LUCRARE PRACTICA CapiC) eee eee DIFUZIUNEA $I 9 OSMOZA sthesasn cua, A. Studiul influentei unor factori fizici asupra ratei difuziunii Al. Definirea si explicarea fenomenelor de agitatie termica, difuziune si osmoza Az, Legile osmozei. Solutii false si solutii adevarate A3, Osmolalitate si osmolaritate. Caleulul presiunii osmotice A4. Aplicatii medicale B. Metoda celor doud micrometre pentru mAsurarea dimensiunilor celulare B1. Microscopul optic Bz. Micrometrul ocular si micrometrul obiectiv Cc. Evaluarea cantitativa a fenomenului de osmoza C1. Osmoza Ia celulele vegetale Cz. Osmoza Ia nivelul hematiei D. Exercitii si intrebari La nivelul membranelor naturale se petrec schimburi de substanta fara de care celulele vii nu ar putea supravietui. Acestea implica fenomene de transport ale solventului sau/si ale solvitilor intra- si extracelulari. Lucrarea de fata v8 permite sa observafi si sa tnpolegeti fenomenul de transport membranar af solventului, osmoza, utilicand drept modele de studiu celula vegetala sihematia, comparativ. Ca urmare a transportului transmembranar dé apa (solventul uzual al solupilor biologice), celulele isi modifica dimensiunile, Pentru a observa aceste modificari de ordin microscopic vom utiliza microscopul optic, iar pentru a le cvalua cantitatio, vom atasa acestuia doua micrometre, utilizénd metoda celor doua micrometre. gsTraiectoria intamplétoare a moleculelor, ca urmare a agitatiei termice. Osmoza este feno: menul de difuziune a solventului prin- tr-0 membrana. fn cazul unei membrane strict semipermeable, osmoza este singurul fenomen de transport transmembranar. Pentru o membrana per- meabila sau selectiv perme- abila fonomenele de osmoza si de dialica (vezi lucrarea) au foc concomitent, in sensuri opuse (in sensul gradientulué de concentratie af moleculei transportate si cu 0 viteza ‘proportionala acestui gradient si dependenta de marimea moLeculei). a LUCRARE PRACTICA A. Studiul influentei unor factori |! fiziei asupra ratei difuziunii |} explicarea fenomenelor de agitatie termica, difuziune si osmoza Agitatie termica Datorita energiei lor cinetice, moleculele unui fluid se gasesc fntr-o continua miscare, numita agitatie termica; aceasta fnceteazi doar la temperatura de zero absolut. Deplasarea lor se face dupa traiectorii intamplatoare (fig. 1). Difuziune: Patrunderea in toate directiile a moleculelor unui fluid printre moleculele altui fluid poarta numele de difuziune. Difuziunea se produce ca 0 consecinta a tendinjei_mole- culelor fluidelor de a se repartiza uniform in spatiul de care dispun, ca urmare a agitatiei termice. Moleculele tind sa se deplaseze spontan din zona cu concentratie mare spre zona cu concentratie mica (adica in sensul gradientului de concentratie). in cazul difuziunii, prezenta unei membrane prin porii careia sa se realizeze fenomenul este facultativa. Difwziunea prin intermediul unei membrane este guvernata de prima lege a lui Fick: de DS— ¢ dx unde: = fluxul moleculelor transportate pasiv (moli/s) in sensul gradientului de concentratie dc/dx, (concentratia fiind exprimata in moli/m’) pe distanta D (in metri), printr-o suprafafa S (m2) a membranei, Semnul minus sugereaza ca difuzia are loc intotdeauna de la zonele de concentratie mare spre zonele de concentratie mai mica (a se vedea si capitolul de curs Transportul prin biomembrane). @ Osmoza: Un caz particular al difuziunii este osmoza, in care particulele transportate sunt doar cele ale solventului, iar transportul se realizeaza intotdeauna prin intermediul unei membrane, fara consum de energie. Osmoza este fenomenul de difuziune a solventului printr-o membrana, de obicei strict semipermeabila (adica 64 Pp i te fo} Notiunile rivind me tipurile de membre ne (permeabile, semi- permeabile, selectiv permea- | Bile), precum si cele referi toare la constituentiisolusit for sunt explicate (a fucrarea practiea privind dialica. semiper- meabila Fig. 2 Osmoza in cazul unei mem- brane strict semipermeabile O = mokecula de apa; @ = motecula de solvit I =compartiment cu solvent pur (apa) I =compartiment cu solutie Mux net de solvent LUCRARE PRACTICA permeabila doar pentra solvent, impermeabila pentru solvit). Difuziunea solventului (frecvent apa in sistemele vii) are loc din compartimentul in care solutia este mai diluata (numar de molecule ale solventului mare, molecule de solvit putine) inspre compartimentul in care solutia este mai concentrata, are un numar mai mic de molecule ale solventului si un numar mai mare de molecule de solvit, diluand-o. Datorita procesului de egalizare a concentratiei prin difuzia solventului, osmoza reda tendinta generala pe care o are sistemul de a-si mari entropia, Mecanismele osmozei: Explicarea molecular-cinetica a fenomenului este urmatoarea: trebuie si vedeti solutia ca fiind un amestec de doua substante, apa (solvent) si solvit (sau solviti), ambele formate din molecule, dar de dimensiuni diferite; moleculele solventului vor fi intotdeauna mai mici decat cele ale solvitului. in acest fel va fi mai evident pentru dys. faptul ca ambele specii moleculare se supun acelorasi legi, nici una ne- find privilegiata. De exemplu, intr-o solutie de sare (NaCl) in apa, solventul este reprezentat de moleculele de apa, iar solvitul este reprezentat de particule de Na* si de CI (fiindca NaCl disociaza). Sa consideram doua compartimente separate de o membrana strict semipermeabila si s ne reprezentam acum situatia printr-o schema simpla (fig. 2). Molecula de solvent, fiind suficient de mica, poate trece prin membrana, pe cind molecula de solvit nu. Numarul moleculelor de apa (solvent) ce ajung in unitatea de timp la membrana semipermeabila este mai mic in compartimentul II decat in compartimentul I, ca urmare a concentratiei scazute a apei in II. fn intervalul de timp in care din I trec in Il trei molecule de apa, din II in I trece doar o