Sunteți pe pagina 1din 10

Universitatea Ecologică din București

Facultatea de Management Financiar


Specializarea – Finanțe-Bănci
Anul 2 - Focșani

PROIECT
Campanie de conștientizare

Conf. univ. dr. Anghel Iulia

Student

Relaţiile publice reprezintă o modalitate de comunicare între organizaţie şi publicurile


sale. Această modalitate de comunicare nu constă într-o idee sau acţiune singulară, ci poate fi
privită mai degrabă ca un proces, ca o serie de acţiuni care urmăresc îndeplinirea unor
obiective propuse. Acest mod de a imagina relaţiile publice ca un proces, stă la baza noţiunii
de „campanie de relaţii publice”.
Campaniile de relaţii publice sunt construite pentru diferite scopuri, pe care le ating
folosind diferite metode adecvate fiecărei situaţii în parte: ˶Campania de relaţii publice este
un efort susţinut al unei organizaţii pentru a construi relaţii sociale demne de încredere, cu
scopul de a atinge anumite obiective determinate în urma unor cercetări, efort bazat pe
aplicarea unor strategii de comunicare şi evaluarea rezultatelor obţinute˝( Kendall, R., Public
Relations Campaign Strategies: Planning for Implementation).
În ceea ce priveşte obiectivele campaniilor de relaţii publice, Patrick Jackson, propune
o clasificare a tipurilor de campanii în funcţie de nivelurile de comportament pe care încearcă
să le motiveze, cu menţiunea că acestea pot fi schimbate şi, în consecinţă, fiecare organizaţie
poate să opereze propria sa clasificare:
- Campanii de conştientizare pentru public - sunt acele campanii prin care se
urmăreşte conştientizarea publicului prin anunţarea subiectului campaniei, aşa cum este, de
exemplu, campania de avertizare a şoferilor asupra faptului că începutul anului şcolar îi
obligă să fie mai atenţi la copiii care circulă pe străzi;
- Campanii de informare - în cadrul cărora se oferă informaţie. Deşi şi acest tip de
campanie produce fenomene de conştientizare, se diferenţiază de categoria anterioară;
- Campanii de educare publică - folosind cuvântul ˶educare" în sens pedagogic, aceste
campanii se referă la faptul că publicul poate acumula atât de multă informaţie încât să treacă
de la nivel atitudinal la nivel comportamental.
- Campanii de reîntărire a atitudinilor şi a comportamentului - sunt adresate
susţinătorilor organizaţiei şi se realizează printr-o readucere aminte a valorilor organizaţiei.
- Campanii de schimbare a atitudinilor - sunt adresate acelor categorii de public care
nu aderă la poziţia organizaţiei. Acest gen de campanie are la bază crearea disonanţei
cognitive, şi din acest motiv este considerată ca fiind greu de realizat.
- Campanii de modificare a comportamentului - presupun convingerea oamenilor de a
renunţa la un fel de comportament în favoarea altuia. În această categorie se situează
campaniile de convingere a oamenilor să nu conducă în stare de ebrietate sau să renunţe la
fumat.
Un alt element important în practica relaţiilor publice este planificarea. Lipsa unei
gândiri strategice şi a unei planificări sistematice poate duce la eşecul companiei de a-şi
îndeplini obiectivele propuse, alături de alte efecte negative. În acest sens, conceptul de
planificare strategică, reprezintă efortul unei organizaţii de a-şi fixa scopuri şi obiective
precum şi acţiunile întreprinse şi metodele folosite pentru îndeplinirea acestora.
Tipul de campanie pe care îl vom alege este determinat de necesitatea conceperii și
elaborării planului de relații publice. Având în vedere acest aspect campania RP pe care o
vom desfășura este una atât de conștientizare cât și de informare, deoarece prin aceasta se
intenționează informarea publicului cu privire la traficul de ființe umane, modul cum se
produce, cum se desfășoară și ce efecte negative are asupra victimelor și, de asemenea,
conștientizarea persoanelor asupra gravității fenomenului.
Acest tip de campanie implică de asemenea selectarea mijloacelor de implementare
cele mai adecvate pentru a impune această temă: prin media și prin organizare de evenimente.
Rețeaua Europeană de Prevenire a Criminalității (EUCPN) și Statele Membre ale
Uniunii Europene  a lansat, în data de 17 octombrie 2019, campania europeană de prevenire a
traficului de persoane „EȘTI VICTIMĂ A TRAFICULUI DE PERSOANE? AI
DREPTURI!”.

