REFERAT

Finanțarea micului business în economia

națională                                                 
  

                                               

1
 Introducere

Actualitatea temei. Activitatea şi dezvoltarea businessului mic şi mijlociu sunt strict

dependente de infrastructura pieţei şi evoluţia macroeconomică a ţării.
Experienţa altor state a arătat că problemele social-economice ale Republicii Moldova pot fi
rezolvate prin dezvoltarea intensă a businessului mic şi mijlociu, care poate deveni un element
cheie al economiei de piaţă în etapa actuală. Concomitent problemele finanţării businessului sunt
foarte acute, precum şi problemele domeniilor de susţinere şi sprijin în perioada redresării
economiei naţionale, care sunt studiate, rezolvate doar parţial.
Aceste şi alte momente sunt puse la baza temei de cercetare şi motivează actualitatea ei.

Scopul lucrării constă în fundamentarea teoretică cît şi practică a aspectelor finanţării

micului business, în elaborarea măsurilor de sistematizare şi eficientizare a agenţilor economici,
precum şi modalităţile de susţinere a lor la noi în republică.

Selectare temei, scopul şi sarcinile cercetării au determinat structura lucrării, care

cuprinde: introducerea, trei capitole ce redau conţinutul lucrării, concluzii, bibliografia şi acte
normative.

Rolul și importanța practică a lucrării. Micul business este foarte variat, în special în
țările cu o economie antreprenorială, si are loc în cele mai diverse domenii, a cărui importanță
majoră e resimțită pretutindeni. Micul business devine din ce în ce mai atractiv pentru oamenii
talentaţi şi de performanţã, inovativi, caracterizaţi prin rezultativitate înaltă. Importanța vitală și
eficiența MB prezintă interes marilor întreprinderi, ce nu se pot lipsi de produsele şi serviciile
micului business.

Literatura de bază. La realizarea lucrării au fost utilizate acte normative din legislația
Republicii Moldova cu privire la susţinerea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, cu
privire la susţinerea şi protecţia micului business, cît și cărți și informații de pe pagina oficială a
Ministerului Economiei.

2
 1. Abodări teoretice despre micul business ca formă de antreprenoriat și a surselor de
finanțare

Odată cu trecerea la economia de piaţă, întreprinderile din Moldova obţin posibilitatea de

a activa în diverse domenii. Tot mai mult este recunoscut rolul lor în prosperarea societăţii şi
eficacitatea economică. Se întreprind măsuri cu privire la creşterea şi dezvoltarea întreprinderilor
mici în ţară. Este adoptată legea Republicii Moldova “Cu privire la susţinerea şi protecţia
micului business”, care reglamenteazã organizarea şi funcționarea întreprinderilor micului
business. Putem menţiona şi problemele caracteristice micului business, fapt ce accentuează
punctele slabe caracteristice lui. În mare măsură, ele sunt legate de problemele perioadei de
tranziţie la economia de piaţă, dificultăţile însuşirii relaţiilor de piaţă, absenţa culturii şi
tradiţiilor întreprinderilor mici, ceea ce accentuează părţile slabe ale MB. 1

Potrivit surselor oficiale, pe parcursul ultimilor doi ani s-a constatat o ameliorare a
situaţiei economico-financiare a întreprinderilor micului business. În acest sens, cele mai bune
rezultate au fost înregistrate de întreprinderile comerciale, fiind urmate de cele ce practică
tranzacţii imobiliare şi cele din industria de prelucrare a materiei prime agricole. Totuşi, statistica
atestă un număr de numai 10 mii de întreprinderi care au obţinut profit (doar 36 la sută din
totalul de întreprinderi a micului business), ceea ce ne face să tragem concluzia că „coloana
vertebrală” a economiei noastre este deocamdată foarte şubredă. Din cîte se ştie, cele mai
neprofitabile întreprinderi activează în agricultură, sector care necesită investiţii de lungă durată
şi monitorizări frecvente de piaţă. Profituri mici au înregistrat şi antreprenorialele mici din
domeniul industriei. Această situaţie, într-o anumită măsură, este determinată de pregătirea
profesională insuficientă a antreprenorilor, de multe ori fiind uimitoare uşurinţa cu care unele
persoane, iniţiind o afacere, se desemnează în funcţia de director fără a avea cea mai elementară
pregătire în domeniul managementului. Cercetătorii din domeniu susţin că doar 5 – 10 la sută din
populaţia unei ţări posedă aptitudinile necesare de întreprinzător, dar mai există şi dificultăţile
însuşirii relaţiilor de piaţă, absenţa culturii şi tradiţiilor întreprinderilor mici şi o serie de alte
piedici, mult mai grave, în calea dezvoltării  micului business în Republica Moldova.