molecula de apa (de exemplu). Trebuie sa va fie clar faptul ca acest fenomen apare numai in condifiile existenfei membranei. Solventul difuzeaza prin membrana in cele dou sensuri, dar viteza de trecere a solventului pur spre solutie este mai mare decat trecerea in sens contrar. Aceasta diferenfa de flux este singura responsa- bila de fenomenul de osmoza. Fluxul net rezultant (de dowd molecule de apa in exemplul nostra din compartimentul | in compartimentul 11), face ca nivelul lichidului din II sa creasca, dezvoltindu-se in acest compartiment o presiune; in.momentul in care aceasta presiune va fi echilibrata de presiunea hidrostatica (pgh) 65La temperatura absoluta de topire a ghetii, pentru o solutie in care concen- tratia molard este egala cu unitatea, presiunea osmotica va fi de 22,4 atmosfere (atm). > ® LUCRARE PRACTICA = densitatea lichidului, g = acceleratia gravitationala, h = inaltimea coloanei de lichid) ascensiunea lichidului in II se opreste. Daca s-ar exercita o presiune statica asupra solutiei din compartimentul II, numérul moleculelor de solvent care ar ajunge in unitatea de timp la fata membranei dinspre acest vas ar reste. Cfnd numarul acestora egaleaza numarul moleculelor de solvent ce ajung in unitatea de timp Ia membrana in vasul I, se stabileste un echilibru dinamic intre cele dowa compartimente. Aceast& presiune ar reprezenta presiunea osmotica a solutiei din I. Presiune osmotica: Prin definitie, se numeste presiune osmotica (p,) presiunea (fictiva) ce ar trebui exercitata asupra solutiei pentru ao aduce in echilibru cu solventul pur, separat de ca printr-o membrana semipermeabila, adica pentru a impiedica orice flux de solvent intre cele doua compartimente. in exemplul mentionat anterior: P, =pgh Din nou, trebuie sa va fie clar ci nu exist presiune osmotica in lipsa membranei. Valoarea numeric a presiunii osmotice a unei solutii poate fi masurata experimental prin diverse tehnici, De asemenea, ea poate fi calculata teoretic in cazul solutiilor pentru care poate fi aplicat un model asemanator celui al gazelor ideale (a se vedea si cap. 3, Metode de determinare a presiunii osmotice). Az. Legile osmozei. Solutii false si solutii adevarate Botanistul Pfeffer, cu ajutorul osmometrului care fi poarta numele (v. si cap. 3), a stabilit urmatoarea lege cantitativa a osmozei, pentru solutii diluate: c =k=T PM unde, k = constant, C = concentratia ponderala a solutiei (g/), M = masa molara a solvitului, T = temperatura absoluta. 66 q St éiei ea ca In ne til de or va ii ze tia cateaiasiteiasaie Legile mo osmozei: > Legea concentra- yillor: [a temperatura constanta, presiunea osmoticd (p,) este ‘proportionala cu concentratia molara a corpului dizolvat Cr Po~C > Legea temperaturii pentra 0 solutie data, pres: innea osmotica creste propor- tional cu covficientul (14011), valoarea (ui 0 fiind acceasi ca la gaze, iar t fiind temperatura (lege valabila pana la 40°C). Po~ (1+att) > Legea lui Van't Hoff: presiunea osmotica este inde- pendenta de natura solven- tului si de substanta dizolva- ta, ea nu depinde decét de numarul de particule prezente in volumul ocupat de solutie. p,XV =nxRxT > Legea amestecurilor: Presiunea osmotica a unei solutit in care faza dispersata este aleatuita din substante di- ferite este egala cu suma presiunilor osmotice determi nata de fiecare substanta in parte, LUCRARE PRACTICA Daca notam cu n numarul de moli dizolvati in volumul de solutie V, vom avea: Cc a ee Rezultatul, m, reprezinta concentratia molara (numar de moli/unitate de volum). Daca inlocuim in relafia initiala, obtinem: P, = 2 kT =mkT V adica presiunea osmotica depinde de numarul de particule dizolvate. Aceasta este legea Van’t Hoff, care poate fi scrisa si sub forma : p)V=aRT unde: Po = presiunea osmotica a solutiei; V = volumul solutiei; n = numarul de moli de substanta dizolvata; R = constanta universala a gazelor; T = temperatura absoluta. Ea este, pentru solutiile foarte diluate, identica cu legea gazelor perfecte. Solutii izo-, hipo-, hiperton Se impun céteva definitii: doua solutii A si B care au aceeasi presiune osmotica, deci intre ele nu ar exista flux de solvent in prezenta unei membrane semipermeabile, se numesc izoosmotice (izo = egal). Daca A are presiunea osmotica mai mare decat B spunem ca A este Ajperosmotica fata de B iat B este hipoosmotica fata de A. in mod asemanator, expresia membrani semipermeabila se refer la un anumit solvent; daca acesta nu este precizat, se subinelege ca este vorba de apa. Termenii hipoton si hiperton sunt folositi prin raportare Ja plasma sanguina, la temperatura organismului (izoton = izoosmotic cu plasma, hipoton = hipoosmotic fata de plasma, hiperton = hiperosmotic fata de plasma). Solutii false si solutii adevarate: Legile osmozei nu se aplici Yiguros la toate categoriile de solutii. Pentru solutiile concentrate presiunea osmotica 67® Ce fel de solutie este singele? ‘Dar wrina ? Denumirile molalizate si osmolalitate, respectiv molaritate si osmolaritate, ru pot fi confundate decd pentru solusiile de ne- electroliti. S LUCRARE PRACTICA mai mare decat cea calculata conform legilor osmozei. Aceasta se datoreazd faptului ca volumul moleculelor inceteaza de a mai fi neglijabil in raport cu volumul solutiei si distanta intermoleculara. Ca urmare a fenomenului de disociatie electrolitica sarurile, acizii, bazele au in solutii apoase o presiune osmotica superioara celei care ar corespunde numarului de molecule prezente in volumul de solutie dat. De exemplu o sohutie de NaCl va avea o presiune dubla (fiecare molecula de NaCl disociaza in doi ioni), o solutie de Na,SO,va avea o presiune tripla (trei ioni dupa disociere). In cazul solutiilor coloidale, formate din agregate moieculare, presiunea osmotic este mai mica decat cea calculata teoretic, deoarece fiecare agregat se comporta ca o singura particula. Avand in vedere