2
Campania a fost lansată cu prilejul Zilei Europene de Luptă Împotriva Traficului de
Persoane –18 Octombrie, prin transmiterea simultană a unor comunicate de presă de către
statele implicate, inclusiv prin social-media.
România este parte a acestei campanii alături de Austria, Belgia, Bulgaria, Croația,
Cipru, Cehia, Estonia, Finlanda, Grecia, Ungaria, Islanda, Irlanda, Letonia, Lituania,
Luxemburg, Malta, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia și Spania.
La nivel național, campania este implementată de Agenția Națională Împotriva
Traficului de Persoane, Inspectoratul General al Poliției Române – Institutul de Cercetare și
Prevenire a Criminalității, Asociația Ecumenică a Bisericilor din România – AIDRom și
Organizația Internațională pentru Migrație – Biroul România.
Întrucât traficul de persoane este o infracțiune transfrontalieră, țările europene, prin
EUCPN și EUROPOL, și-au unit forțele pentru a lansa această inițiativă.
Scopul campaniei este acela de a reduce numărul victimelor traficului de ființe umane
și de a preveni producerea acestuia.
Este o chemare la acţiune pentru a stopa această infracţiune prin descoperirea
traficanţilor, protejarea copiilor vulnerabili, a femeilor şi bărbaţilor împotriva exploatării,
precum şi prin protejarea şi reabilitarea victimelor. Fiecare ţară din lume este afectată de
traficul de fiinţe umane, fie ca ţară de origine, de tranzit sau de destinaţie pentru victime.
Bărbaţi, femei şi copii cad în mâinile traficanţilor, atât în ţările lor, cât şi în străinătate.
Mirajul unei vieţi mai bune devine o momeală ce îi face vulnerabili în faţa traficanţilor de
persoane.
Campania își propune să avertizeze persoanele aflate în situație de risc cu privire la
faptul că ar putea fi sau deveni victime ale traficului și să le informeze unde pot găsi ajutor,
protecție și informații.
În egală măsură, campania informează victimele că au drepturi la nivelul întregii UE,
pe care le pot solicita în fiecare stat membru: asistență și sprijin, protecție, compensații
financiare, drepturi privind munca, perioadă de reflecție și drepturi de ședere și reintegrare.
Traficul de persoane este un fenomen complex al zilelor noastre, un fenomen subteran
cu dimensiuni globale, vinovat de producerea a milioane de drame omeneşti. Oricât de crudă
ar părea exprimarea, ea este reală, fiinţele umane fiind vândute şi revândute din ce în ce mai
scump, ca simple obiecte şi apoi exploatate.
În România, victimele sunt racolate cu predilecţie din rândul fetelor şi tinerelor femei
cu vârste cuprinse între 13 şi 33 de ani ( un sfert sunt minore, peste jumătate au vârste
cuprinse între 18-23 de ani), de aceea publicul nostru țintă este format în special din
adolescente și persoane de sex feminin cu o situație financiară precară, dar ne adresăm și
traficanților și potențialilor traficanți. Aceștia sunt de obicei bărbaţi, dar şi femei, cu vârste
cuprinse între 20 şi 40 de ani. Majoritatea au ocupaţii legate de locuri care le dau posibilitatea
unui contact direct cu potenţialele victime.
Legislația românească referitoare la combaterea traficului de ființe umane se referă, în
mod specific, la această problemă în scopuri de exploatare sexuală și non-sexuală, prevăzând
dispoziții referitoare la penalitățile corespunzatoare. Guvernul a creat o rețea națională de 52
de judecatori specializați în cazuri de trafic de ființe umane, câte unul pentru fiecare tribunal
și curte de apel. Guvernul a reorganizat poliția de frontiera și a stabilit unități speciale pentru
lupta împotriva traficului de ființe umane și a migrației ilegale.
Eforturile guvernului de protejare a victimelor s-au îmbunătățit în 2014. Guvernul a
deschis cinci din nouă adăposturi pentru victimele traficului cu ființe umane cerute de lege, în
comparație cu cele două deschise în 2013. În plus, guvernul a finanțat deschiderea, de către o
organizație non-guvernamentală locală, a 10 adăposturi pentru copiii epatriați neînsoțiți, care
au oferit deja sprijin unui număr de 32 de copii traficați. Ministerul Afacerilor Interne a
asigurat securitatea adăpostului non-guvernamental din București, care a ajutat 100 de

