Curs 4.

EDUCATIA EMOTIONALA

Cuprins
1. Introducere
2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
3. Conţinutul unităţii de învăţare
3.1. Emoţiile şi tipurile acestora
3.2. Autoreglarea emoţiilor şi comportamentelor

4. Îndrumar pentru autoverificare

1. Introducere

Unitatea de învăţare prezintă problematica educaţiei

emoţionale şi a importanţei acesteia în şcoală.
Schimbările prin care trece societatea contemporană, si,
mai cu seama in acesta perioada de pandemie, sunt din ce în ce
mai complexe, fapt ce face ca inteligenţa probată în context
educaţional să fie insuficientă pentru mulţi dintre noi atunci
când e vorba de problemele de care ne lovim în fiecare zi.
Am avut cu toţii colegi geniali, de „10 pe linie”, dar
care, după terminarea studiilor nu au reuşit să îşi valorifice
potenţialul, eşuând în plan profesional. Sau colegi care, deşi

1
modest dotaţi intelectual, au dovedit o bună adaptare socială în
contexte variate, devenind oameni de succes. Sigur că
problemele cu care ne confruntăm în cele două medii –
educaţional şi social – sunt diferite din punct de vedere calitativ.
Şcoala ne supune mai ales rezolvării unor probleme bine
definite, în vreme ce problemele vieţii cotidiene sunt mai slab
definite, ceea ce permite abordarea lor din mai multe
perspective, iar pentru ele, deseori, nu există o soluţie perfectă
(Vernon, 2006).
Din dorinţa de a depăşi acest paradox, cercetătorii au
introdus o serie de termeni noi: întâlnim tot mai frecvent
sintagme precum inteligenţa socială, emoţională etc. În cursul
Modalităţi de abordare a diferenţelor individuale în cadrul
educaţiei vom aborda mai pe larg problematica inteligenţelor
multiple. În acest curs insa, doresc să prezint importanţa
educaţiei emoţionale în viaţa unei persoane, rolul autoreglării
emoţiilor şi comportamentelor şi nu în ultimul rând, câteva
principii şi tehnici utile viitorului psiholog în rezolvarea
problemelor apărute din cauza lipsei abilităţilor în sfera
emoţională.

Se trec în revistă tipurile emoţiilor, precum şi modalităţi de

autoreglare a emoţiilor şi comportamentelor.

2. Obiectivele şi competenţele unităţii de

învăţare

2
 Obiectivele unităţii de învăţare:

– identificarea tipurilor de emoţii

– cunoaşterea modalităţilor de autoreglare emoţională

Competenţele unităţii de învăţare:

– înţelegerea de către studenţi a importanţei identificării

cauzelor emoţiilor
– aplicarea unor modalităţi de autoreglare emoţională.

Timpul alocat unităţii: 2 ore

3. Conţinutul unităţii de învăţare

3.1. Emoţiile şi tipurile acestora

Ceea ce noi numim în limbaj curent emoţie este de fapt

combinaţia mai multor modificări survenite la nivel: subiectiv
(trăirea afectivă a emoţiei), cognitiv (ce gândim), biologic-
fiziologic (schimbări apărute în amplitudinea, ritmul respiraţiei,
modificări ale secreţiei salivare, schimbări ale ritmului cardiac
etc.), comportamental (ce facem, cum ne manifestăm).
Dacă, de pildă, vedem în apropierea noastră un câine
care latră, trăim un sentiment de teamă: la nivel

3
 subiectiv simţim emoţia de „frică”, la nivel cognitiv
apar gânduri de genul „câinele este periculos şi mă
poate muşca! ”; la nivelul organismului apar anumite
modificări: ne bate inima mai tare, transpirăm etc. iar
la nivel comportamental expresia noastră facială
poate denota teamă, ne îndepărtăm de câine ş.a.m.d.

