UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ A BANATULUI ”REGELE MIHAI I AL

ROMÂNIEI” DIN TIMIŞOARA
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA: Agricultură
DISCIPLINA :Legumicultură

AN IV, IFR

CASTRAVETELE

Student CAZACU ALEXANDRU

TIMIŞOARA
2022

1
CUPRINS:

1. Introducere
2. Clasificare
3. Tehnologia culturii
4. Cultură de seră/câmp
5. Bibliografie

2
1. Introducere

Castravetele (Cucumis sativus) este o plantă legumicolă din familia Cucurbitaceae care

include dovlecelul, dovleacul, pepenele galben și cel verde etc., și este cultivat pe scară largă.
Provine din India și este cultivat în regiuni tropicale și temperate. Se cultivă în numeroase varietăți,
datorită diversității fructelor.
Planta de castravete este o viță târâtoare de 1,5 – 2 m lungime, care crește agățându-se pe
spaliere sau alte structuri de susținere cu ajutorul cârceilor. Planta are frunze mari care acoperă
fructul. Acesta este cilindric, alungit, cu margini rotunjite, și poate crește până la 60 cm, cu un
diametru de 10 cm. De obicei crește de cam de 10 cm lungime. Castraveții pot fi mâncați în stare
crudă sau murați (murături).
Planta se dezvoltă dintr-o sămânță închisă. Din punct de vedere științific, rezultatul
polenizării plantei de castravete este un fruct. Clasificarea acesteia ca legumă, ca și în cazul roșiilor
și a dovlecelului, de exemplu, este arbitrară și se bazează în principal pe folosirea acestuia în
bucătărie.
Castravetele este cules când are culoarea verde, și poate fi consumat crud sau murat. De
asemenea, varietățile fără semințe sunt folosite în industria decorațiunilor alimentare. Pentru murat
se folosesc îndeosebi castraveții a căror formă nu este așa de plăcută ochiului, cei cu formă
neregulată, prea groși sau strâmbi, sau cu coaja grunzuroasă. Pentru murare se folosește de
obicei saramura sau oțetul, în combinație cu diverse plante aromatice. Procedeul de murare reduce
conținutul de vitamine din legume, dar le păstrează în niște valori crescute față de alte procedee de
conservare (de exemplu, fierberea). În plus, le conservă pentru mai mult timp. Gustul deosebit și
multiplele întrebuințări pe care le are în gastronomie, alături de eliminarea prin murare a unei
componente cam indigeste a castravetelui crud, fac din castravetele murat o piesă de rezistență a
alimentației umane, în special alături de produse din carne, în sezonul rece.

2. Clasificarea castraveților
Soiurile de castraveți sunt de obicei clasificate în funcție de utilizarea prevăzută ca și
castraveți de piață (feliere), murături sau castraveți de seră. Această clasificare include mai multe
caracteristici ale fructelor, cum ar fi forma, culoarea, tipul coloanei vertebrale (grosier sau fin),
culoarea coloanei vertebrale (alb sau negru), raportul lungimea / diametrul fructului, grosimea cojii
și negii de suprafață. 

Fiecare tip trebuie să fie cilindric cu capete blocante, deși capetele rotunjite sunt acceptabile
și pentru feliere.

Castraveți murati

„Procesul de murare” se referă la castraveți care sunt folosiți în principal pentru prelucrare și
murare. Din ce în ce mai mult, mai mulți castraveți de murat sunt vânduți proaspeți pentru consum

3
 imediat. Unii consumatori au preferință pentru tipul de decapare, deoarece au coaja mai subțire în
comparație cu castraveții de feliat. Fructele de murat sunt de culoare verde mai deschis, sunt mai
scurte, cu coaja mai subțire și se caracterizează printr-o suprafață neagră. Toate culturile comerciale
au dungi longitudinale negre sau albe pe suprafața fructului, o trăsătură legată de maturitatea
fructelor. Soiurile cu dungi longitudinale albe sunt, în general, mai lente în ceea ce privește rata lor
de dezvoltare și își păstrează culoarea verde și fermitatea mai mult decât fructele cu vârf negru.
Soiurile cu dungi longitudinale negre tind să se îngălbenească prematur, în special la temperaturi
ridicate și produc fructe mai mari care se înmoaie cu maturitatea. În consecință, soiurile cu dungi
longitudinale negre sunt utilizate pentru decaparea în regiunile în care condițiile de vară sunt relativ
reci. Hibrizii cu dungi longitudinale albe au înlocuit în mare parte soiurile cu dungi longitudinale
negre în regiunile mai călduroase și în zonele unde predomină recoltarea mecanică.