3
victime în 2014. Având în vedere că victimele au dreptul, prin lege, la adăpost și la ajutor
juridic, psihologic și social, fondurile alocate de România pentru organizațiile non-
guvernamentale care vin în ajutorul victimelor traficului de persoane au ramas la un nivel
scăzut. ONG-urile au raportat o bună colaborare cu autoritățile judiciare, chiar dacă noul
sistem referitor la victime nu a identificat și descris în întregime toate victimele recuperate în
urma traficului de ființe umane. Ambasadele României din străinătate au contribuit la
repatrierea unui număr de 350 de victime ale traficului de ființe umane.
În 2014, Ministerul Educației și Cercetării a inițiat un nou curs în cadrul programei
naționale pentru elevii școlilor primare și gimnaziale, care va include subiecte de discuție
despre traficul cu ființe umane; cursul a venit în sprijinul a 200 de profesori și 6.000 de elevi.
În 2014, guvernul a monitorizat anunțurile agențiilor de recrutare referitor la ofertele
frauduloase sau înșelătoare care ar putea conduce la trafic de ființe umane. Legislația
adoptată în 2014 îmbunătățește protecția minorilor împotriva traficului de ființe umane și
oferă protecție pentru victimele tuturor delictelor, inclusiv traficul de ființe umane. Guvernul
a aprobat un plan național de acțiune pentru prevenirea și combaterea traficului de minori. În
iunie, poliția a inaugurat Centrul de Resurse pentru Traficul de Ființe Umane, pentru a
centraliza datele din toată țara referitoare la acest delict.

Obiectivele campaniei sunt următoarele:


- atragerea atenției publicului asupra gravității fenomenului - oamenii trebuie să
înțeleagă ce înseamnă traficul de ființe umane, dimensiunea și amploarea acestui
fenomen și efectele asupra individului și societății;
- depistarea traficanților - se urmărește ca informarea oamenilor aspura gravității
efectelor prostituției să ducă la responsabilizarea acestora și, astfel, aceștia să
ajute la depistarea persoanelor responsabile cu traficul de ființe umane;
- reducerea numărului de traficanți - acest obiectiv urmărește prezentarea riscurilor
pe care și le asumă cei care devin traficanți de persoane și reducerea numărului
acestora;
- diminuarea traficului de personae - scopul final al obiectivelor prezentate anterior
este reducerea numărului de persoane care sunt agresate fizic și psihic în acest fel.

Mesajul campaniei va fi transmis prin următoarele materiale: spot audio-video, afiș,


autocolant, banner pentru site-uri și banner pentru semnăturile electronice și pentru mediul
online.
În vederea derulării componentei outdoor, locurile de diseminare a mesajului
campaniei sunt atât spațiile publice în care se află grupul-ţintă precum: aeroporturi, gări,
auto-gări, mijloace de transport (autobuze, autocare etc.), staţii, benzinării, burse de locuri de
muncă sau alte oficii de recrutare a forţei de muncă, cât şi zonele clasice: şcoli, licee,
universităţi, centre de plasament, precum şi în mass-media şi social-media.
EUCPN încurajează și recomandă folosirea materialelor de campanie fără restricții, de
către orice persoană fizică sau juridică interesată.
Primul spot care va fi difuzat o va avea ca personaj central pe Mihaela Radulescu care
încurajează tinerele să își creeze singure un viitor, să își realizeze o cariera și să ia deciziile pe
cont propriu. Cadrul în care se filmează spotul este un peisaj din parcul Cișmigiu din
București, care sugerează armonie și liniște sufletească, iar clipul se încheie cu imaginea
Mihaelei împreună cu familia ei, iar aceasta rostește sloganul campaniei: „EȘTI VICTIMĂ
A TRAFICULUI DE PERSOANE? AI DREPTURI!”. S-a făcut această alegere deoarece
Mihaela Radulescu este o persoană împlinită atât din punct de vedere profesional cât și din
punct de vedere personal, având o carieră de succes și o familie fericită.

