Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară Bucuresti

Facultatea de Horticultură ID – An 2, Semestrul II

Referat la disciplina Entomologie

Viespi dăunătoare la prun și combaterea lor.

Profesor: Șef lucr. univ. Dr. Gutue Minodora

Student: Andrei Conțiu
Iunie 2020

Pagina | 1
Cuprins

1. Introducere ........................................................................................................................................ 3
2. Motivația alegerii subiectului ............................................................................................................ 4
3.1. Viespea neagră a prunelor – Hoplocampa minuta ......................................................................... 5
3.2. Viespea semințelor de prun – Eurytoma schreineri ........................................................................ 7
4. Concluzii .......................................................................................................................................... 10
5. Bibliografie ...................................................................................................................................... 12

Pagina | 2
1. Introducere

Prunul (Prunus domestica L.) ca plantă de cultură, are din punct de vedere genetic un potențial
productiv ce adesea este împiedicat să se exprime la maxim, deoarece multe forme de stres biotic
au un rol restrictiv. Prunul este atacat de boli și dăunători care provoacă daune serioase în special
fructelor, daune simțite atât prin reducerea producției, cât și a aspectului comercial al fructelor.
Dintre acestea, o suită de dăunători au importanță foarte mare și anume viespile prunului.
Ordinul Hymenoptera apare prima dată înregistrat ca fosile din Triassicul târziu, în urmă cu
aproximativ 230 de milioane de ani. Liniile primitive erau fitofage, regimul de viață parazitoid și
hymenopterele cu ac și venin nu au apărut până în urmă cu aproximativ 210 și respectiv 155 de
milioane de ani. Unele grupuri sunt dispărute, iar astăzi mai multe familii de himenoptere mici,
arhaice, rar colectate, se găsesc în principal sau exclusiv în emisfera sudică. Totuși, ordinul s-a
diversificat extraordinar în ultimii 150-200 milioane de ani. [3]
La nivel mondial, prunul este atacat de peste 90 de specii dăunătoare aparținând următoarelor
ordine:
• ordinul Acari: 6 specii;
• ordinul Heteroptera: 4 specii;
• ordinul Homoptera: 16 specii; ordinul Coleoptera: 18 specii;
• ordinul Hymenoptera: 7 specii;
• ordinul Lepidoptera: 33 specii;
• ordinul Diptera: 1 specie;
• ordinul Rodentia: 2 specii.
Ca o concluzie generală, prunul este atacat de un număr mare de dăunători care, în funcție de
regiune, condițiile meteorologice etc., pot afecta negativ producția de fructe.[7]

Chiar dacă la nivel mondial dăunătorii prunului din ordinul Hymenoptera sunt mai mulți
(Hoplocampa flava, H. fulvicornis, H. minuta, Eurytoma schreineri), în continuare vom detalia
cele două specii principale de la noi din țară (H. minuta și E. schreineri).

Pagina | 3
2. Motivația alegerii subiectului

Ca țară producătoare, Romania este pe primele locuri în lume la cantitatea de prune recoltate. În
anul 2018 s-a aflat pe locul 2.

Figura 1 – producția de prune, primii 10 producători la nivel mondial în 2018 (dupa FAOSTAT)

O mare adaptabilitate la diferite condiții climatice și de sol a făcut ca prunul să producă soiuri
spontane sau cultivate, gama și varietățile fiind practic nelimitate.

Categoric, pruna este un aliment cu rădăcini adânci și vechi în comportamentul de consum al

românilor. Sub formă proaspătă, procesată divers sau distilată, producția de prune își are propriul
segment de piață foarte important între fructele consumate intern.

Acestea sunt motive pentru care cercetarea și dezvoltarea metodelor de protecția plantelor privind
culturile de prun să aibă o importanță sporită, iar metodele de combatere ale principalilor dăunători
să fie continuu îmbunătățite.
În plus, dăunătorii principali ai prunului, chiar dacă au ca plantă gazdă predilectă Prunus domestica,
pot alterna cu o suită de alte plante gazdă, de asemenea importante în ecuația economică a
producțiilor pomicole cum ar fi caisul, cireșul sau migdalul.