Pentru procesarea castraveților, cultivatorul are, în general, puține opțiuni pentru soiuri,
deoarece procesatorul selectează și asigură cultivarea soiurilor. Hibrizii Gynoecious (cultură care
produce numai flori feminine) sunt cultivați în majoritate pentru recoltare mecanică. Aceste tipuri
au înlocuit, de asemenea, multe dintre tipurile monoice standard, care au fost folosite anterior la
castraveții recoltați manual și destinați murării.

 Ciclul de creștere mai scurt de 50-60 de zile.

 populații mari de plante 240.000 / ha (60.000 / acre)
 Setul de fructe concentrat le adaptează o dată pentru recolta mecanică
 Tipuri predominant feminine (PF)
 Unele flori de sex masculin sunt produse ca 10-12% semințe de polenizator masculin și sunt
amestecate cu tipurile de gynoecious (cultură care produce numai flori feminine) sau tipurile PF.
 Un randament mediu este de 25 t / ha * (11,4 tone scurte sau 460 bușeli / acru).

Există diferite tipuri de flori:

 staminat (masculin).
 pistilat (femelă). Ovar situat la baza florii feminine.
 hermafrodit (atât masculin, cât și feminin).
Castraveții sunt plante monoice, care au flori masculine și feminine separate pe aceeași
plantă (Fig. 1.3 și 1.4). Florile masculine apar mai întâi, iar florile feminine, mai târziu, la scurt
timp. Florile feminine au mici fructe imature la baza florii, iar floarea masculină nu are niciunul.
Polenul este transferat de la floarea masculină la feminină de către albine sau alte insecte. Atunci
când este polenizată corespunzător, floarea feminină se dezvoltă în fructe. Există diferite tipuri de
hibrizi de castraveți, cum ar fi soiurile gynoecious care produc flori predominant feminine, iar
semințele de soiuri monoice sunt amestecate cu acesta pentru polenizare. Sunt foarte productivi
când polenizatorul este prezent.

poz. 1 floarea masculină poz. 2 floarea feminină

4
3. Tehnologia culturii

Soiurile mai vechi, precum și multe soiuri moderne de castraveți, au un obicei de înflorire
monoic, producând flori separate staminate și pistilate pe aceeași plantă. Deși terminologia nu este
corectă din punct de vedere botanic, florile staminate sunt adesea denumite flori masculine și
pistilate ca femele.

Soiurile monoice produc mai întâi ciorchini de cinci flori masculine la nodurile frunzelor de
pe tulpina principală. Ulterior, planta produce atât flori masculine cât și feminine.

Cei mai mulți hibrizi actuali sunt tip gynoecious (toate florile feminine). Hibrizii
Gynoecious sunt utilizați pe scară largă, deoarece sunt în general mai vechi și mai productivi.
Termenul „toate feminine” este oarecum înșelător, deoarece 5% dintre flori sunt masculine în
majoritatea condițiilor. Acești hibrizi F1 moderni prezintă mai multe avantaje. Deoarece poartă doar
flori feminine, munca inutilă de a îndepărta florile masculine este inutilă. De asemenea, sunt mult
mai rezistente la boli și mai degrabă mai prolifice. Există două dezavantaje - fructele tind să fie mai
scurte decât soiurile obișnuite și este necesară o temperatură mai ridicată. Producția de flori
feminine este promovată în mod natural de zilele scurte, temperaturile scăzute și condițiile slabe de
cădere. Feminitatea florii poate fi promovată prin aplicarea substanțelor de creștere a plantelor
(PGR) precum NAA (un tip de auxină) și Ethephone (un promotor al etilenei). Dacă un soi pur
feminin este crescut, trebuie furnizat un polenizator adecvat.

În soiurile de tip gynoecious (toate florile feminine) sensibile, producția de flori masculine
este promovată de zile lungi, temperaturi ridicate și intensitatea ridicată a luminii tipice verii.
Producția de flori masculine crește, de asemenea, cu încărcarea ridicată a fructelor și cu stresuri
exercitate asupra plantei. Capacitatea de producția de flori masculine poate fi promovată prin
aplicarea de PGR, cum ar fi giberereline, precum și prin azotat de argint și AVG, care acționează ca
supresoare de etilenă.