4
Al doilea spot vizează traficanții de persoane sau potențialii traficanți și scoate în
evidență riscurile și consecințele acestor practici ilegale. Clipul se desfășoară în cadrul unui
club, unde un bărbat încearcă să acosteze o tânără și să o oblige să plece cu el, dar între timp
apare un echipaj de poliție și fata speriată cere ajutor chiar cu riscul de a fi rănită. Traficantul
este dus asftel la poliție iar cadrul se mută în incinta unei închisori, unde condamnatul este
agresat de ceilalți deținuți.
Al treilea spot prezintă imaginea unei fete care merge dezorientată printr-un cartier
întunecat și sinistru și se uită speriată în jur, știindu-se urmărită și într-un final este prinsă de
un grup de băieți și imobilizată. Clipul se încheie cu sloganul campaniei.
Ultimul spot este cel mai dur și cel mai amplu; se referă la comportamentele nocive
ale oamenilor cu ilustrarea unor imagini terifiante referitoare la traficul de droguri, violența în
familie, traficul de copii și în final, punându-se accent pe prostituție ca o problemă majoră a
societății. Această ultimă secvență prezintă o prostituată care este închisă într-o cameră
suportând agresiunile fizice provocate de proxenetul dezamăgit de suma de bani obținută.
Prelegerile vor fi ținute de către o comisie specializată, formată dintr-un psiholog, o
persoană autorizată de la Ministerul Apărării Naționale și un specialist în relații publice, care
au studiat îndeaproape fenomenul.
Specialistul de relații publice este cel care organizează conținutul conferinței și al
discursurilor. Conferința va debuta cu prezentarea informațiilor generale și statistice
referitoare la traficul de ființe umane în România și a măsurilor luate de forțele de ordine
pentru combaterea acestui fenomen, realizată de către delegatul Inspectoratului Județean de
Poliție. În continuare va lua cuvântul psihologul, care va expune și el, de asemenea câteva
idei legate de prostituție și de asemenea aspectul social al implicațiilor pe care le presupune:
˶Având în vedere gravitatea acestui fenomen şi a faptului că tot mai multe tinere devin
victime ale traficului de persoane, plecând în străinătate cu vise caracteristice vârstei şi
trezindu-se singure printre străini, sechestrate, ameninţate, abuzate, adevărate sclave ale
traficanţilor, este binevenită prezentarea câtorva aspecte legate de acest fenomen.
Traficul de persoane este un fenomen complex al zilelor noastre, un fenomen subteran
cu dimensiuni globale, vinovat de producerea a milioane de drame omeneşti. Oricât de crudă
ar părea exprimarea, ea este reală, fiinţele umane fiind vândute şi revândute din ce în ce mai
scump, ca simple obiecte şi apoi exploatate.
Prinse în capcana traficanţilor, victimele sunt supuse unor tratamente înjositoare şi
exploatate în regim de sclavie. În majoritatea cazurilor, ele sunt forţate să accepte exploatarea
sexuală, dar şi alte forme de servitute.
Traficul de fiinţe umane, ca fenomen infracţional transnaţional, este de o complexitate
care îl face greu de anhilat. Fiecare etapă a lui înseamnă o grea încercare pentru victime, dar
abuzurile fizice şi psihice iau amploare în fazele finale:
   - Recrutarea este momentul în care un ˶binevoitor˝, prima verigă a traficului, intră în
contact cu viitoarea victimă, făcându-i promisiuni mincinoase de angajare în străinătate.
Înşelată, victima îşi dă acordul să urmeze planul recrutorului de a părăsi ţara.
    - Transportul este organizat de recrutor şi se face pe trasee stabilite anterior. Are loc la
scurt timp după recrutare, astfel încât victima să nu aibă timp să se răzgândească.
    - Trecerea frontierei se face adesea în mod fraudulos, victima trece graniţa însoţită de
recrutor şi de o ˶călăuză˝, fiind preluată de primul cumpărător, care, drept garanţie, îi opreşte
paşaportul.
    - Vânzarea este esenţa traficului de fiinţe umane, victimele fiind transformate în marfă şi
sortate ca atare de traficanţii-cumpărători. Abia acum victima conştientizează pericolul. Dar
seria vânzărilor nu se opreşte aici.
    - Exploatarea este totală, victimele fiind ameninţate şi abuzate, supuse unor tratamente
inumane şi exploatate sexual în regim de sclavie.

