Penny Jordan

SOPHIA NARDIN

Response

Răzbunare
Neîntemeiată

Traducerea şi adaptarea în limba română de

CORNELIA ALEXOI-SHILI

ALCRIS
 Capitolul 1

Sienna îl văzu trecând pe lângă biroul ei în timp ce puse o

coală albă nouă în maşina de scris. În clipa următoare se
decise să deschidă o cutie cu agrafe de birou, pentru a fi cu
faţa exact spre uşă, dacă bărbatul se hotăra să intre.
Acesta se opri, citind, desigur, inscripţia de pe uşă, iar
Gillian, care era patroana și managera agenţiei, îi făcu cruce
și spuse încet:
— Sper că pe noi ne caută.
Dorinţa îi fu îndeplinită.
Uşa se deschise şi tânărul se apropie de ele.
Într-o fracţiune de secundă, Sienna putu analiza
combinaţia devastatoare de putere şi distincţie.
— Domni oară Forbes? se adresă el lui Gillian, care surâse,
dându-i Siennei timp să-l analizeze, apoi se aşeză pe scaunul
indicat de ea.
— Mi-a fost recomandată agenţia dumneavoastră, pentru
o… Sunt în Londra pentru afaceri şi, din nefericire, mama
secretarei mele s-a îmbolnăvit, astfel că aceasta a fost
nevoită să se întoarcă la New York. Cum nu pot suprima
întâlnirile pe care le-am stabilit deja, sper că mă veţi putea
ajuta să o înlocuiesc. Am fost informat că aveţi o serie de
secretare care cunosc mai multe limbi străine şi sunt în
măsură să stenodactilografieze foarte bine.
Sienna se strădui să bată mai repede în acel moment,
simţindu-se observată.
Tânăra era în slujba lui Gillian de şase luni. Înainte de asta,
lucrase acasă, pentru tatăl ei, traducându-i cărţile, bătându-i
manuscrisele la maşină sau făcând o serie întreagă de
cercetări pentru el.
La acest gând, Sienna oftă. Moartea tatălui ei fusese
extrem de dureroasă pentru ea, dar nu total neaşteptată,
pentru că Gerald King suferea cu inima de ani de zile.
Tata avea peste şaptezeci de ani, îi spuse fratele ei, Rob, în
timpul ceremoniei de înmormântare. A murit aşa cum şi-a
dorit: repede şi fără prea mare durere.
Sienna ştia că Rob avea dreptate, dar încă îi lipsea tatăl ei.
Lucrase cu el încă de la terminarea universităţii şi fusese
extrem de fericită de colaborarea lor, în liniştea
binefăcătoare a vilei familiei, din satul Cotswold.
Gerald King fusese specialist în istorie medievală şi unul
dintre cei mai apreciaţi profesori universitari din ţară, iar
cărţile lui au fost primite, întotdeauna, foarte bine, în mediul
academic.
Sienna recunoscuse cu destule prilejuri că fratele ei
avusese mereu dreptate să susţină că nu era normal ca o fată
de douăzeci de ani să stea închisă în casă, dedicându-şi viaţa
tatălui ei, dar, astfel, avea acum destui bani ca să-şi permită
să locuiască pe Waterford-on-the-Hill, în confortul pe care
şi-l dorise.
Locuia împreună cu fratele ei, dar acest lucru nu o
deranja, pentru că relaţia lor fusese întotdeauna foarte
apropiată şi se ajutau mult unul pe celălalt, mai ales acum,
când nu mai aveau pe nimeni altcineva pe lume.
Rob fusese cel care îi sugerase să lucreze pentru agenţia
lui Gill, ca secretară fără angajament şi ea acceptase
bucuroasă. Gill era o fată minunată şi Sienna bănuia că
fratele ei şi cu ea erau foarte îndrăgostiţi unul de celălalt,
deşi niciunul dintre ei nu era încă pregătit să admită asta.
Rob era reporter de ştiri pentru unul din ziarele naţionale,
avea acum douăzeci şi opt de ani. Pe Gill o întâlnise la
universitate, cu patru ani în urmă şi se simţise extrem de
atras de ea, încă din primul moment în care o văzuse.
Pierdută în gânduri, Sienna observă abia într-un târziu
privirile bărbatului care stătea acum în faţa ei, analizând-o
cu un fel de amuzament amestecat cu un interes care o făcu
să-i curgă mai repede sângele prin vene, tot corpul fiindu-i
traversat de un fior de excitaţie pe care nu-l mai cunoscuse
până atunci.
Ce se întâmpla cu ea? se întrebă tânăra uimită. Mai fusese
atrasă şi de alţi bărbaţi, dar trebui să recunoască faptul că
nimeni până acum nu o mai făcuse să simtă cu atâta putere
acest fapt.
Prezenţa lui o făcu să-şi aducă aminte de dragostea lui
Mary, regina Scoţiei, pentru periculosul Bothwell. Privindu-l
pe acest tânăr, Sienna putu să realizeze exact ceea ce simţise
regina, cu multă vreme în urmă.
Lucrurile de felul acesta par să nu se schimbe în timp,
reflectă ea.
— Domnul Stefanides are nevoie de o secretară care
cunoaşte limbi străine, pe perioada în care va fi în Londra,
Sienna. Tu eşti singura disponibilă, acum.
— Mă vreţi? întrebă Sienna, aproape fără să se gândească
la ceea ce spune, astfel că se înroşi toată, în momentul în
care realiză modul în care putea fi interpretată întrebarea ei.
— Dacă sunteţi agreabilă…
Bărbatul îşi dăduse seama, desigur, ce pornire o
determinase să rostească acele cuvinte şi zâmbea acum
amuzat, făcând-o să se înroşească şi mai mult.
Sienna aproape că-şi pierdu respiraţia şi îşi duse,
tremurând mâinile la piept, după care degetele i se agăţară
de medalionul suspendat de lanţul de aur care-i înconjura
gâtul.
Alexis Stefanides se apropie şi prinse între degete mica
bucată de aur, iar când îl cercetă şi-i atinse întâmplător
pielea, Sienna simţi că întreaga lume începe să tremure.
— Apollo… Zeul soarelui, spuse străinul aşezând cu
delicateţe bijuteria pe pielea ei înfierbântată. L-aţi cumpărat
în Grecia?
 — E un cadou, răspunse Sienna cu inima bătându-i
nebuneşte, întrebându-se, în acelaşi timp, dacă bărbatul îşi
rula atât de senzual limba când vorbea, în mod obişnuit, sau
dacă o făcuse special, în acel moment. Mi l-a adus fratele
meu, anul trecut, când s-a întors din vacanţa petrecută acolo.
Străinul se dădu un pas înapoi şi Sienna se întrebă de ce se
simţea ca şi cum soarele şi-ar fi retras razele de pe corpul ei.
Fata îşi întoarse capul spre fereastră, uitându-se spre cer
să vadă dacă soarele de aprilie, atât de strălucitor până
atunci fusese acoperit de vreun nor, dar nu fusese.
— Sienna, spuse Gill, domnul Stefanides vrea să-l
însoţeşti, acum.
— Alexis, vă rog, spuse bărbatul. Maşina mea ne aşteaptă
în parcare, continuă el dezvelindu-şi încheietura mâinii
acoperită de costumul elegant şi privindu-şi ceasul de aur.
Sienna îl analiză cu ochii strălucind de dorinţa de a vedea
mai mult decât câţiva centimetri din corpul acela musculos,
cu pielea măslinie şi fină ca mătasea, care contrasta atât de
excitant, cu albul cămăşii impecabile.
Ce naiba se întâmpla cu ea? Cerule!… Nu se gândise
niciodată că va trăi o astfel de experienţă!… Această atracţie
incredibilă pentru un bărbat pe care îl vedea pentru prima
oară în viaţa ei!
Aproape că îi venea să-l tragă afară şi să-i expună toate
dorinţele ei intime, cu lux de amănunte.
Când bărbatul ieşi, Sienna se lasă moale în scaunul ei, cu
tot corpul tremurând de o dorinţă nestăpânită de a-l avea.
— Phiuu!… făcu Gill dându-şi ochii peste cap. Ăsta zic şi
eu, bărbat!… Ştii cine e, nu-i aşa? Nimeni altul decât patronul
firmei „Hellas Holidays”… Fă-ţi treaba bine în slujba lui,
Sienna şi nu vom mai avea probleme cu agenţia. Ai auzit ce-a
spus… Că i-am fost recomandate, continuă Gill, cu mândrie.
Dacă suntem atente să-i fim pe plac, ne va recomanda, cu
siguranţă, sumedeniei lui de prieteni milionari. Gândeşte-te.
Să lucrezi pentru cineva care te plimbă cu iahturile şi te duce
în vacanţe în ţări exotice. Hei! Visează, puţin. Unde eşti?
întrebă ea, văzând-o pe Sienna cum stătea aproape leșinată
în scaun, cu ochii pierduţi pe fereastră.
Dacă ar fi fost să-i spună patroanei sale adevărul, atunci ar
fi trebuit să-i răspundă că era în pat cu Alexis Stefanides. Era
complet năucită de tot ceea ce se întâmplase.
Avusese o mulţime de prieteni până atunci, dar nimic
serios cu niciunul dintre ei şi, mai ales, niciunul nu reușise
să-i stârnească, aşa, fantezia, cum făcuse acest grec înalt.
— Pregătește-te, spuse Gill. Se va întoarce în cinci minute.
Vrea să mergi cu el la Savoy – se pare că are acolo un
apartament. Te va plăti foarte bine. Eu oricum nu mai aveam
să-ţi dau nimic de lucru pentru restul săptămânii. Să ne
rugăm ca afacerile lui să-l ţină în Londra câteva săptămâni
sau măcar încă vreo câteva zile. Vom face bani buni, încheie
Gill.
Câteva zile!
Sienna îşi netezi uşor părul blond, tot ceea ce moştenise
de la mama sa scandinavă şi îl trecu peste umerii fini,
încercând să-și stăpânească emoţiile.
Se întâmplase. Deşi niciodată nu se gândise că ar fi posibil,
în cazul ei. Se îndrăgostise la prima vedere!
Se scutură ușor, spunându-și că nu era decât o proastă.
Reacţia ei fusese absolut ridicolă, îşi spuse ea, certându-se
în gând şi avertizându-se pe sine însăşi că era, de-acum o
femeie în toată firea, nu o adolescentă. Apoi îşi spuse că
toate acestea fuseseră scrise în destinul ei, că-i fusese dat să
le trăiască.
Îşi imagină că Alexis Stefanidis o îmbrăţişează şi o sărută
cu pasiune, iar ea tremură toată în braţele lui, aşa cum se
întâmplase când o atinsese, din întâmplare, cercetându-i
medalionul. Şi unde mai pui, se gândi ea, că nu erau puţini
cei care-i spuseseră că e o fată frigidă. Atunci râsese şi fusese
şi ea de acord că nu va fi niciodată capabilă să simtă
pasiunea fizică. Şi acum tot acest torent de dorinţe, care o
năpădise cu atâta forţă.
Brusc, un alt gând îi străfulgera mintea: dacă era însurat?
O întrebă, imediat, acest lucru pe Gill.
— Nu ai citit actele lui? Ţi le-am pus pe birou. Nu, nu e
căsătorit. Dar iubito, dacă îţi trece prin cap ceea ce cred eu,
lasă-te păgubaşă. Ştiu că arată ca un zeu grec, dar e totuşi,
doar o biată fiinţă umană şi am auzit că e crud şi arogant.
Aventurile lui sunt notorii, Sienna, dar cred că nu se va
căsători decât cu o femeie de naţionalitatea lui. O fată
grecoaică serioasă, anostă şi virgină. Văd că eşti total
răvăşită de această întâlnire şi nu te blamez pentru că e într-
adevăr, un bărbat al naibii de atractiv, dar mă văd nevoită să
te atenţionez să fii atentă cu el, pentru că eşti sora lui Rob şi
din multe puncte de vedere eşti, încă, inocentă.
— Dar am douăzeci şi patru de ani, îi reaminti Sienna,
prietenei sale. Sunt doar cu doi ani mai mică decât tine.
Fata nu mai spuse apoi nimic, pentru că în acel moment
uşa se deschise şi Alexis Stefanides se opri în prag, uitându-
se direct în ochii ei. Sienna se ridică, ca şi cum ar fi fost
vrăjită. şi luă geanta şi pardesiul de pe cuierul de lângă uşă,
sperând că nu arăta prea mult din ceea ce simţea.
În privirea lui era însă atât de multă dorinţă şi atâta
invitaţie de a fi cât mai repede doar ei doi, încât Sienna
jubilă, pe dinăuntru şi îi răspunse cu aceeaşi intensitate.
Fu ca şi cum corpul lui tot i-ar fi spus, într-un limbaj foarte
explicite, deşi fără cuvinte: „Te vreau” – iar al ei îi răspunse
în acelaşi mod: „Ştiu. Şi eu te vreau, la fel de mult”…
— Gata? întrebă el cu voce tare şi zâmbind, de data asta,
dar nu Siennei, ci lui Gill. Nu ştiu cât timp va dura totul, dar
mă puteţi căuta la adresa aceasta, dacă vreţi să ştiţi ce se
întâmplă cu noi, spuse el şi îi înmână o bucată de hârtie,
după care îi făcu semn Siennei să treacă înaintea lui.
 Tânăra se felicită în gând că îl ascultase pe Rob şi tocmai
îşi cumpărase câteva costume noi, astfel că era îmbrăcată
destul de elegant. Nu îşi cumpărase ceva foarte scump, dar
optase pentru un stil clasic, în genul celor pe care obişnuia
să le poarte mama sa când era invitată la recepţiile
universităţii, împreună cu tatăl ei.
Kristal King murise când Sienna avea doar paisprezece
ani, dar îşi amintea foarte bine de ea şi îi lipsise întotdeauna,
deşi încercase din răsputeri să se obişnuiască, totuşi, cu
această pierdere.
Acum, în timp ce îl urmă pe Alexis Stefanides în strada
scăldată de soarele mângâietor, Sienna ar fi vrut foarte mult
ca mama sa să fi fost încă în viaţă şi să îi poată mărturisi
sentimentele ei atât de surprinzătoare, pentru bărbatul pe
care îl întâlnise în acea zi.
Simţeau, oare, toate femeile acest tumult extraordinar
pentru bărbatul potrivit? se întrebă ea. Interesant era însă
faptul că, în sinea ei, ştiuse întotdeauna că atunci când se va
îndrăgosti va simţi această pasiune sexuală pentru bărbatul
care îi va inspira iubire.
În momentul în care îi auzi vocea invitând-o să ia loc pe
scaunul pasagerului, din maşina sa, Sienna începu din nou să
tremure.
Tonul lui fu atât de cald şi atât de senzual încât fata îl privi
în ochi, imediat, iar ceea ce văzu o făcu să se simtă ca la
aniversarea zilei sale de naştere, la împlinirea vârstei de
douăzeci de ani, după ce băuse două pahare de şampanie, pe
nerăsuflate. Doar că, de data asta, îşi simţi sufletul
explodându-i în piept de fericire.
Bărbatul se aşeză la volanul Mercedesului elegant şi se
aplecă încet spre ea, pentru a o ajuta să-şi pună centura.
Sienna nu-şi putea crede încă ochilor că trăia un asemenea
vis, deşi ştia cu siguranţă că, bogat sau nu, acest om i-ar fi
trezit aceleaşi sentimente, oriunde şi oricum.
 Avea un magnetism sexual care atrăgea desigur destule
femei îşi spuse ea şi brusc simţi că ar vrea să ştie totul
despre el. Cum fusese când era copil, cum fusese ca
adolescent, ca bărbat foarte tânăr…
Alexis îşi întoarse privirile spre ea şi îi cercetă cu atenţie
jacheta de lână, după care urcară încet spre faţa ei, adânci şi
pline de aceeaşi dorică răvăşitoare care o stăpânea şi pe ea.
Sienna abia dacă mai putea să respire şi ştiu cu certitudine
că dacă i-ar fi cerut să o posede, acolo şi atunci, i s-ar fi
dăruit cu o foame sălbatică.
Bărbatul porni motorul şi îşi trecu încet mâinile prin părul
negru şi fin, după care se încadră cu grijă în trafic, în timp ce
Sienna rosti în gând o rugăciune de mulţumire pentru soarta
care o pusese în calea acestui om. Ce s-ar fi întâmplat dacă
lui nu i-ar fi fost recomandată agenţia lor, iar ea n-ar fi fost
angajata acestei agenţii?
Nu, n-ar fi fost posibil, îşi spuse ea, gândindu-se la norocul
pe care-l avusese întâlnindu-l şi fără de care viaţa ei ar fi fost
cu totul altfel.
— Am ajuns, spuse Alexis, întrerupându-i gândurile.
Portarul blocului veni imediat să deschidă portierele.
Sienna îl urmă pe grec în holul hotelului şi acesta o
conduse la lift.
Pe coridorul pe care trebuiră să-l străbată până la
apartamentul lui, Alexis merse atât de repede, încât Sienna
trebui să alerge, ca să ţină pasul cu el.
Apartamentul în care intrară era extrem de spaţios, iar în
sufragerie fusese adus un birou, pe care trona un computer
şi o maşină de scris electrică. Pe o masă alăturată erau trei
telefoane şi un teanc mare de coli albe.
Sienna se aşeză imediat la computer, mulţumită de cursul
pe care-l făcuse la insistenţa lui Rob.
Alexis însă veni lângă ea şi o cuprinse de mâini.
Tânăra se întrebă o clipă dacă nu cumva era prea repede
să-i cadă-n braţe, dar în faţa sentimentelor atât de
tumultuoase pe care le avea pentru bărbatul din faţa ei, toate
ideile preconcepute, sădite în mintea femeilor de generaţii în
sir căzuseră ca prin minune.
— Spune-mi că e adevărat ce îmi arată ochii tăi atât de
explicit… Spune-mi că niciodată nu ai simţit pentru niciun alt
bărbat ceea ce simţi pentru mine, șopti el şi mai înainte ca ea
să-i răspundă buzele lui se împreunară cu ale ei.
Tot corpul ei îi răspunse imediat, arcuindu-se spre el,
flămând. Mâinile tinerei începură să se plimbe pe sub haina
lui, mângâindu-i cu pasiune spatele musculos, în timp ce
degetele lui îi prinseră cu vigoare coapsele.
După câteva minute, bărbatul se retrase şi îi spuse
zâmbind:
Aşadar. A început.
— Ai simţit şi tu? întrebă ea, după o ezitare, pentru că,
brusc, i se păru prea extraordinar, totul.
Cu doar două ore în urmă nici măcar nu știuse că există, îşi
spuse ea. Acum era deja atât de îndrăgostită de el că nimic
altceva, din lumea asta, nu mai conta pentru ea.
— Da, am simţit şi eu. Împreună vom face lumea să se
cutremure, micuţa mea virgină. Când vom face noi dragoste
ne vom simţi zei. Deocamdată însă nu știi nimic despre
plăcerea care ne va fi rezervată. Niciun alt bărbat nu ţi-a mai
arătat ceea ce-ţi voi arăta eu. Voi fi primul.
Alexis spuse toate aceste cuvinte aproape dintr-o
răsuflare, în timp ce tânăra rămase cu faţa îngropată în
pieptul lui. Cu respiraţia tăiată, Sienna îi spuse că el știa totul
despre ea, ca şi cum s-ar fi cunoscut de-o viaţă…
— Şi ultimul, adăugă ea.
Alexis se porni pe un râs jos, sacadat și răgușit și Sienna
înţelese imediat că era bucuros că ea era virgină.
— Ah, da, vom fi iubiţi. Tu şi cu mine. Dar nu azi. Nu acum.
Mai întâi trebuie să trăim bucuria anticipaţiei. Va fi puţin
dificil pentru că eu va trebui să joc mai mult rolul unui.
Profesor, decât al unui iubit. În plus, trebuie să ne-apucăm
de treabă, pentru că n-am minţit când am spus că am nevoie
urgentă de o secretară.
Muncă? După toate astea? se întrebă Sienna, privindu-l
fără să creadă că vorbise serios. Pe măsură ce trecură, însă,
orele, tânăra realiză că bărbatul nu glumise deloc, în acest
sens și că Alexis îi schimbă atitudinea de iubit cu cea de
patron în cel mai înalt grad. Astfel, se concentra și ea cât
putu de bine asupra celor dictate de el, deşi nu-i fu tocmai
uşor, urmărindu-l cum se plimba prin cameră cu trupul lui
atât de bine făcut, ale cărui forme ieșeau în evidenţă de sub
pantalonii bine croiţi şi cămaşa albă, de mătase.
Sienna constată, odată cu orele care treceau în noua ei
slujbă că tânărul grec nu numai că era patronul firmei Hellas
Holiday, dar era interesat într-o mulţime de alte tipuri de
afaceri, ca de exemplu o linie aeriană, vile în diverse insule,
pe care le cumpărase şi le închiria, în comerţul cu măsline și
chiar în terenuri cu viţă de vie, în Napa Valley din California,
care îi parveniseră din partea mamei, pentru că, aşa cum
deduse Sienna, nu peste mult, Alexis era jumătate italian,
jumătate american, ceea ce explica, se gândi fata, nu doar
alura lui sportivă şi atitudinea atât de degajată, dar şi ochii
albaştri-gri, atât de surprinzători, pe faţa lui măslinie şi
profilul de efigie antică.
Lucrară fără pauză până la ora şase şi Sienna se simţi
absolut sfârşită, în momentul în care terminară.
Alexis îi dictase totul în engleză, dar ea trebui să traducă
apoi, toate textele în franceză şi germană.
Alexis se declară mulţumit de modul în care lucrase ea şi o
analiză câteva momente profesional, fără niciun pic de
căldură pe faţă, ceea ce pe Sienna o puse serios pe gânduri.
Imediat, însă, râse de teama care o cuprinsese mai devreme,
mai ales că el îi luă din mâini stiloul şi îl aşeză pe birou, după
care o ridică de pe scaun şi o îmbrăţişă:
— Mâine voi fi plecat toată ziua, spuse el sărutând-o pe
obraji, dar vom avea la dispoziţie toată seara de astăzi. Vrei
să cinezi cu mine?
Să accepte? se întrebă Sienna, muşcându-şi uşor buzele,
neştiind exact cum era mai bine să facă.
— Poţi accepta liniştită îi spuse el, văzându-i ezitarea. Nu
te voi chema în patul meu, diseară. Nu peste mult, o voi face,
dar aştept să fii pregătită pentru asta.
Sunt gata pentru asta chiar acum, ar fi vrut Sienna să-i
spună, surprinsă ea însăşi de foamea pe care-o simţea
pentru el, dar bărbatul se îndepărtă, privind-o zâmbind cu
îngăduinţă.
— Ai putea să fii gata pentru ora opt şi jumătate? o întrebă
el, politicos. Voi rezerva o masă pentru ora nouă, continuă
Alexis. Aristotel, şoferul meu, te aşteaptă acum jos, ca să te
conducă acasă. Locuieşti singură?
Sienna observă că aceasta fusese prima întrebare
personală pe care i-o adresase de când se întâlniseră.
— Nu, murmură ea. Cu fratele meu, dar el e plecat, acum.
E reporter. Părinţii noştri au murit şi de când am rămas
singuri, ne-am mutat împreună. Înainte am lucrat pentru
tatăl meu, iar când el a murit, nu prea am ştiut cum să mă
descurc şi fratele meu m-a ajutat.
— Îţi iubeşti fratele foarte mult, nu-i aşa?
Sienna fu surprinsă de tonul lui puţin ironic. Spera că nu
era gelos pe Rob.
— Da, răspunse ea, simplu. Toată lumea îl iubeşte. E o
persoană minunată. E atât de cald şi de grijuliu, cu toţi…
— Şi – acest frate al tău atât de cald şi de grijuliu – are o
femeie a lui?
Sienna ezită să răspundă, deranjată de tonul lui care
continuă să rămână sarcastic.
— Nu. Nu ştiu, răspunse ea, neştiind dacă era bine să
vorbească despre suspiciunile pe care le avea în legătură cu
Gill şi Rob, mai ales cu Alexis.
— Atunci, nu-ţi vorbeşte despre relaţiile lui, acest frate al
tău atât de deosebit şi pe care tu îl admiri atât de mult.
Era gelos, îşi spuse Sienna, cu tristeţe. Nu avea alt motiv să
vorbească astfel, şi, deşi nu mai avea niciun chef să continue
această discuţie, Sienna răspunse, totuşi, chiar dacă fără
niciun chef:
— Niciodată.
— Bine. Ar fi mai bine să pleci, acum. Aristotel te aşteaptă
de mult.
Întreruperea bruscă a discuţiei o nemulţumi, dar se
supuse, gândindu-se că va avea destul timp în acea seară să-l
interogheze şi ea cu privire la familia lui.
Se duse deci la uşă şi îşi îmbrăcă pardesiul, după care îşi
luă geanta şi vru să plece, când el o opri:
— Şi… Sienna…
Fata ezită să se întoarcă, întrebându-se dacă Alexis îşi
schimbase planurile şi nu mai vroia să o întâlnească în acea
seară.
— Sienna, repetă el şi tânăra îşi întoarse capul.
Alexis îi zâmbi atât de cald, încât fata abia putu să se
stăpânească să nu alerge spre el şi să-l îmbrăţişeze.
— Da? întrebă ea, încet.
— Diseară îmbracă ceva ce îmi va putea permite să văd un
pic mai mult din corpul tău, decât am reuşit până acum. Aşa..
Ca să am la ce să mă gândesc la noapte, singur, în patul meu.
Nu. Mai bine nu. Când un bărbat găseşte hrana pe care o vrea
pentru tot restul vieţii, nu o îngurgitează pe toată, dintr-o
dată. Hai, du-te acum, până mai pot fi stăpân pe simţurile
mele şi mai rezist dorinţei de a te face a mea chiar în acest
moment.
Când ajunse în lift, sângele Siennei îi gonea prin vene ca
niciodată. Alexis îi dăduse acum toate motivele de a fi
fericită. O vroia. Şi nu doar pentru acum… O vroia pentru
totdeauna. Acesta fusese sensul ultimelor lui cuvinte.
Gândindu-se că ar fi posibil ca Alexis să-i fie soţ, să fie tatăl
copiilor ei, simţi cum tot corpul i se scutură de plăcere şi de
fericire.