consideratiile de mai sus, solutiile se pot clasifica in adevarate si false, dupa cum se supun sau nu legilor osmozei. Solutiile adeva ae sunt cele cristaloide neelectrolite diluate, la care numarul de particule corespunde exact cu numarul de molecule dizolvate. Solutiile false sunt cele cristaloide electrolite si cele coloidale. @__ AB. Osmolalitate si osmolaritate. a Caleulul presiunii osmotice Sa considerim 0 solutie continand : N, moli de solvent de masa molara M,, Ny, Na, ... n; moli de solviti de mas& molara M,, Mp, ...M,. V = volumul solutiei V, = volumul molar (al solventului) V, = volumul molar al solvitului Pentru o solutie electrolitica sau neelectrolitica, se pot defini: @) Concentratie molara (c) (molaritate sau osmolaritate) Reprezinta numarul de moli de solvit per unitate de volum (in general per litru) de solutie : an vo yan, Concentratiile molare sunt aditive; ele sunt aplicabile atat pentru solvent, cat si pentru solvit (adica pentru o solutie al 8 ii| 4 Osmolaritagile se exprima in miliosmoli/itre de solutic. Osmolalitatile se exprima in mifiosmoli/kilogram de solvent. Exempla de cafcul: a osmolaritatié si presiunit cosmotice pentru o solugie de Nacl 9 g/l (ser fiziologic) + ase vedea cap. Metode de determinare a presiunii asmotice LUCRARE PRACTICA carui solvent este apa, de exemplu, se poate exprima si numarul de moli de apa raportati 1a un litra de solutie).. Deoarece molaritatea, find definita fata de volum, depinde de temperatura, s-a propus o alté marime, molalitatea, definita fata de masa solventului.. ) Molalitate (m) sau osmolalitate Reprezinta numarul de moli de solvit considerat per unitate de masa (in general per kilogram) de solvent. "1000 M, unde: n,M, reprezinta masa solventului, in grame. Molalitarile sunt aditive; ele nu sunt aplicabile decat solvitilor. in cazul solutiilor apoase foarte diluate, volumul particulelor solvite din solutie este neglijabil in raport cu volumul solventului (nj este foarte mic si deci poate fi neglijat, in raport cu no), iar molatitatea si molalitatea pot fi confundate (sau osmolaritatea si osmolalitatea). fn acest caz (Solutii apoase foarte diluate), un lita de apa cantareste aproape un kilogram. Aceasta aproximatie nu este corecté in cazul plasmei sanguine, deoarece volumul proteinelor (macromolecule) nu este neglijabil (aproape 6% din volumul total). ¢) Concentratia ponderala (p) Reprezinta masa de solvit per volum de solutie (in general grame la litru) : Concentratiile ponderale nu sunt aditive. Relatia intre concentratia molara (moliflitra) si concentratia ponderala (grame/litru) va fi : 69200 plasma lichid Tichid interstitial intra- celular Fig. 3 Compozitia unor lichide biologice LUCRARE PRACTICA Osmol ~ explicatie si definitie: Deoarece osmoza depinde doar de numarul total de particule de solvit din solutie, indiferent de natura acestora Goni sau molecule), in scop de uniformizare a termenilor cu referire att la solutiile care conjin ioni cat si la cele care confin molecule, s-a introdus notiunea de osmol, acesta reprezentind o particula oarecare din solutie (Osm) - particula gram cinetica, adica o particula a carei miscare libera si dezordonata este asimilabila unei molecule de gaz. Pentru neelectrolifi sau electroliti nedisociati, osmolul corespunde molului; pentru solutiile de electroliti (continind ioni), osmolul corespunde ionului-gram; pentru ionii monovalenti, osmolul corespunde si echivalentului-gram. Osmotaritatea totalé a unei solufii este, deci, suma numarului de moli nedisociafi si a numarului de joni-gram per Jitru de solutie. Osmolul fiind o unitate prea mare pentru soluiiile biologice, se utilizeaza un submultiplu al acestuia - miliosmolul (mOsm): 1 mOsm = 10" Osm. Pentru solufiile complexe (cazul unor lichide din organism), osmolalitatea se calculeaza prin sumarea tuturor concentrafiilor molare ale constituentilor, tindnd cont de gradul lor de disociere. De exemplu, pentru lichidul extracelular, se considera constituienti principali: Nat+ Cl-, glucoza, uree; exista formule de calcul pentru fiecare lichid in parte. Osmotalitatea plasmaticd se exprima in numar de miliOsmoli/litra de plasma; se determina prin masurarea punctului crioscopic al unei_solutii (directa proportionalitate, ase vedea Capitolul 3, B). 2 (2) A.4. APLICATII MEDICALE fn organism, sectoarele celulare, interstifiale si intravasculare sunt tot atatea compartimente separate prin membrane biologice, cu permeabilitate selectiva, prin care transportul apei se face prin mecanisme total diferite decat in cazul membranelor artificiale, cu structura poroasa, La nivelul membranelor biologice pot exista proteine cu rol de canale pentru moleculele de apa (porine). Fiecare celula sau 70 thstLUCRARE PRACTICA compartiment subcelular delimitat (nucleu, vacuola, lizozomi etc.) reprezinta compartimente microscopice in care intervin ontnis.o sacealhenss elt de fenomenele osmotice. Se poate vorbi, deci, de presiunea nu osmotica a oricérui compartiment lichidian delimitat de 0 nel > membrana. Osmoza intervine si in realizarea functiei normale ste © a glomerulului renal (a se vedea si Dializa). la | F a Coa mai mare parte a lichidelor din organism sunt a solutii complexe. Pentru acestea osmolaritatea se calculeaza de) Tabet prin sumarea tuturor concentratilor molare ale constituen- | Compozitia plasmei in mEq ilor, aga cum s-a mentionat deja. Atit variatiile in plus cét si cele in minus ale ek Ionia Ga ] osmolaritatia diferitelor sectoare lichidiene ale organismului plasma plas | POL ameninta insasi existenta individului. Un exemplu: 0 na tatica | Aeshidratare celulara produsa ca urmare a unei evaporari er [Cations ~~—~—-*|_—«smasive a apei prin transpirafie abundenta (vara, la 45°C). Ne 143 «151,7 | Pierderea unei cantitati mari de apa (si intr-o masura mai i mica de electroliti) va fi urmata de cresterea presiunii