5
Cele mai multe dintre infracţiunile comise în mod repetat de traficanţi sunt şi cele mai
grave, acestea lovind în valori umane supreme: dreptul la viaţă şi la libertate.
Deşi pare mai puţin gravă, promisiunea mincinoasă în baza căreia o tânără acceptă să
plece din ţară constituie punctul de plecare al tuturor umilinţelor şi suferinţelor de mai târziu.
Provenienţa dintr-o familie dezorganizată sau dintr-un mediu în care tânara a suferit
abuzuri creşte riscul de a accepta o falsă propunere de lucru în străinatate. Nivelul scăzut de
educaţie impiedică viitoarea victimă să evalueze corect şi realist informaţiile şi planurile
prezentate de recrutor. Motorul fenomenului de trafic îl reprezintă decizia de a pleca,
susţinută de credinţa nefondată că, în străinatate, realizarea personală este mai uşoară. O atare
decizie se manifestă mai puternic la persoanele care se confruntă cu o situaţie materială grea
şi cu o lipsă de perspective în propria lor ţară. Tinerele cele mai expuse traficului cred că
realizarea personală înseamnă, în primul rând, a avea bani, iar pentru a-i obţine sunt capabile
să înfrunte orice pericol.
Recrutarea victimelor se realizează prin obţinerea consimţământului unei persoane în
schimbul unor beneficii, utilizarea unor poziţii vulnerabile, abuz de putere, înşelăciune şi,
uneori, chiar răpire. Există şi situaţii când victimele sunt răpite de pe stradă sau din spaţii
publice de distracţie şi urcate forţat într-o maşină. În aceste cazuri extreme, recrutorii vizează
tinere cu o condiţie materială modestă sau despre care au informaţii că provin din familii
dezorganizate, contând pe faptul că nimeni nu se va interesa de dispariţia lor.
Trebuie să reținem faptul că din perspectiva victimelor, privind aspectul social,
acestea se pot confrunta cu abuz psihologic, fizic, atac sexual sau viol, supravegherea pentru
împiedicarea deplăsării ori liberei circulații a victimelor, lipsa puterii de decizie, lipsa
accesului la servicii medicale, obligarea de a consuma alcool și droguri, avort forțat,
malnutriție, forțarea victimei să își recruteze la rândul ei familia sau prietenii.˝
Echipa organizatorică va fi alcătuită din doi coordonatori PR-iști desemnați de către
Guvern și alte 10 persoane-manageri de proiect care să se ocupe de toate detaliile organizării.
Vor fi două comisii care vor susține conferințele, fiecare fiind alcătuită dintr-un medic
psiholog, un reprezentant al Ministerului Apărării Naționale și un specialist în Relații Publice.
În fiecare municipiu vor fi plătite câte 5 persoane care vor asigura condițiile necesare
desfășurării conferințelor. De asemenea este și o persoană publică ca imagine a campaniei, și
anume doamna Mihaela Rădulescu.

În legătură cu această problemă centrală au fost identificate o serie de probleme