Capitolul 2

În timp ce se îmbrăca pentru întâlnirea cu Alexis, Sienna

nu-și putu lua gândul de la circumstanţele în care l-a
cunoscut, în minte revenindu-i din nou şi din nou
mângâierile lui, afecţiunea cu care o privise şi buzele lui pe
gura ei flămândă.
Îi luă o jumătate de oră să se decidă cu ce să se îmbrace,
amintindu-și cuvintele lui Alexis despre modul în care ar
vrea să vină la întâlnirea lor din acea seară. În cele din urmă
optă pentru o rochie pe care și-o cumpărase când îl însoţise
pe tatăl ei la unul din balurile universităţii şi care era mult
mai sofisticată decât hainele pe care le îmbrăca de obicei.
Făcută dintr-un jerse de culoare neagră, rochia i se mula
perfect pe corpul ei subţire, lăsându-i braţele şi gâtul gol. În
plus, era tăiată pe coapsă până aproape de jumătate. Va fi
oare, mulţumit, Alexis văzând-o în această ţinută? se întrebă
ea, uimită de dorinţa ei de a-i face pe plac, chiar şi din acest
punct de vedere, deşi înainte se îmbrăcase întotdeauna
astfel încât să nu iasă în evidenţă.
Era atât de ciudat că Alexis răspundea sentimentelor ei şi
se întrebă cum ar fi fost dacă ar fi trăit acum o dragoste
neîmpărtăşită.
Fiori reci îi trecură imediat prin tot corpul, ca şi cum ar fi
împresurat-o un vânt de noiembrie şi Sienna alungă imediat
această idee din mintea ei.
Alexis veni el însuşi să o ia, la ora fixată şi se întâlniră în
holul blocului.
 — Ce e cu tine, încât eşti atât de palidă? În mod sigur nu
pot fi eu cauza, spuse el şi îi cuprinse încheietura mâinii
pentru a-i cerceta pulsul.
Cum ar fi putut să-i explice faptul că doar gândul că s-ar fi
putut ca el să n-o iubească, îi dăduse această stare? Ieri nici
măcar nu ştiuse de existenţa lui, iar astăzi viaţa i se părea
insuportabilă fără el.
Alexis păru să-şi dea seama imediat la ce se gândeşte ea,
pentru că îi duse încheietura mâinii la buze şi o sărută uşor,
după care o privi cu atâta căldură peste toată faţa şi peste
corp, încât Sienna începu din nou să tremure, uşor.
— E straniu, poate, dar acelaşi lucru l-am simţit şi eu, îi
mărturisi el. Nu am mai trăit niciodată, asta… Să fiu atât de
dependent de o altă persoană, să simt că viaţa mea însăşi
depinde de ea.
— Şi chiar n-ai mai simţit asta niciodată? întrebă Sienna,
cu uimire.
Alexis avea acum treizeci şi trei de ani, după cum îi
spusese Gill şi cunoscuse foarte, foarte multe femei
frumoase. Siennei îi părea incredibil că simţea acum pentru
ea ceea ce-i spusese.
— Nu am mai simţit niciodată pentru o femeie ceea ce
simt pentru tine, spuse el şi tonul lui fu, după toate
aparenţele, extrem de sincer şi tânăra îl privi cu adoraţie.
— Ah, Sienna, continuă el, nu mă mai privi, aşa. Cum îţi
închipui că te poţi uita astfel la mine şi să rămâi, totuşi,
virgină? glumi el. Ochii tăi îmi spun că abia aștepți să faci
dragoste cu mine.
— E adevărat, răspunse ea, simplu. Şi sunt încă virgină
pentru că nu m-am mai uitat aşa, niciodată, la niciun alt
bărbat. Nu am iubit niciun alt bărbat, înaintea ta.
— Şi nici nu vei mai iubi niciunul după mine, răspunse el.
Mă voi imprima în sufletul şi în corpul tău aşa încât să nu mă
poţi uita niciodată. Nu am făcut încă dragoste împreună dar
ştiu deja cum te vei simţi în braţele mele, cum îmi vei gusta
buzele şi cum vei geme strigându-mi numele în timp ce mi te
vei abandona.
Sienna zâmbi, fără să spună nimic.
— Ah, englezoaica mea rezervată, continuă el,
despărțindu-i buzele cu degetul mare al mâinii. Îţi promit
însă că te voi face să uiţi de această rezervă şi de atitudinea
ta politicoasă şi că în braţele mele îţi vei aminti iar că eşti
femeie. Nu-ţi pot promite totuşi că voi fi genul de iubit
tandru, Sienna, dorinţa mea de a te avea e mult prea mare.
Dacă vrei să te răzgândești, acum e momentul, cât mai sunt
încă în stare să te las să pleci.
Da, se gândi Sienna… Ştie că sunt pe punctul să mă avânt
în nişte ape extrem de adânci şi de periculoase şi îmi dă
şansa să mă întorc.
— Nu vreau să mă întorc, Alexis. M-am îndrăgostit de tine
din momentul în care ai intrat în biroul lui Gill. Eu…
— Şi dacă eu nu mă îndrăgosteam de tine?
— Nu ştiu.
Ce ar fi putut să-i spună? Ar fi putu înţelege că ea nu e
genul de fată care să alerge după un bărbat, nici măcar dacă
îl iubeşte? Şi nici că n-ar fi putut să nu-l mai iubească, chiar
dacă şi-ar fi dat seama că el nu are niciun sentiment pentru
ea?
— Tăcerea ta e un răspuns foarte bun pentru mine. Dacă
nu simţeai că şi eu îţi împărtăşesc sentimentele, ai fi lucrat
ca secretară pentru mine, dar nu mi-ai fi vorbit niciodată de
dragostea ta, aşa este?
Sienna îl privi uimită, văzând cu câtă acurateţe îi ghicise
sufletul.
— Am ştiut imediat ce am deschis uşa biroului şi te-am
văzut, cum vor sta lucrurile între noi, continuă el. Şi cred că
cel mai potrivit loc pentru noi în seara asta e pe un ring de
dans. Sienna te vreau la fel de flămândă după mine, pe cât de
flămând sunt eu după tine.
Sienna nu răspunse. Alexis avusese dreptate când îi
spusese că e încă puţin ruşinoasă şi că se teme încă de
sentimentele ei.
Îl urmă aşadar tăcută, în maşina lui şi când luară loc la
masa care le fusese rezervată în clubul de noapte luxos, nu
mai regretă că alesese să nu spună nimic, deocamdată.
Sosirea ei acolo, însoţită de Alexis stârni foarte multă
rumoare în jur şi fata ştiu imediat că nu pentru ea se
întorseseră, astfel, toate capetele. O mulţime de femei
sofisticate, prezente acolo, îl măsurară cu interes pe
patronul grec şi Sienna se întrebă câte femei care erau acum
însoţite de alţi bărbaţi îl cunoşteau în mod direct, pe Alexis.
Probabil situaţia aceasta era similară în toate oraşele în
care avea el afaceri, îşi spuse Sienna, cu gelozie. Imediat însă
se gândi că era un non sens să fie interesată de ceea ce
făcuse el până atunci. Era cu nouă ani mai mare decât ea,
totuşi, iar trecutul era trecut.
— S-a întâmplat ceva? întrebă el, după care o prinsă de
mână, grijuliu şi afectuos. Ştia foarte bine că dragostea era în
aceeaşi măsură durere, ca şi plăcere.
Sienna îl rugă, apoi, să aleagă el şi pentru ea meniul. Deşi
era obişnuită să mănânce în oraş, pentru că ieşise de multe
ori, atât cu tatăl ei cât şi cu Rob, niciunul dintre ei nu o
dusese, niciodată, într-un local atât de luxos.
Toate femeile erau îmbrăcate cu rochii foarte scumpe şi
purtau bijuterii extrem de costisitoare, astfel că Sienna simţi
că ar vrea să între în pământ de ruşine cu rochia ei din jerse.
Mâncarea pe care o alesese Alexis fusese, într-adevăr,
foarte delicioasă, dar după ce o gustă o lăsă deoparte,
neavând niciun pic de poftă de mâncare, în acele momente.
Era prea emoţionată uitându-se la bărbatul din faţa ei, în
haine atât de scumpe şi mişcându-se cu atâta eleganţă.
— Sienna, spune-mi, te rog, nu te simţi bine?
 — Ba da, dar… e foarte cald aici, nu-i aşa?
— Cald? îţi mărturisesc că nu am observat. Nu vrei să
dansăm?
Sienna se uită spre micul ring de dans şi apoi spre Alexis,
analizându-l cu şi mai multă atenţie decât până atunci. Era
atât de atrăgător încât fata fu sigură, în acel moment că nu
exista nicio femeie din lume care n-ar fi vrut să-l strângă-n
braţe, în ritmul muzicii.
— Oricum, suntem mult mai în siguranţă acolo, continuă
el, decât stând aici şi privindu-te-n ochii care îmi spun în
fiecare secundă ce anume simţi pentru mine, pentru că
trupul meu răspunde la fiecare respiraţie a ta. Nu pot să fac
dragoste cu tine aici, pe podea.
Alexis o minţise când susţinuse că nu intenţiona să facă
dragoste cu ea pe ringul de dans, se gândi Sienna, câteva
minute mai târziu, în timp ce dansa cu el în ritmul senzual al
muzicii, simţindu-i toate mişcările până în străfundul fiinţei
sale.
Mâinile lui îi mângâiau spatele pe toată suprafaţa sa, iar
buzele îi sărutau tâmplele, într-un ritm dulce şi extrem de
senzual.
— Cum mai tremuri în braţele mele, îi şopti el la ureche.
Asta mă face să vreau să te posed chiar acum, ştii?… Nu ştii
încă deloc cum să te comporţi cu mine, cum să mă faci să ard,
nebuneşte, îmbrățișându-te, dar te voi învăţa, Sienna.
Învață-mă acum, ar fi vrut ea să-i spună, dar ritmul
muzicii se schimbă brusc şi se îndepărtară.
Sienna era atât de răvăşită, încât îl auzi pe Alexis doar ca
prin vis când o invită să se întoarcă la masa lor. Probabil că
vorbiseră şi acolo, îşi spuse ea mai târziu, dar nu-şi mai
amintea nimic din cele discutate.
Tot ceea ce îi rămăsese în minte şi continuă s-o obsedeze
şi în momentul în care se vârî în pat în apartamentul fratelui
ei, era că Alexis o dorea dar nu îi propunea încă să facă
dragoste cu el, pentru a nu o lua pe nepregătite.
Într-adevăr, această transformare extraordinară pe care o
trăia, de la o femeie rece, pentru care sexul nu intrase
niciodată în preocupările ei, la această femeie pasională,
care simţea dorinţa de a face dragoste cu Alexis până în cele
mai mici celule ale corpului ei, era un adevărat şoc pentru
ea. Părea că o fiinţă nouă intrase sub piele ei şi îi dicta toate
acţiunile, sau cum o parte a fiinţei ei, abia atunci descoperită
se dezvoltase în câteva ore cu atâta intensitate încât Sienna
se întrebă dacă n-ar fi fost mai bine pentru ea să nu se fi
întâmplat toate acestea.
A doua zi dimineaţă, însă, Sienna uită toate temerile ei din
noaptea care tocmai trecuse şi se îmbrăcă, plină de speranţă,
pentru întâlnirea cu Alexis.
Cum era prea emoţionată pentru a putea mânca ceva, îşi
bău doar cafeaua şi se grăbi să plece.
Alexis o aştepta în apartamentul lui, citind nişte scrisori.
Când tânăra intră, bărbatul îşi ridică ochii dar nu făcu
nicio altă mişcare.
— Tocmai mă întrebam ce s-a întâmplat că nu mai vii,
spuse el şi zâmbi uşor văzând-o surprinsă. Nu te voi săruta,
adăugă el. Nu voi mai face niciodată asta, în timpul
serviciului. Mâine însă e sâmbătă şi aş vrea să te invit să
mergem undeva să luăm prânzul împreună, iar seara să
vedem un spectacol.
Tot ce mă interesează e să fiu cu tine, ar fi vrut ea să-i
răspundă, dar nu scoase niciun cuvânt. În schimb, se aşeză,
grăbită, la birou, gata să-şi înceapă treaba.
Lucrară, astfel, toată ziua, timp în care Sienna învăţă o
serie întreagă de lucruri noi despre afacerile lui şi îi admiră
şi mai mult forţa şi abilitatea cu care îşi coordona activitatea.
O întrebă din nou despre Rob, dar când ea încercă să
cunoască, la rândul ei, câte ceva despre familia lui, Alexis
schimbă subiectul.
 După câteva zile, când tânăra sosi la serviciu, îl găsi
vorbind la telefon. După ce sfârşi convorbirea, bărbatul o
anunţă, îngândurat:
— Am vorbit la New York. Va trebui să plec până acolo. Au
intervenit nişte probleme în afacerile mele din America.
Deşi se aşteptase ca el să plece uneori în străinătate, în
legătură cu firmele pe care le avea în diverse ţări, vestea o
întristă:
— Cât… cât timp crezi că vei lipsi? întrebă ea, surprinsă.
Cât timp vei sta departe de mine? dorise să întrebe de
fapt, dar nu îndrăzni să rostească aceste cuvinte cu voce
tare.
Oricum, era probabil timpul să plece şi din Londra, se
gândi ea. Casa lui era în Grecia, pe o mică insulă, numită
Micros. Îi vorbise, deja, despre toate astea cu mândrie şi o
asigură că le va vedea în curând şi ea.
— Nu ştiu, răspunse Alexis… Voi rămâne acolo trei
săptămâni sau, poate, o lună, cât ne va lua să facem toate
actele de care avem nevoie.
Alexis îi privi expresia dezamăgită şi adăugă:
— Sienna știi că n-am de gând să te părăsesc, chiar dacă
voi lipsi un timp. Avem însă tot acest weekend la dispoziţie.
Ți-ar plăcea să mergem împreună, undeva? Doar noi doi?
— Oh, Alexis! exclamă ea și-atunci el o prinse în braţe şi o
sărută, lucru pe care nu-l făcea atunci când stăteau împreună
pentru probleme de serviciu.
— Asta înseamnă… da? întrebă el. Dar știi că nu voi putea
înainte de culcare să-ţi dau un sărut cast şi să-ţi spun noapte
bună. Ştii asta, nu-i aşa? Dacă spui. Da va însemna că vei fi de
acord să împarţi patul cu mine. Spui încă. Da?
Alexis o strânse şi mai tare în braţe când ea scutură ușor
din cap, în semn că era de acord. În acelaşi timp, Sienna ştiu
imediat că o dorea atât de mult încât chiar dacă ea nu ar fi
acceptat de la început, ar fi încercat s-o lămurească până
când ar fi convins-o. Nu era însă nevoie. Şi ea îl dorea la fel
de mult.
— Spune-mi mai clar, insistă el.
— Spun. Da. Te rog. Alexis.
Sienna îl simţi relaxându-se brusc şi îi văzu privirile
triumfătoare coborând încet peste corpul ei. Apoi începu să-i
deschidă nasturii bluzei şi să o sărute cu dulceaţă pe sâni.
Sienna răspunse imediat cu toată fiinţa ei şi un strigăt
înfundat de plăcere ieși, de undeva, din străfundurile
pieptului ei.
Alexis continuă s-o dezbrace, iar când Sienna se trezi
goală în braţele lui, un amestec straniu de jenă, plăcere şi
angoasă puse stăpânire pe ea, cotropindu-i în întregime.
Curând, însă, se auzi telefonul sunând şi Alexis se duse să
răspundă.
Sienna se îmbrăcă imediat, simţindu-se brusc extrem de
ruşinată de goliciunea ei, deşi era încă, sub imperiul
excitaţiei.
— Arăţi ca un copil căruia i s-a spus adevărul despre Moş
Crăciun, comentă Alexis apropiindu-se. Eşti un amalgam de
contradicţii, adăugă el, îmbrăţişând-o. Eşti atât de caldă şi de
senzuală în braţele mele încât nu cred că nu ai mai simţit
niciodată asta pentru niciun alt bărbat. A mai existat înainte
în viaţa ta un alt bărbat care te-a făcut să arzi de dorinţă?
Sienna scutură din cap şi îl privi în ochi, întrebându-se
cum nu putea el simţi cât de unic e sentimentul pe care i-l
inspira.
— Te voi duce departe de-aici, într-un loc unde nu ne va
putea deranja nimeni. Unde vom fi complet singuri şi unde
voi şti că dacă încep să te sărut nimic nu ne va întrerupe,
spuse Alexis şi o sărută cu atâta pasiune încât Sienna se
simţi aproape ca într-un delir.
— Mă iubeşti? întrebă el, şoptit.
— Da, te iubesc atât de mult… Atât de mult, răspunse ea
cu o voce răguşită, pe care abia dacă şi-o recunoscu.
Când ajunse acasă, Sienna găsi o scrisoare de la Rob care îi
spunea că vor mai trece încă vreo câteva săptămâni până
când se va întoarce acasă, pentru că problemele de serviciu
se complicaseră mai mult decât se aşteptase iniţial.
Tânăra fu extrem de dezamăgită de această veste. I-ar fi
plăcut ca Alexis să-l fi întâlnit pe fratele ei înainte de a pleca
la New York. Ar fi vrut ca Alexis să fi văzut de ce îşi iubea ea
atât de mult fratele şi să fi realizat că relaţia ei cu Rob era
una extrem de specială, şi că nu avea niciun motiv să-i
vorbească atât de ironic despre asta.
Nu vroia însă să-şi strice weekendul cu astfel de
probleme, de aceea nu se mai gândi la toate acestea şi începu
să-şi facă bagajele pentru plecarea de a doua zi.
Alexis nu-i spusese unde anume vor merge, în afara
faptului că vor fi singuri şi că e un loc la ţară. În consecinţă,
împachetă o pereche de jeans şi un pulover, o rochie simplă,
pentru cazul în care vor mânca într-un local, un costum
clasic pentru drum şi… câteva desuuri scumpe şi sofisticate
pe care le cumpărase în drum spre casă, cu o seară înainte.
Vroia ca Alexis să o vadă îmbrăcată în ceva foarte special, în
cazul în care vor sta în aceeaşi cameră şi vor ajunge
împreună în pat. Ştia, din instinct că orice bărbat se bucura
să vadă că partenera sa îmbrăcase ceva special, doar pentru
el.
A doua zi dimineaţă fusese gata de plecare cu o jumătate
de oră înaintea sosirii lui Alexis.
Nu îşi luase micul dejun, fiind prea emoţionată la gândul
că în noaptea care urma va dormi în braţele bărbatului pe
care-l dorea atât de mult.
Se hotărî să nu se gândească deloc în acest weekend cum
va suporta despărţirea de el, cele câteva săptămâni în care
acesta va fi plecat la New York.
Alexis sosi la ora stabilită şi după ce parcurseră câţiva
kilometri aproape în tăcere, bărbatul îi spuse zâmbind:
— Vom opri curând, pentru prânz. Ți-e foame?
Doar de tine, ar fi vrut ea să-i spună, dar se mulţumi să se
întoarcă zâmbind spre el, scuturând ușor din cap.
De ce se simţea atât de emoţionată şi de tensionată când
dorise atât de mult să fie cu el?
Ajunseră aproape de New Forest, când Alexis o anunţă că
aceea era destinaţia lor.
Închiriase o căsuţă doar pentru ei doi, dar, mai întâi, vor
mânca într-un local care îi fusese recomandat.
— E o casă privată, o informă el. Proprietarii sunt
specializaţi în noutăţi culinare.
O oră şi jumătate mai târziu, în timp ce Alexis îşi tăia
bucăţile din fleica mare de carne care îi fusese adusă, Sienna
îi privi mâinile cu admiraţie. Erau cele mai frumoase mâini
pe care le văzuse în viaţa ei. Cafenii, fine, cu degete lungi şi
subţiri. Fiecare mişcare a lor era precisă şi senzuală în
acelaşi timp, părând să cunoască secrete care ei nu-i
fuseseră relevate.
De ce mă comport ca o adolescentă care nu ştie nimic
despre sex? se întrebă ea, privindu-l şi dându-și seama că
dacă ar fi anunţat-o, brusc, că s-a răzgândit şi se vor întoarce
la Londra ar fi îndurerată şi dezamăgită.
Sienna îşi aminti că ţara din care venea el era una care
punea mare preţ pe virtutea feminină şi fiecare bărbat
născut şi crescut acolo îşi dorea de soţie o virgină.
Se putea devaloriza astfel, în ochii lui, acceptând să facă
dragoste cu el acum? O va mai dori, după aceea?
Se certă imediat pentru aceste gânduri, pentru că
întotdeauna dispreţuise femeile care-şi dădeau corpul în
schimbul securităţii pe care le-o oferea căsătoria. Îl iubea pe
Alexis şi el o iubea pe ea şi asta era tot ceea ce conta. De ce îi
veneau atunci în minte aceste gânduri? Poate din cauza
faptului că el va pleca, după aceea. Dar se va întoarce, îşi
spuse ea. Doar i-a vorbit deja, despre viitorul lor împreună.
— Te-ai răzgândit? întrebă el, privind-o cu coada ochiului.
Ah, cât de uşor îi citea toate gândurile, constată Sienna.
— Nu ştiu…
— Şi vrei să insist să te culci cu mine? întrebă el,
ridicându-şi capul cu mândrie, după care continuă şoptit. Nu,
Sienna, n-o voi face. Voi aştepta să vii spre mine de bună
voie. Fără asta n-are niciun sens, totul.
După asta Alexis se uită în altă parte şi Sienna văzu cum
privirea lui strălucitoare până atunci, se întunecă de-a
binelea.
În sufletul ei începură să curgă lacrimi mari şi grele. Cum
putuse să-i facă asta? Cum se putuse îndoi de el?
— Atunci? o întrebă Alexis, în timp ce ieşiră din restaurant
şi se îndreptau spre maşină. Vrei să ne întoarcem la Londra?
Ţi s-a făcut dor de patul tău de virgină? spuse el, cuprinzând-
o uşor de braţ.
Atingerea lui o făcu să simtă din nou că bărbatul acesta îi
era indispensabil şi fata îşi ridică privirile spre ochii adânci
care o analizau cu insistenţă, aşteptând.
— Nu, Alexis, răspunse ea cu vocea tremurând. Vreau să
fiu cu tine.
Zâmbetul lui fu plin de triumf masculin, dar era prea slabă
pentru a da înapoi.
După ce îi deschise portiera, Alexis o sărută cu căldură pe
buze, lung şi apăsat:
— Nu poţi să-ţi dai seama, acum, Sienna cât de mult
înseamnă pentru mine acest răspuns al tău, dar îţi voi arăta
mai târziu.
Cabana era atât de frumoasă şi mobilată cu atâta gust,
încât Sienna se simţi ca acasă, imediat ce intră în sufrageria
caldă şi primitoare.
— Eu voi avea grijă de foc, în timp ce tu vei despacheta,
spuse Alexis, așezându-se în genunchi în faţa șemineului, cu
spatele la ea.
Sienna fu convinsă că optase pentru această poziţie, în
mod deliberat, pentru a nu o vedea când urca scările înguste,
spre dormitor, nefiind sigur că ea nu va ezita, din nou.
Camera situată la etaj era şi ea foarte elegantă, iar baia de
lângă era utilată cu toate cele necesare unui sejur plăcut.
Siennei îi plăcu foarte mult interiorul dormitorului, mult
mai mult decât dacă ar fi stat la un hotel.
Un loc perfect pentru a-ţi petrece luna de miere, îşi spuse
ea, dar alungă imediat acest gând, simţindu-se, în acel
moment, mai mult o victimă a seducţiei şi o femeie uşoară,
decât o logodnică.
Era, totuşi, liberă să plece chiar atunci. Ce anume o
reţinea? Dacă alesese să rămână atunci toate aceste
simţăminte nu aveau niciun sens, continuă ea cu reflecţiile şi
începu să despacheteze micul bagaj pe care-l purtase cu ea.
Nu se îmbrăcase cu alte haine, considerând că era foarte
potrivit îmbrăcată şi pentru seară, în costumul cu care
călătorise.
— Focul e în regulă, spuse Alexis când o văzu coborând în
sufragerie. Vrei să bei ceva? As vrea însă ca înainte să
despachetezi şi bagajul meu, spuse el, surprinzând-o.
Sienna acceptă zâmbind şi se întoarse în dormitor pentru
a îndeplini ceea ce o rugase el.
Senzaţia pe care o avu atingându-i hainele nu se putu
compara cu nimic din ceea ce trăise înainte. Făcuse acest
lucru de nenumărate ori pentru Rob sau tatăl ei, dar
despachetând bagajele bărbatului care-i va fi în curând iubit,
era o senzaţie cu totul nouă.
După câteva momente, Sienna observă că Alexis nu-și
împachetase niciun fel de pijama şi acest lucru o făcu să
roşească până-n vârful urechilor, deşi nu mai era nimeni în
încăpere care să fi putut observa omisiunea lui.
Se întoarse apoi în sufragerie, cu inima bătându-i cu
putere. Nu era doar un vis ceea ce trăia.
— Obosită? o întrebă Alexis, şoptit.
Muzica lui Beethoven se auzea în surdină, iar paharul lui
Alexis era, deja, gol.
Sfârşiseră cina cu trei ore în urmă şi nu mai era nimic care
să-i reţină în sufragerie.
— Puţin, răspunse ea, somnoroasă.
Alexis o cuprinse de umeri şi îi așeză capul pe pieptul lui.
Probabil făcuse asta de multe ori înainte, se gândi ea.
— Greşeşti, şopti el din nou, ghicind ce-i trecuse prin
minte. Poate am mai îmbrăţişat alte femei înainte, dar
niciodată în felul acesta. Te întreb din nou, Sienna, vrei să vii
în pat cu mine de bună voie? Vrei?
— Da… Da!… răspunse ea, bucuroasă.
Spusese asta din tot sufletul ei, abia aşteptând să-i simtă
atingerile magice.
Alexis o cuprinse în braţe, sărutând-o cu afecţiune.
Siena se simţi dizolvată, transformată brusc, într-o
entitate nu din carne şi oase, ci doar din simţire.
— Sienna, spune-mi că mă iubeşti, murmură el. Mă
iubeşti, nu-i aşa?
Cuvintele fură punctate cu sărutări, iar mâinile îi
mângâiau corpul cu ardoare, în timp ce buzele lui îi
murmurau numele în pauzele scurte dintre sărutările pline
de pasiune.
— Total şi complet, răspunse ea.
— Ah, nu cred că ai mai spus asta de multe ori înainte, nu-
i aşa?
— Niciodată, replică tânăra.
— Niciodată? Îţi dai seama ce înseamnă pentru mine să
ştiu că eu voi fi primul care îţi voi arăta tainele dragostei?
— Deja ai făcut-o, spuse Sienna şi Alexis râse cu poftă.
— Tu crezi că ce a fost până acum, a fost plăcere? Vei
vedea ce înseamnă asta, cu adevărat, imediat, pentru că nu
mai rezist să ne oprim doar la sărutări.
Spunând acestea, Alexis o luă pe braţe şi o duse în
dormitor, în timp ce Sienna îşi înfundă, ruşinată, faţa în
umărul lui.
După ce o întinse pe pat, Alexis o privi zâmbind cu
căldură.
— Cum mai tremuri în braţele mele, comentă el. De frică
sau de dorinţă, iubita mea virgină?
— Şi de una şi de alta, recunoscu, cu sinceritate, Sienna.
Dar – mai mult de dorinţă.
— Dorinţa va învinge frica, o asigură el. Dar nu vreau să
simţi că faci un sacrificiu. Vreau să participi, aşa cum fac
toate femeile care doresc un bărbat – pe bărbatul lor. Cum
tremuri, încă…
Alexis începu s-o sărute ușor şi îi desfăcu nasturii bluzei,
încet. Prin mătasea fină, sfârcurile ei se pronunţară ca doi
muguri.
— Nu ai de ce să te temi, spuse el. Nu există nimic mai
plăcut pe lumea asta decât să dai şi să primeşti dragoste,
adăugă el şi degetele lui îşi continuară mângâierile abile cu
atâta pasiune încât Sienna simţi că îi arde toată carnea sub
atingerile lui. Nu și-ar fi putut închipui niciodată, până la el,
se gândi ea, că putea să simtă atâta plăcere şi bucurie, în
toată fiinţa ei.
După un timp, Alexis îi ghidă mâinile pe corpul lui,
zâmbindu-i cu căldură, sărutând-o cu dulceaţă şi șoptindu-i
numele atât de senzual, încât Sienna uită de toată rușinea pe
care o simţise la început în faţa nudităţii lui şi nu-și mai
aminti decât că el era bărbatul pe care-l iubea şi începu să îl
sărute şi să răspundă mângâierilor lui cu aceeași pasiune
arzătoare, cu care o îmbrățișa el.
— Mă iubești? murmură el aproape de gura ei, ridicându-i
coapsele spre el, cu mâini puternice şi fierbinţi.
— Oh, da. Da, răspunse Sienna simţind cum o năpădește în
interiorul ei.
Da, răspunse trupul ei, mişcându-se ritmic, ca-ntr-un dans
al durerii şi al plăcerii înnebunitoare.
— Atunci dăruieşte-mi-te toată, Sienna, te vreau toată!…
Cuvintele lui o făcură să răspundă ca-ntr-un ecou,
mişcărilor lui, primindu-l înăuntrul ei, dar durerea fu mult
mai mare decât îşi putuse ea imagina şi plăcerea lăsă locul
rănilor sângerânde.
Încercă atunci să-şi amintească faptul că-l dorise foarte
mult şi se întinse sub el, încercând să zâmbească, dar în
sinea ei nu putu să nu-şi spună că era o femeie care nu va
cunoaşte, probabil, cu adevărat, niciodată plăcerea de a fi
sfredelită cu atâta intensitate.
— Te-am rănit, spuse el nervos şi rece şi Siena simţi o
tensiune cumplită între ei, în momentul în care bărbatul se
îndepărtă.
L-a dezamăgit? Probabil, după toate femeile pe care le-a
cunoscut în viaţa lui.
— Doar puţin, minţi ea, dar altă dată va fi mai bine. Data
viitoare, surâse ea, aşteptând ca el să-i răspundă cu căldura
dinainte, dar Alexis se ridică în picioare cu o expresie
plictisită şi cinică.
— Cu siguranţă, replică el, dar nu cu mine. Vei găsi un alt
bărbat care să te înveţe plăcerea.
Sienna pur şi simplu nu putu crede ceea ce-i auziră
urechile. Îl privi câteva minute cu ochii mari, aproape ieşiţi
din orbite de surpriză, în timp ce cuvintele lui îi răsunară în
minte iarăşi şi iarăşi.
— Ce vrei să spui?
Sienna încercă să-şi găsească vorbele cu care să exprime
ceea ce vroia să spună, dar Alexis îi reteză, scurt, orice elan
de a mai continua:
— Vreau să spun că ţi-am luat virginitatea, aşa cum a făcut
fratele tău cu sora mea, dar eu am făcut-o, totuşi, cu mai
multă graţie. El a brutalizat-o pur şi simplu.
— Brută! urlă Sienna, după ce realiză ce se întâmplase şi
îşi dădu seama că bărbatul din faţa ei nu era decât un străin
şi nicidecum iubitul ei, aşa cum crezuse.
— Ai spus că mă iubeşti… Tu… continuă ea, disperată.
— Cât de naivă poţi fi. Mama ta nu te-a învăţat că asta e
ceea ce spun toţi bărbaţii, până când accepţi să te culci cu ei?
Tu ai fost atât de uşor de convins, spuse el cu cruditate.
Chiar prea uşor.
Sienna crezu că-şi pierde minţile, uitându-se la privirile lui
întunecate de răutate şi de ironie.
Dumnezeule, cât de nebună am putut fi, se gândi ea. Avea
dreptate!… Se lăsase dusă de nas mult prea uşor.
— Bea asta, spuse el, întinzându-i un pahar cu apă. Poţi să
fii mulţumită că nu m-am comportat cu tine cum s-a
comportat fratele tău cu sora mea. Pur şi simplu a violat-o.
— Nu-i adevărat! Rob n-ar fi putut să facă una ca asta!
Cred că te urăsc!
— Mă urăşti? Cu doar o jumătate de oră înainte mă iubeai
la nebunie. Hai, dormi acum. Mâine dimineaţă..
— Mâine dimineaţă? Chiar credea că va mai rămâne aici,
după tot ceea ce i-a spus?
L-a iubit, iar el doar s-a folosit de ea, complet neinteresat
de sentimentele ei.
A iubit un ideal, o fantasmă, imaginea unui om care nu
există.
— Vreau să plec chiar acum, replică ea. Voi suna după un
taxi
Bărbatul o privi surprins.
— La ce altceva te aşteptai după tot ceea ce mi-ai spus?
adăugă ea. Că te voi ruga să mă iubeşti, căzându-ţi, acum, în
genunchi? Am greşit deja, o dată, în seara asta.
— Siena, spuse el, atingându-i umărul, dar fata se retrase
imediat. Vreau să înţelegi că tu, personal, nu ai nicio vină.
 — Nu. Ai vrut doar să-ţi iei revanşa. Ce-ai fi făcut dacă Rob
nu ar fi avut o soră? Dacă n-aş fi fost virgină, mai ales…?
— Am căutat să aflu tot ceea ce puteam despre Rob, spuse
el, negru de mânie. Dacă tu n-ai fi existat, aş fi găsit o altă
cale de a mă răzbuna.
— Da, ochi pentru ochi, nu-i aşa?
Dumnezeule, aveau, într-adevăr, acum, această
conversaţie? Parcă ar fi trăit un coşmar. Doar mândria o
oprea să nu cadă acum, îndurerată, în faţa duşmanului ei şi
să-şi păstreze controlul asupra a ceea ce face.
— Unde vei merge? întrebă el văzând-o că se îmbracă.
— Să sun pentru un taxi.
— Vom pleca, oricum, mâine dimineaţă. Poţi aştepta până
atunci.
— Sunt sigură că la banii tăi vei putea găsi pe altcineva
care să-ţi ţină companie aici, răspunse ea, cu răceală. Un
bărbat bogat ca tine şi cu talentul tău de a convinge pe
cineva să facă exact ceea ce doreşti, vei găsi o femeie pe care
să o aduci în patul tău.
— Da, nu e o problemă, asta, recunoscu el, dar tu mă
doreşti pe mine, nu banii mei.
— Am vrut să fac dragoste cu bărbatul care am crezut că
eşti, spuse Sienna şi se îndreptă spre uşă. Înainte de a apăsa
pe clanţă, se întoarse spre el, palidă şi cu privirea întunecată:
Să nu mă mai cauţi. Nu mai vreau să aud de tine. Îmi face
greaţă să te mai văd.
Nu era o minciună. Într-adevăr, îi făcea foarte rău să mai
stea în preajma lui.
— Încetează cu toate astea, izbucni el. Dacă vrei să pleci
acum te voi conduce.
— Nu!
— Ba da! Ți-am spus că nu aveam alternativă! Sofia era
logodită când fratele tău i-a făcut asta. Trebuia să se
căsătorească nu peste mult timp cu un verişor de-al nostru,
care o cunoaşte de când era copil. Bineînţeles că i-a spus ce
s-a întâmplat şi logodna s-a desfăcut. Îţi poţi imagina cât de
mult a însemnat asta pentru ea. Eu sunt cel care trebuie să
plătesc pentru ea, totul, acum şi în plus a trebuit să-i fixez o
rentă, pe care o voi achita tot din banii mei. Dacă vrei să
blamezi pe cineva pentru ceea ce s-a întâmplat în seara asta,
blamează-l pe fratele tău.
— Nu voi blama pe nimeni. În afară de mine însămi,
răspunse Sienna cu răceală. Doar eu sunt vinovată că am fost
atât de proastă încât să cred că ai putea fi interesat de mine.
Rob a avut dreptate. Am rămas o proastă idealistă. Nu voi
crede însă, pentru nimic în lume, că Rob a rănit-o, în vreun
fel, pe sora ta. Femeile recurg la tot soiul de tertipuri când şi-
au schimbat ideea cu privire la ceva sau la cineva, ştiai, asta?
Un moment, Sienna avu impresia că o va plezni, dar Alexis
deschise gânditor uşa şi îi spuse sec;
— Aşteaptă-mă jos. Mă îmbrac şi plecăm.