Fructul partenocarpic

Există, de asemenea, hibrizi de castraveți care produc fructe fără polenizare. Aceste soiuri se
numesc soiuri partenocarpice, rezultând fructe care sunt numite „fără semințe”, deși fructele conțin
adesea straturi de semințe albe și moi. Un astfel de set de fructe partenocarpice apare, de asemenea,
în mod natural, în condiții de creștere cu lumină slabă, zile răcoroase și în zile scurte ale toamnei.
Plantele mai în vârstă pot produce, de asemenea, „super” ovare care crează fructele partenocarpic.

Soiurile partenocarpice trebuie izolate de soiurile standard pentru a preveni polenizarea

încrucișată și dezvoltarea fructelor care conțin semințe și pot fi deformate printr-o creștere mai mare
în zona polenizată. Castraveții de seră sunt partenoocarpici în mod natural.

4. Cultură de câmp/sere

A. Culturi de seră

Acestea ar trebui să aibă fructe lungi, relativ înguste, cu capetele rotunjite. Soiuri de seră
olandeze sunt partenocarpice cu expresie tip gynoecious și potențial de producție ridicată, în timp ce
castraveții de seră japonezi sunt în mare parte monoice. Spre deosebire de cele pentru prelucrare și
pentru feliere, tipurile de castraveți care se cultivă în seră au o piele destul de netedă.

5
 Tehnologia de cultivare a castraveţilor include mai mulți pași printre care:

 Alegerea corectă a hibrizilor pentru producerea castraveților în seră;

 Termenii de semănare și plantare a castraveților în seră;
 Pregătirea solului: fertilizarea, aratul, dezinfectarea;
 Distanţa dintre plante, plantarea;
 Îngrijirea castraveților după plantare;
 Mulcirea solului;
 Tehnologia conducerii verticală şi formarea plantei de castraveți în seră.

Alegerea corectă a hibrizilor pentru producerea castraveților în seră

Hibrizii pentru cultura în seră trebuie să fie de tip partenocarpic (să nu necesite polenizare),
deoarece insectele care polenizează castraveții nu sunt active în perioada rece a anului, mai târziu
când serele sunt deschise complet această problemă dispare. Avantajul acestor castraveți este că dau
o recoltă mai înaltă, Nu mai puțin important este ca castraveții să posede o plasticitate cât mai înaltă
față de condițiile de stres (temperatură, lumină, umiditate). O importanță majoră este și rezistența
plantei la boli și dăunători, dar nu trebuie sa uităm faptul că cu cât planta are o rezistență mai înaltă
la boli și dăunători cu atât semințele sunt mai scumpe.

Tabelul nr 1: Termenii de semănare și plantare a castraveților în seră

Ciclul de cultură Data semănatului Data plantării Data defrișării

Primăvară-vară, sere încălzite 15-31.I 1-15.III 10-20.VII

Primăvară-vară, sere25.II-10.III 10-20.IV 25-30.VII

6
 neîncălzite

Vară-toamnă, sere neîncălzite 28.V-20.VI 25.VI-15.VII 1-15.X

Vară-iarnă, sere încălzite 27.VI-.VII 25.VII-.VIII 15-20.XI

Pregătirea serelor pentru plantarea castraveților

Ordinea în care se efectuează lucrările de pregătire a serelor pentru inițierea producerii castraveților
este următoarea:

 evacuarea resturilor culturii din anul trecut;

 stabilirea focarelor de boli și dăunători;
 eliminarea focarelor de boli și dăunători;
 mobilizarea (săpatul, aratul) adâncă a solului la 28-30 cm;
 frezarea (sau afânarea) solului la adâncimea de 10-15 cm; 
 dezinfectarea chimică a solului cu sulfat de cupru 500-1000 kg/ha;
 fertilizarea de bază cu îngrășăminte chimice conform rezultatelor analizelor agrochimice;
 încorporarea îngrășămintelor în sol și modelarea terenului

Tabelul nr 2: Cantitatea de îngrășăminte minerale recomandate pentru castraveți în dependență de

gradul de asigurare a solului, gr/m2 substanță activă.

Rezultatul testului Insuficiență (1) Adecvat (2) Surplus (3)

Castraveți

Azot (N) 6,8-8,4 0-6,8 0

Fosfor (F) P2O5 23-45 0-23 0

Potasiu (K) K2O 13-23 0-13 0

Este foarte important de a efectua analiza solului în seră în fiecare an. Este necesar de
solicitat servicii de analiză a solului de la laboratoare specializate.