Tipuri de emoţii

Există două criterii importante de clasificare a emoţiilor:

i) După funcţionalitate, emoţiile sunt:
- funcţionale – trăiri subiective care facilitează adaptarea
individului la situaţia concretă (la rândul lor pot fi pozitive şi
negative);
- disfuncţionale – împiedică adaptarea individului la situaţia
concretă (pozitive şi negative).
ii) După polaritate, avem:
- emoţii pozitive care apar dacă există congruenţă
motivaţională (evenimente în concordanţă cu scopurile
persoanei);
- emoţii negative care apar atunci când situaţia concretă este
în contradicţie cu scopurile individului, blocându-le sau
îngreunând atingerea acestora.
Cauzele apariţiei emoţiilor
i) există situaţii problematice în care aşteptările
individului nu sunt satisfăcute şi care tind să favorizeze
apariţia gândurilor dezadaptative şi a emoţiilor
disfuncţionale. De pildă situaţii de:
 pierdere a respectului, a prieteniei, a poziţiei
sociale etc.;

4
  ameninţare – perceperea unui pericol iminent
sub forma unei posibile respingeri (de multe ori băieţii
se tem să invide o fată în oraş, sau sa dea un like sis a
adauge un comentariu explicit la postarea fetei de care
sunt interesati de teama unui refuz);
 frustrare – perceperea unei nedreptăţi din partea
altcuiva;
ii) gândurile dezadaptative sunt acele credinţe care
generează şi întreţin sentimente disfuncţionale precum:
- învinovăţirea excesivă,
- deprimarea,
- anxietatea,
- furia,
- gelozia,
- ura etc.
De regulă acestea apar automat în situaţii problematice şi
captează atenţia persoanei scăzând capacitatea acesteia de a se
concentra pe alte aspecte importante: comunicarea eficientă cu
ceilalţi, performanţa proprie într-un anumit domeniu,
comportamente adecvate în anumite contexte etc. Ca atare este
extrem de important să învăţăm să ne autoreglăm emoţional şi
comportamental, aspecte prezentate în cele ce urmează.

3.2. Autoreglarea emoţiilor şi comportamentelor

„Autoreglarea emoţională” se referă la procesul prin care
persoanele îşi autoreglează şi controlează atât reacţiile interne
la emoţii, precum şi expresia comportamentală a emoţiilor.

De pildă abilitatea de a nu te simţi furios dacă nu

înţelegi ceva anume, de a nu te simţi complexat atunci
când unii colegi iau note mai mari la şcoală, abilitatea

5
 de a nu te îngrijora excesiv în preajma tezelor sau
examenelor, de a nu te supăra prea tare pe tine însuţi
atunci când faci greşeli etc.

Capacitatea de autoreglare emoţională se dezvoltă prin

stradania de a modifica:
- situaţia negativă (dacă am luat o notă mică, învâţ mai
mult pentru urmâtorul examen)
- trăirea emoţională şi comportamentele, modificând
gândurile (de la a considera o catastrofă faptul că am
luat o notă mică, la a evalua obiectiv ca neplăcut, dar nu
catastrofal!)
- atât evenimentele externe cât şi cele interne.

Principii care stau la baza autoreglării emoţionale

1. emoţiile sunt consecinţa directă a felului în care

gândim asupra situaţiilor prin care trecem: tristeţea
resimţită într-o situaţie neplăcută decurge direct din
ceea ce gândim şi spunem în acele momente. Se stie că
persoane puse în aceeaşi situaţie, trăiesc emoţii diferite
în funcţie de felul în care gândesc.
2. felul adaptativ sau dezadaptativ în care gândim
poate fi identificat: putem compara anumite situaţii
pentru a identifica similarităţile din gândire şi emoţii.
3. o dată identificate, gândurile dezadaptative pot fi
schimbate: deoarece sunt gânduri produse de noi,
rezultă că avem posibilitatea să generăm şi altfel de
gânduri! De pildă în loc să gândesc: „Dacă m-a părăsit
înseamană că nu sunt bun de nimic!” spun: „A fost o

6
 relaţie care nu a mers, voi încerca data viitoare să
îndrept acest lucru.”
4. schimbarea gândurilor modifică emoţiile resimţite –
în loc de a spune: „Dacă nu am luat examenul la
Psihologia Educatiei, nu voi reuşi niciodată să iau nota
de trecere!” gândesc: „Am luat 4 pentru că nu am
învăţat suficient şi nu am fost atent atunci cand am
selectat raspunsul corect din grila. Voi învăţa mai mult
şi la exemenul din sesiunea de restante voi lua examenul
cu succes!
5. schimbarea gândurilor dezadaptative presupune
implicare şi efort voluntar – în situaţiile dificile
gândurile disfuncţionale se activează automat.
Schimbarea acestora presupune identificarea lor şi
producerea de gânduri alternative, adaptative, cu care
vor fi înlocuite. Schimbarea poate fi insa dificilă şi
presupune motivaţie, voinţă si perseverenta!