Capitolul 3

În fiecare noapte, Sienna se trezea înspăimântată, pradă

celor mai teribile coşmaruri, după cele petrecute cu Alexis.
Se făcea că era într-un labirint, de unde nu mai avea
scăpare, iar când apărea în sfârşit, o uşă, în pragul ei se afla
un bărbat, întors cu spatele la ea, mai întâi, iar când se
întorcea, Sienna constata cu groază că era chiar bărbatul
care îi provoca teroarea. Atunci o lua la fugă înapoi, ţipând
îngrozită şi, astfel, se trezea, în urma propriilor urlete
disperate.
Scăzuse foarte mult în greutate şi Gill observă asta
imediat, dar puse totul pe seama muncii asidue în care se
înhămase, în ultimele zile, Sienna. Îi recomandă, să-şi ia un
scurt concediu, dar fata nici nu se putea gândi la asta, pentru
că, pentru moment, tot ceea ce-şi dorea era să muncească şi
iar să muncească, pentru a scăpa de obsesiile cu privire la
noaptea petrecută cu Alexis şi la cele ce-i spusese el, atunci.
Trecuseră două săptămâni. Două săptămâni pline de
durere, în care doar mândria o făcu să nu se arunce sub
primul autobuz care-i ieşise în cale, pentru a scăpa de
disperarea şi lipsa de speranţe care pusese stăpânire pe
toată fiinţa ei.
Faptul că Alexis îi luase virginitatea era ceva peste care ar
fi putut trece cu uşurinţă dacă acesta nu i-ar fi luat totodată
şi inima. Dacă dragostea ei nu ar fi împins-o în braţele unui
om care s-a purtat cu ea în cel mai crud mod posibil,
profitând de sentimentele ei. Naivitatea, prostia de care
dăduse dovadă, crezând că Alexis ar putea s-o iubească, asta
era ceea ce o durea cel mai mult şi gândul acesta îi flagela
toată fiinţa. Nu îi păsa ce zicea lumea, dar suferea din cauza
imaginii pe care începuse să o aibă despre ea însăşi.
Fusese bucuroasă, când se întorsese acasă, că Rob era
plecat, pentru a nu fi fost nevoită să pretindă că se simte
bine când totul murise în ea şi în jurul ei. Dacă nu ar fi fost
atât de îngrozitor de proastă să creadă în reciprocitatea, în
dragoste, nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat. Era,
aşadar, doar vina ei pentru ceea ce trăia acum.
Era mulţumită că Alexis plecase imediat, din ţară şi nu mai
era astfel, niciun pericol să-l întâlnească, deşi, simţea de
multe ori că ar fi vrut să plângă, din această cauză, până i se
terminau toate lacrimile. În acele momente ar fi dat orice să
mai trăiască încă o dată starea de confort pe care o simţise în
braţele lui. Alteori ar fi vrut să-l vadă suferind la fel de mult
cum suferea ea.
Nu mai putea să mănânce şi slăbea văzând cu ochii. În
plus, deveni extrem de rezervată cu ceilalţi. Rob avusese
dreptate când îi spusese că viaţa izolată alături de tatăl ei îi
făcuse rău, pentru că nu ştia nimic despre lumea în care trăia
şi rămăsese un copil care credea că tot ce zboară se
mănâncă.
Experienţa dureroasă pe care o trăise alături de Alexis, o
maturizase în sfârşit, se gândi ea, cu toate că îşi petrecea
nopţile strigând numele celui care o rănise atât de mult.
Un singur lucru, însă, rămăsese la fel de neclintit ca
înainte, în sufletul ei: credinţa că Rob n-ar fi fost în stare să
facă vreun rău. Era convinsă că nu atinsese cu răutate nici
măcar un fir de păr din capul surorii lui Alexis. Era atât de
sigură de toate acestea, încât nici nu se gândea să abordeze
acest subiect cu fratele ei.
În plus, nimeni în lume nu trebuia să ştie de umilinţa pe
care i-o provocase Alexis.
Dacă ar putea să şteargă asta cu totul, chiar din memoria
ei, ar fi fost extrem de fericită.
După două săptămâni şi jumătate de la întâmplarea cu
Alexis, Rob se întoarse acasă. Era foarte bronzat, iar părul lui
blond se decolorase extrem de mult.
Sienna îl găsi acasă, când se întoarse de la serviciu.
Era îmbrăcat într-o pereche de pantaloni albi, cu o cămaşă
subţire, de un albastru-deschis. Schimbarea de temperatură
îi crease însă, probleme.
— Veşnica problemă a reporterilor… De la cald, aterizezi
direct într-un frig care-ţi pătrunde în oase, spuse el, lăsându-
se să cadă într-un fotoliu şi analizând-o cu atenţie. Nu arăţi
prea grozav, adăugă el. Ce s-a întâmplat?
— Nimic, dar cred că nu m-am obişnuit cu faptul că tatăl
nostru nu mai e.
Era ceea ce le spunea tuturor celor care o întrebau în
ultimul timp, ce se întâmplase cu ea.
— Vorbeşte-mi despre călătoria ta, spuse Sienna,
schimbând subiectul.
— Nu sunt multe de spus. Nu am fost într-un loc prea
interesant. Ceea ce mă îngrijorează acum e însă modul în
care arăţi tu. Ai putea să-mi spui ce e cu tine? Sau e prea
intim pentru a te putea confesa unui frate.
— Ah, nu e decât ceea ce ţi-am spus. Poate mai cresc,
surâse ea.
— La douăzeci şi patru de ani e cam târzior, Sienna, nu
crezi? Eşti deja o persoană matură.
— Ah, ştii ce se spune că poţi să mai creşti şi la vârsta asta.
— Chiar? Oricum, nu uita că mie poţi să-mi spui orice.
— Bine, fratele meu mai mare, surâse Sienna.
După asta, Rob o anunţă că va pleca din nou şi fata fu
extrem de bucuroasă că va rămâne din nou singură, pentru
că ştia că astfel va avea un loc în care să se ascundă, singură
cu durerea ei.
— Cred că nu mănânci destul, remarcă Rob. Diseară te
scot în oraş.
— Oh, nu, nu vreau să…
— Nu admit nicio scuză, trebuie să vii, o întrerupse el.
— De data asta unde vei merge? întrebă Sienna.
— Nu ştiu exact, dar cel mai probabil în Beirut. Ascultă
Sienna, de ce nu ţi-ai lua şi tu o mică vacanţă? Gill mi-a spus
că ai lucrat cât pentru doi, în ultima vreme. Ia-ţi nişte zile
libere şi du-te acasă şi odihneşte-te.
Tot ceea ce-şi dorea era să lucreze.
— Da, poate voi merge. Sunt o mulţime de manuscrise pe
care le-a lăsat tata şi profesorul Grange mi-a spus că aş
putea să strâng material pentru o altă carte…
— Am spus că ai nevoie să te odihneşti. Mă voi uita eu
peste manuscrise, pentru că voi avea în curând o lună liberă.
Poate chiar două.
— Păi, ştii – dacă vreunul dintre noi are nevoie de o
vacanţă, acela eşti tu, cu siguranţă.
Sienna ar fi vrut să-i vorbească despre Gill şi despre faptul
că ar trebui să o ceară de nevastă şi să nu mai continue cu
munca lui de reporter, care era atât de periculoasă, dar, în
acelaşi timp, se gândi că nu era problema ei să se amestece
în viaţa lor privată, aşa că nu mai spuse nimic despre toate
acestea.
— Mmmm. Foarte frumos, spuse Rob când o văzu
îmbrăcată cu rochia neagră pe care şi-o pusese la prima ei
întâlnire cu Alexis.
Nu ar fi vrut s-o îmbrace, dar nu avea nicio altă rochie
potrivită pentru o seară la restaurant şi, în plus, nu mai vroia
să fie atât de sentimentală. Îi ajungea câte ponoase trăgea,
acum, de pe urma faptului că avusese nebunia să fie, astfel,
până nu demult.
— Nici tu nu arăţi rău, răspunse Sienna.
Ceea ce era, de altfel, foarte adevărat. Îi stătea extrem de
bine în costumul de seară şi în cămaşa albă, fină, pe care i le
cumpărase cu câteva săptămâni în urmă, la aniversarea zilei
lui de naştere.
Nu vorbiseră nimic până în momentul în care ajunseră la
Savoy, atenţi la străzile încă pline de apă, după ploaia de
până atunci.
— Cred că la noapte va ploua din nou, spuse Rob căutând
un loc de parcare, ceea ce înseamnă că vom fi nevoiţi să
scoatem bărcile.
După ce închise motorul, tânărul adăugă uitându-se spre
elegantul restaurant.
— Sunt ani de zile de când n-am mai fost pe-aici. Ultima
dată m-a adus tata, spunându-mi că au o mâncare excelentă.
Dar ce ai? continuă el, văzând-o pe sora sa îngălbenindu-se
la faţă.
Sienna fusese aici ultima dată cu Alexis şi amintirea acelei
zile o făcu aproape să cadă de pe picioare, revăzând locul în
care stătuseră împreună.
N-am nimic, îşi spuse ea, deşi în primul moment în care
intraseră acolo ar fi vrut să-i ceară lui Rob să se întoarcă
acasă. Pe urmă îşi spuse că era cazul să-şi revină. Nu putea
avea astfel de reacţii pentru tot restul vieţii, când intra în
vreun loc în care fusese cu Alexis.
Salonul restaurantului era relativ plin şi Sienna avu
impresia că vede, la una dintre mese, capul frumos format,
cu păr negru ca abanosul, pe care îl cunoştea atât de bine.
Nu, era imposibil, îşi spuse fata. Nu avea de ce să o mintă
că pleacă la New York.
Probabil se temuse ca ea să nu se ţină de capul lui, îşi
spuse
Sienna, aşa că inventase povestea cu plecarea. Oricum, nu
se mai uitase încă o dată pentru a se asigura dacă era el sau
nu şi încercă să pară cât mai indiferentă cu putinţă.
Rob se concentră asupra listei de bucate, iar Sienna îl rugă
să aleagă şi pentru ea, spunându-i că vrea să fie surprinsă.
De altfel, anii de jurnalism îl făcuseră să fie o persoană
extrem de sofisticată, astfel încât era mai bine să se lase pe
mâna lui, îşi spuse ea.
Şi nu greşise… Felurile comandate de el fură atât de
gustoase încât Sienna, deşi nu mâncase mai nimic de o
mulţime de zile, acum înfulecă, totul, cu mare poftă.
Sosi şi vinul şi Sienna tocmai era pe punctul să ridice
paharul la gură, când un grup care tocmai intrase în salon îi
atrase, imediat, atenţia.
În spatele primului cuplu, Sienna îl recunoscu, de astă
dată cu certitudine, pe Alexis, însoţit de un alt cuplu, o
femeie care vorbea foarte vesel, uitându-se spre Alexis şi un
bărbat scund, total lipsit de charisma. Sienna pur şi simplu
înlemni, neputându-şi lua ochii de la ei.
Alexis nu o observă, fiind prea preocupat de ceea ce-i
spunea femeia de lângă el. Gura lui surâdea foarte cald şi
întreaga lui atitudine era deosebit de protectoare, faţă de ea.
Se aşezară cu toţii la o masă nu departe de a lor şi, în timp
ce femeia consulta lista de bucate, Sienna îi văzu inelul cu
safire, pe mâna dreaptă.
Sienna deveni atât de nervoasă, dintr-o dată, încât se făcu
stacojie.
Femeia asta ştia ce făcuse Alexis? Cine era? Părea
grecoaică, mai mult chiar decât Alexis.
— Sienna, spuse Rob, lângă ea şi abia atunci realiză că
fratele ei îi vorbea, dar nu reţinuse nimic din tot ceea ce-i
spusese.
Uitându-se spre fratele ei, Sienna văzu că acesta, la rândul
lui, rămase cu ochii la grupul în care era Alexis şi, în mod
ciudat, deveni foarte palid.
Fu momentul în care Sienna se întrebă, pentru prima dată,
dacă Alexis avusese dreptate.
După doar câteva momente, Rob se ridică şi se îndreptă
zâmbind spre masa nou-veniţilor.
Imediat, tânăra exclamă vădit surprinsă, dar nu fără
plăcere:
— Rob!… Chiar mă întrebam dacă eşti tu. Ce fericită sunt
să te-ntâlnesc.
Femeia se ridică în picioare şi îl îmbrăţişă pe Rob cu foarte
multă căldură:
— Constantin, Alexis, daţi-mi voie să vă prezint o foarte
veche şi bună cunoştinţă. Rob, dă-mi voie să ţi-i prezint pe
fratele şi pe logodnicul meu, continuă ea. Rob şi cu mine ne-
am întâlnit în Sardinia, când am fost acolo în vacanţă. Rob
scria un articol despre bandiţii locali.
— Nu e nevoie să-mi aminteşti, Sofia. King e cel care. Care
ţi-a pricinuit toate neplăcerile din cauza cărora te-ai
îmbolnăvit, pe urmă, spuse Alexis, pe un ton foarte rece.
Un moment se uitară cu toţii unii la alţii.
Femeia flutură o mână spre logodnicul ei, iar după aceea
se întoarse spre Alexis:
— Alexis, te rog…
Vocea ei fu plină de durere.
Logodnicul său îi puse încet mâna pe braț, murmurându-i
ceva în limba greacă.
 Rob se uita de la unul la altul, fără să înțeleagă nimic.
Sofia îl prinse apoi pe Alexis de braț şi îi spuse cu o voce
răguşită de uimire:
— Alexis, doar nu crezi că Rob a fost cel care. Care m-a
atacat? Am fost, întotdeauna, doar prietenă cu el. Noi.
— Te-ai întâlnit cu el în fiecare zi, până când i-am interzis
să mai faci asta. Pentru el l-ai îndepărtat pe Nico.
— Rob nu a avut niciun amestec în toate astea. Nu ştiu
cum ai crezut că.
El a fost de asemenea cel care.
Alexis continuă fraza în limba greacă, negru de supărare.
Un moment, Sienna se gândi că Alexis îl va pocni pe fratele ei
şi, probabil şi Sofia şi logodnicul ei se gândiseră la asta,
pentru că se aşezaseră, imediat între Alexis şi Rob.
— Nu e momentul să discutăm despre astfel de lucruri,
spuse Alexis, mai calm.
— Ba da, trebuie să vorbim. Constantin ştie totul,
răspunse Sofia.
Sienna îi privi pe amândoi cu atenție. Poate Constantin nu
era atât de arătos cum era Alexis, dar Sofia îl iubea, era
evident acest fapt, iar Constantin răspundea acestor
sentimente.
— Aş fi vrut să-ţi spun şi ie despre cine era vorba, dar erai
atât de nervos şi eu atât de şocată. Nu mi-aş fi închipuit însă
niciodată că îl vei acuza pe Rob, de asta.
Sofia se întoarse apoi spre Rob, cu o privire prin care-şi
cerea iertare:
— Îmi pare atât de rău că ai fost implicat în această
problemă, dragul meu prieten, chiar tu, care ai fost pentru
mine o companie atât de relaxantă şi de plăcută… Nu m-aş fi
gândit, pentru nimic în lume că fratele meu te-ar putea
suspecta.
— Vrei să negi că ţi-ai petrecut toate după-amiezile cu el,
timp de două săptămâni? întrebă Alexis, furios. Crezi că sunt
atât de prost să cred că în tot acest timp n-a încercat…
Alexis îşi ieşise complet din fire şi Sienna se întrebă dacă
Sofia îl mai putea tempera, din acest moment.
— Poţi să-i iei apărarea acum cât pofteşti, dar nu mă vei
convinge că nu a fost el. Theo mi-a spus adevărul. V-a văzut
împreună.
— Theo! replică Sofia, foarte supărată, la rândul ei. Preferi
să crezi ce ţi-a spus el şi nu vrei să ţii cont de ceea ce îţi spun
eu, nu-i aşa? Dragul tău prieten nu putea să mintă, nu? Dar
nu te-ai întrebat niciodată de ce eu nu am suferit când s-a
prăbuşit cu avionul? A fost pentru că eu m-am rugat la
Dumnezeu să fie pedepsit şi să sufere tot atât de mult, cât am
suferit eu din cauza lui. Theo a fost cel care m-a atacat şi a
abuzat de mine, Alexis! Nu ţi-am putut spune atunci toate
astea, pentru că era prietenul tău şi tu credeai foarte mult în
el. Dar mie nu mi-a plăcut niciodată acest om. M-am logodit
imediat cu Nico, pentru că mi-a fost teamă că o să mă dai lui
Theo.
Sienna simţi că se sufocă. Alexis continuă să-l ignore pe
Rob, dar se uită direct în ochii surorii sale:
— E adevărat? Chiar e adevărat ce mi-ai spus?
Adevăr sau minciună, ce conta pentru ea, îşi spuse Sienna
cu durere.
Deodată începu să se învârtă totul cu ea şi simţi ca prin vis
o mână cu piele cafenie, susţinând-o. Apoi mai realiză cum
toate privirile se aţintiră spre ea.
Sofia îi ceru iertare lui Rob pentru cele întâmplate, iar Rob
îi spuse zâmbind:
— Acum vă rog să mă iertaţi, sora mea nu se simte bine.
Nu… nu trebuie să te simţi vinovată pentru această discuţie.
Sora mea însă e foarte rău de ceva timp. Poate din cauza
morţii tatălui nostru. Sienna. Sienna.
Dar tânăra nu răspunse şi cu puţinele puteri pe care le mai
avea, ieşi din restaurant.
 Când ajunseră acasă, Rob îi spuse Siennei, vinovat:
— Îmi pare rău, pentru seara asta. E atât de ciudat că am
întâlnit-o aici pe Sofia. Cred că au trecut doi ani de când ne-
am văzut în Sardinia.
— Ai fost îndrăgostit de ea? întrebă Sienna.
— Oh, nu. E mai bine să nu ai de-a face cu clanul
Stefanidis. În special nu cu sora şefului. A trecut printr-o
perioadă grea. A fost educată în Europa şi pe urmă s-a întors
acasă, unde s-a trezit logodită, fără ştirea ei. Avea nevoie să
vorbească atunci cu cineva şi s-a întâmplat ca eu să fiu acolo.
— Dar aţi. Aţi. Ştiai despre.
— Despre faptul că a fost violată? Da, am dedus. E straniu
însă că am fost asociat cu o astfel de atrocitate. Şi când mă
gândesc cât de inocentă a fost relaţia noastră… Ştiind de la
început că relaţia noastră nu poate avea niciun viitor, am
decis să nu existe nimic, altceva, între noi doi, decât
prietenie. Deşi, recunosc, aş fi vrut să fie mai mult. Dacă
Stefanides chiar a crezut că eu i-am făcut Sofiei acel rău, de
ce nu m-a căutat? Vorbesc serios, îşi asigură el sora,
văzându-i faţa. Poate nu ştii asta, dar în Grecia, virginitatea
unei fete este încă foarte importantă. Dacă aş fi făcut aşa
ceva, m-ar fi achitat. Pentru un om atât de bogat e foarte
uşor să însceneze un accident. Chiar unul fatal. Interesantă
poveste, oricum. Nu cred că am mai văzut vreodată o faţă
atât de şocată ca a fratelui Sopfiei, când aceasta i-a spus
adevărul, în seara asta.
— Da, pentru că fusese un om în care crezuse, răspunse
Sienna, bucuroasă că Gill nu fusese acolo pentru a-i spune
Lui Rob toată povestea lor cu Alexis.
În mod sigur Rob ar fi bănuit ce se întâmplase cu ea.
— Sofia părea fericită şi mulţumită că îi spusese, în sfârşit,
adevărul, murmură Sienna. Constantin pare foarte
îndrăgostit de ea.
— Da. Constantin e văduv. Totuşi, sunt surprins că
Stefanides nu m-a căutat. E un om foarte bogat şi puternic.
Putea să-mi facă un mare rău. Ar fi putut să-mi ruineze
cariera, ar fi putut să-mi facă orice. Mă ia cu frig când mă
gândesc ce-aş fi putut să păţesc. În Grecia se practică încă
vendeta. Dacă s-ar fi gândit s-o facă, nimeni din familia mea
n-ar fi scăpat nepedepsit. Nici tata, nici tu. Straniu e că-i
înţeleg durerea. Dacă vreun bărbat ţi-ar fi făcut asta, cred că
l-aș fi mutilat.
Rob râse, dar pe Sienna o trecură toţi fiorii. Fratele ei a
vorbit foarte serios şi dacă vreodată i-ar spune cât de mult a
rănit-o atitudinea lui Alexis…
Nu va afla, însă, niciodată. Nu va afla pentru că, aşa cum
spusese chiar el mai devreme, Alexis e destul de puternic
pentru a-l putea distruge, în cazul în care Rob ar fi încercat
să-l atace în vreun fel sau altul.