Pagina | 4
3.1. Viespea neagră a prunelor – Hoplocampa minuta

Animalia > Arthropoda > Insecta > Hymenoptera > Symphyta > Tenthredinoidea >
Tenthredinidae > Nematinae > Hoplocampa > Hoplocampa minuta (Christ, 1791)

Familia Tenthredinidae cuprinde 75 genuri cu 400 specii.

Aceasta este de departe cea mai mare familie de “viespi”.
Într-o familie atât de numeroasă este inevitabil să nu existe o morfologie foarte variată. Deși unele
grupuri sunt mineri sau generatori de gale în frunze, majoritatea larvelor din aceasta familie se
hrănesc în exteriorul plantei.
La scară mondială, subfamilia Nematinae este mare și diversă și formează o proporție mare din
fauna symphytelor din latitudinile nordice. Majoritatea nematinelor se găsesc pe arbori, inclusiv
Rosaceae, iar larvele lor se hrănesc uneori în exteriorul frunzei, dar multe dintre specii sunt miniere
sau formează gale ori frunze închise. [4]

Este o specie cu răspândire largă în Europa, iar la noi în țară se găseste în zonele de cultură ale
prunului.

Figura 2 – Aria de răspândire în Europa a speciei Hoplocampa minuta. (dupa PESI – Pan-European Species directories
Infrastructure - http://www.eu-nomen.eu)

Pagina | 5
Descriere H. minuta.
Adultul are corpul de culoare brun-închisă, aproape neagră, lucioasă. Aripile sunt transparente.
Larva este de culoare alb-gălbuie, cu capul brun-roşcat. Pupa este de culoare alb-gălbuie, învelită
într-un cocon oval din mătase şi granule de pământ. [1]

Figura 3 – Hoplocampa minuta ♀ stanga si ♂ dreapta. ( Liston, Andrew & Prous, Marko & Vårdal, Hege. (2019). A
review of West Palaearctic Hoplocampa species, focussing on Sweden (Hymenoptera, Tenthredinidae). Zootaxa. 4615.
10.11646/zootaxa.4615.1.1.)

Biologie şi ecologie.
Plante gazdă predilecte: Prunus armeniaca, avium, domestica & subsp. insititia, salicina, spinosa.

Viespile negre (Hoplocampa minuta C.) și galbene (H. flava L.), sunt dăunători primari specifici pentru
Prunus domestica L. Aceste specii sunt univoltine și petrec cea mai mare parte a anului în sol ca
prepupa latentă într-un cocon la adâncimea de 5-20 cm. Pupele apar cu trei până la patru săptămâni
înainte de apariția adultului. Unele prepupe rămân în diapauză prelungită timp de doi sau trei ani.
Adulții apar din sol în perioada de înflorire a soiurilor de prune cu înflorire timpurie. Se hrănesc cu
nectar și polen. Femelele își introduc ouăle în țesutul caliciului sau mai rar în receptaculul florii cu
ajutorul unui ovipozitor asemănător unui fierastrau. Ouăle cresc și provoacă umflarea epidermei care
poate fi văzută cu ochiul liber. Capacitatea reproductivă totală a unei femele este de 50–60 de ouă.[6]

Mod de atac.
Când fructele încep să se dezvolte larvele eclozează și pătrund în fruct, unde fac galerii până la sâmbure,
care este apoi consumat. Pe măsura maturizării fructelor și întăririi sâmburelui larvele încep să se
hrănească cu pulpa fructului. Larva poate ataca până la șase fructe. Fiecare fruct prezintă o gaură, de
obicei în partea superioară. Fructele deteriorate cad la pământ. Atunci când sunt dezvoltate pe deplin,
larvele coboară spre pământ, unde migrează în straturi mai adânci ale solului și construiesc un cocon
în care hibernează. [5]

