PLAGI

CLASIFICARE
 Dupa adancime
 Superficiale
 Profunde:penetrante/nepenetrante
 Dupa vechime: -vechi mai mult de 6-8h nu se mai sutureaza decat la distanta
-recente pana in 6-8h -se sutureaza

 Etiologic:taiate, intepate, contuze, muscate, impuscate, intoxicate

 Dupa vindecare: acute/cronice
 Dupa modul de vindecare:-acute/cronice
 Dupa modul de provocare:accidental,intentionat,chirurgical
 Dupa invazie: - aseptice
- contaminate: -temporar
-reversibil
-infectie locala
-infectie sistemica
 Plagile chirurgicale:-curate
-curate contaminate
-contaminate
-infectate

 Plagile conduc la simptome precum durere,hemoragie,impotenta functionala, paloare, tahicardie,hTa

 Vindecarea se face prin cicatrizare

PROCESUL DE CICATRIZARE
Inainte de a discuta despre cicatrici trebuie sa stiti ca niciun chirurg estetician nu poate face sa dispara cicatricile
indiferent de originea lor, ci doar sa le faca mai putin vizibile.

Cicatricea reprezinta modalitatea de vindecare a plagilor sau ranilor de alta natura aparute la nivelul tuturor
structurilor oraganismului uman. Astfel osul fracturat se vindeca prin formarea calusului, muschiul rupt se vindeca
prin interpozitia unui tesut fibros, necontractil, tendonul prin formarea unei „calus fibros” iar pielea prin cicatrici de
diferite forme si dimensiuni in functie de natura agentului traumatic.

O incizie chirurgicala urmeaza acelasi proces de vindecare ca si o taietura accidentala, singura diferenta fiind aceea a
planificarii orientarii ei in functie de liniile de tensiune ale pielii. Pacientul trebuie sa inteleaga ca dupa realizarea
suturii, chirurgul are un control redus asupra procesului de vindecare.

Procesul de vindecare prin cicatrizare incepe de la momentul traumatismului si se desfasoara in etape ce pot fi
impartite, pentru o mai buna intelegere, in:
  etapa primelor 24 de ore in care se formeaza cheagul si plaga este „sigilata” de mediul extern.
 etapa primelor 21 de zile in care are loc generarea noilor fibre elastice si de colagen, cicatricea apare lineara,
subtire practic nemodificata fata de aspectul din primele zile postoperator. Daca plaga nu este in tensiune,
are vascularizatia buna si nu sunt factori perturbatori (infectie, tensiune in plaga prin mobilizare precoce,
diabet, tratamant cronic cu steroizi, fumat, etc), evolutia ei este lineara, fara modificari, spre o cicatrice
supla, estetica.
 etapa primelor 6 saptamani in care se considera incheiet procesul inflamator acut. Reteaua fibrilara este
bine reprezentata, si se poate relua mobilizarea structurilor implicate in traumatism.
 etapa primelor 6 luni, in care cicatricea poate aparea hipertrofica, reliefata, de culoare rosie aprins, cu
senzatie de mancarime. Acum este faza de maxima dezvoltare a cicatricei, si are loc inceputul procesului de
remaniere a retelei vasculare si fibrilare cicatriceale.
 etapa finala de maturare cicatriceala, sau remodelare, este cuprinsa intre 6 luni si un an de la momentul
traumatismului. Progresiv, roseata si duritatea cedeaza ramanand o cicatrice moale, mai plina, situata in
planul tegumentului.

In unele cazuri, atunci cand leziunile au fost profunde, pe suprafata mare, sau vindecarea a avut loc in conditii
improprii, cicatricea poate ramane mare, groasa, dura, cu modificari functionale secundare a pielii din vecinatate,
sau poate chiar sa capete o dezvoltare tumorala necontrolata, sub forma cunoscuta drept „cicatrice cheloida”.