Capitolul 4

Nu!…
Sienna se trezi brusc, sărind din pat, speriată.
Uitându-se pe fereastră, văzu imaginile atât de familiare
ei, pentru că se trezise cu ele în faţă, în fiecare dimineaţă,
toată copilăria şi adolescenţa ei.
Asta ar fi trebuit să o facă să se relaxeze, dar nu se
întâmplă, astfel.
De când cu întâmplarea de la Savoy, Sienna avea
coşmaruri în fiecare noapte şi toate erau identice:
Alexis se apropia de ea cu nu ştia exact ce pretext şi o
întreba dacă îl iubeşte. Răspunsul ei era de fiecare dată
afirmativ şi se trezea transpirată, furioasă pe ea însăşi că nu
fusese destul de puternică pentru a rezista în faţa charismei
lui.
Trecuse o săptămână de la acea serată, se gândi ea şi ar fi
trebuit să îşi fi revenit, de-atunci, din şocul provocat de acele
discuţii. În plus, fusese evident că Alexis nu era interesat de
ea, pentru că nu-i aruncase nici măcar o singură privire, la
restaurant.
Gura ei se curbă într-o expresie de cinism care nu-i fusese
niciodată caracteristic până atunci.
Cum se simţea, oare, acum, când ştia că Rob nu-i atinsese
sora nici măcar cu un deget?
Spera să-i fie ruşine de el însuşi.
Zilele ei se scurgeau după aceeaşi rutină, de când se
întorsese acasă.
Dimineaţa se trezea, îşi punea o pereche de blugi şi o
cămaşă de rugby pe care o cumpărase cu mai mult timp în
urmă pentru Rob şi se ducea în bucătărie să îşi facă o cafea.
Nu mânca nici acum la micul dejun. Apetitul ei era încă
foarte scăzut, ceea ce o făcu să piardă destule kilograme,
îngrijorându-şi fratele.
Îşi lua apoi cafeaua în biroul tatălui ei şi se aşeza pe
scaunul pe care obişnuia să stea el.
Începea, pe urmă, să listeze cu meticulozitate toate cărţile
rămase de la tatăl ei, unele de o valoare excepţională, ediţii
singulare sau foarte vechi. Asta o ţinea ocupată toată ziua.
Era o formă de terapie, care o ţinea departe de obsesiile ei.
Departe de gândul că a iubit prea mult şi asta nu a avut nicio
importanţă pentru omul căruia îi dăruise aceste sentimente.
Vechii ei prieteni de aici o găsiră foarte schimbată şi se
grăbiră să i-o spună.
Era curtată, de asemenea, de o serie întreagă de bărbaţi pe
care îi cunoscuse înainte de a pleca la Londra, dar nu avea
niciun chef să se-ntâlnească cu nimeni.
Se simţea ca în copilărie, după o gripă puternică. Dar
convalescenţa însemna că era pe cale să se vindece, îşi spuse
ea.
Se simţea rănită şi umilită, dar, cu siguranţă, nu va mai
permite nimănui să o facă să se simtă, astfel, de acum
înainte.
Naivitatea de care dăduse dovadă până atunci era un
capitol încheiat în viaţa ei.
Nu îşi dorise niciodată, în mod special să facă o carieră,
dar, probabil, asta era ce avea nevoie acum. O muncă foarte
intensă, care să o absoarbă cu totul, pentru tot restul vieţii
ei.
După câteva minute, se auzi uşa de la intrare şi Sienna îşi
strânse buzele cu nemulţumire. Doamna Mallors, îşi spuse
ea, era foarte drăguţă că mai arunca din când în când, câte o
privire asupra casei, dar acum că ea era aici, n-ar fi trebuit să
mai vină atât de des şi, mai ales, fără să anunţe înainte.
Sienna nu avea timp de ceea ce femeia numea „o mică
flecăreală”. Vecina ei era văduvă şi se simţea singură iar
Sienna ştia foarte bine ce însemna singurătatea, dar nu avea
acum dispoziţia necesară de a sta cu cineva la taifas, nici
măcar pentru o jumătate de oră. Vroia să se închidă complet
în sinea ei şi să fie lăsată în pace.
Totuşi, nu putea face asta, pentru că doamna Mallors îi
ajutase foarte mult după moartea tatălui lor.
Se ridică, aşadar şi se îndreptă spre hol. Acolo, însă, avu
surpriza să-l vadă pe Alexis, în locul vecinei sale.
Primul ei impuls fu să-l scoată afară şi să blocheze uşa.
Alexis anticipă intenţia ei şi se îndreptă spre sufragerie,
astfel că Sienna se resemnă în faţa acestei vizite atât de
neaşteptate.
— Ce cauţi aici? întrebă Sienna, furioasă, în timp ce se
îndreptă spre biroul tatălui ei.
— Tu ce crezi? întrebă Alexis, la rândul lui, cu un zâmbet
mucalit.. În timp ce se aşeză pe unul dintre scaunele rămase
lângă masa de scris.
Sienna îl privi înmărmurită. Arăta de-a dreptul uriaş în
scaunul obişnuit, cu spătar.
Fusese la agenţie să întrebe de ea, dar Gill îi spusese că era
plecată la casa familiei în afara Londrei, însă nu ştiuse să-i
spună unde. Cum studiase înainte istoria familiei nu-i fusese
foarte greu să o găsească.
— Trebuie să vorbim, o anunţă el.
— Nu avem nimic de vorbit, răspunse Sienna şi se
întoarse la fişele ei.
Deranjată de tăcerea care se lăsase între ei, Sienna
continuă:
— Ştii că nu am crezut niciodată că Rob ar fi vinovat cu
ceva faţă de sora ta. Ştii, asta, nu?
— Da. Dar până în momentul în care nu am auzit asta din
gura Sofiei, nu am avut cum să ştiu că nu fratele tău este cel
care a abuzat de sora mea.
— Nu. Nu ai făcut cercetări în acest sens, deşi era
important, răspunse Sienna calm, deşi înăuntrul ei fierbea de
furie.
— Sofia nu mi-a mai vorbit niciodată, nimic, despre ceea
ce i se întâmplase. Fusese prea şocată. Eu am aflat că se
întâlneşte cu Rob, care e mult mai mare şi mai experimentat
decât ea, aşa că era normal să mă gândesc la el.
— Da şi doar pe baza acestei supoziţii, te-ai hotărât să te
răzbuni. Chiar nu era nevoie să te deranjezi să vii până aici
ca să-mi vorbeşti despre toate astea.
— I-ai spus ceva în legătură cu noi?
— Nu. Nu aveam de ce să-i spun.
Sienna îşi muşcă buzele, aducându-şi aminte de cele
afirmate de fratele ei, în seara în care se întorseseră de la
Savoy.
— Dar poate e interesant de ştiut pentru tine că şi el are
aceeaşi viziune despre surorile care au fost forţate să-şi
piardă virginitatea, ca şi tine. A fost surprins că tu nu l-ai
căutat pentru a-l pedepsi, crezând că el a abuzat de sora ta.
Mi-a spus că eşti destul de bogat pentru a fi putut să-i faci un
mare rău. Nu i-am putut spune ce mi s-a întâmplat mie.
 — De ce nu?
— Pentru că nu vreau să-l fac să sufere. Sofia a fost
norocoasă că a găsit un bărbat care o iubeşte, în ciuda a ceea
ce i s-a întâmplat.
— Asta vrei şi tu? Un soţ care să îţi ofere siguranţa
căsătoriei fără să fie interesat că ai avut înainte un alt iubit?
— Nu vreau să am niciun alt bărbat. Nu mă mai
interesează să fiu a nimănui.
— Minţi, răspunse Alexis. Ai vrut dragostea mea, Sienna.
M-ai rugat să fiu al tău, îi aminti el, cu cruzime.
— Da, dar asta a fost înainte de a realiza cât de mult am
greşit şi cât de naivă am fost. Acum nu mai cred că tu eşti
capabil să iubeşti pe cineva. Eşti prea mândru, pentru a
putea face asta. Da, cred că ai dorit multe femei la viaţa ta,
dar nu cred că poţi iubi.
Niciun bărbat cu inimă n-ar putea să facă ceea ce mi-ai
făcut tu mie.
— Am venit azi aici să te rog să mă ierţi…
— Ce? Crezi că pot şterge cu buretele durerea pe care mi-
ai pricinuit-o? Te rog să pleci.
Sienna se duse la uşă şi o deschise larg, dar Alexis nu se
mişcă din locul în care era aşezat.
— Nu am spus încă tot ceea ce aveam de spus.
— Bine, dacă tu nu vrei să pleci, atunci voi pleca eu, spuse
fata, dar când ajunse în curte, îl simţi pe Alexis chiar în
spatele ei.
Sienna se grăbi să deschidă poarta, după care ţâşni în
stradă.
Auzi vocea îndurerată a lui Alexis chemând-o pe nume,
apoi fu prea târziu să mai realizeze cu exactitate ceva,
scufundându-se într-o lume de durere şi întuneric.
Sienna deschise încet ochii, având vag în minte impresia
că auzise nişte cuvinte ale serviciului bisericii Angliei pentru
căsătorii şi un glas profund şi îndurerat care spusese foarte
hotărât: „Da” şi vocea ei însăşi răspunzând în acelaşi fel, deşi
toată fiinţa ei îi striga că e doar un vis.
Era într-o cameră, cea mai neprimitoare pe care o văzuse
în viaţa ei şi realiză că era într-un spital, deşi nu ştia cum
ajunsese acolo.
Pe fereastra deschisă se vedea cerul senin şi ceva îi spuse
că nu mai văzuse niciodată o vreme atât de caldă.
Uşa se deschise şi o soră între două vârste se uită spre
patul ei. Văzând că s-a trezit, dispăru, însă, imediat şi se
întoarse cu un bărbat de statură mijlocie, măsliniu şi cu ochii
foarte închişi la culoare.
— Deci, te-ai hotărât să te trezeşti, în sfârşit, îi spuse el
zâmbind, într-o engleză cu accent. Eşti gata să primeşti o
vizită?
Uşa se deschise din nou şi în salon intră un alt bărbat, care
se apropie de ea şi îi sărută mâna stângă. Pe degetul inelar îi
sclipi o verighetă de aur cu diamante.
Aşadar, era căsătorită.
— Unde sunt? întrebă ea, încercând să-şi stăpânească
senzaţia de panică… Şi… dumneavoastră cine sunteţi?
— Eu sunt soţul tău, Sienna.
— Dar nici măcar nu vă cunosc, spuse ea, disperată. Nu vă
cunosc!
— Acum, doamnă Stefanides e totul în regulă, spuse
doctorul, dar aţi avut un accident şi...
— Mulţumesc, doctore spuse bărbatul de lângă ea, dar îi
voi explica eu, dacă ne vei lăsa singuri câteva minute.
Doctorul făcu o figură nemulţumită, dar după asta dădu
uşor din cap, îndemnând-o şi pe soră să iasă.
Stefanides. Nume grecesc, îşi spuse ea.
Sienna se uită din nou la verigheta de pe mâna ei.
Era nouă.
De cât timp era acolo?
— Ai avut un accident şi ai suferit o amnezie… Se
întâmplă, îi spuse bărbatul de lângă patul ei.
Asta se întâmplă când cineva chiar vrea să uite.
Cum se putuse, însă, căsători cu acest bărbat rece şi
auster, se întrebă ea.
— Mi-aţi vorbit în engleză, dar numele dumneavoastră e
grec, adăugă ea.
— Sunt grec, dar tu nu ştii greceşte, aşa că am vorbit în
engleză.
— De cât timp suntem căsătoriţi? se întoarse ea la
subiectul care o durea cel mai mult acum, pentru că nu putea
accepta această realitate.
— Nu de foarte mult timp.
— Şi accidentul meu?
Ceva îi spunea că exista o legătură între acest fapt şi
căsătoria ei.
— La puţin timp după căsătorie.
— Atunci.
— Am fost mai întâi iubiţi, replică el, urmărindu-i cu
atenţie faţa care începu să se coloreze, la aceste cuvinte.
— Eu. Noi.
Brusc fu cuprinsă de o stare de tensiune indescriptibilă.
Faptul că acest bărbat cunoştea intimitatea corpului ei era
mai mult decât putea suporta.
Paloarea puse iar stăpânire pe obrajii ei, iar pleoapele îi
căzură cu durere.
— Sienna, Sienna… Revino-ţi, pentru numele lui
Dumnezeu, spuse el, disperat, dar cuvintele lui răsunară în
urechile tinerei ca venind de foarte departe. De prea departe
pentru a o mai aduce înapoi din locul cald şi plăcut în care
intrase.
— Ah, în sfârşit, ai vrut să fii din nou cu noi, tânără
doamnă, spuse doctorul zâmbind.
Bărbatul părea să înţeleagă durerea ei, îşi spuse Sienna,
privindu-l cu curiozitate.
 Erau doar ei, acum, în micul salon auster şi Sienna întrebă
încet:
— Credeţi. Credeţi că mă voi face bine? Soţul meu mi-a
spus că am avut un accident.
— Da, vei fi bine, curând, o asigură doctorul. Nu-ţi poţi
aminti nimic despre accident? continuă el.
— Nu, nu-mi pot aminti nimic. Unde s-a întâmplat?
— În Anglia, după cum mi-a spus soţul dumitale. Te-a
adus în Grecia imediat ce doctorii i-au permis să te
transporte. Chiar nu îţi aminteşti nimic, nimic? Nu, nu te
forţa pentru asta, acum. Va veni totul, cu timpul, adăugă el,
văzând-o pe Sienna că încerca să-şi aducă aminte ce se
întâmplase.
— Dar de ce am uitat, totul? Din câte ştiu eu, în general,
amnezia se instalează la persoanele care nu vor să-şi mai
amintească ceva din trecutul lor.
— Nu întotdeauna. Crezi că e ceva de acest gen în trecutul
tău?
— Nu ştiu.
Cum putea să-i spună acestui om, atât de amabil cu ea, că
suferea ca un câine că nu putea să-şi amintească nimic din
toată povestea cu soţul ei? Cum putea să-i spună, de
asemenea, că nu îi făcea bine prezenţa bărbatului cu care era
căsătorită şi că, în consecinţă, bănuia că în trecut, suferise
din cauza lui?
— Mi-a spus că am fost iubiţi, înainte de căsătorie, adăugă
ea, puţin ruşinată.
— Nu-ţi face griji, îţi vei aminti totul, curând, o asigură el,
din nou.
— Dar de ce am uitat, totul? insistă ea.
— Nu suntem încă siguri din ce cauză s-a întâmplat, aşa.
Mintea umană e complexă şi delicată. E ca un computer…
Dacă nu îi dai informaţie destulă, nu te poate ajuta cu nimic.
În amnezie e ca şi atunci când nu-i vorbeşti computerului pe
limba pe care a fost setat. Dar vom găsi, în timp, limba
potrivită pentru a-ţi trezi amintirile.
— Şi dacă, totuşi, nu-mi voi aminti nimic?
Doctorul ţistui uşor din buze:
— Uneori creierul foloseşte amnezia ca pe o modalitate de
protecţie. Va veni însă o zi în care vei fi destul de puternică
pentru a te putea confrunta cu ceea ce ţi-a provocat durerea
şi atunci creierul tău nu va mai cere protecţie, spuse el,
îndreptându-se spre uşă.
— Doctor Theonstanis..
Bărbatul se opri şi se întoarse spre ea. Alexis îi ceru să îl
anunţe imediat ce se va putea vorbi cu ea şi doctorul fu
convins că Sienna îi va cere acelaşi lucru. În schimb, însă, ea
întrebă frământându-și degetele:
— Ştiţi cumva dacă. Vreau să spun. Nu am pe nimeni, din
familia mea, aici, în afară de soţul meu?
— Mă tem că nu. Sau… poate nu ştiu eu… Soţul dumitale
mi-a dat doar informaţiile necesare despre ceea ce s-a
întâmplat la spitalul din Anglia. Fizic eşti complet refăcută,
astfel că în următoarele zile ţi se va face externarea. De rest
se va ocupa soţul dumitale.
Externată? Dar nu vroia să stea împreună cu acest bărbat
care se numea soţul ei. Purta verigheta pe care i-o dăduse,
dar era aproape sigură că nu-l iubea.
— Dar dacă mă externaţi cum rămâne cu amnezia mea?
— Te vom trata în continuare, desigur. Soţul dumitale are
o vilă foarte frumoasă pe insula Micros unde vei avea toate
cele necesare pentru a te simţi bine, după cum m-a asigurat
chiar el. Colegii mei te vor vizita, adeseori, pentru a vedea
cum progresezi. Memoria dumitale se va restabili, cu
siguranţă, dar nu putem ştii dacă asta se va produce într-un
timp mai lung sau, brusc. Acum cred că vrei să-ţi vezi soţul,
continuă el zâmbind. Aşteaptă de mult timp aici şi e ca un leu
într-o cuşcă. Toate surorile mele s-au îndrăgostit de el,
comentă doctorul surâzând. Cred însă că el doreşte să aibă el
singur grijă de dumneata, dacă asta i se va permite. Rareori
am văzut un soţ atât de devotat. Păcat că s-a întâmplat acest
accident, care a avut loc, după cum am înţeles, la puţin timp
după căsătorie.
Povestea aceasta nu se potrivea, totuşi, îşi spuse Sienna cu
ce simţea ea. Ar fi trebuit să simtă măcar instinctiv, atunci,
afecţiune pentru bărbatul care spunea că era soţul ei. Era
prea arogant şi rece pentru a se potrivi cu descrierea
doctorului.
Acesta deschise uşa şi Sienna ar fi vrut să-l roage să nu-i
permită lui Alexis să între înăuntru, dar era deja prea târziu.
Imediat ce văzu că iese doctorul, Alexis intră în salon.
Sienna remarcă imediat cât de arătos era în pantalonii albi
şi cămaşa de mătase care îi punea în evidenţă musculatura.
Când îi zări părul negru de pe piept, Sienna avu un tremur
uşor în tot trupul.
— Sienna, spuse el cu afecţiune şi se aşeză pe patul ei,
mângâindu-i faţa. Care e starea ei acum, doctore? întrebă el,
grijuliu. Văd că tremură şi, totuşi, în salon e destul de cald.
— Are frisoane de frică, răspunse doctorul. Soţia dumitale
e bolnavă, încă, e normal să se teamă cu privire la starea ei.
— Frică? Vreţi să spuneţi că îi e frică de mine? Soţul ei?
întrebă el, uimit.
— Nu ştiu, răspunse doctorul, gânditor, văzând-o pe
Sienna că-şi trage mâna din mâna lui Alexis.
— Ah, de ce, Sienna? o întrebă Alexis, cu o voce senzuală şi
profundă. Ne cunoaştem în cel mai intim mod, sunt soţul
tău… De ce să te temi de mine?
— Nu vă cunosc, replică Sienna şi se retrase
înspăimântată, la marginea cealaltă a patului.
— Ah, ba da.
— Nu suntem căsătoriţi de mult timp.
— Da şi de asta crezi că nu am făcut dragoste? spuse el
încet, cu o voce foarte caldă. Ce te face să crezi că am
aşteptat ceremonia de nuntă, pentru asta? întrebă el şi îi
cuprinse cu delicateţe degetele tremurânde, sărutându-le
uşor. Poate nu îţi aminteşti de mine, Sienna, dar corpul tău
mă recunoaşte, adăugă el şi îi sărută încheietura mâinii.
Sienna fu atât de emoționată de această atingere încât îşi
dădu seama că bărbatul nu minţea. Corpul ei îl recunoştea şi
răspundea cu frisoane de plăcere la atingerile lui.
— Curând te voi lua acasă şi acolo îi voi arăta din nou câtă
plăcere am simţit unul în brațele celuilalt.
Alexis se ridică în picioare şi Sienna simți că în mintea ei
începe să se facă putină lumină… Ah, dacă şi-ar aminti…
— L-am întrebat pe doctor dacă mai am şi pe altcineva în
familie, în afară de… de tine, spuse ea, ezitând. Doctorul nu a
putut să-mi spună.
— Da, ai un frate, răspunse el cu grijă, urmărindu-i
reacțiile, dar Sienna nu dădu niciun semn că şi-ar aminti de
el. Din păcate lucrează acum, undeva, în străinătate, dar nu
am reuşit să-l contactez pentru a-i spune despre accidentul
tău.
— Zici că suntem căsătoriţi?
— Da, ne-am căsătorit în Anglia după ce am considerat că
te-am curtat destul, surâse el. Nu mă crezi? râse el. Te asigur
că e adevărat. Am ştiut din momentul în care te-am văzut
prima oară că eşti destinul meu.
— Şi eu?...
— Ah, Sienna mea, tu te-ai îndrăgostit de mine la prima
vedere, răspunse el, şi îi mângâie uşor verigheta. Nu poţi
crede acum, nu-i aşa? E adevărat, însă. Când te voi lua acasă,
vei vedea cât de adevărat este.
— Dar…nu-mi amintesc nimic din toate astea…Eu…
Nu putu însă să mai spună nimic, pentru că în acel
moment, intră o soră în salon, care îi spuse lui Alexis
privindu-şi ceasul.
 — Acum trebuie să plecaţi, dar vă puteţi reîntoarce mai
târziu.
— Odihneşte-te, iubito, spuse Alexis. Vom pleca în curând
la casa noastră de pe insula Micros şi acolo, soarele
binefăcător al Greciei te va ajuta să te restabileşti.
— Poate acest soare să-mi redea memoria? întrebă
Sienna.
Alexis o sărută pe frunte şi ieşi zâmbind.
Rămasă singură cu sora, Sienna încercă să-şi pună ordine
în gânduri.
Dacă fuseseră iubiţi, trebuia să se poarte cu mai multă
afecţiune faţă de el, se gândi Sienna. Dar nu simţea asta. Ce
era în spatele tuturor acestor lucruri, se întrebă ea? Ştia că
nu era genul de femeie care să stea cu un bărbat doar pentru
că era atrasă fizic de el.
Dacă i-a dăruit corpul ei, înseamnă că l-a iubit cu toată
fiinţa, chiar dacă acum nu-şi mai poate aminti.
Atunci de ce aceste sentimente antagoniste faţă el? De ce
nu se simţea bine în prezenţa lui?
Dacă iubitul şi soţul ei sunt una şi aceeaşi persoană, n-ar fi
trebuit să aibă acum faţă de Alexis această rezervă, reflectă
ea şi un semnal de alarmă se declanşă imediat în capul ei.
Efortul de a încerca să-şi amintească cele întâmplate fu
însă atât de răscolitor, încât Sienna primi cu mulţumire
tabletele pe care i le înmână asistenta şi care o făcură să
cadă imediat într-un somn adânc.

Capitolul 5

— Aşadar, eşti gata să ne părăseşti spuse doctorul

zâmbind, deşi nemulţumit de apatia care se citea pe fa a
Siennei, chiar dacă în ultimele zile nu mai fusese atât de
neliniştită în timpul vizitelor lui Alexis.
Era soţul ei şi, în plus, se purta nespus de amabil şi de
grijuliu cu ea.
În fond, nu era vina lui că ea nu-şi mai amintea nimic
despre el, reflectă tânăra englezoaică, încercând să se
gândească doar la faptul că trebuia să facă eforturi pentru ca
sănătatea sa să se restabilească curând, cu totul.
Probabil timpul pe care l-a petrecut în spital, pentru a fi
mereu aproape de ea, i-a dereglat complet programul.
Desigur, trebuia să îşi vadă de slujba lui, nu putea să se
dedice, cu totul ei, îşi spuse Sienna.
Nimic din tot ce se întâmpla nu reuşea să o entuziasmeze,
iar de Alexis nu reuşea să se apropie sufleteşte, aşa cum ar fi
fost normal, fiindu-i soţie.
Doctorul Theonstanis o asigură că era normal să îi fie frică
să plece din spital şi să între într-o lume despre care nu ştia
nimic.
— Soţul dumitale mi-a spus că nu ai mai fost niciodată la
Micros, îi spuse doctorul, privind-o cu atenţie.
— Atunci cred că nu va fi nimic acolo care să mă ajute să-
mi recapăt memoria, comentă Sienna.
— Memoria se manifestă uneori extrem de ciudat… Vom
vedea.
Sienna era îmbrăcată acum în hainele pe care şi le
cumpărase Alexis cu o zi înainte şi stătea aşezată pe
marginea patului, aşteptându-l să vină să o ia. Degetele
strângeau nervoase mătasea subţire, crem, din care era
confecţionată rochia. Tot ce îmbrăcase, inclusiv desuurile de
mătase erau de o calitate excepţională şi, desigur, extrem de
costisitoare, îşi spuse Sienna şi se îngrijoră că Alexis
cheltuise prea mult, din dorinţa de a o face să se simtă bine.
De altfel şi el era extrem de elegant întotdeauna, se gândi
Sienna şi era atât de atractiv încât de fiecare dată când se
uita la ea începea să tremure şi obrajii i se înroşeau.
— Bun, comentă el, analizând-o din cap până-n picioare.
Nu eram sigur că e măsura potrivită, dar îţi vine perfect.
 — Dar. Nu mi-ai mai cumpărat nimic înainte? întrebă
Sienna surprinsă.
— În Londra nu am avut când şi pe urmă ai şi slăbit foarte
mult.
— Dar astea sunt îngrozitor de scumpe, comentă Sienna.
Nu trebuia să cheltuieşti atât de mult, hainele pe care le
aveam înainte…
— În Grecia e mult mai cald, nu aveai nimic potrivit,
răspunse el, întrerupând-o. Dacă nu îţi place, însă ceea ce am
ales, vei putea să-ţi cumperi tu altele, când ne vom întoarce
la Atena pentru vizita ta medicală. Vom călători cu avionul
până la Micros, adăugă el. De obicei fac acest drum cu iahtul
meu, dar ne ia optsprezece ore să ajungem acolo şi tu abia
te-ai ridicat din pat.
— Vei veni cu mine?
În vocea ei răsunară toate frământările şi dubiile pe care
le avea în legătură cu el şi Alexis, simţind asta, o întrebă
privind-o cu atenţie:
— Nu vrei să vin şi eu? Preferi să mergi singură, într-o
insulă străină şi într-o casă străină?
Sienna scutură din cap:
— Nu, dar m-am gândit că poate trebuie să lucrezi.
Angajaţii tăi.
Alexis râse puţin ironic, dar spuse doar:
— Nu trebuie să-ţi baţi capul cu asta, iubito. Locul meu
este, cel puţin în perioada asta, lângă tine.
— Era necesar să mă gândesc la asta, pentru că nu vreau
ca din cauza mea să ai probleme, spuse ea şi scoase din
dulap valijoara cu lucrurile ei.
În momentul în care Sienna împachetă cămaşa de noapte
de bumbac cu care stătuse în spital, Alexis zâmbi uşor şi îi
spuse cu subînţeles:
— Nu vei mai avea nevoie de aşa ceva, astfel că îi vei putea
da Mariei cămaşa de noapte pe care ai avut-o aici. Mi-a fost
foarte greu să te ştiu aici, în acest pat atât de îngust şi
îmbrăcată ca o băbuţă, când îmi aminteam ce plăcere e să fiu
în pat cu tine, cu tot trupul tău curbat spre mine.
Sienna observă din nou că, ori de câte ori Alexis vorbea
despre momentele lor intime, corpul ei începea să tremure
cu nervozitate.
Tânăra îşi muşcă uşor buza de jos, întrebându-se care o fi
fost cauza acestei reacţii stranii.
— Locuieşti singur pe insulă sau cu familia ta?
Sienna deduse că doctorul care o tratase locuia în aceeaşi
casă cu mama şi cu sora lui şi Sienna înţelesese că asta era o
practică aproape curentă în Grecia.
Alexis îi răspunse însă că era propria lui casă şi nu mai
stătea nimeni din familia lui acolo.
— De altfel, familia mea înseamnă doar sora mea, care
locuieşte la New York. Maria şi Georges au grijă de casă. Nu
trebuie deci să-ţi faci griji că e nevoie să găteşti pentru mine,
surâse el.
— Înseamnă că amândoi avem puţine rude, remarcă
Sienna. Tu ai o soră şi eu am un frate. Aş putea să iau
legătura cu el?
— Nu încă, dar vom putea curând, pethi mou… Oricum,
sper că vom avea în curând copilul nostru şi atunci nu te vei
mai simţi singură.
Sienna încercă să-i explice că deşi îşi dorea foarte mult un
copil, nu credea că va putea să facă dragoste cu el, pentru că
îl simţea un străin.
Alexis râse:
— Nu cumva îţi închipui că vom dormi în paturi
separate… Ascultă-ţi corpul, nu mintea, Sienna şi vei simţi
cât de bine ne-a fost împreună. Şi – ca să fiu foarte sincer..
Nu cred că mai pot să-mi pierd acum timpul făcându-ți curte
din nou, când noi suntem deja căsătoriţi şi știm totul despre
corpurile noastre.
 Alexis încercă să o sărute, dar Sienna se retrase imediat.
— Nu, nu pot…
El fu însă mult mai puternic decât ea şi începu să-i desfacă
buzele cu limba, după care îi exploră cerul gurii cu delicateţe
şi pasiune, în timp ce mâinile îi coborâră abile în V-ul rochiei
de mătase, cuprinzându-i sânii pe care începu să-i mângâie
cu dexteritate.
Tot corpul ei începu să ardă, când îi simţi buzele
atingându-i pielea şi Sienna începu să se scuture ca de un
soc.
Alexis îi desfăcu fermoarul rochiei, sărutând-o cu
delicateţe în timp ce veşmântul cădea pe podea, după care îi
trase tot corpul spre el cu pasiune.
Sienna îi auzi geamătul de satisfacţie, profund şi răgușit, în
timp ce ea însăși se cutremură de valul senzaţiilor care-i
cuprinseră toată fiinţa.
— Ah, eşti cea mai senzuală femeie pe care am văzut-o
vreodată, șopti Alexis, aproape de urechea ei.
Sienna protestă, murmurând.
— Nu cred. Eu niciodată n-am. Eu.
Sienna se aşeză pe pat… Intensitatea plăcerii pe care o
simţi în braţele lui aproape că o lăsă fără puteri.
Erau căsătoriţi. Se iubeau, acum era foarte clar pentru ea.
Atunci cauza rezervei ei trebuie să fie alta.
— Te simţi rău? Ce e, Sienna?
Tânăra îşi ridică ochii. Era timpul să vorbească despre
ceea ce simţea ca un adult, nu ca un copil.
— Când mă atingi, deşi îmi place foarte mult, simt că nu
trebuie să-ţi arăt asta. Simt că. Nu trebuie să răspund
provocărilor tale de a face dragoste cu tine. Nu ştiu să explic
foarte bine, dar e ca şi cum mintea mea îmi spune că trebuie
să fiu în gardă, cu tine.
Alexis nu spuse nimic şi se duse să se uite pe fereastra
deschisă.
 Sienna se întrebă la ce se gândea, încât se îndepărtă atât
de brusc de ea?
— Doctor Theonstanis mi-a spus să nu îţi forţez memoria
cu nimic, că lucrurile vor reveni la normal, curând. Dar
suntem căsătoriţi, Sienna, şi nu vreau, pentru nimic în lume
să te simţi în nesiguranţă, în această căsătorie. Ai încredere
în mine. Asta e tot ceea ce-ţi voi cere.
Alexis se apropie de ea şi o prinse de bărbie, forţând-o
astfel să se uite în ochii lui:
— Îmi poţi da încrederea ta?
Vroia atât de mult asta, astfel că în momentul în care
încuviinţă, simţi că i se ia o piatră de pe inimă.
Alexis îi cuprinse capul şi îl aşeză pe umărul lui,
mângâindu-i cu delicateţe părul.
Cât de priceput era să facă o femeie să se simtă bine, îşi
spuse ea, relaxându-se.
— Cum am făcut acel accident? întrebă Sienna.
— A fost vina mea, răspunse Alexis şi Sienna văzu toată
durerea din sufletul lui când rosti aceste cuvinte. Am avut o
discuţie în contradictoriu şi tu ai vrut să pleci, dar când ai
ieşit în stradă te-a lovit o maşină. Am crezut că te-am
pierdut.
— E interesant, dar singurul lucru pe care mi-l amintesc e
căsătoria noastră. Primul lucru pe care l-am avut în faţă,
după ce mi-am revenit din starea de inconştienţă a fost un
flash de la ceremonia de căsătorie. Ne-am căsătorit în Anglia,
nu-i aşa?
— Da, spuse el cu mare grijă şi adăugă. Nu-ţi forţa
memoria, Sienna. Am făcut ceremonia în două etape.
Alexis îşi privi ceasul şi Sienna observă că era unul foarte
scump.
Eşti gata de plecare?
Sienna încuviinţă şi încercă să-şi stăpânească bătaia, ca o
aripă uşoară de fluture, din stomac.
 Alexis venise după ea cu un Mercedes negru, cu banchete
de piele.
Probabil are o slujbă foarte bună, îşi spuse ea, dacă îşi
permitea toate acestea.
Discuţia în contradictoriu pe care o avuseseră fusese din
cauza banilor? se întrebă Sienna. Nu-şi amintea să fi fost
vreodată interesată de problemele materiale, totuşi.
Pe fereastra maşinii, tânăra se uita cu uimire la lumea atât
de diversă care i se perinda prin faţă. Atena era un oraş
extrem de special şi Sienna ar fi vrut să colinde străzile pe
jos, pentru a se îmbiba de acea atmosferă.
Când îşi înălţă privirile spre Acropole, Alexis îi spuse
zâmbind:
— Altă dată. Eşti mai bine acum, dar nu atât de puternică
încât să poţi face faţă soarelui nostru de vară.
— Vară?
— Da. Ai avut accidentul în mai, iar acum e sfârşitul lui
iunie. La început ai fost în comă pentru câteva zile.
— Am fost norocoasă că nu mi-am fracturat nimic.
— Da, dacă tu consideri că fractura pe care ai avut-o la
craniu e… nimic.
Alexis surâse, dar în ochii lui era multă durere.
Până la Micros călătoriră cu elicopterul.
— Insula e foarte mică, o anunţă Alexis. Tatăl meu a
cumpărat-o imediat după război, iar când el şi mama mea
vitregă n-au mai avut chef de ea, am cumpărat-o eu. Sofia n-a
fost interesată, iar eu m-am bucurat.
— Vrei să spui că e insula ta proprie?
Sienna se gândi apoi la ceasul lui foarte valoros, la rochiile
scumpe pe care le cumpărase pentru ea, la maşina luxoasă.
— Dar tu eşti bogat! exclamă ea.
— Mi-ai spus-o ca şi cum ai fi descoperit că am tifoidă,
surâse Alexis. Eşti şocată, adăugă el, uitându-se lung la
obrajii ei palizi. Nu sunt multe femei care ar face faţa asta,
realizând că s-au căsătorit cu un om bogat. Cred că e dorinţa
tuturor, de fapt, să facă o partidă.
— Nu şi a mea, răspunse Sienna. Eu nu m-am căsătorit cu
tine pentru bani, continuă ea, ştiind, intuitiv, că era adevărat.
— Nu, fu el de acord şi Sienna se întrebă ce se ascundea în
spatele acestui răspuns atât de scurt. Fusese o vreme în care
crezuse că s-a căsătorit cu el pentru bogăţia lui? Ştia că ea nu
provenea dintr-o familie bogată, dar nu era posibil ca Alexis
să creadă că vreo fată din lumea asta, nu putea vedea
calităţile lui fizice şi s-ar fi putut mărita cu el doar din raţiuni
materiale.
— Din cauza asta ne-am certat, când am avut eu
accidentul? Din cauza banilor? vru Sienna să afle.
— Nu, n-a fost pentru bani, răspunse el, încet. Deşi un om
cu poziţia mea nu poate fi niciodată sigur de motivele
celorlalţi, când vor o relaţie cu mine. De asta îmi place să
stau în Micros. Aici oamenii trăiesc în modul cel mai simplu
cu putinţă, dar sunt mulţumiţi de viaţa lor. Bărbații sunt
mândri că trăiesc astfel, iar femeile sunt fericite. Am ajuns,
spuse el, trăgând maşina în parcare şi ajutând-o şi pe ea să
coboare, după ce coborî el, în mare grabă. Alexis îi luă
bagajele şi o conduse, protector spre elicopterul care îi
aştepta.
Pilotul îi salută respectuos, apoi schimbă câteva fraze cu
Alexis, în limba greacă.
Sienna intră pe urmă înăuntru, ajutată de Alexis, care se
aşeză imediat, lângă ea.
Tânăra îşi exprimă temerea că nu se va putea înţelege cu
Maria şi Georges, dar Alexis o linişti, surâzând.
— Nu-ţi face griji, amândoi vorbesc engleza, iar tu ai
început să înţelegi limba greacă, deja.
— M-ai învăţat greceşte? întrebă Sienna, curioasă.
— Să mă întrebi asta din nou, la noapte, în timp ce te voi
strânge în braţe şi tu îmi vei spune în greceşte cuvinte de
dragoste.
Alexis îi spusese că se întâlniseră la Londra şi acum Sienna
se întrebă unde şi cum se întâmplase, asta?
El era un om bogat, iar ea – era sigură de asta – fusese o
fată aproape săracă, nu avuseseră cum să se întâlnească în
locurile pe care le frecventase ea. Atunci – cum se întâlniseră
şi mai ales, cum fusese posibil să rămână împreună?
Londra…
Sienna închise ochii şi încercă să-şi amintească, dar ca
întotdeauna când se străduia să-şi aducă în memorie ceva
din trecutul ei, nu vedea nimic. Simţea doar o senzaţie
cumplită de frustrare şi de oroare, din cauza faptului că nu-şi
mai putea aminti nici măcar un detaliu din trecutul ei.
Totul se va restabili, în curând, o asigură doctorul
Theonstanis, dar dacă nu se va întâmpla aşa? Cum va putea
trăi în continuare fără să ştie nimic despre ea? Nimic mai
mult decât ceea ce ştia acum? Nimic despre părinţii ei,
despre familia ei, despre anii copilăriei. Cine au fost părinţii
ei? Ce au fost?
Probabil scosese un mic sunet de disperare la toate aceste
gânduri, pentru că Alexis se întoarse spre ea şi o cuprinse de
bărbie.
Sienna îşi ridică ochii şi îi întâlni pe ai lui, foarte aproape
de ea.
— Încercam să-mi amintesc, spuse ea, dar nu pot… Nu
pot!… scânci Sienna, cu tristeţe.
— Vei reuşi curând. Acum mai bine uită-te în jos, pentru
că se vede insula.
Sienna observă că Alexis schimbă subiectul, dar nu mai
continuă. Probabil nu era simplu nici pentru el să stea
alături de o astfel de femeie, îşi spuse ea, dar era atât de
grijuliu şi de atent cu ea. Asta pentru că fusese, desigur, la
rândul ei, o soţie iubitoare, reflectă ea. Trebuia să încerce să
devină din nou astfel, îşi spuse Sienna cu fermitate. Alexis
avea dreptate. Trebuia să-şi asculte corpul şi nu mintea.
Soţul ei o făcea să simtă atâta plăcere în braţele lui, ceea ce
şi-ar fi dorit, desigur, orice femeie din lume.
Totuşi, de ce, în adâncul fiinţei ei se învinuia că nu putea
să reziste acestei atracţii şi încerca să evite momentele de
intimitate cu Alexis? Chiar dacă acum el nu era pentru ea
decât un străin, fusese un timp în care.
Sienna îşi muşcă buza de jos, aproape până la sânge.
De ce simţea că, făcând dragoste cu Alexis a încălcat nişte
reguli importante şi că de aici i se trăgea tot răul de după?
— Uită-te, Sienna, uită-te! Acum se vede foarte bine, toată
insula. Eşti atentă?
Sienna se apropie mai mult de Alexis, pentru a se uita în
direcţia arătată de el, dar atingerea, o făcu să simtă, imediat,
o stare de inconfort.
Când începură să aterizeze şi Sienna văzu cât de mică şi de
sălbatică era insula Micros, se întoarse cu nervozitate spre
Alexis:
— S-a întâmplat ceva rău? Ce nu-ţi place? întrebă el.
— Nu, dar nu mă aşteptam ca insula Mieros să fie, de fapt,
un loc atât de pustiu şi de mic… nu era mai bine să locuim în
Atena, până când.
Expresia lui se întunecă imediat. Ştia, desigur, îşi spuse
Sienna ce urma şi că ea era îngrijorată de faptul că insula era
puţin accesibilă şi că, practic, era aproape singură cu el,
acolo.
— Da, vom fi aproape singuri aici, răspunse el, confirmând
gândurile Siennei. Atena, însă, e infernală, în perioada asta
din an. Doctorul Theonstanis şi cu mine ne-am gândit că aici
ar fi cel mai bine pentru tine, acum. Briza mării îţi va face
bine şi plaja e foarte liniştită. E extraordinar să înoţi în
Marea Egee. O senzaţie pe care nu ţi-o mai dă nicio altă
mare.
Să înoate? Da, îi plăcea.
 Dar. Cum îşi amintea că ştia să înoate? Dar nu îşi amintea
despre relaţia lor.
— Alexis, întrebă ea, brusc. Noi am fost fericiţi împreună?
Acesta o privi nedumerit, fără să spună nimic.
— Te rog. Îl imploră ea. Încep să mă întreb de ce nu îmi
amintesc nimic despre tine.
— Suntem căsătoriţi. Am fost iubiţi, dar.
— Doctorul Theonstanis ţi-a spus, deja, că îţi vei aminti
când vei fi gata să primeşti aceste informaţii.
Văzând că nu-i răspunde la întrebare, Sienna se foi
neliniştită în scaunul ei, dar nu mai vorbi despre asta.
— Vorbeşte-mi de sora ta, atunci. Despre anii tăi de
copilărie.
Deşi fusese vădit deranjat de întrebare, Alexis răspunse,
totuşi:
— Sofia locuieşte acum la New York, cu soţul ei. E cu zece
ani mai tânără decât mine. Tatăl meu a fost căsătorit de două
ori, dar niciuna dintre aceste căsătorii nu a fost… fericită, în
accepţiunea europeană a cuvântului. Cu mama mea se
căsătorise pentru că se gândise că va avea o soţie care să-i
dăruiască un fiu, iar cu Sofia se căsătorise pentru că vroia
mai mult decât un fiu. Mama mea a murit când eram eu mic.
Sofia a ţinut morţiş să trăiască alături de tatăl meu, pe
această insulă.
— Cred că îţi lipseşte tatăl tău.
— Nu tocmai, spuse el, atent mai mult la insula care se
întindea sub ei. Nu am fost niciodată foarte apropiaţi. După
ce am terminat facultatea, el a vrut să mă ocup de afacerile
lui, dar eu am avut alte ambiţii, însă cum eram unicul său fiu,
după ce el a fost omorât a trebuit să preiau firma lui. Asta e
obligatoriu în Grecia, pentru unicul fiu. Sofia a devenit, de
asemenea, responsabilitatea mea, pentru că avea, pe atunci,
doar doisprezece ani.
— Dar ce-ai fi vrut să faci, dacă nu ai fi preluat afacerea
tatălui tău? întrebă, curioasă, Sienna.
— Cine ştie? Poate comerţ în Indiile de Vest, nu ştiu, orice
altceva, decât să stau ore şi ore închis în birou, avându-l pe
tatăl meu în faţă, bătându-mi capul cum să fac să-i meargă
mai bine afacerea.
Dacă era mai mare decât Sofia cu zece ani, asta însemna că
avea douăzeci şi doi de ani când a murit tatăl său. O vârstă
foarte fragedă pentru a-şi lua responsabilitatea educării
surorii mai mici şi preluării afacerilor familiei, se gândi
Sienna. Asta l-a făcut să arate atât de puternic? se întrebă ea,
în timp ce elicopterul coborî şi mai mult, apropiindu-se de
pământul insulei pe care Sienna văzu ruinele unui templu
străvechi.
Aterizară pe o bucată de pământ care se prelungea în
mare ca o limbă îngustă unde îi aştepta un Land Rover.
Alexis o direcţionă imediat într-acolo.
Drumul spre casa lui Alexis era înconjurat de smocuri de
iarbă înaltă, de o mulţime de roci de toate dimensiunile şi,
deloc neobişnuit în acele părţi, desigur, de măslini.
Când trecură pe lângă ruinele templului pe care-l zărise
încă din elicopter se interesă imediat despre istoricul lui şi
Alexis îi explică, bucuros de această curiozitate a ei, că era
un vechi templu închinat zeiţei Diana.
— Locuitorii aşezării trăiau din pescuit, din comerţul cu
măsline şi din creşterea caprelor, continuă Alexis să-i
explice, în timp ce se apropiară de vila înconjurată de
măslini.
Insula are doar două străzi principale, adăugă el. Cea mai
mare parte a suprafeţei acestor locuri e constituită din
pajişti pe care pasc caprele.
După ce trecură pe lângă o plajă îngustă cu nisip fin,
Sienna văzu reliefându-se locuinţa lui Alexis şi ceea ce o
frapă în primul rând fu simetria construcţiei, complet albe.
Alexis opri maşina în faţa unei porţi de lemn, după care o
invită să între în curtea plină de straturi de flori.
Casa era foarte modernă şi Sienna se gândi că, probabil,
fusese cumpărată de Alexis, nu de tatăl lui.
Când îi expuse punctul ei de vedere, acesta confirmă
zâmbind:
— Da, e adevărat, e o casă construită de mine după
moartea tatălui meu. Sofia era îndrăgostită de insula asta,
astfel că am hotărât să stăm mai mult aici.
Alexis deschise uşa de la intrare şi o invită într-o
sufragerie foarte elegantă, cu pereţii albi, aşa cum era stilul
tradiţional în Grecia. Pe unul dintre pereţi se aflau o serie
întreagă de stampe japoneze, foarte vechi şi desigur foarte
valoroase, îşi spuse Sienna.
După asta, Alexis deschise o altă uşă şi intrară într-o
cameră cu vedere la mare şi cu tablouri de inspiraţie
modernă.
În timp ce Sienna se uită curioasă, în jurul ei, o altă uşă se
deschise încet şi în prag îşi făcu apariţia o femeie
planturoasă îmbrăcată în negru, având pe buze un zâmbet
deosebit de politicos şi de sfios:
— Sienna, ea e Maria, spuse Alexis, după care începu să
vorbească ceva în greceşte cu nou-venita, care părea să-şi
ceară iertare pentru ceva.
Alexis se uită spre Sienna din nou şi îi spuse zâmbind,
confirmând cele presupuse de Sienna cu un minut mai
înainte:
— Maria îşi cere iertare că nu ne-a întâmpinat, dar tocmai
pregătea felul meu favorit de mâncare şi nu putea pleca de
lângă el.
Maria o privi cu multă căldură, astfel că Sienna se simţi
imediat foarte binevenită în casă, chiar dacă se ştia că îşi
pierduse memoria şi nu îşi mai aducea aminte de relaţia de
dinainte cu Alexis.
— Maria te va ajuta să despachetezi, îi spuse acesta, iar
dacă eşti obosită, te va conduce în camera noastră, pentru a
te putea odihni, puţin, înainte de cină. Eu am ceva de lucru
foarte urgent.
Bineînţeles că avea, se gândi Sienna, dându-şi seama câte
probleme îi rămăseseră nerezolvate în perioada în care
stătuse cu ea în spital.
Ceea ce o surprinse însă pe tânăra englezoaică în
momentul în care Alexis se îndepărtă de ea, fu sentimentul
de eliberare pe care-l simţi imediat ce urcă scările cu Maria
şi scăpă de prezenţa magnetică a soţului ei.
Camera în care o introduse Maria, era, de asemenea,
foarte elegantă şi confortabilă.
În plus, aici era şi o baie alăturată, cu o cadă mare, în care
puteau încăpea fără nicio problemă cel puţin două persoane.
Patul era şi el extrem de mare, ocupând aproape toată
încăperea.
Maria deschise o uşă care dădea într-o terasă cu vedere la
mare şi o întrebă cu căldură:
— Vă place? De foarte mulţi ani speram cu toţii ca dragul
nostru kyrios să se căsătorească, adăugă ea. Nu e bine ca un
bărbat să nu aibă un fiu,
— Nu suntem căsătoriţi de multă vreme, Maria.
Spre surprinderea Siennei, Maria clipi şmechereşte dintr-
un ochi şi îi spuse foarte rar:
— Cu un bărbat cum e kyrios al nostru nu va trece mult
timp până veţi face un copil. Veţi avea mulţi copii frumoşi
împreună. O femeie are nevoie de un fiu care să aibă grijă de
ea la bătrâneţe. Georges şi cu mine am făcut trei. Toţi
lucrează acum pentru kyrios, la Atena, adăugă ea, cu
mândrie. Kyrios ajută toţi copiii din insulă să meargă la
şcoală, aşa că nu e nevoie ca ei să se facă pescari, ca taţii lor,
dacă nu vor.
Era o parte a caracterului soţului ei pe care ea nu o
cunoscuse până atunci. De ce, însă, era atât de surprinsă de
această latură filantropică a lui? Nu o tratase şi pe ea cu
foarte multă grijă?
După un timp, Maria plecă, în sfârşit, lăsând-o să se
odihnească, dar Sienna, deşi se întinse în pat, simţindu-se
extrem de obosită, nu reuşi să adoarmă.
Era căsătorită cu un bărbat care ar fi putut avea orice altă
femeie, dacă ar fi vrut… de ce era, atunci, atât de nefericită
de căsătoria ei?
Aţipi, totuşi, în cele din urmă şi se trezi aproape spre
seară, când soarele deja dispăruse şi camera era mult mai
răcoroasă ca înainte.
— Te-am trezit? întrebă Alexis, ieşind din baie. N-am vrut,
dar a trebuit să fac un duş şi să-mi schimb hainele. Crezi că
poţi coborî pentru cină, sau preferi să ţi se aducă mâncarea
aici?
În primul moment, Sienna fu pe punctul să spună că e prea
obosită să ia cina cu el, dar se răzgândi, imediat, pentru că nu
era adevărat şi probabil el ar fi observat asta. Pe de altă
parte, nu avea de ce să se mai ferească de el devreme ce a
venit aici. Dacă trebuia să descopere ceva nu tocmai plăcut
în legătură cu relaţia lor, era mai bine ca asta să se întâmple
cât mai repede cu putinţă.
Alexis îi spusese deja că vroia să doarmă în patul ei, aşa că
nu credea că va găsi vreun motiv să-l refuze, deşi – spera
foarte mult, asta. Odată ajunsă în braţele lui, poate va fi
fericită, se gândi Sienna.
Alexis o lăsă să se îmbrace pentru cină şi coborî.
După ce se uită de câteva ori în oglindă, Sienna coborî şi
ea, declarându-se încântată de salonul pe ale cărei ferestre
se zărea marea.
Maria le servi la primul fel peşte şi Sienna fu de acord să
bea un pahar din vinul cu care o îmbie soţul său.
Urmă, apoi, musacaua, care era preferata lui Alexis şi
Sienna se declară şi ea mulţumită, mâncarea fiind într-
adevăr, foarte gustoasă.
Alexis îşi mai puse un pahar cu vin şi îl umplu, încă o dată
şi pe al ei.
Sienna refuză însă desertul, o prăjitură cu foarte multă
miere, pe care Alexis o înfulecă aproape pe nerăsuflate.
Când le fu servită cafeaua, bărbatul îi propuse să o bea în
salonul principal, iar Sienna acceptă, incapabilă să se opună
tremurului care îi cuprinsese din nou tot corpul.
Alexis îi oferi un scaun, dar ea se aşeză pe un altul, care
era situat în faţa celui pe care se pregătise să-l ocupe el.
Maria le servi cafeaua, iar Alexis îi ceru Siennei să o toarne
în ceşcuţe.
— Vrei să ascultăm nişte muzică? o întrebă el şi tânăra
acceptă, bucuroasă.
— Doar că te voi lăsa pe tine să alegi, pentru că nu-mi
amintesc ce îmi plăcea şi ce nu.
Alexis nu răspunse şi se duse să pună discul.
Beethoven, îşi spuse Sienna, surprinsă că recunoaşte ce
era şi se lăsă moale în scaunul ei, simţind cum se relaxează,
dintr-o dată.
Când Alexis se întoarse pe scaun, Sienna moţăia, deja.
— De ce nu mergi în pat? A fost o zi grea, pentru tine. Eu
voi mai lucra, puţin.
Sienna nu se opuse, dar când se ridică în picioare simţi că
tensiunea nervoasă punea din nou stăpânire pe ea.
Singură în dormitor, făcu un duş, încercând să se
revigoreze. Nu dorea ca Alexis să îşi dea seama cât de
vulnerabilă era.
Maria despachetă pentru ea şi Sienna alesese din dulap o
cămaşă de noapte de mătase, cumpărată de Alexis,
întrebându-se dacă soţul ei avusese în minte imaginea
corpului ei în momentul în care se hotărâse asupra
modelului. După asta se uită în oglindă şi fu extrem de
surprinsă de cât de mult slăbise. Corpul ei se vedea cu
claritate prin mătasea subţire şi Sienna se analiză cu atenţie.
Se subţiase îngrozitor de mult, dar sânii îi erau puternici şi
plini. Siena îşi reaminti senzaţia pe care o avusese în acea zi,
când Alexis îi sărutase şi un fior de plăcere îi străbătu toată
fiinţa. O oră mai târziu, însă, stând încă trează în patul cu
aşternuturi proaspete, tensiunea începu s-o răvăşească din
nou.
Cât va mai trece până când Alexis va veni la culcare? Şi
cum va reacţiona ea, simţindu-l?
După câteva minute, uşa se deschise încet şi Alexis intră
înăuntru, în vârful picioarelor.
Nu îi spuse nimic însă şi se duse direct în baie. Pe urmă se
auzi apa curgând, iar imediat, după aceea, zgomotul unui
uscător de păr.
Peste puţin, Alexis ieși, acoperit peste mijloc cu un prosop.
Cu mişcări foarte lente, stinse lumina de la baie şi se apropie
de pat. Inima Siennei începu să bată nebuneşte.
Alexis lăsă să-i cadă prosopul şi se vârî în patul care
scârţâi uşor sub greutatea lui.
O cuprinse cu delicateţe de umeri, şoptindu-i numele şi o
trase uşor, lipind-o de el.
— Somn uşor Sienna, îl auzi spunând şi tânăra constată
surprinsă că nu intenţiona să facă dragoste cu ea.
După câteva minute, Sienna, trepidând de emoţia
contactului cu corpul lui se întoarse uşor spre el, dar
bărbatul nu făcu nicio mişcare.
— Vreau o femeie, Sienna, nu vreau să simt lângă mine
doar un corp care acceptă să fie sacrificat. Dormi, acum, e
mai bine.
Sienna îşi întoarse capul şi şi-l ascunse sub pilotă,
supunându-se, ruşinată ca o adolescentă de ardoarea din
corpul ei.
 Capitolul 6

