direct.
În concepția economică modernă, bugetul se consideră variabila esențială in determinarea pib-
ului si a nivelului de folosire a resurselor. În acet mod de abordare, politica bugetară a generat
mai multe dispute, iar efectele produse au fost de cele mai multe ori contradictorii. Sistemul
bugetar are o structură adecvată organizării administrative a statului, astfel că intr-un stat unitar,
cum este de exemplu România, bugetul de stat trebuie organizat și împărțit pe două nișe:

a) Bugetul de stat;
b) Bugetul asigurărilor sociale de stat;
c) Bugetele de fonduri speciale;
d) Bugetul trezoreriei statului;
e) Bugetele instituțiilor publice autonome;
f) Bugetele acelor instituții publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat,
bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale, după cum este
cazul;
g) Bugetele instituțiilor publice finanțate în totalitate din venituri proprii;
h) Bugetul fondurilor ce provin din credite externe contractate sau garantate de stat și ale
căror înapoiere, dobânzi și alte cheltuieli, sunt asigurate din fondurile publice;

A) BUGETUL DE STAT

Detaliile despre conținutul și caracteristicile acestei prime componente a sistemului bugetar au fost
prezentate in primul capitol, astfel că singura completare ce mai poate fi adusă este legată de constituirea
resurselor financiare ale bugetului de stat, care se face pe seama impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a
veniturilor nefiscale, prelevate de la persoane juridice şi fizice, cu luarea în consideraţie a potenţialului lor
economic şi a altor criterii stabilite de lege. Dimensionarea cheltuielilor bugetare şi repartizarea acestora pe
destinaţii şi beneficiarii de resurse financiare alocate se efectuează în concordanţă cu obiectivele strategiei
de dezvoltare economico-sociaiă cu priorităţile imediate stabilite de autorităţile publice competente. Nivelul
resurselor, cât şi dimensionarea cheltuielilor sunt stabilite prin legi bugetare anuale în concordanţă cu
evoluţia economiei.
Bugetul anticipeaza financiar daunele care se pun în fiecare an prin lege la îndemâna statului pentru
finanțarea acțiunilor de tip social culturale sau instructiv – educative, pentru a asigura apărarea țării și
pentru a menține ordinea publică, pentru înfăptuirea justiției, finanțarea anumitor investiții și a unor
activități de interes strategic, pentru asigurarea protecției mediului încojurător și pentru refacerea lui și nu
în ultimul rând, pentru a asigura măsurile de protecție socială a populației, măsuri stabilite prin lege și
pentru a realiza programe de cercetare și alte acțiuni de interes național.Ca sistem de finanțare a activităților
statului, bugetul reflectă repartizarea veniturilor. Ca sistem de redistribuire a veniturilor de la unii agenți cu
venituri mai mari la cei cu venituri mult mai mici, bugetul marchează afectarea resurselor, în avantajul
persoanelor fizice cu venituri scăzute. Bugetul a fost și este în continuare un sistem de stabilizare
conjuncturală și reorganizare economică, prin rânduiala sa de atracție a veniturilor și de fixare a
cheltuielilor, astfel că unele sectoare sunt ajutate să se dezvolte mai mult decât altele, după caz.
Bugetul de stat acumulează partea cea mai mare a fondurilor bugetare, iar în alcătuirea sa
sunt bine aranjate toate veniturile și cheltuielile publice, fie ele ordinare, fie extraordinare, în conformitate
cu clasificația bugetară, clasificație are a fost aprobată prin Ordinul Ministrului Finanțelor publice
nr.1954/2005(anexa 1).În conformitate cu Legea 270/2013 pentru modificarea şi completarea Legii
nr.500/2002 privind finanţele publice, este strict interzisă acoperirea oricăror cheltuili ale bugetului de stat
prin ajutorul unei emisiuni monetare sau prin finanțarea directă de către o bancă. Finanțarea deficitului
bugetului de stat și refinanțarea datoriei publice interne, se acoperă în condițiile legii, prin unele
împrumuturi de stat.
În cazul în care este nevoie de acoperirea provizorie a deficitului bugetar, prin aprobarea
Guvernului, Ministerul Finanțelor Publice, este eligibil să emită bonuri de tezaur și/sau alte instrumente
specifice, care poartă asupra lor o dobândă și care au o scadență ce nu poate trece dincolo de sfârșitul
exercițiului financiar.
Limita maximă la care poate ajunge valoarea maximă a bonurilor de tezaur și a acelor intrumente