Laboratoarele vor stabili gradul de fertilitate a solului în seră. Gradul de fertilitate poate fi:
scăzut, moderat, normal, ridicat. Decizia referitor la fertilizarea solului în anul curent o veți lua în
dependență de acest grad. În tabelul (Tabelul 2) de mai jos sunt prezentate normele orientative de
îngrășăminte pentru fertilizarea de bază la cultura castraveților în sere.

*Estimativ, conținutul de macroelemente în sol (NPK) poate fi determinat cu ajutorul unor

seturi de testare rapidă. Acestea sunt de unică folosință și pot permite aprecierea cantității de N,P,K
și valorii pH-lui solului, care trebuie să fie în limitele 5.5.... 6.5 pentru castraveți.

7
 Fertilizarea se face Sub aratura este necesar de introdus 40-60 t/ha balegar dospit sau gunoi
de grajd. Ingrasamintele minerale trebuiesc introduse primavara sub cultivatie adinca in doza N60
P60 K60. Daca ingrasamintele minerale nu au fost introduse, se face ingrasarea suplimentara cu
selitra amoniacala cu doza kg/ha in faza de 6-8 frunze. Fainarea falsa apare in timp racoros si
umezeala. Iata de ce nu udati dupa amiaza sau seara – plantele nu reusesc sa se usuce pina la
caderea noptii.

Schema și modul de plantare a castraveților

Scheme de plantare:

1. Un singur rând (pentru serele de iarnă joase):

 130-150 cm între rânduri;

 40-50 cm între plante în rând;
 40cm se recomandă pentru plante cu vigoare mică;

Densitatea 1.7-1.8 plante/m2

 2. În bandă cîte două rînduri (în sere înalte, bine ventilate)

 180-200 cm de la centrul pînă la centrul bandei;

 50-60 cm in înre benzi;
 40-50 cm între plante în rînd;

Densitatea 2.4-2.6 plante/m2

Tabelul. 3: Cum densitatea influenţează asupra recoltei totală  (kg/m2) şi recolta lunară în
dependenţă de densitatea plantelor (plante/1000m2)

Recolta lunară
Plante Recolta totală
/1000m2 kg/mp   
Iunie Iulie August

2500 14.7 5.6 7.6 1

2800 15.6 5.9 8.2 1.1

3200 15.4 5.8 8.1 1.1

5000 16.9 6.5 8.8 1.2

Concluzii

 Creşterea recoltei nu este direct proporţional adaosului densităţii

 Recolta unei plante descreşte cu 50% cînd densitatea creşte.

8
 Creşterea recoltei este evidentă însă eficienţa economică scade.
 Densitatea optimală în această perioadă şi la soiurile date este de 2,5-2,8 p/m2
 Plantarea răsadului trebuie înfăptuită în sol bine încălzit, de aceia dacă sera nu este înzestrată cu
încălzire la sol: sau se planifică o perioadă de plantare mai târziu  sau este necesară o încălzire
preventivă a serei de producere
            Din toate culturile pentru producerea în teren protejat castraveții posedă cel mai slab sistem
radicular, așadar pentru a obține rezultate înalte de producere, este necesar de a crea cele mai
prielnice condiții de dezvoltare.

            La plantare este bine să se pună în "cuib" un pumn de mraniță care se amestecă cu pământul
din "cuib". Este foarte important ca planta să fie plasată în groapă puțin înclinat, până la primele
frunze adevărate . Aceasta va da posibilitate plantei să formeze rădăcini pe întreaga porțiune, de
tulpină îngropată în sol. După plantare ea se irigă cu 1...1,5 litri apă la fiecare "cuib". Aceasta
permite aderența mai bună a solului de rădăcinile plantei. După 3 zile de la plantare este necesar de
instalat sistemul de irigare. Producătorii locali, de cele mai dese ori, efectuează irigarea prin brazde.
Asta duce la irosirea unei cantități mari de apă și cheltuieli adăugătoare de brațe de muncă. Pentru
cultura de castraveți în seră este binevenită irigarea prin picurare. Metoda oferă mai multe avantaje
comparativ cu cea tradițională:

 Apa nimerește direct pe sol fără a umezi frunzele tomatelor;

 Este posibil aplicarea mulcirii solului, procedeu ce duce la reducerea consumului de apă pentru
irigare;
 Oferă posibilitatea de fertilizare cu îngrășăminte complexe, și aplicarea dozelor exacte.
       