ile x a 5A osmotice a lichidelor extracelulare (stare Ajperosmolara). in : co 5 ~—sq_ | «Rbeste condifii apa intracelulara se va deplasa extracelular - osmoza la nivelul membranei celulare, selectiv permeabile. mg 2 22 | Diminuarea volumului lichidian intracelular va altera metabolismul celular. Intensitatea si durata unei astfel de total 155 164,7 | deshidratari conditioneaza reversibilitatea sau ireversibilitatea alterarilor proceselor celulare. Arion: Este sugestiv de mentionat ca la un deficit de peste 103-109 | 15 % apa din greutatea corporal, pentru un interval de timp de 6-7 zile, survine incetarea functiilor vitale ale organismului | cop 27 - moartea, foi 3 32 Starile hipo- si hiperosmolare, in perioada de de si reversibilitate, pot fi corectate prin aport sau eliminari ea sulfa lichidiene (apa si/sau electroliti) controlate (de exemplu te, diureza fortat, prin administrarea unor medicamente), dar oe G 64 aceasta necesita in prealabil evalurea osmolaritatii diferitelor - ouganick compartimente lichidiene. proteine 16 1d | Starile hipo- si hiperosmolare: ; Tot TET Osmolalitatea lichidului intra- si extracelular sunt si mentinute in echilibru desi compozitia clectrolitica este diferita. Variatii mai mari de 2 % ale osmolalitatii plasmatice sunt cunoscute sub numele de stiri hiperosmolare, respectiv ff hipoosmolare, in cazul variatiilor sub aceasta valoare. a ~ m1@ Alte date _privind osmolalitatea si determinarea ei puteti affa la lucrarea Metode de determinare a presiuntii osmotice. Osmolaritates intervine si in viata de toate zilele ; adaugarea unui solvit in solventul pur ii modifica unele proprivtatile fizice, in relatie cu. osmolaritatea: ‘presiunea osmotica creste + punctul de inghet scade ~ punctul de fierbere creste Acest fapt explica, de exemplu, de ce iarna, se presara sare (NaCl = solvitul) peste gheata (solventul) de pe stra, pentru ao topi. LUCRARE PRACTICA Starile hiperosmolare (delta crioscopic mai mare decat normal, rezistivitatea serului scazuta, cresterea concentratiei unor solviti) pot fi produse de cresterea cantitafii_unor substante solvite in singe: Na’, glucoza (produc o deplasare a solventului din sectorul intracelular - deshidratare celular) sau ureea si alcoolul care nu au acest efect; in aceste cazuri osmolaritatea determinata este mai mare decdt osmolalitatea totala calculata pentru Na’, glucozi, ure. Starile hiperosmolare se pot datora: cresterii cantitatii de solvit; scaderii cantitatii de solvent; unui, aport exogen de solvent si solvit, Tratamentul implica rehidratare prin ingestie (daca bolnavul este constient) sau prin perfuzie cu solutii fiziologice hipotone. Starile hipoosmolare (scaderea punctului delta crioscopic al serului, cresterea rezisti serului) sunt definite de scaderea osmolalitatii sub 235 - 300 mOsm/kg apa si de scaderea Na’, concomitent (cazul intoxicatiei cu apa, c&nd se produce o hiponatremie de dilutie). Tratamentul implica perfuzii cu solutii hipertone, pana la revenirea la osmolaritatea plasmatica normala. Izoosmolaritatea lichidelor biologice: in conditii normale, lichidele biologice sunt izoosmolare (corespund unei osmolaritati de 300 mOsm/litru de apa - exprimare posibila ca urmare a celor mentionate anterior). Mentinerea acestei _izoosmolaritati este asigurata prin schimburi de solvent dar mai ales de solvit. Expresia analitica a osmolaritatii unui lichid biologic, stabilita cu ajutorul dozarilor chimice, considera electrolitii ca fiind total disociati, aceasta explicnd lipsa unei corespondenfe riguroase intre rezultatele obtinute prin crioscopie (300 mOsm) si prin calcul 320 mOsm). Contributia diversilor constituenti_plasmatici._ Ia osmolaritatea totala a plasmei este prezentat’ in tabelul 1. Lichidele organismului nu sunt solutii ideale, si desi disocierea electrolitilor putemici este completa, numarul particulelor libere care pot sa exercite o presiune osmotica este redus, ca urmare a interactiunilor dintre ioni. De aceea efectul osmotic al unui electrolit in solufie depinde de concentrafia sa efectiva mai mult decat de numarul de echivalenti (un mmol/l de NaCl in lichidele organismului contribuie cu < 2mOsmy/l de particule active). 2i | © LUCRARE PRACTICA Nat si anionii ce i insotesc in mod obignuit (Cl- gi HCO3;) reprezinta 20 mOsm/. Ceilalti cationi si anioni au contributii mici. Glucoza contribuie cu 5 mOsm/l, deoarece nu disociaza si are greutatea molecular’ 180. Proteinele, desi se gasese in concentratie mare, avand greutatea moleculara mare, aduc o contributie redusa la osmolaritatea totala a plasmei. PARTEA PRACTICA a) Materiale necesare : 3 eprubete cu agar solupii 5 mM de : metil orange Sicromat de potasite sulfat de cupri NVAAN ‘Substanta | Distanja (timp: 2 ore) ‘Metil orange Bicromat de potasin ‘Sulfat de eupr ‘Tabel de rezultate 6) Materiale necesare: ¥ 3 eprubete cu agar Y solusit de metil orange de concenttrafii : 1 mmol, 5 mmol, 10 mmol sol. metil | Distanta orange _| (timp: 2 ore) 1 mol S mmol 10 mmol Tabel de rezultate e fi influenjata de greutatea molecu- lara si de concentratia moleculelor. a) Efectul greutatii moleculare Mod de Iucru: 1. Luati tei eprubete continand deja o coloana de agar (10 mil gel polizaharidic, in stare semifluida). 2. Adaugati 3 ml din solutiile de aceeasi concentratie a unor compusi colorafi, cu masa moleculara diferita (prezentate alaturat). 3. Notati nivelul Ja care se gaseste limita de separatie a celor doua medii, pentru fiecare eprubeta. 4. La sfarsitul orelor de lucrari practice: notafi nivelul la care a ajuns solufia colorata si masurati distanta pe care a difuzat. Notati datele in tabelul de rezultate. b)Efectul gradientului de concen- tratie Mod de lucru: 1. Luati alte trei eprubete cu agar. 2, Adaugati in fiecare eprubeta 3 ml din solutia aceluiasi compus (metil orange) dar de concentratii diferite. 