De asemenea, micul business trebuie privit şi prin prisma asigurării bunei funcţionări a
întreprinderilor mari cu produse şi servicii primare. Trebuie conştientizat faptul că întreprinderile
din sectorul sus-numit întîmpină dificultăţi în desfăşurarea activităţii, iar una din marile piedici

1
N.Siscan.,Economie politica contemporana, Chisinau 2001.

3
care tergiversează dezvoltarea sectorului continuă să reprezinte lipsa accesului la finanţare.
Problema finanţării este actuală pentru toate întreprinderile mici, indiferent dacă sunt create şi
activează într-o ţară cu economie dezvoltată sau în tranziţie. Astfel, resursele întreprinderii,
adeseori sunt insuficiente acoperirii deficitului de finanţare atît pe termen scurt, adică pentru
capital circulant, cît şi pe termen lung, pentru investiţii.

Piaţa financiară din republică, fiind una din cea mai stabilă din fostele state URSS, este
constituită din instituţii financiare bancare şi instituţii financiare nebancare, care au drept
obiectiv acordarea creditelor şi împrumuturilor pentru satisfacerea cererii de finanţare.

Din cadrul instituţiilor financiare bancare fac parte băncile comerciale, iar din cadrul
celor nebancare: Organizaţiile de Microfinanţare, Asociaţiile de Economii şi Împrumut a
Cetăţenilor, Companiile de Leasing, Factoring etc.

Beneficiari ai produselor financiare oferite de către instituţiile sus-numite pot fi:

• Persoane juridice – agenţi economici, inclusiv întreprinderile micului business;

• Persoane fizice, cetăţeni, precum şi persoane care desfăşoară activitate de antreprenor:

- întreprinderi individuale,

- gospodării ţărăneşti,

- deţinători de patent.

Agenţii economici pot utiliza în dezvoltarea activităţii lor următoarele instrumente

financiare:

• credite şi împrumuturi;

• garanţii;

• cote reduse ale impozitelor şi taxelor, precum facilităţi de la plata acestora;

• servicii de leasing, factoring etc.;

• economii personale, precum şi utilizarea profitului nerepartizat;

• venture capital.

În ţările dezvoltate din punct de vedere economic (unde micul business este considerat
promotor al dezvoltării economice graţie avantajelor pe care le oferă), micul business cunoaşte o
4
dezvoltare accelerată mai ales în domeniile serviciilor şi a producerii mărfurilor de larg
consum.2Întreprinderile mici sînt mai flexibile şi reacţionează mai rapid la schimbările mediului
de afaceri şi la cerinţele pieţei. Din aceast considerent investiţiile în micul business aduc venituri
mai mari decît investiţiile în întreprinderile mari. De altfel, acestea din urmă beneficiază din plin
de serviciile întreprinderilor mici şi într-un fel sînt dependente de ele. Micul business este
orientat spre satisfacerea necesităţilor pieţei locale şi utilizează resursele şi forţa de muncă locală,
avînd o contribuție substanţială şi în soluţionarea problemei şomajului. Spre exemplu, 50 la sută
dintre populaţia aptă de muncă a Germaniei şi 60 la sută a SUA sînt antrenate anume în micul
business. Iar în Republica Moldova, potrivit unor surse din cadrul Proiectului BIZPRO Moldova,
doar în doi ani de zile sectorul micului business a creat 40 de mii de locuri de muncă sau 70 la
sută din cele 59 de mii în total pe economie.

Sectorul micului business în Republica Moldova, ca şi în majoritatea statelor în curs de

dezvoltare, a apărut ca urmare a reformelor structurale efectuate în procesul trecerii de la
economia centralizată la cea de piaţă. Potrivit datelor Proiectului BIZPRO în Moldova astăzi cca.
90 la sută din totalul de agenţi economici ai ţării reprezintă întreprinderile micului business,
dintre care 73 la sută sînt micro-întreprinderi, iar 19 la sută sînt întreprinderi mici.