CLASIFICARE
In functie de aspectul lor, cicatricile pot fi impartite in urmatoarele grupe:

A. Cicatrici simple, necomplicate:

 punctiforme
 lineare
 in suprafata
 cu relieful in acelasi plan cu tesuturile vecine
 de culoare asemanatoare pielii din vecinatate

B. Cicatrici anormale:
 hipertrofice (cu relieful crescut, dar in cadrul suprafetei leziunii initiale)
 cheloide (cu volumul crescut necontrolat, depasind suprafata leziunii initiale)
 „deprimate” cu hipotrofia tasutului adipos din vecinatate
 aderente la structurile din profunzime, fara mobilitate cutanata
 cu modificari de pigmentare, care poate fi mai mica sau mai accentuat
 cicatrici complicate, cu: retractia cutanata accentuata, tulburari functionale in zona articulatiilor sau a
orificiilor naturale, dureri, prin implicarea in fibroza a unor terminatii nervoase, ulceratii cronice,
transformarea lor in tumori canceroase.

PANSAMENTE
 Este un act chirurgical prin care se protejeaza o plaga de contactul cu diferitii germeni. Reprezinta o
continuare a interventiei chirurgicale propriu-zise desfasurata fie in sala de operatie, fie in sala de pansamente. Un
pansament poate fi septic sau aseptic. Un pansament trebuie schimbat ori de cate ori este nevoie. Daca o plaga este
aseptica, pansamentul este simplu. Daca plaga este septica, se face toaleta plagii, se inlatura detritusurile din plaga,
se excizeaza portiunile necrozante, se chiureteaza, se evacueaza seroamele sau hematoamele, colectiile purulente,
se lasa mese sau tuburi de dren.
Pansamentul poate fi:

-protector - cel mai frecvent pansamentul postoperator

-absorbant - in plagi secretante

-compresiv - plagi sangerande- rol hemostatic sau dupa cura chirurgicala a varicelor

-ocluziv - pansament gipsat, ulcerele de gamba

CLASIFICARE:
 Uscat
 Umed
 Gras:-favorizeaza cicatrizare, nu adera la plaga, ajuta la reparerea epidermului
-ulei, comfor, amestecuri de produse antiinflamatoare/antibiotice
 Pelicula: -se foloseste in plagi in curs de cicatrizare
-material plastic , acrilic, invizibil, steril

BANDAJE
Bandajul sau înfasarea chirurgicala reprezinta metoda de fixare a pansamentului sau de imobilizare
temporara a unor regiuni anatomice cu ajutorul fesilor.

Fesile pot fi de tifon, de pânza sau tesatura elastica, de diferite lungimi si latimi, în functie de regiunea pe
care o acopera. Latimea unei fesi este cuprinsa între 5-25 cm, iar lungimea 1-20 m. Ele se livreaza în forma de sul, cu
capatul initial la exterior si cel terminal în interior.

Fasa de tifon este cea mai frecvent utilizata, este moale si se adapteaza bine oricarei regiuni. Se livreaza sub
forma de suluri cu latimile mai sus mentionate si cu lungimea de 5 m.

Fasa de pânză este confectionata din orice fel de tesatura în cazul în care nu dispunem de fesi de tifon si i se
pot da lungimi si latimi diferite în functie de necesitate. Tot din pinza se confectioneaza si bandajele pline ,,basma”,
in forma triungiulara, patrata sau dreptunghiulara si care se folosesc pentru fixarea pansamentului, dar mai ales
pentru imobilizarea temporara a unui membru in caz de fracturi sau luxatii.

Fasa elastică este tesuta din fire de bumbac si de latex, nu se desira, este usoara, solida, nu jeneaza
miscarile, nu produce staza si se recupereaza usor. Este folosita in bandajul artuculatiilor in cazul luxatiilor si pentru
profilaxia stazei venoase si edemului de etiologie vasculara la nivelul membrelor inferioare.
Infasarea chirurgicala a avut mai multa intrebuintare pina la descoperirea substantelor adezive, care au
cucerit teren fiind mai economice si mai manevrabile. In prezent nu se mai practica reutilizarea fesilor deoarece
exista riscul de transmitere a unor germeni rezistenti în urma manevrelor de spalare si calcare a lor, deaceea dupa
folosire, fesile sunt arse la crematoriu.

