Noile educatii in scoala moderna

Ritmul rapid al schimbărilor a determinat constituirea unei problematici complexe a lumii

contemporane, care a adus omenirea în faţa unei alternative extreme. Ne punem întrebarea: „Spre
ce va fi mersul omenirii: ordine, progres, înţelepciune sau hazard, stagnare, iraţionalitate,
distrugere, atomizare ?” În faţa acestui ,,ghem de probleme presante” educaţia are un rol
hotărâtor. Astăzi, problema educaţiei este abordată în strânsă legătură cu problematica lumii
contemporane, lume ce se caracterizează prin multiple transformări, prin schimbări în toate
domeniile, determinate de progresele în domeniul ştiinţei şi tehnicii, proliferarea informaţiei,
evoluţia trebuinţelor spirituale şi materiale ale oamenilor. Dar, totuşi, să nu uităm că omenirea se
mai caracterizează prin cerinţe şi aspiraţii specifice. Educaţia este o dimensiune constitutivă a
fiinţei umane. Omul nu poate deveni om decât prin educaţie - spune Kant, la modul imperativ.
Tot ce ţine de umanitate: limbaj, raţiune, sentimentele, arta, morala se reallizează numai prin
educaţie. Societatea de mâine este efectul societăţii de astăzi.

Noile educaţii nu trebuie privite numai ca surse de reînnoire şi reconstrucţie a unor conţinuturi
care derivă din dimensiunile tradiţionale ale educaţiei. Este meritul şcolii româneşti privind
preocupările pentru problematica noilor educaţii, care au coincis cu preocupările din lumea
occidentală. Încă în urmă cu mai bine de 25 de ani profesorul George Văideanu şi colaboratorii
utilizau termenul şi descriau noile educaţii. Dar precedentele meritorii trebuie citate:
Universitatea din Bucureşti este între primele 10 universităţi din lume, care şi-au creat centre de
calcul acum 5 decenii, graţie academicianului Gr. C. Moisil. Într-o societate supertehnologizată
ar trebui să privim noile educaţii nu ca dimensiuni izolate, ci în multiplele lor relaţii de tip
sistemic şi din perspectiva efectului de viitor. Capacitatea de a stăpâni tehnologiile moderne din
punct de vedere intelectual, politic şi social reprezintă una dintre provocările majore ale omului
modern în acest secol.

Noile educaţii, în ordinea apariţiei lor ar fi:

- Educaţia relativă la mediu (sau educaţia ecologică);

- Educaţia în materie de populaţie (sau educaţia demografică);

- Educaţia nutriţională;

- Educaţia pentru noua tehnologie şi progres;

1
- Educaţia faţă de mass-media;

- Educaţia pentru pace şi cooperare;

- Educaţia pentru democraţie şi drepturile omului;

- Educaţia sanitară modernă;

- Educaţia economică şi casnică modernă;

- Educaţia pentru timpul liber;

- Educaţia pentru o nouă ordine internaţională;

- Educaţia cu vocaţie internaţională;

- Educaţia pentru o viaţă de calitate;

- Educaţia interculturală

Dacă la începutul secolului nostru Educaţia nouă sau Şcoala activă anunţau voinţa de inovare a
învăţământului şcolar, şi îndeosebi a metodelor şi a relaţiilor profesor-elevi, Noile educaţii sunt
purtătoare de noi obiective şi mesaje, constituindu-se în răspunsuri date unor sfidări.

In concluzie, „noile educatii' implica reconsiderarea continuturilor si obiectivelor educatiei in

contemporaneitate.

Piele Oana Nicoleta