Combatere.
Un singur tratament aplicat când petalele încep să se scuture, asigură o foarte bună protecţie a prunelor.
Se recomandă piretroizii de sinteză (Fastac 10 EC - 0,015%, Cipermetrin 10 CE – 0,015) [1]
Calypso 480 SC - 0,02 %, Nurelle D 50/500 EC - 0,08% (din Buletin de avertizare DAJ Iași 2018)

Pagina | 6
3.2. Viespea semințelor de prun – Eurytoma schreineri

Animalia > Arthropoda > Insecta > Hymenoptera > Apocrita > Chalcidoidea >
Eurytomidae > Eurytominae > Eurytoma > Eurytoma schreineri (Schreiner, 1908)

Familia Eurytomidae (5 genuri, 91 specii)

Membrii acestei familii moderat de numeroase prezintă o gamă largă de stiluri de viață, mai ales
că există două grupuri de specii fitofage. Unul dintre aceste grupuri se hrănește cu semințe de
plante, iar celelalte sunt miniere în tulpini de plante ierboase. Cu toate acestea, cele mai multe
specii sunt ectoparazitoide ale insectelor care se hrănesc în țesutul plantelor, inclusiv minierii de
frunze și producătorii de gale, astfel încât pot fi găsite frecvent ieșind dintr-o gală care nu este
propria lor creație. De exemplu, Eurytoma brunniventris poate parazita un cynipid, alți parazitoizi
chalcioizi, sau chiar se pot hrăni cu gala în sine. În mod similar, Sycophila biguttata se găsește în
gale de stejar ca un endoparazitoid al cynipidelor precum Andricus și Aulacidea. Majoritatea
euromidelor sunt negre, uneori cu o sculptură vizibilă a cuticulei, dar unele sunt metalice. [4]

Cu o răspandire mai limitată la nivel european decât specia precedentă (H. minuta), E. schreineri
apare în toate zonele din Romania unde se cultivă prunul.

Figura 4 – Aria de răspândire în Europa a speciei Eurytoma schreineri. (dupa PESI – Pan-European Species directories
Infrastructure - http://www.eu-nomen.eu)

Pagina | 7
Descriere E. schreineri.
Adulţii au corpul negru, cu capul şi toracele mate. Aripile sunt transparente, uşor irizate, acoperite
cu perişori fini.

Femela. Lungime 4-6 mm. Corp, antene, coxă, femur negre, tibie complet sau mai preponderent
neagră, tars galben-închis.
Capul, în vedere frontală mai lat decât înalt (3: 2). Fața de deasupra clipeus dens-striată. Cap și
torace cu puncții cu perișori, fovee densă și înconjurată de suprafață reticulată mică.
Pubescența capului și toracelui scurtă și densă. Antenele introduse mai sus decât partea mediană a
feței, cu funicul lung cu 6 segmente și 2 cluburi segmentate.
Torace slab convex, pronotum de 2,5 ori mai lat decât lungimea. Gaster de lungime aproximativ
egală cu cap plus torace. Suprafața dorsală a tuturor tergitelor netedă, strălucitoare.
Aripa anterioară cu o pată slabă de culoare maro sub vena marginală. Venație maro deschis. Vena
marginală aproximativ egală cu vena postmarginală. Venă marginală de cel puțin 1,5 ori mai lungă
decât vena radială.[6]

Mascul. Lungime 4-4,5 mm. Culoare și sculptură ca femela.

Antene cu flagele 7 segmentate. Toate segmentele flagelare mai mult lungi decât late, ușor umflate,
cu pubescență relativ scurtă. Gaster rotunjit, pețiol lung cât coxa posterioară.[6]

Larva are corpul fusiform, uşor îndoit, de culoare alb-gălbuie.