Sienna se trezi foarte târziu a doua zi dimineaţă.

Uşa dinspre terasă era deschisă, iar pe măsuţă era aşezată
o tavă cu un ibric de porţelan şi o ceaşcă de cafea, câteva
cornuri şi o mulţime de piersici.
Când se uită la ceas, constată cu oroare că era deja trecut
de zece.
Probabil că Alexis era prins cu munca lui demult, se gândi
ea.
Cu o seară înainte îi arătase camera pe care o folosea
drept birou. Utilată cu cele mai moderne mijloace de
comunicare, această încăpere era punctul lui de legătură cu
toată lumea, astfel că nu era nevoie să se deplaseze din
insulă pentru a coordona afacerile pe care le avea.
Siena se ridică din pat şi se aşeză pe unul din scaunele de
lângă măsuţa de pe terasă.
Cafeaua era încă fierbinte, aşa că bău trei ceşti, una după
alta, mâncând cu poftă două dintre cornuri.
Era pentru prima dată, după multă vreme, când avea un
astfel de apetit. Aerul proaspăt îi făcea bine. O relaxa şi o
revigora, se gândi Sienna, privind cu plăcere în jur.
După câteva minute, se ridică şi puse pe ea o rochie, dar
văzând costumul de baie din dulap, se răzgândi.
Avea chef să înoate. Alexis îi spusese că era o adevărată
plăcere să intri în mare, acolo, o plăcere care nu se putea
compara cu nimic altceva. În plus, îi spusese că era în
siguranţă pe plaja de acolo şi după timpul petrecut în spital
avea acum nevoie să-şi fortifice puţin, musculatura.
Îşi puse așadar un tricou şi o pereche de pantaloni scurţi
peste costumul de baie, îşi luă un prosop şi se pregăti să iasă.
Terasa avea câteva scări care duceau la o cărare care o
purta direct spre plajă, astfel că îi fu foarte uşor să ajungă
acolo.
Plaja era bine întreținută, cu un nisip fin şi auriu.
Apa era atât de limpede, de caldă şi de plăcută, încât
Siennei nu-i veni să creadă că trăieşte toate acestea, când se
adânci în ea.
Înotă cu o plăcere indescriptibilă, îndepărtându-se câţiva
metri buni de margine, după care se întoarse la locul ei, pe
nisip, bucurându-se de liniştea dimineţii atât de relaxante.
Părea că toată tensiunea din corpul ei dispăruse pentru
totdeauna cu desăvârşire.
După un timp, se întoarse din nou în apă, notând mai mult
de o jumătate de oră, bucurându-se ca un copil de atingerea
calmă a mării liniştite.
Apoi, decise că era, probabil, timpul să se întoarcă, pentru
că nu anunţase pe nimeni unde se dusese şi nu vroia ca
Alexis să-şi facă griji din pricina ei. Pe de altă parte, soarele
Greciei era mult mai puternic decât cel cu care era ea
obişnuită.
Când se întoarse însă pe nisip, în timp ce se ştergea cu
prosopul, mângâiată de razele de soare, uită de intenţiile
dinainte şi se întinse din nou pe plaja caldă, închizându-şi
ochii.
— Sienna!
Tânăra se trezi brusc, neştiind în primul moment unde se
afla, după care realiză că Alexis stătea cu faţa şi pieptul chiar
deasupra obrajilor ei, zâmbind uşor.
Coborându-şi ochii în josul trupului lui, văzu că era
îmbrăcat doar cu un slip minuscul, care lăsa, cu generozitate,
să i se vadă toată splendoarea corpului său perfect alcătuit.
— Alexis, murmură ea, puţin incomodată de faptul că o
privea atât de aproape.
Degetele lui începură să-i mângâie cu delicateţe pielea:
— Eşti surprinzător de voluptuoasă pentru o femeie atât
de subţire, şopti el.
 Stătea atât de aproape, încât Sienna putu să simtă izul
parfumat al săpunului pe care-l folosise. Ochii lui, pe care
întotdeauna îi crezuse de un gri-închis, păreau acum
aproape negri.
— Sienna, îi murmură el numele, din nou şi de data asta o
făcu atât de profund, încât Sienna începu să tremure de
dorinţă, surprinsă că nu mai vroia să evadeze, departe de el.
Astfel, îşi închise ochii încet şi îşi întredeschise buzele, pe
care Alexis începu să le sărute mai întâi extrem de delicat,
după care cu o pasiune din ce în ce mai mare, cuprinzându-i
tot trupul în braţe.
— Cred că ne putem lipsi de ăsta, murmură el printre
sărutări şi îi desfăcu sutienul, dezvelindu-i sânii pe care
începu să-i mângâie şi să-i sărute cu o dexteritate uimitoare.
Un geamăt prelung, care nu era de protest ieși, dintr-o
dată, din străfundurile fiinţei Siennei, al cărei corp
răspundea, arzând de dorinţă, la fiecare atingere a lui.
Pielea atât de închisă contrasta atât de puternic şi atât de
senzual cu paloarea pielii ei, încât Sienna îşi ridică mâinile
de pe nisip, unde le ţinuse până atunci, şi îşi înfipse degetele
în părul lui negru şi fin, curbându-și tot trupul spre al lui.
— Ah, daa, murmură Alexis, fericit şi mulţumit de gestul
pe care îl aşteptase atât de mult timp. Corpul tău îşi
aminteşte de mine, Sienna, chiar dacă tu nu încă, spuse el,
continuându-și mângâierile în josul corpului ei care îl striga
cu fiecare clipă mai mult…
— Alexis.
— Atinge-mă, mângâie-mă, Sienna, șopti el.
Aceasta ezită o clipă, după care îşi aminti că acest bărbat
era soţul ei şi avea nevoie de mângâierile ei. Corpul lui îşi
amintea plăcerea simţită, cândva, împreună, ca şi al ei.
Începu, astfel, să-i colinde încet trupul, cu vârful degetelor,
fixându-și ochii în ochii lui.
— Nu aşa, Sienna, nu ca şi cum te-ai teme de mine, șopti
el. Nu voi fi brutal, nu vreau să fac nimic împotriva voinţei
tale.
Obrajii Siennei se înroșiră, ușor. Pentru el era simplu, el îşi
amintea, în timp ce ea…
— Poate ai nevoie de o mică încurajare, îngăimă el şi îşi
înteţi mângâierile, diversificându-le, prinzându-i cu grijă
sfârcurile între dinţi şi înaintând mai mult cu mâinile între
coapsele ei.
Sienna îşi înălţă uşor capul şi îi privi corpul încins.
— Alexis…
Miile de senzaţii se concentrară într-una singură, ochii i se
închiseră, iar gemetele îi răsunau pe buze unul după altul, în
timp ce Alexis îşi plimba buzele în interiorul coapselor ei.
Un val puternic de dorinţă puse stăpânire pe tot corpul ei,
dintr-o dată şi Sienna începu să-l sărute pe piept, mai întâi
stângaci şi rar, după care din ce în ce mai flămândă.
— Vezi cât de mult mă vrea corpul tău? şopti el,
mângâindu-i părul. Şi cât de flămând e al meu să-ţi simtă
mângâierile şi sărutul. Mă doreşti, Sienna.
Vocea lui sună ca şi cum ar fi fost complet flatat, de asta şi
Sienna se gândi cât de mult, suferea, probabil, că ea nu-şi
mai amintea nimic din plăcerea pe care i-o dăduse înainte.
Alexis îşi apropie din nou gura de sânii ei, sărutându-i şi
presându-i cu pasiune.
— Vrei asta, şopti el, după care îi prinse coapsele cu
ambele mâini şi o atrase cu putere spre el.
— Şi asta.
Luată prin surprindere, Sienna mai putu doar să ţipe de
plăcerea fără margini care o invadă. Corpul ei îi păru dintr-o
dată constituit din mii şi mii de terminaţii nervoase şi fiecare
în parte reacţionă cu maximă intensitate la atingerea lui.
Bariera formată din bikinii minusculi care le mai acoperea
încă trupul era un obstacol în calea bucuriei de a-l simţi pe
deplin, pe care nu-l mai putu îndura.
 — Acum ştii ce vrei, Sienna şi ştii ce vreau şi eu, murmură
Alexis.
Degetele lui traseră cu îndemânare de marginile bikinilor
ei şi Sienna nu avu forţa să-l oprească.
Corpul lui acoperindu-i trupul, îi provoca atâta durere şi
atâta plăcere, încât Sienna începu să-i mângâie înnebunită
muşchii contractaţi sub palmele ei.
— Aşa, mângâie-mă. Sienna, spuse el, de astă dată fără s-o
mai grăbească…
Întâlnirea intimă, caldă şi nestăpânită aproape că-i tăie
Siennei respiraţia.
Vocea lui chemătoare şi afectuoasă, în timp ce o stăpânea,
gura lui, sărutându-i cu pasiune gura, toate acestea o
determinară să nu mai aibă niciun fel de dubiu şi niciun fel
de teamă, răspunzând ritmului corpului lui cu aceeaşi
ardoare cu a lui.
Continuară să se sărute şi să se mângâie cu pasiune şi
după ce Alexis se îndepărtă, aşezându-se din nou lângă ea.
— Încă mă mai doreşti? întrebă el şi Sienna îi mângâie
părul negru, ale cărei şuviţe căzuseră uşor pe fruntea
bronzată.
— Da, vreau să te sărut şi să te mângâi tot timpul,
răspunse ea.
— Eu vreau să te gust toată, replică Alexis şi Sienna se
întrebă cum era posibil să fi simţit atât de multă plăcere în
braţele lui şi să nu simtă, totuşi, saţietate.
Vroia să-l mai îmbrăţişeze încă, iarăşi şi iarăşi, să ardă în
braţele lui aşa cum ardea şi el într-ale ei.
— Ah, Sienna, dacă mă mai mângâi aşa, nu mă voi mai
putea controla. Ah, făcu el din nou, sub mângâierile ei, îţi
arăt eu ţie, mică nesătulă.
O prinse apoi în braţe şi o aşeză din nou sub el, presându-i
corpul, receptiv la fiecare atingere a lui.
Sienna fu surprinsă, de astă dată cât de puţină durere
simţi când Alexis se mişcă încet dar cu dexteritate deplină,
înăuntrul ei. Ba mai mult, plăcerea pe care o simţi fu încă şi
mai puternică decât înainte şi nimic nu o mai opri să se
unduiască cu frenezie, ridicându-şi şoldurile, potrivindu-şi
ritmul după ritmul bărbatului, până când explodă din nou
într-o mare de plăcere, care se abătu asupra ei cu forţa unui
ciclon.
Cum fusese posibil, îşi spuse apoi Sienna să fi uitat aceste
senzaţii, dacă le avusese şi înainte? Cum putuse să uite
această foame de el?
Alexis se rostogoli leneş, alături de ea şi Sienna îi prinse
între buze un strop de transpiraţie de pe pieptul lui, uimită
că simţea atâta plăcere chiar şi într-o atingere atât de
neînsemnată.
Vroia să râdă şi să plângă în acelaşi timp, să poată descrie
în cuvinte ceea ce simţea, din vârful capului şi până în vârful
degetelor de la picioare, cu care se juca, în acel moment, în
nisip.
Îl cuprinse pe Alexis din nou în braţe, sărutându-i pieptul
şi mângâindu-i părul, privindu-l cu dragoste şi cu tandreţe
nelimitată.
Alexis deschise ochii şi o analiză surâzând…
— Cum se face că m-ai îmbrăţişat, acum, din nou? De ce ai
făcut-o?
— Pentru că am vrut, râse ea. E vreo problemă?
Alexis începu şi el să râdă fericit şi o trase peste el.
— Ce problemă să fie? E o plăcere de nedescris să ai o
femeie care îţi atinge corpul cu tandreţea cu care ai făcut-o
tu acum.
— A fost modul meu de a-ţi spune. Mulţumesc, răspunse
ea, îndepărtându-se brusc de el, neştiind exact dacă ceea ce-i
spusese fusese chiar ceea ce ar fi trebuit să-i spună în acele
momente.
Alexis se ridică încet şi îşi îmbrăcă slipul, fără să răspundă
nimic la cele spuse de ea.
— Dacă vei mai rămâne mult în soarele ăsta, te arzi de-a
binelea. Pielea mea rezistă, dar a ta, nu.
Sienna îl privi cu susceptibilitate, în timp ce se îmbrăcă,
fără să reacţioneze la cuvintele lui. Simţi însă şi de astă dată
o mare plăcere şi bucurie privindu-i trupul şi nu putu să nu
se întrebe cum era posibil să o încânte atât de mult simplul
fapt de a-l privi.
— Azi-noapte, începu ea, ezitând, puţin.
— Azi-noapte, repetă el ridicându-i prosopul şi forţând-o
şi pe ea să se ridice, ai crezut că voi insista să-mi iau.
„drepturile” de soţ. Erai însă prea obosită, prea împotriva
mea şi prea în gardă ca să îţi propun vreo apropiere.
— Dar de unde ai ştiut că am venit la plajă?
— Te-am văzut de la fereastra biroului meu, când ai
plecat.
— M-ai urmărit?
— Asta crezi? Am venit să mă asigur că eşti bine, pentru că
erai, deja, plecată de mult timp. Când te-am văzut întinsă
aici, am vrut să văd dacă sunt în stare să o trezesc pe
Frumoasa Adormită.
Pe urmă îi luă braţul şi i-l petrecu după mijlocul lui şi
merseră astfel până ajunseră în faţa casei, sărutându-se şi
râzând fericiţi.
— Acum trebuie să lucrez. Doctorul Theonstanis a insistat
ca tu să te odihneşti foarte mult aşa că îţi sugerez să te
întinzi, puţin, după prânz.
— Alexis, îl opri ea, cu ochii îngustaţi, din cauza soarelui,
care îi intră în ochi când îşi înălţă capul spre el. Chiar nu-ţi
pasă că eu nu îmi mai amintesc cum au stat lucrurile între
noi înainte de a fi avut accidentul? îl întrebă Sienna,
prinzând în mâini o floare dintr-o tufă de lângă casă şi
rupându-i petalele încet, până când el îi aruncă floarea din
mână.
 — Pe tine te deranjează, asta?
— Da, spuse ea, simplu. Cum am putut să uit o parte atât
de importantă din viaţa mea? Cred însă că tu şi dragostea
mea pentru tine vor fi primele lucruri de care îmi voi aduce
aminte, când îmi voi reveni.
— Aşadar simţi că mă iubeşti? Sau îţi şi aminteşti că m-ai
iubit şi înainte?
— Şi una şi alta, dar – ce ciudat, până în momentul ăsta, în
care ţi-am spus că îmi amintesc că te-am iubit şi înainte, nu
am realizat că îmi amintesc asta…
— Corpul tău a ştiut asta tot timpul, aşa cum ţi-am spus,
deja, de multe ori.
— Ah, da, sunt atât de fericită că ai venit după mine pe
plajă, răspunse ea şi adăugă şoptit: Alexis…
— Mmm?
Sienna ar fi vrut să-l întrebe dacă o iubea, dar întrebarea îi
muri pe buze. Întrebarea îi păru de-a dreptul prostească, de
vreme ce el avea atâta grijă de ea.
— Nimic, spuse ea, surâzând.
Se duseră direct în camera lor, unde Sienna se privi cu
atenţie în oglindă. Era imaginea reflectată acolo chiar
imaginea ei? Femeia aceasta plină de dorinţe senzuale era cu
adevărat ea? Privirile îi coborâră de-a lungul corpului ei încă
aprins după îmbrăţişările fierbinţi avute cu Alexis.
— Siena…
— Iartă-mă, ai spus ceva?
— Te întrebasem dacă vrei să faci un duş. Eşti plină de
nisip şi de sare. Mă gândeam că am putea face duş împreună,
dar, poate. Altă dată. Doctorul Theonstanis mi-a spus că nu
trebuie să te oboseşti prea mult. Te-ai gândit că e posibil să
porţi, deja, copilul meu?
— Crezi că.?
— Nu ştiu, dar poate fi posibil, spuse el mângâindu-i cu
afecţiune pântecul.
 Ce secrete se ascundeau, oare, în spatele barierei
memoriei ei? Frisoane reci îi trecură deodată, pe şira
spinării, dar Sienna îşi spuse să nu le dea atenţie şi să
asculte, în schimb, doar ceea ce-i spunea Alexis.
— Corpul meu te-a simţit foarte receptivă astăzi, pe plajă,
Sienna. Atât de receptivă, încât încă te mai doresc foarte
mult.
Pot să-i spun Mariei că nu coborâm pentru prânz? întrebă
el şi râse plin de satisfacţie când întâlni privirile ei surprinse.
Da, a fost un gând cam năstruşnic, adăugă el, pentru că am
foarte mult de lucru şi – în fond – putem amâna pentru la
noapte, dacă nu vei tremura iar de frică văzându-mă că mă
apropii de tine. Ai încă repulsie faţă de atingerile mele?
Lacrimi neaşteptate răsăriră brusc în ochii ei.
— Nu ştiu, Alexis… Nu ştiu cum au stat lucrurile între noi
înainte… Oh, Alexis, aş vrea atât de mult să-mi amintesc.
Cum ne-am întâlnit? Cum ne-am îndrăgostit? Eu sunt o
persoană obişnuită, tu eşti atât de bogat.
Vocea ei începu să tremure.
— Ne-am întâlnit într-un birou şi am ştiut din primul
moment că te voi avea.
— Şi eu, bineînţeles, m-am îndrăgostit de tine la prima
vedere.
— Aşa mi-ai spus.
Ah, trebuia să-i revină memoria, îşi spuse Sienna. Erau
atât de multe lucruri pe care vroia să le ştie despre ei doi.
Trebuia să aibă răbdare.
În mod sigur îşi va aminti.
Trebuia, asta.