specifice este de 8% din volumul total al cheltuielilor bugetului de stat aprobat și nu trebuie depășită sub
nici o formă.Ca sistem de finanțare a activităților statului, bugetul reflectă repartizarea veniturilor și a
resurselor între cele doua mari sectoare: public și privat.Ca sistem de redistribuire a veniturilor de la unii
agenți cu venituri mai mari la cei cu venituri mult mai mici, bugetul marchează afectarea resurselor, în
avantajul persoanelor fizice cu venituri scăzute.
Bugetul a fost și este în continuare un sistem de stabilizare conjuncturală și reorganizare
economică, prin rânduiala sa de atracție a veniturilor și de fixare a cheltuielilor, astfel că unele sectoare sunt
ajutate să se dezvolte mai mult decât altele, după caz.
Bugetul de stat acumulează partea cea mai mare a fondurilor bugetare, iar în alcătuirea sa
sunt bine aranjate toate veniturile și cheltuielile publice, fie ele ordinare, fie extraordinare, în conformitate
cu clasificația bugetară, clasificație are a fost aprobată prin Ordinul Ministrului Finanțelor publice
nr.1954/2005(anexa 1).
În conformitate cu Legea 270/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr.500/2002 privind
finanţele publice, este strict interzisă acoperirea oricăror cheltuili ale bugetului de stat prin ajutorul unei
emisiuni monetare sau prin finanțarea directă de către o bancă. Finanțarea deficitului bugetului de stat și
refinanțarea datoriei publice interne, se acoperă în condițiile legii, prin unele împrumuturi de stat.
În cazul în care este nevoie de acoperirea provizorie a deficitului bugetar, prin aprobarea
Guvernului, Ministerul Finanțelor Publice, este eligibil să emită bonuri de tezaur și/sau alte instrumente
specifice, care poartă asupra lor o dobândă și care au o scadență ce nu poate trece dincolo de sfârșitul
exercițiului financiar.
Limita maximă la care poate ajunge valoarea maximă a bonurilor de tezaur și a acelor intrumente
specifice este de 8% din volumul total al cheltuielilor bugetului de stat aprobat și nu trebuie depășită sub
nici o formă.
Aceste bonuri de tezaur și acele instrumente specifice se pot emite doar în primele 10 luni ale
exercițiului financiar și înainte de terminarea anului calendaristic în care au fost emise, trebuie retrase.
O altă cale pentru acoperirea cheltuielilor bugetare și a deficitului bugetar poate fi și încheierea unor
împrumuturi de la Banca Națională a României, împrumuturi ce nu vor avea dobândă.Banca Națională a
României poate încheia împrumuturi fără dobândă cu statul roman pentru a acoperi provizoriu decalajul
dintre veniturile și cheltuielile bugetului de stat, bineînțeles, ținând cont de resursele ce stau la baza acestei
creditări. Împrumutul contractat de la Banca Națională trebuie rambursat înainte ca exercițiul finaciar
respectiv să ia sfârsit. Împrumutul se rambursează, în condițiile legii, pe seama veniturilor bugetare.
Mărimea împrumutului acordat de Banca Națională a României nu trebuie să depășească 10% din
cheltuielile totale ale bugetului aprobat pe acel an financiar și nici nu îi este permis să fie dublul capitalului
acesteia și al fondului de rezervă.
Constituirea și folosirea oricăror alte mijloace financiare ce aparțin statului, dar nu sunt prevăzute în buget,
este intezisă prin lege.În caz că apare excedentul bugetar, se prevede crearea unui fond de rezervă pus la
îndemâna Guvernului, din care se vor finanța unele acțiuni neprevăzute de legea bugetului de stat.
Din totalul excedentului bugetului de stat, care rămâne în urma acoperirii integrale a datoriei publice, se
păstrează anual o parte de 50% pentru depozitarea ei într-un fond de tezaur deținut de stat.
Acest fond de tezaur al statului, se va păstra în contul trezoreriei statului, care se află în Banca Națională a
României și care se utilizează în conformitate cu legea în vigoare. Până ce va fi utilizat, fondul de tezaur și
toate disponibilitățile din el, vor fi considerate drept deposit financiar cu dobândă.
Fondul de rezervă bugetară și Fondul de intervenție, care sunt la îndemâna Guvernului pot fi
utilizate doar în baza unor hotarâri ale acestuia, pentru a finanța, în condițiile legale , acțiuni sau sarcini care
au intervenit recent, în cursul anului, în bugetul de stat sau în bugetele locale. Tot cu ajutorul acestor două
fonduri se mai pot înlătura efectele economice ale unor calamități naturale astfel menținându-se echilibrul
bugetar.