3. Realizati aceleasi masuratori ca si la punctul a) si notati rezultatele in tabelul de rezultate, 3LUCRARE PRACTICA @ entila condensor preparat lentil obiectiv Tentila = ocular imagine a) Mersul razelor de Tumina la microscop Fig. 4 (4, 6) Microscopul optic - schema b) Este reprezentata schematic aleatuirea si formarea imaginii in microscop: my c= condensor; d= diafragma; sursa de lumina (poate fi plasata si la exterior, in fata microscopului). B. Metoda celor douad micrometre pentru masurarea dimensiunilor celulare Participarea fenomenului de osmoza Ia schimbul de substanta dintre celula si mediul inconjurator poate fi observata prin experiente simple, utilizind microscopul optic. Descrierea microscopului optic Microscopul optic obismuit (fig. 4) este un sistem de entile convergente astfel realizat incat sa poatt fi folosit pentru observarea unor structuri cu dimensiuni in general de ordinul micrometrilor (10°m) format din: Partea optica, care se compune dintr-un sistem de iluminare si doua sisteme de lentile convergente: obiectivul cu distanta focala de cAtiva milimetri si ocularul, cu distanta focal de ordinul centimetrilor. Sistemul obiectiv este alcatuit dintr-un sistem centrat de lentile asezate intr-o anumita ordine intr-un tub metalic montat direct sau prin intermediul sistemului revolver la partea inferioara a tubului microscopului. Obiectivele au notat puterea maritoare care variaza intre x10 si x90. ‘Sistemul ocular este alcatuit dintr-un sistem de lentile situate Ja partea superioara a tubului microscopului. Puterea maritoare a ocularelor care variaza intre x5 si x15. Exista microscoape monoculare si binoculare (cu doua oculare).. 14 ine& on de ‘sit de de vul rte Je ea ta mc obiectiv media cu ‘indice n / \ proparat Jamel’ Jama Fig. 4 (©) Microscopul optic ~ detaliu la nivelul obiectivului (d) Imagine de ansamblu Puterea de recolutie a ricroscopului este fimitata de distanta minima €. Astfel, in cazul microscopului optic & este de 0,38 jim. La valori mai ici ale acestuia apar fenomene de difractie si, deci, ‘nu mai este posibila formarea unci imaaini clare. LUCRARE PRACTICA Sistemul de iluminare serveste pentru a aduce la obiectul examinat lumina de la o sursa naturala sau artificiala. Este situat sub platina microscopului si se compune din sursa de lumina (naturala sau, de obicei, artificiala - bec electric), oglinda, diafragm si condensor. Unele microscoape au un sistem de iluminare cu bee situat in picioral microscopului si oglinda detasabila. Partea mecanica serveste la sustinerea partii optice si a obiectului examinat. Ea se compune din picior, coloana, platina si un dispozitiv de punere Ta punct format din surubul macrometric si cel micrometric. Puterea maritoare a microscopului este data de produsul dintre puterea maritoare a obiectivului si cea a ocu- larului. Microscoapele optice actuale ating 0 putere maritoare de x2000. Zo Principalele marimi caracteris- tice unui microscop optic: Puterea de rezolutie (sau separatoare) reprezinta calitatea cea mai importanta a unui microscop. Ea reprezint capacitatea unui sistem optic de a separa doua puncte apropiate (alaturate) astfel incat aceste puncte sa fie percepute distinct la nivelul imaginii finale. Prin termenul general de rezolutie se intelege abilitatea unui sistem optic de a detecta detaliile unui obiect. Puterea de rezolutie este invers proportionala cu distanta minima (c) intre doua puncte luminoase ale obiectului, percepute separat. Prin urmare, daca se noteaza puterea de rezolutie cu P, rezulti 1 € este mai mare. Distanfa minima ¢, denumita si distanta minima rezolutiva sau minimum separabil este data de formula lui Abbé: ca P - Cu cit ¢ este mai mic cu atat puterea de rezolutie P 1,224 2nsinn unde: 2. = lungimea de unda a luminii utilizate la microscop n= indicele de refractie al mediului (aer) prin care trece Iumina (dintre obiectiv si lama din sticla pe care se afla preparatul care este observat la microscop) u = jumatatea unghiului de-deschidere a conului luminos ce cade pe obiectiv (v. fig. 4c). 15Tn * conditiile actuate, pentru examenul ir lumina alba, jumatatea unghiului de deschidere maxim al unui obiectio neputdnd depasi 71% distanta mini: ma dintre doud puncte care pot fi viewte separat este de 0,38 jim. Din formula lui ABBE se poate observa ca puterea de rezolutie se poate mari prin tifizarea unei surse ct A edt mai mic, can cacul microscopului cu radiatii ultraviolete si, indeasebi, tn cazul microscopului electronic (1. si curs), LOCRARE PRACTICA Se observa ca € este cu atat mai mic (jar rezolutia este mai mare) cu cat a si u sunt mai mari, Marimea (a x sinu) se numeste apertura numerica si poate fi marita in doua moduri: 1. Marind indicele de refractie al mediului existent intre obiectiv si lama ce confine preparatul; astfel, obiectivele sunt de doua feluri: uscate si umede (cu imersie), dupa cum intre ele si lamela exist aer (n = 1) sau un mediu cu indicele de refractie mai mare decat 1 (ex: ulei de cedru, n= 1,52). 2. Marind unghiul u, prin constructie (obiective cu distanta focala foarte mica, care sa poata fi apropiate foarte mult de preparat). Puterea separatoare a unui microscop optic este, deci, limitata de lungimea de unda a radiatiei utilizate (vizibil, 390 — 720 nm), de indicele de refractie al mediului (care nu poate depasi 1,5) si de constructia obiectivului, care impune o valoare maxima a unghiului u. © Puterea de marire (P) este marimea numeric egal cu raportul dintre unghiul u’ sub care se vede imaginea la microscop si marimea obiectului AB. paw AB Puterea de marire se exprima in dioptrii si este invers proportionala cu distantele focale ale obiectivului si ocularului. * Puterea de patrundere este o calitate ce apartine obiecti- velor cu putere de marire mica. Datorita acestei cal poate vedea in profunzimea obiectului examinat. Ea variaza in raport invers cu marimea unghiului