Capitolul 7

După prânz Sienna dormi foarte adânc şi se trezi târziu,

spre sfârşitul după-amiezii, în timp ce Alexis lucrase tot
timpul, până atunci.
Apoi, se duseră din nou pe plajă, înotaseră împreună, dar
nu mai făcuseră dragoste.
Când se întoarseră, se plimbară puţin prin grădină şi
Alexis o ţinu strâns de mână, după care o îmbrăţişă cu
căldură.
Buzele ei îi sărutară pieptul lăsat liber de cămaşa deschisă,
iar trupul lui reacţionă imediat.
— Cristoase, vrei să fac dragoste cu tine, aici? o întrebă el
cu ochii măriţi de dorinţă. Aici, în grădină, ca un adolescent
înfierbântat, la prima întâlnire cu cea dintâi femeie din viaţa
lui?
Foamea de ea, atât de pronunţată şi de evidentă o
surprinse puţin pe Sienna care fu din nou bântuită de
umbrele care o stăpâneau aproape de fiecare dată când îl
atingea, având sentimentul că făcea ceva ce nu trebuia.
Alexis o cuprinse în braţe şi Sienna simţi cu claritate
mesajul dorinţei lui urgente de a o avea. Îi dădu la o parte
rochia şi îi sărută, pătimaş, umerii şi gâtul.
— Ah, de ce naiba ţi-ai pus sutien? exclamă el, încercând s-
o dezvelească şi mai mult. Sânii tăi sunt perfecţi, nu ai nevoie
de aşa ceva, adăugă el, sărutând-o între sâni cu delicateţe.
Ah, cât te doresc, spuse el şoptit, după care îşi continuară
drumul şi se întoarseră în intimitatea camerei lor.
Sienna îl dorea şi ea, cu nerăbdare, cu ardoare şi cu
sentimentul că aşa va fi la nesfârşit.
Îşi scoaseră unul altuia hainele, impacientaţi de barierele
dintre ei.
Totul se petrecu extrem de repede, fără jocurile erotice
subtile din miezul zilei. De astă dată răspunse fără niciun fel
de rezerve, corpul ei se bucură din plin de plăcerea enormă
pe care o simţea atingându-l.
Abandonul ei total în faţa mângâierilor lui era un alt fapt
care o surprindea întru totul.
 Plăcerea imensă pe care o simţea la fiecare unire cu el nu
se putea compara cu nimic din ceea ce trăise în viaţa ei până
atunci.
Amândoi fură cuprinşi de nerăbdarea de a se simţi cât mai
repede cu putinţă, iar pe urmă, căzuseră într-un somn adânc,
epuizaţi de intensitatea simţirii..
Când se trezi, a doua zi dimineaţă, Alexis era încă adormit.
Sienna îl cuprinse uşor în braţe şi îi mângâie pieptul
sărutându-l cu dulceaţă. Bărbatul se trezi şi murmură ceva
neinteligibil, după care începu să-i mângâie sânii.
Alexis se trezi de-a binelea sub mângâierile ei şi continuă
să-i atingă sânii cu blândeţe.
În ciuda plăcerii resimţite şi de astă dată, Sienna se retrase
puţin, privindu-l în ochi.
— Alexis…
Bărbatul surâse, mângâind-o din ce în ce mai pătimaş.
— Alexis… Noi… Tu ai fost primul meu iubit?
— Da, primul şi ultimul, spuse acesta, trecând deasupra ei.
Ai fost neatinsă. Aceasta e problema ta.
— E foarte frustrant pentru mine că sunt atât de atrasă de
tine, dar nu îmi pot aduce aminte nimic din ceea ce a fost
înainte.
— Doar mintea ta a uitat. Trupul tău mă recunoaşte.
— Dar cred că tu ai cunoscut multe femei înainte.
— Da, chiar prea multe, recunoscu el cu ironie. Ce vrei de
fapt să mă întrebi, Sienna? Dacă te-am găsit pe tine mult mai
atrăgătoare decât le-am găsit pe ele? Eşti soţia mea şi asta
cred că ţi-a dat răspunsul. Mergi să înoţi cu mine în
dimineaţa asta? Dacă da, cred că nu mai e nevoie să-ţi pui
costumul de baie, surâse el. Vreau să-ţi simt tot trupul, în
timp ce suntem în apă, să-ţi văd ochii închizându-se de
plăcere în timp ce te posed, aşa.
Alexis începu s-o mângâie uşor, arcuind-o apoi spre el.
După asta, însă, corpul lui se tensionă şi Alexis îşi ridică
fruntea, ascultând.
Sienna ascultă şi ea…
— Un elicopter, spuse el. Mă îmbrac şi mă duc să văd cine
e. Tu poţi să rămâi aici.
Alexis se ridică din pat, înainte ca ea să fi apucat să mai
protesteze şi se duse direct în baie.
În drum spre baie se întoarse încă o dată spre ea,
surâzându-i şi Sienna observă urmele pe care i le lăsase pe
tot corpul în timpul pasiunii lor. O incita să facă lucruri pe
care nu s-ar fi gândit niciodată că e în stare să le facă.
După un timp se auzi apa curgând şi peste câteva minute
Alexis se întoarse în încăpere, îmbrăcându-se cu rapiditate
într-o pereche de blugi şi o cămaşă albă, lejeră, de bumbac.
— Nu voi lipsi mult. Probabil a venit cineva să-mi aducă
nişte documente.
După plecarea lui, Sienna se întinse cu moliciune în pat,
privind în tavan, relaxându-se, dar, imediat, se ridică şi se
duse să facă şi ea un dus.
În baie se mai simţea încă parfumul săpunului pe care-l
folosise el şi Sienna închise ochii, închipuindu-și că sunt
acolo, împreună.
Un fior de plăcere îi traversă din nou toată fiinţa şi
sfârcurile sânilor i se întăriră de dorinţă.
Lăsă să îi curgă cu generozitate apa pe tot corpul, mai
mult mângâindu-se, decât spălându-se cu săpunul fin şi
parfumat.
Ieși apoi şi îşi puse pe ea o pereche de blugi roz-pal şi un
tricou foarte scurt.
Pielea îi era înroșită de soare şi părul ei blond îi curgea
delicat peste umerii înroşiţi.
Se machie cu discreţie, aplicându-şi un ruj roz peste
buzele inflamate, care permiteau oricui să îşi dea seama că
fusese sărutată cu pasiune.
Sienna îşi duse degetele la gură şi se atinse cu delicateţe,
dar, vocea enervată a lui Alexis o trezi din reverie:
— Ți-am spus să nu vii aici, striga el la cineva, în salon.
— Dar cum să nu vin, când am auzit ce ai fost în stare să
faci… Alexis… Nu-mi vine să cred, Dumnezeule.
Sienna simţi o durere în piept ca şi cum ar fi fost
străpunsă de un cuţit şi întredeschise, încet, uşa.
Cine era persoana cu care vorbea Alexis?
Bineînţeles, nu era cineva care îi adusese nişte documente,
după modul în care îi vorbea, acum.
Era o altă femeie. O femeie care fusese în viaţa lui şi care
nu vroia să renunţe la el, chiar dacă s-a căsătorit.
Sienna se apropie de uşa salonului, care era uşor
întredeschisă. Trebuia să-şi vadă rivala.
Probabil atinsese, totuşi, uşa pentru că aceasta se
deschisese larg şi Alexis se întoarse spre ea.
O femeie. Dar. Acest păr atât de negru şi această faţă atât
de palidă. Dumnezeule ce proastă fusese să-şi închipuie că.
— Bună, Sofia, murmură Sienna.
Cei doi fraţi se uitară cu uimire unul la celălalt.
— Da, amuzant, nu-i aşa, credeam că-mi voi descoperi
soţul cu o amantă şi când colo am dat de tine, surâse ea.
— Sienna! spuse Alexis cu o voce răguşită şi profundă şi
tânăra se uită la el cu afecţiune, deşi înăuntrul ei se trezise o
adâncă durere şi un sentiment intens al umilinţei la care o
supusese cândva.
Privindu-l îi spuse în gând, cu toată fiinţa ei: „Te iubesc…
Te iubesc…”
— Îţi aminteşti? întrebă el, rar.
— Totul.
Era vocea ei cu care îi răspunsese? Atât de calmă?
— Ce interesant a fost probabil, pentru tine să mă ai aici,
ignorând tot ceea ce fusese rău între noi iar eu incapabilă să
îmi aduc aminte ce anume fusese atât de rău.
Faţa ei se schimonosi de durere
 — Tu ştiai, continuă ea, dar asta nu te-a oprit.
— Sienna, lasă-mă să-ţi explic.
— Ce să-mi explici? Nu mai e nimic de explicat. tiu, deja,
totul.
— Am greşit, spuse Alexis încet. Trebuie pentru asta să fiu
condamnat pentru tot restul vieţii mele?
— Ai greşit? scrâşni Sienna, întrebându-se dacă el putea
înţelege, cu adevărat, ceea ce a făcut.
Îi distrusese toate visele, făcând-o să simtă că nu fusese
decât o adolescentă fără minte, sedusă de un bărbat
experimentat. Dar ea fusese mult mai mult decât atât. Ea îl
iubise. Îl iubise din prima clipă în care-l văzuse. După ce nu-
şi mai putuse aminti de el, corpul ei recunoscuse această
iubire, deşi era un bărbat despre care acum nu mai ştia
nimic.
Putuse, încă din prima zi, să o ia şi să o ducă oriunde, atât
de atrasă fusese de el. Iar el nu făcuse decât să-i arate că nu
era bărbatul care crezuse ea că e. Pe urmă, se folosise de
amnezia ei, aşa cum se folosise de sentimentele ei pure
dinainte. Ea îl iubise mereu, dar el doar se folosise de ea, tot
timpul…
Sienna se întoarse brusc pe călcâie şi o luă la fugă pe hol,
dar simţi imediat, degetele lui Alexis înfipte ca nişte gheare
în umărul ei.
Maria veni repede să vadă ce se întâmplase, Sofia o privea
cu durere nespusă, în timp ce obrajii Siennei se umplură de
lacrimi fierbinţi.
Sienna se luptă apoi să scape din strânsoarea bărbatului
pe care nu-l mai putea suporta şi el o plesni cu putere peste
faţa îndurerată.
Căzută la pământ, Sienna îşi imploră, în gând, moartea.
Alexis o luă nervos, în braţe şi o duse în camera lor,
ultimul loc din lume în care ea ar fi vrut să meargă.
Sienna începu să se zbată şi să strige că nu vroia să se
întoarcă acolo, dar el o ignoră, aruncând-o pe pat, după care
o forţă să bea două tablete.
Privirea lui rece şi batjocoritoare îi aminti de faţa pe care
o avusese în noaptea petrecută împreună la cabana dinafara
Londrei.
Încercă să se ridice, dar pilulele începură să-şi facă efectul
şi căzu cu capul pe pernă, plângând ca un copil care s-a
pierdut de părinţi.
Alexis o acoperi cu o cuvertură de bumbac şi se îndreptă
spre uşă.
Când îşi întoarse privirile spre ea, înainte de a ieşi, Sienna
îşi închisese deja ochii înlăcrimaţi, pradă somnului ce punea
încet-încet stăpânire pe ea.
Când se trezi, Alexis era aşezat pe marginea patului, cu
mâinile la piept, privind-o fără nicio expresie.
Sienna îşi întoarse capul, pentru a nu o vedea, din nou,
plângând.
Ochii îi căzură pe ceasul de pe noptiera aşezată lângă pat.
Nouă?
Dar fusese abia cu puţin trecut de prânz când îi dăduse
Alexis pastilele. Şi nu simţea că ar fi dormit mai mult de o
oră.
— Unde e Sofia?
Cum se făcea că întrebase asta când erau atât de multe
alte probleme în viaţa ei?
— A plecat. Am trimis-o la Atena.
— În cât timp va putea sosi un alt elicopter aici? Vreau să
plec cât mai repede cu putinţă, spuse ea, cu o voce sfârşită.
— Nu vei pleca niciunde. Ce anume îţi poţi aminti?
— Totul. Cum ne-am întâlnit cum ai făcut dragoste cu
mine pentru că ai crezut că Rob a violat-o pe Sofia. Cum ai
putut să-mi faci asta, Alexis? Cum ai putut să mă aduci aici,
ştiind tot ceea ce s-a întâmplat? Cum ai putut să te
căsătoreşti cu mine? Suntem căsătoriţi? întrebă ea, venindu-i
brusc o idee. Nu e doar un alt joc pe care l-ai inventat?
— Încetează în acest moment. Ai devenit isterică, Sienna.
Crede-mă nimeni nu regretă mai mult decât mine ceea ce am
făcut… Din cauza mea era cât pe-aici să-ţi pierzi viaţa.
Suntem căsătoriţi. Ai spus chiar tu că îţi aminteşti
ceremonia. A avut loc la spital. A fost destul de uşor să
organizez totul acolo, devreme ce ei cunoşteau
circumstanţele.
— Ce le-ai spus? întrebă Sienna nervoasă. Era mult mai
nervoasă decât chiar în clipa în care el îi spusese, atunci, în
cabană că nu o iubeşte dar a vrut să-şi ia revanşa.
Îi distrusese o dată viaţa, dar nu-i ajunsese şi s-a gândit să
repete experienţa căsătorindu-se cu ea, îşi spuse în culmea
disperării, Sienna.
— I-am spus doctorului că am fost logodiţi şi că e posibil
ca tu să porţi copilul meu şi că amândoi am dorit această
căsătorie. Ai fost în comă câteva zile şi doctorii au crezut că
vei avea nevoie de o operaţie. Cum fratele tău era plecat, eu,
în calitate de soţ îmi puteam da consimţământul pentru
această operaţie.
— Dar de ce… căsătorie?
— Eu sunt grec. Familia mea are un cod de onoare de la
care eu nu puteam abdica. Eu te-am dezonorat, din cauza
mea ai avut accidentul. Doar reparând aceste lucruri îmi
puteam salva numele. Dacă eşti sinceră cu tine însăţi vei
recunoaşte că a fost ceea ce ţi-ai dorit şi tu.
— Nu! strigă ea cu o violenţă pe care nu şi-o cunoscuse,
până atunci. Eu am vrut să mă căsătoresc cu bărbatul pe care
l-am iubit şi care am crezut că mă iubeşte. Dar bărbatul acela
pur şi simplu nu există! Nu-i de mirare că vizitele tale mă
deranjau atât de mult când eram în spital. Tu ai ştiut asta. Şi
ai ştiut că nu aş fi plecat din Atena dacă aş fi ştiut atunci
adevărul. M-ai minţit, Alexis. M-ai făcut să cred că relaţia
noastră a fost absolut normală.
 — Suntem căsătoriţi acum, Sienna, faptele sunt consumate
şi căsătoria noastră va continua.
Sienna deveni foarte roşie la fată, apoi, dintr-o dată, se albi
de furie:
— Mă forţezi? Ştii că am avut o relaţie de soţ şi soţie până
acum doar pentru că am crezut că mi-ai spus adevărul. Am
crezut că nu am avut niciodată, niciun conflict. Cred că
puteam să te iert pentru tot… restul răului pe care mi l-ai
făcut dar nu te voi putea ierta niciodată pentru…
— Pentru că am făcut dragoste, fiind căsătoriţi? întrebă el
pe un ton mucalit. Am fi făcut dragoste oricum, Sienna şi
vom continua să mai facem. Am ştiut încă din prima noastră
noapte împreună că din punct de vedere sexual suntem
extrem de compatibili. Adu-ţi aminte că după ce am făcut
dragoste prima oară mi-ai spus. Data viitoare.
— Da, răspunse ea, cu răceală. Şi tu mi-ai spus atunci că nu
va mai fi niciodată, pentru noi, data viitoare. Iar eu m-am
gândit atunci că după aceste cuvinte nu voi mai găsi, oricum,
plăcerea în braţele tale.
— Da, am greşit. Amândoi am greşit, după cum se poate
observa. Nu poţi nega faptul că îmi răspunzi întotdeauna în
pat, cu toată fiinţa ta, replică el, ridicându-i bărbia şi forţând-
o să-l privească în ochi.
— Am trăit o minciună! spuse Sienna nervoasă. Dar acum
s-a sfârşit. Nu mai pot trăi de-acum încolo ca soţie a ta,
Alexis, trebuie să înţelegi asta.
— Nu, nu înţeleg. Care e diferenţa între ceea ce a fost
atunci şi ceea ce e acum? Corpul tău va reacţiona altfel când
vom face dragoste, pentru că acum ştii adevărul?
— Diferenţa e… că acum ştim că între noi nu e dragoste. În
faptul că tu te-ai căsătorit cu mine pentru a împlini. O
datorie.
— Şi asta te face să negi atracţia care există între noi?
— Eu am trăit această plăcere doar pentru că am crezut că
ne-am iubit întotdeauna.
— Modul în care faci dragoste cu mine, Sienna, îmi spune
că nu-ţi sunt indiferent. Mai mult, cândva mi-ai spus că mă
iubeşti. Acum îmi spui că mă urăşti. Asta înseamnă că nu-ţi
sunt indiferent, repetă el.
— L-am iubit pe bărbatul care am crezut că eşti, gemu
Sienna. Şi îl urăsc pe bărbatul care ştiu că eşti. Această
căsătorie trebuie să se sfârşească. Nu pot să mai trăiesc
alături de tine, acum că ştiu adevărul.
— Suntem căsătoriţi şi vom rămâne căsătoriţi. În familia
mea nu a existat niciun divorţ, niciodată. Nu voi fi eu primul
care divorţează.
Sienna ştiu că nu mai avea niciun rost să insiste, în acest
sens, după cele ce-i spusese. Aici, pe insulă era prizoniera lui.
— Bine, dacă vrei aşa, dar nu vom mai trăi niciodată ca soţ
şi soţie.
Alexis o privi cu ochi atât de întunecaţi, încât Sienna se
vârî, instinctiv, aproape toată sub cuvertură.
— Atunci nu-mi rămâne decât să mă rog să îmi porţi deja
fiul, în pântece. Altfel.
— Altfel ce vei face? Mă vei viola, aşa cum l-ai acuzat pe
fratele meu că ţi-a violat sora? Dumnezeule! Doar asta mai
lipseşte, într-adevăr, pentru ca circul să fie total. Te rog să
pleci, acum, Alexis, vreau să rămân singură.
Bărbatul se ridică încet şi se îndreptă spre uşă:
— Mă întreb ce s-ar fi întâmplat, continuă Sienna, dacă
Sofia te-ar fi ascultat şi nu ar fi venit aici. Poate nu mi-aş fi
revenit niciodată şi am fi trăit toată viaţa în această
minciună.
— Nu ţi-am spus pentru că doctorul Theonstanis mi-a
repetat de nenumărate ori faptul că va fi mult mai bine dacă
te voi lăsa să-ţi aminteşti totul în mod natural. Te comporţi
ca un copil răsfăţat, Sienna, nu ca o femeie. Mi-ai spus
cândva că mă iubeşti dar vai de dragostea care nu e în stare
să ierte nicio greşeală. Mi-a plăcut că nu ai vorbit cu fratele
tău despre ceea ce s-a întâmplat între noi şi m-am gândit că
aş fi fericit dacă fiul meu ar avea o astfel de mamă, dar în
dimineaţa aceasta nu am găsit nimic la tine din acea femeie
pe care am considerat-o capabilă să fie mama copilului meu.
De ce nu vrei să fii onestă cu tine însăţi şi să recunoşti că
putem clădi o viaţă împreună, cu ceea ce avem, deja?
— Ce avem? Sex?
Faţa lui deveni atât de tensionată încât Sienna regretă
imediat cele spuse:
— Cât de uşor dai cu piciorul în relaţia noastră… Va veni
însă o vreme în care corpul tău va ţipa după mine.
— Niciodată!
— Voi aştepta să gândeşti ca un om matur, Sienna, până
atunci, însă, te voi lăsa singură.
— Sper că pot să-i scriu lui Rob. Când se va întoarce acasă
se va întreba desigur, ce e cu mine.
— Bineînţeles că-i vei putea scrie fratelui tău. Va putea să
vină şi să ne viziteze aici, când va dori el. Dar ascultă, Sienna,
nu îţi permit să divulgi nimănui secrete cu privire la
căsătoria noastră. Ai înţeles?
Sienna ar fi vrut să-l întrebe ce anume i se va întâmpla
dacă o va face, dar în acel moment îşi aminti faţa lui Rob
vorbind despre modul în care îl va pedepsi pe cel care îi va
face ei vreun rău. Îi spusese foarte clar că şi el ar fi în stare să
ucidă acea persoană. Dacă Rob se gândise la asta, atunci
Alexis, care era bogat şi puternic l-ar putea distruge pe
fratele ei fără nicio problemă.
— Cel puţin mă pot consola cu faptul că m-am măritat cu
un om bogat, mai adăugă ea, în timp ce Alexis deschise uşa.
Vroia să-l rănească. Vroia să-i găsească punctul vulnerabil,
călcâiul lui Ahile… Vroia să-l facă să sufere aşa cum suferise
şi suferea ea.
— Nu ţine asta cu mine, Sienna. Ai uitat că ştiu despre tine
mult mai multe decât știi chiar tu însăţi. Bogăţia nu
înseamnă mare lucru pentru tine.
Alexis închise uşa după el şi Sienna rămase singură, cu
torentul de gânduri care o învăluise.
Refăcu în minte, cu lux de amănunte, momentul în care
deschisese uşa sufrageriei şi o văzuse pe Sofia. Cu asta
începuse toată durerea ei de acum. Cu asta trecutul cu
umbrele lui veni să o chinuiască din nou, aducându-i oceane
de lacrimi în ochi şi o durere nespus de mare în suflet.
Cândva, căsătoria cu Alexis fusese tot ceea ce-şi dorise, în
lumea asta, dar, acum, această căsătorie o îndurera.
Imagini ale amorului lor îi veneau în minte cu şi mai multă
pregnanţă decât până atunci… Modul în care îl sărutase şi îl
îmbrăţişase, modul în care răspunse atingerilor lui. Toate
gândurile şi sentimentele ei, cele mai intime.
Crezuse că e dragoste între ei, în tot acest timp şi îi dăduse
corpul ei în ideea securităţii pe care i-o oferea această
dragoste şi el n-a făcut decât s-o păcălească.
De-asta nu putea să-l ierte. Profitase de sentimentele ei
pentru a doua oară. Ar fi putut s-o oprească, ştiind adevărul
despre ei. Ar fi putut să-i spună că era o căsătorie silită de
împrejurări şi să nu îi ceară să facă nimic, care îi putea
implica într-o relaţie intimă. Dar n-a făcut-o.
Cât mai râsese de ea în sinea lui probabil, ştiind că dacă şi-
ar fi amintit trecutul nimic din tot ce era între ei nu s-ar fi
întâmplat. Îl amuzase desigur, toată adoraţia ei până peste
poate.
Dumnezeule mare! De ce i se întâmplaseră ei, toate
acestea?
Cum mai putea să continue să trăiască alături de el când a
făcut-o să cadă într-o astfel de umilinţă?
Va trebui să găsească o cale de scăpare. Va trebui să-l facă
pe Alexis să înţeleagă că nu va mai intra niciodată în patul
lui.
 Niciodată!
Niciodată, niciodată, niciodată n-o va mai auzi spunându-i
că-l doreşte.
Nu va mai trăi niciodată o astfel de umilinţă. Îi va arăta că
putea fi invincibilă.
Mai bine va muri decât să mai facă dragoste cu el.
În următoarele zile se comportară ca doi străini. Politicoşi,
dar reci.
Vila avea o mulţime de camere şi Sienna se mutase într-
una din ele, spre uimirea Mariei, care o privi cu dezaprobare.
Alexis privise cu ironie această situaţie. În mod sigur se
aştepta ca nevoia ei fizică de el să o aducă din nou, în patul
lui. Greşea amarnic, îşi spuse Sienna dacă se gândea că aşa
ceva ar mai fi cu putinţă.
Îşi petrecu timpul vizitând insula, pe jos, înotând şi stând
la soare pe mica plajă în care o întâlnise Alexis şi profitase cu
atâta cruzime de amnezia ei.
În plus, se interesă mai mult de domeniu, cercetând cu lux
de amănunte proprietatea.
În orele în care ea îşi vedea de aceste explorări, Alexis
lucra.
Ori de câte ori se întâmpla să treacă pe lângă biroul lui,
auzea computerul, dar nu intra niciodată.
Un fiu… Asta era ceea ce Alexis dorise de la ea, dar Sienna
ştia deja, cu siguranţă, că nu va fi niciun fiu.
Ce s-ar fi întâmplat dacă ea ar fi fost acum însărcinată şi ar
fi aflat adevărul?
Stomacul i se strânse cu putere la acest gând.
Ar fi făcut copilul şi Alexis i l-ar fi luat?
Dar dacă acum o va forţa să facă dragoste cu el pentru a-i
dărui acest fiu?
Va fi mulţumit să aibă în patul lui, în locul unei femei un
lemn? Pentru că era sigură că nu va mai putea să-l
îmbrăţişeze cu afecţiunea dinainte.
 Nu îi va mai dărui niciodată dragostea pe care i-o dăduse…
Ochii i se umplură de lacrimi.
Suferea acum, pentru amândoi.