subsecvente, respectiv:
1. Persistența la nivelul societății a unor idei preconcepute și eronate referitoare la
victimele traficului de persoane.
În ciuda numărului foarte ridicat al campaniilor de informare a populației derulate,
traficul de persoane este în continuare asociat cu prejudecăți colective și stereotipuri sociale
referitoare la victimă. Adesea, victima este confundată cu o prostituată, menținându-se
totodată și opinia conform căreia o persoană merită să suporte consecințele exploatării dacă
aceasta nu a dat dovadă de vigilență și precauție în momentul în care a fost recrutată. Aceste
idei preconcepute sunt ocazional vehiculate, nu obligatoriu într-o manieră explicită, și de
polițiști, procurori, judecători, profesori sau medici, aspect ce poate afecta rezultatele pozitive
ale eforturilor anti-trafic.
2. Menținerea unei percepții incomplete și incorecte asupra fenomenului traficului de
persoane în mass-media.
În foarte multe cazuri, mass-media încă se concentrează selectiv asupra fenomenului
traficului de persoane, reținând acele fapte și date ce prezintă caracteristicile unei știri de
senzație, aspect ce contribuie la promovarea unei imagini incomplete și la perpetuarea unor
stereotipuri în ceea ce privește profilul victimei traficului de persoane și modalitățile de

6
exploatare. Prezentarea unor informații inexacte și ambigue referitoare la unele aspecte ale
fenomenului traficului de persoane contribuie la realizarea unei comunicări imperfecte a
mesajelor anti-trafic și astfel la menținerea la un nivel scăzut a gradului de conștientizare și
reacție a publicului față de problema traficului.
3. Insuficiența programelor educaționale relevante (educație sexuală, relații de cuplu,
educație socială etc.) care să vizeze o pregătire corectă și adaptată specificului societății
actuale.
Având în vedere caracteristicile curente ale societății, confruntată cu numeroase și
complexe provocări, nevoia derulării susținute a unor programe educaționale relevante este
din ce în ce mai evidentă. Reducerea gradului de vulnerabilitate asociat categoriilor aflate în
situație de risc impune transmiterea către individ a unor idei, cunoștințe, comportamente și
atitudini care să poată fi utilizate în viață și în societate. În prezent, lipsa din sistemul
educațional a unui număr suficient de programe destinate pregătirii individului pentru
diferitele realități sociale este invocată ca fiind una dintre principalele cauze ale pregătirii
anti-victimale deficitare.
4. Existența unei vulnerabilități crescute la trafic pentru anumite categorii de
persoane, în contextul socioeconomic de la nivel național.
Nivelul scăzut de trai al populației și lipsa unor oportunități reale de a depăși situațiile
de dificultate, pe termen lung, generează sentimente de descurajare/neîncredere în șansele de
bunăstare individuală în țară și favorizează migrația. De asemenea, lipsa unor venituri
suficiente pentru traiul zilnic împinge persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă să își
asume riscuri foarte mari, ignorând sau trecând în plan secund măsurile preventive destinate
evitării situațiilor periculoase sau vătămătoare.
5. Asumarea parțială a responsabilităților de asistență și protecție a victimelor
traficului de persoane de către instituțiile cu atribuții în domeniu, atât în ceea ce privește
reglementarea, cât și în ceea ce privește aplicarea și monitorizarea măsurilor necesare.
Confuzia privind instituțiile implicate, rolul și responsabilitățile acestora, adaptarea
sau integrarea insuficientă a normelor legislative specifice fiecărei instituții și, mai ales,
abordarea/gestionarea problematicii asistenței victimelor traficului de persoane, într-un
context mai larg ce vizează și alte categorii de persoane vulnerabile/cu nevoi speciale, sunt
factori care determină suprapuneri și lacune pe diferite planuri de intervenție, o coordonare
neunitară și un răspuns neadecvat nevoilor existente. Perpetuarea deficiențelor privind
organizarea și funcționarea serviciilor specializate, respectiv numărul redus și existența unor
disparități în dezvoltarea acestora la nivel național, este una dintre consecințele care afectează
semnificativ durata și calitatea asistenței acordate victimelor traficului de persoane.
6. Dificultatea accesării efective a anumitor drepturi, precum asistență medicală,
asistență juridică, despăgubiri civile sau compensație financiară acordată de către stat.
Cunoașterea limitată a resurselor existente și a modalităților de aplicare în situații
particulare (de către specialiști), gradul redus de aplicabilitate a unor prevederi privind
asistența și protecția victimelor traficului de persoane generează acordarea unui sprijin
fragmentar victimelor traficului de persoane.
7. Înțelegere limitată a fenomenului traficului de persoane de către profesioniștii din
domeniul investigării infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori.
De tot mai multe ori, specialiștii care își desfășoară activitatea în zona investigării
infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori limitează înțelegerea fenomenului
traficului la îndeplinirea unor criterii obiective și la aplicarea cu rigurozitate a prevederilor
legislative din acest domeniu, aspect care impactează într-un mod negativ derularea actului
de justiție, atât prin comportamentul și măsurile care se iau față de victimele acestor
infracțiuni, cât și prin activitățile derulate în vederea cercetării infracțiunii. Această limitare
coroborată adesea cu prejudecăți legate de victimele traficului de persoane a relevat tot mai