Indicatiile bandajului
  fixarea pansamentului în regiunile în care materialele cu substante adezive nu asigura aceasta
cerinta ( pe extremitati, regiunea capului, zona articulatiilor);
 fixarea pansamentelor unor plagi usoare situate în regiuni supuse traumatizmelor in timpul activiatii
(mîna, picior);
 efectuarea unui pansament compresiv
 imobilizarea temporara a membrelor care au fost supuse unor traumatizme (entorse, lixatii, fracturi)

Bandajul trebuie sa:

 sa imobilizeze perfect pansamentul pentru protectia plagii

 sa fie elastica pentru a nu produce leziuni de compresie
 sa nu sporeasca suferinta bolnavului
 sa permita miscari în articulatiile interesate

Din punct de vedere tehnic ...

 bandajarea membrelor se incepe din portiunea distala spre cea proximala în sensul circulatiei
venoase
 bandajarea trebuie sa inceapa si sa se termine la 15-20 cm de plaga
 capatul fesei va fi plasat opus plagii si se va fixa printr-un nod care nu jeneaza sau cu leucoplast
 turele fesei sa nu prezinte cute si sa se acopere partial unele pe altele pentru a nu aluneca

Tehnica bandajului

Fasa de tifon este tinuta în mâna dreapta si cu ruloul spre cel ce executa se deruleaza de la stânga spre
dreapta. Bandajarea incepe cu 2-3 ture circulare ,,ture de fixare”. Pentru o fixare sigura, dupa primul tur, coltul liber
al fesii se rasfrânge. Urmatoarele ture se trag în diverse moduri (circular, oblic, în evantai, etc.). Terminarea
bandajarii se efectueaza cu 2-3 ture suprapuse, capatul fesii fixându-se cu ace de suguranta, prin legare sau cu banda
adeziva. În cazul legarii se despica fasa in doua, se încruciseaza sau se înnoada capetele si se leaga în jurul
segmentului respectiv în asa fel încât nodul sa nu fie amplasat pe zona afectata sau pe zone de sprijin.

Modalitaţi de bandajare
În funcţie de regiunea anatomică supusă bandajului, sunt mai multe tipuri de infaşare: spirală, circulară, în
spic de grâu sau spica, în evantai, în ,,8”, etc.

Bandajul circular: se efectuaza suprapunând

turele de fasa exact una peste alta. Are avantajul ca se executa simplu si rapid. Dezavantajul consta în faptul ca se
rasuceste, mobilizând pansamentul de pe plaga. Se aplica pe regiunile cilindrice: cap, git, brat, abdomen, torace,
articulatia pumnului etc

Bandajul in spirala: dupa fixarea fesei cu ture circulare, se trece la ture oblice, conducând-o serpuind în asa maniera
încât sa acopere 1/3 din turele anterioare. Pe alocuri fasa se rasfrânge prin tehnica numita ,,manevra policelui”,
deoarece marginea caudala a fiecarei ture ramâne departata de tegumente. Acest tip de bandajare este indicat de
aplicat pe membrele superioare si cele inferioare.

Bandajul in evantai: se începe cu ture circulare aplicate deasupra articulatiei dupa care se efectuaza o tura oblica
deasupra articulatiei, urmatoarele ture fiind conduse din ce în ce mai putin oblic, ajungând circulare la nivelul liniei
articulare. Sub articulatie se continue din nou cu ture oblice , pâna la acoperirea completa a regiunii. Este indicata în
regiunea cotului genunchiului etc.
Bandajul în spic de griu sau spica: se începe cu ture circulare deasupra articulatiei , pentru fixarea pansamentului,
dupa care fasa este condusa în forma cifrei ,,8”, fiecare tura acoperind cea precedenta cu 1/3 sau 2/3. Se termina
infasarea cu ture circulare pe punctul de sprijin. Se indica tot în regiuni articulare, la radacina membrelor (regiunea
inghinala, scapulo-humerala), cât si pentru executarea unui pansament compresiv dupa amputatie de sân la femei.