Sursa: datele DSS al Republicii Moldova

2
Legea nr.112 din 20.05.1994 cu privire la susţinerea şi protecţia micului business.

5
 Actualmente, structura micului business reflectă cu aproximaţie situaţia anului 2000:
predomină activitatea comercială – 45 la sută; urmată de industria de prelucrare a materiei prime
agricole şi extractivă – 13 la sută; tranzacţiile imobiliare – 11,8 la sută; transport şi
telecomunicaţii – 6,5 la sută şi construcţii – 5,7 la sută.

Tabel 1. Forța de muncă, angajată în sectorul MB, după categorii de întreprinderi

Mărimea firmei Numărul total de Numărul angajaților

întreprinderi Nr. % în total
Total întreprinderi, 29423 572786 100 %
Inclusiv
MB 26991 170154 29,7 %

Întreprinderi micro 21726 69896 12,2 %

Întreprinderi mici 5265 100258 17,5 %

Întreprinderi mari 2432 402154 70,3 %

Sursa: Direcţia Principală Dezvoltarea Businessului Mic şi Mijlociu a Ministerului Economiei

şi Comerţului, anul 2000

Dezvoltarea micului business este sesizabilă, deocamdată, doar în mun. Chişinău, unde
sîntconcentrate 67 la sută din numărul total de întreprinderi mici şi micro-întreprinderi. Alte 3,7
lasută din întreprinderi ale micului business sînt înregistrate în mun. Bălţi, iar 2,7 la sută în UTA
Găgăuz Yeri. De menţionat că întreprinderile micului business din Chişinău sînt mai mari decît
celelalte, atît după cifra de afaceri şi numărul de salariaţi, cît şi după cheltuielile efectuate
pentruîntreţinerea personalului. Bunăoară, întreprinderile de acest tip din capitală realizează 72 la
sutădin întregul volum al vînzărilor nete realizate de micul business din întreaga ţară, aici fiind
ocupaţi circa 57 la sută din toţi salariaţii întreprinderilor mici şi mijlocii.

6
 Tabel 2. Distribuția teritorială a întreprinderilor din sectorul micului business
Întreprinderile micului business Întreprinderi Total
Teritoriul mari întreprinderi
Micro % Mici % Total MB(unit) Nr. % Nr. %
(unit) (unit) % (unit) (unit)
Localități urbane 15676 72 3292 64 18968 70 1283 48,7 20251 69
(Chișinău, Bălți)
Localități rurale 6050 28 1973 36 8023 30 1149 51,2 9172 31
Total 21726 100 5265 100 26991 100 2432 100 29423 100
2. Analiza structurii surselor de finansare a micului business în Republica Moldova

Micul business în lume este supranumit „coloană vertebrală a economiei” graţie celei mai
mari contribuţii la crearea noilor locuri de muncă, stimularea concurenţei, favorizarea inovaţiilor
şi tehnologiilor. Cu toate acestea, nu putem vorbi despre o definiţie exhaustivă a micului
business. Se poate spune că micul business întruneşte micro-întreprinderile şi întreprinderile
mici. În practica mondială, cele mai răspîndite criterii de apreciere a mărimii întreprinderii sînt
volumul anual al vînzărilor şi numărul de angajaţi. Astfel, întreprinderile cu un număr de
angajaţi de 1 - 9 persoane şi un volum anual al vînzărilor de pînă la 3 mil. lei, sînt calificate, în
legislaţia Republicii Moldova, drept micro-întreprinderi, iar întreprinderile cu 10-50 angajaţi şi
un volum anual de vînzări de pînă la 10 mil. lei, se numesc întreprinderi mici. Limitele
menţionate diferă de la o ţară la alta. Spre exemplu în SUA întreprinderi mici sînt considerate
acelea care au pînă la 500 de angajaţi. Analiza sectorului financiar din Republica Moldova indică
o predominare a instituţiilor financiare bancare, în prezent, pe teritoriul republicii activînd 16
bănci comerciale, dintre care sucursale ale băncilor străine sunt Banca Comercială Romînă
Chişinău (Romînia) şi Unibank (Rusia).3