7
mult necesitatea sensibilizării acestei categorii de profesioniști prin însușirea și a perspectivei
umane/victimologice, a consecințelor psihologice pe care săvârșirea acestei infracțiuni le are
asupra unei persoane, a conceptelor de revictimizare și victimizare secundară, precum și a
identificării victimei traficului de persoane în afara cadrului procesului penal.
8. Capacitate restrânsă de investigare a infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de
minori din partea autorităților specializate în combaterea fenomenului traficului de persoane
În ultima perioadă, criza tot mai acută a resurselor umane resimțită la nivelul
Ministerului Afacerilor Interne, precum și a Ministerului Public (Direcției de investigare a
infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism) creează mari dificultăți în gestionarea
eficientă a responsabilităților relaționate combaterii fenomenului infracțional al traficului de
persoane și a consecințelor generate de evoluția acestuia. Această criză, coroborată cu lipsa
unei specializări și pregătiri continue a profesioniștilor rămași în sistem, precum și a unei
cooperări eficiente ale structurilor din domenii conexe traficului de persoane, afectează
invariabil numărul acțiunilor de urmărire în justiție a traficanților, precum și profunzimea
actului de cercetare și urmărire penală a infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de
minori.
9. Calitate scăzută a informațiilor diseminate în domeniul traficului de persoane.
Colectarea datelor din domeniul traficului de persoane rămâne în continuare un
subiect sensibil aflat în atenția instituțiilor cu responsabilități în acest sens, o cât mai bună
colectare și interpretare a acestora răsfrângându-se pozitiv atât asupra modului în care sunt
orientate eforturile instituțiilor și organizațiilor implicate în prevenirea și combaterea
traficului de persoane la nivel național și internațional, dar și a capacității României de a
răspunde unor solicitări venite din partea organismelor internaționale. Tendința generală
observată este aceea de colectare a unor date incomplete și într-un mod neunitar, această
modalitate de colectare alterând, generic vorbind, calitatea informațiilor diseminate în acest
domeniu de activitate.
10. Fonduri insuficiente pentru desfășurarea activităților relaționate problematicii
traficului de persoane.
Pentru o abordare corectă și cuprinzătoare a problematicii traficului de persoane se
impune asigurarea unui suport financiar crescut în acest domeniu. Această cerință poate fi
realizată prin creșterea bugetului specific alocat instituțiilor cu atribuții în derularea
activităților de prevenire a criminalității sau prin intermediul proiectelor internaționale și al
programelor de interes național.
11. Resurse umane insuficiente la nivelul instituțiilor publice.
Problema resurselor umane este una ce afectează întreg aparatul de stat și nu una
specifică domeniului traficului de persoane, însă constituie unul dintre obstacolele importante
ce impietează aducerea la îndeplinire cu succes și într-un mod calitativ a obiectivelor propuse
la nivel instituțional/strategic.
12. Cunoașterea limitată a rolului și atribuțiilor instituțiilor cu responsabilități în
domeniul traficului de persoane, precum și a prevederilor Mecanismului național de
identificare și referire.
Cunoștințele incomplete și neclare asupra rolului și atribuțiilor fiecărei instituții
implicate în lupta împotriva traficului de persoane, la nivel național, precum și necunoașterea
prevederilor Mecanismului național de identificare și referire în rândul responsabililor cu
implementarea acestuia generează dificultăți în luarea celor mai eficiente măsuri pentru
prevenirea și combaterea traficului de persoane, dar și pentru asistența și protecția acordate
victimelor acestui fenomen.
13. Creșterea riscului de săvârșire a infracțiunii de trafic de persoane în contextul
crizei imigranților.