Pupa este de culoare alb-sidefie la început, devenind treptat, odată cu structurarea adultului în
interior, brună şi în final neagră.[1]

Figura 5 – E.schreineri (sursa - Ministerul Agriculturii Şi Dezvoltării Rurale, Autoritatea Naţională Fitosanitară, Oficiul Fitosanitar
Iaşi)

Pagina | 8
Biologie şi ecologie.
Plante gazdă predilecte: Prunus armeniaca, cerasifera, domestica & subsp. insititia, spinosa.
Plante gazdă de oportunitate: Prunus avium, cerasus.

Viespea are o singură generaţie pe an şi iernează ca larvă, în ultima vârstă, în sâmburii fructelor atacate
şi căzute pe sol
Primăvara se transformă în pupe, iar adulţii apar către sfârşitul lunii aprilie, începutul lunii mai, în
perioada scuturării petalelor. Femela perforează cu ajutorul ovipozitorului, pulpa fructului şi coaja
sâmburelui şi depune ouăle în seminţele de prun crude. Larvele apărute se dezvoltă în interiorul
sâmburilor şi consumă seminţele.[1]
Plante gazdă şi mod de atac.
Larvele se hrănesc cu conţinutul seminţei din interiorul sâmburelui, pe care îl consumă în proporţie
de 60 până la 100%.

Combatere.
Se recomandă aplicarea a 2-3 tratamente după scuturarea petalelor şi anume: primul la 5-8 zile de
la aceasta, iar următoarele la intervale de 7-9 zile.
Produsele recomandate sunt următoarele: Reldan 40 EC - 0,1%, Decis 2,5 EC - 0,25%, Fastac 10
EC - 0,004%, Sumi-alpha 2,5 EC - 0,05% [1]
Calypso 480 SC - 0,02 %, Nurelle D 50/500 EC - 0,08% (din Buletin de avertizare DAJ Iași 2018)

Pagina | 9
4. Concluzii

Dacă condițiile pentru viespile de prun sunt favorabile și nu se iau măsuri de control, acestea pot
cauza pierderea aproape completă a productiei. Daunele în producțiile de tip ecologic și al livezilor
netratate se situează între 36% și 96%. Gestionarea viespilor de prun se bazează pe insecticide cu
spectru larg, cum ar fi piretroizii și neonicotinoizii, în țările în care aceste produse sunt încă
permise pentru controlul acestor dăunători. Deoarece aplicarea insecticidelor se face în timpul
căderii petalelor, unele flori sunt încă în plină fenofază de înflorire, iar insecticidele pot avea efecte
dăunătoare asupra albinelor, dar și asupra altor insecte și acarieni benefici.
Acestea sunt motive pentru care este necesară găsirea și dezvoltarea de metode de combatere
biologice, fără efecte secundare asupra faunei utile. În acest moment sunt câteva fronturi de luptă
deschise astfel:

• Un agent de biocontrol care a fost studiat pe larg împotriva viespii merelor (Hoplocampa
testudinea) este viespea parazitoid Lathrolestes ensator Brauns (Hymenoptera:
Ichneumonidae), dar cu succes limitat. În cazul H. minuta care a fost introdusă în Europa
accidental fără prădătorii naturali, identificarea acestor specii este un proces în derulare. În
cazul E. schreineri un inamic natural identificat constă în specia Syntomaspis eurytomae.

• Extractele din plante de Quassia amara pot reduce până la 66% daunele primare ale
fructelor cauzate de viespe, dar nu și daunele secundare. Cu toate acestea, nici un produs
bazat pe acest extract nu este înregistrat. Încorporarea agenților de control biologici
eficienți în gestionarea viespilor de prun poate duce la reducerea consumului de pesticide.