Pe parcursul anului 2004 portofoliul de credite al băncilor comerciale a depăşit 9 190 mil. lei,
ceea ce reprezintă o creştere de 13% faţă de anul 2003 şi, respectiv, o dublare faţă de anul 2001.
Un alt aspect pozitiv înregistrat în ultimii ani este majorarea cotei creditelor acordate pe termen
lung, ceea ce semnifică stimularea investiţiilor şi nu doar a activităţilor de consum curent.
Totodată, analiza ratelor dobînzilor indică o micşorare a costului banilor, solicitat de
băncile comerciale, în anul 2004 acesta constituind pentru creditele acordate în lei – 21%, faţă de

3
N.Siscan.,Economie politica contemporana, Chisinau 2001.

7
28% în anul 2001, iar pentru creditele acordate în valută liber convertibilă (dolari americani,
euro) rata procentuală reprezentînd 11.4% şi, respectiv, 14%.4
Necătînd la faptul că pe parcursul ultimilor ani este înregistrată o tendinţă pozitivă a
numărului şi volumului creditelor acordate de sistemul bancar, întreprinderile micului business
continuă să întîmpine dificultăţi în accesul la finanţe. Această afirmaţie este dovedită şi de faptul
că ponderea creditelor direcţionate pentru sectorul sus-numit nu depăşeşte 15% din total, marea
majoritate a lor fiind acordate agenţilor economici concentraţi în raza municipiului Chişinău.
Totodată, este necesar a evidenţia că majoritatea creditelor subiecţilor micului business
sunt din resursele instituţiilor financiare internaţionale, care acordă linii de credit băncilor
comerciale autohtone, acestea din urmă alordînd resurse financiare întreprinderilor din sector.
De exemplu, pe parcursul anului 2004, linii de credit pentru întreprinderile micului
business au fost acordate de către BERD şi Banca Mondială, debitori fiind Moldindconbank,
Victoriabank şi Mobiabancă.
Totuşi, chiar dacă sunt principalii furnizori de mijloace financiare, băncile comerciale
sunt adeseori reticente în acordarea creditelor subiecţilor micului business, dată fiind
solvabilitatea nesatisfăcătoare a întreprinderii, insuficienţa garanţiilor, lipsa istoriei de creditare
etc. Astfel, alternativa creditelor acordate de către băncile comerciale constituie, în prezent,
produsele oferite de organizaţiile de microfinanţare, care au menirea de a credita afacerile mici,
preponderent din zonele rurale, facilitînd accesul la resurse financiare ieftine, precum şi de a
stimula iniţiativa privată. Organizaţiile vizate („Corporaţia de Finanţare Rurală” SA,
„Microinvest” SRL şi „ProCredit” SA) activează în baza Legii nr. 280-XV din 22.07.2004
privind Organizaţiile de Microfinanţare (în continuare OMF) şi alocă împrumuturi din mijloace
proprii/împrumutate, fără a avea dreptul de a accepta depozite. Totodată, importanţi furnizori de
resurse financiare sunt Asociaţiile de Economii şi Împrumut ale Cetăţenilor (AEÎC), create în
baza Legii nr. 1505-XIII din 18.02.1998 ca organizaţii necomerciale care acceptă depozite de la
membrii săi şi cărora le eliberează împrumuturi.
În prezent, AEÎC formează o reţea bine dezvoltată din circa 535 de asociaţii, prezente
practic în fiecare localitate din ţară. În anul 2004, prin intermediul AEÎC, au fost acordate
împrumuturi în mărime de 250 mil. lei, cota beneficiarilor reprezentînd circa 55% din total
membri ai asociaţiilor. Concomitent, este necesar a completa că parteneri ai businessului rural
sunt un şir de proiecte finanţate de comunitatea internaţională, printre acestea fiind SRISP,
IFAD.

4
C.Balaceanu.,C.Bentoiu.,Microeconomie, Bucuresti 2007.

8
 În continuare se merită a evidenţia că, întru facilitarea accesului la finanţare a agenţilor
economici, activează Fondul pentru Susţinerea Antreprenoriatului şi Dezvoltarea Micului
Business, căruia, conform Legii Bugetului de stat pentru anul 2004, i-au fost transferate 1 mil.
lei, destinate garantării în proporţie de 50% a creditelor acordate de către băncile comerciale. În
anul 2005 de asemenea este preconizată alocarea sumei de 1 mil. lei.
Totodată, este necesar a sublinia că, recent, a fost constituită Societatea Interbancară de
Garantare „GarantInvest” SRL, fondată de 7 bănci comerciale autohtone, „Corporaţia de
Finanţare Rurală” SA şi AO „ProRuralInvest”.
Misiunea societăţii vizate este de a oferi servicii instituţionalizate de garantare a
creditelor, de a îmbunătăţi accesul la credite comerciale a întreprinderilor cu gaj insuficient şi,
implicit, de a contribui la majorarea numărului de antreprenori privaţi eligibili pentru creditare.