de deschi- dere a obiectivului. retina Fig. 5 Formarea imaginii la microscop 16 abeeaaay© LUCRARE PRACTICE PARTEA PRACTICA Ansamblul metodelor cu ajutorul cara se pot masura dimensiunile obiectelor tmicroscopice se numeste micrometrie. Materiale necesare: ¥ micrometru ocular ¥ micrometra obiectiv microscop optic Fig. 6 Micrometral ocular-sus (prezinta diviziuni echidistante sau refea de patrate) si snierometrul obiectiv 10 20 30 f Principiul metodei Se suprapune imaginea microscopica a obiectului d masurat peste imaginea unei scari gradate etalonata in preala bil. Se utilizeaza doua tipuri de micrometre (fig. 6): ocular si obiectiv. Micrometrul obiectiv este o lama de sticla pe carr sunt mareate diviziuni echidistante cu valoare cunoscuta di 10 jum. El serveste la etalonarea micrometrului ocular acesta este un disc de sticla introdus in sistemul ocular sik randul lui are marcate diviziuni echidistante (sub forma dc refea). Imaginea lui este data numai de lentila ocular, in timy ce micrometrul obiectiv este marit de intreaga putere mari toare a microscopului A etalona micrometrul ocular inseamna a stabili corespondenta intre o diviziune a micrometrului ocular si un anumit numar de diviziuni ale micrometrului obiectiv. in acest fel, diviziunile micrometrului ocular pot fi exprimate in unitati de lungime. Mod de luecru: 1) Se aseaza pe platina microscopului Jama micromety obiectiv (cu scala in sus). Aceasta se fixeaza cu ajutorul celot doi cavaleri 2) Realizati acum imaginea la microscop: se aduce in axul microscopului obiectivul x10 prin rotirea sistemului revolver. Privind din lateral, se roteste viza macrometrica spre inainte si se coboara tbul microscopic pana ce obiectivul se apropie de preparat. Viza macrometrica se migca foarte incet. Apoi, privind prin ocular, cu ajutorul aceluiasi surub macrometric, rotit in sens invers, se ridica incet tubul pana ce apare imaginea in campul microscopului. in continuare se procedeaza la completarea punerii la punct a imaginii cu ajutorul surubului micrometric care va fi migcat in ambele sensuri. Se recomanda ca intotdeauna cénd examinati un preparat la microscop sa fineti permanent manaNiciodata nu se ) coboara tubul pri- vind prin ocular pana la aparitia imaginii. O asemenea manevra poate duce atét la deteriorarea preparstului edt si a obiectivului. LUCRARE PRACTICA 3) Se introduce micrometrul ocular intr-unul dintre ocularele microscopului prin scoaterea acestuia din tub si desurubarea lentilei superioare a ocularului, Sistemul ocular se reintroduce apoi in tub. Se observa suprapunerea celor dowa imagini ale scalelor micrometrice. Notati cAte diviziuni ale micrometrului obiectiv corespund Iaturii unui patrat al micrometrului ocular. 4) Cunoscand valoarea unei diviziuni a micrometruhui obiectiv (10 jim) puteti usor afla c&ti mm reprezinta latura unui patrat din refeaua micrometrului ocular. Acum, inlocuind lama micrometru obiectiv cu o lama avand un preparat, puteti masura dimensiunile obiectelor de pe aceasta, ‘Masurarea efectiva a dimensiunilor unor celule o veti face la punctul C al lucrarii. a Perete cel. alga celulozic fematie Volum celular invariabil C.Evaluarea cantitativa a fenomenului de osmoza a) la nivelul celulelor vegetale Celulele vegetale prezinta o membrana citoplasmatica (care include plasmalema si tonoplastul, acesta din urma limitGnd partea esentiala a celulei vegetale, vacuola — rezerva de apa si de siruri minerale a plantei); la exteriorul membranei citoplasmatice exist o alta membrana sau perete celulozic rigid, inextensibil, aflat la o oarecare distanta de membrana citoplasmatica. Tonoplastul este considerat o membrana semipermeabila, sediul principal al fenomenului de osmoza. Dupa pastrarea in mediu izoosmotic celulele isi conserva volumul, deoarece nu are loc nici un flux rezultant de solvent, spre interiorul sau exteriorul celulei (fluxurile sunt egale in cele doua sensuri opuse) in mediul hipoosmotic apa intra in celula (fenomen de endosmoza), traversind peretele celulozic si membrana citoplasmatica; celula se mareste de volum, dar aceasta marire este limitata prin existenta peretelui celulozic, rigid. Fenomenul poarta numele de turgescenta. Turgescenta este starea fiziologicd normala, de hidratare optima a celulei vegetale. in mediul hiperosmotic, apa celulara este extravazata prin membrana (exosmoza), in scopul restabilirii izotoniei 8CTICA, dintre ub si ocular celor iziuni rat al Liteitnik iccdlbaiiai ig trului latura cum, dun 2asta, ice la Plasmoliza (schema de ansamblu) ae Ratatinare > isi Itant ca ‘Turgescenta Plasmoliza nde Fig. 7 Comparatie inire modi- rana ficarile celulelor vegetale si vast cele ale hematiei in medii cu igid. presiuni osmotice diferite eae (schematic, a, b, c, cu prezen- ria ‘area diametrelor de masurat, DI si D2 ); D, 2, 3) ; explicatii in text); e) celula eo vegetala, cu explicarca ele- mentelor celulare participante Ja modificari. LUCRARE PRACTICA intre mediul intra- si extracelular. Celula isi micsoreaza volumul, fenomenul fiind denumit plasmoliza. Membrana citoplasmatica urmareste plasma care se resirdinge in volumul celular mic, indepartandu-se de peretele celulozic. Plasmoliza are loc in trei faze (fig.7): 1, plasmoliza incipienta, care consta in desprinderea citoplasmei de peretele celulozic numai la colturile acesteia; 2. plasmoliza concava, care consta in desprinderea partiala a citoplasmei de perete; 3. plasmoliza convexa, care cons citoplasmei de perete. Plasmoliza poate fi un fenomen reversibil gi apare doar celula viabila, semipermeabilitatea protoplasmei fiind un fenomen caracteristic doar protoplasmei vii; prin moarte celulara protoplasma devenine permeabila. Reintroducerea plantei intr-un mediu hipoosmotic determina un fenomen de deplasmoliza: endosmoza pana la starea de turgescenta. Presiunea osmotica a celulei vegetale este numita si