B. BUGETELE LOCALE

Finanțele locale ar trebuie să răspundă mai prompt cerințelor de utilități publice în

teritoriu (construcția de drumuri, dotarea poliției, iluminatul public, sunt doar câteva exemple). Finanțele
locale ale comunităților locale ( comune, oreșe, municipii, județe ) sunt de fapt oglinda resurselor financiare
ce se colectează de la persoanele fizice și juridice sub formă de impozite și taxe. Aceste finanțe locale sunt
folosite în scopul realizării de acțiuni social-culturale , serviciilor de dezvoltare publică și a tuturor celorlalte
acțiuni ce fac parte din atribuțiile organelor administrației publice locale.
Bugetele locale sunt acele bugete ale unităților administrativ-teritoriale, ce au personalitate
juridică. Bugetele locale sunt elaborate, aprobate și executate în condițiile Legii nr.270/2013 pentru
modificarea şi completarea Legii nr.500/2002 și in concordanță cu prevederile Legii 189/1998
privind finanțele publice locale.
Orice oraș, municipiu, comună, sector al Municipiului București, trebuie sa întocmească,
în regim și condiții de autonomie, propriul buget. Între aceste bugete ale consiliilor locale și bugetele
consiliilor județene nu trebuie să exite obligatoriu vreo colaborare și nici vreun fel de subordonare.
Toate impozitele, taxele și orice alte venituri, stabilite în condițiile legii, sunt considerate venituri la
bugetele locale.
Din bugetele locale sunt finanțate, în acord cu condițiile legii, acțiunile social – culturale, diverse
obiective și acțiunile economice ce prezintă interes pe plan local, absolut toate cheltuielile de întreținere și
funcționare a organelor administrație publice locale, dar și multe alte obiective prevăzute de dispozițiile
legale aprobate. Aceste venituri și cheltuieli ale bugetelor locale se derulează în baza clasificației bugetare,
stabilită bineînțeles de Ministerul Finanțelor Publice.
În caz de necesitate, pentru a realiza unele acțiuni foarte bine gândite și fundamentate, consiliile
locale dar și cele județene, după caz, pot solicita, prin legi bugetare anuale să li se autorizeze
contractarea unor împrumuturi, prin emisiune de obligațiuni cu scopul de a acoperi cheltuielile ce sunt
făcute pentru realizarea acelor acțiuni.
În interiorul propriilor bugete, județele, Municipiul București și sectoarele Municipiului București,
orașele și comunele pot înscrie un fond de rezervă bugetară, ce stă la îndemâna
consiliului local sau a celui județean, după caz, fond de rezervă cu o marime de maxim 5% din cota totală a
cheltuielilor.
Fondul de rezeră bugetară se poate majora în caz de nevoie în timpul anului, cu maxim 50% din acel
cuantum inițial aprobat prin buget, din disponibilitățile creditelor bugetare ce nu trebuie folosite necesar,
până la încheierea anului. De la folosirea în această direcție se sustrag disponibilitățile de credite bugetare
care provin din cheltuielile pentru personal și de capital.
 C. BUGETUL ASIGURARILOR DE STAT