O altă metodă de susţinere financiară a agenţilor micului business este scutirea de la plata
impozitului pe venit, prevăzută în articolul 49 al Codului fiscal. Astfel, întreprinderile a căror
număr de salariaţi este pînă la 19 persoane şi a căror vînzări nete nu depăşesc 3 mil. lei,
indiferent de sfera de activitate; gospodăriile ţărăneşti, cooperativele agricole de prestări servicii,
pot beneficia de scutirea integrală de la plata impozitului pe venit pe parcursul a 3 perioade
fiscale şi în proporţie de 35% pe parcursul următoarelor 2 perioade fiscale.
Dreptul de a benefica de facilitatea dată apare o dată cu completarea unei cereri tip la
oficiul teritorial al Inspectoratului Fiscal de Stat. Scopul facilităţii nominalizate este acordarea
suportului financiar pentru dezvoltarea activităţii întreprinderii, antreprenorul beneficiind, de
fapt, de o alternativă a împrumuturilor de stat, dar, care nu trebuiesc rambursate şi pentru care nu
se achită dobîndă.5
Conform analizelor de ţară, efectuate de către instituţiile de evaluare internaţională, este
evident faptul că în Republica Moldova există oportunităţi de dezvoltare a finanţării prin
intermediul operaţiunilor de leasing, astfel încît acestea să contribuie la satisfacerea nevoilor de
modernizare a întreprinderilor. Tranzacţiile de leasing în societatea modernă devin o sursă
importantă de finanţare comercială, fiind tot mai certă necesitatea dotării agenţilor economici cu
echipamente moderne, iar lipsa mijloacelor financiare aduce acest instrument de finanţare în
topul preferinţelor antreprenorilor. Leasingul, de asemenea, este soluţia pentru problemele
permanente legate de obţinerea facilităţilor bancare de credit şi de garanţii, precum şi pentru
cerinţele băncilor de a obţine garanţii corespunzătoare pentru creditele acordate.
În final, este necesar a concluziona că produsele destinate satisfacerii necesarului de
finanţare al agenţilor Micului Business sunt diverse şi încearcă să intre în concordanţă cu
5
P. Roşca, Economia generală, Chişinău 1997
9
cerinţele şi posibilităţile antreprenorilor. Fără îndoială, piaţa financiară în Republica Moldova,
fiind flexibilă şi dinamică, va absorbi cele mai bune practici international din domeniu, ceea ce
va îmbunătăţi cu siguranţă accesul la finanţare al micilor întreprinzători, or, este bine ştiut faptul
că, „CONSUMATORUL ESTE REGE”, iar producătorul trebuie să se conformeze necesităţilor
acestuia

3. Problemele și soluțiile finansării micului business în Republica Moldova

Atunci cînd vine vorba despre problemele cu care se confruntă în activitatea de zi cu zi,
businessmanii indică, în primul rînd, piedicile birocratice :

-          sutele de acte normative şi instrucţiuni, depăşite de timp, protejează traiul liniştit al
funcţionarilor publici şi favorizează abuzurile şi corupţia organelor de control;
-          politica fiscală nechibzuită cu multiplele impozite, taxe, penalităţi şi amenzi;

Altă piedică în calea dezvoltării micului business constă în insuficienţa mijloacelor

financiare proprii ale întreprinderilor, atît pe termen scurt (capital circulant), cît şi pe termen lung
(pentru investiţii) şi accesul limitat la sursele externe de finanţare.