ptential osmotic si este dati de concentratia sucului vacuular in glucide si saruri minerale (substantele osmotic active). in desprinderea totala a b) la nivelul celulelor animale La celulele animale, lipsa unui perete rigid, care sa limiteze marirea de volum a celulei in mediul hipoton, duce la ruperea membranei celulare. In cazul particular al hematiei fenomenul se numeste hemoliza. in mediul hiperosmotic apa iese prin exosmoza din celule, membrana citoplasmatica se retrage impreuna cu continutul celular spre nucleu, celula micsorandu-si volumul; fenomenul este denumit ratatinare. Modificarile de volum ale hematiei depind, deci, de modificarile de presiune osmotica, astfel inc&t eritrocitul poate fi considerat un veritabil “osmometru” natural. Presiunea osmotica totala in interiorul hematiei depinde, la randul sau, de concentratia ionic (mai ales sodiu si cloruri) si de concentratia glucozei, precum si de confinutul sau in hemoglobina (circa 3,4 x 108 molecule de hemo- globina/eritrocit si 2,2 x 10° molecule de glucozayeritrocit). Membrana eritrocitara este permeabila la apa. si molecule mici, dar este total impermeabila la hemoglobina, astfel incat determinantul principal al comportamentului de “osmometru” al hematiei ramane hemoglobina). 719Mediu izoton Hemoliza Ratatinare ig. 8 Comportamentul hematiei in mediile: izo-, hipo-, hiperton Fig. 9 Etapele hemolizei (explicatia in text) LOCRARE PRACTICA in fig. 9 este prezentata succesiunea modificarilor de forma si marime relativa ale hematiilor introduse in medii progresiv hipotone. Patrunderea apei in celula gi cresterea yolumului celular determina trecerea hematiei din forma discoidala in forma sferica. Aceasta “balonizare” (6, ¢, in fig. 9) este urmata de cresterea permebilitajii pentru Na‘, K* si, probabil Ca**, Eritrocitul prezinté ins& mecanisme de control (sistemele de transport ionic) ce tind s readuca rapid celula la starea de echilibru initial. Astfel trecerea masiva de K* spre exterior poate compensa partial cresterea volumului. Daca insa gradientul transmembranar de presiune osmotica este prea mare, aceste mecanisme devin insuficiente. fn plus hemoglobina care nu poate parasi celula mentine o presiune (numita coloid-osmotica) care atrage in continuare apa in celula, Hematia fsi va mari in continuare volumul (4, in fig. 9 iar daca presiunea osmotica a mediului extracelular seade in continuare, la un moment dat, fiind depagita rezistenta mecanica a membranei, hemoglobina va fi extravazata prin intermediul unor “false orificii”, fara a se produce o veritabila rupere, fenomen pe care il puteti infelege daca va i ca membrana este un “mozaic fluid”, format din lipide si proteine, total diferita de o membrana artificiala, de exemplu din celofan, care se poate rupe prin intindere (e, in fig. 9. Membrana eritrocitara, de aspect modificat, va include un confinut electrolitic, lipsit de hemoglobina; aceasta noua structura poarta numele de “fantoma eritrocitara” (ff in fig. 9). in mecanismul hemolizei si in refacerea integritatii membranare dupa eliminarea hemoglobinei un rol important revine si citoscheletului eritrocitar (v. curs). Daca introducem hematii normale in solufie de NaCl, hemoliza apare la concentratii de NaCl de 5 g/l si este totala lao concentratie de 3 g/l. in unele stari patologice hemoliza poate apare chiar si ia vivo, de exemplu intr-o maladie ereditara (sferocitoza ereditara), in care hematiile sunt mult mai sensibile la variatii de presiune osmotica. 80 |de edi terea orma. 1 fig. si, rtrol shila spre daca este plus une in fig. ade onta orin va din de in va na; ma tii int cl, wa in za tii | Fig. 10 Celule vegetale in mediul hiperton | Materiale necesare Y microscop binocular Y lame si lamele de sticla Y 3 vase Petri Y solutit cu osmolaritati diferite : “NaCl 9 g/t fmediu ‘izotor') “NaCl 20 g/l (mediss ‘hiperton') apa distilata (mediu ‘hipoton') Y pipete Pasteur Y 3 frunze (segmente de 2-3 | em) de Valisneria spiralis Y lama pentru sectionarea frunzelor si realizarea Preparatului microscopic LOCRARE PRACTICA © PARTEA PRACTICA a) Osmoza la alga Vallisneria spiralis Utilizind microscopul optic, veti observa modificarile unor celule vegetale (alga Vallisneria spiralis) puse in medii izoosmotice, hipoosmotice si hiperosmotice. Cele mai evidente modificari apar in privinta volumului si formei celulare. Pentru a le observa aveti nevoie de a masura dimensiunile unei celule prin metoda descrisa anterior, micrometria. Mod de lucru: 1) Se pun in cele 3 vase Petri respectiv cca 20 ml mediu hi- poton, mediu izoton si mediu hiperton si in fiecare cateva frunzulite de planta. 2) Se lasa astfel 20 minute dupa care se examineaza la microscop cate o frunza din fiecare mediu. Pentru a fi examinata la microscop, frunza, asezata pe lama de sticla, se sectioneaza in grosime (tangential, cu o lama de ras pentru a objine un fragment cit mai transparent). Se aseazd fragmentul de frunza pe lama de sticla, apoi se aseazi pe platina microscopului in asa fel incat frunza sa se afle in dreptul orificiului central al platinei. Se foloseste obiectivul x10. 3) Se roteste dispozitivul revolver si se formeaza imaginea cu obiectivul x20, care a fost folosit si pentru etalonarea micrometrului ocular. 