8
Deși, inițial, România nu reprezenta o țară de destinație pentru fluxurile migratorii
provenite dinspre Orientul Mijlociu și statele africane afectate de conflicte armate sau grupări
teroriste, tranzitarea României de trei rute principale de migrație către Europa de Vest,
respectiv: ruta estică, ruta est-mediteraneană și ruta Balcanilor de Vest, precum și înăsprirea
condițiilor de acordare a azilului în țările în care aceștia își doresc să ajungă determină
creșterea probabilității de intrare și stabilire a unui număr tot mai semnificativ de imigranți pe
teritoriul României.
Intensificarea fenomenului migraționist, precum și vulnerabilitatea crescută a
populației imigrante conturează astfel cadrul și premisele de manifestare și a unor efecte
negative, crescând riscul de săvârșire a infracțiunilor, abuzurilor și exploatării sub orice
formă în rândul membrilor acestei populații și, de asemenea, determină autoritățile române
responsabile să dezvolte acele mecanisme și proceduri care să prevină sau chiar să urgenteze
identificarea posibilelor victime ale traficului de persoane, cetățeni străini pe teritoriul țării
noastre.
14. Continuarea existenței unei ponderi crescute a victimelor de cetățenie română
exploatate pe teritoriul altor state.
Acest aspect impune îmbunătățirea eforturilor de cooperare internațională din partea
tuturor instituțiilor cu responsabilități în lupta împotriva traficului de persoane, în special cu
instituțiile din țările de destinație, pentru identificarea celor mai eficiente răspunsuri în
vederea prevenirii fenomenului, destructurării rețelelor de traficanți și protejării drepturilor
victimelor, dar și pentru îmbunătățirea condițiilor economico-sociale ale populației
vulnerabile, care reprezintă unul din principalii factori favorizanți ai victimizării cetățenilor
români în străinătate.
Traficul de persoane continuă să fie un fenomen în plină evoluție atât din punctul de
vedere al interesului manifestat de traficanți, aflați într-o necontenită căutare de mijloace de
îmbogățire rapide și ilegale, cât și, într-o manieră firească și proporțională, al interesului
manifestat de marile organisme internaționale angrenate în contracararea acestui fenomen.
Ținând cont de criteriul veniturilor, traficul de persoane este una dintre cele mai
profitabile infracțiuni, fiind situată pe al treilea loc în lume, surclasată doar de către traficul
de droguri și de cel de armament. În același timp, aceasta continuă să fie și una dintre
infracțiunile cu cele mai grave consecințe în planul umanitar, astfel că afirmația "în spatele
fiecărui număr se ascunde o viață, un suflet, un destin, iar ceea ce este peste zero deja este
prea mult"1 își găsește cu prisosință locul într-un context în care acțiunile societăților umane
moderne urmăresc să își specializeze resursele - politici, acțiuni sociale, profesioniști bine
pregătiți etc. - pentru a oferi tuturor formelor de criminalitate organizată și, în particular,
traficului de persoane un răspuns necruțător, inteligent și adaptat, susceptibil de a reduce cât
de mult numărul victimelor, de a diminua și controla cât de mult riscurile și vulnerabilitățile
și de a pedepsi cât mai aspru un număr tot mai mare de traficanți.
În acest context, foarte important de înțeles este și faptul că, într-o viziune globală, în
care granițele în fața criminalității "individuale" și a celei organizate au încetat de mult să mai
existe, traficarea și exploatarea economică, sexuală sau de orice altă natură a milioanelor de
ființe umane vor însoți, probabil, umanitatea, până la apusul ei, iar societățile contemporane
nu pot urmări "eradicarea" traficului de persoane decât sub spectrul derizoriului.
În încercarea de limitare a dimensiunilor acestui fenomen, de mai bine de 15 ani,
guverne, organizații interguvernamentale și neguvernamentale din întreaga lume au acordat
traficului de persoane o importanță semnificativă, încheind în acest scop largi tratate și
parteneriate internaționale, adoptând cadrul legislativ necesar și stabilind standarde pentru
asistența acordată victimelor traficului și urmărirea în justiție a traficanților.

9
10

S-ar putea să vă placă și