• Nematode entomopatogene (EPN) ale genurilor Steinernema și Heterorhabditis

(Nematoda: Rhabditida) sunt printre cei mai de succes agenți de biocontrol pentru
gestionarea dăunătorilor la nivelul solului. În al treilea stadiu juvenil găzduiesc câteva
celule ale bacteriilor lor simbiotice, Xenorhabdus și Photorhabdus (Gammaproteobacteria,
respectiv Enterobacteriaceae). Acestea intră în insecta gazdă prin deschideri naturale (de
exemplu, gură, anus și spiracule) și eliberează bacteriile în hemocel. Moartea insectei se
datorează activității nematodului care inhibă apărarea imună a insectelor și declanșarea
septicemiei datorită reproducerii bacteriilor simbiotice.

Utilizarea EPN poate oferi o alternativă interesantă la controlul chimic al viespilor. Pe lângă
progresele cercetării în tehnologia de producție EPN, expansiunea rapidă a acestora în
biocontrol a fost susținută de scutirea sau ușurința înregistrării, pe baza rapoartelor care arată
că nu au efecte negative asupra oamenilor, mamiferelor și plantelor sau a efectelor
nesemnificative ori foarte îndepărtate asupra speciilor ne-țintă. Succesul lor în biocontrol se
bazează pe un parteneriat unic dintre nematodul care caută gazdă și o bacterie letală patogenică
pentru insectă, purtată în intestinul nematodului, parteneriat care se presupune că a apărut
printr-o evoluție convergentă.

Pagina | 10
Viespile prunelor își petrec cea mai mare parte a ciclului de viață în coconi îngropați în sol. În
acest stadiu sunt susceptibile la EPN, dar coconul le protejează de atacul de nematode. Cu toate
acestea, la două intervale de timp scurte, când larvele pătrund în sol și când adulții apar după
ce părăsesc coconul și se îndreaptă spre suprafața solului, acestea sunt vulnerabile. În aceste
etape de dezvoltare, se poate obține un control de succes cu EPN. [5]

Pagina | 11
5. Bibliografie

1 – Entomologie – Curs ID - Conf.univ.dr. IONELA DOBRIN

2 – Branimir Nježić - Control of Plum Sawflies (Hoplocampa flava L. and Hoplocampa
minuta Christ) with entomopathogenic nematodes - DOCTORAL DISSERTATION.
3 – Robert G. Foottit, Peter H. Adler (editors) - Insect Biodiversity - Science and Society,
Wiley-Blackwell (2009)
4 – The Royal Entomological Society Book of British Insects-Peter C. Barnard(auth.) -
Wiley-Blackwell (2011)
5 – Nježić B, Ehlers R-U. Entomopathogenic nematodes control Plum Sawflies
(Hoplocampa minuta and H. flava). J Appl Entomol. 2020;00:1–9.
https://doi.org/10.1111/jen.12755
6 – M.D. Zerova and V.N. Fursov (1991). The Palaearctic species of Eurytoma
(Hymenoptera: Eurytomidae) developing in stone fruits (Rosaceae: Prunoideae). Bulletin of
Entomological Research, 81, pp 209219 doi:10.1017/S0007485300051294
7 – G. Butnariu, M. Tălmaciu, S.B. Hamburdă (2014). Preliminary studies on plum
plantations entomofauna, Lucrări Ştiinţifice – vol. 57 (2) 2014, seria Agronomie, Universitatea
de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Iaşi.
8 – https://www.nhm.ac.uk/ (Natural History Museum) și legături asociate.
9 – https://bladmineerders.nl/host-
plants/plantae/spermatopsida/angiosperma/eudicots/superrosids/rosids/fabids/rosales/rosaceae/a
mygdaloideae/amygdaleae/prunus/prunus-domestica/ (Plant parasites of Europe)
10 – http://www.eu-nomen.eu (Pan-European Species directories Infrastructure)
11 – https://www.cabi.org (Invasive Species Compendium)
12 – www.wikipedia.com și legături asociate.

Pagina | 12