4) Se masoara diametrul longitudinal si transversal pentru un numar de 10 celule; datele se trec in tabel, in care: I = mediu izo- osmotic; II = mediu hipoosmotic; mediu hiperosmotic; L = diametru longitudinal; media aritmeti b) Osmoza la hematii Pentru a pune in evidenta fenomenul de osmoza la nivelul biomembranelor, se poate realiza un experiment asemanator, dar de data aceasta utilizind eritrocitele; acestea 8110 ~tabel de rezultate pentuB 35 minute pentru By 35 minute pentru C 20 minute pentru D 30 minute intervale de timp LUCRARE PRACTICA - reprezinta un model de studiu deosebit de accesibil in raport cu alte celule animale. fn plus aceasta alegere este dictata gi de freeventa variatie a volumului celular, ca urmare a variatiei presiunii osmotice, intra sau extraeritrocitar, in raport cu o larga categorie de stari, fiziologice sau patologice, ale organismului (de exemplu simpla manevra de injectare intravenoasa a unor solutii hipo- sau hiperosmolare poate avea un astfel de efect). Mod de lucru: Veti observa dimensiunea transversala ("diametrul") celulelor. Se va lucra cu 5 recipiente: in A aveti o suspensie de eritrocite in mediu izoosmotic lor (NaCI 9 g/l); in B si By aveti solutii hipoosmotice de concentratii diferite (NaCI 3 g/l si respectiv 6 g/l); in C aveti solutie izoosmotica (NaCl 9 g/l); in D aveti solutie hiperosmotica (NaCI 40 g/l). 1) Puneti cu o pipeta Pasteur céte 1 ml suspensie din recipi- entul A in fiecare dintre recipientele B, C, D. 2) in continuare, la anumite intervale de timp (precizate in tabel), veti lua cte o picatura din confinutul recipientelor B, Csi D sio veti examina la microscop. Veti remarca ca celulele puse in C (mediu izoosmotic) nu-si modifica dimensiunile. Celulele puse in D (mediu hiper- osmotic) se ratatineaza (isi micsoreaza diametrele si capata un aspect crenelat). Celulele puse in By si scoase dupa primul interval de timp sunt turgescente (au diametrele marite) iar cele puse in B sunt partial sau total distruse (fenomenul de hemoliza). Deserieti ce observati.ond - LUCRARE PRACTICA oN rapott Sf tata gi rare a ar, in Jn organism, presiunea exercitata prin intermediul pistonului (in fig.11) este inlocuits de wetter | presiunea creata de “pompa cardiaca” care menfine o presiune hidrostatica superioara presiunif an poate oncotice (presiunea oncotica poate fi definita ca fiind presiunea osmotica determinata doar de | macromolecule, in cazul in care membrana este permeabila atat la apa cét si la molecule mici) la | pivelal capitaretor glomerutui renal. Aceasta determina un flux net de apa (si microelemente) din | plasma spre exteriorul capitarului (spatiul Bowman), fenomen de ultratilatrare plasmatica trary | rial satin n formarea urin), Este usor de ineles de ce, in eae de hipotensune arterials densie | _-marcaté, presiunes hidrostatica din capilarele glomerulare devine inferioara presiunii oncotice si si By ultrafiltrarea renal se opreste, clinie aparind anuria. 3 gf | ° gy, ecipi | ecipi- | ate in orB, | | musi aiper- | apata |, dupa atrele | struse | Fig. 11 4) Fenomenul de osmoz, b) Fenomenul de osmoza inversit Explicatié in text. 83LUCRARE PRACTICA A D. Exercitii si intrebar: 1. Un subiect de 60 Kg prezinta urmatoarele caracteristici: - masa fchidelor extracelulare = 20 % dirs masa corpului - masa lichidelor intracelulare = 50 % din masa corpului Tonograma a permis evaluarea presiunii osmotice a plasmei: 280 mOsmoli/l a. Aceste cifre sunt normale? 6. Caleulai presiunea osmotica in fiecare compartiment. ¢, Sa consideram ca subiectul primeste o perfuzie de NaCl intravenoasa de 36,27 g in 2 Gtri de apa. In care sens se vor face deplasarile de apa si ce volum de apa va trece dintr-un compartiment in altul, presupundnd ca membrana care separa cele 2 compartimente este impermeaéila fa ioni si ca subiectul nu elimina nici 0 cantitate de apa. Care va fi presiunea osmoticd a plasmei fa echilibru? (Se dau : Na’ = 23; Cf = 35.5) 2, Se utilizeaca un epiteliu simplu asimilabil unei membrane biologice pentra a realica un osmometru resiunea limita de ruptura a acestei membrane este de 1,013 x105 N/m. Ce se intiimpla daca una dintre fetele membranei fiind tn contact cu apa purd, cealalta este introdusa in: a. solutie de NaCl 4 g/l 5. solutie de uree 10 g/t €. solutie de NaCl 1 g/l Se dau: T= 27°C R= 8,32 joule/mol/Kelvin = 98 m/s 3. Calculapi puterea rezolutiva limita in cazul unei surse de lumina verde (A = 520 nm) la un microscop cu imersie bund (apertura numerica = 1,6). Cum este rezolutia in comparatie cu a unui microscop cu apertura numerica = 0,65 si lumina alba (0,55 x10-*m)? 4, Lichidele fiziologice, din corpul uman, contin mai mutta sare decdt apa dulce (din révuri) si mai putina sare decdt apa de mare. De ce in sealitate nu se produce efectul din figura 10? Fig. 12 a) Apa de mare, b) Apa dulce (rau) a) ») 84 otLUCRARE DEMONSTRATIVA Capitolul rope DE 3 DETERMINARE A A PRESIUNII OSMOTICE A.Determinarea directa a presiunii osmotice: A1. Osmometrul Dutrochet Az. Osmometrul Pfeffer B. Determinarea indirecta a presiunii | osmotice prin crioscopie Bu. Principiul crioscopiei | Bz. Fenomenul de suprafuziune B3. Aplicatii medicale: a) calculul osmolalitatii serului sanguin cu ajutorul punctului A crioscopic; b) calculul presiunii osmotice a serului, pornind de la compozitia sa electro- litica C. Micro-osmometrul semiautomat Knauer: demonstratie D. Exercitii | Cunoasterea presiunié osmotice, a osmolalitatii si a osmolaritatit (a se vedea si Capitolul | 2) unor fichide din organism, indeosebi a plasmei sanguine, este utila in clinica, de exempl, | pentru stabilirea compozifiei perfuziilor in patologia hidroelectrofitica Presiunea osmotica se | poate determina direct sau indirect. | Osmometrele sunt dispozitive prin intermediul carora se poate pune in evidenta | | (osmometrul Dutrocket) sau se poate mdsura direct (osmometrul Pfeffer) presiunea osmotica. | tn prezent exista osmometre semiautomatizate care permit determinarea indirectd a osmolalitatii, cum este micro-osmometrul Knauer pe care if veti vedea tn laborator. ‘Metodele indirecte de masurare a presiunii osmotice se bazeaza pe o serie de procedee de determinare a concentratiei molare a solufiilor dupa care se calculeazd presiunea osmotica. O | | meso de determinare a concentrayiei molare, de altfel cea mai frecvent utilizata in | faboratorul clinic, implica masurarea temperaturii de inghet a unei solufii: tehnica se | | mumeste crioscopie si va fi prezentata in aceasta lucrare, | 85