Bugetul asigurărilor sociale de stat este acel plan financiar anual, ce reflect constituirea, repartizarea
și utilizarea de fonduri bănești trebuincioase pentru ocrotirea pensionarilor, salariaților și a membrilor
familiilor.
Conținutul economic al bugetului asigurărilor sociale de stat provine din structura și trăsăturile
dispoziției social-economice, din obligativitatea realizării cerințelor legilor economice , dar și din
prerogative și funcții ale statului.
Bugetul asigurărilor sociale de stat se formează din contribuțiile angajatorilor și angajaților, numite
și contribuții sociale obligatorii.
Bugetul asigurărilor sociale de stat este o piesă principală a bugetului public national și potrivit legii
privind finanțele publice, încă din anul 1991, acest buget al asigurărilorsociale de stat se formează separat
de bugetul de stat, aprobându-se de Parlament odată cu acesta, în acest fel dobandindu-se o autonomie în
adevărată formă.
Elaborarea și executarea detașată a bugetului asigurărilor sociale de stat față de bugetul de stat se
remancă ca o realizare destul de importantă, deoarece permite ca toate resursele acestuia să fie folosite
întru-totul pentru ajutorul cetățenilor, iar excedentele ce apar să se transmită și pe următorii ani.

D. BUGETUL FONDURILOR SPECIALE , ALE TREZORERIEI SI AL

INSTITUTIILOR PUBLICE AUTONOME

Bugetele fondurilor speciale aspiră la rezolvarea problemelor de natură economică și socială care
apar în economie și sunt susținute din resurse aparte pentru aceste scopuri. Folosirea bugetelor fondurilor
speciale s-a practicat încă din perioada imediat următoare anului 1990, ele ajungând să reprezinte circa 20%
din totalul resurselor financiare publice.
Bugetul trezoreriei statului include resursele și cheltuielile realizate de trezorerie, ca instituție, cu
privire la activitatea prin care aceasta își înfaptuiește funcțiile.Bugetul trezoreriei statului mai poate fi
conceput ca fiind actul care scoate în evidență veniturile și cheltuielile întregului sistem al trezoreriei, act
elaborat, administrat și executat de către Ministerul Finanțelor Publice.
Ca și venituri ale Trezoreriei Statului avem:
-dobânzile pentru: 1)depozitele şi plasamentele financiare constituite din împrumuturi externe
guvernamentale;
2)disponibilităţile contului curent general al trezoreriei statului;
3)disponibilităţile în valută provenite din împrumuturi externe pentru
finanţarea deficitului bugetului de stat şi refinanţarea datoriei publice, păstrate în
conturile deschise la Banca Naţională a României şi bănci pe bază de convenţii; împrumuturile
acordate din contul curent general al trezoreriei statului;
4)dobânzile pentru finanţarea temporară a deficitelor bugetare din contul
current general al trezoreriei statului;
5)dobânzile pentru întârzieri;
alte venituri.

Cheltuielile Trezoreriei Statului:

1)dobânzile, comisioanele şi alte spețe pentru împrumuturi externe guvernamentale;
2)dobânzile la disponibilităţi şi depozite pe termen;
3)comisioanele cuvenite băncilor şi Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. pentru
încasarea unor venituri ale bugetului de stat şi pentru alte servicii prestate pentru trezoreria
statului;
4)cheltuielile de funcţionare a unităţilor trezoreriei statului, care cuprind: cheltuieli materiale şi
servicii pentru întreţinerea şi funcţionarea trezoreriei statului şi a sistemelor informatice ale
acesteia, taxe poştale, cheltuieli cu transportul şi asigurarea numerarului şi valorilor, paza sediilor
şi chirii, cheltuieli cu întreţinerea, funcţionarea şi asigurarea mijloacelor de transport al
numerarului şi valorilor, cheltuieli de publicitate;
5)cheltuielile de capital pentru unităţile trezoreriei statului;
alte cheltuieli

BIBLIOGRAFIE

1. Legea nr.270/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr.500/2002;

2. Legea nr.500 din 11 iulie 2002 privind finanţele publice;

3. Legea nr.377/2013 pentru modificarea şi completarea Legii

nr.69/2010 privind responsabilitatea fiscal-bugetara

 BIBLIOGRAFIE

4. Legea nr.270/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr.500/2002;

5. Legea nr.500 din 11 iulie 2002 privind finanţele publice;

6. Legea nr.377/2013 pentru modificarea şi completarea Legii

nr.69/2010 privind responsabilitatea fiscal-bugetara