Mulți producători cred că instalarea la fiecare rând de plante câte o picurătoare va duce la
ridicarea recoltei. Aceasta este greșit, deoarece instala-rea picurătoarelor lângă fiecare rând duce la
îmbolnăvirea plantelor, din cauza umidității sporite de lângă tulpină. Dar și dublează, practic,
cheltuielile pentru procurarea sistemului de irigare. O singură picurătoare este suficientă la două
rânduri (la o singură bandă) de castraveți ce sunt amplasate la distanța de 40...50 cm.

Castravetele cere apa mai ales in timpul infloririi si formarii fructelor. Trebuie de mentionat ca
castravetele poate fi udat dimineata pina la amiaza. Udatul tirziu si in deosebi in orele de seara
provoaca dezvoltarea bolilor, in primul rind fainarea falsa, care duce la pierderea
mai mult de 50% din roada. Udatul se poate efectua prin brazde si sub forma de ploaie. In
dependenta de conditiile climaterice, pe parcursul vegetatiei sunt necesare 6–10 udari. Pentru a
pastra apa in sol, solul trebuie sa fie afinat dupa udat.

            Regimul de temperatură-factorul decisiv în cultura castraveților

Primele 2-3 zile după plantarea plantelor la locul de bază, este important de a menține temperatura
la nivelul 20-21°C.Acest lucru este posibil prin aerisire laterala sau folosirea unuiventilator de
destratificare.

Acest procedeu vine ca un impuls de creștere vegetativă și favorizează procesul de prindere

al răsadului. Ulterior este necesar lent de micșorat temperatura nocturnă la 18°C, iar cea de zi
rămâne la nivelul 20-21°C.In zilele aride vara se reomanda mentinere temperaturii la nivelul optim,
fiind posibila prin folosirea aerisirii laterala sau folosirea unui ventilator de destratificare si
evacuare aer cald.

9
B. Cultură de câmp

Cultura timpurie în câmp

Deoarece castravetele este o specie pretentioasă față de caldură, culturile pot fi înființate din
aprilie-mai, în funcție de zonă. Cultura timpurie de castraveți se amplasează pe terenuri plane,
nivelate, cu expoziție sudică, ferite de curenți reci de aer. Pregătirea terenului începe din toamnă
când se administrează 30-40 t/ha gunoi de grajd, 300-400 kg/ha superfosfat și 200-250 kg/ha sulfat
de potasiu, care se încorporează în sol la 25-30 cm, prin arătură adâncă. Producerea răsadurilor are
loc în răsădnițe calde sau solarii cu pat de biocombustibil. Se seamană la sfârsitul lunii martie, în
cuburi nutritive sau diferite tipuri de ghivece umplute cu amestec nutritiv, repartizându-se câte două
semințe/cub. Pentru producerea răsadului pentru un hectar de cultură sunt necesare 1-1 kg semințe.
Vârsta răsadurilor la plantare este de 40-45 zile. Plantarea răsadurilor are loc la sfârșitul
lunii aprilie, începutul lunii mai, în funcție de zonă. Lucrările de întreținere constau în asigurarea
prinderii răsadurilor, printr-o udare, prin completarea golurilor, 2-3 prăsile mecanice și 1-2
manuale. În perioadele secetoase se fac 3-4 udări, până la 7-8, în funcție de zonă. Sunt necesare 2-3
fertilizări faziale care se fac din momentul începerii înfloritului, cu azotat de amoniu, sulfat de
potasiu. Aplicarea corectă și la timp a tratamentelor pentru prevenirea și combaterea principalelor
boli. 

Recoltarea castravetilor din culturile timpurii, se face manual, prin treceri repetate la 2-3
zile, începând din luna iunie până la sfarșitul lunii iulie. Producția este de 15-20 t/ha.

10
5. BIBLIOGRAFIE

https://www.haifa-group.com/es/ghid-pentru-culturi-castrave%C8%9Bi
https://www.agrokit.ro/castaveti-solar
https://ro.wikipedia.org/wiki/Castravete
https://www.compo-expert.com/ro-RO/culturi/legume/castravete
https://www.csid.ro/plante-medicinale/castravetele-cucumis-sativus-11829622/
https://ro.wow-plants.com/6820926-cucumbers-in-a-greenhouse-growing-difficulties
https://ro.techexpertolux.com/paslenovyj-i-tykvennye-ovoshhi/poliv-ogurcov-v-teplice.html
https://gradinamax.ro/articles/cum-obtii-o-recolta-bogata-de-castraveti-reguli-de-plantare-si-
ingrijire-a-culturii-de-castraveti

11