Piaţa financiară a ţării este alcătuită din 15 bănci comerciale şi instituţii de finanţare
nebancare: organizaţii de microfinanţare, companii de leasing, factoring etc. Totuşi, deşi băncile
sînt principalii deţinători de mijloace financiare, ele rămîn, deseori, reticente în acordarea
creditelor subiecţilor micului business, din cauza solvabilităţii insuficiente a întreprinderilor
micului business, insuficienţa garanţiilor, lipsa experienţei etc. În plus, rata dobînzii solicitată de
bănci este considerată de micii antreprenori exagerată şi, deci, total neconvenabilă. Drept
urmare, întreprinderile micului business continuă să întîmpine dificultăţi în accesul la finanţe. O
dovadă e şi faptul că ponderea creditelor direcţionate pentru sectorul micului business nu
depăşeşte 15 la sută din totalul de credite, iar majoritatea creditelor sînt acordate agenţilor
economici din raza mun. Chişinău. Trebuie de menţionat şi faptul că majoritatea creditelor
acordate micului business provin de la instituţiile financiare internaţionale care au deschis linii
de creditare la băncile comerciale, acestea din urmă împrumutînd resursele financiare
întreprinderilor din sector. Vom aminti că în anul 2004 asemenea linii de credit anume pentru
întreprinderile micului business, au fost acordate de către BERD şi Banca Mondială, debitori
fiind Moldindconbank, Victoriabank, Mobiasbancă.

10
 În Republica Moldova, în calitate de sursă alternativă de finanţare, au fost instituite
Organizaţiile de Microfinanţare, inclusiv Asociaţiile de Economii şi Împrumut ale Cetăţenilor
(AEIC), care se deosebesc prin dreptul de a accepta depozite. La moment, în ţară sînt înregistrate
peste 535 de AEIC care activează în zonele rurale.

Alte organizaţii de microfinanţare sînt ProCredit, Microinvest şi Corporaţia de Finanţare

Rurală care se orientează spre satisfacerea cererii de finanţare a agenţilor micului business,
deţinătorilor de patentă, gospodăriilor ţărăneşti etc. Dar şi în aceste cazuri condiţiile de creditare
nu sînt considerate convenabile de către reprezentanţii micului business, fiind vorba şi de o rată a
dobînzii ridicată.

Printre partenerii finanţării business-ului rural se numără şi Proiectul Investiţii şi Servicii

Rurale (RISP) şi Fondul Internaţional pentru Dezvoltarea Agriculturii (IFAD).

Pentru facilitatea accesului la finanţare a agenţilor economici a fost creat şi fondul pentru
Susţinerea Antreprenoriatului şi Dezvoltarea Micului Business, destinat garantării în proporţie de
50 la sută a creditelor acordate de băncile comerciale agenţilor economici. Fondul însă are o
contribuţie prea nesemnificativă la dezvoltarea micului business, beneficiind de mijloace
financiare foarte limitate: în anul 2004, conform Legii bugetului, acestui fond i-au fost
transferate 1 mil. de lei şi tot 1 mil. de lei urmează a fi transferat în anul 2005.

Înlăturarea diferitelor bariere, în mare parte, depinde de voinţa statului de a realiza

reforme reale în direcţia optimizării cadrului regulatoriu al micului busines şi perfecţionării
politicii fiscale – reformeimplementate în baza Programului de Stat de susţinere a micului
business pentru anii 2002 – 2005 şi principiilor Cartei europene pentru întreprinderile mici, la
care Republica Moldova a aderat în anul 2004.

Reformarea cadrului regulatoriu:

- Perfecţionarea activităţii organelor de control, reorientarea funcţiilor de sancţionare spre

acordarea ajutorului şi motivaţiei îndeplinirii corecte a prevederilor legislaţiei. În acest sens
primii paşi au fost făcuţi prin adoptarea (la 18 februarie 2003) Hotărîrii Guvernului nr. 168 „Cu
privire la activitate de supraveghere şi control” care prevede măsuri de perfecţionare a structurii
şi funcţiilor organelor de control, crearea sistemului informaţional unic de supraveghere şi
control, de trecere a organelor de control la activitate planificată. 6 Prin Hotărîrea Guvernului nr.