Bandajul in forma cifrei 8: se incepe cu ture circulare sub articulatie, dupa care turele sint conduse oblic peste
articulatie, continuând cu ale ture circulare deasupra articulatiei. Se revine oblic pe fata opusa , incrucisând prima
tura ascendenta, dupa care se continua în 8 acoperind jumatate din tura anterioara. Se continua de câteva ori si se
termina bandajul deasupra articulatiei cu ture circulare. Este indicata pentru regiunile articulare: articulatia cotului,
piciorului, mâinii.

Bandajul rasfrânt: se fixează fasă prin ture circulare, după care se continuă oblic în sus până pe faţa anterioară sau
posterioară a antebraţului unde se fixează cu ajutorul policelui mâinii stângi şi apoi se rasfrânge şi continua în jos,
înconjurând segmentul posterior, după care iarăşi oblic în sus acoperind jumătatea turei anterioare se continuă până
pe faţa anterioară a antebraţului unde iaraşi este fixată cu policele, repetând manevra. La sfârşit este fixată cu ture
circulare. Aceasta metodă este indicată de aplicat la nivelul membrelor şi are avantajul etanşietaţii pe toată lungimea
sa.
Tipuri de bandaje pe regiuni
1.Bandajarea calotei craniului
Capelina se efectuază folosind o singură faşă de către 2 persoane. Iniţial faşa este condusă circular pornind de la
protuberanţa occipitală, pe deasupra urechii drepte, lasând libere pavilioanele auriculare, trecând deasupra
arcadelor sprâncenoase, apoi deasupra urechii stângi şi se continuă cu înca 2 ture circulare pâna la nivelul frunţii,
unde se fixează faşa cu ajutorul policelui şi se rasfrânge până la nivelul regiunii occipitale unde este fixată de ajutor.
Se conduce faşa din spate în fata acoperind bolta craniană cu ture oblice fixate la final prin 2-3 ture circulare. Se
fixeaza capătul liber al feşii cu leucoplast sau ace de siguranţă, în capătul opus regiunii pansate

2.Bandajarea regiunii fetei se practica folosind

- prastia (se foloseste la bandajarea nasului)

- capastrul (se foloseşte pentru fixarea pansamentului de la nivelui bărbiei şi buzelor)

- binoclu sau monoclu (se foloseste pentru fixarea pansamentului la nivelul orbitelor).

Monoclu Binoclu
3.Bandajarea toracelui se efectuaza pentru fixarea pansamentului la nivelui regiunii toracice cât ai pentru
imobilizare în fracturi de coaste si entorse sau luxatii ale umarului si a claviculei.

Tipurile de bandaje sunt: bandajul circular, spica sânului, bandajul Desault, bandajul Velpeau si basmaua pentru
imobilizarea bratului si a umarului.

Bandajul Desault  este tehnica cea mai des folosita de imobilizare provizorie pentru leziunile claviculei si umarului,
precum si ca mijloc de imobilizare provizorie pentru fracturile bratului.
Bandajul Velpeau  are aceleasi indicatii ca si bandajul Desault, de care difera prin faptul ca imobilizarea membrului
se realizeaza cu cotul flectat in unghi ascutit si cu mâna fixata pe umarul opus.

           

Bandajul umarului si axilei  se pot aplica bandaje cu fesi trase în ,,8” sau în spica, etc.

4.Bandajul degetelor si mainii

La nivelul acestor segmente fasa se fixeaza prin ture circulare la nivelul articulatiei radio-carpiene, apoi se duce fasa
oblic pe partea dorsala a mânii si se acopera degetul respectiv prin ture în spirala. Pentru auricular si police,cât si
pentru haluce, bandajul se face în spica.
Pentru bandajarea unui singur deget e preferabila o combinatie intre infasarea rasfranta si cea circulara. Directia in
care se duce fasa e schematizata mai jos:

Bandajul bontului de amputatie - Se poate face si cu 2 fese: una recurenta peste bont si una circulara de fixare.
Bandajul gleznei - pentru bandajul gleznei sau al calcaiului se foloseste bandajul in spica sau in 8.

Bandajul regiunii inghinale si fesiere - la nivelul acestor regiuni, bandajul este in forma de spica.

Bandajul perineului - Pentru perineu se foloseste fasa în ,,T”.