Capitolul 8

— Trebuie să plec la Atena, o anunţă Alexis. Elicopterul va

fi aici într-o jumătate de oră. i-ar plăcea să vii cu mine?
— Vrei să spui că nu te temi că as dispărea, acolo? întrebă
Sienna surâzând din colţul gurii şi așezându-și ceaşca de
cafea pe masă. Ce drăguţ din partea ta…
— Ce-ai putea face acolo? Nu ai bani, nu ai paşaport şi,
probabil, eşti prea mândră pentru a apela la fratele tău să te
ajute, în această situaţie.
Cât de bine o cunoştea! Într-adevăr, îi scrisese lui Rob, dar
nu îi spusese nimic despre suferinţa ei. Pur şi simplu îl
anunţase doar, că se căsătorise. Îi scrisese că îl văzuse pe
Alexis pentru prima dată în seara aceea la Savoy şi spera ca
Gill să nu îi spună adevărul. Încercase ca tonul scrisorii ei să
fie cât mai amuzant şi fericit, ca al unei adevărate tinere
proaspăt căsătorită, care e îndrăgostită de soţul ei.
Nu-i va vorbi lui Alexis despre asta. În mod sigur s-ar fi
folosit de această situaţie.
— Vrei să vii cu mine, Sienna, sau nu? întrebă el, cu
nervozitate.
— Nu, răspunse ea, cu un zâmbet rece. Dacă voi veni cu
tine, voi fi nevoită să-mi petrec timpul în compania ta. Dacă
nu voi veni, în schimb, mă voi putea bucura de orele în care
nu te voi avea prin preajmă. De fapt, sunt surprinsă că m-ai
întrebat.
— Ai putea să gândeşti şi să te comporţi puţin mai matur,
Sienna, răspunse el. Suntem căsătoriţi şi e cazul să te
obişnuieşti cu acest fapt, pentru că nimic nu mă va face să
rup această căsătorie.
 — Suntem căsătoriţi pentru că tu ai ales să te căsătoreşti
cu mine. Eu nu am avut şansa să aleg.
— Nu, dar nu trebuie ca, acum, căsătoria noastră să sufere
din această pricină. Totul ni se trage de la faptul că am făcut
dragoste împreună şi ţi-a plăcut, nu-i aşa, Sienna?
Tânăra se albi imediat de furie şi îşi trase scaunul mai
înapoi, după care se ridică, plecând de la masă.
Alexis se ridică şi el, cât ai clipi şi o prinse cu putere de
încheietura mâinii, silind-o să îşi reia locul la masă.
Nu scosese niciun cuvânt, dar dorise să-i arate că are
putere deplină asupra ei.
Privind-o insinuant în ochi, îşi lipi un picior, de coapsa ei.
Apropierea corpului lui îi acceleră sângele prin vene şi
Sienna se simţi, brusc, ca şi cum ar fi luat un drog. Dorinţa îi
furnică tot corpul, dar se retrase cu putere, refuzând
intimitatea cu trupul lui.
— Ce vrei să faci? întrebă ea cu vocea răguşită de
nervozitate. Să mă forţezi să te accept?!…
— Să te forţez? îşi ridică el sprâncenele, slăbind
strânsoarea cu care îi prinsese braţul. Ah, Sienna, nu voi
cădea în această plasă, crede-mă. Asta e ceea ce aştepţi. Să te
forţez. Vrei să mă provoci să fac asta, pentru a-ţi da motive
să vorbeşti despre presupusa mea opresiune asupra ta. Dacă
ai chef de acest joc, foarte bine, răspunse el, dar nu conta pe
mine. Nu mă voi implica în toate astea, şopti el şi îi cuprinse
gura cu buzele întredeschise, sărutând-o uşor, încet şi cu
dulceaţă. Apoi, începu să-i exploreze cerul gurii, senzual şi
incitant, după care se retrase la fel de uşor şi de încet. Asta,
ca să-ţi aminteşti de mine în patul tău, şi să nu te simţi
singură.
— Nu mă simt singură în patul meu, Alexis, chiar dacă nu-l
mai împart cu tine. Nu sufăr deloc că nu mai facem dragoste.
— Nici eu nu voi mai suferi, o anunţă el şi se îndepărtă.
În acel moment, Sienna fu convinsă că unul dintre
motivele pentru care pleca Alexis la Atena în acea zi era o
femeie.
Sienna închise ochii, închipuindu-şi-l mângâind-o cu
dexteritatea cu care o mângâiase pe ea, gemând tensionat.
Îl ura, simţea că-l ura acum, aşa cum nu-l mai urâse
niciodată, cu fiecare fibră a corpului ei.
Când deschise din nou ochii, Alexis nu se mai vedea,
nicăieri.
Alergă în camera ei şi îşi aranjă repede machiajul, după
care trecu în revistă, la repezeală, hainele din dulap. Puse pe
ea o rochie, dar, în aceeaşi clipă, se auzi elicopterul aterizând
şi, după câteva momente, decolând…
Coborî cu un sentiment ciudat de frustrare şi o anunţă pe
Maria, pe care o găsi în bucătărie, că face o scurtă plimbare.
Femeia o privi dezaprobator. Îi părea curios, desigur, că
ieşea din casă, după ce Alexis tocmai plecase.
Poate ar fi trebuit într-adevăr, să fi mers cu el, se gândi
Sienna. Sau, poate o invitase, doar aşa, pentru a fi sigur că ea
nu vroia să meargă. Se aşteptase la refuzul ei.
Lucrurile nu mai puteau continua astfel, reflectă Sienna.
Nu faptul că se căsătoriseră fără ca ea să-şi dea seama de
asta, de vreme ce fusese atât de bolnavă, cât faptul că făcuse
dragoste cu ea, o înfuria cel mai mult, îi şopti o voce
interioară.
Trecuseră trei zile de când plecase Alexis, iar Sienna fu
nevoită să recunoască faţă de ea însăşi că îi era dor de el. Îi
lipseau chiar conversaţiile lor în contradictoriu, care luaseră
locul îmbrăţişărilor pasionale. Îi lipsea când lua masa de una
singură, îi lipseau privirile lui, chiar acide.
Îi lipsea şi îl iubea, fu concluzia ei foarte clară, după aceste
zile fără el. Cum putuse să creadă că după ce îl iubise atât de
mult îl putea scoate din sufletul ei atât de uşor?
El însă nu o iubea. Ce avea de făcut în aceste condiţii? Dacă
va pleca, Alexis o putea găsi foarte uşor şi se putea răzbuna.
 Totuşi, ea nu mai putea trăi alături de el în aceste condiţii:
fiind soţia lui, dar nu şi dragostea lui.
Sienna se frământă, astfel tot timpul de la plecare lui
Alexis, iar în cea de-a treia seară nici nu mai putu să
mănânce.
— Nu e bine, îi spuse Maria. Kyrios ar fi foarte nemulţumit
dacă ar vedea că nici măcar nu v-aţi atins de mâncare.
— Nu mi-e deloc foame, Maria, spuse Sienna, încercând un
zâmbet conciliant.
— E timpul să faceţi un copil, atunci aţi avea şi poftă de
mâncare. Kyrios vrea un fiu. Orice soţ vrea să aibă un fiu.
Da, se gândi Sienna. Alexis vroia un fiu şi, probabil, acesta
era călcâiul lui Ahile al lui.
Se ridică de la masă şi o porni spre grădină.
Straturile de flori, care o încântaseră întotdeauna, o
relaxară şi de astă dată. Totuşi, în minte îi veni seara în care
fusese prima dată aici, cu Alexis.
Pe urmă, o luă pe cărarea spre plajă, dar vântul rece de
seară o făcu să se răzgândească, pentru că era îmbrăcată
doar într-o fustă subţire şi un tricou scurt.
Se întoarse deci, deşi cam fără chef, deoarece era încă
destul de devreme şi nu prea avea ce să facă în casă. Să
asculte muzică sau să citească nu avea deloc chef, acum că
Alexis era plecat.
Când se apropie de intrarea în casă, văzu o umbră
prelingându-se pe pereţi, astfel că se opri şi privi cu atenţie
în jur.
La lumina difuză care venea din camera aflată la parterul
casei, Sienna îl văzu pe Alexis.
Era îmbrăcat într-o pereche de blugi albi şi cu o cămaşă de
bumbac descheiată la piept.
Inima Siennei începu să bată, imediat, cu putere.
— Alexis, spuse ea, cu respiraţia tăiată, neputând să-şi
ascundă emoţia şi surpriza de a-l vedea atunci, acolo. Când ai
sosit?…
N-am auzit elicopterul.
— Am venit cu iahtul, l-am ancorat în port. Dar ce e cu
tine? Pari tensionată.
— N-am nimic, doar că sunt obosită şi mi-e puţin frig.
— Obosită? întrebă el, sarcastic. E abia ora nouă. Şi dacă
ţi-e frig, de ce te-ai dus pe plajă?
Ce făcuse? O urmărise?
— Marea e de-a dreptul hipnotică în seara asta, replică ea,
surâzând. Cred însă că acum voi intra în casă, e deja răcoare.
— Ce primire călduroasă, spuse el ironic, blocându-i
drumul.
Sienna ameţi, simţindu-l atât de aproape.
Cum putuse să creadă că acest trup îi va putea fi, vreodată,
indiferent?
Alexis îi luă mâna, mângâindu-i cu blândeţe, degetele.
— Stai aici, spuse el, apropiind-o de un scaun pliant,
deschis lângă peretele casei. Probabil stătuse el acolo,
înainte, așteptând-o, se gândi ea, în momentul în care Alexis
îi puse o pătură de lână pe genunchi, pe care o luă de pe
spătarul scaunului. Acum va fi foarte bine afară, continuă el,
ţinând-o de mâini.
— Sunt chiar atât de înfricoşător? întrebă el. Văd că
preferi să-ţi rupi încheietura mâinii, decât să-mi permiţi să
te ating. Te temi de mine, Sienna?
— Nu. De ce să mă tem? întrebă ea, la rândul ei şi încercă,
din nou, să scape din strânsoarea lui, în ciuda a tot ceea ce
simţea pentru el.
— Te rog, lasă-mă să plec, Alexis, continuă ea, văzând că
nu reuşeşte să se smulgă din mâinile lui, care aproape că o
răniseră.
— De ce? Pentru că ai descoperit că nu-ţi sunt atât de
indiferent pe cât încerci să pretinzi? Pentru că am avut
dreptate că încă mă doreşti? Ce motiv ai să pretinzi că nu mă
vrei? Ştim amândoi cât de puternic îmi răspunzi dorinţelor
mele.
Încă puţin şi se vor săruta, îşi spuse Sienna, apoi deodată,
îi veni în minte că găsise călcâiul lui Ahile în ceea ce-l privea
şi spuse foarte hotărâtă, pentru că nu vroia să înceapă să o
domine, din nou:
— Eşti foarte sigur că mă cunoşti. Nu te-ai gândit
niciodată că poate… răspunsul meu e fals? Că mă prefac? Nu
te-ai gândit că m-am comportat astfel pentru că m-am gândit
că asta e ceea ce aştepţi tu de la mine? Ai avut foarte multă
grijă de mine, iar eu am considerat că acesta e modul în care
trebuie să-ţi răspund, pentru a te răsplăti, într-un fel. M-am
străduit să fiu aşa cum am crezut că ţi-ai dori tu. Mărturisesc,
deschis, că m-am temut de multe ori că vei descoperi cum
mă simt, de fapt pe dinăuntru, când făceam dragoste.
— Nu, Sienna, nu încerca să mă minţi. Răspunsul tău a fost
întotdeauna foarte sincer. Mângâierile tale au fost ale unei
femei care-şi iubeşte bărbatul.
— Te-am mângâiat aşa cum am crezut că se face într-un
asemenea caz. Trebuie să ştii că persoana cu care ai făcut
dragoste nu a existat niciodată, cu adevărat. Am jucat teatru,
pentru că erai bărbatul meu şi nu vroiam să te fac să te simţi
prost.
— Ce? Ai jucat teatru?
Sienna nu mai văzuse niciodată pe faţa lui o expresie atât
de-nfuriată.
Ochii lui deveniră şi mai adânci, iar durerea din ei era
nemăsurată.
Sienna regretă imediat cele spuse, dar nu mai putea face
nimic, acum.
— Răspunde-mi, Sienna, insistă el.
Îi cuprinse apoi capul în mâini şi îşi apropie buzele de ale
ei. I le prinse şi i le muşcă uşor, sugându-le cu delicateţe.
Sienna simţi că îşi pierde respiraţia sub mângâierile lui atât
de speciale.
— Şi acum e teatru? întrebă el, răguşit, vârându-şi mâna
sub tricoul ei şi prinzându-i sânul ca pe un fruct mult dorit.
Pe urmă îşi roti degetul mare peste sfârcul îmbobocit,
continuând să o sărute cu pasiune.
O trase apoi spre el, ondulându-i trupul subţire peste al
lui.
— Ah, Sienna, oricât de rece ai încerca să pari, pe
dinăuntru arzi ca o flacără.
— Înăuntru sunt rece, de asemenea, Alexis, răspunse ea,
arţăgoasă. Nu te doresc.
— Poţi să-mi spui câte vrei pe tema asta, eu voi continua
să cred ceea ce văd cu ochii mei, replică el şi îi controlă
pulsul de la baza gâtului.
Buzele lui se curbară într-un surâs de mulţumire,
muşcând cu delicateţe locul.
— Sfârcurile tale sunt tari ca piatra, continuă el,
cercetându-i trupul, ceea ce-mi spune că eşti o mincinoasă.
Şi nu numai atât… Eşti de-a dreptul o laşă, ceea ce nu am
crezut despre tine înainte.
— Vorbe, Alexis, spuse ea, plictisită, trăgându-se din
îmbrăţişarea lui. Şi să ştii că nu sunt însărcinată. Şi cum nu te
vreau, nu-ţi voi purta niciodată copilul. Sper că nu vei
recurge la forţă, pentru a avea un copil cu mine.
— Aş putea? spuse el printre dinţi şi o luă în braţe,
ducând-o direct în dormitorul lor. Nu va trebui să recurg la
forţă pentru a te avea, Sienna, continuă el. Eşti o femeie prea
fierbinte pentru a fi nevoie să fii forţată. În ciuda faptului că
nu ai experienţă, eşti cea mai senzuală femeie pe care am
atins-o vreodată. Îmi place să-ţi văd faţa, în timp ce facem
dragoste, să-ţi văd plăcerea întipărită în ochi şi în toată
expresia ta. Corpul tău îmi răspunde întotdeauna într-un
mod total şi extraordinar. Fii onestă, Sienna, chiar te aştepţi
ca eu să cred tot ceea ce mi-ai spus până acum? întrebă
Alexis, trântind-o pe pat, imediat ce intrară în camera lor.
Am renunţat la multe afaceri în Atena, ca să mă întorc cât
mai repede la tine.
— Chiar aşa? întrebă Sienna, cu ironie. Atunci înseamnă că
respectiva nu prea te-a încântat, dacă te-ai întors, deja.
— Respectiva? Asta crezi, Sienna?
— N-are importanţă. Am vrut doar să ştii că nu sunt atât
de naivă încât să cred că sunt singura femeie din viaţa ta şi
nici să nu crezi că minimalizez potenţialul virilităţii tale. La
urma urmei, mi-ai dovedit deja, că dragostea nu poate ocupa
niciun loc în inima ta. În schimb, actul sexual e ceva de care
nu te poţi lipsi şi te foloseşti de orice pretext pentru a-l
obţine.
— Te referi la seara în care am făcut dragoste pentru
prima dată, nu? Te înşeli, Sienna. Te-am dorit din tot sufletul
şi atunci. Nu ştii ce a însemnat pentru mine să fac ceea ce am
făcut, dar trebuia s-o răzbun pe Sofia. Dar tu, Sienna, nu poţi
să rămâi rece, în braţele mele. Nu mai mult de o noapte, sunt
sigur. Mi-a fost dor să te simt în patul meu şi nu-ţi voi
permite să-l mai părăseşti, niciodată. Voi auzi din nou
gemetele tale de plăcere.
— Nu.
— Ba da.
Spunând asta, Alexis o lungi în pat şi o acoperi cu trupul
său.
Sienna încercă să i se opună, în timp ce el începu să-i dea
jos hainele, dar fu zadarnic, pentru că Alexis era cu mult mai
puternic decât ea şi era şi mai motivat să o posede.
Sienna îşi înfipse unghiile în umerii lui, încercând să-l
determine să se dea la o parte de pe trupul ei.
— Poţi să mă zvârâi cât pofteşti. Mai înainte încă de
sfârşitul nopţii vei săruta locul pe care-l maltratezi acum.
— Nu.
Ochii ei străluciră de furie.
 După câteva momente, cu o putere surprinzătoare, pentru
trupul ei plăpând, Sienna scăpă pentru o clipă de sub trupul
vânjos al soţului ei, care o făcu să-şi reia imediat, poziţia
anterioară, prinzând-o cu putere de încheietura mâinilor.
Un sentiment de umilinţă îi străbătu ca fulgerul sufletul şi
Sienna gemu îndurerată.
Se hotărî însă să se prefacă, deşi nu era tocmai uşor, că nu
simţea nimic, aşa că se întinse pe pat şi nu avu nicio reacţie,
la sărutările lui, deşi îi ardea tot trupul de dorinţă.
Gura lui se muta tot mai jos pe corpul ei, sărutând-o şi
prinzând-o cu dinţii, extrem de ușor.
Era o formă de tortură şi el ştia asta.
Fiecare celulă a ei îi cerea să abandoneze mândria şi să
răspundă mângâierilor lui.
Să-şi onduleze trupul sub greutatea trupului lui, să-l
sărute şi să-şi înfigă mâinile în părul lui.
Nu făcu nicio mişcare, totuşi, şi continuă să privească
impasibilă în tavan.
Alexis continuă s-o sărute, desenând cu buzele cercuri
mici peste sânii ei.
Dintr-o dată, se opri şi Sienna deschise ochii. Avea faţa
albă şi gura uscată.
Chiar în semiîntunericul camerei, luminată doar de razele
lunii, se putea vedea cu claritate pieptul ei ridicându-se şi
coborând cu rapiditate. Era flămândă de el şi trupul ei o
trăda.
— Mă dorești, spuse Alexis, cu mulţumire în glas. Spune-
mi-o, Sienna, spune-mi-o.
Sienna încercă să se retragă din nou din strânsoarea lui,
scuturând nervoasă din cap.
Alexis însă o strânse şi mai mult sub el, plimbându-și
limba fierbinte şi umedă peste pielea ei mătăsoasă.
Sienna aproape că intrase în agonie din pricina dorinţei,
dar nu putu spune cuvintele pe care vroia el să le audă.
 Trebuia să-l oprească, într-un fel sau altul se gândi ea, nu
mai putea îndura.
— Mă dorești, repetă Alexis.
— Nu! răspunse Sienna, fără niciun pic de vlagă.
— Mincinoaso, răspunse el plictisit, trecând lângă ea.
Sienna îşi întinse trupul, încercând să se relaxeze. Ştia că
Alexis nu avea cum să nu simtă cât de mult o răvăşiseră
sărutările lui.
Îşi ridică mâinile şi îşi puse palmele pe umerii lui, pentru
a-l îndepărta şi mai mult de ea, dar în momentul în care-i
atinse pielea, valul dorinţei ei sălbatice o făcu să-şi scape
toate mişcările de sub control.
Astfel, încet-încet, parcă vrând să se convingă de faptul că
e cu adevărat acolo, Sienna începu să îi mângâie uşor
spatele, apoi umerii şi pieptul, explorând cu atenţie forma
muşchilor lui.
Alexis îi sărută genele şi spirala lină a urechii, gâtul şi linia
vulnerabilă a umerilor subţiri.
— Fir-ai tu să fii, Sienna, îi şuieră în ureche, continuând
apoi să îi muşte dulce, cu dinţii, urechea.
— Poate tu nu mă doreşti, dar eu sunt nebun după tine,
şopti el răguşit, apropiindu-şi din nou gura de gura ei,
plimbându-şi limba peste suprafaţa fină a limbii ei. Nicio
femeie nu m-a adus în starea asta, până acum. Ai trezit în
mine o dorinţă atât de mare că nimic nu mă va mai putea
opri să te am, murmură el cu vocea întretăiată de respiraţia
care i se acceleră din ce în ce mai mult şi începu să se mişte
ritmic, cu o frenezie pe care nu şi-o mai putu stăpâni.
— Alexis, te rog, opreşte-te… Nu mai rezist.
Cuvintele îi ieşiră din gură parcă fără voia ei şi mâinile
încercară să stăvilească forţa care se năpusti în interiorul ei
cu o foame atât de sălbatică, încât se temu că o va
dezintegra.
— Nu mai pot, gemu el, răgușit. Nu mai pot…
 Strigătul lui de dorinţă și durere se pierdu în gura ei,
tăindu-i respiraţia şi Sienna începu să plângă. Nu de durere
ci de surpriza de a-l vedea pierzându-i astfel controlul, pradă
dorinţei de a o avea.
Apoi, dintr-o dată, totul nu mai fu decât plăcere, o plăcere
tumultoasă pe care o împărtășiră amândoi până la ultima
picătură.
Sienna se trezi în timpul nopţii, simţind după tensiunea
corpului lui Alexis că el era încă treaz.
Simţind-o și pe ea trează, Alexis îi întoarse capul și o privi
lung, după care îi spuse îndurerat:
— Mâine voi chema elicopterul. Ai câştigat, Sienna, îţi voi
reda libertatea.
Libertatea? Nu știa că ea nu va fi niciodată liberă?
— Pot să tiu de ce ai luat această hotărâre? întrebă Sienna
cu o voce surprinzător de uscată.
— Vrei să spui că nu bănuieşti de ce?
Sienna nu răspunse, dar îl privi în ochi, așteptând.
— Pentru că azi-noapte ai făcut din mine ceea ce nu a
reușit niciodată, nicio altă femeie. Am fost întotdeauna
foarte mândru de modul în care reuşesc să-mi controlez
instinctele, adăugă el. Nu mai pot să cred în mine însumi
după ce mi s-a întâmplat asta, Sienna. Mai întâi am vrut să te
sărut şi să te mângâi până când te voi face să mă doreşti atât
de mult încât să-mi ceri tu să fac dragoste cu tine. Am vrut
să-ţi arăt că vrei la fel de mult ca mine şi nu poţi să-mi
rezişti. Până la urmă, însă, n-am făcut decât să-mi
demonstrez mie însumi cât de periculos de vulnerabil sunt.
Nu-mi place ce-ai făcut din mine noaptea trecută, Sienna,
pentru că nu-ţi mai pot garanta că nu mă voi purta cu tine cu
brutalitate, când nu vei vrea să faci dragoste cu mine, aşa
cum l-am acuzat pe fratele tău că s-a purtat cu sora mea.
Dacă te voi păstra lângă mine, în mod sigur mă vei distruge.
Şi pentru că sunt bărbatul care sunt, simţind asta, te voi
distruge şi eu pe tine. Nu vreau ca relaţia noastră să ajungă
în acel punct. Am sperat să te pot domina, dar acum văd că
nu reuşesc.
Îi găsise călcâiul lui Ahile. Nu se bucura însă, deloc.
Avea ceea ce-şi dorise. Alexis îi reda libertatea.
Şi tot ceea ce vroia ea acum era să-i simtă îmbrăţişările
fierbinţi şi să-i arate dragostea ei.
Era însă prea târziu.
Nu trebuia să regrete nimic…
Trebuia să plece.
Era, probabil, cea mai bună cale, pentru amândoi.

Capitolul 9

Sienna părăsi Atena trei zile mai târziu.

Alexis o conduse la aeroport şi aşteptă, împreună cu ea,
sosirea avionului. Îi cumpărase un bilet la clasa întâi şi îi
lăsase un cec, dar după noaptea în care luase hotărârea de a
se despărţi de ea, nu o mai atinse nici măcar în treacăt.
Sienna acceptă această înţelegere, dar nu se bucura, aşa
cum crezuse pe vremea în care visa la libertatea ei.
Inima şi tot corpul ei plângeau după Alexis, acum.
Nu era însă nimic de făcut.
A vrut de la el mai mult decât îi putea da. Trebuia să se
obişnuiască, de-acum, cu acest gând.
Alexis privea, undeva, pe deasupra ei şi Sienna simţi că
urăşte din toată inima licărul de mulţumire şi autosuficienţă
din ochii lui.
„Nu te mai pot păstra aici, îşi aminti ea cuvintele lui din
ultima lor noapte împreună. Risc să-mi pierd sănătatea şi
respectul de mine însumi, pentru că nu-ţi pot promite că nu
te voi forţa să te culci cu mine. M-ai făcut să ajung la limita
posibilităţii de a mă controla. Ai avut dreptate, Sienna, nu
trebuia să mă căsătoresc cu tine.”
 O voce anunţă sosirea avionului ei şi Sienna se îndreptă
spre biroul de control.
Ajunsă acolo, îşi mai întoarse o dată capul.
Alexis încă o mai privea, cu mâinile vârâte adânc în
buzunare.
Ştia că suferea şi el şi abia se putu stăpâni să nu alerge la
el pentru a-l îmbrăţişa.
Nu o făcuse, pentru că ştia adevărul despre el, acum. Nu
suferea din pricina plecării ei ci din prea multă dragoste de
sine însuși.
Amândoi pierduseră din cauza faptului că erau extrem de
orgolioși.
Era mai bine să se despartă, în acest caz.
Avionul ajunse fără niciun fel de întârziere sau incidente,
la Londra.
De la aeroport, Sienna luă un taxi, spunându-şi că asta era
ultima extravaganţă pe care şi-o va mai permite, acum că nu
mai era soţia unui om atât de bogat, ca Alexis. Se va întoarce
la modul ei de viaţă modest.
Înainte de plecare, Alexis îi dăduse tot ceea ce avusese la
plecarea din spital. Printre toate acele lucruri găsi şi cheia de
la apartamentul lui Rob.
În momentul în care deschise uşa, paşii fratelui ei, se
apropiară în fugă.
— Sienna! strigă el, în culmea surprizei.
Rob arăta foarte palid şi obosit, iar părul îi era extrem de
ciufulit, ca şi cum, până atunci, îşi trecuse degetele prin păr
cu nervozitate.
— Tocmai m-am întors şi eu acasă şi îţi citeam scrisoarea.
Ce naiba s-a întâmplat? întrebă el, agitat.
— Dacă îmi permiţi să intru în sufragerie, surâse Sienna,
îţi voi explica.
Cât de schimbat era, îşi spuse Sienna. Înainte, Rob o adora.
— Ce e cu toată povestea asta cu Stefanides? E adevărat că
v-aţi căsătorit?
— Da, ne-am căsătorit, spuse Sienna oftând, dar n-a mers.
— Te-ai cam pripit, nu-i aşa? întrebă Rob cu o voce uscată
şi Sienna înţelese imediat că trebuia să-i explice totul. Va
trebui să-i spună tot adevărul.
Sienna îi ceru, aşadar, să-i aducă ceva de băut.
Rob o privi cu luare-aminte, ridicându-și sprâncenele.
Sienna băuse de foarte puţine ori în viaţa ei şi niciodată
acasă.
Rob îi puse puţin whisky într-un pahar, dar îl îndoi cu apă.
După ce i-l înmână îşi turnă şi lui, ceva mai mult şi fără
apă şi se așeză pe fotoliul din faţa ei.
— Vreau să aud toată povestea, spuse Rob. Tot, absolut,
înţelegi, Sienna? Gill mi-a spus că l-ai întâlnit pe Stefanides,
pentru prima oară, în biroul ei. Totuşi, în acea seară la Savoy
niciunul dintre voi nu aţi dat niciun semn că v-aţi cunoaște.
De ce?
— Nu, Rob, spuse ea, cu sinceritate, după care îi povesti cu
lux de amănunte cele întâmplate între ea şi Alexis.
Pe urmă, îi puse mâna pe braţ, împăciuitoare, rugându-l:
— Nu-l blama pe Alexis pentru ceea ce s-a întâmplat, Rob,
a fost vina mea. Eu am fost cea care i-a cerut să facă dragoste
cu mine. L-am rugat, chiar… Nu am fost destul de matură
pentru a mă gândi că un bărbat cu experienţa lui nu se putea
îndrăgosti de mine la prima vedere, aşa cum am făcut eu.
Poate, în adâncul sufletului meu mă așteptam la asta, dar n-
am vrut să ascult de suspiciunile mele, atunci. Bineînţeles că
apoi m-a părăsit.
— Sigur că da, bastardul!… Când mă gândesc.
— Lasă, Rob, s-a terminat, totul. S-ar fi terminat chiar mai
repede, dacă Alexis nu se căsătorea cu mine după accident.
— Da. Asta e ceva ce nu pot să înţeleg. De ce s-a căsătorit
cu tine?
— A simţit că onoarea lui îi cere asta. A vrut să repare
lucrurile, într-un fel, sau cel puţin, a a mi-a spus. Şi, în plus,
ar fi fost posibil ca eu să fiu însărcinată.
— Dar de ce s-a căsătorit cu tine? Putea să te ignore, după
toate cele întâmplate, aşa cum fac o sumedenie de alţi
bărbaţi bogaţi. Li se pare normal. Şi.. Dacă a făcut dragoste
cu tine.. Te-a dorit, Sienna.
— Crezi?
— Da. Sunt sigur. Şi tu? Cum te simţi acum?
— Eu.
— Adevărul. Nu vreau minciuni între noi doi.
— Eu îl iubesc, admise Sienna cu simplitate, dar nu am
putut să trăiesc alături de el, fiindu-i soţie, ştiind că tot ceea
ce simţea pentru mine era un amestec de vinovăţie cu
dorinţă fizică. Dorinţa fizică nu ţine mult. M-ar fi putut părăsi
pentru prima femeie care ar fi fost de acord să se culce cu el.
— Hmm, e ceva ce-mi scapă în toată această poveste. Şi ce
gânduri ai, acum, că te-ai întors?
— Alexis m-a alungat… Eu sufăr îngrozitor, acum, că nu
mai sunt cu el, dar nu i-am spus. Cred că mă întorc acasă.
Editorii tatălui nostru aşteaptă noua carte. Mă voi ocupa de
asta.
— Ah, deci vrei să fugi, din nou.
— Să zicem că vreau doar să-mi ling puţin rănile.
— Mă întreb ce l-a făcut să îţi ceară să pleci. După toată
insistenţa dinainte de a se căsători cu tine.
Mintea lui de reporter nu-i dădea pace, îşi spuse Sienna,
până nu descifra toate datele problemei.
Un singur lucru omisese ea să-i spună. Ultima noapte
petrecută cu Alexis.
Refuzul ei, încăpăţânarea cu care încercase să-i reziste şi
modul în care Alexis ieşise de sub orice control.
— Mă rog, dacă asta crezi că e mai bine să faci, adăugă
Rob, gânditor. Oricum, am şi eu nişte veşti pentru tine.
— E ceva în legătură cu Gill? întrebă ea, nerăbdătoare.
 — Şi dacă ar fi aşa? întrebă el, zâmbind.
— Oh, nimic, doar că e timpul să recunoaşteţi că vă iubiţi.
O iubeşti, nu-i aşa?
— Da, dar îmi iubesc la fel de mult şi munca. Asta s-ar
putea să fie o problemă. Gill mi-a spus că nu are nevoie de un
bărbat care să fie atât de mult plecat de acasă. Eu nu-i pot
promite aşa ceva. Nu tiu, las să văd cum va rezolva timpul,
toate astea. Se pare, totuşi, că nu voi mai pleca din ţară. Am
terminat cartea la care lucram, astfel că nu voi mai avea de
ce să ies.
— Vrei să spui că te vei schimba atât de mult?
— În ultimul timp, ori de câte ori am fost plecat, mi-a stat
mintea doar la Gill şi la cât de bine mă simt în preajma ei, aşa
că m-am hotărât să stau mai mult cu ea. Viaţa e prea scurtă,
ca să nu ţi-o petreci lângă cine ţi-e drag.
— Păi, sunt foarte fericită pentru voi, spuse Sienna. Şi… pe
când nunta?
— Imediat ce vom putea. Tocmai mă gândisem să-ţi scriu
azi şi să-ţi spun toate astea. Dacă nu mă oprea Gill, acum aş fi
fost în drum spre Micros. Nu mi-a venit să cred că te-ai
căsătorit cu Stefanides. Gill însă mi-a povestit despre
întâlnirea voastră şi era sigură că fusese dragoste la prima
vedere, din partea amândurora. Mi-a spus că tu te zăpăciseşi
complet la vederea lui şi că era de înţeles de ce, iar era se
uita la tine ca şi cum îl lovise cineva chiar în moalele capului.
— Da, lui, probabil, nu-i venise să creadă ce proastă a-
ntâlnit, spuse Sienna. Ah, Dumnezeule, cât de obosită mă
simt. Cred că voi merge în pat, acum. Voi pleca mâine
dimineaţă acasă, aşa că nu-ţi voi deranja prea mult
tabieturile, spuse ea, surâzând şi Rob aruncă, imediat, cu o
pernă în ea, aşa cum obişnuiau să se joace în copilărie.
A doua zi dimineaţă, Sienna tocmai îşi terminase bagajul,
când auzi soneria de la intrare. Pentru un moment sperase
că era Alexis, care venise după ea.
 Când deschise însă, avu surpriza să dea nas în nas cu Gill.
— Sienna, spuse aceasta, cu tristeţe, de cum o văzu. Rob
mi-a povestit totul. Biata de tine şi eu care credeam că v-aţi
îndrăgostit unul de altul, la prima vedere.
— Asta e, replică Sienna. Se mai întâmplă. Vorbeşte-mi
mai bine despre căsătoria ta cu Rob.
— Ah, e puţin complicat, pentru că mama vrea o nuntă
tradiţională, cu rochie de mireasă, biserică, domnişoare de
onoare şi tot restul…
— Şi?…
— Rob a râs de toate astea. Dar tu cu Alexis? Cum a fost?
— Ah, nu, nu am avut nimic de genul acesta.
— Ah, Doamne şi cât de îndrăgostiţi păreaţi amândoi.
— Da, tu ai fost prima care m-a prevenit cu privire la el, îţi
aminteşti?
— Da. Dar vorbeam doar de o relaţie dezonorabilă pentru
tine. Nu m-am îndoit niciodată că şi el te iubeşte. Mi-am dat
seama imediat că ai făcut dragoste cu el, după ce se
întâmplase şi. Am fost puţin geloasă, râse Gill.
Sienna fu sigură că Gill exagera acum, pentru a-i face
plăcere, dar nu mai spuse nimic şi după ce mai discutară câte
ceva în legătură cu nunta ei cu Rob, aceasta plecă.
O oră mai târziu Sienna era, deja, în drum spre Cotswolds.
Imediat ce îi văzu maşina, doamna Mallors se repezi s-o
întâmpine, întrebând-o cum se simte.
— Nu înţeleg cum a fost posibil acel accident, spuse ea, cu
tristeţe. Din fericire eşti tânără şi te-ai refăcut, comentă ea.
Am făcut curat în toată casa, continuă femeia. Dar ce culoare
frumoasă ai… Ai fost plecată în străinătate, nu-i aşa?
— În Grecia, răspunse Sienna şi se bucură când femeia nu
se mai întinse la vorbă.
În plus, era fericită acum că îşi scosese verigheta de pe
deget, astfel că era scutită de multe indiscreţii.
Următoarele zile, Sienna le petrecu cercetând fişele
rămase de la tatăl ei.
Într-una din zile se dusese la Cheltenham, unde se întâlni
cu editorul care vroia să publice cartea pe care o pregătea.
Luaseră prânzul împreună, după care Sienna colindă, puţin,
prin oraş, admirând arhitectura locului.
Când se întoarse acasă, se adânci din nou în munca sa. Era
unica modalitate de a mai uita de durerea din suflet. Seara, la
culcare, era atât de obosită, încât adormea imediat, fără a se
mai gândi la nimic.
Era de o săptămână în casa părintească şi nu se uită
niciodată în oglindă. Când o făcu, fu şocată de ceea ce văzu:
„Ce-ai făcut din tine, fata mea?” se întrebă ea, cu voce tare,
văzând faţa palidă reflectată în oglindă şi ochii adânciţi în
orbite.
Sienna, hotărî, astfel că avea nevoie de puţin aer proaspăt
şi ieşi în grădină. Peste un timp, însă, se îndreptă spre dealul
din apropiere, iar acolo stătu ore în şir admirând panorama,
bucurându-se de soarele cald de iulie.
Deodată, însă, începu să bată vântul şi nori grei de ploaie
se arătară la orizont. Sienna îşi spuse cu regret că era timpul
să se întoarcă.
Abia coborâse de pe deal, când văzu o maşină parcată
lângă poarta casei era. Era de un negru sinistru, cum îşi
spuse Sienna. O maşină scumpă, pe care nu o cunoştea.
Poate că Alexis se hotărî să vină după ea…
Sienna ezită, puţin în faţa uşii de la intrare. Cum va
reacţiona dacă era Alexis? Să-l alunge?
Intră în hol, după care se duse ţintă în sufragerie.
În momentul în care realiză cine era vizitatorul, Sienna
aproape că leşină de surpriză.
— Sofia! exclamă ea.
Sofia era aşezată pe un fotoliu citind o revistă, dar se
ridică imediat după ce o văzu pe Sienna.
— Iartă-mă că am intrat aşa, dar vecina ta mi-a spus că nu
e nicio problemă şi m-a condus aici.
— Nu, bineînţeles că nu e nici o problemă. Vrei un ceai sau
o cafea?
— O cafea mi-ar prinde foarte bine acum, răspunse Sofia.
— Sper că nu aştepţi de mult timp, îi strigă Sienna din
bucătărie. Am făcut o plimbare.
— Am ajuns după-prânz. A fost destul de complicat să te
găsesc, dar cumnata ta i-a cerut fratelui tău adresa de aici şi
mi-a dat-o.
Însemna că nu venea de acasă şi probabil Alexis nu ştia că
e aici. Altfel, ar fi putu avea de la el toate detaliile legate de
locul în care o poate găsi.
— Da, te rog să-l ierţi pe Rob dacă a fost mai rece cu tine,
dar după cele întâmplate…
— Da, pot să înţeleg asta, replică Sofia. Ceea ce a spus
Alexis despre el a fost. Îngrozitor. Poate sunt şi eu vinovată,
pentru că nu i-am spus adevărul la timp, dar e fratele meu şi
m-am gândit că e mai bine să-l protejez.
Sienna puse tava cu cafea pe măsuţă.
— Alexis nu s-a gândit, în schimb, să mă protejeze pe
mine. Dacă as fi fost conştientă şi mi-aș fi amintit cele
întâmplate între noi, nu m-aș fi căsătorit niciodată cu el. Şi el
ştia asta, Sofia.
— Da, ştiu. Am vorbit cu el şi mi-a povestit totul. Îi e foarte
rușine de cele întâmplate, Sienna şi suferă foarte mult. E un
bărbat foarte orgolios şi gândul că.
— Te rog, nu vreau să vorbim despre asta. Am înţeles cum
vede el lucrurile. Dar sentimentele de vinovăţie şi nevoia de
a repara lucrurile nu pot constitui o bază bună pentru o
căsătorie.
— Nu se simte bine, Sienna. A căzut pradă unui tremur
nervos, din care nu-și mai revine de câteva zile. Nu l-am
văzut suferind astfel nici când ne-au murit părinţii. Vrea să
vândă cea mai mare parte a companiei sale şi să se retragă la
Micros.
Mă tem pentru el. Mă crezi? A fost întotdeauna cel mai
puternic dintre noi toţi. Constantin mi-a spus să nu-mi fac
griji. E un soţ minunat şi îl iubesc, dar nu îl cunoaște pe
Alexis cum îl cunosc eu. Alexis are nevoie de tine, Sienna. Îi e
foarte dor de tine şi sunt sigură că doar mândria l-a oprit să
nu te cheme înapoi, până acum. Tu îl iubești şi asta e foarte
important.
— Cred că nici tu nu ai fi putut să rămâi lângă un bărbat
care doar te tolerează, pentru că trebuie să repare o
greșeală.
Sofia se îngălbeni…
— În noaptea în care a devenit iubitul meu, mi-a
mărturisit, după ce am făcut dragoste, că nu mă iubeşte, dar
a trebuit să te răzbune.
— Da şi asta tu nu poţi nici uita, nici ierta, spuse Sofia
încet. Nu te-ai gândit niciodată că acele cuvinte l-au durut şi
pe el? Nu te-ai gândit cât de mult regretă el însuşi că le-a
spus? Eu îmi cunosc fratele Sienna şi ştiu ce e acum în inima
lui.
— Ah. Mi-a spus chiar el cât de satisfăcut se simţea că te
răzbunase. Poate faptul că a făcut dragoste cu mine l-a
satisfăcut, într-un fel special, dar sigur, nu din punct de
vedere sentimental. Dacă m-a vrut pe mine şi nu doar să te
răzbune pe tine, nu crezi că ar fi putut găsi o cale să-mi
spună asta?
— Cum, dacă l-ai respins? Cred că nu-l cunoşti pe fratele
meu. Poate ar trebui să ştii ceva din copilăria lui. Eu ştiu
pentru că mi-a spus mama. Ea îi era verişoară de gradul doi
şi doar cu doisprezece ani mai mare. Tatăl lui nu i-a arătat
niciodată niciun strop de afecţiune. Nu a vrut să-l răsfeţe. A
vrut ca Alexis să devină un bărbat puternic. Mama mi-a spus
că Alexis a avut un câine pe care-l adora şi când câinele a fost
călcat de o maşină Alexis a început să plângă foarte tare, dar
când tatăl lui i-a aruncat o privire încruntată, Alexis a încetat
brusc să mai verse lacrimi. Avea doar şapte ani pe atunci.
„Fiul meu nu va plânge, niciodată, ca o muiere”, i-a spus tatăl
lui, certându-l şi trimiţându-l în camera lui, de unde nu i-a
dat drumul până când nu a învăţat să se comporte ca un
adevărat Stefanides. Alexis l-a iubit pe tatăl nostru, dar nu a
existat niciodată între ei nici cel mai mic gest de afecţiune.
Nu l-am văzut niciodată pe tatăl meu îmbrăţişându-l pe
Alexis, aşa cum obişnuiesc grecii. Îl respingea întotdeauna,
aşa cum l-ai respins tu, Sienna.
Sofia nu mai spuse nimic, iar Sienna tăcu şi ea, privind cu
tristeţe în pământ.
În alte împrejurări, ar fi fost cu siguranţă prietene foarte
bune, îşi spuse Sienna…
Nu putea însă să-i explice de ce anume Alexis nu-i spusese
să se-ntoarcă.