6
D.Moldovanu.,Curs de teorie conomica,Chisinau 2006.

11
395 (din 1 aprilie 2003), frecvenţa controalelor efectuate de organele abilitate a fost redusă la o
singură dată, pe parcursul a doi ani la aceeaşi întreprindere; iar controalele asupra respectării
normelor tehnice, tehnologice, sanitare, condiţiilor ecologice, de ocrotire a muncii etc., nu mai
des decît o dată pe an. În anul 2004 (la 26 iulie), a fost adoptată şi Hotărîrea Guvernului nr.862
care prevede divizarea funcţiilor organelor de control de funcţiile instituţiilor de evaluare a
conformităţii, comasarea mai multor organe de control, efectuarea anumitor controale numai în
baza unor informaţii prealabile privind posibilele încălcări a cadrului legislativ şi normativ,
limitarea accesului, către agentul economic, al instanţelor de evaluare a conformităţii. Aceeaşi
hotărîre mai prevede achitarea controalelor din contul bugetului de stat, a tuturor cheltuielilor,
legate de efectuarea controalelor, inclusiv a serviciilor de evaluare a conformităţii.

- Micşorarea cuantumului şi nomenclatorului serviciilor publice, acordate cu plată

subiecţilor pieţei, cu anularea în perspectivă a acestei practici. În prezent, Guvernul revizuieşte
nomenclatoarele şi tarifele la serviciile cu plată, prestate de către autorităţile publice, întru
diminuarea acestora.

- Optimizarea sistemului de autorizaţii la etapa iniţierii activităţii antreprenoriale prin

implementarea sistemului oficiilor unice. Este implementat sistemul „unui singur ghişeu”.
Antreprenorul se prezintă la acest oficiu teritorial al Camerei Înregistrări de Stat numai de două
ori – pentru depunerea cererii de înregistrare şi pentru ridicarea certificatului de înregistrare,
actele de constituire şi ştampila întreprinderii. Pînă la crearea sistemului unui „singur ghişeu”
procedura de înregistrare conţinea 13 etape. Acum au rămas doar două: Camera de Înregistrare
de Stat, care a unit 12 etape, şi deschiderea unui cont în bancă. În prezent o firmă poate fi
înregistrată în cca. 10 zile. Oficiile teritoriale şi regionale sînt conectate într-o reţea unică care
funcţionează în regim on-line.

- Ca urmare a adoptării Legii cu privire la documentul electronic şi semnătura digitală, a

devenit posibilă trecerea treptată la evidenţa electronică a înregistrării întreprinderilor.

- Taxa de înregistrare a întreprinderii este una dintre cele mai mici din lume: între 250 şi
550 lei, în funcţie de forma juridică de organizare a întreprinderii.

În paralel cu simplificarea procesului de înregistrare a întreprinderilor, au fost făcuţi şi

anumiţi paşi în direcţia optimizării procesului de acordare a licenţelor. Prin Legea nr. 214-XV
din 24 iunie 2004 a fost anulată obligativitatea autentificării notariale a documentelor necesare
obţinerii licenţei, agentul economic fiind scutit de plata serviciilor notariale.

12
De asemenea, în contextul reformei regulatorii, Ministerul Economiei şi Departamentul de
Statistică şi Sociologie, asistaţi de consultanţi străini, examinează sistemul actual de dări de
seamă financiare şi statistice în scopul optimizării acestuia.
Şi, nu în ultimul rînd, reforma regulatorie prevede şi optimizarea cadrului normativ de
reglementare care va fi efectuată în conformitate cu legea nr. 424-XV (din 16 decembrie 2004),
supranumită „Legea ghilotinei”. Pînă în prezent, din cele peste 1000 de acte normative
prezentate de instituţiile administraţiei de stat şi publice, Grupul de lucru naţional a acceptat 413
pentru a fi înscrise în registrul de stat al actelor normative. Alte 227 acte normative necesită
unele modificări, iar 300 de regulamente şi instrucţiuni nu vor fi incluse în registrul menţionat,
ca fiind învechite, însă ele urmează a fi înlocuite cu regulamente şi instrucţiuni noi care ar
corespunde rigorilor economiei de piaţă.

Cu toate acestea, reprezentanţii micului business privesc cu mari rezerve reformele

preconizate de stat, deoarece în ţară nu există, deoacamdată, o experienţă de combatere eficientă
a birocraţiei şi corupţiei, iar susţinerea statului este aproape insesizabilă pe lîngă impactul
negativ al cadrului regulatoriu şi politicii fiscale. Chiar în Strategia de Creştere Economică şi
Reducere a Sărăciei este recunoscut faptul că "actualul cadru regulatoriu are un efect advers
asupra dezvoltării economice, iar activitatea economică în ansamblu este sub potenţialul
economiei, în special, în ceea ce priveşte activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii şi
investiţiile". Actele normative care stabilesc împuternicirile organelor de control din Republica
Moldova conîin mari deficienîe şi lacune. Actele juridice adoptate la nivelul ministerelor,
inspectoratului fiscal, departamentelor, de multe ori, contravin Constituţiei, Codului Fiscal,
Codului Civil etc.

