INTESTINUL GROS

Proiect realizat de Serafim Teodora

E ES TE INTES TINUL GROS ?

• Intestinul gros (colonul) este partea finală a intestinelor și, în general, a tractului
digestiv. Se extinde de la valva ileocecală (sau valva Bauhin) până la anus.
• Intestinul gros are trei segmente: cecumul, colonul și rectul. Cecumul este prima
porție a colonului și este implicată în digestie. Colonul este o continuare a
intestinului subțire și constă din aceste părți: colonul ascendent, colonul
transversal, colonul descendentă și cel sigmoid. Materialul trece prin aceste părți
și ajunge în final în rect. Rectul este ultima porțiune a intestinului și cea care
duce spre exterior, prin orificiul anal. Din rect, deșeurile sunt eliminate din corp.
Funcția intestinului gros este de a termina procesul de digestie, prin absorbția,
fermentarea și evacuarea alimentelor ingerate.
A N AT O MI E
 STRUCT UR A IN T ESTINULUI G ROS
•
Peretele intestinului gros este format din patru straturi caracteristice, în general, întreg
tubului digestiv. De la exterior spre interior – tunică seroasă, musculară, submucoasă şi
mucoasă.

• Mucoasa intestinului gros este mai subţire decât cea a intestinului subţire şi nu prezintă
vilozităţi, iar celulele caliciforme (celule secretoare de mucus) sunt mult mai numeroase.

În submucoasă se găseşte o reţea nervoasă cu rol senzitiv şi motor – plexurile Meissner.

Stratul muscular are rolul de a amesteca şi de a propulsa chimul intestinal spre anus. În
stratul muscular se găsesc plexurile nervoase Auerbach – împreună cu plexurile
Meissner, formează sistemul nervos enteric, cu rolul de a coordona activităţile secretorii
şi motorii ale porţiunii gastro-intestinale.
 FUN CŢION A RE
• Din punct de vedere funcţional, cecul, colonul ascendent şi prima jumătate a
colonului transversal au rol în absorbţie, iar celelalte segmente au rol de depozitare şi
eliminare a materiilor fecale.
• Mişcările intestinului gros sunt reprezentate de unde peristaltice şi mişcări de
transport în masă. Frecvenţa acestor unde este de 2-4 pe minut şi sunt datorate
contracţiei stratului muscular din structura peretelui. Alimentele ajung în interiorul
cecului la 4 ore după ingestie, dar preluarea completă a acestora durează aproape 5 ore.
La 6 ore de la ingestie alimentele ajung în unghiul hepatic al colonului, la 9 ore în
unghiul splenic, iar la 12 ore în colonul sigmoid.

Eliminarea totală a alimentelor ingerate durează între 5 şi 7 zile (eliminarea totală a

unui prânz test).
 F L OR A MI CROBI A N Ă A I N TE STI N ULUI G ROS
• Bacteriile ce colonizează intestinul gros sunt indispensabile vieţii. Colonul are
cea mai luxuriantă microbiotă (au fost identificate aproximativ 300 de specii
de bacterii diferite), apreciată la peste 10 miliarde de bacterii pe gram.
Numărul mare de bacterii face ca 10 – 30% din masa materiilor fecale să fie
ocupată de bacterii. Acestea ajung în interiorul intestinului prin alimente şi
încep colonizarea de la nivelul mucoasei bucale până la nivelul rectului.
• Consumul de antibiotice pe termen lung şi fără indicaţia medicului afectează
flora microbiană din colon, producând disbioze grave.
 D EFECA ŢIA

• Defecaţia este un act reflex motor ce constă în eliminarea materiilor fecale

la exterior. Sfincterul anal extern este format din fibre musculare striate
(deţinem controlul asupra lui), iar sfincterul intern din fibre musculare
netede. După ce este atins pragul de distensie al rectului (rectul se umple
cu materii fecale ceea ce determină stimularea receptorilor din perete) se
declanşează reflexul de defecaţie – în anumite condiţii, se poate inhiba şi
amâna voluntar actul defecaţiei prin menţinerea sfincterului anal extern
contactat.
• Frecvenţa defecaţiei este variabilă, 1 – 3 ori pe zi, iar controlul cortical
asupra actului apare după primele 15 – 20 de luni de la naştere.
 A ERUL D IG EST IV

• În tubul digestiv se găsesc 150 de ml de gaz. 50 de ml în stomac şi 100 de

ml în colon. Aerul ajunge în stomac prin deglutiţie şi alimente. Acesta este
eliminat la exterior prin eructaţii (acţiunea de „râgâi”). Aerul ce nu a fost
eliminat ajunge în intestinul subţire, unde este rapid absorbit de sânge sau
ajunge în colon. După ce ajunge în colon, aerul este aproape complet lipsit
de oxigen, dar conţine diferite gaze rezultate în urma proceselor de
fermentaţie – hidrogen, metan, hidrogen sulfurat – determină apariţia
mirosului caracteristic după eliminare.
 BOLI A LE INTES TINULUI GROS
• Ulcerele intestinului gros
• Intoleranță la gluten
• Indigestia
• Sindromul Konig (alternanţă între constipaţie şi diaree, ascoiate cu dureri
abdominale de tip colicativ, meteorism şi borborisme localizate în cele mai
multe cazuri în fosa iliacă dreaptă.)