Tehnici prin care se facilitează autoreglarea emoţională

Tehnici de control a gândurilor dezadaptative

1. Centrarea pe activitate vs emoţie
- de multe ori oamenii considetă că dacă simt ceva negativ,
atunci şi performanţa lor va fi slabă. Ii ajutam să identifice
în experienţa lor sau a altor persoane situaţii în care
performanţa într-o sarcină a fost bună deşi aveau emoţii
mari sau negative.
2. Lărgirea perspectivei
- de multe ori trăind un eveniment ni se pare că este cel mai
important din viaţa noastră. Cel mai important lucru la un

7
 moment dat nu este şi cel mai important lucru din viaţa
noastră.
3. Evaluarea nuanţată a persoanei şi situaţiei
- luaţi în considerare atât succesle cât şi eşecurile, atât
trăsăturile pozitive cât şi pe cele negative, evaluaţi nuanţat
şi nu în termeni de exclusiv „negru”.
4. Identificarea soluţiilor
- de multe ori evenimentele negative ni se par de nedepăşit,
deoarece în acel moment suntem prea implicaţi şi afectaţi
pentru a putea face un „inventar” ar soluţiilor pe care, cel
mai adesea, chiar experienţa proprie ni le poate furniza sau
experienţa celor din jur. Identificaţi situaţii similare şi felul
în care au fost depăşite.
Tehnici de control al comportamentelor
1. definiţi precis comportamentul vizat /dorit;
2. utilizaţi recompense disponibile;
3. treceţi de la recompense imediate la recompense
decalate;
4. utilizaţi un repertoriu larg şi alternativ de recompense
pentru a evita saturaţia;
5. comparaţi dimensiunile comportamentului înainte şi
după aplicarea recompenselor, pentru a cunoaşte efectul
lor;
6. în momentul în care aplicaţi recompensa, specificaţi
pentru ce comportament aţi dat-o;
7. repetaţi verbal regula pe care se bazează recompensa

Abilităţi utile în autoreglarea emoţională

1. Acceptarea necondiţionată a persoanei proprii şi a celor din
jur
2. Responsabilitate şi respect

8
 3. Empatie
4. Comunicarea emoţiilor – autodezvăluirea

4. Îndrumar pentru autoverificare

Concepte şi termeni de reţinut

- emoţie
- subiectiv
- cognitiv
- fiziologic
- comportamental
- polaritate
- funcţionalitate
- autoreglare emoţională
- principii
- tehnici

Test de evaluare / autoevaluare

Ceea ce noi numim în limbaj curent emotie este de fapt combinatia mai multor
modificãri survenite la nivel:

9
 a. perceptiv; ideativ; lingvistic; structural.
b. volitiv; motivational; conativ; creativ.
c. subiectiv; cognitiv; biologic-fiziologic; comportamental.

Bibliografie obligatorie:

Elias, M., Tobias, S. şi Friedlander, B. (2007). Inteligenţa emoţională în educaţia copiilor.

Bucureşti.
Lemeni, Gabriela şi Miclea, Mircea. (coord.). (2004). Consiliere şi orientare – Ghid de
educaţie pentru carieră. Cluj-Napoca: Editura ASCR.
Minulescu, Mihaela. (2006). Relaţia psihologică cu copilul tău – nevoia de ataşament şi
iubire în viaţa copilului mic...şi a noastră. Bucureşti: Editura Psyche.
Vernon, Ann. (2006). Dezvoltarea inteligenţei emoţionale. Cluj-Napoca. Editura: ASCR.

10