Toate aceste flagele sînt încurajate de ineficienţa sistemului de drept, care a compromis
ideea de justiţie în ţară. Cetăţenii nu apelează la organele de justiţie pentru a-şi apăra drepturile,
deoarece procesele judiciare durează inadmisibil de mult, necesită cheltuieli însemnate şi, ceea
ce e mai rău, deciziile lor sînt influienţabile, atît prin mituirea judecătorilor, cît şi prin indicaţiile
unor persoane sus-puse. Cu toate acestea, trebuie să recunoaştem că micul business se afirmă tot
mai convingător în calitate de factor determinant al renaşterii economiei ţării şi face ca
autorităţile statului să-şi aplece urechea la necesităţile sale. Deci, lupta cu birocraţia şi corupţia
încă nu este pierdută.

13
 Concluzii:

Activitatea de antreprenoriat este locomotorul economiei de piață, care oferă ageților

economici să-și promoveze afacerea în mod liber și individual ce duce la deplasarea nivelului
bunăstării individuale cît și naționale pe o axă ascendentă.

Libertatea, riscul, și raspunderea inițiatorului activității de antreprenoriat oferă acestui din

urmă un impuls de gîndire rațională care ar duce la obținerea profitului managerial sau în cel mai
rău caz a celui antreprenorial. Și anume acest comportament duce la utilizarea cît mai eficientă a
resurselor, astfel rezultînd minimum cheltuieli – maximul rezultat.

La etapa actuală nivelul economiei oricarei țări este pozitiv stipulată, în mare majoritate
de prezența întreprinderilor mici pe piață, deoarece sunt mai flexibile la schimbările pieței.
Flexibilitatea activității întrepinderilor oferă antreprenorilor să se mențină pe piață pe o perioadă
lungă de timp, și să se situeze în fruntea concurenței anume dupa principiul minimum cheltuieli
– maximum rezultat.

O economie dezvoltată nu înseamna altceva decît întreprinderi sănătoase, business

orientat spre o dezvoltare continuă, implementarea noilor tehnologii, și cel mai important – un
consumator cu putere mare de cumpărare. Consumatorul cel din urmă nu este altceva decît clasa
medie, care în tarile dezvoltate nu-s altcineva decît întreprinzatorii privați, oameni care au afaceri
proprii mici și mijlocii.
E bine acolo unde nu suntem noi?
În Italia de exemplu, 90 % din întreprinderi sunt mici și mijlocii, numarul mediu de angajati fiind
de 3-4 persoane. Sunt foarte răspîndite afacerile de familie, în care activează doar membrii
familiei. Dezvoltarea pe aceasta cale a fost încurajată și stimulată nu numai de statul italian, dar
și de companiile mari. Și asta pentru ca companiile mari sunt interesate sa plaseze unele comenzi
de fabricare a materialelor de completare întreprinderilor mici, ele ocupîndu-se doar cu
asamblarea. Efectul este bine cunoscut – productivitate înalta a muncii, valoare adaugata a
produsului mare, etc.
Un alt segment, altul decît producerea, îl constituie serviciile. Oamenii singuri au înteles ca este
14
mai convenabil sa te adresezi dupa un serviciu la o firma mica decît la una mare, pentru că cea
mica activează într-un teritoriu restrîns, astfel reacţionînd foarte repede la cererea clientului, pe
cînd birocrația din marile companii, cauzează totdeauna întîrzieri neconvenabile.

Bibliografie:

1. D.Moldovanu.,Curs de teorie conomica,Chisinau 2006.

2. C.Balaceanu.,C.Bentoiu.,Microeconomie, Bucuresti 2007.
3. N.Siscan.,Economie politica contemporana, Chisinau 2001.
4. P. Roşca, Economia generală, Chişinău 1997.
5. Legea nr.112 din 20.05.1994 cu privire la susţinerea şi protecţia micului business.
6. Legea nr.206 din 07.07.2006 privind susţinerea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii

15