Capitolul 10

— Nunta a fost fixată pentru august aşa că m-am gândit că

ar fi bine dacă te-ai întoarce la Londra în această săptămână,
ca să stabilim împreună toate detaliile ceremoniei. Nu-mi
amintesc, niciodată, la telefon tot ceea ce vreau să-ţi spun.
Crezi că poţi veni?
Gill o sună imediat după micul dejun şi Sienna se uită la
calendarul de pe perete, pentru a vedea ce anume avea fixat
pentru acea săptămână.
— Da, nu văd de ce nu aş veni, nu am nicio întâlnire,
săptămâna aceasta.
— Atunci vei veni mâine? Ar fi foarte frumos. Ai sta peste
noapte şi aşa am ieşi toţi trei undeva, să cinăm.
După ce închise telefonul, Sienna se duse la geamul de la
bucătărie, să se uite puţin afară. Erau trei zile de la vizita
Sofiei şi de atunci nu trecuse nici măcar o oră în care să nu se
gândească la Alexis. Văzând-o pe sora lui, îşi aminti de toate
momentele trăite împreună cu el. Noaptea în pat, se gândea
la mângâierile lui şi câteodată avea impresia că-l simţea
lângă ea. Nu îi scrisese niciodată nimic şi Sienna se întreba
când intenţiona să intenteze acţiunea de divorţ?
Căzuseră amândoi de acord la Micros că, cu cât va fi mai
curând, cu atât va fi mai bine.
Poate ar fi timpul să consulte la Londra un avocat.
Ce interesant, se gândi ea. În timp ce fratele ei se
pregăteşte de nuntă, ea plănuia divorţul.
Sienna sosi la Londra imediat după ora zece şi se duse
direct la biroul lui Gill. Aceasta o primi cu entuziasm şi îi
oferi o ceaşcă de cafea.
— În zece minute voi termina toată treaba, aşa că putem
pleca pe urmă, să cumpărăm rochia de mireasă. Am văzut
până acum o mulţime, dar încă nu m-am putut hotărî.
Dumnezeule, continuă ea, într-un alt registru, cât ai mai
putut să slăbeşti!…
Din fericire, sună telefonul, astfel încât Gill se opri aici cu
comentariile.
Petrecură restul zilei făcând cumpărături, iar Sienna optă
pentru cea de-a doua rochie pe care o văzuseră. Era dintr-un
şifon de culoarea piersicei, care se potrivea foarte bine cu
pielea măslinie a lui Gill.
— Cred că ar merge foarte bine o pălărie, la rochia asta,
nu? spuse Gill, puţin nesigură.
Cumpăraseră aşadar şi o pălărie, în acelaşi ton, de la
Frederick Fox şi Sienna preferă una albă, pentru ea însăşi,
care să se asorteze cu costumul pe care vroia să-l poarte în
ziua nunţii fratelui ei.
— Ce-ai zice să luăm acum prânzul, întrebă Gill, după ce
ieşiră din magazin. Mor de foame.
În timpul prânzului vorbiră despre nuntă. Sau – mai bine
zis, Gill vorbi şi Sienna ascultă.
 Rob şi Gill se mutaseră în apartamentul lui Rob, acolo
unde vor locui după nuntă.
— Am vrut să păstrez agenţia, spuse Gill, dar Rob vrea să
ne întemeiem o familie şi să stăm mai mult împreună. Vrea
să ne cumpărăm o casă în Cotswolds.
După-amiază colindară oraşul, cumpărându-și lenjerie de
corp şi pantofi. Gill se dovedi neobosită şi Sienna răsuflă
uşurată când îi spuse că vor pleca acasă.
Când ajunseră la apartamentul lui Rob, amândouă
declarară că vor să se odihnească mai mult în acea seară.
— Mâine vom da o raită să alegem mişte mobilă, o anunţă
Gill pe Sienna, care râse cu poftă de entuziasmul prietenei
sale pentru cumpărături.
— Da, exact aşa mă priveşte şi Rob când îi spun câte am în
vedere pentru noua noastră casă, spuse Gill, râzând şi ea,
mai veselă ca niciodată. Locul ăsta arată însă cam neglijat,
iar Rob mi-a dat mână liberă. Naşul nostru mi-a dat un cec
destul de generos, din fericire.
Pe la ora cinci, însă, Gill se hotărî brusc să mai lucreze câte
ceva la agenţie, iar Sienna, rămasă singură, îşi făcu o cafea şi
se postă în faţa televizorului, pentru a vedea ştirile.
Avusese o zi stresantă, nu numai din cauza
cumpărăturilor multiple pe care le făcuse împreună cu Gill,
dar şi pentru că nu-şi putuse lua nicio clipă gândul de la
Alexis.
„Alexis Stefanides” auzi ea vocea crainicei şi cuvintele îi
întrerupseră reflecţiile, făcând-o să-şi mărească atenţia.
Magnatul grec este prezent în această perioadă la Londra,
pentru a-şi vinde companiile deschise aici.”
Imaginea trecu de pe chipul prezentatoarei pe o stradă
aglomerată şi Sienna simţi că îşi pierde respiraţia când îl zări
pe Alexis în mulţime.
Sofia avusese dreptate, se gândi Sienna, în primul
moment. Alexis era mult mai slab, iar sub ochi avea umbre
adânci. Tocmai se dăduse jos dintr-o maşină şi reporterii se
înghesuiau, care mai de care să-i prindă comentariile.
— Tot ceea ce am de spus este că vine un timp în viaţa
fiecărui bărbat când ajunge la concluzia că a avut prea puţin
timp pentru el însuşi. Acest timp a sosit şi în viaţa mea.
— Veţi renunţa la toate afacerile pe care le aveţi, domnule
Stefanides? întrebă unul dintre reporteri.
— Nu. Câteva dintre ele le voi păstra. Cele care sunt uşor
de condus.
Întrebările se sfârşiră aici şi Alexis intră în holul
restaurantului Savoy, iar imaginea reveni pe prezentatoare,
care continuă cu alte ştiri.
Alexis era în Londra, îşi spuse Sienna cu emoţie.
Cât se schimbase!… Şi nu din cauza ei, după cum reieşea
din cele văzute, concluzionă Sienna. Sofia nu avusese
dreptate când îi spusese că Alezis suferea din pricina ei.
Afacerile erau cele care îl obosiseră şi determinaseră această
schimbare.
Sienna închise televizorul şi începu să se plimbe
gânditoare prin cameră.
Alexis era în Londra, reflectă ea, din nou, surprinsă.
Nu vorbise nimic despre divorţul lor nici în faţa
reporterilor.
Ar trebui să meargă să discute cu el?…
Ar accepta el asta?
În fond, era important să ştie cum stătea.
Se simţea încă obosită după expediţia pe care o făcuse în
vederea cumpărăturilor, aşa că îşi făcu un dus, în speranţa că
se va mai revigora puţin, după care se îmbrăcă, repede, într-
un costum subţire de culoarea lămâiei, pe care-l cumpărase
înainte de a fi avut accidentul şi îşi puse o pereche de pantofi
galbeni.
Comandă un taxi şi în timp ce aşteptă sosirea acestuia, îşi
pieptănă cu grijă părul.
 Taxiul sosi mai repede ca de obicei, ceea ce o bucură
foarte mult, pentru că astfel nu avu timp să-și schimbe ideea.
Când ajunse la Savoy, simţi un nod în stomac de emoţie,
dar încercă să între cât mai sigură pe ea, deşi, în primul
moment vru să se întoarcă acasă.
Era însă mai bine să pună lucrurile la punct cât mai
repede în legătură cu căsătoria ei, se gândi Sienna şi se
îndreptă spre recepţia hotelului.
După ce îi spuse recepţionerei că vrea să ajungă la
apartamentul lui Alexis aceasta îi răspunse surprinsă:
— Domnul Stefanides? deşi nu întrebă dacă Alexis o
aştepta, ceea ce o miră, puţin pe Sienna, dar era prea
emoţionată pentru a-și mai bate capul şi cu asta.
După ce angajata hotelului îl întrebă pe unul dintre colegi
la ce cameră stătea domnul Stefanides, se întoarse spre
Sienna şi îi spuse pe un ton profesional, încercând să pară
cât mai amabilă:
— Veniţi cu mine, vă rog.
Sienna fu condusă la lift, iar acolo fu lăsată în grija unui
portar care îi arătă apartamentul lui Alexis de la primul etaj,
după care îi deschise uşa şi o pofti înăuntru.
Probabil Alexis aştepta pe cineva, îşi spuse Sienna şi
primiseră instrucţiuni ca, dacă este căutat, persoana
respectivă să fie condusă, imediat, în apartamentul lui.
Odată ajunsă în această situaţie ce mai putea face? se
întrebă Sienna, aşa că se așeză pe unul dintre scaunele din
sufrageria apartamentului care îi era atât de familiar.
Mașina de scris se afla încă pe birou, în locul cunoscut de
ea şi Sienna se întrebă cine o folosea, acum.
Se ridică şi se plimbă prin cameră, încercând să-și
stăpânească nervozitatea.
Un zgomot venit dinspre dormitor o surprinse, însă, şi o
făcu să se oprească, ascultând.
Un fior ca de gheaţă îi traversă sira spinării. Cine era în
dormitor?
Dacă intrase vreun hoţ sau dacă Alexis fusese atacat?
Cu inima cât un purice, deschise încet uşa, dar se opri
îngrozită de ceea ce văzuse:
Alexis era întins pe pat, nebărbierit, cu fruntea plină de
broboane de sudoare.
Sienna se apropie de el şi îl privi nedumerită. Nu părea un
somn obişnuit. Era bolnav?
Cum era posibil? Era milionar… Cum nu beneficiase de
niciun fel de îngrijiri în această situaţie?
Sienna căzu în genunchi lângă pat şi îi dădu cu durere la o
parte părul căzut pe tâmple.
— Oh, Alexis, spuse ea, dar el nu făcu nicio mişcare.
Nu-l putea lăsa în situaţia asta! Avea nevoie urgentă de un
doctor!
Alergă în sufragerie şi puse mâna pe telefon.
— Doamna Stefanides la telefon, îi spuse ea recepţionerei.
Soţul meu are nevoie de un doctor.
— Dar, acum zece minute a urcat doctoriţa în
apartamentul domnului Stefanides.
Urmă o pauză, după care recepţionera reveni la telefon:
— Iertaţi-mă, nu ştiu ce s-a întâmplat. A fost o greşeală la
mijloc, doctorul tocmai a sosit.
— E în regulă, spuse Sienna.
Deci de-asta îi permiseseră să între atât de uşor, îşi spuse
ea şi surâse uşor. Arăta ca o doctoriţă? Nu s-ar fi gândit
niciodată la asta.
După cinci minute se auzi o bătaie în uşă şi Sienna se
repezi să deschidă.
— Deci soţul dumneavoastră e bolnav din nou, doamnă
Stefanides? L-am văzut azi-noapte. Avea o febră foarte mare.
Nu ştiam că e căsătorit, dar acum înţeleg. Numele
dumneavoastră e cumva Sienna?
— Da.
 — Ah, atunci dumneavoastră sunteţi tânăra pe care vroia
să o vadă… O ceartă, presupun… Se mai întâmplă… I-am spus
că nu trebuia să călătorească în starea în care e.
— Dar ce e cu el, domnule doctor?
— Un atac de malarie. A contactat-o în adolescenţă,
undeva în America de sud şi se întâmplă, uneori ca boala să
revină. Cred că a suferit un soc emoţional care a declanşat
din nou maladia. I-am făcut o injecţie. Dacă nu îşi revine
până mâine dimineaţă, vă rog să mă anunţaţi. Dacă nu, voi
veni eu din nou, oricum, mâine după-masă. V-aş ruga să
încercaţi să îl reţineţi în pat încă trei zile. După asta va trebui
să aibă o vacanţă.
— Da, voi face tot ce îmi stă în putinţă, răspunse ea, deşi
ştia că nu putea lua nicio hotărâre cu privire la planurile de
viitor ale lui Alexis.
— Aveţi curajul să rămâneţi lângă el? După ce îşi va mai
reveni puţin s-ar putea să fie puţin cam violent. Să arunce cu
lucruri prin cameră, sau altele de genul ăsta.
— Sigur că voi sta lângă el, răspunse Sienna.
După plecarea doctorului, Sienna îl sună pe Rob, pentru a-
i explica toată situaţia.
Spre surprinderea ei, Rob nu făcu niciun comentariu şi îi
spuse doar atât:
— Sper să ne întâlnim curând, atunci.
După ce puse receptorul jos, Sienna se întoarse în
dormitor.
Între timp, Alexis se întorsese cu faţa spre pernă. Sienna
se apropie de el şi îl acoperi uşor. Simţind-o, Alexis murmură
ceva neinteligibil şi, cuprinsă de un impuls, tânăra se aplecă
şi îl sărută pe gât.
Alexis încercă să se ridice, dar nu reuşi. Îi şopti doar
numele.
Doctorul îi administrase un medicament foarte puternic,
se gândi ea, văzându-l cum adoarme, imediat, la loc.
 După ce se convinse că se adâncise, într-adevăr, în somn,
Sienna stinse lumina şi se întoarse în sufragerie.
Văzând pe birou agenda sa de lucru, Sienna tăie toate
întâlnirile fixate pentru următoarele zile, pentru a-i da
posibilitatea să se odihnească.
Peste câteva minute, simţind că i se făcu foame, chemă
recepţia şi ceru o gustare rece.
Până la sosirea chelnerului, Sienna mai aruncă o privire
spre patul lui Alexis şi lăsă uşa întredeschisă pentru a-l auzi
în cazul în care se va trezi.
Îşi luă apoi o care şi încercă să citească, deşi nu se putu
concentra prea bine.
Spre miezul nopţii se apropie din nou de patul lui Alexis.
Acesta o simţi şi deschise ochii mari, privind-o fără să creadă
că e adevărat:
— Sienna!…
— Da, sunt eu, sper că nu te superi că am venit.
— Să mă supăr? întrebă el, râzând uşor. Dumnezeule, e tot
ce mi-am mai dorit. Eşti aici, cu-adevărat? Mi-am imaginat
asta de atâtea ori în ultimele zile.
— Da sunt aici, Alexis, spuse ea, mângâindu-l. Nu, nu te
ridica, doctorul a spus că trebuie să stai în pat, adăugă ea,
văzându-l că vrea să se ridice. A fost mai devreme aici şi ţi-a
făcut o injecţie.
— Şi ţi-a spus să faci pe sora medicală, cu mine?
— Îmi pare rău că nu eşti mulţumit că sunt aici. Te-am
văzut la televizor şi te-am căutat.
— Ah, ai vrut să mă vezi? spuse el şi în ochi îi apăru o
lucire atât de furioasă, încât Sienna se dădu un pas înapoi.
— Alexis… Eşti bolnav, spuse ea repede.
— Da, sunt bolnav, recunoscu el. Cum spune în Biblie?
„Daţi-mi să mănânc un măr verde, căci sunt bolnav de
dragoste.” Nu e amuzant pentru tine să știi ce anume mi-a
provocat boala? De-asta ai venit? Să mă înnebuneşti cu tot
ceea ce nu pot avea?
— Alexis, nu știi ce vorbești.
Sienna îşi aminti ce îi spusese doctorul, că va fi violent,
imediat după scăderea febrei.
— Nu ştiu ce vorbesc?
Ochii lui îi scrutară tot corpul, cu o lucire sălbatică.
— Sau doar nu vrei să auzi toate acestea? continuă el. Ai
vrut să mă pedepsești. Eu am refuzat dragostea ta, la
început, iar acum stau închis după o poartă de fier privind cu
nesaţ ceea ce m-ar face să mă simt în Paradis.
— Alexis, tu nu mă iubești.
— Cât de înnebunitoare eşti, chiar şi atunci când mă
refuzi.
Alexis dădu la o parte cuvertura cu care era acoperit şi
Sienna se grăbi să-l acopere la loc, încercând să îl facă să se
liniștească. Îl atinse, întâmplător în preajma ombilicului şi
Alexis începu să tremure instantaneu, iar pe frunte îi
apărură din nou broboane de sudoare.
— Pe toţi dracii, Sienna, nu mă mai atinge, scrâşni el,
cuprinzându-i încheietura mâinii ca într-un cleşte. Nu vrei să
crezi că te iubesc, pentru că nu vrei să mă răneşti cu refuzul
tău, nu-i aşa, Sienna? Te cunosc, nu-ţi place să le provoci
altora durere. Ai încetat să mă iubeşti…
— Dar, Alexis…
— Nu, spuse el, acoperindu-se mai bine. Nu mai spune
nimic. Am descoperit că în acea noapte în cabană foamea de
tine m-a împins să fac ceea ce am făcut, mai mult decât
dorinţa de a-mi răzbuna sora.
— În noaptea aceea mi-ai spus adevărul.
— Ce adevăr? întrebă el cu ochii larg deschişi şi ceea ce
văzu Sienna în ei o făcu să se sperie. Ceea ce ţi-am spus a fost
o minciună. M-am minţit chiar şi pe mine însămi. Te iubeam
deja, dar n-am avut curajul să-mi permit să te iubesc.
Jurasem pe mormântul tatălui meu că Sofia va fi răzbunată.
Îţi aminteşti de Theseus?
Sienna încuviinţă, îngrijorată. Doctorul îi spusese că
mintea lui o va lua razna.
— Dacă-ți aminteşti povestea, atunci ştii şi morala. Chiar
şi în momentele noastre de mare succes, Nemesis are grijă
să ne facă să ne aducem aminte că suntem vulnerabili. În
cazul meu s-a dovedit că sunt periculos de vulnerabil.
Sienna se apropie de el şi mai mult, în timp ce lacrimi mari
începură să-i curgă pe obraji.
— Nu, nu mă atinge, strigă el, văzând-o că intenţionează
să-l mângâie. Nu-ţi dai seama? E de-ajuns să te ating, pentru
a uita de toate datoriile mele pe lumea asta şi nu mă mai
gândesc la nimic altceva în afară de nevoia mea de tine. Vrei
să mă distrugi complet, Sienna? Acum vrei tu să-ţi iei
revanşa? Eu nu mai pot să trăiesc gândindu-mă la ceea ce ţi-
am făcut, ştii asta? Nu mai pot să dorm, când îmi amintesc
cum mă îmbrăţişai înainte de a-ţi fi revenit memoria, când
m-ai acceptat complet ca iubit şi soţ al tău.
Alexis îşi închise brusc ochii şi febra i se înteţi.
Cum ar putea să-l creadă?
Sienna se aplecă încet de el şi îl îmbrăţişă, ca şi cum ar fi
vrut să distrugă toate barierele dintre ei, provocate de
durere.
Dumnezeule, ce-i făcuse? Cum putuse să-l aducă în starea
asta?
Dar, chiar dacă admitea, în faţa lui, că îl iubea, ce viitor
puteau avea împreună, când el doar o dorea fizic?
— Sienna?
Alexis deschise ochii şi murmură, stins, numele ei.
— Sunt aici.
— Spune-mi că mă crezi. Te iubesc, şopti el, cu pasiune. Te
iubesc..
— Şi eu te iubesc, murmură Sienna, cu lacrimi în ochi.
— Nu, spuse el, scuturându-şi capul. Ţie doar îţi pare rău
pentru mine. Crezi că nu simt sau nu ştiu care e diferenţa?
zâmbi el cu ironie. Dacă mă iubeşti, cum ai putut să mă
părăseşti? Nu, Sienna, mulţumesc pentru mila ta, dar nu e
ceea ce-mi doresc. Ai avut dreptate. În perioada în care nu îţi
puteai aminti nimic, m-ai iubit, pentru că eu ţi-am spus că
înainte am avut o relaţie de dragoste adevărată și fără niciun
fel de tensiuni între noi. Ţi-am făcut un mare rău culcându-
mă cu tine în acele condiţii. L-am acuzat pe fratele tău că mi-
a violat sora, dar de fapt eu te-am violat, cu adevărat, pe tine.
Te-am iubit şi te-am rănit, cu dragostea mea.
— Nu, spuse ea, imediat, nu spune asta!… Eu am fost cea
care te-am vrut, ai simţit foarte bine, atunci.
Alexis o privi cu ochi arzători, dar Sienna putu vedea cu
claritate în ei că nu o credea.
— Şi te doresc și acum, șopti ea, dar nu avu nici un fel de
răspuns din partea lui.
Ah, cum să-l determine să o creadă? Cum să-i arate, asta?
Sienna se apropie de el, lingându-i, instinctiv, buzele cu
limba.
— As putea să-ţi arăt cât de mult te doresc?
Alexis nu se mişcă, dar Sienna zări imediat tensiunea care
se instală în tot corpul lui.
O flacără flămândă îi invadă dintr-o dată ochii și Sienna
începu să se dezbrace încet, rugându-se ca îngerul ei păzitor
– pentru că era sigură că avea unul – să fie acum alături de
ea. Avea nevoie de mult curaj pentru ceea ce vroia să facă
acum. Dacă va da greș…
Sienna îi mușcă buza și continuă să se dezbrace mai
repede, uitându-se cu atenţie la Alexis.
Ah, cât ar fi vrut, acum, să fi stins înainte lumina din
sufragerie, pentru a se fi putut bucura de toată protecţia
întunericului.
După ce îşi dădu jos toate hainele, se simţi foarte mândră
de ea însăşi, deşi Alexis nu schiţă niciun gest de apreciere a
întreprinderii ei.
Respiraţia lui accelerată şi ochii adumbriţi de dorinţă o
făcură însă să meargă mai departe.
Înlătură cuvertura, dezvelindu-i tot corpul.
Îi spusese că-l iubeşte şi că-l doreşte. Vroia acum să-i arate
cât era de adevărat, deşi nu se crezuse niciodată, înainte, în
spre să facă ceea ce făcea în acel moment.
Îşi plimbă, încet degetele peste corpul lui, după care se
aplecă peste el şi începu să-l sărute peste tot, şoptindu-i cât
de mult îl doreşte.
Îi mângâie trupul cu sânii, lăsându-se în voia valului de
dorinţă fără margini care pusese stăpânire pe ea, dar Alexis
continuă să stea inert.
Sienna continuă să-l sărute şi să-l mângâie, ascultându-şi
tot timpul instinctele, până când, în sfârşit, îi văzu
abdomenul zvâcnind de dorinţă.
Alexis scoase însă un sunet scurt şi înfundat, care păru să
fie mai degrabă un protest decât o încurajare.
— Alexis, te doresc atât de mult, te rog, iubeşte-mă…
Sienna îi masă, apoi, cu delicateţe, tălpile.
În mod sigur, până acum ar fi trebuit să-şi dea seama că îi
spusese adevărul, se gândi Sienna.
Îşi înălţă capul şi îl privi cu atenţie. Avea încă ochii închişi,
iar pe faţă îi apăruseră pete mici şi roşietice.
Sienna îşi intensifică mângâierile, încercând din răsputeri
să-i dovedească dragostea ei.
Deşi Alexis nu spunea nimic, Sienna ştia că făcea eforturi
să-i reziste. Rezistenţa ei însăşi era pe punctul de a ceda. Nu
va mai putea să continue, îşi spuse ea, dacă el nu-i
răspundea.
— Alexis, te rog, te rog iubeşte-mă, şopti ea, nemaiştiind
ce-ar fi putut spune mai mult.
Îi sărută buzele cu pasiune, începând să tremure de
dorinţă.
 Se întinse deasupra lui, cu tot corpul şi continuă să-l
sărute pe faţă, cu disperare.
— Alexis, te iubesc atât de mult…
Alexis îi cuprinse trupul cu braţele şi îi spuse privind-o în
ochi.
— Eu te iubesc oricum, Sienna şi ar fi bine dacă m-ai iubi
şi tu, într-adevăr, pentru că dacă acum mă minţi, Dumnezeu
ne va distruge pe amândoi.
Bărbatul începu apoi să o sărute pe gât, fierbinte şi
nesăţios, ca şi cum doar la asta visase, de la despărţirea lor.
Îi căută, nerăbdător sfârcurile şi începu s-o sărute până
când Sienna simţi durerea dulce străbătându-i trupul.
Mâinile îi coborâră cu repeziciune de-a lungul spatelui ei,
după care Sienna se cutremură de plăcere, plângând fericită,
când îl simţi înăuntrul ei.
Fiinţa ei toată se transformă, apoi, doar într-un ecou care
răspundea mângâierilor lui.
O plăcere sălbatică, primitivă îi traversă tot corpul şi
Sienna capitulă de-a binelea, în faţa bucuriei de a fi din nou
cu el.
Era pentru prima dată când era convinsă, cu adevărat, de
dragostea lui şi tot ceea ce-şi mai dorea era să se simtă
mereu protejată de aceasta.
— Bună dimineaţa, îi spuse Alexis. Ai dormit bine?
Sienna se întoarse spre el, puţin confuză la început, după
care, aducându-şi aminte de întreprinderea ei, roşi până-n
vârful urechilor.
Alexis o cuprinse, cu drag, de umeri, sărutând-o uşor.
— Mă iubeşti, încă?
— Da, spuse ea, privindu-l în ochi.
— Mă mai doreşti? întrebă el mângâindu-i sânii. Dacă da,
mi-o arăţi din nou?
Sienna îl privi cu atenţie, dar nu era nici urmă de glumă pe
faţa lui ci doar mulţumirea că trupul lui producea un astfel
de efect asupra femeii pe care o iubea.
— Cred că acum e rândul tău să-mi arăţi cât mă iubeşti,
murmură dulce, Sienna.
Răspunsul ei păru să-l satisfacă pe deplin, pentru că
începu s-o îmbrăţişeze şi să o sărute, deşi îi spuse încet,
printre sărutări:
— Sper că nu e doar o scuză, datorată faptului că, de fapt,
nu mă iubeşti.
— Nu ţi-am dovedit destul, prin ceea ce am făcut?
— Mmmm… Nu e chiar atât de uşor să mă convingi… Eşti
sigură că nu vrei să mai încerci o dată?
— Nu uita că trebuie să îţi recapeţi mai întâi forţele.
Doctorul mi-a spus că ai avut malarie.
— Da, dar în primul rând am căzut din cauza gândului că
sunt foarte vulnerabil, Sienna. Asta m-a făcut să nu mă mai
pot proteja. Vreau să ştii că nu m-aş fi căsătorit cu tine, în
felul în care am făcut-o, dacă nu aveam atâta nevoie de tine.
— Să nu mai vorbim despre toate astea, răspunse Sienna,
sărutându-l. Doctorul a spus că trebuie să stai trei zile la pat,
după care vei avea nevoie să pleci într-o vacanţă, pentru mai
mult timp.
— Ah, trei zile cu tine în pat, îşi linse el buzele, glumind
fericit… Ştii, dacă nu aş fi fost sigur că am fost primul bărbat
din viaţa ta, n-aş fi putut să nu te întreb de la cine ai învăţat
tot ceea ce ştii.
— Am vrut doar să-ţi dovedesc cât de complet şi profund
te iubesc.
— Ştiu, spuse el, punându-i un deget pe buze, dar îmi
place să aud asta, din nou şi din nou.
— Alexis, te iubesc şi te doresc atât de mult.
— Hai să nu mai vorbim. Mai bine să ne iubim, pur şi
simplu. Lasă-mă să-ţi arăt, acum, cât de mult te doresc şi te
iubesc, din toată inima mea şi cât de bine şi de frumos va fi,
totul, între noi, de acum încolo.
Sfârşit