~Soarele~

Proiect realizat de: Baita Mario, Frunza Rares, Mihalache Vlad, Stanescu Nicholas si Istrate
Marina
Ce este Soarele?
▪ Soarele este steaua din centrul sistemului nostru solar. Soarele ne oferă o sursă
inepuizabilă de energie datorită căreia planeta noastră poate avea suficientă
lumină și căldură. Așadar, este cea mai importantă sursă de energie pentru
planeta noastră, Pământul. În timp ce masa totală a Pământului, a tuturor
celorlalte planete, corpuri cerești mai mici cum ar fi cometele și a prafului care
orbitează în jurul Soarelui, este de doar 0,14% din masa totală a sistemului
nostru solar, masa totală a Soarelui este de 99,86%.
▪ Soarele este o sferă aproape perfectă, iar sursa luminii și a căldurii provine de la
procesul de fuziuni nucleare, prin intermediul căruia se produce heliul. De
altfel, datorită forței gravitaționale extrem de mare a Soarelui, Pământul și
toate celelalte planete orbitează în jurul său.
▪ Soarele este deosebit de important pentru noi, însă în Calea Lactee, galaxia din
care face parte sistemul nostru solar, există aproximativ 4 miliarde de stele
precum Soarele. Oamenii de știință au constatat faptul că Soarele s-a format cu
aproximativ 4,5 miliarde de ani în urma colapsului gravitațional al unui nor de
praf și gaz numit nebuloasă. Astfel, norul s-a adunat în centru și s-a aplatizat
într-un disc orbitant (sistemul solar), în centrul căruia s-a format Soarele
nostru. Este posibil ca acesta să fie procesul de bază al formării tuturor stelelor.
Caracteristici generale:
▪ Soarele nostru are o formă practic sferică, spre deosebire de ceea ce se întâmplă cu alte stele din univers. Dacă
observăm această stea de pe planeta noastră, putem observa un disc care este perfect circular. În compoziția
soarelui vedem elemente foarte abundente precum hidrogenul și heliul. Dimensiunea sa unghiulară este de
aproximativ jumătate de grad dacă măsurarea este luată de pe planeta noastră.

▪ Suprafața totală este de aproximativ 700.000 de kilometri, care se estimează pe baza mărimii colțurilor sale. Dacă îi
comparăm dimensiunea cu dimensiunea planetei noastre, descoperim că dimensiunea sa este de aproximativ 109
ori mai mare decât Pământul. Chiar și așa, soarele este încă clasificat ca o stea mică.

▪ Pentru a avea o unitate de măsură în univers, distanța dintre soare și pământ este tratată ca o unitate astronomică.
Masa soarelui poate fi măsurată prin accelerația obținută atunci când pământul se apropie de el. După cum știm cu
toții, această stea experimentează o activitate periodică intensă, care este legată de magnetism. Densitatea
soarelui este mult mai mică decât cea a pământului. Acest lucru se datorează faptului că stelele sunt entități
gazoase.

▪ Una dintre cele mai faimoase caracteristici ale soarelui este luminozitatea sa. Este definită ca energia care poate fi
radiată pe unitate de timp. Puterea soarelui este mai mare de 10 ridicate la 23 de kilowați. În schimb, puterea
radiantă a unui bec incandescent cunoscut este mai mică de 0,1 kilowați.

▪ Temperatura efectivă a suprafeței soarelui este de aproximativ 6000 de grade. Aceasta este o temperatură medie,
deși miezul și vârful său sunt zone mai calde. Există momente în care furtuna solară este atacată pe planeta noastră
și dacă nu ar fi câmpul magnetic al Pământului, sistemul nostru de comunicații ar putea fi grav deteriorat.
Structura internă a soarelui:

▪ Nucleu: este zona centrală a soarelui din care pornesc toate reacțiile
nucleare. Dimensiunea sa este de aproximativ o cincime din întregul
soare. În această zonă este generată toată energia care este radiată de
temperaturile ridicate. În unele cazuri, temperatura a atins valori de 15
milioane de grade Celsius. În plus, presiunea ridicată din miezul
soarelui îl face să fie un nucleu echivalent cu un reactor de fuziune
nucleară.
▪ Zona radioactivă: Energia din nucleu se propagă către mecanismul de
radiație. În acest domeniu, toate substanțele existente sunt în stare
plasmatică. Temperatura de aici nu este la fel de mare ca miezul
pământului, dar a ajuns la aproximativ 5 milioane de Kelvin. Energia
este transformată în fotoni, care sunt transmiși și reabsorbiți de multe
ori de particulele care alcătuiesc plasma.
▪ Zona convectivă: este o zonă al cărei transfer de
energie se întâmplă să fie prin convecție. Materia nu
este la fel de ionizată, ci are mai degrabă o zonă în
care fotonii ajung în zona de radiație și temperatura
este de aproximativ 2 milioane de kelvini. Transferul
de energie este condus de convecție și apar diferite
mișcări ale vortexului gazului.
▪ Fotosferă: Este partea pe care o vedem cu ochiul
liber. Poate fi văzut printr-un telescop, dar trebuie să
aveți un filtru, astfel încât să nu vă afecteze vederea.
▪ Cromosferă: Este stratul cel mai exterior, care ar fi
atmosfera sa. Luminozitatea lor este mai roșie și au o
grosime variabilă.
▪ Coroană: Este un strat neregulat care se extinde pe
mai multe raze solare. Temperatura sa este de două
milioane de kelvin.
Formarea Soarelui:
▪ Conform ipotezei nebulare, sistemul solar s-a format dintr-un nor masiv de praf si gaz,
numit nebuloasa Solara. Aceasta nebuloasa a inceput sa se prabuseasca sub propria sa forta
gravitationala. Mai multi oameni de stiinta cred ca prabusirea acestui nor urias a fost
declansata de o supernova din apropiere, care a dus la contractia nebuloasei. Pe masura ce
norul se prabusea, energia termica a crescut, cauzand vaporizarea particulelor de praf si
ducand la compresia norului in centru.
▪ Dupa ce norul s-a prabusit, un fragment mare s-a rupt din acesta pentru a forma sistemul
solar. Soarele s-a format din cea mai mare colectie de masa din centrul nebuloasei.
Presiunea din centrul nebuloasei devenise suficient de mare pentru a declansa reactii
nucleare care sa poata alimenta soarele. Pe masura ce nebuloasa se micsora ca dimensiune,
aceasta a inceput sa se invarta din ce in ce mai repede si a devenit un disc turtit. Prin
urmare, masa din jurul soarelui s-a grupat si a format un disc in jurul sau.
▪ In continuare, particulele din cadrul discului plat s-au ciocnit unele de altele cu o frecventa
crescuta si au fuzionat, astfel incat sa formeze obiecte sub forma de asteroizi, cunoscute
sub numele de “planetoizi”. Unii din acesti planetoizi s-au ciocnit in continuare si s-au
combinat pentru a forma planetele pe care le vedem azi. Restul planetoizilor s-au combinat
pentru a forma sateliti, asteroizi, meteoriti si comete.
▪ Pe masura ce eruptiile solare aveau loc, s-au creat vanturile solare.
Aceste vanturi erau atat de puternice incat au maturat cea mai
mare parte de elemente usoare din sistemul solar (heliul si
hidrogenul). Cu toate acestea, vanturile solare erau mai slabe in
regiunile exterioare, prin urmare, planetele exterioare au ramas cu
o cantitate mare de hidrogen si heliu. Acest lucru explica natura
gazoasa a planetelor exterioare si natura contrastanta a celor
patru planete interioare stancoase.
▪ Oamenii de stiinta cred ca stelele continua sa se schimbe si nu
raman constante. Acestia cred ca in urmatoarele 5 miliarde de ani,
straturile exterioare ale soarelui se vor extinde, facand soarele mai
mare si mai fierbinte. Expansiunea soarelui va face ca acesta sa
devina o minge rosie de foc, care va consuma toate planetele,
inclusiv Pamantul. Oamenii de stiinta cred deasemenea ca, dupa o
perioada de 100 de milioane de ani, soarele isi va pierde
capacitatea de a crea energie si va deveni o planeta mica. Ipoteza
nebulara mentionata anterior este cea mai acceptata teorie privind
formarea sistemului solar. Cu toate acestea, ea nu a fost agreata ca
teorie finala, datorita aparitiei diverselor probleme teoretice care
cauzeaza dificultati in ceea ce priveste noile observatii.
Fun facts :D
▪ Soarele este doar una dintre cele 100 de miliarde de stele din galaxia noastra.

▪ Temperatura fotosferei (suprafata) este de aproximativ 6.000 de grade Kelvin; temperatura nucleului ajunge la
15 milioane de grade Kelvin.

▪ In trecut, oamenii credeau ca Soarele este o bila de foc pusa pe cer de catre zei.

▪ Fara Soare, viata pe Pamant nu ar fi posibila.

▪ Se afla la aproximativ 25.000 de ani lumina fata de centrul galaxiei noastre.

▪ O rotatie completa a Soarelui in jurul centrului galaxiei dureaza 225-250 de milioane de ani.

▪ Lumina de la Soare calatoreste 8 minute si 20 de secunde pana sa ajunga pe Pamant.

▪ Conform sistemului de clasificare a stelelor, Soarele este o pitica galbena.

▪ Un om cu o greutate de 60 kg ar cantari 1680 kg pe Soare;
▪ Cea mai apropiata stea de Soare este Proxima Centaruri; aceasta se afla la 4.3 ani lumina distanta;
▪ Energia produsa in nucleul Soarelui are nevoie de 50 de milioane de ani pentru a ajunge la suprafata;